
Un răspuns convingător, cutremurator, despre comunism(adica satanism) ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”şi el MARTIR al detenţiei comuniste(fesenisto-globaliste)…Oameni, noroade şi popoare, vreţi să rămâneţi morţi în păcate, să îi semănaţi lui Marx, Lenin, Mao, Kim, Iliescu, Fesenescu, Globalescu, care au ca tată pe satan (Ioan, cap.8/44), ori doriţi să vă naşteţi din nou, (Ioan, cap.3) pentru a semăna cu Isuss,nascuti din Sămânţa Duhovnicească, fără urmă de păcat, Sămânţă plină cu mireasma împăcării, iubirii, bunătăţii, veşniciei, inţelepciunii, credinţei Dumnezeieşti- întrupată în Cristos, dimpreună cu alte daruri şi roade Dumnezeieşti. Dacă rămânem neinnoiti, noi care l-am răstignit pe Iisus, vom ajunge să crucificăm şi câinii… De aceea…” credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu… ” (1 Cor.2/5-9)”…COMUNISMUL, CEL MAI MARE COȘMAR AL OMENIRII…Mângâiere și Speranță…Cine este autorul cărţii “Taina împlinită”?“Robul acela”… Un pom sădit lîngă un izvor de apă… Timpurile şi sezoanele stabilite divin- A sosit timpul – Studiul I… „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ” (Ps. 46/10)…” Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Rom.2/4-6) Nu vă luaţi şi după preoţii (i) religiei paralele… care l-au înlocuit pe Dumnezeu cel viu şi adevărat, cu unul iconat-aurit, dar mort, orb, mut, limitat, cartonat, pictat, uşor de manipulat (Ps 115 şi 135), ca să pupăm şi icoana făcătoare de bani a Fiarei Globaliste …” Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea că pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rana de moarte fusese vindecată… Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. (Ap.13/15 b) Pentru că nu se pocăiesc de mişelii, hoţii, manipulări, preacurvii şi idolatriile lor (Rom. cap.1/18-32)… „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
(TOTI oamenii care se scuza, se acuza…) DAR CEI CE N‑AU AUZIT NICIODATĂ EVANGHELIA? SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II- Daniel Brânzei);Psalmii 46-48-49-50-51, de Paul Grobety; (NUMAI dimpreuna cu Duhul Sfant) Respectă-ți cuvântul dat! România între colții Rusiei și abandonul SUA – EMISIUNE DE ANALIZĂ; Vino la mine și îți voi da odihnă; Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; Congresul Lausanne din Coreea de Sud accentuează împlinirea Marii Trimiteri de către toți credincioșii; Profesorul creștin care a spus că a fi LGBT este un păcat pierde contestația la Înalta Curte; Sodoma și Gomora distruse de o explozie de 1.000 de ori mai mare decât bomba atomică; Experții sunt îngrijorați avansul luat de inteligența artificială și sugerează o „pauză” în dezvoltarea acesteia; China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației; Despre adevăr și darwinism; Ce trebuie să ştii despre ultimul studiu privind gena homosexualităţii; La intersecție între planurile lui Dumnezeu și planurile lui Satana- (Daniel Brânzei); „Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a; Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu; Cartea genetică a morților;
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU DEFINIȚII BIBLICE; Apocalipsa 14 – Biruitorii tainei fărădelegii; Apocalipsa- Capitolul 12:1-17, de Walter Scott; Apocalipsa, Capitolul 13:1-18- de Walter Scott; Răpirea abia după necazul cel mare? O scurtă cronologie a timpului sfârşitului; Despre mânia şi dragostea lui Dumnezeu; Mesajul Care Nu Poate Aștepta – Apocalipsa, Ultima Strigare! SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu; Se-ntoarce Israel acasa – Cristian si Cristiana Vaduva; APOCALIPSA: introducere în profeție; Apocalipsa si Daniel- Rasplatirile credintei; Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”; Diavolul este revolutionar- “Sa schimbam ELITELE planetare si sa facem o lume mai buna“; Mihail Gorbaciov: „Este vremea unei a doua revolutii americane, una in spiritul perestroika”; Documente celebre- „Vladimir Bukovsky- Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa; UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului; ”Sfantul globalist”GEORGE SOROS- GUVERNUL MONDIAL , NOUA ORDINE MONDIALA , lista lui Soros; 4 OBICEIURI RELE DE DIMINEAŢĂ; Satanismul în muzica rock (X); SOLUȚIA ZERO CARBON a lui Bill Gates, care trebuie atinsă prin depopularea planetei prin vaccinare forțată cu lovituri mortale care OMORĂ miliarde de oameni; Considerații privind Marea Resetare și Noua Ordine Mondială; Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor; Ce s-a mai stabilit la Davos? Cardinalul Pell și Memorandumul „Demos”; ( Pentru ca Socialism inseamna satanism multilateral de globalist…) Iată adevăratul motiv pentru care urăsc socialismul; (35) Eufratul va seca (Apocalipsa 16: 8 -16); TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”; Acordul Vaticanului cu China comunistă: victorie diplomatică sau rampă de lansare pentru persecuție? (Ce a fost,a fost! Dar,vai-ce va urma! O mărturie din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial- Vieți în lumină 7.70, cu Pavel Coroamă; (Dupa separarea orto-catolicilor a fost infiintata biserica paralela…) Bisericile pirat sau paralele; RĂZBOI ÎN INTERIORUL WASHINGTONULUI: Trump trimite DOGE să urmărească miliardele dispărute din Pentagon – PANICA profundă a statului!!! Voi,care aveti ca tata pe diavol (Ioan 8/44) schimbati-va seful,pt ca zilele lui si ale pacatului-poftei,ispitei este pe duca;…CAT SE MAI POATE…”Veniti la Mine (Mat 11/28-30 etc) – SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II) (Daniel Brânzei); Comitetul celor 300 de magnifici – Ce este și cine face parte din el… (Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis
(Ca si in multe alte situatii,mortul este vinovat,iar zdrentele albite cu șpagate continua …) Percheziții la INML: cinci medici, vizați într-un dosar de mușamalizare a unui caz soldat cu moartea unei paciente;(Droguri cu multe,multe stele ) Cine este șeful de Poliție care organiza petreceri cu droguri în locuința sa. Denunțătorul său: „Știu de la traficanți că îi apară de 10-15 ani”; Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea; (Daca ne nastem din nou,nu din samanta SATANEI GLOBALII ci,din Samanta lui Dumnezu (Luca 8/11,putem fi eliberati de…) „Mizerabilii”; (Iata de ce mulgatorii-LIPITORILE ROMANIEI NU AGREAZA un Elon Musk al României?) Guvernul României: „Caracatița” care devorează bugetul „muls” de la români: 164 de autorități, 75 de secretari de stat și un număr SECRET de consilieri; Secrete de-secretizate; Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi suntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei; Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi suntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei; (Si deputatul rozaliu, tovarasul lui Adrian Nastase ori Oprisan al Vranceoaiei calca pe cadavre…) „Regele asfaltului din Vrancea”, fost deputat PSD, a împușcat în cap un om la vânătoare. L-a confundat cu un mistreţ; (Precum in Romania vaduvita de un MINISTRU (NE)KENEEDYAN si in AMERICA –sanatatea este otravita nu doar cu vaccinuri facatoare de miliardari…) RFK JR. ȘI ELON MUSK DECLARĂ RĂZBOI FRAUDEI HHS: „ELIMMINĂM CORUPȚIA DIN INTERIOR” – UN VIDEO TREBUIE VAZIT! (Asa se-ntrupeaza burghezia globalie!) 22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat ; (Cine vindeca spitalele de coruptie, șpaga, incompetentă si cine le apara de dusmanii poporului?) Ministrul Sănătăţii, despre infestarea cu ploşniţe de la Institutul ”Marius Nasta” din București: E o situaţie sub control! Europa a fost ajutata de (America a injectat binete in Europa,dar inima ei s-a alipit de porno-sodomie,minciunie,idolatrie- NEO-BABILONIE si…) JD Vance: Europa este în pericol de sinucidere civilizațională; JD Vance: Obiectivul globalizării nu a fost reducerea inegalităților, ci, dimpotrivă, menținerea lor;
(Pentru a afla cum a devenit PeSeDia-burghezie globalista,nu uitati de…) ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație; (Sa nu uitam niciodata cum au fost rasplatiti justitiarii cu pensii speciale…) Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului; (Orice tara cladita pe coruptie,minciuna,hotie etc devine desertaciune si…) Oltchim, iertat de datorii si vandut cu dedicatie; Privatizarea deconspirarii; Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’! (Ca si intr-o ROMANIE reformata,primenita,birocratia se preda!) TRUMP ANULĂ TAXA PENTRU TOATE ORELE SUPPLIMENTARE – BIROCRATII TIPA, SÂNGERĂRI DE STAT, MUNCITORII CÂȘTIGĂ! VIDEO TREBUIE VEZI! BOOM! Rusia cere teritoriul Ucrainei în discuțiile de pace ale SUA – Trump spune că nu! (Libertinaj silvic in schimbul voturilor,pe banii contribuabililor…) Bonusul de 100.000 € la pensionare în Romsilva a fost „52.000 € în mână”. Șefii Regiei, audiați în Comisia pentru mediu; (Cand un popor este intre doua luntrii sodomo-gomorite,nu poti avea si sufletul in RAIUL AMERICAN…) Guvernul SUA anunţă că suspendă ridicarea vizelor pentru români, fără a indica pentru cât timp; (Dupa Apocalipsa Iliesciana/Pesediana,urmeaza cea Putiniana…) Generalul american în rezervă Ben Hodges: Europa va trebui să suporte consecinţele dacă se va încheia un acord dezavantajos sau dacă Ucraina cade. În câţiva ani, Rusia o să vă bată la uşă, dacă nu chiar mai devreme; Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar; Plagiatul rămâne la mare cinste în Ministerul de Interne; Eugen Ionescu: „Comunismul este cea mai mare escrocherie a secolului 20”; „Teze și antiteze la Paris”, 1985: Jorge Luis Borges; Patriarhul prigonitor; FAUCI și GATES ACUZATI: „AU INJECTAT LUMEA CU CANCER” – UN ONCOLOG DE TOP CHEAMA LA DREPTATE! „Moscova și SUA sunt unite de un dușman comun – Europa”. Avertismentul unui fost șef al KGB;
Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți; (Ies hotii aghezmuite si de sub patrafirul VATICANULUI…) Inițiativele NESARA GESARA dezvăluie căderea băncilor corupte, colapsul pieței de valori și corporațiile de stat profunde din Vatican…Demascarea Nesfintei Treimi; 100 de cărţi de citit într-o viaţă; Cărți Celebre de Citit Într-o Viață; Marile Sperante de Charles Dickens By Charles Dickens; CARTELUL BLACKROCK — CARNEA, MEDICAMENTUL ȘI BANII AMERICII SUB CONTROL- MONOPOL! RFK JR. EXPUNE ADEVĂRUL — ESTE TIMPUL SĂ LE RUPEȚI; Richard Dawkins, „cel mai cunoscut ateu din lume”: Nu pot fi sigur ca Dumnezeu nu exista; Trump, Putin, Xi și noua epocă imperială. Conducătorii Americii, Rusiei și Chinei urmăresc acum cu toții expansiunea teritorială (opinie Financial Times); Si Iliescu lucreaza la editarea pomelnicului cu porno-gomoreii elitisti din Rom. Pesediana… Si Iliescu lucreaza la editarea pomelnicului cu porno-gomoreii elitisti din Rom. Pesediana…BOMBĂ! Lista numelor de pedofili de la Hollywood, Deep State, CIA, companii majore, politicieni, Vatican, vizitatori de pe „Insula Pedofililor” Epstein – Pedofilii Deep State expuși!… (Daca esti un batran prin ”pensiunile”tarii,esti terminat cu zile!Dar si cei mici,inca din pruncie sunt tepuiti-batjocoriti!) O grădiniță din Constanța hrănea copiii cu porții de 6 grame de carne. ”Curcubeul Magic” de pericole pentru cei mici; Cum au evoluat „patrioții” de-a lungul timpului; (De la vatican la ciordracu…va matura taifumul Trumpian… ) Raport bomba Judy Byington: Trump declară miercuri. 2 aprilie 2025 ca Ziua Eliberării = Eliberarea banilor Nesara/Gesara către oameni = Resetarea monedei globale la monede aur/suportate cu active salvează economie. Republica restaurată printr-un GCR: Actualizare din sat. 29 martie 2025; Torturarea CIA, uciderea copiilor în experimente de control mental, partea a treia; Descoperirea straturilor agendei de supraveghere globală – Dezvăluirile unui denunțător; Raport bomba Judy Byington: Israelul este ultimul. Sionismul = Mafia Khazariană Evreii falși = Îl venerează pe Satana prin tortură, viol, sacrificiu de copii pentru a controla sistemul bancar mondial, astfel încât să poată conduce. . . Andrei Marga: Noua relație a supraputerilor;
Exploziv! Discursul profesorului Jeffrey Sachs în Parlamentul European, în cadrul dezbaterilor „Geopolitica păcii” (II); Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni; Privatizarea în România – un jaf naţional; Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale; SUPER SECRET: ÎNCHISOAREA SUBTERANĂ A LUI TRUMP DIN GROENLANDA — AL DOILEA GUANTANAMO A AMERICII ȘI TEMNIȚA DE STAT ADINCĂ DE SUB GEACĂ; Eric Jon Phelps-interviu- Publicat de misu croitor august 21, 2013Publicat în Descoperind profetiile, Noua Ordine Mondială, Semnele timpului; Calciu Dumitreasa ANUL 2005 „NU VĂ LĂSAȚI ADEMENIȚ!”… Secrete de-secretizate; (Inteligenta fara suflet ne va…”ajuta”) Cele mai inutile facultăți din prezent, conform Inteligenței Artificiale. Pe locul 1 este o specializare foarte căutată; (Pomelnicul) RECENSĂMÂNTUL RUINĂRII ROMÂNIEI; Gropari ai Românieii; Adevăraţii gropari ai României; (Platim taxe pentru distrugere…) Înarmarea Europei este o imbecilitate extrem de riscantă; Motive uriaşe de îngrijorare; (Inainte de intronarea cenzurii APOCALIPTICE…) Marius Tucă vs. cuibul dictatorilor frustrați din CNA – România; Lungul drum al Armatei române spre secolul 21; (Au compromis ”fratietate” cu Hristos,pentru a se legionariza…) Ce înseamnă să fii frate de cruce: obiceiul din Evul Mediu regăsit în tradiţia românească, interzis de Biserică şi legătura cu Mişcarea Legionară; (Ca si dusmanii subterani ai Poporului Roman… cei din America sunt scosi la iveala …) Trump DOAR a aprobat cel mai RĂU COȘMAR din Deep State! Protocoalele Înțelepților și conspirația finală
Sănătatea Mintală – Ce Este și Cum Ai Grijă de Ea cu Calm; TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (I); Semnificatia culorilor (IV); Psihologia culorilor – Cum ne influențează culorile? Ceapa omoară infecțiile; Departamentul de Sanatate din California avertizeaza ca oamenii ar trebui sa tine smartphone-urile la cativa metri departare pentru a reduce nivelul de radiatii la care sunt expusi; Cate oua avem voie sa mancam zilnic; Semnele ascunse ale anemiei; De ce ar trebui sa mananci mai des varza; Te dor articulatiile pentru ca e nor? Un grup de cercetatori infirma aceasta teorie, dupa ce a analizat 1,5 milioane de oameni; Periuta de dinti pentru lenesi si pentru grabiti care spala singura dantura in doar 10 secunde; Cele trei alimente care, consumate in exces, pot duce la boli grave;
Cum poti folosi mierea pentru a scapa de riduri; De ce ne e foame la miezul noptii; Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate; Cat de des ar trebui spalata lenjeria de pat; Ce risc de osteoporoza ai? Ce efecte grave au trezirile dese asupra sănătăţii? Boli pe care le poti depista cu usurinta daca acorzi mai multa atentie picioarelor; Bautura care iti pastreaza inima sanatoasa si te protejeaza de cancer; Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism; Talpa-gastii, o planta cu efecte spectaculoase; Ceaiuri care te ajuta sa ameliorezi celulita; Greseli de evitat atunci cand administrezi medicamente copiilor; Noua arma anti-cancer. Perioada de supravietuire s-a dublat in cazul bolnavilor cu leucemie acuta; Care sunt efectele muncii intensive asupra persoanelor de peste 40 de ani; Ce este sindromul burnout si cum stim ca ne afecteaza; Mineralul care poate schimba viata bolnavilor de diabet; Cauzele si simptomele hipotensiunii; 6 lucruri care tradeaza lipsa inteligentei oamenilor; 10 alimente care nu sunt atat de sanatoase pe cat credeai; Fructe si legume pentru nervi de otel; Cum putem schimba o mentalitate; Prima gradina terapeutica din Romania, folosita in tratarea afectiunilor psihice;
Sănătatea Mintală – Ce Este și Cum Ai Grijă de Ea cu Calm; TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (I); Semnificatia culorilor (IV); Psihologia culorilor – Cum ne influențează culorile? Ceapa omoară infecțiile; Departamentul de Sanatate din California avertizeaza ca oamenii ar trebui sa tine smartphone-urile la cativa metri departare pentru a reduce nivelul de radiatii la care sunt expusi; Cate oua avem voie sa mancam zilnic; Semnele ascunse ale anemiei; De ce ar trebui sa mananci mai des varza; Te dor articulatiile pentru ca e nor? Un grup de cercetatori infirma aceasta teorie, dupa ce a analizat 1,5 milioane de oameni; Periuta de dinti pentru lenesi si pentru grabiti care spala singura dantura in doar 10 secunde; Cele trei alimente care, consumate in exces, pot duce la boli grave; Cum poti folosi mierea pentru a scapa de riduri; De ce ne e foame la miezul noptii; Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate; Cat de des ar trebui spalata lenjeria de pat; Ce risc de osteoporoza ai? Ce efecte grave au trezirile dese asupra sănătăţii? Boli pe care le poti depista cu usurinta daca acorzi mai multa atentie picioarelor; Bautura care iti pastreaza inima sanatoasa si te protejeaza de cancer; Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism; Talpa-gastii, o planta cu efecte spectaculoase; Ceaiuri care te ajuta sa ameliorezi celulita; Greseli de evitat atunci cand administrezi medicamente copiilor; Noua arma anti-cancer. Perioada de supravietuire s-a dublat in cazul bolnavilor cu leucemie acuta; Care sunt efectele muncii intensive asupra persoanelor de peste 40 de ani; Ce este sindromul burnout si cum stim ca ne afecteaza; Mineralul care poate schimba viata bolnavilor de diabet; Cauzele si simptomele hipotensiunii; 6 lucruri care tradeaza lipsa inteligentei oamenilor; 10 alimente care nu sunt atat de sanatoase pe cat credeai; Fructe si legume pentru nervi de otel; Cum putem schimba o mentalitate; Prima gradina terapeutica din Romania, folosita in tratarea afectiunilor psihice;
Cum putem schimba o mentalitate
Aud deseori sau citesc diverse postări despre mentalități! Despre mentalitatea românilor, despre mentalitatea femeilor, despre mentalitatea bărbaților și tot așa. Suntem împărțiți, catalogați, inventariați.
Dar hai să vorbim puțin despre cum putem schimba o mentalitate? Când se cere ea schimbată? Când simți că aia pe care o ai nu te ajută! Ba mai mult, poate chiar te încurcă, te sabotează, îți aduce suferință! Dacă ai ajuns pănă aici, deja primul pas l-ai facut – conștientizarea!
Așadar schimbarea mentalității poate fi un proces complex și individual, dar există câțiva pași generali pe care îi poți urma pentru a începe acest proces:
Conștientizare:
Fii conștient de gândurile și credințele tale curente. Întreabă-te de ce gândești astfel și identifică modelele negative sau limitative.
Auto-reflecție:
Analizează-ți propriile gânduri și comportamente. Încearcă să înțelegi motivele din spatele modului în care te gândești și acționezi.
Setarea obiectivelor:
Stabilește obiective clare pentru schimbarea mentalității tale. Acestea ar trebui să fie specifice, măsurabile și realizabile – SMART
Învățare continuă:
Informează-te și educă-te asupra subiectului sau domeniului în care vrei să îți schimbi mentalitatea. Cunoașterea poate să contribuie la transformare.
Iesirea din zona de confort:
Încercarea de lucruri noi și provocatoare îți poate extinde gama de experiențe și îți poate schimba perspectiva asupra vieții.
Asocierea cu oameni pozitivi:
Petrece timp cu persoane care îți împărtășesc valorile și care au o mentalitate pozitivă. Aceasta poate influența pozitiv modul în care gândești.
Practicarea gândirii pozitive:
Încearcă să îți schimbi gândirea negativă într-una pozitivă. Poate că sună deja clișeic. Totuși fii conștient de ceea ce gândești și ceea ce spui și încearcă să te îndrepți către o perspectivă optimistă.
Gestionarea stresului:
Identifică și adoptă tehnici eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, respirația profundă sau exercițiile fizice.
Răbdare și perseverență:
Schimbarea mentalității nu are loc peste noapte. Este un proces continuu care necesită răbdare și perseverență.
Asistență profesională:
Dacă simți că este nevoie poți căuta ajutorul unui terapeut sau consilier care te poate ghida în procesul de schimbare și te poate sprijini în gestionarea emoțiilor și gândurilor.
Este important să reții că schimbarea mentalității este un proces personal și că fiecare persoană evoluează în ritmul său.
Scrie-mi ce crezi despre asta!
Liliana Masgras – Florist Relaxat
https://lilianamasgras.ro/cum-putem-schimba-o-mentalitate/
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Prima gradina terapeutica din Romania, folosita in tratarea afectiunilor psihice
Cătălin ŢÎNŢĂREANU
Este vorba de un proiect inedit al medicilor din cadrul Spitalului de Psihiatrie Mocrea, din Arad, care au atras de partea lor un inginer peisagist si sprijinul financiar al administratiei locale. Un adevarat paradis verde cu care putine resedinte „cu pretentii” se pot mandri, a fost inaugurat zilele trecute in incinta unei unitati medicale din judetul Arad. Interesant este insa ca demersul nu este unul exclusiv estetic sau ecologic, ci are in primul rand un scop terapeutic. Este vorba despre un proiect dezvoltat in premiera in Romania, pe care promotorii sai l-au denumit „gradina terapeutica”, proiect in cadrul caruia se va experimenta o noua metoda de terapie ocupationala, in cazul a 40 de pacienti cu afectiuni psihice. Acesta consta in infiintarea unei gradini pe o suprafata de 1.500 de metri patrati, in incinta Spitalului de Psihiatrie Mocrea, de intretinerea careia sa se ocupe cei 40 de pacienti internati aici, care se bucura de regim deschis, sub supravegherea ingrijitorilor si a psihologilor, care le vor monitoriza evolutia dupa inceperea acestei terapii. Ideea a apartinut conducerii unitatii sanitare, nascuta din necesitatea ocuparii timpului pacientilor cu ceva special, diferit de activitatile curente, devenite rutina zilnica. In proiect a fost cooptat inginerul peisagist Marcela Nicsanu, iar Consiliul Judetean Arad a alocat 30.000 de lei, suma necesara punerii in practica a proiectului. Cu acesti bani, s-a trecut la amenajarea gradinii pe cei 1.500 de metri patrati, fiind plantate peste 3.000 de flori, plante aromatice si arbusti, printre care au fost amplasate alei si chiar o mica terasa. „Ideea demararii acestui proiect s-a nascut din necesitatea ocuparii timpului pacientilor nostri, altul decat cel ocupat cu activitatile curente desfasurate impreuna cu asistentii. Impreuna cu cele doua specialiste in psihologie am ajuns la concluzia ca cea mai buna activitate ar fi acest gen de terapie prin plantarea de flori si ingrijirea gradinii. Bolnavii sunt foarte incantati, lucreaza, se implica nu doar ca efort fizic, ci si emotional. Sunt convinsa ca aceasta activitate este benefica pentru ei, rezultatele urmand sa se vada in timp”, a declarat managerul spitalului, Monica Pele, care a mai precizat ca terapia horticola a ajuns astfel si in Romania, in beneficiul bolnavilor, sprijinind persoanele aflate intr-un proces de redescoperire si recuperare. Astfel de terapii sunt folosite cu succes in multe tari europene, reprezentantii autoritatilor locale luand in calcul varianta ca ideea sa fie pusa in practica si in cadrul altor unitati medicale din judet, in masura in care spatiul disponibil o va permite. Spitalul de Psihiatrie de la Mocrea a fost infiintat in 1957, pe fondul unei cresteri a gradului de adresabilitate care depasea deja capacitatile existente la acea vreme la nivel regional. In prezent, aici sunt internati 160 de pacienti cu afectiuni psihice, dintre care 40 beneficiaza de regim deschis, bucurandu-se de oportunitatea de a fi inclusi in acest program. Specialistii spun ca terapia horticola este un proces care utilizeaza plante si activitati de gradinarit pentru a imbunatati starea pacientului din punct de vedere social, educational si psihologic, respectiv pentru ajustarea fizica a persoanelor ce vor sa-si amelioreze corpul, mintea si sufletul. Articole Pe Teme Similare O noua gradina terapeutica infiintata in cadrul unui spital de psihiatrie Peste 70 de cadre medicale suspectate ca s-au infectat cu tuberculoza de la un pacient operat de ulcer Viceliderul Sanitas Buzau, Corina Donescu, in arest Spital de campanie cu paza militara, pentru pacientii suspectati de Ebola Procedura medicala in premiera nationala la Spitalul Judetean Sibiu
Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/prima-gradina-terapeutica-din-romania-folosita-in-tratarea-afectiunilor-psihice/
https://sanatateabuzoiana.ro/prima-gradina-terapeutica-din-romania-folosita-in-tratarea-afectiunilor-psihice/
Ceapa scade febra si vindeca chiar bolile cronice
Este ideal pentru copii. Dacă copilul dumneavoastră are febră înaltă, tăiați câteva inele de ceapă și umeziți-le în oțet de mere. Apoi puneți inelele de ceapă pe talpa piciorului și încălțați ciorapii, la fel băgați o bucată de ceapă în urechi. Febra va scădea foarte repede de la acest medicament.1
Ceapa omoară infecțiile
Pentru a ucide infecția, mai întâi pregătiți pasta de ceapă. Ea se pregătește în felul următor: se fierbe laptele și se toarnă peste o felie groasă de pâine albă, deasupra se rade ceapa. Se frământă aceste ingrediente până devin o pastă omogenă. Pasta este gata de folosire. Urmează să dezinfectați locul infectat peste care se pune pasta de ceapă aranjată în tifon și asigurați cu un bandaj. Trebuie să stați cu bandajul în jur de 2-2,5 ore. Repetați procedura până când infecția va dispărea.
Ceapa are capacitatea de a opri sângerarea
Ceapa ajută la zgârieturi mici și tăieturi. Dacă ai avut un accident și ți-ai rănit degetul aplică pe rană o bucată de tifon în care au fost rulate câteva felioare de ceapă. Sângerarea se va opri într-o clipită. Pentru ca rana să se vindece mai repede, repetați procedura de câteva ori.
Medicament pentru arsuri
E greu de crezut, dar o simplă ceapă vă va ajuta să vindecați arsurile solare și nu numai. Pentru acest lucru, aveți nevoie de câteva felii de ceapă care se pun peste rană și se lasă timp de 2 minute. După aceasta aplicați pe arsură albuș de ou, durerea va dispărea și nu va rămâne cicatrice.658x0_arsura_solara_1
Ceapa tratează tusea
Sucul de ceapă – un sirop de tuse extrem de eficient, dar puțini vor să-l folosească în această formă. Prin urmare, atunci când suferi de tuse pune o bucată de ceapă în ureche. Din motiv că sucul de ceapă pătrunde în fluxul sanguin și vă scapă astfel de tusea neplăcută.
În caz de frisoane
Dacă aveți o senzație de frig însoțită de tremurături, ceapa vă va ajuta și cu această problemă. Mâncați o ceapă crudă și în câteva ore vă veți simți mai bine.3
Ceapa ajută la durerile de cap și de urechi
Durerile de urechi sunt foarte neplăcute, dar cu ajutorul cepei veți scăpa de ele într-o clipită. Pune o bucată de ceapă în urechi, și ea va reduce inflamația. Dacă sunteți chinuit de migrenă, repetați această procedură înainte de a merge la culcare, lăsând ceapa în urechi până dimineața.
Ceapa reduce cicatricile
Sună ca o minune, dar este adevărat. Cicatricile chirurgicale într-adevăr vor fi mai puțin vizibile dacă veți utiliza ceapa. Frecați regulat zona pielii unde se află cicatricile.4
Înțepăturile de albine
Dacă ați fost mușcat de o insectă, aplicați pe mușcătură ceapă tăiată. Aceasta va reduce umflătura, va scoate otrava și va grăbi vindecarea.
/////////////////////////////////////
Cate oua avem voie sa mancam zilnic
Una dintre cele mai bune surse de proteine, oul joaca un rol extrem de important in orice dieta. Exista o multine de motive pentru care ar trebui sa il consumi!
Te ajuta sa slabesti. Avand un indice de satietate mai ridicat cu 50% decat cerealele, ouale te pot ajuta sa slabesti. Potrivit unui studiu realizat de Centrul Rochester de obezitate din SUA, daca vei consuma un ou la micul dejun vei reduce aportul zilnic de calorii, ceea ce inseamna ca vei putea scapa mai repede de kilogramele nedorite.
Semnele ascunse ale anemiei
O confunzi adesea cu o stare de epuizare in care „vinovatul” este serviciul sau timpul limitat, familia mereu dornica de a mai adauga cerinte la adresa ta. Nu-i o problema, este o perioada peste care pot trece usor: niste vitamine, un somn bun si sunt ca noua” iti spui, incercand sa te imbarbatezi si sa iti induci ideea de femeie puternica care le poate face pe toate. Poate ca asa credea si prietena mea, dominata fiind de ideea unei caderi de calciu, trecatoare, usor de rezolvat, fara implicatii puternice. Confuzia apare din cauza faptului ca simptomele anemiei sunt asemanatoare si ca le pui un diagnostic mult mai simplu decat ar putea fi: era palida, obosita, slabise foarte mult, ceea ce o ingrijora, dar le punea pe seama evenimentelor anterioare epuizante, eventual stresante si pe binecunoscuta lipsa de calciu. O considera o stare trecatoare pe care avea sa o invinga in cele din urma.
Sunt sigura ca cele mai multe simptome iti sunt cunoscute, dar pentru a nu omite niciuna iti mai repet inca o data cele mai des intalnite semne ale anemiei, pentru a te responsabiliza si mai mult cu privire la aceasta problema majora de sanatate, care slabeste organismul, si mai mult decat atat „atrage” ca un magnet boli care pot fi mortale: ameteala, dureri de cap, paloare, icter, oboseala, lipsa de vlaga, lipsa poftei de mancare, lesin, Nu lasa anemia sa treaca pe langa tine, declansand cele mai cumplite boli care „profita” de slabiciunea corpului tau, ci intareste-ti organismul reactionand prompt la astfel de reactii.
De ce ar trebui sa mananci mai des varza
Cu siguranta ai auzit de varza kale, despre care se spune ca este un adevarat superaliment, ce ar trebui inclus cat mai des in alimentatie. Dar din aceeasi familie face parte si varza obisnuita, despre care nutritionisti spun ca este o leguma subestimata. La fel ca si kale, varza comuna are proprietati uimitoare si beneficii excelente pentru sanatate.
Te dor articulatiile pentru ca e nor? Un grup de cercetatori infirma aceasta teorie, dupa ce a analizat 1,5 milioane de oameni
Studiul a analizat datele obtinute de la 1,5 milioane de americani de 65 de ani sau mai batrani, care au ajuns la doctor in urma durerilor de articulatii. Acestea au fost corelate cu datele de la National Oceanic and Atmospheric Administration.
Articulaţiile reprezintă acele zone ale corpului uman prin care se unesc oasele, iar durerile articulare sunt senzaţii de disconfort, de durere şi de iritaţie şi pot apărea la oricare dintre articulaţiile corpului uman. Mulţi oameni se plâng de dureri articulare, însă de multe ori acestea nu necesită o vizită la medicul specialist.
Periuta de dinti pentru lenesi si pentru grabiti care spala singura dantura in doar 10 secunde
Pentru cei carora le este lene sa se spele pe dinti sau pentru care aceasta activitate este neplacuta, o companie a lansat un dispozitiv care curata dantura fara ca utilizatorul sa depuna vreun efort. Amabrush se tine in gura, iar mustiucul cu perii in forma de proteza curata dintii. Acesta este realizat dintr-un material antibacterian. Potrivit producatorului, o curatare completa se poate face in doar 10 secunde. Bateria Amabrush are autonomie de pana la 30 de zile si se incarca wireless. Dispozitivul costa 69 de lire pe Kickstarter.
Medicul dentist sau igienistul dentar vă pot arăta care sunt tehnicile de menţinere a unei bune igiene orale şi vă pot indica locurile care necesită atenţie specială în timpul periajului şi folosirii aţei dentare.
Cele trei alimente care, consumate in exces, pot duce la boli grave
Paine alba, paste si cartofi pe saturate – asta primesc la fiecare masa cei mici, potrivit unui studiu realizat de Institutul National pentru Sanatatea Mamei si a Copilului.
Produsele de panificatie trebuie sa contina numai patru ingrediente: faina, apa, drojdie si sare pentru a ne hrani. De aceea, saptamana viitoare, la „Tinerete fara batranete” va aratam cateva variante sanatoase de paine, dar si de paste.
Cum poti folosi mierea pentru a scapa de riduri
Mierea ofera o multitudine de beneficii pentru sanatatea oamenilor. Aceasta iti da mai multa energie, controleaza glicemia, vindeca insomniile, ajuta la scaderea in greutate si imbunatateste digestia.
Ar trebui sa amesteci parti egale de miere si ulei de cocos/ulei de masline. Se aplica amestecul pe zona afectata si se maseaza usor timp de 1-2 minute. Se acopera cu o carpa curata, inmuiata in apa calda, timp de 5 minute. Odata ce observi ca s-a racit prosopul, ar trebui sa stergi amestecul de pe piele. Se recomanda repetarea acestei proceduri de 2-3 pe saptamana.
De ce ne e foame la miezul noptii
Ceasul intern al organismului, sistemul circadian, cum este cunoscut in literatura de specialitate, creste foamea si pofta de alimente dulci si sarate spre seara, sustin cercatatorii conform unui studiu publicat pe sciencedaily.com.
Anumiti hormoni regleaza senzatiile de foame si sete. Ghrelinul este hormonul care te face sa simti foame, in timp ce hormonul leptina iti spune ca esti satul. in anumite conditii fiziologice, semnalele normale sunt distorsionate atunci cand hormonii sunt dezechilibrati, iar apoi apar poftele de zahar, grasimi si sare. Aceste conditii fiziologice includ stresul, lipsa de somn sau menstruatia. Foamea nocturna poate fi cauzata si de nevoia de confort si anumite emotii, cum ar fi anxietatea, depresia si frustrarea.
Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate
Somnul este de fapt o stare naturala a organismului. Avem nevoie de somn pentru a creste, a ne odihni si a ne reface, pentru a putea lucra si functiona la parametri optimi. Memoria si vigilenta noastra depind de somn. Creativitatea si capacitatea de acumula lucruri noi, de a invata, depind si ele de somn. Rolul lui nu este deocamdata perfect inteles, insa un lucru pare a fi clar – daca nu ar fi atat de necesar organismului, nu i-am acorda atat de mult timp.
Dormitul pe spate are o gramada de beneficii insa poate pune prea multa presiune pe coloana vertebrala si pe mijlocul tau. Asadar, pune o perna sub genunchi pentru a reduce presiunea si pentru a preveni aparitia durerilor.
Cat de des ar trebui spalata lenjeria de pat
Potrivit specialistului in microbiologie de la Universitatea din New York, Philip Tierno, citat de Business Insider, organismele microscopice din lenjeria de pat ne pot imbolnavi.
Pericolul cel mai mare este pentru bolnavii de astm, dar atunci cand lenjeria de pat nu este schimbata suficient de des, si oamenii complet sanatosi pot ajunge sa sufere de rinita.
Ce risc de osteoporoza ai?
Osteoporoza capata din ce in ce mai mult accent in viata romanilor: si pozitiv si negativ. Pozitiv pentru ca din ce in ce mai multe campanii de informare asupra osteoporozei ne fac sa devenim constiente de ceea ce inseamna aceasta boala si negativ, pentru ca statisticile se inmultesc cu noi cazuri zilnice de osteoporoza in randul populatiei. Afla daca ai un risc crescut pentru a face aceasta boala!
Un somn fragmentat este la fel de rău ca o noapte alba.
(Ce efecte grave au trezirile dese asupra sănătăţii?)
Nu este de mirare că tinerii părinţi sunt extenuaţi şi se plâng că dimineaţa se simt chiar mai obosiţi decât erau seara la culcare.
Acum, un studiu realizat de profesorul Avi Sadeh de la Universitatea din Tel Aviv arată că o noapte de somn întrerupt de plânsetele bebeluşului echivalează pentru organism cu doar 4-5 ore de somn consecutive.Acesta este primul studiu care arată că aceste treziri dese noapte, chiar dacă sunt de scurtă durată (doar câteva minute) afectează abilităţile cognitive, atenţia şi starea de spirit.Sadeh conduce o clinică de cercetare a somnului la Universitatea din Tel Aviv şi spune că este surprinzător faptul că tinerii părinţi nu sunt consiliaţi şi despre acest important aspect, al nopţilor pierdute.El spune că efectul acestor nopţi extenuante se acumulează în timp şi este un preţ enorm pe care trebuie să-l plătească părinţii.În timp, din cauza oboselii, ei devin nervoşi pe propriul copil şi au în acelaşi timp un sentiment de vinovăţie atunci când observă iritabilitatea lor.Sadeh caută acum soluţii pentru ca somnul bebeluşilor să fie mai bun, astfel ca şi părinţii lor să se poată odihni noaptea.
Sursa: Tel Aviv University
/////////////////////////////////
Boli pe care le poti depista cu usurinta daca acorzi mai multa atentie picioarelor
Desi nu le dam intotdeauna atentia cuvenita, picioarele sunt o parte extrem de importanta a organismului nostru. In ele sunt concentrate o treime din totalul oaselor din corp, precum si peste o suta de tendoane, muschi si ligamente, necesare pentru a sustine intreaga greutate a corpului, pe durata intregii zile.
Reflexologii sustin ca in talpa piciorului sunt proiectate toate organele vitale din organism. Chiar daca aceasta teorie nu a fost confirmata pana acum, medicii sunt de acord ca anumite afectiuni pot fi depistate studiind sanatatea picioarelor. Iata cateva simptome care se manifesta la nivelul picioarelor si care pot trada boli grave:
Carcei
Spasmele si crampele musculare la nivelul picioarelor sunt destul de comune. Ele apar, de obicei, dupa efort fizic intens, insa pot fi si indicatorul unor carente din organism. De exemplu, lipsa de calciu, magneziu sau sodiu, care apar de obicei cand organismul este deshidratat si muschii nu mai sunt alimentati cu suficient oxigen. Carceii mai pot indica o problema a sistemului circulator.
Mancarimi
Desi sunt foarte neplacute, mancarimile la picioare nu sunt un simptom al unei boli grave. Infectiile fungice, precum micoza, cunoscuta si sub numele de „piciorul de atlet”, sunt cele care provoaca mancarimile si pot explica si cojirea pielii de pe picioare.
Aceste infectii se dezvolta in medii umede; in general, ele apar intre degete si afecteaza mai ales persoanele carora le transpira picioarele foarte mult, in special in incaltaminte stramta. Desi micoza piciorului este extrem de contagioasa, ea poate fi tratata cu succes cu medicamente antifungice, care se elibereaza si fara prescriptie medicala. in unele cazuri, pruritul este cauzat de o reactie alergica la anumite creme sau boli autoimune, cum ar fi psoriazisul. Daca mancarimile persista sau se agraveaza atunci cand sunt administrate medicamente, trebuie consultat medicul.
Hipocratismul digital: deformarea degetelor
Hipocratismul digital determina modificari ale zonei care inconjoara si sustin unghiile degetelor de la maini sau de la picioare. Printre simptomele frecvente ale hipocratismului sunt inmuierea patului unghial, umflarea varfurilor degetelor de la picioare, curbarea unghiilor (asa numitele unghii concave sau in forma de lingura – koilonychias).
Marea majoritate a cazurilor de hipocratism digital sunt derivate ale unor boli vasculare sau pulmonare care reduc nivelul de oxigen din sange. Prin urmare, trebuie sa se acorde atentie modificarilor unghiilor de la picioare sau maini, pentru ca acestea ar putea fi simptomul unei maladii grave, precum cancerul pulmonar, boli vasculare sau boala Crohn.
/////////////////////////////////////
Bautura care iti pastreaza inima sanatoasa si te protejeaza de cancer
Bogat in vitaminele A si C, aceasta este o bautura cu un puternic efect antioxidant, care stimuleaza metabolismul si sistemul imunitar si reduce efectele nocive ale radicalilor liberi. Pe langa acestea, acest suc binefacator contine cantitati mari de licopen, vitaminele K, B1, B2, B5, B6, dar si de potasiu, magneziu, fier si fosfor care lupta impotriva infectiilor, stimuleaza energia si ofera o piele frumoasa.
Forta licopenului
Sucul de rosii, caci aceasta este bautura care nu trebuie sa-ti lipseasca din dieta, este mai valoros decat rosia proaspata. Si asta pentru ca licopenul este singurul antioxidant a carui cantitate sporeste de circa 4-6 ori prin fierbere. De asemenea, pentru a-l asimila mai bine, trebuie sa stii ca uleiul de masline amplifica substantial absorbtia licopenului.
Licopenul are efecte antitumorale dovedite, in special in cancerul de prostata, san, vezica urinara, pancreas, cervical, ovarian, uterin, intestinal, plamani si piele. Unii cercetatori sustin chiar ca forta licopenului este atat de mare incat, este suficient sa mananci zilnic o signura rosie medie, pentru a fi protejat de cancer, bineinteles in conditiile unui stil de viata sanatos.
Bautura pentru inima
Sucul de rosii este ideal pentru inima, intrucat acesta are proprietatea de a fluidiza sangele. Un pahar de suc de rosii pe zi previne afectiunile cardiovasculare precum cardiopatia ischemica sau insuficienta cardiaca, deoarece vitamina B6, pe care o contin rosiile, ajuta la pastrarea unui nivel normal de hemocisteina in sange. Aceasta este responsabila de sanatatea venelor si arterelor.
Potasiul, magneziul, sodiul si vitamina B din sucul de rosii au puterea de a scadea hipertensiunea arteriala si de a preveni riscul de accident vascular cerebral sau atac de cord. Acesti compusi sunt esentiali pentru mentinerea presiunii sanguine sistolice si diastolice.
Sucul de rosii este un tratament natural excelent si pentru persoanele care au un nivel mare al colesterolului. Fitosterolii, fibrele si vitamina B3 sunt compusi care tin sub control valorile colesterolului, protejand astfel inima de un posibil atac de cord cauzat de depunerile de grasime pe peretii vaselor sanguine.
//////////////////////////////////////
Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism
O crestere inexplicabila si rapida in greutate poate fi cauzata de retentia de apa sau edemul generalizat, care determina aparitia inflamatiei in intreg organismul. Retentia de apa poate fi acuzata de sindromul premenstrual, menopauza, sarcina, consumul mare de sare, folosirea anticonceptionalelor sau afectiuni serioase, cum ar fi cele hepatice, cardiace, pulmonare, renale sau la nivelul tiroidei.
Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism:
Cozile de cirese
Despre cozile de cirese se stie ca sunt puternic diuretice si antiinflamatoare. Mai mult, se situeaza in fruntea topului cu plantele medicinale care pot „stoarce“ apa in exces din tesuturi. Cozile de cirese pot fi recomandate si in infectii urinare, cum sunt cistitele, pentru ca au compusi activi care amelioreaza simptomele acestora. Bea intr-o zi decoctul pe care il faci din trei linguri de cozi la o jumatate de litru de apa.
Matase de porumb
Si matasea de porumb este recunoscuta si apreciata pentru efectele ei diuretice si usor antiseptice. Contine vitaminele B6, C, E, K, saruri de calciu si de potasiu, asa ca poate fi oricand consumata sub forma de infuzie, pentru eliminarea apei din organism. Bea doua-trei cani de infuzie pregatita dintr-o lingurita de planta peste care torni o cana cu apa fierbinte si lasi la racorit opt-zece minute.
Patrunjelul
Usor de procurat si bun la gust, patrunjelul poate fi consumat si sub forma de ceai ori ca atare, in mancaruri. Acesta filtreaza urina la nivelul rinichilor si previne formarea calculilor renali. Fiind un diuretic puternic, planta elimina cantitatea de apa in exces din tesuturi. De asemenea, contine substante care pot dilata usor caile urinare, pentru a elimina mai usor pietrele de mici dimensiuni. Pentru a prepara ceaiul de patrunjel ai nevoie de o legatura maruntita la un litru de apa, pe care o lasi la fiert timp de zece minute. Pentru rezultate optime, tine cura cu ceai de patrunjel cel putin trei saptamani.
/////////////////////////////
Talpa-gastii, o planta cu efecte spectaculoase
Talpa gastii este un excelent sedativ cardiac si nervos, „cuminteste” gandurile rebele specifice starii de depresie si scade tensiunea arteriala. Aceasta planta, putin cunoscuta chiar in mediul rural, unde creste nestingherita in terenurile uscate, de la marginea drumurilor si in zavoaie, a dat rezultate spectaculoase si in distoniile neurovegetative.
Se recomanda in toate starile in care organele corpului sunt antrenate de o excitatie nervoasa, datorita principiului amar, care are o actiune stomahica. Se foloseste pentru reglarea batailor inimii de origine nervoasa, linistirea starilor de sufocare in astm, pentru reglarea presiunii sangelui, facand sa scada tensiunea arteriala. Se poate folosi sub forma de ceai (15 g talpa gastii maruntita la 200 ml apa), din care se iau 3-5 linguri pe zi in anumite stari nervoase urmate de balonarea stomacului, ceaiul se recomanda a se prepara dintr-un amestec de talpa-gastii, chimion, valeriana si fenicul (din fiecare cate 20 g); se infuzeaza o lingura de amestec cu o ceasca de apa. Dupa 15 minute, ceaiul se strecoara si se indulceste cu zahar. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi.
Talpa-gastii se poate folosi si sub forma de tinctura, care se prepara din 20 g la la 100 ml alcool de 70?, care se macereaza timp de 7-8 zile. Se iau 20—40 picaturi, de 2-3 ori pe zi. Talpa-gastii intra in compozitia ceaiurilor sedativ, calmant, anti-astmatic, a ceaiului impotriva tulburarilor cardiace precum si a ceaiului pentru bolnavi hipertensivi.
///////////////////////////////
Ceaiuri care te ajuta sa ameliorezi celulita
Masaj, sport, ceaiuri… Toate acestea, impreuna, te ajuta sa ameliorezi celulita, o problema care afecteaza tot mai multe femei. Cele mai bune ceaiuri anticelulita nu fac minuni peste noapte, de aceea o cura trebuie sa dureze minimum trei saptamani.
Ca sa fie eficienta, bea cate trei cani de ceai pe zi, la aceleasi ore. Lasa plantele sa infuzeze exact timpul care este mentionat pe ambalaj, in caz contrar, ceaiul nu este eficient. Iata cele mai bune ceaiuri anticelulita:
Ceaiul de urzica
Ingrediente pentru o cana de ceai: o lingurita de planta uscata si o cana cu apa
Toarna o cana cu apa fierbinte peste urzici, lasa sa actioneze 5 minute si acopera vasul cu un capac. Bea trei-patru cani pe zi, timp de o luna.
Efecte: Urzica regleaza digestia, impiedica stocarea grasimilor in celulele adipoase si ajuta la eliminarea toxinelor.
Ceaiul de cozi de cirese
Ingrediente pentru un litru de ceai: 20 g de cozi de cirese si un litru de apa
Lasa cozile de cirese sa stea 20 de minute in apa clocotita, apoi indeparteaza-le cu ajutorul unui filtru. Bea trei cani pe zi, dupa fiecare masa, timp de o luna.
Efecte: Bogate in flavonoide si saruri de potasiu, cozile de cirese stimuleaza functia renala, ceea ce inseamna ca organismul va elimina toxinele si astfel nu se vor mai face depozite de grasime in zonele cel mai des afectate de celulita.
Ceaiul verde cu lamaie
Aceasta bautura stimuleaza arderea grasimilor. Ingrediente pentru o cana de ceai: trei grame de ceai verde, sucul de la o jumatate de lamaie si o cana cu apa
Amesteca ceaiul verde si sucul de lamaie si toarna deasupra apa clocotita. Lasa 10 minute la infuzat. Bea trei cani pe zi, timp de o luna. Ca sa nu iti afecteze calitatea somnului, nu consuma acest ceai mai tarziu de ora 16.
Efecte: Ceaiul verde cu lamaie au efect diuretic si limiteaza absorbtia grasimilor in corp.
/////////////////////////////////////////
Greseli de evitat atunci cand administrezi medicamente copiilor
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, printre multi alti factori, de momentul administrarii, de respectarea dozei, dar si de efectele pe care un anumit aliment le poate avea asupra medicamentelor.
Pentru a nu administra un tratament gresit copilului tau, este important sa consulti inainte un pediatru. Pot exista combinatii periculoase intre diferite categorii de medicamente, dar si intre medicamente si alimente, caz in care consecintele pot fi mult mai grave pentru copii decat pentru adulti. Iata ce greseli trebuie sa eviti atunci cand administrezi medicamente copiilor:
Administrarea medicamentelor inainte sau in timpul mesei
Unele dintre greselile frecvente pe care le fac parintii, mai ales aceia care dau medicamente copiilor fara sa ii ceara sfatul medicului, constau in administrarea incorecta a acestora. „Unele medicamente trebuie administrate dupa masa, altele in timpul mesei. Este necesar ca parintii sa stie si sa respecte aceste indicatii pentru ca medicamentul sa fie eficient si sigur pentru cel mic”, sustine dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru la Spitalul de Copii Sf. Maria Iasi.
De exemplu, medicamentele antiinflamatoare se administreza in timpul mesei pentru a reduce frecventa aparitiei durerilor de stomac. In plus, unele dintre antitermice, precum paracetamolul, se administreaza cu 30 de minute inainte de masa pentru ca altfel alimentele din stomac pot impiedica trecerea medicamentului in sange.
Medicamentele pentru tratarea bolii de reflux gastro-esofagian sau gastrita trebuie administrate pe stomacul gol, dimineata, pentru a avea timp sa scada aciditatea inainte de a introduce in stomac alimentele. In caz contrar medicamentul nu-si face efectul.
Laptele si sucul de grapefruit sunt contraindicate in cazul multor medicamente
Laptele sau iaurtul diminueaza efectul multor medicamente, in special al celor care contin antibiotice, spune specialistul. „Copilul care se afla sub tratament nu ar trebui sa bea lapte inainte de administrarea medicamentului si nici jumatate de ora dupa. Exista riscul ca eficienta medicamentului sa scada foarte mult si astfel afectiunea sa avanseze”, a explicat pediatrul.
Sucul de grapefruit este, de asemenea, periculos pentru ca incetineste procesul de metabolizare corecta a medicamentului de catre ficat si accentueaza aparitia efectelor adverse. „Sistemul de citocromi care metabolizeaza medicamentele este ocupat de substantele din sucul de grapefruit si va trece in circulatie cu mare toxicitate. Acest efect se produce daca medicamentele sunt administrate pe gura, asa incat oricine prefera gustul acestor fructe si primeste antibiotice, anticolesterolice, antitusive si anticonvulsivante trebuie sa-l intrerupa”, a adaugat dr. Evelina Moraru.
Nu asociati antibioticele cu legumele bogate in fibre
Dintre toate categoriile de medicamente, antibioticele sunt cele mai periculoase. „In primul rand administrarea acestora fara avizul medicului si mai ales atunci cand nu sunt necesare creste rezistenta microbilor la aceste antibiotice. In al doilea rand, distrugand flora microbiana benefica, pot produce diaree, dureri, functionare incorecta a tubului digestiv. In acest caz, pregatirea unei mese cu legume bogate in fibre precum mazare, broccoli, varza va inrautati starea celui mic. Nu administrati celor mici medicamente dupa ureche, mai ales antibiotice”, a adaugat dr. Moraru.
Un ultim aspect de care trebuie sa tii cont este ca medicamentele se administreaza cu apa si nu cu sucuri, naturale sau carbogazoase. Este adevarat ca apa poate fi indulcita cand gustul medicamentului este extrem de amar, dar ai grija sa utilizezi cantitati mici si in niciun caz sa nu introduci medicamentul in intreg biberonul cu lapte sau ceai.
/////////////////////////////////////
Noua arma anti-cancer. Perioada de supravietuire s-a dublat in cazul bolnavilor cu leucemie acuta
Boli grave, greu de tratat, precum cancerul, pot fi invinse prin imunoterapie. Exista trei tipuri principale de imunoterapie utilizate pentru combaterea cancerului: terapiile bazate pe celule, terapiile cu anticorpi si cele cu citokine. Toate exploateaza prezenta in cancer a unor molecule usor diferite pe suprafata celulelor canceroase, acestea putand fi detectate de catre sistemul imun.
Moleculele, cunoscute drept antigenele cancerului, sunt frecvent proteine, dar mai includ si alte molecule, precum carbohidratii. Imunoterapia este folosita pentru a provoca sistemul imun sa distruga celulele tumorale prin folosirea acestor antigene drept tinte.
Studiile privind rezultatele imunoterapiei in cancer arata ca durata supravietuirii a fost dublata chiar in cazul pacientilor cu leucemie acuta. Imunoterapia, care ar putea inlocui transplantul medular, se aplica si in Romania pacientilor inclusi in studii clinice.
Claudiu are 17 ani si e pasionat de atletism. In aprilie, a aflat insa ca are leucemie acuta limfoblastica, o forma rara de cancer al sangelui si maduvei osoase. Boala debuteaza deseori brutal, iar celulele anormale invadeaza foarte repede toata maduva oaselor.
„Sunt optimist ca totul va fi bine. Sper sa revin cat mai repede la antrenamente si sa fac sport in continuare, pentru ca asta e ceea ce-mi place. De obicei, multi cad din picioare, nu au forta, se simt din ce in ce mai rau. Eu nu am avut nicio problema, doar ca aveam putin gatul umflat”, a povestit tanarul pentru TVR.
Boala lui Claudiu a intrat in remisie, dupa cure de citostatice de la Fundeni. In august, va face si transplant medular, iar medicii spera ca terapia standard ii va aduce si lui vindecarea, la fel ca majoritatii copiilor.
Problemele apar in cazul adultilor. Unu din zece nu raspunde la tratamentele clasice. Sansa lor ar putea fi insa imunoterapia, care ajuta organismul sa distruga cancerul cu propriile arme.
„Imaginati-va ca ar avea doua maini. Una cuprinde celula leucemica, iar alta – limfocitul, celula sistemului imunitar. Sunt aduse foarte aproape, iar sistemul imunitar ucide celula leucemica”, descrie dr. Max S. Topp, profesor la spitalul din Wuerzburg, Germania.
Terapia revolutionara, aprobata deja in SUA si in Uniunea Europeana, a avut efect la jumatate dintre pacientii testati. Speranta de viata a fost aproape dublata. Rezultatele cercetatorilor au fost prezentate la Congresul european de hematologie, la Copenhaga.
Roger Sidhu, director in cadrul unei companii de biotehnologii, SUA: „Este prima imunoterapie care demonstreaza un beneficiu pentru supravietuire in aceasta boala”.
„Pacientii care au raspuns la tratament si au scapat de leucemie traiesc peste un an, in medie. Si pot face transplant medular, daca au donator. Unii nu fac transplant si tot supravietuiesc. Intrebarea este acum daca mai e necesar transplantul”, a completat dr. Max S. Topp.
Medicii spera sa poata chiar elimina transplantul medular. „Transplantul medular e o metoda extrem de agresiva. In prima faza, se folosesc citostatice la doze foarte mari, distrug tot, si celula leucemica, dar si normala. Mortalitatea poate ajunge la 25-30%, prin procedura. Centrele mai mici au o mortalitate mai mare”, sustine prof. dr. Daniel Coriu, seful Centrului de Henatologie si Transplant Medular, Institutul Fundeni.
////////////////////////////////////
Care sunt efectele muncii intensive asupra persoanelor de peste 40 de ani
Munca indelungata, de luni pana vineri, este obositoare, indiferent de varsta. Dupa testarea a peste 6.500 de angajati din Australia, cercetatorii au descoperit ca abilitatile lor mentale au fost utilizate la un nivel inalt in primele trei zile ale saptamanii, munca din zilele urmatoare fiind asociata cu declinul inteligentei si al memoriei.
Munca pe o perioada mai mica de 25 de ore a fost, de asemenea, asociata cu un nivel cognitiv scazut, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa concluzioneze ca nivelul cognitiv scade dupa o anumita varsta.
Oamenii de stiinta australieni au testat 3.000 de barbati si 3.500 fe femei, cu varste de peste 40 de ani, prin intermediul a trei categorii de investigatii: teste de memorie, teste de citire si teste pentru determinarea capacitatii perceptive.
,,in toate cele trei cazuri, s-a descoperit ca intre 25 si 30 de ore de munca pe saptamana pot creste abilitatile cognitive”, a declarat cercetatorul Colin McKenzie, de la Universitatea Kelo, Japonia.
,,Sa nu muncesti este la fel de daunator pentru functiile cognitive precum munca excesiva. in primul rand, munca stimuleaza celulele din creier. Stresul asociat cu munca fizica si psihica poate afecta beneficiile muncii”, a adaugat specialistul.
Cercetatorii au evaluat legatura dintre orele de munca si performante, fara sa investigheze ce ar putea cauza aceste schimbari.
Nivelul declinului cognitiv asociat cu orele de munca prelungite a fost acelasi atat pentru barbati cat si pentru femei. Ipotezele cercetatorilor s-au indreptat catre doua aspecte: stresul si lipsa somnului.
De zeci de ani se cunosc efectele stresului asupra functiilor cognitive. Cercetatorii au dovedit ca stresul prezent pe o perioada lunga de timp poate cauza distrugerea neuronilor.
Lipsa somnului are acelasi efect Studiile au aratat ca substanta alba din creier se poate schimba drastic dupa o noapte nedormita.
Cercetatorii au analizat doar efectele angajatilor cu varste de peste 40 de ani. Prin urmare, specialistii nu au putut presupune cat de mult sunt afectate persoanele care au o varsta mai mica.
Echipa a fost interesata de efectele asupra acestei limite de varsta, deoarece McKenzie a afirmat ca perioada de munca este foarte obositoare, mai ales ca aceste persoane au grija si de copii, dar si de varstnicii din viata lor. in to acest timp, ei au un loc de munca cu program intreg.
in tarile dezvoltate, varsta de pensionare a crescut, insa in Suedia a fost adoptat un program de munca de maximum sase ore pe zi, pentru a obtine cele mai bune performante din partea angajatilor.
//////////////////////////////////
Ce este sindromul burnout si cum stim ca ne afecteaza
Tot mai multi dintre noi isi transforma viata intr-o cursa contra contra conometru si incearca sa isi depaseasca limitele, atat in viata privata, cat si la job. Burnout este un termen folosit in psihologie si se refera tocmai la acea stare de epuizare psihica si fizica pentru o perioada indelungata la locul de munca.
Burnout-ul propriu-zis nu este clasificat drept boala, dar il face pe individ sa se lupte cu propriile sale trairi, care pot fi de neinteles.
“Cu toate ca deriva din stres, burnout-ul (cunoscut si ca sindromul arderii complete sau oboseala cronica) este o afectiune diferita. Stresul este o adaptare a corpului la anumiti factori externi si este mai usor de identificat. Simptomele burnout-ului se manifesta subtil, mai ales in primele faze ale acestuia.
Doua stari pot alerta starea de burnout – epuizarea emotionala (invidul este epuizat emotional, lipsit de energie) si performanta redusa (persoana respectiva nu poate duce la indeplinire obiectivele de la serviciu sau acasa, ii este greu sa se concentreze , nu are creativitate)”, precizeaza neurologul Dan Mitrea, potrivit gandul.info.
Atunci se recomanda vizita la un specialist pentru a primi tratament impotriva depresiei si a anxietatii. “Revenirea se face treptat, pacientul trebuie sa fie monitorizat de un psihiatru. in perioada respectiva se recomanda intreruperea temporara a activitatii de munca.
Sindromul burnout se manifesta in mai multe etape. Acestea au fost descrise de psihologii Freudenberger si North. Etapele prin care o persoana trece pana ajunge la suprasolicitare sunt:
- Nevoia (compulsiva) de afirmare – aceasta apare, in cele mai multe cazuri, la inceputul carierei sau dupa ce o persoana a schimbat locul de munca. Individul incearca sa se faca remarcat, sa isi dovedasca valoarea la locul de munca.
- Mai multa munca. Datorita acestei nevoie mari de afirmare, individul isi stabileste obiective inalte care de obicei necesita mult efort.
- Neglijarea nevoilor personale – avand in vedere ca individul isi dedica foarte mult din timpul sau serviciului, nu mai are timp de familie, prieteni, nu se mai odihneste, Astfel, nevoile personale trec pe planul secund.
- Aparitia situatiilor conflictuale – neglijarea nevoilor personale va duce la aparitia situatiilor conflictuale cu persoanele din jur, individul simte ca ceva in viata lui nu este in regula, dar nu poate spune exact ce.
- Reevaluarea valorilor personale – individual ajunge sa ignore orice nevoie personala si nu isi mai face timp pentru hobby-uri sau micile placeri ale vietii.
- Negarea problemelor – oboseala incepe sa isi puna amprenta, individul nu mai doreste sa interactioneze cu oamenii din jur si devine agresiv.
- Retragerea –persoana se izoleaza, simte ca nu mai are niciun scop in viata, isi pierde speranta si isi gaseste evadarea in vicii.
- Schimbarea comportamentului – persoanele din jurul individului (familia, colegii sau alte persoane) incep sa observe schimbarile de comportament.
- Depersonalizare – individul incepe sa se desconsidere, nu se mai vede valoros sau util.
- Sentimentul de gol interior – pentru a compensa cu faptul ca nu mai considera locul de munca o placere, individul recurge la alte actiuni care ii pot da o mica satisfactie pe moment.
- Depresia – indiferenta acapareaza gandirea individului, devine lipsit de speranta.
- Burnout – se produce colapsul emotional si fizic; in astfel de momente apar si gandurile suicidale; cu toate acestea sunt putine cazurile in care se si duce la bun sfarsit planul suicidal”, spune neurologul Dan Mitrea de la clinica Intermedicas.
Acest sindrom poate fi prevenit. „Conteaza programele individuale oferite de compania in care individul lucreaza, dar si educatia acestuia. Cateva sfaturi pentru persoanele care se tem ca ar putea suferi de acest sindrom: stil de viata sanatos (alimentatie echilibrata), stabilirea unor limite ale activitatii la serviciu si pauze de lucru in timpul zilei”, concluzioneaza specialistul
/////////////////////////////////
Plante care alina durerile stomacale
Atunci cand te doare stomacul, incearca sa iei mai putine medicamente si sa-ti indrepti atentia catre diverse plante pe care le poti folosi ca remedii naturale. Iata cum poti trata durerile de stomac:
Chimen sau lemn dulce
Cele doua seamana la gust desi provin din plante diferite. Insa multor oameni nu le place sa manance chimen sau lemn dulce, iar daca faci parte din aceasta categorie poti cauta alternative. Chimenul se gaseste combinat cu o multime de ceaiuri de plante ca si in suplimente. Cei carora le place gustul pot mesteca o felie de chimen/lemn dulce pentru a calma durerile de stomac.
Menta
Menta, ca si ghimbirul, ar trebui folosita cand este proaspata pentru a linisti un stomac nervos. Pune cateva frunze de menta intr-o cana cu apa fierbinte. De asemenea, mestecarea unei frunzulite de menta poate fi de ajutor.
Aloe vera
Persoanele care se confrunta cu probleme intestinale spun ca sucul de aloe vera este de mare ajutor. Te ajuta sa scapi de crampe, gaze, diaree si balonare.
Alte remedii naturiste pentru durerea de stomac
Bicarbonat
Poti amesteca 1-2 linguri de bicarbonat de sodiu intr-o cana de apa fiarta. De asemenea, amestecul este de ajutor si in cazul indigestiilor si a arsurilor gastrice.
Compresa calda cu orez
Caldura este cunoscuta ca cea mai buna metoda de linistire a stomacului mai ales in cazul crampelor. Pentru cei care nu au acasa paturi electrice pot face una dintr-un veche soseta in care se pune orez crud. Apoi soseta se leaga la un capat si se introduce in cuptorul cu microunde pentru un minut dupa care se asaza pe zona dureroasa.
//////////////////////////////////////
Mineralul care poate schimba viata bolnavilor de diabet
Terapia si dieta bolnavilor cu diabet poate fi eficientizata cu ajutorul unui mineral foarte important. Este vorba de zinc, cel care supravegheaza buna desfasurare a proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare.
Este esential pentru sinteza proteinelor. De asemenea, ajuta la formarea insulinei si controleaza contractibilitatea musculaturii.
Zincul si diabetul
Potrivit studiilor, consumul regulat de zinc poate ajuta la reducerea glicemiei à jeun (dupa o perioada de opt ore in care nu s-au consumat alimente), a glicemiei postprandiale (la doua ore dupa masa) si a valorii HbA1c – (hemoglobinei glicolizate), care identifica valori frecvent ridicate ale glicemiei.
Toate acestea pot ajuta la „controlul glicemiei” pe termen lung, combatand astfel eficient complicatiile cauzate de hiperglicemie.
De asemenea, s-a constatat ca suplimentarea cu zinc este, de asemenea, benefica pentru nivelurile de lipide din sange.
Sintetizand rezultatele, se poate spune ca s-a inregistrat o scadere convingatoare a nivelului de trigliceride, de colesterol LDL si colesterol total, in timp ce nivelul colesterolului benefic HDL a ramas neschimbat.
Fiindca diabetul este aproape invariabil urmat de complicatii sub forma afectiunilor cardiovasculare, acestea pot fi prevenite eficient daca se mentine un nivel normal al lipidelor din sange.
In plus, consumul de zinc s-a dovedit eficient si la reducerea tensiunii arteriale.
Un aport adecvat de zinc poate juca un rol important si in diabetul zaharat tip 2, oferind protectie impotriva radicalilor liberi.
In combinatie cu vitaminele C si E si cu magneziul, zincul poate imbunatati si neuropatia diabetica. Si aceasta este o complicatie frecventa a diabetului, care afecteaza nervii, in special cei periferici. Din aceasta cauza, in cazul bolnavilor de diabet, ranile nedetectate si apoi infectate sunt atat de frecvente.
Aceeasi combinatie poate fi utila si pentru reducerea eliminarii proteinelor prin urina, proces ce indica deteriorarea vaselor capilare din rinichi in cazul pacientilor cu diabet.
Studiile la care se face referire au semnalat aceste efecte ale zincului legat organic in cazul utilizarii unei doze zilnice de 30 mg.
Surse naturale de zinc
Zincul se gaseste in carne, ficat, alimente de origine marina (in special stridii), germeni de grau, drojdie de bere, seminte de dovleac, alune, cartofi, cereale, oua, lactate.Life Care – produse bio pentru un stil de viata sanatos
Suplimente nutritive cu zinc
Zincul poate fi procurat si sub forma de sulfat, gluconat sau picolinat de zinc. Desi eficacitatea lor pare a fi egala, gluconatul este mai bine tolerat de organism decat sulfatul.
/////////////////////////////////////////
Cauzele si simptomele hipotensiunii
Hipotensiunea arteriala reprezinta scaderea tensiunii arteriale sub 105 mmHg la persoane peste 45 ani sau sub 100 mmHg la persoane sub 45 ani. Deoarece multi adulti cu asemenea valori sunt asimptomatici, se considera ca hipotensiunea este o problema atunci cand este insotita de simptome.
Hipotensiunea arteriala se caracterizeaza prin scaderea debitului cardiac si micsorarea rezistentei vasculare periferice. Din punct de vedere etiologic se deosebesc hipotensiunea primara sau esentiala, fara o cauza precizata si hipotensiunea secundara – care are cauze multiple.
Cauzele hipotensiunii secundare
* din boli endocrine: insuficienta corticosuprarenala (boala Addison), insuficienta hipofizara anterioara (boala Simmonds), hipotiroidism, sindrom adrenogenital, hiperparatiroidism, feocromocitom, sindrom Barter;
* din boli cardiovasculare acute: socul cardiogen, sindromul Morgagni-Adams-Stokes, sindromul sinusului carotidian, sindromul vaso-vagal, pericardita exudativa;
* din boli cardiovasculare cronice: stenoza aortica, stenoza mitrala, sindromul arcului aortic, pericardita constrictiva;
* de cauza neurogena (hipotensiunea de pozitie): idiopatica (sindromul Shy-Dräger), neuropatia autonoma diabetica, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, tabes dorsalis, siringomielie, varice voluminoase;
* din boli infectioase;
* din hipovolemii (n.r. – diminuare a volumului de sange circulant);
* hipotensiune determinata de interventii terapeutice chirurgicale (simpatectomie dorso-lombara);
* hipotensiune determinata de terapii medicamentoase (antihipertensive, alfablocante, simpaticolitice, l-Dopa).
Simptomele tensiunii scazute
Simptomele clinice sunt starea de astenie, ameteli, tulburari urinare, lipotimii (n.r. – lesin de scurta durata fara intreruperea respiratiei si a functionarii inimii), sincopa (n.r. – pierdere brusca a cunostintei din cauza intreruperii activitatii inimii, insotita de intreruperea respiratiei).
Cum se pune diagnosticul
In diagnosticul hipotensiunii arteriale se recomanda efectuarea probei Schellong: se masoara tensiunea arteriala si frecventa pulsului in pozitie culcata si apoi in ortostatism (n.r. – pacientul sta in picioare), timp de 10 minute, din minut in minut”.
//////////////////////////////////////
6 lucruri care tradeaza lipsa inteligentei oamenilor
Nivelul de inteligenta al oamenilor este tradat de simple gesturi, atitudini sau modul de a se comporta. Specialistii dezvaluie cum pot fi recunoscuti oamenii lipsiti de substanta.
Atunci cand te afli intr-o situatie in care parerea celorlalti depre tine conteaza, la scoala sau la job, trebuie sa stii cum sa iti pui in valoare calitatile. De la felul in care te imbraci si in care te comporti pana la modul in care vorbesti si argumentezi ceea ce spui, oamenii din jurul tau te vor judeca mereu. Asa ca, trebuie luate in considerare toate aceste lucruri, pentru a pastra o buna reputatie:
Vestimentatia
Modalitatea in care te expui in fata celorlalti oameni ii determina pe acestia sa aiba un anumit comportament si sa te trateze intr-un anumit fel atunci cand nu te cunosc. Daca te imbraci bine, vei avea parte de respect si admiratie. Daca te imbraci in ridicol sau vulgar, nimeni nu va simti nevoia sa iti acorde timp intr-o zi aglomerata.
Fraze sau sintagme ciudate
Desi chicotesti mereu atunci cand un personaj din filme foloseste anumite fraze sau sunt puse in anumite situatii, nu este ok sa repeti aceste cuvintele sau expresii in viata de zi cu zi. Daca sunteti profesor si „conversatia“ reprezinta doar un cuvant pentru dumeavoastra, probabil studentii nu va vor lua in serios pe intreaga durata a semestrului.
Atitudine distanta
Cu totii avem momente in care pur si simplu nu ne putem concentra si suntem prinsi uitandu-ne in puncte fixe, fara sa ascultam ce se vorbeste in jurul nostru, fie ca e vorba de professor, de seful nostru sau de sot. Unica scuza este aceea ca suntem intr-un moment profund de gandire. Cei din jurul nostru vor crede ca nu ne pasa sau ca nu am inteles ceea ce vorbesc ei. Atunci cand oamenii nu reusesc sa isi mentina contactul vizual corespunzator si limbajul corpului ii tradeaza, ei trebuie sa se concentreze si sa ii arate vorbitorului ca nu sunt complet pierduti in univers si ca au o idee despre ce se discuta.
Prea multa vorba
Doar daca nu esti o persoana ce detine informatii secrete, ceea ce spui tu nu ridica o problema de securitate nationala. Cuvintele care iti ies pe gura ii fac pe ceilalti sa isi creeze o impresie despre tine. Cand vorbesti succint si clar fara sa te gandesti la ce cuvinte sa folosesti, lasi impresia ca te descurci sa comunici tare bine. Stii ce e important si mai ales ce trebuie sa spui, fara explicatii sau scuze. Pe de alta parte, daca te balbai si daca scoti multe cuvinte pe gura fara logica, dai impresia ca vorbesti doar pentru tine, ca doar ce crezi tu conteaza fara sa reprezinte ceva important pentru ceilalti.
Vorbarie putina
In momentul in care nu participi la discutii si esti foarte tacut, oamenii emit de asemenea judecati despre persoana ta. Pentru aceeia care se angreneaza in dicutii interminabile si contradictorii, indivizii cred ca sunt fie obraznici, fie nu au ceva foarte important de spus si continua cu parerea lor. Chiar daca tacerea, rusinea sau faptul ca esti o persoana introvertita nu sunt urme de inteligenta redusa, anumite personae cred acest lucru. Din aceste motive, este destul de important ca o persoana tacuta sa mai intervina in discutie din cand in cand. Nu trebuie sa vorbesti foarte mult, dar trebuie sa ai o opinie referitoare la subiectul pe care il dezbateti.
Judecarea celor din jur
Doar pentru ca cei din jurul tau te judeca, nu inseamna ca si tu trebuie sa faci aceelasi lucru. De fapt, esti mult mai in siguranta daca nu judeci pe nimeni niciodata. Niciunul dintre noi nu stie cu exactitate ce se intampla in viata celorlalti. Cand emiti judecati, le rezumi la trairile pe care le-ai avut tu de-a lungul timpului. Nu tii cont de ce au trait si prin ce au trecut ceilalti oameni. Cand ii judeci pe ceilalti, arati ca esti capabil sa vezi lumea numai prin ochii tai si nu esti in stare sa percepi faptul ca exista atatia oameni pe aceasta planeta cu asa de multe si diferite perceptii de viata.
///////////////////////////////////
10 alimente care nu sunt atat de sanatoase pe cat credeai
Iflscience ne prezinta o selectie a alimentelor despre care credeam cu totul altceva:
- Lapte de migdale
Laptele de migdale a crescut in popularitate in ultimii ani, insa acesta este practic lipsit de substante nutritive. Daca migdalele in sine sunt o bogata sursa de proteine, nu acelasi lucru se poate spune si despre laptele obtinut. Un pahar obisnuit de lapte de migdale contine aproximativ 2% migdale, ceea ce inseamna ca proteinele sunt aproape inexistente, restul fiind vitamine adaugate.
- Sucul
Cand faci un suc proaspat de fructe si legume, elimini toate fibrele, ingredientul cel mai important care iti da senzatie de satietate pana la urmatoarea masa. Ceea ce pastrezi e doar zaharul! Pe termen scurt, o cantitate mare de zahar si putine proteine iti provoaca pofta de mancare, schimbari de dispozitie si lipsa de energie. Pe termen lung, poti pierde din masa musculara.
- Untul de migdale
Untul de migdale este destul de scump, insa contine proteine, grasimi sanatoase si vitamina E. Ceea ce nu stiti este ca untul de arahide care contine doar arahide si sare are aceleasi proprietati nutritive, insa este mult mai ieftin.
- Orice care promite detoxifierea organismului
Organismul nostru are un sistem propriu de filtrare a substantelor nocive, asa ca detoxifierea nu este necesara decat atunci cand ati fost otravit. Rinichii filtreaza sangele si elimina deseurile din alimentatia noastra, iar ficatul detoxifica orice chimicale pe care le ingeram.
- Uleiul de cocos
Uleiul de cocos este aproape identic cu cel de masline in ceea ce priveste continutul de calorii si grasimi. O lingura de ulei de cocos contine 12 grame de grasimi saturate si doar 1 gram de grasimi sanatoase poli-nesaturate, pe cand uleiul de masline are 1 gram de grasimi saturate si 10 de polinesaturate.
Specialistii recomanda evitarea grasimilor saturate pentru ca stimuleaza cresterea colesterolului si a riscului de diabet zaharat tip 2.
- Sarea de Himalaya
Culoarea roz a sarii de himalaya vine de la minerale, insa este tot o sare si contine cantitati mici de calciu, potasiu, fier, magneziu si sodiu, asemanatoare cu ale oricaror alte tipuri de sare. Nu merita efortul!
- Apa de cocos
Da, apa de cocos este o importanta sursa de potasiu, vitamine si minerale, dar ii ofera organismului aceleasi lucruri ca si un pahar de apa normal sau ca o gustare bazata pe bucati de fructe proaspete.
- Apa imbuteliata
Apa imbuteliata nu este nici pe departe mai sanatoasa ca apa de la robinet. Desi toata lumea se fereste de apa de la robinet, iar vanzarea celei imbuteliate creste pe zi ce trece, s-a demonstrat ca prima este la fel de curata sau mai curata decat cea din comert.
- Albusul de ou
Multi dintre noi am renuntat la galbenusul de ou de frica cresterii colesterolului. Studiile au demonstrat, insa, ca marea majoritatea a oamenilor care tin o astfel de dieta nu cunosc modificari ale colesterolului din sange. Asa ca daca stii ca nu ai colesterolul ridicat, poti consuma fara probleme ouale intregi!
- Granola
Cerealele crocante cunoscute sub denumirea de granola sunt o optiune a persoanelor care vor sa isi pastreze corpurile sanatoase si slabe. Ceea ce nu stiu acesti oameni este ca in pungile frumos ambalate care contin acest produs nu se gasesc doar fulgi de ovaz, ci o cantitate enorma de zahar si calorii!
////////////////////////////////////
Fructe si legume pentru nervi de otel
Te preseaza termenul unui proiect la job? Ai amanat deja de trei ori intalnirea cu cea mai buna prietena, motivand criza de timp? Pentru a nu te pierde cu firea in situatiile de zi cu zi, urmeaza un program sanatos anti-stres:
Mici gustari de fructe si legume
Capsuni, zmeura si mure sau o salata de ardei verzi si nuci reprezinta o reteta secreta de relaxare. Legumele verzi, fructele de padure si nucile contin un mineral cu efect anti-stres: magneziul. Acest inhiba procesele de stimulare a nervilor si muschilor si protejeaza invelisul nervilor. Fie ca aveti probleme la serviciu sau cu vecinii, o portie de fructe si legume va vor ajuta sa depasiti situatiile delicate.
Vitamine cu efect anti-stres
Alegerile pot fi stresante uneori. Raspunsul la intrebarea „A, B, C sau E?” este insa unul simplu. Fiecare dintre acestea ajuta la intarirea nervilor. Vitaminele A, C si E ofera protectie impotriva stresului oxidativ, a moleculelor de oxigen agresive, care afecteaza celulele nervoase ale creierului.
Vitamina B care se regaseste in legume, leguminoase si nuci, influenteaza rezistenta nervilor, performanta cerebrala si dispozitia in mod pozitiv. De ce sa nu incercati un remediu natural anti-stres: consumati zilnic 5 portii de legume si fructe, asa cum recomanda si campania lansata la nivelul Uniunii Europene. Pe langa aportul de vitamine si fibre vegetale pe care il presupune consumul de legume si fructe, va puteti bucura de gustari delicioase cu un continut scazut de calorii.
Legume pentru o minte limpede
Calciul, poate cel mai apreciat dintre substantele minerale, va ajuta sa va pastrati mintea limpede. Calciul este benefic oaselor si dintilor, si chiar nervilor si muschilor si se regaseste in produsele lactate, in broccoli si alte legume de culoare verde inchis.
Mai multe buna dispozitie
Este un fapt cunoscut, buna dispozitie creste rezistenta la stres. Corpul nostru are capacitatea de a produce personal buna dispozitie. Pentru aceasta trebuie sa consumati leguminoase, banane si seminte de floarea soarelui. Toate acestea contin triptofan care formeaza hormonul fericirii, serotonina. Aceasta substanta mesager are un efect similar endorfinelor, eliberate in timpul practicarii sportului sau al unui sarut intens.
/////////////////////////////
Psihologia culorilor – Cum ne influențează culorile?
Culorile au o importanță mult mai mare decât pare la prima vedere – nu doar că formează impresia estetică generală, dar influențează profund și emoțiile noastre și comportamentul. Descoperiți cum!
În acest articol, vom explora cum nuanțele rezonă cu psihicul uman și cum să utilizăm acest lucru în crearea unui stil personal care nu doar că exprimă perfect personalitatea dumneavoastră, dar poate avea și un impact pozitiv asupra sentimentelor și comportamentului propriu și al celorlalți.
Psihologia culorilor
Principiile de bază ale psihologiei culorilor
Psihologia culorilor în îmbrăcăminte, în funcție de sezon
Sfaturi pentru alegerea culorii potrivite a îmbrăcămintei
Influența culorii îmbrăcămintei asupra percepției personalității
Fundamentele psihologiei culorilor: Cum ne influențează culorile percepția și comportamentul?
Culorile au un impact profund asupra percepției și psihicului uman. Fiecare culoare evocă emoții specifice și poate chiar să influențeze semnificativ deciziile noastre. În această secțiune, vom examina mai îndeaproape culorile de bază și vom explora efectele lor psihologice generale.
🔴 Roșu
Culoarea roșie este adesea asociată cu pasiunea și energia. Este frecvent utilizată pentru a evoca emoții puternice, de la iubire la furie. Este o culoare care atrage atenția și poate chiar să crească frecvența cardiacă și să accelereze respirația. Psihologic, roșul funcționează ca un stimulent, încurajând curajul și încrederea în sine. Într-o lumină negativă, poate provoca sentimente de furie sau agresiune. Din cauza intensității sale, este important să folosiți culoarea roșie cu prudență.
🔵 Albastru
Culoarea albastră este la polul opus spectrului. Este percepută în general ca fiind calmantă. Este adesea asociată cu siguranța, fiabilitatea și stabilitatea. Este o culoare care ajută la reducerea stresului și are un efect general relaxant. Psihologic, albastrul poate părea rece și distant dacă este folosit în exces, dar în combinația și nuanța potrivită poate facilita deschiderea comunicației și poate crește încrederea și profesionalismul.
🟢 Verde
Culoarea verde este culoarea naturii, creșterii și regenerării. Este asociată cu sentimentul de liniște și armonie. Sprijină echilibrul și relaxarea, ceea ce poate ajuta la reducerea anxietății și la promovarea relaxării generale. De aceea, este adesea utilizată în domeniul sănătății și în spații wellness. Psihologic, este legată de stabilitatea emoțională și echilibru. Nuanțele mai deschise pot evoca un sentiment de prospețime și energie, în timp ce nuanțele mai închise evocă un sentiment de lux și bogăție.
🟡 Galben
Culoarea galbenă simbolizează fericirea și optimismul. Este o culoare care atrage atenția și poate induce un sentiment de bucurie și energie. Este adesea asociată cu energia soarelui, stimulează creativitatea și poate ajuta în luarea deciziilor, deoarece crește percepția și vigilanța. Psihologic, galbenul poate evoca sentimente de căldură și amabilitate. Este folosit pentru a atrage atenția, deoarece stimulează sentimentele de energie și bucurie. Cu toate acestea, utilizarea excesivă poate fi iritantă și poate duce la sentimente de furie.
🟣 Violet
Culoarea violet este tradițional asociată cu luxul, noblețea și misterul. Această nuanță este adesea percepută ca un simbol al bogăției și extravaganței. Violetul poate evoca, de asemenea, sentimente spirituale și mistice. Psihologic, culoarea violet sprijină auto-reflecția și poate stimula, de asemenea, creativitatea. Poate avea un efect calmant și este frecvent utilizată în spații meditative pentru a promova pacea interioară. Pe de altă parte, nuanțele prea închise de violet pot părea triste sau copleșitoare atunci când sunt utilizate excesiv, așa că este important să alegeți nuanța potrivită în funcție de context și scopul utilizării.
⚫ Negru
Culoarea neagră este adesea asociată cu luxul, puterea, eleganța și misterul. Este o culoare care poate evoca sentimente de autoritate și forță, dar și de tristețe și izolare. Psihologic, negrul este perceput ca o culoare care poate crește încrederea în sine a utilizatorului, dar, de asemenea, poate sprijini sentimentul de independență și determinare. Totuși, utilizarea excesivă poate avea un efect opresiv și chiar depresiv, motiv pentru care ar trebui combinată cu culori mai deschise pentru a echilibra efectul său intens.
⚪ Alb
Culoarea albă este adesea asociată cu puritatea, inocența și simplitatea. Simbolizează noi începuturi și este percepută ca fiind optimistă și revigorantă. Alb poate funcționa ca un mijloc de iluminare și de mărire vizuală a spațiului, ceea ce o face o alegere populară pentru case și birouri. Psihologic, funcționează ca o bază pentru liniște și ordine. Poate simboliza, de asemenea, minimalismul, puritatea și sinceritatea. Eficient, întărește și sentimentul de accesibilitate și deschidere.
🟠 Portocaliu
Culoarea portocalie este jucăușă, dinamică și plină de energie, adesea asociată cu creativitatea și distracția. Combina energia roșului cu fericirea galbenului. Poate induce un sentiment de căldură, optimism și stimulează bucuria de a trăi, ceea ce o face populară în spațiile sociale. Psihologic, portocaliul promovează comunicația deschisă, poate, de asemenea, să ajute la întărirea sentimentului de încredere în sine și evocă dorința de aventură.
🟤 Maro
Culoarea maro este strâns legată de pământ și natură, evocând sentimente de stabilitate, fiabilitate și confort. Are un efect calmant și este adesea utilizată pentru a crea un mediu cald și primitiv. Maroul simbolizează, de asemenea, valorile tradiționale și este perceput ca fiind conservator și modest. Psihologic, maroul poate sprijini sentimentul de liniște și siguranță.
Cum se schimbă preferințele pentru culorile hainelor odată cu anotimpurile?
Culorile pe care le alegem pentru îmbrăcăminte reflectă adesea schimbările din natură care vin odată cu schimbarea culorilor anotimpurilor. Astfel, preferințele noastre de culori se schimbă pe parcursul anului și influențează și tendințele actuale din modă. Designerii și mărcile adesea prezintă colecții sezoniere care corespund așteptărilor emoționale și estetice ale clienților în timpul respectivului sezon. Descoperiți cum culorile pe care le purtăm răspund mediului înconjurător și descoperiți legăturile fascinante între natură, modă și garderoba dumneavoastră!
Primăvară
Paleta de primăvară este plină de culori luminoase și proaspete care reflectă un nou început, creștere și optimism caracteristic acestei perioade. În acest timp sunt populare nuanțele pastelate precum roz pal, albastru ceresc, verde mentă și galben delicat, deoarece evocă ușurință și puritate.
Vară
În lunile de vară domină culorile vii și luminoase care reflectă energia și vitalitatea sezonului. Culori precum albastru strălucitor, portocaliu vibrant și galben intens sunt adesea văzute pe îmbrăcămintea de plajă și rochiile de vară. Această alegere reflectă zilele însorite și influențează pozitiv dispoziția.
Toamnă
În toamnă sunt preferate tonurile calde și pământii, cum ar fi muștar, verde închis, teracotă și diverse nuanțe de maro. Aceste culori reflectă schimbările culorilor naturii și aduc un sentiment de căldură și confort, ideal pentru lunile mai reci.
Iarnă
În iarnă, în garderoba noastră apar adesea culori mai întunecate și saturate, cu nuanțe accentuate precum albastru închis, gri, verde închis, vin și negru. Aceste culori nu doar că reflectă zilele mai scurte și mai reci, dar adaugă și un sentiment de căldură, confort și protecție împotriva vremii aspre.
Cum să alegeți culorile vestimentației care vă avantajează?
Alegerea culorii ideale pentru îmbrăcăminte poate influența semnificativ aspectul general și sentimentul de încredere în sine. Culoarea pe care o purtați ar trebui nu doar să complementeze tonul pielii dvs., ci și să evidențieze punctele forte. Vă oferim câteva sfaturi utile despre cum să alegeți culorile potrivite care să vă flateze.
Cunoașteți-vă tonul pielii
Distingeți dacă aveți un ton cald, rece sau neutru al pielii. Persoanele cu un ton cald al pielii se pot evidenția în culori precum auriu, portocaliu sau roșu, în timp ce pentru tonurile reci sunt ideale culorile argintiu, albastru sau violet.
Folosiți contrastul
Dacă aveți pielea deschisă, încercați culori mai închise care să creeze contrast și să atragă atenția spre fața dvs. În schimb, cei cu piele închisă la culoare pot opta pentru nuanțe mai luminoase, care vor contrasta frumos cu pielea lor.
Luați în considerare tipul corpului dvs.
Anumite culori pot schimba optic percepția asupra siluetei dvs. Culorile deschise și strălucitoare pot adăuga volum, în timp ce nuanțele întunecate și mate pot subția silueta.
Orientați-vă în funcție de ocazie
Anumite culori sunt mai potrivite pentru evenimente formale, în timp ce altele sunt ideale pentru activități de timp liber. Considerați contextul în care veți purta hainele.
Experimentați și ascultați-vă sentimentele
În final, cel mai important este să vă simțiți bine în culorile alese. Experimentați cu diferite nuanțe și observați cum vă simțiți în hainele dvs. Cea mai bună culoare este aceea în care vă simțiți cel mai confortabil și care reflectă personalitatea dvs.
IdeaSfat: Nu vă temeți să fiți un pic îndrăzneți și să combinați nuanțe neobișnuite? Poate descoperiți că o nouă combinație de culori nu doar că îmbunătățește aspectul dvs., dar și crește încrederea în sine și îmbunătățește starea generală de spirit. Vă vom arăta principiile combinațiilor perfecte de culori în ținute.
Influența culorii îmbrăcămintei asupra percepției personalității
Culoarea îmbrăcămintei poate influența semnificativ modul în care suntem percepuți de ceilalți. Fiecare culoare provoacă anumite asocieri și emoții care pot influența prima impresie și percepția generală a personalității dumneavoastră. Iată o prezentare a câtorva culori cheie și modul în care acestea pot afecta percepția personalității dumneavoastră.
Negru
Negru este perceput ca o culoare a autorității și puterii. Este frecvent utilizat pentru evenimente formale și profesionale. Când cineva poartă negru, poate fi perceput ca o persoană puternică, respectată și sofisticată.
Alb Albul este asociat cu puritatea, simplitatea și inocența. Poate duce la percepția unei persoane ca fiind independentă, proaspătă și organizată.
Roșu Culoarea roșie poate fi asociată cu pasiunea, energia și dinamismul. Dacă purtați roșu, puteți fi percepuți ca o persoană emoțional energică, pasionată și activă.
Albastru Albastrul este adesea asociat cu încrederea, calmul și stabilitatea. Este o culoare preferată în mediul de afaceri, deoarece evocă un sentiment de încredere și profesionalism.
Verde Verdele este culoarea armoniei și echilibrului. Poate sugera că sunteți o persoană calmă, care apreciază echilibrul și natura.
Galben Galbenul reflectă optimismul și creativitatea. Când cineva poartă galben, poate fi perceput ca o persoană fericită, prietenoasă și inspiratoare.
Violet Violetul este istoric asociat cu noblețea regală și luxul, putând sugera că sunteți o persoană creativă, inovatoare și cu simț estetic.
Așadar, nu ezitați să explorați cum diferitele culori influențează sentimentele dumneavoastră și cum pot îmbogăți impresia vizuală. În lumea modei, unde tendințele se schimbă constant, înțelegerea și utilizarea psihologiei culorilor este unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a nu doar rămâne la modă, ci și pentru a exprima prin modă personalitatea unică. Experimentarea cu culori vă poate deschide uși către noi oportunități și experiențe.
https://www.bontis.ro/blog/interesante/psihologia-culorilor-cum-ne-influenteaza-culorile
////////////////////////////////////////
TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (IV)
Apreciem sau respingem culoarea aceasta, dar nu ramanem indiferenti la ea. Sunt doua mesaje ce se combina in violet: unul mistic si altul de regalitate. Culoarea violetelor, obtinuta prin combinarea albastrului cu rosul, simbolizeaza traditional spiritualitatea asociata cu sangele jertfei. In limbajul liturgic uzual ea este asociata cu penitenta, cu pocainta si cu reculegerea. Violetul este intotodata culoarea folosita in biserica in perioada de reculegere din postul Craciunului. Este o culoare a masurii, constituita din rosu si albastru in proportii identice, din luciditate si actiune cugetata, echilibru intre pamant si cer, simturi si spirit, patima si inteligenta, iubire si intelepciune. Pe orizontul cercului vital, violetul se situeaza la opusul verdelui. De aceea, violetul semnifica nu trecerea, primavara, de la moarte la viata, adica evolutia, ci trecerea autumnala de la viata la moarte, involutia. Astfel, violetul ar fi, intr-un fel, cealalta fata a verdelui si legat ca si acesta de simbolismul gurii. Violetul semnifica gura care inchide si stinge lumina, in timp ce verdele este gura care varsa si reaprinde lumina. In consecinta, violetul este culoarea tainei, a misterului. In spatele violetului se va savarsi nevazutul mister al reincarnarii sau, cel putin, al transformarii. Pe monumentele simbolice ale Evului Mediu, Iisus Hristos poarta un vesmant violet in timpul patimilor, adica atunci cand si-a asumat deplin incarnarea, cand, in momentul implinirii sacrificiului, uneste total in el Omul, fiu al pamantului, pe care il va rascumpara cu Duhul ceresc, nemuritor, in care se va intoarce. O consecinta a acestui simbolism mortuar a facut din violet o culoare de doliu sau de semi-doliu, ceea ce reflecta ideea mortii nu ca stare, ci ca trecere. Violetul este de asemenea culoarea ascultarii, a supunerii, ceea ce nu contrazice asocierea ei cu patimile lui Hristos. Exista obiceiul de a lega de gatul copiilor o piatra de culoare violet, nu numai pentru a-i apara de boala, dar si pentru a-i face ascultatori si cuminti. Violetul este, de asemenea, o culoare linistitoare in care ardoarea rosului se indulceste. In sensul acesta trebuie inteles vesmantul violet al episcopului. Aceasta culoare este emblema masurii, a cumpatarii. Movul/Violetul este preferat de persoanele creative sau excentrice. Culoarea VIOLET/MOV este culoarea regilor, culoarea pasiunii, romantismului si emotiilor. Semnificatia psihologica este de tristete, melancolie, indiferenta. Are un efect stimulator, nelinistitor si descurajator, dand senzatia de gravitate. Culoarea violet este totodata puternic vindecatoare, echilibreaza si armonizeaza cele doua emisfere ale creierului (ratiunea si intuitia), vindeca lipsa de incredere, induce empatie si abilitatea de a intelege si punctele de vedere ale celorlalti, diminueaza tendintele egoiste si aduce intelepciune spirituala. La nivel psihic, culoarea violet calmeaza rapid angoasele, anihileaza frica, elimina agresivitatea si face sa dispara gelozia. In plus, aceasta culoare favorizeaza reveria elevata si visarea transfiguratoare. Ea este extrem de stimulatoare pentru sistemul nervos. Culoarea violet ne hraneste si ne energizeaza partea cea mai inalta a creierului, ajutandu-ne sa ne extindem orizontul intelegerii. Culoarea violet este stimulatoarea celor mai inalte idealuri umane si, gratie inspiratiei determinate de aceasta, au fost concepute cele mai frumoase opere in arta, muzica, proza, poezie, picture, sculptura, cinema etc. Leonardo Da Vinci sustinea ca puterea de meditatie a fiintei umane poate fi mult marita daca meditam intr-o camera cu geamuri violete la ferestre atunci cand soarele este la amiaza. Wagner obisnuia sa compuna spirituala sa muzica intr-o camera cu perdele de culoare violet. Faimosul Saint Germain folosea adesea efectul purificator al luminii violet pentru a vindeca bolnavii. Atunci cand in sistemul fiintei umane exista o predominanta a excitatiei nervoase, culoarea violet are o remarcabila afinitate cu aceste conditii, atragand dupa sine o mare armonie si o perfecta sanatate. Aceste aspecte pot fi constate cu usurinta mai ales in cazul iritarilor nervoase, al nevrozelor, al nevralgiilor si al bolilor inflamatorii ale nervilor. Efectele psihologice ale culorii violet: luciditate inteleapta, detasare totala, clarviziune, sentimentul eternitatii, nostalgia adevarurilor ultime, trairi paranormale, stare de fuziune si unitate cu tot ceea ce ne inconjoara, stimuleaza trairile spirituale inalte, precum si simultaneitatea unor stari ca optimism si nostalgie, atractie si detasare, indepartare si apropiere, bucurie si tristete, concret si abstract, prezenta si absenta, stare de atotputere, cuprinderea infinitului si a eternitatii in propia fiinta. In testul culorilor, apartinand lui M. Luscher, intr-o interpretare generala alegerea culorii mov in prima pozitie, culoare ce reprezinta identificarea, putem afirma ca respectiva persoana este fermecatoare – visatoare – copilaroasa – spirituala. Situarea culorii in pozitii inferioare ne spune despre persoana ca cel putin in momentele respective este nelinistita, lipsita de creativitate.
*Taisia TRICA este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management
Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/terapeutul-tau-semnificatia-culorilor-iv/
///////////////////////////////////////
TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (I)
In dezvoltarea noastra, mai ales emotionala, ne implinim prin culori, ne hranim cu ele, le acordam semnificatii afective multiple. Din vremuri indepartate, oamenii au fost interesati de culori, fascinati de ele, le-au atribuit puteri magice. Cum era si firesc, suntem interesati de culori si in terapie. Culorile din viata noastra spun o poveste despre noi, despre valorile si credintele noastre. Nimic nu este intamplator, asa cum va spun de mult timp! Suntem un manunchi de culori si suntem in armonie cu Universul. Pentru ca mereu m-au fascinat frunzele rosii ale copacilor, m-am gandit sa incepem calatoria de astazi, in aceasta lume fascinanta, cu culoarea ROSU. Rosu este simbolul fundamental al principiului vital, asociat cu forta, puterea si stralucirea. Este culoarea focului si a sangelui, avand in acelasi timp si o ambivalenta, cum este ca nuanta – deschis sau inchis. Rosul deschis este exploziv, diurn, masculin, tonic, indeamna la actiune, isi arunca stralucirea peste tot, insufleteste, incurajeaza. Este o nuanta pe care o regasim la multe drapele si este des utilizata in publicitate. Rosul inchis este nocturn, feminin, tainic, reprezinta misterul vietii. El alerteaza, retine, indeamna la vigilenta. Va rog sa va amintiti de toate becurile care ne interzic accesul: semafor, sala de emisie radio, sala de operatie etc. Chiar celebrul felinar rosu, nu reprezenta o invitatie, ci din contra, o atentionare privind incalcarea unor norme morale. Rosul are atat semnificatii pozitive, cat si negative. Dintre cele pozitive: virilitate, erotism, pasiune, dragoste, independenta, viteza, actiune, curaj, putere. Dintre cele negative: pericol, agresivitate, manie, violenta, sange, martiriu, vanatoare, razboi. In toate culturile lumii rosul ocupa un loc central, fiind culoarea nasterii si a mortii in acelasi timp. Un rosu somptuos, batand spre violet (purpura) devine simbolul puterii supreme. Legile Romei antice prevedeau condamnarea la moarte a celor care ar fi cumparat sau vandut stofa de purpura. Vedeti ce patima poate crea o culoare! Testul Lusher In testul culorilor, apartinand lui M. Luscher, intr-o interpretare generala, putem afirma ca alegerea culorii rosii in prima pozitie, culoare ce reprezinta forta vointei, inseamna ca respectiva persoana este excentrica (interesata de mediu si oameni) – activa – ofensiva – agresiva – autonoma – mobila – competitiva. Aspectele afective evidentiate sunt: dorinta, excitabilitatea, dominarea si sexualitatea. Situarea acestei culori in pozitii inferioare ne spune despre persoana respectiva ca cel putin in acele momente este slabita psihoemotional, fara energie. Am putea sa ne energizam insa, in mod constient, prin aducerea in viata noastra a acestei culori. ROSUL este asadar o culoare complexa, cu mare putere de fascinatie, ce poarta in ea cele mai mari pulsiuni umane: viata si moartea, actiunea si pasiunea, eliberarea si asuprirea.
*Taisia TRICA este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management
Articole Pe Teme Similare TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (II) TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (III) TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (IV) TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (V) TERAPEUTUL TAU: Comunicarea se invata (I)
Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/terapeutul-tau-semnificatia-culorilor-i/
///////////////////////////////////////
Sănătatea Mintală – Ce Este și Cum Ai Grijă de Ea cu Calm
În era aglomerată în care trăim, în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne solicită la fiecare pas, a avea grijă de sănătatea mintală și de calitatea vieții devin mai necesare ca altădată.Într-o lume în care stresul, anxietatea și tulburările emoționale își fac din ce în ce mai simțită prezența, găsirea echilibrului interior și a fericirii autentice devin tot mai dorite.Imaginea ilustrează conceptul de sănătate mintală printr-o metaforă vizuală vibrantă. Vedem un creier mare, format din piese de puzzle, care simbolizează complexitatea și diversitatea gândurilor și emoțiilor umane. Un personaj masculin se află la baza creierului, lucrând la asamblarea unui puzzle, ce pare a fi un detaliu al întregii structuri. În partea opusă, o femeie urcă pe o scară pentru a adăuga o piesă la nivelul superior al creierului. Acest detaliu sugerează că sănătatea mintală este un proces activ și continuu, care necesită efort și atenție constantă. Întregul cadru este învăluit în culori calde și forme abstracte, sugerând o abordare optimistă și creativă în gestionarea sănătății mintale.Cu toate acestea, răspunsurile și soluțiile pentru a ne menține sănătatea mintală și a ne îmbunătăți calitatea vieții nu sunt mereu la îndemână sau evidente. De aceea, este nevoie să aducem în prim-plan importanța acestei teme și să explorăm împreună căile prin care putem crea o viață mai echilibrată, împlinitoare și plină de sens.
Cuprins
Navigând prin Labirintul Minții: A AveaGrijă de Sănătatea Mintală
Comunicarea Sentimentelor și Sănătatea Mintală
Practica Mindfulness în Sănătatea Mintală
Recomandări pentru practica mindfulness
Menținerea unui Stil de Viață Sănătos
Gestionarea Stresului și Anxietății
Crearea unor Rutine Zilnice
Îngrijirea Relațiilor Importante în Sănătatea Mintală
Recunoașterea Propriilor Realizări
A Învăța să Cerem Ajutor
Timp pentru Hobby-uri și Interese
Acest articol propune o explorare legat de sănătatea mintală, bunăstare și calitatea vieții, oferind informații prețioase, sfaturi practice și strategii eficiente pentru a ne cunoaște mai bine emoțiile și gândurile, a face față stresului cotidian și a dezvolta o minte și un suflet puternice.Vom explora împreună tehnici de relaxare, modalități de a-ți gestiona stările mintale, metode de a-ți îmbunătăți relațiile și de a-ți construi o stimă solidă de sine. Vom descoperi practici milenare și știința modernă care se împletesc într-o singură voce pentru a ne îndruma către o stare de bine și împlinire pe multiple niveluri.Ești invitatul meu special în această călătorie de autodescoperire și transformare. Împreună, vom construi o punte spre un viitor mai luminos și plin de vitalitate. Haide să pornim împreună în această călătorie spre o viață mai conștientă, mai fericită și mai autentică.
Navigând prin Labirintul Minții: A Avea Grijă de Sănătatea Mintală
Primul pas către o îngrijire adecvată pentru sănătatea mintală este conștientizarea și recunoașterea propriei noastre realități emoționale. Esențial este să fim conectați la stările și emoțiile noastre, să le acceptăm cu compasiune și înțelegere, recunoscând că avem atât zile bune, cât și momente mai dificile.Într-o lume în care adesea suntem presați să prezentăm o imagine idealizată a vieții noastre, acceptarea că ne confruntăm cu provocări și că avem nevoie de sprijin reprezintă un pas uriaș în îngrijirea sănătății noastre mintale.Căutarea ajutorului și împărtășirea propriilor noastre lupte și îngrijorări cu cei în care avem încredere nu este un semn de slăbiciune, ci dimpotrivă, o dovadă de curaj și maturitate emoțională.
Prin această deschidere și acceptare a vulnerabilității noastre, ne permitem să ne cunoaștem mai profund și să ne dezvoltăm capacitățile de a face față cu încredere și înțelepciune provocărilor vieții.
A avea grijă de sănătatea mintală devine astfel un proces de autocunoaștere și autocurățare, în care învățăm să ne respectăm propriile nevoi și să ne oferim sprijinul emoțional de care avem nevoie pentru a trăi o viață mai echilibrată și împlinită.
Comunicarea Sentimentelor și Sănătatea Mintală
Comunicarea sinceră a sentimentelor și gândurilor ne ajută să ne gestionăm stările mintale. Alături de prieteni, familie sau specialiști, comunicarea terapeutică oferă noi perspective la problemele cu care ne confruntăm.Deschiderea față de ceilalți ne eliberează emoțional și dezvăluie soluții constructive. Ascultarea fără judecată ne dă încredere și înțelegere reciprocă, având un impact pozitiv asupra stării de spirit. Empatia în comunicare aduce vindecare atât vorbitorului, cât și ascultătorului.Prin abilități îmbunătățite, relațiile noastre se îmbunătățesc, iar gestionarea emoțiilor devine mai ușoară. Comunicarea autentică ne eliberează tensiunile și ne ajută să ne înțelegem mai bine nevoile și aspirațiile. Astfel, atingem o stare de bine și împlinire personală mai profundă.
Practica Mindfulness în Sănătatea Mintală
Mindfulness este o abordare care ne ajută să fim complet conștienți de experiențele noastre actuale și să fim prezenți cu toată atenția în ceea ce facem. Ea își are originile în învățăturile budiste, dar a fost adaptată și încorporată în cultura occidentală ca o tehnică seculară, putând fi practicată de oricine, indiferent de credințe sau tradiții spirituale.
Scopul principal al mindfulness-ului este să ne îndreptăm atenția în mod deliberat către experiența actuală, fără a o judeca sau încerca să o schimbăm.
Prin practica mindfulness, ne antrenăm să observăm gândurile, emoțiile și senzațiile fizice cu curiozitate și deschidere, reducând astfel tendința de a reacționa automat la stimuli externi. Aceasta ne permite să fim mai prezenți și conștienți de propria noastră reactivitate și comportament, ajutându-ne să luăm decizii mai conștiente și să avem o mai bună sănătate mintală, mai bună gestionarea stresului și anxietății.
În timpul practicii mindfulness, ne concentrăm adesea pe respirație sau pe senzațiile corpului pentru a rămâne prezenți. Această abordare ne poate ajuta în sănătatea mintală, să ne eliberăm de gândurile agitate și să ne relaxăm profund.
Recomandări pentru practica mindfulness
Meditația mindfulness – dedică zilnic câteva minute pentru a te concentra pe respirație și pentru a observa gândurile fără a le judeca.Plimbările conștiente – mergi în natură și observă cu atenție sunetele, mirosurile și senzațiile din jurul tău.Exerciții de respirație – folosește tehnici de respirație pentru a-ți calma mintea și pentru a te conecta la prezent.Gustări conștiente – mănâncă lent și observă cu atenție textura, gustul și aroma alimentelor.
Exerciții pentru a-ți îmbunătăți conștientizarea corpului și a minții.
Studiile au arătat că practica mindfulness aduce numeroase beneficii, cum ar fi reducerea stresului, îmbunătățirea concentrării și a atenției, creșterea empatiei și îmbunătățirea calității vieții în general.Cu puțină practică constantă, poți aduce mindfulness-ul în viața ta de zi cu zi pentru a trăi mai prezent și mai conștient.
Menținerea unui Stil de Viață Sănătos
Menținerea unui stil de viață sănătos este esențială pentru sănătatea mintală. Nutriția adecvată, exercițiul fizic regulat și somnul de calitate reprezintă fundamentul acestui echilibru.Prin îmbunătățirea acestor aspecte ale stilului nostru de viață, putem resimți un impact pozitiv asupra stării noastre de spirit, în sănătatea mintală și nivelului general de stres.
O alimentație echilibrată, bogată în nutrienți esențiali, hrănește nu doar corpul, ci și mintea noastră. Aportul corespunzător de vitamine și minerale contribuie la funcționarea optimă a creierului și la reglarea stărilor de dispoziție.Exercițiul fizic regulat eliberează endorfinele, cunoscute sub numele de hormonii fericirii, care pot îmbunătăți starea de spirit și reduce nivelul de anxietate. Activitățile fizice, indiferent dacă sunt plimbări, yoga sau sporturi, pot fi o modalitate excelentă de a ne relaxa și de a ne elibera mintea de grijile zilnice.
Somnul odihnitor este la fel de important pentru sănătatea mintală. Un somn de calitate ne ajută să ne refacem și să ne consolidăm amintirile, având un efect benefic asupra concentrării și a clarității mentale în timpul zilei.
În concluzie, adoptarea unui stil de viață sănătos, care implică o nutriție adecvată, exerciții fizice regulate și odihnă suficientă, poate contribui semnificativ la bunăstarea noastră mintală, permițându-ne să gestionăm mai bine stresul și să ne bucurăm de o stare de spirit pozitivă și echilibrată.
Gestionarea Stresului și Anxietății
Învățarea și aplicarea eficientă a tehnicilor de gestionare a stresului și anxietății sunt vitale pentru menținerea sănătății noastre mintale și echilibrului emoțional. O abordare cuprinzătoare poate include practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi respirația profundă, yoga și meditația, care ne pot ajuta să ne calmăm mintea și să ne relaxăm corpul.De asemenea, învățarea să stabilim limite și să ne impunem să spunem „nu” atunci când e necesar ne permite să ne protejăm de sarcini excesive și să menținem un echilibru sănătos între solicitările externe și nevoile noastre personale.
Prin aceste practici, putem îmbunătăți calitatea vieții și ne putem dezvolta abilitățile de a face față provocărilor într-un mod mai rezilient și echilibrat.
Crearea unor Rutine Zilnice
Crearea și menținerea unor rutine zilnice aduc numeroase beneficii pentru sănătatea noastră mintală și bunăstarea generală. Stabilitatea și structura oferă un sentiment de normalitate și predictibilitate în viața noastră, contribuind la reducerea stresului și anxietății.
Planificarea zilei, includând atât sarcini obligatorii, cât și activități plăcute, ne poate ajuta să gestionăm mai bine timpul și să ne păstrăm concentrarea.De asemenea, acordarea de timp pentru relaxare și auto-îngrijire este esențială pentru a ne reîncărca energiile și a ne menține echilibrul emoțional. Prin rutinele zilnice, putem construi un cadru stabil și sănătos pentru a face față provocărilor și pentru a ne bucura mai mult de viață.
Îngrijirea Relațiilor Importante în Sănătatea Mintală
Îngrijirea relațiilor importante este un aspect esențial pentru sănătatea noastră mintală și bunăstarea emoțională. Acordarea atenției relațiilor cu cei dragi ne aduce satisfacție și susținere emoțională. Este important să ne asigurăm că dedicăm timp de calitate persoanelor importante pentru noi și să cultivăm conexiuni puternice.Fiind prezenți în momentele petrecute împreună, putem construi legături profunde și autentice. Încurajarea comunicării deschise și sincere ne ajută să ne exprimăm nevoile și să înțelegem pe ceilalți mai bine, consolidând astfel relațiile noastre.
Renunțarea la relațiile care nu contează este un alt pas important în îngrijirea sănătății noastre mintale. Investiția de energie și timp în relații toxice sau inutile poate sărăci resursele noastre emoționale și să dăuneze stării noastre generale.Este bine să ne recunoaștem valoarea și să ne protejăm de situațiile care ne aduc suferință sau stres. Prin a renunța la aceste relații, facem loc pentru conexiuni mai autentice și constructive, contribuind astfel la creșterea calității vieții noastre și la o bunăstare emoțională mai echilibrată.
Recunoașterea Propriilor Realizări
Recunoașterea propriilor realizări, indiferent de cât de mici, reprezintă un alt aspect esențial în îngrijirea la sănătatea mintală. Adesea, suntem preocupați de ceea ce nu am reușit sau de ceea ce încă avem de realizat, uitând să sărbătorim succesele mici din parcursul nostru.Fie că este vorba de obiective mari sau mici, ne putem lua timp să ne felicităm pentru progresul nostru ne poate oferi o perspectivă pozitivă asupra eforturilor noastre. Prin recunoașterea fiecărui succes, începem să ne consolidăm încrederea în sine și să creăm un mediu propice creșterii și dezvoltării noastre personale.
A Învăța să Cerem Ajutor
Când nevoile noastre de sănătate mintală depășesc resursele noastre personale, este vital să fim deschiși să cerem ajutor. În astfel de momente, îndreptarea către un profesionist specializat, precum un psiholog sau un terapeut, poate fi o alegere înțeleaptă.Nu trebuie să ne simțim rușinați sau slabi pentru a face acest pas, ci dimpotrivă, să ne înțelegem că cererea de ajutor este un semn de putere și curaj. Abordarea unui specialist poate reprezenta o sursă valoroasă de sprijin emoțional, oferindu-ne un cadru sigur pentru a explora și a depăși provocările noastre.A cere ajutor devine un pas important în procesul de îmbunătățire a stării noastre de bine și a calității vieții.
Timp pentru Hobby-uri și Interese
Să îți rezervi timp pentru hobby-uri și interese poate oferi o evadare de la stresul zilnic. Găsește ceva care îți place cu adevărat și fă-ți timp pentru asta în fiecare săptămână. Aceasta poate fi o modalitate excelentă de a-ți îmbunătăți starea de spirit și de a-ți stimula creativitatea.
Imaginea ilustrează un concept vizual de brainstorming și inovare. Vedem un desen al unui bec de lumină, fără culoare, deasupra a șase bile de hârtie mototolită, fiecare colorată diferit: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet. Aceste bile de hârtie aranjate în ordine ar putea simboliza idei sau gânduri în curs de dezvoltare. Becul de deasupra, înconjurat de un inel luminos, sugerează momentul de „aha”, când o idee devine clară sau este iluminată. Această imagine poate fi folosită pentru a reprezenta procesul creativ, evoluția ideilor și importanța feedback-ului constructiv în dezvoltarea și rafinarea conceptelor.
Fiecare pas pe care îl facem în această călătorie contează și ne duce mai aproape de o stare de bine mintală. Se merită să îți dedici timp și energie pentru a avea grijă de tine. Nu uita, sănătatea mintală este la fel de importantă ca cea fizică. Cu toții avem nevoie de îngrijire, iubire și înțelegere.
În concluzie, a avea grijă de sănătatea mintală este la fel de importantă ca îngrijirea sănătății fizice. Fiecare pas pe care îl facem către conștientizare, comunicare, mindfulness, un stil de viață sănătos și gestionarea eficientă a stresului este un pas către o viață mai echilibrată și mai fericită.A avea grijă de sănătatea mintală nu este un semn de slăbiciune, ci un semn de forță și înțelepciune.
https://florinrosoga.ro/sanatatea-mintala/
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU DEFINIȚII BIBLICE; Apocalipsa 14 – Biruitorii tainei fărădelegii; Apocalipsa- Capitolul 12:1-17, de Walter Scott; Apocalipsa, Capitolul 13:1-18- de Walter Scott; Răpirea abia după necazul cel mare? O scurtă cronologie a timpului sfârşitului; Despre mânia şi dragostea lui Dumnezeu; Mesajul Care Nu Poate Aștepta – Apocalipsa, Ultima Strigare! SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu; Se-ntoarce Israel acasa – Cristian si Cristiana Vaduva; APOCALIPSA: introducere în profeție; Apocalipsa si Daniel- Rasplatirile credintei; Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”; Diavolul este revolutionar- “Sa schimbam ELITELE planetare si sa facem o lume mai buna“; Mihail Gorbaciov: „Este vremea unei a doua revolutii americane, una in spiritul perestroika”; Documente celebre- „Vladimir Bukovsky- Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa; UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului; ”Sfantul globalist”GEORGE SOROS- GUVERNUL MONDIAL , NOUA ORDINE MONDIALA , lista lui Soros; 4 OBICEIURI RELE DE DIMINEAŢĂ; Satanismul în muzica rock (X); SOLUȚIA ZERO CARBON a lui Bill Gates, care trebuie atinsă prin depopularea planetei prin vaccinare forțată cu lovituri mortale care OMORĂ miliarde de oameni; Considerații privind Marea Resetare și Noua Ordine Mondială; Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor; Ce s-a mai stabilit la Davos? Cardinalul Pell și Memorandumul „Demos”; ( Pentru ca Socialism inseamna satanism multilateral de globalist…) Iată adevăratul motiv pentru care urăsc socialismul; (35) Eufratul va seca (Apocalipsa 16: 8 -16); TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”; Acordul Vaticanului cu China comunistă: victorie diplomatică sau rampă de lansare pentru persecuție? (Ce a fost,a fost! Dar,vai-ce va urma! O mărturie din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial- Vieți în lumină 7.70, cu Pavel Coroamă; (Dupa separarea orto-catolicilor a fost infiintata biserica paralela…) Bisericile pirat sau paralele; RĂZBOI ÎN INTERIORUL WASHINGTONULUI: Trump trimite DOGE să urmărească miliardele dispărute din Pentagon – PANICA profundă a statului!!! Voi,care aveti ca tata pe diavol (Ioan 8/44) schimbati-va seful,pt ca zilele lui si ale pacatului-poftei,ispitei este pe duca;…CAT SE MAI POATE…”Veniti la Mine (Mat 11/28-30 etc) – SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II) (Daniel Brânzei); Comitetul celor 300 de magnifici – Ce este și cine face parte din el… (Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis
/////////////////////////////////////////////
(Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis
https://www.resursecrestine.ro/biografii/66059/c-s-lewis
////////////////////////////////////////////
Comitetul celor 300 de magnifici – Ce este și cine face parte din el
Det. Aici
Sursa: https://amg-news.com/
/////////////////////////////////////////////
Voi,care aveti ca tata pe diavol (Ioan 8/44) schimbati-va seful,pt ca zilele lui si ale pacatului-poftei,ispitei este pe duca …CAT SE MAI POATE…”Veniti la Mine (Mat 11/28-30 etc) – SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II) (Daniel Brânzei)
https://www.youtube.com/watch?v=uIctaYIkFmA
/////////////////////////////////////////
RĂZBOI ÎN INTERIORUL WASHINGTONULUI: Trump trimite DOGE să urmărească miliardele dispărute din Pentagon – PANICA profundă a statului!!!
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
Det. Aici
https://amg-news.com/boom-war-inside-washington-trump-sends-doge-to-track-missing-pentagon-billions-deep-state-panics/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2130
///////////////////////////////////////////
(Dupa separarea orto-catolicilor a fost infiintata biserica paralela…) Bisericile pirat sau paralele
În ultimii ani, în sfera credinței ortodoxe, au apărut doi noi termeni: acela de ”biserici pirat” și cel de ”biserici paralele”. Ambele etichete au caracter peiorativ, batjocoritor, la adresa celor care pentru diverse motive s-au separat de structura religioasă majoritară în țara noastră, respectiv Biserica Ortodoxă Română (BOR). Această separație nu este pasivă, ci implică oficierea slujbelor ortodoxe, construirea de locașuri de cult, practicarea misiunii de preot în afara tutelei cultului BOR.
Nu am găsit, încă, un studiu serios pe această temă. Studiile interne ale profesorilor BOR sunt, indiscutabil, subiective. Nici eu nu îmi propun să scriu un studiu sistematic, ci doresc să vă prezint câteva meditații pe această temă, să urmăresc subiectul din punct de vedere legal, bisericesc și al utilizării unor obiecte și ritualuri, socotite specifice: reverendă, veșminte, slujbe religioasă, edificarea unor locașuri de cult.
Primul aspect de urmărit, este, fără discuție, cel legal. Chiar și la acest aspect, lucrurile nu sunt foarte bine înțelese, în anumite aspecte chiar neclare. Viața religioasă din România se conduce după Legea 489/2006, privind regimul cultelor și libertatea religioasă. Această Lege, urmând modelul occidental, este foarte liberală. Ea arată că manifestarea religiei este un drept fundamental, garantat de Constituție, legea principală a țării. Conform Legii, credința religioasă se poate desfășura în cadrul cultelor, asociațiilor religioase și a grupărilor religioase. Primele două au caracter juridic, ultima nu. Statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee. Cultele, în număr de 18, sunt mai vechi și au un număr mai mare de membri. Cultele sunt egale în fața Legii, indiferent de numărul membrilor, sau de trecutul lor. Cultele au câteva facilități fiscale, pot preda religia în școlile de Stat, sunt ajutate la salarizarea clericilor. Conform recensământelor din ultimii 30 de ani, deși procentele au rămas aproape identice, scăderea numărului membrilor BOR este de aproape 3,5 milioane în contextul scăderii demografice și a emigrației…………………………………………………………………..
Det. aici
https://asociatiareligioasadreptslavitoare.ro/bisericile-pirat-sau-paralele/
////////////////////////////////////////////
(Ce a fost,a fost!Dar,vai-ce va urma! O mărturie din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial- Vieți în lumină 7.70, cu Pavel Coroamă
https://www.youtube.com/watch?v=AJxG5HAw47w
////////////////////////////////////////////
Acordul Vaticanului cu China comunistă: victorie diplomatică sau rampă de lansare pentru persecuție?
de Michael Haynes
Acordul Vaticanului cu China comunistă: victorie diplomatică sau rampă de lansare pentru persecuție?
Acordul Vaticanului cu China comunistă: victorie diplomatică sau rampă de lansare pentru persecuție?
În 2018, Vaticanul a semnat un document cu China comunistă, care a devenit unul dintre cele mai controversate aspecte ale pontificatului Papei Francisc și a dus la o „trădare” a catolicilor din națiune.
Acordul extrem de secret dintre Sino-Vatican este acum la al șaptelea an după ce a fost reînnoit pentru a treia oară în toamna lui 2024. Dar cine deține de fapt o putere mai mare în cadrul acordului și care au fost roadele?
2018: O nouă ofertă pentru un nou capitol?
Pe 22 septembrie 2018, Vaticanul a anunțat că a semnat un acord cu guvernul chinez privind numirea episcopilor catolici în China. Vaticanul a spus că discuțiile au fost în desfășurare de ceva timp, iar acest nou acord a fost rezultatul lor. Comunicatul de presă menționa:„Acordul provizoriu sus-menționat, care este rodul unei apropieri treptate și reciproce, a fost convenit în urma unui lung proces de negociere atentă și prevede posibilitatea revizuirii periodice a aplicării lui. Se referă la numirea Episcopilor, chestiune de mare importanță pentru viața Bisericii, și creează condițiile unei mai mari colaborări la nivel bilateral”.Vaticanul a adăugat că are „speranța comună” cu Beijingul că acordul „poate favoriza un proces fructuos și de viitor de dialog instituțional și poate contribui pozitiv la viața Bisericii Catolice din China, la binele comun al poporului chinez și la pacea în lume”.Câteva zile mai târziu, Papa Francisc a scris o scrisoare către catolicii chinezi în care spunea că acordul, „deși este limitat la anumite aspecte ale vieții Bisericii și în mod necesar poate fi îmbunătățit, poate contribui – la rândul său – la scrierea acestui nou capitol al Bisericii Catolice din China”.
În cele din urmă, a opinat Pontiful, Sfântul Scaun și China comunistă vor putea coopera „în speranța de a oferi comunității catolice păstori buni”.
Conținutul înțelegerii a rămas secret, fără niciun semn dat de Vatican sau de autoritățile comuniste de la Beijing că conținutul acestuia va fi dezvăluit în curând. Secretarul de stat al Vaticanului – și principalul autor al înțelegerii – cardinalul Pietro Parolin a atestat în 2023 că o astfel de secretizare a fost „pentru că [înțelegerea] nu a fost încă aprobată definitiv”.
Dreptul etern și natural: fundamentul moralei și al dreptului
Se crede că recunoaște biserica aprobată de stat din China și permite Partidului Comunist Chinez (PCC) să numească episcopi din națiune și să se angajeze cu Vaticanul într-un proces de colaborare pentru selectarea episcopilor.
Se crede că Sfântul Scaun, și anume Papa, deține o formă de drept de veto asupra episcopilor numiți de guvernul chinez. Se crede, de asemenea, că acordul permite înlăturarea episcopilor care fac parte din „biserica subterană” în favoarea episcopilor loiali guvernului chinez care sunt membri ai bisericii de stat a Chinei – Asociația Patriotică Catolică Chineză (CCPA) – în ceea ce a fost catalogat ca un efort de a realiza unitatea colaborativă între Roma și Beijing.
Cdl. Parolin a declarat în 2023, în timpul unui interviu distribuit corpului de presă al Vaticanului, că acordul chino-Vatican „se învârte în jurul principiului de bază al consensualității deciziilor care îi afectează pe episcopi” și se realizează prin „încrederea în înțelepciunea și bunăvoința tuturor”.
Cerneală inițial în 2018, a fost reînnoită în 2020, 2022 și apoi în 2024, de data aceasta pentru patru ani. Până în momentul în care acordul „provizoriu” urmează să fie reînnoit în 2028, acesta va fi vechi de un deceniu, fapt care forțează întrebări cu privire la descrierea oficială a acordului ca fiind „provizoriu”.
Succes diplomatic sau ajutor la persecuție?
Dar abia dacă acordul a fost semnat înainte ca AsiaNews, o instituție specializată în evidențierea persecuției împotriva creștinilor din Orientul Îndepărtat, a raportat că catolicii chinezi din Biserica Subterană s-au simțit trădați. „Catolicii subterani bănuiesc cu amărăciune că Vaticanul i-a abandonat”, se citi într-un articol de opinie din noiembrie 2018.
Profețiile Fecioarei Noastră de succes Despre vremurile noastreAflați totul despre profețiile Fecioarei Noastră a Bunului Succes despre vremurile noastre
Timp de mulți ani lungi, catolicii din biserica subterană din China au rămas loiali și credincioși Romei, în ciuda persecuției în creștere impuse lor de guvernul chinez, deoarece încearcă să-i forțeze pe catolici să se alăture CCPA aprobată de stat și aliniată la Partidul Comunist. Asemenea persecuții au îndurat din dorința de a rămâne devotați Sfântului Părinte și Sfântului Scaun, mai degrabă decât să devină supuși ai religiei comuniste promovate de Beijing sub masca catolicismului chinez.
Tocmai din acest motiv, episcopul emerit al Hong Kong-ului, cardinalul Joseph Zen , a numit acordul Sfântului Scaun drept „o trădare incredibilă”. „Ei dau turma în gura lupilor. Este o trădare incredibilă”, a declarat el pentru Reuters News Agency din casa sa din Hong Kong în 2018.
Cdl. Zen s-a pronunțat adesea împotriva pericolelor avertismentului de zel asupra situației catolicilor subterane din China, deși în ultimii ani a trebuit să evite subiectul din cauza delicateței situației.
Dar el nu este deloc singur. Numeroși experți și observatori din China au avertizat că, prin semnarea unui acord cu China comunistă, Sfântul Scaun a lăsat într-adevăr deschis să fie folosit și abuzat de Beijing. Vocilor lor li s-au alăturat cele ale figurilor oficiale ale guvernului.
Cu puțin timp înainte de prima reînnoire pe doi ani a acordului, în 2020, fostul secretar de stat american Mike Pompeo a avertizat că „(c) Vaticanul își pune în pericol autoritatea morală, dacă reînnoiește acordul”. El a subliniat un articol pe care l-a scris pe acest subiect, în care a afirmat că „este clar că acordul chino-vatican nu i-a protejat pe catolici de depredarile Partidului”.
Chiar și Comisia Executivă-Congresului SUA pentru China a remarcat public legătura directă dintre acordul Sfântului Scaun și creșterea persecuției creștine în China. În raportul său din 2020 , Comisia a spus că o astfel de persecuție a fost „de o intensitate nemaivăzută de la Revoluția Culturală ”.
Apoi, în raportul din 2023, Comisia a scris că „Partidul Comunist Chinez și guvernul și-au continuat eforturile de a-și afirma controlul asupra conducerii catolice, vieții comunității și practicii religioase”.
De fapt, Papa Francisc însuși a recunoscut că ar exista o suferință sporită ca rezultat direct al înțelegerii pe care a autorizat-o. Vorbind la bordul avionului papal în 2018, el a declarat despre Biserica Subterană: „Este adevărat, vor suferi. Întotdeauna există suferință într-un acord”.
În timp ce Sfântul Scaun laudă relația sa crescândă cu China, preoții, seminariștii și credincioșii laici ai Bisericii Subterane sunt arestați , torturați, amendați și transportați în locuri nedezvăluite din cauza loialității lor față de Roma și a refuzului lor de a se alătura bisericii comuniste, aprobate de stat.
10 Razones Por las Cuales el “Matrimonio” Homosexual este Dañino y tiene que Ser Desaprobado
Catolicii subterani din China sunt mult mai persecutați ca vreodată, și anume persecutați de autoritățile comuniste, cu excepția faptului că acum autoritățile comuniste sunt încurajate să facă acest lucru prin acordul lor cu Sfântul Scaun. Într-adevăr, încurajat de acordul secret, Beijingul nu a făcut decât să-și intensifice persecuția împotriva catolicilor.
A funcționat?
Observatorii se vor întreba dacă, în ciuda creșterii persecuției catolice care a rezultat din acest acord, aceasta a dat totuși roade și a adus o unitate mai mare între Roma și Beijing, de felul dorit de Sfântul Scaun. Cu siguranță, Cardinalul Parolin și Secretarul Vaticanului pentru relațiile cu statele Arhiepiscopul Paul Gallagher și-au unit vocile cu cele ale Papei Francisc în apărarea acordului și a eficacității acestuia.
„Acordul reprezintă o călătorie – o călătorie lentă și provocatoare care, în opinia mea, începe să dea ceva roade”, a spus Cdl. Parolin în ianuarie, făcând ecou comentariilor făcute acestui corespondent în noiembrie anul trecut. La rândul său, av. Gallagher a vorbit recent despre „o mai mare familiaritate acum” între Beijing și Roma, permițându-le „să poată relaționa unul cu celălalt într-un mod mai relaxat”.
Dar, spre deosebire de o astfel de retorică, dovezile sugerează că Beijingul a încălcat cu insistență chiar și condițiile acordului și a forțat Sfântul Scaun să accepte umilitoare deciziile unilaterale ale Beijingului privind numirea episcopilor. În loc să promoveze o relație de lucru, Vaticanul a fost hărțuit și depășit în fața autorităților comuniste.
O serie de numiri episcopale în diecezele chineze în ultimii doi ani au evidențiat cine deține cu adevărat puterea. Beijingul a făcut în mod repetat numiri și abia după aceea a informat Vaticanul despre acestea, uneori chiar în ziua instalării noului episcop.
Un astfel de exemplu este cel al episcopului Shen Bin, care a fost instalat de autoritățile chineze ca episcop de Shanghai în aprilie 2023 – o mișcare despre care Vaticanul nu a fost informat. Shen fusese episcopul de Haimen, recunoscut de Vatican, iar episcopul de Shanghai, recunoscut de Vatican , era de fapt episcopul Thaddeus Ma Daqin.
Sfântul Scaun a fost forțat să capituleze în fața cerințelor Beijingului și a „recunoscut” instalarea lui Shen Bin ca episcop al Shanghaiului două luni mai târziu. Acesta este doar exemplul cel mai proeminent al implementării în lumea reală a acordului Sino-Vatican: Beijingul acționează, informează Sfântul Scaun după aceea, iar Roma este lăsată apoi să se chinuie să accepte decizia guvernului comunist.
În mai multe cazuri, Vaticanul a publicat o notă de presă care anunță instalarea unui nou episcop în China, în timp ce detaliile emise de biserica aprobată de stat chineză dezvăluie că episcopul fusese deja instalat cu câteva luni înainte. În mod obișnuit, detaliile date de biserica de stat chineză nu fac nicio mențiune despre Papa Francisc sau Sfântul Scaun și astfel, așa cum a comentat veteranul Vaticanist Sandro Magister :
Pe scurt, o lectură sinoptică a comunicatelor de presă emise de Sfântul Scaun și „Biserica Catolică din China” cu fiecare nouă numire episcopală arată clar că regimul de la Beijing este cel care conduce jocul.
Din păcate, dar nu în mod neașteptat, dovezile evidențiază că acordul chino-Vatican nu numai că i-a trădat pe catolicii subterani ai Chinei și a dus la o persecuție sporită a acestora, dar a eșuat chiar în punctul pe care a încercat oficial să-l obțină – instalarea episcopilor printr-un proces comun între Roma și Beijing, în efortul de a construi relații între cele două părți.
Știința confirmă: Îngerii au dus Casa Maicii Domnului din Nazaret la Loreto
Un astfel de eșec nu ar trebui să fie o surpriză. Într-adevăr, chiar și ocolind natura controversată și originile înțelegerii în sine, un observator priceput a avertizat că nu s-ar fi putut aștepta niciodată să reușească un astfel de acord.
„Diplomația are locul ei. Negocierile sunt necesare”, mi-a spus Benedict Rogers, administrator și co-fondator al Hong Kong Watch . „Reconcilierea este lăudabilă și ar trebui să fie întotdeauna un obiectiv pentru Biserică. Naivitatea este iertabilă. Dar complicitate și liniște – de care abordarea Vaticanului se apropie periculos de mult – nu-și au locul în învățătura socială catolică”.
Michael Haynes este un jurnalist englez cu sediul la Roma, ca parte a Corpului de presă al Sfântului Scaun, care scrie în principal pe LifeSiteNews și PerMariam .
////////////////////////////////////////////
TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”
de Domenick Galatolo
TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”
TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”
„Ce le dă socialismul săracilor? Sărăcie egală, mizerie egală și hoție egală.” Acel slogan a atras atenția tuturor din piața Harvard în dimineața zilei de 25 octombrie. A urmat următorul slogan: „Cel mai bun remediu pentru sărăcie este caritatea creștină și proprietatea privată”.
Într-o mișcare îndrăzneață, voluntarii TFP Student Action s-au aflat pe terenul de stânga, provocând minciunile stângii la porțile Universității Harvard, unde traficul pietonal era cel mai dens.
„Proprietatea privată este un drept dat de Dumnezeu!” a spus un membru al TFP la megafon. Iar alții au răspuns: „Dumnezeu să binecuvânteze țara celor liberi și casa celor curajoși”.
Așteptându-se la respingerea stângii, voluntarii au fost plăcut surprinși să găsească un sprijin considerabil. Șoferii au claxonat în semn de aprobare. Vizitatorii și studenții au fost de acord cu adevărul proclamat cu îndrăzneală.
„În calitate de funcționar public”, a spus un ofițer de poliție, „nu am voie să comentez acest eveniment. Asta înseamnă că nu aș putea spune ceva de genul „această [campanie TFP] este total minunată”.” Polițistul a purtat apoi o conversație plină de viață despre relele socialismului și a trezit nebunia.
Un alt Bostonian prietenos a apucat de brațul unui voluntar TFP și a spus cu un accent intens: „În sfârșit, niște oameni deștepți la Harvard! (pronunțat Hahvid)”
Dreptul etern și natural: fundamentul moralei și al dreptului
Mulți alții au spus lucruri precum:
„Dumnezeu să binecuvânteze America.”
„Vă iubesc băieți.”
„Totul astăzi este cu susul în jos. Numai Dumnezeu poate repara.”
„Nu-ți face griji. Deja resping socialismul.”
Lacrimi de bucurie
Din păcate, mulți se tem să spună adevărul în cetăți liberale precum Harvard . Din această cauză, localnicii și studenții iubitori de libertate au fost încântați de campania TFP și, de mai multe ori, au fost scoși la lacrimi.
S-a apropiat un veteran al Marinei americane. „Mulțumesc mult”, a spus el în lacrimi. „Sunt marine (servit în Desert Storm). Vă iubesc, băieți.”
O femeie din Hong Kong îl filma pe cimpoisul TFP cântând „Amazing Grace”. În timp ce asculta, plângea. „Sunt creștin din Hong Kong, susțin libertatea. Am fugit din China în 2010”.
Un alt student și-a exprimat îngrijorarea cu privire la infiltrarea comunistă în campusurile universitare americane. „Partidul Comunist Chinez exercită o influență semnificativă”, a spus el. „[Ei folosesc] supraveghere digitală, tentative de cenzură și chiar atacuri fizice.”
Un șofer a oprit traficul pentru a primi un fluturaș și a discuta cu voluntarii TFP din mașina sa. A claxonat continuu când a plecat în sprijin.
Stângii din Ivy League eșuează
Socialist: „Comunismul și socialismul nu sunt același lucru.”
Profețiile Fecioarei Noastră de succes Despre vremurile noastreAflați totul despre profețiile Fecioarei Noastră a Bunului Succes despre vremurile noastre
TFP: „Lenin însuși a spus că socialismul duce întotdeauna la comunism”.
Socialist: Tăcere uluită.
Stânga: „Nazis!”
TFP: „Naziștii erau literalmente socialiști – Partidul Național Socialist al Muncitorilor.”
Stânga: „Bine, atunci sunteți fasciști!”
TFP: „Nu majoritatea fasciștilor erau socialiști”.
Un alt stângist: „Cuba merge prost din cauza embargoului SUA”.
TFP: „Embargoul nostru afectează doar guvernul SUA permite intrarea în țară a articolelor esențiale, cum ar fi alimente și medicamente. În plus, Cuba era unul dintre cei mai mari exportatori de trestie de zahăr din lume înainte de comunism.
Stânga: „De aceea nu-mi place să dezbat asta, nu îmi cunosc faptele.”
În ciuda schimburilor haotice, studenții de la Harvard au continuat să-și arate sprijinul pentru campania TFP Student Action. „Nu-i lăsa să te descurajeze”, a spus unul. „Continuați treaba bună!”
Când un rus a susținut că comunismul a murit după căderea URSS, un student brazilian s-a alăturat dezbaterii. „Fiecare națiune care a îmbrățișat socialismul [după căderea Uniunii Sovietice] din America de Sud este în ruină”, a spus el rusului.
TFP la Harvard: „Socialismul oferă săracilor egală sărăcie, egală mizerie și egală hoție”
Socialiștii pierd
Neputând câștiga dezbaterea intelectuală, unii studenți socialiști s-au orientat către violențe meschine și provocări. Rupea fluturașului TFP a fost un răspuns obișnuit.
Un student de stânga a împins un voluntar TFP din spate. Presupunând că a fost un accident, voluntarul TFP s-a uitat la agresor, care și-a confirmat intenția rău intenționată prin ruperea unui fluturaș TFP.
10 Razones Por las Cuales el “Matrimonio” Homosexual este Dañino y tiene que Ser Desaprobado
În timpul unei dezbateri între un socialist și un voluntar TFP, Jon Paul Fabrizio, un al doilea student, i-a intrat în față, țipând, înjurând și făcând să-i aterizeze scuipat pe față. După ce studentul violent a plecat, dl. Fabrizio l-a întrebat pe studentul cu care dezbatea: „Îi perdonați acțiunile agresive?” Socialistul a răspuns: „Nu îi cunosc trecutul personal, așa că nu îmi pot forma o părere”.
Apărând pentru Adevăr
A susține adevărul într-o fortăreață liberală este descurajantă. De ce TFP Student Action merge în locuri considerate interzise adevărului, cum ar fi Harvard Square? Pentru că campusurile universitare sunt acolo unde este nevoie cel mai mult de adevăr și unde minciunile de stânga ar trebui contestate.
La Harvard, voluntarii TFP au învățat două lecții: nu numai că este posibil să proclamăm adevărul în bastioanele liberalismului, dar și noi terenuri pot fi cucerite pentru Dumnezeu.
„Marxismul a ruinat secolul trecut!” a difuzat sloganul TFP care a răsunat în campusul istoric al Harvardului. „Viitorul aparține Tradiției, Familiei și Proprietății.
TFP at Harvard: “Socialism gives the poor equal poverty, equal misery, and equal thievery”
/////////////////////////////////////////
(35) Eufratul va seca (Apocalipsa 16: 8 -16)
////////////////////////////////////////////
( Pentru ca Socialism inseamna satanism multilateral de globalist…) Iată adevăratul motiv pentru care urăsc socialismul
articol de John Horvat II
Există multe motive pentru a urî socialismul. Majoritatea oamenilor îl urăsc din motive economice. Socialiștii cred în proprietatea și administrarea colectivă sau guvernamentală a mijloacelor de producție și distribuție a mărfurilor. Astfel, înstrăinează nenumărați oameni prin atacul său asupra proprietății private.
Oamenii urăsc socialismul și pentru caracterul său coercitiv. Socialismul nu generează imediat tirania violentă a regimului comunist spre care duce inevitabil. Cu toate acestea, oferă acea tiranie mai amabilă, dar înăbușitoare a acțiunii guvernamentale dominatoare, impozitarea, confiscarea și reglementarea care face viața imposibilă acelor proprietari care produc bunuri și servicii.
Mentalitatea socialistă
Toate acestea sunt motive valabile pentru a urî socialismul. Cu toate acestea, pentru mine, motivul cel mai convingător este mentalitatea materialistă pe care o generează socialismul. Ca toate viziunile materialiste asupra lumii, socialiștii cred că există numai materia. Ca urmare, întreaga societate este organizată cu atașament față de materie și cu respingere a tuturor lucrurilor spirituale. Dacă nu ajută ca omul să rămână în viață, atunci este lipsit de importanță.
Astfel, socialismul generează o mentalitate de orizonturi joase. Viața devine marcată de un gol obsedant cauzat de lipsa unui scop și unui sens superior. Totul devine judecat după parametrii economici. Guvernul își asumă responsabilitatea de a garanta securitatea materială prin eradicarea tuturor suferințelor prin programele, controalele și reglementările sale. Dar astfel el eșuează inevitabil.
Oroare asupra riscului și durerii
În lucrarea sa fundamentală, Revoluție și contrarevoluție , Prof. Plinio Corrêa de Oliveira descrie această mentalitate socialistă ca fiind „în întregime caracterizată printr-o disprețuire față de risc și durere și prin adorarea securității și a atașamentului maxim față de viața pământească”. Această descriere a mentalității socialiste explică de ce urăsc eu socialismul. Văd peste tot efectele acestei mentalități meschine și mă umple de groază și dezgust. Mă simt sufocat de lipsa unui scop superior. Cadrele sale materialiste lipsesc sufletul uman (pe care socialismul îl neagă) de cele mai bune și mai nobile roade ale sale.
Oriunde predomină această mentalitate socialistă, ea înăbușă inițiativa umană și promovează viciul lenei și în același timp stârnește invidia, dizarmonia socială și resentimentele.
Ura împotriva suferinței
Această mentalitate se bazează pe trei erori care apar peste tot pe măsură ce socialismul câștigă teren. După cum a menționat prof. Corrêa de Oliveira, prima eroare a socialismului este detestarea durerii. O viziune materialistă asupra lumii susține că orice durere este o nedreptate cauzată de inegalitățile materiale din jurul nostru. Astfel, există un efort constant de eradicare a durerii prin eliminarea inegalităților materiale.
Soluțiile socialiste reduc totul, de asemenea, la oferirea de mai multe bunuri materiale celor care au mai puține. Socialiștii considera că dacă oamenilor li se ofera gratuit destui bani, problema va dispărea.
Mentalitatea socialistă se manifestă în viața de zi cu zi prin țintirea oricarui tip de distincție, recunoaștere și onoare care provin din calitățile și talentele care apar în mod natural în societate. Ea suprimă ierarhiile naturale și structurile sociale (inclusiv familia).
Toate aceste lucruri trebuie nivelate și condamnate pentru că „provoacă” suferință . În locul lor se află tirania mieroasă a regulilor, reglementărilor și birocrațiilor egalitare care încearcă să impună egalitatea în toate lucrurile și procesele. Guvernul își asumă rolul de Big Brother, care știe ce este mai bine pentru toată lumea și pentru fiecare.
Sub această umbrelă de evitare a suferinței se ascund viciile lenei, invidiei și mândriei.
Această ură extremă a celei mai mici dureri o putem vedea în mediile socialiste unde cel mai mic cuvânt declanșează și jignește sensibilități delicate. Dictatura „politically correct” (corectă din punct de vedere politic) face eforturi pentru a se asigura că nimeni nu va fi ofensat, niciun sentiment nu va fi rănit sau nicio slăbiciune nu va fi expusă. Chiar și durerea istorică trebuie revizuită și istoria însăși rescrisă pentru a redresa presupusa nedreptate a suferinței.
Inumanitatea unei astfel de lumi
Într-o lume atât de mediocră, nimeni nu poate suporta ceva emfatic, accentuat, de teamă să nu-i rănească pe alții printr-o afirmare posibil brutală a adevărului sau înțelepciunii. Oricine provoacă durere altuia trebuie să fie pedepsit – chiar și copilul nenăscut din pântece.
Această mentalitate se bazează pe minciuna absurdă că toată suferința provine din inegalitate și că ea este o nedreptate. Adevărul este că suferința este o parte a realității existenței umane pământești. Ea nu poate fi evitată. Toți oamenii trebuie să sufere și să moară. Inegalitățile calităților și talentelor noastre fac, de asemenea, parte din natura noastră și ar trebui încurajate, nu suprimate.
Indivizii își construiesc caracterul și trăiesc vieți pline de sens și scop doar atunci când depășesc dificultățile și suferința. Mai mult, cele mai mari suferințe ale noastre sunt spirituale, nu materiale. Ele apar din căutarea noastră de sens, unitate și perfecțiune.
Într-adevăr, mania de a evita suferința duce adesea la cea mai mare dintre suferințe.
Evitarea riscului
O a doua eroare a mentalității socialiste este ura sa față de risc. Este o consecință logică a evitării suferinței. Mentalitatea socialistă este reprezentată de eliminarea tuturor riscurilor. Deși riscul nu provoacă neapărat durere, el deschide ușa posibilității de a suferi. Chiar și această posibilitate, oricat de depărtată, trebuie eliminată în lumea socialistă.
De asemenea, riscul inegalității trebuie suprimat, din moment ce aceia care își asumă riscuri sunt recompensați pentru eforturile lor. Astfel, guvernul își asumă rolul de a impune reglementări pentru a evita toate pericolele care ar putea provoca durere. El sancționează cu amenzi și procese orice accidente care ar putea avea loc.
Totul este egalizat de existența moale a vieților reglementate în mediocritate.
Mentalitatea socialistă duce la adorarea securității. Este o societate controlată prin supraveghere și restricții. Siguranța, deși necesară, devine obsesivă, în timp ce guvernul devine din ce în ce mai intruziv în numele siguranței publice.
Într-adevăr, dacă viața fizică este singurul lucru care există, atunci această ură față de risc este normală, dar respingătoare. Fiecare act de eroism trebuie descurajat și orice îndrăzneală trebuie suprimată. Nu trebuie să existe cauze transcendente care să valoreze mai mult decât viața însăși. Această viziune sumbră a unei societăți în întregime sigure dezbracă viața de orice scop nobil și de orice sacrificiu dezinteresat.
Atașamentul față de viața pământească
Eroarea finală semnalează incompatibilitatea mentalității socialiste cu Creștinismul. Este un atașament egocentric față de viața pământească. Mentalitatea socialistă generează atât greutatea, cât și golul unei existențe care neagă sufletul și sfințirea lui.
Dacă nu există nimic dincolo de viața noastră pământească, atunci singurul nostru scop trebuie să fie să o prelungim cât mai mult posibil. Dacă nu există valori mai mari decât viața însăși, atunci trăirea fără suferință este propriul ei scop. Devenim liberi să renunțăm la puterea noastră asupra vieții ori de câte ori considerăm de cuviință. Putem apoi să ne abandonăm pentru a intra în acel mare gol imaginat de cei care nu cred în Dumnezeu.
Într-adevăr, mentalitatea socialistă contrazice viziunea creștină asupra lumii și modelează o societate contrară. Nu poate exista un Dumnezeu Atotputernic care a creat inegalități în creația Sa. Nu poate exista o natură căzută prin care omenirea să-și aducă suferință, durere, risc și moarte asupra sa. Nu este nevoie de răscumpărare în afara revoluției socialiste care răstoarnă toate inegalitățile. Toate aceste concepte creștine sunt respinse și suprimate în secularismul steril al societății socialiste.
Această mentalitate este ceea ce face socialismul atât de rău. El distruge fibra umana.
Eu subscriu la o altă mentalitate, care ia în considerare atât trupul cât și sufletul. Cred în adevăruri transcendente și într-o morală obiectivă care ar trebui să orienteze toate aspectele vieții noastre de zi cu zi. Sărbătoresc Crăciunul, bucurându-mă de rolul său sublim și transcendent în mântuirea umanității. Sunt dispus să suport durerea și suferința care mă vor aduce mai aproape de sfințirea mea. Accept riscul de a mă pune în slujba binelui. Cred în existența unor valori mai mari decât viața însăși și pentru care omul ar trebui să fie dispus să moară. Îl ador și doresc să-L slujesc pe Dumnezeu, Care și-a oferit viața pentru mine.
Și urăsc socialismul. Intre noi există o incompatibilitate fundamentală a viziunii asupra lumii , care nu poate fi depășită.
https://www.tfp.org/heres-the-real-reason-why-i-hate-socialism/
////////////////////////////////////////
Cardinalul Pell și Memorandumul „Demos”.
ANALIZA ȘTIRI: Indiferent dacă cardinalul australian a scris-o el însuși, textul este o mustrare puternică la adresa actualului pontificat, iar stilul său reflectă personalitatea sinceră a regretatului prelat.
Edward Pentin
ORAȘUL VATICANULUI — I se atribuie regretatului cardinal George Pell un text care rezumă preocupările profunde pe care el și mulți alții din Roma le-au avut cu privire la criza actuală din Biserică și la direcția acestui pontificat.
În martie anul trecut, în timpul Postului Mare, veteranul vaticanist italian Sandro Magister a publicat textul și l-a descris ca un „memorandum” distribuit cardinalilor alegători și scris sub pseudonim sub numele „Demos”, numele grecesc pentru oameni. Magister a scris atunci că a fost scris de cineva care „se arată un maestru temeinic al subiectului” și „nu poate fi exclus că el însuși este cardinal”.
Săptămâna trecută, Magister a dezvăluit pentru Associated Press că cardinalul Pell este autorul. El a mai spus Registrului pe 13 ianuarie că „textul mi-a fost predat personal de cardinalul Pell”, care a fost „foarte încântat că l-am publicat, cu condiția să nu menționez numele autorului.
„Și el a scris totul”, a spus Magister, „de la primele cuvinte până la ultimele”.
Cei mai apropiați cardinalului au minimizat implicarea cardinalului, spunând Registrului că textul a fost „lucrarea mai multor mâini”, posibil până la șase sau șapte cardinali, dar că cardinalul Pell nu a fost autorul direct. Cu toate acestea, o sursă a declarat pentru Registrul că cardinalul l-a contactat pentru sfaturi cu privire la un proiect al memorandumului…………………………………………………………………
Det. Aici
https://www.ncregister.com/blog/cardinal-pell-and-the-demos-memorandum
/////////////////////////////////////////////
Ce s-a mai stabilit la Davos?
”Pe măsură ce o putere mondială preia conducerea, cu o compasiune falsă ei urmăresc să controleze libertatea voastră de a trăi, a mânca și a vă ruga.” (MDM 23.11.2010)
”Ce s-a mai stabilit la Davos? Și controlul asupra Internetului, cerut de foarte mulți dintre participanți, inclusiv oameni politici! Cum poate fi combătută proliferarea conținutului dăunător în online și ce trebuie făcut pentu a stopa informațiile „dăunătoare”, iată a doua mare temă dezbătută.
Recent, Forumul de la Davos (WEF) a lansat Coaliția globală pentru siguranța digitală, o inițiativă menită să „accelereze cooperarea public-privată pentru a combate conținutul dăunător online”. Printre liderii care sunt implicați în această inițiativă îi regăsim pe șefii de la Google, Microsoft, Interpol, dar și numeroși miniștri din Occident.
Dar poate cea mai interesantă intervenție a avut-o președintele grupului Alibaba, J. Michael Evans, care a vorbit despre dezvoltarea unui „dispozitiv de monitorizare al amprentei individuale de carbon”!
Cu alte cuvinte, el a propus un „tracker” pentru controlul oamenilor!
„Dezvoltăm un instrument prin care consumatorii să își poată măsura propria amprentă de carbon. Ce înseamnă asta? Că, pe o platformă digitală, vor fi introduse date despre deplasări, cum și cu ce se fac acestea, mâncarea consumată și cumpărăturile efectuate. Așa arată un tracker individual al amprentei de carbon” – Michael J. Evans, CEO Alibaba
Alibaba este, însă, mai mult de atât și tehnologia recunoașterii faciale apare, inevitabil, în povestea noastră.
De fapt, ce se vrea este urmărirea și controlul total asupra fiecărui moment din viața noastră. Pentru a realiza aceste obiective de supraveghere și control al populației, sforarii lumii știu că trebuie să se bazeze ori pe o tehnologie de supraveghere (injectabilă sau implantabilă) a omului, ori să reseteze economia globală și să introducă o monedă digitală (CBDC-urile), care poate și folosită apoi pentru a urmări și a restricționa achizițiile și deplasările.
Lesne de observat că sistemele de urmărire a amprentei de carbon despre care vorbesc șefii gigantului Alibaba merg mână în mână cu scorurile de credit social și cu schemele mai ample de control al populației (recunoaștere facială) deja exportate de China în lumea întreagă, subliniază Nicholas Cezar.”
Citește articolul integral pe:
https://www.activenews.ro/externe/Cum-vor-elitele-de-la-Davos-sa-controleze-fiecare-pas-al-omului-moneda-digitala-si-tracker-individual-al-amprentei-de-carbon-174625?fbclid=IwAR16NvNHXwnA5j5D6TRizSJCWBM13j3dr0Y4Ch02TC5_s91eesbklUkMXuc
Profeții:
”Acești oameni au complotat de foarte mult timp să vă controleze. Activitatea lor este evidentă în multe-multe țări, dar este planificată să se desfășoare astfel încât oamenii care își văd de treabă zi de zi să nu observe ce se întâmplă.” (MDM 20.11.2010)
”Satana va încerca totuși să ia de la voi acest dar al liberului arbitru. Când veți constata că alegerea voastră liberă vă este furată de către puternicele forțele asupra cărora voi nu aveți niciun control, atunci veți ști că în spatele lucrurilor este cel rău. Satana nu va învinge niciodată.” (MDM 01.01.2011)
”Semnele, dintre care toate au fost prevestite, sunt în jurul vostru, copii. Observați-le și acceptați-le drept ceea ce sunt. Răzvrătiri (proteste). Cutremure. Inundații. Schimbări climatice. Toate se vor intensifica. Banii vor deveni puțini și la fel hrana. Să nu credeți că totul este pierdut, pentru că, dacă Îmi veți cere ajutorul, veți primi răspuns. Toți veți fi ajutați și conduși de mâna Mea prin aceste timpuri agitate. Dar trebuie să vă deschideți inimile. Respingeți orice încercare de a vă ispiti să fiți părtași la lucrările conspirative ale celui rău. Păstrați-vă curățenia sufletului și a minții. Atitudinea voastră să fie umilă, dar să nu vă fie frică niciodată să vă apărați credința în Mine.” (MDM 03.03.2011)
”gruparea acestei Alianțe Mondiale care urzește prin intermediul organizațiilor clandestine să aducă moarte în lume pentru folosul personal. Ei sunt responsabili de crearea incubatoarelor de bunăstare și de o tehnologie de vârf care v-ar ului, dacă scopurile lor n-ar fi atât de diabolice și amenințătoare. Acești oameni, din toate țările avansate ale lumii, sunt bogați, puternici, talentați și controlează băncile, armata, organizațiile umanitare, organele poliției, guvernele, furnizorii de energie și media. …
Mulți oameni, când vor fi martori la împlinirea acestor profeții, vor intra în panică și în multe momente vor fi înspăimântați. Nu aveți însă niciun motiv să vă fie frică pentru că această perioadă va fi de scurtă durată. Iar apoi va veni Noul Rai și Noul Pământ unde toată lumea va trăi o viață pașnică, lungă și fericită, în unire cu Mine. Cu cât sunt mai mulți cei care se întorc înapoi și cer îndrumarea lui Dumnezeu Tatăl, cu atât mai slab va fi impactul acestei stăpâniri malefice ce este urzită de Noua Ordine Mondială. Mergeți acum în pace! Rugați-vă să se întărească credința voastră în Mine. Mântuitorul vostru milostiv si Drept Judecător, Isus Cristos” (MDM 16.04.2011)
https://informatiisimesaje.wordpress.com/2024/01/19/ce-s-a-mai-stabilit-la-davos/
//////////////////////////////////////
Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor
Articol de Ștefan Constantinescu, de pe activenews
Potrivit autorităților elene, problema mariajelor între persoane de același sex „ține de drepturile omului” și din acest motiv nu poate face obiectul unui referendum.
Purtătorul de cuvânt al guvernului de la Atena, Pavlos Marinakis, a declarat că autoritățile nu vor intra într-o confruntare cu Biserica, dar că vor adopta oricum legea pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale. …El a precizat de asemenea că autoritățile nu vor organiza un referendum pentru ca populația să fie cea care decide – așa cum a cerut ierarhul Hieronymos – deoarece căsătoriile homosexuale „țin de drepturile omului”, deci nu pot face obiectul unei consultări populare.Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că adoptarea legii căsătoriilor homosexuale (precum și a adopțiilor de copii de către aceste cupluri) este „corectă și dreaptă”, deoarece „reprezintă o realitate în fața căreia nu putem închide ochii”.
Cu alte cuvinte, nici principiul suprem al democrației – voința populară, nici principiul suprem moral – Biserica, nu contează când vine vorba de căsătoriile homosexuale. …”
Am fost avertizați în profeții:
„Guvernele, organizații ale drepturilor omului și alte puteri care pretind să promoveze bunăstarea umanității fac tot ce le stă în putință pentru a submina Creștinismul.”„Mândrie, aroganță, apeluri subtile pentru dreptate, care ascund cuvinte eretice și blasfemiatoare, vor fi prezentate omenirii ca fiind declarații de caritate și apeluri publice pentru respectarea drepturilor omului.”
„Când anumiți slujitori sfințiți, curajoși, decid să se ridice și să apere Adevărul învățăturilor Mele, ei suferă teribil. Ei sunt acuzați de intoleranță, lipsă de compasiune, lipsă de dragoste și de respect față de drepturile omului.”
„Creștinii vor fi văzuți ca fiind de dreapta, lipsiți de caritate, și fără interes față de drepturile umane ale altora.”
„Dacă vă separați de Mine urmând campaniile voastre politice care se vor strădui să promoveze drepturile omului și justiția socială ca substitut al Cuvântului, atunci Mă veți renega.”
„Legile diabolice încetățenite în țările voastre vor duce la legi mai ample, care vor lua din mâinile voastre toată puterea. Voi ați dat autoritate celor care Mă renegă pe Mine și care disprețuiesc Legile lui Dumnezeu – și de aceea ei vor introduce și mai multe acte nelegiuite, care vor provoca suferințe inimaginabile. Cele ce par a fi legi ale țării care promovează drepturi umane și civile, vor conduce la o formă de dictatură care va face din a fi Creștin o infracțiune.”
////////////////////////////////////////////
Considerații privind Marea Resetare și Noua Ordine Mondială
LIBERA NOS A MALO (MANTUIESTE-NE DE CEL RĂU)
Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială
dacă nu va face un act de adorare a lui Lucifer.
Nimeni nu va intra în New Age decât dacă primește inițierea luciferiană.
David Spangler
Director al Proiectului Inițiativei Planetare a Națiunilor Unite
( Reflecții asupra lui Cristos , Findhorn, 1978)
De mai bine de un an și jumătate asistăm cu neputință la succesiunea unor evenimente incongruente cărora majoritatea dintre noi nu le putem oferi o justificare plauzibilă. Urgența pandemică a evidențiat în mod deosebit contradicțiile și ilogicalitățile măsurilor menite explicit să limiteze contagiunea – lockdown, interzicerea circulatiei pe timp de noapte, închiderea activităților comerciale, limitări ale serviciilor publice, suspendarea drepturilor cetățenilor – dar care sunt respinse zilnic de voci opuse, prin dovezi clare ale ineficienței, prin contradicții chiar din partea acelorași autorități sanitare. Nu este nevoie să enumerăm măsurile pe care aproape toate guvernele lumii le-au luat fără a obține rezultatele promise. Dacă ne limităm la presupusele avantaje pe care serul genetic experimental ar fi trebuit să le aducă comunității – mai presus de orice imunitate la virus și reînnoită libertate de mișcare – descoperim că un studiu de la Universitatea Oxford publicat în The Lancet a afirmat că încărcarea virala a celor vaccinați cu o doză dublă este de 251 de ori mai mare decât la primele tulpini ale virusului, în ciuda proclamațiilor liderilor mondiali, începând cu prim-ministrul italian Mario Draghi, potrivit căruia „ oricine se vaccinează trăiește, cine nu primește vaccinul moare ”. Efectele secundare ale serului genetic, deghizat inteligent sau neînregistrat în mod deliberat de către autoritățile naționale de sănătate, par să confirme pericolul administrării vaccinului și necunoscutele tulburătoare pentru sănătatea cetățenilor cu care va trebui să ne confruntăm în curând.
De la știință la știentism
Arta medicinei – care nu este știință, ci aplicarea principiilor științifice la diferite cazuri de fiecare dată, pe baza experienței și a experimentelor – pare să fi renunțat la prudența sa, în numele unei urgențe care a ajuns acum la nivelul preoției unei religii – religia științei, de fapt – care, pentru a fi astfel, s-a îmbrăcat într-un dogmatism care se învecinează cu superstiția. Miniștrii acestui cult au constituit o castă de oameni de neatins, scutiti de orice critică chiar atunci când enunturile lor sunt negate de dovada faptelor. Principiile medicinei, considerate universal valabile până în februarie 2020, au cedat locul improvizației, până în punctul în care suntem sfătuiți să ne vaccinam în punctul de vârf al pandemiei, obligația purtarii măștilor fiind impusă deși s-a dovedit ca ele sunt inutile, obligatia arbitrara a pastrarii distanțelor bizare , interzicerea tratamentelor cu medicamente eficiente și impunerea de terapii genetice experimentale cu încălcarea protocoalelor normale de siguranță. Și la fel cum există noi preoți Covid, tot așa există și noi eretici , adică cei care resping noua religie pandemică și vor să rămână credincioși Jurământului Hipocratic. Nu de puține ori, aura de infailibilitate care înconjoară virologii și alți oameni de știință mai mult sau mai puțin titrati nu pare a fi pusă sub semnul întrebării din cauza conflictelor lor de interese sau a beneficiilor financiare substanțiale primite de la companiile farmaceutice, care în condiții normale ar fi scandaloase și criminale.
Ceea ce mulți nu reușesc să înțeleagă este inconsecvența dintre obiectivele declarate și mijloacele, într-o manieră în continuă schimbare, care sunt adoptate pentru a le atinge. Dacă în Suedia absența lockdown-ului și a măștilor nu a condus la rate de infecție mai mari decât cele din țările în care oamenii au fost închiși la casele lor sau în care au fost purtate măști chiar și în școlile primare, acest element nu este considerat drept dovadă a ineficienței măsurilor. Dacă în Israel sau în Marea Britanie vaccinarea în masă a crescut infecțiile și le-a făcut mai virulente, exemplul lor nu îi determină pe conducătorii altor țări să fie precauți în campania de vaccinare, ci mai degrabă îi împinge să evalueze natura obligatorie a acordării vaccinului. Dacă ivermectina sau plasma hiperimună se dovedesc a fi tratamente valabile, acest lucru nu este suficient pentru a le autoriza, darămite să le recomandăm. Iar cei care se întreabă care este motivul acestei iraționalitati deconcertante ajung să se abțină de la ratiune, oferind un fel de acceptare fideistă celor spuse de preoții Covidului sau, dimpotrivă, medicii sunt considerați ca vrăjitori în care nu se poate avea încredere.
Un singur script sub o singură direcție
După cum am spus mai devreme, ne confruntăm cu o înșelăciune colosală, bazată pe minciuni și frauda. Această înșelăciune pleacă de la premisa că justificările prezentate de autorități în sprijinul acțiunilor lor sunt sincere. Mai simplu, greșeala constă în a crede că conducătorii sunt cinstiți și în a presupune că ei nu ne mint. Așadar, persistăm să găsim justificări mai mult sau mai puțin plauzibile, cu singurul scop de a nu recunoaște că suntem obiectul unei conspirații planificate până în cele mai mici detalii. Și în timp ce încercăm să explicăm rațional comportamentul lor irațional, în timp ce atribuim o logică acțiunilor ilogice ale celor care ne guvernează, disonanța cognitivă ne conduce să închidem ochii la realitate și să credem cele mai nerușinate minciuni.
Ar fi trebuit să fi înțeles – așa cum am scris cu ceva timp în urmă – că planul Great Reset nu a fost rezultatul delirurilor unui „teoretician al conspirației”, ci dovezile brute ale unui plan criminal, conceput de zeci de ani și care vizează stabilirea unei dictaturi universale prin care o minoritate de oameni nemăsurabil de bogați și puternici intenționează să înrobească și să supună întreaga umanitate ideologiei globaliste. Acuzația de „teorie a conspirației” ar fi putut avea sens atunci când conspirația nu era încă evidentă, dar astăzi negarea a ceea ce elita a planificat din anii 1950 este nejustificată. Ceea ce spun încă de la al doilea război mondial Kalergi, Rothschild, Rockefeller, Klaus Schwab, Jacques Attali și Bill Gates a fost publicat în cărți și ziare, comentat și preluat de organisme și fundații internaționale, alcătuite tocmai de partide și majoritati guvernamentale. Statele Unite ale Europei, imigrația necontrolată, reducerea salariilor, anularea garanțiilor sindicale, renunțarea la suveranitatea națională, moneda unică, controlul cetățenilor sub pretextul unei pandemii și reducerea populației prin utilizarea vaccinurilor cu tehnologii noi nu sunt invenții recente, ci rezultatul unei acțiuni planificate, organizate și coordonate – o acțiune care se dovedeste în mod clar ca adera perfect la un singur script sub o singură direcție.
Oamenii criminali
Odată ce se înțelege că evenimentele prezente au fost destinate pentru a obține anumite rezultate – și, în consecință, pentru a urmări anumite interese în numele unei părți minoritare a umanității, cu un prejudiciu incalculabil pentru majoritate – trebuie să avem și onestitatea de a recunoaște mintea criminala a autorilor acestui plan. Acest plan criminal ne face, de asemenea, să înțelegem frauda comisă de autoritatea civilă în prezentarea anumitor măsuri ca un răspuns inevitabil la evenimente imprevizibile, atunci când evenimentele au fost create și amplificate cu singurul scop de a legitima o revoluție – pe care Schwab o identifică drept a patra revoluție industriala – intenționată de elită în detrimentul întregii umanități. Sclavizarea autorității este, pe de altă parte, rezultatul unui proces care a început chiar mai devreme, odată cu Revoluția Franceză, și care a făcut din clasa politică slujitorul nu al lui Dumnezeu (a cărui domnie o desconsideră cu dispreț) și nici al poporului suveran (pe care îl disprețuiește și îl folosește doar pentru a se legitima pe sine), ci a potentaților economici și financiari, a oligarhiei internaționale a bancherilor și cămătarilor, a multinaționalelor și a companiilor farmaceutice. În realitate, la o inspecție mai atentă, toți acești subiecți aparțin unui număr mic de familii foarte bogate și foarte cunoscute.
Sclavia egală este evidentă și în mass-media: jurnaliștii au acceptat – fără niciun scrupul de conștiință – să se prostitueze cu cei puternici, mergând până acolo încât să cenzureze adevărul și să răspândească minciuni nerușinate, fără să încerce măcar să le dea aparența de credibilitate. Până anul trecut, jurnaliștii au numărat numărul „victimelor” Covid prin prezentarea oricărui testat pozitiv ca fiind bolnav terminal; astăzi, cei care mor după vaccinare sunt întotdeauna și exclusiv luați de o „boală” vagă și chiar înainte de examinarea post mortem ei decid oficial că nu există nicio corelație între moartea unei persoane și administrarea serului genetic. Ei răsucesc cu impunitate adevărul atunci când nu le confirmă narațiunea, falsificandu-l pentru a se potrivi scopurilor lor.
Ceea ce se întâmplă de un an și jumătate fusese anunțat pe scară largă, până în cel mai mic detaliu, chiar de creatorii Marii Resetări; la fel cum ni s-au comunicat și măsurile care vor fi adoptate. La 17 februarie 1950, depunând mărturie în fața Senatului Statelor Unite, binecunoscutul bancher James Warburg a spus: „ Vom avea un guvern mondial, indiferent dacă vă place sau nu. Singura întrebare care se pune este dacă acest guvern mondial va fi stabilit prin consens sau prin forță . ” Patru ani mai târziu, a luat fiinta Grupul Bilderberg, care a numărat printre membrii săi personaje precum omul de afaceri italian Gianni Agnelli, Henry Kissinger, Mario Monti și actualul prim-ministru italian Mario Draghi. În 1991, David Rockefeller scria: „ Lumea este pregătită pentru un guvern mondial. Suveranitatea supranațională a unei elite intelectuale și a bancherilor mondiali este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicate în secolele trecute . ” Și a adăugat: „Suntem la un pas de o transformare globală. Tot ce avem nevoie este criza globală „corectă”, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială ”. Astăzi putem afirma că aceasta „ criza corectă ”coincide cu urgența pandemiei și cu „ lockdownul ”subliniat încă din 2010 de documentul Fundației Rockefeller„ Scenarii pentru viitorul tehnologiei și dezvoltării internaționale ”, în care evenimentele la care asistăm acum sunt toate anticipate.
Pe scurt, aceștia au creat o problemă falsă pentru a putea impune măsuri de control al populației ca soluție aparentă , pentru a anula întreprinderile mici și mijlocii prin lockdown și permisul verde (green pass) în beneficiul câtorva grupuri internaționale, pentru a demola educația impunând învățarea la distanță, pentru a scădea costul forței de muncă și al angajaților prin „muncă inteligentă” , pentru a privatiza sănătatea publică în beneficiul Big Pharma și pentru a permite guvernelor să utilizeze starea de urgență ca sa legifereze cu derogare de la lege și sa impuna așa-numitele vaccinuri pe întreaga populație, făcând ca cetățenii să fie trasabili în toate mișcările lor, și sa fie ori bolnavi cronici, ori sterili.
Tot ceea ce elita a vrut să facă, a făcut. Și ceea ce este de neînțeles este că, în fața dovezilor premeditării acestei teribile crime împotriva umanității, care vede pe liderii din aproape întreaga lume drept complici și trădători, nu există un singur magistrat care să deschidă un dosar împotriva lor pentru a afla adevărul și a condamna pe vinovați și pe complicii lor. Cei care nu sunt de acord nu sunt doar cenzurați, ci sunt menționați ca dușmani publici, ca sursa de infecție, ca non-persoane ale căror drepturi nu sunt recunoscute.
Statul paralel (deep state) și biserică paralela (deep church)
Acum, în fața unui plan criminal, ar fi logic ca măcar să îl denunțăm și să-l facem cunoscut, pentru a putea apoi să-l evităm și să-i judecăm pe cei vinovați. Lista trădătorilor ar trebui să înceapă cu șefii de guvern, cu membrii cabinetului și cu aleșii, și apoi să continue cu virologii și medicii corupți, oficialii complici, liderii forțelor armate incapabile să se opună încălcării Constituției, jurnaliști vanduti, judecători lași și sindicatele obscene. În acea lungă listă care va fi întocmită probabil într-o zi, ar trebui să fie incluși și liderii Bisericii Catolice, începând cu Bergoglio și nu puțini dintre Episcopi, care au devenit executori zeloși ai voinței prințului împotriva mandatului primit de la Cristos. Și cu siguranță, în această listă, s-ar cunoaște amploarea conspirației și numărul conspiratorilor, confirmând criza autorității și perversiunea puterii civile și religioase. Pe scurt, s-ar înțelege că partea coruptă a autorității civile – statul paralel – și partea coruptă a autorității ecleziastice – biserica paralela – sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele instrumentale pentru stabilirea Noii Ordini Mondiale.
Cu toate acestea, pentru a înțelege această alianță între puterea civilă și cea religioasă, este necesar să recunoaștem dimensiunea spirituală și escatologică a conflictului actual, încadrându-l în contextul războiului pe care Lucifer, încă de la căderea sa, l-a purtat împotriva lui Dumnezeu. Acest război, ale cărui rezultate au fost decise ab æterno (din vesnicie) după înfrângerea inexorabilă a lui Satana și a lui Anticrist și victoria copleșitoare a Femeii îmbracate în soare, se apropie acum de incheierea sa. Acesta este motivul pentru care forțele întunericului sunt atât de sălbatice în prezent, atât de nerăbdătoare să anuleze numele Domnului nostru de pe pământ, nu numai pentru a distruge prezența sa tangibilă în orașele noastre prin dărâmarea bisericilor, demolarea crucilor și suprimarea sărbătorilor creștine; dar și prin eliminarea memoriei, anularea civilizației creștine, adulterarea învățăturii acesteia și degradarea venerarii sale. Și pentru a face acest lucru, prezența unei ierarhii credincioase și curajoase, gata să sufere martiriul pentru a apăra credința creștină și învățătura morală, este cu siguranță un obstacol. Acesta este motivul pentru care, încă din faza inițială a planului globalist, era esențial să fie corupta Ierarhia bisericeasca în morală și doctrină, să fie infiltrata cu a cincea coloana și cu celule dormitoare , să fie privata de orice dor supranatural și să fie vulnerabila la șantaj datorită scandalurilor financiare și sexuale; totul cu scopul de a exclude Ierarhia și de a o elimina odată ce scopul va fi fost atins, conform practicilor stabilite.
Această operațiune de infiltrare a început la sfârșitul anilor 1950, când proiectul Noii Ordini Mondiale tocmai prindea contur. El si-a început propria lucrare de subversiune câțiva ani mai târziu, odată cu Conciliul Ecumenic Vatican II, în vederea căruia alegerea lui Roncalli și expulzarea cardinalului Siri, „protejatul” lui Pacelli sau probabil succesor ca papa, au reprezentat un motiv de entuziasm atât pentru elementul progresist și modernist din cadrul Bisericii, cat și pentru elementul comunist, liberal și masonic din lumea civilă. Vatican II a reprezentat în cadrul corpului eclezial ceea ce a fost Jurământul de pe Terenul de tenis [al Revoluției franceze] pentru societatea civilă: începutul Revoluției. Și dacă în multe ocazii am atras atenția asupra naturii subversive a Conciliului, astăzi cred că merită să fie făcută o analiză istorică, cu atenție, în care faptele aparent deconectate vor căpăta o semnificație tulburătoare, explicând multe lucruri.
Legături periculoase
După cum a raportat Michael J. Matt într-un videoclip recent la The Remnant, astăzi începem să adunăm toate piesele mozaicului și descoperim – prin însăși admiterea unuia dintre protagoniști – că mons. Hélder Câmara, Arhiepiscopul Olindei și Recife din Brazilia, a avut o întâlnire în acei ani cu tânărul Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial și teoreticianul Marii Resetări. Odată ce Schwab l-a recunoscut pe Câmara pentru opoziția sa față de Biserica tradițională și pentru teoriile sale revoluționare și pauperiste, el l-a invitat la Forumul Davos, considerând participarea sa la acest eveniment ca fiind extrem de importantă în vederea proiectului Noii Ordini. Știm că Hélder Câmara a fost printre organizatorii „Pactului Catacombelor”, care a fost semnat de aproximativ patruzeci de episcopi ultra-progresiști la 16 noiembrie 1965, cu câteva zile înainte de închiderea Conciliului. Printre tezele eretice ale acelui document, există și una care traseaza colaborarea în stabilirea „ unei alte ordini sociale, noi ” bazata pe dreptate și egalitate. Și nu suntem surprinși să aflăm că printre semnatari a fost și mons. Enrique Angelelli, episcopul auxiliar de Cordoba, Argentina, „[un] punct de referință pentru părintele (pe atunci) Jorge Mario Bergoglio ”. Însuși Bergoglio a declarat chiar de la începutul pontificatului său că este de acord cu cerințele Pactului Catacombelor. La 20 octombrie 2019, în timpul Sinodului Amazon, celebrarea pactului dintre conspiratori a fost repetată în Catacombele din Santa Domitilla, confirmând că planul început la Conciliu și-a găsit împlinirea tocmai în Jorge Mario Bergoglio. Departe de a se distanța de ultra-progresiștii care îl susțin și care i-au determinat alegerea la ultimul conclav, Bergoglio nu pierde niciodată ocazia de a demonstra coerența sa perfectă cu planul Noii Ordini Mondiale, începând cu colaborarea comisiilor și dicasterilor Vaticanului cu ecologismul unei matrice Malthusiene și participarea lor la Consiliul pentru Capitalism Incluziv , o alianță globală cu Rothschild, Fundația Rockefeller și băncile mari. Deci, pe de o parte, îl avem pe David Rockefeller în cadrul Comisiei Trilaterale și, pe de altă parte, îl avem pe Klaus Schwab, care este înrudit prin căsătorie cu Rothschild , cu Forumul Economic Mondial și amândoi sunt mână-in-mână cu capul Bisericii Catolice pentru a instaura Noua Ordine prin intermediul Marii Resetări, așa cum a fost planificat încă din anii 1950.
Planul mondial de depopulare
Printre asociații acestui pactum sceleris (pact scelerat) trebuie numărați și unii membri ai Academiei Pontificale pentru Viață, careia recent i-a fost răsturnată structura organizațională chiar de către Bergoglio, când a înlăturat membrii care erau cei mai fideli Magisteriului, înlocuindu-i cu susținătorii depopulării, contracepției și avortului. Nu e nicio surpriză cu privire la sprijinul acordat de Sfântul Scaun pentru vaccinuri: în iunie 2011,ziarul Suveran Independent a avut ca titlu de prima pagină: „Depopularea prin vaccinare forțată: soluția pentru carbon zero”. Pe lângă titlu, o fotografie a lui Bill Gates a fost însoțită de un citat al lui: „ Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă spre aproximativ 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu noile vaccinuri, îngrijirea sănătății, serviciile de reproducere [avort și contracepție] , o reducem cu 10 sau 15% . ” Așa a spus Bill Gates acum unsprezece ani. Astăzi este unul dintre acționarii grupului Black Rock care finanțează companiile farmaceutice care produc vaccinurile, unul dintre principalii sponsori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), și este parte a unei multitudini de entități publice și private din domeniul sănătatii. Lângă el îl găsim pe George Soros, „filantropul” din Open Society , care împreună cu Fundația Bill și Melinda Gates au investit recent într-o companie britanică care produce teste Covid. Și, pentru ca vorbim despre probleme economice, aș dori să reamintesc că Sfântul Scaun a deținut acțiuni în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro la două companii farmaceutice care au produs un medicament contraceptiv și, mai recent, a investit într-un fond care a garantat profituri foarte mari în cazul unei crize geopolitice sau pandemice datorită speculațiilor asupra monedelor internaționale, fondul „Geo-Risc” administrat de banca de investiții Merrill Lynch, care a trebuit să închidă fondul din cauza randamentelor sale care au crescut exploziv după primele luni de pandemie. Alte capitaluri, provenite din colecția „Peter’s Pence”, au fost folosite pentru a finanța diverse alte inițiative, chiar colaborând cu [omul de afaceri italian] Lapo Elkann, ale cărui eforturi includ Rocketman , filmul autobiografic al lui Elton John, ca sa nu mentionam speculațiile imobiliare și achiziționarea clădirii londoneze de pe 60 Sloane Avenue despre care mass-media ne-a informat pe larg – o achiziție despre care știu, dintr-o sursă de încredere, ca a fost decisă de Bergoglio însuși. Și apoi există China: întotdeauna în numele „coerenței” și „bisericii săracilor pentru săraci”, care este atât de dragă inimii lui Bergoglio, există cei care cred că Acordul secret pregătit de iezuiți și de fostul cardinal Theodore McCarrick a obținut fonduri substanțiale din partea regimului comunist de la Beijing în schimbul tăcerii Vaticanului asupra persecuției catolicilor și încălcării drepturilor omului.
Interferența statului paralel
Au existat numeroase exemple de interferență a statului paralel în viața Bisericii. Nu putem uita e-mailurile lui John Podesta și Hillary Clinton, care arată intenția de a-l elimina pe Benedict al XVI-lea din papalitate și de a iniția astfel o nouă „ primăvară a Bisericii ” care se dorea sa fie progresistă și globalistă, și care a avut loc ulterior odată cu demisia lui Benedict și alegerea argentinianului. Nici nu putem trece cu vederea interferența entităților și instituțiilor care sunt aproape de religie, cum ar fi B’nai B’rith, în dictarea direcției „reînnoirii” Bisericii după Vatican II și mai ales sub acest Pontificat. În cele din urmă, ar trebui să ne amintim, pe de o parte, de refuzurile disprețuitoare de a acorda audiență personalităților politice și instituționale conservatoare și, pe de altă parte, întâlnirile zâmbitoare pasionale cu liderii stângii și ai progresismului, împreună cu expresiile de satisfacție entuziastă cu ocazia alegerii lor. Succesul multora dintre ei se datorează frecventarii universității conduse de Societatea lui Isus sau cercuri de catolicism care în Italia s-ar numi Dossettian, unde rețeaua de relații sociale și politice constituie un fel de masonerie progresistă și asigură cariere orbitoare pentru așa-numiții „catolici adulți”, cei care folosesc numele „creștin” fără a se comporta în mod consecvent cu credința și moralitatea creștină în serviciul lor public : Joe Biden și Nancy Pelosi; Romano Prodi, Mario Monti, Giuseppe Conte și Mario Draghi; pentru a numi doar câtiva. După cum putem vedea, cooperarea dintre statul paralel și biserica paralelă este de lungă durată și a produs acum rezultatele sperate de susținătorii săi, cu daune foarte grave atât pentru stat cât și pentru religie.
Închiderea bisericilor la începutul anului 2020, chiar înainte ca autoritățile civile să impună lockdown; interzicerea e a se celebra Liturghii și de a se administra Sacramentele în timpul urgenței pandemice; ceremonia grotescă desfășurată pe 27 martie 2020 în Piața Sfântul Petru; insistența asupra vaccinurilor și promovarea lor ca fiind legitimă din punct de vedere moral, în ciuda faptului că au fost produse cu linii celulare care provin de la fături avortati; Declarațiile lui Bergoglio conform cărora serul genetic reprezintă o „ datorie morală ” pentru fiecare creștin; introducerea „ Green Pass” (pașaportului de sănătate) în Vatican și mai nou în școlile catolice și în unele seminarii; Sfântul Scaun interzice episcopilor să anunțe că sunt împotriva obligației de vaccinare, imediat susținut de anumite conferințe episcopale – toate acestea sunt elemente care demonstrează subordonarea bisericii paralele ordinelor statului paralel și modul în care biserica bergogliana este o parte integrantă a planului globalist. Dacă combinăm toate acestea cu cultul idolatru al pachamama chiar sub arcadele bazilicii Sf. Petru; insistența asupra ecumenismului irenicist, pacifismului și pauperismului; susținerea eticii de conjunctura și legitimarea substanțială a adulterului și a concubinajului prin Amoris Laetitia ; declarația că pedeapsa cu moartea este ilicită din punct de vedere moral; susținerea politicienilor de stânga, a liderilor revoluționari și a activiștilor pro-avort; cuvintele de înțelegere pentru problemele LGBT, homosexuali și transsexuali; tăcerea asupra legitimizării uniunilor homosexuale și tăcerea și mai desconcertantă asupra binecuvântării cuplurilor sodomitice de către episcopii și preoții germani; și interzicerea Liturghiei tridentine cu desființarea Motu Proprio lui Benedict al XVI-lea Summorum Pontificum, ne dăm seama că Jorge Mario Bergoglio îndeplinește sarcina care i-a fost încredințată de elita globalistă, care vrea ca el să fie lichidatorul Bisericii Catolice și fondatorul al unei secte filantropice și ecumenice de inspirație masonică care este menită să constituie religia universală în sprijinul Noii Ordini. Indiferent dacă această acțiune se desfășoară cu deplină conștientizare, din teamă sau sub șantaj, nimic nu scade gravitatea a ceea ce se întâmplă și nici responsabilitatea morală a celor care o promovează.
Matricea luciferiană a Noii Ordini Mondiale
În acest moment, este necesar să se clarifice ce se înțelege prin „Noua Ordine Mondială” sau mai degrabă ce înseamnă ea pentru creatorii săi, indiferent de ceea ce spun ei în mod public. Pentru că, pe de o parte, este adevărat că există un proiect, că anumiți oameni l-au conceput și sunt însărcinați cu realizarea acestuia; dar, pe de altă parte, este de asemenea adevărat că principiile inspiratoare ale proiectului nu sunt întotdeauna dezvăluite sau cel puțin nu pot fi admise în mod deschis ca fiind strâns legate de ceea ce se întâmplă astăzi, deoarece o astfel de admitere ar stârni opoziție chiar și din partea celor care sunt cei mai pașnici și moderati. Un lucru este să impui „Green Pass” sub pretextul pandemiei, și este cu totul altceva să recunoști că scopul pașaportului este de a ne obișnui să fim urmăriți; și iarăși altceva este sa spui că acest control total este „ semnul fiarei ” despre care vorbește Cartea Apocalipsei (Apoc. 13: 16-18). Cititorul mă va ierta dacă, pentru a demonstra adevărul celor spuse, trebuie să recurg la folosirea unor citate de o asemenea gravitate și răutate încât să trezească nedumerire și groază – dar acest lucru este necesar pentru a înțelege care sunt intențiile reale ale arhitecților acestui complotul și adevărata natură a bătăliei epocale pe care o duc ei împotriva lui Cristos și a Bisericii Sale.
Pentru a înțelege rădăcinile ezoterice ale ideii care stă la baza Națiunilor Unite, cândva dorita de activistul politic italian din secolul al XIX-lea Giuseppe Mazzini, nu putem să nu luăm în considerare personaje precum Albert Pike, Eliphas Levi, Helena Blavatsky, Alice Ann Bailey sau alți discipoli ai sectelor luciferiene. Scrierile lor, publicate de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt destul de revelatoare.
Albert Pike, prieten al lui Mazzini și coleg francmason, a ținut o adresă în 1889 în Franța la cele mai înalte niveluri ale francmasoneriei, care a fost apoi retipărită pe 19 ianuarie 1935 de revista engleză The Freemason . Pike a declarat:
Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este că ne închinăm unui zeu, dar este zeul pe care îl adorăm fără superstiții […]. Religia masonică ar trebui menținută în puritatea doctrinei luciferiene de către noi toți care suntem inițiați de cele mai înalte grade. Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, Adonay [Dumnezeul creștinilor] ale cărui fapte dovedesc cruzimea, perfidia și ura față de om, barbaria și respingerea științei, l-ar fi calomniat oare Adonay și preotul său?
„Da, Lucifer este Dumnezeu și, din păcate, Adonay este și el Dumnezeu. Căci legea eternă este că nu există lumină fără umbră, nu există frumusețe fără urâțenie, nu există alb fără negru, pentru că absolutul poate exista doar ca doi zei: întunericul fiind necesar luminii pentru a-i servi drept baza, așa cum piedestalul este necesar statuii sau frâna necesara locomotivei … doctrina Satanismului este o erezie; iar adevărata și pura religie filosofică este credința în Lucifer, egalul lui Adonay; dar Lucifer, Dumnezeul Luminii și Dumnezeul Binelui, luptă pentru omenire împotriva lui Adonay, Dumnezeul Intunericului și al Răului.
Această profesiune de credință în divinitatea lui Satana nu este doar o recunoaștere a cine este cu adevărat Marele Arhitect pe care masoneria îl venereaza, ci și un proiect politic blasfemiator care trece prin ecumenismul conciliului Vatican II, al cărui prim teoretician a fost francmasoneria:
Creștinul, evreul, musulmanul, budistul, cel care îl urmează pe Confucius sau Zoroastru, se pot uni toți ca frați și să fie toți în rugăciune față de singurul zeu care este mai presus de toți ceilalți zei (cf. Albert Pike, Morals and Dogma, ed. Bastogi, Foggia 1984, vol. VI, p. 153).
Iar identitatea „singurului zeu care este mai presus de toți ceilalți zei” a fost bine explicată mai sus.
Într-o altă scrisoare, Pike i-a scris lui Mazzini:
Îi vom dezlănțui pe nihiliști și atei și vom provoca un formidabil cataclism social care va demonstra în mod clar națiunilor, în toată oroarea sa, efectul ateismului absolut, originea barbariei și a sângeroasei subversiuni. Atunci cetățenii de pretutindeni, forțați să se apere împotriva unei minorități mondiale de revoluționari, […] vor primi adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, în sfârșit dezvăluită publicului; o manifestare care va fi urmată de distrugerea creștinismului și, de asemenea, a ateismului, care vor fi cucerite și zdrobite în același timp! (cf. Scrisoare din 15 august 1871 către Giuseppe Mazzini, Biblioteca British Museum, Londra).
Nu omitem să observăm că „marea erezie a separatismului” sună ciudat de „în acord” cu ecumenismul condamnat de Pius XI în Enciclica sa Mortalium Animos, un ecumenism care a fost adoptat de Declarația Dignitatis Humanae și recent fuzionat în doctrina „incluziunii”, formulată de cei care au permis închinarea idolatră la pachamama din Bazilica Sfântul Petru. Este clar că termenul „separatism” intenționează să desemneze într-o cheie negativă separarea necesară a binelui de rău, a adevărului de fals, a binelui de rău – care constituie criteriul judecății morale a comportamentului uman. „Inclusivitatea” se opune acestei distincții, permițându-ne să fim contaminati în mod deliberat de rău pentru a falsifica binele, echivalând adevărul cu falsitatea pentru a corupe adevărul și a da legitimitate falsitătii.
Rădăcinile ideologice comune cu ecumenismul
Dacă nu înțelegem că rădăcinile ideologice ale ecumenismului sunt legate intrinsec de ezoterismul masonic luciferian, nu putem înțelege legătura dintre abaterile doctrinare ale Vatican II si planul Noii Ordini Mondiale. Revoluția din 1968 a fost un exemplu trist al acelor ambiții pacifiste și ecumeniste, în care „Epoca Vărsătorului” a fost sărbătorită de muzicalul Hair (1969) și apoi de John Lennon cu Imagine (1971):
Imaginați-vă că nu există rai. E ușor dacă încerci.
Nu este iad sub noi. Deasupra noastra doar cerul.
Imaginați-vă toți oamenii care trăiesc astăzi.
Imaginați-vă că nu există țări. Nu este greu de făcut.
Nimic pentru care să omori sau pentru care să mori și nici religie.
Imagineaza-ti toti oamenii traind in pace.
Ai putea spune ca sunt un visător, dar nu sunt singurul.
Sper că într-o bună zi va veți alătura noua și lumea va fi la fel.
Imaginați-vă că nu aveți bunuri. Mă întreb dacă poți.
Nu este nevoie de lăcomie sau de foame, o frăție a omului.
Acest manifest al nihilismului masonic poate fi considerat imnul globalismului și al noii religii universale: nu este o coincidență faptul că a fost folosit ca și cântec tematic pentru Jocurile Olimpice din 2012 din Londra și, mai recent, pentru cele de la Tokyo. Un suflet care nu este rătăcit poate simți doar groaza la aceste cuvinte blasfemice. Același lucru este valabil și pentru cuvintele cântecului nu mai puțin blasfemiator al lui Lennon, God (1970):
Dumnezeu este un concept prin care ne măsurăm durerea. […]
Eu cred doar în mine.
Înțeleg că pentru mulți este îngrijorător să accepți că Ierarhia s-ar fi putut lăsa înșelată de dușmanii săi, făcându-și propriile cereri în întrebări care ating chiar sufletul Bisericii. Este sigur că au existat prelați masonici care au reușit să-și introducă ideile în Conciliu, deghizându-le, dar în deplina conștientizare că vor duce inexorabil la realizarea acelei demolări a religiei care este premisa pentru stabilirea Noii ere. – Epoca Vărsătorului – în care Domnul nostru este alungat din societate pentru ca societatea să-l întâmpine pe Anticrist. Se poate înțelege atunci îngăduința acordată francmasoneriei de multe personalități catolice – mă gândesc la cardinalii Martini și Ravasi, printre mulți alții – și opoziția lor față de excomunicările pe care papii le-au reînnoit împotriva sectei masonice. Se înțelege, de asemenea, motivul entuziasmului lojilor masonice la alegerea lui Bergoglio și, invers, ura lor prost ascunsă față de Benedict al XVI-lea, considerat drept kathèkon [„cel care reține” (cfr. 2 Tesaloniceni 6: 7)] pentru a fi eliminat.
De asemenea, trebuie amintit, cu o oarecare jenă, că anumite afirmații ale lui Ratzinger sugerează o încercare de „creștinizare” a proiectului globalist, fără a-l condamna ca fiind anticristic și anticreștin:
Lasă Copilul din Betleem să te ia de mână! Nu te teme; pune-ți încrederea în el! Puterea dătătoare de viață a luminii sale este un stimulent pentru construirea unei noi ordini mondiale.
Din păcate, aceste cuvinte confirmă eroarea gândirii hegeliene, care l-a influențat pe profesorul din Tubingen până la tron. Cu siguranță, eșecul Pontifului de a lua o poziție i-a permis să fie considerat într-un fel un aliat al planului globalist, dacă președintele italian Giorgio Napolitano a reușit să afirme în discursul său din 2006, adresat poporului italian: „ Există armonie între Papa Benedict și cu mine în sprijinul unei noi ordini mondiale ”(31 decembrie 2006). Pe de altă parte, procesul hegelian de teză-antiteză-sinteză reaminteste deviza alchimiei, Solve et Coagula , care a fost adoptată de masonerie și de esoterismul luciferian. Este deviza care apare pe brațele lui Baphomet, idolul infernal adorat de cele mai înalte niveluri ale sectei masonice, așa cum este recunoscut de membrii săi cei mai autorizați. În eseul său Lucifer Rising , Philip Jones precizează că dialectica hegeliană „ combină o formă de creștinism ca teză cu un spiritualism păgân ca antiteză, cu rezultatul unei sinteze care este foarte asemănătoare cu religiile misterului babilonian. . ”
Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin
Ecumenismul este una dintre temele cheie ale gândirii globaliste. Acest lucru este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizației Națiunilor Unite: „ Trebuie să ne îndreptăm cât mai repede posibil către un guvern unic, o religie unică și un singur lider mondial ”. Înaintea lui, unul dintre susținătorii Societății Națiunilor, Arthur Balfour, a creat „ Societatea sintetică” , care avea ca scop crearea „religiei cu o singură lume”. Însuși Pierre Theilard de Chardin, un eretic iezuit condamnat de Sfântul Oficiu și astăzi celebru teolog al progresismului, a considerat Organizația Națiunilor Unite drept „încarnarea instituțională progresistă a filozofiei sale ”, exprimându-și speranța că „ o convergență generală a religiilor într-un univers Hristos, care le îndeplinește pe toate … mi se pare a fi singura convertire posibilă a lumii și singura formă în care o religie a viitorului poate fi concepută „pentru a” reduce decalajul dintre panteism și creștinism, trasând ce ar putea fi numit sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului . ” Nu poate scăpa observatiei faptul că pachamama și atribuirea conotațiilor mariane Mamei Pământ transformă aceste concepte ale lui Theilard de Chardin într-o realitate tulburătoare. Și asta nu este tot: Robert Muller, teoreticianul guvernului mondial care este și discipol al teozofului Alice A. Bailey, declară: „ Teilhard de Chardin și-a influențat tovarășul [părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a ocupat funcții importante la ONU ], care la rândul său și-a inspirat colegii, iar aceștia la rândul lor au inițiat un proces bogat de gândire globală și pe termen lung în cadrul Națiunilor Unite, care a afectat multe națiuni și oameni din întreaga lume. Am fost profund influențat de Teilhard . ” În cartea sa Viitorul omului , Theilard scrie: „ Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume complet organizată ”. Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care avea ca scop „ orientarea copiilor noștri către cetățenia globală, credințele centrate pe pământ, valorile socialiste și mentalitatea colectivă, care devin o cerință pentru forța de muncă a secolului 21 ”( Revista New Man ). Și dacă el o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre inspirațiile sale, descoperim că ea a fost o discipolă a Mișcării Teosofice fondată de Helena Blavatsky, o Luciferiană declarată. Pentru a înțelege corect personajul Blavatsky, iată câteva citate din scrierile sale:
Lucifer reprezintă Viața, Gândul, Progresul, Civilizația, Libertatea, Independența … Lucifer este Logosul, Șarpele, Mântuitorul.
Și, aproape anticipând pachamama :
Fecioara celestă devine astfel, în același timp, Mama Zeilor și a Demonilor, pentru că este Divinitatea binefăcătoare mereu iubitoare … Dar în antichitate și în realitate numele [acestui zeu] este Lucifer. Lucifer este Lumina divină și pământească, atât Duhul Sfânt, cât și Satana în același timp. ”
Și nu în ultimul rând:
Satana este zeul planetei noastre și singurul zeu.
Alice A. Bailey a fost cea care a fondat Lucifer Publishing Company , cunoscută acum sub numele de Lucis Publishing Company , în strânsă legătură cu Lucis Trust , fostul Lucifer Trust , recunoscut ca ONG de către Organizația Națiunilor Unite. Dacă adăugăm la acest morman de divagări infernale cuvintele lui David Spangler, Directorul Proiectului de Inițiativă Planetară al Națiunilor Unite, ne vom da seama cât de teribilă este amenințarea care stă peste noi toți:
Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială decât dacă va efectua un act de închinare către Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age decât dacă primește o inițiere luciferiană (Reflections on the Christ, Findhorn, 1978).
Alice A. Bailey scrie despre New Age:
Realizările științei, cuceririle națiunilor și cuceririle teritoriului sunt toate indicative pentru metoda Epocii Peștilor [epoca lui Cristos], cu idealismul, militanța și separativitatea sa în toate domeniile – religioase, politice, și economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii și a înțelegerii este peste noi, iar noua educație a Epocii Vărsătorului [epoca Anticristului] trebuie să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.
Astăzi vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în curriculum ul mondial – au fost adoptate de aproape toate națiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului și toate celelalte forme de îndoctrinare. Acest lucru este confirmat de fostul director al OMS, dr. Brock Chisolm, explicând ce ar dori să realizeze politica educațională a ONU:
Pentru a realiza un guvern mondial, este necesar să se elimine din mintea oamenilor individualismul, fidelitatea față de tradițiile familiale, patriotismul național și dogmele religioase (cf. Christian World Report, Marzo 1991, Vol. 3).
Iată încă o dată firul rosu care-i leagă nu numai pe Klaus Schwab de Hélder Câmara, ci și pe Robert Muller și Alice A. Bailey de Pierre Theilard de Chardin și Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna într-o cheie globalistă și sub inspirația neplăcută a lui Lucifer. O analiză aprofundată a acestor aspecte tulburătoare face posibilă aruncarea luminii asupra adevărului și dezvăluirea complicității și trădărilor a nu puțini oameni ai bisericii care sunt robi ai inamicului.
Răspunsul nostru la criza autorității
Corupția autorității este de așa natură încât este foarte dificil – cel puțin din punct de vedere uman – să presupunem ca ar exista o ieșire pașnică. În decursul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate cu forța. Este greu de crezut că dictatura sănătății care a fost instituită în ultimele luni poate fi combătută diferit, deoarece toate puterile statului, toate mijloacele de informare, toate instituțiile publice și private internaționale, toate puterile economice și financiare sunt complice la această crimă.
Confruntat cu acest scenariu sumbru de corupție și conflict de interese, este indispensabil ca toți cei care nu sunt supuși planului globalist să se unească într-un front compact și coeziv, pentru a-și apăra drepturile naturale și religioase, propria sănătate și pe cea a celor dragi, libertatea și bunurile lor. Acolo unde autoritatea nu își îndeplinește îndatoririle și trădează într-adevăr scopul pentru care a fost stabilită, neascultarea nu este numai legală, ci și obligatorie: neascultarea non-violentă, cel puțin deocamdată, dar hotărâtă și curajoasă. Neascultarea la nelegitime și tiranice dictate de autoritate ecleziastică, ori câte ori se arată a fi un complice al planului infernal al Noii Ordini Mondiale.
Concluzie
Permiteți-mi să închei această reflecție cu un scurt gând spiritual. Tot ceea ce știm, descoperim și înțelegem despre conspirația globală care se desfășoară în prezent ne arată o realitate extraordinară, care este, de asemenea, ascuțită și clar definită: există două laturi, partea lui Dumnezeu și partea lui Satana, partea a copiilor Luminii și partea copiilor întunericului. Nu este posibil să facem pace cu Inamicul și nici nu putem sluji la doi stăpâni (Mt 6:24). Cuvintele Domnului nostru trebuie să fie gravate în mintea noastră: „ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește ” (Mt 12:30). Cine spera să construiască un guvern mondial în care Împărăția Divină a lui Isus Cristos este scoasă în afara legii este nebun și blasfem, și nimeni care are un astfel de plan nu va reuși vreodată. Unde domnește Cristos, domnește pacea, armonia și dreptatea; unde Cristos nu domnește, Satana este un tiran. Să luăm în considerare acest lucru, ori de câte ori trebuie să alegem dacă vom încheia acorduri cu adversarul în numele unei false coexistențe pașnice! Și lăsați ca acei prelați și lideri civili care cred că complicitatea lor afectează doar probleme economice sau de sănătate, pretinzând că nu știu ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, să ia în considerare acest lucru.
Să ne întoarcem la Cristos, Cristos care este Regele inimilor, al familiilor, al societăților și al națiunilor. Să-L proclamăm ca Împărat al nostru și pe Maria Preasfântă ca Regina noastră. Doar așa poate fi înfrânt proiectul rău al Noii Ordini Mondiale. Numai astfel Sfânta Biserică poate fi purificată de trădători și renegați. Dumnezeu să ne asculte rugăciunea.
+ Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop
de ziua Sf. Augustin, episcop și mărturisitor și doctor al Bisericii
sursa: https://www.lifesitenews.com/opinion/vigano-considerations-on-the-great-reset-and-the-new-world-order/
//////////////////////////////////////
SOLUȚIA ZERO CARBON a lui Bill Gates, care trebuie atinsă prin depopularea planetei prin vaccinare forțată cu lovituri mortale care OMORĂ miliarde de oameni
Propunerea controversată a lui Bill Gates : articolul din The Sovereign Independent (2011) avertizează despre discuția TED din 2010 a lui Bill Gates, unde a propus reducerea emisiilor globale de carbon, potențial prin controlul populației.
Critica vaccinurilor : articolul pune sub semnul întrebării eficacitatea și siguranța vaccinurilor, citând date istorice și scandaluri precum scandalul hemofilic irlandez pentru a susține afirmațiile de corupție farmaceutică și vaccinuri ineficiente.Agenda de depopulare : sugerează că vaccinurile fac parte dintr-o agendă mai largă de control și reducere a populației globale, determinată de motive de profit și politici guvernamentale care vizează eliminarea drepturilor părinților asupra sănătății copiilor.
Probleme de sănătate și vaccinuri : articolul face legătura între creșterea ratelor cancerului și a autismului de programele de vaccinare, ceea ce sugerează că vaccinurile sunt concepute pentru a îmbolnăvi oamenii și pentru a le reduce durata de viață, servind în cele din urmă unei agende de depopulare.
Oh, da, a făcut-o. A spus-o și a vorbit serios. El a plănuit-o. El a finanțat-o. S-a asigurat că a fost realizat. S-a numit plandemia COVID-19. Bill „Depop” Gates se află în spatele întregului lucru, iar un ziar irlandez, The Sovereign Independent , a publicat chiar acest avertisment criptic către lume încă din 2011 într-un articol de știri de pe prima pagină intitulat „Depopulation Through Forced Vaccination – The ZERO CARBON Solution”.
Articolul, publicat în The Sovereign Independent în iunie 2011, abordează controversa din jurul discuției TED din 2010 a lui Bill Gates , unde a propus o formulă aritmetică simplă pentru a reduce emisiile globale de carbon.
Bill Gates spune că a face o treabă foarte bună cu vaccinurile va reduce populația cu cel puțin 10 până la 15% la nivel mondial
În timpul discursului său, Gates a menționat că unul dintre numerele din ecuația sa s-ar putea apropia de zero, „oamenii” fiind unul dintre acele numere. Acest comentariu a stârnit râsete din partea publicului, dar a stârnit și îngrijorări în rândul criticilor cu privire la adevăratele intenții ale lui Gates în ceea ce privește controlul populației.
Articolul atrage atenția asupra unui articol Irish Independent din 2009 , care și-a exprimat îngrijorarea față de părinții care neglijează să-și vaccineze copiii. Autorul susține că astfel de articole sunt încercări ale guvernului de a elimina drepturile părinților asupra opțiunilor de sănătate ale copiilor lor și de a implementa o dictatură.
Piesa aprofundează și în scepticismul autorului față de vaccinuri, despre care susțin că sunt ineficiente și reprezintă o amenințare pentru sănătatea copiilor. Autorul citează date istorice pentru a susține afirmația lor că vaccinurile sunt ineficiente, subliniind că rata deceselor din cauza rujeolei a scăzut deja cu 98% din 1915 până în 1958, cu mult înainte ca vaccinurile să fie introduse. Aceștia subliniază, de asemenea, scandalul hemofilic irlandez, în care pacienții au fost infectați cu HIV prin produse din sânge contaminate, ca dovadă a corupției companiilor farmaceutice.
Autorul continuă sugerând că adevăratele motive pentru vaccinări sunt profitul pentru companiile farmaceutice și agenda de depopulare promovată de Națiunile Unite. Ei susțin că vaccinurile sunt concepute pentru a îmbolnăvi oamenii de-a lungul vieții, ducând în cele din urmă la moartea lor înainte de a putea percepe o pensie, reducând astfel povara asupra societății. Totul face parte din Marea Înșelăciune.
Articolul se încheie prin a discuta despre creșterea ratelor de cancer și autism în regiunile cu programe de vaccinare în masă. Autorul sugerează că aceste probleme de sănătate sunt direct legate de utilizarea vaccinurilor, cum ar fi vaccinul Jonas Salk împotriva poliomielitei, despre care se știa că conține virusul SV40, un cancerigen. Amintiți-vă, depopularea prin vaccinuri.
În general, articolul prezintă o perspectivă extrem de critică și controversată asupra vaccinurilor, punând la îndoială eficacitatea și motivele acestora și sugerând că acestea fac parte dintr-o agendă mai largă de control și reducere a populației globale. Tonul autorului este puternic de opinie și critic, iar articolul are în mod clar scopul de a contesta opiniile predominante cu privire la vaccinuri și politicile de sănătate publică.
Piesa se încheie prin referire la influența continuă a lui Bill Gates asupra politicilor globale de sănătate, ceea ce implică faptul că eforturile sale de a promova vaccinarea și de a reduce emisiile globale de carbon fac parte dintr-o agendă mai largă de reducere a populației globale.
Desigur, este important de menționat că afirmațiile articolului sunt în contradicție cu narațiunea falsă a Big Pharma și cu „consensul comunității științifice globale” care spune întotdeauna că toate vaccinurile sunt sigure și eficiente 100% din timp, la fel cum au susținut despre injecțiile cu cheaguri de nanoparticule de mARN la începutul plandemiei.
Marcați plague.info pe site-urile dvs. web independente preferate pentru actualizări cu privire la noile viruși cu câștig de funcționare pe care CDC și OMS îi lansează în „sălbăticie” în cadrul agendei de depopulare pe care Bill Gates a spus că ar salva lumea. Ucigașii în masă sunt în spatele gratiilor pe viață. Este timpul pentru Nürnberg 2.0. Vom vedea cât de mult „proorocesc” acești clovni înfometați de putere când vor fi închiși cu criminali și violatori în iadurile de maximă siguranță.
Sursele pentru acest articol includ:
Pandemie.știri
NaturalNews.com
Daily-Sun.com
///////////////////////////////////////////
Satanismul în muzica rock (X)
Publicat de Teodosie Paraschiv
Astăzi voi prezenta două recenzii pe care le-am găsit pe internet în urmă cu câteva zile, în timp ce lucram la publicarea aceste cărți pe blog.
Recenzie la cartea „Satanismul în muzica rock”, de Ioan Enea Moldovan, din data de 30 septembrie 1993.
Fapt neobișnut pentru autorul acestor rânduri și, posibil, pentru cititorii lor este abordarea unei cărțulii care analizează muzica cea mai răspândită pe mapamond în aceste vremuri. Am citit, așadar, „Satanismul în muzica rock”, semnată cu numele (în litere grecești) K. G. Papadimitrakopoulos și apărută la editura Izvorul luminii, 1993. Firește, mi-au răsărit în minte mai multe întrebări. Cine este autorul? În cuvântul înainte nu se precizează absolut nimic despre el și despre traducătorul în limba română. În ce localitate se află editura? Taină. Singura indicație este caseta tipografică, de la sfârșit scrisă în rusește, din care deducem numărul aprobării, tirajul, numele unei fundații, probabil „Universitas”, precum și faptul că tiparnița este la Tiraspol, pe strada 25 octombrie, nr. 99.
Am cumpărat cartea din pronaosul unei biserici băcăuane. Se vindea ca pâinea caldă.
Autorul (pseudonim sau nu) este un excelent cunoscător al fenomenului rock, pe toată istoria lui. În plus, printr-o analiză minuțioasă (pe texte, cu citate din reviste de specialitate, cu referiri istorice, cu declarații ale starurilor rock, în fine cu o documentare de invidiat) ne ajută să înțelegem conținutul acestei muzici, esența ei și scopurile propagării ei la nivel mondial.
Imperialismul muzicii rock (cu toate speciile sale) este tot mai vădit. El a „agățat” deja conștiințele copiilor de pe toate meridianele globului, propagându-se cu violență, obstinație prin radio, televiziune, programe video, discuri, turnee ale formațiilor de gen, discoteci, concursuri etc.
Mesajele acestei muzici, în general zgomotoase (Heavy Metal se bazează, în special, pe intensitatea acustică), adâncesc criza morală pe care o trăiește societatea de peste 50 de ani: îndemnul la droguri, la alcool, la dezmăț sexual, la sânge și crime, la practicarea unui demonism teribil (prin invocarea deschisă a Satanei, practicarea magiei negre și albe pentru succes și câștigarea auditoriului, spiritism, vrăjitorie, vampirism).
Cu probe verificabile, autorul dovedește că rock-ul, la origini, se trage din voodoo, adică din ceremoniile triburilor africane de invocare a spiritelor malefice.
Rock-ul (cu toate speciile sale) s-a concentrat asupra celor patru teme predilecte: religia, imoralitatea sexuală, drogurile și ideile olitice și filosofice. Ceea ce citim, printre altele, ne cutremură. Ocultate sau nu de misticism oriental sau african, formațiile celebre poartă nume fățiș anticreștine: AC/DC reprezintă „Antihrist/Death to Crist”, adică „Antihrist/Moarte pentru Hristos”. Știți simbolistica formației KISS? Făceți-vă cruce! Kings in Satan`s Service – „regi în slujba lui Satan”; ABBA ar fi trebuit să se traducă prin „Tată al cerului”, dar pe disc litera B este scrisă invers, adică „Tată al întunericului”.
Nu mai este nevoie să insistăm asupra unor nume ca „Lucifer”, „Electric Lucifer”, „Lucifer`s friend”, „Black Sabbath”, există o listă lungă. Nu este loc să citez versuri ale cântecelor, să descriu desenele de pe discuri, să mă concentrez asupra simbolurilor (triunghiuri răsturnate, piramide, pentagrame, forme camuflate ale numărului 666, semnul lui Antihrist.
Rrețin, însă, că dincolo de publicitatea imensă, de armata de propagatori ai acestor tipuri de muzică se ascund și practici mai viclene: de pildă, imprimarea pe discuri a unor mesaje subconștiente, care pot fi aflate numai prin procedeul de „redare inversă”. Periculos, ți se face părul măciucă! Mai ales că toată demonstrația vizează demascarea unei lucrări complexe, pe plan mondial, a unor organizații inspirate de Lucifer, sub denumirea de „Noua eră”, una a răului.
Dincolo de exagerări, semnele unei astfel de crize sunt evidente.
Cum să ne ferim? Prin credință în Dumnezeu, alegând lucruri bune, inclusiv muzica luminoasă, vedetele decente, mesajele umaniste.
Semnează: Ioan Enea Moldovan.
A doua recenzie este din anul 2009.
Recenzie pe blogul Biblioteca Liberă din data de 12 octombrie 2009
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei „noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste, creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.
„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât şi pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, noi, să nu mai ascultăm cântece rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică. Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…
Bibliografie
[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
[2] https://proxy.europeana.eu/media/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b/5efb98715b3fa8865a31491c8784badd
[3] https://www.europeana.eu/en/item/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b
[4] https://www.ortodoxtv.ro/filme-video/satanismul-in-muzica-rock.php
[5] https://www.youtube.com/playlist?list=PLBA85C7CE7B4929BF
[6] https://bibliotecalibera.wordpress.com/2009/10/12/satanismul-in-muzica-rock/
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2024/08/31/satanismul-in-muzica-rock-x/
////////////////////////////////////////
4 OBICEIURI RELE DE DIMINEAŢĂ
///////////////////////////////////////////
”Sfantul globalist”GEORGE SOROS- GUVERNUL MONDIAL , NOUA ORDINE MONDIALA , lista lui Soros
György Schwartz ( 1930 – ) , evreu , nascut in Ungaria , speculator , investitor , activist politic , chairman al Soros Fund Management si Open Society Institute , membru Board of Directors COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ) ( NOTA 1 ) . Sprijinitor al Solidaritatii din Polonia , al Cartei 77 in Cehoslovacia , finantator al revolutiilor portocalii ( NOTA 2 ) .
L-a sprijinit si l-a considerat invingator pe Obama inca de cand Hillarry Clinton era pe cai mari . ( NOTA 3 )
Sprijina liberalizarea drogurilor si sinuciderea prin asistenta medicala .
Participant Bilderberg Group . ( NOTA 4 )
La Forumul Economic de la Davos , Elvetia, 27 Ian. 1995 , spunea :
“ Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume. “
George Soros are stranse legaturi cu Rockefeller ( NOTA 5 ) si este bine cunoscut pentru Black Wednesday , 1992, cand a castiagt 1.1 miliarde de dolari pe spinarea Bank Of England sau pentru fosta criza economica pe care a generat-o in Asia de sud – est .
In 2007 a fost remunerat , ca director de fonduri speculative , cu suma de 2,9 miliarde dolari .
Human Rights Watch
Human Rights Watch are ca pricipale prioritati ( din punct de vedere al numarului de actiuni si al fondurilor investite ) avortul prin absortie si homosexualitatea .
Daca ne uitam pe site-ul lor oficial , la rubrica staff ( si este bine sa ne uitam si sa citim cu mare atentie numele )
http://www.hrw.org/reports/1993/WR93/Hrw-10.htm
il observam pe Aryeh Neier in pozitia de director executiv . Aceste este unul din fondatorii organizatiei dar si presedinte al Open Society Institute ( a lui Soros ) .
Observam si prezenta lui George Soros in conducerea organizatiei .
In 2006 , un grup condus de George Soros cumpara o parte importanta din actiunile studiourilor DreamWorks SKG ( fondata de mogulii Steven Spielberg, Jeffrey Katzenberg si David Geffen ) ( NOTA 6 )
La inceputul anilor ’80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin „Open Society” („Societatea Deschisa”) sustinut financiar de „Soros Fund Management
In URSS l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov . Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor sale si au ajuns in Occident.
Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru „transformarea educatiei si economiei ruse”, a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia „International Science Foundation”.
I-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California).
In 1992 a fondat – la Budapesta – „Central European University”, care formeaza cadre selectionate din intreaga Europa de Est si fosta URSS. Inclusiv din Romania.
In China adeptii sai au fondat „Fund for the Reform and Opening China”, ei fiind si organizatorii mitingului-maraton din Piata Tien-An Men .
Oficial, a infiintat la Bucuresti , in 1990, fundatia care ii purta numele: „Fundatia Soros”. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania.
In realitate, era vorba de o adevarata retea: „Soros Open Network Romania” (Reteau Deschisa Soros din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc.
Finanteaza masiv activitatile anti ortodoxe , anti patriotice , pro avort , pro homosexualitate . Oamenii sai au impanzit politicul si „ culturalul „ . Sa vedem cativa dintre ei :
Smaranda Enache, membra a GDS si Istvan Haller, actualmente membru al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), ambii membri militanti ai „Solidaritatii pentru libertatea de constiinta”, reprezentata si de Remus Cernea . Autodeclarat „liber cugetator”, Cernea este impins pe la spate de Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu s.a, membri fondatori ai asociatiei „seculariste”.
Remus Cernea
Urmarind CV-ul personajului , observam ca este extrem de activ in lupta sa impotriva crestinismului . Iata cateva repere :
Este născut la 25 iunie 1974
Fondează Societatea Culturală Noesis, în 1998
În 1998, împreună cu trei colegi de la Filosofie şi Drept salvează Universitatea Bucureşti de la confesionalizare, reuşind să oprească instalarea de icoane ortodoxe în amfiteatre şi construirea unei biserici ortodoxe în curtea facultăţii
În octombrie 2003 înfiinţează asociaţia umanistă şi secularistă Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, alături de personalităţi civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu
Asociaţia obţine finanţări pe proiecte din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă
În 2006 derulează proiectul „Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România “
Eugen Ciurtin , istoric , membru GDS , nascut 1975 , din care citam :
„Biserica se dovedeşte incapabilă să-şi gestioneze trecutul de o manieră convingă toare. Nu se mulţumeşte «să escamoteze adevărul», ea face astăzi jocul extremei drepte, care îi reia fidel discursul. „
Gabriel Andreescu , declara cand a plecat de la Ziua :
„ Prima idee a reproşurilor era „compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian şi eronat ideologic. Cum mă pot simţi bine semnând pe paginile lui? Scriind alături de Victor Roncea şi de Dan Ciachir? „
Interesant acest „ eronat ideologic „ . Si mai are Gabriel Andreescu o incompatibilitate evidenta cu Dan Ciachir ( un ortodox ) , el fiind total opus dogmei crestine . Iata ce spune chiar intr-o scrisoare referitoare la linia ziarului Ziua : „Campaniile, fie că era vorba despre deriva ortodoxistă … dezastruoasa îndoctrinare a copiilor prin învăţământul religios din şcoli „ . Subliniez : DERIVA ORTODOXISTA . Nici nu-i de mirare , citindu-i lucrarile , din care exemplific :
EXTREMISMUL DE DREAPTA ÎN ROMÂNIA
Cu capitolele :
Tendinte extremiste din Biserica Ortodoxã Românã
Biserica Ortodoxã Românã, cadru de manifestare a curentelor extremiste fundamentaliste
Biserica Ortodoxã Românã si contestarea statului de drept
Supunerea clasei politice la presiunea ortodoxistã
Legãturi istorice cu legionarismul
Armata si Biserica Ortodoxã
Citez din lucrare : „ Volumul actual este o variantã dezvoltatã a raportului pe care l-am pregãtit în cadrul unui proiect regional initiat de Institutul pentru o Societate Deschisã (Budapesta) . Varianta propusã spre publicare a profitat de observatiile lui Renate Weber „
Sau :
„ Patriarhul Teoctist: legionar laureat ori comunist promovat? „
De asemenea , n-are cum sa nu urasca crestinismul , fiind pro MISA , activand in favoarea miscarii yoga .
Mai spune Gabriel Andreescu : „ atacurile cu ţinte personalizate – Renate Weber „ Aici il durea cel mai tare , ca dansa era Presedinte „Fundatia pentru o Societate Deschisa” iar din ce stim de la el , din articolul „ Cateva amintiri despre Fundatia Soros „ , acesta are o deosebita admiratie fata de miliardar , oamenii din fundatie si un cult al ideilor vehiculate acolo .
Organe aflate in trena Soros:
Asociatia Pro-Democratia
Alianta Civica
Agentia de Monitorizare a Presei
Academia Catavencu, etc.
Iata mai jos LISTA LUI SOROS , preluata din Ziua . Cum cei de mai jos n-au negat , putem considera ca este reala .
Asociatia ” Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa „
Anii 1990 – 1991
Directori executivi
George Soros – Presedinte
Sandra Pralong – reprezentant personal al lui GS, Co-presedinte
Patricia Klecanda – Director Executiv – New York
Reprezentanti internationali
Annette Laborey – Fundatia Soros – Paris
Jessica Douglas Home – Mihai Eminescu Trust – Londra
Alin Teodorescu – Presedinte
Anca Harasim – Director regional
Irina Munteanu – Director filiala Bucuresti
Levente Salat – Director filiala Cluj
Ilona Mihaies – Director filiala Timisoara
Alexandru Lazescu – Director filiala Iasi
Consiliile din Bucuresti si Cluj
Biroul din Bucuresti
Zorel Filipescu
Andor Horvath
Thomas Kleininger
Andrei Pippidi
Catrinel Plesu
Mihai Sora
Radu Valentin Vladea
Lazar Vlasceanu
Alexandru Zub (Iasi)
Filiala Cluj
Ion Aluas
Sandu Bologa
Zoltan Gabos
Eva Gyimesi
Dezso Jenei
Adrian Marino
Paul Philippi (Sibiu)
Victor Pop
Andras Visky (Tg.Mures)
Comisia pentru burse de calatorie, Bucuresti
Doina Lecca
Dana Nistor
Gheorghe Peltecu
Dumitru Sandu
Florian Tomescu
Stafful birourilor din Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi
Biroul din Bucuresti
Sandra Pralong
Alin Teodorescu
Anca Harasim
Irina Munteanu
Manuela Brusalis
Lolita Constantinescu
Mihai Farcas
Octavian Giurca
Cristina Guseth
Eugenia Hila
Daniela Mares
Theresa Molina
Valentin Noanea
Ileana Ranetti
Nicolai Sandu
Alina Stan
Ancuta Vamesu
Biroul din Cluj
Levente Salat
Liviu Burlacu
Mirela Cotroaza
Zsolt Deak-Sala
Mihaela Irimie
Josefina Komporaly
Elisabeta Koto
Claudia Macaria
Adam Muller
Dan Pic
Biroul din Timisoara
Radu Valentin Vladea
Ilona Mihaies
Eugen Babau
Geta Deaconescu
Vasile Deaconescu
Ligia Groza
Liana Popa
Nicoleta Popovici
Ramona Rosenberg
Biroul din Iasi
Alexandru Zub
Alexandru Lazescu
Gheorghe Arhip
Silvia Georgescu
Victor Gradinaru
George Rotaru
Anul 1992
la fel ca in anii 1990 – 1991
Anul 1993
Alin Teodorescu – Presedinte
Anca Harasim – Director Executiv
directorii de filiala – aceiasi
Directori executivi
George Soros – Presedinte
Patricia Klecanda – Director Executiv – New York
Reprezentanti internationali
Jessica Douglas Home – Mihai Eminescu Trust – Londra
Annette Laborey – Fundatia Soros – Paris
Consiliile din Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi
Open Request Board, Bucuresti
Zorel Filipescu
Andor Horvath
Thomas Kleininger
Andrei Pippidi
Catrinel Plesu
Mihai Sora
Alin Teodorescu
Lazar Vlasceanu
Open Request Board, Cluj
Sandu Bologa
Zsolt Kozma
Andrei Marga
Ioachim Nica
Janos Pentek
Paul Philippi
Sandor N. Szilagzi
Open Request & Travel Board, Timisoara
Virgil Feier
Hortensia Parlog
Ileana Pintilie
Vasile Popovici
Nicolae Taranu
Marcel Tolcea
Radu Vladea
Open Request & Travel Board, Iasi
Liviu Antonesei
Vasile Astarastoae
Irinel Botez Casian
Emil Coseru
Mihai Gramaticu
Alexandru Lazescu
Nicolae Scarlat
Alexandru Zub
Ana-Maria Zup
Comisia pentru burse de calatorie, Bucuresti
Doina Lecca
Dana Nistor
Gheorghe Peltecu
Dumitru Sandu
Florian Tomescu
Comisia pentru burse de calatorie, Cluj
Constantin Ciuce
Zoltan Gabos
Victor Pop
Traian Rotariu
Anton Tauf
East – East Board, Cluj
Ion Aluas
Eva Cs. Gyimesi
Adrian Marino
Liviu Matei
Andras Visky
Stafful birourilor din Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi
Biroul din Bucuresti
Alin Teodorescu
Anca Harasim
Irina Munteanu
Mihai Farcas
Cristina Guseth
Daniela Mares
Ancuta Vamesu
Stephanie Barton
Manuela Brusalis
Lolita Constantinescu
Ionel David
Octavian Giurca
Gabriela Manta
Dragos Munteanu
Catalin Petrisor
Aurelia Petroianu
Nicolai Sandu
Ileana Ranetti
Leon Dinu
Carmen Nitu
Oana Arseni
Alina Stan
Gabriel Lica
Adrian Neacsu
Valentin Noanea
Biroul din Cluj
Levente Salat
Zsolt Deak-Sala
Dan Baciu
Lucinia Bal
Janos Bendea
Luminita Diaconu
Mihaela Erimie
Agnes Fulop
Josefina Komporaly
Elisabeta Koto
Claudia Macaria
Romeo Macaria
Adam Muller
Tudor Simionescu
Ana Toderean
Mirela Cotroaza
Judit Pakai
Biroul din Timisoara
Ilona Mihaies
Eugen Babau
Nicoleta Popovici
Corina Timis
Cornelia Deaconescu
Ligia Groza
Ovidiu Timis
Biroul din Iasi
Alexandru Lazescu
Victor Gradinaru
George Rotaru
Maria Scripa
Gheorghe Arhip
Cristina Puiu
Anii 1994 – 1995
Alin Teodorescu – Presedinte
Anca Harasim – Director Executiv
Directorii de filiala – aceiasi cu exceptia Iasiului unde e Maria Scripa
Consiliu
Calin Anastasiu
Andor Horvath
Daniel Ioan
Mircea Mihaies
Irina Munteanu
Andrei Pippidi
Catrinel Plesu
Victor Rebengiuc
Lazar Vlasceanu
Mihail Voicu
In perioada asta au luat fiinta primii pui Soros si anume
Fundatia Cartii – Director Daniel Serbanescu
Computer Publishing Center – Director Mihai Cojocea
Soros Advising and Placement Center – Director Manuela Brusalis
Soros Center for Contemporary Art – Director Irina Cios
Visual Arts Foundation (FAV) – Vivi Dragan
Biblioteca Soros – Cluj – Ana Toderean
Soros Educational Advising Center – Cluj, Lucinia Bal
English Language School – Iasi – Anca Colibaba, Timisoara, Liana Popa
Anul 1996
Adunarea Generala
Calin Anastasiu
Vasile Astarastoaie
Stefan Balint
Radu Sorin Barbos
Anton Carpinschi
Dinu C. Giurescu
Andor-Imre Horvath
Daniel Constantiu Ioan
Ludovic Cantor
Thomas Kleininger
Andrei Marga
Mircea Mihaies
Irina Munteanu
Ioachim Nica
Dumitru Oprea
Adriana Mihaela Nistor
Gheorghe Peltecu
Andrei Pippidi
Catrinel Plesu
Victor-George Rebengiuc
Traian-Ioan Rotariu
Wielfried Eckart Schreiber
Mihai Spielmann
Mihai Sora
Alin Teodorescu
Marcel Tolcea
Sorin Vieru
Lazar Vlasceanu
Mihail Voicu
Consiliul national
Lazar Vlasceanu – Presedinte al Fundatiei Soros si al Consiliului
Membri
Calin Anastasiu
Andor-Imre Horvath
Andrei Marga
Mircea Mihaies
Irina Munteanu
Gheorghe Peltecu
Andrei Pippidi
Catrinel Plesu
Victor Rebengiuc
Mihai Spielmann
Mihail Voicu
Comisia de audit
Radu Sorin Barbos
Gheorghe Jugaru
Thomas Kleininger
Anca-Maria Harasim – Director Executiv
Alan Johnson – Director Financiar
Anca Ciobanu – Director filiala Bucuresti
Levente Salat – Director filiala Cluj
Ilona Mihaies – Director filiala Timisoara
Maria Scripa – Director filiala Iasi
Directori programe Bucuresti
Dana Mares
Doina Stefanescu
Liviu Matei
Dan Oprescu
Nicolae Sandu
Marina Ghitoc
1996 – august 1997
Lazar Vlasceanu – Presedinte
Anca Harasim – Director Executiv
Membrii Board
Calin Anastasiu
Andor Horvath
Andrei Marga
Mircea Mihaies
Irina Munteanu
Gheorghe Peltecu
Andrei Pippidi
Catrinel Pleau
Victor Rebengiuc
Mihail Spielmann (membru supleant)
Mihai Voicu
Directorii de filiala Iasi – Narcis Barbarii
Din august 97 – o noua entitate juridica: Fundatia pentru o Societate Deschisa (inregistrata ca fundatie, cu unic membru fondator George Soros)
August 1997-octombrie 1997
Consiliul National
Lazar Vlasceanu – presedinte
Mircea Mihaies
Andor Horvath
Octombrie 1997
Ianuarie 1998
Consiliul National
Lazar Vlasceanu -presedinte
Valentin Constantin
Andrei Hoisie
Andor Horvath
Mircea Mihaies
H-R Patapievici
Iolanda Staniloiu
Renate Weber
Gabriel Petrescu – Director Executiv
Directori de filiale
Anca Ciobanu – Bucuresti
IM – Timisoara
LS – Cluj
Narcis Barbarii – Iasi
1998
Consiliul National
Renate Weber – presedinte
Lazar Vlasceanu
Valentin Constangin
Mircea Mihaies
Horia Roman Patapievici
Andrei Hoisie
Andor Horvath
Iolanda Staniloiu
1999
Renate Weber – presedinte
Letitia Mark
Valentin Constantin
Dakmara Georgescu
Horia Patapievici
Andrei Hoisie
Gabor Kolumban
Dumitru Sandu
Elek Szokoly
Iolanda Staniloiu
Virginia Gheorghiu
2000
Renate Weber – presedinte
Letitia Mark
Mariana Celac
Dakmara Georgescu
Ionut Popescu
Silviu Lupescu
Anton Niculescu
Gabor Kolumban
Dumitru Sandu
Elek Szokoly
Iolanda Staniloiu
Virginia Gheorghiu
2001
Renate Weber -presedinte
Letitia Mark
Mariana Celac
Dakmara Georgescu
Ionut Popescu
Silviu Lupescu
Anton Niculescu
Gabor Kolumban
Dumitru Sandu
Elek Szokoly
Virginia Gheorghiu
2002
Renate Weber – presedinte
Letitia Mark
Mariana Celac
Ionut Popescu
Silviu Lupescu
Pana in martie
Dakmara Georgescu
Gabor Kolumban
Dumitru Sandu
Elek Szokoly
Virginia Gheorghiu
Din martie
Smaranda Enache
Maria Ionescu
Elisaveta Stanciulescu
Cristian Parvulescu
2003
Renate Weber – presedinte
Mariana Celac
Smaranda Enache Virginia
Gheorghiu Maria Ionescu
Elisaveta Stanciulescu
Silviu Lupescu
Cristian Parvulescu
Ionut Popescu
2004
Renate Weber – presedinte
Smaranda Enache
Virginia Gheorghiu
Maria Ionescu
Elisaveta Stanciulescu
Andrei Oisteanu
Marius Oprea
Cristian Parvulescu
Levente Salat
2005 – martie 2006
Levente Salat – presedinte
Andrei Oisteanu
Marius Oprea
Sabina Fati
Horatiu Pepine
Miklos Bakk
Dezideriu Gergely
Smaranda Enache
Maria Ionescu
Elisaveta Stanciulescu
Cristian Parvulescu
Virginia Gheorghiu
(din 1998 procesul de rotatie al membrilor are un algoritm diferit, mandatul membrilor Consiliului National incheindu-se la date diferite, ceea ce explica de ce pe parcursul unui an apar, uneori, mai multe persoane – e vorba de ultimele luni de mandat ale unora si primele luni de mandat ale celor nou veniti)
Din martie 2006
Renate Weber – presedinte
Levente Salat
Dezideriu Ghergely
Sabina Fati
Andrei Oisteanu
Horatiu Pepine
Miklos Bakk
NOTE :
( NOTA 1 )
COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921 , primul ei director fiind Paul Warburg . Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family , la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm . Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund . In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane , TOTI obligatoriu membri ai consiliului . Printre ultimii : Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney . In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan .
Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Elihu Root , cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica .
Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program .
Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite , condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “ scenei “ .
Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea :
“ Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial. “
Detalii despre membrii marcanti gasiti in articolul :
COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS – istoric si detalii despre membri
( NOTA 2 )
Cea mai importanta dintre ele , fiind un soi de deschizatoare de drum a celor ce au urmat-o , dar si datorita importantei energetice , a fost cea di Georgia . Cititi va rog si articolul :
PAPUSARII – Georgia
( NOTA 3 )
Cititi va rog si articolul :
Am avut dreptate : Barack Obama presedinte
( NOTA 4 )
Sub impulsul lui David Rockefeller , Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg , de unde si denumirea , langa Arnhem , intre 29 si 31 mai 1954 . Cititi va rog amanunte despre istoricul sau si despre membrii participanti in articolul :
Grupul BILDERBERG , istoric si detalii lista participanti
( NOTA 5 )
Va propun in cele ce urmeaza un istoric al activitatilor celebrei familii , al carui singur scop faptic si declarat a fost , este si va fi construirea unui GUVERN MONDIAL unic , a unei societati umane planetare ghidata de doctrina iluminatilor formulata acum peste 200 de ani , un imperiu global pregatit pentru a fi inchinat antihristului ce va sa vina . Evident , nu sunt singurii si nici nu puteau realiza de capul lor totul . In cuprinsul acestui blog am facut referire si la ceilalti lucratori ai maleficului si am demonstrat stransa legatura dintre toti acestia .
Actiunile lor nu s-au limitat la o uriasa acumulare de capital din industria petroliera si banci . Nu exista domeniu de activitate fundamental de natura sa strice valorile reale ale umanitatii in care sa nu fie implicati ( homosexualitate , eugenie , avorturi ) si nu au ratat , incepand din secolul 19 , nici una din etapele edificarii NOII ORDINI MONDIALE la ca sa nu-si aduca contributia in mod major si uneori determinant ( Liga Natiunilor , finantarea industriei naziste , ONU , Banca Mondiala , FMI , UE ) . Au fondat si/sau finantat organisme financiare si politice interne si internationale aflate in varful piramidei decizionale ce sforaresc conducatorii natiunilor si sistemul economic mondial ( Federal Reserve , Council on Foreign Relations , Asia Society , Bilderberg , Population Council , Comisia Trilaterala , North American Free Trade Agreement – NAFTA , Group of Thirty ) . Au fondat universitati si au finantat centre de invatamant , adevarate fabrici de pregatit marionete ascultatoare fidele sistemului .
Familia ROCKEFELLER si NOUA ORDINE MONDIALA
( NOTA 6 )
Cititi va rog si articolul :
Mass-media , industria de filme , EVREI , elite , NOUA ORDINE MONDIALA , GUVERNUL MONDIAL
///////////////////////////////////////////
UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
Printre simbolurile asociate sau folosite de Uniunea Europeana pentru a-si afirma identitatea exista unul foarte nimerit prin semnificatia sa: Turnul Babel. Pentru cei care nu-si mai amintesc istoria biblica, Turnul Babel reprezinta prima incercare de a institui o guvernare mondiala. Pentru a-si sublinia puterea, au inceput sa construiasca un turn urias (care sa ajunga la cer), dar nu au reusit sa termine aceasta lucrare din cauza interventiei lui Dumnezeu.
Cum conducatorii reali ai planetei n-au nici o treaba cu ateismul (fiind creat special pentru mase), tin cu tot dinadinsul sa foloseasca simboluri (bineinteles necrestine). Cititi va rog si articolul:
Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
Astfel , aceasta imagine a fost pusa in circulatie in anii 1980 de catre Consiliul Europei. Afisul infatiseaza Turnul Babel (reprodus dupa o pictura din 1563 a pictorului flamand Peter Brueghel cel Batran), iar in fundal se zareste o macara moderna, in jurul careia muncesc cativa oameni. Pentru a risipi orice dubiu in privinta semnificatiei imaginii, posterul contine sloganul “Multe limbi, o singura voce”, asezat strategic langa un zidar care fasoneaza material de constructie. Afisul este completat de stelele Uniunii Europene. Semnificatia materialului promotional este cat se poate de clara: construirea celui “de-al doilea Babilon” a reinceput in forta.
De altfel , “noul turn al lui Babel” are o existenta cat se poate de reala, si anume, Cladirea Parlamentului European din Strasbourg (foto jos), inaugurata in 1999, care pare o replica fidela a picturii cu acelasi nume a lui Peter Brueghel cel Batran … Similitudinea izbitoare nu a scapat presei seculare, care a botezat impunatoarea constructie “Turnul Eurobabel”. Edificiul din Strasbourg este locul si unui alt simbol pagan adoptat de UE, pe unul din peretii interiori fiind zugravita rapirea Europei de catre Zeus. Potrivit legendei grecesti, Zeus a dorit sa se infrupte din nurii printesei feniciene Europa. Ca sa ii intre in gratii, el s-a transformat intr-un taur de o frumusete rapitoare si a ingenuncheat la picioarele tinerei. Aceasta s-a urcat pe taur, care a plonjat in apa, a inotat pana in insula Creta, dupa care a violat-o pe frumoasa printesa.
Scena seducerii este pictata si la Bruxelles, pe bolta celuilalt sediu al Parlamentului European, pe o suprafata de trei ori mai mare decat marimea naturala a personajelor. Mai mult, europenii care viziteaza capitala UE se pot “delecta” privind statuia plasata chiar in fata sediului Consiliului Europei, in care Europa este infatisata calarind taurul zeiesc. Acest simbol este reprodus si pe timbre, cum a fost cel emis cu ocazia alegerilor parlamentare din Marea Britanie, in 1979, sau pe moneda euro comemorativa pusa in circulatie in Italia, unde Europa, asezata pe taur, este reprezentata tinand in mana un stilou si Constitutia Europeana. Nici nu se putea gasi ceva mai “sugestiv”.Daca ar fi crestini , ar stii bietii de ei ce se va alege de noul lor imperiu, conform Apocalipsei. Caci foarte clar este scris in Biblie, nu doar ce au facut oamenii, dar si ce vor avea de gand sa faca. Inclusiv noul Babilon, putere economico-politico-militara sau insemne de tip cipuri, carduri, implanturi, fara de care “nici nu poti cumpara, nici nu poti vinde“. Cititi va rog si articolele:
APOCALIPSA, traim vremurile din urma?
BIG BROTHER, CIPURI, IMPLANTURI, MICROCIPURI, 666, SEMNUL FIAREI: faza finala a experimentului inceput de colaborarea IBM-nazism, coordonarea masoneriei
Potrivit prestigiosului istoric César Vidal, pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei. Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene.
Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (NOTA 1), fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional, ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.”
Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale (NOTA 2), formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller (NOTA 3) si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger (NOTA 4), s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA (NOTA 5). Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov (NOTA 6): “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
Dar Vladimir Bukovsky mai spune ceva: „Uniunea Europeana , noua Uniune Sovietica?„ Cititi va rog si articolul:
Documentare celebre: „Vladimir Bukovsky: Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
In toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politica europeana. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertatii si Securitătii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv ca este mult prea conservator. In viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialisti si ecologisti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmatia facuta in cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un pacat. Confruntat cu opozitia furibunda a majoritatii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa intregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. In locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, si se parea că toate controversele vor fi date repede uitarii.
Inainte insa de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzandu-l pe inlocuitorul sau de apartenenta la o societate secreta. In momentul felicitarii pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicanul crestin-democrat a afirmat:
” Sper ca audierile lui sa mearga bine si nimeni sa nu il întrebe daca este francmason. ”.
Ulterior, in cadrul unei dezbateri desfaşurate la Milano, Buttiglione a spus despre principiul dupa care functioneaza institutiile europene
“Uniunea Europeana se indreapta spre un totalitarism care doreste sa devina o religie de stat, o religie ateista, nihilista – o religie, care va deveni obligatorie pentru toti.„
Ce este cu aceasta religie, cititi va rog in articolele:
NEW AGE, religia viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE
Ierom. Serafim Rose: “Ortodoxia si religia viitorului“
Grava este si dorinta lor de a lovi ortodoxia. Iata o declaratie oficiala:
„Parlamentul european cere ridicarea interdictiei care împiedică accesul femeilor pe Muntele Athos din Grecia, zonă geografică de 400 km2, unde accesul acestora este interzis în virtutea unei decizii luate în anul 1045, de către călugării celor 20 de mănăstiri ale regiunii, decizie care violează astăzi principiul universal recunoscut al egalitătii genurilor, al non-discriminării, ca si legislatia comunitară asupra egalitătii, precum si dispozitiile relative la libera circulatie a persoanelor în cadrul Uniunii Europene„.
Amintim ca parintii de pe Athos spun : „Dacă femeile intră aici, vine sfârsitul lumii. Asa ne-au învătat bătrânii nostri, asa au profetit sfintii nostri, care erau făcători de minuni, cuviosi, asceti sau nebuni pentru Hristos”.
Prezent la ceremonia de deschidere a celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu (4-9 septembrie 2007), prima găzduită de un stat majoritar ortodox, José Manuel Durăo Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj edificator:
„Toate formele de exprimare a dimensiunii culturale şi spirituale a omului trebuie să poată să coexiste în Europa. Toate imnurile de bucurie, fie ele sacre sau profane, trebuie să poată să răsune. (…) Religia este o dimensiune din ce în ce mai importantă a multor societăţi şi o sursă importantă de valori pentru indivizi. Ea poate juca un rol capital promovînd aprecierea altor culturi, religii şi moduri de viaţă pentru a contribui la stabilirea armoniei dintre ele.(…) Dialogul cu diferitele Biserici, comunităţi confesionale şi de convingeri, precum şi apărarea intransigentă a libertăţii de religie (ca şi a libertăţii de a nu avea o religie) înseamnă recunoaşterea acestei diversităţi şi a acestui pluralism care constituie sufletul ideii noastre de Europa. (…) Europa este profund ataşată umanismului şi democraţiei pe care le-a „inventat”. Respectul diversităţii, deschiderea către celălalt şi toleranţa sînt la fel de adînc ancorate în cultura europeană „
In traducere, sa facem un mare ghiveci in care eventual crestinismul sa tolereze pacatul sodomiei sau si mai bine sa nici nu-l mai considere pacat. Sa se creeze o uniformizare imbecilizatoare in care binele sa stea cu raul la masa dar sa nu aiba voie sa-i spuna raului ca-i rau. Sa facem o mare hora a alternativelor la care religiosii, ateii, sodomitii si satanistii sa joace precum le canta Big Brother. Asta ar fi ideea, virusarea ortodoxiei iar iubitorii de Dumnezeu sa fie etichetati extremisti, primul pas spre prigoana ce va urma.
Nu ne miram de declaratiile lui Jose Manuel Barroso , participant Bilderberg Group (NOTA 7), unul din laboratoarele NOII ORDINI MONDIALE.
NOTE:
(NOTA 1)
Valéry Marie René Georges Giscard d’Estaing (1926 -), membru Bilderberg Group, presedintele Frantei intre 1974 – 1981, figureaza a fi politician de centru dreapta, dar este mason.
A colaborat strans cu Henry Kissinger in Trilateral Commission.
Este pro avort si pro contraceptie.
In 1982, impreuna cu prietenul sau Gerald Ford formeaza AEI World Forum, intalniri anuale ale oamenilor de afaceri si finante importanti , sefi si oficialitati guvernamentale, “elite“ intelectuale. Sponsorizarea vine din partea American Enterprise Institute, al carei principal consilier este Samuel P. Huntington cel cu lucrarea “ Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale “
UE se transforma intr-un ritm galopant intr-un Big Brother de STANGA . La PAPUSARI totul este bine planificat si se respecta in tocmai schemele prestabilite . Sa vedem ce se spunea in textul declaraţiei adoptate la întâlnirea Consiliului European de la Laeken din 15 decembrie 2001 , cand s-a pregăti următoare Conferinţă interguvernamentală. Convenţia s-a intrunit (cum altfel?) sub preşedinţia domnului Valery Giscard d’Estaing:
„ După căderea Zidului Berlinului, ne aşteptam cu toţii la o lungă perioadă de stabilitate, fără conflicte, bazată pe respectarea drepturilor omului. După doar câţiva ani, aceasta nu mai poate fi o certitudine. Ne-am trezit brusc, o dată cu evenimentele din 11 Septembrie. Forţele opozante încă nu au dispărut: FANATISMUL RELIGIOS , NATIONALISMUL , rasismul şi TERORISMUL sunt în creştere . „ ( … )
„Europa este continentul valorilor umane, al Cartei Magna, al Declaraţiei Drepturilor Omului, al REVOLUTIEI FRANCEZE.„
(NOTA2)
Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.
(NOTA 3)
Actualul patriarh al familiei este David Rockefeller (1915-) FONDATOR al Bilderberg Group, MEMBRU CONSILIU DE CONDUCERE PE VIATA (din 1954). Membru Bohemian Grove. Seful Rockefeller Foundation si Rockefeller Center .
Cum laude Harvard University, teza “ Fabian socialism “ .
Director Carnegie Endowment for International Peace alaturi de Alger Hiss, John Foster Dulles (Central Intelligence Agency), Dwight D. Eisenhower si fondatorul IBM Thomas J. Watson
In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci presedinte era unchiul sau, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, si fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase.
In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat Marshall Plan.
Printre apropiatii lui David: Rothschild , generalul George C. Marshall , membrii Ford family , Bill Clinton , Henry Kissinger, Riley P. Bechtel ( Bechtel Group) , Gianni Agnelli ( Fiat ) , John Loudon ( Royal Dutch-Shell ) , C. Douglas Dillon , David Packard (Hewlett-Packard ) , familia Dulles , Katharine Graham ( Washington Post ) , Brooke Astor ( Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ) , Peter G. Peterson ( presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations ) , Arthur Ochs Sulzberger, Jr. ( presedintele New York Times ) .
Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, inainte de a deveni presedinte Federal Reserve.
Banca sa are stranse legaturi cu BANCA MONDIALA. Trei dintre presedintii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale Bancii Mondiale si FMI. Cititi va rog si articolele:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2): FMI (Fondul Mondial International)
Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr , a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. (al carui tata a fost Chairman of the Federal Reserve).
A dezvoltat legaturi apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) inca din anii ‘ 50. Apropiati ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy.
In vara lui 1964 are o intalnire de doua ore si jumatate cu Nikita Hrusciov. Apoi si cu succesorul sau, Leonid Brejnev
In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea :
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “
In mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou in piata Karl Marx.
A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat in 1973.
L-a convins pe presedintele Jimmy Carter sa aprobe intrarea sahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi in SUA pentru spitalizare. Aceasta actiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.
In 1992, a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor.
In 2006 a format o echipa cu sefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care.
JPMorgan a anuntat in toamna ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan .
Este actionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce si napalm.
Edificator pentru ce are in cap sunt insasi declaratiile sale:
In august 1973 intr-un articol pentru New Yorker Times, scria:
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de success din istorie “
Aceasta deoarece si China le-a servit si le serveste drept laborator special de studiu pentru societatea de maine dorita de ei. Cititi va rog si articolul:
CHINA , sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE
La Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:
“ Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala. “
Si cea mai celebra :
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala „
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
„Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
Cititi va rog si articolul :
Mass-media , industria de filme , EVREI , elite , NOUA ORDINE MONDIALA , GUVERNUL MONDIAL
Detalii despre istoricul intregii familii cititi va rog in articolele :
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 )
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 )
(NOTA 4)
Henry Kissinger (1923 -), evreu, State Department Special Envoy. Participant Bilderberg Group , Secretary of State, 1973 – 1977. Director Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations. A lucrat pentru Rockefeller Brothers Fund ca director al Special Studies Project (unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller). Participant activ Trilateral Commission. In 2002 presedintele George W. Bush l-a numit presedintele unui comitet de investigatie al atacurilor de la 11.09.2001, fost presedinte al International Advisory Committee of JP Morgan Chase ( banca Rockefeller ). Membru Bohemian Grove.
A facut o vizita secreta in China in 1971 , avandu-l subaltern pe Winston Lord. Cititi va rog si articolul:
CHINA , sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE
Tot el mai spunea in 1974 , in spiritul eugeniei PAPUSARESTI :
“Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia.“
A recomandat de asemenea ca mâncarea să fie folosită ca o armă şi că instigarea războaielor era de asemenea un instrument ajutător în reducerea populaţiei. Cititi va rog si articolul:
„ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare
Iar la conferinta Bilderberg Group din Evian, Franta, 1991:
“ Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial. “
Si foarte important :
“ NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “
In seara de 13 iulie 2007, presedintele rus Vladimir Putin a primit la resedinta sa de vacanta de la Novo-Ogariovo, o delegatie americana, condusa de Henry Kissinger . Din delegatie mai faceau parte: George Schultz , Robert Rubin , Thomas Graham , fostul senator Sam Nunn, presedintele “Chevron Oil Company”, David O’Reilly, precum si Martin Feldstein, care a condus “Council of Economic Advisers” sub Administratia Reagan. Delegatia americana facea parte din grupul de dialog “Russia-USA: Looking at the Future” (Rusia-SUA: privind spre viitor), care s-a constituit la 26 aprilie. Delegatia rusa din grupul de dialog a fost condusa de Evgheni Primakov.
Dupa alegerea lui Obama, acesta spunea:
“Presedintele ales isi preia mandatul intr-un moment in care se petrec transformari simultane in multe parti ale lumii. Obama poate sa dea un nou impuls politicii externe americane, in parte si pentru ca ascensiunea lui este atat de extraordinara si admirabila. Obiectivul lui este de a dezvolta o strategie completa pentru America in aceasta perioada, cand o noua ordine mondiala poate fi creata. Este o mare oportunitate”.
(NOTA 5)
Cititi va rog si articolele:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2): FMI (Fondul Mondial International)
(NOTA 6)
Citat din Mihail Gorbaciov, 1988:
“De acum încolo, progresul global este posibil numai prin consens universal în stabilirea unei noi ordini mondiale.“
Pentru a intelege acest tip de declaratii, trebuie sa ne amintim ca George Soros a fost mentorul lui Mihail Gorbaciov. George Soros spunea la randul sau, la Forumul Economic de la Davos, Elvetia, 27 ian. 1995:
“Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume.“
Cititi va rog mai multe despre acest personaj in articolul:
GEORGE SOROS, GUVERNUL MONDIAL, NOUA ORDINE MONDIALA, lista lui Soros
Ca recompensa, Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California). Cititi va rog si:
“CADEREA COMUNISMULUI“, RUSIA, OLIGARHIE, EVREI, NOUA ORDINE MONDIALA
(NOTA 7)
Cititi va rog amanunte despre istoricul sau si despre membrii participanti in articolul:
Grupul BILDERBERG, istoric si detalii lista participanti
////////////////////////////////////////////
Documente celebre- „Vladimir Bukovsky- Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
Potrivit prestigiosului istoric César Vidal, pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei. Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene.Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (NOTA 1), fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional, ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.” Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale (NOTA 2), formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller (NOTA 3) si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger (NOTA 4), s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA (NOTA 5). Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat. Cititi va rog si articolele:
“ CADEREA COMUNISMULUI “ , RUSIA , OLIGARHIE , EVREI , NOUA ORDINE MONDIALA
PAPUSARII – Uniunea Europeana
NOTE:
(NOTA 1)
http://blogs.rtl.fr/aphatie/public/ancien_blog/media/images/0000729/729960.jpg
Valéry Marie René Georges Giscard d’Estaing (1926 -), membru Bilderberg Group, presedintele Frantei intre 1974 – 1981, figureaza a fi politician de centru dreapta, dar este mason.
A colaborat strans cu Henry Kissinger in Trilateral Commission.
Este pro avort si pro contraceptie.
In 1982, impreuna cu prietenul sau masonul Gerald Ford formeaza AEI World Forum, intalniri anuale ale oamenilor de afaceri si finante importanti, sefi si oficialitati guvernamentale, “elite“ intelectuale. Sponsorizarea vine din partea American Enterprise Institute, al carei principal consilier este Samuel P. Huntington cel cu lucrarea “ Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale “
UE se transforma intr-un ritm galopant intr-un Big Brother de STANGA . La PAPUSARI totul este bine planificat si se respecta intocmai schemele prestabilite. Sa vedem ce se spunea in textul declaraţiei adoptate la întâlnirea Consiliului European de la Laeken din 15 decembrie 2001, cand s-a pregăti următoare Conferinţă interguvernamentală. Convenţia s-a intrunit (cum altfel?) sub preşedinţia domnului Valery Giscard d’Estaing:
„După căderea Zidului Berlinului, ne aşteptam cu toţii la o lungă perioadă de stabilitate, fără conflicte, bazată pe respectarea drepturilor omului. După doar câţiva ani, aceasta nu mai poate fi o certitudine. Ne-am trezit brusc, o dată cu evenimentele din 11 Septembrie. Forţele opozante încă nu au dispărut: FANATISMUL RELIGIOS , NATIONALISMUL , rasismul şi TERORISMUL sunt în creştere.„ (…)
„Europa este continentul valorilor umane, al Cartei Magna, al Declaraţiei Drepturilor Omului, al REVOLUTIEI FRANCEZE.„
(NOTA 2)
Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.
(NOTA 3)
Foto: http://www.wtv-zone.com/Mary/GRAPHICS3/NWO24.JPG
Actualul patriarh al familiei este David Rockefeller (1915-) FONDATOR al Bilderberg Group, MEMBRU CONSILIU DE CONDUCERE PE VIATA (din 1954). Membru Bohemian Grove. Seful Rockefeller Foundation si Rockefeller Center .
Cum laude Harvard University, teza “ Fabian socialism “ .
Director Carnegie Endowment for International Peace alaturi de Alger Hiss, John Foster Dulles (Central Intelligence Agency), Dwight D. Eisenhower si fondatorul IBM Thomas J. Watson
In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci presedinte era unchiul sau, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, si fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase.
In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat Marshall Plan.
Printre apropiatii lui David: Rothschild , generalul George C. Marshall , membrii Ford family , Bill Clinton , Henry Kissinger, Riley P. Bechtel ( Bechtel Group) , Gianni Agnelli ( Fiat ) , John Loudon ( Royal Dutch-Shell ) , C. Douglas Dillon , David Packard (Hewlett-Packard ) , familia Dulles , Katharine Graham ( Washington Post ) , Brooke Astor ( Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ) , Peter G. Peterson ( presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations ) , Arthur Ochs Sulzberger, Jr. ( presedintele New York Times ) .
Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, inainte de a deveni presedinte Federal Reserve.
Banca sa are stranse legaturi cu BANCA MONDIALA. Trei dintre presedintii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale Bancii Mondiale si FMI. Cititi va rog si articolele:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2): FMI (Fondul Mondial International)
Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr , a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. (al carui tata a fost Chairman of the Federal Reserve).
A dezvoltat legaturi apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) inca din anii ‘ 50. Apropiati ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy.
In vara lui 1964 are o intalnire de doua ore si jumatate cu Nikita Hrusciov. Apoi si cu succesorul sau, Leonid Brejnev
In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea :
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “
In 1973 a fost creata la initiativa sa Comisia Trilaterala. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.
In mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou in piata Karl Marx.
A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat in 1973.
L-a convins pe presedintele Jimmy Carter sa aprobe intrarea sahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi in SUA pentru spitalizare. Aceasta actiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.
In 1992, a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor.
In 2006 a format o echipa cu sefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care.
JPMorgan a anuntat in toamna ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan .
Este actionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce si napalm.
Edificator pentru ce are in cap sunt insasi declaratiile sale:
In august 1973 intr-un articol pentru New Yorker Times, scria:
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de success din istorie “
Aceasta deoarece si China le-a servit si le serveste drept laborator special de studiu pentru societatea de maine dorita de ei. Cititi va rog si articolul:
CHINA , sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE
La Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:
“ Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala. “
Si cea mai celebra :
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala „
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
„Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
Cititi va rog si articolul :
Mass-media , industria de filme , EVREI , elite , NOUA ORDINE MONDIALA , GUVERNUL MONDIAL
De mentionat ca prima conferinta Bilderberg din SUA , din 1957 , a fost sponsorizata de Ford Foundation . Detalii despre participanti si alte amanunte ale istoricului intalnirilor , cititi va rog in articolul :
Grupul BILDERBERG , istoric si detalii lista participanti
Detalii despre istoricul intregii familii cititi va rog in articolele :
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 )
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 )
(NOTA 4)
Foto: http://aftermathnews.files.wordpress.com/2008/12/kissinger_globalist_slug.jpg
Henry Kissinger (1923 -), evreu, State Department Special Envoy. Participant Bilderberg Group , Secretary of State, 1973 – 1977. Director Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations. A lucrat pentru Rockefeller Brothers Fund ca director al Special Studies Project (unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller). Participant activ Trilateral Commission. In 2002 presedintele George W. Bush l-a numit presedintele unui comitet de investigatie al atacurilor de la 11.09.2001, fost presedinte al International Advisory Committee of JP Morgan Chase ( banca Rockefeller ). Membru Bohemian Grove.
A facut o vizita secreta in China in 1971 , avandu-l subaltern pe Winston Lord. Cititi va rog si articolul:
CHINA , sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE
Tot el mai spunea in 1974 , in spiritul eugeniei PAPUSARESTI :
“ Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia “
A recomandat de asemenea ca mâncarea să fie folosită ca o armă şi că instigarea războaielor era de asemenea un instrument ajutător în reducerea populaţiei. Cititi va rog si articolul:
„ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare
Iar la conferinta Bilderberg Group din Evian, Franta, 1991:
“ Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial. “
Cititi va rog si articolul:
11.09.2001. … si lumea s-a schimbat
Si foarte important :
“ NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “
In seara de 13 iulie 2007, presedintele rus Vladimir Putin a primit la resedinta sa de vacanta de la Novo-Ogariovo, o delegatie americana, condusa de Henry Kissinger . Din delegatie mai faceau parte: George Schultz , Robert Rubin , Thomas Graham , fostul senator Sam Nunn, presedintele “Chevron Oil Company”, David O’Reilly, precum si Martin Feldstein, care a condus “Council of Economic Advisers” sub Administratia Reagan. Delegatia americana facea parte din grupul de dialog “Russia-USA: Looking at the Future” (Rusia-SUA: privind spre viitor), care s-a constituit la 26 aprilie. Delegatia rusa din grupul de dialog a fost condusa de Evgheni Primakov.
Dupa alegerea lui Obama, acesta spunea:
“Presedintele ales isi preia mandatul intr-un moment in care se petrec transformari simultane in multe parti ale lumii. Obama poate sa dea un nou impuls politicii externe americane, in parte si pentru ca ascensiunea lui este atat de extraordinara si admirabila. Obiectivul lui este de a dezvolta o strategie completa pentru America in aceasta perioada, cand o noua ordine mondiala poate fi creata. Este o mare oportunitate”.
https://saccsiv.wordpress.com/2009/03/26/documentare-celebre-%e2%80%9evladimir-bukovsky-uniunea-europeana-noua-uniune-sovietica%e2%80%9d-subtitrare-in-limba-romana-si-o-analiza-a-sa/
//////////////////////////////////////////
(”Sfantul”) Mihail Gorbaciov: „Este vremea unei a doua revolutii americane, una in spiritul perestroika”
Conform articolului Gorbachev: It’s time for a second American revolution in the spirit of perestroika, semnat de Mihail Gorbaciov, fostul conducator al Uniunii Sovietice considera ca perestroika din vremea sa a semnalat necesitatea schimbarii in URSS, dar nu ca o adoptare a modelului american de atunci, ci ca parte componenta dintr-o mare schimbare la nivel global. „In prezent, nevoia unei perestroika de mare anvergura, pentru SUA si intreaga planeta, a devenit mai clara decat oricand”.
A trebuit sa vina „criza economica din 2008 si 2009, pentru a deveni clar ca modelul vestic a fost o iluzie. Statisticile arata ca cei saraci si clasa de mijloc nu a beneficiat de o crestere economica semnificativa in ultimele decenii.”
„Actualul model nu are nevoie de adaptare, ci de inlocuire. Sunt convins ca un nou model va aparea, unul care va pune accent pe nevoile si binele public, cum ar fi un mediu mai curat, o mai functionabila infrastructura a transportului public, un accent mai mare pus pe educatie, sanatate si locuinte accesibile.” Iar ca exemplu de stat ce a facut pasi decisivi spre noua societate numeste … China.
In aceasta noua perestroika, Gorbaciov considera ca SUA va avea un rol special, nu doar ca mare putere economica, politica si militara, ci deoarece ea a fost mereu marele arhitect iar elitele sale au fost beneficiarele actualului model economic global, care insa curand se va sfarama si va fi, mai devreme sau mai tarziu, inlocuit. Va fi un proces complex si dureros, inclusiv pentru SUA.
Personajul nu vorbeste chiar de capul sau.
Mihail Gorbaciov, 1988:
“De acum încolo, progresul global este posibil numai prin consens universal în stabilirea unei noi ordini mondiale.“
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale, formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA. In cursul acelei intalniri la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “ Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Asta se intampla intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat …
Cititi va rog si articolul :
UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
La 1 februarie 1989, Departamentul International al CC al PCUS (DICCPCUS) arata intr-un memorandum ca partidele comuniste infiintate de URSS pe model stalinist in statele ,eliberate” de Moscova sau cu participarea ei si-au epuizat rolul .
Nu stim cand a inceput Gorbaciov sa aiba viziuni planetare , ne aducem insa aminte ca dupa moartea lui Brejnev parca i s-a creat un extrem de favorabil „culoar „ de acces la conducerea URSS iar ceilalti doi predecesori ai sai au murit foarte repede dupa ce au ajuns in functia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice: Iuri Vladimirovici Andropov, 1982–1984, la 70 de ani si Constantin Ustinovici Cernenko, 1984–1985, la 74 de ani.
La inceputul anilor ‘80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin “Open Society” (”Societatea Deschisa”) sustinuta financiar de “Soros Fund Management
In URSS, Soros l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov iar numerosi tineri sovietici au luat calea burselor sale si au ajuns in Occident.
Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru “transformarea educatiei si economiei ruse”, miliardarul a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia “International Science Foundation”.
La finalul “actiunii“, Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA … Cititi va rog si articolul:
GEORGE SOROS, GUVERNUL MONDIAL, NOUA ORDINE MONDIALA, lista lui Soros
In 1992 David Rockefeller a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor …
Acum vedem ca ne povesteste despre necesitatea unei revolutii … Si intr-adevar, ELITELE chiar si-o doresc. Suntem martorii pregatirii ultimei mai revolutii, cea care vrea sa zguduie lumea pe care o stim din temelii, sa rastoarne integral si iremedial valorile pe care le recunoastem, sa mature din calea ei structurile si organizatiile existente. Mai corect spus, s-a declansat faza finala a unei revolutii continue ce a inceput acum peste 200 de ani si al carui efect se doreste a fi instaurarea NOII ORDINI MONDIALE a unui GUVERN MONDIAL. Iar acest ultim capitol se doreste a fi cel mai cumplit si sangeros din intreaga istorie a omenirii …
Semne ale inceputului revolutiei deja au aparut. Cititi va rog articolul:
HR 1207: CONGRESUL SUA va chestiona FEDERAL RESERVE? Se va pune capat celei mai mare escrocherii a secolului 20?
Cum este posibila inceperea unui atac asupra acestei institutii, in conditiile in care greii camatariei planetare au creat-o si o controleaza? Trebuie inteles ca Federal Reserve le-a fost un instrument necesar dar atat. Vor pune tunurile pe ea si vor renunta la ea pentru a construi ceva cu mult mai maret. Nu intru in detalii acum, insa o voi face, multumita bunului Dumnezeu, intr-un articol ce-l voi posta zilele acestea, intitulat “Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale””.
Pana atunci, este util sa cititi articolul:
ZEITGEIST ADDENDUM, subtitrare in limba romana. Despre PROIECTUL VENUS. Demonstratia faptului ca aceasta miscare pregateste NOUA ORDINE MONDIALA
Este o analiza a partii a doua a unui celebru documentar ce ataca dur Federal Reserve si ofera … “solutii” ce seamana izbitor de mult cu cele din articolul lui Mihail Gorbaciov. Desigur, nu proiectul Venus este revolutia la care fac referire, ci doar o particica a ei.
NOTA:
Cuvintele scrise cu litere rosii, ingrosate si subliniate sunt hiperlink-uri spre articole din acest blog si care detaliaza activitatea respectivelor personaje, organizatii sau evenimente
https://saccsiv.wordpress.com/2009/06/15/mihail-gorbaciov-%e2%80%9eeste-vremea-unei-a-doua-revolutii-americane-una-in-spiritul-perestroika%e2%80%9d
////////////////////////////////////////////
Diavolul este revolutionar- “Sa schimbam ELITELE planetare si sa facem o lume mai buna“
Ati auzit desigur din ce in ce mai des vehiculata aceasta idée, dar nereferindu-se la imparatia Domnului nostru Iisus Hristos instaurata odata cu noua Sa venire … ci la o schimbare de oranduire prin forte proprii sau mai grav, cu ajutor dat din partea a tot felul de “iluminati”, eventual extraterestrii.
De peste 200 de ani omenirea traieste o continua revolutie, punctata din cand in cand de revolutii mai “mici”, etape ale unui sinistru plan. De fiecare data se pregatea terenul prin indicarea unor vinovati, dupa care se prezenta “solutia altenativa” care se punea rapid in practica dupa o baie de sange. Si de fiecare data acea solutie nu era cea crestina. Astfel omenirea a fost zguduita de revolutiile franceza, bolsevica sau nazista, fiecare din ele figurand a fi “marea rezolvare” si de fiecare data noua era se dovedea a fi mai rea decat precedenta.
Acelea n-au fost insa decat etape pregatitorare… actualmente dorindu-se o mega revolutie, in doua moduri: grosier sau subtil, functie de publicul careia i se adreseaza. Prima varianta, grosiera, este pentru cei spalati pe creier, indoctrinati si bine cimentati in material, cea de a doua, pentru cei mai scormonitori, pentru cei greu de satisfacut prin solutii simpliste.
Se spune ca singurul lucru pe care omenirea l-a invatat din istorie este acela ca n-a invatat nimic din istorie. De fapt este aplicabila celei mai mari parti a populatiei, nu si ELITELOR planetare si aceasta datorita neinformarii. SISTEMUL pus la punct de catre acesti PAPUSARI isi repeta insa schemele, iar cele ce vor urma s-au petrecut intocmai acum o suta de ani, dar la scara mai mica. Si atunci se vorbea (chiar mai mult decat acum) despre camatari si iudeo-masonerie ca fiind rele dar si de faptul ca mai rau este crestinismul. Iar prin anarhism si revolutii au ajuns la bolsevism si nazism. Asa se intampla cu masele cand sunt neinformate, manipulate si isi intorc spatele lui Dumnezeu. Bolsevismul a reprezentat “solutia” atee la camatari, nazismul a reprezentat “solutia” pagana (o sora a new age) la iudeo-masonerie.
Cam aceasta se pregateste si acum, iar daca nu suntem atenti vom fi actorii celei mai mari cacealmale din istoria omenirii.
Am scris randurile de mai sus deoarece tot mai multi credinciosi ortodocsi tind sa se inregimenteze sub steagul doctrinei enuntata la inceputul articolului. Aceasta datorita nestiintei dar si a lucrarii intrusilor, unelte sinistre ale ELITELOR, caci SISTEMUL era evident ca nu putea lasa biserica in pace. Iar crestinii ce se vor ghida dupa invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti vor fi prigoniti chiar de “fratii” lor.
Pentru a vedea daca acesti activisti ai falsei schimbari sunt osteni ai lui Iisus va propun sa-i intrebati:
– ce este mai important: 1) sa facem partide numite crestine, sa punem mana pe arme, sa “schimbam” lumea sau 2) sa propovaduim Cuvantul, sa ne pregatim pentru mucenicie, sa ne salvam sufletele noastre si a cat mai multora? Eu consider ca a doua varianta si pentru aceasta aduc ca argument biserica primara, cea plina de Sfinti Mucenici. Treceau in acea vreme la credinta si oameni foarte bogati, chiar rude de imparati, dar n-au finantat miscari de rezistenta armata, ci si-au impartit averea saracilor si au plecat bucurosi pe drumul muceniciei. De asemenea treceau la credinta si militari viteji, care nu se apucau de organizat gherile ci isi luau aceeasi cununa a muceniciei.
– ce parere au despre extraterestii
– ce parere au despre yoga, new age si alte rataciri indo-tibetane
– ce parere au despre astrologie
Veti fi neplacut surprinsi de raspunsurile lor, daca vor fi sinceri. Daca aveti temeri ca mint, studiati ce au scris de-alungul timpului. Cand depistati cate unul din acestia, incercati sa-l invatati si sa-l scoateti din ratacirea lui. Daca va fi tare in cerbicie si va va repezi si chiar mai rau, plecati de langa el si sa nu-l urmati.
Doamne ajuta!
Cele de mai sus le-am scris in articolul Doctrina: “Sa schimbam ELITELE planetare si sa facem o lume mai buna“ este o “alternativa” malefica, din ianuarie 2009, cand incepuse sa se discute despre cipuri, scotandu-se insa chestiunea din contextul general si cautandu-se solutii „lumesti”.
Cu toate ca multi crestini s-au dezmeticit intre timp, din nefericire si mai multi doresc „solutii” lumesti, de natura, cred ei, sa aduca o schimbare in bine … Aceasta deoarece refuza sa admita ca vremurile apocaliptice bat la usi. Ba mai rau, considera ca a refuza implicarea in astfel de actiuni, va conduce la o victorie totala a ELITELOR, ce vor putea astfel sa-si instaureze un GUVERN MONDIAL totalitar, un soi de mega dictatura planetara, unde isi vor face de cap zeci, sute sau mii de ani … Nimic n-au inteles din Sfanta Scriptura sau din profetiile Sfintilor Parinti. Unde anume scrie ca se va reusi asa ceva? Caci daca s-ar putea instaura in viitor un astfel de imperiu global anti crestin, un Big Brother ce va supraveghea populatia prin cipuri sau alte dracovenii implantate in corp, care sa mai si dainuie o perioada indelungata de timp, atunci indubitabil ca profetii ar fi spus despre o astfel de imensa napasta unica in istoria umanitatii.. Asa ceva nu se specifica insa in scrieri, pentru ca pur si simplu nu se va petrece. Cu totul altceva scrie insa, anume ca vor dori sa instaureze un astfel de regim, care insa nu va dainui. Ca va veni antihristul, care va fi invins. Dar nu de oameni cu propriile lor puteri … Se uita elementul cel mai important din Apocalipsa: venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Am scris mult in acest blog despre faptul ca PAPUSARII au declansat voit criza (Criza financiara din SUA, etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE), pentru a urma masive miscari de strada, foamete si razboi, pentru ca tot ei sa pregateasca revolutia ce va aduce „salvatorul”, pe antihrist, ce nu va figura in ochii multimilor ca un dictator venit in fruntea unei mega structuri statale totalitare, ci ca un minunat invatator carismatic, aducator de iubire si pace … ce-i scapa de toate necazurile:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
In cadrul unor articole, am analizat si principalele revolutii ce au insangerat umanitatea, de cand iluminatii au trecut la punerea in practica a planului lor pentru instaurarea NOII ORDINI MONDIALE:
Franceza:
Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII
Bolsevica si bavareza:
VIDEO: Agenti sovietici (EVREI) in Romania. Completari pentru a se intelege ca ticalosul COMUNISM n-a fost inventat de STALIN si nici n-a aparut in RUSIA … Ceea ce s-a petrecut a fost doar o repetitie a ceea ce se doreste sa fie…
National-socialista:
NAZISMUL (partea 1): religia nazismului, asemanari contemporane alarmante
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
Cititi va rog si:
Documentare celebre: „THE SOVIET STORY” (Povestea sovietelor), subtitrare in limba romana. O excelenta demonstratie a radacinii comune COMUNISM – NAZISM. Completari necesare
Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE
Chineza:
CHINA, sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE
Sau cele „pasnice”.
Industriala:
Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 )
Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului
Personalitati si organizatii: J.P.MORGAN (JOHN PIERPONT MORGAN)
Sexuala si emanciparea femeii:
„IARNA DEMOGRAFICA„ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare
DOCUMENTARE CELEBRE: Interviul luat de Alex Jones lui Aaron Russo, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare
Iata-i si pe cativa dintre actualii „luptatori” anti-sistem ce in fapt nu promoveaza decat tocmai alternativa dorita de catre SISTEM:
FITI FOARTE ATENTI DE UNDE VA INFORMATI! Alex Jones va invita sa faceti parte din RENASTEREA SPIRITUALA A SECOLULUI 21 …
FITI FOARTE ATENTI DE UNDE VA INFORMATI! Trezirea spirituala globala a umanitatii prezentata de DAVID ICKE
FITI FOARTE ATENTI DE UNDE VA INFORMATI! Global Research.ca, meditatia si religia …
ZEITGEIST ADDENDUM, subtitrare in limba romana. Despre PROIECTUL VENUS. Demonstratia faptului ca aceasta miscare pregateste NOUA ORDINE MONDIALA
Daniel Estulin va susține o PREZENTARE despre BILDERBERG în PARLAMENTUL EUROPEAN? De ce ar fi posibil?
John Perkins: „Confesiunile unui asasin economic„, subtitrare in limba romana si analiza documentarului
Rand Paul, fiul lui RON PAUL, a iesit invingator in Kentucky. TEA PARTY cucereşte America, stat cu stat
RADU MORARU (“Nasul”, B1TV) nu-l promoveaza doar pe Basescu, ci si reala NOUA ORDINE MONDIALA …
VIDEO: MIRCEA BADEA despre MUGUR ISARESCU si … BILDERBERG
ORESTE si PAVEL CORUT: elogiu masoneriei, new age si Noii Ordini Mondiale
ALTERMEDIA promoveaza rataciri, a se vedea si:
Cursul intensiv teoretic si practic de protectie si autoaparare extrasenzoriala
Doua comentarii la acelasi articol (RAZBOI INTRU CUVANT si MISA) ce dovedesc ca a sosit vremea separarii graului de neghina
Utile pentru intelegerea situatiei in ansamblu sunt si articolele:
STANGA, NOUA ORDINE MONDIALA si ANTIHRISTUL. Ampla analiza plecand de la discursul premierului Gordon Brown in care Il invoca pe Dumnezeu, cerand o Noua Ordine Mondiala, in timpul unei predici la catedrala Sf. Paul
Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””
Cum trebuie sa actioneze un CRESTIN in timpul iminentei teribile REVOLTE?
Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic)
Articolul anului: „DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST SI REVENIREA PROROCULUI ILIE, CA „AL DOILEA INAINTEMERGATOR AL VENIRII LUI HRISTOS””
Comentariu saccsiv 2024:
Intre timp am mai postat articole utile. Cateva exemple:
ANTIHRIST va fi invins de IISUS HRISTOS. Nu de vreo revolutie, nu de vreo rezistenta armata, nu de vreun imparat bun
Putem sa ne organizam pentru a-l opri pe ANTIHRIST? Iata ce spune Sfantul Ignatie Briancianinov
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
Cine nu-i in stare sa observe ca Diana Ivanovici Sosoaca (si multi alti falsi activisti anti sistem) duhnesc a satanism si pregatesc terenul pentru Antihrist, oare cum cred ca nu vor putea fi inselati de Antihrist? Ultima isprava a Dianei Ivanovici Sosoaca: ritual vrajitoresc cu o gaina neagra impotriva presedintelui Consiliului Judetean Calarasi
Dezmat new age la Zeus tv: Luis Lazarus, Adrian Singurov. Diana Sosoaca se baga in seama pe tema sinodului din Creta
Video: Dorel Vișan în emisiunea Ancăi Alexandrescu („Culisele Statului Paralel”) de pe Realitatea plus
Video: Hora new age la emisiunea lui Madalin Ionescu (Metropola tv) cu Marius Ghilezan, Mirel Palada si Mirel Curea
Video: Madalin Ionescu promoveaza satanismul in cadrul emisiunii sale de la Metropola tv
Misiunea anticrestina a lui H.D. Hartmann
SATANISM: Razvan Dumitrescu si … numerologia
Calin Georgescu NU este nationalist. Ce spune despre Iisus Hristos, Biserica si new age
SECRETELE LUI LOVENDAL = site extrem de NOCIV
Fiti foarte atenti de unde va informati: blogul “FARA SECRETE” – new age, reptilieni, OZN-uri…
https://saccsiv.wordpress.com/2024/06/18/diavolul-este-revolutionar-2/
///////////////////////////////////////////
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Cei ce au citit articolul Semnele inceptului REVOLUTIEI – CNBC: ”Daca ar fi supuse unui audit conventional, FEDERAL RESERVE ar fi inchise”, isi aduc probabil aminte ca promiteam sa scriu, multumita bunului Dumnezeu, articolul de fata, necesar pentru a se intelege mai bine cele ce se vor petrece.
Suntem martorii pregatirii ultimei mai revolutii, cea care vrea sa zguduie lumea pe care o stim din temelii, sa rastoarne integral si iremedial valorile pe care le recunoastem, sa mature din calea ei structurile si organizatiile existente. Mai corect spus, s-a declansat faza finala a unei revolutii continue ce a inceput acum peste 200 de ani si al carui efect se doreste a fi instaurarea NOII ORDINI MONDIALE a unui GUVEN MONDIAL. Iar acest ultim capitol se doreste a fi cel mai cumplit si sangeros din intreaga istorie a omenirii …
H.G. Wells, The New World Order (1939):
“Foarte multi oameni vor uri NOUA ORDINE MONDIALA si vor muri protestand impotriva ei”
Personajul nu a fost doar futurolog si autor SF de succes, ci si unul din cei mai vocali promotori ai eugeniei. Ca si iubita lui, evreica Margaret Sanger, care incepand cu 1923 primeste fonduri masive din partea familiei Rockefeller in acelasi scop. Cititi va rog si articolul:
EUGENIE: instrumentul prin care ELITELE doresc diminuarea drastica a populatiei planetei si transformarea celor ramasi in sclavi
Cu alte cuvinte, era un om al SISTEMULUI. Voi incerca in cele ce urmeaza sa explic ce a vrut sa spuna in acea fraza.
Desigur cu totii ati observat o “explozie” de articole si documentare ce trateaza chestiunea GUVERNULUI MONDIAL, a NOII ORDINI MONDIALE precum si tot soiul de teme anti sistem. Cei care le-ati studiat un pic mai amanuntit, ati putut constata ca doar par a fi la fel insa in fapt sunt grupate in doua mari categorii apartinatoare unor tabere ce sunt diametral opuse. Ele par la fel pentru cititorii neavizati deoarece temele comune sunt cu mult mai multe decat cele divergente. Asta face si ca pe frontul de lupta anti sistem sa para a fi aliate.
SISTEMUL a creat mereu “alternative”: teorii si grupuri de actiune ce pareau foarte luptatoare impotriva SISTEMULUI, pentru ca cea mai mare parte a celor nemultumiti sa se buluceasca sub stindardul lor. Actualmente insa s-a pus in miscare cea mai mare cacealma din istoria manipularii maselor, ce va depasi prin grozavie tot ce s-a petrecut pe glob in perioada aparitiei, stralucirii si infrangerii national-socialismului (NOTA 1): s-a creat imaginea falsei noi ordini mondiale (pe care o voi denumi in continuare fNOM) si se incurajeaza pe fata sau subtil actiunile de lupta impotriva ei, intr-un razboi ce se va duce sub toate formele, atat cu pixul si discursul, cat si pe baricade sau cu arme.
Aceasta manevra este necesara din doua motive:
1) sa se distraga atentia multimii de la adevaratii dusmani si sa se canalizeze furia acesteia spre demolarea vechii societati si odata cu ea chiar si a instrumentelor folosite pana acum de catre ELITE pentru acumularea de capital sau pentru coordonarea etapelor pre-instaurare guvern mondial.
2) ELITELE fiind toate practicante ale cultului paladin (fie ca inteleg sau nu motivul real al actiunilor lor) fac tot ce le sta in putinta spre a elimina din mentalul cat mai multor oameni nadejdea in Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel li se prezinta strict “alternative” lumesti: revolutii si sperante de schimbare a fNOM. Mai mult, aceste “alternative” postuleaza ca sigur faptul ca vremurile pe care le traim nu pot fi sub nici un chip inceputul adeveririi profetiilor din Sfanta Scripura sau ale Sfintilor Parinti. Astfel, SISTEMUL doreste sa se asigure de faptul ca un numar cat mai mic de oameni se pregatesc pentru singura lupta mantuitoare: marturisirea si mucenicia. Astfel, un numar destul de mare de crestini sunt strict adeptii actiunior umane impotriva SISTEMULUI, ba mai mult, ii acuza pe adevaratii crestini de lasitate …
Asa se face, de exempul, ca inainte de declararea oficiala a crizei, a fost promovat agresiv documentarul Zeitgeist care ataca Federal Reserve, dar si crestinismul, promovand insa NOUA ORDINE MONDIALA (reala), asa cum a fost ea teoretizata de varfurile masoneriei si de catre stalpii care au pus acum 100 de ani temelia new age.
Apoi, dupa declararea oficiala a crizei, auzeam politicieni de marca aratand cu degetul spre bancile cele rele si promovand o schimbare de sistem si o … NOUA ORDINE MONDIALA.
Trebuie inteles ca Federal Reserve le-a fost un instrument necesar si atat. Vor pune tunurile pe ea si vor renunta la ea pentru a construi ceva cu mult mai maret.
Desigur, se va evita atingerea adevaratelor ELITE ce au creat-o si care au beneficiat de pe urma ei.
Pentru a intelege si mai bine, sa definim separat NOUA ORDINE MONDIALA (reala) si fNOM si de asemenea sa vedem cum vor proceda.
NOUA ORDINE MONDIALA – definitie
La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati: Wessely, Moses, Mendelsson si a unor bancheri: Itzig, Friedlander, evreul Weishaupt fondeaza in secret societatea „Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea „Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna „cei care detin lumina”.
Primul profet al „Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau „Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.
1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6) Abolirea religiilor teiste
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: „Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica„.
Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc.
Cititi va rog mai multe in articolul:
PAPUSARII – inceputuri
In fapt, NOUA ORDINE MONDIALA reprezinta faza finala a unei revolutii continue ce a inceput atunci si care a cuprins incet-incet toata omenirea. Iar aceasta doctrina va sta la baza GUVERNULUI MONDIAL. O mare revolutie punctata in cursul istoriei de multe revolutii mai mici: industriala, 1848, bolsevica, sexuala, etc. necesare pentru schimbarea din temelii a vechilor structuri statale, politice, sociale, a traditiilor si a conceptiilor despre lume si viata. Incepand cu sfarsitul secolului 18, ELITELE ce au initiat aceasta actiune au mers pe doua fronturi a) economic: banci, finante, industrializare, acumulare de aur si pietre pretioase, controlul zacamintelor de cupru sau petrol si b) activitatea masoneriei: crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”.
- a) economic
Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), a fost insa si fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.
Sa vedem cine au fost fii sai :
Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Austriei.
Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon.
Folosindu-se de sistemul propiu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol.
Fiul lui Nathan Mayer, Lionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892.
Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud.
Calmann (Carl) Mayer (1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli).
James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei.
A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac, Eugène Delacroix si Heinrich Heine.
SPECIFICATIE:
Cand cititi mai sus ca au facut afaceri, ganditi-le ca pe ceva mega, la nivel national sau continental.
In tarile unde erau prezenti direct, reprezentau o forta bancara mult superioara intregii „concurente„ luate la un loc.
Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai. In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii, rezultau sinucigasi sau nebuni.
Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective.
Dupa dramaticul al doilea razboi mondial familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra, lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate. Asta nu inseamna ca au devenit minusculi.
Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume.
http://www.rothschild.com/
- b) activitatea masoneriei
Cu toate ca s-au folosit intens de formidabila structura piramidala a acesteia si in economic, principala sarcina a ramas totusi crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”. Totul trebuia sa apara insa ca fiind rodul unui proces firesc evolutiv al omenirii, de aceea au incurajat de exemplu teoria evolutionista.
Uneori activitatile a) si b) mergeau pe fata mana de mana, alteori efectele activitatilor din b) pareau diametral opuse, fiind in fapt vorba de acele „alternative”. Dar mereu exista un dusman comun: crestinismul. Nu permite spatiul sa dezvolt aici o analiza detaliata a intregii acestei miscari, insa cine citeste cea mai mare parte a articolelor acestui bolg, va intelege. Iar pentru a usura acest lucru, mentionez ca, cuvintele scrise cu albastru, ingrosat si subliniate reprezinta hiperlink-uri spre materiale amanuntite. Veti descoperi astfel ca regasim la capitolul finantare sau fondare a tuturor acestor actiuni sau institutii, aceleasi nume de familii dominante.
Pe scurt, ELITELE au creat Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Bilderberg Group, Comisia Trilaterala, au generat razboaiele mondiale pentru a veni apoi cu solutiile salvatoare: Liga Natiunilor si ONU, ca etape ale viitorului GUVERN MONDIAL, au creat instrumentele financiare necesare in aceste etape: BANCA MONDIALA, FMI, au creat crizele economice, au format UE. Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, au sutinut, initiat si finantat revolutiile 1848, Simon Bolivar, Garibaldi, bolsevica, nazista, sexuala (inclusiv promovarea homosexualitatii), au promovat avorturile si eugenia. Ideologic, au aparut socialismul si comunismul, ce uneori au figurat a fi “alternative” la capitalism. Si aici apare necazul caci maselor li se arata cu degetul sistemul financiar-economic corupt si li se oferea solutia unei societati stiintifice egalitariste anti teiste. In fapt insa, la varf, ELITELE le conduc pe amandoua.
La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 ia avant Theosophical Society, thule si inceputurile a ceea ce mai tarziu avea sa fie cunoscut ca new age, initiate de personaje cu o puternica influenta asupra societatii contemporane precum Madame Blavatsky, Alice Bailey, Aleister Crowley. Voi prezenta cateva detalii despre aceste ultime personaje, ce toate au vorbit despre GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE:
Foto: http://www.gnosticliberationfront.com/shadow_of_the_dalai_lama_files/image004.jpg
- P. Blavatsky (1831 – 1891), a avut legaturi apropiate cu ritul scotian masonic (Albert Pike).
Jackson Spielvogel si David Redles de la Simon Wiesenthal Center, au fost nevoiti sa accepte ca lucrarile maleficei femei l-au influentat decisiv pe Adolf Hitler.
Nascuta in imperiul rus, emigreaza in 1873 in New York si incepe o “cariera“ in spiritism si mai mult agita teorii decat face demonstratii de extracorporalitate, levitatie, telepatie si altele din zona paranormalului.
In 1875 fondeaza Theosophical Society.
Foto : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ac/Ts_seal.gif
Ulterior incepe sa viziteze India.
In 1886 se stabileste in Germania unde scrie o mare parte din Secret Doctrine, o lucrare plina de teorii rasiste, ce spunea ca i-a fost inspirata de maestrii non umani din zona Tibetului . (acei asa numiti sefi secreti). Cititi va rog si articolul:
Extraterestrii, Guvernul Mondial si NOUA ORDINE MONDIALA
Dupa deces a fost INCINERATA.
Aceasta scria in „The Secret Doctrine„, vol. 1, pag 319 – 320:
„In antichitate si realitate, lucifer sau luciferus, este numele unei entitati angelice ce stapaneste absolut peste lumina adevarului si peste lumina zilei.„
„lucifer este lumina divina si terestra, „spirit sfant„ si „satan„ in acelasi timp„
DOAMNE IARTA-MA CA AM CITAT ASEMENEA BLASFEMII.
Din Theosophical Society pornesc doua ramuri ale unei malefice unitati in diversitate: new age (Alice Bailey) si Thule Society.
Thule Society (Rudolf Steiner, Rudolf Sebottendorff (mason), Philipp Stauff, Anton Drexler, Rudolf Hess) din Germania, a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei lui Hitler …
Foto: http://morb.files.wordpress.com/2007/02/thule-gesellschaft_emblem.jpg
Cititi va rog si articolul:
NAZISMUL (partea 1): religia nazismului, asemanari contemporane alarmante
Foto: http://www.the-tribulation-network.com/dougkrieger/what_the_antichrist_is_not_pt5_files/image002.jpg
Alice Bailey (1880–1949), initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky.
Sotul ei, Foster Bailey (1888 – 1977), a fost mason grad 32.
Intre 1919 si 1949 a scris multe lucrari dictate de catre “maestri ai intelepciunii“, non oameni din zona Tibetului. A considerat ca lucifer este un zeu al intelepciunii considerat pe nedrept de catre crestinism ca inger cazut.
In 1940 a prevazut victoria aliatilor (intr-o perioada in care multe state inca nu intrasera in razboi iar tabara acestora inca nu se formase oficial) si stabilirea de catre acestia dupa marea conflagratie a unei NOI ORDINI MONDIALE ce va duce umanitatea la un foarte ridicat nivel de civilizatie … Sa ne amintim ca la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi, a fost schitata ATLANTIC CHARTER, adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial, cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Cititi va rog si articolul:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust
Lucis Trust este Non-Governmental Organization in cadrul Natiunilor Unite !!! La indicatia ei, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia, unde greii se aduna inaintea fiecarei sedinte generale.
Cititi va rog si articolul :
NEW AGE, religia viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE
Un astfel de „sef secret„ non uman i-a dat in 1937 lui Bailey “Marea invocatie “. Aceasta a fost folosita inclusiv dupa evenimentele din 11.09.2001 de catre Findhorn Foundation (pe care o invoca de la infiintare ei). Este o invocatie folosita si de miscarea new age UFO.
Findhorn Foundation a fost fondata in 1972. In 1997 devine membru Conference of Non-Governmental Organizations in Consultative Relationship with the United Nations (CONGO) si membru fondator al mai multor grupuri active in UN Headquarters, intre care amintim The Spiritual Caucus in al carei site oficial gasiti fotografia United Nations Meditation Room, camera de rugaciune de care aminteam mai sus si careia ii face propaganda.
Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.
Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci este Robert Muller (1923-). Asistent al Secretarului General de peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ UN pentru liniile directoare pe care le traseaza. E plin de idei despre guvernarea mondiala . Recunoaste ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ …
Analistii fenomenului sunt de acord ca lucrarile lui Bailey, Rudolf Steiner (Thule Society din Germania, alta “fiica“ a Theosophical Society, care a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei a lui Hitler …) si ale Theosophy-ei in general au influentat crearea “ religiilor “ UFO, inclusiv Order of the Solar Temple.
In lucrarea sa “The Externalization of the Hierarchy”, Alice Bailey scria:
„NOUA ORDINE MONDIALA va recunoaste ca productia lumii, resursele naturale ale planetei si bogatiile sale nu apartin nici unei natiuni, ci vor fi impartasite tuturor. Nu vor mai exista natiuni la categoria „a avea” iar altele la polul opus. Printr-un proces echitabil si corect se va organiza distributia graului, al petrolului si a mineralelor, in functie de nevoile fiecarei natiuni si popor.Toate acestea vor fi stabilite in raport cu intregul planetar.”
„NOUA ORDINE MONDIALA se va baza pe recunoasterea faptului ca toti oamenii sunt egali la origine, doar ca se afla la diferite stadii ale dezvoltarii evolutive. Integritatea personala, inteligenta, viziunea si experienta, la care se va aduaga si bunavointa, vor indica viitorii conducatori.”
„NOUA ORDINE MONDIALA va fi fondata pe un sentiment de responsabilitate. Regula va fi „toti pentru unul si unul pentru toti”
„In perioada de pregatire a NOII ORDINI MONDIALE se va reglementa dezarmarea. Aceasta nu va fi optionala. Nici unei natiuni nu-i va fi permis sa produca echipamente in scopuri distructive sau sa violeze integritatea altei natiuni. „
„NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa fie destinata pentru o lume care a trecut printr-o criza distrugatoare. NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa puna bazele pentru o viitoare lume, posibila doar dupa o perioada de timp de recuperare si reconstructie.”
Edward Alexander Crowley (1875–1947) a fost maestru mason si bisexual. In 1947, inainte de a muri, a lasat o schita a infatisarii unui “sef secret “, creaturi non umane din zona Tibetului ce au influentat si au dictat lucrari theosofice precum cele ale lui Madame Blavatsky, Alice Bailey (toti trei considerati a fi stalpi ai new age) sau Benjamin Creme (cel ce spunea in 1959 ca acestia i-au transmis ca dupa aproximativ 20 de ani va apare pe pamant “maestrul maestrilor“, iar in 1982 declara: “Cristul este printre noi“ … In acea schita, bipedul arata aidoma extraterestrilor din “cultura UFO “. Cititi va rog si articolul:
Extraterestrii, Guvernul Mondial si NOUA ORDINE MONDIALA
Ca si ceilalti, Crowley si-a numit clar stapanul: lucifer. A influentat organizatiile oculte Golden Dawn si Ordo Templi Orientis. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este The Book of the Law, al carei text central este noua filosofie a vietii denumita Thelema, a carei lozinca „Do what thou wilt” (faceti ce doriti, in engleza veche) a influentat decisiv mentalul colectiv al generatiei tinere incepand cu anii 60. Aceasta filosofie a primit-o in Egipt in timpul unei experiente mistice din 1904, ocazie cu care zeul (dracul) horus l-a informat ca a inceput o noua epoca magica, al carei profet va fi Crowley. Tot atunci horus (autonumit zeul vazduhului, stapanul noii ere si bestia printul-preot) i-a dictat si textul cartii
A practicat ritualuri magice sexuale cu femei si barbati.
Stranse legaturi cu iluminatii.
Pentru foarte mult timp a mai fost si agent al serviciilor secrete britanice, avand la un moment dat misiunea de a compromite idealurile germane sau irlandeze, prin propaganda aberanta. A fost unul din cei ce s-a ocupat cu intoxicarea serviciilor secrete germane cu “informatia” ca luxosul si gigantul transoceanic RMS Lusitania ar transporta cantitati urisase de materiale de razboi si ca incearca sa pacaleasca blocada submarinelor nemtesti. Acest fapt a dus la dramatica scufundare a vasului civil (al doilea dezastru ca marime dupa Titanic) si a reprezentat motivul intrarii SUA in razboi. In acelasi timp, isi promova articole in ziarele nemtesti The Fatherland si The International.
A folosit un spectru larg de stupefiante in cadrul experientelor sale magice.
Vedetele rock, inclusiv miscarea hippie il considera un soi de zeu-patron al lor. Cititi va rog si articolul:
Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare
Pentru cititorii atei, chiar daca nu cred in existenta diavolului, trebuie inteles ca personajele de mai sus, precum si varfurile masoneriei sau ale camatariei planetare sunt de alta parere, mai mult, sunt practicanti ai cultului paladin (inchinarea la lucifer). Cititi va rog si articolul:
Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
Acest aspect este foarte important in intreaga ecuatie, deoarece tot ei incurajeaza ateismul cu un singur scop: pentru a avea la dispozitie o masa de manevra cat mai mare …
In toata aceasta lucrare generala, dominarea componentei a) economic (banci, finante, industrializare, acumulare de aur si pietre pretioase, controlul zacamintelor de cupru sau petrol) nu este un scop in sine, ci o unealta. ELITELE conducatoare din varful piramidei nu acumuleaza strict dintr-o lacomiei fara sfarsit, ci pentru a controla. De fapt deja au ajuns sa aiba atat de mult, incat au hotarat declasarea ultimei etape, un cumul de crize (recesiune, foamete, mari miscari stradale, razboi cumplit) pentru ca mai apoi sa prezinte solutia: instaurarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE de STANGA. De aceea s-a pus in miscare in intreaga lume, in mare forta, monstrul rosu, cel ce se considera a fi primit o rana de moarte dupa caderea blocului comunist. De aceea tuturor politicienilor de stanga li s-a ordonat sa urle pentru necesitatea schimbarii. Pe diferite tonalitati, de la Obama si pana la anarhisti. Cititi va rog si articolele:
- Criza financiara din SUA, etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE
Detalii esentiale despre PAPUSARII si sforile prin care este manuit presedintele marioneta Barack Obama
falsa Noua Ordine Mondiala – definitie
Actualmente este reprezentata de intreaga categorie de unelte ce le-au fost necesare de-a lungul timpului pentru acumularea de capital si realizarea etapelor intermediare edificarii GUVERNULUI MONDIAL:
institutii financiar bancare
organizatii internationale considerate a fi in slujba grupurilor de interese avide de bani si putere
organisme de tip Bilderberg
masoneria etc.
Toate acestea sunt prezentate a fi conduse de indivizi ce urmaresc strict o acumulare masiva de capital si care au o avida dorinta de a conduce intreaga planeta.
CARE ESTE DIFERENTA DINTRE NOM SI fNOM?
fNOM este prezentata a dori o un imperiu mondial al raului, condus de bancheri si corporatii, uneori acceptandu-se ca au interese in aceasta stapanire si evreii si/sau masoneria. Dorintele acestora sunt insa prezentate a fi strict de natura materiala.
NOM insa, foloseste acumularea de capital si resurse strict ca mijloc si nu ca scop. NOM actioneaza, precum am aratat mai sus la programul iluminatilor, pentru schimbarea din temelii a societatii, pentru rasturnarea valorilor, pentru indobitocirea maselor, pentru promovarea avorturilor, sexualitatii, homosexualitatii, intr-un cuvant actioneaza impotriva celor descrise in Sfanta Scriptura a fi bune si promoveaza tot ce este descris a fi rau. NOM este prin definitie anti crestina. Dar aceste diferente sunt aproape imposibil de inteles pentru ne crestini si foarte greu de inteles pentru crestinii ce nu realizeaza ca vremurile apocaliptice bat la usi.
CUM VOR PROCEDA?
Alice Bailey:
„NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa fie destinata pentru o lume care a trecut printr-o criza distrugatoare. NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa puna bazele pentru o viitoare lume, posibila doar dupa o perioada de timp de recuperare si reconstructie.”
Henry Kissinger, la conferinta Bilderberg Group din Evian, Franta, 1991:
“Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial.“
David Rockefeller la 5 iunie 1991, spunea cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg Group:
„Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
David Rockefeller:
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala „
Guvernatorul Nelson Aldrich Rockefeller (New York), într-un articol intitulat „O chemare la construirea unei noi ordini mondiale” – New York Times, Feb. 1962:
“Natiunile Unite, nu au fost si nu sunt capabile sa aduca o noua ordine mondiala, ceruta de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA sa preia conducerea tuturor popoarelor si sa puna în practica conceptele si aspiratiile de suveranitate nationala printr-o viziune federala.“
George Soros, la Forumul Economic de la Davos, Elvetia, 27 Ian. 1995:
“Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume.“
George Soros, despre actuala criza:
„Aş putea declara în mod oficial că aceasta este o criză care se diferenţiază în mod categoric de celelalte, este cea mai mare criză cu care ne-am confruntat până acum şi cu siguranţă va avea repercusiuni de lungă durată. Este finalul unei ere şi se vor întâmpla multe transformări. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă„.
James Paul Warburg, declaratie în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950:
“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept“
Deci au nevoie de o mega criza … iar aceasta deja a inceput odata cu cea financiara. Dar dupa cum am mai spus, este de fapt vorba despre un cumul de crize ce va mai include: foamete, pandemii, schimbari climatice, ample miscari de strada, razboi. Pentru ca asa poti controla masele, pentru ca doar astfel le poti prezenta apoi “solutia”: GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.
Asa au procedat in cazul tuturor etapelor majore de pana acum: revolutia franceza, cea bolsevica, razboaiele mondiale. Aceste crize erau atat de mari, incat lumea terifiata accepta “solutiile” prezentate, in fapt pasi in edificarea GUVERNULUI MONDIAL.
Presedintele Woodrow Wilson, chiar daca ascultator, a spus totusi ceva remarcabil (cand s-a trezit si a regretat rolul de marioneta in mana unor ELITE prea ticaloase):
“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“
PAPUSARII au creat crize si razboaie si au finantat mereu ambele tabere. Se spune ca iluminatii doreau trei razboaie mondiale pentru asezarea lucrurilor pe fagasul dorit de ei. Albert Pike a si confirmat-o.
Primul razboi a fost declansat pentru destramarea marilor imperii suspecte ca fiind neloiale noii forte, pentru capitalizarea PAPUSARILOR, pentru pregatirea celui de al doilea si pentru primul pas spre GUVERNUL MONDIAL, anume Liga natiunilor (1919).
Al doilea razboi a pornit in jurul chestiunii evreiesti, ELITELE folosind, dupa terminarea lui, etnia precum un zid protector, un formidabil sistem datorita caruia nu poti zice ceva de ei caci se declanseaza automat reactii de combatere a “anti semitismului“. Sa ne amintim si de dr. Nahum Goldman, (1894-1982), presedinte al World Zionist Organization, ce avertiza in 1958 la World Jewish Conference in Geneva:
„Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre„
Apoi pentru formarea ONU (1945) si toate organismele financiare mondiale din ce in ce mai centralizate: BANCA MONDIALA (1945), FMI (1944) si Uniunea Europeana.
Uneori crizele erau mai mititele, functie si de ceea ce se urmarea, insa pentru ca efectul sa fie maxim, aveau grija sa “avertizeze”:
In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat, tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie.
Dupa criza artificiala din 1907, “rezolvata“ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …
Acesta, dupa o vizita la greii din finante banci europeni (Rothschild si prietenii), in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club, se intalneste cu Paul Warburg (Kuhn, Loeb & Co.), Frank A. Vanderlip (din partea National City Bank of New York), Henry P. Davison (din partea companiilor J. P. Morgan), Charles D. Norton (din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong (reprezentant J. P. Morgan),in cel mai mare secret posibil, si pun bazele Federal Reserve, in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg, JP Morgan, Rockefeller. Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “banca nationala“ creata de banci private. De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson, influentat fiind de Bernard Baruch.
Cititi va rog si articolul:
FEDERAL RESERVE = Rothschild, Rockefeller, Lazard, Warburg, Lehman, Kuhn Loeb, Goldman Sachs?
Odata cu anarhismul si revolutiile bolsevica si national-socialista, apar principalele „alternative” la SISTEM. Ele pareau a lupta impotriva capitalismului, al sistemului financiar-bancar, insa toate au fost finantate de catre ELITE … Toate acestea au avut ca element comun anti-crestinismul, promovand ateismul sau paganismul. Toate promovau o lume noua, populata de oameni noi si egali intre ei. N-au fost insa decat sinistre laboratoare si etape in edificarea viitorului GUVERN MONDIAL.
Momentul de a se pune ultimele caramizi a sosit insa. Cumulul de crize va scoate lumea in strada iar furia ei va fi directionata, ca si in trecut, impotriva pietei libere, a sistemului politic cunoscut ca democrat, a sistemului financiar bancar, a corporatiilor, a oricui este bogat. Trebuie mentionat aici ca ELITELE nu figureaza in ochii maselor a fi printre bogati, ci doar unii din locotenentii lor. Dupa al doilea razboi mondial, ELITELE nu sunt in topurile 300 si nu auzi de ele in presa la rubrica „ce au mai cheltuit VIP-urile”. Ele si-au creat la varful piramidei o cooperativa a lor, unde au ingramadit intreaga avere acumulata si lucreaza in liniste. Pentru a da de ele este necesar un studiu indelungat al istoricului bancilor si corporatiilor, insa masele n-au timp de asa ceva.
Insa cele de mai sus nu vor fi suficiente, caci nu vor genera o schimbare totala. Si aceasta deoarece exista destul de multi oameni care nu se vor lasa pacaliti atat de usor, care au mai auzit cate ceva despre Federal Reserve, Bilderberg sau masonerie, de exemplu, si care vor reprezenta astfel un pericol pentru revolutia ce a inceput, caci vor avertiza pe cat mai multi spunandu-le: “Ce schimbare este asta? Organismele ce au condus lumea veche raman intacte?” Iar in acest moment se va vedea importanta fNOM, caci se vor buluci impotriva ei si multi se vor lasa astfel pacaliti.
Insa nici chiar cele de mai sus nu sunt suficiente. Pentru ca miscarea maselor sa fie cat mai ampla, tambalaul cat mai mare si rezultatul cat mai “glorios”, trebuie sa existe cineva care sa apere ceea ce revolutia ataca. Doar din aceasta lupta ce va parea castigata de popor, va putea rezulta adevarata NOUA ORDINE MONDIALA. Si ce poate declansa o tulburare mai mare decat ca pe fondul nemultumirilor sa se instaureze:
LEGEA MARTIALA
Si astfel intelegem toate semnalele care arata ca SUA se pregateste intens pentru legea martiala si ce-i cu agitatia foarte mare de la DHS, FEMA, Pentagon, Garda Nationala, serviciile secrete. Nu intru in prea mari detalii aici, caci internetul este plin de asemenea avertismente: texte si materiale filmate.
Pentru declansarea ei se va folosi un cumul de probleme: sociale, pandemie, terorismul, schimbarea climei, etc.
Deja se definesc dusmanii „sistemului”:
Un nou “manual” de lupta impotriva terorismului ii indica a fi periculosi inclusiv pe militantii anti NOUA ORDINE MONDIALA …
Este foarte posibil sa se foloseasca de o lege care daca va intra in vigoare, alaturi de masuri pentru reconsiderarea notiunii de stat, va crea din SUA un colos asemanator Germaniei naziste, dar fara componenta anti-semita:
National Security and Homeland Security Presidential Directive
La 9 mai 2007, apare pe site-ul Casei Albe textul pe care il gasiti la (NOTA 2) a articolului Teribila arma in mana stapanilor presedintelui BARACK Hussein OBAMA II incapand cu 20 ianuarie 2009: The National Security and Homeland Security Presidential Directive, fara un anunt prealabil sau o conferinta de presa. Desigur, nu reprezinta produsul gandirii lui Bush, ci al celor ce-l coordoneaza si care au pregatit terenul pentru perioada optima (in care presedinte va fi evident o alta marioneta a lor)
Aceasta directiva prezidentiala pentru securitatea natiunii si a patriei prevede ca in caz de urgenta decretata de catre presedinte, sa fie inlocuita formula normala de guvernare a tarii cu un amalgam condus de presedinte. Potrivit acesteia, presedintele are puterea de a declara o urgenta catastrofala, dar nu se specifica cine are puterea de a declara ca aceasta urgenta a incetat …
Nu este clar cum de va putea functiona din moment ce oarecum intra in contradictie cu mai vechea National Emergencies Act din 1976. De asemenea are anexe secrete pe care nici macar Peter DeFazio, membru al Homeland Security Committee nu le-a putut afla, cu toate ca a cerut de doua ori oficial acest lucru …
Si cine va figura in ochii opiniei publice ca este in spatele acestei actiuni? Desigur fNOM …
Mentalul opiniei publice a fost deja pregatit din timp pentru a inghiti cele de mai sus. Cititi va rog si articolele:
VIDEO: “The Illuminati Card Game”, un joc din 1995 ce descria evenimentele din … 11.09.2001 dar si altele care vor urma
„BLACKJACK”, avertisment sau gluma bolnava?
(NOTA 1)
Cititi va rog si articolele:
NAZISMUL (partea 1): religia nazismului, asemanari contemporane alarmante
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
https://saccsiv.wordpress.com/2009/08/12/ultima-revolutie-noua-ordine-mondiala-reala-impotriva-falsei-%e2%80%9cnoi-ordini-mondiale%e2%80%9d/
//////////////////////////////////////////
Apocalipsa si Daniel- Rasplatirile credintei
Va invit sa continuam cu ajutorul inspiratiei divine studiul capitolului 3 al cartii lui Daniel. Ne aflam deci împreuna cu Sadrac, Mesac si Abed Nego cei trei prieteni si frati de credinta ai proorocului Daniel, pe campia Dura din tinutul Babilonului chiar înaintea tronului marelui împarat Nebucadnetar. Nu-i asa ca vi se pare ceva ciudat sa vedeti un tron imperial pe o campie din preajma capitalei si nu înlauntrul unui palat somptuos din cetate? Care sa fie explicatia? Capitolul 3, cum am vazut deja în comentariul precedent, ne ofera dezlegarea. El ne relateaza folosind limbajul unei cronici istorice, cum împaratul Nebucadnetar a dispus într-o zi faurirea unui chip de aur, un chip urias pe care l-a înaltat în campia Dura. Apoi împaratul a chemat prin porunca pe toti demnitarii cei mai de seama a imperiului la o data anumita pentru a participa la sfintirea acelui chip. Daca acel chip reprezenta pe Nebucadnetar sau pe Baal Marduk, zeul cel mai îndragit al Babilonului este greu de spus. De un lucru suntem însa siguri. Toate pregatirile au fost facute cu mare minutiozitate asa încat acea zi sa poata ramane înscrisa în mintea tuturor demnitarilor cat si în analele istoriei ca fiind un eveniment epocal, o expresie a slavei, bogatiei, autoritatii si atotputerniciei acelui imperiu si mai ales a acelui împarat caruia printr-o profetie divina speciala i se spusese candva: „Tu esti capul de aur”. In acea zi demnitarii regali adunati în campia Dura au putut auzi declaratia unui crainic, un fel de purtator de cuvant al tronului. Acest crainic ceru tuturor celor adunati ca din partea împaratului, ca atunci cand vor auzi sunetele unei fanfare guvernamentale ei sa se îngenunche si sa se închine în fata acelui chip urias de aur. Acea mare festivitate fusese planuita de Nebucadnetar sa fie mai mult decat o solemna sarbatoare. Ea urma sa fie o ocazie care sa puna la proba loialitatea fiecarui demnitar atat fata de împaratul cat si fata de zeii patroni ai Babilonului. Dar si aici, ca în orice stat totalitar, acel test de loialitate risca sa fie compromis, falsificat, deoarece închinarea care se cerea de la acei supusi era o închinare fortata, rostita sub amenintarea cu moartea. Cine si-ar fi îngaduit sa nu se arate loial? Cine si-ar fi îngaduit sa ramana neclintit în picioare cand absolut toata lumea urma sa-si plece genunchiul în adorare în fata acelui chip de aur? Cine si-ar fi putut în acea zi sa riste nu numai cariera sa dar si viata sa prin a refuza sa-si plece genunchiul? Ce motive mai presus de orice conditie ar fi putut determina pe cineva sa refuze a da ascultare poruncii împaratului?
Citind cu atentie capitolul 3 descoperim cu uimire ca dintre toti cei adunati acolo în campia Dura, trei tineri evrei pe numele lor babilonian Sadrac, Mesac si Abed Nego, au îndraznit sa ramana neclintiti cand întreaga masa de oameni s-au prosternat cu fata la pamant. Cand toata lumea din jur îngenunche ca la comanda, cred ca va dati seama cat de usor pot fi remarcati cei care refuza sa îngenunche. Se astepta oare împaratul la vreo reactie negativa din partea cuiva? Atunci, de ce crainicul împaratului a anuntat ca acela care nu se va pleca sa se închine în fata chipului va fi aruncat într-un cuptor încins? Dusi în fata tronului, cei trei tineri au marturisit împaratului în cuvinte cum nu se puteau mai clare, motivul refuzului lor de a se închina – credinciosia lor neîmpartita fata de adevaratul Dumnezeu si fata de poruncile legii Sale. In ce priveste amenintarea cu moartea ei au declarat ca nu se tem de fel si ca Dumnezeul caruia ei îi slujeau este în stare sa-i scoata din cuptorul aprins si va face acest lucru. Acesti tineri au mers si mai departe si au declarat solemn în fata suveranului lor ca daca se va întampla ca Dumnezeu sa aleaga sa nu intervina în vederea salvarii lor, ei totusi nu se vor închina în fata acelui chip de aur. Cum era si de asteptat la auzul acestor cuvinte Nebucadnetar s-a umplut de manie, s-a schimbat la fata si a poruncit sa încinga cuptorul de sapte ori mai mult. Hotarat sa faca o demonstratie deplina a autoritatii sale cat si adevarului spuselor sale ca nu se va gasi nici un Dumnezeu care sa-i scoata din mana lui. Indrazneala acelor tineri captivi de a calca decretele sale trebuia pedepsita exemplar. Trebuia sa se stie de aici înainte de-a lungul si de-a latul imperiului sau ca pentru astfel de oameni nu exista nici un loc, decat unul singur: în cuptorul aprins. Dupa ce cuptorul a fost încins de sapte ori el a poruncit unora din cei mai voinici ostasi din ostirea lui sa lege si sa arunce în cuptor pe cei trei tineri demnitari iudei. Dar cu cat mai înfierbantat a fost cuptorul, cu atat mai impresionanta, mai uimitoare a fost minunea care a urmat. Soldatii care i-au aruncat în cuptor au murit la gura cuptorului din cauza dogoarei. „Dar priviti. Ce vad?”, se întreaba deodata împaratul înspaimantat si total nedumerit. El vedea acum niste oameni umbland slobozi în mijlocul cuptorului încins si credea ca este un fel de iluzie optica, un miraj, clipind des cautand sa-si concentreze si mai mult privirea, frecandu-se la ochi pentru a se convinge ca nu este vreo nalucire, el începu sa numere ca pentru sine: unu, doi, trei, patru. „Arioc”, striga împaratul, „cati oameni am aruncat în cuptor?” „Trei oameni împarate”, a fost raspunsul. „Atunci cum se face ca eu vad acum patru oameni umbland slobozi în mijlocul focului si nevatamati? Cine sa fie cel de al patrulea? Nu pare sa fie dintre evrei si nici dintre soldatii mei, ci mai degraba acesta seamana cu un fiu de dumnezei”. Grabindu-se atunci spre gura cuptorului împaratul striga cu glas tare la cei trei tineri sa iasa afara. Raportul istoric continua spunand cum dregatorii, îngrijitorii, carmuitorii si sfetnicii împaratului s-au strans si au vazut ca focul nu avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni. Ei stateau acum din nou în fata împaratului, aceiasi slujitori supusi de mai înainte dispusi sa dea ascultare oricarei porunci împaratesti în masura în care aceasta nu venea în contradictie cu niciuna din poruncile Viului si Adevaratului Dumnezeu. Oare, la ce banuiti ca se puteau gandi Sadrac, Mesac si Abed Nego cand s-au vazut afara din vapaia acelui cuptor? Poate ca în mintea le-a venit tocmai acea fagaduinta divina pe care Dumnezeu o rostise prin profetul Sau Isaia cu un veac mai înainte si care spunea astfel: „Daca vei trece prin ape eu voi fi cu tine si raurile nu te vor îneca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde”. Cuvantul lui Dumnezeu putem spune ca a fost polita de asigurare a acestor tineri împotriva focului. In mintea lor ei nu s-au îndoit nici o clipa ca Dumnezeu nu va onora fagaduinta Sa. Credinta lor înflacarata în Dumnezeu le-a fost scut în cele din urma împotriva focului.
Asa cum începusem sa subliniez în comentariul precedent, în experienta celor trei tineri din Babilon se afla un mesaj profetic autentic pentru credinciosii zilelor sfarsitului care vor trebui sa intre în confruntare directa cu Babilonul mistic al ultimei etape a istoriei pamantului. Cine a înteles deci bine capitolul 3 al cartii proorocului Daniel va întelege si mai bine capitolul 13 al cartii Apocalipsa. In ambele capitole Babilonul joaca rolul unei autoritati al carui caracter este dublu – atat politic cat si religios. In capitolul 3 din Daniel avem descris chipul lui Nebucadnetar. In capitolul 13 din Apocalipsa ni se vorbeste despre un alt chip, dar care în esenta este acelasi, care va fi înaltat acum de Antichrist pentru care Nebucadnetar este un fel de prefigurare. Pentru a întelege însa mai bine natura profetica a celor doua mesaje din Daniel 3 si Apocalipsa 13, cred ca trebuie sa ne întoarcem privirea si mai mult în trecut la acel eveniment care a nascut Babilonul si spiritul Babilonului, adica în zilele care au urmat imediat dupa potop.
Din rapoartele istorice ale capitolelor 10 si 11 ale cartii Geneza, remarcam numele lui Nimrod care „a început sa fie puternic pe pamant”. Tradus în limba noastra numele lui Nimrod ne vorbeste despre caracterul lui, despre atitudinea lui fata de Dumnezeu. El înseamna razvratit, rebel. Acest Nimrod, asemenea lui Nebucadnetar mai tarziu, urma sa fie o prefigurare a Antihristului din zilele sfarsitului, despre care ne vorbeste capitolul 13 din Apocalipsa. Nimrod a fost acela care a cutezat sa zideasca cetatea Babel ca o împaratie asezata pe verticala, asemenea unui turn care tintea ca în mod provocator ca într-o zi, înaintand mereu sa atinga în cele din urma cerul. Acea cetate era mai mult decat o sfidare adresata lui Dumnezeu si poruncii Sale pentru acea generatie de oameni de a se împrastia pe pamant. Ea era o încercarre vadita de a rasturna guvernarea lui Dumnezeu, de a ataca autoritatea divina asupra pamantului si locuitorilor lui. Acea cetate fusese închinata lui Baal. Nimrod prin proiectul sau arhitectonic a vrut de fapt sa întemeieze o federatie mondiala, un imperiu cu caracter politic si religios. Pentru a preveni împrastierea oamenilor pe fata pamantului el a nascocit ideea acelei cetati uriase care sa aiba un singur guvern, o singura limba, o singura religie. Desi potrivit cu planul lui Nimrod Babel trebuia sa fie o poarta spre Dumnezeu, chiar atunci cand sperantele întregei omeniri pareau sa se împlineasca Dumnezeu s-a coborat, a lovit turnul, a împrastiat pe oameni, a încurcat limbile tuturor si a aratat ca Babel nu avea sa fie niciodata o poarta spre Dumnezeu ci mai degraba un loc al confuziei, al încurcaturii.
De-a lungul tuturor veacurilor de mai tarziu Babel sau Babilon, avea sa se înscrie ca un simbol si anume simbolul unui sistem politico religios care se opune adevaratei religii a lui Dumnezeu. Babel a ramas înscris în istorie ca fiind contrafacerea de natura Satanica a împaratiei lui Dumnezeu. Fie ca o vedem pe parcursul istoriei sub forma împaratiei Egiptului, Asiriei, Babilonului, Medo-Persiei, Greciei sau Romei, ele au avut în sine aceeasi samanta de razvratire si lupta împotriva Imparatiei lui Dumnezeu pentru ca au avut la originea lor acelasi autor, Satana. Desi anticul Babilon al lui Nimrod a fost distrus, spiritul sau a continuat sa traiasca si sa reînvie mereu si mereu cu fiecare împaratie amintita mai înainte, avand însa acelasi ideal – formarea unei federatii politice si religioase mondiale a unei singure limbi, a unei singure guvernari.
Interesant de remarcat este faptul ca de fiecare data, fiecare noua reînviere a unui nou imperiu, era însotita de aruncarea adevaratului popor al lui Dumnezeu în cuptorul persecutiilor si necazurilor, însa totdeauna finalul a fost acesta. Toate planurile si straduintele Babilonului de a castiga suprematia asupra lumii, cat si de a nimici cu desavarsire pe cei cu adevarat credinciosi au esuat iar poporul lui Dumnezeu a iesit întotdeauna învingator. Priviti la împaratia Egiptului care a urmat imediat dupa Babel. Ganditi-va si la cei 400 de ani de persecutie, suferinte si robie care au lovit necontenit pe copiii lui Dumnezeu. Unde este însa azi Egiptul de atunci cu falnicele lui piramide, cu mandria lui si unde este poporul lui Dumnezeu?
Imperiul Asirian, cu toata puterea si fala lui s-a dus si el. Dar poporul lui Dumnezeu si-a vazut mai departe de drum. Asa s-a întamplat si cu Babilonul lui Nebucadnetar … Acest mare rege s-a gandit sa dea viata si sa fructifice acel vis neîmplinit al lui Nimrod, un imperiu care sa cuprinda toate natiunile pamantului. El a cucerit tot ce se putea cuceri la data aceea în lumea de atunci supunand toate popoarele stapanirii sale. Apoi a cautat sa impuna tuturor teritoriilor cucerite o singura limba, limba chaldeana. A înfiintat o universitate care sa pregateasca demnitari si cadre de administratie pentru toate acele teritorii. Nici ca se putea un program mai ambitios. Adaugati la aceasta si planul de a impune o singura religie. El a înaltat în campia Dura un chip de aur si a fortat pe toti reprezentantii natiunilor subjugate, oameni de toate limbile, ca la auzul sunetului muzicii sa se plece si sa se închine în fata zeului babilonian care transmitea tuturor, fara îndoiala, spiritul babilonului.
Dar asa cum s-a întamplat si cu celelalte imperii dinaintea Babilonului, adevaratii copii ai lui Dumnezeu care s-au supus Suveranului cerului si al pamantului, au refuzat sa-si plece genunchiul si sa se închine. Si finalul a fost ca poporul lui Dumnezeu a fost izbavit din Babilon, iar toti persecutorii lui au fost nimiciti.
Cu Medo-Persia, sub conducerea marelui împarat Darius, evolutia lucrurilor a cunoscut acelasi fagas. Persia a cazut si ea. Apoi s-a ridicat Grecia, cu acelasi vechi ideal – o singura împaratie, o singura guvernare, o singura limba, o singura religie. Dar Grecia a cazut prea repede ca sa poata vedea vechiul vis împlinit. Insa poporul lui Dumnezeu cel credincios si-a ridicat fruntea din tarana si a continuat drumul istoriei credintei adevarate.
A urmat Roma, imperiul cezarilor si apoi imperiul papilor care au sperat sa realizeze vechiul ideal – un singur guvern, o singura limba, o singura religie. Capitolul 13 din Apocalipsa ne avertizeaza ca în zilele din urma ale istoriei planetei noastre Satana va încerca înca o data sa reînvie vechiul ideal si vechiul spirit al Babilonului sub directa influenta, putere si lucrare ale celei de a doua fiare. El va încerca pentru ultima data sa întemeieze o federatie a tuturor natiunilor cu scopul de a le uni sub un singur for conducator. Prin acel for Satana va cauta sa impuna tuturor popoarelor o singura religie înaltand înaintea tuturor un chip, o icoana, un simbol. Acesta va fi de fapt semnalul unei noi campanii de proportii mondiale de a distruge pe adevaratii copii credinciosi ai lui Dumnezeu. Acesta va fi însa ceasul suprem al interventiei divine înainte de a aduce asupra lumii razvratite pedepsele Sale, Dumnezeu va rosti o chemare mondiala tuturor celor care vor sa asculte de El, care se gasesc înca în Babilon, cerandu-le: „Iesiti din ea poporul Meu ca sa nu fiti partasi la pacatele ei”. Ultima mare încercare a lui Satana de a amagi lumea va merge în paralel cu marea strigare a lui Dumnezeu de a salva pe cei ce vor sa urmeze sistemul de guvernamant al cerului, legea divina a celor zece porunci.
Cei credinciosi, cu îngaduinta lui Dumnezeu, vor fi din nou aruncati pemntru ultima data în cuptorul aprins al suferintei pentru credinta. Dar ca si aurul care este curatit prin foc, poporul lui Dumnezeu va iesi curatit, lamurit, pregatit pentru cer, pentru vesnicie.
Din toate acestea prezentate pana aici am dorit sa subliniez faptul ca istoria lumii nu este o simpla succesiune de evenimente izolate între ele, ci ea este de fapt istoria marei lupte dintre Dumnezeu si Satana, dintre samanta femeii si samanta balaurului. In lumina celor scrise în Apocalipsa 13 întelegem acum si mai bine valoarea profetica simbolica a experientei celor trei tineri din Babilon care au fost aruncati în cuptorul de foc. Nebucadnetar, fara stirea lui, se înhamase la carul lucrarii lui Satana, devenise unealta celui rau, un simbol al lui Antichrist, al omului faradelegii care se va aseza în ultimele zile în templul lui Dumnezeu dandu-se drept Dumnezeu. Acest om al faradelegii va starni prigoana împotriva copiilor lui Dumnezeu din generatia sfarsitului. Cei trei tineri reprezinta în chip profetic, simbolic pe toti aceia care vor forma în ultimele zile ramasita poporului lui Dumnezeu. Toata lumea va crede în Dumnezeu, va ridica steagul în numele Lui. Dar, numai putini, o ramasita va sta de partea Sa fluturand stindardul Legii Sale. Capitolul 14 din Apocalipsa vorbeste despre cei 144000, un numar simbolic care reprezinta o ramasita credincioasa consacrata, devotata, dispusa sa stea de partea lui Dumenzeu chiar cu pretul vietii. In ultimele zile ale marii lupte, cand cele doua fiare vor impune cu forta, cu amenintarea pedepsei capitale închinarea la chipul pe care-l vor înalta în fata tuturor locuitorilor pamantului, cei credinciosi cu adevarat nu vor putea trece neobservati de restul lumii, întocmai ca si cei trei tineri din Babilon. Ochii tuturor vor fi asupra lor sa vada ce vor face. Isi vor pleca ei genunchiul, se vor închina, vor ceda la presiunea amenintarilor, îsi vor iubi mai mult viata decat credinta, se vor teme mai mult de oameni decat de Dumnezeu? Vor alege sa se conformeze mai degraba poruncilor omenesti decat poruncilor lui Dumnezeu? în aceste zile de conformare cu lumea, de conpromisuri si de apostazie, care pe zi ce trece se adancesc si mai mult, adevaratii credinciosi ai lui Dumnezeu vor învata de la cei trei tineri demnitari credinciosi de pe campia Dura cum sa raspunda lumii. Va mai aduceti aminte care a fost raspunsul lor adresat clar, fara nici un echivoc catre Nebucadnetar cand acesta le-a spus: „Care este Dumnezeul acela care va va scoate din mana mea?” Ei au raspuns: „Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus”. Cu alte cuvinte, noi nu negociem aceasta problema, noi nu ne targuim, nu avem nici o alta opinie. „Iata ca Dumnezeul nostru caruia îi slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins si ne va scoate din mana ta împarate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii împarate ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înaltat”.
Aici este o minunata lectie pentru noi. Daca ceva este clar în Biblie, atunci este faptul ca un credincios, un copil al lui Dumnezeu trebuie sa fie un bun cetatean al tarii sale, un om de bine, un om care sa doreasca si sa contribuie la bunul mers al vietii si sa fie credincios legilor tarii sale care îi asigura mijloace de trai protectie si un camin. Insa tot atat de clara este si despartirea pe care Domnul Iisus a subliniat-o la un moment dat prin cuvintele: „Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, noi trebuie sa sustinem autoritatea statului, sa platim tazele si datoriile ce se cuvin, sa dam ascultare legilor tarii si sa fim niste exemple de oameni cinstiti, respectosi si de treaba. Acei trei tineri din Babilon au fost exact asa, însa pana la un punct. Pana la momentul cand legea împaratului a venit în conflict cu legea lui Dumnezeu, cand slujirea si ascultarea lor fata de împarat a fost chemata sa anuleze slujirea si ascultarea lor fata de Dumnezeu. Ei nu au ezitat nici o clipa sa aseze vointa lui Dumnezeu mai presus de vointa mai marilor lumii. Asa a fost si atunci cand li s-a cerut sa se spurce cu bucate de la masa împaratului, cum am vazut în capitolul 1 al cartii lui Daniel. Raspunsul celor trei tineri este în deplina armonie cu raspunsul de mai tarziu al celor doi apostoli chemati în fata Soborului: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni” (Faptele Apostololilor 4:19). Aceasta este pozitia adevarata a unui crestin. Aici este marea lectie pe care trebuie sa o traim. Toti cei care vor sa stea statornici de partea adevarului si a poruncilor lui Dumnezeu au asigurarea ca vor fi persecutati. Asa a fost întotdeauna si asa va fi pana la sfarsit. Pentru lume, cei credinciosi au fost o mustrare, un ghimpe în ochi, o piedica. Daca eu si tu stimate cititor am lua hotararea sa ne tinem de adevarurile Sfintelor Scripturi si sa stam ascultatori de Dumnezeu, trebuie sa ne facem socotelile din timp si pe deplin. In masura în care noi vom îndrazni sa stam pentru adevarul lui Dumnezeu, în aceeasi masura vom si suferi. Crestinii adevarati sunt niste crestini si calatori prin lumea de azi, ei sunt de fapt cetatenii unei alte lumi, ai unei alte împaratii. Cu cat mai evlavioasa va fi viata lor, cu atat mai rau se vor simti în aceasta lume si cu atat mai putin vor fi iubiti de cei din lume. „în lume veti avea necazuri”, a spus Domnul, „dar îndrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Daca doriti sa verificati adevarul acestor cuvinte divine, va invit sa ramaneti în picioare cand toata lumea se pleaca în fata lucrurilor pe care ea le iubeste. Va invit sa stati de partea Evangheliei lui Christos, de partea legii divine, de partea adevarului si veti afla curand daca Iisus a spus adevarul sau nu. Veti afla curand în propria dumneavoastra familie, biserica, sau între rudele dumneavoastra ce înseamna sa urmezi lui Christos.
Eu doresc sa merg cu Iisus. Eu doresc sa fiu al lui, eu vreau sa aleg partasia cu El. Aceasta este nu numai hotararea mea ci si invitatia pe care doresc sa v-o adresez în numele Domnului Christos, cat si rugaciunea mea pentru fiecare dintre dumneavoastra. Sa raspundem, dar chiar acum chemarii Sale. Amin!
////////////////////////////////////////////
APOCALIPSA: introducere în profeție
Autor: Ștefan Zambo
A P O C A L I P S A
introducere la profeții
comentariu de Ștefan Zambo
CUPRINS
- Introducere
- Pregătirea
III. Protecția
- Apogeul răului
- Judecata actualei civilizații
- Mielul lui Dumnezeu
VII. Un cer nou și un pământ nou
VIII. Răpirea bicericii
- INTRODUCERE
Apocalipsa, ultima carte din Biblie, este iubită, studiată, controversată, temută. Numai pronunțarea cuvântului Apocalipsa trezește fiori. Câți însă înțeleg corect mesajul cărții Apocalipsa?
Rândurile de mai jos sunt doar un comentariu care exprimă sincer lumina pe care o are autorul, și se dorește a fi o provocare la studiu biblic. De aceea invit pe cititor mai întâi să lectureze cu atenție și în duh de rugăciune ultima carte din Biblie, Apocalipsa lui Ioan, și abia apoi să treacă la eventualele comentarii.
Apocalipsa stârnește atitudini din cele mai diferite. Unii nu se ating de ea (în liturghia ortodoxă este singura carte din Biblie care lipsește), pe când alții au făcut o pasiune pentru cuvintele ei. Apocalipsa înseamnă „descoperire”, prin urmare nu este corect să o ignorăm. Dumnezeu a dat-o ca să arate, nu să ascundă, și cu atât mai puțin să încurce.
Apocalipsa, printre altele, începe cu proclamarea unei fericiri și se încheie cu enunțarea unui blestem. Capitolul 1, cu versetul 3, spune: „Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii, și păzește lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Cuvintele acestea au avut darul să-i încurajeze pe mulți să studieze și să proclame profeția apocaliptică. Pe de altă parte, capitolul 22, versetele 18 și 19, spun: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Avertismentul acesta a fost suficient pentru a-i ține pe mulți departe de profeția apocaliptică, de teama de a nu intra sub incidența lui. Deci, cum trebuie privite lucrurile?
Cred cu umilință că acest avertisment din urmă îi vizează pe aceia care, în generația lui Ioan, aveau sarcina să copieze și să multiplice mesajul divin, pentru ca el să ajungă la toți destinatarii integru. Deasemeni, avertismentul îi vizează până astăzi pe toți copiștii, traducătorii și editorii care se ocupă de transmiterea mai departe a manuscrisului original. Cuvintele din Apocalipsa trebuie transmise cât mai fidel, fără adăugiri sau eliminări. Din nefericire, există o tendință în creștinismul contemporan de a elimina anumite porțiuni din Biblie pentru ca mesajul să se potrivească cultural cu gândirea omului ”modern”. Cei călăuziți de acest spirit elimină cartea Apocalipsa cu totul, privânduse de fericirile anticipate în ea.
Permiteți-mi să folosesc o ilustrație pentru a înțelege distanța dintre fericire și blestem, vizavi de cartea Apocalipsa. Imagineazăți că ești un vizitator într-un muzeu, sau chiar un ghid pentru vizitatori. Te afli în fața unei statui și în loc să o privești, să o înțelegi, să o explici, să o admiri de la distanță, te apropii și rupi o ureghe personajului imortalizat, că de, scluptorul a greșit când a pus-o; sau, scoți o cariocă și tragi o linie peste pictura ce o privești, căci spui tu, pictorul a uitat să o tragă. Înțelegi? … Distanța dintre fericire și blestem este diferența dintre a privi, a studia, a admira, a proclama o operă de artă, și a o contesta, a o mutila, a o disprețui.
De-a lungul timpului profeția din Apocalipsa a fost interpretată în foarte multe feluri. Întrucât nu ne-a fost descoperit totul și deci ceea ce cunoaștem cunoaștem în parte, terenul profetic este în bună măsură un ținut greu de conturat, căci nimeni nu poate spune în totul cu exactitate când și cum se vor întâmpla lucrurile în zilele din urmă. Dar, faptul că ne putem forma propria înțelegere cu privire la cuvântul profetic, nu înseamnă deloc că în interpretarea ultimei cărți din Biblie ne putem permite a spune orice. Și cuvântul din Apocalipsa se supune acelorași reguli de interpretare hermeneutică ca toată Scriptura.
În contextul acesta trebuie spus că: (1) Cuvântul profetic și interpretarea lui nu mântuiesc, salvarea unui suflet vine doar prin Evanghelie și predicarea ei în puterea Duhului Sfânt; (2) profeția are însă un rol foarte important de avertizare și încurajare la care bine facem dacă luăm aminte. (1Corinteni 15:1-4; 2Petru 1:19)
Cuvântul ”apocalipsa” ne vine din limba greacă (apokalypsis), limba Noului Testament, și înseamnă ”descoperire, revelație”. În chiar primul pasaj al cărții ni se spune că, Apocalipsa este „descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan”. (Apocalipsa 1:1)
După înălțarea și proslăvirea Domnului nostru, Acesta a primit câteva lucruri de la Dumnezeu pentru poporul Domnului (robii Săi). Unul din aceste lucruri este revelarea lucrurilor viitoare (lucrurile care au să se întâmple). Domnul Isus deci, le-a transmis printr-un înger robul Său Ioan, care avea sarcina să le mărturisească Bisericii.
O PRECIZARE: Sunt destui aceia care vorbind despre Apocalipsa îi acordă un rol central lui Ioan, pe care unii îl identifică cu apostolul și evanghelistul Ioan, alții cu alte persoane. Pentru aceștia este foarte important autorul și stilul literal al scrierii cărții Apocalipsa. Ori, trebuie spus, autorul cărții nu este vreun notoriu scriitor antic, rafinat în scrierile apocaliptice. Dimpotrivă, îl vedem pe autor surprins, asemeni lui Moise, de chemarea de care are parte. În multe momente Ioan este speriat de ce vede, asemeni lui Daniel cu câteva veacuri în urmă. Prin urmare, nu autorul este central în Apocalipsa, ci Dumnezeu, care are inițiativa revelației, și care îl alege pe numitului Ioan și îi cere să scrie ce vede și ce aude, pentru a fi transmis mai departe.
Este important de precizat acest fapt pentru că sunt destui aceia care socotesc că în interpretarea mesajului din Apocalipsa trebuie ținut cont de stilul literal al scrierii. Pentru aceștia Apocalipsa este scrisă în limbaj specific și deci este plină de simboluri care trebuie interpretate în mod spiritual prin excelență. Ori, noi credem că autorul a notat cele văzute în mod cât se poate de normal, fără a căuta subtilități literale. Astfel, cele scrise trebuie înțelese literal până în punctul în care, logic, nu pot primi o înțelegere literală. Abia când una sau alta din afirmații depășesc posibilitatea de înțelegere firească, lucrurile trebuie să primească un sens spiritual. De altfel, ne întrebăm, cei care văd în Apocalipsa doar simboluri, alegorizând întreg mesajul cărții, pe ce bază o fac? … Pe de altă parte, înțelegerea literală și interpretarea istorică are ca bază întregul context biblic.
Unii spun: Profeția din Apocalipsa nu este narațiune istorică și deci nu trebuie luată literalmente. Este doar simbol și metaforă. Întrebăm: Dacă profețiile din Daniel, profeții care folosesc în bună măsură un limbaj asemănător celui din Apocalipsa, și-au găsit împlinirea în istorie, de ce nu este posibil să fie la fel cu profețiile din ultima carte a Bibliei?
Nu credem că Ioan a fost vreun Homer sau Vergilius al literaturii apocaliptice, care a meșteșugit îndelung o operă literală extrem de structurată, înțeleasă doar de cei inițiați, ci credem că Ioan a fost un simplu copist, unul care, plin de frică, a notat cât se poate de fidel ce a văzut și a auzit, pentru a fi transmis oamenilor cu o judecată normală. Punct!
APOCALIPSA, capitolele 1-5
După versetele de introducere în care ni se prezintă expeditorul, destinatarii, scopul și subiectul, ne este prezentat Fiul lui Dumnezeu proslăvit (Apocalipsa 1:10 – 20) Cu privire la mesajul apocalipsei, dincolo și mai presus de evenimente prezentate, cum vom vedea, subiectul central este Isus Hristos și triunful Acestuia asupra răului.
Apoi, în capitolele 2 și 3 avem 7 mesaje duhovnicești (încurajare, avertizare) din partea lui Hristos, Capul Bisericii, pentru 7 slujitori (îngeri) și bisericile lor, localizate în Asia Mică. Unii interpreți ai Scripturii consideră că fiecare din cele 7 mesaje din Apocalipsa 3 și 4 corespunde unei perioade din istoria Bisericii, și că acestea acoperă în ordine cronologică întreaga dispensație a Biseriicii până la revenirea Domnului. Cert este că odată cu mesajul al 7-lea, mesaj adresat îngerului bisericii din Laodiceia, Biserica încetează să mai fie un subiect deschis în Apocalipsa.
Capitolul 4 începe cu aceste cuvinte: „După aceste lucruri, m-am uitat, și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe, și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apocalipsa 4:1)
Capitolele 4 și 5 aduc o schimbare glorioasă în mesaj. Cuvântul ne conduce într-un loc și într-un timp cu totul special, în Sala Tronului, unde Ioan are harul să-L vadă pe Atotputernicul și să descopere că Domnul Isus este singurul vrednic să exercite judecată lumii noastre. Capitolul 4 ne prezintă un scaun de domnie și pe Cineva care ședea pe el. Acel Cineva nu este Altul decât Dumnezeu, înconjurat de mare slavă și aclamat de ființe cerești cu aceste vorbe: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slavă, cinste și putere, căci Tu ai făcut toate lucrurile, și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11) Capitolul 5 continuă imaginea din sala tronului și introduce o provocare sfântă. „Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celuice șade pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” (Apocalipsa 5:1-2)
Întrebarea dumnezeiască a fost urmată de o vreme îndelungată de tăcere, timp în care Ioan a plâns mult pentru că nu s-a găsit nimeni vrednic, nici în cer nici pe pământ, să se apropie de Dumnezeu pentru a lua Cartea și a o deschide. Timpul de tristețe al lui Ioan este întrerupt de către una din făpturile cerești care se aflau acolo: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, și cele șapte peceți ale ei”. (Apocalipsa 5:5) Din momentul aceste este prezentat în descoperire Domnul Isus aclamat, întrucât este singurul vrednic să ia cartea și să-i rupă pecețile.
O ÎNTREBARE: Ce este această Carte, și de ce doar Domnul Isus este vrednic de ea? Ce este acest Sul (cum este tradus în alte locuri), de ruperea sigiliilor ei declanșează evenimente atât de dramatice ca cele prezentate în Apocalipsa?
În timp au fost numeroși cercetători ai Scripturii care s-au exprimat cu privire la cartea despre care vorbește Biblia aici.
-Un comentator consideră că această „carte” reprezintă „cartea noului legământ”, noul Legământ pe care Dumnezeu îl încheie cu poporul Israel.
-Un altul spune că este vorba de „revelația planurilor lui Dumnezeu privind lumea”.
– Documentul este actul de proprietate asupra pământului. O carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară; lucrul tipic pentru diferite feluri de contracte din lumea antică, printre care contractele de proprietate, de căsătorie sau de închiriere și testamentele. Cine are titlu de proprietate asupra lumii de aici? Nimeni altcineva decât Domnul Isus. El este singurul care are acest drept.
-Este sulul zburător din Zaharia 5:1-3.
-Unii cred că în el sunt scrise cele Zece Porunci.
Personal cred că contextul ne lămurește despre ce este vorba. Domnul Isus, singurul vrednic, este prezentat ca fiind Leu și Miel în același timp, este amintită Jerta Lui și rezultatele acesteia, se vorbește deasemeni despre o stăpânire pe pământ; prin urmare, Cartea trebuie să fie legată de aceste lucruri.
”O întrebare ține universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” (v. 2). Altfel spus, cine va exercita judecata? Numai Unul poate s-o facă: Acela care este fără păcat (comp. Cu Ioan 8.7), învingând prin însăși perfecțiunea Sa pe Satan și lumea. Hristos este „Leul din seminția lui Iuda” (v. 5), desemnat deja în Genesa 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan și a umple cerul de o mulțime de făpturi fericite și recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Și sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinților în modul cel mai emoționant. În acest cer, unde totul vorbește despre putere și despre măreție, amintirea permanentă a umilinței scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast. Smerenia Lui, blândețea Lui, dependența Lui, răbdarea Lui … toate aceste perfecțiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dândune pentru veșnicie măsura dragostei Lui.
Atunci, cântării celei noi intonate de sfinții glorificați îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creației.
Vrednic este Mielul
să primească puterea și bogății
și înțelepciune și tărie și onoare
și glorie și binecuvântare!” (Scriptura în fiecare zi)
O COMPLETARE: Întrucât Scriptura se interpretează cu Scriptura, permiteți-mi în contextul acesta să amintesc de vedeniile lui Daniel. În Daniel 7 ni se spune că acesta a văzut istoria lumii reprezentată de patru fiare mari. În urma lor, când aceste fiare își vor consuma timpul acordat lor, va veni judecata, atunci aceste fiare (imperii) vor fi dezbrăcate de puterea lor, fiind înlocuite cu Împărăția lui Dumnezeu. Iată cum i s-a arătat lui Daniel finalul:
„Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile… M’am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile și a fost adus înaintea Lui. I S’a dat stăpînire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată.” Daniel 7:9-14)
Domnul Isus (Fiul omului) a fost investit de cer cu autoritatea de a pune capăt împărățiilor lumii, și pentru a instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Despre aceasta a profețit îngerul Gabriel la nașterea Sa: „El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.” (Luca 1:32) La aceasta s-a referit Domnul Isus când a fost provocat de Sanhedrin să răspundă la întebarea: „Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Da, Sunt, și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” (Marcu 14:61-62)
Ce a gândit Dumnezeu să realizeze atunci când a hotărât să ne dăruiască Apocalipsa?
Majoritatea oamenilor când aud rostit cuvântul Apocalipsa îl asociază cu ceva negativ, cu ceva înfricoșător, cu sfârșitul. Într-adevăr, multe din evenimentele anticipate în Apocalipsa sunt „Vai-uri” înspăimântătoare, iar cei care nu sunt împăcați cu Dumnezeu ar trebui să se grăbească să o facă imediat. Apocalipsa este însă descoperirea care are menirea să aducă lumină și bucurie tuturor robilor lui Dumnezeu, atât a celor din cer, cât și a celor de pe pământ. Cuvântul din Apocalipsa spune: „… bucurați-vă, ceruri, și voi care locuiți în ceruri”, și, „… bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și prorocilor!”(Apocalipsa 12:12a; 18:20a) Da, Apocalipsa proclamă o seamă de Vai-uri teribile împotriva omului fără Hristos și împotriva lumii fără Dumnezeu. Dar în același timp enunță o seamă de fericiri pentru toți robii lui Dumnezeu care se tem de El.
Anticipând, vedem că revelația apocaliptică începe cu prezentarea lui Hristos fericit și cu promisiuni binecuvântate către bisericile Lui. Pe parcursul profețiilor observăm cum Dumnezeu îi protejează pe ai Săi, pune capăt răului printr-o seamă de judecăți teribile și răsplătește pe cei care au rămas credincioși până la capăt. Apocalipsa se încheie anticipând o vreme de odihnă milenară pentru întreaga creație și un cer și un pământ nou în eternitate pentru copiii Lui de pe pământ.
Cu adevărat, sfârșitul lumii anunțat de profeția biblică înseamnă în mod fundamental sfârșitul răului și triumful binelui. Scopul mesajului din Apocalipsa este de a oferi cunoaștere, iar prin această decoperire apocaliptică este arătată suveranitatea lui Dumnezeu și este anticipată victoria binelui.
- PREGĂTIREA
Ultimele evenimente de pe scena mondială au crescut apetitul pentru profeția biblică și mai ales pentru cartea Apocalipsa, capitolul 6 din această carte suscitând cel mai mare interes.
Cu voia Domnului și cu umilință îmi permit să adaug o interpretare, fără ca totuși să spun lucruri care n-au mai fost spuse, rămânând ca istoria să ne arate cine a fost mai aproape de adevăr, căci numai în cursul vremurilor vom ajunge să înțelegem totul. (Ieremia 23:20)
Cu toate că mare parte din profeția apocaliptică este interpretabilă, un lucru este cert, printr-o suită de judecăți (7 peceți, 7 trâmbițe, 7 potire) Dumnezeu pune capăt stâpânirii satanice pe pământ, instaurând Regatul mesianic al lui Hristos.
Prima pecete: „Când a rupt Mielul cea dintâi dintre cele șapte peceți, m-am uitat, și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască”. (Apocalipsa 6:1-2)
O mare parte din premileniști cred că aici este vorba despre Antihrist. Personal refuz să merg atât de mult cu interpretarea (spiritualizarea) încât albul să devină negru, iar biruința înfrângere. Prin urmare, calul alb și cel ce stă pe el au o conotație pozitivă. Unii din cei care împărtășesc această părere cred că, întrucât biruința este doar a Domnului, cuvântul vorbește despre Hristos. Alții sunt de părere că este vorba despre lucrarea Evangheliei. Personal cred că aici este vorba despre Israel (poate arhanghelul Mihail, ocrotitorul evreilor).
Este îndeobște acceptat că evenimentele din urmă vor începe cu emanciparea Ierusalimului, iar când acest lucru se va întâmpla, gloria neamurilor va apune. Arcul este un simbol al luptei, absența săgeților însă ne duce cu gândul că această națiune nu va birui printr-un război propriuzis, nici prin forțe propri. De mai bine de jumătate de secol steagul alb al statului evreu flutură falnic pe toate meridianele planetei, mărturisind despre înoirea îndurării divine față de Țara lui Israel.
Observație: Dacă interpretarea este corectă, și prima pecete vorbește despre renașterea națiunii lui Israel, atunci Scena Tronului este un eveniment ce a avut loc deja în istorie, iar evenimentele de la începutul capitolului 6 sunt cotidiene, adică se întâmplă deja în vremea noastră. Cu alte cuvinte, caii apocalipsei sunt printre noi.
A doua pecete: „Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi.” Și s-a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit putere să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.” (Apocalipsa 6:3-4)
Ruperea celei de a doua peceți aduce pe pământ o perioadă mare de conflicte și războaie, în care oamenii se vor ucide unii pe alții. Cuvintele acestea își găsesc împlinirea în istoria recentă. Este îndeobște cunoscut că secolul XX a fost cel mai violent din întreaga existență a omului pe pământ. Ultimul secol a debutat cu ceea ce era numit „Războiul cel mare”. Estimările de mijloc ale istoricilor în privința victimelor Primului război mondial ne spun că în acest conflict au pierit 15 milioane de oameni. Era la acea vreme războiul cu cele mai multe victime, războiul în urma căruia s-au prăbușit marile imperii europene. Al doilea război mondial a fost încă și mai distructiv. Estimările de mijloc ne spun că în acest conflict au pierit 66 milioane de oameni.
Dar asta nu a fost totul. Secolul XX a cunoscut expansiunea planetară a unui regim violent, numit comunism, care se face răspunzător de moartea a sute de milioane de oameni.
Un detaliu de ”culoare”: Este sugestiv că Revoluția comunistă a început în Rusia cu lupta dintre ”albi” (albii erau naționaloștii ruși) și „roșii” (roșii erau comunștii bolșevici). După un război civil care a durat ani, roșii au învins, iar de atunci planeta întreagă a văzut roșu în fața ochilor.
Sunt deacum cunoscute tensiunile dintre est și vest, revoluțiile socialiste violente de peste tot, genocidul sălbatic din URSS, China sau Cambogia, spectrul războiului nuclear sub care am trăit cu toții. Pe cei care nu cunosc sau se îndoiesc de acest trecut roșu îi invităm să viziteze drept pildă Memorialul Shighet.
Numai Mao Zedong în China este răspunzător de moartea a peste 50 de milioane de suflete în ceea ce s-a numit ”Revoluția culturală”. În condițiile în care anul 1946 a fost singurul an din întreg secolul XX fără vreun război pe pământ, numai Domnul din ceruri cunoaște numărul exact al sutelor de milioane de victime ale acestei săbii apocaliptice.
A treia pecete: „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată ca s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă. Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi undelemnul și vinul!” (Apocalipsa 6:5-6)
Negrul asociat cu cântarul și cu cereale, sugerează o vreme de foamete. Războaiele, prăbușirea unor regimuri, produc foamete.
Gândiți-vă numai puțin la următorul paradox: în timp ce lumea vestică cunoaște o prosperitate nemaiîntâlnită, în lumea a treia, cum sunt numite țările sărace, mai mult de un miliard de persoane trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi, pragul sub care ONU definește sărăcia extremă. (Apropo: un leu era plata pe o zi de muncă, dintr-o măsură de grâu se putea coace pâinea pentru hrana pe o zi a unui om. Cât de actual este Cuvântul Domnului).
Potrivit EUROSTAT în 2019,150 de mii de copii mergeau seara la culcare flămânzi numai în România. În lume există în acest moment 850 de milioane de oameni malnutriți, din care 200 milioane de copii, în creștere cu 10% față de 1998, potrivit “Food and Agriculture Organisation” din cadrul Organizației Națiunilor Unite.
N-am văzut însă totul! Un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Rugers din New Jersey, Statele Unite, sugerează că un conflict nuclear între Rusia și Statele Unite ar aduce pe pământ o „IARNĂ NUCLEARĂ” care ar ucide 5 miliarde de oameni prin înfometare, din pricina faptului că bombele ar ridica în atmosferă atât de mult praf încât cerul s-ar întuneca pentru ani împiedicând plantele să se dezvolte.
A patra pecete: „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal gălbiu, Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamete, cu molimă și cu fiarele sălbatice.” (Apocalipsa 6:7-8)
Ruperea celei de a patra peceți aduce în scenă Moartea însăși și Locuința morților, care primesc dezlegarea să ucidă în patru moduri un sfert din locuitorii pământului. Momentul împlinirii acestui Cuvânt este relativ ușor de identificat datorită faptului că, probabil, într-un interval relativ scurt de timp, un număr fără precedent de oameni vor muri uciși fie de război, fie de foamete, fie de boli, fie de animale sălbatice.
În perioada de strâmtorare din ultima vreme adesea am putut auzi spunându-se ceva de felul acesta: „caii apocalipsei sunt la lucru”. Cu adevărat, pandemia de Covit a oprit lumea în loc. Nu am scăpat de molima aceasta care a luat atâtea vieți și a urmat războiul din Ucraina, care îngrijorează lumea întreagă. Războiul acesta care implică doi dintre cei mai mari producători de cereale a condus la o penurie alimentară mondială.
Ca tabloul să fie complet, auzin că în ultima vreme animalele sălbatice se comportă tot mai agresiv, ucigând acolo unde nu o făceau până acum.
În contextul acesta este firesc să te întrebi: Oare toate acestea nu sunt preludiul celei de a patra peceți? Numai puțină răbdare! … Cuvântul Domnului spune prin profetul Ieremia: „Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” (Ieremia 23:20)
A cincea pecete: „Când a rupt Mielul pe……………………………………………………………………………..
Det. Aici
https://www.resursecrestine.ro/studii/267639/apocalipsa-introducere-in-profetie
//////////////////////////////////////////
Se-ntoarce Israel acasa – Cristian si Cristiana Vaduva
////////////////////////////////////////////
SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu.avi
/////////////////////////////////////////
Mesajul Care Nu Poate Aștepta – Apocalipsa, Ultima Strigare!
/////////////////////////////////////////////
Despre mânia şi dragostea lui Dumnezeu
Totul a pornit de la o postare provocatoare referitoare la o afirmatie revoltătoare: „In preaching things like ’God hates, right now, personally, objectively, some of you… God’s fed up with you. God’s sick and tired of you. God’s suffered long enough with you. God’s against you’, technically speaking, Mark Driscoll is an anti-Christ.” Am zis eu.
Au urmat o serie de comentarii care s-au transformat, treptat-treptat, într-un dialog consistent pe o tema dificilă, dar important de înţeles: mânia lui Dumnezeu, în special relaţia dintre aceasta şi dragostea lui Dumnezeu.
Fiindcă respectiva conversaţie a fost lăsată în urmă pe ’zidul’ virtual, am ales sa scriu o postare în care să includ completările cu care sunt dator. Ceea ce urmează e o distilare a câtorva idei principale din capitolul “The Wrath of God as an Aspect of the Love of God” de Tony Lane în Kevin J. Vanhoozer (Ed.) Nothing Greater Nothing Better: Theological Essays on the Love of God (© 2001 Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan).
Lane ne reaminteşte că trebuie sa continuam efortul de decontaminarea a notiunii de dragoste a lui Dumnezeu de sentimentalismul romantic străin de Scripturi. E necesar să vorbim despre mania lui Dumnezeu in contextul unei discutii despre dragostea lui Dumnezeu nu fiindca mania si dragostea ar trebui tinute in echilibru, ca atribute opuse, ci „fiindca dragostea lui Dumnezeu presupune mania Sa. Fara manie, Dumnezeul pur si simplu nu este iubitor in sensul pe care Biblia il da iubirii.” (p. 139)
Lane deplange absenta conceptului de ‘manie’ din multe biserici contemporane. Mania a fost inlocuita cu varianta sentimentalista a dragostei intelese ca acceptare si toleranta absolute. Estomparea maniei are, desigur, explicatii multiple. Ma intreb insa daca nu cumva una dintre ele e si o intelegere deformata, excesiv antropomorfa, a la Edwards (in infama predica „Pacatosi in mana unui Dumnezeu manios”) a ei?
Una dintre modalitatile principale de estompare, si chiar negare a maniei este redefinirea ei exclusiv ca efect (lat. effectus). Cu alte cuvinte, mania lui Dumnezeu e doar o metafora pentru efectele negative ale pacatului, nu un afect, o stare emotionala sau manifestare a lui Dumnezeu.Cateva idei despre mania lui Dumnezeu, asa cum apar ele in articolul lui Tony Lane.
- Limbajul despre mania lui Dumnezeu este antropomorfic sau, mai exact, antropopatic. Putem vorbi despre Dumnezeu folosind limbajul uman, dar nu trebuie sa uitam ca adecvarea lui la realitatea lui Dumnezeu este una analogica nu univoca. Cu alte cuvinte, exista mai multe neasemanari decat asemanari intre mania lui Dumnezeu si mania omeneasca. A accepta insa ca limbajul despre mania lui Dumnezeu e antropopatic nu inseamna a nega realitatea careia acesta ii corespunde. Dificultatea consta in a defini acea realitate.
- Mania lui Dumnezeu nu poate fi inteleasa in termeni literali. Ea nu este totuna cu furia irationala. In directa contradictie cu Driscoll si Edwards, John Stott arata ca mania lui Dumnezeu impotriva pacatului „nu inseamna… ca (Dumnezeu) e gata sa isi piarda cumpatul in orice moment la cea mai mica provocare, daramite ca isi pierde cumpatul fara vreun motiv. Nu exista nimic capricios sau arbitrar in ceea ce il priveste pe Dumezeul cel Sfant. El nu e niciodata irascibil, malitios sau razbunator. Mania sa nu e nici misterioara, nici irationala. Nu e niciodata imprevizibila, ci intotdeauna previzibila, fiindca e provocata de rau si doar de rau” (The Cross of Christ, p. 173).
- Exista o tendinta in Noul Testament de depersonalizare a maniei lui Dumnezeu. Daca Edwards amplifica caracterul afectiv al lui Dumnezeu combinand in forma concentrata cele mai puternice aspecte din invatatura Vechiului Testament, autorii Noului Testament par sa mearga in directia opusa, noteaza Lane. Noul Testament vorbeste despre mania lui Dumnezeu aproape doar ca effectus, si mult mai putin ca affectus (afect, simţire).
- Mania nu este fundamentala fiintei lui Dumnezeu asa cum este dragostea. Lane mentioneaza un pasaj usor de trecut cu vederea, dar semnificativ pentru discutia noastra. Isaia (28:11) vorbeste despre Dumnezeu, care se ridica in mania judecatii Sale „ca sa-si faca lucrarea, lucrarea Lui ciudata, ca sa-si implineasca lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.” (sublinierile mele) Luther, arata Lane, preia ideea aceasta si introduce distinctia intre mania lui Dumnezeu ca si opus alienum (lucrare straina, neobisnuita) si mila Sa ca si opus proprium (lucrare caracteristica, proprie). In vreme ce dragostea e un atribut fundamental si permanent al lui Dumnezeu, mania nu este mai mult decat o manifestare a caracterului lui Dumnezeu in raport cu pacatul. Inainte de creatie, ca fiinta Triunitara, Dumnezeu a fost dragoste. Mania sa, noteaza Lane, nu a fost decat potentialitate. „Spre deosebire de sfintenie si neprihanire, mania nu constituie niciodata un atribut permanent al Dumnezeului lui Israel” (W. Echrodt, Theology of the Old Testament, vol. 1, London: S.C.M, 1961).
- Referirile la dragostea lui Dumnezeu din Vechiul Testament au aproape intotdeauna in fundal ideea de manie. Daca neglijam acest fapt vom sfarsi cu o notiune saracacioasa despre dragoste, departe de felul in care o intelegeau evreii. Datorita neprihanirii si sfinteniei Sale Dumnezeu e intolerant fata de pacat. In executarea judecatii Sale drepte, Dumnezeu se manifesta cu manie sfanta fata de pacat si nedreptate. Razbunarea sfanta a lui Dumnezeu de care se vorbeste in Vechiul Testament este o actiune personala a unui Dumnezeu personal, deci capabil de afect. “In mare parte tocmai fiindca mania este atat de vadit personala in Vechiul Testament de aceea mila devine, si ea, vadit personala, intrucat mila este actiunea aceluiasi Dumnezeu care s-a maniat si care accepta ca mania sa-I fie potolita.” Mania lui Dumnezeu este impotrivirea personala a lui Dumnezeu fata de rau si oameni rai. E o forma de antagonism constant ce izvoraste din insasi sfintenia lui Dumnezeu. E repulsia Sa fata de tot ce e rau si opus fiintei Sale pure si neprihanite. E impotrivirea Sa inflacarata fata de orice vointa ce i se opune prin pacat.
Lane arata ca Scriptura nu legitimeaza o separare neta intre rau si oameni rai ca obiecte ale maniei divine. Cum ramane atunci cu cliseul: „Dumnezeu uraste pacatul, dar Il iubeste pe pacatos”? Ca mai toate cliseele, el contine o jumatate de adevar. Problema, spune Lane, este ca presupune o foarte subtire psihologie a pacatului. Pacatul nu este o substanta, ci un act, act pe care doar o persoana il poate executa. Actiunile sunt totodata definitorii pentru o persoana. O separare neta e asadar imposibila. William Temple clarifica: „Pacatul meu este o proasta directionare a vointei mele; dar vointa mea sunt doar eu ca si fiinta activa. Daca Dumnezeu uraste pacatul, ceea ce uraste nu este o substanta exterioara si doar superficial atasata sinelui meu real; ma uraste pe mine, sinele meu asa cum este el in prezent.” Lane exemplifica: „E incoerent sa spui ca lui Dumnezeu ii displace molestarea copiilor, dar nu ii displac molestatorii.” Jumatatea de adevar a cliseului e insa afirmarea implicita a harului. Lane detalieaza in felul urmator: „Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi, nu in sensul ca nu ii uraste impreuna cu pacatul lor, ci in sensul ca le doreste mantuirea in Crisos. In vreme ce atitudinea Sa fata de pacatosi CA pacatosi e impotrivire si manie, voia Sa buna fata de ei cauta convertirea si iertarea lor” (p. 155)
Dupa o serie de incercari de a discerne raportul manie-dragoste, Augustin ajunge la o formula paradoxala: inainte de Crisos Dumnezeu ne-a si iubit pentru tot ce pacatul nu a distrus in noi, dar ne-a si urat pentru pacatul nostru si toate stricaciunile pe care le-a provocat in noi. Exista asadar o dualitate manie-dragoste, dualitate preferabila totusi unei sinteze falsificatoare. Mai precis, nu exista o dihotomie in fiinta lui Dumnezeu intre mila si mania Sa, exista insa o dihotomie clara intre felul in care noi le experimentam.
https://gandurar.wordpress.com/2013/09/17/despre-mania-si-dragostea-lui-dumnezeu/
/////////////////////////////////////////////
O scurtă cronologie a timpului sfârşitului
Care sunt evenimentele finale descrise în Biblie? Cum vor curge ele înainte de venirea Domnului Isus Hristos”
În aceste vremuri tulburi, tot mai mulţi oameni sunt interesaţi de ceea ce urmează. Evenimentele finale sunt invocate de mulţi concetăţeni. Este normal ca aceste preocupări să se intensifice.
În cartea Apocalipsei există o succesiune logică a evenimentelor finale. Le vom lua pe rând, succint:
Judecăţile lui Dumnezeu (sau plăgile) nu vor avea loc până când nu va avea loc marea avertizare.
Apocalipsa 7:1-3:
„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
Am numerotat evenimentele în 7 etape succesive:
Primul moment important, major este naşterea unei forţe politico-religioasă:
Apocalipsa 13:1:
„Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.”
Aici este o paralelă excepţională cu fiara descrisă în cartea profetului Daniel:
Daniel 7:7-10:
„După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari din fier, mânca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.”
Aici este descrisă fără echivoc puterea religioasă susţinută de Imperiul Roman – sistemul papal.
- Doar după apariţia puterii religioase persecutoare apar cele trei solii îngereşti:
Apocalipsa 14:7-13:
El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
- După ce marea avertizare (sau marea strigare) va avea loc, următorul pas este închiderea harului sau sigilarea descrisă în Sfânta Scriptură:
Apocalipsa 22:11:
„Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este Sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”
După acest verdict NIMENI NU SE MAI POATE POCĂI!
- Doar după ce se rostesc foarte clar cele trei solii îngereşti, abia atunci încep judecăţile lui Dumnezeu sau plăgile:
Apocalipsa 14:14-20:
„Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună din aur; iar în mână, o secere ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secerea Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.” Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secerea pe pământ. Şi pământul a fost secerat. Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei Sunt copţi.” Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
În pasajul de mai sus în viziune, apostolul Ioan vede ÎN REZUMAT judecăţile finale trimise de Dumnezeu asupra pământului avertizat.
- Apoi sunt detaliate metodele sau mijloacele prin care Dumnezeu va judeca lumea înainte de venirea Domnului Isus Hristos:
Apocalipsa 15:1:
„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”
Apocalipsa 15:6-8:
„Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brîie din aur. Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire din aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.”
Apocalipsa 16:1:
„Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
- Urmează o nouă avertizare cu privire la faptul că Domnul Isus va veni foarte curând. Aceasta nu va mai schimba lumea ci doar va conştientiza faptul că Dumnezeu este la cârma lucrurilor:
Apocalipsa 16:15:
„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”
Apoi este descrisă CĂDEREA DEFINITIVĂ şi jalnică a religiei Babilonului.
Apocalipsa 18:16-19:
„şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!” -Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe; şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?” Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”
În timpul acesta, TOŢI CREDINCIOŞII ADEVĂRAŢI vor sări în sus de bucurie:
Apocalipsa 19:1-5:
„După aceea am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.” Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!” Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”
- Abia acum are loc revenirea Domnului Isus Hristos:
Apocalipsa 19:6-9:
„Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
https://www.intrebariimportante.ro/sfarsit/o-scurta-cronologie-a-timpului-sfarsitului
///////////////////////////////////////////
Răpirea abia după necazul cel mare?
Ce spune Biblia?
Elmo Clair Hadley
© EPV, Online începând de la: 16.01.2022, Actualizat
Versete călăuzitoare: 1. Tesaloniceni 4.15-18
- Tesaloniceni 4.15-18: Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit; pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.
Va trece Adunarea (Biserica) prin necazul cel mare, sau ea va fi luată la cer înainte de necazul cel mare?
Unii spun că Biserica trebuie să treacă prin necazul cel mare; ei spun: Nu există niciun motiv pentru ocrotirea credincioșilor, să nu treacă prin necazul cel mare, în timp ce martirii din primele timpuri au suferit atât de mult. Răspundem: nu acesta este aspectul în discuție; este vorba de suveranitatea lui Dumnezeu. A plănuit Dumnezeu, în sfaturile Sale neîngrădite, ca perioada Bisericii să dureze și în timpul necazului cel mare? Necazul este numit „timp de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30.7), nu necazul pentru Biserică, pentru că este timpul în care Dumnezeu se ocupă în mod special de Israel și de națiuni în legătură cu Israel (Ieremia 30.7-16). Este „cuptorul strâmtorării” (Isaia 48.10), pe care Dumnezeu îl va folosi pentru a pedepsi și purifica Israelul, în timp ce Își face cunoscut Numele Său puternic în fața națiunilor apostate prin judecăți teribile (Ieremia 30.11; Isaia 10.5,6,12,24-27; 40.1,2; 2.10-21; 5.16; Ioan 3.1,2,11-17; Isaia 34.1,2,8; Mica 7.16-20; Ezechiel 38.23; 39.7). Toate acestea arată că Biserica este înălțată de aici înainte de acestea.
Enoh, care a fost dus la cer înainte ca judecata să se abată asupra pământului, este modelul Bisericii, în timp ce Noe și familia sa, care au fost purtați în siguranță prin judecata revărsată (un model al marelui necaz) și au devenit nucleul pentru repopularea pământului curățat, sunt un model al rămășiței iudaice.
Hristos va veni pentru Israel, la sfârșitul nopții de necaz, ca „Soarele dreptății, cu vindecarea în aripile Lui” (Maleahi 4.2); dar pentru Biserică, El apare ca „Steaua strălucitoare de dimineață”, în timp ce lumea este încă în întuneric, înainte să se reverse zorile (Apocalipsa 22.16).
Ne vom referi acum la o serie de pasaje din Scriptură, care oferă dovezi suplimentare că răpirea Bisericii va avea loc înainte de necazul cel mare:
„Vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3). „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt” (Efeseni 5.25,26). ). Deci, Hristos va veni și îi va lua pe ai Săi la Sine, pentru a fi cu El acolo unde este El, în ceruri. Biserica este chemată la o parte cerească, ca mireasă a lui Hristos, în timp ce partea lui Israel sunt binecuvântările pământești sub sceptrul Său.
„Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie (Coloseni 3.4). Acest lucru arată clar că Biserica trebuie să fie luată și să fie cu Domnul înainte ca El să poată apărea cu noi în glorie.
„Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19.7,8). Aici vedem mireasa în ceruri la nunta ei cu Mielul, în timp ce mânia și judecățile lui Dumnezeu se abat asupra pământului în timpul necazului cel mare, care se va încheia cu coborârea Domnului Însuși cu sfinții Săi glorificați pentru a distruge puterea dușmanului (Apocalipsa 19.11-21).
În Apocalipsa 1.19, lui Ioan i se spune: „Scrie deci ce ai văzut [apariția Domnului așa cum tocmai o văzuse el, Apocalipsa 1.11-18] și cele ce sunt [perioada actuală a Bisericii, a cărei istorie profetică o avem în adunările din Apocalipsa 2 și 3] și ce va fi după acestea [adică după ce se va încheia perioada Bisericii].” Apoi, o voce din cer îi strigă lui Ioan: „Suie-te aici și-ți voi arăta cele ce trebuie să aibă loc după acestea” (Apocalipsa 4.1). Astfel, întreaga Apocalipsă, începând cu capitolul 4, se ocupă cu evenimentele care au loc după răpire; mulțimea de oameni mărturisitoare, fără viață, este vărsată din gura Lui și predată judecății (Apocalipsa 3.16).
Începând cu capitolul 4, vedem bătrânii glorificați stând în jurul tronului, cu cununile lor de aur și cu potirele de aur pline cu tămâie (Apocalipsa 4.4; 5.8). Acești 24 de bătrâni îi reprezintă pe toți cei care au fost răpiți la Hristos atunci când a venit pentru ai Săi. Și aici îi vedem deja glorificați în ceruri ca împărați și preoți înaintea tronului lui Dumnezeu, în același timp în care judecățile lui Dumnezeu vin pe pământ. Prin urmare, este clar că răpirea trebuie să aibă loc înainte ca judecățile să vină asupra pământului. Acest lucru este confirmat și de alte pasaje care se referă la necazul cel mare: „De ce văd pe orice bărbat cu mâinile pe coapsele sale, ca o femeie la naștere, și toate fețele au devenit palide? Vai, pentru că mare este ziua aceea! Niciuna nu este asemenea ei; și este timp de necaz pentru Iacov!” (Ieremia 30.6,7). „Și, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru copiii poporului tău; și va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o națiune, până în timpul acela. Și, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine care va fi găsit scris în carte” (Daniel 12.1, compară cu Apocalipsa 7.1-8). „Când veți vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel (Daniel 9.27; 12.11), stând în loc sfânt [templul care va fi reconstruit în curând în Ierusalim] (cine citește să înțeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă …, pentru că atunci va fi necaz mare, așa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată” (Matei 24.15-21; compară cu Marcu 13.14-19). Aceste pasaje arată în mod clar că timpul necazului cel mare îi privește în principal pe iudei. Este timpul necazului lui Iacov, nu al necazului Bisericii. Mihail va lua apărarea poporului lui Daniel (iudeii) și îi va elibera pe cei care sunt scriși în carte, în timp ce iudeii apostați vor pieri în aceste judecăți teribile (Maleahi 4.1,2).
Vedem, de asemenea, în Apocalipsa că în această perioadă mânia și judecata lui Dumnezeu se abate asupra națiunilor. Întreaga perioadă este marcată de revărsarea mâniei lui Dumnezeu asupra Israelului apostat și a creștinătății apostate. Să ne întoarcem la câteva pasaje din Apocalipsa: „Pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lui” (Apocalipsa 6.17), „vinul mâniei lui Dumnezeu, care este pregătit neamestecat în paharul mâniei Lui”, „teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14.10,19), „mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu”, „ca să-i dea paharul vinului furiei mâniei Sale” (Apocalipsa 16.1,19), „va calca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic” (Apocalipsa 19.15). Furia mâniei lui Dumnezeu, care se revarsă asupra lui Israel și asupra națiunilor, este caracteristică acestei perioade teribile pe care o cuprinde Apocalipsa 4-19 și care corespunde exact ultimei săptămâni de șapte ani a lui Daniel. Biserica trebuie să fie răpită la Domnul înainte ca această ultimă săptămână din istoria lui Israel să înceapă.
Scriptura decide în mod clar că Biserica nu va trece prin acest timp teribil al mâniei lui Dumnezeu asupra Israelului apostat și a creștinătății apostate. „Pentru că Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci spre mântuire prin Domnul nostru Isus Hristos” (1. Tesaloniceni 5.9). Biserica a trecut și încă mai trece prin multe necazuri și persecuții din partea lumii, dar prin venirea lui Hristos pentru a o lua la Sine, ea va fi salvată de acest necaz teribil și de mânia lui Dumnezeu care vine asupra acestei lumi care îl respinge pe Hristos. „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 3.10). „Deci cu atât mai mult, fiind îndreptățiți acum prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu” (Romani 5.9). Sângele Său ne justifică, iar puterea Sa ne salvează de mânie, nu numai de mânia veșnică, ci și de mânia care va veni în curând asupra acestei lumi, care Îl respinge pe Hristos. „Voi v-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare” (1. Tesaloniceni 1.9,10). Ei așteptau pe Domnul, care voia să vină ca să-i salveze de mânia care avea să vină.
Această așteptare a venirii Domnului în orice moment se găsește în multe pasaje. „Mijlocul să vă fie încins și luminile aprinse; și voi fiți asemenea oamenilor care-l așteaptă pe stăpânul lor …” (Luca 12.35,36; compară și cu Luca 12.45,46). „… așteptând fericita speranță” (Tit 2.13). „Pentru că cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3.20,21). El „Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă” (Evrei 9.28), ceea ce înseamnă o eliberare completă din această scenă a păcatului, a stricăciunii și a morții.
Aceste versete și altele similare, în care Domnul îi îndeamnă pe credincioși să aștepte, să vegheze și să caute cu privirea spre venirea Sa, dovedesc că Biserica nu va trece prin necazul cel mare și că nu este nevoie să se împlinească niciun semn înainte ca Domnul să vină pentru ai Săi. Dacă astfel de lucruri ar trebui să se împlinească, nu am putea să veghem și să așteptăm venirea Lui înainte să fi sosit aceste semne sau necazul cel mare. Așadar, nu există semne care trebuie să se împlinească înainte ca Biserica să fie luată, dar există numeroase profeții care trebuie să se împlinească în timpul ultimei perioade de șapte ani, înainte ca Hristos să vină să domnească. De aceea, urmărim cu mare interes cum se pregătesc lucrurile pentru împlinirea tuturor acestor profeții, pentru că știm că înainte de aceasta Hristos va veni ca Steaua dimineții pentru a-și lua Mireasa la Sine. Fie ca noi să fim găsiți treji și pregătiți, cu coapsele încinse și cu lămpile aprinse, căci în orice moment putem auzi chemarea Sa care ne conduce spre întâmpinarea Lui în văzduh (1. Tesaloniceni 4.13-18).
Dacă marea diferență dintre Biserică și Israel ar fi înțeleasă mai clar, nu ar mai fi nicio îndoială că Biserica trebuie să fie răpită la cer înainte de începerea ultimei săptămâni a istoriei profetice a lui Israel.
Biserica este un popor ceresc, cu o speranță cerească și o moștenire cerească (Coloseni 1.5; Efeseni 1.3; Evrei 3.1; 1. Petru 1.4; Ioan 14.1-3); dar Israel este un popor pământesc, cu o speranță pământească și o moștenire pământească (Exodul 19.5; 33.1,2,14-16; Deuteronomul 4.32-40).
Biserica este chemată să obțină slava veșnică a lui Dumnezeu și ca mireasă să aibă parte de ea împreună cu Fiul Său (1. Petru 5.10; 1. Tesaloniceni 2.12; 2. Tesaloniceni 2.13,14; Romani 8.17); dar Israel a fost chemat și pus deoparte de alte popoare pentru a fi poporul lui Dumnezeu, mai presus de toate popoarele de pe pământ și destinat să arate gloria lui Dumnezeu în guvernarea Sa asupra pământului (Numeri 14.13-21; Isaia 43.21; 41.8-20; Deuteronomul 4.34,35).
Începând de la Cincizecime, Dumnezeu a întrerupt pentru o vreme legătura Sa cu Israel, iar acum nu mai numără timpul în legătură cu istoria lor, ci cheamă dintre iudei și neamuri o Mireasă pentru Hristos (Romani 11.25).
Un alt motiv important, care dovedește că răpirea trebuie să aibă loc înainte de perioada necazului cel mare, este diferența dintre caracterul Evangheliei care este predicată acum și caracterul Evangheliei care va fi predicată de rămășița iudaică în timpul necazului cel mare. Evanghelia, pe care Dumnezeu o oferă astăzi lumii, promite o speranță și o chemare cerească (Coloseni 1.5; 2. Tesaloniceni 2.14; 1. Petru 1.3-12 etc.). Dar rămășița va propovădui o evanghelie complet diferită, cu o speranță diferită, și anume aceea de a avea parte de binecuvântarea pământească a Împărăției de o mie de ani. Ei vor proclama că Mesia vine să îl îndepărteze pe cel rău, să răscumpere rămășița persecutată, pentru ca aceasta să poată lua în stăpânire pământul peste care El Își va instaura domnia Sa de dreptate, pace și binecuvântări temporale (Matei 24.14; Apocalipsa 14.6; Isaia 44.26). Dumnezeu nu va trimite în același timp lumii două Evanghelii diferite cu speranțe diferite, ceea ce ar însemna confuzie și amestecarea poporului ceresc și pământesc, cu speranțele și destinele lor specifice. Atâta timp cât Biserica se află pe pământ, ea are chemarea cerească de a predica, dar când credincioșii vor fi ridicați la cer, Dumnezeu va respinge mulțimea rămasă de mărturisitori apostați și se va întoarce la iudei, și va forma din ei o rămășiță pe care o va trimite să propovăduiască Evanghelia Împărăției viitoare a lui Hristos la toate națiunile.
Sfinții din această rămășiță sunt cei care sunt văzuți suferind pe pământ în săptămâna a șaptezecea a lui Daniel și în mod deosebit în timpul perioadei necazului cel mare (Daniel 7.25; Apocalipsa 5.8; 8.3; 11.3; 12.17; 13.7,10; 14.12; 16.6). Ei mărturisesc despre Mesia care va veni și refuză să se închine fiarei sau chipului ei. O mare mulțime dintre păgâni li se va alătura, va accepta mărturia lor despre Împăratul care va veni și va refuza să se plece în fața fiarei (Apocalipsa 7.9-14).
Cât de mare și de glorioasă este partea noastră! Cât de prețioasă este speranța venirii Sale în curând pentru a-Și lua mireasa acasă la Sine. Când ne uităm în jurul nostru în lume, vedem cu adevărat umbrele „necazului pentru Iacov”, care se abat deja asupra iudeilor. Și inimile noastre ard în noi, căci știm că El vine pentru noi mai dinainte. Fie ca El să ne găsească cu „mijlocul încins și luminile aprinse; și să fim asemenea oamenilor care-l așteaptă pe stăpânul lor”.
Când Îl așteptăm astfel zilnic pe Domnul nostru, Hristos devine din ce în ce mai mult subiectul preocupării inimii noastre. Iar dorul după venirea Lui pentru a ne lua la Sine, ca să fim cu El și asemenea Lui, ne eliberează, mai mult decât orice altceva ar putea-o face, de atârnarea de lucrurile pământești și ne adâncește dorința de a fi găsiți în permanență în dependență de El, căutând cu hotărâre de inimă doar glorificarea Mirelui nostru care vine. Dar această speranță a venirii Sale va fi o realitate vie pentru noi doar atunci când vom umbla în comuniune intimă cu El și cu Tatăl. Atunci vedem lumea care L-a răstignit pe Fiul Său, pe iubitul nostru Domn, în adevăratul ei caracter de vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, gata să spună bun venit lui antihrist și să se închine balaurului și fiarei (Apocalipsa 13.2; 2. Tesaloniceni 2).
A vedea lumea așa cum este ea descrisă în profeție, cu respingerea completă a lui Dumnezeu și în curând în închinarea la satan, este profund deprimant pentru o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, dacă ea nu se află în strânsă comuniune cu El, care este singura sursă de bucurie, pace și liniște a inimii, pe care nici lumea, nici diavolul nu o pot tulbura. Dumnezeu este mai presus de toate împrejurările, El le conduce și le modelează pentru împlinirea sfaturilor Sale veșnice. Și mergând înainte în pace și părtășie cu El, lumea devine pentru noi doar un loc în care Dumnezeu ne-a așezat pentru a reflecta pentru moment în răbdare, iubire, dreptate și slujire neobosită propria Sa natură divină, pe care o posedăm ca născuți din El, în timp ce așteptăm zilnic venirea Sa pentru a ne lua la Sine. Această așteptare a lui Hristos, Mirele nostru, în părtășie cu El, ne menține inima proaspătă și pașii siguri, în timp ce ne străduim cu hotărâre de inimă să ne ocupăm locul și să ne împlinim însărcinarea dată de Dumnezeu.Învățătura potrivit căreia Biserica trebuie să treacă prin necazul cel mare este – putem fi siguri – inspirată de satan, pentru a le răpi celor care o primesc influența reconfortantă, sfințitoare și înviorătoare, pe care speranța venirii lui Hristos în curând ar trebui să o aibă în viețile noastre.
Tradus de la: Entrückung erst nach der Drangsal?
Din Umriss der prophetischen Ereignisse, die bald geschehen müssen
Editura Ernst-Paulus-Verlag, 1972, pag. 10–18.
Traducere: Ion Simionescu
Descărcarea articolului Răpirea abia după necazul cel mare?
În altă limbă
Entrückung erst nach der Drangsal?
Mai multe articole despre locul din Biblie 1. Tesaloniceni 4 (13)
Mai multe articole despre locul din Biblie 1. Corinteni 15 (6)
Mai multe articole despre locul din Biblie Apocalipsa 3 (6)
Mai multe articole despre cuvântul cheie Răpire (12)
Mai multe articole despre cuvântul cheie Necazul cel mare (3)
Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (52)
Mai multe articole din categoria Întrebări (34)
Mai multe articole ale autorului Elmo Clair Hadley (8)
https://www.soundwords.de/ro/rapirea-abia-dupa-necazul-cel-mare-a15406.html
/////////////////////////////////////////////
Apocalipsa, Capitolul 13:1-18- de Walter Scott
Balaurul şi cele două fiare
Victoria lui Mihail asupra balaurului pune capăt tuturor influenţelor şi acţiunilor lui satan în cer. Faptul că balaurul şi îngerii lui au fost aruncaţi pe pământ este un eveniment deosebit de important şi de serios. Domeniul de acţiune al lui satan este limitat prin aceasta pe pământ şi oamenii temători de Dumnezeu dintre iudei şi dintre naţiuni vor fi în mod deosebit ţinta urii lui ucigaşe. În afară de aceasta el va orbi popoarele şi va acoperi ţările cu întuneric, în care odinioară a strălucit luminoasă lumina mărturiei creştine. Cu toate că satan este un duh invizibil pentru ochiul omenesc, el va fi realmente şi personal pe pământ în ultima jumătate a săptămânii-an a lui Daniel. – În acest capitol ne sunt arătaţi cei doi slujitori ai lui cei mai importanţi, doi oameni, doi bărbaţi. Aceste unelte ale lui satan mai sunt numite şi fiare, sălbatice, animale periculoase*. Ca oameni sunt desigur răspunzători înaintea lui Dumnezeu, dar aici ei sunt văzuţi ca unelte ale lui satan, care le dă putere şi îi conduce. Satan este duhul stăpânitor, care va lucra în şi prin aceşti doi decăzuţi. Prima fiară va fi un om dintre naţiuni şi va acţiona brutal (versetele 1-10), cea de-a doua fiară va fi un iudeu, care va exercita o influenţă rafinată, inducătoare în eroare (versetele 11-18). Prin aceşti doi cei mai importanţi slujitori pe pământ ai lui satan va încerca el să nimicească pe Israel şi, deoarece el nu poate obţine acest ţel, el va urmări »rămăşiţa« lui (Apocalipsa 12:17 ). Mai târziu el va mâna pe oamenii orbiţi, înşelaţi de el, să se ridice la război împotriva lui Hristos Însuşi şi a oştirii Lui cereşti, ca să sufere o nimicire totală şi definitivă (Apocalipsa 19:19-21 ).
* Animalele sunt folosite în Cuvântul lui Dumnezeu ca simboluri pentru puteri sau împărăţii, dar expresia se foloseşte deseori pentru căpetenia unei împărăţii, deoarece domnitorul imprimă întregii împărăţii caracterul lui propriu. Expresia fiară (animal) se foloseşte deci alternativ, atât pentru o împărăţie cât şi pentru căpetenia ei.
Prima fiară
Reînfiinţarea imperiului roman
Apocalipsa 12:18 . – »Şi am stat pe nisipul mării.« Vizionarul Ioan a fost aşezat de fiecare dată pe un loc potrivit, de unde el putea să observe bine lucrurile care trebuiau să-i fie arătate. Astfel de locuri erau cerul (Apocalipsa 4:1 ), nisipul mării (Apocalipsa 12:18 ), pustia (Apocalipsa 17:3 ) şi muntele înalt (Apocalipsa 21:10 ); de aici el putea să privească nestingherit diversele viziuni.
»Nisipul mării«, pe care sta vizionarul, simbolizează mulţimea mare a oamenilor (Apocalipsa 20:8 ). Această expresie simbolică este folosită în general şi se foloseşte frecvent în literatură. Nisipul îndreaptă gândurile spre mulţimea numeroasă a omenirii şi marea agitată vorbeşte simbolic despre forţele nestăpânite, răzvrătite şi principiile care domină între ele. Mulţimea oamenilor sau „marea popoarelor” este văzută deci aici într-o stare de nelinişte şi revoluţie. În această împrejurare stătea vizionarul şi a văzut »ridicându-se din mare o fiară«.
Apocalipsa 13:1 – »Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne zece diademe, şi pe capete, nume de hulă.« – Fără îndoială această fiară reprezintă vechiul Imperiu roman, care va reapare. Se va ridica în mod asemănător cu vechiul imperiu: »Şi patru fiare mari s-au ridicat din mare« (Daniel 7:3 ) şi ele s-au ridicat din marea agitată a popoarelor. Cele patru imperii vechi – cel babilonian, persan, grec şi roman – sunt prezentate atât prin metale (Daniel 2 ) cât şi prin fiare (Daniel 7 ) şi ele vor exista1 şi în timpul din urmă, când va veni Domnul. Primele trei puteri, lipsite de puterea lor deosebită, vor exista2 pur şi simplu în ultimul timp, însă cea de-a patra, împărăţia romană, va fi ca şi în trecut puterea stăpânitoare pe pământ. Roma a luat fiinţă la început dintr-o stare de revoluţie, haos şi anarhie. Cetatea a fost construită scurt timp înainte ca cele zece seminţii ale lui Israel să fie duse în captivitatea asiriană. Multele păreri şi legende în legătură cu naşterea Romei arată toate spre mărimea şi importanţa mare din viitor a acestui oraş. În Daniel 7:3,7 este anunţată ridicarea din trecut a imperiului roman şi în Apocalipsa 13:1 vizionarul vorbeşte despre reînfiinţarea lui viitoare. De mai mult de 15 secole imperiul roman nu mai există3, dar reînfiinţarea lui viitoare este neîndoielnică şi aceasta este văzută aici în Apocalipsa. Nu putem constata cu exactitate când va deveni vizibilă împărăţia romană. Ar fi posibil ca fiara să apară pe prim plan ca putere dominantă după prăbuşirea generală a tuturor regimurilor de guvernare din timpul celei de-a şasea judecăţi pricinuite prin ruperea peceţilor (Apocalipsa 6:12-17 ). Martirii, despre care se vorbeşte în Apocalipsa 6:9-11 , vor fi omorâţi înainte să înceapă prigonirea prin fiară. Lor li se spune să aştepte până când şi fraţii lor, care vor fi omorâţi după ei, vor fi la ei. Din aceasta rezultă că în timpul judecăţilor pricinuite prin ruperea pecetelor fiara nu va fi încă un prigonitor al sfinţilor.
1 Vizionarul nu vorbeşte despre prăbuşirea imperiului roman şi despre faptul că de secole el nu mai există. El vedea reînfiinţarea lui viitoare.
2 Ţara caldeenilor aparţine Iracului de astăzi. Trăsăturile de caracter ale imperiului babilonian se văd însă în imperiul roman reinstaurat. După sentinţa lui Dumnezeu Babilonul nu va mai apărea ca putere mondială (Ieremia 51:60-64 ).
3 Roma a căzut în anul 476 după Hristos. Ultimul purtător al coroanei împărăteşti, un domnitor tânăr şi slab, a fost Romulus Augustus. Primul nume aminteşte de întemeietorul împărăţiei, cel de-al doilea de primul împărat.
Ridicarea fiarei din mare şi din adânc
Aici fiara este văzută cum apare pe scena pământului, ea »se ridică din mare«. Dar se mai spune despre ea că se ridică »din adânc« (Apocalipsa 11:7 ; 17:8 ). Împărăţia romană va reapărea în săptămâna a 70-a şi ultima săptămână a săptămânii-an a lui Daniel şi se va ridica cu precădere dintr-un haos social şi politic. În starea ei viitoare, definitivă, va arăta caracterul ei diabolic şi originea ei diabolică. Ridicarea ei din mare arată ivirea ei viitoare din stările dezorganizate de pe pământ, ridicarea din adânc arată starea ei sub puterea şi călăuzirea lui satan. Această ultimă stare a împărăţiei se va arăta după aruncarea lui satan pe pământ, cu care va începe Necazul cel mare. În timpul ultimilor trei ani şi jumătate ai existenţei lui, natura şi activitatea împărăţiei va lăsa să se recunoască clar caracterul satanic al ei.
Coarnele şi capetele fiarei
- »… având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne zece diademe.« – Aici coarnele sunt amintite înainte de a fi amintite capetele. În Apocalipsa 12:3 şi Apocalipsa 17:3 ordinea este inversă. Motivul pentru care cele zece coarne sunt amintite înaintea capetelor este probabil acela, că fiara (împărăţia romană) va fi constituită la apariţia ei din zece imperii. De aceea atenţia este îndreptată asupra acestei caracteristici noi a împărăţiei, o caracteristică pe care nu a avut-o în vechime. Vizionarul a văzut şapte diademe pe capetele balaurului (Apocalipsa 12:3 ), aici el a văzut zece diademe pe coarnele fiarei. Cele zece coarne împodobite cu diademe sunt zece împăraţi (Apocalipsa 17:12 ). În curând aceste zece state din Europa de vest se vor vedea clar. Astăzi am face numai presupuneri, dacă am vrea să le denumim sau să le prezentăm graniţele. Însă ele se vor vedea clar, când Dumnezeu în previziunea Sa le va lăsa să se vadă. Împărăţia romană nu a avut niciodată în trecut această formă. Când s-a prăbuşit, dintr-un imperiu imens cu un domnitor puternic au luat naştere numeroase împărăţii şi state mici. Dar când se va reinstaura, în graniţele ei vor fi zece state. Cei zece împăraţi sau conducători de state vor fi atunci probabil obosiţi din cauza invidiei şi certurilor dintre ei; aceştia vot fi »într-un gând şi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei« (Apocalipsa 17:13 ). Atunci va fi numai un singur despot competent peste această împărăţie, »cornul mic« din Daniel 7 . Acest prinţ roman va face un legământ pentru o săptămână (şapte ani) cu naţiunea decăzută a iudeilor (Daniel 9:27 ), dar pe care »la jumătatea săptămânii« îl va rupe. La venirea Domnului cu putere şi cu judecată îşi va primi soarta definitivă în iazul de foc (Apocalipsa 19:20 ).
Nume de hulă
- »… şi pe capete, nume de hulă.« – Aceasta este o altă caracteristică mult mai rea a fiarei. S-ar putea ca împărăţia cu mărimea şi puterea ei uriaşă să impresioneze pe observatorul superficial, dar caracterul ei de hulă împotriva lui Dumnezeu, care era vizibil purtat »pe capetele« ei (care vor conduce fiara în timpul acţiunilor ei), ar trebui să îngrozească pe orice om care gândeşte. Cele şapte capete ale fiarei nu reprezintă succesiunea domnitorilor sau a formelor de guvernare, ca în Apocalipsa 17:10 , ci puterea de guvernare totală sau aproape nelimitată, cu care va fi dotată fiara în zilele din urmă; ele arată plinătatea puterii de guvernare exercitate cu inteligenţă (ca în Apocalipsa 12:3 ).
Pe aceste capete vor sta »nume de hulă«. După părăsirea mărturisirii creştine şi după decăderea de la Dumnezeu (2. Tesaloniceni 2:3 ) rezultatul va fi batjocura oficială a lui Dumnezeu. Fiara va provoca oficial pe Dumnezeu şi cu hotărâre va fi împotriva tuturor celor care Îi aparţin (Apocalipsa 13:6 ). Aceasta va fi o caracteristică clară a împărăţiei romane în ultima ei stare. Nu fără un motiv de înţeles ne-am fi aşteptat ca numele de hulă să fie mai degrabă pe capetele balaurului, dar ele sunt văzute pe capetele fiarei. Aceasta va apărea evident cu împotrivirea ei directă şi neruşinată faţă de Dumnezeu şi faţă de Unsul Său şi împotriva tuturor celor care »au în cer o casă«. Pluralul »nume de hulă« arată că în privinţa aceasta ne putem gândi la tot felul de forme de dezonorare ale lui Dumnezeu în ochii oamenilor.
Trăsăturile caracteristice ale împărăţiei romane
- – »Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o mare autoritate.« – Fiara, împărăţia romană, va uni în sine, pe lângă caracteristicile ei foarte deosebite şi caracteristicile esenţiale ale celor trei imperii mondiale dinaintea ei*. În Daniel 7 sunt descrise simbolic toate cele patru imperii mondiale. Acest capitol din cartea Daniel conţine o profeţie continuă. Ea cuprinde perioada de timp de la cucerirea lui Iuda şi a Ierusalimului şi până la domnia veşnică şi atotcuprinzătoare a Domnului, cu alte cuvinte, de la timpul de domnie al lui Nebucadneţar şi până la domnia Fiului Omului. Primele trei imperii mondiale sunt descrise numai pe scurt, cel al caldeenilor în versetul 4, cel al mezilor şi perşilor în versetul 5 şi cel al grecilor în versetul 6. Restul capitolului, începând cu versetul 7, este dedicat în principal studiului celei de-a patra fiare, care nu este numită cu numele, dar este descrisă în caracterul ei particular. La compararea lui Daniel 7 cu Apocalipsa 13:2 se observă că animalele sălbatice sunt numite în succesiune inversă. În Daniel 7 desfăşurarea istorică solicită ca leul, simbolul preferat al renumitului imperiu mondial babilonian, este numit pe primul loc. În Apocalipsa 13:2 , leopardul, sau al treilea imperiu mondial, pe primul loc. Pentru leopard (sau panteră) sunt tipice mişcările repezi şi salturile deodată, trăsături ce îl caracterizează şi pe Alexandru, grecul puternic. O domnie de groază, apăsătoare şi epuizantă, aşa cum o practicau perşii în provinciile cucerite (probabil cu excepţia Iudeii), este prezentată simbolic prin picioarele uni urs. După aceea se vorbeşte despre gura unui leu, un indiciu spre urletele lui, groaza pe care o provoca şi asupra cruzimii lui, cu care el îşi sfâşie prada. Aceste caracteristici ale naturii animale le vedem prezentate sintetizat aici şi personificate în împărăţia romană, care se vede şi în ce-a de-a patra fiară din Daniel .
* „Toate fiarele sălbatice şi puternice, care sunt prezentate succesiv în Daniel 7 pentru prezentarea diverselor imperii, sunt unite totodată aici într-un monstru. În aceasta se cuprinde un sens profund. Imperiul roman a unit în sine însuşi toate principiile îngrozitoare şi tiranice ale marilor imperii anterioare. De aceea simbolul combinat din acest verset este foarte potrivit, unind simbolurile celorlalte imperii în simbolul imperiului Romei şi în felul acesta unitatea cu forme multiple a Romei, puterea ei şi cruzimea ei, precum şi extinderea stăpânirii ei sunt prezentate impresionant ochiului” – „The Apocalypse” de Stuart.
Balaurul şi fiara
- – »Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o mare autoritate.« – Fiara, care uneşte în sine caracteristicile diferite şi însuşirile imperiilor mondiale anterioare şi va prelua domnia lor, va fi unealta potrivită pentru balaur, prin care el poate lucra. Fiara va moşteni deci nu numai domnia mondială, care a fost încredinţată odinioară lui Nebucadneţar, ci va exercita în lume şi cruzimea şi autoritatea brutală a balaurului, într-o oarecare măsură ca locţiitor al lui. Viclenia şi perfidia şarpelui se vor arăta în celelalte două fiare (Apocalipsa 13:11 ). Puterea satanică din Adânc, scaunul de domnie al lui satan în mijlocul unei lumi duşmane faţă de Dumnezeu şi o mare autoritate pe pământ se adaugă la tabloul îngrozitor prezentat aici. Domnul Isus a refuzat primirea din mâna lui satan a domniei asupra »tuturor împărăţiilor pământului« (Luca 4:5-8 ) – aici vedem pe cineva, care o va prelua. Balaurul aruncat din cer va da fiarei puterea sa şi scaunul său de domnie simbolic de pe pământ, care se va arăta atunci cu trăsăturile caracteristice corespunzătoare originii sale, ridicării sale »din Adânc« (Apocalipsa 17:8 ).
Caracterul satanic al împărăţiei romane şi activitatea fiarei marcată de acest caracter se vor arăta pe deplin în timpul de necaz care va veni, în cei trei ani şi jumătate, premergători venirii Domnului în slavă. După acest timp, la sfârşitul săptămânii a 70-a a lui Daniel, fiara şi colaboratorul ei la rău, cea de-a doua fiară sau anticristul, »vor merge la pierzare«, în iazul de foc. Cele două fiare din acest capitol sunt văzute la sfârşit ca doi oameni inspiraţi şi călăuziţi de diavolul. În ultimele zile de decădere aceste persoane principale îşi vor primi de vii soarta lor veşnică (Apocalipsa 19:20 ).
Moartea şi reapariţia fiarei
- – »Şi unul din capetele ei era ca înjunghiat de moarte şi rana ei de moarte fusese vindecată: şi tot pământul se minuna de fiară.« – Acest verset vorbeşte despre moartea şi reînvierea fiarei, deci despre sfârşitul statal şi reînfiinţarea împărăţiei romane. Evident capul înjunghiat este identificat cu fiara. Împărăţia romană în forma ei de imperiu a fost, ca să zicem aşa, »înjunghiată«; în anul 476 după Hristos a încetat să mai existe. Din timpul acela şi până astăzi imperiul de odinioară care stăpânea lumea este ca stat într-o stare de moarte. Dar Dumnezeu, potrivit cu previziunea Sa, va face să reapară împărăţia dintr-un cadru de patimi revoluţionare şi conflicte, »din mare« (versetul 1): »rana ei de moarte s-a vindecat«. Vizionarul a văzut aceasta ca un fapt împlinit, aşa cum arată şi versetul 1. Dar după ridicarea ei din mare, reapariţia ei ca stat în lume, la mijlocul săptămânii a 70-a va urma »ridicarea din adânc«, această apariţie în caracterul ei satanic. Ca o constituire statală pe pământ, fiara va exista deci înainte de jumătatea săptămânii. Aceasta rezultă şi din profeţie, că „principele” ei va încheia un legământ trainic cu iudeii decăzuţi pentru o (întreagă) săptămână de şapte ani (Daniel 9:27 ). Caracterul ei satanic (Apocalipsa 13:2 ; 17:8 ) se va arăta clar în a doua jumătate a acestei săptămâni profetice.
- – »Şi tot pământul se minuna de fiară.« – Fiara va apărea într-un fel şi cu o natură necunoscută până atunci, fără exemplu în istoria omenirii. Această putere omenească, care se va pune înaintea lui Dumnezeu cu energie satanică, echipată cu puterea şi autoritatea mondială a lui satan, va produce uimire pe întreg pământul. Tot pământul se va uimi de această înfăţişare. Nu vedem nici un motiv să îngrădim expresia »tot pământul«. Reînfiinţarea împărăţiei romane trebuie să aibă cea mai mare importanţă pentru toţi care sunt în sfera ei de influenţă şi pentru cei care trăiesc în afara acesteia. Autoritatea balaurului şi influenţa lui va trece peste graniţele celor zece imperii. Fiara, căreia satan îi dă puterea sa, va avea o influenţă dominantă asupra întregului pământ, chiar şi asupra ţinuturilor păgâne.
Închinarea adusă balaurului şi fiarei
- »Şi s-au închinat balaurului, pentru că i-a dat fiarei autoritatea; şi s-au închinat fiarei, spunând: „Cine este asemenea fiarei şi cine poate lupta împotriva ei?”« – Vedem din acest verset că Dumnezeu este pus deoparte şi în locul Lui a păşit balaurul. Nu Creatorul, ci satan va fi universal adorat. O mărturisire goală va fi fără valoare în zilele acelea rele. Într-un mediu devotat în totalitate lui satan numai o adevărată şi cunoscută relaţie cu Dumnezeu poate păzi de cădere. Numai aceia, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat (versetul 8), numai cei aleşi vor putea în timpul acela să se împotrivească triumfului aparent al lui satan. În ochii oamenilor balaurul va face ceea ce după părerea lor numai Dumnezeu poate face, şi anume, să dea fiarei cea mai mare autoritate pe pământ. De aceea ei se vor închina balaurului şi-i vor aduce adorare divină.
Dar şi fiara va fi adorată. Uimirii, provocate de reapariţia ei şi semnele supranaturale care vor urma după aceea în lume, îi urmează închinarea. Atât uimirea cât şi adorarea vor fi universal răspândite, şi această adorare în felul şi extinderea ei va depăşi tot ce a fost întreprins odinioară în Roma. Spiritismul, care a făcut mari progrese în ultimul timp, lucrează spre o anumită ţintă: adorarea diavolului. În Europa şi America s-a răspândit foarte mult adorarea adusă diavolului. Din 2. Tesaloniceni 2:3-12 ştim că omul păcatului (anticristul, sau fiara a doua din Apocalipsa 13 ) va fi de asemenea adorată. Ce provocare a lui Dumnezeu! Ce batjocură şi desfigurare a creştinismului! Nu Dumnezeul adevărat, Tatăl şi Fiul, vor fi adoraţi ci o trinitate diabolică, balaurul, fiara şi omul păcatului. Este aceasta ţinta spre care se îndreaptă aşa-numitele noastre ţări creştine? Adepţii „criticii înalte” fac sub influenţa lui satan tot ce este posibil ca să conducă creştinătatea la diavolul şi în privinţa aceasta fac progrese mari.
- »„Cine este asemenea fiarei şi cine poate lupta împotriva ei?”« – Aceste cuvinte arată că puterea ei şi strategia ei de război sunt însuşirile impresionante care trezesc admiraţia din partea lumii şi prin aceasta omagierea, care i se cuvine după gândurile oamenilor, din cauza poziţiei ei înalte. Noi credem însă, că se vor face eforturi mai mari şi căpeteniei imperiului mondial reinstaurat i se va aduce onoare divină. În această direcţie se vor îndrepta eforturile celei de-a doua fiară (Apocalipsa 13:11-15 ).
Hulă, autoritate şi prigoană prin fiară
5-7 »Şi i s-a dat o gură, care vorbea lucruri mari şi hule; şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni. Şi i s-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune.«- Ţesut în această împletitură întunecată a răutăţii satanice şi aroganţei omeneşti este un fir de mângâiere pentru sfinţii lui Dumnezeu rămaşi, din timpul de acum şi din viitor, revenirea frecventă a cuvintelor »i s-a dat«. Şi înapoia fiarei stă puterea ascunsă, dar atotputernică a lui Dumnezeu. Satan nu are nicio putere care să nu-i fi fost dată. Toată puterea vine în cele din urmă de la Dumnezeu. Altceva este folosirea puterii împrumutate de către fiecare în parte şi de aceasta este fiecare răspunzător, chiar şi diavolul. Puterea, care odinioară a biciuit cu o furtună puternică Marea Galileii, ca să scufunde corabia, care purta cea mai preţioasă încărcătură, care a fost încărcată vreodată pe o corabie, pe Domnul Isus şi ucenicii Săi – această putere îşi avea originea în Persoana divină care dormea în partea dinapoi a corăbiei. Pentru un timp scurt i s-a dat lui satan autoritate asupra elementelor naturii, ca să ne arate, că puterea sa precum şi durata exercitării ei este supravegheată şi ţinută în frâu de Dumnezeu potrivit cu voia Sa şi cu plăcerea Sa (Marcu 4:35-41 ).
În mândria inimii ei fiara însăşi se va lăuda şi va huli pe Dumnezeu. Cine este el şi ce a făcut el va fi fără îndoială conţinutul »lucrurilor mari«, pe care el le va spune; dar sunt adăugate cuvintele semnificative »şi hule«. El va huli public pe Dumnezeu şi pe toţi ai Săi de pe pământ şi din cer şi-i va batjocori cu cuvinte, care nu sunt redate, dar cu siguranţă vor fi destul de aspre şi rele, ca manifestările unei inimii care a decăzut de la Dumnezeu şi este călăuzită de diavolul.
Încă o dată este redată durata acţiunii puterii satanice personificată în fiară pe pământ: »şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni«. Trebuie să ţinem seama că aici nu este vorba de durata de existenţă a fiarei sau a împărăţiei romane, ci este timpul activităţii ei sub puterea lui satan. Sunt patruzeci şi două de luni sau trei ani şi jumătate înainte de nimicirea definitivă a împărăţiei. În acest timp fiara va merge sub directa conducere a balaurului pe drumul ei de blasfemie şi violenţă. Întreaga durată a împărăţiei, de la ridicarea ei din mare (versetul 1) şi până la nimicirea ei de către Domnul la venirea Sa în slavă (Apocalipsa 19:19-21 ), cuprinde cel puţin întreaga ultimă săptămână-an a lui Daniel. Activitatea ei satanică de patruzeci şi două de luni va începe la mijlocul acestei a 70-a săptămână cu ridicarea ei (simbolică) din adânc.
În acest timp Dumnezeu şi Casa Lui şi locuitorii cerului, care »îşi au casa în cer«, vor fi subiectul hulelor satanice din gura fiarei. Vor fi rostite cuvinte obraznice şi rele. Nu ştim ce se va spune; putem însă fi siguri că ce este mai rău, ce poate deveni mai josnic prin ura insuflată de balaur împotriva lui Dumnezeu, va fi rostit public şi tare. În afară de aceasta hula va avea probabil caracterul dispreţului şi batjocurii în reprezentări simbolice ale lucrurilor divine. – Atunci şi sfinţii de pe pământ, care vor interveni pentru drepturile lui Dumnezeu şi vor fi împotriva balaurului şi a uneltelor lui executive, vor fi expuşi puterii şi bunului-plac al fiarei. Sfinţii acelor zile nu vor fi de felul celor şapte mii de martori ascunşi, ci vor fi de felul lui Ilie, îndrăzneţi şi fără compromisuri în mărturia lor. Fiarei i se va permite să urmărească sfinţii, să facă război împotriva lor şi »să-i biruiască«. În Apocalipsa 11:7-8 este descrisă o întâmplare asemănătoare, dar care este însă limitată la Ierusalim. „Autoritatea” dată fiarei se va extinde peste graniţele imperiului mondial viitor. Ea pare să fie neîngrădită în extinderea ei, deoarece ea se va extinde »peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune« (această subîmpărţire împătrită a întregii omeniri). În Apocalipsa 11:9 vedem ca exemplu oameni adunaţi la Ierusalim din toate părţile pământului, care se vor uni cu fiara în uciderea şi tratarea batjocoritoare a sfinţilor iudei. Deci şi în afara imperiului roman vor fi ţări şi popoare sub influenţa ei puternică şi vor sta sub autoritatea ei. Între fiară şi femeie, curva (Babilonul), va fi o legătură strânsă (Apocalipsa 17:3,7 ), dar vor fi şi alte naţiuni care vor avea legături exterioare cu fiara şi asupra cărora se va exercita autoritatea ei.
Adoratorii fiarei
- »Şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost înscris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.« – De mai multe ori am atras atenţia cu privire la înţelesul deosebit al expresiei »cei care locuiesc pe pământ«. Ea desemnează pe oamenii care conştient au respins chemarea cerească şi prin aceasta în mod practic au renunţat la creştinism. Ei sunt diferenţiaţi de »popoare şi seminţii şi limbi şi naţiuni« (Apocalipsa 11:9-10 ), care în general mai puţin au venit în contact cu mesajul divin. Toţi, care vor locui atunci pe pământ*, sunt prezentaţi aici în contrast cu aceia al căror nume stă scris în cartea vieţii Mielului care a fost înjunghiat. După acest cuvânt al Scripturii, toţi – cu excepţia celor aleşi – se vor închina fiarei. Însă spre aceşti aleşi, care au fost salvaţi prin sângele Mielului înjunghiat, în acele timpuri de suferinţă se vor îndrepta în mod deosebit interesele pline de înţelegere ale Domnului. Cartea vieţii, în care sunt scrise numele lor, Îi aparţine. În aceasta sunt scrise numele lor începând cu întemeierea lumii. De aceea nu poate avea loc nicio ştergere a acestei cărţi, în timp ce fără îndoială unele nume pot fi şterse din cartea sau registrele denominaţiunilor creştine (Apocalipsa 3:5 ). În ultima carte se vor găsi nume ale mărturisitorilor adevăraţi şi falşi, deoarece Dumnezeu ia cunoştinţă despre oricine care mărturiseşte că este creştin. Dar cartea vieţii Mielului poate conţine numai numele celor mântuiţi, deoarece acestea sunt notate de la începutul lumii, deci de când a început timpul. În Apocalipsa 17:8 se vorbeşte despre aceeaşi carte şi despre aceiaşi oameni, ca şi aici, cu toate că acolo nu se aminteşte Mielul. Fiara va birui pe sfinţi şi îi va omorî, dar partea care nu se pierde a martirilor este viaţa veşnică. Mielul i-a salvat prin moartea Sa şi prin aceasta a pus temelia pentru realitatea mângâietoare şi întăritoare, pe care El a revelat-o la timpul potrivit – realitatea, că numele lor sunt scrise în cartea Sa a vieţii. Copiii lui Dumnezeu, cei mântuiţi din timpul creştin, care mai durează şi astăzi, au fost dăruiţi cu binecuvântări duhovniceşti în Hristos, care au originea mult mai înainte decât binecuvântările aleşilor de aici şi a celor binecuvântaţi din Matei 25:34 . Noi am fost cunoscuţi mai dinainte, aleşi mai dinainte şi hotărâţi înainte de întemeierea lumii, deci înainte să existe timpul, din veşnicie (Efeseni 1:4-5 ; Romani 8:29 ). Să mai remarcăm că cei aleşi din Matei 24:22 sunt iudei temători de Dumnezeu, în timp ce în versetul nostru şi în Matei 25:34 sunt oameni din toată lumea.
* Aici trebuie înţeles sensul simbolic al cuvântului pământ.
Un apel şi o atenţionare
9-10 »Dacă are cineva urechi, să audă! Dacă cineva duce în robie, în robie va merge. Dacă cineva ucide cu sabia, cu sabia trebuie să fie ucis. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.« – Solicitarea, »Dacă are cineva urechi, să audă!« a rostit-o deseori Domnul nostru în lucrarea Lui pe pământ, chiar dacă cu mici diferenţe în construcţia cuvintelor (Matei 11:15 ; 13:9,43 ; Luca 8:8 şi alte locuri). Aceeaşi solicitare cu adaosul »ce zice Duhul Adunărilor« este conţinută în fiecare din cele şapte scrisori deschise (Apocalipsa 2 ; 3 ). Acest adaos nu s-ar potrivi aici, deoarece Adunările nu vor mai fi pe pământ în acele zile de judecată. Chemarea de a asculta este îndreptată spre înţelegerea spirituală, care prin aceasta va fi încercată, spre deosebire de auzirea naturală, pe care o are orice om sănătos.
După aceea se arată un principiu, care are valabilitate atât pentru fiară cât şi pentru sfinţii lui Dumnezeu, pentru prieteni şi pentru duşmani şi pentru toate timpurile. Oricât de puternic ar lucra harul şi puterea Duhului Sfânt în sfinţi şi oricât de îngrădită ar fi aplicarea acestui principiu, el rămâne valabil în sine. Care este adevărul deosebit, care este sfătuit aici cu aşa insistenţă? Este certitudinea dreptăţii de răsplătire, sau ca să vorbim cu cuvintele Sfintei Scripturi: »Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura« (Matei 7:2 ). Dacă cineva duce în captivitate, el însuşi va merge în captivitate; dacă cineva omoară şi el va trebui omorât. Ce cuvânt solemn şi cât de important şi de potrivit pentru sfinţii care vor avea atunci greu de suferit sub sceptrul de fier al fiarei! Ei nu trebuie să se opună. Armele lor nu sunt carnale, ci spirituale. »Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.« Numai în felul acesta ei pot triumfa. Ei vor avea victorii morale şi spirituale din aceasta, nu victorii prin puteri şi autoritate exterioară. Privit în exterior, ei vor fi lipsiţi de ajutor şi situaţia lor va fi lipsită de speranţă, dar ei îşi vor găsi sursele de ajutor în Dumnezeu. Ei nu se vor închina fiarei, dar ei nu au voie nici să se împotrivească folosind forţa, căci atunci soarta lor va fi captivitatea şi moartea. Dar chiar dacă se va ajunge la aceasta – ei posedă o viaţă, pe care nici cea mai mare putere a duşmanului nu o va putea atinge. Numele lor sunt înscrise în cartea vieţii Mielului, şi nicio putere de pe pământ şi din iad nu le va putea şterge sau să le jefuiască partea lor veşnică, care se întemeiază pe moartea Mielului lui Dumnezeu.
Atât în Apocalipsa 13 , cât şi în Daniel 7 tema principală este împărăţia romană reinstaurată. În Apocalipsa 13 tema principală este însă caracterul general al acestei împărăţii, în timp ce în Daniel 7 se vede în mod deosebit capul personal al împărăţiei. Hulele şi prigoana din partea fiarei (Apocalipsa 13:5-7 ) sunt descrise aproape cu aceleaşi cuvinte ca şi vorbirea şi acţiunea »cornului mic« (Daniel 7:8,20,21,25 ). Atât prorocul Daniel cât şi vizionarul Ioan leagă natura împărăţiei cu capul ei personal, ultimul stăpânitor. Caracterul împărăţiei este întruchipat totodată în persoana acestui stăpânitor mare. Alte caracteristici ale fiarei şi legătura ei cu curva le găsim în capitolul 17 al cărţii Apocalipsa. Ele vor fi tratate la studiul acestui capitol. Denumirea de »fiară« este folosită în cartea Apocalipsa pentru împărăţia romană, marea putere statală din ultimele zile.
Fiara a doua (versetele 11-18)
Comparaţie între cele două fiare
Între cele două fiare* din acest capitol există o serie de diferenţe clare. Prima se ridică dintr-o stare de nelinişte, din marea popoarelor răscolită; cea de-a doua se ridică dintr-o stare relativ liniştită şi ordonată, cu un regim stabil, din pământ. Prima este o putere lumească, cea de-a doua este o putere religioasă. Prima fiară are zece coarne, cea de-a doua numai două. Cu influenţa ei rafinată, înşelătoare, nimicitoare de suflete, fiara a doua este cea mai periculoasă dintre aceste două unelte executive ale lui satan, dar prima fiară are o mai mare putere statală şi militară. Cea de-a doua fiară este clar subordonată primei fiare şi foloseşte puterile militare şi restul puterilor, ca să-şi atingă scopul: divinizarea primei fiare. Prima fiară vine dintre naţiuni, cea de-a doua dintre iudei. Şi în timp, fiara a doua apare după prima fiară. Cu privire la domeniile de activitate ale acestor două fiare sunt incertitudini majore la mulţi.
* Atragem încă o dată atenţia, că denumirea fiară, care în sine se foloseşte pentru o împărăţie sau pentru structura unei puteri politice, se foloseşte deseori şi pentru conducătorul acesteia sau pentru căpetenia ei. În cazul particular trebuie dedus din context, dacă este vorba de o împărăţie (sau de o putere) sau de deţinătorul puterii personale, deci despre un om.
Prima fiară va fi un sistem politic şi militar puternic, care va pieri sub judecăţile Domnului la venirea Sa. Cu toate că acest imperiu viitor va fi mai mic în extinderea lui decât împărăţia romană din trecut, autoritatea şi influenţa lui se va extinde peste toate părţile pământului devenite civilizate şi „creştine” şi prin aceasta asupra a numeroase naţiuni. Satan va da tronul său şi autoritatea sa acestei fiare. Domnul Isus a refuzat să primească această autoritate din mâna lui satan (Luca 4:6-7 ), dar ea Îi va fi dată de Tatăl Său (Psalmul 2:8 ). Fiara va fi puterea predominantă pe pământ, căreia nu va putea să i se împotrivească nici o altă putere.
Domeniul de stăpânire al fiarei a doua va fi Palestina. Puterea ei politică va dispărea repede, deoarece prima fiară, prin persoana conducătorului ei, se va amesteca în afacerile politice şi religioase ale iudeilor şi pentru ca să devină conducătorul propriu-zis al Palestinei pentru timpul din urmă. La începutul activităţii sale şi anticristul este văzut ca o fiară*, dar el va pierde domnia lumească şi la sfârşit va fi judecat ca fiind profetul mincinos. Puterea de domnie pe pământ va fi unită în prima fiară, care va rămâne stăpânitoare până la sfârşit şi ca stăpânitoare va fi judecată. Fiara a doua va deveni slujitoarea şi ajutorul primei fiare. Dar această a doua fiară va înşela şi va duce în rătăcire lumea. Ea îşi va îndrepta efortul să mâne în braţele lui satan pe iudei şi pe aceia care odinioară s-au numit creştini. Un semn caracteristic îngrozitor al acelor zile va fi acela că toţi vor fi aduşi în cea mai josnică sclavie sub domnia primei fiare. Atunci nu va mai fi nici un fel de libertate. Însă ambele fiare vor fi prinse în acelaşi timp în, sau, la Ierusalim, şi la venirea Domnului în putere ambele vor primi aceeaşi soartă în iazul de foc (Apocalipsa 19:20 ).
* Domnitorul împărăţiei romane reinstaurate şi anticristul sunt văzuţi şi denumiţi în acest capitol în mod just ca fiare, cu toate că ei sunt oameni naturali. Animalul de regulă îşi are ochii şi simţul îndreptat în jos, spre pământ. Omul creat după chipul lui Dumnezeu, prin alcătuirea corpului său şi prin mersul vertical, este capabil în mod normal să privească în sus. În această diferenţă naturală există o învăţătură spirituală. Gândirea şi năzuinţa omului fără Dumnezeu este îndreptată în jos, spre pământ şi spre cele pământeşti; în aceste caracteristici morale se aseamănă prin aceasta cu animalele. Omul după gândurile lui Dumnezeu dimpotrivă, îşi îndreaptă gândurile şi năzuinţa în sus, spre cer, spre Dumnezeu (2. Corinteni 3:18 ; Filipeni 3:14 ; Coloseni 3:1-2 ). În privinţa aceasta, conducătorii religioşi şi politici din acele timpuri viitoare sunt, în ceea ce priveşte starea lor spirituală şi morală, efectiv animale.
O imitare ruşinoasă a lui Hristos
- – »Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur.« – Cine este această »o altă fiară«? Înfăţişarea ei »asemenea unui miel« arată imediat pe Mesia cel fals sau Hristosul fals. Ea are două coarne; adevăratul Miel a fost văzut cu şapte coarne. Cornul este un simbol al puterii exterioare, morale sau chiar împărăteşti. Noi gândim că cele două coarne ale fiarei reprezintă o imitare deformată a celor şapte coarne ale mielului (Apocalipsa 5:6 ). Mielul are puterea desăvârşită (şapte coarne), acest animal are o putere limitată. Cele două coarne arată o poziţie dublă ca împărat şi preot, pe care anticristul şi le va aroga şi cu care va simula. El va guverna ca împărat în Ierusalim (Daniel 11:36 ), dar cu toate acestea va fi subordonat marelui său conducător, prima fiară. Ca »profetul mincinos (fals)« (aşa este el denumit în Apocalipsa 16:13 ; 19:20 ; 20:10 ) va exercita o mare putere religioasă printre iudei şi în general printre popoarele numite creştine.
- »Vorbea ca un balaur.« – Cu toată aparenta asemănare exterioară cu Mielul şi cu toate că îşi va aroga o autoritate oficială, care nu i se cuvine, el va fi imediat demascat, când va vorbi. Vocea şi vorbirea balaurului îl trădează şi îl caracterizează ca slujitor al lui satan, care exercită puterea şi guvernarea politică. Stricăciunea morală, exterioară şi lăuntrică, a omului este marea ţintă a balaurului şi ca să obţină aceasta, el va fi cel mai bine susţinut de cei doi reprezentanţi importanţi ai lui, fiarele din acest capitol.
Roma şi Ierusalimul vor fi cele două centrale, de unde satan va exercita influenţa sa şi activităţile sale în Europa şi Palestina şi pe întreg pământul.
Fiara a doua ca slujitor al primei fiare
12-15 – »Şi ea exercită toată autoritatea primei fiare în faţa ei; şi face ca pământul şi cei care locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Şi face semne mari, încât face să se coboare foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Şi îi înşală pe cei care locuiesc pe pământ din cauza semnelor care i s-a dat să le facă înaintea fiarei, spunându-le celor care locuiesc pe pământ să-i facă un chip fiarei, care are rana de sabie şi a rămas în viaţă. Şi i s-a dat să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei.« – Cea de-a doua fiară va fi o putere subordonată şi căpetenia ei regală va fi slujitorul activ al primei fiare. La prima privire se pare că din aceste versete rezultă că prima fiară este un sistem puţin activ şi că energia şi desfăşurarea de forţă se întâlneşte numai la fiara a doua, deoarece »exercită toată autoritatea primei fiare în faţa ei [deci, în prezenţa ei]«. Dar aceasta nu este aşa. Prima fiară este o uniune puternică de zece împăraţi, armonios uniţi într-o putere uriaşă (Apocalipsa 17:12-13 ) sub un domnitor, care se opune activ şi cutezător lui Dumnezeu, hulind şi prigonind. Anticristul, căpetenia celei de-a doua fiare, nu va avea nicio putere regală în afara Palestinei. De aceea el se va folosi de autoritatea primei fiare, a cărei putere şi prestigiu le va folosi pentru exercitarea intenţiilor lui diabolice. Acesta urmăreşte ca să conducă creştinătatea decăzută, să se plece în adorare înaintea împărăţiei romane reinstaurate şi a domnitorului ei. Cea de-a doua fiară nu va dispune de o putere militară proprie; pe aceasta o dă balaurul primei fiare. Însă cea de-a doua fiară va influenţa oamenii spiritual şi religios şi de aceea va fi cea mai rea dintre cele două. Anticristul va revendica pentru sine însuşi adorare divină şi se va aşeza în Templu, pe care naţiunea iudaică îl va reclădi atunci în stare de necredinţă. El însuşi se va înălţa peste orice autoritate omenească şi divină, în măsura în care îi este posibil, ca să ocupe* locul lui Dumnezeu. Aceasta va avea loc în Palestina. Acolo va guverna el, după ce şi-a instaurat tronul în Ierusalim şi tot acolo va lua Templul în totalitate în posesiunea sa şi se va prezenta ca fiind Dumnezeu. Această a doua fiară va avea prin aceasta putere religioasă şi lumească, dar puterea religioasă va sta pe prim plan. Cu totul altfel decât Hristos, care a venit în Numele Tatălui Său (Ioan 5:43 ), această persoană îngrozitoare va avea pretenţia că este Mesia al lui Israel, dar se va impune ca împărat şi ca proroc în mijlocul poporului, care va fi strâns atunci în necredinţă în ţară. Naţiunea iudaică (cu excepţia rămăşiţei temătoare de Dumnezeu), lovită prin judecată cu orbire, va recunoaşte aroganţa şi cerinţele anticristului, care va conduce atunci la decăderea totală de la Dumnezeul adevărat al iudeilor şi al creştinilor (1. Ioan 2:22 ). În interiorulgraniţelor ţării sfinte el va fi venerat în mod dezgustător ca Dumnezeu. În afara graniţelor Palestina, în restul ţinuturilor creştinătăţii, el va constrânge naţiunile şi popoarele să se închine primei fiare, »a cărei rană de moarte fusese vindecată.«
* Anticristul va fi adorat public, însă în mod ciudat el însuşi va adora un dumnezeu, pe care el însuşi şi l-a conceput, un dumnezeu, care până atunci nu a fost cunoscut în istoria lui Israel. Pe acest idol îl va copleşi cu glorificări (Daniel 11:38 ). „Împăratul”, care apare pe neaşteptate în istoria războaielor dintre stăpânitorii sirieni şi egipteni (Daniel 11 ) şi care are origine iudaică (Daniel 11:37 ), este fără îndoială falsul Mesia. El este acelaşi cu omul păcatului şi cel nelegiuit (2. Tesaloniceni 2:3,8 ), anticristul, la Ioan, prorocul fals (mincinos) din cartea Apocalipsa şi cealaltă fiară, cea de-a doua, din Apocalipsa 13 . El va cere în Palestina ca numai el să fie adorat şi în lumea largă va dirija adorarea spre marii lui tovarăşi de legământ, prima fiară şi balaurul.
- – »Şi face semne mari, încât face să se coboare foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor.« – Marile semne nu sunt prezentate în detaliu, dar un semn deosebit de remarcabil este numit concret: ea face să se coboare foc din cer, şi aceasta în public, »înaintea oamenilor« Este felul semnelor şi minunilor prin care în timpul lui Ilie s-au confirmat pretenţiile adevăratului Dumnezeu în opoziţie cu cele ale lui Baal (1. Împăraţi 18:38-39 ). Deci în acelaşi fel fiara a doua va susţine pretenţiile la adorare din partea tuturor a primei fiare, şi în mod asemănător fiara a doua va fi confirmată de satan însuşi (2. Tesaloniceni 2:9 ). Aceasta va avea loc atunci când Dumnezeu prin judecata de răsplătire va lăsa pradă creştinătatea vinovată, care de mult a renunţat deja la El; prin aceasta va începe judecata ei. Dumnezeu va trimite atunci creştinătăţii decăzute »o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă o minciună« (2. Tesaloniceni 2:11 ). Urmarea acestui fapt va fi că satan îşi va ocupa locul în mijlocul creştinătăţii mărturisitoare şi în felul acesta Dumnezeu va fi cu totul pus deoparte, aşa că va lua naştere ca rezultat îngrozitor adorarea diavolului în prezentarea lui triunitară. Acesta va fi deci sfârşitul civilizaţiei noastre celebre şi a progresului material şi moral. Este de ales între Dumnezeu şi creştinismul biblic, pe de o parte, şi diavol şi creştinătate, pe de altă parte. Realitatea vie este legată numai de prima; o simplă mărturisire creştină, care nu are o valoare adevărată şi care rămâne, conduce la a doua legătură.
Chipul fiarei
- – »… spunându-le celor care locuiesc pe pământ să-i facă un chip fiarei, care are rana de sabie şi a rămas în viaţă.« – Solicitarea oficială »să-i facă un chip fiarei, care are rana de sabie şi a rămas în viaţă.« este o altă înaintare în rău. Este remarcabil că la începutul supremaţiei păgâne oamenii sub ameninţarea cu moartea au fost constrânşi să se închine unui chip care reprezenta mărimea şi maiestatea primului imperiu mondial (Daniel 3 ). Scurt înainte de sfârşit stăpânirea păgână va repeta aceasta, aşa cum vedem aici. Cât de incorigibilă este natura umană! În Scriptură se face diferenţiere între pildă şi chip (tablou). Omul a încetat din punct de vedere moral să fie după asemănarea cu Dumnezeu (Geneza 1:26 ), dar şi despre omul decăzut se spune că el este făcut după chipul lui Dumnezeu şi are misiunea să exercite suplinitor funcţia de guvernare din partea lui Dumnezeu pe pământ (Geneza 9:6 ). Un chip (tablou) prezintă pe cineva, dar nu este neaparat identic cu el. Suntem convinşi că chipul fiarei va fi un chip real, impunător, care va fi înălţat în centrul creştinătăţii şi va sluji la adorarea fiarei. În câmpia Dura a fost ridicat un chip real, care a slujit la adorarea lui Nebucadneţar şi a împărăţiei sale.
Rana de moarte a fiarei este amintită de trei ori (versetele 3,12,14). La a treia prezentare se spune că rana a fost pricinuită de o sabie, ceea ce arată că sfârşitul de atunci al imperiului mondial nu a venit pe calea decăderii naturale, ci violent. Cetele germanilor din nord au strâmtorat împărăţia slăbită şi i-au pus capăt.
Adorarea chipului
- – »Şi i s-a dat să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei.« – Anticristul nu va avea nici o putere în sine însuşi. De la sine nu putea să dea chipului nici putere şi nici viaţă reală sau chiar numai aparentă, dar el va acţiona sub puterea lui satan. Acesta este cel care va lucra prin cele două fiare. Chipului fiarei i se va da suflare, nu viaţă, căci viaţa o dă numai Dumnezeu. Chipul va fi făcut fiarei, va sluji onoarei şi glorificării ei. Va fi însă şi un chip al fiarei, deci o va prezenta în aşa fel, ca să atragă atenţia lumii asupra lui şi permanent să menţină treaz în mintea oamenilor gândul la fiară, prin aceea că el stă înaintea ochilor lor. Hengstenberg a remarcat în privinţa aceasta: „Nu se vorbeşte despre chipuri, ci despre un chip, însă după sens ne putem gândi la o mulţime de chipuri.” – Dacă acest chip va fi multiplicat şi va fi răspândit pe toată întinderea ţinutului creştinătăţii, nu putem spune cu certitudine*. Scopul este însă, fie că este vorba de un chip sau de mai multe, să facă lumea să cadă în adorare la picioarele fiarei. Chipului fiarei i se va da să şi vorbească. Conţinutul vorbirii lui îl vor afla numai cei care îl vor auzi. Însă moartea va fi cu certitudine partea tuturor celor care refuză să aducă onoare divină fiarei sau căpeteniei ei, »conducătorul [roman] care va veni« (Daniel 9:26 ). Aşa va înşela fiara a doua prin semne şi minuni supranaturale mulţimea decăzută şi vinovată a creştinătăţii, că nu numai se va pierde orice imaginaţie despre creştinismul adevărat, ci va fi practicată deschis şi fără ruşine o slujire la idoli în cea mai oribilă formă. Ce viitor stă înaintea „ţărilor creştine”!
* Astăzi ne putem imagina răspândirea chipului prin serviciile de ştiri şi reţelele de date.
Supunerea generală faţă de fiară
16-17 – »Şi face ca tuturor, celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor liberi şi celor robi, să li se dea un semn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei.« – În acele zile îngrozitoare va fi subjugată orice gândire şi activitate personală. Va fi cerută cea mai adâncă şi deplină supunere, care a existat vreodată, sub tirania satanică – şi nimeni nu va îndrăzni să i se opună. Diferitele categorii de oameni care au fost numite cuprind în totalitatea lor pe toţi cei care trăiesc în zona de influenţă a fiarei. Nimeni, oricât de neînsemnată sau de înaltă va fi poziţia lui, nu se va putea sustrage. Nici bogaţii, nici săracii nu vor putea să-şi răscumpere sau să obţină prin implorare eliberarea de sub domnia de fier a fiarei. Cei liberi şi robii vor sta pe aceeaşi treaptă în absoluta subordonare faţă de fiară. Toţi, de la cei mai mici şi până la cei mai mari, vor fi în aceeaşi măsură sclavii ei. Cine se împotriveşte voinţei ei va fi jefuit de dreptul la viaţă, căci fiara va controla eficient orice activitate; cine se va împotrivi va trebui să privească moartea sigură. Un semn anumit, secret, va fi pus pe fiecare om, fie pe mâna lui dreaptă, ori pe frunte*. Numai martirii nu vor primi semnul. În credincioşie ei vor fi gata să-şi dea viaţa prin împotrivirea lor intransigentă faţă de aroganţa satanică. Semnul pe mână va marca omul ca sclav activ al fiarei, în timp ce semnul pe frunte va exprima recunoaşterea publică a sclaviei. În ambele cazuri trebuie însă să se recunoască supremaţia absolută a fiarei şi să i se aducă închinare. Odinioară se obişnuia să se ardă cu fierul roşu numele, sau un semn caracteristic, al stăpânului pe sclav. Cei pecetluiţi din cele 12 seminţii ale lui Israel (Apocalipsa 7:3 ), cei păziţi din Iuda (Apocalipsa 14:1 ) şi sfinţii glorificaţi (Apocalipsa 22:4 ), vor fi însemnaţi public, pe frunţile lor, de Dumnezeu ca proprietate a Sa (vezi şi Ezechiel 9:4 ). Pavel purta pe trupul său semnele rănilor Domnului Isus (Galateni 6:17 ).
* În India, brahmenii poartă pe fruntea lor un semn spre onoarea „dumnezeului” căruia ei i se închină, prin care ei sunt uşor diferenţiaţi unul de altul.
Trebuie să ţinem foarte bine seama că Satan va da unitate şi putere acestui sistem statal şi social, fiarei. De aceea toţi trebuie să recunoască apartenenţa lor la acest sistem, dacă vor să nu fie pedepsiţi cu izgonire fără nicio cruţare. Nevoile vieţii zilnice, care se obţin prin activitate legitimă, nu vor mai fi obţinute de aceia care în credincioşie faţă de Dumnezeu şi în ţinerea strâns de adevăr vor refuza să urmeze fiara şi slujitorii şi complicii ei puternici şi vicleni, pe anticrist, suita ei. Proscrierea socială şi moartea vor fi partea necondiţionată a tuturor care rămân credincioşi lui Dumnezeu în această cea mai mare strâmtorare din istoria omenirii. Unificarea este deja acum la ordinea zilei; oamenii religioşi o cer, lumea politică o cere, bogăţia şi capitalul o cere, muncitorimea, muncitori învăţaţi şi neînvăţaţi o cer. Toţi depun eforturi spre marea ţintă: unirea satanică sub conducerea fiarei a tuturor grupărilor religioase şi a grupelor din rândul anticriştilor şi a tuturor direcţilor sociale şi politice. Din rândul maselor frământate ale popoarelor, din forţele nestăpânite, din revoluţii şi anarhii, care nu cunosc dreptul şi legea, din certurile şi luptele dintre capital şi muncitorime, din răsturnările de tronuri şi prăbuşirea statelor, va rezulta prin influenţa directă a lui satan o puternică putere statală. Ea va învinge tot ce îi stă în cale, sau vrea să-i împiedice înaintarea. Şi acestei puteri va trebui să i se supună toţi, fără nici o excepţie – sau vor plăti pedeapsa cu preţul vieţii lor.
Semnul, numele fiarei şi numărul numelui ei* nu sunt trei semne diferite. Numele fiarei nu ne este făcut cunoscut în Cuvântul lui Dumnezeu, şi tot aşa numele domnitorului, care va domni în Rusia în ultimul timp şi căruia îi este destinat să joace un rol important în relaţiile cu Israel (Ezechiel 38 ; 39 ). Nu vrem să afirmăm, că este imposibil să se cunoască numele fiarei. Fără îndoială, în privinţa aceasta Dumnezeu va da lumină şi înţelegere deplină sfinţilor care vor fi pe pământ în zilele acelea, căci pentru ei această cunoaştere va fi de mare importanţă şi chiar necesară, ca să recunoască adevăratul caracter al fiarei. De aceea să lăsăm aşa cum a lăsat Dumnezeu, până când El o va face clar, ceea ce cu siguranţă o va face; dacă nu nouă, atunci El va da totuşi claritate acelora, care vor putea să aibă cu adevărat foloase din ea. Partea acelora, care vor primi semnul fiarei, va fi pierzarea veşnică. Cuvintele, cu care este descrisă soarta lor îngrozitoare, vorbesc despre o groază fără precedent. Noi nu cunoaştem nimic în Cuvântul lui Dumnezeu, care să depăşească seriozitatea solemnă a comunicărilor cu privire la pierzarea totală, irevocabilă şi veşnică a discipolilor fiarei. Numai Dumnezeu putea s-o facă, şi El a făcut-o cu cuvinte care exprimă chinuri inexprimabile (Apocalipsa 14:9-11 ). Uşa speranţei va fi încuiată pentru fiară, pentru adepţii ei şi ajutoarele ei la rău, şi pentru numeroşii ei adoratori. Lepădarea lui Hristos de către creştinătate va fi urmată cu cea mai mare certitudine de primirea Hristosului fals sau a falsului Mesia, şi acest act concret al nebuniei şi vinovăţiei omului poate conduce, când el va fi înfăptuit, numai la ţinta finală – iazul de foc.
* 1. Un comentator a scris cu privire la numărul numelui fiarei: „Încercările diferite de a dezlega această enigmă renumită par să dovedească că cercetătorii sunt încă departe de a fi una. Weyland descopere numărul în expresia Caesar al romanilor, scris cu litere ebraice; Schmidt şi Vischer o găsesc în numele lui Nero, Pfleiderer în numele lui Nero Caesar şi Voelter în Traian Adrianus. Erbes, Spitta şi Zahn, care ca şi Irenaeus citesc în textul Scripturii numărul 616 în loc de 666, identifică fiara cu Caligula sub numele de Gaius Caesar, dar ei ajung la acest rezultat folosind litere greceşti în loc de litere evreieşti. După mai bine de optsprezece secole este încă foarte nesigur, dacă cineva are suficientă pricepere, ca să socotească numele fiarei.” 2. În limba greacă şi în limba ebraică literele sunt folosite şi ca numere (ca de exemplu la numerele romane); de aceea fiecare literă are în aceste limbi (şi în altele) şi o valoare numerică. Întreaga valoare numerică a unui cuvânt sau nume se poate calcula exact, adunând valorile numerice ale literelor. Asocierea inversă a unui cuvânt sau nume la un număr dat (care reprezintă o sumă) nu este posibilă să se facă univoc, dacă nu se ştie din câte litere şi care sunt literele din care se compune cuvântul. În scrierea greacă sau ebraică numele şi numărul numelui ar putea fi constituit din aceleaşi litere şi prin aceasta să arate la fel.
Numărul fiarei
- – »Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, pentru că este număr de om; şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.« – Mulţi comentatori şi-au oferit înţelepciunea şi priceperea lor şi în unele cazuri sau făcut cercetări mari, ca să clarifice întrebarea, ce vrea să se spună prin numărul 666.
În acest număr simbolic se ascunde înţelepciunea divină, şi fără înţelegere spirituală nu se poate dezveli taina lui. Fără îndoială înţelesul lui exact şi deplin va fi foarte clar înţelepţilor sau celor drepţi din timpul necazului care va veni în curând. Atunci puterea lui satan în legătură cu viclenia fiarei va face să fie atinsă cea mai înaltă treaptă a aroganţei şi păcătoşeniei omului şi el se va aşeza deschis în politica şi religia sa împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său. La o astfel de descoperire a omului se referă, vorbind la modul general, înţelesul spiritual al numărului 666. Acest înţeles va fi atunci foarte clar pentru sfinţii afectaţi direct, şi el va conduce la respingerea imediată a fiarei şi pretenţiilor ei, care în acel timp din urmă vor fi caracterizate de hule şi împotrivire faţă de Dumnezeu din partea slujitorilor politici ai lui satan.
Numărul 666 este »număr de om«; simplul număr 6 stă deja în legătură cu omul la crearea lui şi de asemenea şi în istoria lui. Omul a fost creat în ziua a şasea. Lui i-au fost hărăzite şase zile pentru a lucra. Robul evreu trebuia să slujească şase ani. Ogorul trebuia cultivat şase ani. La deschiderea pecetei a şasea asupra omenirii va veni o judecată îngrozitoare şi vastă. Aşa cum numărul şapte caracterizează ce este desăvârşit sau complet, numărul şase, care nu ajunge la numărul deplin, arată nedesăvârşirea şi truda omenească. Dar pe parcursul istoriei sale omul înaintează de la defecte la stări mai rele, până se descopere în duşmănie publică şi directă faţă de Dumnezeu. Când de aceea numărul şase apare dublu sau de mai multe ori, atunci aceasta înseamnă că însemnătatea simbolică şi morală a numărului şase simplu este accentuată mai puternic. Uriaşul Goliat şi fratele lui erau oameni de o mărime şi putere extraordinară şi duşmani deschişi ai lui Dumnezeu şi ai lui Israel. La amândoi se găseşte de mai multe ori numărul şase (1. Samuel 17:4-7 ; 2. Samuel 21:20-22 ; 1. Cronici 20:6 ).
În evoluţia omului, înaintarea lui în rău atinge punctul culminant în domnia fiarei, pe care o arată înţelesul funest al numărului 666 – de trei ori numărul 6. În mod evident există o legătură între primul şi ultimul imperiu mondial. În caracterul lor sunt identice, dar ultimul imperiu mondial va atinge cea mai rea dezvoltare. Chipul de aur, pe care l-a făcut Nebucadneţar pentru propria glorificare, era înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi (Daniel 3:1 ). Fără îndoială chipul din câmpia Dura avea scopul să strângă şi să unifice religiile numeroase şi diferite din interiorul puternicului imperiu babilonian. Sub ameninţarea cu o moarte îngrozitoare, oamenii trebuiau să se închine chipului de aur. Cu siguranţă putem vedea în Daniel 3 un indiciu cu privire la răul mult mai grav şi cu adevărat diabolic din Apocalipsa 13 . Ambele locuri din Scriptură ne prezintă un tablou trist al oamenilor care s-au aşezat şi se aşează peste dreptul uman şi peste Lege în mândrie, egoism şi independenţă arogantă faţă de Dumnezeu. Numărul 6 întreit, 666, vorbeşte despre dezvoltarea deplină şi cea mai înaltă a omului sub conducerea directă a lui satan, despre concentrarea dirijată de satan a puterii cetăţeneşti, religioase şi statale. Dumnezeu, Domnitorul suprem, va fi atunci total dat la o parte (în măsura în care aceasta este posibil oamenilor). Un om va ocupa locul Lui, şi aceasta nu în întunericul păgânismului, ci în Palestina şi în alte ţinuturi ale creştinătăţii! Omul nu poate să scape de această treaptă de dezvoltare a răului. Prin aceasta se ajunge la punctul culminant al nebuniei omeneşti, a mândriei omeneşti, a aroganţei omeneşti, şi a voinţei omeneşti neînfrânate. După înţelegerea noastră, acesta este înţelesul numărului 666*. El nu include nici o enigmă, care trebuie dezlegată de capete ingenioase, ci este o lecţie, pe care omul spiritual în zilele care vor veni şi deja acum trebuie s-o înţeleagă spre folosul lui.
* Numărul 6 întreit conduce şi la gândul următor: numărul 3 arată o mărturie completă; o stare de lucruri este considerată veridică pe baza mărturiei concordante a 3 martori (1. Ioan 5:7-8 ). Deoarece 6 este numărul nedesăvârşirii omeneşti, întreitul număr 6 (numărul 666, »număr de om«) înseamnă nedesăvârşirea totală şi incontestabilă a fiarei. Cu toată aroganţa ei, ea va fi caracterizată printr-o totală nedesăvârşire. În acest context este foarte remarcabil, că valoarea numerică în limba greacă a Numelui scris Isus este 888, deci un întreit 8. Numărul 8 arată un început nou. Ziua a 8-a este ziua 1 a unei săptămâni noi şi »ziua următoare după Sabat«; 8 este şi numărul noii creaţii şi al veşniciei. Deci numărul 888 arată, că Numele Domnului Isus – şi prin aceasta Persoana Sa şi lucrarea Sa – stă în legătură cu noua creaţie, care se întemeiează pe El (vezi Levitic 23:10,11,15,16 ; Ioan 20 ; 2. Corinteni 5:16,17 ).
Privire retrospectivă şi privire de ansamblu profetică
În prima parte a capitolului 11 (până la versetul 13), iudeii şi Ierusalimul stau pe prim plan, dar ei sunt supuşi naţiunilor. Restul capitolului arată cum locuitorii cerului privesc cu bucurie spre sfârşitul căilor lui Dumnezeu. În capitolul 12 vedem în lumina cerului sursele invizibile ale binelui şi răului, Copilul de parte bărbătească şi balaurul, apoi legăturile lui Israel cu cei doi, în mod deosebit în timpul ultimei jumătăţi a săptămânii-an a necazului cel mare care va veni. Satan aruncat din cer pe pământ împreună cu îngerii săi va încerca să se răzbune pe iudeii temători de Dumnezeu. El va prigoni pe sfinţii lui Dumnezeu dintre iudei şi dintre neamuri. Deoarece ştie că mai are puţin timp, îşi va urmări fără încetare şi cu mare energie şi mânie scopul. Este uimitor, cum se precipită evenimentele în timpul scurt de trei ani şi jumătate. Ceea ce în împrejurări normale şi prin activitatea influenţelor obişnuite asupra oamenilor a necesitat secole pentru a se ajunge la dezvoltare, atunci, sub conducerea iscusită a lui satan, se va realiza deosebit de repede. În privinţa aceasta trebuie să ne gândim, că multele obstacole, care acum sub previziunea lui Dumnezeu – printre altele şi existenţa actuală a puterii autorităţilor – reţin ultima şi deplina desfăşurare a răului, nu vor mai fi atunci. Adunarea va fi luată în cer, şi Duhul Sfânt va fi părăsit pământul. »Numai că acum este acela, cel care o reţine, până când El [Duhul Sfânt] va fi luat din cale, şi atunci va fi descoperit cel fărădelege« (2. Tesaloniceni 2:7,8 ). Acum există cele două obstacole esenţiale, »ce reţine« şi »cel care o reţine« – un lucru (Adunarea) şi o Persoană (Duhul Sfânt).
Vedem apoi în capitolul 13 cele două fiare, prin care satan îşi urmăreşte scopurile sale cu creştinătatea şi cu iudaismul stricat. Prima fiară este fără îndoială împărăţia romană, marele imperiu mondial, căruia satan îi va da tronul său şi autoritatea sa. Cea de-a doua fiară va acţiona în Palestina în sectorul religios cu putere aproape nelimitată, dar satan se va folosi de ajutorul ei şi în alte ţinuturi din afara ţării sfinte. Însă acolo el va lucra în subordonare faţă de puterile statale. Nu este de ajuns că slujirea la idoli a iudeilor în cele din urmă va întrece tot ce a avut loc în trecut (Matei 12:45 ), chiar şi chipul îngrozitor pe care îl prezintă aşa de plastic profetul captivităţii (Ezechiel 8 ) – ci şi creştinătatea trebuie umilită, să devină o mulţime stricată, odioasă de slujitori la idoli. Aceasta va obţine fiara a doua în prezenţa primei fiare, superioară în ceea ce priveşte puterea politică.
Duşmanii exteriori ai lui Israel din timpurile acelea nu sunt numiţi în cartea Apocalipsa. Conducătorul lor va fi asirianul sau împăratul nordului, duşmanul politic al naţiunii iudaice reînfiinţate fiind în stare de necredinţă. Împăratul sudului (Egiptul) va fi un aliat al primei fiare, dar un adversar al marelui său vecin din nord, asirianul. Acesta va fi la rândul lui un duşman înverşunat atât al împăratului anticreştin din ţara Israel (al fiarei a doua din capitolul 13), cât şi al împăratului sudului. Palestina, deoarece se află între cele două puteri duşmane, va fi ca şi în trecut câmpul lor de măcel. Trecutul (Daniel 11:1-35 ) şi viitorul (Daniel 11:36-45 ) acestor două puteri şi legăturile lor cu iudeii sunt o temă de studiu foarte interesantă. În cartea Daniel, capitolul 11 este o extindere a capitolului 8 cu multe detalii. Pentru a cunoaşte marii duşmani ai lui Israel din ultimele zile, trebuie citiţi prorocii Isaia, Mica şi în mod deosebit Daniel. Gog, domnitorul Rusiei, care stă peste şi înapoia împăratului nordului, va cădea de asemenea fără glorie împreună cu oştirile lui pe munţii lui Israel (Ezechiel 38 şi 39), după ce Domnul va fi nimicit pe asirian. Aceasta va avea loc după venirea Domnului şi efectuarea judecăţilor Lui, înainte ca apoi El să preia domnia în caracterul ei solomonic sau plin de pace şi să înceapă pe pământ mult doritul şi aşteptatul timp de binecuvântare de o mie de ani. Gog va fi conducătorul naţiunilor şi al popoarelor din nord-est în vrăjmăşia faţă de fiară, puterea din vest. În afară de aceasta Gog va fi un duşman al iudeilor, fiara dimpotrivă, va fi la început un prieten al naţiunii reinstaurate. Iudeii reîntorşi în ţară înainte de arătarea Domnului în putere vor fi motivul de ceartă şi vrăjmăşie dintre Gog şi fiară. Scopurile politice ale celor doi vor fi diferite şi de aceea vor ajunge să se certe. Evenimentele din Europa şi Asia lasă să se recunoască că naţiunile merg rapid în întâmpinarea controverselor finale. Fie ca sufletele noastre să fie păzite în pace!
https://comori.org/noul-testament/apocalipsa/apocalipsa/capitolul-131-18
///////////////////////////////////////////
Apocalipsa- Capitolul 12:1-17, de Walter Scott
Femeia şi Copilul de parte bărbătească
1-2 – »Şi un semn mare s-a văzut în cer: o femeie îmbrăcată în soare şi având luna sub picioarele ei şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele; şi, fiind însărcinată, striga în durere şi în chin ca să nască.« – Capitolele 12, 13 şi 14 conţin o profeţie coerentă. Considerăm că această secţiune este deosebit de bogată în învăţăminte pentru cei care doresc să înţeleagă profeţia. O înţelegere corectă a ei legată cu atitudine morală temătoare de Dumnezeu îl va face capabil pe cititor să înţeleagă linia principală a profeţiei. Ce domeniu larg se deschide în acest capitol! De la naşterea lui Hristos (versetul 5) până în momentul când El calcă teascul mâniei lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:20 ; 19:15 ) – o perioadă de timp mai lungă de două mii de ani, de la slăbiciunea Copilului şi până la descoperirea în judecată a puterii Sale absolute. Aceste evenimente minunate sunt prezentate în 56 de versete prin simboluri şi cuvinte.
- »Şi un semn mare s-a văzut în cer.« – Un semn are însemnătatea lui şi arată un anumit lucru sau eveniment (vezi şi Apocalipsa 15:1 ). În acest capitol sunt amintite de mai multe ori lucruri mari, cuvântul mare apare de cinci ori. Primul – în ordine cronologică, nu în ce priveşte însemnătatea – semn mare este o femeie. Subiectul cu importanţă deosebită în acest capitol este însă Copilul de parte bărbătească. – În realitate femeia nu este în cer, ci pe pământ; numai semnul a fost văzut acolo. De ce a apărut el în cer, când însemnătatea lui deosebită şi locul suferinţei ei este pe pământ? Prin aceasta trebuie să se facă cunoscut gândurile lui Dumnezeu şi intenţiile Lui cu ea în reşedinţa Lui, în cer. Istoria ei trebuie să fie citită şi cunoscută în cer, în lumina prezenţei lui Dumnezeu.
- »O femeie îmbrăcată în soare şi având luna sub picioarele ei şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele.« – În cartea Apocalipsa găsim patru femei, fiecare din ele reprezintă simbolic o organizaţie de persoane sau un sistem:
- Izabela sau sistemul papal (Apocalipsa 2:20 )
- Femeia dotată cu plinătatea guvernării, sau Israel (Apocalipsa 12:1 )
- Curva cea mare sau biserica cu numele în stricăciunea şi decăderea ei viitoare (Apocalipsa 17:1 )
- Mireasa, soţia Mielului, sau Biserica (sau Adunarea) glorificată în cer (Apocalipsa 19:7 ; 21:9 ).
Luminătorii cereşti, soarele, luna şi stelele, sunt văzuţi aici împreună în slava lor. Ei înfăţişează simbolic un sistem de guvernare complet. Deci în această femeie este unită întreaga autoritate de guvernare: autoritatea supremă (soarele), autorităţile derivate şi subordonate (luna) şi autorităţile publice şi de conducere (stelele). Aşa cum arată coroana de pe capul ei, ea are şi demnitate regală. Dar de ce se vorbeşte despre douăsprezece stele? Fără îndoială în aceasta se cuprinde un indiciu referitor la slava viitoare a lui Israel, cele douăsprezece* seminţii. Femeia este dotată cu toată splendoarea şi plinătatea autorităţii de guvernare pe pământ şi, cu toate că acest semn apare în cer, intenţiile lui Dumnezeu revelate în aceasta vor deveni realitate pe pământ.
* Este periculos să se folosească simbolica antichităţii (a înţelepţilor din antichitate) pentru interpretarea vorbirii simbolice profetice din Biblie. Din cauza numeroaselor şi foarte diferite sisteme religioase în care vorbirea simbolică şi simbolistica au găsit o mare utilizare şi aceasta deseori pentru prezentarea ideilor în sens opus, folosirea vorbirii lor simbolice pentru explicarea simbolurilor Bibliei nu oferă nici o siguranţă. Sfânta Scriptură se interpretează prin ea însăşi. Fiecare simbol din Apocalipsa se poate înţelege prin folosirea altor părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia nu are nevoie de o lumină împrumutată din lumea păgână. Ea dă şi niciodată nu se împrumută. Cu privire la numerele din Scriptură a scris cu multă sârguinţă şi iscusinţă fratele W. F. Grant din America, plecat la Domnul; Dr. Bullinger, din Anglia, fratele plecat la Domnul E. C. Pressland şi alţii au oferit de asemenea contribuţii valoroase la acest domeniu de cercetare a Scripturii. Dar tema nu este nicidecum nouă. În toate timpurile cercetători zeloşi s-au preocupat cu studiul numerelor. Numerele din Apocalipsa au preocupat întotdeauna gândurile şi peniţa teologilor. Numărul şapte este fără îndoială cel mai predominant în cartea Apocalipsa. El apare de aproximativ 53 de ori şi arată că ceva este complet sau desăvârşit. Acest număr este deseori subîmpărţit în trei şi patru, numărul trei arătând ceea ce este divin, în timp ce numărul patru stă în legătură cu ce este omenesc sau cu creaţia în totalitatea ei. Numărul doisprezece, care apare în textul nostru şi deseori şi în alte locuri, vorbeşte despre o administraţie pe pământ, aflată în mâna oamenilor, precum şi despre o comunitate statală sau bisericească, sau despre ambele împreună, aşa cum va fi în cazul unirii legitime a statului cu biserica, prezentată în Apocalipsa 21:9-27 . Şi între popoarele păgâne acest număr a fost pus deseori în legătură cu administraţia. Istoria chinezilor, egiptenilor, perşilor, grecilor şi romanilor oferă numeroase dovezi în privinţa aceasta.
- »Şi, fiind însărcinată, striga în durere şi în chin ca să nască.«- Femeia este văzută în versetul 1 ca împărăteasă, în acest verset ca mamă. Ca împărăteasă o vedem în glorie şi maiestate, ca mamă în dureri şi nevoi (Ieremia 4:31 ). Cine este această femeie şi cine este Copilul? Femeia este Israel, Copilul este Hristos. Un număr mare de comentatori văd în simbolul femeii biserica. Într-adevăr amândoi, Israel şi biserica, stau într-o legătură strânsă cu Hristos – Israel ca mamă, biserica sau Adunarea ca mireasă a Sa şi soţie a Sa. Dar dacă recunoaştem că în versetul 5 se vorbeşte despre Hristos şi realmente acest verset se poate referi numai la El, atunci întrebarea controversată este clarificată: Israel şi nu Biserica a fost mama lui Mesia (Isaia 9:6 ; Mica 5:2 ; Matei 1 ; Romani 9:5 ).
S-ar putea să fie greutăţi să se aducă la unison durerile naşterii unei femei (cu referire la Israel) cu ceea ce a avut loc la naşterea lui Hristos. Dar aşa cum şi aceste lucruri – aparent contradictorii – sunt puse aici în înţelepciunea lui Dumnezeu (când a fost ţipătul, durerile naşterii şi durerile, atunci când Mesia a venit în lume?) – totuşi în realitate nu este nici o greutate. Răspunsul la întrebare îl găsim în Isaia 66:7 : »Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui Fiu.« Durerile şi suferinţele vor veni peste Israel în viitor, în ceasul încercării. Dar Mesia, »Fiul de parte bărbătească«, a fost născut înainte de acest timp greu. Profetul Mica confirmă aceasta printr-o afirmaţie clară, fără echivoc. După ce a scris despre naşterea lui Mesia (Mica 5:1 ), el adaugă (Mica 5:3 ): »De aceea îi va lăsa, până la vremea când va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la copiii lui Israel.« »Durerile naşterii« vor veni peste femeie cel puţin după două mii de ani de la naşterea lui Mesia; sunt durerile ei în timpul de necaz care va veni. De aceea încă o dată: »Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui Fiu.« Rămâne numai să întrebăm: de ce atunci durerile femeii şi naşterea lui Mesia sunt puse alături una de alta în acest capitol? Mai întâi este de remarcat, că timpul actual îndelungat al lepădării lui Israel, cuprins între naşterea lui Mesia şi timpul de necaz, este ocolit în tăcere; el este un timp intercalat, despre care nu se vorbeşte în profeţie, dar despre care se vorbeşte în alte părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu. În al doilea rând în aceasta vedem simpatia adâncă a lui Mesia la suferinţele poporului Său. Deja cu multe secole înainte El s-a gândit la marele necaz (Matei 24:15-28 ) şi a îngrijit de anumite limitări, ca să-l uşureze. În al treilea rând poporul este în timpul, despre care relatează capitolul nostru, scurt înainte de a intra în suferinţele îngrozitoare şi întoarcerea până la naşterea lui Hristos ne arată legătura Lui strânsă cu poporul în suferinţele sale.
3-5 »Şi un alt semn s-a văzut în cer: şi iată, un balaur mare, roşu (ca focul), având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele lui şapte coroane; şi coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Şi balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-i devoreze Copilul. Şi a născut un fiu de parte bărbătească; El va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier; şi Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.« – Cel de-al doilea semn remarcabil este un balaur mare, roşu ca focul. Este satan, văzut în trăsăturile lui de caracter cele mai rele, care aici se comportă cu duşmănie faţă de femeie. În versetul 9 şi în Apocalipsa 20:2 se constată fără îndoială, că satan este balaurul. De ce se foloseşte balaurul ca simbol pentru satan? Faraon, împăratul Egiptului, din cauza cruzimii lui faţă de poporul lui Dumnezeu şi din cauza independenţei lui de Dumnezeu, independenţă arogantă şi plină de mândrie, este numit »balaurul cel mare care stă culcat în mijlocul râurilor« (Ezechiel 29:3 ). Despre Nebucadneţar, având în vedere brutalitatea şi cruzimea lui, se vorbeşte asemănător (Ieremia 51:34 ). Dacă ne gândim la afirmaţiile Scripturii cu privire la leviatan (Iov 3:8 ; 40:20 ; Psalmul 74:14 ; 104:26 ; Isaia 27:1 ), stăpânitorul apelor, în care se poate vedea şi balaurul, atunci cruzimea lui nesăţioasă pare să fie trăsătura lui de caracter deosebită. Aşa cum se poate deduce din descrierea hieroglifică a lui, vechii egipteni priveau crocodilul, sau balaurul, ca izvorul şi iniţiatorul oricărui rău, căruia ei i se închinau sub numele Typho. Culoarea roşie ca focul a balaurului face aluzie la caracterul lui criminal, setos de sânge. Aici se vorbeşte pentru prima dată în Scriptură direct despre satan ca fiind un balaur. Stăpânitorii păgâni, faraon şi Nebucadneţar, au înrobit şi asuprit pe poporul lui Dumnezeu şi, deoarece ei au făcut aceasta în exercitarea puterii lui satan, sunt numiţi pe drept balauri. Însă satan este domnul lumii acesteia, adevăratul ei stăpânitor. Puterea imperiului roman va fi în viitor unealta prin care el va lucra. Drept urmare denumirea »balaurul mare, roşu ca focul« poate fi întrebuinţată aici pentru prima dată cu privire la el.
- »… având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele lui şapte coroane« – Ce se spune aici despre balaur se întâlneşte şi în descrierea fiarei (Apocalipsa 13:1 ), însă aici capetele poartă o coroană (diademă), o cunună de aur, care în orient era privită ca semn al puterii tiranice, samavolnice; la fiară dimpotrivă, cele zece coarne poartă diademe. În cele şapte capete ale balaurului nu trebuie să se vadă cele şapte movile ale oraşului Roma. Balaurul şi fiara trebuie diferenţiate, chiar dacă stau în strânsă legătură între ele. Balaurul este o putere spirituală rea, fiara este puterea politică pe pământ, împărăţia romană (şi capul personal al acestei împărăţii, deci un om). Cele şapte capete ale balaurului cu cele şapte diademe arată o concentrare totală a puterii pământeşti şi inteligenţă, care este folosită în chip tiranic, barbar. Cele zece coarne ale lui fără diademe arată forma de constituire din viitor a împărăţiei, care va fi subîmpărţită în zece imperii, a căror guvernare o va dirija el. Dacă capetele lui sunt împodobite cu diademe, nu mai este necesar ca şi coarnele să aibă diademe. Mai târziu, la fiară, vom vedea că cele zece coarne, sau împăraţi, vor purta diademe (Apocalipsa 13:1 ), deoarece ele vor exercita efectiv puterea. Cele zece coarne ale balaurului, fără diademe, arată că puterea lui nu va fi exercitată de el însuşi, ci de imperiul roman alcătuit din zece imperii. Dar balaurul este puterea invizibilă, care stă înapoia acestui imperiu; puterea imperiului îşi are originea în el. De aceea diademele sunt pe capetele lui şi nu pe coarne. Deci capetele lui, împodobite cu diademele de aur, caracteristica demnităţii regale, exprimă întreaga putere şi înţelepciune cu privire la pământ. Exercitarea acestei puteri va fi într-adevăr concentrată în fiară, în puterea care va stăpâni atunci pe pământ. Dar adevăratul stăpânitor în imperiul mondial al naţiunilor va fi satan. El va face guvernarea împărăţiei prin capul acesteia, »cornul cel mic« (Daniel 7 ), dar care va fi numai o unealtă în mâinile lui. Tirania şi cruzimea vor caracteriza această împărăţie, deoarece satan stă înapoia ei, guvernând cu toată puterea lui şi căreia îi imprimă caracterul lui – o ură de nestins împotriva lui Dumnezeu şi împotriva tuturor celor care sunt ai Lui.
- »Şi coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ.« – În cele şapte capete am văzut puterea şi inteligenţa balaurului. În coadă vedem aici simbolul influenţei lui nimicitoare asupra sufletelor, cu alte cuvinte, minciunile lui (Isaia 9:15 ). Satan este un ucigaş şi un mincinos (Ioan 8:44 ). El ucide trupurile şi nimiceşte sufletele oamenilor. Puterea lui se vede, spus simbolic, în capetele lui, influenţa lui vicleană, cu învăţăturile ei greşite şi detestabile, se vede în coada lui. Expresia »a treia parte«, pe care o întâlnim des la judecăţile făcute cunoscut prin trâmbiţe, arată şi aici partea vestică a împărăţiei romane, ţinutul care prin lumina Evangheliei a fost mult mai privilegiat decât toate celelalte. »Stelele cerului« sunt persoane individuale de conducere, care ocupă poziţii în autorităţile oficiale şi care stau într-o relaţie exterioară cu Dumnezeu. Aceşti învăţători şi conducători creştini au fost prinşi în cursele lui satan şi cred minciunile lui. »Şi el i-a aruncat pe pământ« – din cer pe pământ; prin aceasta se exprimă clar ruina lor morală şi spirituală. Să observăm şi forma verbului la timpul prezent: »coada lui trage« (nu „trăgea”!). Acţiunea lui este privită ca fiind actuală, această tragere are loc deja acum.
- »Şi balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-i devoreze Copilul.« – Vedem aici un tablou impresionant. Balaurul stă înaintea femeii, ca să devoreze Copilul. Ce lumină ciudată aruncă aceasta asupra evenimentelor şi împrejurărilor de după naşterea Domnului, aşa cum sunt ele descrise în Evanghelia după Matei capitolul 2! Nu femeia, nu Israel, a fost ţinta deosebită a urii lui satan. Nu pe ea, ci sămânţa ei a căutat s-o nimicească. Chiar din zilele primilor oameni a fost anunţată pentru prima dată ura permanentă a lui satan împotriva sămânţei femeii (Geneza 3:15 ). În Matei 2 această ură se vede clar. Dar acolo se văd numai uneltele umane. Aici, în lumina din Apocalipsa 12:4 , recunoaştem că adevăratul iniţiator al acestei încercări, de a nimici sămânţa femeii, era satan, care a fost văzut de Ioan ca balaurul cu şapte capete şi zece coarne. Irod, administratorul cezarului în Palestina, reprezentantul imperiului Roman, a fost în realitate slujitorul lui satan în încercarea lui fără succes de a omorî pe Domnul. Aici se trage perdeaua la o parte şi satan – nu Irod – este descoperit pe deplin ca adevăratul duşman de moarte al lui Hristos. Irod a fost un copil adevărat al tatălui său, diavolul (Ioan 8:41,44 ). Când planurile i-au fost zădărnicite, şi-a îndreptat mânia ucigaşă asupra copiilor nevinovaţi, cu speranţa nebună, că şi Copilul Isus va fi în mulţimea celor ucişi.
- »Şi a născut un fiu de parte bărbătească.« – Această expresie puţin neobişnuită nu desemnează numai genul natural, ci ea are un înţeles mult mai profund. În momentul când Hristos a fost născut, Lui I s-a dat – spre deosebire de toţi ceilalţi copii de parte bărbătească – domnia asupra tuturor; El a intrat, ca să spun aşa, totodată în drepturile şi slava care Îi aparţin ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Fiual omului şi ca Mesia (Psalmul 2 ; 8 ).
- »El va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier.« – În aceste cuvinte se include mai mult decât o aluzie la Psalmul 2:9 . Profeţiile vechi sunt reluate aici, şi anume scurt timp înainte de împlinirea lor. Toiagul de fier din mâna Domnului va lovi în primul rând pe împăraţii vinovaţi şi popoarele din vest (Apocalipsa 19 ), după aceea pe cei ai nordului şi ai răsăritului (Isaia 10 , Zaharia 12 ; 14 ). El va zdrobi armatele pământului, fie că ele au pornit împotriva Lui (Apocalipsa 19 ) sau a poporului Său. El va frânge voinţa de fier a naţiunilor. Mâinile Lui vor prinde atunci frâiele domniei. El va învinge orice putere duşmană, va sfărâma sceptre, coroane şi împărăţii, până când împăraţii şi popoarele se vor pleca înaintea Lui şi vor recunoaşte domnia Lui absolută. În această zi a puterii Lui irezistibile se pare că biruitorii vor constitui o grupă deosebită, care va fi cu El (Apocalipsa 2:26-27 ), vor fi uniţi cu El în domnia Sa peste naţiuni. Ce mare demnitate şi perspectivă sublimă (vezi şi 1. Corinteni 6:2-3 )!
- »Şi Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.« – Aceste cuvinte se referă la înălţarea la cer a Domnului, la patruzeci de zile după învierea Sa. Realitatea primirii Sale este amintită pe scurt în Evanghelia după Marcu 16:19 , dar este relatată detaliat de Luca, medicul preaiubit (Luca 24:50-51 ; Faptele Apostolilor 1:9-11 ). Locul cel mai apropiat şi cel mai înalt, locul la dreapta lui Dumnezeu, Îi aparţine.
În versetul 5 găsim trei constatări, naşterea Fiului de parte bărbătească, după aceea o misiune încredinţată Lui şi în sfârşit înălţarea Lui. Dar aici nu se spune nimic despre viaţa şi moartea Lui. Naşterea Lui şi înălţarea Lui sunt puse una lângă alta, cei 33 de ani dintre cele două evenimente sunt lăsaţi la o parte. De ce? Motivul este că în acest capitol nu avem o derulare istorică. Aceasta o găsim în alte părţi ale Scripturii, aici lucrurile sunt văzute din perspectiva lui Dumnezeu. În acest capitol este prezentat planul lui Dumnezeu şi ţinta Sa, aşa cum ele sunt văzute şi sunt explicate în cer. Semnele au apărut în cer, realitatea, derularea istorică, se va împlini pe pământ. Două intenţii sunt urmărite aici: în primul rând trebuie arătată legătura lui Mesia cu Israel, în mod deosebit cu Iuda, care va fi atunci pe punctul de a intra în timpul stabilit pentru necazul lui Iacov (Ieremia 30:7 ); apoi, legătura Copilului cu hotărârea minunată referitoare la El, domnia asupra tuturor naţiunilor. Ambele legături se întemeiază pe naşterea Lui, nu pe viaţa Lui pe pământ; de aceea nu se vorbeşte aici despre ea. Sunt amintite numai verigile de legătură necesare, naşterea Sa şi înălţarea Sa. Drumul şi umblarea Sa pe pământ nu erau necesare ca să stabilească legătura lui Mesia cu Israel şi cu naţiunile. De aceea ele sunt ocolite. Mai rămâne de adăugat că Hristos a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său – acolo unde este recunoscut dreptul Lui ca Moştenitor al tuturor lucrurilor. Pe pământ acest drept este desconsiderat, dar Dumnezeu şi tronul Său îl vor impune şi de acolo Hristos la timpul stabilit de Dumnezeu şi în felul stabilit de El va primi moştenirea.
Fuga femeii
- »Şi femeia a fugit în pustiu, acolo unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.« – S-ar putea presupune că evenimentele referitoare la Copil sunt în strânsă legătură cu ceea ce se spune despre mamă. Dar nu este aşa. Aşa cum între naşterea Copilului şi înălţarea Lui la cer este o perioadă de 33 de ani, tot aşa este o perioadă de aproximativ 2.000 de ani între înălţarea la cer şi fuga descrisă aici. Realmente, întreaga istorie a mărturiei creştine umple timpul dintre înălţarea la cer a lui Hristos şi până la fuga femeii în pustiu. Să priveşti împrăştierea actuală a lui Iuda până »la marginile pământului« (Isaia 11:12 ) ca fugă a femeii în pustiu este aşa de eronată că nu necesită nici o combatere. Unii au presupus în chip ciudat o a doua fugă, deoarece fuga este amintită încă o dată în versetul 14, şi anume după lupta din cer (versetul 7). Este însă adevărat că între relatarea despre fugă din versetul 6 şi reluarea ei în versetul 14 este o intercalare, dar în aceasta se arată de ce femeia a trebuit să fugă. Balaurul aruncat din cer va urmări femeia, care va fi atunci sprijinită de providenţa divină în fuga ei dinaintea duşmanilor puternici. Comunicarea scurtă din versetul 6 cu privire la fugă este extinsă în versetele 13-17 prin prezentarea de detalii. Între versetele 6 şi 13 avem relatarea despre lupta din cer, rezultatul ei şi bucuria cu privire la victorie. Un alt comentator a spus: „Primele şase versete ne oferă un tablou de ansamblu”. Relatări detaliate urmează după aceea. Alungarea lui satan din cer are loc înaintea fugii şi este cauza imediată a fugii în grabă. De aceea a trebuit să se dea această explicaţie (versetele 7-12) pentru justificarea fugii în pustie. Cuvântul pustie înseamnă, ca şi în Apocalipsa 17:3 , un loc de singurătate şi izolare, un mediu lipsit de toate mijloacele de ajutor natural. Împrejurările pline de necaz şi suferinţă ale lui Iuda în timpul de necaz vor corespunde cu adevărat unei poposiri în pustie. Este marea zi a necazului lui Iacov, când »toate feţele s-au îngălbenit« (Ieremia 30:6-7 ); este timpul îngrozitor, care a fost anunţat cu multe detalii de Domnul nostru în marea Sa vorbire profetică de pe Muntele Măslinilor (Matei 24:15-28 ; Marcu 13:14-22 ; şi Apocalipsa 13 ; 17 ).
- »Acolo unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.« – Cuvintele »acolo unde« şi »acolo« arată un loc foarte precis, pregătit pentru ea, unde va fi hrănită. Dumnezeu va pregăti pentru femeie un loc şi o masă pentru 1260 de zile. Aceeaşi perioadă de timp este descrisă şi cu numere mai mici: 42 de luni de câte 30 de zile (Apocalipsa 11:2 ; 13:5 ). Însă aici zilele enumerate cu grijă lasă să se recunoască compasiunea duioasă a Domnului pentru sfinţii Săi care sufere. El numără, ca să zic aşa, fiecare zi. Toate aceste date referitoare la timp se referă la ultima jumătate a săptămânii-an, sfârşitul celor 70 de săptămâni sau 490 de ani amintiţi în Daniel 9 . Iudeii prigoniţi în Ierusalim (Apocalipsa 11 ) şi cei din afara oraşului (Matei 24:16 ) vor fi o grupă de martori iudei. Considerăm că toţi cei care vor depune mărturia lor în Ierusalim vor muri ca martiri, în timp ce ceilalţi, care vor fugi din diverse cetăţi ale lui Iuda la munţi, când va începe prigoana, vor supravieţui prigoanei. Martorii iudei ucişi sunt văzuţi în Apocalipsa 15:2-4 , cum cu harfele lui Dumnezeu stau pe Marea de sticlă şi cântă. Cei păziţi din Iuda, fraţii şi tovarăşii de suferinţă ai celor ucişi, vor sta* împreună cu Mielul pe Muntele Sionului (Apocalipsa 14:1 ).
* Numărul martirilor nu este numit, despre cei păziţi se vorbeşte (simbolic) despre 144.000 (Apocalipsa 14:1,3 ). Ei sunt din seminţia lui Iuda. Cei 144.000 pecetluiţi în capitolul 7 sunt o altă grupă din tot Israelul.
O luptă în cer
7-9 »Şi a fost un război în cer: Mihail şi îngerii lui luptau împotriva balaurului. Şi balaurul a luptat, şi îngerii lui; şi el n-a fost mai tare; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.« – În aceste versete nu se vorbeşte despre un semn. Prezenţa lui satan în cer este o realitate. Această luptă în cer între oştirile binelui şi răului sub călăuzirea căpeteniilor lor, Mihail şi balaurul, cu absolută certitudine va avea loc. Constatarea că satan are un loc în cer (însă nu în imediata apropiere a lui Dumnezeu) este privită de mulţi cu surprindere, de alţii cu necredinţă. Este considerat şi mai ciudat să vorbeşti despre o luptă adevărată într-un loc care mai mult decât oricare alt loc este un loc de linişte şi pace, unde – aşa cum scrie un poet – „nu este întunericul de la miezul nopţii, soarele nu este acoperit de nori, numai amiaza veşnică, sfântă, dă naştere la bucurie.”
Dacă privim întinderea nemărginită a cerului, încetăm să ne mai mirăm*. În Casa Tatălui niciun copil al lui Dumnezeu, niciun sfânt, nu trebuie să se mai teamă vreodată de oştiri duşmane.
* Trebuie să ne gândim că lupta va avea loc între puterile spirituale ale binelui şi ale răului; de aceea nu se pune problema extinderii spaţiale sau a depărtării. Într-un om au fost cel puţin 2000 de demoni sau slujitori ai lui satan (Marcu 5:1-20 ; Luca 8:26-39 ).
În inima lui satan a pătruns păcat. Fiind nemulţumit cu ocuparea locului unei creaturi, cu toate că el aparţinea celor mai înalte fiinţe create (Ezechiel 28:12-17 ), el a aspirat la Tronul lui Dumnezeu şi astfel a căzut în păcat. El a căzut din poziţia lui sublimă şi în degradarea şi căderea lui au fost atrase şi alte duhuri. Dar el nu a fost aruncat imediat din cer.
Sfinţii sunt binecuvântaţi în locurile cereşti (Efeseni 1:3 ); ei şed acolo, dar în Hristos (Efeseni 2:6 ). În afară de sfinţi în cer sunt şi alţii (Efeseni 3:10 ); şi acolo are loc acum lupta noastră creştină împotriva puterilor spirituale ale răutăţii (Efeseni 6:12 ) – nu după moarte sau după venirea Domnului, căci pentru noi atunci nu va mai fi nici o luptă.
Când va avea loc lupta în cer descrisă în aceste versete, atunci va fi sosit momentul când satan va fi aruncat definitiv din cer şi oştirile răutăţii împreună cu el. Mai întâi el va fi aruncat pe pământ, apoi în adânc şi în sfârşit în iazul de foc – însă nu ca acolo să stăpânească, ci ca să fie chinuit veşnic ca fiinţa cea mai adânc înjosită şi total degenerată. Primul pas în executarea judecăţii asupra lui satan va fi deci înlăturarea lui forţată din cer. Despre acest timp şi despre acest act citim în Isaia 24:21 : »În ziua aceea Domnul va pedepsi oştirea celor de sus, din înalt, şi pe împăraţii pământului, de pe pământ.« Domnul va acorda îngerilor păcătoşi pedeapsa care li se cuvine la locul lor »din înalt« şi tot aşa celor puternici de pe pământ, pe pământ. Niciunul, oricât de mare ar fi el în rang şi poziţie, nu va scăpa de judecata dreaptă.
Mihail
Cine este acest Mihail? Numele lui înseamnă: „Cine este ca Dumnezeu?” Acest înger deosebit de remarcabil este numit în Scriptură de cinci ori cu numele (Daniel 10:13,21 ; 12:1 ; Iuda 9 ; Apocalipsa 12:7 ). El pare să ocupe cea mai înaltă poziţie în ierarhia îngerilor, căci Iuda îl numeşte »arhanghel«*şi în Daniel 10:13 este numit »una din căpeteniile cele mai de seamă«. În fiecare din cele cinci locuri, în care apare numele său, este o legătură cu poporul iudeu. Evident el este îngerul, în grija căruia au fost încredinţate interesele lui Israel. »Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău [poporul iudeu]« (Daniel 12:1 ). Profetul vorbeşte în locul acesta despre acelaşi timp ca şi vizionarul de pe insula Patmos. Este timpul scurt dinaintea necazului cel mare, dar Mihail va veghea ca Israel să nu piară în acest necaz. »Dar el [Iacov] va fi salvat din el« (Ieremia 30:7 ). Mihail este o căpetenie a îngerilor, care intervine în favoarea copiilor lui Israel. În aparenţă luptele dintre Persia şi Babilonia au fost decise prin tactica de război şi puterea armelor renumitului persan Cores sau Cirus, care după cuvântul profetic a fost predestinat să răstoarne imperiul babilonian şi să devină eliberatorul poporului iudeu din lunga captivitate de şaptezeci de ani (Isaia 44:28 ; 45:1-4 ; 2. Cronici 36:20-23 ; Ezra 1:1-4 ), dar în realitate nu a fost aşa. Activitatea naţiunilor, războaiele lor, politica lor şi ţelurile lor sociale sunt dirijate şi întocmite de puteri spirituale mai înalte. Sunt îngeri, buni şi răi, care influenţează permanent pe oameni şi guverne. Despre aceasta găsim exemple remarcabile în capitolul 10 din cartea Daniel. Războaiele şi controversele de pe pământ sunt numai imagini ale controverselor dintre puterile spirituale din locurile cereşti. Influenţele care vin de la puterile invizibile ale luminii şi întunericului şi luptele dintre acestea sunt reale şi serioase (1. Samuel 16:13-15 ; 1. Împăraţi 22:19-23 ); lumea este guvernată prin influenţa acestor fiinţe spirituale, dar permanent potrivit cu providenţa lui Dumnezeu. Lucrarea îngerilor în favoarea sfinţilor lui Dumnezeu de pe pământ (Evrei 1:14 ; Faptele Apostolilor 12 ) este general acceptată, dar intervenţia lor, ca să decidă rezultatul bătăliilor precum şi coordonarea politicii şi a intereselor omeneşti în general nu este suficient recunoscută. Desigur în cele din urmă totul este în mâna înţeleaptă, puternică şi conducătoare a lui Dumnezeu. El este Suveranul suprem în viaţa omenească şi în istorie. În Daniel 10:13 un înger, al cărui nume nu este numit, a fost reţinut timp de 21 de zile de »căpetenia împărăţiei Persiei«. Abia cu ajutorul arhanghelului Mihail a ieşit biruitor din aceasta şi a putut să îndeplinească misiunea care i-a fost încredinţată. Mihail joacă un rol şi în lupta pentru trupul lui Moise. Satan a vrut să aibă el trupul, fără îndoială să ispitească pe Israel să se închine cadavrului lui Moise, aşa cum a fost în cazul şarpelui de aramă (2. Împăraţi 18:4 ). Dar nici o mână omenească nu a săpat mormântul lui Moise. Dumnezeu Însuşi »l-a înmormântat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor, şi nimeni nu ştie mormântul lui până în ziua aceasta« (Deuteronom 34:6 ). Iuda ne informează în scrisoarea sa (versetul 9) despre schimbul de cuvinte dintre Mihail şi diavolul. Lupta descrisă în Apocalipsa 12:7 nu este însă numai o luptă între cele două căpetenii ca în epistola lui Iuda, ci aici sunt oştirile îngerilor adunate sub căpeteniile lor: »Mihail şi îngerii lui luptau împotriva balaurului. Şi balaurul a luptat, şi îngerii lui.«
* Scriptura nu vorbeşte despre arhangheli, ci numai despre un arhanghel, şi anume în două locuri din Noul Testament (1. Tesaloniceni 4:16 ; Iuda 9 ). Pavel vorbeşte în primul loc despre Hristos, adevăratul Cap al oştirii îngerilor; în al doilea loc, Iuda vorbeşte despre îngerul creat Mihail, care intervine în favoarea lui Israel. Singurii doi îngeri, al căror nume este numit în Scriptură, sunt Mihail şi Gabriel.
Cerurile sunt curăţite
- »Şi el n-a fost mai tare; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer.« Despre rezultatul luptei dintre oştirile spirituale adverse nu poate fi nici o îndoială. Satan şi îngerii lui sunt aruncaţi jos.
Balaurul însuşi va suferi o înfrângere ruşinoasă şi întreaga oştire a îngerilor păcătoşi va fi alungată pentru totdeauna din cer. La reîntoarcerea celor şaptezeci de ucenici din misiunea încredinţată, la care Domnul i-a trimis, ei i-au spus plini de bucurie: »Doamne, şi demonii ne sunt supuşi în numele Tău.« Însă acest fapt a fost numai un prim semn al victoriei finale şi depline asupra duşmanului şi a tuturor puterilor sale. Însă aceasta le-a făcut-o cunoscut Domnul deja atunci, prin aceea că le-a răspuns: »Am văzut pe satan căzând ca un fulger din cer« (Luca 10:17-18 ). Oricât de mare ar fi împotrivirea lui, ca să nu fie aruncat din cer, el va fi aruncat definitiv şi într-o clipă, ca o rază de fulger.
După ce el a păcătuit, prin aceea că a lăsat să pătrundă în inima lui mândria şi ambiţia arogantă, el şi-a păstrat pentru început (şi până la luptă) locul său în cer. Acolo el acuză neîncetat pe sfinţii lui Dumnezeu şi cutreieră pământul cu intenţii şi acţiuni fatale. El este căpetenia oştirii demonilor şi a oricărui fel de puteri spirituale ale răutăţii şi păcatului. Diavolul este o persoană reală, un stăpânitor spiritual al întunericului şi nu numai o influenţă rea. Ceea ce noi citim în aceste versete se va împlini la jumătatea ultimei săptămâni-an profetică (Daniel 9:27 ). Dar la mijlocul săptămânii căpetenia romană, provocată de satan, va rupe legământul. Satan aruncat pe pământ va face aceasta şi el va dezlănţui ultima revoltă a răului pe pământ, în domeniul politic, religios şi oricare alt domeniu. După ce el a fost aruncat din cer, satan va lua în stăpânire pământul decăzut judecăţii. Cu eforturi neobosite se va strădui să nimicească şi să extermine pe toţi cei care atunci vor fi de partea lui Dumnezeu.
Lupta din cer se termină cu victoria lui Mihail şi a îngerilor săi. Balaurul şi îngerii lui vor fi aruncaţi jos şi după aceea nu vor mai primi niciodată un loc în cer. După această înfrângere mânia lui satan se va îndrepta spre femeie şi el va urmări atunci pe cei care mărturisesc pe Dumnezeu, în mod deosebit pe rămăşiţa iudaică de pe pământ. Durata necazului cel mare, care va veni peste tot teritoriul care constituie orizontul profeţiei, dar care în forma lui cea mai gravă şi cu suferinţele cele mai grele va lovi în mod deosebit Palestina, este stabilită foarte exact la 1260 de zile. De aceea se vede clar că aruncarea lui satan din cer şi prăbuşirea lui pe pământ vor avea loc în seara premergătoare necazului cel mare şi va fi efectiv cauza declanşării acestui necaz.
Judecarea lui satan
- »Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.« Judecarea lui satan se va face în trei perioade diferite. Mai întâi el va fi aruncat împreună cu îngerii săi din cer pe pământ; după aceea va fi legat pentru o mie de ani şi va fi aruncat în adânc (Apocalipsa 20:2-3 ) şi în final el va fi dat chinului veşnic în iazul cu foc (Apocalipsa 20:10 ). Uneltele folosite pentru executarea primelor două sentinţe judecătoreşti vor fi îngerii; cine va fi cel care va executa ultima sentinţă, nu ne este făcut cunoscut. Ea va fi o desfăşurare a puterii divine, independent de cine va fi unealta care va exercita această sentinţă. – Ce înseamnă iazul de foc? Acolo, în locul de chin, nu vor înceta niciodată plângerile de durere, durerile nu vor înceta. Nici o rază de lumină, nici o urmă de speranţă nu va fi în această adâncime a deznădejdii veşnice. Duhul omului nu poate să-şi imagineze grozăvia unei astfel de soarte. Nici o peniţă nu poate s-o descrie aşa cum se cuvine. Gândul cu privire la o guvernare a lui satan în iazul de foc este nimic altceva decât fantezie omenească şi nu se găseşte nici un argument în Scriptură pentru această idee. El nu va guverna acolo, ci va suferi ca cea mai dezonorată şi cea mai desconsiderată creatură a lui Dumnezeu. Pe cât de îndelung răbdător este Dumnezeul nostru, pe atât este de sigur că vor avea loc judecăţile cu care a ameninţat! Satan va fi zdrobit după 7000 de ani de activitate plină de ură împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor, în mod deosebit împotriva oamenilor lui Dumnezeu şi i se va răpi puterea de a mai face şi alte rele. Împreună cu îngerii lui îşi va găsi partea în »iazul de foc, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui« (Matei 25:41 ).
Numele şi lucrarea lui satan
- »Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit.« Balaurul este văzut aici în relaţia lui cu pământul şi cu oamenii. De aceea sunt numite aceste patru nume, care apar în aceeaşi ordine şi în Apocalipsa 20:2 .
- »Balaurul cel mare«; aşa este numit satan din cauza cruzimii lui fără milă. Legendele şi scrierile cu hieroglife îl prezintă ca pe un monstru, a cărui fiinţă şi înfăţişare este în afara lumii animale, ca o legătură între viclenia supraomenească şi cruzime.
- »Şarpele cel vechi«; acest nume aminteşte de prima lui încercare cu succes de a aduce pierzarea perechii de oameni nevinovaţi şi fericiţi din grădina Eden (Geneza 3 ). Şiretenia, prefăcătoria şi perfidia caracterizează activităţile sale printre oameni de la început. El a fost totdeauna un ucigaş şi un mincinos (Ioan 8:44 ; 1. Ioan 3:8 ). El este numit şarpele cel vechi în baza primei lui legături cu oamenii; denumirea de şarpe* arată şiretenia lui (Geneza 3:1 ; 2. Corinteni 11:3 ). Nu trebuie să uităm că satan este un duh şi o persoană reală.
*Suntem convinşi că în Geneza 3 se face o relatare adevărată despre ceea ce realmente a avut loc. Pare neîndoielnic că satan a vorbit printr-un şarpe adevărat. Nu avem nevoie să presupunem împreună cu Josephus şi traducătorul lui erudit Whiston, că înainte de căderea în păcat şerpii şi reptile asemănătoare aveau aptitudinea de a vorbi, dar au pierdut-o sub domnia lui satan. În Vechiul Testament sunt trei exemple remarcabile pentru folosirea supranaturală a animalelor: 1. Şarpele a fost făcut capabil să vorbească (Geneza 3 ). 2. Măgăriţei lui Balaam i s-a dat o oarecare pricepere şi vorbire (Numeri 22:21-30 ). 3. Un peşte mare a fost comandat de Dumnezeu, ca să înghită pe Iona şi la porunca lui Dumnezeu să-l arunce pe mal, după ce Iona s-a căit (Iona 2:1,11 ). Noi credem cu toată convingerea exactitatea istorică şi verosimilitatea acestor istorisiri, care sunt confirmate în Noul Testament (2. Corinteni 11:3 ; 2. Petru 2:15-16 ; Matei 12:40 ). Stater-ul, moneda din gura primului peşte, pe care l-a pescuit Petru (Matei 17:27 ), este un alt exemplu despre puterea divină şi cunoaşterea divină anticipată şi dovedeşte dreptul de a dispune al Creatorului asupra lucrărilor mâinilor Sale. Crearea şarpelui şi a celorlalte animale este prezentată în Geneza 1:24-25 şi Geneza 3:1 . Blestemul, pe care L-a rostit Dumnezeu, în guvernarea Sa, asupra şarpelui, este notat în Geneza 3:14 . Rămânerea lui în stare josnică, chiar şi în timpul Împărăţiei de o mie de ani, se vede din Isaia 65:25 .
- »Diavol« şi »satan«; acestea sunt întrucâtva numele lui proprii. Primele două denumiri sunt descriptive şi arată cruzimea şi şiretenia lui. Ultimele două nume, diavol şi satan, se referă la balaur ca persoană. Diavolul este o fiinţă-duh rea, care există cu adevărat. În Noul Testament în limba greacă se vorbeşte despre el numai la singular. Ca diavol, el este acuzatorul, calomniatorul şi ispititorul. Ca satan, el este împotrivitorul declarat şi deschis al lui Hristos şi duşmanul evident al lui Dumnezeu şi al poporului Său (Iov 1 ; 2 ; Zaharia 3:1-2 ; Matei 4 ; Efeseni 6:11 ; 1. Petru 5:8 ).
După numirea numelor sale rezultă clar lucrarea deosebită a lui satan, spre care este dirijată toată energia lui neobosită. El »înşală tot pământul locuit«. Uneltele omeneşti, pe care el le foloseşte pentru obţinerea acestui ţel şi pe care noi le găsim în capitolul 13, precum şi judecata lui Dumnezeu asupra creştinătăţii (şi anume »pământul locuit«) şi că lui îi este permis să lucreze în felul acesta, nu sunt amintite aici. Aici se vede numai de la cine pornesc toate acestea. Sub permisiunea lui Dumnezeu satan va înşela în viitor pe toţi cei care trăiesc în teritoriul cu care se ocupă profeţia (2. Tesaloniceni 2:7-12 ). Oricine sau orice ar fi persoanele şi mijloacele folosite. Satan însuşi este instigatorul, care atrage lumea în stricăciune morală şi spirituală. Atunci Dumnezeu, cu dreptate răzbunătoare, va face creştinătatea decăzută, vinovată – după ce ea de la sine însuşi a renunţat la adevăr – să creadă minciuna lui satan. Mulţimea necredincioasă a iudeilor va avea aceeaşi soartă, prin aceea că satan, sprijinit prin semne supranaturale, le va prezenta pe anticrist ca fiind Mesia cel făgăduit şi împăratul lui Israel. Această momeală va fi de bună voie înghiţită, prin aceasta »întreg pământul locuit« va fi amăgit şi înşelat. Atunci satan se va posta însă pe planul secund. Aici, în lumina cerească, el este complet descoperit. Odinioară a fost puterea invizibilă spirituală, care a stat înapoia lui Irod (compară cu Matei 2:13.16 ). La orbirea creştinătăţii prin reprezentanţii lui, anticrist sau cea de-a doua fiară din Apocalipsa 13 , el va juca acelaşi rol.
- »A fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.« De trei ori se găseşte cuvântul »aruncat« în acest verset; prin aceasta se scoate în evidenţă alungarea ruşinoasă a lui satan şi a îngerilor săi din cer. Nu se spune cine sunt aceşti îngeri. Noi ştim numai că ei sunt oştirea luptătorilor lui satan şi ei vor fi aruncaţi din cer împreună cu capul şi conducătorul lor. Satan nu va mai putea atunci niciodată să mai apară înaintea lui Dumnezeu şi să acuze pe sfinţi înaintea Lui, şi „respiraţia lui otrăvitoare” nu va mai putea să infecteze vreodată atmosfera sfântă. Cerurile trebuie să fie curăţite de tot răul, ca şi pământul, şi prin Domnul Isus şi jertfa Sa vor fi curăţite şi împăcate ambele domenii (Coloseni 1:20 ; Evrei 9:23 ). Cât de depline şi cuprinzătoare sunt efectele sângelui vărsat al lui Isus Hristos!
Triumf şi vai
10-12 »Şi am auzit un glas puternic în cer, spunând: „Acum a venit mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Hristosului Său; pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraţilor noştri, cel care-i acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte; şi ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită cuvântului mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, care locuiţi în ele! Vai de voi, pământ şi mare, pentru că diavolul a coborât la voi, cuprins de mânie mare, ştiind că are puţin timp.”« Glasul puternic în cer, pe care vizionarul l-a auzit, este vocea sfinţilor deja înviaţi şi glorificaţi (1. Corinteni 15 ; 1. Tesaloniceni 4 ). Într-o viziune care va urma, un înger spune, adresându-se lui Ioan, »fraţii tăi« (Apocalipsa 19:10 ), în timp ce aceştia vorbesc aici despre »fraţii noştri«, ceea ce ar fi nepotrivit pentru îngeri. În aceste cuvinte, care totodată sunt o laudă adresată lui Dumnezeu, se spune, că »mântuirea şi puterea şi împărăţia« au venit. Dar aceasta se spune ca o anticipare. În versetul 9 a avut loc un pas necesar şi pregătitor pentru instaurarea împărăţiei în putere vizibilă. »Căpetenia autorităţii văzduhului« (Efeseni 2:2 ) este un titlu, pe care el prin aceasta îl va pierde pentru totdeauna. Puterea împărăţiei, care atunci se va arăta deja în cer prin îndepărtarea lui satan şi a îngerilor lui, este vestită acolo ca fiind sosită, cu toate că pe pământ ea nu a fost încă descoperită.
Folosirea articolului hotărât pentru toate cele trei noţiuni – mântuirea şi puterea şi împărăţia – oferă expresiilor certitudine şi putere. Prin mântuire aici nu se înţelege mântuirea sufletului, pe care cei salvaţi o posedă deja acum şi nici mântuirea trupului, la venirea Domnului. Ea trebuie înţeleasă într-un sens mai larg şi mai cuprinzător, care include în sine înlăturarea duşmanului şi eliberarea creaţiei din robia ei actuală şi din suferinţe (Romani 8:21-22 ). Puterea, este puterea irezistibilă, care va birui şi va distruge orice autoritate şi putere împotrivitoare din cer şi de pe pământ. Acum Împărăţia lui Dumnezeu este caracterizată de răbdare şi perseverenţă, atunci însă ea se va arăta prin această putere. Împărăţia trebuie înţeleasă aici în extinderea ei cea mai vastă, care cuprinde cerul şi pământul. Împărăţia Tatălui şi Împărăţia Fiului (Matei 13:41-43 ) reprezintă partea cerească şi partea pământească a Împărăţiei puternice şi atotcuprinzătoare a Dumnezeului nostru şi a Hristosului Său (Psalmul 2 ).
Alungarea lui satan din cer este unul din evenimentele cele mai importante din acele zile agitate care vor veni. Strădania neîncetată a »acuzatorului fraţilor noştri«, care acuză pe sfinţi înaintea lui Dumnezeu (şi umblarea lor îi oferă prilejuri multe pentru a-i acuza şi învinovăţi), este un exemplu serios despre desfăşurări care au loc în cer şi sunt invizibile pentru ochiul natural. Noi mulţumim lui Dumnezeu că în Hristos, Cel neprihănit, avem un apărător la Tatăl (1. Ioan 2:1-2 ), a cărui intervenţie eficace, care se întemeiază pe jertfa Sa, ne menţine permanent înaintea lui Dumnezeu în poziţia noastră şi face ineficace şi fără putere acuzaţiile duşmanului. Glasul puternic din cer spune: »acuzatorul fraţilor noştri a fost aruncat jos«. Satan va fi atunci biruit pe deplin şi va fi răsturnat de pe singurul lui scaun al puterii sale. Acuzaţiile lui, justificate sau nejustificate, nu vor mai fi auzite niciodată înaintea Judecătorului ceresc.
Este deci un rezultat al luptei în cer, că locurile cereşti vor fi eliberate pentru totdeauna de prezenţa lui satan şi a celorlalte duhuri rele, împotriva cărora se îndreaptă acum lupta noastră ca creştini* (Efeseni 6:12 ). Denumirea de »domnul puterii văzduhului« nu trebuie confundată cu »stăpânitorul lumii acesteia«. Primul conduce puterile spirituale ale răutăţii din locurile de sus, ultimul conduce puterile lumii de pe pământ. Dar după ce Domnul va pedepsi cu judecată »oştirea celor de sus, din înalt«, rămâne numai să se împlinească partea a doua a acestui cuvânt profetic: »… şi pe împăraţii pământului, de pe pământ« (Isaia 24:21 ).
* „S-ar putea ca mulţi să nu se gândească la faptul că regiunile atmosferei care ne înconjoară, cerul noros, spaţiul aerian de deasupra pământului, sunt acum domeniul unde staţionează duhurile rele. Dar Biblia ne învaţă aceasta. Pavel spune: »Lupta noastră nu este împotriva sângelui şi cărnii, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestor întunecimi, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în locurile cereşti« (Efeseni 6:12 ). De aceea satan este numit şi »domnul puterii văzduhului« (Efeseni 2:2 ). Satan şi demonii îşi au domiciliul în spaţiul aerian care înconjoară pământul. Lor le este permis să staţioneze acolo până în momentul acestei lupte.” („Lectures on the Apocalypse” de Dr. Seiss)
10-11 »Pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraţilor noştri, cel care-i acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte; şi ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită cuvântului mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.« Cine sunt aceia, care aici sunt numiţi »fraţii noştri«? Dacă glasul puternic din cer este glasul sfinţilor cereşti, atunci fraţii lor sunt aceia care au fost acuzaţi de diavolul, sfinţii de pe pământ, cu care sfinţii din cer se simt legaţi frăţeşte. În lupta lor înverşunată împotriva răului, sfinţii de pe pământ vor fi biruitori. Tentaţiile anticreştine, vicleniile diavolului şi chiar duşmănia lui deschisă vor fi fără putere împotriva oamenilor a căror conştiinţă a fost curăţită prin sângele Mielului. Acest sânge este totodată şi baza sfântă şi dreaptă a poziţiei lor înaintea lui Dumnezeu şi pe baza acestui sânge toate acuzaţiile diavolului pot fi respinse. Pentru victoria acestor sfinţi asupra lui satan sunt numite două motive: în primul rând sângele Mielului, care le dă libertate înaintea lui Dumnezeu; în al doilea rând, mărturia înaintea oamenilor, o mărturie profetică, pe care o vor depune cu credincioşie. O a treia afirmaţie este adăugată complementar, care arată că în ei va fi activ caracterul de martir: »nu şi-au iubit viaţa, până la moarte«. Însă învierea le este asigurată, căci toţi sfinţii, care au murit şi care vor mai muri, au parte de fericirea întâii învieri. Aceşti sfinţi, în măsura în care vor trece prin moarte, nu sunt văzuţi aici ca înviaţi, ci în aşteptarea învierii. Ei trebuie diferenţiaţi de martirii care vor suferi ceva mai târziu moartea, sub fiară, sub puterea romană.
- »De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, care locuiţi în ele!«Prilejul bucuriei este, că satan şi îngerii lui au fost aruncaţi pentru totdeauna din cer. Bucuria şi veselia despre aceasta trebuie să domnească în toate domeniile cerurilor. Aici este singurul loc din Apocalipsa în care cuvântul „cer” este la plural; în rest, fără nici o excepţie, în această carte se vorbeşte despre cer la singular. Dar nu numai cerul singur trebuie să aibă parte de bucuria cu privire la biruinţa lui Mihail, ci se adaugă: »… şi voi, care locuiţi în ele.« Întreaga ceată a celor salvaţi şi de asemenea şi îngerii (căci ei sunt acasă în cer) sunt incluşi în solicitarea la bucurie. Cuvântul a locui (sau a întinde cortul) este acelaşi cuvânt ca şi în Apocalipsa 13:6 şi 21:3.
- »Vai de voi, pământ şi mare, pentru că diavolul a coborât la voi.« Prin aceasta este anunţată o judecată, care va veni asupra pământului – toate regimurile stabile şi popoarele liniştite – şi asupra mării – partea neliniştită şi răscolită a lumii. Am arătat în secţiunile anterioare înţelesul simbolic al noţiunilor pământ şi mare. Pământul este simbolul a tot ce este stabil, marea este simbolul a tot ce este neliniştit şi instabil. Aceste noţiuni se pot referi la lucruri, la stări, la persoane, la popoare sau la regimuri. Motivarea pentru „vaiul” profetic asupra lumii întregi este dată prin cuvintele: »pentru că diavolul a coborât la voi.« Alungarea lui din cer este acolo sus un prilej de glorificare bucuroasă, expulzarea lui pe pământ va umple rapid şi crescând întreaga scenă de sub cer cu rău, suferinţă şi necaz.
- »Cuprins de mânie mare, ştiind că are puţin timp.« Mânia lui satan va fi mai mare decât mânia naţiunilor (Apocalipsa 11:18 ), deoarece satan este forţa motrice şi conducătorul invizibil cuprins de toată duşmănia, mânia şi răutatea. Mânia sa din cauză că a fost alungat pentru totdeauna din locurile cereşti va fi întărită de cunoaşterea că i-a mai rămas puţin timp pe pământ. Nu ştim dacă diavolul cunoaşte timpul exact care i-a fost dat până când va fi aruncat în adânc. Creştinii ştiu însă (sau ar trebui să ştie) că lui satan aruncat din cer jos îi va fi permis să urmărească în mânia sa 1260 de zile reale pe sfinţii lui Dumnezeu de pe pământ. În cele 17 zile, care urmează după cele 1260 de zile, fiara, puterea statală romană duşmană aflată sub influenţa lui satan, va deveni ţinta judecăţilor grele anunţate prin vărsarea potirelor (capitolul 16) şi de aceea nu vor mai putea să prigonească pe sfinţi. Aceste două perioade de timp alcătuiesc împreună exact trei ani şi jumătate, la sfârşitul cărora Domnul, vizibil pentru toţi, va apărea. Atunci şi satan va fi legat şi va fi închis pentru o mie de ani în adânc. Aceasta va fi a doua treaptă a judecăţii sale; prima este aruncarea lui din cer. Cea de-a treia treaptă va urma după sfârşitul Împărăţiei de o mie de ani, când el va fi aruncat în iazul de foc, ca acolo să aibă parte veşnic de chinuri. Domeniul de activitate al lui satan după aruncarea lui pe pământ va fi limitat. Timpul scurt care îi mai rămâne se va sfârşi în curând pentru el însuşi şi pentru cei care îl urmează (fie ei oameni sau puteri spirituale ale răutăţii) în pierzarea şi suferinţa cea mai cruntă. Deoarece el ştie aceasta, cu toată hotărârea şi neobosit în mânia lui va face tot ce este posibil să prigonească femeia (Iuda), pe mama Copilului de parte bărbătească, în timpul ultimei jumătăţi a săptămânii-an conform cu Daniel 9 (cu excepţia ultimelor 17 zile). Această scurtare a zilelor este ceea ce a amintit Domnul în vorbirea Sa profetică de pe Muntele Măslinilor (Matei 24:22 ).
Persecuţia femeii
13-17 »Şi, când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a persecutat pe femeia care născuse Copilul de parte bărbătească. Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui. Şi şarpele a aruncat apă ca un torent din gura lui, după femeie, ca să o facă să fie luată de torent. Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit torentul pe care-l aruncase balaurul din gura lui. Şi balaurul s-a mâniat pe femeie şi a mers să facă război împotriva rămăşiţei seminţei ei, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus.« Intercalarea foarte interesantă cu privire la lupta din cer (versetele 7-12) a fost necesară, ca să explice pentru ce femeia a trebuit să fugă în pustie. Deoarece încercarea lui satan de a ucide Copilul de parte bărbătească a eşuat, el îşi îndreaptă mânia asupra mamei, deci împotriva lui Israel. Atâta timp cât are un loc în cer, el este acuzatorul fraţilor. El este şi capul puterilor spirituale ale răutăţii, împotriva cărora noi avem de luptat (Efeseni 6:12 ). Lupta în cer va avea ca rezultat definitiv faptul că satan şi duhurile rele din locurile cereşti vor fi aruncate jos şi prin aceasta cerul va fi curăţit pentru totdeauna de prezenţa lor. Dar după terminarea luptei în cer şi deznodământul victorios, lupta va începe pe pământ. Rezultatul primei lupte este alungarea definitivă din cer; sfârşitul celei de-a doua va fi închiderea lui satan pentru o mie de ani în adânc.
În versetul 13 se reia firul întrerupt al istoriei; intercalarea (versetele 7-12) motivează numai fuga femeii. Balaurul aruncat pe pământ se va osteni să se răzbune pe Iuda, care atunci va fi în ţară şi va reprezenta întreg poporul înaintea lui Dumnezeu. Efraim, sau cele zece seminţii pierdute pentru mult timp, nu vor fi reapărut până în momentul acela. În versetul 6 se vorbeşte despre fuga femeii şi despre aceasta vorbeşte şi versetul 14. Persecuţia (versetul 13) o va constrânge să fugă.
- »Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui.« Cele două articole hotărâte folosite în expresia »cele două aripi ale vulturului celui mare« arată precizia noţiunilor; este vorba de aripile unui anumit vultur. Aripile au o însemnătate dublă şi anume mişcare rapidă şi protecţie sigură. Ambele sunt acordate femeii. Aluzia la aripile vulturului este fără îndoială o referire la grija de odinioară a lui Dumnezeu pentru poporul Său şi protecţia Sa în pericolele care ameninţau (Exod 19:4 ; Deuteronom 32:10-12 ). În locurile citate se vorbeşte simbolic de „aripile” lui Dumnezeu; aceste aripi sunt date aici femeii. Toate în acest capitol au loc potrivit cu providenţa divină.
Înţelesul simbolic al noţiunii pustie a fost arătat la studiul versetului 6. Femeia va găsi în pustie un loc pregătit de Dumnezeu, unde ea se poate încrede şi în purtarea de grijă divină. Durata izolării ei în pustie este numărată în zile în versetul 6, 1260 de zile, dar aici se vorbeşte în mod ciudat despre aceasta: »un timp [un an] şi timpuri [doi ani] şi jumătate de timp* [o jumătate de an]«, în total trei ani şi jumătate. Acest fel de a reda timpul se întâlneşte deja în Daniel 7:25 . Avem astfel redarea timpului în luni (Apocalipsa 11:2 ; 13:5 ), în zile (Apocalipsa 11:3 ; 12:6 ) şi în timpuri (Apocalipsa 12:14 ). Toate aceste moduri diferite de redare a timpului desemnează aceeaşi perioadă de timp şi anume ultima jumătate a săptămânii-an, necazul cel mare, al cărui început profetul Daniel îl redă prin cuvintele »la jumătatea săptămânii« (Daniel 9:27 ). Când această perioadă de timp este redată în zile, atunci pe prim plan sunt sfinţii în suferinţele lor.
* »Şapte timpuri« (Daniel 4:16,23,25,32 ) sunt şapte ani. Şapte ani a trăit Nebucadneţar ca un animal, deci fără simţăminte, sau fără conştiinţă, înaintea lui Dumnezeu, exact aşa cum a fost împărăţia sa şi împărăţiile care au urmat: brutal, ca şi animalele în caracterul şi acţiunile lui (Daniel 7 ).
În timpul activităţii lui satan pe pământ, naţiunile şi popoarele vor fi supuse în totalitate influenţei lui rele; ele vor fi conduse, ademenite şi stăpânite de el, moral şi politic, în toată gândirea şi simţirea lor. Aceasta o arată expresia »faţa şarpelui«. Femeia va fi păzită de aceasta, ea va umbla »departe de faţa şarpelui«. – Balaurul persecută, şarpele ispiteşte.
- »Şi şarpele a aruncat apă ca un torent din gura lui, după femeie, ca să o facă să fie luată de torent.« În intenţia lui de a nimici naţiunea iudaică, diavolul va folosi o anumită putere, sau puteri, probabil mulţimi de oameni care stau sub influenţa lui, ca să obţină acest scop. Dar Dumnezeu în providenţa Lui va împiedeca ca osteneala şarpelui să aibă succes.
- »Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit torentul pe care-l aruncase balaurul din gura lui.«În teritoriile în care domneşte o anumită ordine şi stabilitate se va trezi ajutor pentru iudei. Este pe deplin posibil ca cuvântul pământ să nu aibă aici înţelesul simbolic, ci sensul literal. Evenimente supranaturale nu vor fi rare în timpul acela. Deja în zilele lui Moise Dumnezeu a intervenit în felul acesta (Numeri 16:30-33 ). În orice caz în providenţa lui Dumnezeu eforturile şarpelui vor fi zădărnicite într-un fel care nu ne este prezentat mai detaliat. Înghiţirea torentului înseamnă că mijloacele folosite de satan, de orice natură ar fi ele, vor fi ineficace.
- »Şi balaurul s-a mâniat pe femeie şi a mers să facă război împotriva rămăşiţei seminţei ei, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus.« Eşecul va aţâţa şi mai mult mânia balaurului şi, deoarece mânia lui asupra femeii este fără succes, el porneşte »să facă război împotriva rămăşiţei seminţei ei«, deci cu fiecare iudeu în parte, care nu va fugi atunci când se porneşte necazul cel mare (Matei 24:15-22 ). Aceşti martori credincioşi, singulari, vor fi caracterizaţi sub două aspecte: ei »păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus«. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu este caracteristica clară a unei vieţi sfinte, pe care o au toţi credincioşii din toate timpurile. Aşa este potrivit gândurilor lui Dumnezeu; lipsurile serioase din practica umblării noastre sunt pentru noi un motiv de adâncă smerire. »Mărturia lui Isus« este o mărturie profetică în cartea Apocalipsa, care se referă la venirea Lui în Împărăţia Sa şi vesteşte desfăşurarea puterii divine şi a domniei care va veni asupra pământului. În Evanghelii are un alt caracter; acolo revelează harul şi gloria morală a Domnului.
Versetul 18 aparţine, din punct de vedere al conţinutului, capitolului următor şi va fi studiat acolo.
Privire retrospectivă asupra capitolului
Ultimul verset din capitolul 11 face deja aluzie la faptul că privirea profetică se îndreaptă spre Israel, nu însă spre pământ, cu toate că el este în realitate desigur acolo. Semnul a apărut în cer (Apocalipsa 12:1 ), aşa cum se spune aici pentru prima dată în Apocalipsa. Femeia nu reprezintă Biserica sau Adunarea, ci pe Israel. Adunarea este Mireasa şi soţia Mielului (Apocalipsa 19:7 ; 21:9 ), Israel este mama Domnului după carne (Romani 9:5 ). Fiul de parte bărbătească, Persoana desemnată cu această expresie neobişnuită, este Hristos. El este numit astfel, deoarece El singur uneşte în Sine toate caracterele alese umane şi prin naşterea Sa a intrat totodată în drepturile şi demnitatea potrivit cu Psalmul 2 . Cine în afară de El ar putea să pască naţiunile cu o nuia de fier? Alţii vor fi într-adevăr uniţi cu El prin har în practicarea unei domnii atotcuprinzătoare (Apocalipsa 2:26-27 ), dar denumirea »fiu de parte bărbătească« se poate referi numai la Unul, care este întruchiparea tuturor virtuţilor bărbăteşti.
Femeia este văzută în posesia întregii suveranităţi (cu privire la pământ), ea este îmbrăcată în soare. Luna argintie, palidă, stăpânitorul nopţii, este sub picioarele ei. În afară de aceasta ea are demnitate regală, căci pe capul ei este o cunună, în care cele douăsprezece stele reprezintă totalitatea administraţiilor pământeşti prin toate autorităţile mai neînsemnate. Acesta este Israel, aşa cum îl vede Dumnezeu, nu aşa cum este el acum, şi nici aşa cum a fost. Este »un semn mare« a ceea ce Israel va fi în Împărăţia de o mie de ani.
Apoi se vede un alt semn în cer, un balaur. El este mare, căci el este căpetenia invizibilă şi totuşi puternică a oştirii răului în ceruri şi pe pământ. El este roşu ca focul, deoarece este un ucigaş, care se bucură de vărsarea de sânge. El are şapte capete, care sunt încununate cu şapte diademe; aceasta înseamnă că el ca monarh absolut posedă o plinătate de putere pământească şi de înţelepciune. El are zece coarne, care arată spre constituţia viitoare a împărăţiei romane, care va consta atunci din zece împărăţii. În sfârşit, el are o coadă plină de otravă şi de înşelăciune, care mătură totodată peste orizontul politic – desigur sub aspect spiritual şi moral – şi aruncă la pământ întreaga mulţime a personalităţilor conducătoare ale părţii de vest a împărăţiei romane.
Balaurul este satan; denumirea de balaur arată felul lui de a fi, sub numele de satan el este duşmanul personal al lui Hristos şi împotrivitorul sfinţilor. El stă cu intenţie ucigaşă înaintea femei, ca să-i înghită Copilul. Intenţia lui este însă zădărnicită şi Copilul este răpit la Dumnezeu.
Viaţa şi moartea Domnului sunt aici ocolite în tăcere, oricât de bogate ar fi ele în învăţătură şi adevăr fundamental. Înălţarea urmează după naştere, în timp ce tot ce se cuprinde între acestea nu este amintit.
Femeia fuge apoi în pustie, însă înainte de aceasta este o intercalare lungă. Între înălţarea Copilului de parte bărbătească şi fuga femeii, care va avea loc în viitor, se desfăşoară toată istoria mărturiei creştine. Realitatea importantă, care trebuie înţeleasă aici, este legătura lui Hristos cu Israel, nu cu Adunarea. De aceea sunt ocolite două perioade de timp intercalate, timpul dintre naştere şi înălţarea la cer a Domnului şi timpul dintre înălţarea la cer a Domnului şi fuga femeii, care va avea loc abia la începutul necazului cel mare.
După aceea urmează relatarea despre lupta viitoare din cer, care este introdusă aici, ca să arate pentru ce a trebuit femeia să fugă. Satan şi îngerii lui sunt aruncaţi pentru totdeauna din cer jos. Acest fapt şi conştienţa că activitatea lui pe pământ va fi atunci de scurtă durată, îi aprinde mânia împotriva mamei Copilului, în timp ce mai înainte duşmănia lui era îndreptată mai mult împotriva Copilului. Mijloacele pe care le întrebuinţează, ca să nimicească femeia, sunt făcute ineficace prin conducerea din partea lui Dumnezeu în providenţa Sa. Atât Fiul cât şi femeia scapă de duşmănia şi prigoana lui. Dar unii iudei temători de Dumnezeu devin ţinta urii lui ucigaşă*.
* Noţiunea de „a face război” (versetul 17) include orice formă de atac asupra trupurilor sfinţilor, fie prin prigoane sau prin război. Rănirile corporale şi adăugarea răului de orice formă, toate acestea se includ în această foarte des folosită expresie (vezi Apocalipsa 11:7 ; 13:7 ; 17:14 ; 19:19 ).
Aşa se încheie acest capitol minunat, în care sunt cuprinse laolaltă evenimentele cele mai importante, pe care le găsim în cartea Apocalipsa. Tematica este mult mai vastă decât în multe alte capitole şi pătrunde mult înapoi în istorie, mai mult decât oricare altă secţiune din carte. Cine în afară de Dumnezeu ar fi putut să dea o astfel de asociere de evenimente?
https://comori.org/noul-testament/apocalipsa/apocalipsa/capitolul-121-17/
////////////////////////////////////////////
Apocalipsa 14 – Biruitorii tainei fărădelegii
Tema generală a capitolului 14 este „finalul tainei fărădelegii“. După capitolele 12 și 13 care ne-au arătat drama sfârșitului din punctul lui Satan de vedere, capitolul 14 ne readuce la perspectiva lui Dumnezeu asupra sfârșitului. Taina fărădelegii care lucrează acum pe pământ în fiii neascultării din marea dramă de la sfârșit poate și trebuie să fie învinsă. O va învinge Isus Christos însuși și o vor învinge sfinții Mielului. Ei răspund obrăznicei provocării din capitolul 12:„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” (Apoc. 13:4).
Vă aduc aminte că ne aflăm într-un intermezzo, o pauză în descrierea efectului pe care-l are pe pământ sunetul celor șapte trâmbițe. Ca într-un reportaj cinematografic, camera se retrage din scenele apropiate ale conflictelor pentru a ne da o perspectivă panoramică, ajutându-ne să înțelegem de unde a început și spre ce se îndreaptă istoria. Prin aceasta vedem nu numai ce se întâmplă, ci și cine se află în spatele evenimentelor, cine „face să se întâmple“ istoria.
În Apocalisa 12 am văzut efortul depus de Satan de-a lungul istoriei pentru a împiedica nașterea copilului femeii (Isus Christos – Mesia) și eforturile lui disperate de a distruge femeia și sămânța ei (poporul Israel) ca să împiedice venirea Împărăției. În Apocalipsa 13 am văzut cum se vor materializa aceste eforturi ale Diavolului în formarea trinității satanice: fiara, antichristul și proorocul mincinos.În capitolul 14, ne întoarcem în slava cerului pentru a arunca o privire panoramică asupra biruinței pe care o va lucra Mielul prin sfinții Lui de pe pământ. Limbajul este caracteristic timpului profetic, ne-liniar, ne-cronologic, preocupat cu descrierea tematică a evenimentelor. Capitolul este o anticipare a judecăților care vor veni, culminând cu glorioasa revenire a Domnului Isus, la sfârșitul Necazului cel Mare. Capitolul 15 va relua apoi șirul cronologic și va începe să descrie în amănunt cele prezentate tematic în capitolul 14.Este esențial să înțelegem balansul descrierilor din acest interludiu dinaintea trâmbiței a șaptea. Pe de o parte, în capitolele 12 și 13 personajul central este Satan. În capitolul 14, personajul central este Dumnezeu. Acțiunile ne sunt prezentate pe rând, deși în timpul profetic ele se împlinesc simultan pe straturi suprapuse.
Contrastul dintre capitolul 13 și 14 este categoric, evident și total. Capitolul 14 este inversul capitolului 13. Capitolul 13 este întunerecul de pe pământ, capitolul 14 este lumina din cer. Capitolul 13 este Antichrist și oamenii lui; capitolul 14 este Christos și oamenii Lui. Capitolul 13 este despre Satan, antichrist, profetul mincinos, demoni, decadență, idolatrie și semnul fiarei. Capitolul 14 este despre Dumnezeu, Christos, îngerii, sfinții biruitori, adevărul, închinarea adevărată și pecetea lui Dumnezeu. În treisprezece ne-am întâlnit cu fiara. În paisprezece ne întâlnim cu Mielul. În treisprezece avem hulă, în paisprezece avem laudă. În treisprezece avem 6-6-6, îm paisprezece avem 144.000.
În Apocalipsa 14 ni se dau trei viziuni în care-L vedem pe Dumnezeu în acțiune. Toate trei anticipează biruința Domnului Isus asupra tainei fărădelegii. Cea dintâi viziune este cea a celor 144.000. A doua viziune este despre acțiunile a trei îngeri, iar cea de a treia este despre judecata secerișului și a culegerii viei.
Viziunea celor 144.000
Ne aflăm iar în hiperdimensiunile cerului, pe muntele Sion, descris și în epistola către Evrei:
„Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge … Ci v-aţi apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, … (Evrei 12:18-23).
Ce vede apostolul Ioan acolo?
„Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său“ (Apocc. 14:1).
Astăzi sunt în lumea aproximativ 50.000 de misionari creștini. Vă dați seama ce forță extraordinară vor fi acești 144.000 de evrei de talia apostolului Pavel pentru evanghelizarea lumii? Viața lor a fost unică, închinarea lor pe muntele Sionului din cer va fi unică și cântarea lor înaintea celei mai ilustre audiențe din univers va fi unică:
„Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ (Apoc. 14:2-3).
Impactul lor asupra lumii va fi excepțional pentru că și consacrarea lor, pecetluirea divină combinată cu caracterul lor impecabil, vor fi excepționale. Dacă vreți să-i asemuiți cu cineva, metafora cea mai potrivită mi se par „vitejii“ care l-au însoțit în lupte pe împăratul David. Oameni mari care au făcut mari isprăvi împreună cu Dumnezeu. Cei 144.000 sunt oameni excepționali în viața lor, în misiunea lor, în sacrificiul lor, în destinul lor etern și chiar, ne spune Ioan, în cântarea pe care o vor cânta. Biserica ordodoxă are termenul de „anahoret“ aplicat unuia care nu se căsătorește niciodată, ci își dedică viața pentru Dumnezeu. Tudor Vladimirescu a fost un „anahoret“. Cam așa ceva a fost și apostolul Pavel ( 1 Cor. 9:5) și la fel vor fi acești 144.000:
„Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Apoc. 14:5).
Acești misionari evrei nu vor fi perfecți., altfel ei ar fi singurii oameni din istorie pentru care n-ar fi trebuit să moară Christos! Textul ne spune însă clar că și ei au avut nevoie de răscumpărare: „cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ (Apoc. 14:3). Nu vor fi perfecți, dar vor purta în ei perfecțiunea și puterea lui Christos, Mielul pe care-L urmează etern.
Amintiți-vă că rodul mărturiei lor va fi acea „mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apoc. 7:9-10).
Acțiunile celor trei îngeri
După viziunea celor 144.00 urmează această viziune a celor trei îngeri, iar apoi va fi viziunea sfârșitului. Toate cele trei viziuni folosesc, așa cum o face Dumnezeu în toată Biblie, limbajul unui an agricol. Cei 144.000 au fost „cel dintâi rod“ sau „pârga“, iar finalul istoriei acestui veac va fi ca un „seceriș“ și ca un „cules al viei“.
Toate acestea se vor petrece la porunca lui Dumnezeu. Capitolele 14-16 pomenesc de 11 ori expresia „un glas“ alături de prezența îngerilor. Ei sunt purtătorii mesajelor lui Dumnezeu care marchează desfășurarea fiecărei etape din evenimentele sfârșitului. Este răspunsul lui Dumnezeu la cuvintele de „hulă“ cu care a umplut Satan pământul (Apoc. 13:5-6). Am putea intitula acest capitol și „vocile victorioșilor“ sau „glasurile biruitorilor“. Mesajele acestor trei îngeri anticipează efectele judecățiilor celor șapte potire ale mâniei cu care ne vom întâlni în următorul capitol. Apocalipsa ne descoepră rolul îngerilor în împlinirea planului lui Dumnezeu de la capitolul 4 la 14, cu excepția capitolului 13, ne-a întâlnit cu o mulțime de îngeri. Acum ne concentrăm atenția asupra acestor trei.
Iată ce strigă cel dintâi înger:
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apoc. 14:6-7).
Este pentru prima dată că ni se spune despre un înger că predică. Misiunea aceasta a fost încredințată prin excelență oamenilor. Și tot pentru prima dată în textul Apocalipsei întâlnim aici termenul „judecată“. Doar ca o observație pe text, aici este pomenit pentru prima dată cuvântul „judecată“ în cartea Apocalipsei. Îl vom mai întâlni apoi în capitolele 16, 18 și 19, dar aici apare pentru prima dată.
Spre deosebiore de „evanghelia mântuirii“ (Efes. 1:13), de „evanghelia împărăției“ (Mat. 24:14) sau de orice „altă evanghelie“, acest strigăt este o veste bună trimisă ca un avertisment final. „Evanghelia veșnică“ anunță apropierea marii judecăți de la urmă. Chiar și în pragul distrugerii, Dumnezeu mai lasă încă ușa corăbiei salvării deschisă, ca pe vremea lui Noe. Primul înger le dă oamenilor motivația pentru temerea de Dumnezeu și pentru închinarea în fața Lui: Dumnezeu este Făcătorul tuturor lucrurilor. Satan și Antichristul n-au creat nimic. Totul, până și izvoarelke apoelor care dau viața pe pământ au fopst făcute de Dumnezeu. El le-a adus în ființă și totEl, numai El, le poate distruge. Acesta este baza închinării noastre. Bunul simț ar trebui să-i îndemne pe toți oamenii să se plece înaintea Celui de care depind cu suflarea, ființa și mișcarea lor.
Iată ce strigă cel de al doilea înger:
„Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apoc. 14:8).
Este anticiparea tematică a unui eveniment cu care ne vom întâlni iar în descrierea narațiunii cronologice din capitolele următoare. Suficient să spunem aici că Biblia profețește reconstrucția acestui mare oraș și revenirea lui în centrul atenției mondiale. Istoria se va întorce acolo unde a început, în valea Mesopotamiei, acolo unde Satan i-a ispitit pe primii doi oameni în grădina Eden. Și tot acolo unde, după potop, oamenii nostrlgici după lumea de dinaintea lui Noe s-au apucat să construiască turnul Babel, cu care să forțeze intrarea ăn cer. Când au fost împiedicați de Dumnezeu s-o facă și răspândiți ca pedeapsă pe toată fața pământului, cei de atunci au luat cu ei elementele religioase ale Babelui, elementele idolatre din care s-au adăpat în istorie toate religiile păgâne. Istoria încheie o evoluție de 360 de grade. Cei ce au fost una la turnul babel vor fi iar una sub Antichrist și în Babilonul cel Mare. Posibil, acest oraș va fi capitala lumii, iar la Ierusalim va fi așezată doar icoana profetului mincinos. Ca și la potop, unitatea locuitoriulor pământului nu duce la nimic bun, pentru că ei sunt nu „una în Christos“, ci una împotriva Lui prin adorarea Antichristului. Mesajul celui de al doilea înger nu mai este o „evaghelie“, ci pronunțarea unei judecăți teribile. Îngerul nu spune că Babilonul „va cădea“, ci anunță caderea ca un fapt deja împlinit. În cel de al treilea cer, timpul nu curge după regulile noastre, pentru că operează o realitate îmn alte dimensiuni legate de omniștiința lui Dumnezeu.
Iată ce strigă cel de al treilea înger:
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apoc. 14:9-12).
Cei ce se închină fiarei vor bea din potirul mâniei lui Dumnezeu.
„În mâna Domnului este un potir în care fierbe un vin plin de amestecătură.
Când îl varsă
toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!“ (Psalm 75:8).
Iadul a fost pregătit pentru Diavol și pentru îngerii lui, nu pentru oameni, dar cei ce se pleacă înaintea lui Satan vor împărtăși și soarta lui (Mat. 25:41). Mesajul acesta este comentat de Dumnezeu, așa că nu trebuie să-i căutăm prea mult înțelesul.
„Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ,,Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” – Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13).În vremea aceea va fi foarte greu să fi de partea lui Dumnezeu, dar va fi și mai greu în eternitate dacă cineva va fi credincios fiarei și sistemului ei antichrist. Versetele citate mai sus se folosesc și azi la înmormântări, dar ele vor fi în mod special valabile și se vor aplica prin excelență sfinților care îi vor fi credincioși lui Dumnezeu în vremea Necazului cel Mare. Nu uitați că, tematic, capitolul 14 este antiteza lucrării lui Satan din capitolul 13 și arată că, deși va fi foarte greu, Dumnezeu va salva oameni și în acele vremuri teribile.În versetele 11 și 13, apostolul Ioan face un joc de cuvinte, așezând în contrast pe cei ce se închină fiarei și vor ajunge în pedeapsă chinului veșnic unde „n-au odihnă“ și cei ce se ostenesc în credincioșia lor pentru Domnul, care „se vor odihni“ veșnic.
Judecata secerișului și a culesului viei
Alți trei îngeri sunt menționați în această a treia viziune, dar personajul principal nu sunt ei, ci Altcineva:„Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt”. Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat“ (Apoc. 14:14-15).
Prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ smerit și umil ca un Miel, ca o jertfă de ispășire. A doua oară va veni în toată slava Sacerească asemenea unui ca Suveran care stăpânește peste tot și peste toate. Prima dată a venit ca să ne aducă harul și adevărul. A doua oară vine mânios să-i judece pe cei care n-au vrut să le primească. Mânia divină n-a fost un concept străin celor care L-au cunoscut pe Dumnezeu. Aduceți-vă aminte că ea a fost tema principală a predicilor lui Ioan Botezătorul:
„Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. … Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. “ (Mat. 3:7-10).
În Vechiul Testament, mânia lui Dumnezeu este anunțată de profetul Isaia:
„Iată, vine Ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el. Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.
„Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse“ (Isaia 13:9-13).
Cred că am ajuns destul de familiarizați cu studiul profețiilor ca să abordăm un termen „de specialitate“, numit „rezonanță profetică“. El definește legătura dintre diferitele pasaje profetice ale Bibliei. Dicționarul definește astfel rezonanța: „Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului“. Profețiile sunt ca o rețea uriașă răspândită în mai toate cărțile Bibliei. Dacă a „apeși“ pe un anumit pasaj profetic, se „aprind“ o sumedenie de alte pasaje asemănătoare cu aceeași temă. Acesta este motivul pentru care am spus la începutul acestui comentariu asupra Apocalipsei că pătrrunderea sensului acestei cărți este direct proporțională cu măsura în care suntem familiarizați cu restul Bibliei, pentru că toate temele majore din celelalte cărți ale ei se întălnesc în această carte „ a sfârșitului“. Cartea Geneza lansează temele Bibliei, celelalte cărți le completează, iar iar cartea Apocalipsa le dă rezolvarea finală.
Cei ce au studiat textul Scintelor Scripturi au plasat sub fiecare verset „trimiteri“ spre aceste legături tematice. În pasajul de față, care consemnează cea de a treia viziune din acest capitol, întâlnim cel puțin două „rezonanțe profetice“: tema celui ce „seamănă cu un fiu al omului“ și tema celor două finaluri de an agricol, secerișul și culesul viei.
„Apoi m-am uitat și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului“ (Apoc. 14:14)
Sub versetul din Apocalipsa 14:14, care vorbește despre „cineva care semăna cu un fiu al omului“ sunt așezate două „trimiteri“ de rezonanță profetică spre Ezec. 1:26 și Daniel 7:13. Faptul că în acele două pasaje s-a vorbit clar despre o apariția a lui Isus Christos i-a făcut pe cei care au tradus și tipărit Biblia în limba română să folosească în versetul imediat următor literă mare atunci când îl pemenesc cu termenul generic „Celui ce ședea pe nor“:
„Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt” (Apoc. 14:15).
Ce scrie în Ezechiel 1:26?
„Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el“.
Ce spune Daniel 7:13?
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Dan. 7:13-14).Dumnezeu este Domnul secerișului (Mat. 9:38), iar agentul Lui în această lucrare este Isus Christos. Despre secerișul lumii ne-a vorbit Domnul Isus în pilda neghinei:
„Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis:
‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta’.
Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ” (Mat. 13:24-30).Secerătorul cu cununa de aur este Semănătorul care a ieșit să semene (Mat. 13:1-23), adică Isus Christos, Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu. Apocalipsa ne spune că este vremea sfârșitului și secera este ascuțită, gata de lucrare.În alte pasaje, secerișul este metafora care identifică aducerea păcătoșilor la Dumnezeu prin Christos, ca în pasajul care vorbește despre femeia samariteancă (Ioan 4:34–38), în alte pasale el este folosit clar pentru judecata lui Dumnezeu (Mat. 13:24–30, 36–43; Luca 3:8–17). Dumnezeu a îngăduit în istorie ca răul să coexiste împreună cu binele până la o anumită limită prestabilită:
„În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful” (Gen. 15:16).
Dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu este ilustrată în Apocalipsa 14 și prin culesul viei:
„Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii“ (Apoc. 14:17-20).
Pasajul de rezonanță profetică este în cartea profetului Ioel:„Să se scoale neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.
Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile şi pământul.
Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt“ (Ioel 3:12-17).
Metafora viei care trebuie culeasă este folosită în Biblie în trei feluri distincte.
- Via este poporul lui Dumnezeu, Israelul. Ei au fost plantați în țara promisă ca să aducă rod pentru Dumnezeu, dar și-au neglijat misiunea și a trebuit să simtă asprimea judecății divine (Psalm. 80:8–16; Isa. 5:1–7; dar și Mat. 21:33–46).
- Astăzi, via lui Dumnezeu este Christos, iar cei credincioși sunt mlădițele care trebuiesc curățite din când în când (Ioan 15).
- Din perspectiva finalului de istorie, lumea întreagă este o vie sălbăticită care trebuie tăiată, pentru că nu mai aduce roadă. Vicleanul Babilon a răspândit altoiul lui care a produs „vinul mâniei curviei lui“ idolatre. Altoiul acesta sălbatic trebuie cules și stors în „teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu“. Anunțul acesta întră în rezonanță profetică cu toate celelalte din Biblie care vorbesc despre zdrobirea Neamurilor la grozava bătălie de la Armaghedon. Vom vedea împlinită descrierea și în Apocalipsa va fi descris în amănunțime în capitolul 16 al cății:„Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.“ (Apoc. 19:15).
Potirul mâniei, secerișul nemilos de la urmă și culegerea viei sunt toate trei metafore ale soartei teribile pe care o vor avea cei care nu se întorc cu pocăință la Dumnezeu. Isus Christos, în mânia Mielului, se va ocupa personal de pedepsirea de la urmă. S-ar prea putea ca această pedeapsă în două faze, mai întâi seceratul și după aceea culesul viei să nu fie o repetare care să accentueze, ci o distincție necesară a celor două faze în care va lucra Christos. Mai întâi va trimite succesiunea rapidă a celor șapte potire ale mâniei, iar apoi va veni El însuși și-i va zdrobi pe cei care au cutezat să I se împotrivească. Profetul Isaia descrie extrem de clar acest lucru:
„Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?”
– „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!”
– „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?”
– „Eu singur am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ” (Isaia 63:1-6; vezi și Isaia 34:1-8).
Vom reveni
https://scripturile.wordpress.com/2019/12/26/apocalipsa-14-biruitorii-tainei-faradelegii/
//////////////////////////////////////////////
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU DEFINIȚII BIBLICE
Cum au fost folosiți acești termeni în contextul original
Ca să putem înțelege pe deplin ce vroiau să spună cei care au scris Vechiul și Noul Testament, în limbile originale, trebuie să luăm în considerare faptul că limbajul și contextul acelor vremuri erau diferite de cele actuale. Și pentru a face asta, trebuie să pătrundem mai adânc.
Acesta este un studiu scurt despre acești termeni, care include referințele literare, pentru a încerca să pătrundem esența semnificației acestora în raport cu ultimii șapte ani ai vremurilor sfârșitului.
Și acum să vedem care sunt aceste definiții conform „Strong’s Exhaustive Concordance”, „NAS Lexicon” și „HELPS”).
Termenul „necaz” folosit în Noul Testament, este unul foarte serios, chiar grav și nu-l putem trata drept ceva insignifiant. „Necaz”, care în limba greacă originală este „θλίψεως” sau în alfabetul latin „thlispis”, derivat din rădăcina „thilibo”, înseamnă suferință care rezultă din oprimare (probleme presante, apăsare continuă etc.), asuprire, nenorocire, necaz, suferință psihică, strâmtorări.
„Thlipsis” provine din (thlibo); presiune (literal sau figurativ): – afectat (-are), chin (-uit), împovărat, persecuție, necaz, probleme.
„Thlibo” înrudit cu rădăcina (tribos), care înseamnă strânși laolaltă (literal sau figurativ) chinuiți, restricționați la un „loc prea îngust”, înghesuiți, supuși la presiuni și necazuri.
Termenul „mânie” este mai complex.
Prima dată să analizăm termenul folosit de Daniel pentru „mânie”. Acesta este cuvântul din limba ebraică, „za’am”, care înseamnă: mânie nestăpânită, similar cu sensul expresiei „face spume la gură”.
În Noul Testament, sunt trei cuvinte grecești traduse prin mânie, dar fiecare are o nuanță specifică.
Primul termen este „orge”, derivat din rădăcina „orego”, care e un termen mai complex, referindu-se la mânia care continuă să crească.
Acesta este de obicei folosit pentru a exprima repulsia justificată care implică pedeapsa; nu o izbucnire bruscă, ci justificată și controlată, o indignare totală împotriva păcatului.
„Orge” de la (oregomai); o dorință potrivită (ca o extensie sau încântare a minții), adică (prin analogie) pasiune violentă (repulsie justificată); sau care implică pedeapsa: – furie, indignare, răzbunare, mânie.
Provine tot din rădăcina „orego” a tânji după ceva, atras de, dorința de a obține (comparabil cu „oros”), pentru a se întinde spre, adică a ajunge la: – a pofti, a râvni, a dori.
3709 „Orge” (provine din „orgáō”, „a găsi justificări pentru a se putea opune”) – furie indubitabilă (opoziție), care devine tot mai împotrivitoare.
3709 / „Orge” („furie bine definită”), pornește dintr-un sentiment interior, care se opune cu fermitate cuiva sau la ceva, opoziție construită în timp care se opune la ceva ce privitorul consideră că este greșit (nedrept, rău).
„Orge” provine din verbul „Orago”, care înseamnă „a fi roditor, a crește” și, prin urmare, implică faptul că mânia nu este o izbucnire de moment, ci mai degrabă (referindu-se la Dumnezeu) un sentiment bine conturat, controlat, pasionat împotriva păcatului … o indignare justificată.
În continuare să analizăm al doilea termen pentru mânie, dintre cele trei folosite în Noul Testament: „thymos sau thumos” provine din „thyo” și se referă la mânia de scurtă durată. Acest termen exprimă reacția rapidă, pasională, intensă. Iar atunci când este folosit în ce-L privește pe Domnul, semnifică mânia sfântă care este îndreptată împotriva păcatului, printr-o opoziție intensă și fără păcat.
Thymos / thumos – pasiune exprimată (ca și în cazul în care respiră greu din cauza furiei): – ferocitate, indignare, mânie. Termen care derivă din din (thyo), care înseamnă a sacrifica, a ucide (un animal), cu scopul de a aduce o jertfă spirituală la fel ca în cazul jertfelor aduse idolilor; jertfire, sacrificiu.
2372 thymós (de la thyō, „a se grăbi, a sufla, a respira greu,” conform J.Thayer) – comportament condus de pasiune, adică acțiuni izvorâte din impulsuri puternice (emoții intense).
Atunci când 2372 / thymós („pasiune exteriorizată”) este folosit referitor la oameni, indică furie (izbucnirea pasională de furie). Acest defect care denotă o furie intensă, necontrolată, este total absent în caracterul Lui Dumnezeu. În consecință, termenul 2372 (thymós) este folosit pentru a exprima mânia sfântă, desăvârșită a lui Dumnezeu, în cartea Apocalipsa (Apocalipsa 14:10,19,15:1, etc.). Această furie este îndreptată împotriva păcatului, cu opoziție intensă și fără păcat.
Al treilea termen este „parorgismos”, care derivă din „parorgizo”, care înseamnă a înfuria, a mânia, a provoca la mânie.
Parorgismos derivă din (parorgizo); care înseamnă a provoca la mânie, a exaspera; termenul este format din (para):- împreună cu, și (orgizo):- a deveni furios; deci termenul înseamnă a înfuria la extrem, „a călca pe cineva pe nervi” la maximum.
În continuare, să vedem care sunt versetele în care găsim termenul „necaz” din Noul Testament, termenul „za’am” pentru „mânie” din cartea Daniel a Vechiului Testament, și cele trei cuvinte folosite pentru mânie din Noul Testament (orge, thymos/thumos și parorgismos).
VERSETELE DIN NOUL TESTAMENT UNDE APARE TERMENUL PENTRU „NECAZ” provenit din „THLIPSIS” (Matei 13:21, 24:21, 24:29; Marcu 13:24; Ioan 16:33; Faptele Apostolilor 14:22; Romani 2:9, 5:3, 8:35, 12:12; 2 Corinteni 1:4, 7:4; 1 Tesaloniceni 3:4; 2 Tesaloniceni 1:6; Apocalipsa 1:9, 2:9, 2:10, 2:22, 7:14)
Matei 13:21 „dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.”
Matei 24: 20-21 „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.”
Matei 24:29 „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
Marcu 4:17 „dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.”
Marcu 13:18-19 „Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată.”
Marcu 13:24-25 „Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.”
Ioan 16:33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Faptele Apostolilor 14:22 întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
Faptele Apostolilor 20:23 Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
Romani 2:8-9 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
Romani 5:3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare.
Romani 8:35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?
Romani 12:12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
2 Corinteni 1:4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
2 Corinteni 7:4 Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
Efeseni 3:13 Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră.
1 Tesaloniceni 3:4 Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
2 Tesaloniceni 1:4 De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea necaz celor ce vă întristează.
Evrei 10:33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.
Apocalipsa 1:9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
Apocalipsa 2:9-10 Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că Diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii».
Apocalipsa 2:22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Apocalipsa 7:14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
VERSETELE ÎN CARE APARE TERMENUL PENTRU „MÂNIE” provenit din – „ZA’AM”, „ORGE”, „THYMOS/THUMOS”, „PAROGISMOS”
TERMENUL „MÂNIE” provenit din „ZA’AM”
Termenul din limba ebraică folosit pentru mânie este „za’am” și exprimă acea mânie puternică pentru care se folosește expresia plastică, „face spume la gură”.
Daniel 11:36 Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.
TERMENUL „MÂNIE” provenit din „ORGE” (Luca 4:28; Faptele Apostolilor 19:28; Romani 1:18, 2:5, 2:8, 3:5, 4:15, 5:9, 9:22, 12:19, 13:4-5; 2 Corinteni 12:20; Galateni 5:20; Efeseni 4:31; Coloseni 3:8; Evrei 11:27; Apocalipsa 12:12, 14:8, 14:10, 14:19, 15:1, 15:7, 16:1, 18:3)
Matei 3:7 „Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”
Luca 3:7 „Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”
Luca 21:23 „Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia.”
Ioan 3:36 „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.””
Romani 1:18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
Romani 2:5-9 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. 9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
Romani 3:5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
Romani 4:14-15 Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică şi făgăduinţa este nimicită, pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
Romani 5:9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Romani 9:22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire,
Romani 12:19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.
Efeseni 2:3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Efeseni 5:6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
Coloseni 3:6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
1 Tesaloniceni 1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.
1 Tesaloniceni 2:16 căci ne opresc să vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
1 Tesaloniceni 5:9-10 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
1 Timotei 2:8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli
Evrei 3:11 „Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
Evrei 4:3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
Iacov 1:19-20 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Apocalipsa 6:16-17 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?”
Apocalipsa 11:18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”
Apocalipsa 16:19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
Apocalipsa 19:15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
TERMENUL „MÂNIE” provenit din „THYMOS, THUMOS” (Luca 4:28; Faptele Apostolilor 19:28; 2 Corinteni 12:20; Galateni 5:20; Efeseni 4:31; Coloseni 3:8; Evrei 11:27; Apocalipsa 12:12, 14:8, 14:10, 14:19, 15:1, 15:7, 16:1, 18:3)
Luca 4:28-29 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
Faptele Apostolilor 19:28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!
2 Corinteni 12:20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.
Galateni 5:19-20 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
Efeseni 4:31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Coloseni 3:8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.
Evrei 11:27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Apocalipsa 12:12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.
Apocalipsa 14:8-10„Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
Apocalipsa 14:19 Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
Apocalipsa 15:1 Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.
Apocalipsa 15:7 Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
Apocalipsa 16:1 Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
Apocalipsa 18:3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.””
TERMENUL „MÂNIE” provenit din „PAROGISMOS” (Efeseni 4:26, 6:4)
Efeseni 4:26-27 „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.
Efeseni 6:4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului.
https://www.rapturebibletruth.com/necazul-536i-macircnia-defini538ii-biblice.html
/////////////////////////////////////////////
(Cine vindeca spitalele de coruptie, șpaga, incompetentă si cine le apara de dusmanii poporului?) Ministrul Sănătăţii, despre infestarea cu ploşniţe de la Institutul ”Marius Nasta” din București: E o situaţie sub control
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, afirmă că se aşteaptă ca, până la finalul acestei săptămâni sau la începutul săptămânii viitoare, problema legată de apariţia ploşniţelor la Institutul „Marius Nasta” să fie rezolvată.
autor
Mihaela Ivăncică
Aflați mai multe
El a explicat că din spital sunt externaţi doar pacienţii cu stare de sănătate bună, ceilalţi fiind mutaţi în altă clădire, în contextul în care insectele au infestat doar un corp de clădire din cadrul spitalului.
„Nu e o invazie în tot institutul. Sunt câteva saloane din secţia condusă de doamna conferenţiar Mahler. Acolo s-au cantonat ploşniţele. S-au început, încă de mai bine de o lună, proceduri de dezinsecţie. Direcţia de Sănătate Publică a fost notificată încă de la început. Va fi extinsă această activitate la întreg corpul de clădire”, a declarat, marţi seară, la un post TV, ministrul Sănătăţii.Termenul pentru rezolvarea problemei
Alexandru Rafila a subliniat că se aşteaptă ca, până la finalul acestei săptămâni sau la începutul săptămânii viitoare, problema legată de apariţia ploşniţelor la acest spital să fie rezolvată.
„E destul de neplăcut, categoric, dar e o situaţie care este sub control din punct de vedere al procedurilor aplicate. Şi ne aşteptăm ca până la sfârşitul acestei săptămâni, începutul săptămânii viitoare, să încheie cei de la Institutul ”Marius Nasta” acest episod care, sigur, nu este în niciun fel acceptabil într-o unitate sanitară, dar, până la urmă, când apare o astfel de problemă, ea trebuie rezolvată. Şi mă bucur că managementul actual al Institutului a luat măsurile necesare în acest sens. Cine a dus ploşniţele în Institut este o altă discuţie. Nu putem să ştim lucrul acesta, dar cu siguranţă situaţia va fi rezolvată”, a adăugat ministrul.
Citește și (P) Ploșnițe de pat – cum să scapi de ele pe cont propriu
Externări şi relocări în spital
El a subliniat că „externările nu vor fi excesive” la „Marius Nasta”. „Se vor externa doar persoanele care au nevoie de externare. Restul vor fi mutate în alte spaţii ale spitalului după ce persoanele care sunt mutate vor beneficia de proceduri igienice corespunzătoare”, a explicat Alexandru Rafila.
Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucureşti a informat, marţi, printr-un comunicat de presă, că se confruntă cu o infestare cu ploşniţe în mai multe saloane ale unităţii spitaliceşti şi că, în pofida unor dezinsecţii repetate, problema persistă, iar ploşniţele au reapărut în aceleaşi saloane. În aceste condiţii, autorităţile spitaliceşti au extins măsurile pentru întreaga Secţie Clinică Pneumologie 1. Potrivit purtătorului de cuvânt al unităţii, conf. dr. Irina Strâmbu, din secţia afectată au fost deja externaţi jumătate dintre pacienţi. Vineri, se va face o dezinsecţie completă a întregii zone.
Infestare cu ploşniţe în mai multe saloane ale Institutului „Marius Nasta” din Bucureşti. Măsurile luate de conducere…
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ministrul-sanatatii-despre-infestarea-cu-plosnite-la-institutul-marius-nasta-din-bucuresti-e-o-situatie-sub-control.html
/////////////////////////////////////////
(TOTI oamenii care se scuza, se acuza…) DAR CEI CE N‑AU AUZIT NICIODATĂ EVANGHELIA? SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II- Daniel Brânzei);Psalmii 46-48-49-50-51, de Paul Grobety; (NUMAI dimpreuna cu Duhul Sfant) Respectă-ți cuvântul dat! România între colții Rusiei și abandonul SUA – EMISIUNE DE ANALIZĂ; Vino la mine și îți voi da odihnă; Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; Congresul Lausanne din Coreea de Sud accentuează împlinirea Marii Trimiteri de către toți credincioșii; Profesorul creștin care a spus că a fi LGBT este un păcat pierde contestația la Înalta Curte; Sodoma și Gomora distruse de o explozie de 1.000 de ori mai mare decât bomba atomică; Experții sunt îngrijorați avansul luat de inteligența artificială și sugerează o „pauză” în dezvoltarea acesteia; China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației; Despre adevăr și darwinism; Ce trebuie să ştii despre ultimul studiu privind gena homosexualităţii; La intersecție între planurile lui Dumnezeu și planurile lui Satana- (Daniel Brânzei); „Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a; Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu; Cartea genetică a morților;
///////////////////////////////////////////////////////////
Cartea genetică a morților;
https://www.youtube.com/watch?v=_NAJNamvEeA
/////////////////////////////////////////////////////////
Cartea genetică a morților
Descoperiți secretele evoluției în cea mai nouă lucrare a lui Richard Dawkins
De la celebrul autor al lui The Selfish Gene vine o carte transformatoare care dezvăluie modurile extraordinare în care evoluția păstrează poveștile vieții de pe Pământ.
Cu ilustrații captivante, această lucrare revoluționară explorează modul în care fiecare creatură vie – prin corpul său, comportamentul și genetica ei – servește ca o arhivă vie a lumilor strămoșilor săi.
Imaginați-vă o șopârlă, pielea ei o hartă detaliată a unui deșert de mult pierdut, unde strămoșii săi au prosperat cândva. Astfel de adaptări nu sunt doar superficiale – ele răsună prin țesătura vieții însăși, dezvăluind soluțiile ingenioase pe care creaturile le-au dezvoltat pentru a supraviețui și a prospera.
În această explorare vizionară, Dawkins îi duce pe cititori într-o călătorie pentru a decoda „cartea morților” evolutivă. Prin prisma științei, el dezvăluie modul în care modelele complicate ale naturii luminează triumfurile și încercările trecutului străvechi al vieții, aprofundându-ne înțelegerea prezentului și inspirând curiozitatea cu privire la ceea ce va urma.
Vezi ce spun alții despre Cartea genetică a morților
„Un Gallimaufry încântător al minunilor evolutive”
„Dawkins relatează o serie încântătoare de povești despre evoluția a tot, de la broaște camuflate la „pești slab electrici”, de parcă s-ar ține de un fotoliu din piele ușor învechit.” – The Guardian
„Un tur plin de culoare al Regatului Natural.”
„Această carte, o „reverie darwiniană”, este un tur plin de culoare al regnului natural din perspectiva genelor și o susținere a tezei lui Dawkins conform căreia ADN-ul fiecărei creaturi poate fi citit ca un ghid al mediului care i-a modelat strămoșii.” – The Times
„Cartea genetică a morților de Richard Dawkins – o sărbătoare plină de bucurie a evoluției în acțiune”
„Cartea genetică a morților include descrieri și imagini remarcabile ale animalelor care se amestecă în fundalul lor, cum ar fi o șopârlă colorată, perfect modelată și modelată pentru a semăna cu nisipul și pietricelele din habitatul său din deșertul Mojave, sau o omidă care nu se distinge de un băț mort.” – Financial Times
„Un studiu astut al evoluției prin trăsăturile animalelor”
„Dawkins ilustrează modul în care trăsăturile fizice ale animalelor, cum ar fi asemănarea omizii cu stick geometrid cu „cregiile antice”, oferă o fereastră către mediile istorice care le-au modelat evoluția.” – Publishers Weekly
„Un amestec Dawkinsian”
„Este potrivit, așadar, ca noua sa carte, The Genetic Book of the Dead: A Darwinian Reverie, să fie un amestec și o melodie: o revizuire și o extindere a ideilor sale anterioare despre evoluție scrise cu eleganță și frumusețe.” – The Freethinker
https://richarddawkins.net/the-genetic-book-of-the-dead/
//////////////////////////////////////
Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu
Vio Pop
Un nou studiu a descoperit faptul că creierul uman poate recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, chiar dacă unui individ nu i s-a vorbit despre Dumnezeu. Charisma News confirmă că credinţa în existenţa lui Dumnezeu poate fi stocată în creierul nostru. O discuţie la masă rotundă, pe această temă, va avea loc la National Geographic, anunţă Christian Headlines.Shaheen E. Lakhan, care deţine câteva doctorate, a vorbit despre aceste descoperiri: “Psihologii şi antropologii consideră că copiii lăsaţi de capul lor au habar cât de cât despre Dumnezeu. Unii atribuie acest lucru simţului nostru înnăscut de detectare a tiparelor din lume (pentru discernerea prădătorului şi a prăzii din natură), pe când alţii propagă noţiunea de “supersimţ” – sau o tendinţă cognitivă de a identifica forţele ascunse din lume lucrând pentru bine sau rău.”Andrew Newberg, cercetător de “neuroteologie”, raportează că, în studiile sale, creierele oamenilor care s-au rugat sau au meditat constant au arătat o îmbunătăţire a funcţionării creierului. Au avut parte de îmbunătăţiri de până la 10-15%”, a declarat Newberg. “Acest lucru a rezultat după opt săptămâni a câte douăsprezece minute zilnic, aşa că vă puteţi imagina ce schimbări au loc în oamenii care sunt foarte religioşi şi care practică acest lucru ore întregi pe zi, ani la rând”, a adăugat dumnealui.
https://www.stiricrestine.ro/2016/02/20/studiu-stiinta-confirma-ca-creierul-nostru-recunoaste-existenta-lui-dumnezeu/
/////////////////////////////////////
„Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a
Doina Bejenaru
„Darwin was wrong” – „Darwin a greșit”. Cu aceste trei cuvinte începe cartea lui A.N. Wilson, publicată anul trecut. Titlul lui Wilson subliniază în cele 367 de pagini o idee care prăbușește întreg imperiul evoluționist „Charles Darwin, un făuritor de mit”. Subtitlul cărții dezvăluie tema ei principală: „Darwin a făurit un mit, iar teoria evoluționistă concepută de el e și ea un mit”.Cele 367 de pagini, la prima impresie un pic greoaie, nu sunt decât o aparență. Textul cărții este scris pe înțelesul oamenilor de rând cu scopul, la fel de clar, că Darwin a fost greșit și a născocit un mit. A enunțat o teorie greșită, a indus în eroare o mulțime de intelectuali și a inspirat mișcări politice și sociale cu ideologii dubioase. Împreună cu Marx, a devenit unul din pilonii cei mai trainici și de lungă durată al secularismului. A generat o religie seculară, a dat argumente noi în sprijinul ateismului și a influențat, pe alocuri în mod profund, creștinismul, religia și teologia. Toate aceste aspecte sunt analizate de Wilson în profunzime, dar punctând în repetate rânduri că Darwin a lansat o teorie falsă, a comis un furt intelectual, a fost criticat aspru de unii dintre contemporanii lui și că Darwin s-a dovedit a fi un polemic fără scrupule atacând criticii teoriilor lui cu înverșunare. O recenzie cât de cât aprofundată a cărții lui Wilson e dificil de realizat în câteva pagini, dar încercăm să redăm punctele ei principale. Vom începe astăzi și sperăm să continuăm trecerea în revistă a acestei cărți atât de importante și interesante în săptămânile care urmează. Începem însă, cu o scurtă introducere a autorului.
Cine este A.N. Wilson?
După cum ne-am aștepta, lansarea cărții lui Wilson a fost primită cu multă răceală și reticență în cercurile intelectuale și mass-media, mai ales cea britanică și americană. Dar și cu scepticism de către unii apologeți creștini. Scepticismul se datorează faptului că traiectoria religioasă și intelectuală a lui Wilson nu a fost dreaptă nici consistentă. În tinerețe Wilson a fost un creștin devotat, la început anglican, apoi catolic, iar apoi a revenit la anglicanism. În anii 80 s-a declarat ateu și a publicat biografii ale Apostolului Pavel și Mântuitorului în care îi portretiza pe ambii ca fiind fanatici religioși și fondatori ai unei religii false. A folosit epitete similare și la adresa creștinilor. Atacurile lui împotriva creștinilor au atins apogeul în 1990 când Wilson a publicat un pamflet, „Against Religion – Impotriva religiei”, în care atacurile împotriva creștinismului și a religiei în general au fost extrem de virulente. Virulența la adresa religiei i-a câștigat prietenii și relații bune cu faimoșii atei ai începutului de Mileniu, Richard Dawkins și Christopher Hitchens, ai căror cărți și idei le promova. În 2009, însă, Wilson a reapărut pe scena literară cu un articol elocvent, publicat în presa britanică, în care și-a repudiat trecutul ateu și și-a reafirmat credința în Dumnezeu și fidelitatea față de creștinism. Ce l-a determinat să o facă? Traseul lui Wilson înapoi la creștinism îl descoperim spicuind biografia vieții lui Darwin.
Studiind viața lui Darwin, recitindu-i cărțile, citind în profunzime cărțile criticilor lui Darwin publicate pe vremea lui Darwin și în deceniile următoare, dar mai ales studiind fosilele care au supravețuit din vremurile arhaice – descoperite în sedimentele vulcanice ori scoase la iveală de explorările petroliere moderne – a ajuns la concluzia că Darwin a interpretat evidența care îi era la îndemână în vremea lui în mod eronat, și a dus, astfel, în eroare generațiile următoare. Asta explica în primul rând cuvintele îndrăznețe cu care Wilson își începe cartea: „Darwin a greșit”. Intenția inițiala a lui Wilson nu a fost să critice darwinismul ori să scrie o biografie tendențioasă la adresa unui om care a influențat gândirea umanității într-o profunzime și durată cum puțini alții au făcut-o. Dimpotrivă, a vrut să scrie briografia unui britanic care a influențat gândirea umană vreme de peste de 150 de ani. Dar investigând și studiind viața și mediul intelectual în care Darwin a trăit, Wilson a fost atras, „în mod inevitabil”, zice el, către concluzia că „Darwin was wrong – Darwin a greșit”. Nici nu a fost intenția lui inițială de a critica ori de a se distanța de teoriile științifice care încă proclamă veridicitatea evoluționismului. La urma urmelor, zice Wilson despre el însuși, el nu e un om de știință și nici nu are credibilitate în rândul oamenilor de știință.
Reîntoarcerea lui Wilson la teism
Wilson evoca patru lucruri ori aspecte esențiale ale ființei umane și conștiinței lui care l-au făcut să renege darwinismul și să reconfirme adevărurile biblice. Primul dintre ele e ochiul. A descoperit că nici Darwin, nici discipolii lui, de atunci până azi, nu au putut explica apariția ochiului prin procesul evoluției naturale. Atât Darwin, cât și discipolii lui sunt de acord că, din perspectiva teoriei evoluționiste, pentru ca ochiul să fi ajuns la stadiul de dezvoltare și complexitatea în care îl avem astăzi fiecare dintre noi, ar fi fost necesar un proces evolutiv de o durată mai lungă decât chiar vechimea vieții pe pământ.
Abilitatea ființei umane de a vorbi și vocabularul au fost al doilea factor care l-a determinat pe Wilson să respingă darwinismul. Pe lângă ființa umană nici o altă creatură nu posedă capacitatea de a vorbi, comunica ori avea un vocabular atât de vast. Capacitatea de a iubi din convingere și nu instinct e un alt argument. În lumea animalelor nu există dragoste. Există doar un instinct al dragostei mamelor pentru ființele pe care le nasc, dar nu dragoste pentru aproapele. O leoaica, de exemplu, își iubește puii ei, dar nu puii gazelelor, pe care le ucide să-și hrănească micuții. Iar muzica la fel. Animalele nu compun muzică și nici nu posedă capacitatea de a compune muzică. Între animale nu există nici Mozart nici Beethoven. În final, afirmă Wilson, aceste ultimele trei aspecte ale ființei umane ne dau de înțeles că ele sunt mai mult decât doar o grămadă de carne și sunt, în primul rând, ființe spirituale.
„Existența comunicării verbale este una din multele fenomene – printre care dragostea și muzica sunt cele mai puternice – care sugerează că ființele umane sunt mult mai mult decât doar bucăți de carne. Ele mă conving că suntem ființe spirituale, și că religia încarnării, care afirmă că Dumnezeu a creat umanitatea după chipul și asemănarea Lui, și în mod continuu restaureaza umanitatea după chipul Lui, e, simplu vorbind, adevărată”.
Neo-darwinismul și confuzia evoluționistă
Cu toate că Wilson a revenit la creștinism, el totusi crede în evoluționism, dar nu în cel teoretizat și propovăduit de Darwin. Crede într-un Creator și o Creație originară, dar și presupune că în timp speciile au evoluat devenind ceea ce ele sunt astăzi. În ultimii 50 de ani evoluționismul și darwinismul s-au metamorfozat în „neo-darwinism”, o reinterpretare constantă a darwinismului original pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice contemporane. Asta denota, în opinia autorului, că darwiniștii și-au pierdut confidența inițială privind veridicitatea evoluționismului și a teoriilor lui Darwin. Faptul că se vorbește despre „neo-darwinism” mai mult decât despre „darwinism” dovedește că darwinismul originar a fost ajustat și continuă să fie reajustat și explicat pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice din ultimele decenii, descoperiri care în mare măsură, explică Wilson, contrazic învățăturile inițiale ale lui Darwin.
Re-ajustarea constantă și continuă a darwinismului originar a început cu Darwin însuși și a continuat până în zilele noastre, susține Wilson în cartea lui. Faptul acesta e dovedit și de detaliul mai puțin cunoscut că doar în timpul vieții lui, Darwin și-a rezivuit cartea lui de căpătâi, „Originea Speciilor – The Origin of Species” inițial publicată în 1859, de șase ori. Dar atât revizuirile făcute de Darwin, cât și de discipolii lui caută să mențină integritatea intelectuală a principalelor idei darwiniste: (1) Darwin a avut dreptate; (2) speciile evoluează prin modificări mici, dar care de-a lungul milioanelor de ani se acumulează și cauzează transformarea unei specii în alte specii; și (3) legile naturii descoperite de Darwin încă explică evoluția speciilor. Unul din neo-darwiniștii cei mai proeminenți care continuă să creadă și să promoveze evoluționismul originar a lui Darwin e ateul britanic Richard Dawkins.
Wilson caută să fie onest cu privire la obiectivul ultim al cărții lui. Intenția lui nu este să-l detroneze pe Darwin, nici să-i demoleze teoriile. Își dă seama că asta nu o poate face, gândirea evoluționistă și darwinistă fiind puternic înfiptă în gândirea occidentală mai bine de 150 de ani. Scopul lui e să deschidă ochii oamenilor de bună credință să pună la îndoială „religia” darwinismului și să dovedească că presupusele dovezi care suștin teoriile darwiniste sunt practic inexistente. În acest sens, putem afirma despre cartea lui Wilson că este o enciclopedie masivă, o trecere în revistă care examinează criticile formulate la adresa teoriilor lui Darwin de contemporanii lui și de către un număr mare de oameni de știință până astăzi. Unii dintre criticii lui Darwin i-au fost prieteni ori colegi care au avut interese intelectuale similare. Practic, Wilson examinează fiecare carte ori pamflet critic publicat în Secolul XIX la adresa lui Darwin și a teoriilor lui evoluționiste. Probabil că aceasta e cea mai mare realizare a cărții. Fiecare capitol discută un apect al teoriilor lui Darwin și le examinează în lumina criticilor făcute de contemporanii lui, dar și în lumina descoperilor arheologice de după moartea lui Darwin. O realizare principală și pozitivă a cărții este că, chiar dacă cititorul nu e de acord cu Wilson și critica lui la adresa darwinismului, ea examinează, în câteva paragrafe, succint și pe înțelesul cititorului, argumentele principale construite în ultimii 150 de ani împotriva evoluționismului.
Pentru a răspunde criticilor lui neo-darwiniști, Wilson recurge la știință. Spre deosebire de teoriile lui Darwin, datele științifice nu sunt supoziții ci adevăruri cu care trebuie să se confrunte și discipolii lui Darwin. Înainte de a se lansa în examinarea aprofundată a vieții și operelor lui Darwin, Wilson credea că știința sprijină teoriile evoluționiste ale lui Darwin, dar, la scurt timp, a descoperit că descoperirile științifice făcute după moartea lui Darwin mai mult contrazic decât confirmă teoriile lui. Wilson a fost, de fapt, uimit de asta. „And this is where I was astonished-Și tocmai asta m-a uimit”, punctează el.
Volumul de literatură critică la adresa darwinismului a devenit astronomic și e în creștere. Astăzi sunt mai multe școli de evoluționism, iar teoriile fundamentale ale lui Darwin sunt re-examinate de discipolii lui pentru a le insufla credibilitate în lumina noilor descoperiri ștințiifice. De exemplu, în opinia lui Wilson, teoria evoluționistă, așa cum a fost ea enunțată de Darwin și reformulată de discipolii lui, a fost anihilată de descoperirea și decodificarea codului genetic uman cu câteva decenii în urmă. Ca urmare, e indubitabil că nu există un consens în lumea darwinistă privind evoluția.
Eroarea fundamentala a darwinismului – natura non facit saltum
Cea mai mare eroare a lui Darwin, afirmă Wilson, este teoria lui că speciile de astăzi au evoluat de-a lungul a milioane de ani, că procesul evolutiv a fost extrem de lent, dar că a rezultat în transformarea unei specii într-o altă specie, total diferită, ajungându-se astfel până la ființele umane și speciile zilelor noastre. În opinia lui Darwin, „natura non facit saltum- natura nu face salturi”. Nu există nicio dovadă care să sprijine această concluzie, afirmă Wilson. Dimpotrivă, Wilson e adeptul variantei din gândirea evoluționistă conform căreia procesul evolutiv se produce în interiorul fiecărei specii și nu ca rezultat al unui proces evolutiv, ci e rezultatul unor salturi transformative radicale și abrupte. în alte cuvinte, și pe înțelesul tuturor, dacă Darwin afirmă că peștele, de exemplu, s-a transformat în pasăre pentru că lacurile au secat și, pentru a supravețui, procesul evolutiv a transformat aripile peștelui în aripi de pasăre, Wilson afirmă contrariul. Teoria aceasta, zice el și criticii darwinismului, este o presupunere care nu poate fi dovedită de fosilele arhaice. Această teorie e imposibil de dovedit pentru că nu există fosile care să dovedească existența unor specii tranzitorii între, de exemplu, pește și pasăre. Dimpotrivă, afirmă Wilson, la fel ca majoritatea criticilor darwinismului, în timp ce varietatea peștilor în mediul acvatic e de netăgăduit ea nu poate fi explicată prin procesul evolutiv. Deasemenea, nu există nici o dovadă tangibilă că omul e un produs al evoluției primatelor (maimuțelor) din forme inferioare în forme superioare. Diversitatea primatelor e un dat, dar ele nu au evoluat în specia umană. Specia umană nu este un produs al procesului evolutiv care și-ar avea originea în specia primatelor. Cele două specii sunt diferite și cele din urmă nu au evolut să dea naștere celor dintâi. La fel, nu există nici o dovadă argeologică că specia calului ar fi evoluat în specia vitelor. Variațiile care există în specia vitelor sunt evidente, dar nu se datorează evoluției lor din alte specii inferioare.
Chiar și Darwin a recunoscut că evidența geologică în sprijinul teoriilor lui a fost limitată, încă pe vremea lui. Noi și importante dezvăluiri, însă, au fost publicate în 2002 de Stephen Jay Gould în cartea The Structure of Evolutionary Theory, „Structura teoriei evoluționiste”. Gould e unul din cei mai impozanți paleontologi ai zilelor noastre. Obiectivul muncii lui de cercetare a fost să determine măsura în care fosilele și sedimentele geologice arhaice confirmă ori infirmă teoriile lui Darwin. Dacă Darwin afirmă că dovezile de acest fel sunt minine, Gould a afirmat că ele nu există de fel. Spre deosebire de Darwin, Gould a ajuns la concluzia că în natură se produc salturi în interiorul aceleași specii, nu micro-modificări care în sute de milioane de ani ar fi rezultat în transformarea unei specii în alte specii. Cum se explică aceste salturi și cum sunt ele generate? Nici Wilson și nimeni nu le poate explica. Asta zice Gould, iar Wilson după el, e problema fundamentală cu care se confruntă darwinismul din 1859 încoace.
Un critic la fel de aspru al darwinismului a fost Michael Denton care în 1985 a publicat Evolution: a Theory in Crisis, „Evoluționismul – o teorie în criză”. Teza lui esențială este că „Simplu spus, teoria lui Darwin că toate speciile au apărut printr-o serie de mutații treptate, infinitisimale și foarte lente nu e sprijinită de dovezi”.
La fel de critic e Wilson privind și legile naturii „laws of nature” pe care Darwin pretinde să le fi descoperit. Darwin pretinde că forța motrică a evoluționismului sunt legile naturii pe care el pretinde să le fi descoperit. Fundamentală printre ele este legea supraviețuirii speciei celei mai bine adaptate „the law of the survival of the fittest”. Iar legea supraviețuirii înseamnă că evoluția a eliminat speciile mai slabe. Darwin credea că natura e într-o stare perpetuă de război între specii, cât și înlăuntrul fiecărei specii, pentru eliminarea speciilor mai slabe de către cele mai puternice ori ai membrilor aceleași specii care nu sunt adaptați pentru a supraviețui. Nu tocmai, zice Wilson. Dacă ar fi așa cum explicăm altruismul ființelor umane? Ce o determină pe o ființă umană să se îngrijască de ființele umane mai firave, suferinde ori handicapate? De ce, adăugă el, avem spitale? De ce, dimpotrivă, căutăm să păstrăm în viață ființele umane firave, suferinde ori handicapate?
Dar întrebarea probabil cea mai penetrantă pe care o dezbate Wilson, și prin care vrea să definească limitele darwinismului și al evoluționismului e: „Cine a creat legile naturii? Darwin pretinde să le fi descoperit. Dar cine le-a creat? Cum au apărut ele? Cine le-a pus în mișcare? Darwin a căutat să explice funcționarea pretinselor legi ale naturii descoperite de el, dar nici nu a încercat să explice apariția lor. Alte întrebări la fel de cruciale sunt, de ce ființă umană are conștiință și e conștientă de sine, pe când animalele nu?”
Va continua…
Sursa: Alianța Familiilor din România
///////////////////////////////////////
La intersecție între planurile lui Dumnezeu și planurile lui Satana- 25 Martie 2022 (Daniel Brânzei)
https://www.youtube.com/watch?v=BuZmtQD0ffU
//////////////////////////////////////
Ce trebuie să ştii despre ultimul studiu privind gena homosexualităţii
Canalele mediatice creştine şi seculare au fost invadate săptămâna trecută cu o ştire privind concluziile ultimului studiu privind dovezile privind existența unei aşa-zise genă a homosexualităţii. Avocații LGBTQ au căutat de mult timp dovezi care să susţină că atracția sexuală între persoane de același sex este condiționată genetic. „Dumnezeu m-a făcut așa” este strigătul care răsună pentru a justifica acest tip de comportament.Dacă s-ar putea dovedi că atracția sexuală între persoane de același sex este moștenită, mulți ar găsi chiar mai ușor să asemene persoanele homosexuale cu minoritățile rasiale și să-i înfiereze pe cei care afirmă moralitatea sexuală biblică drept plini de prejudecăți și homofobi.Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de modul în care mare parte din mass-media occidentală, în special cea din Statele Unite, a raportat rezultatele acestui nou studiu privind relaţiile sexuale între persoane de același sex. „Cercetările găsesc legături genetice privind comportamentul între persoane de același sex”, titrează ziarul Wall Street Journal (WSJ). Influentul New York Times (NYT) redă povestea un pic diferit, însă în aceeași notă: „Există mai multe gene care influențează sexualitatea persoanelor atrase de același sex, nu o singură „genă homosexuală”.Dacă aceste titluri ar fi tot ce ai citi, ai presupune că afirmația „Dumnezeu m-a făcut așa” a fost în sfârșit dovedită. Opusul este de fapt adevărat.
Este homosexualitatea „parte a ceea ce suntem”?
Cercetătorii au studiat 408.000 de bărbați și femei dintr-un eşantion larg de adulţi britanici și aproape 70.000 de clienți ai serviciului de testare genetică 23andMe. Ei au descoperit că variantele genetice obișnuite reprezintă între 8% și 25% din comportamentul sexual între persoane de același sex. Apoi ei au estimat că alte 7% ar putea implica efecte genetice pe care nu le-au putut măsura.Aceste constatări sunt cele care au determinat Times și Journal să publice ştirile. Ne putem aștepta ca aceste surse să fie folosite de alții pentru a justifica cauzele genetice ale atracției pentru persoane de același sex.
De exemplu, Benjamin Neale este genetician la Broad Institute ce aparţine M.I.T. și Harvard și unul dintre cercetătorii principali ai echipei internaționale care a publicat noul studiu. El este citat în Times: „Sper că știința va putea fi folosită pentru a educa oamenii un pic mai mult despre cât de natural și normal este atracţia pentru același sex.” El adaugă: „Este scris în genele noastre și face parte din mediul nostru. Aceasta face parte din specia noastră și face parte din cine suntem.” (Mult mai târziu în articol, aflăm că Dr. Neale este homosexual.)
Trei fapte hotărâtoare
Există trei aspecte legate de acest studiu care trebuie luate în considerare.
Unul: genetica legată de sexualitatea umană este mult prea complexă pentru a prezice sau explica orientarea sexuală a unei persoane. În rolul meu de Specialist Rezident pentru Etică la Baylor Scott & White Health (o companie de asigurări medicale privată, n.tr.) , am petrecut ani de zile studiind genetica în contextul eticii medicale și teologice. Această activitate m-a edificat asupra complexităţii geneticii umane, în special în ceea ce privește prezicerea comportamentului unei persoane.De exemplu, cercetătorii din studiul genetic despre care au raportat Times şi Journal pot explica doar până la între 8% şi 25% din comportamentul de același sex. Mai mult decât atât, atunci când au sondat marcatorii pentru a crea un scor pentru o persoană individuală, variația genetică a explicat mai puțin de 1 la sută. Aceste rezultate, după cum notează Jurnalul, fac „practic imposibilă prezicerea orientării sau comportamentului sexual al unei persoane pe baza genelor sale”.Doi: Chiar dacă până la 32 la sută din comportamentul sexual al persoanelor atrase de același sex este condiționat genetic, aceasta înseamnă că mai mult de două treimi din comportamentul sexual al acestora nu este.Acest fapt ridică întrebarea despre dihotomia dintre natură și învăţare, și demonstrează încă o dată că orientarea sexuală este produsul unei game largi de factori, de la relaţiile familiale la experiențele de viață, contextul social și deciziile personale.Având în vedere această realitate, NYT sau WSJ ar fi putut să fi formulat mai exact titlurile și subtitlurile. Unul din subtitilurile din Times sună astfel: „factorii sociali și de mediu sunt, de asemenea, cheie”. Un subtitlu din Journal adaugă: „experții atenționează că și factorii de mediu joacă un rol.”Chiar şi aşa, aceste subtitluri nu spun întreaga poveste. În timp ce studiul a raportat ca ponderarea factorilor este de cel puțin două treimi de mediu și sociale, iar o treime ar putea fi genetică, WSJ nu raportează acest fapt până la al doisprezecelea paragraf din povestea sa. NYT include aceste informații în paragraful al optsprezecelea al articolului său, adică undeva în finalul acestuia.Trei: corelația genetică, chiar dacă există, nu înseamnă cauzalitate în ceea ce privește comportamentul. Cu alte cuvinte, profilul genetic al unei persoane nu înseamnă că aceştia sunt condiţionaţi să acționeze în anumite moduri. O tendință genetică către anumite talente sau dependențe nu determină automat o persoană să devină cântăreț profesionist sau alcoolic, de exemplu.Pentru a ilustra: potrivit NYT, „cercetătorii au descoperit că dacă cineva s-a angajat vreodată într-un comportament sexual cu persoane de același sex, atunci aceasta a prezentat corelații genetice cu anumite deficienţe de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea depresivă majoră sau schizofrenie și cu trăsături precum asumarea riscurilor, consumul de canabis, apetenţa pentru experiențe și singurătate.”Cu toate acestea, cercetătorii „au subliniat că studiul nu sugerează că un comportament sexual cu persoane de același sex provoacă sau este cauzat de aceste condiții sau caracteristici și că depresia sau tulburarea bipolară ar putea fi alimentate de experiențe sociale dificile.”
Cu alte cuvinte, corelația nu înseamnă cauzalitate.
Am cunoscut de-a lungul anilor o serie de oameni care mi-au spus că sunt atrași sexual de oameni de același sex, dar nu au acționat asupra acestei înclinații. Unii au ales să fie celibatari; alții au simțit că Dumnezeu i-a eliberat de această atracție. Totuși, alții erau căsătoriți fericiţi cu un partener heterosexual, dar rezistă tentației atracției sexuale către același sex, la fel cum alte persoane căsătorite trebuie să reziste atracției sexuale heterosexuale în afara căsătoriei.
Acest raport nu ne prezintă chiar nişte noutăţi
Ideea de bază este aceasta: acest nou raport indică ceea ce cercetătorii au suspectat de mult timp, anume că atracția sexuală poate avea componente genetice, împreună cu factorii sociali și de mediu. Ne putem aștepta ca mulți din mass-media seculară să sărbătorească aceste constatări, deoarece scopul lor este să normalizeze și să legitimeze comportamentul homosexual și să stigmatizeze pe cei care nu sunt de acord.Ca ființe umane depravate, cu toții putem fi corupți sexual. Acesta este motivul pentru care ar trebui să tratăm toți oamenii, indiferent de orientarea lor sexuală, cu smerenie și respect.În același timp, toți suntem chemați la puritate sexuală, pe care Creatorul nostru o definește drept legătura dintre un bărbat și o femeie într-o căsătorie încheiată pe viață. Acesta este motivul pentru care trebuie să „fugim de curvie” (1 Corinteni 6:18) și să facem ca „patul căsătoriei să nu fie spurcat” (Evrei 13: 4).
De aceea trebuie să căutăm puterea Duhului Sfânt pentru puritatea sexuală (Efeseni 5:18), şi să credem şi să trăim cuvântul care ne spune că „Dumnezeu este credincios și nu va îngădui să fim ispitiţi dincolo de puterile noastre, ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşim din ea, ca s-o putem răbda.”(1 Corinteni 10:13).
Sursa: Denison Forum
//////////////////////////////////////
Despre adevăr și darwinism
Poteraș Ionuț
Unul dintre motoarele democrației este libertatea presei, deoarece favorizează ideea că cunoașterea adevărului este un drept esențial al omului. Afirmațiile fără fundament și declaraţiile părtinitoare sunt greu de ascuns și, în afară de materialele care reprezintă opiniile autorului, agențiile de presă se recomandă ca instituții care raportează faptele reale care vor avea cel mai mare impact asupra cetățenilor pe care îi slujesc. Putem fi de acord cu toţii că raportarea adevărului este mai bună decât o minciună, chiar dacă mass-media este părtinitoare în multe cazuri, însă o întrebare devine evidentă. De unde vine această dorință înnăscută și universală existentă în minţile oamenilor, de a cunoaște adevărul?
Înainte de a încerca să dăm un răspuns, este important de reținut că unii oameni susțin că nu există „adevăr absolut”. În această optică, adevărul este o chestiune de opinie, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate spune cu adevărat că, de exemplu, a comite o crimă este greșit sau că purtarea unui soţ abuziv ar trebui să înceteze, pentru că a spune aşa aceva înseamnă ar însemna că faci o afirmație cu caracter de adevăr, și anume, este adevărat că aceste lucruri sunt greșite. A susţine că adevărul este relativ pare a fi o opţiune atrăgătoare pentru societatea noastră post-modernă, deoarece într-un anumit sens, pare că permite oamenilor să trăiască în armonie cu aproapele, fără însă a-l judeca. Din păcate, (în afară de dezavantajul evident că nici un fel de faptă nu ar mai putea fi condamnată în mod corect), este o contradicție în a spune „este adevărat că nu există adevăr”, pentru că, dacă este adevărat că nu există adevăr, acest mod de a vedea lucrurile se infirmă singur. Savanții serioși nu ar lua niciodată în serios o asemenea concepţie, decât dacă sunt dispuși să se discrediteze.
Dacă luăm în considerare evoluția darwinistă, este posibil ca oamenirea să fi înregistrat un sistem de adevăr care a evoluat? Ar trebui să fim atenți aici la câteva lucruri. În primul rând, este îndoielnică că evoluția darwinistă este corectă. În 2016, Societatea Regală din Londra a exprimat incertitudini serioase cu privire la teoria lui Darwin, mai ales că la 160 de ani de când a fost formulată, oamenii de știință încă nu au nicio explicaţie despre originea informației conţinută în ADN-ul uman sau despre modul în care orice organism complex ar putea evolua dintr-un altul, considerat inferior.
În al doilea rând, chiar dacă selecția naturală ar fi adevărată, atunci conform teoriei, specia noastră ar fi evoluat pe baza capacității noastre de a supraviețui, nu a capacității noastre de a descifra adevărul. Fără să știm măcar, post-moderniștii ar putea avea dreptate, adevărul, împreună cu rațiunea, moralitatea și obiectivitatea ar fi complet arbitrare, iar supraviețuirea ar fi singura măsură prin care să cântărim lucrurile. Al Doilea Război Mondial ne-a învățat deja care sunt consecinţele unei astfel de concepții, iar gândirea occidentală contemporană este în general mult mai progresistă decât învechita ideologie nazistă centrata în jurul supraviețuirii celui mai puternic.
O altă opțiune, care este împărtășită de către creştini, evrei şi musulmani, de un număr relativ mare de oameni care nu sunt religioși, și nu este exclusă nici de agnostici, este aceea că o Ființă Supremă, Dumnezeu, este autorul adevărului. În această concepţie, Dumnezeu Însuși este adevărul și El reprezintă standardul pentru conformarea cu adevărul. Nu ceea ce poruncește Dumnezeu este adevărul, ci, fără Dumnezeu, nu ar exista nicio măsură prin care să deosebim ce este bine de ce este rău, ce este corect de ceea ce este fals. Dumnezeu, o Ființă necreată, care este dincolo de spațiu și de timp (și de cultura în care trăim) a creat Universul şi toate organismele vii. El a făcut şi nişte creaturi speciale, numiţi oameni, și le-a oferit o calitate unică, cea a liberului arbitru. Această abilitate le oferă opțiunea de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca şi sursă a adevărului sau, dimpotrivă, să-L ignore şi să-şi construiască propriul sistem de adevăr.
Această posibilitate este singura care mi se pare plauzibilă. De asemenea, cred că multe persoane din societatea occidentală apreciază în mod intrinsec această ultimă opțiune și reflectă adesea înțelepciunea, dreptatea și scopul, care vor rezulta atunci când adevărul absolut este susţinut.
Suntem adesea martori la modul în care politicienii sau liderii de opinie îndepărtează uneori oamenii de obiectivitatea adevărului, însă valorile creștine ale societăţii occidentale au rădăcini adânci, iar oamenii nu ar trebui să se lase convinși. Asumați-vă responsabilitatea pentru darul gândirii, luați în considerare ce înseamnă să cunoașteți adevărul, explicați-i sursa vecinilor dumneavoastră și nu uitați să mulțumiți părinţilor, unui frate mai mare, unui prieten poate, pastor sau profesor, care se angajează să aducă adevărul la tine.
Sursa: Christian Post
/////////////////////////////////////
China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației
Liderul comunist chinez, Xi Jinping, solicită țărilor din întreaga lume să accepte un sistem global de urmărire COVID-19 care utilizează coduri QR pentru a repune pe picioare comerțul și călătoriile internaționale.Xi Jinping a propus acest concept sâmbătă, în cadrul unei reuniuni virtuale a liderilor G20, menționând că acest „mecanism global” folosește un cod de bare electronic care ar ajuta la determinarea stării de sănătate a călătorilor, potrivit unei agenției de „știri” controlate de China.
„China a propus un mecanism global privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de sănătate bazate pe rezultatele testelor de acid nucleic sub formă de coduri QR acceptate la nivel internațional, sperăm că mai multe ţări să se alăture acestui mecanism” spune acesta. În China sunt deja folosite activ astfel de coduri de bare. Transportul intern este dependent de acestea.„Trebuie să armonizăm în continuare politicile și standardele și să stabilim ‚piste rapide’ pentru a facilita fluxul ordonat de personal”, a spus el.Sistemul oferă utilizatorilor un cod a cărei culori se schimbă în funcție de riscul de expunere la coronavirus. Aceste coduri de bare putând fi citite și pe dispozitivele mobile.Un cod verde indică faptul că cineva poate călători în siguranță, în timp ce un cod portocaliu sau roșu semnifică necesitatea de a fi pus în carantină.
Xi Jinping nu a detaliat tipul de aplicație sau sistemul de cod QR care va fi utilizat și nici cine va proiecta aplicația.
Între timp, unii oameni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea unui sistem conceput de partidul comunist chinez, cunoscut pentru utilizarea metodelor extreme pentru a controla oamenii prin cenzură și supraveghere.Kenneth Roth, directorul executiv al Human Rights Watch, a scris pe Twitter: „Feriți-va de propunerea guvernului chinez pentru un sistem global de urmărire prin coduri QR. O concentrare inițială asupra sănătății ar putea deveni cu ușurință „un Cal Troian” în ce privește monitorizarea politică sau excluderea pe scară largă, asemănătoare pericolelor sistemului de credite sociale din China.”
Stuart Hargreaves, profesor asociat la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat că dacă un cod QR este utilizat pentru a stoca informații clasificate de sănătate, atunci problemele legate de confidențialitate devin „deosebit de importante”.Raina MacIntyre, șefa programului de cercetare a biosecurității de la Institutul Kirby de la Universitatea din New South Wales, a subliniat că protejarea informațiilor private este esențială.„Vor fi oamenii din întreagă lume de acord că un alt guvern, care nu este Guvernul țării de care aparține, să-i acceseze datele personale? Acesta poate fi prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a putea călătorii”, a declarat ea.
Și unii creștini spun că aceste măsuri și sisteme de urmărire bazate pe tehnologie sunt un alt pas către împlinirea „Semnului Fiarei” descris în Biblie, profețită acum 2.000 de ani în cartea Apocalipsei.„Şi a făcut că toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13: 16-17)
SURSA | CBN News
Traducere | Denisa Frişan
//////////////////////////////////////
Experții sunt îngrijorați avansul luat de inteligența artificială și sugerează o „pauză” în dezvoltarea acesteia
Poteraș Ionuț
Ritmul surprinzător în care cresc tehnologiile de inteligență artificială (AI) stârnește alarmă, nemulțumire și îngrijorare în rândul analiștilor, unele dintre cele mai cunoscute nume din Silicon Valley ridicând vocea pentru a cere o pauză înainte ca aceste progrese să propage daune grave pentru societate.
Fondatorul SpaceX, Elon Musk, s-a alăturat co-fondatorului Apple, Steve Wozniak, și altor nenumărate personaje proeminente din lumea tehnologiei pentru a semna o scrisoare deschisă din partea Future of Life Institute, prin care se solicită companiilor care dezvoltă inteligența artificială să „pună pe pauză experimentele gigantice de inteligență artificială” și să creeze mai întâi protocoale de siguranță.
„Sistemele de inteligență artificială cu inteligență competitivă umană pot prezenta riscuri profunde pentru societate și umanitate, după cum arată cercetările extinse și după cum recunosc laboratoarele de top de inteligență artificială”, se arată în scrisoare. „Sistemele contemporane de inteligență artificială devin acum competitive cu oamenii la sarcini generale și trebuie să ne întrebăm: Ar trebui să lăsăm mașinile să ne inunde canalele de informare cu propagandă și neadevăruri? Ar trebui să automatizăm toate locurile de muncă, inclusiv pe cele satisfăcătoare? Ar trebui să dezvoltăm minți non-umane care ar putea, în cele din urmă, să ne depășească numeric, să fie mai inteligente, să ne trateze ca învechiți și să ne înlocuiască? Ar trebui să riscăm să pierdem controlul asupra civilizației noastre?”
Scrisoarea îndeamnă la o pauză de șase luni în ceea ce privește proiectele de inteligență artificială la scară largă și la instituirea unor „protocoale de siguranță”. Pastorul Johnnie Moore a accentuat importanța acestei idei într-o postare pe o rețea socială.
„Pentru binele umanității, toate părțile interesate trebuie să convoace ACUM o întâlnire în SUA, pentru a stabili parametrii și a se consulta cu experți din întregul spectru politic și ideologic (inclusiv în special lideri religioși și specialiști în etică)”.
Moore a expus aceste idei într-o discuție în cadrul unui interviu cu CBN, subliniind importanța de a fi atenți atunci când oameni precum Musk, care se află în topul tendințelor privind tehnologia, încurajează în mod public o astfel de încetinire radicală.
„Cred că ar trebui să luăm o pauză și nu sunt sigur că publicul larg înțelege încă cu adevărat cum se vor schimba toate viețile lor și cum ar putea să se schimbe din cauza acestei noi tehnologii”.
Moore, care este și un autor și lider evanghelic, a anunțat beneficiile transformative și pozitive pe care AI-ul le-ar putea aduce societății, menționând că tehnologia ar putea aduce o sănătate mai bună, o viață mai lungă și alte soluții. Dar el a avertizat, de asemenea, cu privire la ceea ce se poate întâmpla dacă AI-ul este lăsată fără control sau ajunge să fie exploatată de guverne mondiale fără scrupule.
„Dacă nu suntem atenți, am putea dezlănțui o fiară”, a spus Moore. „Imaginați-vă guvernele într-o cursă către arme autonome. … Am putea să ne îndreptăm spre o lume în care mașinile iau singure deciziile.”
O astfel de situație pune sub semnul întrebării modul de abordare a eticii războiului și a altor mecanisme de acest gen bazate pe emoțiile umane. De exemplu, în războaiele moderne se încearcă adesea reducerea la minimum a numărului de victime, deși alții ar putea folosi astfel de tehnologii pentru un rezultat diferit.
„Ce se întâmplă dacă ești de exemplu Coreea de Nord și ce se întâmplă dacă decizi fie prin furt, fie prin propria inovație, că acum este momentul să faci ceea ce ameninți că vei face dintotdeauna”, a spus el. „Acesta este scenariul catastrofal. Aceasta este apocalipsa.”
Moore a arătat și spre alte probleme ridicate în scrisoarea Institutului Future of Life, inclusiv potențialul ca AI-ul să ducă la șomaj în masă.
Liderul religios a subliniat, de asemenea, importanța includerii liderilor religioși și a oamenilor de credință în aceste conversații, menționând că specialiștii în etică și liderii de credință sunt adesea excluși.
„Pentru prea mult timp, credința a fost vizitatorul nebăgat în seamă în Silicon Valley”, a spus Moore, menționând că un prieten din industria tehnologică l-a încurajat recent să vorbească și să se implice în această problemă.
Moore a avut grijă să precizeze că este un mare fan al tehnologiei, al inovației și al științei și că dorește să îmbrățișeze astfel de progrese. Cu toate acestea, el consideră că este esențial să facem acest lucru „în mod intenționat” și fără a permite „interesului comercial orb sau băieților răi” să conducă discuțiile sau să manipuleze AI-ul.
„Fac apel la liderii religioși… și aceasta nu este o conversație despre ‘boicotul AI-ului’ ”, a spus el. „Îmi unesc vocea cu cea a lui Elon Musk, îmi unesc vocea cu cea a acelor 1.000 de oameni de știință și le cer liderilor religioși și specialiștilor în etică din întreaga țară … să spunem cu toții că acum este momentul să ne adunăm și să punem întrebări preventive.”
Moore consideră că America este mult avansată în ceea ce privește tehnologia AI și își poate permite să ia o pauză și să stabilească detaliile înainte de a merge mai departe într-un mod unitar și cuprinzător.
„Gândiți-vă la toate filmele SF pe care le-ați văzut, suntem pe cale să ajungem să fim actori în ele, excluzând prezența extratereștilor”, a spus Moore. „Și toate bunele și relele din ea vor fi realizate de noi. Deciziile pe care le luăm acum vor determina viitorul de care se va bucura copiii noștri – și acesta este momentul să apăsăm pe pauză pentru a ne aduna împreună.”
Sursa: CBN News
/////////////////////////////////////
Sodoma și Gomora distruse de o explozie de 1.000 de ori mai mare decât bomba atomică
Arheologii și teologii lucrează împreună pentru a analiza descoperiri recente și a explica cum s-a produs distrugerea orașelor antice Sodoma și Gomora menționate în cartea Genezei.Dr. John Bergsma, profesor de teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville, Ohio, crede că dovezile descoperite la Tall el-Hammam, situat în sudul Văii Iordanului, ar fi putut fi cauzate de explozia unui corp ceresc de dimensiuni mari, potrivit revistei Relevant.Dispariția bruscă a Tall el-Hammam în urmă cu aproximativ 3.600 de ani a fost un mister pentru arheologi timp de ani de zile. În ruinele orașului, nu există semne ale unui asediu militar prelungit sau ale unui conflict. Cu toate acestea, alte semne indică o cauză catastrofală, a relatat publicația.Un lucru care a atras interesul lui Bergsma au fost urmele de căldură extremă de pe fragmente de ceramică, rămășițe de schelet uman și alte artefacte, a relatat Relevant. Acest tip de distrugere provocată de căldura intensă ar putea să provină de la un asteroid gigantic care a explodat deasupra orașului, similar cu evenimentul descris în Geneza 19:24-25 în Vechiul Testament.„ Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.”
Dovezile indică faptul că distrugerea a fost bruscă și la o temperatură înaltă. Conform revistei Smithsonian, piesele de ceramică din sit aveau exteriorul topit, dar erau neatinse la interior.În plus, cioburile de ceramică găsite în situl de la Tall el-Hammam erau, de asemenea, acoperite de trinitit. Acesta este un reziduu vitros care s-a depus pe suprafața deșertului după testul cu bombă nucleară Trinity, pe bază de plutoniu, efectuat la 16 iulie 1945, lângă localitatea Alamogordo, New Mexico. Trinititul este compus în principal din nisip arkosic, inclusiv granule de cuarț și feldspat, care au fost topite de explozia nucleară.Prezența trinititului întărește teoria conform căreia în zonă a avut loc un eveniment cu o degajare de mare energie, precum explozia/impactul cu un corp ceresc, potrivit Relevant.
Bergsma a povestit și despre starea unică a rămășițelor umane găsite la locul săpăturilor.
„Scheletele umane sunt complete de la picioare și până la jumătatea coloanei vertebrale, iar apoi există doar o urmă de arsură și nu există nimic în partea superioară a corpului. Toate acestea reprezintă dovezi masive că o explozie uriașă de căldură din cer a incinerat aceste orașe gemene de pe partea de est a rîului Iordan.”
Forța exploziei mai mare decât cea din Siberia din anul 1908.
Steven Collins, decanul Colegiului de Arheologie de la Universitatea Trinity Southwest și arheologul principal de la Tall el-Hammam a emis teoria conform căreia explozia de deasupra orașului ar fi putut fi chiar mai mare decât evenimentul Tunguska din 1908 reprezentat de explozia unui asteroid deasupra unei regiuni îndepărtate din Siberia și care a provocat distrugeri masive, potrivit Relevant. Acest eveniment ar fi degajat chiar mai multă energie decât cea eliberată la lansarea primei bombe atomice peste orașul Hiroshima din Japonia, în august 1945.
Potrivit NASA, la 30 iunie 1908, un asteroid a plonjat în atmosfera Pământului și a explodat pe cerul Siberiei. Martorii locali din această regiune slab populată au relatat că au văzut o bilă mare de foc și au auzit o explozie puternică. De asemenea, au raportat incendii masive de pădure și copaci secerați pe kilometri întregi. Din cauza locației îndepărtate, evenimentul a atras puțină atenție atunci când s-a produs. Prima expediție științifică a ajuns în zonă abia în 1927, dar s-au găsit totuși numeroase dovezi ale distrugerii cauzate de unda de șoc și de explozia de căldură provocată de asteroid.Conform lui Collins: „Conflagrația violentă care a distrus zona locuită de la Tall el-Hammam a produs ceramică topită, pietre de fundație arse și câțiva metri de cenușă ca și cum ar fi ieșit dintr-un cuptor”.Într-o altă lucrare scrisă în colaborare, arheologii Phillip J. Silvia și Collins au notat: „Dovezile fizice de la Tall el-Hammam și din siturile învecinate prezintă semnele unui eveniment termic grandios și extrem de distructiv, care este ceea ce ne-am putea aștepta conform celor descrise în Geneza 19.”
În acea lucrare, ei au concluzionat că Sodoma și Gomora au fost distruse de o explozie în atmosfera Pământului a unui corp ceresc.O lucrare publicată inițial în revista Nature Scientific Reports în 2021 și actualizată în luna mai a anului trecut, susține teoria lui Collins potrivit căreia evenimentul de deasupra orașului antic a fost „mult mai mare ca forță decât evenimentul Tunguska.”
Bomba aruncată asupra Hiroshimei a avut o energie măsurată de 15 kilotone, echivalentul unei explozii de 15.000 de tone de TNT. Pagubele de la Tunguska au fost măsurate la 5 megatone sau 5 milioane de tone de TNT, potrivit documentului.Folosind un supercomputer pentru a analiza datele de la fața locului, autorii lucrării au sugerat că forța distructivă de la Tall el-Hammam a fost cel puțin de 15 megatone, având o explozie echivalentă cu 15 milioane de tone de TNT.
Geneza 19:27-28 descrie urmările din vale.
„Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.”
Impactul a generat și cantități mari de sare
Explozia pare să fi generat și mari cantități de sare, care amintește de relatarea din Geneza 19, în care soția lui Lot a fost transformată într-un stâlp de sare, conform Relevant.„După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ‘Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri’ ”. (Geneza 19:17)
„Sarea a fost aruncată în sus din cauza presiunilor mari de la impact, a declarat pentru presă James Kennett, profesor emerit de Științele Pământului la Universitatea din California. „Este posibil ca impactul să fi atins parțial Marea Moartă, care este bogată în sare.”Bergsma a declarat pentru Relevant că este convins că ceea ce au găsit arheologii explică ce s-a întâmplat cu orașele biblice Sodoma și Gomora.„Mi-a schimbat cu adevărat perspectiva asupra Vechiului Testament, pentru că lucruri care păreau prea ciudate pentru a fi adevărate… se dovedesc a fi de fapt un eveniment istoric”, a spus el.
Relatarea Genezei folosită de arheologi pentru a găsi locația evenimentelor
După cum a relatat CBN News în iulie, Collins i-a spus lui Joel. C. Rosenberg într-un episod al emisiunii The Rosenberg Report cum el și echipa sa au găsit orașele biblice din Iordania.
Collins a spus că a folosit indicii din Scripturi pentru a găsi locația orașelor, concentrându-și căutările pe valea râului Iordan.
S-a folosit inclusiv o referință făcută în Geneza 13:10, care sună astfel:
„Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.”„Întrebarea corectă care trebuie pusă în localizarea Sodomei este: ‘Unde stătea Lot când și-a ridicat ochii și a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată?’. Era la Betel și Ai”, a concluzionat Collins.
Sursa: CBN News
//////////////////////////////////////
Profesorul creștin care a spus că a fi LGBT este un păcat pierde contestația la Înalta Curte
De
Glawdys Leger
Înalta Curte a confirmat demiterea unei profesoare creștine care le-a spus elevilor de la școala din Londra unde lucra ea că a fi LGBT este un păcat.
Glawdys Leger le-a mai spus elevilor de la Școala Bishop Justus Church of England din Bromley că persoanele transgender sunt „pur și simplu confuze”.
Ea a făcut aceste comentarii în timpul unei discuții despre „aliența” LGBT cu elevii din anul 7 – în jur de 11 ani. Discuția a făcut parte dintr-o lecție de studii religioase.Doamna Leger a fost suspendată în martie 2022 și concediată două luni mai târziu pentru comportament neprofesional în urma unei plângeri a mamei unui elev. Mama a susținut că comentariile au fost „foarte supărătoare” pentru copilul ei, care „explora” cine erau ei în acel moment.
În decembrie 2023, un comitet de conduită profesională (PCP) a constatat că acțiunile doamnei Leger au constituit un comportament neprofesional, deși nu i s-a interzis să predea. Doamna Leger a introdus o acțiune în justiție împotriva Departamentului pentru Educație pentru concedierea ei, susținând că PCP nu și-a pus comentariile în context și că publicarea deciziei comisiei pe site-ul Agenției de Reglementare a Predării a fost o încălcare a vieții private.
Cu toate acestea, demiterea ei a fost considerată legală de judecătorul Lang la Înalta Curte joia trecută.
În hotărârea sa scrisă, judecătorul a spus: „[Completul] și secretarul de stat au luat o decizie legală că publicarea constatărilor a fost o sancțiune justificată și proporțională pentru conduita ei profesională inacceptabilă”.
//////////////////////////////////////
Congresul Lausanne din Coreea de Sud accentuează împlinirea Marii Trimiteri de către toți credincioșii
„Marea Trimitere este responsabilitatea fiecăruia”, a declarat Dr. Michael Oh miilor de creștini la finalul celui de-al patrulea Congres Lausanne privind evanghelizarea mondială, desfășurat în Incheon, Coreea de Sud.
Vorbind în timpul ceremoniei de închidere a Lausanne 4, Dr. Oh a avertizat împotriva neglijării acestei porunci a Domnului Isus Hristos pe motiv că „nu este treaba mea” și a spus că aceasta trebuie văzută ca fiind „responsabilitatea colectivă” a Bisericii și „treaba tuturor”.
„Marea Trimitere este responsabilitatea fiecăruia. Rezultatul agregat al creștinilor care își fac își văd doar de treburile lor – chiar și atunci când o fac cu credință – ne-a adus în situația în care de la an la an sunt tot mai mulți oameni în lume care nu au auzit Evanghelia decât în anul precedent”, a spus el.
În discursul său final de sâmbătă de la congres, Dr. Oh a spus că „orice altceva în afara unei realinieri masive a prezenței creștine, a coordonării și a intenționalității” va avea ca rezultat faptul că miliarde de oameni nu vor auzi niciodată Evanghelia.
El a spus că dorește să vadă mai mulți creștini intrând în diferite sfere ale societății pentru a ajunge la oameni cu Evanghelia.
„Cu 3,4 miliarde de oameni care trăiesc în cele 7 400 de grupuri etnice fără contact cu Evanghelia din lume și care probabil nu vor auzi Vestea cea Bună a lui Isus înainte de a muri; cu 86% din musulmanii, budiștii și hindușii lumii care nu cunosc niciun creștin … aceasta nu este doar responsabilitatea misionarilor și a preoților, ci și a artiștilor, inginerilor, studenților, profesorilor, directorilor financiari, directorilor executivi și a altora”, a spus el.
El a continuat: „Fie ca niciunul dintre noi să nu se consoleze imaginându-și că va sta într-o zi în fața lui Dumnezeu și își va găsi scuze pentru lipsa noastră de implicare și responsabilitate colectivă invocând ignoranța și spunând: îmi pare rău, nu am știut”.
Acțiunea colaborativă a fost subliniată pe tot parcursul Lausanne 4. În ultima zi, participanții au fost rugați să semneze un „Angajament de acțiune colaborativă” pentru a-i inspira să continue să caute modalități de a lucra împreună după congres în împărtășirea Evangheliei.
Dr. Oh a afirmat că niciun creștin nu poate spune că nu are nevoie unul de celălalt. „Ce impact și ce eficacitate mai mare ar putea exista dacă slujirea întregului popor al lui Dumnezeu ar fi mai puțin asemănătoare cu versiunea creștină a „faceți acte de bunătate la întâmplare” și mai mult ca un trup bine coordonat și sănătos al lui Isus Hristos?”, a spus el.
De asemenea, în ultima zi a congresului a luat cuvântul pastorul american și autorul de bestselleruri Rick Warren, care le-a spus participanților mai tineri, sub vârsta de 40 de ani: „Aveți potențialul de a termina sarcina și de a duce la bun sfârșit Marea Trimitere”.
Cu toate acestea, „pentru a ajunge la linia de sosire”, el a spus că au nevoie de patru lucruri: „mentori, modele, parteneri și prieteni”.
Cerându-le celor cu vârsta de peste 40 de ani să se ridice în picioare, el le-a spus participanților mai tineri: „Aceștia sunt oamenii de la care ar trebui să învățați. Puteți învăța de la oricine dacă știți întrebările potrivite. Toți liderii sunt învățăcei. Acești oameni sunt deja în slujbă de ani de zile, așa că vă pot învăța lucruri pe care voi nu le știți”.
El a adăugat: „Acum, rugăciunea mea pentru aceste două grupuri este să terminați cu bine.”
Lausanne 4 a reunit peste 5 000 de creștini din peste 200 de țări în Coreea de Sud pentru o săptămână de colaborare și elaborare de strategii pentru misiunea mondială.
Discuțiile ar fi trebuit să fie susținute de Declarația de la Seul, un document de 20 de pagini menit să completeze și să se bazeze pe declarațiile teologice anterioare de la Lausanne. Cu toate acestea, publicarea Declarației de la Seul înainte de congres s-a dovedit controversată și a creat confuzie și frustrare în rândul multor participanți care se așteptau să delibereze asupra acesteia în timpul reuniunii pentru a oferi feedback înainte de publicarea sa.Forța sentimentului i-a determinat pe liderii de la Lausanne să deschidă un mecanism de feedback pentru ca participanții la congres să își împărtășească reflecțiile cu privire la conținutul Declarației de la Seul.
Purtătorul de cuvânt al Lausanne, Michael du Toit, a recunoscut confuzia într-un e-mail adresat participanților, invitându-i să răspundă la Declarația de la Seul: „Recunoaștem că, în introducerea Declarației de la Seul, ar fi trebuit să explicăm mai clar scopul acesteia și modul în care participanții sunt invitați să se implice în ea.”
Reacțiile vor fi analizate în următoarele săptămâni de către Grupul de lucru pentru teologie, care, împreună cu liderii de rang înalt de la Lausanne, vor stabili pașii următori.
Declarația de la Seul nu a fost singura controversă de la congres, după ce unii participanți au fost deranjați de discursul unei invitate la Conferință, Ruth Padilla DeBorst, care a criticat Israelul și escatologia dispensațională.
Comentariile din timpul prezentării sale de luni seară privind justiția au provocat scuze din partea directorului congresului, David Bennett.
Alții au fost indignați de scuze. Valdir Steuernagel, un teolog brazilian și consilier executiv principal al Mișcării Lausanne, a declarat că este „problematic” faptul că Lausanne „s-a distanțat de una dintre cele mai importante prezentări ale evenimentului”.
Abordând controversa de vineri, Chris Wright, care face parte din consiliul de administrație al Lausanne, a declarat reporterilor că mișcarea „nu pretinde că este vocea întregii comunități creștine” și a sugerat că membrii trebuie să găsească o modalitate de a trăi cu diferențele lor care să nu caute „să dea vina pe cineva sau să vină cu soluții ușoare”.
„Ceea ce s-a spus luni seara trebuia să fie dureros pentru unii, iar scuzele din partea ei dureroase pentru alții. Este foarte greu să spui pur și simplu că o parte are dreptate sau că cealaltă parte greșește”, a spus el.
Lausanne 4 s-a desfășurat pe parcursul a șapte zile la Songdo Convensia din Incheon, chiar lângă capitala coreeană Seul. Sesiunile au explorat subiecte-cheie legate de misiunea mondială, inclusiv conducerea, ucenicia între generații, misiunea urbană, sexualitatea, credința la locul de muncă, justiția, schimbările climatice și persecuția.
Congresul a coincis cu cea de-a 50-a aniversare a Mișcării de la Lausanne, marcând o jumătate de secol de când Billy Graham, John Stott și alți lideri evanghelici s-au reunit la Lausanne, Elveția, în 1974, pentru a fonda mișcarea axată pe misiune.
În discursul său principal din cadrul festivităților aniversare de miercuri, Dr. Oh a declarat că este imperativ ca Biserica să se implice digital cu lumea, altfel „va pierde viitorul”.Lausanne 4 s-a desfășurat în jurul temei „Biserica să-L declare și să-L arate pe Hristos împreună”. Acesta a fost sprijinit de sute de biserici coreene și de mii de creștini coreeni care s-au înscris pentru a se ruga pentru eveniment pe parcursul săptămânii, deși câțiva creștini locali au protestat în afara adunării, susținând că Lausanne nu s-a pronunțat împotriva homosexualității. Un purtător de cuvânt al Lausanne a declarat că mișcarea a decis să nu se implice în discuțiile cu protestatarii.
Sursa: Christian Today
https://www.stiricrestine.ro/2024/09/30/congresul-lausanne-din-coreea-de-sud-accentueaza-implinirea-marii-trimiteri-de-catre-toti-credinciosii/
////////////////////////////////////
Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha
In cateva cuvinte dorim sa va prezentam mai jos cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha. Vom face un top 10 carti crestine dintre cele mai comandate de catre clientii nostri, din cele peste 2500 de titluri de carti crestine pe care le avem in rafturile noastre. Va reamintim ca Libraria Maranatha are un scop umanitar si toate cartile crestine comandate de catre dvs, sunt transformate in ajutor umanitar pentru cazurile umanitare in care suntem implicati. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, este calculat pe toata perioada de cand Libraria Maranatha vinde carti crestine (respectiv Martie 2012) si pana in acest moment. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, cuprinde toate categoriile de carti crestine de care dispunem, de la romane crestine, biblii, etc.
- Cea mai cautata carte crestine a fost, este si ramane romanul crestin ,,Rascumparata prin iubire” de Francine Rivers. Aceasta carte este un roman crestin, o adaptare dupa viata lui Osea.
- Pe locul doi dintre cele mai cautate si comandate carti crestine de la Libraria Maranatha, este cartea lui Cristian Barbosu ,,Cele sapte pacate cardinale”.
- Locul trei este ocupat de cartea ,,Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu”. Este o carte crestina destinata adolescentilor, tinerilor si cuplurilor care se afla in pragul casatoriei.
- Pe locul patru dintre cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este romanul crestin ,,Amintirile inimii”.
- Pe locul cinci este cartea ,,Biserica condusa de scopuri” de Rick Warren, o carte destinata in mod special pastorilor, plantatorilor de biserici si misionarilor.
- Pe locul sase dintre cele mai comandate carti crestine la Libraria Maranatha este cartea lui Max Lucado ,,El a ales piroanele. Ce a facut Dumnezeu ca sa-ti cucereasca inima”.
- Locul sapte este ocupat de cartea ,,Vindecare de o viata banala” de Max Lucado. Aceasta carte este una dintre acele carti crestine destinate in mod special oamenilor ocupati, celor care au probleme si obstacole in viata.
- Pe locul opt este cartea ,,Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey.
- Locul noua dintre cele mai cautate carti crestine de la Libraria Maranatha este ,,Predici despre trezire” de Charles Haddon Spurgeon.
- Locul zece din topul celor mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este ,,Vreau sa slabesc sanatos’.’
Dorim sa multumim tuturor celor care au comandat carti crestine de la Libraria Maranatha. Toate aceste comenzi de carti crestine ne-au oferit posibilitatea sa ne implicam in cazuri umanitare. Orice comanda de carti crestine de la Libraria Maranatha devine in mod indirect un ajutor umanitar.
Va multumim ca sunteti clientii nostri !
www.librariamaranatha.ro
https://www.librariamaranatha.ro/blog/top-10-carti-crestine-la-libraria-maranatha/
///////////////////////////////////////
Vino la mine și îți voi da odihnă
Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a rostit adesea acest cuvânt invitator: Vino. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Mat. 11:28). „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-I opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei”. (Marcu 10:14) „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7:37). Domnul ne invită mereu să venim la El pentru odihnă și pentru viață.
Domnul, din partea lui, ne cere cu grație să venim; însă, din partea noastră, avem o nevoie disperată de a veni din cauza greutăților sub care ne aflam. Noi trăim într-o era unică a anxietății – anxietatea pentru dezastre naturale, anxietatea cauzată de boli și pandemii și haosul rezultat, anxietatea din cauza amenințării terorismului, anxietatea pentru economia nesigură. Ne întrebăm dacă vom putea rămâne angajați. Ne întrebăm dacă vom avea destula hrana și medicamente. Ne întrebăm ce fel de lume vor moșteni copiii noștri. O, cum trebuie să venim și să ne scăpam de atâtea sarcini și neliniști!
De asemenea, avem o nevoie disperată de a veni din cauza problemei păcatului. Știm în conștiința noastră că există un Dumnezeu sfânt în acest univers și că ar trebui să trăim o viață dreaptă și morală. Dar avem o problemă – nu o putem face. Cu toții am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și am păcătuit împotriva omului de nenumărate ori. Deci cum putem veni? Ce ne cere Isus pentru a veni?
Întru-un singur cuvânt – nimic! Isus nu cere absolut nimic, pentru că El a făcut deja o provizie completă pentru ca noi să venim. Biblia spune că „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui[Isus] nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:6). Nimic nu ni se cere pentru că El a suportat pedeapsa deplină pentru păcatele noastre. Nu mai suportăm pedeapsa pentru păcatele noastre, deoarece Isus și-a vărsat sângele și a plătit-o pentru noi! El a plătit datoria, pentru ca atunci când venim, putem fi siguri că păcatele noastre vor fi iertate. El a înviat apoi din morți și a devenit duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45), astfel încât El să poată veni în noi și să fie pacea și odihna noastră interioară.
Domnul Isus nu cere fapte bune; El nu cere un caracter bun; El nu cere dovezi de demnitate – spune doar „Vino”. Iar celor care vin, El da o promisiune necondiționată: „cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Tot ce trebuie să facem acum este să venim la El. Și ce înseamnă să vii? A veni înseamnă a te apropia de Domnul. A veni înseamnă a-L chema. A veni înseamnă a crede în El și a-L primi.Domnul vă așteaptă să veniți ,exact așa cum sunteți ,chiar în acest moment. Vino cu păcatele tale prezente. Vino cu temerile tale actuale. Vino exact așa cum ești. Nu aștepta să te perfecționezi – ziua aceea nu va veni niciodată. Moartea lui Isus pentru noi a umplut fiecare lipsă a
. Nu este nevoie să așteptați – doar veniți . Dacă veniți, dacă credeți în Isus, dacă vă deschideți inima și strigați către El, El vă va primi. Promisiunea Lui este pentru totdeauna sigură – „ cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”. Doar vino.”Doamne Isuse, mărturisesc că sunt păcătos. Mărturisesc că am frici și îndoieli, dar vin la Tine acum. Te rog să mă cureți de păcatele mele prin sângele Tău prețios, și cred in promisiunea Ta de a nu mă izgoni afară. Așa cum sunt eu, vin la Tine și știu prin cuvântul Tău că mă vei primi. Te rog să vii în mine. Doamne Isuse, vin ca tu să fii odihna mea.”
////////////////////////////////////////
România între colții Rusiei și abandonul SUA – EMISIUNE DE ANALIZĂ #florinianovici
https://www.youtube.com/watch?v=_NAJNamvEeA
/////////////////////////////////////
(NUMAI dimpreuna cu Duhul Sfant) Respectă-ți cuvântul dat!
Romani 1:28-32
„… n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor… Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire…fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească… Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși, ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.”Un aspect la care mulți nu dăm importanță: acela de a-ți respecta cuvântul dat. Ce înseamnă mai exact asta? Înseamnă să faci lucrul pe care l-ai zis că-l faci. Nu contează dacă e promisiune, „îmi dau cuvântul (de onoare)…” sau un simplu „bine, o să fac asta”. Promisiunea și „onoarea” sunt mai solemne, dar și fraza simplă e la fel de importantă, indiferent dacă o spui sau nu cu gândul de a face lucrul făgăduit (pentru că celălalt se bazează pe tine din momentul ăla) și indiferent daca e vorba de un alt om sau Dumnezeu!
Dacă vei spune: „Ah, lasă, că știu ceilalți că nu se prea pot baza pe mine, oricum nu mă iau în serios, deci pot zice ce vreau, că-i OK.” sau „Mda, am uitat…” (trebuie, ești obligat să reții! E angajamentul tău!) sau „Da, da, știu ce-am zis, dar m-am răzgândit. Sorry.” NU! Dacă ai ajuns într-unul din aceste puncte sau toate trei, ai o foarte mare problemă. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemeni Domnului Isus. Tu nu numai că nu-ți respecți cuvântul, dar ți se și pare în regulă. Te simți bine cu păcatul. Pentru că asta e, frate drag. Păcat! Versetul din Romani arată foarte clar că este un păcat călcarea de cuvânt. Cei ce fac aceste lucruri sunt de condamnat. Dar tu, fratele meu, tu ești un copil al lui Dumnezeu, tu nu poți face lucrurile pe care lumea le face. Tu ești o făptură nouă, spălată în sângele lui Hristos, nu îți este îngăduit sa perseverzi intenționat in păcat! Și „eh, din când in când nu-i bai” e perseverare! Nu-ți bate joc de jertfa lui Hristos!
Tu când nu-ți respecți cuvântul, dai dovadă de lipsă de respect și de dragoste față de fratele tău. Domnul Isus ne spune „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!” (Marcu 12:31)De asemenea: „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Luca 6:31). Aceasta e esența oricăror porunci biblice.
E același principiu dar cu negare: Ce nu vreți să vă facă vouă oamenii, nu le faceți nici voi.
Nu vrei ca alții să-și calce cuvântul față de tine? Începe cu tine și respectă-ți cuvântul dat altora.
Ai spus cuiva că-l ajuți la cutare lucru? Că mergi în cutare loc? Că vei sluji în biserică la cutare lucrare? Că vei transmite cutare lucru? etc. Atunci, fratele meu, te rog, respectă-ți cuvântul. De asemenea, verifică-ți „agenda” dinainte de a-ți da cuvântul, nu te arunca înainte cu angajamente pe care s-ar putea să nu le onorezi. Mai bine spune „Am să încerc, dar nu te asigur cu nimic.” E extrem de neplăcut și supărător să vezi cum cineva te-a înșelat în așteptări.De asemenea, fi atent și ce-I spui lui Dumnezeu. Când îți dai cuvântul, împlinește-l. Amintește-ți că vei secera ce ai semănat. Dumnezeu nu se lasă batjocorit.
Dacă îți aduci aminte de cineva căruia i-ai greșit în acest fel, sau lui Dumnezeu, nu întârzia să-ți ceri iertare și să-ți împlinești cuvântul, dacă încă se mai poate!Fii un prieten bun, un om pe care oamenii se pot baza și un frate iubitor în Hristos și un slujitor credincios al Domnului. Vei fi recompensat cu încredere, respect, prietenie și altele asemenea, împreună cu răsplătiri în viața veșnică!
https://oinimacurata.wordpress.com/2011/10/03/respecta-ti-cuvantul-dat/
//////////////////////////////////////
Psalmul 51, de Paul Grobety
Psalmul 51
Versetele 1-5
În acest psalm privim la stările sufleteşti prin care a trecut David după căderea sa. Înainte a fost o perioadă de tăcere; David a încercat să acopere păcatul său şi în acest scop s-a folosit de un mijloc condamnabil (2. Samuel 11:4-25 ). „Dar lucrul pe care-l făcuse David a fost rău în ochii Domnului. Şi Domnul l-a trimis pe Natan la David“ (2. Samuel 11:27 ; 12:1 ). Vestea lui Natan a trezit conştiinţa lui David; în lumina lui Dumnezeu, David a văzut grozăvia păcatului său. În această perioadă a scris acest psalm.
Având în vedere astfel de greşeli groaznice, cineva se poate întreba: cum a fost posibil ca acest bărbat binecuvântat de Dumnezeu, să cadă atât de adânc? În această istorie este o învăţătură serioasă pentru noi. Dumnezeu a considerat că este bine să ne prezinte această întâmplare tristă, pentru a ne arăta de ce este capabilă inima noastră. Dacă şi un bărbat ca David, căruia Dumnezeu i-a arătat în mod deosebit favoarea Sa, a putut să greşească în acest mod, cât de mult trebuie să veghem noi asupra noastră!
Un comentator al Sfintei Scripturi scria: „Cred că nu există în Cuvântul lui Dumnezeu o oroare mai adâncă faţă de păcat, o pocăinţă mai temeinică decât aceasta care ne este prezentată aici.“ David a condamnat nu numai păcatul său, ci şi rădăcinile, din care a rezultat acest păcat. Acest punct este foarte important pentru credincioşi. Unii probabil îşi recunosc greşelile şi le judecă, dar fără să ajungă la cunoştinţa că în ei înşişi nu locuieşte nimic bun. Dar cine recunoaşte acest lucru, se va ruga ca şi David: „Ai milă de mine, Dumnezeule…“
Păcatul săvârşit era mereu înaintea ochilor săi. Ceea ce nu vroia să vadă înainte, stătea acum în faţa lui în toată urâciunea sa. Dumnezeu l-a făcut să recunoască în lumina Sa ce a făcut; acolo, în faţa Lui, David a recunoscut că vina sa era păcat împotriva lui Dumnezeu Însuşi. Devenise un călcător al legii, al acelei legi sfinte, care interzice şi pedepseşte adulterul şi omorul; dar în primul rând păcătuise împotriva Celui care dăduse legea.
Versetele 6-7
David nu s-a mulţumit doar cu recunoaşterea cu gura a păcatului său; în lumina divină a recunoscut că şi interiorul său trebuie să ajungă în concordanţă cu această lumină. O astfel de recunoaştere este foarte importantă pentru credincios. Deseori uităm că Domnul vede lucrările noastre şi aude cuvintele noastre; dar chiar şi inima noastră cu toate gândurile şi simţirile ei stă ca o carte deschisă înaintea Sa. „Încă nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi, iată, Doamne, Tu îl cunoşti în totul“ (Psalmul 139:4 ). Cui îi lipseşte o astfel de recunoaştere, va duce lipsă de o adevărată părtăşie cu Domnul. Judecata de sine nu trebuie realizată numai în cadrul a ceea ce se vede şi aude, ci şi în interiorul inimii.
În versetul 7, David aminteşte o curăţire dublă. Isopul, o mică plantă, era utilizat în legătură cu sângele (a se vedea Levitic 14:1-7 ; Evrei 9:19 ), ceea ce corespunde ispăşirii prin sângele lui Hristos; în schimb, apa – „spală-mă“ – este o imagine a curăţirii (a se vedea 1. Ioan 5:6-10 ).
În timpul actual de har, când păcătuieşte, credinciosul nu se va ruga în acelaşi mod ca David în versetul 7. Ştim că sângele Domnului Isus, al Salvatorului nostru, ne-a curăţat de toate păcatele (1. Ioan 1:7 ; Apocalipsa 1:5 ). Această curăţire s-a făcut o dată pentru totdeauna; ea nu trebuie refăcută. Ea corespunde poziţiei în care se găseşte credinciosul pe baza jertfei de ispăşire a Domnului Isus.
Pe lângă aceasta mai există o latură practică, peste care nu putem trece cu vederea, şi anume spălarea picioarelor (a se vedea Ioan 13 ). În umblarea prin această lume, picioarele noastre se murdăresc mereu, iar această murdărire solicită o spălare zilnică, imediată. Acest lucru se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, despre care apa este o imagine. În lumina Cuvântului recunoaştem greşelile noastre. Apoi i le recunoaştem Domnului şi putem afla că El ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate (1. Ioan 1:9 ).
Versetele 8-10
Credinciosul sincer, care a savurat părtăşia cu Dumnezeu şi de care duce lipsă pentru un timp din cauza unui păcat săvârşit, tânjeşte după reabilitare. David a cunoscut mai demult această părtăşie şi acum simţea cu adâncă durere că ea era întreruptă. Cum stau lucrurile cu noi în această privinţă? Mă tem că unii copii ai lui Dumnezeu nu cunosc simţămintele gingaşe în relaţia unui copil cu tatăl său. David dorea să audă veselie şi bucurie, aceste lucruri preţioase care pot fi trăite şi savurate cu adevărat numai în părtăşie cu Dumnezeu.
În continuare îl auzim rugându-se: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi înnoieşte înăuntrul meu un duh statornic.“ Avem nevoie de un duh statornic sau de o gândire stabilă, dacă dorim să facem paşi siguri şi să savurăm pacea lui Dumnezeu. „Tu vei păzi în pace desăvârşită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine“ (Isaia 26:3 ).
Versetele 11-12
Din cuvintele lui David din versetul 11 recunoaştem ce prăpastie a cauzat păcatul între sufletul său şi Dumnezeu. Relaţia cu El era întreruptă, iar cel care păcătuise simţea că Dumnezeu îl lepădase. Dar noi ştim că El nu leapădă pe niciunul din copiii Săi şi nu va lua niciodată de la ei Duhul sfinţeniei Sale. Tocmai la David vedem acţiunea Duhului lui Dumnezeu în stările de suflet prin care a trecut. Domnul nu lasă pe niciunul din ai Săi, care a ajuns în păcat; avem o dovadă clară în Petru, pe care Isus l-a urmărit cu credincioşie, până acesta a fost reabilitat complet. În decursul timpului, unii credincioşi au căzut, dar putem fi siguri că Domnul a mers şi pe urma lor. Unii s-au lăsat mustraţi ca David şi Petru, dar alţii şi-au închis urechea la atenţionările Duhului Sfânt şi au fost nevoiţi să ducă lipsă de părtăşia cu Domnul. David însă dorea mult această părtăşie şi bucurie: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi susţine-mă cu un duh binevoitor.“
Versetele 13-19
„Pe cei care încalcă legea îi voi învăţa căile Tale.“ Aceste cuvine ne aduc aminte de ceea ce i-a spus Isus lui Petru: „…şi tu, când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22:32 ). Credinciosul care L-a necinstit pe Domnul prin infidelitate şi păcat, dar care a fost reabilitat complet, poate fi folosit de El pentru a reabilita pe alţii. Prin propria sa greşeală a trebuit să facă experienţa amară, cât de rea şi stricată este inima omenească şi de aceea poate fi pentru fraţii săi în credinţă un ajutor.
În versetele 15-17 ni se atrage, din nou, atenţia asupra a ceea ce Îl proslăveşte pe Dumnezeu. Nu sunt în primul rând jertfele materiale, pe care le aduce credinciosul, ci mai degrabă ceea ce rezultă din simţămintele inimii. David a venit la Dumnezeu cu un duh zdrobit şi cu o inimă zdrobită şi smerită; aceasta corespundea poziţiei potrivite în faţa sfinţeniei şi dreptăţii lui Dumnezeu. Acum, fiind sigur de iertarea păcatelor sale, putea aduce din nou jertfa de laudă şi arderea-de-tot.
Psalmii 49-50, de Paul Grobety
Psalmul 49
Versetele 1-11
Psalmii 45 – 48 ne-au oferit o privire într-un viitor minunat. Împăratul va veni în slavă şi putere şi îi va învinge pe duşmanii Săi. Popoarele se vor supune sceptrului Său, iar Sion, cetatea marelui Împărat, va fi punctul de atracţie pentru tot pământul.
Psalmul 49 reprezintă o concluzie a psalmilor precedenţi. Oamenii trebuie să ştie care sunt căile de domnie ale lui Dumnezeu cu Israel şi naţiunile şi prin aceasta să se lase învăţaţi. Dar şi noi avem ceva de învăţat de aici. „Pentru ce m-aş teme în ziua cea rea?“ Aceasta este vorbirea credinţei, a omului care se încrede în Dumnezeu. Necredinţa dimpotrivă se sprijină pe averea ei, pe mărimea bogăţiei ei. Poate însă cineva să-l răscumpere pe fratele său cu bani, cu o garanţie sau printr-o ispăşire, ca el să trăiască pentru totdeauna? Mântuirea nu se află în puterea bogăţiei: Dumnezeu a trebuit să plătească pentru aceasta un preţ, cu mult mai mare (vezi 1. Petru 1:18-19 ). Lui să-I fie adusă veşnic mulţumirea, pentru că a făcut acest lucru!
Versetele 12-20
În aceste versete găsim adevărul sigur cu privire la viitorul omului care moare fără Dumnezeu. Bogăţiile sale poate i-au creat un anumit prestigiu în ochii celor care îl cunosc; dar cum va fi sfârşitul său? „El este asemenea fiarelor care pier… Zac în locuinţa morţilor ca oile; moartea se va hrăni cu ele.“ La citirea unor astfel de cuvinte trebuie să ne reamintim că acest psalm, chiar dacă a fost dat de Dumnezeu, corespunde luminii pe care o aveau credincioşii Vechiului Testament. După ce Domnul Isus a înfăptuit lucrarea Sa de la cruce, ştim care este soarta celor ce mor în necredinţă.
În ce priveşte credinciosul, acesta putea spune dintotdeauna: „Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din mâna Locuinţei morţilor, pentru că mă va primi“ (a se compara Iov 19:25 ). Poate dispune de multe bogăţii, totuşi nu-şi pune încrederea în ele, ci în Dumnezeu care singur îl poate mântui. Necredincioşii însă să citească versetele 17-20 şi să cugete la ele!
Psalmul 50
Versetele 1-13
Primele versete ale acestui psalm vorbesc despre măreţia şi omniprezenţa lui Dumnezeu. Dar El nu este doar mare în maiestatea Sa şi în puterea Sa, ci şi în bunăvoinţa Sa. El Se preocupă de locuitorii pământului şi spune: „Strângeţi-Mi pe sfinţii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă.“ Dar nu vedem doar har şi îndurare faţă de creaturile Sale, ci El este şi drept. „Şi cerurile vor vesti dreptatea Sa, pentru că Dumnezeu Însuşi este Judecător.“ Dar chiar prin dreptatea şi prin judecata Sa vedem strălucind dragostea. Este afecţiunea Sa pentru Israel, care Îl face să spună: „Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; Israele, şi voi mărturisi în mijlocul tău. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.“ El Se apleacă şi vorbeşte frumos cu această naţiune îndărătnică, pentru a o readuce la Sine. După mare-le necaz, despre care vorbesc unii psalmi, Israel va locui iarăşi în ţara sa şi se va pleca în ascultare înaintea Dumnezeului său.
Versetul 14
Cuvintele „Adu jertfă lui Dumnezeu lauda“ şi „Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică“ ne fac atenţi la ceva ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Psalmiştii din vremuri străvechi au avut o deosebită înţelegere pentru aceasta, de aceea avem în această carte pe care o cercetăm numeroase îndemnuri de a lăuda. Lauda şi mulţumirea ţin una de alta. Dar cine trebuie să laude şi să mulţumească într-un mod deosebit, dacă nu cel care a trăit lucrarea mântuirii şi se poate bucura de salvarea în Hristos? Versetele din Coloseni 1:12-14 ne în-dreaptă în acest sens. Citim: „împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt.“ Aici poate unii credincioşi se întreabă cum stau lucrurile astăzi cu jurămintele. Jurămintele ţin de perioada legii (a se vedea de exemplu Numeri 30:3 ; Deuteronom 23:21-23 ). Cine făcea un jurământ, se obliga să facă ceva pentru Dumnezeu sau să-i dea ceva. Jurământul poartă astfel caracter de lege. Noi, credincioşii timpului de har, dimpotrivă, nu avem nevoie să ne punem sub astfel de obligaţii, dar putem să aducem rod pentru Dumnezeu în timp ce rămânem în Isus (a se vedea Ioan 15 ).
Versetul 15
Ce preţioase sunt cuvintele acestui verset! Chiar dacă nu aparţinem de poporul Israel, căruia îi sunt adresate, ştim totuşi că le putem lua şi pentru noi. Un Tată bun vorbeşte aici către noi, un Tată care ştie din ce suntem făcuţi; El ştie toate greutăţile şi necazurile noastre. Câţi credincioşi, în decursul timpului, au găsit refugiu în acest verset! Da, putem să-L luăm pe cuvânt pe Dumnezeul nostru, putem să-i spunem: Tu ai spus: „Cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi salva.“ Această salvare este poate altfel decât ne-am închipuit-o noi; dar putem avea convingerea neclintită că El vrea să răspundă. Citim în Psalm 37:5: „Încredinţează Domnului calea ta şi încrede-te în El: şi El va lucra.“ Să aşteptăm cu răbdare ajutorul Său, care va veni la timpul Său. Privind la acţiunea Sa plină de bunătate, Îl vom proslăvi aducându-i laudă şi mulţumire.
Versetele 16-23
Ce contradicţie între cele două versete anterioare şi conţinutul acestui pasaj! Aici este vorba despre cei care cunosc rânduielile lui Dumnezeu şi care iau în gura lor legământul Său, promisiunile Sale, şi totuşi ei sunt numiţi cei răi. Acest verset cuprinde o mustrare către toţi oamenii care se numesc creştini, poartă discuţii creştine, pot chiar cita versete din Biblie, fără însă să posede viaţa din Dumnezeu – un amestec trist de creştinism şi fărădelege.
„Ai făcut acestea şi am tăcut“, spune Dumnezeu. Răbdarea Sa durează mult, dar El adaugă: „Dar te voi mustra şi ţi le voi pune sub ochi.“ Dumnezeu poate să tacă mult timp atât cu privire la cei necredincioşi, cât şi cu privire la ai Săi care merg pe o cale greşită. De nu ar lua niciun creştin, a cărui viaţă nu este în concordanţă cu cuvintele lui Dumnezeu, această tăcere a lui Dumnezeu faţă de el într-un mod indiferent! Sfârşitul acestui psalm conţine încă un îndemn spre laudă şi o promisiune pentru acela care îşi îndreaptă calea după gândurile lui Dumnezeu. „Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică şi celui care-şi rânduieşte calea îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.“
Psalmii 46-48, de Paul Grobety
Psalmul 46
Versetul 1-3
Aceste versete conţin multă mângâiere şi îmbărbătare pentru zile-le încercării. Când pericolul se apropie, avem nevoie de un loc de refugiu. Unde am putea găsi un astfel de loc dacă nu la Dumnezeu? David, bărbatul care a avut de-a face într-un mod deosebit cu duşmanii, a găsit mereu în Dumnezeu protecţie desăvârşită, atât pentru sine, cât şi pentru oastea sa.
Duşmanii noştri pot să fie altfel decât duşmanii lui David; dar ei nu sunt mai puţin răi şi periculoşi. Unii credincioşi au căzut, pentru că nu L-au cunoscut suficient pe Domnul Isus ca adăpostul lor. Puterile duşmane vor exista întotdeauna şi încercările nu vor înceta, dar cel credincios poate şti că Domnul este „un ajutor în necazuri, întotdeauna uşor de găsit“.
Fiii lui Core, care au scris acest psalm, aveau o încredere de nezguduit în El, o încredere pe care noi ar trebui să o imităm; ei spuneau: „De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.“ Cu cât Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai mult vom înţelege că El este adăpostul nostru.
Versetele 4-11
În Sfânta Scriptură, râurile sunt folosite adesea ca o imagine a binecuvântării şi a favorii din partea lui Dumnezeu (a se vedea Psalmul 36:8 ; Apocalipsa 22:1 ). Aici, râul este în legătură cu Sion, cetatea lui Dumnezeu. De acolo vine binecuvântarea şi ea se răspândeşte prin pâraiele care curg din el. Putem să transpunem versetul 4 şi la Adunare, în mijlocul căreia Domnul Isus a promis prezenţa Sa (Matei 18:20 ). De acolo se revarsă pâraiele harului Său şi dau binecuvântare, înviorare şi bucurie.
„Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu se va clătina.“ Acest verset se referă la Ierusalim în timpul Împărăţiei de o mie de ani. Dacă aceasta se poate spune despre acea cetate, cu cât mai mult despre Adunare sau Biserică, a cărei origine şi chemare sunt cereşti! Versetele următoare vorbesc în mod profetic despre judecăţile care se vor împlini înainte de începutul acelei împărăţii a păcii lui Hristos (a se vedea Apocalipsa 19 ). Apoi uneltele războiului vor fi nimicite şi „nici nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4 ).
Psalmul 47
Ca şi psalmul anterior, şi acesta descrie împrejurările din timpul Împărăţiei de o mie de ani. Cercetând psalmii trebuie să avem mereu în vedere că această împărăţie joacă un rol principal în căile lui Dumnezeu cu poporul Său Israel. De aceea, în această carte găsim numeroase aluzii la scopul final al lui Dumnezeu cu privire la poporul Său. Nu este vorba însă doar despre Israel, ci despre tot pământul: „Bateţi din palme, toate popoarele! Strigaţi către Dumnezeu cu cântec de bucurie! Pentru că Domnul… este… un Împărat mare peste tot pământul.“
În versetele 3 şi 4 găsim un alt adevăr important în legătură cu Israel şi cu celelalte naţiuni (a se compara Deuteronom 32:8 ). Tot pă-mântul va înţelege cândva că acest popor a stat totdeauna în centrul gândurilor lui Dumnezeu. Chiar dacă astăzi pare că Dumnezeu a uitat Israelul şi nu Se mai îngrijeşte de el, totuşi evenimentele despre care relatează acest psalm se vor împlini în curând.
Psalmul 48
Dacă urmărim linia Duhului Sfânt în acest psalm, suntem trans-puşi şi aici în timpul sfârşitului.
Versetele 4-7 relatează în scurte cuvinte despre evenimentele ca-re se vor întâmpla în Palestina. Profeţii au profeţit despre acestea (a se vedea Zaharia 14:6-15 ; Ezechiel 39:1-8 ). Iudeii credincioşi, care vor intra în Împărăţia de o mie de ani, îşi vor aminti de profeţii şi vor înţelege cu admiraţie că tot ce a profeţit Dumnezeu prin slujitorii Săi, profeţii, s-a împlinit. „Cum am auzit, aşa am văzut în cetatea Dumnezeului oştirilor.“
Şi pentru noi este preţios să ştim că nu numai Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Israel se va împlini deplin, ci şi cel pentru răscumpăraţii Domnului, căci toate promisiunile Sale sunt Da şi Amin în Hristos (2. Corinteni 1:20 ).
Cugetarea la bunătatea lui Dumnezeu este legată de rămânerea în interiorul templului Său (versetul 9). Dacă stăm în apropierea Sa, atunci ochii noştri vor fi deschişi şi vom admira cu inimi mulţumitoare bunătatea Sa.
https://comori.org/vechiul-testament/psalmii/ce-ne-spun-psalmii/psalmii-46-48/
//////////////////////////////////////
SFÂRȘITUL DUȘMANILOR LUI DUMNEZEU Apocalipsa 17 (Partea II- Daniel Brânzei)
https://www.youtube.com/watch?v=uIctaYIkFmA
///////////////////////////////////////
(TOTI oamenii care se scuza, se acuza…) DAR CEI CE N‑AU AUZIT NICIODATĂ EVANGHELIA?
Dacă Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (Romani 1:16), atunci ce se întâmplă cu cei ce n‑au auzit niciodată Evanghelia?Într‑adevăr, nu toți oamenii au auzit Evanghelia, vestea bună că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, în locul nostru, iar astfel putem să avem viață, viața veșnică. Cu toate acestea, nimeni nu se poate dezvinovăți. De ce? Avem un pasaj în Epistola către Romani, primul capitol, unde se vorbește despre aceasta. Haideți să ne uităm la câteva versete:„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le‑a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L‑au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I‑au mulțumit, ci s‑au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s‑a întunecat.” (Romani 1:18‑21)
Ce putem înțelege până aici? Toți oamenii știu că există Dumnezeu, știu că există un Creator, chiar dacă nu au auzit Evanghelia. Astăzi tot mai mulți se numesc „atei”, adică ei cred, ei pretind că Dumnezeu nu există. Ori, din versetele de mai sus înțelegem că nu este așa. Dumnezeu Se descoperă, i Se arată fiecărui om, în interior, la nivelul conștiinței, dar și prin creație. Te uiți la stele, la lună, la soare, la planete, la tot și știi că Cineva le‑a creat. „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu”, totuși L‑au respins.
Pasajul continuă și zice că astfel, din pricină că L‑au respins pe Dumnezeul pe care L‑au cunoscut și și‑au permis să facă tot felul de lucruri urâte, și Dumnezeu i‑a lăsat în voia minții lor blestemate.Mai menționez doar ultimul verset din primul capitol: „Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:32)
Toți oamenii știu că există Dumnezeu! Și nu doar atât. Ei mai știu și că există o pedeapsă, dacă nu ascultă de acest Dumnezeu.
Ce vreau să zic cu toate acestea? Există mântuire fără Evanghelie? Fără jertfa lui Hristos? Nicidecum! Dar oamenii care nu au auzit Evanghelia nu au nicio scuză. Toți oamenii știu că Dumnezeu există, iar pe acest Dumnezeu trebuie să Îl caute, iar Dumnezeu, care este bun și drept, îi răsplătește pe cei ce‑L caută. (Evrei 11:6) Ce trebuie deci să facem? În loc să ne batem capul și să ne tot întrebăm: Oare ce se întâmplă cu aceia care nu au auzit Evanghelia niciodată?…, ar fi mai bine să mergem să le spunem, fiindcă ea, Evanghelia, zic încă o dată, este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.
Întrebarea pe care ar trebui să ne‑o punem și să ne macine este: Ce se va întâmpla cu noi, cei care am auzit Evanghelia, dar nu o trăim, nu o împlinim și nu le‑o spunem nici altora?
https://www.ceasultrezirii.com/dar-cei-ce-n-au-auzit-niciodata-evanghelia/
///////////////////////////////////////
/
„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ” (Ps. 46/10)…” Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Rom.2/4-6) Nu vă luaţi şi după preoţii (i) religiei paralele… care l-au înlocuit pe Dumnezeu cel viu şi adevărat, cu unul iconat-aurit, dar mort, orb, mut, limitat, cartonat, pictat, uşor de manipulat (Ps 115 şi 135), ca să pupăm şi icoana făcătoare de bani a Fiarei Globaliste …” Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea că pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rana de moarte fusese vindecată… Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. (Ap.13/15 b) Pentru că nu se pocăiesc de mişelii, hoţii, manipulări, preacurvii şi idolatriile lor (Rom. cap.1/18-32)… „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
„Vie Împărăţia Ta”…Unde sunt morţii?
Despre comunism şi întuneric
O Rază de Speranță pe o Mare Înfuriată 
COMUNISMUL, CEL MAI MARE COȘMAR AL OMENIRII…Mângâiere și Speranță…Cine este autorul cărţii “Taina împlinită”?“Robul acela”
Un pom sădit lîngă un izvor de apă… Timpurile şi sezoanele stabilite divin- A sosit timpul – Studiul I
Un răspuns convingător, cutremurator, despre comunsm(adica satanism) ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”şi el MARTIR al detenţiei comuniste(fesenisto-globaliste )
B) 100 de ani de comunism(fesenism, globalism mascat): genocid, furt, rusificare si satanizarea valorilor

In 2017 se implinesc 100 de ani de cand comunismul s-a infiripat pe banii Occidentului, bazat pe sistemul elitist al Occidentului (eugenics) de a distruge oamenii si natinuile inconveniente dictaturilor national-socialiste si democratic-socialiste si prin actinile de groteasca barbaritate a salbaticilor din Est (rusii, chinezii, coreenii, s.a.).
Pentru poporul roman a insemnat sfartecarea unitatii daco-romane dintre Nistru si Tisa, genociduri, deportari, gulaguri, puscarii si moartea a peste 10% din populatia daco-romana a vechii Dacii.
In plus, a insemnat deformare, amnezie si inlocuirea valorilor autentice romanesti cu impartirea in “limbi si etnii” fanteziste (limbile “moldoveneasca” – intre Nistru si Prut- cu “valaha” din Balcani), si redenumirea monstrilor…in eroi (Ceausescu, Lenin, Stalin, Partidul Comunist/Socialist, nationalizare, tribunalul poporului, origine sanatoasa, etc.).
Copii si adulti au murit din lipsa ingrijirii medicale, a foamei, a frigului, a serviciilor sociale criminale in “raiul proletar,” cu milioanele, in acesti 100 de ani, cand guvernul comunist aresta si omora lent sau brutal populatiile civile, in timp ce tarile capitaliste au ajuns sa dea asigurari medicale, libertate de miscarea, incurajarea clasei mijlocii, maximalizarea de beneficii pentru inventatori si in general, au creat destinatii de invidiat pentru refugiatii din tarile (neo) comuniste. Comunistii au insistat sa interzica gandirea libera, miscarea libera si libertatea cuvantului si de actiune in populatiile subjugate, pana cand au fost indepartati si dupa omorarea masiva a luptatorilor pentru libertate.
Comunismul este o miscare satanista dupa cum pastorul si supravietuitorul puscariilor comuniste Richard Wurmbrand a detailat in cartea sa Marx si Satana (1). Scopul satanismului este sacrificiul de vieti umane lui lucifer. In timp ce in Crestinism, Isus s-a sacrificat pentru oameni, in satanism se asteapta sacrificarea oamenilor lui Lucifer. Sub egida ateismului, comunismul a folosit simbolismele satanice precum cel al stelei rosii, falsul Mesia (Lenin), falsul mormant “sfant” (mumia lui Lenin din Kremlin), si distrugerea de locasuri religioase cu coruperea celor care au supravietuit in numele “clasei muncitoare” (in special al locasurilor crestine).
Pentru ca satanismul solicita de la credinciosii sai “ordine prin haos” si sadism, sacrificul de tip genocid de vieti umane este o constanta precedata de abuz mintal, emotiv, fizic/sexual, duse pana la exacerbare.
Astfel vedem ceremonii satanice de “re-educare” a oamenilor pe sistem satanic, de la puscariile si gulagurile comuniste (fenomenul Pitesti), la scolile cu indoctrinare bazata pe ura, turnatorie si indoctrinarea spre genocid a copiilor, adolescentilor si a adultilor, sub titulatura inocenta de “revolutie.” Ori revolutie/revolver, inseamna intoarcerea cu fundul in sus a omenirii, care implica inainte de orice, distrugere.
Mai putin cunoscut este faptul ca si nazistii lui Hitler ca si comunistii lui Stalin si Mao au folosit etichete simpliste pentru oamenii pe care au vrut sa-i distruga, chemandu-i “inferiori” si “dusmani.” Atat Hitler cat si dictatorii comunisti s-au inspirat din lucrarile bazata pe falsele biologii si sociologii ale lui Karl Marx (2).
Iar Karl Marx a venit dintr-o familie satanica si a aplicat strategia de minciuna: Cea mai buna strategia a diavolului este ca sa ne convinga ca nu exista (ateismul). Scrierile, agenda, si actiunile generate de scrierile sale au aratat in schimb exact opusul: comunismul este un cult satanic bazat pe sacrificiu (3).
Occidentul nu numai ca tace, dar ii protejeaza pe comunisti si pe crimele lor, etichetandu-i nici mai mult nici mai putin decat “eliberatori.” Bancile globaliste au finantat si profitat dupa crimele comuniste, de la Lenin la China comunista a anului 2017. Guvernele, companiile si elitele miliardarilor din Vest, au facut pact cu si au profitat din crimele comunismului in mod continuu (4).
Datorita acestor interesuri, Vestul lauda pe comunisti, minimalizeaza, neaga si/sau acuza insasi victimele comunistilor de crimele comunistilor. Mai mult, produc maculatura de predare la copiii din scolile din Vest despre communism, prezentandu-l in termeni de povestioare, de timpul cartuliilor gen “micul Leninist” al anilor ’50 din secolul trecut (5), publicate in tarile ocupate de comunisti. Pentru adolescenti au creat moda “communist chic,” unde este un lucru ‘modern’ de a purta simboluri cu secera si ciocanul, sau alte insemne comuniste, de la chilotii de dama, la tricouri si ca nume de baruri si bauturi alcoolice (6).
Casa Alba a lui Obama a considerat normal ca sa aiba globuri de Craciun cu fata ucigasului Mao (7). Iar americanii au ridicat satatuie lui Stalin in acelasi an cand Gruzia demola statuile acestui pishopat ucigas (8).
A fost surpirnzator sa vad zilele trecute cateva panouri uriase la Times Square in New-York, cu afisuri care comemorau victimele comunistilor de-a lungul celor 100 de ani de dominatie, inclusiv informand trecatorii ca 1:5 indivizi din lume inca traieste intr-o dictatura deschis comunista (numarul tarilor cu guverne neo-comuniste deghizate drept ‘democratice,’ ridica numarul omenirii sub dictaturi de stanga la peste 20%).
A fost surprinzator nu pentru ca nu era normal comemorarea victimelor comunistilor dupa 100 de ani de dictatura, ci pentru ca aceste panouri s-au afisat in aceeasi tara unde la Georgia Stones, este chiar sapata in stanca intentia de a reduce (distruge) populatia pamantului la 500,000,000 -deci de a omora 6.5 miliarde din 7 miliarde- (9).
Ramane la discretia urmasilor victimelor comunistilor de a tine candela memoriei sacrificiului lor aprinsa in perpetuitate, pentru ca “cine uita crimele trecutului este condamnat ca sa le repete.”
Memorie eterna martirilor nostrii care au fost persecutati si care au fost sacrificati de catre miscarea satanica chemata comunism.
Adaug mai jos resurse acestor actiuni de propagare si mistificare a comunismului cu…fata muncitoreasca.
Gabriel Teodor GHERASIM, New York
______________________________________
Referinte:
1) Marx and Satan (PDF)
3) Zevitii: o incursiune in cultul satanic de la 1666:
4) Ambasador Funderburk, David, Pinestripes and Reds:
5) MIT Shocker MIT’s Communism for Kids
6) Jay Nordlinger, „Undies, Comrade? The problem of products bearing Communist symbols„, National Review Online, 2009-JUL-06
7) „White House Christmas Decor Featuring Mao Zedong Comes Under Fire„, Fox News, 2009-DEC-23
8) Victims of Communism and Their Persecutors:
9) The Georgia Guidestones is a large granite monument in Elbert County, GA erected during 1980-MAR. It is inscribed with ten messages in eight modern languages including English.
Despre comunism şi întuneric

Continuarea existenţei comunismului printre noi este cu adevărat bizară, dacă luăm în consideraţie faptul că această doctrină este responsabilă de un număr ameţitor de victime – sute de milioane de oameni ucişi, conform Cărţii Negre a Comunismului – dar şi de deportări în masă, programe de spălare pe creier la nivel naţional şi campanii de eradicări fizice.
Cu toate acestea, într-o lume în care informaţia este mai accesibilă ca niciodată, doctrina inundă încă dezbaterile publice şi creierul elitelor, atât în est, cât mai ales în Occident.
Deşi este considerată o filozofie, cu alte cuvinte un sistem de concepte care să permită înţelegerea lumii. Cu toate acestea, încă de la începuturile sale, comunismul s-a arătat a fi ceva complet diferit. Ca model, a propus explicarea societăţii şi a relaţiilor sociale pe baza teoriei luptei de clasă – şi – chiar mai primejdios, a derapat într-o dimensiune militantă, jihadistă, chiar – propunând modificarea, „perfecţionarea” lumii existente pe calea violenţei.
Modelul prin care explică relaţiile sociale – lupta dintre clasele sociale, exploatarea unor clase de către celelalte etc – s-a dovedit pe cât de simplist pe atât de incorect. Cât despre rezultatele implementării sale – societăţile distopice create în Europa de Est şi mai ales Asia – nu mai încape vorbă, au fost fără excepţie un adevărat coşmar pentru populaţiile ţărilor respective şi un dezastru economic.
Trece deseori neobservat faptul că această doctrină cerea loialitate absolută din partea populaţiei ţărilor unde a fost implementată şi că, în cele mai multe cazuri, Partidul Comunist – reprezentarea comunismului în societate – nu s-a sfiit să impună această loialitate prin teroare.
Tocmai aspectul acesta de impunere de tip „crede şi nu cerceta”, însoţită deseori de absolutizări şi teroarea cu care a încercat să distrugă orice dezbatere filozofică, precum şi modul complet în care comunismul a înţeles să captureze întreaga societate – economia, resursele, etc. dar mai ales gândirea – pe care a încercat să o controleze cvasi-total – face ca doctrina să semene mai mult cu un cult malefic decât cu o filozofie.
Acest aspect scapă deseori atenţiei istoricilor, fiind subliniat mai mult de victimele comunismului – în special deţinuţii politic – adică exact cei care au experimentat pe pielea lor acest flagel al secolului XX şi nu numai.
“Comunismul nu este decât prezenţa Satanei pe pământ. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie, care, în opoziţie cu aceea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei, ridicate la rangul de „virtuţi”; nu se răspândeşte decât prin minciună, neîncredere, teroare şi frică.
Pe plan spiritual, scopul său este dezumanizarea omului, iar pe plan material: mizerie, foamete şi lipsuri. Cum s-ar explica altfel atâta ură, bestialitate, cinism şi plăcere sadică de a-ţi chinui semenul şi a-l ucide? “ (Mărturisiri din mlaştina disperării – Dumitru Bordeianu)
„Un spectru bântuie Europa – spectrul Comunismului” – începe Manifestul Comunist, Carta comunismului globalist, scris în 1848 de Marx şi Engels. ‚Spectru’- un termen cel puţin ciudat ales de întemeietorii comunismului pentru a defini un sistem politic. Cincizeci de ani mai târziu, acest spectru căpăta un corp concret, extinzându-se asemenea unui cancer, ucigând vieţi, distrugând minţi şi suflete.
În esenţa sa omul se opune violenţei. Omenirea a condamnat marile evenimente care au produs crime – persecuţia creştinilor, Inchiziţia, războaiele, fascismul, etc. Pe de altă parte teza comunistă este profund violentă, promovează „lupta de clasă” ura între semeni, fiind, în esenţă, criminală. Atunci cum pot oamenii solidariza uneori cu ideile (criminale ale) liderilor comunişti? De exemplu, cu privire la masacrul studenţilor din 4 iunie 1989, unii spun: „Dacă eu aş fi fost Deng Xiaoping, şi eu aş fi înnăbuşit protestul cu tancuri”. Sau „Bine le-a făcut Iliescu că a chemat minerii în Bucureşti”. Ce mutaţii în conştiinţa umană a produs acest sistem astfel încât să facă oamenii normali să treacă de partea crimelor şi terorii? Cum au putut fi răsturnate, inversate binele şi răul în fiinţa umană, cum să fie răul considerat bun?
Analizând natura Partidului Comunist (indiferent de ţară, el are aceeaşi natură, un alt aspect bizar) vom înţelege uşor care este logica cu care operează comunismul.
O lucrare fundamentală în acest sens este „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist”, tipărită de publicaţia The Epoch Times.
Lucrarea analizează resorturile intime care au pus în funcţie mecanismul partidului comunist, şi chiar dacă exemplul principal îl constituie Partidul Comunist Chinez (PCC), acesta analiza întregeşte şi explica maşinăria Partidului Comunist în sine, în orice ţară s-ar afla el.
„…controlul politic total al Partidului Comunist ne-a marcat atât cultura cât şi modul de gândire, încât chiar şi criteriul cu care judecăm Partidul este creat tot de Partid. Oamenii gândesc conform logicii Partidului…” (Nouă Comentarii). Fiind forţaţi să renunţe la logica umană şi cea divină, trecând de partea Răului oamenii au făcut un fel de „pact cu diavolul”, nefiind întotdeauna conştienţi de implicaţiile unui asemenea ‚pact’ asupra calităţii de fiinţă umană.
De-a lungul mileniilor omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorită unui cod al valorilor, a unei tradiţii culturale şi spirituale. Tradiţiile sunt tot atât de vechi precum omenirea însăşi şi sunt de transmisie divină. Indiferent de unde vin ele- cea mai fundamentală moralitate umană, normele de comportament şi standardele de judecată a binelui şi răului sunt relativ stabile; de mii de ani ele au stat la baza reglării comportamentului uman şi menţinerii ordinii sociale. Dacă omenirea îşi pierde normele morale ce vor deveni oamenii? Istoria a dovedit în multe rânduri că atunci când oamenii îşi pierdeau tradiţia, nu respectau moralitatea, societatea era supusă declinului. Negând tradiţiile culturale, oamenii s-ar fi negat de fapt pe sine iar naţiunea s-ar fi confruntat cu o criză de identitate.
Comunismul a fost singura doctrină care s-a opus cu sălbăticie oricărei tradiţii, smulgând din sufletul oamenilor principiile binelui pe care acestea erau clădite. În Manifestul Comunist al lui Marx — documentul principal al partidelor comuniste- se expune făţiş rolul malefic al doctrinei: „Revoluţia comunistă reprezintă ruptura cea mai radicală cu relaţiile tradiţionale; nu este de mirare că dezvoltarea sa implică ruptura cea mai radicală cu ideile tradiţionale”.
Comunismul s-a impus încă din primele sale zile cu cea mai mare şi nejustificată violenţă pe scena istoriei iar iniţiatorii săi ştiau că oamenii care credeau în valori nu-l vor putea accepta.
Omul crede în mod natural în bine- înţelepciunea antică chineză crede că „oamenii sunt la naştere în mod natural buni” (Trei versuri Sang Ji Zing, text tradiţional chinez de educaţie elementară), „toţi oamenii au o inimă cu compasiune” (Mencius, Cartea a-VI-a). A desfiinţa legile morale înseamnă a desfiinţa conştiinţa umană.
Nu era uşor să alterezi conştiinţa umană formată de veacuri, dar Partidul avea metodele sale. Astfel că pe lângă cele mai sinistre forme de violenţa fizică şi teroare psihică a pornit spre falsificarea oricăror idei şi concepte prin inversarea logicii normale, cu ’logica de partid’ găunoasă, înşelătoare şi imorală. Mao Zedong spunea: „Dacă vrem să răsturnăm o autoritate, trebuie mai întâi să facem propagandă şi să muncim în zona ideologiei” (Din discursul lui Mao Tse Dun la Sesiunea a Opta a celei de-a Zecea Plenare a PCC
Ce autoritate voia comunismul să răstoarne? Am văzut că voia să distrugă însăşi tradiţia culturală moştenită de veacuri, catalogând-o printre „prejudecăţi burgheze”. Se opunea cu înverşunare religiei (numind-o „opium pentru mase”), pedepsind şi omorând oamenii care nu renunţau la credinţă. Alungând tradiţia şi pe Dumnezeu din sufletul oamenilor, nu ar fi distrus în acest caz chiar sufletul lor?
Biblia ne învaţă că Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul şi asemănarea Lui”, omul fiind considerat ca o „încoronare a creaţiei”. Marx l-a determinat pe om să-şi piardă respectul faţă de sine, marxismul fiind primul sistem filozofic care limitează drastic noţiunea de om. Nu e de mirare că el a elogiat darwinismul. Astfel în 1861 îi scria lui Ferdinand Lasalle: „Cartea lui Darwin [Originea omului] este foarte importantă, oferindu-mi fundament în ştiinţele naturale pentru interpretarea istorică a luptei de clasă.”
Partidul Comunist aplica darwinismul social pretextând că ‚lupta de clasă’ este singura forţă care determină dezvoltarea societăţii. Astfel lupta devine „credinţa” principală a Partidului Comunist, o unealtă în obţinerea şi păstrarea controlului politic.
Partidul Comunist nu crede în Dumnezeu şi nu respectă nici măcar natura fizică. Motto-ul PCC în timpul Revoluţiei Culturale era:
„Luptă-te cu Cerul,
Luptă-te cu Pământul,
Luptă-te cu oamenii
Aşa vei descoperi o bucurie nemărginită.”
Chinezii cred în mod tradiţional în unitatea dintre Cer şi oameni. Lao Tze spunea în Dao de Jing (Tao-Te Ching): “Omul urmează Pământul, Pământul urmează Cerul, Cerul urmează Calea, şi Calea urmează ce este natural.” (Dao De Jing, Capitolul 25)
„Omenirea se integrează cu Cerul şi Pământul şi între ele există o dependenţă mutuală. Calea universului nu se schimbă. Universul se mişcă în mod ordonat, urmând Calea. Pământul urmează schimbările Cerului. Respectând Cerul şi Pământul, omenirea se bucură de o viaţă armonioasă plină de mulţumiri şi binecuvântări.
Partidul Comunist este un soi de fiinţă. Totuşi se opune naturii, Cerului, Pământului şi omenirii. Este un spectru malefic opus universului.” (Nouă Comentarii- Comentariul 4: De ce este PCC o forţă împotriva universului).
Din preistorie până astăzi, omenirea a crezut în existenţa unor legi care domnesc în univers.
Adevăraţii oameni de cultură, de ştiinţă au o viziune foarte largă asupra universului şi nu vor nega nelimitatul „necunoscut” de dragul noţiunilor personale limitate. De ex . Newton (în lucrarea sa Principiile Matematicii) a explicat că oferă doar o descriere a fenomenelor de suprafaţă şi că nu îndrăzneşte să vorbească despre adevăratul motiv pentru care Dumnezeu a creat Universul. În filozofie, Platon considera Binele ca fiind valoarea supremă. Pentru el, politica trebuie să se subordoneze moralei. Fără Binele suprem, egalitatea sau dreptatea ar fi fără valoare. La Socrate, chestiunea principală pusă de el a fost : cum trebuie să trăim pentru a trăi conform binelui? La sfântul Augustin legea era iubirea. La Kant, imperativul categoric este poruncă pură (a priori) a legii morale. A fi liber- după Kant- înseamnă a acţiona „în aşa fel încât maxima voinţei tale să poată servi în acelaşi timp şi drept principiu al unei legislaţii universale.” (Jeanne Hersch- Mirarea filozofică, cap. Immanuel Kant).
Ce contrast izbitor cu tot ceea ce ne oferă gândirea marxistă care face mereu apologia distrugerii şi a violenţei. (“Violenţa este moaşa cu ajutorul căreia noua societate ia naştere din pântecul celei vechi”.)
Mulţi occidentali, dar nu numai, cred încă în ’umanismul’ doctrinei marxiste, mai cred în ‚bunele intenţii’ ale unei societăţi ce se vrea „raiul pe pământ”- şi care oferea o aşa zisă egalitate între oameni. Nimic mai fals. Manifestul Comunist afirma fără echivoc: „Mai sunt deasemenea şi adevăruri eterne precum Libertate, Justiţie, etc., care sunt proprii tuturor statelor societăţii. Dar comunismul desfiinţează adevărurile eterne, desfiinţează întreaga religie şi întreaga moralitate în loc de a le constitui pe acestea pe o bază nouă; astfel că acesta (comunismul) acţionează în contradicţie cu întreaga experienţă istorică din trecut” (Manifestul Comunist, cap II — Proletarii şi comuniştii „”).
Toate guvernările comuniste s-au hrănit cu asemenea principii. Ele sunt acum internaţional recunoscute ca fiind totalitare şi violente, fie că e vorba de partidele comuniste din România, Rusia, China, Cambodgia, Coreea de Nord, Cuba etc, ele fiind create din aceeaşi substanţă şi animate de acelaşi crez. În comunism valorile sunt inversate şi semnificaţia cuvintelor mari este exact opusă. Astfel „raiul” comunist adus de „luptă de clasă” poate fi uşor identificat în situaţia dezastruoasă din ţările comuniste.
„Din 1949 numărul deceselor cauzate de violenţa Partidului Comunist Chinez (PCC) a depăşit numărul total de decese din timpul războaielor purtate între 1927-1949 (se estimează un număr de 80 de milioane de oameni omorâţi. În timpul „curăţeniei” declanşate de Stalin în 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aşa-zişi spioni şi trădători, şi persoane suspectate ca având opinii diferite.” (Nouă Comentarii…, Com.1). Partidul Khmerilor Roşii, al lui Pol Pot, a ucis în Cambogia (ţară mică cu numai 8 milioane de locuitori) în cei 4 ani de existenţă, (1975-1978) mai mult de 2 milioane de oameni.
Se pune întrebarea firească: De ce aceasta luptă necontenită şi nemiloasă? Împotriva cui? Era îndreptată o asemenea revoltă dusă la paroxism doar împotrivă unei vechi ordini sociale sau era mai mult de atât?
**************************************************
Un răspuns convingător la aceste întrebări ni-l oferă pastorul Richard Wurmbrand, în cartea sa „Marx şi Satan”. Richard Wurmbrand, om de cultură şi de mare fineţe intelectuală, a fost şi el victimă a detenţiei comuniste.
Iată cum şi-l aminteşte Alexandru Virgil Ioanid pe Richard Wurmbrand: “…evreu, fost comunist militant, convertit la creştinism în împrejurări excepţionale, se remarcase prin atitudinea de dârză mărturisire a lui Hristos şi de combatere a comunismului ateu ce se instaura în ţară. Ca urmare, a fost arestat şi ţinut în regim de exterminare, singur în celulă, timp de ani de zile. Adus în stare de mizerie fiziologică, cu 22 de plăgi tbc osoase, care supurau pe trup, nici nu se putea ţine pe picioare, când a sosit la Târgu Ocna.”
Pentru cei care mai cred încă în umanismul lui Marx sau al comunismului cartea lui Wurmbrand şochează prin contrastul între ceea ce unii cred că înseamnă „idealurile comuniste” şi ceea ce însemnau ele de fapt. Astfel autorul citează din unele poeme ale lui Marx şi din alte scrieri de-ale sale şi ale altor cunoscuţi comunişti, din care se vede clar ca lumina zilei ’umanismul’ marxist. Într-unul din poemele sale, Marx scria:
„Aburi infernali se ridică şi umplu creierul,
Până când înnebunesc şi inima mi se schimbă cu desăvârşire.
Vezi această sabie?
Prinţul întunericului mi-a vândut-o.
Pentru mine el este cel care măsoară timpul şi dă semnalul[…]”.
Autorul remarcă în poemul Strigătul unui deznădăjduit- „[…]
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului
Vârful lui rece va fi înspăimântător[…]-
asemănarea cu laudele îngâmfate ale lui Lucifer:
„Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu”(Isaia 14:43)”.
Cine vorbeşte prin Marx în aceste versuri? Care este dumnezeul lui Marx? Răspunsul nu trebuie să-l deducem, el este exprimat fără echivoc.
Marx, demonstrează Wurmbrand, „nu a fost nici o clipă însufleţit de nobilul ideal de a ajuta omenirea, (pe care o ura, cum ura toate naţiunile şi „toţi zeii”). Pastorul susţine că Marx ar fi văzut în religie o piedică în calea realizării acestui ideal şi că din această cauză ar fi adoptat o atitudine antireligioasă.[…] ”Socialismul nu era decât momeala cu ajutorul căreia să-i ademenească pe muncitori şi pe intelectuali să îmbrăţişeze acest ideal diabolic. Acesta se aşteptau de la Marx cei care l-au iniţiat în misterele satanismului” (R. Wurmbrand – Marx şi Satan).
Bakunin, unul din tovarăşii lui Marx de la Internaţionala I, nu numai că îl lăuda deschis pe Lucifer, ci avea şi un program concret de revoluţie. Scopul nu era de a-i elibera pe săraci de sub exploatarea celor bogaţi. El scrie: „În aceasta Revoluţie va trebui să-l trezim pe diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele josnice.”
Astfel că Marx şi tovărăşii săi, „deşi se declaraseră împotriva lui Dumnezeu, nu erau atei […] Ei nu contestau existenţa lui dumnezeu, ci supremaţia Lui” (R. Wurmbrand – Marx şi Satan).
Cât de departe erau toate acestea de idealurile societăţii perfecte în care erau oamenii forţaţi să creadă că sunt întruchipate în teza marxistă. „Dealtfel, cel care poza ca luptător pentru cauza proletariatului, numea această clasă socială „prostovani, golani, măgari”. Engels ştia prea bine că: „nici democraţii de coloratură roşie, nici măcar gloata comunistă nu ne vor iubi vreodată”.
De aceeaşi ideologie satanistă era dominat şi Lenin, care, „la 16 ani şi-a rupt crucea de la gât, a scuipat pe ea şi a călcat-o în picioare” (Troţki-Tânărul Lenin)-acesta fiind un binecunoscut ritual satanic, iar exemple de lideri comunişti dezaxaţi sunt multe – Stalin nu avea „nici o trăsătură umană”după cum îl caracteriza cumnatul şi colaboratorul său. Lui Mao Tze Dun îî plăcea să fie aclamat ca „cel a cărei minte a creat lumea”. Kim Ir Sen, dictatorul din Coreea de Nord a construit un cult al personalităţii care sfida orice raţiune, iar Nicolae Ceauşescu s-a întors fascinat din Coreea de Nord, încercând să construiască un cult al personalităţii asemănător.
În cartea sa, Richard Wurmbrand dă un exemplu de cruzime satanică, citând din Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin: „hobby-ul ministrului afacerilor interne al Uniunii Sovietice, Yagoda, era de a împuşca – dezbrăcat în pielea goală – icoanele cu Iisus şi cu sfinţi. Câţiva tovarăşi îi ţineau companie. Acesta era un ritual satanist practicat la nivelele superioare ale ierarhiei comuniste.”
Ziarul comunist Vecernia Moskva a lăsat, la un moment dat, să-i scape următoarea mărturisire involuntară: „Noi nu luptăm împotriva credincioşilor şi nici împotriva preoţilor. Noi luptăm împotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credincioşilor din mâna Lui.” Mai este nevoie de o altă profesiune de credinţă’ comunistă mai bine conturată?
Iar dacă ţelul comunismului era să smulgă sufletele credincioşilor din mâna lui Dumnezeu, cui aveau să le încredinţeze? În ce trebuiau să creadă oamenii atunci? Răspunsul îl ştim deja: oamenii trebuiau să creadă numai în Partidul Comunist, să asculte doar de Partidul Comunist, să mintă, să ucidă, să-şi trădeze până şi familia, dacă interesele Partidului o cer, să nu aibă alte credinţe şi idealuri decât cele ale Partidului.
Astfel, oamenii trebuiau să renunţe la credinţă şi morală pentru ca acestea ar fi fost ‘burgheze’, ‘obscurantiste’ şi ‘demodate’ şi ar fi încurcat progresul societăţii, după cum susţinea Partidul – pentru ca acesta să pună stăpânire atât pe trupul cât mai ales pe mintea oamenilor, pentru a-i poseda total, necondiţionat, pentru a-i lăsa fără urmă de conştiinţă umană şi a-i transforma în roboţii docili şi dezumanizaţi ai Partidului.
Să ne mai întrebăm atunci de ce comunismul a înjosit mereu religia, de ce a dezlănţuit o persecuţie atât de acerbă împotriva credincioşilor şi a celor cu valori spirituale care trebuiau “re-educaţi” în lagăre de concentrare prin chinuri şi torturi groaznice, ca apoi şi ei, la rândul lor să devină torţionari?
În spatele tuturor acţiunilor Partidului se poate întrevedea o substanţă diabolică. Vorbind despre rolul Ocultei Comuniste, Ovidiu Voinea, el însuşi torturat la Piteşti, în cartea sa Masacrarea studenţimii române dezvăluie:
„Această ocultă s-a instalat în tainiţele moscovite prin mijlocirea ocultei internaţionale cu sediul în U.S.A., şi astfel a dărâmat din umbră imperiul şi biserica rusă.
Tot ce a fost otravă pe pământ s-a concentrat la Kremlin într-un amestec bine dirijat şi cu scopuri precise.
De la Moscova se răspândeau şarlataniile comuniste popoarelor din Asia, Africa, America latină, Europa occidentală etc. Acolo şi-au făcut instructajul marii maeştrii ai Cambodgiei. Ceasul istoriei le-a fost prielnic, terenul pregătit şi şmecheria folosită a fost din cele mai ieftine.
Urmare a „spălării creierului”, tineretul a fost bestializat. Din îngeri au fost transformaţi în demoni. Apoi aceşti oameni satanizaţi urmau să fie răspândiţi prin celelalte închisori politice. De data aceasta, prin aceleaşi metode, dar folosindu-se de victime, să continue aceşti monştri, creaţi artificial, procesul de dezumanizare a deţinuţilor.
Adevăraţii călăi stăteau în umbră şi manevrau victimele după principiul „Nu-i ucideţi voi, lăsaţi-i pe ai lor să-i ucidă”.
De cele mai multe ori nici unul din cei trei nu erau informatori, dar se crease psihoza şi asta conta. La urma urmei acesta era chiar scopul Ocultei: Distrugerea încrederii reciproce.”
Victimele „experimentului Piteşti” au scris despre aceste orori, au explicat mecanismele şi metodele prin care, „după ce şi edificiul credinţei în Dumnezeu era dărâmat, individul devenea satanizat ”. În acea stare de pustiu sufletesc, după torturi neîntrerupte era forţat să-şi bată la rândul său prietenul sau colegii de celulă. “Spaima, la închisoarea Piteşti a fost atotstăpânitoare. Doi ani a durat masacrul luciferic al „Piteştiului”, doi ani a durat coşmarul. Această spaimă s-a instalat nu numai la nivelul sistemului central, ci în fiecare celulă a trupului până la cea mai neînsemnată. Aveai impresia că nu capul conduce, ci un centru nervos situat undeva în măduva spinării. Simţeai un fel de dedublare… O conştiinţă – parcă depărtată – privea neputincioasă la un robot fără milă şi simţire cum loveşte şi distruge.
Calea prin care victima a devenit în timp – dedublată, multiduplicitară – era teroarea:
Una gândea în suflet, alta vorbea aparent.
Una simţea în suflet şi alta făcea aparent.
Dar când apărea stimulul, spaima le inhiba pe toate rămânând doar robotul. ” (Ovidiu Voinea- Masacrarea studenţimii române)
La Piteşti deţinuţii erau forţaţi la ritualuri satanice. Richard Wurmbrand consemnează: „preoţii au fost siliţi de către marxiştii din România să rostească liturghia deasupra excrementelor şi a urinei. …creştinii au fost torturaţi pentru a se împărtăşi cu aceste excremente în locul elementelor necesare sfintei împărtăşanii.” Un preot ortodox român, Roman Braga, scrie: ” i-au fost smulşi dinţii, unul câte unul, cu o bară de fier pentru a-l face să hulească”. Comuniştii i-au explicat, nu numai lui : ,,Dacă noi vă omorâm pe voi, creştinii, vă veţi duce în Cer. Nu vrem să deveniţi martiri. Mai întâi trebuie să vă facem să-L blestemaţi pe Dumnezeu pentru ca apoi să vă duceţi în iad.”
Din cartea domnului Traian Popescu (Experimentul Piteşti) el însuşi deţinut al Reeducării, extragem: „În „laboratorul” Piteşti trebuia distrusă conştiinţa apartenenţei la un neam, nimicit „virusul spiritualităţii” şi INDUMNEZEIRII OMULUI”[…]
„Reeducarea întreprinsă la închisorile Piteşti, Gherla, Aiud, Târgşor de către agentul regimului comunist, sovieto-kominternist, a fost un experiment identitar desfăşurat în mediul concentraţionar şi carceral cu scopul distrugerii identităţii etnice, religioase, morale, la scara individuală şi de grup.
Rostul acestui experiment era de a depista mecanismele care pot contribui la modificarea identităţii şi de a determina condiţiile diseminării unor operaţii de schimbare a identităţii în sânul întregii societăţi, pentru a-i disloca sentimentul etnic religios şi a declanşa astfel o mutaţie etnico-religioasă la scara întregii comunităţi naţionale”. (Prof. univ. Ilie Bădescu şi Dan Dungaciu – EXPERIMENTE TOTALITARE – modelul reeducării Piteşti, Gherla, Canal 1949-1952.) (Traian Popescu – Experimentul Piteşti, Terorismul din închisorile Piteşti; Gherla; Canal Tg. Ocna)
„Piteşti era „centrul satanic de acţiune pentru a distruge sufletele şi pentru a transforma oamenii buni în oameni răi, sau chiar în demonizaţi — cum îl numeşte Părintele Calciu. Dar acolo “rugăciunile nu încetau niciodată.”
Putem astfel vorbi despre martiri, sfinţi ai închisorilor. Eugen Dimitriu din Suceava, fost deţinut politic, l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu la închisoarea-sanatoriu din Târgu Ocna. Ne-a lăsat în cartea sa, Dreptul de a muri mai repede, o mărturie excepţională, încheiată cu un îndemn: “Cercetătorii Experimentului Piteşti trebuie să abordeze cu seriozitate — ca o contrapondere — fenomenul Târgu Ocna, unde s-a dovedit că oamenii pot deveni sfinţi”. “Tânărul Valeriu a trecut şi acel ultim examen, mlaştina deznădejdii, deşi fusese torturat bestial, deşi era îngenuncheat de boală. În loc de apostazia cerută de ighemonii antonescian şi comunist, în loc de căderea în deznădejde, Valeriu Gafencu a privit la Hristos şi a zâmbit serafic camarazilor îndureraţi, având mereu pe buze rugăciunea inimii. Chipul său emana mereu, în mod misterios, o luminozitate şi o energie de neimaginat azi, într-o lume dominată de necredinţă şi de păcate împotriva Sfântului Duh.”
Revoluţiile nu duc la triumful dragostei ci, la mania de a ucide. În revoluţiile din Rusia şi China, după uciderea a zeci de milioane de nevinovaţi, comuniştii nu s-au mai putut opri şi au început să se omoare unii pe alţii.
Dostoievski avertizase, prin gura unui personaj de-al său: “Dacă Dumnezeu nu există înseamnă că totul este permis.” Dealtfel, Marx afirma în Manifestul Partidului Comunist că urmărea nu numai abolirea tuturor religiilor, ci şi a oricărei morale. În timpul Revoluţiei Culturale din China era ceva obişnuit ca taţii şi fiii să se tortureze unii pe alţii, soţii şi soţiile să se lupte unii cu alţii, mame şi fiice să se denunţe reciproc, şi studenţi şi profesori să se trateze unii pe alţii drept inamici. În aceste cazuri conflictele şi ura au fost motivate de „natura Partidului” , care înlocuia şi elimina natura umană.
Acesta a fost trecutul comunismului, cu râurile sale de sânge şi teroarea care a schingiuit sufletele. Iar pentru cei care cred că totul a trecut acum, voi spune că nici prezentul nu este diferit.
Oficial în Europa de Est comunismul s-a încheiat, (cu toate că el mai persistă încă, în forme mai subtile, infiltrat în partide pretins democratice, sau sub masca marxismului cultural occidental etc.) mai sunt încă ţări în care el face ravagii, omoară oameni, distruge conştiinţe.
Genociduri moderne: China
Un studiu de caz: cea mai mare putere comunistă a momentului – China – organizează o campanie de eradicare împotriva mişcării spirituale Falun Gong în China de astăzi. La baza exterminării la scara naţională a aderenţilor Falun Gong stă aceeaşi dorinţă de a eradica virtutea şi morala, pe care Partidul a manifestat-o de la începuturile sale. Încă o extensie a ideologiei malefice, în plin secol 20 – interzicerea, de către Partidul Comunist, în ultimii ani, a şcolii Falun Gong ai cărei practicanţi susţin principiul “Adevăr, Compasiune, Toleranţa” face parte din acelaşi plan de implementare a doctrinei comuniste de „luptă împotriva Cerului”.
O consecinţă inevitabilă a menţinerii controlului prin forţă şi teroare, împotriva voinţei oamenilor este că Partidul se simte intimidat atunci când un număr mare de oameni care nu vor să mai mintă şi nu mai pot fi minţiţi, sunt buni unii cu alţii şi nu mai pot fi constrânşi să se trădeze reciproc, sunt toleranţi şi răbdători cu semenii lor.
Speriat de forţa cu care, la începutul deceniului ’90, în China, membrii Partidului aderau la mişcarea Falun Gong, dictatorul chinez al momentului, Jiang Zemin, a lansat o campanie de calomniere şi persecuţie în care a implicat armata, mass media, securitatea, politia, bisericile (false) etc.
Jiang Zemin cerea, într-un document intern al Partidului, exterminarea mişcării Falun Gong „în 3 luni de pe faţa pământului”, iar planul său cuprindea: „ruinarea reputaţiei practicanţilor Falun Gong, falimentarea lor financiara şi distrugerea lor fizică”.
În ultimii ani, conform Raportului independent Kilgour-Matas, acest diabolic plan a culminat cu organizarea unei industrii la scara naţională, în care deţinuţilor din lagărele de muncă li se extrag pe viu, cu forţa, organe, care sunt mai apoi vândute pe piaţa neagră a organelor de transplant din China.
Deşi guvernul chinez neagă acuzaţiile, autorii raportului – Dr. David Kilgour (ex-secretar de stat din Canada) şi Dr. David Matas – au ajuns la concluzia că afirmaţiile în legătură cu recoltarea ilegală de organe sunt adevărate, numind acesta operaţiune de exterminare – „o formă grotescă de rău care, în ciuda tuturor depravărilor pe care le-a cunoscut umanitatea, este nouă pe aceasta planetă”. Raportul poate fi citit în peste 18 limbi la http://organharvestinvestigation.net/
De peste 5000 de ani, cultura chineză a îmbrăţişat preceptele înţelepciunii taoiste şi confucianiste, aşa încât, de-a lungul istoriei naţiunea chineză a rezistat datorită acestei culturi, a cărei esenţă a fost transmisă neîntrerupt. „Mările învăţături promovează cultivarea virtuţii”, spunea Confucius, în urmă cu mai mult de 2000 de ani, transmiţând societăţii ideile sale sub forma celor cinci virtuţi esenţiale: bunăvoinţă, dreptate, corectitudine, înţelepciune şi credinţă. Au fost nevoie de 50 de ani de teroare comunistă pentru ca aceste valori să fie răsturnate, schilodind astfel sufletul unui popor cu o mare cultură.
Mao Tse-Dung, cel care a implementat comunismul în China, producând zeci de milioane de victime, scria în memoriile sale: „De la opt ani l-am urât pe Confucius. În satul meu se afla un templu confucianist. Doream din toată inima un singur lucru: să distrug din temelii acest templu”.
Partidul Comunist Chinez este singurul regim care a încercat distrugerea simultană a celor trei religii – confucianismul, buddhismul şi taoismul. Imediat după venirea la putere, Partidul a pornit un program naţional de distrugere a templelor, ardere a scripturilor, forţând călugării buddhişti şi taoişti să se reîntoarcă la viaţa seculară. Pe străzi erau organizate procesiuni în care mulţi călugări erau umiliţi public, pentru nicio altă vină decât credinţa lor. În Tibet au fost deteriorate 90% din temple. Chiar şi azi Partidul continuă persecuţia religioasă, întemniţând zeci de mii de creştini independenţi.
„Partidul Comunist Chinez afirma că Falun Gong concurează cu partidul în atragerea maselor şi că este o religie. De fapt ceea ce dă Falun Gong oamenilor este o cultură şi un mod de viaţă. Este o cultură străveche, rădăcină tradiţiilor chineze, pe care poporul chinez a pierdut-o cu mult timp în urmă.” (Nouă Comentarii, Com.5)
După masacrul din 4 iunie 1989, ideologia comunistă a devenit complet falimentară, Partidul Comunist Chinez n-a mai fost capabil să-şi unească membrii sub stindardul doctrinelor marxismului, leninismului şi maoismului. Confruntat cu o criză de supravieţuire Partidul a deschis larg poarta corupţiei pentru membrii săi, cerându-le în schimb loialitate absolută. Pornografia, jocurile de noroc şi drogurile au scăpat de sub control în toată China.
În schimb standardul moral ridicat demonstrat de practicanţii Falun Gong, care practică „Adevăr, Compasiune şi Toleranţă” a rezonat cu bunătatea din inima maselor. Mai mult de 100 de milioane de oameni s-au simţit atraşi şi au început să practice Falun Gong. Falun Gong este o oglindă a integrităţii care, prin însăşi natura sa, pune în evidenţă şi contrastează cu indecenţa Partidului. „Pacea adevărată poate fi găsită în cultivarea universală a virtuţii” – afirmă maestrul şcolii Falun Gong – „Dacă oficialii nu sunt egoişti statul nu va fi corupt. Dacă oamenii pun accent pe cultivarea propriei virtuţi şi atât administratorii cât şi civilii exersează stăpânirea de sine, atunci întreagă naţiune va fi stabilă şi liniştită”. Sau „Trebuie să le arăţi întotdeauna compasiune şi bunătate celorlalţi şi să te gândeşti la ceilalţi înainte de a face orice. Nu vei face greşeli dacă atunci când apare o problemă, primul lucru la care te gândeşti este dacă ceilalţi pot suporta, sau dacă va răni pe cineva.”
O altă caracteristică periculoasă a spectrului malefic comunist chinez este că doreşte să-şi impună influenţa în fostele ţări comuniste, cu promisiuni de avantaje economice, „prietenie reciprocă”, etc. Dar care este preţul acestor ‚avantaje’? Ca în orice „pact cu diavolul” compromisurile nu pot fi decât scăderi pe planul conştiinţei umane. Astfel, adeseori nici nu se vorbeşte despre victimele pe care Partidul continuă să le facă, despre oamenii care mor încă şi astăzi pentru că îndrăznesc să nu renunţe la Adevăr, Bunătate, Toleranţă, pentru ca Partidul impune o trecere sub tăcere a chestiunilor ‚interne’ de drepturilor omului.
Dar crimele comunismului, fie că s-au petrecut în trecut în România, Rusia, etc, sau se petrec acum în China, Birmania, Sudan, etc nu trebuie ţinute ascunse, trebuie expuse lumii, scoase la lumină. Lumina biruie întunericul, şi ele vor trebui să înceteze.
Impresionant a fost apelul dizidentului român Vasile Paraschiv, fost deţinut politic şi victimă a regimului comunist, care, mişcat de genocidul asupra practicanţilor Falun Gong, ne îndemna, în cadrul unui seminar la Bucureşti, să ne unim toţi cei care ne respectăm proprii noştri eroi martiri din închisorile comuniste să facem cunoscută şi soarta „fraţilor de suferinţă” din China. Cei care suferă nu se pot apăra singuri, noi care am aflat despre aceste atrocităţi nu avem voie să ascundem ceea ce ştim sub tăcere sau indiferenţă. Aceste lucruri nu pot fi tăinuite dacă vrem ca ororile comunismului să înceteze.
Nu avem voie să uităm Revoluţia Culturală sau Piteştiul, Piaţa Tiananmen sau Mineriadele, aşa cum nu se pot accepta Jocuri Olimpice într-o ţară care face profituri din furtul de organe pe viu de la practicanţi Falun Gong sau arestează jurnalişti care expun adevărul.
A ne opune comunismului nu înseamnă „a face politică”, cum ar încerca Partidul să ne mistifice acţiunea noastră dreaptă. A ne opune comunismului devine un act moral, un imperativ categoric al legii morale.
Victimele terorii roşii nu mai pot fi aduse la viaţă, iar cei care mai trăiesc în urma lor trebuie lăsaţi să vorbească despre ele. Aceste simpozioane, forumuri, cărţi, sunt menite să ţină memoria trează, ca şi copiii noştri să înveţe din lecţiile trecutului.
Tot astfel trebuie să fim conştienţi că natura malefică a comunismului nu se va schimba niciodată. Chiar şi astăzi, dacă este nevoie, îşi joacă rolul dublu, deghizat sub alte denumiri, nuanţe politice sau ideologii. El poate părea benevolent, va începe chiar să se reformeze, să fie doritor să „înapoieze drepturile oamenilor”, dar esenţa să rămâne aceeaşi – o putem vedea oriunde este promovată non-valoarea, golul spiritual, manipularea psihică, etc. O întrebare: oare ce se află în spatele promovării acelor emisiuni aşa zis mondene care formează o aşa zis cultură pentru tinerii de astăzi? După care valori, promovate astăzi în masă, s-ar putea ghida tinerii? Nu mai găsim în ele nimic din ideologia clasică a comunismului aşa cum o ştiam noi. Dar găsim, sub o altă formă o altfel de spălare a creierului, un fel de curent din care lipseşte cultura autentică şi cultivarea valorilor universale, creat şi promovat după programul şcolii de la Frankfurt.
„Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic”, spunea Edmond Burke.
Sângele nevinovat al tinerilor din decembrie 1989 din România sau al celor din Piaţa Tiananmen, al sfinţilor români din închisorile comuniste, al prizonierilor de conştiinţă din lagărele de exterminare din China, să ne trezească pentru a nu rămâne niciodată indiferenţi în faţa răului din afara noastră sau din noi.
COMUNISMUL, CEL MAI MARE COȘMAR AL OMENIRII
Se apropie data fatidică la care, și în România, a luat naștere Partidul Comunist Român, cel care avea să vină la putere și să stăpânească această țară peste un sfert de veac. Citiți despre ce a fost PCR și despre ceea ce a însemnat 100 de ani de comunism, ultima parte, cu sprijinul corespondentului nostru din New York, Gabriel Teodor Gherasim.
Pentru cei care nu au priceput nici azi că 8 și 9 mai nu sunt zile de sărbătoare, ci zile întunecate pentru neamul nostru românesc, pentru cei care mai plâng și azi prin cimitirul Ghencea, la mormintele dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu și pentru cei care mai țin pe acasă steagul roșu cu stema cu secera și ciocanul, vă prezentăm, mai jos, o istorie a coșmarului comunist și un eseu pe aceeași temă, a profesorului Gabriel Teodor Gherasim, corespondentul nostru din New York.
Cum s-a născut Partidul Comunist Român
Cităm de pe site-ul Noului Partid Comunist Român – npcr.ro (dacă vă vine să credeți că mai există în aceste vremuri o asemenea aberație): „Între 8 și 12 mai 1921, are loc la Bucureşti Congresul general al Partidului Socialist din România (Congresul I al P.C.R.), care votează transformarea acestuia în Partidul Comunist din România (iniţial numit Partidul Socialist-Comunist), pe baze marxiste, ca detaşament de avangardă al clasei muncitoare, şi afilierea acestuia la Internaţionala III-a. Toţi cei ce au votat această afiliere au fost arestaţi de către autorităţi. Anul 1921 rămâne un an de referinţă în istoria mişcării muncitoreşti şi revoluţionare din ţara noastră. În 1922, la Congresul II, s-a adoptat statutul partidului şi a fost ales primul Comitet Central, în frunte cu Gheorghe Cristescu (secretar general). Un moment important în istoria partidului este anul 1965, când a avut loc Congresul IV al P.M.R., devenit Congresul IX al P.C.R., reluându-se denumirea de „Partidul Comunist Român”, în locul aceleia de „Partidul Muncitoresc Român”. Atunci a fost învestit în fruntea partidului, ca prim-secretar al C.C.al P.C.R. (apoi secretar general al partidului), Nicolae Ceauşescu. De fapt, acesta preluase funcţia imediat după moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej-, la 19 mar. 1965. Un rol deosebit în această alegere a revenit lui I. Gh. Maurer (preşedintele Consiliului de Miniştri). S-a elaborat o nouă constituţie, prin care România devenea „Republică socialistă”, iar P.C.R. avea rolul de forță politică conducătoare”.
Nu mai insistăm pe marginea acestei sinistre prezentări istorice subiective, dar vă prezentăm ce a însemnat un secol de comunism, o doctrină al cărei port-stindard a fost și PCR-ul proslăvit de noii adepți ai comunismului, din țara noastră:
100 de ani de communism: genocid, furt, rusificare și satanizarea valorilor
de Gabriel Teodor Gherasim, New York
În 2017 se împlinesc 100 de ani de când comunismul s-a înfiripat pe banii Occidentului, bazat pe sistemul elitist al Occidentului (eugenics) de a distruge oamenii şi națiunile inconveniente dictaturilor naţional-socialiste şi democratic-socialiste şi prin actinile de grotească barbaritate a sălbaticilor din Est (ruşii, chinezii, coreenii, s.a.).
Pentru poporul român a însemnat sfârtecarea unităţii daco-române dintre Nistru şi Tisa, genociduri, deportări, gulaguri, puşcării şi moartea a peste 10% din populaţia daco-română a vechii Dacii. În plus, a însemnat deformare, amnezie şi înlocuirea valorilor autentice româneşti cu împărţirea în „limbi şi etnii” fanteziste (limbile „moldovenească” – între Nistru şi Prut – cu „vlahă” din Balcani), şi redenumirea monştrilor…în eroi (Ceauşescu, Lenin, Stalin, Partidul Comunist/Socialist, naţionalizare, tribunalul poporului, origine sănătoasă, etc.).
Copii şi adulţi au murit din lipsa îngrijirii medicale, a foamei, a frigului, a serviciilor sociale criminale în „raiul proletar” cu milioanele, în aceşti 100 de ani, când guvernul comunist aresta şi omora lent sau brutal populaţiile civile, în timp ce ţările capitaliste au ajuns să dea asigurări medicale, libertate de mişcare, încurajarea clasei mijlocii, maximalizarea de beneficii pentru inventatori şi în general, au creat destinaţii de invidiat pentru refugiaţii din ţările (neo) comuniste. Comuniştii au insistat să interzică gândirea liberă, mişcarea liberă şi libertatea cuvântului şi de acţiune în populaţiile subjugate, până când au fost îndepărtaţi şi după omorârea masivă a luptătorilor pentru libertate.
Comunismul este o mişcare satanistă după cum pastorul şi supravieţuitorul puşcăriilor comuniste Richard Wurmbrand a detailat în cartea să Marx şi Satana 1). Scopul satanismului este sacrificiul de vieţi umane lui lucifer. În timp ce în Creştinism, Isus s-a sacrificat pentru oameni, în satanism se aşteaptă sacrificarea oamenilor lui Lucifer. Sub egida ateismului, comunismul a folosit simbolismele satanice precum cel al stelei roşii, falsul Mesia (Lenin), falsul mormânt „sfânt” (mumia lui Lenin din Kremlin), şi distrugerea de locaşuri religioase cu coruperea celor care au supravieţuit în numele „clasei muncitoare” (în special al locaşurilor creştine).
Pentru că satanismul solicită de la credincioşii săi „ordine prin haos” şi sadism, sacrificul de tip genocid de vieţi umane este o constantă precedată de abuz mintal, emotiv, fizic/sexual, duse până la exacerbare. Astfel vedem ceremonii satanice de „re-educare” a oamenilor pe sistem satanic, de la puşcăriile şi gulagurile comuniste (fenomenul Piteşti), la şcolile cu îndoctrinare bazată pe ură, turnătorie şi îndoctrinarea spre genocid a copiilor, adolescenţilor şi a adulţilor, sub titulatura inocentă de „revoluţie.” Ori revoluţie/revolver, înseamnă întoarcerea cu fundul în sus a omenirii, care implică înainte de orice, distrugere. Mai puţin cunoscut este faptul că şi naziştii lui Hitler, ca şi comuniştii lui Stalin şi Mao, au folosit etichete simpliste pentru oamenii pe care au vrut să-i distrugă, chemându-i „inferiori” şi „duşmani.” Atât Hitler cât şi dictatorii comunişti s-au inspirat din lucrările bazate pe falsele biologii şi sociologii ale lui Karl Marx 2). Iar Karl Marx a venit dintr-o familie satanică şi a aplicat strategia de minciună: Cea mai bună strategia a diavolului este că să ne convingă că nu există (ateismul). Scrierile, agenda, şi acţiunile generate de scrierile sale au arătat în schimb exact opusul: comunismul este un cult satanic bazat pe sacrificiu 3).
Occidentul nu numai că tace, dar îi protejează pe comunişti şi pe crimele lor, etichetându-i nici mai mult nici mai puţin decât „eliberatori.” Băncile globaliste au finanţat şi profitat după crimele comuniste, de la Lenin la China comunistă a anului 2017. Guvernele, companiile şi elitele miliardarilor din Vest, au făcut pact cu ei şi au profitat din crimele comunismului în mod continuu 4).
Datorită acestor interese, Vestul laudă pe comunişti, minimalizează, neagă şi/sau acuză însăşi victimele comuniştilor de crimele comuniştilor. Mai mult, produc maculatură de predare la copiii din şcolile din Vest despre communism, prezentându-l în termeni de povestioare, de tipul cărţuliilor gen „micul Leninist” al anilor ’50 din secolul trecut 5), publicate în ţările ocupate de comunişti. Pentru adolescenţi au creat moda „communist chic,” unde este un lucru „modern” de a purta simboluri cu secera şi ciocanul, sau alte însemne comuniste, de la chiloţii de damă, la tricouri şi la nume de baruri şi băuturi alcoolice 6).
Casă Albă a lui Obama a considerat normal că să aibă globuri de Crăciun cu faţa ucigaşului Mao 7). Iar americanii au ridicat statuie lui Stalin în acelaşi an când Gruzia demola statuile acestui pishopat ucigaş 8). A fost surpirnzator să văd zilele trecute câteva panouri uriaşe la Times Square în New-York, cu afișe care comemorau victimele comuniştilor de-a lungul celor 100 de ani de dominaţie, inclusiv informând trecătorii că 1 din 5 indivizi din lume încă trăieşte într-o dictatură deschis comunistă (numărul ţărilor cu guverne neo-comuniste deghizate drept „democratice”, ridică numărul omenirii sub dictaturi de stânga la peste 20%).
A fost surprinzător nu pentru că nu era normală comemorarea victimelor comuniştilor după 100 de ani de dictatură, ci pentru că aceste panouri s-au afişat în aceeaşi ţară unde, la Georgia Stones, este chiar săpată în stăncă intenţia de a reduce (distruge) populaţia pământului la 500.000.000 – deci de a omorâ 6,5 miliarde din 7 miliarde – 9).
Rămâne la discreţia urmaşilor victimelor comuniştilor de a ţine candelă memoriei sacrificiului lor aprinsă în perpetuitate, pentru că „cine uită crimele trecutului este condamnat că să le repete.”
Memorie eternă martirilor noştrii care au fost persecutaţi şi care au fost sacrificaţi de către mişcarea satanică chemată comunism.
Adaug mai jos resurse acestor acţiuni de propagare şi mistificare a comunismului cu…faţă muncitorească.
Referinţe:
1) Marx and Satan
http://www.hourofthetime.com/1-LF/Hour_Of_The_Time_08122012-Marx_and_Satan.pdf
2) The Soviet Story
https://www.youtube.com/watch?v=La81qM-vvU8&list=PLzLdD887rQ9wfsYYN0QrlaP8yYXVOnbKy
3) Zevitii: o incursiune in cultul satanic de la 1666
https://www.youtube.com/watch?v=VcroiwwDzJA
4) Ambasador Funderburk, David, Pinestripes and Reds
https://www.youtube.com/watch?v=tq8IGwJkwV4
5) MIT Shocker MIT’s Communism for Kids
https://www.thenewamerican.com/culture/education/item/25827-brainwashing-shocker-mit-press-releases-communism-for-kids-book
6) Jay Nordlinger, „Undies, Comrade? The problem of products bearing Communist symbols,” National Review Online, 2009-JUL-06.
7) „White House Christmas Decor Featuring Mao Zedong Comes Under Fire,” Fox News, 2009-DEC-23, at: http://www.foxnews.com/
8) Victims of Communism and Their Persecutors: https://www.youtube.com/watch?v=IGon7M9NJEc&feature=channel_video_title
9) The Georgia Guidestones is a large granite monument in Elbert County, GA erected during 1980-MAR. It is inscribed with ten messages in eight modern languages including English. See: http://en.wikipedia.org/
„Vie Împărăţia Ta”
Vie Impărăţia Ta – Prefaţa autorului
Vie Impărăţia Ta
Prefaţa autorului
Acest volum a fost scris în 1890 şi de atunci s-au scos numeroase ediţii în multe limbi şi încă mai multe sunt în perspectivă. Avem mărturii de la mii de consacraţi ai lui Dumnezeu în legătură cu faptul că prin acest volum ei au băut cu sete din Fântâna Apelor Vii — Cuvântul lui Dumnezeu. Credem că binecuvântarea va continua să curgă, până când în final, graţie Împărăţiei, cunoştinţa slavei lui Dumnezeu va umple tot pământul, după cum apele acoperă fundul mării.
Deşi noi respingem orice pretenţie la inspiraţie în legătură cu aceste Studii În Scripturi, totuşi suntem bucuroşi că deoarece suntem în aurora Noii Dispensaţii, lumina Adevărului străluceşte atât de clar şi Planul Divin este atât de evident, încât de-abia dacă un cuvânt din volum ar trebui schimbat dacă ar fi scris astăzi — după 26 de ani.
Timpul Sfârşitului a confirmat aceasta tot mai mult cu trecerea anilor, şi îndeosebi de când am intrat cronologic în marea Zi a Şaptea. Lucrarea Secerişului a progresat şi încă progresează — chiar dacă odată am presupus că lucrarea Secerişului va fi cu totul împlinită odată cu sfârşitul Timpurilor Neamurilor. Aceea a fost numai o presupunere care s-a dovedit a fi fără temei, căci lucrarea secerii Adevărului şi adunarea grânelor coapte a progresat din octombrie 1914 încoace ca niciodată înainte. Într-adevăr, marele război mondial a deşteptat omenirea într-un grad remarcabil şi gândirea independentă este mai larg răspândită decât oricând înainte. Toate acestea contribuie la ruperea cătuşelor ignoranţei, superstiţiei şi prejudecăţii, şi la eliberarea celor care doresc să cunoască, să facă voia Domnului şi să meargă în urmele lui Isus.
Suntem bucuroşi de ocaziile suplimentare de a servi marelui nostru Împărat pentru adunarea Aleşilor la El, la Adevăr. Suntem bucuroşi văzând că şi alţii vin la Adevăr şi se pregătesc pentru „Nuntă”. Evident că „uşa” nu este încă închisă, deşi noi aşteptăm ca nu peste mult timp — poate un an sau doi sau trei — numărul deplin al Aleşilor să fie completat şi toţi să treacă dincolo de Văl, iar uşa să fie închisă.
((ii))
Ne simţim liberi să spunem că restabilirea lui Israel nu s-a realizat atât de repede pe cât ne-am aşteptat. Totuşi, evreii din Palestina par să fie minunat protejaţi până acum; şi fără îndoială că mulţi dintre coreligionarii lor din părţile unde este război, în special din Polonia, ar fi bucuroşi să fi mers în Palestina când au avut ocazia. Este greu de spus cum va afecta încheierea războiului interesele Israelului. Noi să fim într-o atitudine de aşteptare, în expectativă. Pare ca şi cum experienţele grele ale evreilor vor trezi pe foarte mulţi dintre ei să meargă în cele din urmă în patria lor. Noi nu ne-am aşteptat niciodată însă ca toţi evreii să se întoarcă acolo, ci mai degrabă un grup reprezentativ dintre ei, întocmai ca în cazul întoarcerii din captivitatea babiloniană — numai vreo 52.000 s-au întors, în ciuda marilor oştiri care au mers în captivitate în Babilon.
Cei care se înapoiază îi reprezintă pe cei mai plini de credinţă în Domnul şi în făgăduinţele Lui, şi fără îndoială ei vor fi trataţi ca reprezentanţi ai întregului popor. Amintim cititorilor noştri că atunci când s-a scris acest volum, evreii înşişi nu se gândeau câtuşi de puţin să meargă în Palestina. Acum Sionismul a încolţit şi a ocupat un loc adânc în inimile israeliţilor. Deşi la început era un Sionism laic, treptat acesta s-a transformat într-un sentiment şi o speranţă religioasă.
Marea Piramidă din Egipt, despre care se vorbeşte în acest volum, n-a pierdut nimic din interesul ei pentru autor. Pasajul ei Descendent reprezintă încă în mod figurat cursul descendent al omenirii sub domnia păcatului şi a morţii. Primul Pasaj Ascendent reprezintă încă Dispensaţia Legii — Legământul lui Dumnezeu încheiat la Sinai cu Israelul şi cursul acelui popor sub stăpânirea acelei Legi. Marea Galerie reprezintă încă marile înălţimi ale învăţăturilor lui Cristos şi ale urmaşilor Săi în decursul acestui Veac al Evangheliei. Treapta de la capătul de sus al Marii Galerii reprezintă încă o schimbare însemnată în afacerile lumii, care ridică omul pe un plan mai înalt. Legătura între capătul de sus al Marii Galerii şi spaţiile de deasupra Camerei Regelui reprezintă încă prezenţa spirituală a Domnului nostru în Secerişul acestui Veac, începând din 1874.
Noi n-am încercat niciodată să plasăm Marea Piramidă, uneori numită Biblia în Piatră, pe un plan paralel sau egal cu Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el înfăţişat în ((iii)) Scripturile Vechiului şi Noului Testament — acestea din urmă au întotdeauna întâietate în privinţa autorităţii. Totuşi, noi credem încă faptul că structura acestei Piramide, atât de diferită de a tuturor celorlalte piramide, a fost proiectată de Domnul şi intenţionată să fie o piramidă şi un martor în mijlocul şi la hotarul ţării Egiptului (Isa. 19:19). Ea desigur spune o istorie foarte diferită de cea a altor lucrări de artă sau relicve din acele vremuri îndepărtate.
Minunata ei confirmare a Planului Divin al Veacurilor este uimitoare pentru toţi cei care într-adevăr o înţeleg. Ar trebui citită cu un interes la fel de viu ca la prima ediţie, fiindcă lecţiile ei nu s-au schimbat. Avem încredere că noii cititori vor primi din acest volum aceleaşi binecuvântări bogate ca şi vechii cititori, şi că astfel putem slăvi pe Dumnezeu împreună şi ne putem bucura de prevederea Sa de lumină şi mângâiere pe cale, până la introducerea deplină a glorioasei Împărăţii a Fiului iubit al lui Dumnezeu.
Împărăţia lui Mesia este uneori numită Împărăţia lui Dumnezeu fiindcă, deşi ea este în mod strict sub conducerea lui Mesia, toate legile, reglementările, judecăţile ei etc. sunt în strictă conformitate cu aranjamentul divin, care este neschimbător. Astfel, când ne rugăm, „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”, trebuie să ne gândim că marea perfecţiune a Stăpânirii şi Guvernării Tatălui ceresc este dorinţa noastră şi că aşteptăm şi sperăm ca Domnia de o mie de ani a lui Cristos să cucerească răzvrătirea de pe Pământ şi să aducă omenirea înapoi în armonie tot atât de deplină cu Dumnezeu, cum sunt toţi îngerii din ceruri în perfecţiunea lor.
Inaugurarea Împărăţiei lui Mesia are diferite etape. Intâi, în Parousia Sa, Isus Cel glorificat trezeşte sau învie pe membrii adormiţi ai Corpului lui Cristos. Acesta este primul act executiv al Aceluia Mare pe care Dumnezeu L-a înălţat atât de sus — Moştenitorul marii făgăduinţe avraamice. Membrii Săi trebuie să fie compleţi la număr înainte ca El să-Şi asume oficial poziţia ca Împărat al lumii. Asigurarea acestui fapt este dată prin Cuvântul inspirat: „Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Col. 3:4). Apoi Învăţătorul se ocupă de membrii în viaţă ai Corpului Său, Biserica. După cum se arată în pildele minelor şi talanţilor, ((iv)) judecata Învăţătorului în privinţa vredniciei sau nevredniciei de Împărăţie trebuie să treacă asupra tuturor consacraţilor Săi şi numărul deplin al Aleşilor trebuie găsit şi glorificat prin „schimbarea” învierii — deoarece „nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15:50). Atunci va fi preluată stăpânirea lumii. Cel slăvit va cere de la Tatăl şi El Îi va da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire. El „le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut”. Ps. 2; Apoc. 2:27.
Descoperirea Fiului Omului pentru lume prin preluarea puterii de către El şi prin permiterea ca lumea să treacă prin marea suferinţă a anarhiei se apropie în mod evident. O scurtă perioadă după război va fi un mare triumf al bisericismului. Catolicii şi protestanţii vor participa la acest triumf, iar prinţii, atât politici cât şi financiari, îl vor încuraja, sperând în prelungirea puterii lor. Ne putem aştepta atunci la împotrivire mare din partea bisericismului asupra urmaşilor adevăraţi, credincioşi ai lui Isus, care va avea ca rezultat persecuţii serioase — poate chiar până la moarte. Însă triumful Babilonului va fi scurt. Curând sentinţa deja pronunţată va fi executată şi el va cădea ca o mare piatră de moară în mare — în anarhie — în nimicire, ca să nu se mai ridice niciodată.
Potrivit ilustraţiei din Biblie, nu mult după aceea, ne putem aştepta la prăbuşirea totală a civilizaţiei actuale. Dar momentul cel mai întunecos al situaţiei extreme a omului va fi ocazia lui Dumnezeu. Mesia, Alesul lui Dumnezeu, va prelua conducerea şi va spune pace popoarelor agitate şi va scoate ordine din confuzie, bucurie din lacrimi, laudă din disperare. Astfel Împărăţia lui Mesia se va naşte în dureri îngrozitoare; dar glorioasele rezultate vor compensa cu prisosinţă pentru „timpul de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Astfel ni se spune: „Va veni dorinţa tuturor neamurilor”. Hagai 2:7.
Fie ca aceste pagini să continue să fie o binecuvântare pentru poporul Domnului şi o onoare pentru numele Lui, este rugăciunea autorului,
Charles T. Russell
Vie Impărăţia Ta – Studiul I
„Vie Împărăţia Ta”
Importanţa Împărăţiei — Clasele de oameni interesaţi în ea — Clasele care i s-au opus şi de ce i s-au opus — Apropierea Împărăţiei — Gloria ei cerească — Stabilirea ei actuală
EVENIMENTUL cel mai important din istoria Pământului este stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu printre oameni, în mâinile Domnului nostru Isus şi ale comoştenitorilor Săi aleşi, biruitorii din Biserica Evanghelică. Acest mare eveniment, spre care, aşa cum este arătat în volumele anterioare ale Studiilor În Scripturi, indică toate făgăduinţele şi tipurile lui Dumnezeu, vedem acum nu numai că este aproape, ci este chiar asupra noastră. Nici unul dintre cei treji faţă de aceste fapte şi care le înţeleg cum trebuie, sau chiar numai în parte, şi ale căror inimi sunt în deplin acord cu măreţul plan al veacurilor al lui Dumnezeu, şi care văd că leacul universal al lui Dumnezeu pentru păcatul, suferinţa şi moartea creaţiei care geme va fi aplicat de această Împărăţie, nu poate simţi altceva decât un interes captivant în privinţa faptului, timpului şi felului stabilirii ei.
Toţi cei care se încred fără rezerve în împlinirea rugăciunii pe care Însuşi Domnul nostru ne-a învăţat s-o spunem — „Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ” — trebuie să simtă cel mai viu interes pentru împlinirea cererii lor, dacă ei s-au rugat din inimă — în spirit şi în adevăr.
Putem vedea că însăşi lumea, de-ar putea numai să-şi dea seama de adevăratul caracter al acestei Împărăţii, ar saluta-o imediat, aşa cum va face în cele din urmă, ca mult ((20)) căutata binecuvântare care va aduce cu ea preţioasele favoruri ale vârstei de aur Milenare, atât de mult dorită.
Dar numai o clasă generală ar putea fi împotriva acestei domnii a dreptăţii. Această clasă îi cuprinde pe toţi cei cărora nu le place regula de aur a iubirii, şi care, în loc să-i iubească pe alţii ca pe ei înşişi, sunt doritori să-i vadă pe alţii zdrobiţi, asupriţi şi privaţi de drepturile, răsplăţile şi comodităţile rezonabile de pe urma muncii lor, pentru ca ei să poată trăi într-un lux excesiv, „în desfătări” (Iac. 5:1-9), în mai mult decât ar putea dori inima şi ar putea cere raţiunea. Aceştia se ţin de aranjamentul actual al societăţii cu o încleştare de moarte şi instinctiv par să se teamă de Împărăţia făgăduită a lui Mesia. Şi în cazul acestora, dorinţa naşte gândul că ea nu va veni niciodată. Aşa cum a spus David: „Gândul lor lăuntric este că veşnice le vor fi casele [familiile], că locuinţele lor vor dăinui din generaţie în generaţie, ei, care numesc cu numele lor pământurile lor [diferite]. … Această cale a lor este nebunia lor; totuşi cei ce vin după ei îşi găsesc plăcere în cuvintele lor”. Ps. 49:11, 13.
Necrezând sau ignorând mărturia repetată a profeţilor cu privire la această Împărăţie — pentru că ea a fost întotdeauna tema tuturor acestora, spusă prin „gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime” (Fapt. 3:21) — mulţi par să se teamă de Împărăţie şi să simtă instinctiv adevărul că, dacă Dumnezeu ar stabili Împărăţia Sa, ea ar domni în dreptate; şi dacă s-ar face dreptate, mulţi dintre conducătorii pământului ar schimba locurile cu supuşii lor, sau poate ar fi întemniţaţi; şi mulţi dintre cei mari, semeţi, mândri de avutul lor şi linguşiţi, ar fi despuiaţi de gloria, onoarea şi averea necinstit obţinute, şi ar fi văzuţi în adevărata lor lumină, ca josnici. Aceştia se tem, chiar dacă nu cred mărturia că „nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (Mat. 10:26). Şi alături de aceştia josnici — administratori nedrepţi ai bogăţiei şi puterii, care nu sunt „înţelepţi” în folosirea finală a acestora, ((21)) cum a fost cel lăudat în pildă pentru prudenţa sa (Luca 16:19) — stă o clasă încă şi mai mare, fără de care ei ar cădea. Această clasă mare, care poate că în prezent nu are mai mult decât partea ei rezonabilă de onoare, funcţie, bogăţie şi confort, are speranţa, cât ar fi ea de slabă, că întro zi vor putea să se lăfăie în lux, ca patroni invidiaţi ai „oamenilor de rând”. Josnici sunt aceştia: robii vanităţii egoiste şi jucării ale soartei capricioase. Şi între aceştia — vai! este adevărat — sunt unii care poartă numele lui Cristos, prietenul săracului, şi care cu buzele cer numai pâinea zilnică şi se roagă cu solemnă derâdere „Vie Împărăţia Ta”, în timp ce în fiecare privire, faptă şi procedură cu semenii lor arată cât de mult iubesc stăpânirea actuală nedreaptă, şi cum, bucurându-se în nedreptate, n-ar fi bucuroşi să vină Împărăţia lui Cristos.
Ciudat este — în contrast vădit cu atitudinea multora dintre copiii declaraţi ai lui Dumnezeu — că nu rareori găsim unii „socialişti” şi alţii — care resping „bisericismul” şi odată cu el prea adesea Biblia şi orice credinţă într-o religie revelată, dar care în realitate înţeleg unele dintre principiile fundamentale ale dreptăţii — recunoscând fraternitatea comună a omului etc., după cum foarte frumos arată unele din scrierile lor. Ei par să aştepte şi să lupte pentru egalitatea socială şi pentru condiţiile în mod general favorabile, promise în mod repetat în Scriptură ca rezultat al stabilirii Împărăţiei lui Cristos printre oameni, când voia lui Dumnezeu se va face pe pământ. Şi totuşi, bieţii socialişti, s-ar părea că adesea pledoaria lor pentru procedee liberale şi egalitate este în mare măsură rodul sărăciei lor şi al lipsei recunoscute de confort şi avantaje medii, mai degrabă decât rezultatul principiului; căci, numai să moştenească sau să dobândească vreunul dintre ei o mare bogăţie, şi aproape sigur îşi va abandona teoriile socialiste.
Cu multă prudenţă ar trebui să umble acei sfinţi care se roagă „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta . . . pe pământ”, ca ((22)) nu cumva rugăciunile lor să fie numai batjocuri de slujire formală, la care inimile şi vieţile lor nu consimt. „Te voi judeca din cuvintele tale” reprezintă una dintre cele mai pătrunzătoare şi mai severe mustrări pe care Judecătorul o va pronunţa împotriva unora care s-au declarat că sunt servitorii Lui şi că tânjesc după Împărăţia Sa de iubire şi de dreptate. Toţi care se roagă pentru domnia viitoare a dreptăţii şi cred în ea, să-şi conformeze chiar acum acţiunile şi vorbele după preceptele ei drepte, atât cât le stă în putinţă.
Cei care au înţeles forţa lecţiilor din volumele anterioare vor vedea că Împărăţia lui Dumnezeu nu va fi una de splendoare pământească exterioară, vizibilă, ci de putere şi glorie divină. Această Împărăţie a venit deja în autoritate executivă, deşi ea n-a cucerit şi n-a înlocuit încă împărăţiile acestei lumii, contractul puterii lor nefiind expirat încă. Prin urmare, ea n-a intrat încă în deplin control al stăpânirii pământeşti. Totuşi, stabilirea ei este în desfăşurare, aşa cum este indicat prin semnele timpurilor, precum şi prin profeţiile analizate în volumul anterior şi prin altele examinate în acest volum.
Capitolele următoare vor prezenta profeţii care marchează diferitele etape ale pregătirii bisericii nominale şi a lumii pentru Împărăţie, şi vor atrage atenţia asupra unora din cele mai importante schimbări prezise să aibă loc în timpul stabilirii ei — nimic mai important decât acestea nu poate fi, sau de un interes mai profund pentru acei sfinţi în viaţă care tânjesc după promisa comoştenire în această Împărăţie, şi care caută să fie angajaţi în cooperare cu Învăţătorul, Secerătorul Principal şi Împăratul, în lucrarea cuvenită acum şi în desfăşurare.
„Timpul sfârşitului” sau „Ziua pregătirii Sale”
Vie Impărăţia Ta – Studiul II
„Timpul sfârşitului” sau „Ziua pregătirii Sale” — Daniel XI —
Timpul sfârşitului — Începutul lui, 1799 d. Cr. — Sfârşitul lui, 1914 d. Cr. — Ce trebuie să se pregătească şi cu ce scop — Istoria lumii trasată profetic prin conducătorii ei principali — De la 405 Î. Cr. până în această zi a pregătirii — Începutul timpului sfârşitului marcat precis, dar fără nume sau date
„TIMPUL sfârşitului”, o perioadă de o sută şi cincisprezece (115) ani, de la 1799 d. Cr. până la 1914 d. Cr., este marcat în mod deosebit în Scripturi. „Ziua pregătirii Sale” este un alt nume dat aceleiaşi perioade, pentru că creşterea generală a cunoştinţei din această perioadă, având ca rezultat descoperiri, invenţii etc., pregăteşte calea Mileniului de favoare care vine, pregătind mijloacele mecanice care vor economisi forţa de muncă şi care vor da lumii în general timp şi comodităţi, care sub domnia de dreptate a lui Cristos vor fi o binecuvântare pentru toţi şi un ajutor pentru umplerea pământului de cunoştinţa Domnului. Aceasta este o zi sau o perioadă de pregătire şi în alt sens, fiindcă prin creşterea cunoştinţei în rândul maselor, dându-le tuturor un gust al libertăţii şi al luxului înainte ca domnia lui Cristos să fie stabilită ca să reglementeze în mod corect lumea, aceste binecuvântări vor deveni treptat mijloace ale puterii de clasă şi vor avea ca rezultat ridicarea maselor şi răsturnarea trusturilor corporative etc., cu care vor cădea şi toate stăpânirile actuale ale pământului, civile şi eclesiastice. Şi astfel prezentul este o zi de pregătire (printr-o asemenea ((24)) răsturnare) pentru stabilirea stăpânirii universale a Împărăţiei lui Dumnezeu cerute de atâta timp în rugăciune.
Ultimii patruzeci de ani ai Timpului Sfârşitului sunt numiţi „Sfârşitul” sau „Secerişul” Veacului Evanghelic, aşa cum citim: „seceriŞul este sf<rŞitul veacului” (Mat. 13:39). Asupra caracterului prezis şi a evenimentelor generale din această perioadă vom atrage în curând atenţia în mod deosebit, rezervând însă aspectele speciale ale secerişului pentru un capitol următor.
Deşi informaţia care indică data acestei perioade este dată în profeţia lui Daniel, noi ştim că el n-a înţeles nimic cu privire la ea, după cum a spus: „am auzit dar n-am înţeles” (Dan. 12:8). Ca răspuns la întrebările sale nerăbdătoare i sa spus că acele cuvinte erau închise şi pecetluite până la Timpul Sfârşitului. Rezultă, prin urmare, că nimeni n-a putut înţelege profeţia înainte de 1799; şi înainte de a părăsi acest subiect vom arăta că profeţia indică faptul că ea nu va începe să fie înţeleasă înainte de 1829, nici nu va ajunge la o dezvăluire clară până în 1875.
Capitolul 11 al profeţiei lui Daniel este dedicat evenimentelor remarcabile care duc la această perioadă, Timpul Sfârşitului, în timp ce capitolul 12 continuă de atunci până la Sfârşit sau Seceriş. Cei care studiază profeţia vor observa felul deosebit în care este prezentată data începutului Timpului Sfârşitului — un fel remarcabil atât pentru exactitate în fixarea datei, cât şi pentru tăinuirea ei până la timpul stabilit pentru ca ea să fie înţeleasă. Şi după ce acest punct al timpului este astfel în mod deosebit marcat în capitolul 11, fără ca vreun nume sau vreo dată să fie menţionate, capitolul 12 dă trei perioade de timp, 1260, 1290 şi 1335 de zile profetice, care confirmă şi stabilesc lecţia capitolului 11, că începutul Timpului Sfârşitului a fost în anul 1799.
Şi, deşi capitolul 11 menţionează în treacăt câteva dintre cele mai proeminente personaje şi evenimente ale istoriei, după cum vom arăta, totuşi mărturia lui este încă pecetluită ((25)) pentru foarte mulţi dintre cei care studiază profeţia, din cauză că subiectul central al profeţiei, de care multe depind, a avut deja o împlinire aparentă. Acest mod de a acoperi sau a ascunde o profeţie până la timpul cuvenit ca să fie descoperită nu este nicidecum neobişnuit. Şi unii dintre cei care au studiat profeţia în trecut au fost atât de încrezători că acest subiect central se împlinise deja, încât în Bibliile englezeşti, versiunea comună, referinţa marginală spune — „împlinită de la 171 până la 168 î. Cr.” Textul (Dan. 11: 31) spune: „Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor profana sfântul locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată [literal neîntreruptă] şi vor aşeza [sau stabili] urâciunea care pustieşte [sau urâciunea pustiitoare]”.
Se pretinde că această profeţie a fost împlinită prin Antiohus Epifanes, un rege sirian, când a intrat forţat în Ierusalim şi a oprit sacrificiile pentru Dumnezeu în Templu, şi a pus în templu idolul lui Jupiter Olimpianul.
Această împlinire aparentă a profeţiei este suficientă pentru a-l satisface pe cercetătorul obişnuit, mulţumit să creadă ce i se spune; şi aceasta îl face să-şi piardă interesul pentru profeţie, ca una împlinită în trecutul îndepărtat şi fără vreun interes special pentru el. Dar cel care va studia cu seriozitate va observa că a fost prezis (versetul 14) că jefuitorii poporului lui Daniel vor încerca într-adevăr să împlinească viziunea (sau o vor împlini aparent), dar nu vor reuşi; şi, mai departe, că Timpul Sfârşitului a fost un timp stabilit (versetul 35); şi că nu se putea da o interpretare deplină şi corectă până atunci. Ca atare, unii ca aceştia nu vor aştepta interpretări corecte din trecut. Şi cel care studiază cu grijă nu va trece cu vederea nici faptul că Domnul nostru a atras atenţia chiar asupra acestei profeţii cu două sute de ani după pretinsa ei împlinire şi ne-a spus să aşteptăm împlinirea ei în viitor, zicând: „Veţi vedea [în viitor] «urâciunea pustiirii … aşezată în locul sfânt»” (Mat. 24:3, 15). Domnul nostru chiar a adăugat o atenţionare, că trebuie să ((26)) luăm aminte şi să nu greşim în privinţa adevăratei urâciuni, spunând: „Cine citeşte să înţeleagă”.
Avem încredere că dovezile prezentate în volumul precedent au clarificat faptul că marele sistem papal este urâciunea pustiitoare care de secole a jefuit atât lumea cât şi Biserica în numele împărăţiei lui Cristos. Într-adevăr, ea stă de mult în „locul sfânt” — în templul lui Dumnezeu, Biserica creştină. Mulţumim lui Dumnezeu pentru privilegiul de a vedea tot mai clar caracteristicile ei oribile, ca să putem fugi de toate erorile ei. Mulţumim lui Dumnezeu că zilele ei sunt numărate şi că Sfântul Locaş curăţat (Dan. 8:14) va fi în curând înălţat şi umplut de slava lui Dumnezeu.
Cu această introducere continuăm să examinăm Daniel 11 în ordine succesivă.
Versetul 2 începe cu imperiul medo-persan, al patrulea şi ultimul împărat fiind Darius al III-lea Codomanus.
Puternicul împărat din versetul 3 este Alexandru cel Mare al Greciei, despre care citim cu interes următorul fragment din istoria lui Willard. El spune:
„Alexandru cel Mare, după ce a invadat Iudeea, a trimis la Ierusalim un mandat pentru a se furniza armatei sale provizii şi trupe. Jaddus, marele preot de atunci, i-a răspuns că el jurase supunere faţă de împăratul Persiei şi nu-i putea abandona cauza cât timp trăia. De îndată ce asediul Tirului a fost încheiat, Alexandru a înaintat spre Ierusalim ca să se răzbune pentru acest refuz. Înştiinţat de scopul lui şi cu totul incapabil să se lupte cu el, în strâmtorarea sa marele preot a strigat spre cer după protecţie. Fiind îndrumat printro viziune de noapte, el a deschis larg porţile cetăţii şi a presărat calea cu flori. Îmbrăcându-se în splendidele veşminte ale preoţiei levitice, a ieşit să-l întâmpine pe cuceritor, urmat de toţi preoţii îmbrăcaţi în alb. Alexandru l-a întâlnit, i s-a plecat şi i s-a închinat. Fiind întrebat de prietenul său uimit pentru ce el, pe care alţii l-au adorat, lar adora pe marele preot, el a răspuns: «Nu-l ador pe el, ci ((27)) pe Dumnezeul al cărui slujitor este. L-am cunoscut imediat ce i-am văzut veşmântul, că este acelaşi pe care l-am văzut într-o viziune în Macedonia când făceam planuri pentru cucerirea Persiei; şi el m-a asigurat atunci că Dumnezeul lui va merge înaintea mea şi-mi va da izbândă». Apoi Alexandru i-a îmbrăţişat pe preoţi, mergând în mijlocul lor şi intrând astfel în Ierusalim, unde, în modul cel mai solemn, a oferit sacrificii în templu. Atunci marele preot i-a arătat profeţia lui Daniel şi a interpretat-o în sensul că prezicea că puterea persană va fi răsturnată de el”.
Cu toate că Alexandru a cucerit lumea în scurta perioadă de treisprezece ani, împărăţia n-a continuat după moartea sa ca o singură naţiune în familia sa, ci a fost împărţită de către cei patru generali ai săi şi fărâmiţată în bucăţi, după cum se afirmă în versetul 4.
Remarcaţi aici asemănarea acestei profeţii cu cea din Daniel 8:3-9, 20-25. Aici este arătat că dintr-una din diviziunile imperiului lui Alexandru (compară versetele 8, 9 şi 21) va ieşi un „corn mic” sau o putere care va deveni extrem de mare. Aceasta se referă în mod evident la Roma, care s-a ridicat în influenţă pe ruinele Greciei. Din starea de supus neînsemnat, ai cărui ambasadori se grăbeau să recunoască supremaţia greacă şi să devină parte din imperiu la picioarele lui Alexandru cel Mare, Roma s-a ridicat treptat la supremaţie.
Istoria spusă în puţine cuvinte în Daniel 8:9, 10 este relatată cu mai multe detalii în capitolul 11:5-19. În această relatare detaliată, Egiptul este menţionat ca împăratul de la miazăzi; în vreme ce grecii şi după aceea romanii, succesorii lor la putere sau noul corn ieşit din Grecia, sunt numiţi împăratul de la miazănoapte. Împletită între aceştia, legată când de unul când de altul, este istoria poporului lui Dumnezeu — poporul lui Daniel — în a cărui binecuvântare finală, aşa cum a fost promisă de Dumnezeu, Daniel s-a încrezut. Este anevoios şi inutil a urmări această istorie în ((28)) multele ei detalii ale conflictelor dintre generalii lui Alexandru şi succesorii lor, până la versetul 17, care se referă la Cleopatra, împărăteasa Egiptului. Şi deoarece până aici toate sunt stabilite, nu este nevoie să mergem mai departe în trecut.
Cei care pretind că versetul 31 se aplică la Antiohus Epifanes continuă să aplice profeţia din versetul 18 la micile încăierări şi lupte dintre Seleucus, Filopater, Antiohus Epifanes şi Ptolemeus Filomater până la sfârşitul capitolului — aşa cum evreii erau în mod evident obişnuiţi s-o aplice. Evreii, continuând această interpretare în capitolul 12, aveau temeiuri puternice să aştepte eliberarea grabnică prin Mesia; astfel citim că pe timpul naşterii Domnului nostru „tot poporul era în aşteptarea” Lui, şi prin El a eliberării lor de sub jugul roman. Însă de la versetul 18 încolo, noi care vedem adevărata „urâciune”, avem o părere diferită de a lor şi înţelegem că profeţia numai atinge personajele proeminente până la papalitate; şi apoi referindu-se în treacăt la ea şi identificând-o, trece mai departe până la sfârşitul puterii ei de a persecuta şi marchează acea dată printr-o relatare detaliată a unuia dintre cele mai remarcabile personaje ale istoriei — Napoleon Bonaparte.
Dar se poate pune întrebarea, de ce această schimbare a metodei amănunţite din versetele anterioare, de a se atinge numai aspectele proeminente ale istoriei? Răspundem că aceasta a fost o parte din metoda lui Dumnezeu de a pecetlui şi a închide profeţia. În plus, totul în profeţie a fost aranjat astfel încât să nu poticnească pe Israel la prima venire. Dacă amănuntele şi detaliile a douăzeci de secole ar fi fost expuse cum este acea profeţie din versetele 3-17 ale acestui capitol, ele ar fi fost lungi, obositoare şi în afara înţelegerii, şi ar fi dat evreilor şi bisericii creştine timpurii o idee despre lungimea timpului înainte de venirea Împărăţiei lui Dumnezeu; şi nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu.
Continuând deci, înţelegem că versetele 17-19 se aplică la timpurile şi la întâmplările în care au figurat Marc ((29)) Antoniu şi Cleopatra, când Antoniu a căzut şi Egiptul („împăratul de la miazăzi”) a fost înghiţit de imperiul roman. Versetul 20 îl aplicăm la Cezar August, care a fost vestit pentru colectarea sistematică de impozite mari de la toate naţiunile tributare, şi ale cărui perceperi de impozite în Iudea şi în toată lumea civilizată de atunci sunt amintite în Scriptură în legătură cu naşterea Domnului nostru (Luca 2:1). Declaraţia, „În timpul acela a ieşit o poruncă de la Cezar August: să se facă recensământ în toată lumea”, corespunde exact cu descrierea — „în locul său se va ridica unul care va face să treacă un colector de taxe prin podoaba împărăţiei” îTrad. lit. nouă — n. e.ş. Această parte din urmă a descrierii se potriveşte şi ea cu exactitate, pentru că perioada domniei lui Cezar August este consemnată în istorie ca epoca cea mai slăvită a marelui Imperiu Roman şi este numită „vârsta de aur a Romei”.
O altă traducere a versetului 20 spune: „În locul lui se va ridica unul care va face ca perceptorul de impozite să treacă prin ţinutul glorios al împărăţiei”. Aceasta ar părea să se aplice în mod special la Palestina şi ar face ca ea să se potrivească exact cu relatarea din Luca. Dar ambele aplicări sunt corecte: A fost timpul glorios al Imperiului Roman, şi perceptorilor de impozite li s-a cerut să treacă prin ţinutul Palestinei — ţinutul glorios al împărăţiei. Mai mult, să se remarce că Cezar August a fost cel dintâi conducător care a instituit în lume o impozitare sistematizată.
Citim mai departe despre acest conducător proeminent — „dar în câteva zile va fi zdrobit şi anume nu prin mânie, nici prin război”. Despre Cezar August este consemnat că a murit de moarte liniştită, în timp ce predecesorul său şi cei şapte succesori ai săi la puterea imperială au murit de moarte violentă. Moartea sa a survenit la câţiva ani după ce atinsese culmea puterii şi făcuse „ca perceptorul de impozite să treacă prin ţinutul glorios al împărăţiei”.
Versetul 21 îl descrie în mod potrivit pe Tiberiu Cezar, succesorul lui August: „În locul lui se va ridica un om ((30)) dispreţuit, căruia nu-i vor da cinstea împărăţiei; dar el se va ridica într-un timp de linişte şi va obţine împărăţia prin intrigi”. Să remarcăm aici cum relatarea istorică despre Tiberiu este în acord cu cea de mai sus făcută de profet.
White spune: „Tiberiu avea cincizeci şi şase de ani când a urcat pe tron, declarând mare lipsă de dorinţă de a-şi asuma grijile importante ale acestuia. … Toate restricţiile fiind acum înlăturate, tiranul a dat frâu liber patimilor sale crude şi senzuale”.
Willard spune: „La început s-a prefăcut şi părea că domneşte cu moderaţie; dar masca a căzut curând. … Senatul, căruia el i-a transferat toate drepturile politice ale poporului, devenise degradat şi astfel îi aproba slugarnic faptele şi oferea tămâia linguşirii neîncetate omului care le umplea străzile cu sânge. Sub administraţia acestuia, cel mai degradat dintre oameni, Domnul nostru Isus Cristos a fost răstignit în Iudeea”.
Aceste imagini se potrivesc exact cu descrierea profetului şi sunt confirmate în continuare de versetul următor — 22: „Oştile [toţi împotrivitorii] se vor revărsa ca un râu [potop] înaintea lui, dar vor fi zdrobite, împreună cu căpetenia legământului”. Această ultimă afirmaţie pare să se refere negreşit la Domnul nostru Isus, care, aşa cum s-a remarcat mai sus de către istoric, a fost răstignit sub administraţia lui Tiberiu de către reprezentantul său, Pilat, guvernatorul roman al Iudeii, şi de soldaţii romani.
„După ce se vor uni cu el [Senatul recunoscându-l ca împărat], el va lucra cu viclenie; va porni şi va deveni puternic cu puţină lume. [Tiberiu a organizat garda pretoriană, la început de 10.000, apoi dublată. Acest mic număr de oameni, ca gardă de corp a împăratului, era în permanenţă la Roma şi sub controlul său. Prin ea, el a terorizat poporul şi Senatul, a abolit alegerile populare, adunările etc.] În timp de pace va intra în locurile cele mai roditoare ale ţinutului, va face ce nu făcuseră nici părinţii ((31)) lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi planuri împotriva cetăţuilor, dar aceasta pentru un timp.” Versetele 23, 24.
Politica lui August şi a succesorilor lui a fost să păstreze în mod paşnic stăpânirea domeniilor câştigate înainte, mai degrabă decât să caute noi anexări prin cucerire; şi pentru a-şi asigura această stăpânire, politica lor a fost să împartă prada prin numirea de guvernatori locali, cu demnitate şi autoritate, al căror mandat a fost făcut să depindă de păstrarea ordinii în provinciile lor, de loialitatea lor faţă de cezari şi de colectarea neîntârziată a impozitelor. Ei n-au mai continuat ca la început politica de jefuire şi prădare a lumii numai ca să ducă prăzile ca trofee la Roma. Prin această politică diplomată, astfel „urzind planuri”, Roma conducea acum lumea mai deplin şi cu mai mare prestigiu decât atunci când armatele sale mergeau încoace şi încolo.
Trebuie recunoscut că în timp ce profeţia a detaliat relatarea, şi în cazul lui August şi Tiberiu aproape că a individualizat-o, totuşi acesta a fost doar un mijloc pentru un scop. Scopul care trebuia atins era să marcheze timpul transferării stăpânirii universale de la Grecia la Roma, de la cei patru generali ai lui Alexandru cel Mare, reprezentând patru diviziuni ale acelui imperiu (cele „patru coarne” ale „ţapului” grec, menţionate în Daniel 8:8) către Imperiul Roman, care în acea vreme şi mai înainte era o parte din Grecia. Cei patru generali care i-au urmat lui Alexandru cel Mare sunt la fel de clar marcaţi în istorie ca şi în profeţie*. Istoricul** spune:
*În Daniel 8:8 şi 11:4, 5 se face în mod distinct referire la diviziunea între aceştia patru.
**Universal History (Istoria Universală) de Willard, pagina 100.
„Imperiul [grec] era acum divizat în patru părţi şi fiecăruia dintre generalii care formau alianţa i-a fost încredinţată câte o parte. Ptolemeu şi-a asumat puterea regală în Egipt; ((32)) Seleucus în Siria şi în Asia de Sus, Lisimah în Tracia şi în Asia Mică până la Taurus, iar Casandru şi-a luat ca parte Macedonia”.
În această divizare Italia aparţinea de administraţia lui Casandru, care era diviziunea nordică, numită „împăratul de la miazănoapte”, în timp ce Egiptul era diviziunea sudică sau „împăratul de la miazăzi”. Treptat influenţa romană a predominat şi bucată cu bucată teritoriile deţinute iniţial de Seleucus, Lisimah şi Casandru au fost aduse în supunere Romei, care era parte a diviziunii nordice, şi a rămas numai Egiptul, diviziunea sudică. Acest împărat de la miazăzi, Egiptul, a devenit supus puterii diviziunii nordice, cum s-a amintit mai sus, în zilele Cleopatrei, ale lui Antoniu şi August Cezar, în parte prin voia tatălui Cleopatrei, care, murind în timp ce copiii erau mici, a lăsat împărăţia sub protecţia Senatului roman, şi în parte datorită înfrângerii lui Marc Antoniu. Pentru o vreme, într-adevăr, „împăratul de la miazăzi”, Egiptul, a fost cam la fel de puternic ca şi „împăratul de la miazănoapte”, Roma. Istoricii ne spun că „era cea mai mare naţiune comercială existentă atunci”, că avea „33.000 de cetăţi” şi că venitul lui anual „se ridica la 14.800 talanţi de argint”, cam 20.000.000 de dolari.
Recunoscând sensul şi scopul profeţiei, nu trebuie să ne aşteptăm la relatări detaliate, personale despre monarhii acestor împărăţii, dar prin „împăratul de la miazănoapte” trebuie să înţelegem reprezentantul Imperiului Roman, iar prin „împăratul de la miazăzi” un reprezentat al împărăţiei Egiptului. Cu această explicaţie continuăm cu profeţia.
Versetul 25: „Apoi [Roma] va porni cu puterea şi curajul lui, împotriva împăratului de la miazăzi [Egiptul], cu o armată mare. Şi împăratul de la miazăzi va porni la război cu o armată şi mai mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi [cu înşelăciune] planuri rele împotriva lui”.
((33))
Din anul 30 î. Cr., când Cezar August a făcut Egiptul o provincie romană, n-a avut loc nici o ostilitate între cele două ţări până când împărăteasa Zenobia, o urmaşă a Cleopatrei, cam pe la anul 269 d. Cr., a pretins şi a exercitat control asupra lui. Domnia ei a fost scurtă; Aurelian, împăratul roman, învingând-o în anul 272 d. Cr. Istoricul spune: „Siria, Egiptul şi Asia Mică au recunoscut stăpânirea Zenobiei, regina Palmirei. Dar ea a trebuit să facă faţă forţei superioare a imperiului şi iscusinţei militare a celui mai de seamă comandant al vremii. Totuşi Aurelian scrie despre ea: «Poporul roman vorbeşte cu dispreţ despre războiul pe care îl duc împotriva unei femei. Ei nu cunosc nici caracterul, nici faima Zenobiei. Este imposibil să descrii pregătirile ei de război şi curajul ei disperat»”. Firmus, aliatul Zenobiei în Egipt, a fost repede învins şi ucis, iar Aurelian s-a întors la Roma acoperit de onoare şi cu mare bogăţie, aşa cum este descris în versetul 28 — „Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra [diferite fapte vitejeşti] şi se va întoarce în ţara lui”.
Ca dovadă a bogăţiilor acumulate de el, să remarcăm un fragment din relatarea lui Gibbon, despre marşul lui triumfal pe străzile Romei. El spune:
„Bogăţia Asiei, armele şi drapelurile popoarelor cucerite, platoşa şi garderoba magnifică a reginei siriene, erau dispuse în simetrie exactă sau în dezordine artistică. … Frumoasa figură a Zenobiei era restrânsă în lanţuri de aur; un sclav susţinea lanţul de aur care îi încercuia gâtul şi ea aproape leşina sub greutatea de nesuportat a bijuteriilor. Ea mergea pe jos înaintea carului magnific în care odată spera să intre pe porţile Romei”.
Cât despre afirmaţia profetului, că la întoarcere inima lui va fi împotriva legământului sfânt (creştinismului), Mosheim spune:
((34))
„Aurelian, deşi dedat excesiv la idolatrie şi având o puternică aversiune faţă de creştini, totuşi timp de patru ani n-a luat nici o măsură pentru a le face rău. Dar în cel de-al cincilea an al domniei sale, fie din propria sa superstiţie, fie îndemnat de superstiţia altora, el s-a pregătit să-i persecute: şi dacă ar fi trăit, atât de crudă şi feroce îi era firea şi atât de mult a fost influenţat de preoţii şi admiratorii zeilor, încât persecuţia lui ar fi fost mai crudă decât oricare din cele anterioare. Dar înainte ca noile sale edicte să ajungă în toate provinciile, a fost asasinat; şi de aceea numai puţini creştini au suferit sub el pentru evlavia lor.”*
*History of Christianity (Istoria Creştinismului), Vol. II, pag. 101.
Acest spirit de persecuţie împotriva creştinismului s-a manifestat după întoarcerea sa din expediţia de cucerire, aşa cum este arătat în profeţie. Aurelian a fost un adorator al soarelui şi a atribuit Soarelui victoria sa asupra Zenobiei; şi imediat după bătălie s-a îndreptat spre magnificul templu dedicat Soarelui să recunoască favoarea. Întrucât creştinii socoteau Soarele nedemn de închinare, se presupune că refuzul lor de a participa la această adorare a Soarelui a provocat împotrivirea sa neaşteptată şi violentă.
Versetul 26: „Aceia care vor mânca bucate alese de la masa lui îl vor zdrobi; armatele lui se vor împrăştia şi morţii vor cădea în mare număr”. Aurelian a fost asasinat de propriii săi generali, armata lui a avut izbândă, deşi mulţi au fost ucişi.
Versetul 27 nu se aplică la Roma şi la Egipt, ci la doi împăraţi sau două puteri din Imperiul Roman — puterea imperială stingându-se treptat, iar puterea clericală ajungând încet la viaţă şi la ambiţie. Fiecare căuta să-l folosească pe celălalt pentru propriile sale scopuri egoiste, deşi negau astfel de intenţii. Este scris: „Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor reuşi [atunci], căci sfârşitul nu va veni decât la timpul hotărât”.
((35))
Sau, pentru a exprima gândul mai clar, o anumită perioadă, de 1260 de ani, fusese stabilită de Dumnezeu ca durata puterii de persecuţie a papalităţii; de aceea, uniunea sau alianţa dintre cler şi puterea civilă nu putea „reuşi” atunci, deoarece cei 1260 de ani socotiţi de la acea dată ar fi adus „sfârşitul” prea curând; de aceea, ea trebuia să fie amânată sau reţinută, şi îngăduită să vină treptat prin decăderea imperiului în Italia. Vedem în paginile istoriei eclesiastice intrigile episcopilor creştini pentru putere în Imperiul Roman; şi evident împăraţii au dezbătut mult dacă nu era în avantajul lor să recunoască noua religie. Se pare că Constantin a pus doar în practică, la un timp mai potrivit, ceea ce alţii gândiseră mai mult sau mai puţin. Însă chiar şi Constantin a fost împiedicat de atitudinea poporului să realizeze dintr-o dată şi pe cât de repede se dorea o unire a forţelor bisericii şi statului.
Privim versetele 29 şi 30 ca o paranteză, pusă aici pentru a ascunde înţelesul pentru o vreme, prin întreruperea ordinii relatării, şi credem că se aplică la o ciocnire atunci încă departe în viitor, între reprezentanţii Imperiului Roman şi ai Egiptului. Nici un conflict ulterior între aceştia nu avea să se petreacă cu excepţia unuia, şi acesta avea să fie chiar la „timpul stabilit” — timpul sfârşitului, 1799. Pentru acest motiv vom lăsa examinarea acestor versete până când vom analiza acea ultimă bătălie dintre ei, cum este detaliată în versetele 40-45.
Versetul 31 este legat de ideea din versetul 27, şi noi recunoaştem că se referă la cea mai plină de succes dintre cele două puteri ale Imperiului Roman — papalitatea. După ce am urmărit istoria prin conducători individuali remarcabili până la Aurelian şi după ce ni s-au prezentat cele două conduceri opuse — civilă şi eclesiastică — care sau ridicat la scurt timp după aceea, sunt indicate predominanţa papalităţii, caracterul şi lucrarea ei, aşa cum se raportează la adevărul şi la Biserica lui Dumnezeu — fiind reprezentată ca un împărat sau ca o putere, neţinând seama de diferiţii ei papi sau capi care se ((36)) schimbau. Ştim că în rivalitatea dintre conducătorii civili şi religioşi papalitatea a fost victorioasă; şi profeţia spune: „Nişte oşti trimise de el vor veni [sau „cei puternici ai lui se vor ridica” — traducerea Young] şi vor profana sfântul locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aŞeza urâciunea care pustieşte”.
În interpretarea noastră aceasta înseamnă că, deşi nici biserica nici puterea civilă n-au reuşit să se înghită una pe alta, cum părea odată posibil, totuşi „cei puternici” s-au ridicat, care au profanat principiile fundamentale atât ale guvernului civil cât şi ale religiei adevărate. „Sfântul locaş, cetăţuia”, limitele sacre ale autorităţii civile pe care Dumnezeu o dăduse pentru un timp neamurilor, împărăţiilor acestei lumi, au fost subminate de către aceia din Biserică ce au însetat după dominaţie actuală, şi care au căutat prin orice mijloc să obţină putere civilă pentru a ajuta la propăşirea uneltirilor lor eclesiastice; şi sanctuarul lui Dumnezeu (locaşul Său sfânt — Biserica) a fost pângărit şi degradat de eforturile susţinute ale acestor „puternici” de a obţine putere la conducătorii civili şi număr şi influenţă la popor. Aceasta a fost papalitatea în embrion, uneltind să se ridice la putere ca un imperiu sacerdotal.
Nu ne putem mira că aceşti „puternici”, încrezuţi, nesocotind planul lui Dumnezeu, care prevede pentru prezentul nostru supunere faţă de „autorităţile care sunt” (care sunt rânduite de Dumnezeu pentru încercarea noastră actuală şi pentru pregătirea în vederea înălţării viitoare la putere, glorie şi stăpânire a lumii), şi hotărând să domnească, dacă este posibil, înainte de timpul lui Dumnezeu, au fost atât de mult în dezacord cu planul lui Dumnezeu, încât au pierdut însăşi esenţa şi miezul adevărului, şi au reţinut numai forma, aparenţa exterioară. Un pas foarte hotărâtor al apostaziei a fost acela de a „face să înceteze jertfa necurmată”. Pe acesta, apogeul degenerării doctrinare, reprezentat în doctrinele papale ale Transsubstanţierii şi ((37)) Jertfei Liturghiei, doar îl amintim aici, lăsându-l pentru o examinare mai completă într-un capitol următor în legătură cu altă profeţie. De la introducerea acestei erori fatale şi blasfematoare, Dumnezeu numeşte sistemul o urâciune; şi înălţarea lui ulterioară la putere este numită aici „aşezarea urâciunii care pustieşte”. Cât de bine şi-a câştigat papalitatea acest nume şi cât de vătămătoare a fost influenţa ei otrăvitoare este bine atestat de istoria „veacurilor întunecate”, despre care am dat o mică idee în volumul anterior.
Versetul 32: „Va ademeni prin linguşiri pe cei care rup legământul”. Aceia din biserică ce n-au trăit la înălţimea legământului lor cu Domnul au căzut pradă uşoară linguşirilor, onorurilor, titlurilor etc. puse în faţa lor de ierarhia papală când aceasta a început să aibă influenţă. Dar, deşi mulţi au cedat în faţa erorilor, nu toţi au făcuto, căci citim: „Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor acţiona. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi”. Astfel este arătată o divizare a Bisericii în două clase distincte, diferenţiate în Daniel 8:11-14 ca locaşul sfânt şi oştirea: o clasă, coruptă de onorurile măgulitoare ale lumii, şi-a încălcat legământul cu Dumnezeu, în timp ce cealaltă clasă a fost de fapt întărită de persecuţiile la care a expus-o loialitatea faţă de Dumnezeu. În clasa din urmă au fost unii care au înţeles situaţia şi i-au învăţat pe credincioşi că aşa a fost scris în Scripturi, că Anticristul sau Omul Păcatului se va dezvolta dintr-o mare lepădare de credinţă în Biserică.
Numărul şi puterea erau în mâinile celor care au părăsit legământul, care s-au unit cu imperiul; şi cei credincioşi, puţini, au fost persecutaţi — vânaţi, întemniţaţi, schingiuiţi, torturaţi şi omorâţi în sute de forme revoltătoare, aşa cum atestă clar paginile istoriei şi cum a fost prezis aici prin profet, care a spus: „Unii vor cădea, loviţi de sabie şi de flacără, de captivitate şi de jaf, multe zile” (aici se întrerupe cu o altă paranteză din versetul 34 şi cu o parte din 35), ((38)) „până la timpul sfârşitului; căci sfârşitul nu va fi decât la timpul hotărât [în viitor]”. Lungimea timpului în care această persecuţie trebuia să continue nu este declarată aici, decât că aceasta se va încheia aşa cum a fost hotărât, la Timpul Sfârşitului. Din alte Scripturi aflăm că aceasta a fost o perioadă de 1260 de ani, care s-a sfârşit cu 1799 d. Cr., o dată remarcată în mod deosebit de Daniel şi de Revelator, precum şi în istorie.
Versetele 34, 35: „Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin”. Întreaga perioadă a puterii persecutorului (a papalităţii), 1260 de ani, nu se va sfârşi până în 1799; dar înainte de sfârşitul ei Dumnezeu a acordat puţin ajutor prin mişcarea Reformei, care, deşi la început mai degrabă a intensificat persecuţia, mai apoi a dat oarecare mângâiere şi protecţie celor care cădeau din cauza credincioşiei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Reforma a împiedicat zdrobirea completă a adevărului din lume. Dar, vai! Odată cu puţinul ajutor au venit iarăşi „linguşitorii”. De îndată ce persecuţia a început să slăbească, adversarul a recurs la aceeaşi stratagemă prin care reuşise înainte să corupă şi să degradeze biserica, pentru ca acum să biruiască mişcările de reformă. Regii şi prinţii au început să dea onoruri şi titluri protestanţilor şi să se unească cu protestantismul; iar aceasta a dus la rezultate deosebit de rele şi la devierea de la legământ, după cum citim: „Dar mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi dintre cei înţelepţi [lideri, reformatori, învăţători, care au fost în stare să informeze pe mulţi în privinţa erorilor papalităţii] vor cădea, ca [puţinii credinicioşi] să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi”.
Urmărind mai departe profeţia, găsim că în vreme ce versetele precedente descriu cu precizie personajele principale în mod proeminent legate de transferul stăpânirii la Grecia şi apoi la Roma, iar apoi cu viclenie, treptat, pe furiş, la papalitate ca o putere care a crescut din Roma civilă, tot aşa, când se ajunge la punctul foarte important de a ((39)) remarca unde a fost sfărâmată* dominaţia papală, nu este decât rezonabil să ne aşteptăm să fie evidenţiat Napoleon, personajul principal asociat cu această schimbare; şi acest lucru, de asemenea, nu printr-o descriere a înfăţişării sale personale, ci printr-o descriere a caracteristicilor sale specifice, întocmai cum au fost indicaţi August şi Tiberiu Cezar. Găsim într-adevăr astfel de descriere; şi cariera lui Napoleon Bonaparte corespunde exact cu acea descriere. Versetele 31-35 descriu papalitatea, erorile şi urâciunile ei, Reforma şi „puţinul ajutor” din partea ei, deşi un eşec parţial din pricina linguşirilor; şi aceste versete ne duc până la „timpul sfârşitului” şi ne arată că, în ciuda puţinului ajutor acordat, unii vor cădea prin persecuţie până la Timpul Sfârşitului. Şi aşa s-a şi întâmplat: în toate ţările supuse papalităţii — Spania, Franţa etc. — persecuţia prin groaznica Inchiziţie a continuat până când a fost efectiv zdrobită de Napoleon.
*Este potrivit să spunem că dominaţia papală s-a terminat la începutul secolului actual; căci după Revoluţia Franceză autoritatea Romei peste conducători şi peste împărăţii (şi chiar peste propriul ei teritoriu în Italia) a fost numai cu numele, nu reală. Să ne amintim de asemenea că până atunci Franţa a fost, dintre toate naţiunile, cea mai credincioasă şi mai supusă autorităţii papale. Regii, prinţii, nobilii şi poporul ei au fost cei care s-au supus cel mai prompt la poruncile papei — au organizat cruciade, au mers la război etc., în ascultare de porunca papei, şi au fost atât de loiali încât să nu permită nici unui protestant să trăiască pe solul ei după masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu. Prin urmare, nici o altă naţiune nu putea să-i dea papalităţii o lovitură atât de uluitoare şi distructivă ca naţiunea franceză.
Urmează apoi versetele care îl descriu pe Napoleon, instrumentul folosit de Providenţă ca să zdrobească puterea papalităţii şi să înceapă chinuirea ei, care se va sfârşi în nimicire completă, pentru a fi realizată mai târziu, aşa cum este scris: „Pe care Domnul Isus îl va … desfiinţa cu strălucirea prezenţei Sale”. 2 Tes. 2:8.
((40))
Cariera publică a lui Napoleon Bonaparte, care a fost recunoscut chiar în timpul său ca „omul destinului”, este atât de clar zugrăvită de afirmaţia profetică încât fixează în mod categoric data „timpului hotărât”. Această metodă de a fixa o dată este corectă. Şi dacă vom arăta că evenimentele menţionate aici în profeţie sunt în acord cu cariera lui Napoleon în istorie, putem determina data la fel de sigur cum am putut determina începutul domniei lui August Cezar, sau a lui Tiberiu, sau a Cleopatrei — descrise în versetele 17, 20 şi 21. Cariera lui Napoleon, în lumina profeţiei, a marcat anul 1799 d. Cr. ca încheierea celor 1260 de ani ai puterii papale şi începutul perioadei numite „Timpul Sfârşitului”. Descrierea profetică continuă astfel:
Versetul 36: „Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va prospera până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini”. Napoleon nu era împărat, dar termenul împărat este unul general pentru a indica un conducător puternic. El a făcut poate „ce a voit”, cât de mult a putut face vreun om care a trăit vreodată; el s-a remarcat prin voinţa şi hotărârea sa care au învins dificultăţi aproape de neînvins. Pentru a obţine înţelesul potrivit al versetului de mai sus, trebuie să ne amintim că cuvântul „dumnezeu” înseamnă puternic şi că este des folosit în Scriptură cu referire la regi şi la conducători, ca şi în acest verset: „dumnezeul dumnezeilor”*. Aici cuvântul „dumnezei” se referă la conducători, împăraţi şi prinţi, iar expresia „dumnezeul dumnezeilor” sau conducătorul conducătorilor se referă la papa. Cei mai mulţi oameni au recunoscut vreun superior religios, dar Napoleon n-a recunoscut nici unul. El a avut propria sa voinţă, propriul său plan, care era să se înalţe deasupra oricărui alt conducător. Chiar şi „dumnezeului dumnezeilor” (adică, conducătorului conducătorilor — papa) i s-a adresat într-un fel uimitor, ((41)) ordonându-i supunere ca servitor al său într-un fel care a zguduit atât superstiţiile lumii la acea vreme, cât şi demnitatea ierarhiei papale. Şi după cum este declarat aici, el a prosperat până când şi-a îndeplinit misiunea de biciuire a papalităţii şi de zdrobire a influenţei sale asupra minţii oamenilor. Ca dovadă la aceasta, istoria** spune:
*Vezi Studii În Scripturi, Vol. II, paginile 274 şi 275.
**Campaigns of Napoleon (Campaniile lui Napoleon), paginile 89, 95, 96.
„În timp ce prinţii laici care încheiaseră tratate cu francezii au rămas fideli acestora în bună credinţă şi au plătit contribuţiile stipulate, suveranul pontif s-a făcut vinovat de cele mai nechibzuite încălcări ale angajamentelor sale. Înconjurat de preoţi care erau singurii lui sfătuitori, papa a recurs la vechile sale practici de viclenie şi de înşelăciuni pioase; şi s-au făcut mari eforturi de a aţâţa minţile poporului împotriva francezilor. … Preoţii au pretins că cerul intervenise şi s-a afirmat clar că se făcuseră felurite miracole în diferite biserici pentru susţinerea sfintei credinţe catolice, a supremaţiei papale, arătând nemulţumirea cerului faţă de conduita francezilor. Bonaparte, înţelegând că infatuarea curţii de la Roma era aşa încât toate eforturile sale pentru pace vor fi zadarnice, a luat imediat măsuri ca să-i vină «Sfinţiei Sale» minţile la cap.
El a ordonat generalului Victor să invadeze teritoriile papale, care a împrăştiat armata papei ca «pleava înaintea vântului» şi care a răspândit o panică generală printre statele eclesiastice. … «Sfinţia Sa», aflând că Sfântul Petru nu i-a acordat nici un sprijin în această împrejurare critică … a trimis de urgenţă plenipotenţiari la Bonaparte să-l implore pentru pace. Pacea a fost obţinută, dar în condiţii destul de umilitoare. Pe lângă conformarea la tratatul provizoriu încheiat anterior şi încălcat de papa, el a fost obligat să cedeze o parte din teritoriul său şi să plătească o sumă de bani care s-a ridicat la aproape treizeci de milioane de livre franceze [cam şase milioane de dolari] ca ispăşire pentru ultima neînţelegere”.
((42))
Aceasta, adăugată la prima evaluare, făcea în total peste zece milioane de dolari, pe care papa i-a plătit Franţei în aur şi argint, pe lângă alte lucruri de preţ — statui, picturi etc. Un scriitor romano-catolic declară că „îndeplinirea acestor condiţii l-a dus pe papă în pragul ruinei”. Acest tratat a fost încheiat la 19 februarie 1797.
Se poate crede că această scurtă şi reuşită răsturnare a puterii papale ar fi suficientă ca să dovedească lumii că pretenţiile ei la dreptul divin de a conduce pe regi etc. au fost numai presupuneri; dar dacă nu, în mod sigur lovitura finală a fost adăugată în anul următor, când generalul francez Berthier a intrat în Roma, a organizat acolo o republică la 15 februarie 1798, şi cinci zile mai târziu l-a dus pe papa prizonier în Franţa unde a murit în anul următor. De atunci până în prezent, dominaţia papală asupra regatelor pământului a fost numai o umbră a ceea ce era odată. De atunci abia mai menţionează presupusul ei drept de a numi şi a demite pe regi. De fapt, papa care a urmat, în 1800, cu titlul de Pius al VII-lea, „a dat un comunicat în care a declarat că toţi trebuie să asculte de guvernele stabilite, aceasta fiind doctrina evangheliei”, ceea ce, desigur, îl încludea şi pe el.
Versetul 37: „Nu va ţine seama nici de Dumnezeul [conducătorul] părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; nu va ţine seama de nici un dumnezeu [conducător], căci se va slăvi pe sine mai presus de toţi”.
Nu numai că Napoleon n-a respectat pe dumnezeul părinţilor săi, papalitatea, dar el n-a privit favorabil pe nici una dintre sectele protestante, reprezentate aici ca femei*. De fapt, nu la stăpânit nimic altceva decât propria sa ambiţie.
*După cum singura Biserică adevărată este numită simbolic Mireasa lui Cristos, şi după cum Biserica Romei în alianţa ei necredincioasă cu imperiul pământesc este numită desfrânată, tot aşa sectele protestante sunt numite „femei”.
Versetul 38: „În schimb [în locul tuturor acestor dumnezei], va cinsti pe dumnezeul fortăreţelor [puterea militară]; acestui ((43))dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri plăcute”.
Alţi războinici mari dădeau vreun fel de cinste unor puteri supranaturale pentru victoriile obţinute. Alexandru cel Mare a vizitat templele păgâne şi aşa a sărbătorit victoriile; aşa au făcut şi Cezarii; şi mai târziu, sub papalitate, obiceiul ambelor părţi dintr-un război era să apeleze la Dumnezeu, la sfinţi, la Fecioara şi la papi pentru binecuvântări şi victorie, şi cel puţin să pretindă că acceptau victoria ca dată de Dumnezeu. Dar Napoleon n-a făcut nimic de felul acesta: el şi-a atribuit succesul sieşi şi propriului său geniu. Armatele erau sprijinul său; în oamenii viteji, în manevre rapide şi în generali abili şi-a pus el încrederea şi acestora le-a adresat cererile sale. Forma jurământului său faţă de „Consiliul de bătrâni” francez, când a preluat comanda armatelor Franţei la întoarcerea sa din Egipt, arată că încrederea i-a fost în el însuşi şi în armatele sale. N-a jurat nici pe Dumnezeu, nici pe Biblie, nici pe papă, nici pe Franţa, ci a spus: „Jur! Jur în numele meu şi în numele vitejilor mei camarazi!” În timp ce îşi servea propria sa ambiţie, el pretindea că serveşte poporul; şi comorile Romei şi ale altor oraşe şi ţări pe care le-a jefuit au fost predate poporului Franţei din care el şi soldaţii săi făceau parte.
Versetul 39: „Cu ajutorul acestui dumnezeu străin [nou] va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi ţara ca răsplată”.
Napoleon şi-a pus prietenii şi generalii de încredere în poziţii de putere în toate naţiunile cucerite ale Europei. Aceste funcţii au fost darurile lui, dar erau menţinute cu condiţia loialităţii faţă de el. Ele erau „ca răsplată”, şi totuşi preţul loialităţii lor faţă de el. Despre aceasta istoria* spune:
*Universal History (Istoria Universală) de Willard, pagina 452.
((44))
„Ideile ambiţioase ale lui Napoleon au devenit şi mai evidente. Cu un an înainte, Olanda se constituise în regat peste care a fost pus rege fratele său, Ludovic Bonaparte. Neapole i-a fost dat acum lui Joséph Bonaparte, fratele mai mare, care a fost învestit şi cu titlul de rege al celor două Sicilii. Câteva provincii au fost constituite ducate sau mari feude ale imperiului şi date rudelor şi favoriţilor împăratului. Sora sa, Paulina, a fost făcută prinţesă de Guastalla; cumnatul său, Murat, mare duce de Berg şi Clèves, în timp ce Eugène Beauharnais, fiul împărătesei Joséphine dintr-o căsătorie anterioară, a fost trimis vicerege în Italia. Patrusprezece provincii din sudul şi vestul Germaniei au format Confederaţia Rinului. Ele au fost despărţite de corpul germanic şi l-au recunoscut pe Napoleon drept cap al lor, sub titlul de Protector. … Elveţia a fost şi ea adusă sub dominaţia Franţei, Napoleon declarându-se «Mediatorul» ei”.
Politica lui Napoleon l-a dus şi la instituirea diferitelor ordine distinse şi onorifice în rândul ofiţerilor şi soldaţilor, cum ar fi, de exemplu, „Legiunea de Onoare”, „Ordinul Coroana de Fier” etc., etc.
După ce dă astfel baze pentru stabilirea identităţii acestui personaj (Napoleon), ale cărui fapte marchează începutul „Timpului Sfârşitului”, profeţia continuă să arate care anume eveniment din acel timp trebuie înţeles că marchează clar data exactă a începutului „Timpului Sfârşitului”. Acest eveniment este arătat a fi invadarea Egiptului de către Napoleon, care s-a întins pe o perioadă de un an şi aproape cinci luni. S-a îmbarcat în mai 1798, şi întorcându-se a debarcat în Franţa la 9 octombrie 1799. Această campanie este descrisă expresiv în câteva cuvinte în versetele 40-44.
Versetul 40: „Şi la timpul sfârşitului [fixat], împăratul de la miazăzi [Egipt] se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte [Anglia] se va năpusti ca o furtună peste el, cu ((45)) care şi cu călăreţi [mamelucii egipteni etc.] şi cu multe corăbii; [Forţele engleze erau alcătuite dintr-o flotă condusă de amiralul Nelson.] [Napoleon] va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa şi va trece prin ele [victorios]”.
Istoria ne informează că armata egipteană condusă de Murat Bey „a fost respinsă după o bătălie foarte înverşunată; … succesul francezilor a răspândit groaza până departe în Asia şi Africa; şi triburile înconjurătoare s-au supus cuceritorului. … Dar soarta îi pregătea o lovitură teribilă. Flota sa, alcătuită din treisprezece vase de linie [vase de război], în afară de fregate, a fost găsită în Golful Abukir de către Nelson, amiralul englez, care o urmărea de multă vreme, şi a fost atacată în seara de 1 august 1798, cu un grad de forţă şi energie [„ca o vijelie”] care n-a fost întrecută niciodată în lupta pe mare”.
Versetele 41-43: „Va intra şi în ţara cea minunată [Palestina] şi mulţi vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi căpetenia fiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui [Napoleon a mers de-a lungul coastei şi n-a intrat în aceste ţinuturi, ci a trecut pe lângă ele]. Îşi va întinde mâna peste felurite ţări; şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Şi el se va face stăpân peste vistieriile de aur şi de argint şi peste toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopenii îi vor urma paşii”.
Versetele 44-45: „Îşi va întinde corturile palatului său [corturile sale somptuoase] între mare şi muntele frumuseţii sfinte”. Această afirmaţie s-ar putea referi la unul din cei doi munţi — muntele Tabor sau muntele Sinai — ambii ar putea fi numiţi glorioşi şi sfinţi. Pe muntele Tabor, glorios şi sfânt, fiind locul schimbării la faţă a Domnului nostru şi numit de către Petru „muntele sfânt”, au fost ridicate corturile lui Napoleon, una dintre cele mai importante bătălii ale sale dându-se aici. Muntele Sinai, sfânt şi glorios, fiind locul unde a fost ratificat Legământul Legii între Dumnezeu ((46)) şi Israel, a fost vizitat de Napoleon şi de „corpul său ştiinţific” şi garda sa aleasă.
„Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor tulbura şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să extermine şi să distrugă pe mulţi [naţiuni]. … Apoi îşi va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi în ajutor”.
În timp ce era în Egipt, lui Napoleon i-au ajuns veştile despre o nouă alianţă împotriva Franţei şi el a pornit imediat spre Franţa. În legătură cu aceasta istoria* spune: „Veştile din Europa l-au făcut acum să abandoneze Egiptul; şi, lăsându-şi armata sub Kleber, s-a întors în Franţa în secret şi de urgenţă. … O inversare a soartei avusese loc în afacerile franceze, o a doua coaliţie se formase împotriva Franţei, alcătuită din Anglia, Rusia, Neapole, Poarta Otomană şi Austria”. Comparaţi aceste cuvinte ale istoriei cu cele ale profeţiei: „Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor tulbura şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să extermine şi să distrugă pe mulţi [naţiuni]”. Marea mânie a lui Napoleon şi încercarea lui de a nimici toate naţiunilor Europei sunt prea bine cunoscute pentru a mai necesita să fie repetate aici. Aproape că a reuşit în planurile sale ambiţioase; dar, aşa cum a fost prezis prin profet, după câţiva ani acest om, foarte renumit în vremea sa, a murit în exil, părăsit de toţi.
*Universal History (Istoria Universală) de Willard, pag. 446
După cum versetul 40 declară că această invazie a Egiptului va fi la „Timpul Sfârşitului” sau (cum redă versiunea Douay) „la timpul prestabilit”, tot aşa declară şi versetele 29 şi 30, care se referă la acelaşi eveniment şi care au fost prezentate mai înainte ca o paranteză. Ne vom aminti că am găsit că versetele 25-28 se referă la o invazie anterioară a Egiptului; şi în versetele 29 şi 30 se sugerează că următoarea mare invazie a Egiptului va fi la „timpul hotărât”, adică la „Timpul Sfârşitului”, aşa cum este descris în versetele 40-45.
((47))
„La timpul hotărât, va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte”, ca la invaziile anterioare. Invadarea Egiptului de către Napoleon nu s-a sfârşit nici ca aceea din zilele Cleopatrei, nici ca aceea din zilele descendentei sale, împărăteasa Zenobia. Napoleon, deşi victorios ca general în Egipt, n-a obţinut aşa victorii ca predecesorii săi; iar motivul este descris în versetul următor — „căci nişte corăbii din Chitim [„ale romanilor” — Douay] vor înainta împotriva lui”. Flota engleză l-a hărţuit pe Napoleon şi i-a împiedicat cucerirea. Deoarece atât Anglia cât şi Franţa făcuseră parte din vechiul Imperiu Roman şi deoarece Franţa era în război cu rămăşiţa acelui imperiu, străduindu-se s-o cucerească, vedem că este potrivit ca acestea să fie numite corăbii romane. „Şi, mânios împotriva legământului sfânt, el [Napoleon] va lucra, se va reîntoarce şi îşi va îndrepta atenţia spre cei care vor părăsi legământul sfânt.”
La întoarcerea din Egipt, Napoleon şi-a abandonat politica anterioară de opoziţie violentă faţă de papalitate, şi a semnat un Concordat sau o înţelegere cu papa, prin care a fost restabilită religia romano-catolică în Franţa. Aceasta a fost o acţiuneîmpotriva adevărului; dar el părea să vadă că prin această politică putea reuşi cel mai bine să răstoarne Republica şi să se instaleze la putere ca împărat. Şi într-adevăr a „reuşit”. Dar această politică n-a durat mult după ce a obţinut puterea imperială: curând a început iarăşi să lucreze împotriva acelui sistem numit „Omul Păcatului”, aşa cum descrie profeţia în următoarele cuvinte: „Şi … el [Napoleon] … se va reîntoarce [se va schimba în această privinţă] şi îşi va îndrepta atenţia spre cei care vor părăsi legământul sfânt”; adică a început să plănuiască şi să acţioneze împotriva bisericii apostate a Romei. A reuşit şi în aceasta.
Astfel Daniel 11 trasează în esenţă istoria lumii, prin personajele ei cele mai remarcabile, de la împărăţia Persiei până la răsturnarea stăpânirii papale. Deşi acoperă lunga ((48)) perioadă de 2400 de ani, ea îşi realizează scopul de a marca în mod clar chiar anul de început al Timpului Sfârşitului — 1799. Cu acel an s-a încheiat limita celor 1260 ani ai puterii asupritoare a papalităţii şi a început Timpul Sfârşitului. Şi să nu se treacă cu vederea că acest an a fost şi ultimul an al mileniului papalităţii, sau al domniei de 1000 de ani care a început, aşa cum a fost arătat în volumul anterior, cu anul 800. Dar 1799 a fost numai începutul perioadei cunoscute ca „Timpul Sfârşitului”, în limitele căreia orice rămăşiţă a acestui sistem va dispărea.
Remarcaţi cum în puţinele cuvinte din versetele 34 şi 35 sunt descrise declinul Reformei şi cauza acestuia. Iubirea de lume şi dorinţa de a fi în putere, influenţă şi comoditate au fost capcanele care mai întâi au sedus biserica şi au dat naştere papalităţii; aceleaşi dorinţe şi străduinţe au întrerupt Reforma. La început Luther şi tovarăşii lui au denunţat cu îndrăzneală, printre alte erori ale papalităţii, unirea bisericii cu statul; dar atunci când, după câţiva ani de rezistenţă curajoasă la puternica opoziţie, Reforma a început să aibă ceva influenţă datorită numărului, când regii şi prinţii au început să-i măgulească pe reformatori şi când înaintea lor s-au deschis căi de avansare socială şi politică, relele unirii dintre biserică şi stat, pe care ei odată le văzuseră în papalitate şi cărora li se împotriviseră, au fost pierdute din vedere. Bisericile reformate din Germania, Elveţia etc. au călcat chiar pe urmele Romei şi au fost gata să se unească şi să favorizeze orice partid politic, sau prinţ sau guvern doritor să le admită şi să le recunoască. Astfel, unii dintre cei care au înţeles au căzut, şi din conducători ai reformei au devenit conducători în ispită. Astfel mişcarea reformei, bine începută, a fost în mare măsură oprită.
Dar toate acestea n-au putut stânjeni planul lui Dumnezeu. Prin înţelepciunea Lui, acesta a fost condus pentru bine. Aceasta a servit, aşa cum făcuse eroarea ((49)) papalităţii, să încerce mai departe pe adevăraţii sfinţi, să dovedească dacă erau într-adevăr urmaşi ai oamenilor sau ai lui Dumnezeu. A servit acestui scop tot timpul, de atunci până acum — „să-i încerce, să-i curăţească şi să-i albească”.
Dacă suntem corecţi în plasarea începutului Timpului Sfârşitului în 1799, trebuie să ne aşteptăm ca atunci să înceteze în mare măsură căderea în eroarea unirii bisericii cu statul, cu toate că ar putea cere mulţi ani pentru deplina recuperare din acea capcană a diavolului. Uitându-ne înapoi, aflăm că faptele corespund exact cu aceasta. De la acea dată au avut loc despărţiri între imperii şi biserici, dar nu uniri noi. Într-adevăr, această dată marchează o nouă reformă pe o bază mai solidă. Influenţa papalităţii asupra regatelor Europei fusese înainte atât de mare încât naţiunile se temeau de blestemele ei ca de o nenorocire nimicitoare şi doreau binecuvântările ei pentru prosperitate naţională. Când protestanţii s-au despărţit de papalitate, ei au fost acceptaţi de lume doar ca un înlocuitor al papalităţii mai puţin corupt; şi favoarea lor, sfatul sau aprobarea lor au fost adeseori căutate în mod foarte asemănător. Dar când Napoleon a nesocotit cu îndrăzneală atât binecuvântările cât şi blestemele papalităţii, şi totuşi a prosperat nemaipomenit, cursul lui nu numai că a slăbit mult influenţa papală asupra guvernelor civile, dar a slăbit şi influenţa diferitelor sisteme protestante în chestiuni civile şi politice — influenţă care devenise foarte puternică în două secole şi jumătate.
Noua reformă care datează din vremea lui Napoleon n-a fost mai puţin profundă decât reforma produsă de Luther şi de asociaţii săi, chiar dacă n-a fost o mişcare religioasă şi în nici un fel n-a fost însufleţită de un zel religios; nici participanţii la ea n-au fost conştienţi de faptul că îndeplineau o lucrare trasată pentru ei în profeţie cu secole în urmă. Napoleon şi colaboratorii săi erau oameni fără ((50)) Dumnezeu, însufleţiţi de propriile lor ambiţii egoiste după putere; dar Dumnezeu, necunoscut lor, le-a condus calea şi a făcut-o să îndeplinească propriile Sale scopuri, ceea ce de fapt a şi făcut. Dacă reforma pe care mai întâi Dumnezeu a început-o în Biserică ar fi continuat, dacă reformatorii şi urmaşii lor ar fi continuat credincioşi Adevărului, marile Sale scopuri ar fi putut să fie împlinite prin mijlocirea lor onorată. Dar când ei au cedat măgulirilor lumii, Dumnezeu a arătat că avea alte căi şi mijloace pentru aŞi împlini scopurile.
Lucrarea lui Napoleon împreună cu Revoluţia Franceză au rupt vraja superstiţiei religioase, au umilit mândria domnilor religioşi înălţaţi de ei înşişi, au trezit lumea la o mai deplină înţelegere a puterilor şi prerogativelor condiţiei de om şi au zdrobit stăpânirea papală, căreia Reforma religioasă îi dăduse mai înainte o lovitură de moarte, dar pe care cursul ei de după aceea o vindecase (Apoc. 13:3). Era care s-a încheiat cu 1799 d. Cr., marcată de campania egipteană a lui Napoleon, a pecetluit şi definit limita stăpânirii papale asupra naţiunilor. Atunci, timpul stabilit (1260 de ani de putere) fiind expirat, a început judecata prezisă împotriva acelui sistem, care trebuie în cele din urmă să fie „prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna”. Dan. 7:26.
Această dată marchează clar şi începutul unei noi ere de libertate a gândirii şi de înţelegere a drepturilor şi privilegiilor individuale, şi ea s-a distins deja prin paşii ei rapizi de progres spre deplina înfăptuire a lucrării trasate pentru acest Timp al Sfârşitului. Ca o singură ilustraţie, remarcaţi creşterea şi lucrarea diferitelor societăţi biblice — „blestematele societăţi biblice”, cum le numeşte Roma, cu toate că acum nu le mai poate opri. Şi cartea sfântă pe care ea odată o ţinea închisă în lanţuri, era ţinută acoperită în limbi moarte şi interzicea supuşilor ei înşelaţi s-o citească, este acum răspândită cu milioanele în fiecare naţiune şi ((51)) limbă. Societatea de Biblii Britanică şi Străină a fost înfiinţată în 1803, Societatea de Biblii din New York în 1804; Societatea de Biblii Berlineză-Prusacă în 1805; Societatea de Biblii din Filadelfia în 1808; Societatea de Biblii Americană în 1817. Întinderea lucrării făcute de aceste societăţi de-a lungul acestui secol este minunată. Milioane de Biblii sunt publicate în fiecare an şi sunt vândute la preţuri mici, şi multe mii sunt distribuite săracilor. Este greu de estimat larga influenţă a acestei opere. Deşi fără îndoială se pierde mult, rezultatul în general este de a rupe lanţurile sclaviei şi superstiţiei, politice şi eclesiastice. Învăţătura ei tăcută — şi anume că papii, preoţii şi laicii, precum şi regii, generalii, cerşetorii trebuie cu toţii să dea socoteală unui singur Domn — este cel mai mare dintre toţi nivelatorii şi egalizatorii.
Deşi mişcarea de reformă religioasă din toată Europa a zdruncinat grav influenţa papalităţii, totuşi bisericile reformate au imitat atât de îndeaproape politica ei de diplomaţie, de afiliere la imperiile pământeşti, şi pretenţiile de autoritate clericală asupra poporului (că „clerul” constituie o stăpânire specială şi stabilită divin în lume), încât primul efect al acelei reforme a ajuns să fie foarte modificat şi a lăsat poporul şi pe conducătorii civili în mare măsură sub teamă superstiţioasă şi subordonare faţă de orice lucru numit autoritate bisericească. Reforma a împărţit între câteva secte mult din veneraţia superstiţioasă şi nesănătoasă concentrată înainte doar asupra papalităţii. Dar reforma politică desfăşurată de-a lungul secolului al nouăsprezecelea, datând mai ales din 1799, „timpul sfârşitului”, deşi foarte deosebită de prima, este cu toate acestea o reformă. Revoluţia şi independenţa coloniilor americane — stabilirea încununată de succes a unei Republici prospere, a unei guvernări de către popor şi pentru popor, fără amestecul regalităţii sau al preoţimii — a pus o nouă lecţie în faţa ((52))oamenilor care acum se trezeau, şi care de atâtea veacuri dormiseră în ignoranţă de drepturile date lor de Dumnezeu, presupunând că Dumnezeu orânduise biserica pentru conducerea supremă a pământului şi că ei erau obligaţi să se supună acelor regi şi împăraţi aprobaţi de biserică, indiferent cât de nedrepte le erau cerinţele, pentru că ea îi declarase a fi rânduiţi de Dumnezeu, prin ea însăşi.
Pentru un popor îndelung călcat în picioare şi stăpânit de preoţi, America a devenit o sursă de uimire. Într-adevăr ea era „libertatea care lumina lumea”. În cele din urmă, asuprit de preoţime, de extravaganţă regală etc., la care s-au adăugat recolte slabe repetate care au sărăcit şi aproape au înfometat poporul Franţei, acesta s-a ridicat în disperare şi a săvârşit acea cumplită revoluţie care a ţinut patrusprezece ani, de la 1789 la 1804.
Îngrozitoare cum au fost acele scene de anarhie şi violenţă, ele au fost doar rodul legitim, efectul reacţiei trezirii unui popor îndelung oprimat la o înţelegere a ruşinii şi degradării sale. A fost secerarea unei furtuni de către puterile civile şi religioase, care în numele lui Dumnezeu şi al adevărului orbiseră şi legaseră, pentru propria lor mărire, oameni pentru care a murit Cristos.
Desigur că o asemenea reacţie dintr-o astfel de cauză ar fi spre necredinţă. Franţa a devenit deodată cu totul necredincioasă sub influenţa lui Voltaire şi a asociaţilor săi, care au inundat ţara cu scrierile lor, aruncând dispreţ şi ridicol asupra creştinismului, sau mai degrabă asupra bisericii apostate a Romei, care era singurul creştinism pe care-l cunoştea poporul francez. Ei i-au arătat falsităţile, absurdităţile, ipocriziile, imoralităţile, cruzimile şi toate răutăţile, până când poporul francez a devenit tot atât de aprins în zelul de a extermina catolicismul şi orice religie, pe cât de zelos fusese înainte să le susţină. Şi nefericita, înşelata Franţă, timp de o mie de ani complet sub influenţa papalităţii, presupunând că Cristosul adevărat şi nu Anticristul ((53)) îi fusese stăpânul vrednic de dispreţ, a strigat în cuvintele lui Voltaire: „Jos mizerabilii!”; şi eforturile lor de a-l da jos pe mizerabilul Anticrist au dus la toate ororile Revoluţiei Franceze — o uimitoare ilustraţie a justiţiei retributive, când este văzută în comparaţie cu înfiorătoarele masacre din ziua Sfântului Bartolomeu şi cu situaţiile asemănătoare aţâţate şi privite cu bucurie de către papalitate.
Franţa necredincioasă s-a ridicat dintr-o dată cu puterea ei, a distrus Bastilia, şi-a emis declaraţia drepturilor omului, i-a executat pe rege şi pe regină şi a declarat război împotriva tuturor regilor şi simpatie cu revoluţionarii de pretutindeni. Între timp conducătorii lumii, cu răsuflarea tăiată ca nu cumva molima revoluţionară să izbucnească printre supuşii lor şi temători de anarhie mondială, au organizat alianţe pentru protecţia lor reciprocă împotriva supuşilor lor, care într-adevăr de-abia erau ţinuţi în frâu. Francezii au renunţat la creştinism şi au confiscat toate marile domenii şi venituri ale Bisericii Romano-Catolice, precum şi domeniile regelui şi ale nobilimii. Pe străzile Parisului curgea iarăşi sânge, dar era sângele preoţilor, al nobililor şi al susţinătorilor lor, în loc de cel al protestanţilor. Numărul celor executaţi este estimat la 1.022.000. Aceştia au pierit prin sute de procese inventate cu acea ocazie. În timpul vânătorii şi uciderii, preoţilor li se reproşa amintindu-li-se procedeele asemănătoare ale papiştilor faţă de protestanţi, şi propria lor doctrină — că „scopul scuză mijloacele”. Revoluţionarii au pretins că scopul urmărit era libertatea umană, politică şi religioasă; şi că moartea celor care se opuneau acesteia era necesară, ca singurul mijloc sigur.
Ca toate lucrurile de acest fel, Revoluţia Franceză a fost un mare rău şi a cauzat multă suferinţă pentru milioane de oameni; totuşi, ca şi alte câteva revoluţii, aceasta a fost o corectare parţială a unui mare rău; şi ca altele, a fost condusă de Dumnezeu spre bine, pentru creşterea cunoştinţei şi pentru înaintarea planurilor Sale, aşa cum se arată în profeţie. ((54)) Introducem aici observaţia că Revoluţia Franceză este arătată proeminent în cartea Apocalipsei, care arată clar că necazul de la sfârşit asupra tuturor naţiunilor „Creştinătăţii” a fost ilustrat în acea domnie a terorii. Acea molimă a Necredinţei şi Anarhismului care s-a răspândit din Franţa în lumea întreagă a fost hrănită şi îngrăşată pe doctrinele şi practicile false, nescripturale ale „Creştinătăţii”, reprezentată nu numai de papalitate, dar şi de „ortodoxie” în general. Creştinătatea nominală n-a vindecat această boală şi nu are putere să-i evite mai departe izbucnirea, prezisă în Scripturi a fi cel mai mare necaz cunoscut vreodată pe pământ.
Influenţa necredincioşilor francezi a fost dusă în Europa de armatele lui Napoleon şi a subminat mult puterea atât a regilor cât şi a preoţilor. Dar tratarea aspră a papalităţii de către Napoleon, care a servit drept cap şi reprezentant al Franţei necredincioase, a pus capac la toate şi a ajutat mai mult decât orice la zdrobirea cătuşelor veneraţiei superstiţioase, prin care clasa „clerului” ţinuse de atâta timp „poporul de rând” subjugat. Dar când cutezătorul Napoleon nu numai că a sfidat anatemele papei Pius al VI-lea, ci şi a pus pedepse asupra lui pentru încălcarea ordinelor sale (ale lui Napoleon), şi în cele din urmă l-a obligat să retrocedeze Franţei teritoriile papale acordate cu o mie de ani în urmă de către Carol cel Mare (al cărui succesor Napoleon pretindea că este), aceasta a deschis ochii atât ai poporului cât şi ai monarhilor Europei în privinţa falsităţii pretenţiei papalităţii la autoritate. Marea revoluţionare a opiniei publice din acel timp, în privinţa autorităţii papale, poate fi văzută în faptul că Napoleon, asumându-şi titlul şi proclamându-se Împărat Roman ca succesor al lui Carol cel Mare*, n-a mers la Roma ca să-l încoroneze papa, cum au făcut Carol cel Mare şi alţii, ci i-a ordonat papei să vină în Franţa să fie de faţă la încoronarea ((55)) sa. Şi chiar şi atunci, conducătorul de succes, care nu o dată jefuise, sărăcise şi umilise papalitatea, n-a consimţit să fie încoronat de papa şi astfel să accepte demnitatea imperială cu vreo recunoaştere a autorităţii papale, ci doar să fie papa de faţă (Pius al VII-lea), să aprobe şi să recunoască ceremonia, şi să binecuvânteze coroana pe care Napoleon a luat-o atunci de pe altar şi şi-a pus-o singur pe cap. Istoricul spune: „A pus apoi diadema pe capul împărătesei sale, ca şi cum ar arăta că autoritatea sa era vlăstarul acţiunilor sale” — rezultatul propriilor sale succese civile şi militare. De atunci papei nu i sa mai cerut niciodată să acorde coroana Imperiului Roman. Un scriitor** romano-catolic spune despre această încoronare:
*Marile războaie europene ale lui Napoleon au fost numai încercările sale de a reuni acel imperiu aşa cum a existat sub Carol cel Mare.
**Chair of St. Peter (Scaunul Sf. Petru), pagina 433
„Acţionând diferit de Carol cel Mare şi de alţi monarhi, care s-au dus la Roma în situaţii asemănătoare, el [Napoleon] a insistat în aroganţa sa ca sfântul părinte să vină la Paris să-l încoroneze. Papa a simţit o extremă repulsie să se îndepărteze astfel de vechiul obicei. De fapt l-a considerat dăunător pentru înalta sa funcţie”.
Privitor la umilirea îngrămădită peste papalitate de către Napoleon, istoria*** spune:
***Campaigns of Napoleon (Campaniile lui Napoleon), pag. 89, 90.
„A fost încheiat un armistiţiu [23 iunie 1796] cu papa [Pius al VI-lea], ale cărui condiţii au fost destul de umilitoare pentru capul bisericii, cândva cel mai puternic suveran din Europa. Pontiful, care odată călca pe gâtul regilor, instala şi destituia suverani, dispunea de state şi de împărăţii, şi, ca înaltul mare preot şi locţiitorul Celui Atotputernic pe pământ, şi-a stabilit o autoritate ca domn suprem şi a domnit peste capetele altor suverani, a fost silit să bea chiar până la drojdie paharul umilinţei. Dacă înghiţitura a fost amară, a fost o înghiţitură pe care înaintaşii săi o dăduseră cu dărnicie altora. A fost obligat să-şi deschidă porturile vaselor franceze şi să excludă pavilioanele înavale — n. e.ş tuturor naţiunilor aflate în război ((56)) cu acea Republică; să permită armatei franceze să continue în posesia legaţiilor din Bologna şi Ferrara; să predea citadela Ancona; să dea francezilor o sută de picturi, busturi, vaze sau statui care să fie alese de către comisionari trimişi de la Paris la Roma; de asemenea cinci sute de manuscrise (vechi şi valoroase) care să fie alese în acelaşi fel; şi ca să pună capac la toate, sfinţia sa a trebuit să plătească Republicii 21.000.000 de livre franceze, din care majoritatea trebuia să fie în monedă sau în lingouri de aur şi de argint.”
Pentru neîndeplinirea promptă a acestor penalităţi, amenda în bani a fost ridicată la 50.000.000 de livre şi a trebuit ca anumite teritorii papale să fie cedate Franţei; şi în cele din urmă papa a fost făcut prizonier şi dus în Franţa, unde a murit.
Chiar şi Pius al VII-lea, care fusese restabilit la onoruri pontificale şi care în 1804 a fost de faţă la încoronarea lui Napoleon, a fost după aceea lipsit de orice fărâmă de putere laică printr-un decret al lui Napoleon (1808-1809); iar monumentele şi comorile de artă ale Romei au fost luate sub protecţie franceză. Cuvintele folosite de Napoleon au fost: „Teritoriile donate de către ilustrul nostru predecesor Carol cel Mare către Sfântul Scaun … Urbino, Ancona, Macerata, să fie unite pentru totdeauna cu Regatul Italiei”.
Importanţa acestui lucru este arătată de către un scriitor romano-catolic* astfel:
*Chair of St. Peter (Scaunul Sf. Petru), paginile 439, 440
„La aceasta s-a adăugat faptul ca papa să continue să fie episcopul Romei, exercitându-şi funcţiile spirituale cum făcuseră şi predecesorii săi în veacurile timpurii, până la domnia lui Carol cel Mare. În anul următor, îmboldit de succesele armatelor sale, împăratul a hotărât ca papa să fie privat de suveranitatea sa acum numai cu numele — o simplă umbră de putere laică, ce-i mai rămăsese în capitala sa şi în districtele înconjurătoare. [Papalitatea le deţinuse pe acestea ani de-a rândul înainte de darul lui Carol cel Mare — de la ((57)) 539 d. Cr.]. În consecinţă el a emis un nou decret din palatul cezarilor austrieci, ca Roma să fie un Oraş Imperial Liber; ca administraţia ei civilă să fie condusă de un consiliu numit atunci de împărat, ca monumentele şi comorile ei de artă să fie luate sub protecţie franceză; şi ca papa, deoarece încetase să domnească, să aibă stabilit un venit pentru sfinţia sa”.
După aceasta, Pius al VII-lea a emis o bulă de excomunicare împotriva lui Napoleon şi acesta a fost luat prizonier în Franţa, unde în cele din urmă a semnat Concordatul de la Fontainebleau, datat 25 ianuarie 1813, în care a pus în mâinile lui Napoleon numirea de episcopi şi arhiepiscopi, şi efectiv şi-a anulat propria sa autoritate de a interzice asemenea numiri. Astfel el a dat de fapt lui Napoleon autoritatea unui papă, ceea ce Napoleon îşi dorise de mult.
Nici romano-catolicilor nu le-a scăpat din vedere importanţa evenimentelor care au inaugurat secolul actual. Ei nu numai că admit pierderile şi înjosirile impuse, cum sa citat mai sus, dar şi pretind că domnia milenară a papalităţii (mia de ani de la timpul darului lui Carol cel Mare către papalitate a statelor menţionate mai înainte — 800 d. Cr.) s-a încheiat cu luarea domeniilor sale de către Napoleon, de atunci nemaiavând niciodată decât un schelet de putere. Pretenţia papalităţii este că ea, ca Împărăţia lui Cristos, a îndeplinit domnia prezisă peste neamuri, menţionată în Apocalipsa 20:1-4, şi că actuala perioadă de necaz asupra acestui sistem este „puţina vreme” în care Satan este dezlegat, menţionată în versetele 7 şi 9. Numai cei care văd în papalitate contrafacerea de către Satan a adevăratului Cristos, şi care recunosc adevărata Biserică şi adevărata domnie, pot aprecia pe deplin aceasta.
Am citat probabil îndeajuns spre a convinge pe cititor că perioada Revoluţiei Franceze şi a puterii lui Napoleon a fost o perioadă foarte însemnată în istoria papalităţii, şi că influenţa papală zdrobită atunci n-a mai fost niciodată ((58)) recâştigată. Deşi câteodată s-au acordat unele favoruri, ele au fost numai pentru puţin timp şi au fost urmate de noi înjosiri, până când în 1870 toată autoritatea laică a papilor a încetat din nou — credem că pentru a nu mai fi însufleţită niciodată. Amintiţi-vă, de asemenea, că soldaţii lui Napoleon au fost cei care au deschis cu forţa inchiziţiile şi au pus capăt torturilor şi execuţiilor pentru convingeri religioase.
Efectul zdrobirii parţiale a clericalismului şi a superstiţiei, deşi a condus la o necredinţă mai deschisă, a dus de asemenea, prin astfel de răsturnare a reverenţei superstiţioase faţă de oameni, la o gândire mai inteligentă din partea poporului consacrat al lui Dumnezeu — dintre care mulţi de abia îndrăzneau înainte să gândească sau să studieze Scripturile pentru ei înşişi. Astfel, această revoluţie a fost favorabilă pentru dezvoltarea adevărului şi a adevăratului creştinism, prin stimularea studiului biblic. De fapt ea a dus mai departe lucrarea bună începută în Reforma din timpul lui Luther, care fusese oprită de ignoranţa şi servilismul maselor şi de iubirea de putere, demnitate, autoritate şi comoditate din partea „clerului”.
Am arătat astfel că în anul 1799 a început perioada denumită Timpul Sfârşitului, că în acest timp papalitatea trebuie să fie mistuită treptat; şi că Napoleon a retras nu numai darurile teritoriale ale lui Carol cel Mare (la o mie de ani după ce fuseseră făcute), ci după aceea şi jurisdicţia civilă a papalităţii în oraşul Roma, care a fost recunoscută nominal de la promulgarea decretului lui Iustinian, în 533 d. Cr., dar în realitate de la răsturnarea monarhiei ostrogote, în 539 d. Cr. — chiar cu 1260 de ani înainte de 1799. Aceasta a fost limita exactă a timpului, timpurilor şi jumătăţii de timp a puterii sale, aşa cum este precizat în mod repetat în profeţie. Şi cu toate că într-o oarecare măsură a fost pretinsă din nou de atunci încoace, papalitatea este astăzi fără urmă de autoritate pământească sau civilă, aceasta fiind în întregime „mistuită”. Omul Păcatului, lipsit de putere civilă, ((59)) încă îşi dă aere şi se laudă; dar fără putere civilă îl aşteaptă distrugerea totală în viitorul apropiat, din partea maselor înfuriate (agentul neştiutor al lui Dumnezeu), cum este clar arătat în Apocalipsa.
Acest Timp al Sfârşitului sau ziua pregătirii lui Iehova, care începe în 1799 d. Cr. şi se încheie în 1914 d. Cr., deşi caracterizat printr-o mare creştere a cunoştinţei mai presus de toate veacurile trecute, va culmina în cel mai mare timp de necaz pe care l-a cunoscut lumea vreodată; dar, cu toate acestea, el pregăteşte şi duce la acel timp binecuvântat promis de atâta vreme, când adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu, sub controlul adevăratului Cristos, va stabili pe deplin o ordine de guvernare chiar opusă celei a lui Anticrist. Deoarece această perioadă pregăteşte şi duce la Împărăţie, ea duce şi la marele conflict dintre vechea şi noua ordine de lucruri prin care va fi introdusă aceasta din urmă. Şi deşi vechea ordine de lucruri trebuie să treacă şi cea nouă trebuie să-i ia locul, schimbarea va avea împotrivire violentă din partea celor avantajaţi de ordinea actuală. Rezultatul va fi revoluţia în întreaga lume, care va duce la distrugerea finală şi completă a vechii ordini şi la introducerea şi stabilirea celei noi.
Toate descoperirile, invenţiile şi avantajele care fac ziua noastră superioară oricărei alte zile, nu sunt decât tot atâtea elemente care lucrează împreună în această zi de pregătire pentru Veacul Milenar care intră, când reforma adevărată şi sănătoasă şi progresul real şi rapid în toate direcţiile vor fi pe ordinea de zi, către toţi şi pentru toţi.
((60))
Vie Împărăţia Ta
Din necaz scoală
Fiica Sionului, din necaz scoală,
Căci vrăjmaşii tăi mai mult nu te apasă;
Steaua bucuriei peste munţi în zori străluce
Şi noaptea tristeţii tale s-a terminat.
Tari fost-au vrăjmaşii, dar braţul ce-i supuse,
Mai tare a fost, şi oştile le-a risipit;
Ca pleava-n vânt fugit-au sub biciul ce le-a urmărit,
Zadarnice le-au fost carele şi caii de război.
Fiica Sionului, puterea ce te-a mântuit
Să fie preamărită în harfe şi timpane;
Strigă, căci distrus este vrăjmaşul care te-a robit,
Asupritorul este biruit şi Sionul are eliberare.
Timpurile şi sezoanele stabilite divin
A sosit timpul – Studiul I
Timpurile şi sezoanele stabilite divin
Timpurile şi sezoanele stabilite divin — De ce nu sunt ele declarate mai clar — Descoperite la timpul cuvenit — Dorinţa serioasă de a cunoaşte timpurile şi sezoanele este lăudabilă — Greşelile adventiştilor — Scopul real al profeţiilor timpului — Poziţia noastră prezentă — Scopul capitolelor următoare
După cum în „Planul divin al Veacurilor” ne-am străduit să expunem elementele proeminente ale aranjamentului divin pentru mântuirea omului dintr-un punct de vedere pur scriptural, tot aşa, scopul acestui volum este să arate, prin aceeaşi autoritate, că diferitele trăsături ale acestui plan au timpuri şi sezoane clar stabilite pentru împlinirea lor; că, în măsura în care acest plan a înaintat, fiecare aspect succesiv al lui a fost împlinit exact la timp, şi că acum a sosit timpulpentru culminarea lui în binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Gen. 28:14; Gal. 3:16.
Pe parcursul lungilor secole ale Veacului Evanghelic, Biserica, aşa cum o învăţase Domnul ei, s-a rugat: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Dar, asemenea copiilor somnoroşi, fiindcă timpul a fost lung, mulţi aproape au uitat importanţa acestor cuvinte care acum par să se stingă pe buzele lor. Pe toţi aceştia, ale căror inimi sunt încă loiale Domnului, îi chemăm prin cuvintele apostolului Pavel: „Este ceasul să vă treziţi din somn, căci acum mântuirea este mai aproape ((B14)) de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua [milenară]”. Da, este chiar la uşi. Împărăţia cerurilor este acum aici, nu numai în stadiu embrionar sau incipient ca la prima venire a Domnului nostru (Mat. 3:2), ci în sensul în care El a declarat că ea urma să vină (Ioan 18:36, 37) — „în putere şi mare slavă”.
Cu toate acestea, numai cei care au făcut un studiu atent al „Planului Veacurilor” vor fi pregătiţi să aprecieze învăţăturile acestui volum, privitoare la timpurile şi sezoanele stabilite divin pentru desfăşurarea diferitelor trăsături ale acestui plan şi pentru împlinirea lui finală. Sperăm, prin urmare, că nimeni nu va întreprinde acest studiu înainte de a fi înţeles pe deplin învăţăturile volumului precedent. Altfel el nu va fi hrană la timp potrivit pentru ei. Adevărul este hrană la timp potrivit numai atunci când suntem pregătiţi să-l primim. Un copil nu este pregătit să rezolve o problemă de matematică până când mai întâi a fost instruit să folosească cifrele şi limba. La fel este şi cu adevărul divin: este construit pas cu pas, şi pentru a câştiga o înţelegere a lui trebuie să urcăm treptele prevăzute — cu grijă, desigur, dovedind cu Scripturile fiecare pas făcut înainte, totuşi netemându-ne să facem paşii pe măsură ce astfel găsim teren sigur pentru ei. Numai cei care au o credinţă deplină în Dumnezeu şi pentru care un „aşa zice Domnul” este sfârşitul oricărei îndoieli şi controverse, pot fi conduşi de Spiritul lui Dumnezeu în adevărul avansat pe măsură ce el devine cuvenit — conduşi în lucruri noi, precum şi întăriţi în cele vechi şi dovedite ca adevărate prin aceeaşi autoritate.
Numai pe unii ca aceştia Îşi propune Dumnezeu să-i conducă. La sfârşitul veacului, care este timpul secerişului, mult adevăr este cuvenit să fie descoperit, adevăr pe care Dumnezeu nu l-a făcut cunoscut în timpurile trecute nici ((B15)) chiar celor mai credincioşi şi mai devotaţi copii ai Săi. Profetul Habacuc (2:3) declară că la timpul sfârşitului viziunea privitoare la glorioasa încheiere a planului lui Dumnezeu va vorbi şi nu va minţi; şi că pentru unii dintre copiii lui Dumnezeu ea va vorbi atât de clar, încât ei vor fi capabili, aşa cum au fost îndrumaţi, s-o explice pe table, aşa încât prin ei s-o poată citi clar şi alţii; şi Daniel de asemenea a declarat (12:4, 9, 10) că atunci cunoştinţa va creşte şi că înţelepţii vor înţelege viziunea (prin credinţă).
Obiectivul nostru aici nu este să profeţim din abundenţa imaginaţiei umane, nici în vreun sens să fim mai înţelepţi decât ceea ce este scris în Scripturile sacre. De aceea, înlăturând toate invenţiile omeneşti, ne ţinem aproape de fântâna adevărului divin, străduindu-ne să citim profeţia în lumina profeţiei şi a împlinirii ei vădite, şi să explicăm pe table ceea ce Dumnezeu a spus că va fi pecetluit şi ceea ce, prin urmare, nu putea fi înţeles înainte de acest timp al sfârşitului, dar despre care El a dat asigurare că atunci trebuia să fie înţeles.
În acest volum oferim un lanţ de mărturie asupra subiectului timpului şi sezoanelor lui Dumnezeu stabilite de El, considerând fiecare verigă a lui puternică din punct de vedere scriptural, în timp ce întregul, când este privit laolaltă, în relaţia pe care o parte o are cu cealaltă, face dovada unui plan atât de larg şi de cuprinzător, a unui scop atât de adânc şi a unei armonii atât de perfecte, încât cercetătorului studios şi reverenţios îi arată în mod clar că acesta depăşeşte lărgimea şi adâncimea gândirii umane şi de aceea nu poate fi de origine umană.
Aflăm că sfârşitul Veacului Evanghelic, la fel ca sfârşitul Veacului Iudeu, este numit seceriş (Mat. 9:37; 13:24, 30, 39), că asemenea aceluia, şi acesta este o perioadă de patruzeci de ani, şi că razele mărturiei profetice sunt în mod special concentrate asupra secerişului veacurilor, şi mai cu seamă asupra secerişului acestui veac, unde chiar toată lumina ((B16))Veacului Iudeu — datorită caracterului tipic al lui — se concentrează într-un focar glorios. În această lumină putem vedea acum clar mersul maiestuos al Dumnezeului nostru, nu numai în lunga panoramă a veacurilor trecute, ci şi în realizările prezente ale planului Său. Şi nu numai atât, dar potrivit făgăduinţei Sale de a ne arăta lucrurile viitoare (Ioan 16:13), vedem, cu minunată claritate a viziunii, metoda Lui înţeleaptă pentru binecuvântarea tuturor în Veacul Milenar care acum intră — chiar până la încheierea lui glorioasă în restabilirea tuturor lucrurilor. Aflăm că multe evenimente mari şi minunate se concentrează în acest seceriş: că în el are loc marele timp de strâmtorare, ziua lui Iehova, nimicirea finală şi completă a lui Anticrist şi căderea marelui Babilon, începutul întoarcerii favorii la evrei, a doua venire a Domnului nostru şi stabilirea Împărăţiei Sale, şi învierea şi răsplătirea sfinţilor.
Găsim marcate clar în profeţii începutul şi sfârşitul acestei perioade de seceriş, precum şi evenimentele care-şi au timpul să se petreacă în ea. Iar acest volum are ca obiectiv, în esenţă, să atragă atenţia şi să urmărească diferitele linii ale timpului profetic până la evenimentele în care ele culminează. Pentru a primi mărturia lui, cititorul va trebui să aibă ureche de auzit (Apoc. 2:7; Mat. 11:15), şi va trebui să vrea să se debaraseze cu smerenie de multe păreri preconcepute, imediat ce va ajunge să vadă lipsa lor de armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceştia care au o astfel de dispoziţie a minţii şi care vor urmări lecţiile acestui volum cu răbdare şi grijă, şi în ordinea aranjării lor, nu ne îndoim că el va fi o mare binecuvântare. Dacă lecţiile lui sunt primite în inimi bune şi oneste, avem încredere că el va fi o putere pentru a-i separa de lume şi a-i coace ca grâu pentru grânar. Noi înţelegem că obiectivul pentru care au fost intenţionate de Domnul nostru aceste profeţii acum în desfăşurare este să stimuleze, să maturizeze şi să separe astfel pe sfinţi, ca pe grâu de neghină, în acest timp de seceriş.
((B17))
Cei cărora li s-a permis să vadă marele plan al veacurilor al lui Dumnezeu, care înfăţişează atât de clar aranjamentul sistematic, scopul adânc şi sfera minunată a planului divin aşa cum este prezentat în volumul precedent, ar trebui să fie nerăbdători să descopere tot ce binevoieşte Dumnezeu să reveleze cu privire la timpurile şi sezoanele acestuia. Interesul lor pentru acest subiect ar trebui să fie de multe ori mai mare decât al oricărora din veacurile trecute, care n-au văzut marile binecuvântări păstrate pentru toţi. Copiii credincioşi ai lui Dumnezeu doresc mult să ştie când va apărea Împăratul Slavei, iar prinţul întunericului va fi legat, când vor străluci copiii luminii ca soarele, iar întunericul va fi împrăştiat; când vor fi primiţi sfinţii în deplina înfiere divină, iar creaţia gemândă va fi eliberată din robia stricăciunii; şi când va fi pe deplin descoperit lumii uimite caracterul glorios al Tatălui nostru ceresc, făcând ca toţi cei care iubesc dreptatea să-şi aplece inimile în adorare, iubire şi ascultare.
A fi lipsit de asemenea dorinţe indică o lipsă de interes şi de apreciere faţă de planurile lui Dumnezeu. Apostolii, profeţii şi îngerii au dorit cu toţii şi au căutat cu sârguinţă să cunoască ce timp a indicat spiritul lui Dumnezeu prin profeţi. Iar acest interes din partea copiilor Săi este totdeauna plăcut lui Dumnezeu; căci, deşi până acum El niciodată n-a satisfăcut asemenea dorinţe într-o măsură considerabilă, fiindcă nu sosise încă timpul cuvenit, totuşi n-a mustrat niciodată un asemenea interes. Dimpotrivă, atunci când Daniel a întrebat, El l-a numit om preaiubit şi i-a răspuns la întrebare în măsura în care era compatibil cu planul Său.
O asemenea cercetare n-ar trebui, prin urmare, să fie privită ca amestec nepotrivit în tainele lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să manifestăm faţă de planurile Sale acel interes care să „cerceteze Scripturile” şi să „ia aminte la cuvântul sigur al prorociei”, şi astfel să fim în acea atitudine potrivită de aşteptare care va discerne repede adevărul pe ((B18)) măsură ce acesta îşi are timpul cuvenit. Lucrurile ascunse aparţin lui Dumnezeu, dar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri pe vecie (Deut. 29:29). De aceea, dacă ne limităm strict la Cuvântul lui Dumnezeu şi evităm speculaţia deşartă, suntem pe teren sigur. Dacă planul şi timpurile şi sezoanele lui Dumnezeu nu sunt consemnate în Scripturi, atunci nimeni nu le poate găsi acolo; şi desigur Dumnezeu n-a consemnat prin profeţii şi apostolii Săi nimic ce dorea să ţină secret pe vecie. La timpul cuvenit şi în ordinea cuvenită, fiecare din aspectele consemnate ale planului divin, şi timpul şi anotimpul lor, le sunt arătate celor veghetori; dar planul ca un întreg, împreună cu aspectele timpului legate de el, nu era cuvenit a fi înţeles până la perioada numită „timpul sfârşitului” (Dan. 12:9, 10). Şi să nu uităm că până la timpul când Dumnezeu are ca scop să-Şi descopere tainele, nici învăţătura nici pietatea nu le pot descoperi. Cu toate că profeţiile au fost timp de secole în faţa ochilor tuturor, ele n-au putut fi dezlegate şi tainele lor n-au putut fi desluşite până când a sosit timpul cuvenit.
Când unii dintre ucenici au venit la Domnul nostru întrebând în privinţa timpului stabilirii Împărăţiei lui Dumnezeu, înainte să fi sosit vremea ca acesta să fie descoperit, El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau perioadele; pe acestea Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa” (Fapt. 1:7). Cu altă ocazie El a zis referitor la acelaşi subiect: „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama: vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va fi timpul acela. . . Şi ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Marcu 13:32, 33, 37.
Nu trebuie să înţelegem că aceste cuvinte ale Domnului nostru înseamnă că nimeni în afară de Tatăl nu va cunoaşte vreodatătimpurile şi sezoanele Sale; ca atare ele nu dovedesc că noi nu putem cunoaşte aceste timpuri şi sezoane acum, după cum nu dovedesc nici că Domnul nostru nu le poate ((B19)) cunoaşte acum. Şi însuşi faptul că toate elementele planului Tatălui nostru, precum şi timpurile şi sezoanele Lui se pot discerne clar acum, este o dovadă tare că acum trăim în timpul sfârşitului stăpânirii prezente a răului şi în zorii Zilei Milenare, când cunoştinţa trebuie să crească şi înţelepţii trebuie să înţeleagă (Dan. 12:4, 10). Dacă profeţia nu era dată cu scopul de a fi înţeleasă, atunci darea ei nu avea nici un obiectiv raţional.
Aceste expresii ale Învăţătorului indică faptul că Dumnezeu nu execută diferitele părţi ale planului Său într-o manieră întâmplătoare, hazardată, ci El are Iar puterea şi înţelepciunea Sa infinită garantează că nu poate fi eşec sau întârziere.
Aceste cuvinte dau şi ideea că până la vremea aceea Tatăl nu descoperise nimănui, nici chiar Domnului nostru Isus, timpurile şi sezoanele legate de planul Său. În loc să justifice presupunerea generală, că Domnul nostru a mustrat cercetarea şi interesul cu privire la timpuri şi sezoane, şi prin aceste cuvinte a interzis o asemenea examinare, adevărul este tocmai contrariul. Cuvintele Sale arată clar că deşi lor încă nu le fusese dat să cunoască timpurile şi sezoanele, acestea vor fi foarte importante cândva şi atunci ele vor fi descoperite celor veghetori. În vederea faptului că ele vor fi desigilate cândva şi că atuncivor fi foarte importante, El îi îndeamnă să „ia seama” şi să nu îngăduie indiferenţei să vină peste ei, ci să„vegheze” continuu, ca să poată şti când va veni timpul potrivit.
Cei care au vegheat de-a lungul veacului, deşi n-au văzut toate lucrurile pentru care au vegheat, au fost totuşi mult binecuvântaţi şi păstraţi despărţiţi de lume prin faptul că au făcut astfel; pe când cei care vor fi în viaţă la „timpul cuvenit” şi vor „veghea” cu supunere, vor şti, vor vedea, „vor înţelege” şi nu vor fi în necunoştinţă în mijlocul minunatelor evenimente ale „secerişului” acestui veac. ((B20)) Cel care, în oricare timp, neglijează să vegheze, pierde o binecuvântare pe care Învăţătorul a pus mare accent şi se dovedeşte că este fie orbit de prejudecată, de către dumnezeul acestei lumi, fie supraîncărcat cu lucrurile acestei vieţi şi cu interesele prezente, spre neglijarea angajamentului său de consacrare deplină faţă de Domnul, angajament de a căuta mai întâi Împărăţia şi viaţa viitoare.
Apostolii Petru şi Pavel atrag atenţia asupra acestui subiect al timpurilor şi sezoanelor. Petru declară (2 Pet. 1:16) că noi nu urmăm basme meşteşugit alcătuite; că el a văzut într-o ilustraţie gloria Împărăţiei viitoare a lui Cristos pe muntele schimbării la faţă, când a contemplat glorioasa„viziune” a lui Moise, Ilie şi Isus în veşminte strălucitoare. Moise reprezentând pe vrednicii din vechime (Evr. 11:38-40), care vor fi reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei cereşti, iar Ilie reprezentând pe „biruitorii” din acest Veac al Evangheliei — scena în întregul ei reprezentând „gloria viitoare”, după ce suferinţele pentru dreptate vor fi completat alegerea potrivit favorii. Totuşi Petru, chiar în timp ce-şi relata viziunea, indică mărturia profetică zicând: „Şi avem cuvântul prorociei şi mai sigur, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă” (2 Pet. 1:19). El ştia bine că atunci nimeni nu putea înţelege pe deplin toate profeţiile, şi astfel a îndemnat pe sfinţi la o atitudine veghetoare — nu să privească cerul, ci să vegheze pentru împlinirea a tot ce a spus Dumnezeu prin sfinţii proroci cu privire la restituţie şi la„timpurile restabilirii”, care formează o parte atât de mare şi de importantă din mărturia lor. El ne asigură că profeţia va avea tot timpul adevăruri importante pentru noi, pe tot parcursul până în zorii Zilei.
Apostolul Pavel declară: „Cât despre timpuri şi perioade nu aveţi nevoie să vi se scrie, fraţilor, pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
((B21))
[Va veni în tăcere, pe furiş, şi după ce a venit mulţi nu vor şti că sunt în ea.] Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei [neaşteptată sau rapidă în comparaţie cu procesul lent al celor şase mii de ani trecuţi, întocmai cum zilele noastre sunt numite zilele rapide ale aburului şi electricităţii — nu neaşteptat ca fulgerul, ci neaşteptat] ca durerile naşterii peste femeia însărcinată. . . Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ”. 1 Tes. 5:1-4.
„Fraţii” au cu toţii candela, cuvântul sigur al prorociei menţionat de Petru, ca o lumină într-un loc întunecos; şi câtă vreme îşi vor menţine atitudinea potrivită de fraţi, ca examinatori credincioşi, blânzi şi smeriţi ai Cuvântului, ei nu vor fi niciodată în întuneric: lor li se va da întotdeauna adevărul ca hrană la timp cuvenit. Ca atare, cei care au trăit în deplină armonie cu Dumnezeu n-au fost niciodată lăsaţi în necunoştinţă de adevărul necesar, să-şi caute drumul orbecăind în întuneric cu lumea. Avraam şi Lot au ştiut dinainte despre nimicirea Sodomei, Dumnezeu zicând: „Să ascund Eu oare de Avraam ceea ce am să fac?” (Gen. 18:17). Noe a ştiut despre potop la timp ca să construiască arca şi a fost informat chiar despre ziua când trebuia să intre în ea. La prima venire tot aşa, Simeon, Ana şi înţelepţii de la răsărit au ştiut să aştepte pe Mesia; de fapt aşteptarea era atunci generală (Luca 2:25-38; 3:15; Mat. 2:2). Şi dacă Dumnezeu a procedat aşa cu casa robilor, va face El mai puţin pentru casa Fiilor? Domnul şi Capul nostru a zis: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”. Domnul nostru trebuie desigur să cunoască timpurile şi sezoanele la vremea potrivită, fiindcă El trebuie să execute planul, şi dacă nu S-a schimbat, El le va face cunoscut planurile celor apropiaţi Lui şi asociaţi la opera Sa — prietenilor Săi, sfinţilor Săi.
((B22))
Raţiunea, deci, ne învaţă că pe cât este de sigur că scrie, „Stăpânul Domnul nu face nimic, fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii” (Amos 3:7), şi că cea mai mare parte din ceea ce le-a descoperit nu era pentru ei, ci pentru noi, Biserica Evanghelică (1 Pet. 1:12), pe atât este de sigur că credincioşii nu vor fi lăsaţi în întuneric, incapabili să discearnă Ziua Domnului când aceasta va fi sosit. Ea nu va veni peste ei ca un hoţ şi ca o cursă — fără să ştie, pentru că ei vor fi veghind şi vor avea lumina făgăduită, cuvenită atunci, asupra subiectului.
Apostolul spune de ce a făcut el afirmaţia hotărâtă, că voi, fraţilor, veţi şti cu privire la timpuri şi sezoane când se cuvine şi nu veţi fi în întuneric, zicând (vers. 5): „Pentru că voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei”. Aceştia sunt concepuţi de adevăr şi trebuie să fie dezvoltaţi prin adevăr din ce în ce mai mult până la ziua deplină — căreia îi aparţin. Iac. 1:18; Ioan 17:17, 19.
Să se observe cu câtă grijă pronumele voi, vi, vă şi ei, lor, din aceste scripturi şi din altele, deosebesc clasele la care se referă — deosebesc pe sfinţi de lume. Cunoştinţa pe care o vor avea sfinţii despre semnificaţia şi tendinţa evenimentelor care au loc în ziua Domnului este pusă în contrast cu ignoranţa lumii — „(Voi) (ei) vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei . . . şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţièîn întuneric pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ; voi toţi sunteţi fii ai luminii . . . ”. „Luaţi seama la voi înşivă”, zice Domnul, „ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii şi ziua aceea să vină peste voi fără veste. Căci ea va veni ca o cursă peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi deci [vegheaţi asupra voastră înşivă şi asupra cuvântului prorociei] tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici ((B23)) să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului”. Luca 21:34-36.
Înseamnă deci, că dacă un copil al lui Dumnezeu care trăieşte în ziua Domnului rămâne în întuneric sau în necunoştinţă în privinţa acestui fapt, el trebuie să fie ori îngreunat de lucrurile acestei vieţi şi îmbătat de spiritul lumii, ori altfel, supraîncărcat cu grijile acestei vieţi, şi în oricare dintre aceste cazuri el neglijează cu indiferenţă să vegheze cu candela curăţată şi arzândă şi cu ulei în vas — adică, cu Cuvântul lui Dumnezeu în inimă şi minte şi cu spiritul adevărului în el însuşi.
Cu toate că mult în legătură cu timpurile şi sezoanele, precum şi cu amănuntele planului a fost prezis de profeţi, ei şi-au mărturisit neştiinţa cu privire la importanţa profeţiilor pe care le-au exprimat. (Vezi Dan. 12:8; Ezec. 20:49; Mat. 13:17; 1 Pet. 1:10-12). Formulate în limbaj tainic şi simbolic, şi legate de evenimente pe atunci încă viitoare, era imposibil ca aceste profeţii să fie înţelese. Astfel, cu toate că au fost consemnate mai dinainte şi date ca să mărturisească în privinţa preştiinţei şi aranjamentului divin, ele au fost pentru învăţătura celor care vor trăi la timpul cuvenit pentru împlinirea lor, şi nu pentru cei care le-au rostit (Rom. 15:4). Ei au aşteptat desfăşurarea diferitelor aspecte ale planului divin legate de istoria umană, care, prin aranjamentul lui Dumnezeu, să deschidă aceste profeţii şi să-i îmbogăţească pe copiii lui Dumnezeu răbdători şi cercetători, cu „hrană la timp potrivit” pentru ceasul de ispitire şi de nevoie din „ziua cea rea” — ziua de strâmtorare prin care se sfârşeşte acest veac, şi în mijlocul căreia, de asemenea, se iveşte noua eră şi dispensaţie.
O minunată invenţie modernă care serveşte bine pentru a ilustra aranjamentul divin al profeţiei timpului este numită Închizătoarea cu Cifru Programat, folosită în unele din băncile mai mari. Ca şi la alte închizători cu ((B24)) cifru, cheia sau clanţa rămâne permanent în broască. Pentru a putea deschide trebuie făcute anumite mişcări, cunoscute numai de către cel care cunoaşte aranjamentul, în timp ce chiar şi cea mai uşoară deviere de la mişcările cuvenite nu face decât să complice problema şi s-o facă cu atât mai greu de deschis. Închizătoarea cu Cifru Programat are în plus aspectul deosebit că, printr-un aranjament cu ceas înăuntru trezoreriilor băncii, noaptea când se închid uşile, ele sunt în aşa fel zăvorâte încât nu pot fi deschise de nimeni până în dimineaţa următoare la ora fixată, iar atunci numai ca răspuns la folosirea cifrului corect, stabilit pentru închizătoare.
Astfel Tatăl nostru ceresc a închis şi a sigilat multe aspecte ale planului Său în cursul nopţii cu marea Sa Închizătoare Programată, care a fost fixată aşa încât să împiedice deschiderea lor până la „timpul hotărât” — în dimineaţa Zilei mari a restabilirii. Iar atunci Unsul lui Iehova, „Cel care are cheia” şi înţelege cifrul stabilit, „deschide şi nimeni nu va închide” (Apoc. 3:7). El ne deschide dându-ne informaţia necesară despre felul în care trebuie folosită cheia profeţiei de către cei doritori să afle comorile înţelepciunii infinite. Şi noi putem deschide acum comorile înţelepciunii divine, pentru că ora dimineţii a sosit — chiar dacă este devreme şi nu s-a luminat încă pentru lume. Dar numai ţinând seama cu grijă de instrucţiuni şi aplicând cheia la cifrul stabilit de marele Proiectant ni se vor deschide comorile ei.
De fapt, această ilustraţie se potriveşte cu întregul plan al lui Dumnezeu în toate părţile lui: fiecare aspect al adevărului şi fiecare profeţie nu este decât o parte a acelui mare cifru care poate fi deschis acum pentru că este dimineaţă — pentru că zăvoarele marii Închizători Programate sunt retrase. Iar acest mare cifru odată deschis, dezvăluie deplin şi grandios comorile nemărginite ale înţelepciunii, dreptăţii, iubirii şi puterii divine. Cel care va deschide va cunoaşte într-adevăr pe Dumnezeu ca niciodată înainte.
((B25))
Să examinăm deci Scripturile cu un spirit reverenţios, ca să putem învăţa ceea ce lui Dumnezeu Îi place să ne arate cu privire la timpurile şi sezoanele Sale. Deoarece El ne-a clarificat de curând marile elemente ale planului Său, în mod raţional ne putem aştepta să fie momentul cuvenit ca El să ne călăuzească în cunoaşterea aspectelor timpului acestui plan. Timpurile şi sezoanele au fost cu înţelepciune ascunse în trecut, şi astfel sfinţii au fost feriţi de descurajare, fiindcă timpul a fost lung; dar pe măsură ce planul se apropie de glorioasa lui împlinire, sfinţii au privilegiul să-l cunoască, pentru ca ei să-şi poată ridica sus capetele şi să se bucure, ştiind că eliberarea lor se apropie (Luca 21:28). Descoperirea timpului la „vremea sfârşitului” va fi tot aşa de folositoare şi stimulatoare pentru sfinţi, după cum descoperirea lui mai înainte ar fi fost pentru ei nefolositoare şi descurajatoare.
Evident că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii. Tot ce face El este în armonie cu un plan precis aranjat dinainte; iar timpurile şi sezoanele Sale nu sunt o parte neînsemnată sau neimportantă din planul Său. Să notăm că Isus S-a născut la timp –„Când a venit împlinirea timpului Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Gal. 4:4). Nu înainte, nici după, ci exact când s-a împlinit timpul. Prima propovăduire a Domnului nostru a avut ca subiect timpul — El a venit predicând şi zicând: „S-a împlinit timpul. . . Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15); „Hristos, la timpul cuvenit, a murit” (Rom. 5:6); El „a înviat a treia zi [la timpul hotărât], după Scripturi” (1 Cor. 15:4). În decursul misiunii Sale, duşmanii Săi au căutat adeseori să-L prindă, dar este declarat că n-au putut, „căci încă nu-I venise ceasul”. Ioan 7:30.
Profeţiile timpului n-au fost date pentru a satisface o simplă curiozitate, ci pentru a permite celui care studiază Cuvântul să recunoască evenimentele prezise când acestea sunt cuvenite. De pildă, cu toate că profeţia a marcat timpul ((B26)) şi felul primei veniri, ea n-a fost înţeleasă până după ce a venit Cristos, şi atunci ea a ajutat pe cei care studiau cu atenţie Scripturile să recunoască în omul Isus pe Cristosul, trimis de Dumnezeu potrivit cu ceea ce fusese hotărât şi cu profeţia. Şi la fel, profeţiile care marchează timpul şi modul celei de-a doua veniri sunt potrivite a fi înţelese aproape de timpul când trebuie să se petreacă acest eveniment, ca să ne ajute să recunoaştem ziua Lui atunci când ea va fi venit — precum şi ordinea evenimentelor ei şi datoriile acelei ore. Nu se pot citi cu luare aminte scripturile Vechiului Testament fără să se remarce importanţa care se dă datelor şi marea precizie cu care unele sunt notate, chiar şi ziua, deşi adesea ele sunt legate de evenimente ce par a fi foarte nesemnificative. Dar cel care studiază cu atenţie va afla că aceste diferite date şi referinţe cronologice sunt verigi ale unui minunat lanţ de mărturie care arată cu mare precizie mai ales două dintre cele mai importante şi mai semnificative evenimente ale istoriei lumii, şi anume: prima şi a doua venire a Răscumpărătorului şi Domnului lumii şi lucrurile importante în legătură cu ele.
Faptul că majoritatea creştinilor sunt indiferenţi faţă de aceste lucruri nu este un motiv ca aceia care iubesc arătarea Lui şi doresc să fie găsiţi aprobaţi de El să cadă într-o stare similară de încropeală.
Trebuie avut în vedere că Israelul trupesc, cu excepţia „prietenilor” lui Dumnezeu, s-au poticnit şi nu şi-au cunoscut timpulcercetării (Luca 19:44), şi că profetul a prezis poticnirea ambelor case ale lui Israel — casa nominală evreiască şi casa nominală creştină (Isa. 8:14). Numai „o rămăşiţă” la sfârşitul sau în secerişul fiecărei dispensaţii este pregătită să primească şi să aprecieze adevărurile cuvenite atunci, şi ca atare să intre în privilegiile şi binecuvântările speciale ale dispensaţiei care se iveşte. De aceea rămâne ca fiecare creştin, individual, în perioada de încheiere a acestui veac, să caute să fie unul din numărul acestei „rămăşiţe”, şi nu ((B27)) unul din masa celor încropiţi, apatici şi indiferenţi ai Bisericii creştine nominale,care desigur că se vor poticni, aşa cum a fost prezis de către profet, de către Domnul şi de către apostoli, şi aşa cum a fost preumbrit prin cursul Israelului trupesc, despre care s-a spus că este umbra sau tipul ei.
Dar în timp ce profeţia timpului va fi de mare folos la timpul ei cuvenit, arătând diferitele aspecte ale planului lui Dumnezeu cu privire la seceriş etc., este adevărat şi că o cunoaştere a modului venirii şi arătării Domnului nostru este foarte necesară. Pentru aceasta, la locul ei potrivit, se cere o foarte mare atenţie. Iar în spatele acestei întregi cunoştinţe trebuie să se găsească sfinţenia şi umilinţa, care trebuie să pregătească terenul pentru primirea ei, prin aceea că va permite copilului lui Dumnezeu să înlăture prejudecata din inima sa şi să caute cu sârguinţă să cunoască ceea ce a fost descoperit. Aşa a fost şi la prima venire: numai cei serioşi, consacraţi, blânzi au discernut timpul şi felul. Cei lumeşti şi cei prea îngreunaţi, cei sătui, nu vor discerne nici profeţiile, nici semnele timpurilor care le împlinesc pe acestea, până când secerişul va fi trecut şi vara favorii speciale se va fi sfârşit.
La sfârşitul sau în „secerişul” Veacului Iudeu, „israeliţii cu adevărat”, umiliţi şi serioşi într-adevăr, se aflau într-o stare de aşteptare care se deosebea mult de a celor mândri dintre ei, a celor lumeşti şi a celor convinşi că numai ei au dreptate; aşa încât ei erau mai pregătiţi nu numai să accepte planul lui Dumnezeu aşa cum l-a orânduit El, ci erau mai pregătiţi şi să asculte şi să examineze adevărul atunci când au venit în contact cu el. Iar Domnul nostru, în timp ce respingea prin răspunsuri evazive sau misterioase tertipurile pline de mulţumire de sine, cicălitoare ale fariseilor, Şi-a făcut timp şi a avut grijă să clarifice şi să explice adevărul celor care-l căutau cu smerenie şi seriozitate (Mat. 13:10-17; 16:1-4; Marcu 7:1-23; Luca 18:18-30; Ioan 1:45-51; Luca 24:13-49; Ioan 20:24-28; 21:1-12). Cei mândri şi mulţumiţi de sine, şi ((B28)) toţi care îi urmau pe aceştia, s-au poticnit (Mat. 15:14), pe când cei umiliţi, cei flămânzi după adevăr se interesau de adevăr cu seriozitate (Mat. 13:36; Marcu 4:10). Iar Domnul le explica unora ca aceştia cuvintele tainice, spunând: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară [care nu sunt israeliţi cu adevărat] toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde, pentru ca, privind, să privească şi să nu vadă; şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă”.
Tot aşa este şi la sfârşitul acestui veac. Acum, ca şi atunci, adevărul separă pe cei serioşi şi smeriţi şi-i conduce mai departe în cunoştinţa cuvenită acum pentru unii ca aceştia, şi-i întăreşte şi-i luminează pentru ca ei să nu se poticnească împreună cu masa creştinilor nominali; în timp ce acei încropiţi şi mulţumiţi de sine resping adevărurile cuvenite acum, fiindcă sunt orbiţi prin starea nepotrivită a inimii lor. Prin urmare, ei vor fi respinşi de Domnul ca nevrednici să devină Mireasa Lui. Efes. 4:1; 1 Cor. 9:27.
O greşeală mare în care mulţi cad constă în a crede că o cunoaştere a acţiunilor şi planurilor lui Dumnezeu este de mică importanţă, că tot ce cere Dumnezeu de la noi sunt harurile caracterului creştin, iar acestea se pot păstra mai bine prin ignoranţă. Cât de diferit prezintă Scripturile această problemă! Ele ne sfătuiesc nu numai să cultivăm harurile caracterului creştin, ci şi să păstrăm constant acea stare a inimii care ne face capabili să discernem adevărul — mai cu seamă acest mare adevăr al prezenţei Domnului atunci când acesta este cuvenit — şi când au loc schimbările dispensaţionale. Cunoaşterea adevărului dispensaţional la sfârşitul acestui veac este tot atât de importantă cum a fost şi la sfârşitul Veacului Iudeu. Cei care n-au discernut adevărul cuvenit atunci, n-au primit favorurile cuvenite atunci. Şi chiar aşa este şi la sfârşitul acestui veac: cei care nu pot discerne Adevărul cuvenit acum, fiind orbiţi de necredinţă şi de felul de viaţă lumesc, nu pot primi favorurile speciale cuvenite acum. Ei nu sunt biruitori, şi ca atare sunt nepotriviţi să fie mireasa lui ((B29)) Cristos şi să intre în glorioasa moştenire a sfinţilor ca moştenitori împreună cu El. Adevărul în acest veac, în împrejurări contrare pentru primirea lui, devine o încercare a credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu; şi prin urmare separă ca o seceră pe cei potriviţi de cei nepotriviţi — grâul de neghină.
Studiul timpului profetic atrage după sine dispreţ, din cauza aplicărilor lui greşite din trecut făcute de „adventişti” şi de alţii, şi în consecinţă din cauza neîmplinirii evenimentelor aşteptate să se întâmple la timpurile declarate. Noi vedem însă că până şi aceasta a făcut parte din planul lui Dumnezeu de a ascunde subiectul pentru toţi, afară de o clasă pentru care era intenţionat, prin permiterea ca el să atragă după sine dispreţ şi luare în derâdere, împiedicând astfel ca acesta să fie înţeles de către cei înţelepţi şi precauţi în felul lumii (Mat. 11:25). Nu ne îndoim că aceasta a făcut parte din planul divin, întocmai ca trimiterea lui Isus la Nazaret, un loc dispreţuit, ca să Se numească „Nazarinean” (Mat. 2:23), cu toate că în realitate El S-a născut în onorabila cetate Betleem. După cum cei înţelepţi şi cei precauţi în felul lumii din vremea aceea au zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”, la fel şi astăzi, când se menţionează timpul profetic sau ceva legat de a doua venire a Domnului, mulţi strigă, „adventişti!” — ca şi cum ar zice, „poate veni ceva bun de la adventism?” — chiar dacă admit că multe profeţii referitoare la timp nu s-au împlinit încă şi că a doua venire a Domnului nostru este cel mai proeminent subiect din Scripturi.
Avem o mare simpatie atât pentru adventiştii de la prima venire (evreii), cât şi pentru cei de la a doua venire, deşi numai puţini dintre ambii şi-au dat seama de adevărurile de a căror înţelegere au fost atât de aproape, dar pe care nu le-au putut înţelege, fiecare fiind orbiţi de aştepări false. Prietenii noştri adventişti n-au recunoscut nici modul, nici scopul întoarcerii Domnului aşa cum învaţă Scripturile; prin urmare ei n-au aşteptat să-L vadă „aşa cum este”,ci aşa cum a fost. Ei consideră obiectivul venirii Lui ca un lucru care va ((B30)) umple de spaimă şi groază inimile tuturor, cu excepţia celor sfinţi; că obiectivul Lui este să adune pe cei aleşi, să nimicească tot restul omenirii şi să ardă lumea. Având astfel de idei, ei au folosit profeţiile timpului ca un bici cu care să biciuiască lumea şi s-o aducă la Dumnezeu. Dar lumea a privit cu răceală şi a zis că aceştia erau entuziaşti iraţionali, şi, dacă există un Dumnezeu, de bună seamă El este mai înţelept şi mai drept de-atât. Dispreţul lumii s-a intensificat tot mai mult, deoarece tot mereu au prezis o nimicire a tot ce este material şi o prăbuşire a lumilor, şi tot mereu prezicerile lor au dat greş — până când acum chiar şi menţionarea timpului profetic este privită în mod foarte general cu un zâmbet neîncrezător sau cu dispreţ făţiş, chiar de către creştini care ştiu bine că profeţia şi cronologia constituie o bună parte din revelaţia lui Dumnezeu.
Dar binecuvântat este
„Cel care suportă nemişcat a lumii încruntare
Şi nu dă atenţie surâsului ei dispreţuitor;
Pe acela mări de strâmtorare nu-l pot îneca
Şi nici uneltirile lui Satan nu-l pot înşela”.
Dar Dumnezeu n-a dat profeţiile timpului cu un astfel de scop, şi El nici nu va încerca să convertească lumea într-un astfel de mod; deoarece El caută închinători care I se închină în duh şi adevăr (Ioan 4:23), şi nu din aceia care vin de frică în serviciul Său. Dacă El ar fi intenţionat să-i aducă pe oameni la ascultare prin teroare, ar fi putut plănui o metodă mai eficace decât vestirea timpului — după cum au dovedit prietenii noştri adventişti. Timpul profetic a fost dat, nu pentru a alarma lumea — nu pentru lume, în nici un sens — ci pentru a lumina, a întări, a mângâia, a încuraja şi a călăuziBiserica în vremurile tulburi de la sfârşitul veacului. De aceea este scris: „Nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor înţelege”. Pentru aceştia profeţia timpului va deveni hrană la timp potrivit, iar aceasta, împreună cu altă hrană, va întări pe cei care o folosesc, aşa încât vor „putea staîn ziua cea rea” — ziua de strâmtorare prin care se încheie acest veac. Ea le va permite să înţeleagă evenimentele minunate care se petrec în jurul lor, astfel încât ((B31)) ei nu vor fi nici mistuiţi de frică şi groază, nici înghiţiţi de proiectele şi teoriile false — pe nedrept numite ştiinţă — care vor fi din belşug în această zi. Şi, mai mult, ei pot să fie, în mijlocul focului mistuitor [al strâmtorării], martori pentru Dumnezeu şi pentru planul Său şi să înveţe poporul — să arate gloriosul rezultat al planului lui Iehova, ridicând un steag pentru popor. Isa. 62:10.
Acesta este scopul profeţiei timpului, şi cât este de important, cât este de indispensabil — pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit în acest timp. Fără aceste dovezi profetice ale timpului noi am putea vedea evenimentele din această Zi a Domnului şi să nu ştim nimic despre ea sau despre datoriile şi privilegiile noastre în ea. Ca atare, nici unul dintre adevăraţii consacraţi să nu subaprecieze aceste dovezi profetice ale timpului, care au fost date cu scopul de a călăuzi cuvintele şi faptele noastre în Zorii timpurii ai Zilei Milenare, înainte de răsăritul soarelui, în timp ce lumea şi biserica nominală sunt încă adormiţi, ignoranţi şi neatenţi la schimbările dispensaţionale care au loc acum. Aceste dovezi profetice ale timpului au fost în mare măsură mijloacele lui Dumnezeu de a-i atrage atenţia scriitorului mai deplin şi cu mai mare grijă asupra altor trăsături ale planului divin. Atenţia dată acestora trebuie să aibă ca rezultat un profit durabil pentru cel care studiază, nu numai prin faptul că-l vor informa asupra „adevărului prezent”, dar şi prin faptul că va da forţă şi realism vital tuturor adevărurilor scripturale, furnizând dovada că toate planurile lui Dumnezeu conlucrează în timp, precum şi în fel, pentru dezvoltarea glorioaselor Sale scopuri.
Insuccesul prezicerilor adventiştilor, care au încercat să fixeze un timp pentru arderea lumii etc., etc., a fost mai mult în privinţa caracterului evenimentelor aşteptate decât în privinţa timpului. Ca şi în cazul evreilor, ei au greşit căutând lucrul incorect la timpul corect. Aceasta a fost cauza secundară a neputinţei lor de a înţelege clar adevărul, dar cauza ((B32)) principală a fost că nu sosise încă timpul pentru o descoperire mai clară. Şi totuşi era timpul ca sfinţii să fie stimulaţi să se aştepte la arătarea Domnului — să iasă în întâmpinarea Mirelui şi să aibă o dezamăgire înainte de adevărata venire a Sa — toate acestea fiind arătate în pilda Domnului nostru despre Cele Zece Fecioare, aşa cum se va arăta pe larg mai târziu. După cum s-a arătat în volumul precedent, focul care trebuie să mistuie pământul în Ziua Domnului este simbolic, nu literal; iar în capitolele următoare se va arăta că aplicările unor profeţii ale timpului pe care adventiştii le-au dat la o parte ca fiind greşite, n-au fost greşite, ci corecte, şi că ele arată clar focul simbolic din acest timp — deja în desfăşurare.
Adventiştii, ostenind sub dificultatea aşteptării unei arderi literale a pământului, au încercat să introducă forţat toate perioadele profetice ca să se termine într-o singură zi obişnuită — o zi de douăzeci şi patru de ore — şi astfel au forţat unele profeţii pentru a le face să se potrivească şi să se termine odată cu altele. Dar o vedere mai clară asupra planului divin descoperă acum armonia perfectă a diferitelor profeţii cu privire la timp, şi nu este necesar să se deformeze sau să se forţeze vreuna pentru a o face să se potrivească cu altele. Deoarece în capitolele următoare facem o examinare a principalelor profeţii, noi nu formăm o teorie şi apoi să ne străduim să adaptăm la ea toate perioadele profetice, ci urmărim cu grijă fiecare perioadă până la terminarea ei, şi apoi ţesem laolaltă teoria sau planul astfel indicat de marele Descoperitor al tainelor. Se va constata că ordinea şi armonia planului lui Dumnezeu sunt tot atât de evidente în timpurile şi sezoanele lui ca şi în caracteristicile glorioase ale acestui plan urmărite în volumul precedent şi reprezentate grafic pe Planul Veacurilor. Şi când marele orologiu al veacurilor bate orele indicate pe cadranul profetic, evenimentele prezise urmează tot aşa de sigur cum este de sigur că Dumnezeu le-a prezis.
Noaptea de păcat a pământului se va termina cu o dimineaţă de bucurie
Planul divin al veacurilor – Studiul I
Noaptea de păcat a pământului se va termina cu o dimineaţă de bucurie
O noapte de plâns şi o dimineaţă de bucurie — Două metode de căutare a adevărului — Metoda urmată aici — Scopul acestei lucrări — Diferenţa între studiul reverenţios al Scripturilor şi obiceiul periculos al speculaţiei — Obiectivul profeţiei — Starea religioasă prezentă a lumii, văzută din două puncte de vedere — Întunericul egiptean — Un curcubeu al făgăduinţei — Cărarea celui drept este progresivă — Cauza marii apostazii — Reforma — Aceeaşi cauză împiedică Uarăşi progresul adevărat — Perfecţiunea cunoştinţei nu este un lucru al trecutului, ci al viitorului
Titlul acestui volum de studii — „Planul divin al veacurilor” — sugerează o progresie sistematică în aranjamentul divin, cunoscută mai dinainte Dumnezeului nostru. Noi credem că din acest punct de vedere, şi nu din altul, se poate vedea că învăţăturile revelaţiei divine sunt atât frumoase cât şi armonioase. Perioada de permisiune a păcatului a fost pentru omenire o noapte întunecoasă care nu va fi uitată niciodată; dar ziua glorioasă a dreptăţii şi favorii divine, ce va fi introdusă prin Mesia, care, ca Soare al Dreptăţii, va răsări şi va străluci deplin şi clar în toţi şi peste toţi, aducând vindecare şi binecuvântare, va fi mai mult decât contrabalansarea nopţii îngrozitoare de plâns, suspin, durere, boală şi moarte, în care a fost atâta vreme creaţia care suspină. „Seara vine plânsul, iar DIMINEAŢA vine veselia.” Psalmul 30:5.
((10))
Ca din instinct, toată creaţia, în timp ce suspină şi suferă durerile naşterii, aşteaptă, speră şi tânjeşte după ZIUĂ, pe care oamenii o numesc Epoca de Aur; totuşi ei bâjbâie orbeşte, fiindcă nu sunt conştienţi de scopurile îndurătoare ale marelui Iehova. Dar nici chiar cele mai înalte concepţii ale lor despre o astfel de epocă nu corespund nici pe departe cu ceea ce va fi realitatea. Marele Creator pregăteşte „un ospăţ de lucruri grase”, care va uimi creaturile Sale şi va fi excesiv mai mult, mai abundent decât ceea ce în mod rezonabil puteau ele cere sau aştepta. Şi creaturilor Sale uimite, care privesc lungimea, lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu care întrece toate aşteptările, El le explică: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice DOMNUL. Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. Isaia 55:8, 9.
Deşi noi ne vom strădui în această lucrare, cu succes credem, să punem planul lui Dumnezeu în faţa cititorului interesat şi nepărtinitor într-un mod mai armonios, mai frumos şi mai raţional decât se înţelege în general, aşa cum el se raportează la trecutul, prezentul şi viitorul procedurilor Sale şi cum le explică, totuşi cu hotărâre negăm că acesta este rezultatul înţelepciunii sau capacităţii extraordinare din partea scriitorului. Lumina de la Soarele Dreptăţii, în aceste zori ale Zilei Milenare, este cea care descoperă aceste lucruri ca „adevăr prezent”, cuvenit să fie apreciat acum de către cei sinceri — cei curaţi cu inima.
Deoarece scepticismul este în floare, însăşi temelia religiei adevărate şi a adevărului este pusă adesea la îndoială chiar de către cei sinceri. Noi ne-am străduit să descoperim suficient din temelia pe care trebuie zidită toată credinţa — Cuvântul lui Dumnezeu — pentru a da încredere şi siguranţă în mărturia lui chiar şi celui necredincios. Şi ne-am străduit să facem acest lucru într-un mod care va apela la raţiune şi va putea fi acceptat ca temelie. Apoi pe această temelie ne-am străduit să zidim învăţăturile Scripturii în aşa manieră încât, ((A11)) pe cât posibil, chiar simpla judecată umană să-i poată încerca laturile şi unghiurile după cele mai exigente reguli de dreptate pe care ea le poate cere.
Crezând că Scripturile revelează un plan consecvent şi armonios, care, dacă este văzut, trebuie să se recomande pe sine fiecărei conştiinţe sfinţite, această lucrare este publicată în speranţa că va ajuta pe cei care studiază Cuvântul lui Dumnezeu, sugerând linii de gândire care se armonizează unele cu altele şi cu Cuvântul inspirat. Cei care recunosc Biblia ca revelaţia planului lui Dumnezeu — şi acestora ne adresăm în special — vor fi de acord fără îndoială că, dacă este inspirată de Dumnezeu, învăţăturile ei, când sunt luate ca întreg, trebuie să descopere un plan armonios şi consecvent cu sine şi cu caracterul Autorului lui Divin. Ca şi căutători ai adevărului, obiectivul nostru trebuie să fie a obţine completul şi armoniosul întreg al planului revelat al lui Dumnezeu; şi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem motiv să aşteptăm acest lucru, deoarece este promis că spiritul adevărului ne va conduce în tot adevărul. Ioan 16:13.
Ca cercetători, avem două metode la dispoziţie. Una este să căutăm printre toate vederile sugerate de diferitele secte ale bisericii şi să luăm de la fiecare acel element pe care l-am putea considera adevăr — o sarcină fără sfârşit. O dificultate pe care am întâlni-o prin această metodă ar fi că, dacă judecata noastră ar fi denaturată şi deformată, sau prejudecăţile noastre înclinate în vreo direcţie — şi ale cui nu sunt? — aceste dificultăţi ar împiedica alegerea noastră corectă şi am putea alege eroarea şi respinge adevărul. Iarăşi, dacă am adopta această metodă am pierde mult, pentru că adevărul este progresiv pentru cei care-l caută şi umblă în lumina lui, luminând tot mai mult până la ziua perfectă, în timp ce diferitele crezuri ale diferitelor secte sunt fixate şi staţionare, şi aşa au fost întocmite cu secole în urmă. Şi fiecare din ele desigur conţine o proporţie mare de eroare, deoarece în anumite privinţe importante fiecare le contrazice pe celelalte. Această metodă ar conduce într-un labirint de ((A12)) dezorientare şi confuzie. Cealaltă metodă este să ne debarasăm minţile de orice prejudecată şi să ţinem minte că nimeni nu poate şti mai mult despre planurile lui Dumnezeu decât a revelat El în Cuvântul Său, şi că aceasta le-a fost dat celor blânzi şi umiliţi cu inima; şi ca atare, căutând serios şi sincer numai conducerea şi învăţătura Sa, vom fi conduşi de către marele lui Autor la o înţelegere a planului, pe măsură ce acesta devine cuvenit a fi înţeles, folosindu-ne de diferitele ajutoare pregătite divin. Vezi Efeseni 4:11-16.
Această lucrare este special destinată ca ajutor pentru această clasă de căutători ai adevărului. Se va remarca faptul că referinţele ei sunt numai la Scripturi, cu excepţia cazului în care se poate apela la istoria lumii pentru a dovedi împlinirea declaraţiilor Scripturii. Mărturiei teologilor moderni nu i s-a acordat nici o greutate, iar aceea a aşa-zişilor Primii Părinţi a fost omisă. Mulţi dintre ei au mărturisit în armonie cu gândurile exprimate aici, dar noi credem că o greşeală obişnuită la oamenii din prezent şi din toate timpurile este să creadă anumite doctrine fiindcă şi alţii, în care aveau încredere, le-au crezut. Aceasta este evident o cauză rodnică a erorii, pentru că mulţi oameni buni au crezut şi au învăţat pe alţii eroarea, cu o conştiinţă cu totul bună (Faptele 26:9). Căutătorii adevărului trebuie să-şi golească vasele de apele noroioase ale tradiţiei şi să le umple la fântâna adevărului — Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o învăţătură religioasă nu trebuie să aibă greutate dacă nu-l conduce pe căutătorul adevărului la acea fântână.
Această lucrare este prea mică, chiar şi pentru o examinare generală şi rapidă a întregii Biblii şi a învăţăturilor ei; dar recunoscând graba zilelor noastre, ne-am străduit să fim atât de concişi pe cât ni s-a părut a permite importanţa subiectelor.
Celui care studiază cu interes i-am sugera că pentru el ar fi nefolositor să treacă în fugă peste această lucrare, sperând să obţină forţa şi armonia planului sugerat şi a dovezilor scripturale prezentate în ea. Noi ne-am străduit pe tot ((A13)) parcursul să prezentăm diferitele fragmente de adevăr, nu numai într-un astfel de limbaj, dar şi într-o astfel de ordine care să permită cât se poate de bine tuturor claselor de cititori să înţeleagă clar subiectul şi planul general. În timp ce studiul amănunţit şi ordonat este necesar pentru aprecierea oricărei ştiinţe, în mod special este aşa pentru ştiinţa revelaţiei divine. Şi în această lucrare el este dublu necesar prin faptul că, pe lângă că este un tratat asupra adevărurilor revelate divin, este şi o examinare a subiectului (după câte ştim noi) dintr-un punct de vedere complet diferit de acela al oricărei alte lucrări. Nu avem de oferit nici o justificare pentru tratarea multor subiecte de obicei neglijate de creştini — printre altele, venirea Domnului nostru şi profeţiile şi simbolismul Vechiului şi Noului Testament. Nici un sistem teologic care trece cu vederea sau omite cele mai importante trăsături ale învăţăturii scripturale nu trebuie să fie prezentat sau acceptat. Avem încredere totuşi că se va recunoaşte o deosebire mare între studiul serios, cumpătat şi reverenţios al profeţiei şi al altor scripturi în lumina faptelor istorice împlinite, pentru a obţine concluzii pe care judecata sănătoasă sfinţită le poate aproba, şi o practică prea obişnuită a speculaţiei generale care, atunci când se aplică la profeţia divină, este gata să dea frâu liber teoriei nesăbuite şi fanteziei vagi. Cei care cad în acest obicei primejdios, în general se transformă în profeţi (?) în loc de studenţi ai profeţiei.
Nici o activitate nu este mai nobilă, mai înnobilatoare decât studiul reverenţios al scopurilor revelate ale lui Dumnezeu — „lucruri . . . în care chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:12). Faptul că înţelepciunea lui Dumnezeu a dat profeţii despre viitor, ca şi declaraţii privind prezentul şi trecutul, este de la sine o mustrare de către Iehova a nechibzuinţei unora dintre copiii Săi, care-şi scuză ignoranţa şi neglijează studiul Cuvântului Său zicând: „Există destul în Matei capitolul 5 pentru a mântui pe oricine”. Nici să nu presupunem că profeţia a fost dată numai pentru a satisface curiozitatea legată de viitor. Obiectivul ei evident este de a-l ((A14)) face pe copilul consacrat al lui Dumnezeu familiar cu planurile Tatălui său, pentru ca în acest fel să-şi înroleze interesele şi simpatia în aceste planuri, şi să i se permită să privească atât prezentul cât şi viitorul din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Când astfel este interesat în lucrarea Domnului, el poate servi atât cu spiritul cât şi cu înţelegerea; nu numai ca un serv, ci şi ca un fiu şi moştenitor. Revelând acestora ceea ce va fi, contracarează influenţa a ceea ce este acum. Efectul studiului atent nu poate fi altfel decât întăritor pentru credinţă şi stimulator pentru sfinţenie.
În ignoranţă de planul lui Dumnezeu pentru recuperarea lumii din păcat şi urmările lui, şi sub ideea falsă că biserica nominală în condiţia ei prezentă este singurul mijloc pentru realizarea acestui plan, astăzi, după ce Evanghelia a fost propovăduită timp de aproape nouăsprezece secole, starea lumii este astfel încât trezeşte îndoieli serioase în orice minte gânditoare atât de greşit informată. Astfel de îndoieli nu sunt învinse uşor cu nimic ce nu este adevăr. De fapt, fiecărui observator care cugetă, din două lucruri trebuie să-i fie evident unul: ori Biserica a făcut o mare greşeală presupunând că în veacul prezent şi în condiţia ei prezentă slujba ei a fost să convertească lumea, ori, altfel, planul lui Dumnezeu a fost un eşec jalnic. Pe care alternativă a dilemei o vom accepta noi? Mulţi au acceptat şi fără îndoială mai mulţi încă o vor accepta pe cea din urmă şi vor umfla rândurile necredinţei în ascuns sau deschis. Unul din obiectivele acestui volum este de a ajuta pe unii ca aceştia care cad astfel în mod nevinovat.
La pagina 16 prezentăm o diagramă publicată de „Societatea misionară londoneză” („London Missionary Society”) şi după aceea în Statele Unite de „Consiliul pentru misiuni a femeilor prezbiteriene” („Women’s Presbyterian Board of Missions”). Se numeşte „Un apel mut în favoarea misiunilor externe”. Ea spune o poveste tristă de întuneric şi ignoranţă despre singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie să fim mântuiţi. ((A15)) „Veghetorul” („The Watchman”) — ziarul „Asociaţiei creştine a tinerilor” („Y.M.C.A.”) din Chicago a publicat aceeaşi diagramă şi comentând-o a spus:
„Ideile unora sunt foarte ceţoase şi nedefinite în legătură cu starea spirituală a lumii. Acasă şi în străinătate auzim despre glorioasa lucrare de reînsufleţire, despre noi eforturi misionare în diferite direcţii, despre deschiderea una după alta a ţărilor spre Evanghelie şi despre sume mari care sunt dedicate răspândirii ei; şi ajungem la ideea că se fac eforturi adecvate pentru evanghelizarea naţiunilor pământului. Se estimează astăzi că populaţia lumii este de 1.424.000.000 (în 1886 — n.e.), şi, studiind diagrama, vom vedea că mult mai mult de jumătate — aproape două treimi — sunt încă complet păgâni, iar restul sunt în cea mai mare parte fie urmaşi ai lui Mahomed, fie membri ai acelor biserici apostate a căror religie este practic o idolatrie creştinizată şi despre care cu greu se poate spune că ţine sau învaţă Evanghelia lui Cristos. Chiar cu privire la cei o sută şaisprezece milioane de protestanţi nominali trebuie să ne amintim ce mare proporţie în Germania, Anglia şi în această ţară (S.U.A.–n.e.) au căzut în necredinţă — un întuneric mai adânc, dacă este posibil, chiar decât cel al păgânismului — şi ce mulţi sunt orbiţi de superstiţie sau sunt îngropaţi în extremă ignoranţă; aşa încât, în timp ce opt milioane de evrei resping încă pe Isus din Nazaret şi în timp ce mai mult de trei sute milioane care-I poartă numele au căzut de la credinţa Lui, mai mult de o sută şaptezeci milioane se închină lui Mahomed, iar restul enorm al omenirii se închină până în ziua de astăzi la animale şi pietre, la propriii lor străbuni, la eroi morţi sau la diavol însuşi; toţi, într-un fel sau altul, adorând şi servind creatura în locul Creatorului, care este Dumnezeu peste toţi, veşnic binecuvântat. Nu este aceasta îndeajuns pentru a întrista inima creştinilor cugetători?”
Cu adevărat acesta este un tablou trist. Şi, deşi diagrama prezintă nuanţe de diferenţă între păgâni, mahomedani şi evrei, toţi sunt la fel, în ignoranţă totală de Cristos. Unii ar putea presupune la început că această vedere referitoare la proporţia de creştini este prea întunecată şi mai curând exagerată, dar noi credem contrariul. Ea arată creştinătatea nominală în cele mai luminoase culori posibile. ((A16))
((A17))
De exemplu, cei 116.000.000 puşi ca protestanţi sunt cu mult peste numărul adevărat. Şaisprezece milioane, credem noi, exprimă mai apropiat numărul membrilor adulţi declaraţi ai bisericii, şi un milion, ne temem, ar fi o estimare prea liberală a „turmei mici”, a celor „sfinţiţi în Isus Hristos”, care „umblă nu potrivit firii păcătoase, ci potrivit Duhului”. Trebuie ţinut minte că o proporţie mare a membrilor bisericii, întotdeauna puşi la socoteală, sunt copiii şi pruncii. Acesta este cazul în special în ţările Europei. În multe dintre acestea copiii sunt socotiţi membri ai bisericii din cea mai fragedă pruncie.
Dar întunecat cum pare, acesta nu este cel mai întunecat tablou pe care-l prezintă omenirea decăzută. Decupajul de mai sus prezintă numai generaţiile prezente în viaţă. Când considerăm faptul că în cei şase mii de ani trecuţi, secol după secol au măturat alte mulţimi vaste, care aproape toţi au fost învăluiţi în aceeaşi ignoranţă şi păcat, cât de întunecată este scena! Văzut din acest popular punct de vedere, acesta este cu adevărat un tablou îngrozitor.
Diferitele crezuri de astăzi învaţă că toate aceste miliarde ale omenirii, neştiutoare de singurul nume dat sub ceruri prin care trebuie să fim mântuiţi, sunt pe drumul care duce drept spre chinul veşnic; şi nu numai atât, dar toţi cei 116.000.000 de protestanţi, exceptând foarte puţini sfinţi, sunt siguri de aceeaşi soartă. Nu-i de mirare dar, ca aceia care cred astfel de lucruri îngrozitoare despre planurile şi scopurile lui Iehova să fie zeloşi în promovarea proiectelor misionare — mirare este că nu sunt înnebuniţi după ele. A crede cu adevărat aşa, şi a aprecia astfel de concluzii, ar lipsi viaţa de orice plăcere şi ar învălui în tristeţe orice perspectivă luminoasă a naturii.
Pentru a arăta că în subiectul despre soarta păgânilor nu am făcut declaraţii false despre „ortodoxie”, cităm din broşura „Un apel mut în favoarea misiunilor externe”, în ((A18)) care a fost publicată diagrama. Propoziţia de încheiere este: „Evanghelizaţi marile generaţii de peste hotare — cele o mie de milioane suflete care mor în disperare fără Cristos, într-o proporţie de 100.000 pe zi”.
Dar, deşi aceasta este trista privelişte din punctul de vedere al crezurilor umane, Scripturile prezintă o vedere mai luminoasă, ceea ce aceste pagini au ca scop să arate. Instruiţi de Cuvânt, nu putem crede că marele plan de mântuire al lui Dumnezeu a fost sau va fi vreodată menit să fie un astfel de eşec. Va fi o uşurare pentru copilul dezorientat al lui Dumnezeu, să remarce că profetul Isaia prezice tocmai această stare de lucruri şi remediul ei, zicând: „Căci iată, întunericul va acoperi pământul şi negură mare popoarele; dar DOMNUL va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine. Şi neamuri [păgânii] vor umbla în lumina ta” (Isaia 60:2, 3). În această profeţie, negura mare este luminată de curcubeul făgăduinţei: „Neamuri [popoarele pământului în general] vor umbla în lumina ta”.
Neîntrerupta mizerie şi întunecime a lumii, şi progresul lent al adevărului, nu numai că au fost o taină pentru Biserică, dar şi lumea şi-a cunoscut şi simţit starea. A fost un întuneric ce se putea simţi, asemenea întunericului care a învăluit Egiptul. Ca dovadă la aceasta, remarcăm spiritul rândurilor următoare, extrase dintr-o revistă din Filadelfia. Îndoiala şi tristeţea, intensificate de crezurile conflictuale ale diferitelor şcoli, n-au fost încă risipite din mintea scriitorului prin razele adevărului divin emanate direct din Cuvântul lui Dumnezeu:
„Viaţă! Taină adâncă! Cine poate să spună
Ce trebuinţă are El de-acest slab lut?
Format de a Sa mână cu minunată măiestrie —
Materie, minte, voinţă şi suflet hotărât;
Născut doar ca să moară; moartea — sigur destin.
Unde-i atuncea acea boare, acea suflare trecătoare?
Căci unul măcar din numărul cel mare,
((A19))
Care-au trăit, au murit şi mult au suferit,
Nu se întoarce să spună planul măreţ —
Acel viitor, care-i al tău şi al meu.
Te rugăm, o, Doamne, încă o rază trimite,
Lumină ce calea să ne arate;
Nu pe credinţă bazată, ci o vedere mai clară,
Ai nopţii nori întunecaţi să-i facă să dispară;
Această îndoială, frică şi spaimă cutremurătoare
Şi gândul ce ne strică prezenta binecuvântare.
Această minte fără de-ncetare,
Mereu cu un avânt mai mare
Respinge dogmele prezente,
Învăţate de secte şi şcoli disonante,
Ca să-ncătuşeze raţiunea cu-a lor reguli şi legi.
Vrem să Te cunoaştem aşa precum eşti —
Al nostru loc la Tine — şi rolul ce-l avem
În planul acesta fără egal
Creator infinit, şi om.
Ridică vălul acesta care vederea acoperă dar,
«Să fie lumină!» dă poruncă iar;
Dezvăluie taina tronului Tău,
Căci noi necunoscutul în beznă căutăm.”
La aceasta noi răspundem:
A vieţii taină desigilată va spune curând
Ce bucurie are El în acest slab lut,
Format de a Sa mână cu minunată măiestrie,
Marcat cu al Său chip: voinţă şi gândire;
Născut nu ca să moară, ci o naştere nouă
Urmează sentinţei — „pământul în pământ”.
Căci Unul din numărul cel mare,
Care-a trăit, care-a murit şi mult a suferit,
A înviat şi-a dovedit planul măreţ al lui Dumnezeu —
Viitorul acela, al tău şi al meu.
Al Său Cuvânt dezvăluie acum
O rază de lumină nouă, ce ne conduce pe drum;
Ce-acum pe credinţă se sprijină,
Dar ca şi vederea este de sigură;
Şi-ai nopţii nori întunecaţi alungă:
De îndoială, frică, spaimă cutremurătoare
Şi gândul ce stricat-a prezenta binecuvântare.
((A20))
Acum, o, Doamne, când fără de-ncetare
Această minte cu avânt mai mare
Respinge dogmele prezente,
Învăţate de secte şi şcoli disonante,
Ca să-ncătuşeze raţiunea cu-a lor reguli şi legi,
Te poate căuta şi cunoaşte aşa precum eşti;
Al nostru loc la Tine şi rolul ce-l avem
În planul acesta fără egal,
Creator infinit, şi om.
Ridică vălul, descoperă-n măsură deplină,
Celor care păşesc în a cerului lumină,
A tronului Său taină slăvită
Ascunsă de veacuri, însă acum descoperită.
Astfel de binecuvântare vine acum pentru lume prin dezvăluirea scopului divin şi prin deschiderea Cuvântului divin, binecuvântare şi revelare din care suntem încredinţaţi că acest volum este o parte.
Cei care se vor întoarce de la simplele speculaţii ale oamenilor şi-şi vor dedica timpul spre cercetarea Scripturilor, neexcluzând raţiunea, pe care Dumnezeu ne invită s-o folosim (Isaia 1:18), vor afla că un binecuvântat curcubeu al făgăduinţei se întinde pe cer. Este o greşeală a presupune că aceia fără credinţă şi fără îndreptăţirea care urmează credinţei ar putea înţelege clar adevărul: nu este pentru ei. Psalmistul spune: „Lumina [adevărul] este semănată pentru cel drept” (Psalmul 97:11). Pentru copilul lui Dumnezeu se dă o candelă care risipeşte mult din întunericul de pe cărarea lui. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). Dar numai „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4:18). În realitate, nu este nici unul drept, „nici un om drept, nici unul măcar” (Romani 3:10); clasa la care se face referire aici este „îndreptăţită prin credinţă”. Numai această clasă are privilegiul să umble pe cărarea care străluceşte tot mai mult — să vadă nu numai dezvăluirea prezentă a planului lui ((A21))Dumnezeu, dar şi lucrurile viitoare. Este adevărat că deşi cărarea fiecărei persoane credincioase este strălucitoare, totuşi aplicarea specială a acestei declaraţii este la cei drepţi (îndreptăţiţi) ca şi clasă. Patriarhii, profeţii, apostolii şi sfinţii trecutului şi prezentului au umblat în lumina ei crescândă; şi lumina va continua să crească dincolo de prezent — „până la miezul zilei”. Este o singură cărare continuă, şi acea lumină continuă şi crescândă este Mărturia Divină, luminând pe măsură ce devine cuvenită.
De aceea, „Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în DOMNUL”, aşteptând împlinirea acestei făgăduinţe. Mulţi au atât de puţină credinţă încât nu caută mai multă lumină, şi din cauza necredincioşiei şi lipsei lor de preocupare se permite ca ei să stea în întuneric, în timp ce ar fi putut umbla în lumina crescândă.
Spiritul lui Dumnezeu, dat să îndrumeze Biserica în adevăr, va lua din lucrurile scrise şi ni le va arăta; dar în afară de ceea ce este scris noi nu avem nevoie de nimic, deoarece Sfintele Scripturi pot să înţelepţească spre mântuire, prin credinţa care este în Isus Cristos. 2 Timotei 3:15.
Deşi încă este adevărat că „întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele”, lumea nu va rămâne întotdeauna în această stare. Suntem asiguraţi că „vine dimineaţa” (Isaia 21:12). După cum Dumnezeu face acum ca soarele natural să răsară peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, tot aşa, în ziua Milenară Soarele Dreptăţii va străluci în folosul întregii lumi şi „va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului” (1 Corinteni 4:5). El va risipi aburii nocivi ai răului şi va aduce viaţă, sănătate, pace şi bucurie.
Privind în trecut, aflăm că atunci lumina n-a strălucit decât plăpând. Promisiunile veacurilor trecute erau vagi şi nedesluşite. Promisiunile făcute lui Avraam şi altora, şi reprezentate tipic în legea şi ceremoniile Israelului trupesc, au fost doar umbre şi au dat numai o idee vagă despre scopurile minunate şi îndurătoare ale lui ((A22)) Dumnezeu. Ajungând în zilele lui Isus lumina a crescut. Până atunci speranţa cea mai înaltă fusese că Dumnezeu va aduce un eliberator pentru a salva pe Israel de vrăjmaşi şi pentru a-l înălţa ca naţiune de căpetenie a pământului, poziţie de putere şi influenţă în care Dumnezeu îl va folosi ca mijloc pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Oferta făcută lor, de moştenire în împărăţia lui Dumnezeu pe condiţiile cerute, a fost atât de diferită de ceea ce aşteptaseră ei, iar perspectivele clasei în alegere ca să ajungă cândva la mărirea promisă, considerate din exterior şi omenesc, erau atât de puţin probabile încât toţi, în afară de puţini, au fost orbiţi astfel faţă de mesaj. Orbirea şi ostilitatea lor faţă de mesaj a crescut în mod natural când, în desfăşurarea planului lui Dumnezeu, a venit timpul cuvenit pentru a-l extinde şi a face ca invitaţia de a participa la Împărăţia promisă să se poată aplica la fiecare creatură de sub ceruri, care prin exercitarea credinţei să fie socotită un copil al credinciosului Avraam şi moştenitor al făgăduinţei făcute lui.
Dar după Cincizecime, când Evanghelia prezentată de Isus a ajuns să fie înţeleasă, Biserica a văzut că binecuvântările pentru lume urmau să aibă un caracter durabil, şi că pentru realizarea acestui scop Împărăţia va fi spirituală şi va fi compusă din israeliţi adevăraţi, o „turmă mică” aleasă atât dintre evrei cât şi dintre neamuri, pentru a fi înălţată la natură şi putere spirituală. De aceea citim că Isus a adus la lumină prin Evanghelie viaţa şi nemurirea (2 Timotei 1:10). Şi din zilele lui Isus străluceşte încă mai multă lumină, după cum El a prezis că va fi, spunând: „Mai am să vă spun încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul . . . şi vă va vesti lucrurile viitoare”. Ioan 16:12, 13.
Totuşi, după ce apostolii au adormit, a venit un timp când majoritatea Bisericii a început să neglijeze candela şi să caute conducerea învăţătorilor omeneşti; iar învăţătorii, umflaţi de mândrie, şi-au însuşit titluri şi funcţii şi au ((A23)) început să domnească peste moştenirea lui Dumnezeu. Apoi gradual a luat fiinţă o clasă specială numită „cler”, care s-au privit pe ei înşişi şi au fost priviţi de alţii ca îndrumători cuveniţi spre credinţă şi practică, separat de Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, în timp s-a dezvoltat marele sistem al papalităţii, printr-un respect necuvenit faţă de învăţăturile oamenilor failibili şi printr-o neglijare a Cuvântului infailibilului Dumnezeu.
Grave au fost într-adevăr rezultatele rele produse de această neglijare a adevărului. După cum toţi ştiu, ambele, biserica şi lumea civilizată, au fost aproape cu totul înrobite de acest sistem şi conduse spre a adora tradiţiile şi crezurile oamenilor. Pentru a ieşi din această robie, s-a dat o îndrăzneaţă şi binecuvântată lovitură pentru libertate şi pentru Biblie, prin ceea ce este cunoscut ca Reformă. Dumnezeu a ridicat luptători îndrăzneţi pentru Cuvântul Său, printre care au fost: Luther, Zwingli, Melanchthon, Wycliffe, Knox şi alţii. Aceştia au atras atenţia asupra faptului că papalitatea a dat la o parte Biblia şi a pus în loc decretele şi dogmele bisericii, şi au scos în relief câteva din învăţăturile şi practicile ei eronate, arătând că erau construite pe tradiţii contrare adevărului şi Cuvântului lui Dumnezeu. Aceşti reformatori şi aderenţii lor au fost numiţi protestanţi, pentru că au protestat împotriva papalităţii şi au pretins Cuvântul lui Dumnezeu ca singura normă corectă de credinţă şi practică. În zilele Reformei multe suflete credincioase au umblat în lumină, atât cât strălucea atunci. Dar din zilele lor încoace protestanţii au făcut puţin progres, deoarece, în loc să umble în lumină s-au oprit în jurul conducătorilor lor favoriţi, dornici să vadă cât vedeau ei, dar nimic mai mult. Ei au pus hotare progresului lor în calea adevărului, îngrădind împreună cu puţinul adevăr pe care-l aveau multă eroare adusă de la biserica „mamă”. Majoritatea creştinilor au un respect superstiţios pentru crezurile formulate astfel cu mulţi ani în urmă, presupunând că ((A24)) acum nu se poate cunoaşte mai mult decât au cunoscut reformatorii despre planurile lui Dumnezeu.
Această greşeală a fost costisitoare, deoarece, pe lângă faptul că atunci numai puţine principii mari ale adevărului au fost recuperate din gunoiul erorii, există caracteristici speciale ale adevărului care-şi au timpul cuvenit în mod constant, şi creştinii au fost lipsiţi de acestea prin gardurile crezurilor lor. Pentru a ilustra: A fost un adevăr în zilele lui Noe, şi unul care cerea credinţă de la toţi cei care voiau să umble în lumina de atunci, că venea un potop, în timp ce Adam şi alţii nu ştiuseră nimic despre el. N-ar fi propovăduire de adevăr a propovădui acum un potop viitor, dar sunt alte adevăruri dispensaţionale care devin în mod constant cuvenite, despre care vom şti dacă umblăm în lumina candelei; astfel, dacă avem toată lumina care a fost cuvenită cu câteva sute de ani în urmă şi numai aceea, suntem într-o anumită măsură în întuneric.
Cuvântul lui Dumnezeu este un mare depozit de hrană pentru peregrinii flămânzi de pe cărarea strălucitoare. Există lapte pentru prunci şi hrană tare pentru cei mai dezvoltaţi (1 Petru 2:2; Evrei 5:14); şi nu numai atât, dar el conţine hrană adaptată şi pentru diferite anotimpuri şi condiţii; şi Isus a spus că servul credincios va scoate din depozit hrană la timp potrivit pentru casa credinţei — „lucruri noi şi lucruri vechi” (Luca 12:42; Matei 13:52). Ar fi imposibil ca astfel de lucruri să se aducă de la orice crez sau depozit sectar. Am putea aduce unele lucruri vechi şi bune de la fiecare, dar nimic nou. Adevărul conţinut în crezurile diferitelor secte este atât de acoperit şi amestecat cu eroarea, încât frumuseţea lui inerentă şi valoarea lui adevărată nu se pot discerne. Diferitele crezuri se contrazic şi se ciocnesc continuu; şi cum fiecare pretinde o bază biblică, confuzia de gândire şi discordia evidentă sunt puse pe seama Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta a dat naştere la obişnuitul proverb: „Biblia este ca o vioară veche la care se poate cânta orice melodie”.
((A25))
Ce expresiv este acest proverb pentru necredinţa vremurilor noastre, pricinuită de denaturările Cuvântului şi caracterului lui Dumnezeu prin tradiţii omeneşti, ca şi pentru creşterea inteligenţei care nu se va mai închina cu respect orb şi superstiţios în faţa opiniilor semenilor, ci va cere socoteală pentru speranţa care este în noi. Căutătorul credincios al Cuvântului trebuie să fie totdeauna în stare să dea un argument pentru speranţa lui. Numai Cuvântul lui Dumnezeu poate da înţelepciune şi este folositor pentru doctrină, instruire etc., „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit” (1 Petru 3:15; 2 Timotei 3:15-17). Numai acest singur depozit conţine o rezervă nesecată de lucruri, atât noi, cât şi vechi — hrană la timp potrivit pentru casă. Desigur că nici unul care crede declaraţia scripturală „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei” nu va pretinde că miezul zilei a venit în timpul lui Luther; şi dacă nu, facem bine să dăm atenţie candelei noastre „ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, PÂNĂ SE VA CRĂPA DE ZIUĂ”. 2 Petru 1:19.
Nu este nici suficient că acum ne găsim pe cărarea luminii; trebuie „să umblăm în lumină”, să continuăm să facem progres, altfel lumina, care nu se opreşte, va trece mai departe şi ne va lăsa în întuneric. Dificultatea multora este că şed, şi nu urmează pe cărarea luminii. Luaţi o concordanţă şi examinaţi textele de sub cuvintele şed şi stau, apoi comparaţi-le pe acestea cu cele găsite sub cuvintele umblă şi aleargă, şi veţi găsi un mare contrast. Oamenii „şed (locuiesc) în întuneric” şi cu cei „batjocoritori”, şi stau (se opresc) printre păcătoşi, dar „umblă” în lumină şi „aleargă” pentru premiu. Isaia 42:7; Psalmul 1:1; Evrei 12:1.
Perfecţiunea cunoştinţei nu este un lucru al trecutului, ci al viitorului — al viitorului foarte apropiat, suntem încredinţaţi; şi până când nu recunoaştem acest fapt nu ((A26)) suntem pregătiţi să apreciem şi să aşteptăm noi dezvăluiri ale planului Tatălui. Este adevărat, noi încă ne întoarcem la cuvintele profeţilor şi apostolilor pentru toată cunoştinţa prezentului şi viitorului; dar nu pentru că ei au înţeles totdeauna mai bine decât noi planurile şi scopurile lui Dumnezeu, ci pentru că Dumnezeu i-a folosit ca purtători de cuvânt ai Săi, ca să ne comunice nouă şi întregii Biserici de-a lungul Veacului Creştin, adevărul referitor la planurile Sale imediat ce el devine cuvenit. Acest fapt este dovedit cu prisosinţă de apostoli. Pavel ne spune că Dumnezeu a făcut cunoscut Bisericii creştine taina (secretul) voinţei Sale, lucru pe care Şi-l propusese în Sine şi pe care nu-l descoperise niciodată înainte, deşi îl consemnase în cuvinte tainice care n-au putut fi înţelese până când le-a sosit timpul, pentru ca ochii înţelegerii noastre să se deschidă ca să aprecieze „chemarea de sus” destinată exclusiv credincioşilor Veacului Creştin (Efeseni 1:9, 10, 17, 18; 3:4-6). Aceasta ne arată clar că nici profeţii, nici îngerii n-au înţeles sensul profeţiilor rostite. Petru spune că atunci când ei cu nerăbdare au întrebat pentru a le cunoaşte sensul, Dumnezeu le-a spus că adevărurile cuprinse în profeţiile lor nu erau pentru ei înşişi, ci pentru noi, cei din Veacul Creştin. El îndeamnă Biserica să spere încă la mai mult har (favoare, binecuvântare) în această direcţie — încă la mai multă cunoştinţă despre planurile lui Dumnezeu. 1 Petru 1:10-13.
Deşi Isus a promis că Biserica va fi condusă în tot adevărul, este evident că dezvăluirea lui urma să fie treptată. Cu toate că în zilele apostolilor Biserica era liberă de multe erori care au apărut sub şi în papalitate, totuşi nu putem presupune că Biserica timpurie a văzut aşa de adânc sau aşa de clar în planul lui Dumnezeu, cum este posibil să se vadă astăzi. Este de asemenea evident că apostoli diferiţi au avut grade diferite de pătrundere în planul lui Dumnezeu, deşi toate scrierile lor au fost şi ele îndrumate şi inspirate de Dumnezeu, cum au fost şi cuvintele profeţilor. Pentru a ilustra diferenţele de ((A27)) cunoştinţă, trebuie doar să ne amintim cursul pentru un timp şovăitor al lui Petru şi al altor apostoli, cu excepţia lui Pavel, când Evanghelia începea să meargă la neamuri (Faptele 10:28; 11:1-3; Galateni 2:11-14). Nesiguranţa lui Petru era în contrast vizibil cu siguranţa lui Pavel, inspirat de cuvintele profeţilor, de procedurile din trecut ale lui Dumnezeu şi de descoperirile directe făcute lui.
Pavel evident a avut revelaţii mai bogate decât oricare alt apostol. Lui nu i-a fost îngăduit să facă cunoscute aceste revelaţii Bisericii, nici chiar celorlalţi apostoli în mod complet şi clar (2 Corinteni 12:4; Galateni 2:2), totuşi, în acele viziuni şi revelaţii date lui Pavel putem vedea o valoare pentru întreaga Biserică; pentru că, deşi nu i-a fost permis să spună ceea ce a văzut, nici să prezinte în amănunt tot ceea ce ştia despre tainele lui Dumnezeu în legătură cu „veacurile viitoare”, totuşi ceea ce a văzut a dat forţă, nuanţă şi adâncime de sens cuvintelor lui, pe care, în lumina faptelor ulterioare, a împlinirilor profetice şi a conducerii Spiritului, noi le putem aprecia mai deplin decât Biserica timpurie.
Ca întărire pentru declaraţia anterioară, ne amintim ultima carte a Bibliei — Apocalipsa, scrisă prin anul 96 d. Cr. Cuvintele introductive o anunţă ca pe o descoperire specială de lucruri neînţelese înainte. Aceasta dovedeşte în concluzie că, până la timpul acela cel puţin, planul lui Dumnezeu nu fusese complet revelat. Această carte n-a fost vreodată, până acum, tot ceea ce numele ei implică — o descoperire, o REVELAŢIE. În ceea ce priveşte Biserica timpurie, probabil că nimeni n-a înţeles vreo parte a cărţii. Chiar Ioan, care a avut viziunile, a fost probabil neştiutor de semnificaţia celor văzute. El a fost atât profet cât şi apostol; şi în timp ce în calitate de apostol a înţeles şi a arătat ceea ce atunci era „hrană la timp potrivit”, ca profet a rostit lucruri care vor furniza „hrană” pentru casă în vremurile viitoare.
În timpul Veacului Creştin unii dintre sfinţi, examinând această carte simbolică, au căutat să înţeleagă viitorul ((A28)) Bisericii, şi fără îndoială că toţi care au citit şi au înţeles chiar şi numai o parte din învăţăturile ei au fost binecuvântaţi aşa cum a fost promis (Apocalipsa 1:3). Pentru unii ca aceştia cartea a continuat să se deschidă, şi în zilele Reformei a fost un ajutor important pentru Luther în a decide că papalitatea, căreia i-a fost serv conştiincios, era într-adevăr „Anticristul” menţionat de apostol, a cărui istorie vedem acum că ocupă o parte atât de mare din acea profeţie.
Astfel Dumnezeu dezvăluie treptat adevărul şi revelează nemărginitele bogăţii ale harului Său; şi ca urmare acum este cuvenită mult mai multă lumină decât în oricare alt timp trecut din istoria Bisericii.
„Şi noi splendori vom mai vedea,
Lumină care creşte încă.”
Împărăția lui Dumnezeu
Cuprins [hide]
- Cum va fi acea Împărăție?
- Pentru cine va fi această Împărăție?
- O răscumpărare pentru toți!
- O cunoștință a Adevărului
- De ce se amână atât de mult?
- Deșertul va Înflori ca trandafirul
- Permisiunea răului
- Conlucrători În Împărăție
- Când va veni acea Împărăție?
- Un timp de necaz care amenință să distrugă tot ce este viu:
- Cunoștința și revoluția în transporturi:
- Israelul:
- Propovăduirea Evangheliei:
- De aceea trăim într-o zi în care împărăția lui Dumnezeu este aproape!
Nici o cerere n-a fost făcută cu atâta zel, nici o dorință n-a fost exprimată cu atâta sinceritate, nici o nevoie n-a fost simțită cu atâta seriozitate, ca aceea pentru o împărăție de pace, bucurie și fericire care să înlocuiască stările prezente de pe Pământ.
Credința și chiar viața creștinilor sunt bazate pe Isus din Nazaret. Isus Și-a concentrat viața și învățăturile în jurul acestui subiect, al unei împărății viitoare. El ne-a învățat despre aceasta în cuvintele: “Dar cei găsiți vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; pentru că nici nu vor mai putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”. Luca 20:35, 36.
Isus a vorbit despre împărăția viitoare în pildele Sale. În una din aceste pilde a spus: “Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”” (Matei 25:34). El a demonstrat puterea împărăției prin nenumărate miracole: a dat vedere orbilor, i-a făcut pe șchiopi să umble și chiar a înviat morții!
Isus a promis această împărăție; despre această împărăție a propovăduit; pentru obținerea ei a și murit!
Cum va fi acea Împărăție?
Cu toate că această împărăție a fost subiectul central al vieții lui Isus, ideea n-a pornit de la El. Conceptul împărăției se găsește și în profețiile Vechiului Testament.
Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi sănătate, în care va fi armonie între oameni. Au vorbit despre o împărăție de pace, în care va fi securitate economică totală. Astfel a vorbit Isaia: “Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 11:6-9); “din săbiile lor își vor făuri fiare de plug” (Isaia 2:4); “aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.
Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi armonie între om și animale; toate animalele vor trăi în pace și armonie completă, iar animalele care acum sunt periculoase atunci vor fi blânde.
“Atunci lupul va locui împreună cu mielul și leopardul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina viperei. Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”. Isaia 11:6-9.
Profeții au prorocit despre o împărăție de pace în care va fi armonie între oameni și nu va fi război. În această împărăție: “El va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”. Isaia 2:4.
Ei au prorocit despre o împărăție în care securitatea economică va fi deplină; omenirea va beneficia de roadele muncii ei și va trăi în siguranță, fără teama de pierdere: “Vor construi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. … aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.
În Noul Testament apostolii au prorocit despre o împărăție în care moartea însăși va fi înlăturată — “moartea nu va mai exista” (Apocalipsa 21:4). Acestea nu sunt doar vise goale. Ei n-au avut iluzii, ci au vorbit despre adevăruri de care erau siguri fiindcă erau martori la “măreția Lui”. Apostolul Petru a spus:
“Căci v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmărind niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când din slava minunată s-a auzit un glas care Îi zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele cel sfânt. Și avem cuvântul prorociei și mai sigur, la care bine faceți că luați aminte”. 2 Petru 1:16-19.
Și apostolul Pavel când vorbește despre sine scrie: “Cunosc un om în Hristos, care … a fost răpit până în al treilea cer” (2 Corinteni 12:2). În versetul 4 el numește acest al treilea cer rai. Acești scriitori biblici au putut vorbi cu o astfel de autoritate, cu o astfel de siguranță, fiindcă au avut un sprijin clar; și în cele mai multe din profețiile lor despre împărăție, siguranța lor este exprimată astfel: “căci gura Domnului oștirilor a vorbit”.
Pentru cine va fi această Împărăție?
Această împărăție va fi pentru cei drepți (Matei 13:43)! Va fi pentru creștini (Faptele Apostolilor 16:31)! Va fi și pentru evrei(Ezechiel 16:55)! Va fi pentru păgânii din Sodoma și Gomora (Matei 10:15)! Va fi pentru păgânii din Tir și Sidon (Matei 11:22)! De fapt împărăția va fi pentru TOȚI oamenii! “Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieții, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecății.” Ioan 5:28, 29.
TOȚI cei care sunt în morminte vor fi ridicați la viață — evrei și arabi, creștini și atei, catolici și protestanți, sfinți și păcătoși — TOȚI! Dar aceasta pare imposibil, căci Biblia spune clar că “În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Faptele Apostolilor 4:12.
Este adevărat! Mai întâi omul trebuie să creadă în Cristos ca să trăiască veșnic în acea împărăție. Totuși Biblia susține foarte clar că și oamenii din Sodoma și Gomora, din Tir și din Sidon vor fi în împărăție, și ei n-au crezut în Cristos. Pot fi oare ambele afirmații adevărate? Da!
Armonia dintre aceste idei aparent opuse se găsește într-o declarație simplă a voinței lui Dumnezeu în privința omului, dată prin apostolul Pavel: “Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr. Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; această mărturie a fost dată la timpul ei”. 1 Timotei 2:3-6.
Da, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți! Isus Cristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare pentru toți! Cum s-ar putea spune mai clar? Mântuirea este pentru TOȚI — evrei și neamuri, sfinți și păcătoși, creștini și păgâni — pentru TOȚI!Totuși, “nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”, decât Isus Hristos. Ambele afirmații se află în Biblie și Biblia spune adevărul!
Biblia este o carte complexă, dar subiectul ei central e simplu. Este istoria răscumpărării. Începe cu omul creat perfect și pus într-o grădină perfectă — Eden. Apoi vedem perechea originară — Adam și Eva — păcătuind și aruncând întreaga rasă în consecințele păcatului — moartea.
Biblia se încheie cu restaurarea omului la perfecțiune pe un pământ perfect, un pământ curățat de necurățirile păcatului — incluzând însăși moartea.
Între început și încheiere ea țese istoria făgăduinței și îndeplinirii ei, a deznădejdii și speranței, a prezicerii și realității, a răscumpărării omului printr-un om — Isus.
O răscumpărare pentru toți!
Însuși cuvântul “răscumpărare” arată principiul pe care este bazată oferta Bibliei de mântuire. Este luat din cuvântul grecesc anti‑lutron, care înseamnă un preț corespunzător.
O balanță simplă ilustrează bine aceasta. Adam a păcătuit și a atras asupra lui și a urmașilor lui pedeapsa meritată, adică moartea. Balanța dreptății a cerut‑o. Cristos a murit ca preț corespunzător — un om perfect pentru un om perfect — să plătească păcatul lui Adam și să echilibreze iarăși balanța dreptății. Este simplu? Da, este simplu! Este scriptural! Și este adevărat!
Deoarece toți copiii lui Adam (și de asemenea urmașii lor) s-au născut după primul păcat, ei s-au născut într-o stare de moarte. Psalmistul David a exprimat bine aceasta: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.
Urmașii lui Adam sunt atât oameni buni cât și oameni răi, atât sfinți cât și păcătoși, atât credincioși cât și necredincioși, și toți au garanția mântuirii prin sângele vărsat al lui Cristos, care a fost dat de bună voie pentru Adam și pentru toți urmașii lui.
Apostolul Pavel a rezumat întregul mesaj al Bibliei în două propoziții scurte: “Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum în Adam toți mor, tot așa în Hristos, toți vor fi făcuți vii”. 1 Corinteni 15:21, 22.
Deci, toată rasa umană va fi eliberată de sub sentința morții adamice. Această eliberare este garantată de moartea lui Cristos pentru toți oamenii — pentru cei buni și pentru cei răi.
Dar un lucru este să fie eliberată din mormânt, și cu totul altul este să mențină acea viață eliberată. În timp ce moartea lui Isus promite viață pentru toți cei din morminte, nu promite că acea viață va fi menținută veșnic. Viața veșnică va fi condiționată.
Lui Adam și Evei le-a fost dată viață în grădina Edenului. Ei n-au meritat-o. Viața a fost un dar. A fost din harul lui Dumnezeu. Ei puteau să-și mențină acea viață pentru totdeauna, dar n‑au menținut-o pentru că au păcătuit.
Tot așa, în împărăția lui Dumnezeu toți oamenii vor fi treziți la viață fără să merite aceasta. Vor putea menține acea viață pentru totdeauna. Oare o vor menține? La fel ca și în cazul lui Adam și al Evei: ei vor alege.
O cunoștință a Adevărului
Aici este locul unde trebuie să fie examinată expresia din declarația lui Pavel către Timotei: “Care dorește ca toți oamenii … și să vină la cunoștință de adevăr”. 1 Timotei 2:4.
Planul lui Dumnezeu este ca toți oamenii să “audă vocea Fiului Omului și să iasă afară” din morminte, apoi să fie instruiți în “cunoștința adevărului”. Cunoștința adevărului îi va face responsabili și atunci vor putea alege în deplină cunoștință de cauză.
Oare aceasta nu-i dă omului o a doua șansă? Nu. Viața din moarte pentru toți nu este a doua șansă ci doar o completare a ceea ce Dumnezeu a plănuit de la început.
De ce se amână atât de mult?
Dar, dacă împărăția lui Dumnezeu este atât de minunată, de ce se amână atât de mult? Isus a murit cu aproape 2000 de ani în urmă și împărăția nu este încă stabilită. În loc de îmbunătățire, mulți simt că situația lumii a devenit mai rea. De ce se amână atât de mult?
Biblia arată trei motive ale acestei amânări. PRIMUL, pentru a popula în întregime pământul; AL DOILEA, pentru a lăsa pe om să aibă experiența deplină cu păcatul și consecințele lui; și AL TREILEA, pentru a se dezvolta o clasă de oameni care vor conlucra cu Cristos în ridicarea rasei umane la viață, perfecțiune și fericire.
La început când Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a pus în grădina Edenului, i-a dat o misiune. “Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: “Fiți roditori, înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ””. Geneza 1:28.
Astăzi experții în demografie spun că tocmai aceasta este problema. Ei spun că Pământul se confruntă cu o explozie demografică în așa măsură încât ne amenință existența. Dar acest lucru este oare adevărat? Biblia arată că omenirea a trăit pe această planetă cu puțin peste 6.000 de ani. Populația totală de la creare până în prezent a fost estimată la 30-50 miliarde. Aceasta reprezintă o masă mare de oameni!
Totuși, pământul este mare și la o populație de cincizeci de miliarde, numai pe insula Noua Zeelandă fiecare persoană ar putea avea 5,57 m2. Dar veți zice, aceasta nu este o suprafață mare. Adevărat! Dar Noua Zeelandă ocupă doar o foarte mică parte pe glob.
Omul are nevoie de spațiu nu numai să trăiască, ci și să-și obțină hrana necesară pentru menținerea vieții. Spațiu adecvat de asemenea a fost asigurat în planul lui Dumnezeu.
Observați iarăși cuvintele profetului Isaia: “Deșertul și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru”. Isaia 35:1, 2.
Deșertul va Înflori ca trandafirul
Astăzi deșertul se întinde pe mii de kilometri — Sahara, Gobi, marele deșert din sud-vestul Americii, centrul Australiei. Nenumărați kilometri sunt suprafețe pustii, neproductive și acoperite de tufărișuri. Gândiți-vă la toate acestea înflorind ca trandafirul. Gândiți-vă la locurile care nu sunt productive din lume: Ucraina, provinciile vaste de preerie din Canada, preeriile din Statele Unite ale Americii. Gândiți-vă la acestea împreună cu marea suprafață a deșerturilor de astăzi. Da, există spațiu pentru și mai mulți.
Și oamenii au primit misiunea de la Dumnezeu “să umple pământul”. Această “umplere” a pământului este unul dintre motivele marii amânări în introducerea împărăției pentru care am fost învățați să ne rugăm.
Permisiunea răului
Experiențele omului pe pământ au fost grele. Omul a trebuit să-și câștige existența cu “sudoarea feței”. Pe lângă aceasta, brutalitatea omului față de om a umplut de repulsie pe toți aceia mai decenți dintre ei. La aceste dureri ale rasei umane s-au adăugat și dezastrele naturale, ca de exemplu inundațiile, cutremurele de pământ, perioadele de foamete, erupțiile vulcanice. Oare va dori omul să trăiască întotdeauna într-o asemenea stare? Dacă există un Dumnezeu, de ce a permis atâta suferință?
Există un scop pentru tot acest rău. Să ascultăm cuvintele împăratului Solomon: “Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o preocupare obositoare, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor, ca să fie umiliți prin ea”. Eclesiastul 1:13.
Păcatul a fost introdus pe acest pământ prin intervenția unei personalități rele — Satan. Influența lui a dus la o mare epidemie a răului. Fiecare ființă umană din lume poate să înțeleagă cuvintele lui David: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.
Unul dintre motivele succesului Împărăției lui Dumnezeu este bazat pe o premisă simplă, și anume că influențele celui rău vor fi restrânse — Satan va fi legat.
“Apoi am văzut un înger coborându-se din cer, având cheia Adâncului și un lanț mare în mână. El a pus mâna pe balaur, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.” Apocalipsa 20:1-3.
În timp ce oamenii vor fi educați în legile lui Dumnezeu și ale dreptății, Satan va fi legat. Astfel oamenii vor avea minunata oportunitate să compare două stiluri de viață — cel de păcat, cu consecințele lui de durere, boală și moarte, și cel de dreptate, cu consecințele ei de fericire, sănătate și viață. Există oare vreo îndoială în privința stilului de viață pe care îl vor alege? Cu siguranță îl vor alege pe cel care garantează viața.
Conlucrători În Împărăție
Dar mai există un motiv pentru această amânare. Lucrarea împărăției este o lucrare mare. Planul lui Dumnezeu este să fie niște conlucrători cu Isus în această mare lucrare de ridicare a lumii. Când Isus va domni, vor fi unii care vor domni cu El. “Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El; dacă Îl tăgăduim, și El ne va tăgădui.” 2 Timotei 2:12.
“Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” Apocalipsa 20:6.
Alegerea și pregătirea acestei clase durează de multe secole, de la moartea lui Cristos până în prezent. Aceștia vor fi cu Domnul lor în cer, colaborând cu El în lucrarea de restaurare a oamenilor la viață perfectă pe pământ.
“Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” 1 Ioan 3:2.
Prin urmare, popularea pământului, deplina permisiune a omului să aibă experiența cu răul și cu consecințele lui și alegerea unei clase de conlucrători cu Cristos în împărăție, sunt cele trei motive pentru care s-a amânat aproape două mii de ani stabilirea domniei dreptății. Dar lucrul acesta se va face — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.
Când va veni acea Împărăție?
Cum știm noi când va veni împărăția? Este aproape?
Da! Este aproape! Biblia arată o mulțime de semne ale schimbării condițiilor din lume care introduc acea împărăție. Multe dintre acestea se găsesc în cuvântarea Domnului nostru Isus, din Matei capitolul 24, bazându-se pe o profeție din cartea lui Daniel, capitolul 12.
Vom arăta pe scurt doar patru dintre aceste semne:
Un timp de necaz care amenință să distrugă tot ce este viu:
“Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n‑ar scăpa; dar, din cauza acelor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” Matei 24:21, 22.
Până la al doilea război mondial, când a izbucnit era războaielor nucleare, omul n-a avut capacitatea de a distruge întreaga creație. Astăzi cuvântul de coșmar “nimicire în masă” mărește frica omului datorită capacității de a distruge tot ce-i viu.
Cunoștința și revoluția în transporturi:
“Tu, însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea, până la timpul sfârșitului. Mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.” Daniel 12:4.
Odată cu introducerea educației obligatorii, cu posibilitatea de acces la materialul tipărit și cu introducerea epocii calculatorului, cunoștința a crescut foarte mult — dublându-se la fiecare 5-8 ani! Mijloacele de transport rapid sunt atât de obișnuite încât adesea uităm că strămoșii noștri, cu numai 150 ani în urmă, au fost limitați doar la viteza de mers a unui cal, și cei mai mulți au murit fără să călătorească la distanță mai mare de câțiva kilometri de locurile lor de naștere.
Israelul:
“Poporul Meu Israel … vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui … Îi voi planta în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău.” Amos 9:14, 15.
Printr-un miracol modern, acest popor care a pribegit fără patrie timp de 2.000 de ani, s-a întors la patria lui. În ciuda numeroaselor atacuri, cu dușmani mai numeroși, el a rezistat, și astăzi stă tare printre familiile neamurilor.
Propovăduirea Evangheliei:
“Evanghelia aceasta a împărăției va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Și atunci va veni sfârșitul.” Matei 24:14.
La începutul anilor 1800 au fost stabilite în Europa și Statele Unite ale Americii societățile biblice în scopul distribuirii Scripturilor în întreaga lume. Astăzi Biblia este încă cea mai bine vândută carte și este disponibilă în peste o mie de limbi.
Să ascultăm iarăși cuvântul Domnului: “Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Luca 21:31.
Noi trăim într-o zi în care omul are puterea de a distruge tot ce este viu. Trăim într-o zi când cunoștința a crescut și mulți aleargă încoace și încolo. Trăim într-o zi în care renașterea lui Israel în vechea lui patrie este un fapt. Trăim într-o zi în care Evanghelia — Biblia — este publicată în întreaga lume.
De aceea trăim într-o zi în care împărăția lui Dumnezeu este aproape!
Da, omul s-a rugat pentru multe lucruri. Dar pentru nici un lucru nu s-a rugat atât de intens sau atât de mult cum s-a rugat pentru împărăție. Și aceasta este o rugăciune care va fi împlinită curând.
“Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.” Matei 6:9, 10.
Un pom sădit lîngă un izvor de apă
Cuprins [hide]
- Un Pom sădit lîngă un izvor de apă
- Noua Creatură Comparată cu un Pom
- Rădăcina Credinţei
- Uniţi cu virtutea – Cunoştinţa
- Uniţi cu Cunoştinţa – Înfrînarea (controlul de sine)
- Uniţi cu Înfrînarea – Răbdarea
- Uniţi cu Răbdarea – Evlavia; cu Evlavia – Iubirea de fraţi; şi cu Iubirea de fraţi – Dragostea de oameni.
- Uniţi cu răbdarea – Evlavia
- Uniţi cu evlavia – Iubirea de fraţi
- Uniţi cu dragostea de fraţi – Iubirea de oameni
“Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştezesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.” – Psalm 1:1-3.
Cu cît mai mult noi ne adîncim în cercetarea legilor care guvernează lumea firească şi cea spirituală, cu atît mai mult noi le găsim în armonie una cu cealaltă. Prin urmare noi concludem – că ambele îşi datorează existenţa lor unuia şi aceluiaşi autor. Omul firesc probabil va pune pe locul întîi legile naturii, dar omul lui Dumnezeu ştie – că legile spirituale sunt mai importante. De fapt, se pare că Dumnezeu, în realitate a aranjat toate lucrurile în natură în acest fel, pentru a ne face mai clare înţelegerii noastre, marile adevăruri spirituale, care altminteri ar putea fi dincolo de înţelegerea noastră.
Noi găsim multe astfel de exemple în Scripturi. De exemplu, naţiunea lui Israel este deseori simbolizată ca un lemn de viţă, un lemn care este aproape nefolositor cu excepţia unei singure sale destinaţii, producerea roadelor. Să privim în cartea lui Ezechiel capitolul 15 şi să vedem ce spune profetul: “Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: “Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decît orice alt lemn, viţele de vie mai mult decît cele ce sînt printre copacii din pădure? Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vre-o lucrare?” – Cine se va gîndi să ia un lemn de viţă şi să facă ceva din el! – “Face cineva din el vre-un cîrlig de atîrnat ceva în el? Iată că este pus pe foc să ardă; dupăce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva? Iată, cînd era el întreg, nu se putea face nimic din el; cu cît mai puţin acum, dupăce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vre-o lucrare din el? Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: “Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului””. Domnul ar putea face viţa un copac mare ca şi Bradul sau Cedrul, dar El nu a ales să facă aşa, fără îndoială pentru că El a dorit să ne arate scopul Său cu privire la naţiunea lui Israel, şi anume, că singurul scop principal pentru care El I-a ales, a fost că ei puteau aduce roadele sfinţeniei: “Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decît să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?” – Deuteronom 10:12, 13.
Profeţia lui Ezechiel s-a împlinit în anul 70 A. D, cînd naţiunea lui Israel a fost pusă pe focul strîmtorării şi distrusă. Domnul nostru Isus ne explică cauza în Matei 21:43: “Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu, va fi luată de la voi, şi va fi dată unui alt neam, care va aduce roadele cuvenite” – roadele sfinţeniei.
Creştinătatea a făcut aceeaşi greşeală în această privinţă ca şi Israelul natural. Ca şi naţiunea lui Israel, naţiunile Creştine s-au sprijinit pe puterea lor proprie şi pe înţelepciunea lor proprie în loc de cea a Domnului şi ele au devenit mari în ochii lumii. Ei n-au văzut că singurul scop principal pentru care Domnul I-a ales este că ei ar trebui să aducă roadele sfinţeniei, după cum explică Apostolul: “Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră” – 1 Tes. 4:3. Pentru acest motiv, Domnul le varsă şi dă Împărăţia unei naţiuni, care aduce roadele dorite, naţiunei sfinte, răscumpărată din orice neam şi limbă şi popor, dispreţuită şi respinsă de oameni, dar aleasă de Dumnezeu. “De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, cari aţi fost chemaţi. Printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt; pentrucă nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” – 1 Cor. 1:26-29.
Ca să fim din poporul Domnului, noi trebuie nu numai să credem în Domnul, dar de asemenea trebuie să şi suferim pentru cauza Lui (Fil. 1:29); noi trebuie să ne negăm de sine şi să ne luăm crucea zilnic şi să-l urmăm. Cei care fac astfel sunt Israelul adevărat, adevărata viţă. Ei sunt naţiunea care va moşteni Împărăţia cerurilor. De ce? Deoarece ei au recunoscut că ei nu trebuie să se bizuie pe înţelepciunea lumească, puterea lumească, poziţia lumească, sau pe orice altceva ce ar putea oferi această lume, dar că sprijinul lor trebuie să fie total pe Domnul; şi ei se sforţează cu ajutorul Său să cultive roadele sfinţeniei. Deoarece Isus împreună cu ucenicii săi a urmat această cale, El a putut spune: “Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul”. “Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele” – Ioan 15:1, 5.
Un Pom sădit lîngă un izvor de apă
Pomul descris în Psalmul întîi, spre deosebire de butucul menţionat de Isus şi Ezechiel, totuşi nu se referă la naţiunea lui Israel, ci la personalitatea omului lui Dumnezeu. La prima vedere s-ar părea straniu că Dumnezeu, ar compara un om cu un pom; dar din întrebuinţarea ilustraţiei de către Psalmist, este evident că ar trebui să fie un adevăr care ar sta la baza acestuia, şi care ar sprijini şi ar susţine aceasta, şi dacă noi doar am găsi care este acest adevăr, fără îndoială că noi am fi îmbogăţiţi spiritual prin el.
Un pom sădit lîngă un izvor de apă posedă, de obicei, viaţă din abundenţă, deoarece el are acces la apă şi absoarbe din belşug apă. Dacă acelaşi pom ar fi transplantat în pustiu, ar muri repede din neajuns de apă. Deci tot astfel este şi cu omul lui Dumnezeu. Doar cînd el are acces la izvoarele apei adevărului, la Cărţile Bibliei, el poate creşte spiritual, şi cu cît mai mult adevăr el absoarbe şi foloseşte, cu atît mai multă vitalitate el capătă.
Înainte de a fi un pom, mai întîi trebuie să fie o sămînţă, şi acea sămînţă trebuie să fie semănată într-un pămînt pregătit. Dacă pămîntul este tare şi dur el necesită să fie fărămiţat, dar el nu necesită întotdeauna o astfel de prelucrare minuţioasă. În parabola semănătorului, Domnul nostru ne spune despre diferite feluri de pămînt, şi spune că pămîntul bun a fost o inimă sinceră şi curată. Pregătirea pămîntului înseamnă procesul prin care noi venim la înţelegerea că nu putem fi prin noi înşine plăcuţi Domnului, şi că, de aceea, noi avem nevoie de un Salvator. Dacă, în timp ce suntem în această atitudine a minţii şi a inimii, ne întoarcem şi ne îndreptăm spre Dumnezeu ca să avem credinţă în Dumnezeu prin Isus Hristos, şi fiind îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, atunci noi suntem gata şi pregătiţi să primim sămînţa, Cuvîntul privitor la Împărăţie, în inimile noastre, şi devenim Noi Creaţii în Isus Hristos. Prin urmare pămîntul în care este semănată sămînţa este – mintea şi inima îndreptăţită.
Sămînţa, după cum a explicat Isus, în Matei 13:19, este Cuvîntul privitor la Împărăţie, vestea bună că Împărăţia lui Hristos urmează să fie stabilită pe pămînt, şi că, dacă numai ne negăm de sine şi luăm crucea noastră în fiecare zi şi-L urmăm pe Hristos, noi vom fi comoştenitori cu El în acea Împărăţie, pentru marele scop de binecuvîntare a tuturor familiilor de pe pămînt spre slava lui Dumnezeu Tatăl şi a Fiului său Isus Hristos. Dacă sămînţa este primită în mod potrivit într-o inimă cinstită şi curată, în acelaşi timp ea va începe să încolţească şi să prindă rădăcini. Rădăcina reprezintă – credinţa Noii Creaţii.
Sunt două trepte, nivele sau grade ale credinţei, credinţa îndreptăţirii şi credinţa consacrării. De la Domnul nostru Isus nu se cerea să facă primul pas, deoarece El niciodată nu a fost altceva decît drept, curat şi fără pată, dar El S-a consacrat pe Sine prin credinţă. El avu o astfel de credinţă în Tatăl Său din ceruri, încît El Îşi găsea plăcerea în a face voia Sa, chiar dacă El ştia că aceasta înseamnă predarea tuturor drepturilor Sale de viaţă ca fiinţă umană, că El va fi şters din existenţă, şi că Puterea nemaipomenită a lui Dumnezeu va fi necesară pentru a-L învia din morţi la o nouă natură, Natura Divină (Efeseni 1:19, 20). Aceasta nu necesită tot o aşa de mare credinţă în cazul nostru, deoarece Hristos a fost cel dintîi din învierea morţilor (Fapte. 26:23). El a fost Înaintemergătorul şi ne-a lăsat exemplu, şi noi ştim ce a făcut Tatăl nostru Ceresc pentru El, şi că El este din plin capabil şi dornic s-o facă şi pentru noi.
Aceste două trepte ale credinţei sunt arătate în capitolul 5 din Romani. În primul vers ni se spune că prin credinţă noi suntem îndreptăţiţi şi astfel avem pace cu Dumnezeu; şi apoi în versetul următor, ni se spune mai departe, că tot prin credinţă avem acces în acest har în care noi suntem, harul sau favoarea sfinţirii, şi astfel avem speranţa gloriei lui Dumnezeu. Prima etapă a credinţei, prin care noi suntem îndreptăţiţi, reprezintă pregătirea pămîntului, a inimii. Dacă sămînţa, Cuvîntul sau vestea bună a Împărăţiei, este primită în mod potrivit într-o astfel de inimă şi prinde rădăcină, atunci Noua Creatură este concepută. Rădăcina este credinţa Noii Creaţii, a doua treaptă a credinţei, credinţa consacrării. Acesta este un început mic care eventual, dacă îi este permis să crească, va creşte într-un copac matur fructifer şi roditor – omul lui Dumnezeu, Noua Creatură în Hristos Isus.
Cînd sămînţa copacului roditor este însămînţată, ea răspîndeşte nişte cîrcei mici pentru a absorbi apa şi multele minerale sau elemente pămînteşti care au fost dizolvate de apă. Mai apoi mica tulpină răsare şi se iveşte deasupra pămîntului. Această mică tulpină apoi răspîndeşte mici ramuri, care împreună cu rădăcina şi tulpina cresc mai groase, mai mari şi mai puternice an după an. Cînd ramurile se acoperă cu frunze şi în cele din urmă cu muguri, flori şi fructe, noi avem copacul matur fructifer şi roditor.
Noua Creatură Comparată cu un Pom
Fie ca noi acum să luăm în considerare multele părţi ale pomului în detaliu şi să le comparăm pe acestea cu variatele trepte în dezvoltarea Noii Creaţii, după cum sunt ele prezentate în 2 Petru 1:5-7, şi vom fi impresionaţi de minunata potrivire a ilustraţiei, pe care, sub conducerea Spiritului Sfînt, o foloseşte Psalmistul în textul nostru.
Cuvintele Apostolului sunt: “De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră virtutea; cu virtutea, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostrea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” – (Cornilescu revizuită).
Rădăcina Credinţei
Prima dintre haruri este rădăcina credinţei. Ca şi la rădăcina pomului, ramurile ei sunt la început subţiri şi mici, dar ele cresc şi se răspîndesc în toate direcţiile cu o continuă creştere a Noii Creaţii.
Rădăcina pomului are două funcţii:
(1) Aceasta este o parte a pomului care se ţine, se agaţă sau se sprijină de pămînt. La început această legătură, sau germinare, este foarte firavă, astfel încît chiar un copil o poate rupe; dar puţin cîte puţin, cînd copacul este mare, se va cere o unire a puterii a mulţi oameni puternici pentru a o rupe. La fel este şi cu credinţa noastră ca Noi Creaţii. Credinţa este aceea care se ţine, se agaţă de pămînt, de mintea şi inima îndreptăţită. La început, cînd credinţa nostră este mică, noi am fi uşor zmulşi, dacă Domnul nu s-ar îngriji de noi în această stare ca şi în toate celelalte. Treptat împreună cu dezvoltarea noastră spirituală, multele ramuri sau sfere ale credinţei noastre cresc şi se răspîndesc şi se extind într-atît încît se înfig cît mai stabil şi se stabilesc cît mai ferm în inimile noastre. Unele din ele se agaţă de acea parte a minţii sau a inimii care ne controlează gîndurile, astfel că noi ne apropiem tot mai mult de punctul să gîndim cum gîndea şi Isus; altele se agaţă de acele părţi ale minţii sau ale inimii noastre care ne controlează vorbirea noastră şi conduita în general, astfel că noi treptat ne apropiem de punctul de a vorbi cum a vorbit şi Isus, şi să umblăm cum a umblat şi El. Cu cît mai mult creşte credinţa noastră şi cu cît mai ferm ea se înfige şi se stabileşte în inima noastră, cu atît suntem mai capabili de a rezista şi a ne împotrivi atacurilor duşmanului. Credinţa este marele fundament al harului, unul fără de care ar fi imposibil pentru noi de a creşte. “Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu” – Evrei 11:6.
(2) O altă funcţie a rădăcinii este absorbirea apei din pămînt şi a multelor elemente pămînteşti sau minerale din pămînt, care pot fi dizolvate de apă şi care sunt de folos pentru creşterea pomului. Apa alcătuieşte trei pătrimi din greutatea majorităţii plantelor. Prin urmare ea este esenţială. Dacă pomul va fi lipsit de ea chiar numai pentru o zi, el va începe a se vesteji. Venind din “izvoarele de apă”, lîngă care este sădit pomul, apa se strecură în pămînt, caută feluritele elemente pămînteşti care sunt acolo, şi atunci este absorbită de rădăcină. Toată apa care intră în structura pomului vine prin rădăcină; nimic din ea nu intră prin altă parte, nici chiar prin frunze.
Izvoarele de apă prin care Noua Creatură este cultivată, sunt diferitele cărţi ale Bibliei, şi apa Adevărului din ele pătrunde în inima noastră, prin canalele ochilor şi urechilor noastre. Cînd acestea intră în inima noastră, ele caută diferitele elemente naturale pe care le găseşte acolo, şi treptat le dizolvă. Una din aceste elemente este ambiţia, care îl conduce pe omul firesc să se străduie să fie mare în această lume, a-şi face un nume pentru sine, şi a-şi acumula bogăţii, etc. Totuşi cît de plăcut n-ar fi acesta din punctul de vedere lumesc, acesta este un principiu greşit în ceea ce îl priveşte pe omul lui Dumnezeu; dar cînd Adevărul intră în inimă, elementul natural al ambiţiei treptat se dizolvă, şi în timp ce devine absorbită împreună cu apa Adevărului, ea este transformată dintr-o ambiţie pămîntească într-o ambiţie spirituală, o ambiţie cerească. Ambiţia spirituală conduce noua Creatură spre a se strădui a plăcea lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce pot gîndi oamenii despre el; ea îl conduce spre a strînge pentru el comori în cer, şi îl face “gata de orice lucrare bună”, pentruca el să poată fi socotit vrednic de a deveni co-moştenitor cu Isus Hristos, şi astfel să fie în stare şi capabil să satisfacă dorinţele inimii sale în preamărirea lui Dumnezeu şi în ajutarea în binecuvîntarea tuturor familiilor pămîntului.
Un alt element natural sau firesc este cel al combativităţii, pe care mulţi din noi îl posedă într-o măsură mai mare sau mai mică. Omul firesc care are calitatea de combativitate este capabil de a fi foarte criticabil sau supărător, dar cînd un astfel de om devine o Nouă Creatură în Hristos, Adevărul găseşte combativitatea naturală în inima sa şi treptat o dizolvă, şi în timp ce ea este absorbită de credinţa Noii Creaturi, ea este transformată într-o combativitate spirituală. Această calitate este una dintre cele mai bune şi frumoase, care poate fi posedată de către omul lui Dumnezeu, deoarece, dacă este dirijată potrivit, ea îl face în stare să ducă o luptă împotriva lumii, cărnii, şi diavolului, şi astfel să lupte lupta bună a credinţei. Omul firesc îşi foloseşte combativitatea în lupta cu alţii în folosul său; omul lui Dumnezeu îşi foloseşte combativitatea în lupta cu sine în folosul altora. Noi toţi ar trebui să avem această calitate, cel puţin într-o măsură oarecare. Dacă noi nu posedăm această calitate de la natură, atunci avem nevoie de a ne ruga Tatălui Ceresc să ne ajute. Voi ştiţi cum grădinarul bun şi iscusit adaugă pămîntului orice elemente i-ar lipsi, dacă acestea sunt necesare pentru creşterea copacului. Eu sunt sigur că Domnul ne va da orice elemente care sunt necesare creşterii noastre spirituale.
Rădăcina, deci, reprezintă credinţa noastră, şi la fel după cum rădăcina este unica parte a copacului care absoarbe apa, tot astfel omul lui Dumnezeu primeşte Adevărul doar printr-un mijloc, şi anume prin credinţa sa. Dacă cuiva îi lipseşte credinţa, el nu va fi în stare să primească Adevărul. Aceasta ne explică faptul de ce atît de mulţi ne spun că Planul Divin al Vîrstelor este cea mai complicată carte pe care au citit-o. Ei nu au rădăcina credinţei în inimile lor. Dar Noua Creatură prin credinţa sa, poate şi trebuie să absoarbă apa Adevărului. Dacă el este deposedat de ea doar pentru o zi, el începe a se vesteji, a se ofili şi a se nimici.
Ce este în rădăcină, care îi permite să absoarbă apa cu elementele pămînteşti dizolvate? Aceasta este seva şi procesul de absorbţie este numit endosmoză. Prin endosmoză se are în vedere legea naturală, prin care, atunci cînd un lichid mai rar sau mai diluat este separat de către un zid poros de un lichid mai concentrat, mai dens, ultimul îl absoarbe pe primul. Seva este mai densă ca apa din pămînt şi astfel ea absoarbe apa împreună cu toate elementele pămîntului dizolvate în ea prin intermediul rădăcinei. La fel, Spiritul Sfînt, (care, eu înţeleg că este reprezentat prin sevă) printr-un proces spiritual corespunzător endosmozei, absoarbe apa Adevărului împreună cu elementele naturale care au fost dizolvate de către Adevăr; şi mijlocul prin care aceasta absorbţie este efectuată – este credinţa noastră, rădăcina Noii Creaţii. În acest fel măsura spiritului Sfînt treptat creşte în Noua Creatură, şi la fel ca şi seva care nu hrăneşte numai rădăcina dar care urcă şi la alte părţi ale pomului, tulpina, ramurile, frunzele, etc., şi le nutreşte pe fiecare, tot aşa şi Spiritul Sfînt astfel sporit în măsură şi în putere, dezvoltă în noi nu numai credinţa Noii Creaţii, dar de asemenea şi alte haruri pe care le avem încă a le aprecia.
Uniţi cu credinţa voastră – Virtutea
Dacă sămînţa este semănată şi prinde rădăcini, la început nimeni nu este conştient de faptul acesta. Noi nu putem spune: “Ah, Iată ! Sămînţa a fost semănată şi a prins rădăcină”, pînă ce mica rădăcină nu-şi capătă tulpina şi pînă cînd tulpina nu apare deasupra pămîntului. Tulpina este prima manifestaţie vizibilă. Aceasta ne aduce la al doilea punct. Apostolul Petru spune: “Uniţi cu credinţa voastră – Virtutea”. Cuvîntul tradus aici prin “virtute” înseamnă în mod potrivit – “curaj, tărie morală” (vezi “Emphatic Diaglot” de Wilson). Cînd noi ne prezentăm corpurile noastre ca sacrificii vii Domnului, rădăcina credinţei, primul pas al dezvoltării Noii Creaţii, este în inima noastră, dar la început nimeni nu cunoaşte aceasta în afară de noi înşine. Alţii nu pot cunoaşte că Cuvîntul Adevărului a prins rădăcină în noi pînă ce nu am unit la credinţa noastră tăria, curajul, virtutea – fapta. Virtutea, curajul, fapta este prima manifestaţie vizibilă a Noii Creaţii. Dacă noi nu dezvoltăm faptele, credinţa noastră va muri; la fel ca şi în cazul seminţei naturale, dacă tulpina nu apare, rădăcina va muri.
Ce înseamnă această calitate a virtuţii? Ea înseamnă curajul credinţei noastre. Cînd noi adăugăm la credinţa noastră curaj, atunci noi nu numai că credem în inima noastră, dar de asemenea noi mărturisim cu limba noastră că Isus este Domnul nostru şi aceasta se întîmplă cînd noi începem a spune aceasta oamenilor şi a le arăta aceasta în viaţa noastră zilnică şi a ne purta astfel încît alţii să afle că noi suntem creştini. Nouă nu trebuie să ne fie ruşine de Hristos. Dacă ne va fi ruşine de El, şi El se va ruşina de noi, cînd va veni să se socotească cu noi. Eu îmi amintesc o zi, cînd stînd în tren, eu aveam cîteva tracte, pliante şi broşuri în geanta mea. Credinţa mea mi-a spus să le înmînez pasagerilor, dar carnea s-a revoltat. Eu eram foarte aproape să cedez cînd mi-a venit în minte gîndul: “Nu vă fie ruşine de Evanghelia lui Hristos”. Eu am scos pliantele din geanta mea şi le-am privit. Şi pe coperta celei de deasupra eu am văzut tocmai cuvintele care mi-au venit în minte: “Eu nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos”. Atunci credinţa avu victoria. Avînd acum curajul convingerilor mele, eu am împărţit pliantele şi după toate acestea nu am găsit aceasta atît de respingător.
De ce ar trebui să ne fie ruşine de Evanghelia lui Hristos? Ea conţine veşti atît de minunate. Săraca omenire gemîndă o aşteaptă. Chiar dacă oamenii se vor rîde sau îşi vor bate joc de voi, sau vă vor persecuta pentru credinţa în Evanghelie şi pentru proclamarea ei, puţin cîte puţin, în ziua cercetării, ei îşi vor aduce aminte de faptele voastre bune pe care le-au văzut, şi vor slăvi pe Dumnezeu în numele vostru – 1 Petru 2:12.
Virtutea sau curajul este acel har care ne face în stare să răspîndim adevărul la alţii şi să ne modelăm vieţile noastre după adevăr, şi să perseverăm în ambele, în ciuda opoziţiei şi de asemenea în ciuda repetatelor căderi. La început, cînd noi suntem doar plante tinere, ne aplecăm la orice suflare a adversităţii, dar puţin cîte puţin cînd noi creştem mai maturi, sîntem în stare să rezistăm la orice furtună care ar putea asalta credinţa noastră în Dumnezeu şi în Adevărul Său.
Uniţi cu virtutea – Cunoştinţa
Cînd începi a spune despre Adevăr altora, foarte curînd vei afla că nu îl poţi explica atît de clar după cum ai vrea, şi îţi sunt puse astfel de întrebări la care nu poţi răspunde. De exemplu, vei fi întrebat: “Nu este aceasta o a doua şansă?” şi “Nu va duce aceasta la păcat?”. Efectul acestora este de a te trimite din nou şi din nou la izvoarele Adevărului, pentru a-ţi împrospăta memoria, şi pentru a adăuga la virtutea ta – cunoştinţa; şi în timp ce îţi împrospătezi memoria, îţi vei găsi de asemenea şi inima reîmprospătată şi înviorată. Cu cît mai mult împarţi Adevărul la alţii, cu atît mai mult adaugi la cunoştinţa ta, şi Adevărul devine pentru tine tot mai clar şi mai preţios. În afară de aceasta, cînd începi a-ţi modela viaţa în acord cu voia lui Dumnezeu, variatele experienţe prin care treci, opoziţia pe care o primeşti, căderile pe care le ai, şi toate multele încercări şi dificultăţi pe care va trebui să le întîlneşti pe calea îngustă, te vor trimite din nou şi din nou la Cuvîntul lui Dumnezeu pentru instruire la fel ca şi pentru mîngîiere şi îndemnare.
După cum sunt multe ramuri într-un copac bun, tot la fel multe ramuri ale cunoştinţei se cer a fi cultivate de către Creştinul adevărat, care doreşte să fie conformat chipului lui Hristos. Căutînd a-L cunoaşte pe Dumnezeu, caracterul Său glorios şi planul Său minunat, şi pe Hristos, întipărirea Fiinţei Tatălui, adevăratul Creştin îşi dezvoltă ramurile cunoştinţei în direcţia cerească. Alături de acestea el găseşte necesar şi plăcut să dezvolte ramurile cunoştinţei privitor la Profeţi şi Apostoli şi alţi Sfinţi ai Noului şi Vechiului Testament, şi încă şi alte ramuri privitoare la roadele spiritului şi la Făgăduinţele Nespus de Mari şi Scumpe ale lui Dumnezeu. Pe lîngă acestea mai sunt încă multe altele! Incluzînd şi pe cele mai inferioare sau de mai de jos, ramurile cunoştinţei cu privire la şireteniile şi vicleniile diavolului, şi de asemenea cu privire la diferitele ispite, încercări şi ademeniri care vin spre noi din partea lumii şi din partea cărnii noastre. Noi trebuie să privim la acestea în aşa fel încît să putem spune împreună cu Apostolul Pavel: “Noi nu suntem în ignoranţă de înşelăciunile lui Satan”. Dacă credeţi că nu este necesar să cunoaşteţi despre înşelăciunile diavolului nu veţi fi preîntîmpinaţi sau preveniţi, şi nefiind preveniţi nu veţi fi pregătiţi şi înarmaţi din vreme, cu rezultatul probabil că mai devreme sau mai tîrziu veţi fi înfrînşi de către adversar.
Totuşi, ramurile mai inferioare, cele de mai de jos, cu tendinţa de a creşte mai spre pămînt, sunt multele ramuri ale cunoştinţei lumeşti, care nu sunt atît de importante ca şi altele. Cu toate acestea ele sunt necesare într-o măsură oarecare pentru o adecvată înţelegere a Bibliei. De exemplu, noi ar trebui să cunoaştem ceva despre gramatica şi însemnătatea cuvintelor. Este de asemenea de folos de a cunoaşte puţin din Greacă, şi probabil şi puţin din limba Ebraică de asemenea, cel puţin cîteva cuvinte pentru o înţelegere mai bună a Adevărului, şi o cunoştinţă în geografie, istorie, botanică, etc., este adesea de folos pentru prinderea înţelesului a multor ilustraţii şi aluzii istorice şi geografice, atît de mult întîlnite în Scripturi.
Dar în timp ce unim la virtutea noastră – cunoştinţa, este esenţial ca noi să trecem la următorul îndemn al Apostolului ca să:
Uniţi cu Cunoştinţa – Înfrînarea (controlul de sine)
Dacă într-un copac nu sunt ramuri, acolo nu vor fi fructe, şi ramurile mici vor aduce fructe mici. La fel este şi cu Noua Creatură în Hristos. Fără cunoştinţa lui Dumnezeu şi a Gloriosului plan de răscumpărare, Noua Creatură nu va aduce roadă, şi dacă cunoştinţa va fi mică, şi roadele de asemenea vor fi mici. Este evident deci, că noi ar trebui să cultivăm multe ramuri ale cunoştinţei. Dar un pom roditor nu creşte doar cu scopul de a da ramuri. Cît de bune şi frumoase aceste ramuri ar putea fi, pomul trebuie să dezvolte roadele, pentru a-şi justifica existenţa. Aceasta va necesita o curăţare chibzuită. Un pom care nu este curăţat este bun numai ca lemn. La fel, scopul pentru care omul lui Dumnezeu trebuie să dezvolte diferitele ramuri ale cunoştinţei este ca el să poată la timpul potrivit să aducă o roadă abundentă de iubire, şi pentru acest scop va fi necesară o pregătire şi curăţare atentă şi grijulie.
În cazul Noii Creaţii, totuşi – şi aici analogia dintre pom şi Noua Creatură nu se potriveşte – mult este lăsat la libertatea voinţei sale. Noua Creatură este tratată ca o fiinţă gînditoare, şi se aşteaptă de la ea să-şi facă mult din curăţarea sa. Pavel spune: “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar cînd suntem judecaţi suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea” – 1 Cor. 11:31, 32. Cu alte cuvinte, noi ar trebui zilnic să ne examinăm şi să ne înfrînăm. Dacă nu o vom face, atunci noi nu vom folosi spiritul minţii sănătoase şi Domnul va trebui să ne curăţe sau să ne pedepsească, să ne îndrepte, la fel ca şi un grădinar iscusit şi priceput ar fi trebuit să-şi curăţe pomul care nu are putere de gîndire de a se călăuzi, a se îndrepta şi a se conduce singur.
Singurul scop al studiilor noastre trebuie să fie ca noi să ne arătăm aprobaţi înaintea lui Dumnezeu, ca un om care n-are de ce să-i fie ruşine. Dezvoltarea diferitelor ramuri ale cunoştinţei ar trebui să fie astfel controlate, ca noi să putem cultiva pe ele – roada iubirii. Iată pentru ce sunt ramurile; şi motivul pentru care sunt atît de multe ramuri, este că acolo trebuie să fie mai multe roade.
De la noi se cere să exercităm controlul de sine sau înfrînarea, în special în privinţa ramurilor cunoştinţei lumeşti. Într-un pom roditor natural, ramurile de mai jos tind să crească spre pămînt. În acelaşi mod ramurile cunoştinţei pămînteşti sunt înclinate să crească spre pămînt. Noi ar trebui să ţinem minte ca să nu cultivăm aceste ramuri cu scopul – doar de a acumula cunoştinţă, şi nici pentru alte scopuri pămînteşti decît profesia sau serviciul nostru de zi cu zi (şi aceasta la un nivel cît mai redus posibil), ci numai pentru scopul de a înţelege Cuvîntul lui Dumnezeu, şi astfel să ajutăm la creşterea noastră spirituală. Este cel mai bine de a fi mulţumit în cea mai mare parte cu acea cunoştinţă pămîntească pe care am avut-o înainte de a deveni Noi Creaţii în Hristos Isus. Cu cît mai mult timp şi energie noi devotăm pentru cultivarea ramurilor pămînteşti, cu atît mai mult creşterea noastră spirituală poate fi oprită din avansare, şi roada iubirii noastre poate deveni de o rea sau inferioară calitate. Fraţii pot fi de ajutor unul altuia în această privinţă. De exemplu, din studiul meu anterior a ramurii naturale a botanicii, eu mă stărui să vă explic înţelesul sau intenţia Psalmistului şi prin acesta îndemnul Apostolului Petru, astfel ca să fie sprijinită creşterea noastră spirituală, a mea şi a voastră.
Noi am văzut, deci, că un pom care nu este curăţat este bun doar ca lemn şi merge la lemnărie. El poate deveni mare şi impunător, dar fructele sale sunt rare şi de proastă calitate. La fel este şi cu Noua Creatură, dacă ea nu exercită controlul de sine, căci – “Cunoştinţa îngîmfă, dar dragostea zideşte”.
Controlul de sine trebuie să fie exercitat de asemenea pentru a ţine subordonat corpul, astfel ca noi să nu fim potriviţi sau conformaţi acestei lumi dar ca să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre, pentru a arăta care este voia lui Dumnezeu – cea bună, plăcută şi desăvîrşită şi acceptabilă. Controlul de sine este necesar ca noi să nu fim excesiv descurajaţi prin căderile şi greşelile noastre, şi nici să ne slăvim sau înălţăm prin succesele noastre. Ea este necesară pentru a ne preveni şi împiedica, de a nu ne îndepărta de pe calea îngustă prin eşecuri sau persecuţii, sau de a nu deveni plini de mîndrie din cauza laudei.
Uniţi cu Înfrînarea – Răbdarea
Noi nu putem dezvolta răbdarea pînă ce nu suntem în stare să exercităm înfrînarea sau controlul de sine. Această calitate a răbdării este reprezentată prin frunzele pomului. Puteţi spune: “Este foarte straniu. Ce este ceea ce putem cunoaşte despre frunze, care le face în stare să reprezinte răbdarea? Frunzele vor creşte pe copac chiar dacă n-au fost curăţate”. Aceasta este adevărat, şi aici din nou analogia dintre pom şi Noua Creatură cade, dar sunt cîteva puncte de o apropiată asemănare între frunzele unui pom şi răbdarea omului lui Dumnezeu.
Dacă vei vedea un pom fără frunze la timpul cînd te aştepţi la ele, imediat vei zice: “Mă tem că acest pom este pe moarte”, şi dacă ai careva interes în el, îl vei uda, dacă va fi posibil, pentru a-i da viaţă. Dar dacă vei vedea un belşug de frunze verzi, vei zice: “DA! În acest pom este o abundenţă de viaţă”, şi dacă acesta este un pom fructifer, te vei aştepta să capeţi o roadă bună în curînd. La fel este şi cu Noua Creaţie. Dacă vei vedea un om al lui Dumnezeu care nu şi-a dezvoltat această calitate a răbdării, la timpul cînd ai aştepta aceasta de la el, vei zice: “Mă tem că el moare spiritual”. Apoi îi vei oferi apa Adevărului şi te vei ruga pentru el, şi-l vei ajuta atît cît poţi, pentru a-i da, dacă ar fi cu putinţă – viaţă (Iacov 5:20; 1 Ioan 5:16). Pe de altă parte, odată ce vei vedea răbdarea dezvoltată, vei zice că acesta are viaţa spirituală într-însul, şi cu cît mai multă răbdare vei vedea, te vei gîndi că cu atît mai multă viaţă el are, şi cu atît mai mult te vei aştepta ca la timpul potrivit roada coaptă a iubirii să-şi facă apariţia.
Sunt două calităţi speciale pe care le posedă frunzele unui pom, care le fac să fie asemănate cu răbdarea. Una este mobilitatea lor, şi alta este faptul că ele absorb Bioxidul de Carbon, şi îl divizează în Carbon şi Oxigen. Carbonul este apoi folosit pentru creşterea pomului, şi Oxigenul, acest element al atmosferei care susţine viaţa omului şi a animalelor inferioare, este emis în aer.
(1) Ştiţi cît de mobile sunt frunzele unui copac. Cînd suflă vîntul, frunzele se apleacă şi se îndoaie după el, şi apoi, după ce vîntul trece, ele se refac sau se restabilesc imediat la loc, ca şi cînd n-a fost nimic. În această privinţă frunzele diferă considerabil de tulpina unui pom bine dezvoltat. Tulpina reprezintă tăria noastră, hotărîrea, fermitatea şi statornicia noastră la principii; frunzele, de altă parte, reprezintă răbdarea noastră, îngăduinţa noastră la greutăţi şi încercări, unde nici un principiu nu este în joc.
La fel ca şi în cazul unui pom natural bine dezvoltat, tulpina puternică, împreună cu puternica sau ferma poziţie pe care o are rădăcina în pămînt, previne pomul de a nu fi smuls de către un vînt puternic sau de o altă cauză, la fel este şi cu omul lui Dumnezeu matur, deoarece din cauza credinţei sale adînci şi a puternicului curaj în Domnul (nu în sine însuşi), el este în stare să stea ferm împotriva vîntului de oricare doctrină falsă sau orice altceva intenţionat de către adversar, pentru a cauza pe omul lui Dumnezeu să se abată de la datoria faţă de Domnul. Nouă ni s-a spus că servul Domnului nu trebuie doar să străduie sau să tindă, ci ni se spune de asemenea că el trebuie “să lupte pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” – Iuda 3. Foarte diferit de aceasta este răbdarea. Sunt multe încercări care ne vin din afară, care nu afectează chestiuni de principiu. În astfel de cazuri noi ar trebui să cedăm, noi trebuie să exercităm răbdarea.
Să ne amintim exemplul Domnului nostru Isus. Cînd adevărul era în joc, cînd el a fost ispitit să se abată de la voia lui Dumnezeu, nimic nu l-a putut face să se clatine şi să se abată. Ştiind că Domnul îl va ajuta, el şi-a făcut faţa ca o cremene; şi el ştia că el nu va fi dat de ruşine – Isaia 50:7. El avea o puternică tărie şi curaj, dar în acelaşi timp el avu o răbdare infinită. Persecuţiile şi adversităţile, el le-a îndurat supus, cu blîndeţe şi cu răbdare. Cînd el a fost insultat, el nu a insultat, şi el singur a îngăduit să fie biciuit, scuipat şi dispreţuit, fără a reproşa sau a se răzbuna.
(2) O altă calitate posedată de către frunze este puterea absorbirii Bioxidului de Carbon (CO2), descompunîndu-l în Carbon şi Oxigen, asimilîndu-l pe primul şi întorcîndu-l pe al doilea în atmosferă. Tot Carbonul (Cărbunele de lemn) din copac este extras din atmosferă, şi frunza este unica care face această minunată şi grea lucrare. Totuşi Carbonul formează o jumătate din greutatea netă a pomului. El este reprezentat în special în fibrele lemnoase care dau tărie diferitelor părţi ale pomului. Aceasta ne aduce aminte că doar cînd avem calitatea de răbdare noi putem adăuga stăpînirea morală (a înţelepciunii) la fiinţa noastră spirituală, şi astfel să dezvoltăm puterea caracterului. Iată de ce Apostolul Iacov ne-a îndemnat să lăsăm ca răbdarea să-şi facă desăvîrşit lucrarea, ca noi să putem fi desăvîrşiţi şi întregi, şi să nu ducem lipsă de nimic.
În partea inferioară a frunzelor sunt mulţi pori numiţi stomate (deschizături sau orificii), prin care Bioxidul de Carbon este absorbit în frunze şi Oxigenul este eliminat în atmosferă. Particulele mici, numite granule de Clorofil, care dau frunzelor culoarea verde, pun mîna pe Bioxidul de Carbon în momentul cînd acesta intră, şi îl descopmun în părţile lui componente, o parte de Carbon şi două părţi de Oxigen. Carbonul este asimilat pentru a da tărie diferitor părţi ale pomului. Cele două părţi ale Oxigenului, pe de altă parte, se degajă în aer. Astfel planta absoarbe Bioxidul de Carbon şi emite Oxigenul.
În cazul fiinţelor umane şi a animalelor inferioare, procesul este exact inversat. Prin plămînii lor ei absorb Oxigenul şi elimină Bioxidul de Carbon. Oxigenul este dătătorul de viaţă pentru om şi animale, şi Bioxidul de Carbon este otrăvitor pentru ei, şi dacă n-ar fi nici o plantă, atmosfera în curînd ar deveni golită de Oxigen şi supraîncărcată cu Bioxid de Carbon, şi toată carnea ar muri. Ce minunată este Înţelepciunea lui Dumnezeu în acest schimb reciproc şi balans al naturii.
Între omul firesc şi cel spiritual există aceeaşi relaţie ca şi între animale şi plante. Atmosfera în care trăiesc animalele şi copacii, reprezintă împrejurarea noastră, circumstanţele în mijlocul cărora ne trăim vieţile noastre. Oxigenul în mod potrivit reprezintă acele circumstanţe care conduc la prosperitate materială, şi Bioxidul de Carbon, pe acelea care duc la adversităţi, nenorociri sau greutaţi materiale. Omul firesc înfloreşte cu şi pe prosperităţi materiale, la fel cum creşte datorită Oxigenului. Acestea sunt dătătoare de viaţă pentru el. Doar observaţi efectul produs asupra unui om dîndu-i un adaos la salariu şi o poziţie mai bună. Nu va înflori el oare! Nu se va bucura el de sine! Cu cît el va deveni mai prosper în cele fireşti sau pămînteşti, cu atît mai mult el se va gîndi că răul în această lume a fost supraestimat. Dar presupuneţi că asupra lui vor veni adversităţi, adică necazuri, nenorociri sau greutăţi pămînteşti, în acelaşi timp el va fi deprimat şi descurajat. Dacă adversitatea va creşte, la fel va creşte şi disperarea sa, şi cu continuarea acesteia el va deveni tot mai descurajat, întristat şi mîhnit, pînă cînd în cazuri extreme el va cădea într-o astfel de stare de disperare, încît în final el ar putea comite sinucudere. Astfel, adversitatea materială, ca şi Bioxidul de Carbon, este otrăvitoare pentru omul firesc. “Întristarea lumii aduce moarte”.
Cu omul spiritual, Creatura Nouă în Hristos Isus, are loc situaţia opusă. Dacă Noua Creatură nu primeşte nici o adversitate, nenorocire sau greutate fizică, financiară sau socială, ea se va vesteji spiritual. “Cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată”. Ea are nevoie de adversităţi pentru a creşte spiritual. Prin intermediul răbdării, ea le descompune, adică ia ceea ce este bun în ceea ce priveşte pentru a adăuga fibrele morale la fiinţa sa şi elimină dubla porţie a prosperităţii altora.
La fel există şi un schimb reciproc şi balans între omul lui Dumnezeu şi omul firesc cum este între plante şi animale. La fel cum oamenii şi animalele absorb Oxigenul şi elimină Bioxid de Carbon, şi copacii din contra, absorb Bioxidul de Carbon şi elimină Oxigenul, tot exact aşa şi omul firesc, în timp ce înfloreşte în prosperitatea materială, cauzează adversitate asupra celor care se străduie să trăiască evlavios în Hristos Isus, şi ultimii în loc de a fi vătămaţi de experienţe, folosesc fiecare adversitate pămîntească care le vine, pentru a face bine la toţi oamenii cît au putinţă, în timp ce în acelaşi timp ei adaogă tot mai mult la tăria lor spirituală şi menţin viaţa lor spirituală. Isus, vorbind ucenicilor săi, a spus: “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentrucă Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: “Robul nu este mai mare decît stăpînul său”. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” – (Ioan 15:18-25). Dar întorcînd cu binele pentru rău, binecuvîntînd pe cei ce blastămă, făcînd bine celor ce-i urăsc, şi rugîndu-se pentru cei care îi folosesc în mod dispreţuitor, urmaşii în urmele blîndului Isus mustră, ceartă, sau condamnă lumea aceasta a păcatului, şi exercită o influenţă păzitoare sau conservantă asupra lumii, prevenind-o şi împiedicînd-o de a se duce rapid într-o mai adîncă degradare morală şi moarte.
Isus a exprimat acest adevăr cînd, după ce le-a spus urmaşilor săi, că profeţii adevăraţi ai lui Dumnezeu, totdeauna au fost persecutaţi pentru cauza dreptăţii şi i-a îndemnat să se bucure şi să fie nespus de fericiţi cînd ei vor fi insultaţi şi persecutaţi pentru cauza Sa, El adaogă: “Voi sînteţi sarea pămîntului” – (Matei 5:10-13). La fel după cum sarea exercită o influenţă conservantă sau păzitoare, de păstrare asupra cărnii, şi după cum plantele exercită o influenţă conservantă, de păstrare sau păzitoare asupra animalelor, la fel şi sfinţii lui Dumnezeu cu toţii înainte au exercitat o influenţă conservantă, păzitoare şi de păstrare asupra lumii, pentru că puţini oameni neprihăniţi în lume au păstrat lumea de a nu fi distrusă. La aceasta se referă Pavel cînd citează din Isaia: “Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora” – (Rom. 9:29). Domnul a distrus Sodoma deoarece în ea nu erau nici zece oameni neprihăniţi – (Gen 18:16-32).
Înainte de a părăsi această parte a subiectului nostru, eu aş dori să vă atrag atenţia la alte două puncte importante. Primul este că proporţia Bioxidului de Carbon în atmosferă este foarte mică, doar a cinci-suta parte din Oxigen. La fel este şi în atmosfera spirituală a Noii Creaţii. Proporţia adversităţii este de regulă, cu mult mai mică decît cea a prosperităţii. Prin urmare noi trebuie să fim foarte cu luare aminte ca să nu risipim şi să nu irosim nimic din ea.
Un alt punct, este că, Bioxidul de Carbon este absorbit şi descompus doar sub influenţa luminii şi a căldurii care vin de la soare. În timpul nopţii acest proces încetează cu totul. În acelaşi mod, Noua Creatură doar cînd este sub influenţa luminii şi căldurii lui Dumnezeu, înţelepciunii şi iubirii Sale provenite din Evanghelie, doar atunci ea poate extrage binele din orice adversitate prin intermediul răbdării. “Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” – Iuda 20, 21.
Uniţi cu Răbdarea – Evlavia; cu Evlavia – Iubirea de fraţi; şi cu Iubirea de fraţi – Dragostea de oameni.
Pomul acum este bine crescut, îşi are rădăcina, tulpina, şi ramurile, el a fost curăţit şi îndreptat, şi a produs din abundenţă frunze verzi şi sănătoase. Noi ne putem zugrăvi în minţile noastre doar un astfel de puternic şi frumos caracter, plin de viaţă spirituală şi energie, care dă recunoscător adăpost, ocrotire şi protecţie oamenilor şi animalelor. Plin de credinţă, şi cu o puternică tărie în Domnul, lui nu-i este ruşine să vorbească despre Hristos, şi a-şi modela viaţa sa în corespundere cu concepţia lui Hristos. El nu numai că cunoaşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, dar el o poate expune sau prezenta, tălmăci sau explica altora, şi le poate face clare misterele sau tainele lui Dumnezeu. Cu adevărat, atît de numeroase şi extensive pot fi ramurile cunoştinţei, pe care le-a cultivat, încît el ar putea fi chemat să fie un pastor al unei mari şi prospere adunări, sau a fi un ocupant al unui loc sau scaun în careva colegii teologice. Un astfel de caracter ca acesta, sigur ar fi o admiraţie a tuturor care îl cunosc, dar chiar aceasta ar putea să nu fie suma tuturor virtuţilor sale. Înfrînarea sa sau controlul său de sine poate fi de un aşa fel, ca el să se poată ţine calm în toate circumstanţele şi împrejurările, să-şi păstreze corpul în stăpînire, şi astfel să-şi aranjeze cititul şi observaţia sa încît să studieze doar astfel de subiecte şi pe acestea într-aşa un mod, încît creşterea sa spirituală să fie sporită. În sfîrşit, răbdarea sa poate fi atît de perfectă încît să fie în stare să îndure adversităţi, insulte, ocări, şi persecuţii, să fie întărit în caracter prin încercări la care este expus, şi să întoarcă cu bine la rău. În mod sigur, veţi spune – că un caracter aşa de minunat ca acesta ar fi potrivit pentru Împărăţia Cerească.
Nu dragi fraţi, este necesar ceva mai mult înainte ca el să fie acceptat ca comoştenitor cu Isus Hristos. Dacă cu toate aceste calităţi excelente, el nu şi-a cultivat şi dezvoltat la timpul necesar iubirea, Dumnezeu Îl va tăia ca nefolositor. Straniu, da? Nu, noi niciodată n-am crescut pomii fructiferi sau roditori pentru frunzişul lor; noi creştem aceşti pomi fructiferi sau roditori pentru fructele sau roadele lor. Dacă binele pe care un om îl face altora este în cel mai bun caz doar un rezultat sau produs al credinţei, cunoştinţei, şi răbdării sale, şi dacă acesta este făcut cu scopul de a-şi clădi caracterul său spiritual, dacă el nu a atins gradul cînd binele pe care el îl face altora este rezultatul sau produsul iubirii pentru aceştia şi pentru Dumnezeu, acest om nu a îndeplinit scopul pentru care Dumnezeu l-a ales. Iubirea trebuie să fie motivul de fundament sau susţinător al tuturor vorbelor şi a faptelor nostre, înaintea ca Dumnezeu să ne recunoască ca cultivînd roadele sfinţeniei. Doar unora ca aceştia, care astfel şi-au dezvoltat şi desăvîrşit această calitate a iubirii, calitatea de asemănare cu Dumnezeu, numai acestora Domnul le va spune la timpul său cuvenit: “Bine rob bun şi credincios; intră în bucuria Stăpînului Tău. Ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri”.
Pavel ne dă acest gînd în cuvintele frumoase din 1 Cor. 13:1-3: “Chair dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toate averile pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”.
La fel ca şi un pom roditor şi fructifer care pentru a-şi îndreptăţi existenţa pe lîngă frunzele sale trebuie să-şi dezvolte muguri, flori, şi în sfîrşit roade, tot aşa şi omul lui Dumnezeu trebuie să adaoge la răbdarea sa – evlavia, la evlavia sa – dragostea de fraţi, şi la dragostea de fraţi – iubirea de oameni. Evlavia este reprezentată prin muguri, dragostea de fraţi este reprezentată prin flori, şi iubirea de oameni prin roade. Mugurii, florile şi roadele reprezintă trei trepte sau etape, ultima fiind roada, aceea pentru care pomul este crescut; în acelaşi fel evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni reprezintă trei trepte, ultima fiind iubirea în sensul atotcuprinzător, roada pentru care Noua Creatură este pregătită, instruită, crescută, îngrijită, şi dezvoltată.
Uniţi cu răbdarea – Evlavia
Unii pretind că evlavie înseamnă asemănare cu Dumnezeu. Este adevărat că însemnătatea originală este asemănarea cu Dumnezeu, dar acesta este un exemplu de eroare în care ar putea cădea cineva care ar insista prea tare asupra sensului original al cuvîntului. Evlavia este unul din multele cuvinte care şi-au schimbat sensul în decursul timpului. Dacă el ar însemna asemănarea cu Dumnezeu, la el n-ar fi necesar de a adăuga sau a uni cu el dragostea de fraţi sau iubirea de oameni, deoarece Dumnezeu este iubire, şi dacă noi suntem ca Dumnezeu, sau asemenea lui Dumnezeu, ar trebui să atingem punctul iubirii în sensul său atotcuprinzător, punctul iubirii desăvîrşite. Cuvîntul Grecesc tradus prin “evlavie” în versul pe care îl cercetăm este “eusebeia” care înseamnă pietate, cucernicie, respect şi reverenţă, adică veneraţie, adorare şi stimă pentru Dumnezeu. Cuvîntul Englez “evlavie” în sensul său curent, este totuşi, o bună traducere a termenului Grecesc.
Acesta este mugurele, prima treaptă în formarea roadei iubirii. Omul care a atins doar această treaptă nu este atît de atractiv sau drăguţ, ca unul care ar adăuga la răbdarea sa şi dragostea de fraţi. Mugurul este puţin dur, şi verde. Germenele, nucleul sau embrionul, florii şi a fructului se află în el, dar el este ascuns de la vedere, acoperit pe deasupra cu o capsulă tare, şi dacă pui mugurul în gură, vei găsi că el este amar, neplăcut la gust.
Acei care au atins treapta evlaviei se pot aştepta la timpul potrivit să dezvolte roada iubirii, dar pînă aici ei au doar începutul acesteia.
Poporul Scoţian de două sau trei generaţii în urmă, forma o ilustraţie a efectului acestui har al evlaviei. Aceşti oameni aveau o mare reverenţă faţă de Dumnezeu, şi o iubire de dreptate. Ei aveau ceea ce noi am putea numi o iubire din datorie, o dorinţă de a asculta poruncile lui Dumnezeu. Ei erau oneşti în treburile lor de afaceri şi în toate afacerile vieţii, şi erau foarte stricţi cu copiii lor. Ei erau respectaţi de toţi, dar ca şi germenul sau embrionul în mugur, iubirea lor, deşi era în ei, era ascunsă. Era considerat ca un semn de slăbiciune ca ei să-şi arate iubirea, ori de a fi demonstrativi în orice fel. Înfăţişările acestor oameni, după cum acestea pot fi observate din portretele lor, sau din feţele unora puţini care mai sunt încă în viaţă, erau severe şi aspre. Aceste caracteristici pot fi într-o măsură oarecare naturale poporului sau rasei Scoţiene, dar eu cred că acestea erau în principal rezultatele pregătirii, şcolii sau educaţiei Calviniste. Un om care este sincer, totdeauna încearcă de a fi ca şi dumnezeul căruia i se închină sau pe care îl venerează sau adoră, şi dumnezeul Calvinist este – aspru şi antipatic, care nu inspiră dragoste sau simpatie.
Uniţi cu evlavia – Iubirea de fraţi
Evlavia este o calitate bună, dar aceasta este doar starea de mugur, prima treaptă sau treapta din datorie a iubirii. Acei care Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu mai bine, vor adăuga la evlavia lor – iubirea de fraţi. Aceasta este reprezentată prin flori.
La fel după cum vine un timp, cînd petalele, care formează interiorul mugurului, devin atît de mari şi întinse, încît într-o bună dimineaţă, datorită influienţei favorabile şi binevoitoare a luminii solare şi a căldurii, ele împing şi înlătură capsula tare şi mugurul devine floare, tot aşa vine şi un timp în dezvoltarea Noii Creaţii, care este conformată imaginii lui Hristos, cînd, datorită influenţei înţelepciunii şi iubirii lui Dumnezeu, care radiază din paginile Evangheliei iubirii, care creşte în inima sa şi înlătură bariera care pînă acum a restrîns-o, şi Noua Creaţie găseşte că ea şi-a adăugat sau şi-a unit la evlavia sa sau iubirea din datorie – iubirea de fraţi.
Ceea ce îl ajută cel mai mult pe un Creştin este porunca nouă a Domnului nostru: “Iubiţi-vă unii pe alţii, cum v-am iubit şi eu”. Şi explicaţia lui Ioan a acestor cuvinte în prima sa epistolă, capitolul 3, versetul 16: “noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi”.
Un pom este atractiv în mod deosebit prin florile sale. Frumuseaţea şi mirosul aromat ne atrage la ele. Nu este oare exact la fel cu mulţi fraţi şi surori din cei cunoscuţi nouă? Frumuseţea caracterului lor şi mirosul plăcut al multelor fapte binevoitoare de sacrificiu de sine ale lor ne atrag la ei. Noi suntem atraşi la ei. Nu este oare la fel cu orice tovărăşie sau societate a fraţilor Domnului care reprezintă frumuseţea şi mirosul aromat a iubirii frăţeşti? Mulţi mi-au spus că primul lucru care i-a atras la adevăr, a fost iubirea manifestată printre fraţi.
Dar amintiţi-vă că “inima (naturală) este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea;”. Inima nostră ne va spune cîteodată că noi am dezvoltat acest har al iubirii frăţeşti cînd noi de fapt nu l-am dezvoltat. Atît timp, cît germenele sau embrionul este închis înăuntrul capsulei de păstrare, noi am atins doar treapta de mugure. Noi nu putem spune cu adevărat că am atins treapta frunzelor, pînă cînd petalele n-u şi-au deschis acoperămîntul dur. Pentru a fi atinsă treapta frunzelor, treapta iubirii de fraţi, iubirea nostră trebuie să fie vizibilă, să fie văzută. Aceasta nu trebuie să fie închisă în inimile noastre, dar trebuie să fie manifestată prin cuvinte amabile, binevoitoare, iubitoare şi prin multe acte mici şi posibil unele acte mari, de sacrificiu de sine ale iubirii. “Prin aceasta vă vor cunoaşte că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”. Dar cum vor cunoaşte oamenii aceasta, decît dacă ne vor vedea pe noi manifestînd această iubire? Dacă ei o vor vedea, şi în special dacă ei o vor vedea în circumstanţe sau împrejurări de încercări şi greutăţi, cînd ei cel mai puţin s-ar aştepta de la noi aceasta, atunci ei vor cunoaşte că noi suntem ucenicii lui Isus.
Aduceţi-vă totdeauna aminte de a vă întreba: “Am eu această iubire închisă în inima mea? – Dacă da, eu am dezvoltat doar mugurul sfinţeniei”. Sau: “Arăt eu iubirea mea fraţilor prin cuvintele mele şi prin faptele mele? – Dacă da, eu sunt bucuros, fericit şi mulţimit, pentrucă aceasta înseamnă că eu m-am dezvoltat la treapta de flori, şi în curînd ar trebui să mă aştept să dezvolt şi fructul sau roada iubirii atotcuprinzătoare”. Aduceţi-vă aminte că a iubi un frate înseamnă ai spune lui aceasta; dar aceasta înseamnă deasemenea ceva mai mult, după cum Apostolul Pavel zice: “Copilaşilor, să nu iubim cu vorba (numai), nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” – 1 Ioan 3:18. Dragi fraţi, fie ca noi să ne rugăm lui Dumnezeu ca El să ne facă în stare nu numai să avem gînduri şi dorinţă în direcţia iubirii fraţilor noştri în Hristos, cu o inimă curată şi aprinsă, dar ca să-i iubim cu adevărat aşa cum ne-a iubit Hristos, şi anume – să ne dăm vieţile noastre pentru ei la fel cum a făcut şi El, necontînd sunt ei cu noi amabili şi iubitori ca răspuns sau nu, sau chiar dacă vorbesc de rău de noi şi sunt aşpri faţă de noi. Fie ca noi să ţinem minte că noi suntem toţi încă în carne şi în stare să greşim.
Aceasta ne aduce la un punct special de asemănare între florile pomului şi această iubire de fraţi. Florile îşi dau sau îşi sacrifică viaţa lor una pentru alta. Aşa s-a întîmplat că Dumnezeu le-a format astfel că nici o frunză nu se poate fertiliza singură de sinestătător, pentrucă polenul, partea dătătoare de viaţă a florii, se coace mai întîi. Pînă ce polenul nu a fost eliminat sau aruncat din floare, germenul sau embrionul dinnăuntru nu se coace, fiind gata de a primi şi de a fi fertilizat de către polenul de la o altă floare. Cînd acesta a fost fertilizat, petalele cad şi fructul începe a creşte. Cum ajunge polenul la o altă floare? Cu ajutorul insectelor care zboară de la o floare la alta, ducînd polenul cu ele pe picioarele lor şi pe corpurile lor. Ele fac aceasta, nu pentru scopul de fertiliza florile, dar pentru a suge sau a absorbi dulceaţa din ele.
Aceasta este tocmai exact ceea ce se întîmplă cu noi. Cînd noi am înflorit spre iubirea de fraţi, noi suntem o ţintă pentru Satan. El nu este adversarul lumii, pentrucă întreaga lume, ni se spune, că deja zace în cel rău. (1 Ioan 5:19), dar el este adversarul acelora care arată spiritul lui Hristos, spiritul iubirii; şi cu cît mai mult noi manifestăm iubire de fraţi, cu atît mai mult noi suntem o pradă pentru Satan. El este cel care trimete în timpul vieţii noastre insectele necazului pentru a ne suge şi absorbi dulceaţa din viaţile noastre şi pentru a smulge vitalitatea noastră.
Insectele, majoritatea din ele, sunt frumoase la vedere; fregvent ele apar aproape nesemnificative; dar lăsaţi ca o astfel de creatură să se coboare pe mînile noastre sau pe gît sau pe o altă parte necoperită a corpului nostru, şi să înceapă să se mişte sau să se tîrască pe corpul nostru, cît de neplăcut şi de dezgustător ne simţim! Instinctiv noi îi dăm afară sau încercăm ai ucide. Dragi fraţi, aceste insecte reprezintă încercările care vin asupra Noii Creaţii. Cînd acestea vizitează pe alţi fraţi, ele nu arată aşa de rele, ele apar cîteodată aproape nesemnificative, dar lăsăte să vină peste noi, deodată găsim cît de neplăcute sunt ele, cu mult mai mult decît ne-am aştepta. Instinctiv noi încercăm a scăpa de ele, dar la fel ca şi cu insectele, cu cît mai mult ne luptăm împotriva lor cu atît mai rele ele devin, ca regulă, şi majoritatea lor sunt otrăvitoare.
În trimiterea încercărilor, cu scopul de a suge dulceaţa din vieţile noastre, şi otrăvindu-ne, Satan izbuteşte cu atît mai mult cu cît aceasta ţine de trupul nostru. Polenul nostru, vitalitatea noastră umană, se trece împreună cu încercările. Dar tocmai aici Satan îşi găseşte sfîrşitul, deoarece prin aceleaşi încercări, Noua Creatură este întărită în caracter, şi învaţă cum să simpatizeze cu alţii care trec prin experienţe similare. Noi suntem pregătiţi în acelaşi fel în care a fost pregătit Domnul nostru, pentrucă “se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor” – Evrei 2:10. Încercările pe care Dumnezeu Le-a permis lui Satan să-l ispitească şi să-l încerce pe Domnul nostru Isus au fost aceleaşi pe care noi le îndurăm. El “în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” – Evrei 4:15.
Cu cît mai multe încercări avem, dacă noi corect ne exersăm sau ne antrenăm prin ele, cu atît mai mult noi suntem în stare să simptaizăm cu fraţii noştri în suferinţele lor, nu numai cu aceia dintre ei care se bucură în lumina adevărului prezent, dar de asemenea şi cu acei care se mai află încă într-o stare fiind legaţi în sistemul nominal, sau care sunt în afară, în condiţia de pustiu, dezgustaţi de toate confesiunile şi ocupaţiile religioase. Cu cît noi simpatizăm mai mult cu ei, cu atît mai mult din timpul nostru, din banii, talentele, influienţa noastră şi energia noastră le vom cheltui pentru interesele lor temporale şi în special pentru interesele lor spirituale. Noi nu ne considerăm pe noi întăi şi pe fraţii noştri pe urmă, dar tocmai contrariul acestuia. Noi ne dăm, ne sacrificăm vieţile noastre, vitalitatea noastră umană, pentru ei, la fel cum şi florile îşi dau vieţile lor una pentru alta.
Un fapt foarte important de reţinut este că florile nu au nimic cu trimeterea insectelor la alte flori. Deşi noi ştim că încercările care ne vin la noi ca Creaturi Noi, lucrează împreună pentru binele nostru spiritual, şi sunt de fapt esenţiale pentru noi, totuşi noi nu trebuie să avem nimic cu punerea sau aducerea acestor încercări asupra altora. Cum a spus Isus: “Este cu neputinţă să nu vină prilejurile de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!”. Domnul va permite Satanei şi tuturor care doresc să-i fie agenţii săi, să aducă încercări asupra fraţilor, ştiind că acestea vor lucra ca teste pentru ei, şi, dacă vor fi în mod potrivit folosite, îi va face în stare să devie mai dezvoltaţi spiritual, dar mînia Domnului sigur va veni, mai devreme sau mai tîrziu, asupra tuturor acelor “prin care vin”. Dumnezeu ne interzice ca nimeni din noi să nu fim, să nu facem, să nu lucrăm ca agenţii lui Satan în acest sau în oricare alt mod! Dacă nouă ni se întîmplă că suntem duşi în a da sau a duce sau a atrage încercări asupra fraţilor, fie ca noi să ne mărturisim păcatele la tronul harului şi să dorim să îndreptăm răul pe care l-am făcut.
Uniţi cu dragostea de fraţi – Iubirea de oameni
La fel ca şi floarea, care şi-a dat dulceaţa şi vitalitatea, şi care este gata de a fi fertilizată şi să devină dezvoltată pînă la fruct, prin vizita în continuare a insectelor, aducînd polenul de la alte flori, la fel şi Noua Creatură, care prin încercări şi-a cheltuit mult din dulceaţa şi vitalitatea vieţii sale umane, şi care îşi dă, îşi sacrifică viaţa pentru fraţi, de asemenea este gata să se dezvolte de la dragostea de fraţi – în iubirea în sensul atotcuprinzător, prin vizitarea în continuare de către încercări, şi prin sprijinul, ajutorul şi cooperarea compătimitoare a fraţilor săi care îşi dau, îşi sacrifică, îşi cheltuie viaţa pentru el. În acest mod el învaţă să compătimească nu numai cu fraţii săi în Hristos Isus, dar de asemenea şi cu lumea, omenirea întreagă, şi în final chiar şi cu vrăjmaşii.
(1) În timp ce se străduie să iubească dreptatea şi să asculte de Dumnezeu (iubirea din datorie), el descoperă cît de slab el este, şi cît de mult el doreşte ca alţii să ierte, să fie îngăduitori sau să arate îngăduinţă cu slăbiciunile, neajunsurile sau greşelile sale. (2) Aceasta îl învaţă să treacă peste neajunsurile, slăbiciunile şi greşelile fraţilor, şi îl face în stare să înveţe cum să-i iubească (iubire frăţească). El vede cît de mult bine el poate face sieşi şi lor, prin purtarea răbdătoare cu ei şi tratînd cu ei binevoitor şi amabil, din inimă, iubitor, chiar dacă pentru a face aceasta de la el se cere să sacrifice ceea ce el ar putea destul de corect să numească drepturile sale. (3) În acest mod, prin aceste încercări continue şi prin ajutorul pe care el îl primeşte de la fraţi care îşi dau viaţa pentru el, el devine, cum s-ar spune, fertilizat, şi dezvoltă fructul sau roada iubirii – iubirea atotcuprinzătoare. El găseşte că el este acum în stare să compătimească atît cu prietenii cît şi cu duşmanii, să facă mari îngăduinţe pentru multele greşeli ale lor, şi să le facă bine atît cît are ocazii şi posibilitate, pentrucă “dragostea acoperă o sumedenie de păcate”. În acest fel el se pregăteşte să domnească cu Hristos şi să binecuvînteze omenirea.
Cea mai bună cale de a-ţi birui duşmanii este de a fi binevoitor cu ei. Foarte puţini duşmani pot rezista bunătăţii stăruitoare repetate, dacă iubirea voastră pentru ei este cinstită, sinceră, neprefăcută şi deschisă. Roada sau fructul iubirii implică iubire de Dumnezeu, iubire de dreptate, iubire de fraţi, iubire faţă de omenire în general, iubire faţă de vrăjmaşi, iubire faţă de tot în afară de rău. Este iubirea în sensul său atotcuprinzător. Cînd noi am atins această treaptă, noi am atins ţinta iubirii desăvîrşite.
Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu mai este nimic de dezvoltat. La început fructul este mic, dur, verde, zbîrcit, şi cu un miros neplăcut şi de un gust amar. Cînd este mîncat, acesta poate fi aruncat. Aceasta reprezintă calitatea noastră a iubirii la început. La timpul potrivit, dacă toate merg bine, fructul necopt face loc fructului copt, mare şi moale la pipăit. Este plăcut ochiului, mirosul este aromat şi înmiresmat, şi cînd este mîncat este delicios şi bun pentru hrană. Iată cum este iubirea noastră cînd este coaptă.
Dacă fructul este lăsat pe copac, insectele îl atacă la fel cum au atacat şi floarea, şi puţin cîte puţin el cade la pămînt şi se vestejeşte. Dar mai este ceva; acolo în el, înăuntru lui se află sămînţa, care, cînd este semănată, produce un alt pom. La fel este şi cu omul lui Dumnezeu. Încercările vin asupra lui pînă la moarte, şi atunci, cînd el cade în moarte, la timpul potrivit el va fi asociat cu Hristos în producerea sau naşterea altor pomi ai neprihănirii. Aşa a fost cu Isus, după cum El a spus: “Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă” – Ioan 12:24. A fost estimat că proporţia celor morţi faţă de cei înviaţi va fi 144.000 la fiecare din membrii corpului lui Hristos.
Înainte de a încheia, mai sunt încă două puncte la care eu aş dori să vă atrag atenţia. (1) Cînd sămînţa este semănată, rădăcina nu creşte şi nu se răspîndeşte în toate direcţiile şi nu devine mare, înainte ca să crească pedunculul, şi pedunculul nu continuă a creşte pînă ce-şi va atinge deplina dezvoltare, înainte ca ramurile să înceapă a apărea, şi astfel este şi cu alte părţi ale pomului. În acelaşi fel, noi nu găsim credinţa atingîndu-şi deplina dezvoltare înainte ca curajul să înceapă să se manifeste, nici tăria sau curajul – înaintea cunoştnţei, etc. Ceea ce noi găsim este, ca şi în cazul pomului, că toate harurile enumerate de Apostolul Petru apar în ordinea menţionată de el, în decursul a unei perioade comparativ scurte, variind de la individ la individ, şi că atunci, an după an, ele continuă a creşte mai repede sau mai încet.
(2) Un alt punct care ar trebui reţinut este că, dacă sădeşti o sămînţă în pămînt, şi nimeni nu ia seama sau n-are grijă de ea, rezultatul va fi, că acolo va creşte un pom roditor, dar fructele care vor creşte pe acel pom sălbatic, vor fi de o calitate inferioară şi pomul însăşi va fi strijit, rău dezvoltat. De altă parte, dacă de pom se ocupă un grădinar priceput şi iscusit, acesta va creşte în întregime şi simetric, şi fructele sale vor fi mari, moi, şi dulci. Comparaţi, de exemplu, un pom de măr-de-pădure cu un pom de măr, cultivat cum se cuvine. La fel este şi cu Noua Creatură. Oricît de dornici şi nerăbdători am fi de faptul ca să producem fructele la timpul nostru şi ca frunzele să nu se vestejească, nici o îngrijorare sau efort sau străduinţă din partea noastră nu va da rezultatul dorit dacă este deosebit, separat sau aparte de grija iubitoare a Domnului nostru, Gospodarul. Spre deosebire de pom, noi avem inteligenţă şi suntem lăsaţi într-o mai mare măsură la liberatea voinţei noastre. Dacă noi însăşi ne îndepărtăm sau ne retragem de la grija Domnului, creşterea noastră spirituală va fi oprită din avansare, şi roada iubirii noastre va fi mică şi de o calitate inferioară. Cu cît mai mult noi ne supunem Lui, şi cu cît mai puţin noi ne bizuim pe noi, cu atît mai bună va fi creşterea noastră spirituală, şi cu atît mai bune fructe vom fi în stare a creşte. “Smeriţi-vă dar supt mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi” – 1 Petru 5:6,7. Amin.
“Robul acela”
Cuprins [hide]
- PASTORUL NOSTRU
- Opinia unui căutător al adevărului Remarci preliminare
- O examinare a lui Matei 24:45-47
- Examinare a lui Luca 12:37-44
- Cartea Apocalipsei
- Cine a ocupat funcţe “rob” sau “înger” principal în etapa a şaptea a Bisericii — un mod de a şti
- Privind în trecut şi în prezent
- Alte motive pentru Concluzia că “robul acela” a fost o persoană şi că el a fost corect numit
- Obiecţii şi opinii contradictorii luate în considerare
- Obiecţia numărul 1
- Obiecţia numărul 2
- Obiecţia numărul 3
- Obiecţia numărul 4
- Obiecţia numărul 5
- Obiecţia numărul 6
- Este necesar să se ştie cine este “robul acela” — dacă este un individ sau o clasă credincioasă, sau o clasă clericală respinsă?
- Modestia, o piatră preţioasă
- “Cărarea celor drepţi”
- Observaţii conclusive
- “Robul acela” şi ceilalţi “robi împreună cu el”
- “Peste averile Sale”
- Poziţia noastră în acest subiect
- “Ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor”
- Dacă nu veţi veghea nu veţi şti
- Stăpânul îi va servi pe servitorii Săi
- “O mie de ani sunt … ca o strajă de noapte”
- Prezenţa Sa necunoscută lumii
- “În ceasul în care nu vă gândiţi”
- “Administratorul credincios şi înţelept”
- “Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei încredinţaţi vouă”
- Prefaţă
Această scriere se adresează tuturor celor care se consideră copii ai lui Dumnezeu, precum şi celor care caută serios şi au respectul cuvenit pentru dorinţa lăudabilă de a “cerceta toate lucrurile” prin cuvântul infailibil şi de a “păstra ce este bun”. ““Veniţi acum să gândim împreună”, zice DOMNUL”. Isaia 1:18 (Cornilescu revizuită, 1989) Matei 24:45-47; Luca 12:37-44 Apocalipsa 1:16, 20; 3:14
Editată de Studenţii Bibliei
Str. Sunătoarei Nr. 4
3400 Cluj-Napoca 2003
PASTORUL NOSTRU
“Iată ce zic fraţii voştri care vă urăsc şi vă izgonesc din cauza Numelui Meu: “Domnul să fie slăvit şi să vă vedem bucuria!” Dar ei vor rămâne de ruşine!”
Opinia unui căutător al adevărului Remarci preliminare
Una dintre multele întrebări discutate — în adunări, acasă şi pe stradă — de către cei care studiază de mulţi ani Cuvântul Divin, este şi aceasta: Cine este “robul acela” menţionat în Matei 24:45-47 şi în Luca 12:37-44? Acest lucru nu este de cea mai mică importanţă. De fapt, valoarea lui poate fi estimată prin faptul că îi preocupă încă pe mulţi. Unii, într-un mod mai particular, au studiat problema împreună cu faptele şi cu întâmplările care au existat de peste o jumătate de secol în legătură cu credinţele religioase şi cu serviciul lui Dumnezeu. Rezultatele unor asemenea discuţii şi studii particulare diferă — unii sunt “siguri” de o părere, alţii sunt “siguri” de alta; în timp ce alţii nu sunt siguri de nimic, ci se complac în îndoială.
Toţi căutătorii sinceri ai adevărului ştiu că ceea ce a spus Învăţătorul în legătură cu acest subiect este semnificativ — (cum este de fapt tot ce a spus El) — şi mulţi dintre ei cred că ceea ce a spus s-a împlinit. Nu este decât raţional ca toţi, nu numai să ştie aceste lucruri, ci şi să aibă cunoştinţa foarte necesară (dacă este cumva accesibilă) despre persoana sau persoanele prin care s-au împlinit acele scripturi.
Exprimând acestă opinie, nu avem nici o intenţie să forţăm pe cineva să ajungă la concluziile la care am ajuns noi asupra acestui subiect, pentru că şi acesta, asemenea altora, este un subiect despre care fiecare om trebuie “să fie deplin încredinţat în mintea lui”. Însă ca rezultat al unei împrejurări speciale, autorul a fost stimulat de curând să acorde atenţie mai serioasă subiectului decât a acordat probabil înainte; şi doreşte numai să exprime sub această formă compactă gândurile obţinute astfel — asemenea unuia căruia i s-ar da timp şi i s-ar arăta destulă toleranţă să-şi exprime verbal părerile într-o adunare bereeană. Trebuie totuşi să mărturisim că dorinţa de a exprima în scris s-a mai răcit, din cauza faptului că mult din ce s-a scris în timpurile recente — poate prea mult — a fost stimulat se pare de influenţe provenite de la persoane “pe care le gâdila urechile” şi aveau dorinţe bolnăvicioase după ceva nou. Dar, dacă opinia exprimată în felul acesta va da roade bune în prezent sau în viitor, printre cei care studiază sincer Cuvântul divin, nu numai că acţiunea va fi justificată, ci şi va fi adusă recunoştinţă lui Dumnezeu pentru harul Său şi pentru conducerea Sa providenţială.
O examinare a lui Matei 24:45-47
În versetele precedente, Învăţătorul a indicat anumite lucruri care se vor petrece înainte şi în timpul prezenţei Sale a doua, şi a exprimat sub forma unei întrebări (versetul 45) numirea “robului acela” devreme în timpul prezenţei Sale. În acea întrebare este o sugestie că numirea era dependentă de ceva necesar ca s-o justifice sau s-o îndreptăţească. Acel ceva este credincioşia şi înţelepciunea. Scripturile arată că robul găsit “veghind” şi posedând calităţile credinţei şi înţelepciunii (într-un grad însemnat) va fi pus “peste toate averile sale (ale Domnului)” — adevăruri generale referitoare la Planul Divin al Veacurilor, în special cuvenite a fi înţelese în timpul prezenţei a doua a Domnului, plan pe care Tatăl l-a încredinţat spre executare Fiului Său, “Leul din seminţia lui Iuda”. Scripturile arată mai departe că robului numit astfel îi reveneau datorii specifice, de a servi “ceata slugilor sale, să le dea hrana (părţi din averile Domnului) la timp” (din timp în timp, pe măsură ce astfel de adevăruri ajungeau să fie înţelese şi servite). În această ordine de idei, merită de asemenea să intrăm într-o —
Examinare a lui Luca 12:37-44
Aici se observă că Luca dă detalii suplimentare, incluzând o relatare a cuvintelor Învăţătorului despre “robii aceia” care vor fi găsiţi “veghind” la sosirea Lui, şi cum vor fi trataţi ei. După aceea relatarea este la fel cu cea din Matei. Aplicarea sau împlinirea trebuie de asemenea să fie aceeaşi. Referitor la “robii aceia” este foarte important să observăm promisiunea Domnului că El “se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească”; şi, ca răspuns indirect la întrebarea lui Petru (versetul 41), El a arătat că va face ceva cu privire la robii aceia, răspuns care ar putea fi luat ca o confirmare a promisiunii şi ca o indicare a mijloacelor pe care le va folosi ca s-o ducă la îndeplinire — (deoarece El trebuia din necesitate să folosească unele instrumente vizibile în acest scop — Efeseni 4:11, 12) — şi anume, va stabili un “administrator” sau “rob” prin care “servitorii săi” (inclusiv ceilalţi “robi împreună cu el”) vor primi “partea lor de hrană la timpul potrivit”. În legătură cu subiectul s-a văzut potrivit mai departe să se ia în considerare anumite lucruri din —
Cartea Apocalipsei
(Capitolele 1, 2 şi 3)
Aici (şi în altă parte în Apocalipsa) se face referire la “stelele” despre care Domnul Însuşi arată că înseamnă “îngeri” (cap. 1:16, 20). Cuvântul “stea”, cum este folosit figurativ sau simbolic în Scripturi, dă ideea pe care o dă steaua literală din ceruri, adică un purtător de lumină cerească. Înseamnă un învăţător al adevărurilor divine. Steaua mai este folosită şi cu referire la un învăţător din cerurile eclesiastice, chiar dacă, din cauza instabilităţii şi a învăţăturilor lui false, acesta ar fi mai bine simbolizat prin stelele căzătoare — (Apocalipsa 8:10; 12:4) — mai degrabă decât prin stelele adevărate — stelele fixe. Când se referă la un asemenea purtător de lumină, cuvântul este folosit la singular, iar când se referă la doi sau la mai mulţi, este folosit la plural. Acesta pare a fi modul logic în care cuvântul este folosit simbolic în cartea Apocalipsei.
Se pare că în Scripturi cuvântul “înger” este folosit în general în câteva feluri, dar în fiecare caz sensul poate fi uşor recunoscut de căutătorul studios şi serios al adevărului. Acest cuvânt este denumirea oficială a unui mesager de pe planul spiritual, şi în acelaşi mod este folosit şi cu referire la un mesager pământesc al lui Dumnezeu. În anumite locuri din cartea Apocalipsei, este evident că acest cuvânt este aplicabil la o mişcare sau la un mijloc permis de Dumnezeu pentru realizarea evenimentelor din istoria Bisericii. Ori de câte ori este vorba de un astfel de mesager spiritual sau pământesc, sau de o astfel de mişcare sau mijloc, acest cuvânt, în mod logic, este folosit la singular — “înger”. Prin urmare, la plural este folosit ca să arate doi sau mai mulţi asemenea mesageri, mişcări sau mijloace, după cum cere cazul. În Apocalipsa 1:20 cuvântul “îngeri” se aplică la persoane — mesageri ai lui Dumnezeu care au acţionat pe pământ; iar în Apocalipsa 2 şi 3, cuvântul este folosit la sigular, cu referire la unul din cei şapte îngeri menţionaţi mai înainte. Acesta este un fel foarte simplu de a gândi şi a înţelege — aproape prea simplu ca să fie menţionat. Necesitatea lui însă va fi înţeleasă pe măsură ce vom înainta în tratarea subiectului în analiză.
Folosind metoda dovedirii Scripturilor cu ajutorul Scripturilor, se observă că în Apocalipsa 12:1 sunt menţionate “douăsprezece stele” — evident însemnând douăsprezece persoane — cei doisprezece apostoli ai Mielului, purtători speciali de lumină; şi deci, în mod consecvent, cele “şapte stele” din Apocalipsa 1:16 înseamnă şapte persoane (oricare ar fi ele), purtătoare de lumină în măsură mai mare sau mai mică.
În 1 Corinteni 11:10 se vede că apostolul foloseşte cuvântul “îngeri”, evident referindu-se la bătrânii şi învăţătorii aleşi în mod cuvenit într-o adunare de fraţi creştini, spunând: “De aceea, din cauza îngerilor femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorităţii asupra ei”. După cum cuvântul la plural se referă la mulţi, tot aşa, în mod logic, “înger”, oriunde apare în Apocalipsa 2 şi 3, se referă la un singur bătrân sau învăţător recunoscut sau stabilit în mod cuvenit. Nu pare să fie adevărat că “rob”, “înger” sau “stea” din scripturile în analiză sunt folosite ca să arate o clasă sau un corp de persoane, “compus” sau “colectiv”, şi orice încercare de a introduce o astfel de semnificaţie în aceste scripturi poate fi comparată cu o încercare de a distruge ce este curat şi bun printr-un proces de inoculare. Aşadar, Scripturile par să indice un rob (oricine ar fi el) care poate fi distins de alţii prin FUNC|IA sa.
Mulţi comentatori ai Bibliei sunt de acord că cele “şapte stele” sau “îngeri” — (mesageri sau servitori speciali ai lui Dumnezeu) — au existat în cele şapte etape diferite ale istoriei Bisericii, reprezentate prin cele şapte nume care descriu locurile menţionate în capitolele pe care le avem în examinare. De asemenea este acceptat faptul că noi trăim în a şaptea sau în ultima etapă cunoscută ca perioada Laodiceea, căreia îi aparţine lucrarea specială a “stelei” sau “îngerului” al şaptelea — oricine ar fi acela. Aceasta pare să fie în conformitate strictă cu numirea unui “rob” sau “administrator” special, să facă o lucrare specifică în timpul unei perioade specifice, aşa cum am spicuit deja dintr-o examinare a lui Matei 24:45-47 şi Luca 12:37-44. Şi Scripturile nu indică necesitatea unui succesor sau a unor succesori ai celui pe care Dumnezeu prin Fiul Său iubit l-a stabilit astfel.
Cine a ocupat funcţe “rob” sau “înger” principal în etapa a şaptea a Bisericii — un mod de a şti
Dacă scriitorului acestei publicaţii i s-a acordat până aici timp şi toleranţă să-şi exprime opinia că Scripturile indică numireaunei persoane ca “robul acela”, aceeaşi toleranţă se cere şi pentru prezentarea raţionamentelor prin care căutătorul serios poate găsi, în afara oricărei îndoieli rezonabile sau logice, pe acela care a putut fi astfel numit de Domnul.
Privind în trecut şi în prezent
Deoarece Învăţătorul n-a dat nici o descriere fizică prin care toţi să poată uşor stabili cine va fi “robul acela”, toţi vor recunoaşte că o metodă rezonabilă de a-l stabili ar fi să se analizeze declaraţiile şi activităţile religioase ale servitorilor lui Dumnezeu care au fost sau sunt remarcaţi în serviciu, în perioada în care unul ca acesta ar trebui să figureze — (cel mult în secolele 18, 19 şi 20) — pentru a descoperi care dintre ei s-ar ridica în modul cel mai deosebit la ceea ce raţional s-ar putea aştepta de la un servitor sau mesager special al lui Dumnezeu — în consacrare, înţelegere şi distribuirea cu credincioşie a “avuţiei” Stăpânului. Rezultatele unor asemenea activităţi trebuie de asemenea să fie luate în considerare, deoarece lucrarea Domnului printr-unul ca acesta numit, a fost intenţionată să realizeze un bine spiritual în casa credinţei, întărindu-i în lucrurile spirituale, ajutându-i în dezvoltarea dreptăţii, şi, pe de altă parte, dând mărturie lumii. Adoptând această metodă care nu este numai rezonabilă ci şi imparţială, scriitorul a luat în considerare declaraţiile şi activităţile unor persoane ca: Miller, Barbour, Russell, Adams, Barnes, Birkes, Lord, Seiss, French, Streeter, Rutherford, Hoskins, Johnson, Emil şi Otto Sadlack şi alţii — oameni care au fost mai mult sau mai puţin zeloşi în căutarea adevărului, activi potrivit convingerilor lor, şi ale căror constatări au avut aprobarea altora, în măsură mai mare sau mai mică.
După o analiză serioasă, în efortul de a ajunge la o concluzie corectă, însoţită de rugăciune pentru conducere divină, s-a găsit că în timp ce toate persoanele menţionate mai sus pot fi numite “Studenţi ai Bibliei”, cu un serviciu mai mult sau mai puţin folositor altora, cele mai înalte cerinţe scripturale ale unui servitor special al lui Dumnezeu au fost îndeplinite în cazul unuiadintre ei, adică RUSSELL. Acest om a fost incontestabil cel mai mare prezentator al Adevărurilor Biblice în perioada largă menţionată; şi serviciul său consacrat s-a extins pe o perioadă de patruzeci de ani şi a ajuns în toate părţile lumii cu rezultate nespus de bune. Acest fapt, împreună cu puritatea dovedită a vieţii sale, este suficient să justifice această concluzie în orice minte care este liberă de prejudecăţi, orbire, egocentrism şi bigotism.
Pe baza examinării scripturilor menţionate anterior, care dezvăluie clar faptul că “robul acela” este o persoană, şi de asemenea din această privire în trecut şi în prezent, în mintea scriitorului este stabilit că “robul credincios şi înţelept” din Matei 24:45-47, Luca 12:37-44 sau “steaua”, “îngerul” sau mesagerul al şaptelea, din ultima etapă a istoriei Bisericii, A FOST şi ESTE CHARLES T. RUSSELL, care, aşa cum cred mulţi din cei care studiază Biblia, este acum o fiinţă nemuritoare în tărâmul de sus.
Alte motive pentru Concluzia că “robul acela” a fost o persoană şi că el a fost corect numit
1) Isus şi apostolii au folosit obiecte şi lucruri pământeşti ca să ilustreze lucrurile cereşti. De aceea, scriitorul se simte îndreptăţit să folosească un aranjament pământesc pentru a-şi susţine opinia în legătură cu numirea unui servitor special la sfârşitul Veacului Evanghelic, când, ca şi în cunoştinţa naturală, urma să fie o mare creştere a cunoştinţei spirituale, care trebuia să fie răspândită peste tot pământul într-un mod potrivit şi sistematic pentru îndeplinirea scopurilor lui Dumnezeu. În orice aranjament al afacerilor pământeşti unde sunt implicaţi servitori, în vederea păstrării ordinii şi a distribuirii potrivite a serviciului, întotdeauna este numit unul care să acţioneze în calitate de slujbaş “şef” sau supraveghetor. Domnul a ştiut despre o asemenea procedură printre oamenii din lume şi n-a dezaprobat-o, deşi a descurajat străduinţa egoistă pentru poziţie proeminentă şi orice tendinţă de a stăpâni peste alţii, şi a îndemnat pe fraţi să-şi asume şi să practice o atitudine diferită în Biserica lui Dumnezeu, spunând: “Oricare va vrea să fie întâi între voi să fie robul tuturor”. Dacă un astfel de aranjament îndeplinit cum se cuvine este necesar în afacerile pământeşti, aceasta nu pare a fi mai puţin necesar şi cuvenit în “afacerile Tatălui”, pentru distribuirea judicioasă şi credincioasă a lucrării Sale în ceea ce priveşte buna cuviinţă şi ordinea, care este “prima lege a cerului”.
2) Este important să se observe că în Scripturi (Luca 12:37-44), în timp ce se face referire la “robii aceia” care vor fi veghetori la întoarcerea Domnului, nu se menţionează o numire a lor ca şi conducători, sau ca un corp “compus” sau “corporaţie” care să stăpânească peste avuţia Stăpânului (şi aici ar fi fost un loc potrivit să se facă o menţiune de felul acesta).
3) Dacă “robul acela” ar fi o corporaţie sau “toţi servitorii credincioşi ai lui Dumnezeu”, aşa cum pretind unii, ar fi rezonabil să aşteptăm ca aceşti robi să fi fost o corporaţie pentru lucrare şi serviciu devreme în timpul prezenţei Stăpânului şi toţi să fie răspunzători pentru distribuirea “hranei”; dar întrebările următoare par să dovedească contrariul (după câte ştie scriitorul): Cine, cu peste o jumătate de secol în urmă, a scris broşura “Hrană pentru creştinii cugetători”, din care, 1.400.000 de exemplare (o extraordinară realizare în acele zile) au fost distribuite local şi în alte ţări? Cine, încă în 1886, a scris cartea numită acum “Planul Divin al Veacurilor”, care conţine o dezvăluire a marelui plan al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, într-un mod mai simplu şi mai pe înţeles decât oricare altă carte de pe pământ? Cine a scris celelalte cinci volume cunoscute ca “Studii în Scripturi”, pe care scriitorul acestei broşuri le-a citit şi a găsit că conţin, printre alte lucruri folositoare, cea mai raţională şi mai logică expunere a subiectelor biblice care a fost vreodată oferită căutătorilor adevărului? Cine, cu 51 de ani în urmă, a scris acea carte mică numită “Umbrele Tabernacolului” care conţine prima înţelegere generală a Planului lui Dumnezeu aşa cum este indicat în tipurile şi umbrele levitice, începând din zilele apostolilor? Cine a întocmit cea mai minunată Dramă biblică văzută vreodată pe pământ? Cine a fost responsabil de scrierea acelui “Jurnal sacru” numit “Turnul de veghere şi Vestitorul prezenţei lui Cristos”, care, timp de aproape 40 de ani, a hrănit şi a satisfăcut inimile a mii de căutători şi iubitori ai adevărului din toată lumea? Cine a scris sute de pliante şi broşuri diferite, conţinând ADEVĂRURI, din care au fost distribuite sute de milioane de exemplare în lungul şi latul “creştinătăţii”? Prin intermediul cui (direct sau indirect) au primit multe mii de creştini din toate popoarele, neamurile şi limbile (inclusiv servitorii credincioşi veghetori de astăzi) prima lor rază de lumină din planul lui Dumnezeu pentru mântuirea Bisericii şi a lumii? Exisă numai un răspuns la toate aceste întrebări şi este evident pentru toţi care ştiu. Răspunsul a ajutat la susţinerea ideii că “robul acela” a fost o persoană şi că el a făcut aşa cum i s-a poruncit — Ezechiel 9:11.
În timpul slujirii pământeşti a acestui om al lui Dumnezeu, oamenii luminaţi s-au bucurat de Planul descoperit şi au înţeles privilegiul lor de a coopera în ceea ce mulţi numesc “lucrarea secerişului”; astfel ei au mers înainte cu bucurie în serviciu, sub conducerea Stăpânului prin reprezentantul Său vizibil — “robul acela”. Aceasta a fost cooperare. “Noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu.” Aceasta nu înseamnă că atunci sau de atunci încoace cooperarea înseamnă un corp “compus”, care să fie robul credincios şi înţelept pentru scopul arătat în scripturile deja examinate.
Şi ce se poate spune despre acei “împreună lucrători”, “tovarăşi de slujbă” care încă “rămân”? Ar părea că ei ar trebui să continue în aceeaşi direcţie a instruirii şi a slujirii umilite — în credincioşie, ascultare şi iubire, “sporind în ea cu mulţumiri” (fără ca în mod necesar să fie înrobiţi de fiecare idee sau cuvânt exprimat de robul principal, deoarece el niciodată n-a aşteptat ca cineva să facă aceasta), şi să dea respect FUNC|IEI deţinute şi ostenelii din iubire depuse de către cel care a fost numit de Domnul să facă o lucrare specială, recunoscându-i slujirea în întregime, ca fără egal, în afară de cea a Domnului şi a apostolilor.
Obiecţii şi opinii contradictorii luate în considerare
Scriitorul acestei broşuri, nefiind mulţumit numai să examineze Scripturile şi să-şi exprime opiniile asupra lor, a considerat potrivit, în spiritul nepărtinirii, să intre într-o examinare critică a obiecţiilor şi a opiniilor altora asupra acestui subiect. Astfel de obiecţii şi răspunsuri sunt prezentate mai jos, ca parte din lucrurile pe care doreşte să le exprime, oferind astfel şi altora ocazia de a analiza diferitele vederi şi opinii, aşa încât să poată fi ajutaţi să ajungă la o decizie neinfluenţată de o prezentare unilaterală:
Obiecţia numărul 1
Unii pretind şi declară că:
“Este o minunată armonie între cele trei pilde: Mat. 24:45-51; 25:1-13; 25:14-30″; că “ei sunt aceeaşi clasă peste tot”; că “clasa reprezentată prin robul credincios şi înţelept sunt aceia din poporul Domnului care veghează, aşteaptă şi sunt credincioşi la timpul sfârşitului”; că “robul credincios şi înţelept sunt aceia care în altă ilustraţie sunt fecioarele credincioase şi înţelepte — că, după cum din clasa robului credincios şi înţelept se formează o clasă a robului rău, tot aşa o parte din fecioare se descoperă ca o clasă nechibzuită”.
S-a exprimat deja cu dovezi (spre satisfacţia cel puţin a unora, sperăm) că robul credincios şi înţelept nu este o clasă, ci un individ, şi aceasta ar trebui să ne îndepărteze gândul că “robul acela” ar fi “fecioarele înţelepte” sau cei din pilda cu talanţii care au fost lăudaţi pentru credincioşie. Este însă adevărat că trăsăturile clasei fecioarelor înţelepte şi ale celor credincioşi, talentaţi, s-au găsit în administratorul credincios în cea mai mare măsură, căci altfel n-ar fi primit şi nu şi-ar fi menţinut o astfel de numire de la Domnul. Cu alte cuvinte, “robul acela” a fost incontestabil una din fecioarele înţelepte şi mai târziu a fost găsit ca unul din robii cărora li s-a spus “bine, rob bun”.
În pilda “fecioarelor înţelepte” nu este arătat nicăieri că ele au primit funcţii ca şi conducători, sau că sunt, ca şi clasă, un conducător compus peste “avuţia” Stăpânului, şi nu pare să existe vreo autoritate pentru un astfel de gând. Dacă “robul acela” ar fi o clasă şi acea clasă ar fi “fecioarele înţelepte” din pildă, ar trebui să se admită că anunţul “Iată Mirele!” a fost făcut de către “fecioarele înţelepte” către ele însele, ceea ce desigur nu este rezonabil. Pare mai în armonie cu Scripturile şi cu o judecată bună să credem că “strigarea” a fost întâi făcută de o persoană în perioada timpurie a prezenţei a doua a Domnului, în acelaşi fel în care Ioan Botezătorul a anunţat personal prezenţa lui Isus la prima venire a Sa.
Autorul n-are intenţia să analizeze în detaliu problemele care nu sunt în legătură directă cu subiectul. S-ar putea spune însă că cele trei pilde la care s-a făcut referire reprezintă trei ilustraţii diferite — pilda “robului credincios şi înţelept” arată o cerinţă divină în cunoştinţă şi aplicarea potrivită a ei — înţelepciunea — şi de asemenea persistenţă sau continuare în facerea binelui; pilda “fecioarelor înţelepte şi a celor nechibzuite” arată prudenţă în aşteptare pe de o parte, şi lipsa de prudenţă pe de altă parte; pilda talanţilor arată zel şi străduinţă pe de o parte, şi lene şi indiferenţă pe de altă parte. Toate calităţile menţionate aici trebuie posedate într-o măsură de toţi care vreau să moştenească Împărăţia cerurilor.
În ceea ce priveşte clasa (?) “robului rău” au fost făcute deja multe speculaţii şi scriitorul nu doreşte să adauge la ele. Impresia personală a fost întotdeauna că în faţa cuvintelor Învăţătorului în legătură cu acest subiect, împlinirea scripturilor despre “robul rău” era dependentă de ceva, şi anume, căderea sau necredincioşia “acelui rob”; aşa că, dacă el (acel rob) continua să fie credincios şi înţelept, crezând şi vestind prezenţa Domnului, şi de asemenea achitându-se şi în alte moduri de îndatoririle care-i revin, n-ar mai fi un “rob rău” să împlinească scriptura menţionată, chiar dacă unii ar fi găsiţi în opoziţie cu funcţia şi lucrarea robului credincios al Domnului, şi de fapt a poporului Său credincios, aşa cum a fost cazul întotdeauna. Cuvintele “dar dacă” din Matei 24:48 şi din Luca 12:45 par să indice astfel de posibilitate. Probabil că aceasta ar putea fi luată mai mult ca o prevenire, şi să servească ca un îndemn la credincioşie continuă din partea “acelui rob”, mai degrabă decât o chestiune care să se împlinească separat. Cealaltă pildă la care ne-am referit în obiecţia citată mai sus (pilda talanţilor din Matei 25:14-30) este analizată în următoarea obiecţie.
Obiecţia numărul 2
Unii pretind şi declară că — “Robul acela” cuprinde pe toţi robii credincioşi ai lui Dumnezeu, şi că autoritatea menţionată cu privire la acea numire în funcţie este viitoare ca şi în cazul “pildei talanţilor”.
Aici din nou este necesar să repetăm ideea că “robul acela” nu cuprinde pe toţi robii credincioşi ai lui Dumnezeu, ci este unuldin aceşti robi credincioşi. Analizând pilda talanţilor în ansamblu, este evident că în timp ce această pildă a avut o aplicare de-a lungul întregului Veac Evanghelic, chiar de la început până la timpul celei de-a doua prezenţe a Domnului, când a venit timpul socotelii, pilda în legătură cu numirea “acelui rob” s-a aplicat numai la “sfârşitul” veacului. Acest gând este sprijinit de faptul că în pilda talanţilor se spune că Stăpânul “a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa” — (observăm: nu i-a “pus peste” toată avuţia Sa, ca în cazul robului credincios şi înţelept); şi El, Stăpânul, a repartizat El Însuşi “avuţia” aceasta, “fiecăruia după puterea lui”, şi a plecat într-o ţară îndepărtată (reprezentând evident chiar cerul) şi S-a întors “după mult timp”(după ce “cerul” L-a reţinut suficient) şi a început socoteala cu robii Săi. Lauda şi stăpânirea menţionate în această pildă sugerează aprobarea şi răsplata viitoare a Stăpânului pentru folosirea fidelă a “talanţilor” (calităţile date de Dumnezeu, văzute în capacităţile şi mijloacele naturale), dar stăpânirea în cazul “robului acela” înseamnă o numire imediată ca reprezentant special al lui Dumnezeu sau supraveghetor peste “averile” Stăpânului în timpul vieţii prezente, aşa cum s-a spus deja; şi pentru îndeplinirea cu credincioşie a datoriilor şi pentru folosirea cuvenită a talanţilor săi, el de asemenea trebuie să aibă parte de cuvintele aprobatoare ale Stăpânului, “Bine, rob bun şi credincios”. Ca un alt motiv care nu este în favoarea ideii că stăpânirea din Matei 24:45-47 este aceeaşi ca în pilda talanţilor, trebuie observat că Stăpânul a zis că un astfel de veghetor, credincios, va fi “pus peste ceata slugilor sale, să le dea hrana la timp”. Înseamnă aceasta că o clasă a robului va fi pusă peste (cine sau ce?) în Împărăţia gloriei să le dea altora partea lor de hrană la timp? Sau este acest gând al clasei robului cu stăpânire viitoare încă o băutură amestecată a adversarului, intenţionată să orbească pe oamenii bine intenţionaţi în privinţa adevărurilor simple?
Obiecţia numărul 3
Mulţi pretind şi declară că — ,,”Robul acela” nu este o persoană, pentru că, să-i fi fost dată unei persoane stăpânire peste toate averile Domnului în timp ce era în trup, ar însemna că nu putea fi aşteptată (după ce el a plecat) mai multă lumină decât a avut el, şi de fapt că el a fost inspirat în învăţăturile sale şi fără eroare”.
ISUS a spus că “acel rob” va fi pus peste toate averile Sale, ceea ce ar părea să sugereze că unuia numit astfel i se va da o cunoştinţă adâncă şi cuprinzătoare a Planului lui Dumnezeu, aşa cum este arătat în Biblie, şi că, în consecinţă, el va servi din când în când pe “slugile sale”. Dacă cel numit astfel a fost corect găsit şi numit aici, multe persoane ştiu că el a servit cu credincioşie timp de 40 de ani şi a lăsat cortul pământesc în 1916. Ce a adus cineva, sau un corp “compus”, în timpul celor 15 ani trecuţi, ca să crească adevărul aparţinător Planului Divin pentru mântuirea Bisericii pe planul gloriei şi de asemenea cu privire la “restabilire” pentru neamul omenesc? Câte persoane au fost conduse spre consacrare adevărată ca rezultat al luminii mai mari de la 1916 încoace? Poate cineva fi sigur că tot ce s-a spus şi s-a scris de către alţii în ultimii 15 ani constituie parte din “averile Stăpânului”? Ce ar fi dacă cineva din prezent ar avea mijloacele financiare necesare şi alte avantaje pământeşti pentru publicarea unei cărţi noi, susţinând că aduce “lumină” asupra a toate la câte s-ar putea gândi o minte, şi ar răspândi-o peste tot pământul? Ar anula oare aceste “lucrări” numirea unui rob individual special al lui Dumnezeu la sfârşitul veacului, potrivit cuvintelor Învăţătorului? Sau ar face munca, osteneala şi iubirea lui nulă şi neavenită? Sau ar face ca eforturile altor servitori, oricât de lăudabile, să fie puse pe un plan egal cu slujirea lui?
În măsura în care autorul este conştient, cel care este menţionat aici ca “robul acela” niciodată n-a pretins că are puteri inspirate. Declaraţiile lui care se află în mâinile oamenilor dovedesc în mod clar contrariul; acesta nici n-a pretins o lipsă totală a erorii în toate detaliile. Cu toate că numirea este adevărată, să nu se uite că cel numit astfel trebuia să rămână temporar în trup până venea ce este desăvârşit. De aceea, se crede că i s-a permis să greşească în expresiile sale asupra unor lucruri mai mult sau mai puţin neimportante, dar neafectând interesele Noilor Creaturi. De asemenea să nu se uite că chiar şi inspiratul apostol Pavel n-a fost sigur de unele detalii, dar a exprimat gândul său propriu, care se poate să fie gândul Domnului sau nu — 1 Cor. 7 : 6, 40. Desigur, problema nu era doctrinară! Trebuie să ne amintim, de asemenea, că apostolul Petru “era de condamnat”, spune apostolul Pavel. Oare nu pare că în această obiecţie (nr. 3) există o sugestie ascunsă a ambiţiei de a “străluci”, egocentric, într-o poziţie în care a fost numit altul? Nu sunt oare multe alte locuri şi moduri în care poporul Domnului poate “străluci pentru Isus”?
Obiecţia numărul 4
S-a pretins şi s-a declarat că — “Aceste “stele” sau mesageri (Apoc. 1, 2 şi 3) se aplică mai degrabă la o clasă slujitoare a învăţătorilor decât la şapte persoane anume, iar cuvintele de laudă, precum şi mustrările şi reproşurile sunt la fel aplicabile atât la stele cât şi la biserici. … Dacă redarea din Bibliile noastre “Bisericii din Laodiceea” este una corectă (şi este sprijinită de multe manuscrise), atunci”, continuă pretenţia, “avem încă un suport pentru a spune că îngerul laodiceenilor se aplică la o clasă respinsă în loc de un slujitor credincios din afara Laodiceei”.
Învăţătorul acestei obiecţii şi cei care o susţin o motivează şi prin aceea că mesajele, după redarea din Bibliile noastre, au fost adresate îngerilor bisericilor; şi de asemenea datorită folosirii pronumelui personal “tu, tău, tale, te, ţi”, ca în expresia: “Ştiufaptele tale” că nu eşti nici rece, nici în clocot … te voi vărsa din gura Mea”.
Acestei pretenţii i se acordă mai mare consideraţie decât obiecţiilor şi pretenţiilor anterioare, datorită faptului că în aparenţă pare posibilă. După meditaţie şi gândire cuvenită, supunem spre analiză comentariul următor: Se va observa că această vedere este în armonie cu unele vederi deja analizate, că robul ar fi o clasă. Gândurile deja exprimate asupra acestui punct se vor aplica aşadar şi aici. Altfel această vedere este separată şi distinctă de restul, prin aceea că în ea este înfăţişată o clasă complet opusă, şi anume că “o clasă clericală respinsă este îngerul laodiceenilor în loc să fie un slujitor credincios din afara Laodiceei”. În partea din Apocalipsa pe care o analizăm se observă că lui Ioan i s-a spus să adreseze mesaje “îngerilor” celor şapte biserici din locurile menţionate. Deoarece cartea este în mare măsură simbolică, toţi au fost de acord că este necesar să se renunţe la aplicarea îngustă a mesajelor la cele şapte biserici literale, şi să se considere mesajele ca fiind aplicabile Bisericii în şapte etape sau perioade de la începutul istoriei ei. Fiecare mesaj ar avea aplicarea sa strictă perioadei căreia îi aparţine, potrivit condiţiilor existente, şi fiecărei etape sau epoci a Bisericii trebuia dat mesajul potrivit de laudă sau de reproş, sau de ambele, în privinţa cuvintelor sau purtării, sau a ambelor, pentru ca Scripturile să poată fi împlinite în sensul mai larg. Întrebarea este: Cine ar fi îngerul în fiecare caz, ca să împlinească cerinţele divine?
Din nou este necesară o privire retrospectivă — de această dată în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Acolo se vede că Dumnezeu a folosit întotdeauna cele mai bune caractere pe care le-a putut găsi printre oameni pentru a comunica mesajele Sale sau pentru a exprima voinţa Sa către alţii. Prin urmare El a folosit pe credinciosul Noe să prevină un popor încăpăţânat şi păcătos despre venirea unui potop (Gen. 6:8, 13); pe Avraam când a vrut să distrugă Sodoma şi Gomora (Gen. 18:17); pe Moise să mustre pe răzvrătitul şi idolatrul Israel (Deut. 9); pe Samuel să mustre poporul şi pe împărat (1 Sam. 12; 13:7-14); pe Ilie să mustre şi să distrugă pe proorocii lui Baal (1 Împ. 18:21-40); pe Daniel şi pe toţi ceilalţi “proroci sfinţi” să sfideze şi să mustre pe închinătorii la idoli. La fel, la începutul Veacului Evanghelic Dumnezeu a folosit pe servitorii Săi, apostolii, ca purtătorii Săi de cuvânt, să prevină, să încurajeze şi să mustre; şi, în ciuda loviturii foarte serioase pe care a primit-o adevărul după adormirea apostolilor şi în special în timpul “Veacurilor Întunecate”, Iehova n-a fost niciodată fără martori pe pământ. Istoria relevă că în mijlocul munţilor de întunecime, superstiţie şi eroare, Dumnezeu a ridicat învăţători şi pastori credincioşi cu caractere de cremene, să lupte pentru adevăr aşa cum le-a fost permis să-l vadă, să mustre pe cei care numai pretindeau a fi creştini şi să încurajeze pe cei credincioşi şi evlavioşi răspândiţi pe pământ. Nu avem motiv să credem că Dumnezeu sau Fiul Său mult înălţat ar schimba acel mod de a acţiona la sfârşitul acestui veac şi ar folosi o “clasă respinsă” necredincioasă pentru a comunica mesajul Domnului înviat către biserica laodiceenilor. Ar fi sub demnitatea Lor să facă aceasta. Dumnezeu n-ar folosi o clasă respinsă să-I poarte mesajul, pentru că “Dumnezeu zice … celui rău: “Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?”” (Ps. 50:16,17). Cuvântul sau mesajul lui Dumnezeu, fie că este de laudă fie că este de condamnare, este întotdeauna curat, perfect şi pur, şi cei care vreau să ducă acest mesaj trebuie de asemenea să fie curaţi şi puri (cel puţin în inimă), nu o clasă respinsă sau demnă de a fi respinsă. “Curăţiţi-vă, cei care purtaţi vasele DOMNULUI” spune profetul Isaia (52:11).
Având în vedere cele de mai sus, pare clar că “îngerii” sau “stelele” cărora Ioan în viziune a fost însărcinat să le scrie au fost servitori credincioşi ai lui Dumnezeu, adevăraţi purtători de lumină, a căror viaţă a fost în armonie cu funcţia lor religioasă de învăţare, încurajare sau mustrare, după cum au cerut împrejurările. Nu pare corect să ne gândim că mesagerii sunt în mod necesar membri în biserica necredincioasă, părtaşi la nelegiuirile şi reproşurile ei. Din contră, se pare că ei (mesagerii) şi toţi cei credincioşi şi iubiţi de Dumnezeu au existat în diferitele epoci ale Bisericii, dar n-au fost în mod obligatoriu din biserica în starea ei coruptă; în acelaşi fel în care se spune despre ei că sunt în lume dar nu din ea. Nici folosirea expresiilor “îngerului bisericii din Efes” etc. şi a pronumelui personal “tău”, “tu” şi “ţie” nu infirmă acest gând. Se pare că în timp ce mesajele au fost destinate bisericilor, ele trebuiau să fie adresate “către” sau date “prin” servitorii lui Dumnezeu — canalele stabilite — în acelaşi fel cum un mesaj de la tronul Marii Britanii destinat poporului din India ar fi adresat guvernatorului Indiei, care însă ar putea fi de sânge şi viţă englezească, şi nu un băştinaş din India.
Ar putea fi vrednic de observat faptul că traducerea Emphatic Diaglott redă cuvântul “prin” în loc de “către” — “prin” îngerul etc. În loc de a ne crampona de traducerea noastră obişnuită, pentru a favoriza o idee preconcepută, ar putea fi acceptată mai bine traducerea Diaglott, deoarece pare a fi mai în armonie cu înţelegerea rezonabilă şi logică a problemei.
Intenţia scriitorului acestei broşuri nu este să încerce să găsească cine au fost îngerii din diferitele etape ale Bisericii. Subiectul în examinare priveşte prezentul, şi nu trecutul; prin urmare, este destul să ne străduim să găsim care este starea acestei etape a Bisericii şi cine este “îngerul” sau “mesagerul” bisericii din Laodiceea (perioada “dreptăţii pentru popor”). Starea este cea arătată de către Învăţătorul în Apocalipsa 3:15-18 şi în alte locuri din Scripturi, şi îngerul este, în mintea scriitorului, cel arătat deja.
Dar să presupunem că greutatea mesajului către biserica din Laodiceea ar sta asupra unei clase preoţeşti respinse ca o datorie pe care să o împlinească. În această zi a judecăţii Domnului, când clerul şi laicii diferitelor credinţe religioase se adună împreună, şi sistemele lor omeneşti se adună “ca o carte de piele pe care o faci sul” înainte ca ele să fie sfărâmate în cele din urmă în bucăţi, care grup şi-a adunat sau îşi va aduna curajul să le spună altora nelegiuirea lor? Nu este mai degrabă adevărat că aceşti aşa-zişi mesageri în şi din Biserică au fost şi sunt asemenea “păzitorilor” şi “păstorilor” descrişi de profetul Isaia (56:10, 11)?
Dar, dimpotrivă, şi ca o verificare a constatării deja exprimată în privinţa “acelui rob”, nu este oare adevărat că numitul mesager înţelept, cu 50 de ani în urmă şi de atunci încoace, a informat “Biserica” despre necredincioşia şi declinul ei religios, despre starea ei încropită, despre lăudăroşenia şi înşelările ei? Şi n-a rostit el mustrările Învăţătorului? Da, într-adevăr! Şi mulţi au auzit şi s-au pocăit; poate că unii nu s-au pocăit — Apocalipsa 3:19; “Studii în Scripturi” Vol. II, III şi IV. (El a făcut-o şi prin vestire orală, aşa cum este confirmat prin gura mai multor martori.)
În privinţa celor şapte stele din mâna dreaptă a Mântuitorului, cineva a sugerat că înseamnă că “El (Cristos) a avut puterea să-i lase pe aceşti servitori ai Săi să continue dacă erau credincioşi, sau să-i înlăture dacă erau necredincioşi, întocmai cum El a avut puterea să înlăture şi sfeşnicul (bisericile) când ele s-au dovedit necredincioase”. Nu poate fi nici o îndoială că Cristos are puterea să facă toate lucrurile; dar expresia că Cristos “avea în mâna Sa dreaptă şapte stele” nu trebuie să fie însoţită de “dacă”. Faptul că stelele sunt în mâna dreaptă a Învăţătorului pare să exprime ideea de grijă şi protecţie iubitoare din partea Sa faţă de aceşti slujitori — că ei se vor bucura de favoarea Sa şi că El îi va împuternici în mod deosebit. Este de conceput că în timpul întregii istorii a Bisericii toate “stelele” din mâna dreaptă a Domnului au devenit necredincioşi şi au ajuns să fie “o clasă clericală respinsă”? La această întrebare trebuie să se răspundă afirmativ de dragul consecvenţei, căci, dacă mesagerul laodiceenilor este un cler respins, atunci şi cei şase mesageri dinainte au fost respinşi. Dar este oare adevărat?
Obiecţia numărul 5
Se pretinde şi se declară că —
“Există întotdeauna pericolul de a venera persoane, şi dacă o persoană este “acel rob” unii îl vor venera şi-i vor păstra amintirea cu sfinţenie”.
Această obiecţie nu se bazează pe nici una din scripturile în cauză, ci pe un sentiment sau o cunoştinţă a ceea ce este posibil printre oameni; dar nimeni nu trebuie să permită sentimentelor sau posibilităţilor umane să tragă la cântar mai mult decât faptele divine. Oamenii slabi au fost întotdeauna în pericol de a venera pe conducători; dar nu ni se pare corect să gândim că Dumnezeu ar îngădui ca o astfel de posibilitate de a venera persoane să fie o piedică în calea numirii unui slujitor special la sfârşitul veacului, când aşa de multe lucruri de importanţă mult mai mare, împlicând majoritatea, urmau să aibă loc. Toţi care au o cunoştinţă rezonabilă a Cuvântului lui Dumnezeu, şi sunt pregătiţi cum se cuvine prin el, ştiu că numai Dumnezeu şi iubitul Său Fiu trebuie să fie veneraţi, şi ei caută să facă astfel. Ei sunt însă sfătuiţi să recunoască “pe cei care lucrează printre voi, care vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc. Să-i preţuiască foarte mult în dragoste, din pricina lucrării lor”. Şi “bătrânii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei care lucrează în cuvânt şi în învăţătură”. 1 Tes. 5:12, 13; 1 Tim. 5:17.
Nu ne putem gândi oare că dacă unele persoane ar “venera” un slujitor ca şi conducător, acele persoane ar venera şi o “corporaţie” dacă persoanele care formează acea corporaţie ar fi arătate că sunt “robul acela”?
Apostolul Pavel a găsit necesar să mustre pe unii din zilele sale pentru că manifestau o tendinţă de a se aduna în jurul liderilor favoriţi, datorită unor mici servicii făcute sau a influenţei personale (1 Cor. 1:10-13). Aceeaşi atitudine a existat începând din zilele apostolilor şi este în mare măsură responsabilă de uriaşul sectarism care s-a născut şi a crescut în Biserica creştină (?). Se pare că mulţi care au învăţat să denunţe răul existent în Biserica timpurie şi de atunci încoace, au devenit sau devin victime ale faptelor rele. Şi este cumva ciudat să se constate că mulţi dintre cei dragi care în mod cinic le găsesc greşeală celor conştiincioşi care ţin adevărul în iubire de el — (recunoscând atât Sursa cât şi instrumentul folosit în aceste “zile din urmă”) — se fac vinovaţi de nutrirea şi manifestarea răului de a urma orbeşte pe conducători! “Urmaţi pe Cristos” este porunca divină. Eleste Îndrumătorul vrednic şi infailibil în toate lucrurile, inclusiv în doctrine. Într-o ilustraţie a unei procesiuni ordonate, observatorul sincer vede pe Isus ca şi Conducător; şi după El, la rând, sunt toţi cei care se umplu de spiritul Lui şi ascultă poruncile Lui şi învaţă pe alţii doctrinele Lui. Dacă, în străduinţele noastre de a învăţa de la Isus şi a-L urma pe El, găsim un confrate-urmaş făcând aceste lucruri după toate puterile sale, nu poate exista nici o obiecţie raţională ca să-l urmăm pe unul ca acesta. De fapt, conform ilustraţiei, acesta ar fi lucrul potrivit de făcut; pentru că, deşi ochii celor care-L urmează pe Isus trebuie să fie aţintiţi asupra Lui, aceştia au o măsură de responsabilitate pe de o parte şi o dependenţă pe de altă parte. În acest sens Timotei, care a fost un urmaş al lui Isus, a fost îndemnat să fie “un model pentru credincioşi” (1 Tim. 4:12), iar apostolul Pavel a spus: “Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Cor. 11:1). Şi în asemenea condiţii, urmarea trebuie să fie iubitoare şi zeloasă, şi la fel de hotărâtă ca şi împotrivirea la doctrinele care nu vin de la Cristos Conducătorul.
Obiecţia numărul 6
Se pretinde şi se afirmă că —
“Un domn Barbour a fost de fapt cel care “veghea” pe vremea când unii presupun că a avut loc întoarcerea Domnului”.
Această obiecţie este ultima şi cea mai mică. Faptul că domnul Barbour n-a adus “hrana” prin care mii de oameni au fost ţinuţi vii spiritual timp de peste 57 de ani este suficient să-l excludă de la funcţia de “acel rob” şi să respingă această obiecţie slabă ca fiind nevrednică de orice altă consideraţie.
Este necesar să se ştie cine este “robul acela” — dacă este un individ sau o clasă credincioasă, sau o clasă clericală respinsă?
Da! În special în aceste zile când activităţile celui rău sunt mai pronunţate ca orcând. Minţile care n-au nici o cunoştinţă, sau sunt pline de îndoială în privinţa mesagerului special al lui Dumnezeu la sfârşitul veacului, sunt teren deschis pentru lucrarea adversarului, care mai curând sau mai târziu va umple astfel de minţi cu lucruri care par adevărate, dar care nu rezistă la proba focului Cuvântului divin. Asemenea persoane se vor preocupa să trateze dispreţuitor (după cum este deja cazul) “osteneala din dragoste” a unui asemenea administrator, sau vor pune slujirea lui la acelaşi nivel cu a contemporanilor săi, cu a altor servitori ai lui Dumnezeu de atunci încoace, sau cu a rivalilor săi de mai târziu.
Deoarece “urechile cărora le place să fie gâdilate” devin tot mai înclinate spre interpretări imaginare ale Scripturilor, speculaţii şi ghiceli teologice, ele devin în mod corespunzător mai puţin acordate după sunetele dulci ale adevărurilor simple care cad asemenea cadenţelor bogate în urechile care au fost deprinse şi se menţin deprinse. Şi, vai! Mulţi care odată păreau că se bucură de lucrurile care sunt ADEVĂRATE, acum se bucură de lucruri opuse sau de nimic! Să ţinem minte că de-a lungul veacului unii şi-au luat libertatea să fie învăţători opuşi, iar oamenii fiind îmbătaţi de “vinurile” false şi cu o dorinţă mereu crescândă după ceea ce nu este bun, au căzut victime preoţilor şi conducătorilor ambiţioşi. Este interesant să se observe că la începutul istoriei Bisericii — în mesajul către Efes — se arată că unii s-au numit ei înşişi apostoli, dar nu erau; şi la sfârşitulveacului unii au deviat adevărul şi s-au numit ei înşişi (şi alţii îi numesc) servitori speciali şi învăţători ai Evangheliei mai mari decât instrumentul pe care l-a folosit Dumnezeu în evenimentele de la sfârşitul carierei Bisericii. Dar nu sunt!
Dacă, în timpul celor cincizeci de ani trecuţi, oamenii blânzi şi cu spirit de învăţăcel din toată lumea au avut o pătrundere mai clară în Planul general al lui Dumnezeu — Planul Veacurilor (Efes. 3:10) — decât în oricare alt timp din zilele apostolilor încoace (şi aceasta pare fără îndoială adevărat), atunci un asemenea fapt pare să fie încă un motiv bun şi scriptural printre altele, pentru părerile avansate de către mulţi studenţi ai Bibliei că: (1) A doua prezenţă a Domnului a avut loc; (2) El Şi-a împlinit promisiunea de a servi casa credinţei printr-un servitor credincios şi înţelept; şi că (3) Împărăţia care va binecuvânta toate familiile pământului este aproape — chiar la uşă.
Modestia, o piatră preţioasă
După cum cu greu ne-am putea aştepta ca cineva să ocupe acea funcţie de “rob” fără să aibă vreo cunoştinţă reală despre acel fapt, scriitorul s-a întrebat dacă există declaraţii despre asemenea cunoştinţă în scrierile extinse ale acestuia; şi, căutând în Turnurile de Veghere retipărite (care fuseseră darul unui prieten drag), a găsit că există declaraţii în acel sens, ascunse într-un limbaj de modestie pronunţată — fără nici o nuanţă de ostentaţie sau lăudăroşenie — spre deosebire de eforturile neînfrânate ale oamenilor cu minte naturală. Cei care au Turnurile Retipărite (în limba engleză) şi ar vrea să constate faptele, pot s-o facă văzând: R — 1319 (1891)*; R — 1946 (1896); R— 2274 (1898); R — 3354 (1904); R — 4472 (1909); R — 4482 (1909); R — 4709 (1910); R — 5399 (1914); Vol. IV, pag. 613
“Cărarea celor drepţi”
Unii s-au folosit şi se folosesc frecvent de acest text, “cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei”, ca să îndreptăţească respingerea luminii vechi, respingere cel puţin presupusă din acceptarea învăţăturilor aduse ca “lumină nouă”. Lumina este un simbol al adevărului, şi a respinge lumina veche înseamnă a respinge adevărul vechi. Deoarece Scripturile nu autorizează respingerea adevărului vechi, nu este oare raţional să gândim că ideea de “lumină nouă” nu este de la Dumnezeu? Este oarecum dureros să se ştie că mulţi oameni dragi ai lui Dumnezeu au ajuns să fie orbiţi de o influenţă rea şi acum manifestă dispreţ faţă de lumina pe care odată au ţinut-o sacră, până la măsura că par dispuşi să distrugă cărţile preţioase şi altă literatură care conţine astfel de lumină! Este oare o parte din istoria “veacurilor întunecate” care se repetă în aceste zori ale Împărăţiei luminii şi binecuvântării?
Deoarece textul citat mai sus este aşa de mult folosit ca bază pentru discreditarea lucrării celui care a fost găsit că este “robul acela”, un cuvânt despre acesta va fi potrivit: Imaginaţi-vă un om care călătoreşte prin întunericul nopţii spre un oraş frumos, luminat şi strălucitor. Calea este nu numai întunecoasă, ci şi înconjurată de pericole din toate părţile şi din această cauză el trebuie să ducă o torţă sau o lampă chiar de la începutul călătoriei sale. Apropiindu-se tot mai mult de oraşul care-şi reflectă lumina la distanţă, el capătă mai mare apreciere pentru lumină; se vede pe sine mai bine; vede mai clar pericolele din jur şi apreciază mai adânc scopul luminii, pentru că prin ea se apropie fără pericol de destinaţia sa. Când intră în oraş, lumina mai mare de acolo o absoarbe pe cea care strălucise numai slab prin comparaţie; el se găseşte într-o aureolă de lumină fermecătoare şi tot ce rămâne este o apreciere inerentă a luminii avute de la începutul căii sale şi o recunoaştere a sursei de la care a venit.
Chiar la începutul căii celor care sunt îndreptăţiţi prin credinţă — cale care este printr-o lume de întuneric aşa de larg şi dens încât “acoperă toate popoarele şi … înfăşoară toate neamurile” cu duşmani şi pericole din toate părţile — ei trebuie să aibă candela Cuvântului lui Dumnezeu ca să-i conducă — “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. Călătorind mai departe spre ziua lor perfectă — ziua care va aduce pentru ei fericire nespusă şi condiţii perfecte — ei nu aruncă lumina cu care au început, ci continuă s-o folosească. Apropiindu-se tot mai mult de starea perfectă şi de “cetatea” lor, lumina de acolo, cum ar fi, se conectează la lumina Cuvântului lui Dumnezeu din inimile lor, care i-a făcut să se bucure chiar de la început. Cugetând şi meditând asupa luminii, ea arată strălucire crescândă. Este aceeaşi lumină mărită în inimi apreciative, prin meditare şi recunoştinţă constantă faţă de Dumnezeu. Şi astfel ei călătoresc mai departe, obţinând o apreciere mai mare a marii Surse de Lumină; calea lor devine din ce în ce mai clar luminată de candela Cuvântului lui Dumnezeu; ei au capacitate mai mare să vadă că sunt dependenţi de Dumnezeu, de Cuvântul Său (lumina) şi de harul Său; ei capătă o înţelegere mai profundă despre relele din jur şi despre cele care se apropie, şi putere şi curaj corespunzătoare să meargă mai departe; în cele din urmă ei ajung la ultima etapă a căii — prin porţile morţii — ţinând încă lumina — şi în cele din urmă constată că sunt introduşi în “ziua” unde este LUMINĂ şi nu este “întuneric”. Lumina considerată sacră de la început, care a fost purtată în “vase de lut”, se contopeşte acum cu strălucirea supranaturală, ca să constituie Cetatea Luminii pentru binele unei lumi bolnave. Astfel este “cărarea celor drepţi … care merge mereu crescând până la miezul zilei”.
Observaţii conclusive
Nimeni să nu presupună în grabă şi greşit, că aceasta este o încercare de a apăra pe cineva, pentru că nimic nu este mai departe de aşa ceva în mintea scriitorului; şi fapt este că acela care a fost indicat aici ca “robul acela” N-ARE NEVOIE SĂ FIE APĂRAT. Nici nu este o provocare pentru cei care îndrăznesc să gândească diferit. Aceasta este o expresie onestă şi sinceră a convingerii cuiva, după meditaţie cuvenită asupra ei şi după o examinare a Cuvântului lui Dumnezeu, precum şi a altor fapte şi împrejurări legate de subiect. De aceea, scriitorul speră că această broşură va fi citită şi privită în spiritul în care este scrisă — spiritul unui bereean.
În sfârşit, poate n-ar fi greşit acum să spunem că, în vederea celor prezentate înainte, nu par a fi motive ca cineva să-şi pună încrederea în pretenţia des repetată, din 1916 încoace, că o corporaţie este canalul stabilit divin al Adevărului, ci mai degrabă că “robul acela” a fost Canalul Domnului, în timp ce corporaţia (Societatea) a fost mijlocul dispus pe care “robul acela” l-a ales să ajute în lucrarea de distribuire a hranei Domnului la casă, corporaţie care, la rândul ei, trebuia să fie hrănită.
Dragă cititorule, dacă ai fost convins înainte de lucrurile exprimate aici, ai găsit deja că este necesar “să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat”. Dacă, după ce ai citit, opinia scriitorului în legătură cu “robul acela” te atrage şi eşti mulţumit că acesta este adevărul asupra subiectului respectiv, atunci vei dori fără îndoială să-i încurajezi şi pe alţii despre care crezi că au nevoie să analizeze sau să reanalizeze subiectul, să o facă în lumina Scripturilor şi a faptelor în legătură cu el. Întotdeauna să examinăm “toate lucrurile” şi să păstrăm “ce este bun”; şi apoi “să nu mai fim copii, aruncaţi şi duşi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în uneltirea rătăcirii”. 2 Tim. 3:14; 1 Tes. 5:21; Efes. 4:14.
New York S. U. A., septembrie
R — 4482 / 1 octombrie 1909
“Robul acela” şi ceilalţi “robi împreună cu el”
Matei 24:45, 49
Aplicarea la noi a textului de mai sus, cam cu 14 ani în urmă, numindu-ne “robul acela”, n-a venit de la noi, ci de la cineva care acuma este duşmanul nostru amarnic şi care pretinde că deşi noi am ocupat acea poziţie, am pierdut-o în favoarea unui succesor. Noi n-am luat deloc parte la discuţia care a urmat. Răspândirea acestei chestiuni printre cititorii noştri a venit de la împotrivitorii noştri. Noi ne-am reţinut de la orice aluzie la acea scriptură anume, cu excepţia a două ocazii când a părut a fi necesar: (1) În tratarea generală a capitolului 24 din Matei, în Studii în Scripturi Vol. IV, cap. 12; şi (2) când acest pasaj a survenit într-una din lecţiile Şcolii Duminicale Internaţionale. În ultima vreme însă, împotrivirea violentă a duşmanilor noştri i-a stârnit pe mulţi dintre prietenii noştri să examineze acest subiect. Ca rezultat, problema a devenit importantă în Biserică. Prietenii noştri susţin că scriptura aceasta arată că la sfârşitul Veacului Evanghelic Domnul nu va folosi multe canale pentru răspândirea adevărului, ci un canal, şi că alţii din cei credincioşi ai Domnului vor avea privilegul să fie “robi împreună cu el” în slujire (colaboratori). Ei susţin că faptele legate de acest seceriş dovedesc din abundenţă această interpretare. Ei insistă că toţi au primit cunoştinţa adevărului prezent direct din publicaţiile Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, sau indirect prin cei care au fost luminaţi prin acest canal. În aceeaşi măsură ei sunt fericiţi să coopereze ca “robi împreună cu el” în activitatea Societăţii, crezând că aşa urmează îndrumările providenţei divine şi instrucţiunile Cuvântului divin. Ei cred că cei care fac altfel se împotrivesc cuvântului divin, se opun lucrării secerişului şi îşi vor atrage daune asupra lor.
După ce au luat poziţie antagonistă, împotrivitorii noştri sunt înverşunaţi şi răutăcioşi. Ei răspund că expresia “robul acela” trebuie să fie înţeleasă că înseamnă toţi membrii Bisericii lui Cristos şi că expresia “robi împreună cu el” este fără sens, pentru că se referă la aceeaşi clasă. Ei declară că deşi este adevărat că au primit din publicaţiile acestei Societăţi prima lor iluminare în legătură cu valoarea morţii lui Cristos ca “răscumpărare pentru toţi”, prima lor cunoştinţă despre timpurile “restabilirii tuturor lucrurilor”, prima lor apreciere a chemării de sus, prima lor cunoştinţă despre parousia şi despre secerişul acestui veac, prima lor cunoştinţă despre împlinirea profeţiilor legate de acest seceriş şi prima lor înţelegere a naturii omului şi a operei de răscumpărare, de împăcare şi de regenerare, totuşi ei sunt de părere că toate acestea au fost publicate de alţii mai înainte şi că ei caută să găsească acele cărţi. Ei pretind în continuare că a aplica această scriptură la noi, ar însemna că noi suntem infailibili.
Prietenii noştri răspund că Societatea niciodată n-a avut vreo pretenţie la infailibilitate, că publicaţiile ei nu sunt scrise în acel mod, că ele pun doar în faţa cititorilor Scripturile şi arată înţelesul lor din Scripturi şi lasă lecţia sau concluzia pentru propria judecată a fiecărui cititor. Mai departe ei declară că dacă este vreo altă carte sau set de cărţi care prezintă planul divin al veacurilor şi interpretarea scripturală prezentată în Studii în Scripturi şi în alte publicaţii ale Societăţii, ei nu le-au văzut niciodată, n-au auzit de ele niciodată şi nu cred că ele există, dar ar plăti un preţ bun pentru a li se împrumuta un exemplar. Ei subliniază că “Turnul de Veghere” n-a pretins niciodată că de acolo a pornit doctrina alegerii şi a harului liber, a îndreptăţirii şi a sfinţirii, a restabilirii, a botezului etc. Ei arată, într-adevăr, că este bine cunoscut tuturor că asupra acestor subiecte au fost publicate mii de cărţi, unele din ele cu secole în urmă; dar ei arată şi că nici unul din aceste subiecte n-a fost vreodată prezentat ca acum în publicaţiile Societăţii; că aceste prezentări din trecut, în loc să lumineze, întunecă înţelegerea şi încurcă mintea şi inima şi se contrazic unele pe altele, şi că, dimpotrivă, toate aceste subiecte, în publicaţiile Societăţii sunt armonizate şi unificate cum nimeni n-ar fi crezut că este posibil.
Ei subliniază că a atribui această armonie înţelepciunii omeneşti sau întâmplării ar fi absurd; că ar însemna să se dea prea multă onoare vreunei fiinţe umane dacă s-ar presupune că după 18 secole de conflicte, patimi şi persecuţii creştine, din cauza lipsei de armonie a înţelegerii, vreo fiinţă umană fără ajutor divin special s-ar ridica acum şi la o mişcare de baghetă, cum ar fi, ar putea scoate armonie şi raţiune, frumuseţe şi lumină din Cuvântul lui Dumnezeu şi din fiecare parte a lui. Ei declară că o astfel de vedere ar fi mult mai greu de acceptat decât aceea pe care au adoptat-o ei, bazată pe felul cum înţeleg ei Matei 24:45 şi evenimentele legate de acest timp de seceriş. Ei declară că, după judecata lor, nu există nici o altă interpretare a faptelor din faţa noastră decât cea prezentată în promisiunea Domnului nostru că, la timpul potrivit, la sfârşitul veacului, în timpul prezenţei Sale, El va scoate din depozitul Harului, Înţelepciunii şi Adevărului “lucruri noi şi vechi”, şi că atunci va alege un canal special prin care acele binecuvântări vor fi aduse în atenţia casei credinţei — indicând de asemenea că şi altora li se va acorda un privilegiu de a putea colabora în serviciu ca “robi împreună cu el”. Ei subliniază că aceştia care au devenit “robi împreună cu el” au fost binecuvântaţi şi folosiţi în lucrarea secerişului, în timp ce alţii care s-au opus au fost scoşi în “întunericul de afară” al nominalismului privitor la adevărul “secerişului” şi la serviciul acestuia.
Ei arată faptul că mulţi slujitori şi persoane care studiază Biblia resping şi condamnă publicaţiile Societăţii pe însuşi motivul că este absurd să se aştepte în acest timp o armonie completă a învăţăturilor Bibliei, care au fost controversate timp de secole de către învăţaţii Bisericii, şi de aceea refuză să examineze planul divin al veacurilor, preferând să se întoarcă spre teoria Evoluţiei şi spre vederile Criticii Radicale asupra Bibliei, spunând că ea conţine o seamă de “poveşti băbeşti”, care nu se armonizează nici între ele şi nici cu raţiunea.
Împotrivitorii noştri, neputând răspunde, se înfurie. Unii din ei combat publicaţiile Societăţii în mod public, în timp ce în particular le studiază pentru interpretările scripturale cu care pot face paradă ca fiind ale lor şi ca dovadă că Domnul nu foloseşte numai un canal, “robul acela”, pentru a aduce hrană la timp potrivit pentru casa credinţei. Alţii, mai vicleni, descurajează indirect folosirea publicaţiilor Societăţii, în timp ce, într-un sens le laudă, şi dacă sunt întrebaţi, sunt obligaţi să recunoască faptul că literatura Societăţii a fost canalul prin care Domnul le-a trimis practic tot ce ştiu despre Biblie şi despre scopurile divine. Ei caută să abată minţile celor luminaţi în altă direcţie, spunându-le că “fiecare trebuie să sape” pentru sine după mărgăritarele adevărului divin; că publicaţiile Societăţii le-au dat doar punctul de plecare, de la care ei trebuie să facă progrese, aşa încât în cele din urmă învăţăturile ei vor rămâne departe în urmă. Aceşti “robi împreună” neloiali, sugerează mai departe că există pericolul de a venera Societatea, şi că, pentru a evita aceasta, este necesar practic a-i da cu piciorul şi a-i întoarce spatele. Ei spun: Să facem studiu biblic, dar să excludem publicaţiile Societăţii! Să dăm impresia că suntem mari studenţi ai Bibliei şi învăţători care am scos la iveală aceste adevăruri pentru noi înşine. Dar să punem problema mai plauzibil şi mai umilit, pretinzând că singura noastră dorinţă este să preamărim Cuvântul lui Dumnezeu şi numai pe acesta să-l studiem!
Prietenii noştri răspund că ei nu sunt în nici un pericol de a venera Societatea ori pe altcineva; că experienţa lor în a venera pe un om sau o sectă sunt lucruri ale trecutului. Ei declară că prin publicaţiile Societăţii, şi nu prin altele, au fost scoşi din acele forme de idolatrie şi conduşi spre o venerare cuvenită a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său, şi că ei n-au auzit niciodată de învăţături care, într-un un limbaj aşa de clar şi precis, apără poporul Domnului împotriva oricărei forme de venerare a omului sau a sectei etc; şi că nici o altă învăţătură n-a prezentat aşa de complet şi de amănunţit drepturile şi libertăţile poporului Domnului împotriva tendinţelor înşelătoare ale marelui adversar, ale episcopilor, ale slujitorilor bisericeşti şi ale bătrânilor. Ei susţin că Vol. VI al Studiilor în Scripturi nu este acceptat tocmai pentru acest motiv de către unii care sunt doritori să “stăpânească peste moştenirea lui Dumnezeu”. Ei arată că ei înşişi şi părinţii lor, de generaţii întregi, au avut adunări şi studii biblice, toate fără nici un rezultat, până ce Domnul la timpul cuvenit le-a trimis “cheile Bibliei” prin Societate. Ei subliniază că a nesocoti această conducere a Domnului şi a exclude din studiul lor biblic pe învăţătorul trimis de Domnul, ar însemna a dezonora pe Domnul care l-a trimis pe acesta şi a-i respinge mâna de ajutor; şi că singurul rezultat ce s-ar putea aştepta de la o astfel de atitudine ar fi pierderea treptată a luminii — pierderea corespunzătoare a Spiritului sfânt, a Spiritului adevărului, şi în cele din urmă ajungerea în “întunericul de afară” al lumii şi al bisericii nominale, din care au fost salvaţi prin adevăr. Ei declară că aceasta ar fi asemenea unei scroafe care s-ar întoarce să se bălăcească în noroi şi asemenea unui câine care s-ar întoarce la vărsătura lui, după cum declară apostolul. Ei spun că a apuca pe o astfel de cale, ar însemna din partea lor lipsă de apreciere a chemării lor din întuneric la lumina Sa minunată, lipsă de apreciere a luminii “luceafărului de dimineaţă” promise de Domnul ca premergătoare gloriosului răsărit al soarelui noii dispensaţii. 2 Petru 1:19, 21.
Ei arată mai departe că Volumele de “Studii în Scripturi” sunt practic Biblia într-o formă aranjată, sistematizată; şi că tocmai această sistematizare le-a adus iluminarea şi bucuria prezentă în Spiritul sfânt. Ei declară că ceea ce adeseori este numit “studiu biblic” sunt ciorovăieli, speculaţii şi presupuneri cu privire la lucrurile nerevelate în Cartea lui Dumnezeu, şi că ei se tem de acestea şi doresc să se ţină aproape de Domnul şi de mesajul pe care ei cred că El l-a trimis, şi de aceea preferă să studieze Biblia în lumina şi sub îndrumarea “Studiilor Bereene” şi a “Studiilor în Scripturi”, şi să caute lumină în continuare în aceeaşi direcţie şi fără să aştepte revelaţii speciale în mintea lor sau din diferite direcţii. Ei declară că nu există alte scrieri sau învăţături care se pot compara cu ale Societăţii în loialitate faţă de Biblie, şi că hotărârea lor este, prin urmare, să stea ferm lângă ceea ce deja au obţinut şi să se păzească de “tot felul de învăţături străine”, interpretări fanteziste, tipuri fabricate, simboluri şi interpretări personale.
“Peste averile Sale”
Împotrivitorii noştri sunt gata să admită că Domnul a folosit Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere ca şi canal sau rob al Său pentru trimiterea mesajului secerişului în gradul cel mai remarcabil — într-un fel şi într-o măsură greu de crezut şi încă neegalate — în multe limbi şi la îndemâna multor “robi împreună cu el” în slujire — colportori, peregrini, voluntari etc. Ei admit că nu există nici o îndoială că s-a făcut un serviciu remarcabil şi deci este indiscutabil pentru oricine crede, că este în desfăşurare o lucrare de seceriş şi că Societatea a fost un rob al mesajului secerişului în sensul cel mai profund şi mai special, chiar dacă ei contestă că ea a împlinit Matei 24:45, ca fiind “robul acela”. Prietenii noştri, pe de altă parte, subliniază că foarte rar, într-adevăr, există o ceartă sau o dispută în legătură cu privilegiul de a fi un rob, şi că niciodată în istoria lumii n-a fost aplicat înainte acest pasaj şi că foarte puţini ar fi doritori să fie “robul acela”, sau ar fi capabili să împlinească acel serviciu. Ei arată că un rob se cunoaşte după serviciul său, şi că, dacă se vede că serviciul a fost făcut, titlul de rob este un titlu potrivit, chiar dacă-i un titlu nerâvnit în general. Cei care au pretins a fi “cineva” s-au numit ei înşişi într-un mod imaginar: Mesia, Ilie, profeţi etc., dar printre aceştia nimeni nu s-a găsit vreodată să pretindă titlul de “rob” şi nici să se bucure în mod special de serviciu — mai ales fără bani şi fără plată, ci numai din iubire faţă de Domnul, din iubire de adevăr şi de fraţi.
Dar, răspund împotrivitorii, deşi noi nu negăm serviciul făcut, totuşi dacă acceptăm aplicarea lui Matei 24:45 ca şi corectă, atunci suntem obligaţi să aplicăm şi cealaltă parte, contextul, care spune: “Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale”. Aceasta ar însemna că “robii împreună cu el” şi “casa credinţei” în general nu s-ar putea aştepta să capete hrana spirituală din nici o altă parte decât de la “robul acela”. Noi ne opunem acestui gând şi deci întregii probleme.
Prietenii noştri răspund că numai Domnul, şi nu altul, hotărăşte cine, ce şi când se va da “casei credinţei”; şi tot El hotărăşte dacă hrana spirituală o va trimite printr-un canal sau prin multe canale. Ei insistă că toţi cei care înfometează şi însetează după Adevăr, toţi cei care caută provizii de la Domnul, care sunt în atitudine de inimă bună, supuşi şi cu spirit de învăţăcei, vor fi gata să spună: “Doamne, facă-se voia Ta, după cum voieşti Tu. |ie Îţi suntem îndatoraţi pentru fiecare binecuvântare, pentru fiecare îndurare, pentru fiecare rază de lumină şi noi preferăm s-o primim după cum Tu voieşti s-o dai! Noi n-avem de exprimat nici o dorinţă sau voinţă! Rugăciunea noastră este: Facă-se voia Ta!” Ei mai insistă ca împotrivitorii să considere că mesajul secerişului este prezentat de 35 de ani şi că dacă Domnul Şi-ar schimba programul şi canalul de trimitere a adevărului în aceste zile târzii, acest lucru ar fi foarte evident — mai puţin rezonabil de presupus decât că El va continua să folosească pe “robul acela”. În continuare ei mai pretind că toţi cei care s-au rupt de Societate şi de lucrarea ei, în loc să prospere ei înşişi sau să edifice pe alţii în credinţă şi în harurile spiritului, se pare că fac invers — încearcă să aducă prejudicii cauzei pe care au servit-o odată şi, cu mai mult sau mai puţin zgomot, se adâncesc treptat în uitare, numai dăunându-şi lor şi altora stăpâniţi de un spirit de ceartă ca şi ei.
Poziţia noastră în acest subiect
De la început noi am insistat să nu fie permis ca acest subiect să producă neînţelegeri sau amărăciune de spirit. Fiecare să ajungă la propriile sale concluzii şi să procedeze în consecinţă. Dacă cineva gândeşte că poate căpăta hrană tot aşa de bună sau chiar mai bună la alte mese, sau că poate scoate tot aşa de bună sau chiar mai bună, să-şi urmeze calea. Toţi cei care se simt nemulţumiţi cu hrana spirituală pe care marele nostru Stăpân ne-a privilegiat s-o răspândim la toate naţiunile, cu siguranţă vor căuta peste tot ceva mai bun. Dorinţa noastră este să găsească ceva mai bun. Dacă noi înşine am fi nemulţumiţi sau dacă am şti unde se găseşte ceva mai bun, desigur că am căuta cu orice preţ. Şi cum am putea găsi greşeli la alţii pentru că fac ceea ce am face noi înşine? Mai degrabă să le urăm succes în căutarea a ceva mai satisfăcător. Pentru mulţi dintre noi cazul este invers, pentru că împreună cu poetul spunem:
“Am căutat în toată lumea
Pacea şi liniştea care nu-i de găsit”.
În planul divin al veacurilor am găsit ceva atât de mult deasupra concepţiilor noastre şi ale altora, încât imediat ne-am dat seama că este Planul lui Dumnezeu despre care El declară cu adevărat: “Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voatre” (Isa. 55:9). Ne dăm seama instinctiv ce mărgăritar de mare preţ am găsit — un mărgăritar fără egal — şi că ar fi culmea nechibzuinţei să căutăm altul care să se compare cu el. Împreună cu poetul declarăm:
“Dorinţele ne satisface
Cum altceva nimic n-o poate face”.
De aceea mărturisim că nu căutăm alte planuri ale veacurilor. Cel mult căutăm şi alte sclipiri de lumină, care să facă mai armonios şi mai frumos decât oricând marele plan divin care pentru prima oară ni s-a descoperit clar în 1880.
Îndemnăm pe toţi cei care văd la fel cu noi ca, în loc să ne certăm cu cei care vreau ceva nou sau ceva mai bun sau ceva diferit, să-i lăsăm doar să-şi urmeze drumul în timp ce noi dăm atenţie specială dezvoltării roadelor şi harurilor Spiritului sfânt în inima şi viaţa noastră, şi răspândirii în continuare a mesajului glorios celor care au ureche de auzit. Dacă din când în când Domnul va permite lui Satan să cearnă Biserica Sa “ca pe grâu”, să ne amintim că ajutorul marelui nostru Avocat, în măsură şi putere potrivită, va aduce tuturor celor loiali în inimă harul şi puterea necesare pentru fiecare ispită. El nu va lăsa ca aceştia să fie ispitiţi peste puterile lor, ci cu ispita permisă va da şi calea de scăpare. Trebuie însă să ne aşteptăm ca cernerile acestea ale grâului să fie nu numai permise, ci şi intenţionate să separe pe unii, şi noi să nu murmurăm sau să ne plângem împotriva providenţei divine în această problemă. “DOMNUL a dat, şi DOMNUL a luat; binecuvîntat să fie Numele DOMNULUI.” Chiar dacă cei “cernuţi” ne-au fost foarte dragi, cum au fost Sf. Petru şi ceilalţi apostoli pentru Domnul, noi să ne umilim sub mâna cea tare a lui Dumnezeu. 1 Pet. 5:6.
Pe de altă parte, amintindu-ne îndemnul scriptural “să fiţi cu luare aminte asupra acelora care fac diviziuni” (Rom. 16:17), să nu lăsăm să ne intre în inimă, să ne scape de pe buze sau de sub peniţă nici o amărăciune împotriva lor, indiferent ce ar putea spune sau face ei împotriva noastră. “Nu întoarceţi rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură.” Să fim ca Domnul nostru care, atunci când a fost defăimat, n-a defăimat. Când vedem pe unii că devin orbi în privinţa adevărurilor preţioase pe care odată le-au văzut clar, să ni se întristeze inima pentru ei. Dar să ţinem minte: Cauza Domnului nu pierde nimic; ea este în mâinile Celui Atotputernic, ale Celui care poate face ca toate să lucreze împreună pentru împlinirea sfatului voinţei Sale — a scopurilor Sale glorioase. Să lovim pe cei orbi? Desigur că nu! Atunci nici să nu fim prin faptă sau prin vorbă aspri cu aceia care “au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri”— aceia care, în acest ceas al ispitei sunt doborâţi de săgeţile adversarului pentru că, din punctul de vedere al Domnului, n-au fost socotiţi vrednici de ajutorul necesar. 1 Ioan 2:19.
Cele trei lecţii importante pe care credincioşii Domnului să se asigure că le-au învăţat de aici sunt: 1) Supunerea, umilinţa, este de primă importanţă, nu numai pentru a câştiga intrare în familia Domnului, dar şi pentru a menţine un loc acolo. 2) Credinţa supusă, încrederea statornică, este o calitate indispensabilă nu numai pentru viitorul etern, dar şi pentru menţinerea legăturii noastre potrivite cu Domnul în viaţa prezentă. Fără ea noi am rătăci şi am fi nesiguri în tot mersul nostru. Cu ea putem sta în supunere sub grija protectoare a Domnului. 3) Iubirea, esenţa şi suma tuturor harurilor, trebuie să stăpânească bogat, abundent în inimile noastre. O iubire cuvenită pentru Dumnezeu nu numai că ne va ţine foarte supuşi, foarte umiliţi, cu spirit de învăţăcel, dar şi ne va da credinţă mare, încredere mare în El şi o atitudine a inimii pe care El va binevoi s-o conducă drept. O iubire pentru fraţi ne va face supuşi, blânzi şi dispuşi să ne dăm viaţa în interesul lor. Dacă ştim aceste lucruri, fericiţi suntem dacă le facem.
Dar, deşi noi voim ca alţii să meargă oriunde pentru a găsi hrană şi lumină pentru mulţumirea lor, totuşi, ciudat de spus, cei care ne-au devenit împotrivitori iau o cale foarte diferită. În loc să spună în maniera bărbătească a lumii: “Am găsit ceva ce prefer; la revedere”, aceştia manifestă mânie, răutate, ură, ceartă, “lucruri ale cărnii şi diavolului”, aşa cum niciodată n-am văzut să manifeste oamenii din lume. Ei par apucaţi de nebunie, turbare satanică. Unii din ei ne lovesc şi apoi pretind că noi am lovit. Sunt gata să spună şi să scrie neadevăruri vrednice de dispreţ şi să se coboare la josnicii.
Noi ne spunem: O, sufletul meu, nu intra la sfatul şi planurile lor. Abţine-te de la ele. Fă din Domnul, din Însuşi Cel Preaînalt, refugiul tău, locuinţa ta şi întovărăşeşte-te cu sfinţii Celui Preaînalt, care sunt blânzi şi supuşi cu inima şi pe care El îi va conduce în căile Lui. “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori; ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI.”
R — 3354 / 15 aprilie 1904
“Ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor”
Luca 12:35-48
Textul de bază: “Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!”
După ce a sfârşit informarea în privinţa apropiatei Sale morţi şi învieri şi după viziunea schimbării la faţă care a accentuat această lecţie pentru apostoli, Domnul nostru a început să le explice ceva în privinţa venirii Sale a doua şi care să fie atitudinea lor până atunci. Această lecţie accentuează această chestiune. În timpul absenţei Domnului, poporul Său trebuia să fie continuu de veghe; coapsele lor încinse ar reprezenta faptul că ei trebuiau să fie gata de serviciu tot timpul — angajaţi activ în promovarea intereselor Împărăţiei. Potrivit obiceiului acelui timp, se folosea îmbrăcăminte lejeră, largă, iar cingătoarea de la brâu o ţinea strânsă cum se cuvine, aşa încât să permită serviciile obişnuite ale vieţii. Când voiau să se odihnească, cingătoarea se desfăcea. Prin urmare, lecţia din ilustraţie este activitate constantă din partea poporului Domnului în timpul absenţei Sale. Noi să nu devenim încărcaţi cu grijile acestei lumi şi să aţipim şi să dormim, şi astfel să nu ne ocupăm de datoriile care ne revin în mod cuvenit.
Fiecare din slujitorii Domnului este reprezentat ca un purtător de lumină şi este instruit să lase lumina să strălucească înaintea oamenilor, aşa încât ei, văzând faptele lor bune, să-L poată mări pe Tatăl din ceruri. Imaginea este aceea de întuneric general, ignoranţă, superstiţie şi păcat în lume, în timp ce ucenicilor Domnului li s-a acordat lumina revelaţiei divine şi a înţelepciunii şi înţelegerii, care nu numai că îi transformă şi face din ei creaţii noi, dar şi străluceşte prin ei spre toţi cu care vin în contact. “Voi sunteţi lumina lumii.” Aici îşi are locul o sugestie, şi anume, că marea lumină, gloriosul răsărit de soare al dimineţii Milenare n-a avut loc încă; poporul Domnului este încă în lume ca lumini mici, strălucind în mijlocul întunericului general şi veghind şi aşteptând dimineaţa. În legătură cu aceasta au fost cuvintele profetului când a spus: “Seara vine plânsul, iar dimineaţa vine veselia”. Această noapte de întuneric, ignoranţă şi păcat a început cu blestemul morţii, care a venit asupra neamului omenesc prin neascultarea tatălui Adam, şi toată creaţia geme şi suferă împreună durerile naşterii aşteptând dimineaţa, aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu — Isus Cristos şi fraţii Săi, moştenitori împreună cu El în Împărăţie.
Domnul nostru a spus o pildă ca să ilustreze vegherea şi atenţia care trebuie să-i caracterizeze pe urmaşii Săi. Printre evrei nu era altă împrejurare în care să se aştepte de la servitorii casei să fie mai treji sau să manifeste mai mult interes faţă de binele casei, decât în noaptea sau în dimineaţa în care stăpânul lor venea acasă aducându-şi cu el mireasa. Şi astfel Domnul alege aceasta ca o ilustraţie potrivită a vegherii care trebuie să-i caracterizeze pe urmaşii Săi în timp ce aşteaptă venirea Sa a doua. De fapt servitorii din această pildă sunt mireasa din altă pildă, dar reprezintă problema din alt punct de vedere. Singura lecţie de aici este că hărnicia în serviciu, vegherea pentru interesele cauzei Învăţătorului, credinţa în promisiunea Sa că Se va întoarce şi aşteptarea evenimentului, servesc ca un ajutor sau stimul pentru serviciu potrivit. Când Stăpânul casei ar sosi cu însoţitorii Săi, ar fi ceva împotriva interesului servitorilor Săi şi a iubirii şi devotamentului lor pentru El dacă într-o asemenea ocazie ei ar fi găsiţi adormiţi sau altfel decât pregătiţi să deschidă uşa la semnul sosirii Stăpânului
Dacă nu veţi veghea nu veţi şti
Pilda sugerează că la a doua venire a Domnului nostru El va fi sosit înainte ca vreunul dintre servitorii Săi credincioşi să fie conştienţi de acest fapt. Prezenţa Sa va fi făcută cunoscută prin bătaia la uşă, şi bătaia la uşă ar corespunde unei înştiinţări, printr-un servitor sau prin servitori speciali, fie pe cale orală, fie prin pagina scrisă, prezentând dovezile prezenţei Stăpânului. De exemplu, publicarea profeţiilor timpului care arată că timpul este împlinit — că anumite profeţii care marchează evenimentele ce aparţin de încheierea Dispensaţiei Evanghelice şi deschiderea Dispensaţiei Milenare sunt împlinite, şi că anumite semne menţionate în Scripturi sunt împlinite — astfel de mărturii sunt de natura unei bătăi la uşă, care va fi auzită de acei servitori ai Domnului care vor fi treji în acel timp. Nu este treaba servitorilor în general să bată la uşă, ci a Stăpânului Însuşi să pună în acţiune forţele şi mijloacele pe care vrea să le folosească pentru realizarea acestei bătăi la uşă şi a anunţării.
Este promisă o binecuvântare acelor servitori care în acel timp vor fi treji, vor auzi bătaia, vor înţelege şi vor primi pe Stăpân. Versetul 39 arată cât se poate de clar că numai servitorii vor aprecia bătaia la uşă — că lumea în general nu va şti despre timpul întoarcerii Stăpânului, ci numai servitorii Săi. Nu este stabilită o dată anumită pentru venirea Stăpânului, dar este dată clar sugestia că nu este treaba lor să ştie timpurile şi perioadele, ci ei să fie continuu veghetori, nu numai la prima strajă, ci şi la a doua strajă şi la a treia strajă, pentru ca, oricând va fi auzită bătaia Stăpânului la uşă, ei să poată răspunde prompt. Să se observe că ideea nu este că servitorii nu vor şti niciodată când va veni Stăpânul; ideea este că la sosirea Sa, El va face să se realizeze o astfel de batere la uşă care să fie apreciată de către toţi servitorii Săi care sunt treji şi aşteaptă şi veghează. Care ar fi rostul baterii dacă servitorii n-ar trebui să ştie când se va auzi bătaia? Baterea la uşă va fi dovada prezenţei, şi servitorii nu vor şti înainte, ci vor şti la timpul sosirii şi aceasta fără a vedea.
Stăpânul îi va servi pe servitorii Săi
Care va fi răsplata specială a acestor servitori? Pilda o spune: Stăpânul lor “se va încinge (El va deveni servitorul lor), îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească”. Aceasta sugerează că la a doua venire a Domnului nostru, El va fi prezent înainte ca vreunul din servitorii Săi să ştie despre venirea Sa. El va bate la uşă, sau va face să se dea anunţul prezenţei Sale. Cei care vor auzi bătaia, vor fi numai aceia care vor fi treji şi pregătiţi, aşteaptându-L şi veghind la bătaie. Aceştia vor primi un ospăţ spiritual special. Este special pentru că este la o ocazie specială şi este intenţionat ca o răsplată specială pentru manifestarea interesului şi a devotamentului lor. Va fi special şi pentru că Stăpânul casei, devenit servitorul ei, va avea toate cheile tuturor bogăţiilor harului şi binecuvântării, şi, aşa cum este explicat în altă parte, va scoate din comorile Sale — din cămările Sale — lucruri noi şi vechi, lucruri consistente şi alese. Cei credincioşi vor avea desigur un ospăţ regesc, aşa cum înainte nu li s-a acordat.
Aceste lucruri, susţinem noi, au fost deja împlinite. Bătaia la uşă, sau vestirea prezenţei Domnului, aşa cum este arătată prin profeţiile Vechiului Testament, s-a făcut începând din 1875 şi se face încă. Bătaia din pildă ar putea fi în mod potrivit numai pentru câteva secunde, dar împlinirea ar acoperi propriu-zis o perioadă de timp. Servitorii casei observă, şi fiecare când îşi deschide inima şi mintea la faptul prezenţei Domnului primeşte o împlinire a binecuvântării promise — primeşte un ospăţ de lucruri grase, spirituale — o înţelegere şi apreciere a planului divin şi o hrănire şi întărire a sufletului cum n-a mai primit niciodată înainte. Că această slujire a slujitorilor de către Stăpân trebuie să se înţeleagă că este o lucrare individuală şi nu numai o slujire şi un ospăţ colectiv, este evidenţiat prin declaraţia Domnului din Apocalipsa 3:20. Aici Domnul prezintă acelaşi eveniment în legătură cu mesajul Său către ultima fază a Bisericii Sale nominale, faza Laodiceea. El spune: “Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”.
“O mie de ani sunt … ca o strajă de noapte”
Potrivit vechii metode evreieşti de calculare a timpului de noapte, a doua strajă ar fi de la ora zece la ora două, iar a treia de la ora două la ora şase. Pilda nu declară la care strajă poate fi aşteptat Stăpânul. Această problemă a fost lăsată deschisă; credincioşia slujitorilor va fi încercată în raport cu întârzierea Lui. Mulţi vor găsi a fi uşor să stea treji şi veghetori în timpul primei străji, mai puţini în timpul celei de-a doua străji şi încă şi mai puţini în timpul celei de-a treia. În concordanţă cu această implicaţie a pildei, găsim astăzi că predomină o letargie generală printre creştini în privinţa întoarcerii Mirelui şi a lucrurilor glorioase ale Împărăţiei care vor fi aduse atunci casei credinţei. Mulţi sunt adormiţi în Sion, mulţi sunt supraîncărcaţi cu grijile acestei lumi şi cu înşelăciunea bogăţiei. Nu numai că oamenii lumeşti au făcut un dumnezeu din afaceri, bani şi plăcere, dar mulţi care în inimă sunt iubitori ai dreptăţii şi care doresc să fie consideraţi servitori ai Domnului, sunt supraîncărcaţi în mod serios — absorbiţi în lucrurile lumeşti. Inimile lor sunt atât de pline cu acestea şi minţile lor sunt atât de ocupate cu visele bisericismului şi plăcerii şi interesului personal, că nu pot să audă bătaia la uşă. Ei nu ştiu despre prezenţa Stăpânului; ei nu-şi deschid inimile la acest anunţ minunat, pentru care poporul Domnului a aşteptat atât de mult şi s-a rugat atât de serios “vie Împărăţia Ta”. Drept urmare, ei pierd o mare binecuvântare sugerată în pilda Domnului nostru şi declarată clar în profeţia lui Daniel — “Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!” Daniel 12:12.
Prezenţa Sa necunoscută lumii
“Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.”
Referinţa de aici este la o venire asemenea unui hoţ, şi cuvântul grecesc tradus “spargă” ar însemna literal “a săpa pentru a-şi face loc”. Multe din casele din timpurile vechi nu erau construite din piatră sau cărămidă, ci din pământ uscat, oarecum asemenea celor cunoscute drept case din chirpici în unele părţi din vest şi din Mexico. Intrarea într-o astfel de casă se putea face mai repede săpând în perete decât forţând uşa. Gospodarul sau stăpânul casei nu se referă la Domnul, deoarece casa la care se face referire este “lumea rea prezentă” — structura socială cum este organizată în prezent. Nu trebuie să tragem concluzia că se referă la Satan, deşi el este în mod general stăpânul instituţiilor prezente, “dumnezeul veacului acestuia”, “prinţul acestei lumi”. Putem în mod destul de potrivit înţelege că stăpânul casei aici înseamnă guvernămintele pământeşti, puterile care sunt, reprezentate prin cele zece degete de la picioarele statuii din Daniel şi ale fiarei a patra.
Această problemă a venirii a doua a Domnului şi bătaia la uşă care va fi auzită de către aceia dintre servitori care sunt treji, dar care nu va fi auzită de către servitorii Săi care sunt adormiţi şi supraîncărcaţi, va fi cu totul necunoscută lumii. Pentru ei prezenţa Lui nu va fi aceea a unui stăpân aşteptat şi slujit, ci aceea a unui împotrivitor a cărui casă au luat-o în stăpânire în absenţa Lui şi au folosit-o contrar intereselor Lui. Aceştia, dacă ar fi ştiut timpul venirii Lui, s-ar fi fortificat în vreun fel şi ar fi căutat să apere instituţiile prezente şi să le perpetueze.
Venirea ca un hoţ asupra lumii înseamnă o venire liniştită, fără ostentaţie, necunoscută, fără vestitori sau vreo agitaţie care să deranjeze. Spargerea casei omului tare — spargerea instituţiilor prezente civile, religioase, politice, financiare — se efectuează deja, întocmai cum şi bătaia la uşă este în proces pentru servitorii Săi. Întreaga structură socială este sub controlul noului Prinţ. El îşi conduce forţele şi va face aşa încât chiar şi mânia omului să-L laude şi să-I realizeze scopurile prin răsturnarea tuturor instituţiilor cunoscute, construite pe egoism. Mare va fi căderea lor — “un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”; dar pe ruinele lor Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor va ridica marea Împărăţie a Domnului, pentru care toţi câţi sunt ai Lui se roagă deja “vie Împărăţia Ta”, şi care, atunci când va ajunge să fie instaurată de către Domnul, va fi într-adevăr “dorinţa tuturor neamurilor”. Hagai 2:7 (traducerea revizuită, subsol — n. e.).
“În ceasul în care nu vă gândiţi”
Esenţa acestei lecţii este rezumată în versetul 40: “Şi voi deci fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi”. Nimeni nu va fi conştient de ceasul venirii Fiului Omului; nu este o chestiune lăsată într-o astfel de formă încât să se facă speculaţii asupra ei înainte. Bătaia Sa la uşă va fi prima aluzie la prezenţa Sa. Şi astfel s-a împlinit: nimeni dintre noi n-a ştiut dinainte când va avea loc venirea Domnului; numai după ce venirea a avut loc am auzit bătaia la uşă — vocea Lui prin profeţii Vechiului Testament, declarându-ne că suntem deja în timpul secerişului şi în zilele prezenţei Fiului Omului. Aici sunt împlinite cuvintele Domnului din Matei 24:37: “Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la parousia (prezenţa) Fiului Omului”. Textul arată că ideea este că aşa cum lumea a fost în necunoştinţă de evenimentele care veneau în zilele lui Noe, şi, fiind în necunoştinţă, oamenii mâncau, beau, sădeau, construiau, aşa va fi şi în zilele prezenţei Fiului Omului: lumea va fi în necunoştinţă de faptul prezenţei Sale şi afacerile obişnuite ale vieţii se vor desfăşura ca de obicei. Numai “voi, fraţilor”, care auziţi bătaia, veţi discerne prezenţa şi veţi primi binecuvântarea.
Petru a întrebat dacă această pildă a fost aplicabilă numai la cei doisprezece apostoli, sau la toţi cei care au fost ucenici în sens general. Domnul nostru a ignorat într-o anumită măsură întrebarea prin răspunsul Său: “Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste servitorii săi ca să le dea partea lor de hrană la timpul potrivit?” Implicaţia pare să fie că atunci când va veni timpul potrivit pentru înţelegerea pildei, ea va fi prezentată clar: că la timpul împlinirii pildei, Domnul va numi un servitor în casă pentru a aduce aceste probleme în atenţia tuturor servitorilor şi că acestuia îi vor reveni anumite responsabilităţi în privinţa achitării de datoriilor sale. Dacă serviciul va fi împlinit cu credincioşie, răsplata va fi o mare binecuvântare, iar dacă va fi necredincios însărcinării sale, i se vor aplica pedepse severe. Implicaţia ar fi de asemenea că dacă servitorul va fi credincios va continua în serviciul Său, iar dacă va fi necredincios va fi îndepărtat şi altul îi va lua poziţia şi responsabilităţile.
“Administratorul credincios şi înţelept”
Noi în mod firesc ne-am strădui să interpretăm cuvintele Domnului nostru că ele semnifică un administrator compus — că un anumit număr sau clasă de fraţi împreună ar constitui administratorul din această pildă. Dar străduidu-ne să dăm o astfel de interpretare, dăm de câteva dificultăţi.
(1) A presupune o astfel de clasă în Biserică, ar fi a recunoaşte ceea ce în altă parte este negat — a recunoaşte o clasă clericală sau autorizată, distinctă şi separată de restul Bisericii, deoarece acest administrator trebuie să împartă hrana la timpul potrivit casei, confraţilor-servitori. Noi susţinem că Biserica lui Cristos nu este compusă din cler şi laici, ci “toţi sunteţi una în Hristos Isus” şi “unul este Învăţătorul vostru, Hristos”. N-ar fi însă o violare a principiilor dacă presupunem că Domnul la timpul indicat va folosi în mod special un membru al Bisericii Sale ca şi canalul sau instrumentul prin care El va trimite mesajele potrivite, hrana spirituală potrivită în acel timp, pentru că în diferite timpuri în trecut Domnul a mai folosit indivizi în acest fel. De exemplu, Petru a folosit “cheile” Împărăţiei cerurilor la Cincizecime şi apoi la casa lui Corneliu, şi în ambele locuri el a fost folosit ca un servitor special în legătură cu distribuirea adevărurilor speciale. Aceasta nu l-a făcut pe Petru domn peste ceilalţi apostoli sau peste Biserică, ci numai servitor.
(2) Oricât ne-am strădui să aplicăm această ilustraţie la poporului Domnului în mod colectiv, ar rămâne totuşi faptul că diferitele puncte declarate nu s-ar potrivi la o grupă de persoane. De exemplu, în versetul 42, în versiunea comună a Bibliei (engleze — n. e.) este redat acel administrator credincios, în versiunea revizuită administratorul credincios, ca şi cum vrea să spună că este unul anumit şi că termenul n-a fost folosit nedefinit pentru un număr. Mergând la textul grecesc, găsim că accentul este de asemenea acolo şi în formă dublă — administratorul cel credincios, cel înţelept. Dacă ar fi un caz în care am putea aplica acest text la Cristos, n-ar fi nici o dificultate, sau dacă ar fi un caz în care s-ar putea aplica la întregul corp al lui Cristos, n-ar fi nici o dificultate în a-l armoniza pe acela unu cu membrii mulţi ai unicului corp al lui Cristos, dar deoarece servitorul menţionat trebuie să distribuie hrană celorlalţi membri ai corpului, confraţilor- servitori, termenul pare să fie limitat la un anumit individ. Totuşi, întocmai cum am spus despre Petru, că el n-a fost făcut domn peste fraţii săi datorită folosirii sale speciale, tot aşa spunem despre indiferent la cine se referă acest pasaj, că în nici un sens al cuvântului aceasta nu-l face domn, sau dictator sau stăpân, sau nu implică faptul că a fost inspirat. Tot ce am putea spune este că ar fi unul privilegiat să fie un servitor, şi nu mulţi par doritori să ocupe asemenea poziţie în adevăratul sens al cuvântului. Acestui servitor, dacă va fi găsit credincios, i se va încredinţa tot mai mult distribuirea fiecărui aspect al adevărului prezent aşa cum este reprezentat în pildă, fiindu-i încredinţată distribuirea hranei la timp potrivit pentru casă. Necredincioşia din partea acestuia numit ar însemna degradarea lui din acest serviciu şi probabil că serviciul ar trece în mâinile altuia, ale succesorului său.
Expresia “Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa”, nu trebuie înţeleasă că se aplică la gloriile şi onorurile viitoare, ci numai la o mai generală responsabilitate sau administrare în privinţa distribuirii “averilor” Domnului, sau a adevărurilor care se cuvenea a fi apărate sau date în timpul rămas al acestui “seceriş”. Cu alte cuvinte, administratorul prin care Domnul va distribui adevărul prezent în acest “seceriş”, dacă va fi găsit vigilent, umilit, credincios, va fi menţinut în administraţie şi va fi folosit de Domnul tot mai mult în serviciul casei, până la terminarea secerişului.
“Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei încredinţaţi vouă”
Că acest rob nu trebuie să acţioneze sau să fie privit ca un domn este clar indicat în versetul 45, care arată că o asemenea întrebuinţare greşită a numirii sale ar duce la căderea sa. Niciodată Biserica n-a avut nevoie să fie în gardă împotriva servitorilor săi care într-adevăr s-au străduit s-o servească şi să transmită din comoara Domnului hrana la timp cuvenit. Pericolele Bisericii au provenit întotdeauna de la cei care au căutat să domnească peste moştenirea lui Dumnezeu şi să distribuie propria lor înţelepciune sau înţelepciunea altor oameni în locul cuvântului Domnului.
Versetele 47, 48 par să dea de înţeles că responsabilitatea servitorului faţă de Domnul va fi în măsura cunoştinţei sale despre voinţa Domnului; şi că Domnul va lucra cu el pe principiul că având multă cunoştinţă şi ocazie, cerinţele de la el vor fi proporţional mari.
În timp ce acest îndemn în general pare să se aplice la un servitor anumit prin care ceilalţi servitori vor fi aprovizionaţi (vezi Matei 24:45-51), putem vedea că aceleaşi principii s-ar aplica în sens general la fiecare servitor la rândul lui, când ar primi fie hrană, fie administrare. Responsabilitatea sa ar fi în raport cu ceea ce a primit sau a avut ocazia să primească şi în felul în care a folosit binecuvântarea. Noi, cei de azi, trăind sub o asemenea favoare mare de la Domnul, bucurându-ne de lumina adevărului prezent în care suntem, avem toate motivele să-I mulţumim şi să apreciem tot mai mult lucrurile noi şi vechi din depozitul de adevăr al Stăpânului pe care El ni-l distribuie acum, şi pe care fiecare la rândul lui este privilegiat să-l distribuie altora şi pentru care are responsabilitate în raport cu cunoştinţa sa. Domnul ne ajută pe fiecare să fim credincioşi, şi să ne amintim că Domnul nostru a fost atât servitor cât şi Fiu, şi că cel mai mare privilegiu al nostru ca fii este să fim servitori credincioşi, administratori ai harurilor de multe feluri ale lui Dumnezeu.
Prefaţă
Această broşură a fost publicată în 1932 în Statele Unite ale Americii.
Autorul ei nu-şi menţionează numele.
Noi am ataşat la conţinutul ei două dintre articolele pastorului C. T. Russell asupra acestui subiect, pentru a se vedea şi opinia lui.
Sperăm ca toate acestea să fie o binecuvântare şi o întărire în credinţa că Domnul la a doua Sa prezenţă a folosit şi continuă să folosească un servitor special pentru distribuirea hranei la casa credinţei.
Exprimăm adâncă recunoştinţă faţă de Domnul pentru modul în care a văzut potrivit să ne facă cunoscute adevărurile Sale ca “hrană la timp”.
Editorii, 2003
“Exprimând acestă opinie, nu avem nici o intenţie să forţăm pe cineva să ajungă la concluziile la care am ajuns noi asupra acestui subiect, pentru că şi acesta, asemenea altora, este un subiect despre care fiecare om trebuie “să fie deplin încredinţat în mintea lui””.
Pentru o informare completă în legătură cu situaţia apărută în mişcarea Studenţilor Bibliei după trecerea dincolo de văl a pastorului C. T. Russell vă recomandăm revista “Lumină după întuneric”.
“Cine răspunde fără să asculte, face o prostie
şi îşi atrage ruşinea.”
“Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.”
Cine este autorul cărţii “Taina împlinită”?
Cuprins [hide]
- Este scriptural?
- Comentarii asupra Volumului 7
- Rezumat
- Prefaţă
- „Cunoasteti adevarul şi adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:32.
- CUPRINS
- ADEVĂRUL
- Creaţia
- Crearea omului
- Încercarea şi căderea omului
- Condamnarea omului
- Despre suflet
- Despre moarte
- Despre nemurire
- Despre iad
- Despre Satan
- Despre Sf. Treime
- Despre naşterea lui Isus
- Despre preţul de răscumpărare
- Alegerea Bisericii
- Despre a doua venire a lui Cristos
- Împărăţia lui Cristos
- Despre Mileniu
- Despre ziua de judecată
- Despre restabilire
- Despre înviere
- Despre pământ
- Despre legăminte
- Moartea a doua
- Despre legarea, dezlegarea şi nimicirea lui Satan
- INDEXUL TEXTELOR BIBLICE
- – comentate, citate sau trimiteri –
- Scripturile ne învaţă clar:
- Planul lui Dumnezeu – broşură cu o scurtă prezentare a planului divin în desfăşurarea lui în cele trei „lumi” sau perioade succesive prezentate în Biblie.
- Video – Pentru Această Cauză
- Adresa de contact
Această întrebare a fost pusă de multe ori printre poporul Domnului şi este una din întrebările cele mai dificile. Singurul meu obiectiv în scrierea acestei broşuri este să ajut poporul Domnului, printr-o înţelegere a unor lucruri care unora nu le sunt cunoscute, să vadă condiţiile din jurul lor.
Ceea ce am de gând să scriu este departe de ceea ce aş prefera; dar se pare că a venit timpul să fie cunoscut adevărul, întocmai cum ne-a spus Domnul nostru, că nu există “nimic tăinuit care nu va fi cunoscut”. Matei 10:26.
Cartea a fost publicată cam la opt luni după moartea fratelui Russell. Ea susţine că este o continuare a dezvăluirii adevărului şi este scrisă în numele fratelui Russell. Pentru mulţi din poporul Domnului este o chestiune foarte grea să hotărască dacă ea este sau nu adevăratul Volum şapte. Unii merg la o extremă şi acceptă că ea conţine practic numai ceea ce este bun, alţii merg la cealaltă extremă şi o resping cu totul fiindcă unele părţi din ea sunt greşite. Cred că ambele aceste extreme trebuie evitate şi că noi trebuie să facem aşa cum ne îndrumă apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:21: “Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”.
Astfel, în această scriere îmi propun să analizez pe scurt următoarele:
1) Pretenţia că acest volum este Volumul şapte al Studiilor în Scripturi scris de pastorul Russell.
2) Subiectul volumului în sine şi dacă este scriptural.
Doresc să fiu clar înţeles că aceste gânduri pe care le prezint sunt numai vederile mele personale asupra subiectului, şi aştept ca fiecare cititor să cântărească valoarea lor în propria sa minte, amintindu-ne că fiecare este răspunzător în privinţa deciziilor sale şi că responsabilitatea sa este faţă de Domnul.
În tratarea primului punct aş vrea să spun că volumul a fost prezentat sub culori false, fiindcă la pagina 2 citim următoarele: “OPERA POSTUMĂ A PASTORULUI RUSSELL”, “ultima sa moştenire lăsată iubitului Israel al lui Dumnezeu” (Matei 20:9). Eu nu cred că această pretenţie a fost cu intenţia de a înşela; totuşi, strict vorbind, pretenţia este falsă, căci, de ce ar recurge Domnul nostru la asemenea metodă pentru a da poporului Său lumină nouă? Într-un articol intitulat “Căderea Babilonului”, la pagina 1 citim: “Articolul acesta este extras în cea mai mare parte din volumul postum al pastorului Russell, intitulat “Taina împlinită”, al şaptelea volum din seria Studiilor în Scripturi, publicat după moartea sa. Pastorul Russell a avut distincţia de a fi cel mai curajos şi mai viguros scriitor al timpurilor noastre asupra subiectelor religioase. În volumul său postum, care este numit “Ultima sa moştenire lăsată creştinilor de pe pământ” se găseşte o expunere amănunţită a fiecărui verset din toată cartea Apocalipsei, precum şi o clarificare a cuvintelor tainice ale profetului Ezechiel”. La pagina 3 citim: “Dăm aici câteva extrase din cuvintele profetului Ezechiel şi comentariile lor, luate din ultimul mesaj al pastorului Russell către Biserică şi către lume. Îndemnăm cu tărie ca fiecare creştin, fiecare om iubitor al ordinii, să citească atent aceste declaraţii şi comentarii profetice, aşa cum sunt prezentate deplin în Volumele 4 şi 7 ale Studiilor sale în Scripturi anunţate în altă parte”. În aceste citate vedem că pretenţia este aceeaşi pentru Volumul şapte ca şi pentru Volumul patru, şi anume, că ambele au fost scrise de pastorul Russell, al şaptelea rămânând să fie publicat după moartea sa, ca ultima sa moştenire pentru creştinii de pe pământ.
Acum să vedem cum a venit de fapt în existenţă această carte. Pentru ca cititorul să poată înţelege adevărata situaţie, îmi voi baza cuvintele pe mărturia dată de fraţi în timpul procesului din 1918, fiindcă ştim că nici un copil al lui Dumnezeu n-ar spune un neadevăr, şi mai mult, cei care au urmărit îndeaproape procesul îşi vor împrospăta amintirile.
În 6 decembrie, la treizeci şi şase de zile după moartea fratelui Russell, fratele Woodworth l-a vizitat acasă pe fratele Fisher; şi în timp ce era acolo fratele Woodworth a sugerat că el înţelegea destul de bine cartea Apocalipsei, iar mai târziu, înainte de a pleca, a remarcat că el credea că dacă era cineva să poată scrie despre cartea lui Ezechiel, fratele Fisher era acela. La scurt timp după aceea, fratele Woodworth a primit o scrisoare scrisă de o a treia persoană care fusese prezentă la întâlnirea din casa fratelui Fisher, şi anume sora Seibert, iar scrisoarea conţinea o propunere de schiţă pentru carte. Într-o zi sau două fratele Woodworth a primit un memorandum asemănător, în sensul că fratele Fisher şi el puteau să-i dea drumul şi să-şi supună manuscrisul spre examinare comitetului executiv. Sora Seibert era secretarul unui consiliu imaginar de editare sau de scriere a acestei cărţi şi lucra împreună cu fratele Woodworth în legătură cu publicarea acestei cărţi, şi ea avea “comunicare şi cu Reverendul Doctor” (orice ar însemna aceasta). La 1 ianuarie 1917, fratele Woodworth şi-a făcut un program de patru versete pe zi, deoarece sunt 404 versete în carte, şi s-a străduit să le termine în 100 de zile, găsind unele versete mai dificile decât altele.
În 16 decembrie 1916, fratele Woodworth a scris o scrisoare surorii Seibert în privinţa cărţii. Voi cita o parte din ea: “De mai bine de douăzeci de ani m-am gândit că titlul potrivit pentru Volumul şapte ar fi “Taina împlinită”, iar acum tu vii şi-mi sugerezi acelaşi titlu, numai cu o schimbare a locului cuvintelor. Dragă soră, nimic nu mi-a produs atâta bucurie până acum, fiindcă ştiu că mâna Domnului va fi cu noi toţi. Iar lucrul va fi de fapt al tău, fiindcă trebuie să meargă la tine şi să fie deplin aprobat de tine înainte de a merge la comitet. Insist asupra acestui lucru. Dacă mă poţi ajuta la rezumat, pe care am să-l introduc ca Cele şapte Pedepse, fă-o, dar dacă nu, ele vor intra oricum, şi vor veni la tine pentru revizuire şi redactare. Acum pot să-ţi cer o favoare? Ai cale liberă să pui o reclamă în Labor Tribune, ceva de felul acesta: Volumul şapte. Comitetul executiv a fost de acord ca în cazul că se pregăteşte şi li se supune spre analiză un exemplar aranjat pentru Volumul şapte, ei se vor gândi şi-şi vor prezenta opinia dacă publicarea lui este recomandabilă. N-au făcut nici o promisiune de acceptare sau de publicare, ca adiministratorul din pildă: n-au “promis nimic”. Un lucru este însă clar, că publicarea Volumului şapte este aproape, iar publicarea înseamnă că lucrarea secerişului este la sfârşit. Alte scripturi par să indice că sfârşitul războiului european trebuie să urmeze publicării lui. Sugestiile studenţilor Bibliei care şi-au însuşit Angajamentul de consacrare vor fi luate în considerare în pregătirea manuscrisului, care va fi prezentat comitetului pentru analiză. Dacă nu sunt în armonie cu învăţăturile fratelui Russell, nu vor fi luate în considerare deloc. Dacă sugestiile sunt în armonie şi dacă se ştie că este ceva spus sau scris de un frate, iar acum ceea ce a spus sau a scris nu este disponibil în general, te rog declară faptele. Scrie citeţ, foarte, foarte pe scurt, dă numele întreg şi adresa fratelui; scrie numai pe o parte a hârtiei şi trimite astfel de declaraţie preliminară la XYZ, în grija Comitetului Executiv, 124 Columbia Hights, Brooklyn. Dacă îţi convine aceasta, întreabă Comitetul Executiv dacă vrea să primească şi să-ţi înmâneze scrisorile astfel adresate, iar tu îmi poţi trimite pe cele care crezi că ar trebui să le cunosc. Îţi convine aceasta? Sper că da. Al tău frate iubitor, C. J. Woodworth.”
Până aici fratele Russell nu are legătură cu “Taina împlinită”. Să mergem însă puţin mai departe. În Volum la pagina 6 citim despre fraţii Woodworth şi Fisher: “Deşi ambii locuiesc în acelaşi oraş, ei au lucrat separat şi independent unul de altul, nici măcar n-au comparat notele. Cititorul va putea judeca în ce deplină armonie este lucrarea unuia cu a celuilalt şi cu Planul Divin, având astfel încă o dovadă a îndrumării Domnului în această chestiune”. Desigur, dacă această carte este a pastorului Russell, “ultima sa moştenire lăsată creştinilor de pe pământ”, ea va fi armonioasă, nu este nici o îndoială în legătură cu aceasta. Dar să vedem cum au întocmit fraţii această carte.
Fratele Fisher a început lucrul cam cu o săpătmână înainte de Crăciun, în 1916. S-a întâlnit cu fratele Woodworth din când în când, dar n-au vorbit despre pregătirea cărţii, decât atunci când a găsit ceva ce a gândit că era remarcabil sau neobişnuit, când el a menţionat aceasta, iar fratele Woodworth a făcut la fel. Fratele Fisher a luat cartea lui Ezechiel capitol de capitol, interpretând ce însemna sau ce ar putea însemna; dar el a văzut numai părţi din manuscrisul fratelui Woodworth, ici şi colo. Totuşi fratele Woodworth aducea adesea câte o parte şi-i cerea opinia asupra ei. Fratele Fisher a spus că el ştia că partea lui de lucrare era predată fratelui Woodworth pentru revizuire şi ca explicaţie a spus: “Aş putea declara că în privinţa metodei urmate, acesta (manuscrisul) a fost mult prea mare şi a trebuit tăiat pe alocuri, cât nu ştiu, a rămas numai o jumătate sau o treime din cât a fost manuscrisul original, şi eu am fost foarte ocupat cu realizarea lui, încercând să înţeleg această carte. A fost extrem de greu să obţin o înţelegere cât de cât, şi eu înţeleg că dl. Woodworth a făcut tăieturile la întreaga carte după ce manuscrisul a fost terminat cu totul”. El ştia că fratele Woodworth urma să facă corecţii, adăugări, tăieri, şi a fost de acord. Fratele Woodworth primea manuscrisul fratelui Fisher în două dimineţi pe săptămână pe măsură ce progresa cu el, pentru dactilografiere şi corectare. Putem totuşi crede că fraţii “au lucrat separat şi independent unul de altul, fără nici măcar să compare notele”, după cum citim în PREFA|Ă?
Citim mai departe în această prefaţă că “Domnului I-a plăcut ca fraţii C. J. Woodworth şi George H. Fisher să pregătească Volumul şapte sub îndrumarea Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere”. Să examinăm unele fapte în această direcţie. Fratele Fisher a mărturisit că nu s-a întâlnit cu fratele Rutherford, nici cu fratele Van Amburgh, nici cu Robinson, nici cu Martin, nici cu McMillan în legătură cu această lucrare, şi că numai din auzite a ştiut că fuseseră stabilite drepturile de autor. Fratele Woodworth n-a ştiut până în 25 iunie 1917, potrivit mărturiei sale, că Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere avea interes pentru publicarea Volumului. Fratele McMillan n-a auzit despre carte până în 6 iunie 1917, când fratele Rutherford l-a întrebat dacă publicarea unui Volum şapte era recomandabilă, spunându-i că fusese supus spre examinare un manuscris. S-a mai arătat că numai doi membri din comitetul editorial fuseseră de acord cu părţi din manuscris înainte de publicare. Fratele Van Amburgh mărturisise că s-a considerat potrivit să nu fie prezentat celorlalţi membri, dar, deoarece fratele Rutherford este preşedinte şi are responsabilitate deplină, fiind “deplin autorizat” să acţioneze, s-a urmat îndrumarea lui în această problemă şi n-a fost prezentată ca o problemă a Societăţii până mai târziu. I s-a pus întrebarea aceasta: “Motivul că ai dat cecul tău personal, în loc să fie un cec de la Societate a fost acela ca să nu ajungă la cunoştinţa celor patru directori (împotrivitori) faptul că Volumul şapte era pregătit şi aproape gata de lansare?”
Răspuns: “Da”.
Astfel aflăm că numai DOI din comitetul editorial în loc de “cel puţin trei” ştiau despre Volum, şi că a fost ferit de consiliul de directori cu un scop. Atunci cum a fost pregătit sub ÎNDRUMAREA Societăţii? Este vreo mirare că ne vin în minte cuvintele din 1 Ioan 2:21?
În privinţa cuvântului “postum”, toate dicţionarele pe care le-am văzut îl definesc astfel: “o lucrare, manuscrise care au fostscrise de autorul declarat şi publicate pentru prima dată după moartea sa”. Dar noi găsim că doar mai puţin de un sfert din această carte este de sub pana pastorului Russell, şi toată partea aceea a fost publicată de pastor înainte de moartea sa. Prin urmare, această carte nu poate fi numită în nici un sens al cuvântului lucrarea “postumă” a pastorului Russell.
Mai există încă o dovadă că pastorul Russell n-a scris acest Volum al şaptelea; şi anume, SPIRITUL care este manifestat în acest volum este cu totul diferit ce cel manifestat în cele şase volume scrise de el. Nu pare să fie spiritul iubirii, spiritul lui Cristos. Dimpotrivă, aproape fiecare pagină conţine remarci muşcătoare, caustice. Iar acest spirit nu se opreşte aici în acest volum, ci este văzut acum printre fraţii de la Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei tot mai pronunţat, pe măsură ce trece timpul. În Turnul din 1918-2 citim: “Un lucru este absolut sigur, că acesta este Volumul şapte mult promis, cu care trebuie făcută lovirea, sau dacă nu, trebuie scris altul”. Desigur că ceva lovire s-a făcut; ea a început la “BETEL” şi continuă printre fraţi. În 1918-85 ni se spune că dacă cineva nu poate vedea la fel cu Societatea, acesta să tacă sau să se retragă în linişte. În 1918-30 ni se spune că cei care nu pot lucra cu Societatea să fie evitaţi, după îndrumarea din 1 Timotei 6:3-6 şi Proverbe 6:6-19, versete care vorbesc despre cei pe care “Domnul îi urăşte” şi sunt o urâciune pentru El. În Turnul din 1918-269 se spune că cei care “se retrag din adunările noastre” trebuie să fie trataţi ca “oricare alţii lumeşti” şi să “nu avem părtăşie cu ei”.
Privind peste paginile publicaţiei “New Era Enterprise”, găsesc mulţi dintre fraţii de la Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei, unii dintre ei peregrini, care contribuie cu articole la acest jurnal, şi o bună parte din ei manifestă acelaşi spirit; chiar şi editorul este amestecat în aceasta şi spune: “Ne-am întrebat ce nume sau titlu să li se dea disidenţilor Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei, sau dacă li s-ar potrivi vreunul” (28 iunie 1921). S-ar părea că dacă se cunosc metodele şi tacticile papalităţii, aceasta permite celor cu minte spirituală să recunoască uşor acelaşi spirit oriunde se manifestă el, chiar dacă apare sub înfăţişare complet nouă. Faptul că acesta va fi îndreptat împotriva Bisericii adevărate şi într-un mod foarte înşelător, este în acord cu toată mărturia profetică asupra acestui subiect, care ne informează că TO|I vor fi găsiţi închinători ai acestei fiare simbolice şi ai chipului ei în afară de “Turma Mică” de biruitori.
Este scriptural?
În tratarea celui de-al doilea punct, să ne asigurăm din dovezile interne ale Volumului dacă este scriptural. Să nu uităm că Scripturile sunt de la Domnul, că simbolurile vreau să arate ceva definit, de aceea şi interpretarea trebuie să fie ceva definit, şi că a trata Cuvântul lui Dumnezeu cu uşurinţă sau cu lipsă de respect este o urâciune în ochii lui Dumnezeu. “Cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu.” “Căci noi nu stricăm cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mulţi.” “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească aşa ca şi cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Ier. 23:28; 2 Cor. 2:17; 1 Petru 4:11.
În Turnul de Veghere din 1 martie 1918 citim: “Societatea a publicat şi distribuie larg “Taina împlinită” — Volumul şapte al Studiilor în Scripturi. Nu este nimic în el care să nu fie în armonie cu Planul Divin revelat. Doctrinele învăţate acolo sunt sănătoase şi în mod clar în armonie cu învăţătura Domnului Isus Cristos şi cu celelalte şase Volume ale Studiilor în Scripturi”.
Altă declaraţie din Turnul de Veghere din 1 ianuarie 1918 spune: “Este adevărat că Volumul şapte dă o explicaţie a Apocalipsei şi a cărţii lui Ezechiel în armonie cu adevărul revelat de Domnul bisericilor prin mesagerul Său din perioada Laodiceea?” La aceasta trebuie să răspund: Nu, nu este adevărat. Adeseori explicaţiile date în acest volum nu sunt în armonie cu vederile pastorului Russell.
Apocalipsa 19:17 ne spune că “păsările care zburau prin mijlocul cerului” sunt chemate să mănânce carnea împăraţilor, a căpitanilor, a celor viteji etc. Volumul şapte zice la pagina 295 (în limba engleză) că aceste păsări reprezintă pe “sfinţi; turma mică, cei care trăiesc pe un plan mintal deasupra materialului mai necizelat”. Pastorul Russell spune că aceste păsări se referă la “vulturii societăţii, comunişti, anarahişti, nihilişti” etc., care duc la îndeplinire lucrarea de distrugere a creştinătăţii (Babilonul).
Apocalipsa 15:1 vorbeşte despre “şapte îngeri”, despre care Volumul şapte, la pagina 231, spune că sunt “cele şapte Volume de Studii în Scripturi”. Pastorul Russell a spus că aceşti “şapte îngeri” reprezintă pe “membrele picioare ale Bisericii, reprezentante ale întregului corp” (T. V. Iunie 1883).
Din nou la aceeaşi pagină Volumul şapte spune că “al treilea vai” reprezintă “cele şapte volume de Studii în Scripturi”, care sunt “cele din urmă şapte pedepse”, “vărsate peste papalitate”. Dar pastorul Russell a spus că aceste “trei vaiuri” corespund primelor trei pedepse din Egipt, şi afectează toată creştinătatea, inclusiv poporul Domnului, iar ultimele şapte pedepse corespund ultimelor şapte pedepse peste Egipt (T. V. 1907-152; Vol. 6, pag. 175). Aşa că vedem clar că dacă “al treilea vai” corespunde cu “a treia pedeapsă din Egipt”, el nu poate reprezenta şi ultimele şapte din acele pedepse. Aici vedem că Volumul şapte nu este în armonie cu explicaţiile pastorului Russell.
Apocalipsa 8:5: “Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au fost glasuri, tunete, fulgere şi un cutremur de pământ”. Volumul interpretează acest verset după cum urmează: “Îngerul” este Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere; “cădelniţa” este Volumul al şaptelea, şi la aruncarea lui (a volumului) “pe pământ” s-au produs “tunete” — cele “şapte volume”. Vezi şi pagina 167. Aceasta este ceva ce nu pot înţelege. Cum se poate spune că Volumul al şaptelea a produs şapte volume, când şase dintre ele fuseseră scrise şi produse cu mulţi ani în urmă?
Apocalipsa 10:1-8: Iată o altă interpretare greu de crezut: “Solul legământului”, Domnul nostru Isus are o cărticică, şi fratele Russell ne spune că această cărticică reprezintă adevărul prezent (Vol. 3, pag. 88, 89); şi când a strigat acest înger, “cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor”. Volumul şapte spune că aceste “şapte glasuri” sunt cele şapte Volume de Studii în Scripturi. Dacă este aşa, atunci se ridică întrebarea: prin ce raţionament facem ca “glasurile celor şapte tunete” să fie “cărticica din versetul 2”? Sau, dacă conchidem că cele şapte tunete au fost mesajul adevărului prezent, ce facem cu “cărticica” şi cu explicaţia dată de pastorul Russell? În versetul 8 vorbeşte din nou “glasul” care vorbise în versetul 4, dar după ce cele şapte tunete făcuseră să li se audă glasurile şi cuvintele lor fuseseră “pecetluite”. Ei bine, dacă cele şapte Volume au fost cele şapte tunete când acestea s-au produs în final, atunci de ce, după ce totul se sfârşeşte, este prezentat mesajul adevărului prezent din “cărticică” spre a fi mâncat? Aici lipseşte ceva. Evident lipseşte interpretarea potrivită a SIMBOLULUI.
La pagina 165 se citează Apocalipsa 9:18: “A treia parte din oameni a fost ucisă de aceste trei nenorociri: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor”. Asupra cuvintelor “de fumul” primim următoarea interpretare, care este citarea cuvintelor unui om cu numele Hilkiah Crookie, care a scris despre “creşterea” părului, prin anul 1618, la care în Volumul şapte se adaugă: “Un studiu al celor precedente duce la concluzia că toate organizaţiile bisericeşti moderne au fost fondate de oameni cu capul chel, şi fumul neputându-şi găsi loc se iasă prin scalp, în mod natural trebuia să iasă prin gură”. Aţi citit vreodată un astfel de comentariu făcut de fratele Russell, sau a folosit el vreodată o expresie ca aceasta spre a-şi ilustra gândul sau interpretarea? Putem noi presupune că aceasta este ceea ce i-a arătat Domnul nostru Isus lui Ioan pe Insula Patmos?
La paginile 155-159 avem interpretarea primelor unsprezece versete din capitolul 9. Versetele 1-3 spun: “Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. Şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. … Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului”. Volumul şapte zice că “steaua” este John Wesley, “şi lui i s-a dat cheia fântânii Adâncului”.
Se spune că fântâna Adâncului înseamnă “nimic şi nicăieri”. Aceasta înseamnă că “Wesley a deschis nimicul”. “Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare.” Aceasta înseamnă că “Metodismul a fost un foc neobişnuit”. “Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ.” Aceasta înseamnă un număr imens de urmaşi. “Şi li s-a dat o putere.” Aceasta înseamnă că “a fi prezent la o adunare a vechilor metodişti şi a fi martorul “primirii puterii” era egal cu a vedea ceva ce se poate vedea o dată în viaţă”.
Versetul 7: “Lăcustele acestea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă.” Ni se spune că aceasta înseamnă “totul pentru aceasta şi întotdeauna pentru aceasta”.
Versetul 7 continuă: “Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur”. Ni se spune că “aurul este un simbol al divinităţii” şi că “a primi o cunună de aur înseamnă a fi născut din Spirit”. Ca atare, deoarece toate aceste “lăcuste” aveau cununi care păreau de aur, dar nu erau de aur adevărat, sugerează că nici măcar un metodist nu va fi “născut din Spirit”. Foarte tristă imagine într-adevăr, dacă acest lucru este adevărat, dar Scripturile declară că “Dumnezeu nu caută la faţa omului”; de aceea, metodiştii au la fel de bune şanse ca oricare membru al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei să fie născuţi din Spirit, să fie membri ai “turmei mici”. Domnul nostru Isus a spus într-o împrejurare: “Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei? … Oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Mat. 12:48-50). Şi mai mult, dacă metodiştii n-au nici o şansă să fie născuţi din Spirit, atunci ei nu fac parte din “Babilon” şi ca atare Apocalipsa 18:4 nu se aplică la Metodism. Ce stupid ar fi să-l chemăm afară pe John Brown dintr-o casă dacă el nu este în acea casă.
Versetul 9 continuă: “şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă”. Ni se spune că acesta reprezintă zgomotul pe care-l fac metodiştii când se roagă pentru Spirit sfânt în adunările lor. Trebuie să pun o întrebare în legătură cu această interpretare: Ce justificare există pentru a interpreta în acest fel “vuietul aripilor”? Apostolul spune: “Dar tu cine eşti să judeci pe aproapele tău?” Iacov 4:12.
Versetul 10: “Au nişte cozi ca de scorpii, cu ace”. Explicaţia este: “cozile” reprezintă pe “urmaşi, clasa conducătorilor”. Să le unim acum: Fiecare “lăcustă” reprezintă “un urmaş al lui Wesley”, şi cum fiecare lăcustă avea o coadă, iar coada reprezintă un urmaş — conducătorul adunării, înseamnă că fiecare urmaş al lui Wesley avea un urmaş “conducător de adunare”, iar datoria conducătorului adunării era să introducă puţin din învăţătura otrăvitoare venită din orificiile la care se referă comentariile la Apocalipsa 9:3. Din orificiul “cerului” a ieşit doctrina: “Dacă eşti bun, mergi în cer când mori”; din orificiul “iadului” a ieşit mesajul: “dacă eşti rău, mergi în iad când mori”. Totul era foarte simplu. Toţi erau simpli în zilele acelea. În rezumat: “Fiecare era simplu în zilele acelea”. Mi se pare că ceea ce cităm dă dovada că încă n-am scăpat de acel “simplu”. Mai putem noi oare insista că pastorul Russell a scris Volumul şapte?
Versetul 11: “Peste ele au ca împărat pe îngerul Adâncului”. Ni se spune că acest “înger” este Diavolul. Ei bine, dacă “lăcustele” reprezintă pe metodişti, aceasta sugerează că nici un metodist nu-L are pe Cristos ca şi Cap, prin urmare nici un metodist n-a fost cu adevărat consacrat şi de aceea nici un metodist n-are speranţă la moştenire cerească, fiindcă toţi sunt sub conducerea Diavolului.
Sunt bucuros că fratele Russell a spus despre fraţii Wesley că au fost “oameni dragi ai lui Dumnezeu” (Vol. 6, pag. 141). Şi totuşi Societatea Turnul de Veghere spune că “doctrinele învăţate în “Taina împlinită” sunt sănătoase şi în mod clar în armonie cu învăţătura Domnului Isus Cristos şi cu a celorlalte Volume de Studii în Scripturi” (T. V. 1918-70). Şi chiar acum (T. V. 15 iulie 1922) se referă la această interpretare a versetului 11. Şi mai mult, Societatea spune că oricine refuză să înveţe pe alţii “Taina împlinită” nu prea se poate califica să fie bătrân de adunare (T. V. 1918-79). Nu-i de mirare că unii nu pot s-o înveţe!
Versetul 5: “Li (lăcustelor) s-a dat să nu-i omoare (pe oameni), ci să-i chinuiască cinci luni”. Aceste cinci luni sunt luate simbolic pentru o sută cincizeci de ani. Aceşti o sută cincizeci de ani formează baza pentru teoria “Metodismului”, fiindcă intră bine între 1728 la rânduirea lui Wesley ca slujitor al Bisercii Anglicane, şi 1878 când Metodismul s-a sfârşit. La pagina 157 citim despre “o sută cincizeci de ani de foc larg răspândit al iadului metodist”, dar să nu uităm că acest foc larg răspândit al iadului metodist n-a început în 1728, fiindcă Wesley a devenit slujitor în Biserica Angliei în acel an, şi mai mult, metodiştii nu şi-au încetat propovăduirea în 1878, ci mai învaţă încă aceeaşi doctrină. Aşa că această teorie cade la pământ.
Să vedem acum câteva versete din Apocalipsa, folosind interpretarea în locul simbolurilor.
Apocalipsa 15:1: “Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte volume care aveau şapte volume.”
Apocalipsa 15:6: “Şi din templu au ieşit cele şapte volume care ţineau cele şapte volume.”
Apocalipsa 15:7: “A dat celor şapte volume şapte volume de aur.”
Apocalipsa 15:8: “Nimeni nu putea să intre în templu până se vor sfârşi cele şapte volume ale celor şapte volume.”
Apocalipsa 16:1: Îngerii din acest verset, ca şi cel din 15:1, reprezintă cele şapte volume, aşa că în versetele următoare: 2, 3, 4. 5, 8, 12, 17, primim următoarele răspunsuri: “Cel dintâi volum s-a dus şi a vărsat volumul lui” etc., etc.
Apocalipsa 20:10: “Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor” de către cele şapte volume.
Apocalipsa 22:18: “Dumnezeu îi va adăuga volumele scrise în cartea aceasta.”
Gândindu-ne la cele anterioare, cui i-a lipsit nestatornicia, revelatorului sau interpretului? Sunt sigur că pastorul Russell n-a avut nimic de-a face cu interpretările anterioare, fiindcă el a scris inteligent când a fost pe pământ.
Apocalipsa 17:1: “Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit şi a vorbit cu mine.” Aceasta înseamnă: unul din cei şapte îngeri, “Volumul şapte, Studiile în Scripturi”; care ţineau cele şapte potire, adică, “o explicare a plăgilor care vin peste Babilonul simbolic”; şi a vorbit cu mine, aceasta înseamnă “clasa Ioan, Biserica în trup”.
Dragă cititorule, cred că există destulă hrană pentru o minte gânditoare în interpretările anterioare. Aici ni se spune că volumul şapte vorbeşte clasei Ioan, Bisericii în trup, sau, cu alte cuvinte, este adresat Bisercii de această parte a vălului şi explică pedepsele peste Babilonul simbolic. Pe tot parcursul Volumului şapte se fac avertizări ciudate, dacă se citeşte cu atenţie. La pagina 276 citim: “Nu fiţi dintre aceia care nu pot vedea erorile Babilonului şi care, prin urmare, nu sunt dintre cei chemaţi”. Această avertizare ar fi potrivită dacă ar fi adresată bisericismului nominal, dar aici este adresată Bisericii; şi Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei pretinde a fi adevărata Biserică. Aş întreba: există vreun pericol ca “Studenţii Bibliei” să nu vadă erorile Bisericii Romano-Catolice şi ale fiicelor ei? Eu cred că nu! Atunci de ce aceste avertizări adresate sfinţilor în tot Volumul şapte? Eu cred că singurul răspuns logic ar fi acela că fără să-şi dea seama autorul se adresează celor care sunt în robia Babilonului, altfel în mod logic n-ar putea fi chemaţi să “iasă afară”.
La pagina 289 citim: “După ce sfinţii vor fi glorificaţi, Mulţimea cea Mare, cei cu minte cerească rămaşi pe pământ, vor spune: “Aleluia, a venit în sfârşit mântuirea, eliberarea de papalitate şi de alte secte””. Vedem aici că ei sunt eliberaţi de papalitate, dar este oare posibil să ne imaginăm că Mulţimea Mare de copii ai lui Dumnezeu concepuţi de spirit să fie în papalitatea literală? Nu, deoarece ştim că Mulţimea Mare, fecioarele din pildă sunt descrise că vor fi amarnic dezamăgite fiindcă vor găsi “uşa” spre clasa “mireasă” închisă, ceea ce arată că ele au o cunoştinţă corectă a “adevărului” şi se aşteaptă să fie din clasa miresei. Cred că în unanimitate suntem de acord că toţi “Studenţii Bibliei” se aşteaptă să fie din clasa miresei, ceata lui Ghedeon. Dar se va pune întrebarea: “Nu este oare tot poporul Domnului ieşit deja din Babilon?” La aceasta răspunsul meu este: NU! Este adevărat că poporul Domnului s-a retras din sistemele nominale ale marelui Babilon, dar de atunci ei au făcut diferite “asociaţii” care au toate semnele celor pe care odată le-au părăsit. Faptul că fratele Russell avea temeri în legătură cu tendinţele existente printre asociaţii săi este arătat în diferite feluri. La pagina 51 găsim un comentariu ieşit de sub pana fratelui Russell, care spune: “În măsura în care putem noi judeca, printre Studenţii Bibliei predomină astăzi aceleaşi condiţii care sunt arătate de către apostol bătrânilor Bisericii din Efes”.
În Turnul de Veghere din 1916-347 el zice: “Interpretarea numelui Laodiceea este popor încercat, judecat. Descrierea arată că ei au fost încercaţi şi găsiţi uşori. Dacă înţelegem ce vrea să spună Cristos în acest mesaj, acesta este trimis celor care-I pretind numele dar neagă adevărul pe care El îl prezintă aici. Cei care citesc acest mesaj special, s-o facă cu grijă deosebită”.
În Turnul din 15 septembrie 1916 (Pericolul mândriei spirituale — n. e.) citim: “De-am avea puterea limbajului s-o ţinem sus în faţa cititorilor Turnului de Veghere, pentru ca ei s-o vadă în adevărata ei formă şi în teribila ei culoare, efectul ar fi desigur să se dea alarma în Sion. Bucuroşi am trage semnalul de alarmă de la “Turnul de Veghere”, deoarece să se observe că iubiţii aceştia care ajung astfel învăluiţi sunt adesea caractere mari, copii ai lui Dumnezeu cu adevărat concepuţi de spirit. Despre unii dintre ei ştim că în trecut au alergat alergarea splendid. Ce mult regretăm că vedem semne de transformare a caracterelor lor în direcţie greşită. Să dăm atenţie Celui care a spus: “După roadele lor îi veţi cunoaşte””.
În Turnul din 1 noiembrie 1916 citim: “Deoarece suntem informaţi că acest “ceas al încercării” vine peste toată lumea ca şi peste Biserică, înţelegem că trebuie să fie ceva în aer, cum ar fi, care va afecta pe fiecare. … Dar pe noi ne interesează mai mult Biserica şi să vedem cum acest “ceas al încercării” va cuprinde poporul Domnului. Ceea ce vom scrie acum este departe de ceea ce am prefera, dar pare a fi datoria noastră în privinţa cauzei şi a poporului Domnului. Noi credem că o mare criză este asupra Studenţilor Bibliei, şi cu cât va fi observată mai repede cu atât va fi trecută cu mai mare succes. Ar putea însemna dezbinări; dar după cum a remarcat apostolul, “dezbinările sunt câteodată necesare, pentru a se putea vedea cursul aprobat, doctrinele aprobate, metodele aprobate, şi pentru ca învăţătorii adevăraţi să fie mai deplin apreciaţi””.
Citatele anterioare ieşite de sub pana fratelui Russell sunt o dovadă că cele prin care trecem şi ceea ce vedem în jurul nostru fusese deja prevăzut de fratele Russell în zilele lui. De un lucru suntem siguri: Biserica nu putea fi astfel încercată cu fratele Russell în mijlocul nostru, fiindcă el a dat sfaturi înţelepte poporului Domnului şi a pus în faţa lor un exemplu de umilinţă, răbdare, toleranţă şi iubire. De aceea a fost necesar ca Biserica să fie lăsată în seama propriilor ei resurse şi să fie pusă la o probă severă care implica absolută loialitate faţă de Isus Cristos — singurul ei Cap şi Împărat.
La pagina 264 găsim un citat din fratele Russell în legătură cu capitolul 17 din Apocalipsa. El spune: “El a declarat în mod clar că nu va consemna ceea ce crede despre această problemă, pentru motivul că atunci când va trata subiectul o va face în lumina profeţiei împlinite ca ultimul cuvânt şi ca desigilarea întregii Cărţi, şi că el nu va încerca să facă acest lucru până când interpretarea pe care o va da nu va putea fi combătută”. Ideea următoare este din partea compilatorilor şi spune: “Evident timpul acela a venit acum”. Ce lucru ciudat, ca numai după treizeci şi şase de zile de la plecarea fratelui Russell Cartea Apocalipsei să fie înţeleasă clar!
În încheiere, aş dori să spun că ceea ce am scris este numai o mică mostră de declaraţii şi interpretări greşite din Volumul şapte. Dacă aş duce fiecare punct la concluzia lui logică, ar ieşi o carte mare cât volumul însuşi. Dar întrebarea ar putea veni: De ce să nu acceptăm Volumul şapte dacă n-avem o interpretare mai bună? La aceasta răspund că fratele Russell a spus că el nu cunoştea semnificaţia multor pasaje, şi totuşi alţii au pretins că le pot înţelege şi explica. Nu trebuia el să accepte unele din ele dacă el însuşi n-avea ceva mai bun de oferit? Nu, dacă judecata lui nu le-a găsit a fi în armonie cu Domnul.
Închei prin cuvintele apostolului Pavel: “Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Amin.
- F. KACHEL
- O. Box
Pasadena, California
ANEXĂ
Comentarii asupra Volumului 7
Ezechiel 37
Volumul 7 prezintă patru aplicări ale acestui tablou profetic:
- Captivitatea omenirii în moartea adamică şi învierea ei finală.
- Captivitaea Israelului natural în Babilonul literal.
- Captivitatea Israelului spiritual în Babilonul mistic.
- Starea de “speranţă moartă” a creştinătăţii după timpul de strâmtorare.
Cel mai mare accent se pune pe numărul 4.
Fratele Russell a aplicat întotdeauna aceste versete la speranţele naţionale moarte ale Israelului natural şi la învierea lor ca naţiune. Se pune foarte puţin accent pe aplicarea iniţială a acestui pasaj, dată de fratele Russell. Există puţine referinţe la scrierile fratelui Russell. Această abordare în patru feluri, cu accent pe punctul 4, a fost începutul diferitelor înşelări care au condus în final la eliminarea de către Rutherford a speranţei pentru evrei.
Ezechiel 38
Volumul 7 prezintă o aplicare dublă:
- La sfârşitiul timpului de strâmtorare.
- La sfârşitul mileniului.
Se pune mare accent pe felul în care această profeţie se va împlini cu omenirea. Se pune foarte puţin accent pe rolul Israelului în această profeţie.
Fratele Russell a aplicat întotdeauna această profeţie la scenele de încheiere ale strâmtorării lui Iacov, şi nici o dată la puţina vreme de încercare. El pune accentul pe Israelul readunat, în armonie cu contextul precedent, din cap. 37. În această secţiune sunt foarte puţine referinţe la scrierile fratelui Russell.
Aceasta a fost o altă încercare a lui Rutherford de a scoate pe poporul Israel din planul lui Dumnezeu.
Ezechiel 40-48
În această secţiune se fac diferite preziceri referitoare la perioada de după 1914. Se face sugestia că viziunea lui Ilie (1 Împ. 19) se va împlini în perioada 1914-1925 şi că 1921 va vedea stabilirea deplină a împărăţiei pământeşti.
Acestea sunt doar două exemple din mulţimea de profeţii neîmplinite făcute de Rutherford şi de asociaţii săi. Aceste interpretări se bazează pe denaturarea anumitor adevăruri cunoscute. La 1925 s-a ajuns dând un sfârşit incorect ciclurilor jubileelor.
Apocalipsa 17
Despre îngerul din versetul 1 se spune că este Volumul 7. Această idee a condus la gândirea că Volumul 7 conţine explicaţia ultimelor şapte plăgi şi că el însuşi este a şaptea plagă. Eu cred că scripturile învaţă că fratele Russell este îngerul din acest capitol.
Apocalipsa 18
Glasul din versetul 4 este aplicat la “corporaţia” Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere. Această idee a dus la gândirea că Societatea este îngerul al şaptelea, nu fratele Russell. De asemenea a dus la avansarea “Corpului guvernator” spre un loc de putere absolută.
Apocalipsa 19
Cuvintele “am văzut cerul deschis” din versetul 11 sunt aplicate la Volumul 7. Versetul 15 este legat de Apocalipsa 14:20 şi ambele sunt aplicate la Volumul 7. Cu alte cuvinte, Volumul 7 constituie teascul din seceriş.
Apocalipsa 21
Despre îngerul din acest capitol (acelaşi înger care vorbeşte şi în cap. 17) se spune că este Volumul 7.
Repet: eu cred că îngerul de aici este fratele Russell.
Apocalipsa 22
Despre îngerul din acest capitol se spune că este fratele Russell. Aceasta este o contrazicere directă a ceea ce s-a spus despre acelaşi înger în capitolele 7 şi 21. Aceste versete nu se puteau aplica la Volumul 7 fiindcă fratele Russell le-a comentat direct.
Rezumat
În multe locuri există subtile deosebiri de interpretare faţă de mesajul secerişului. De asemenea există referiri frecvente la scrierile bisericilor nominale şi la surse laice.
Un volum mare de comentarii nu sunt ale fratelui Russell. (Comentariile fratelui Russell sunt notate cu sursa şi numărul paginii citate. Cele fără nici o notă nu sunt ale fr. Russell.) În multe din aceste cazuri autorii au dat interpretările lor pentru simbolurile necomentate de Pastor.
Exemplele specifice pe care le-am dat arată o deosebire semnificativă între învăţăturile Volumului 7 şi cele ale Mesagerului al şaptelea.
Unul din cele mai importante fapte care trebuie să fie avut în vedere este utilizarea finală a Volumului 7 de către Rutherford şi asociaţii săi. Ei l-au folosit ca să câştige mai mare control asupra poporului Domnului şi să instaleze Societatea în calitate de “robul acela”. Importanţa Volumului 7, a Societăţii şi a Corpului guvernator au umbrit în cele din urmă importanţa fratelui Russell şi i-au luat locul ca Mesagerul al şaptelea.
Supun cu respect aceste consideraţii spre consultare,
- Allen Springer
Prefaţă
Această broşură a apărut în 1922. Numele autorului apare la sfârşit, aşa cum a apărut iniţial, la vremea publicării ei.
După cum însuşi autorul ei declară, ea are ca scop să stabilească adevărul în legătură cu autorul “Tainei împlinite”.
Noi publicăm broşura din dorinţa de a prezenta celor interesaţi motivele pentru care nu considerăm că este potrivită reeditarea acestui Volum şapte.
Sub titlul Anexă, prezentăm câteva comentarii ale interpretările date în Volumul şapte unor profeţii referitoare la Israelul natural şi la Mesagerul al şaptelea. Faptele şi evenimentele petrecute mai târziu, ca rezultat al acestor interpretări, credem că nu este nevoie să fie menţionate deoarece sunt bine cunoscute tuturor.
Cu toate acestea, rămâne ca fiecare cititor să tragă concluzia pentru sine şi să ia atitudinea care i se va părea lui raţională.
Cu cele mai bune dorinţe pentru binele spiritual al iubitului Israel al lui Dumnezeu.
Editorii, 2003
Editată de Studenţii Bibliei
Str. Sunătoarei nr. 4
3400 Cluj-Napoca
2003
„Cunoasteti adevarul şi adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:32.
După cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!
Şi noi credem, şi de aceea vorbim”. 2 Corinteni 4:13.
CUPRINS
Adevărul………………………………………………………………………. 1
Creaţia…………………………………………………………………………. 1
Crearea omului…………………………………………………………….. 2
Încercarea şi căderea omului…………………………………………. 2
Condamnarea omului…………………………………………………… 3
Despre suflet………………………………………………………………… 3
Despre moarte………………………………………………………………. 4
Despre nemurire…………………………………………………………… 4
Despre iad……………………………………………………………………. 5
Despre Satan………………………………………………………………… 6
Despre Sf. Treime…………………………………………………………. 6
Despre naşterea lui Isus………………………………………………… 7
Despre preţul de răscumpărare…………………………………….. 8
Alegerea Bisericii………………………………………………………….. 8
Despre a doua venire a lui Cristos…………………………………. 9
Împărăţia lui Cristos…………………………………………………… 10
Despre Mileniu……………………………………………………………. 10
Despre ziua de judecată………………………………………………. 11
Despre restabilire………………………………………………………… 12
Despre înviere…………………………………………………………….. 12
Despre pământ……………………………………………………………. 13
Despre legăminte………………………………………………………… 14
Moartea a doua…………………………………………………………… 15
Despre legarea, dezlegarea şi nimicirea lui Satan………….. 15
ADEVĂRUL
Astăzi pe pământ sunt multe adevăruri, de exemplu: adevărul despre fizică, sociologie, astronomie, medicină, despre legile sanitare etc., a căror cunoaştere aduce mult bine oamenilor.
Noi ne referim însă la adevărul cu privire la PLANUL DIVIN AL VEACURILOR, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Când era pe pământ Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”- Ioan 18:37. În cei trei ani şi jumătate de viaţă publică, Isus nu S-a ocupat de vreunul din adevărurile amintite mai sus, ci a predicat numai adevărul cu privire la planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. El nu S-a referit la Platon, Socrate, Aristotel, sau la alţi oameni celebri din lume, în ale căror socoteli Dumnezeu nu Şi-a găsit niciodată locul. Aflăm însă că mereu S-a referit la profeţi ca: Isaia, Daniel, Ieremia şi alţi servitori ai lui Dumnezeu care au trăit înainte de El.
Timp de trei ani şi jumătate Isus a predicat şi a învăţat pe oameni fără bani şi fără plată. Niciodată n-a făcut colecte de bani de la ascultătorii Săi. Celor care au crezut în El le-a spus: „…Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” – Ioan 8:31, 32.
Dacă suntem urmaşi ai lui Isus Cristos, Domnul nostru, ne vom strădui să rămânem în cuvântul Său, care ne dă învăţături cu privire la Dumnezeu şi la planul Său de mântuire. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi viaţa”. Apoi: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”- Ioan 8:12. Deci, urmăm şi mărturisim adevărul cu privire la Dumnezeu, la Isus, Domnul şi Răscumpărătorul nostru, la Împărăţia Sa, care este leacul pregătit de Dumnezeu pentru bolile omenirii. Acest adevăr îl scoatem din marea fântână a cunoştinţei lui Dumnezeu, BIBLIA.
Desigur, pentru o expunere largă a acestui mare Adevăr, ar necesita câteva mii de pagini. Aici nu vom încerca să intrăm în amănunte, ci ne vom rezuma numai la punctele esenţiale, iar cine doreşte mai mult se va interesa singur. Vom începe cu:
Creaţia
Spre deosebire de unele păreri ştiinţifice şi teologice, noi susţinem că relatarea din Geneza nu se referă la crearea pământului, ci la pregătirea lui pentru a fi locuit şi că aceasta a fost o operă progresivă, într-o perioadă de 49.000 de ani, împărţită în epoci de câte 7.000 de ani, numite în Biblie şapte zile – Geneza 1:1-26; 2:1-3. În Biblie, cuvântul „zi” este un termen nedefinit şi se aplică în multe feluri, la diferite perioade de timp, ca de pildă: „ziua lui Cristos”, „ziua lui Noe”, „ziua ispitirii”, „ziua lui Napoleon”, „ziua Cezarului” etc. La crearea omului, şase din aceste zile de câte 7.000 de ani – sau 42.000 de ani – erau trecute şi pământul se afla într-o stare potrivită pentru a fi locuinţa omului. Omul a fost creat deci la sfârşitul zilei a şasea şi la începutul zilei a şaptea. A şaptea zi sau perioadă de 7.000 de ani, în care încă ne aflăm, este dedicată experienţei omului întâi cu răul, apoi cu binele. Răul a fost permis timp de 6.000 de ani, când omul a învăţat urmările neplăcute ale păcatului şi nesupunerii faţă de Dumnezeu. A şaptea mie de ani din această perioadă este dedicată restaurării progresive a omului în fericire şi viaţă veşnică.
Crearea omului
Omul a fost creat, nu dezvoltat. El este o creatură a Creatorului, nu un produs al evoluţiei. El a fost creat desăvârşit, în chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. În chipul lui Dumnezeu, adică o fiinţă inteligentă, cu capacităţi de gândire, afecţiune, simţ moral etc., dar pe o treaptă mai joasă, potrivită condiţiei sale pământene. În asemănarea lui Dumnezeu, adică aşa cum Creatorul are stăpânire peste Univers, tot aşa omului i s-a dat stăpânire peste domeniul pământesc, pe care să-l cârmuiască în armonie cu voia lui Dumnezeu, a Creatorului.
Încercarea şi căderea omului
Omul a fost pus la probă spre a se dovedi dacă apreciază binefacerile cu care a fost înconjurat. El trebuia să-şi dea seama că existenţa sa a avut un început şi că această existenţă se datora Creatorului, pe care trebuia să-L recunoască şi să-I respecte porunca. Proba a venit prin interzicerea de a mânca din fructul unui anumit pom. Fructul în sine nu avea nimic deosebit care să constituie un păcat, ci nerespectarea, nesocotirea poruncii a fost păcat.
În esenţă, Dumnezeu i-a spus lui Adam: Dacă vei asculta de porunca Mea, ca să nu mănânci, vei trăi în veci şi te vei bucura de această împărăţie, care cu timpul se va extinde şi va umple tot pământul, iar tu vei fi regele, stăpânul întregului pământ. Vei fi părintele unei rase de fiinţe perfecte şi fericite şi care împreună cu tine vor putea trăi veşnic. Dacă te vei atinge de acest pom, mâncând dintr-însul, vei dovedi nesupunere, nesocotire, neapreciere, şi prin urmare, nici Eu nu te voi putea socoti vrednic de poziţia în care te-am pus. În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit – Geneza 2:16, 17. Te voi lipsi de toate acestea: îţi voi lua împărăţia, te voi lipsi de viaţă şi vei deveni ce ai fost: ţărână – Geneza 3:19.
Condamnarea omului
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână, fie că promite viaţă veşnică pentru ascultare, sau moarte pentru neascultare. Adam a mâncat în deplină cunoştinţă de ceea ce-l aştepta. Sf. Pavel spune: „Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii” – 1 Timotei 2:14. În loc să se despartă de Eva, lăsând-o să meargă în moarte, şi să se încreadă în Creator, că îi poate crea alta, el s-a asociat la păcat şi astfel a pierdut relaţia cu Dumnezeu. De aceea Dumnezeu l-a condamnat la moarte, nu la chin veşnic.
Adam a murit în ziua în care a mâncat, adică n-a trecut peste 1000 de ani. Astfel citim: „Şi toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost nouă sute treizeci de ani, apoi a murit” – Geneza 5:5. Deci a murit cu 70 de ani înainte de a se împlini ziua de o mie de ani în care a fost creat şi în care a mâncat din pomul oprit. Sf. Petru confirmă ideea că 1000 de ani este considerată ca o zi: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” – 2 Petru 3:8.
Despre suflet
Omul nu are un suflet, nici muritor nici nemuritor, ci este un suflet, adică o fiinţă vie, care se mişcă, respiră, cugetă, plănuieşte, execută etc. Este o deosebire mare între a avea un cal şi a fi un cal. Tot aşa şi omul: nu are un suflet, ci este un suflet. Biblia spune clar: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” – Geneza 2:7. Din unirea trupului rece şi imobil cu „suflarea de viaţă” (în ebraică ruach, care literal înseamnă vântul vieţii) a rezultat sufletul, adică fiinţa vie. Nimic nu se spune aici în sensul că Dumnezeu ar fi suflat în nările omului un suflet nemuritor, adică o altă fiinţă, care la moartea uneia, cealaltă să rămână.
Suflet nemuritor înseamnă o fiinţă care nu poate muri, care nu poate fi nimicită. În cazul de faţă ar însemna că odată creat, omul n-ar mai putea fi nimicit, nici chiar de către Dumnezeu. Mintea sănătoasă, chiar şi dacă n-am avea Biblia, ne spune că asemenea teorie nu se potriveşte cu un Dumnezeu Atotputernic şi Atotînţelept. Dumnezeu n-ar crea fiinţe nemuritoare pe care să nu le poată îndepărta din viaţă chiar dacă acestea ar păcătui. Dacă ar fi aşa, ar însemna că Dumnezeu ar tolera păcatul şi ar fi limitat în înţelepciune.
Omul este deci un suflet care respiră. Fără respiraţie, fără „suflarea de viaţă”, viaţa n-ar fi posibilă. De aceea Dumnezeu S-a îngrijit ca în atmosferă să fie un procent suficient de oxigen pentru menţinerea vieţii sufletelor care respiră.
Iov spune: „Dacă Dumnezeu ar lua seama numai la Sine şi ar strânge la Sine suflarea şi respiraţia dată făpturilor, atunci tot ce este carne ar pieri şi omul s-ar întoarce în ţărână” – Iov 34:14, 15.
Despre moarte
Se spune că în viaţă nimic nu este mai sigur ca moartea. Dumnezeu i-a spus lui Adam că va muri dacă va fi neascultător. Şi Adam a murit în realitate. Toţi urmaşii lui mor. Sf. Pavel spune: „…moartea a venit prin om” – Romani 5:12. „Toţi mor în Adam” – 1 Corinteni 15:21, 22. Fiecare ştie că are sa moară. „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic” – Eclesiastul 9:5. Experienţa umană confirmă întru totul învăţătura Bibliei.
Ce este deci moartea? Ştiinţific şi biblic, moartea este absenţa vieţii – stingere. După unele idei nescripturale, se afirmă însă că moartea nu înseamnă altceva decât dezbrăcarea de un veşmânt şi îmbrăcarea cu altul, sau cum ar fi trecerea dintr-o încăpere în alta.
Biblia însă spune altfel: ea spune că moartea înseamnă moarte, că morţii nici nu se bucură, nici nu suferă, că în moarte omul este absolut inconştient – nu ştie nimic – nici despre sine, nici despre ceilalţi, şi dacă n-ar fi o înviere din morţi, omul ar fi pentru totdeauna pierdut – Iov 3:13-19; Ecles. 9:10; Ioan 3:16. Biblia mai spune: „Suflarea lor trece, se întorc in pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor” – Psalmul 146:4. Dacă o creatură moartă nu poate gândi, atunci, bineînţeles, nu poate fi conştientă. Şi dacă nu poate fi conştientă, atunci ar fi imposibil să fie fericită când ar fi în rai, potrivit unor afirmaţii.
Despre nemurire
La început numai Dumnezeu avea nemurire. „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor!” – 1 Timotei 1:17. Aşadar, dacă numai Dumnezeu avea nemurire, toţi ceilalţi, inclusiv îngerii, trebue să fie muritori. A fi muritor nu înseamnă a muri. De exemplu, îngerii sunt muritori, totuşi ei nu mor. A fi muritor înseamnă a fi supus morţii, în caz că se fac fapte vrednice de moarte. Cineva poate să fie muritor şi să trăiască veşnic dacă trăieşte în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dacă Adam nu păcătuia, nu murea niciodată. Tot aşa omenirea, când va fi restabilită va putea trăi veşnic dacă va trăi în armonie cu legile lui Dumnezeu.
Numai natura divină posedă viaţă în sine; toate celelalte naturi depind de prima mare cauză a vieţii, de Creator, pentru continuarea vieţii lor. Acum, Domnul nostru Isus, de la învierea Sa, are şi El nemurirea. Astfel citim, că Tatăl a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi – Ioan 5:26. Înainte de a veni pe pământ, El n-a avut nemurire, natură divină. Aceasta a primit-o numai la înviere ca răsplată pentru credincioşia Sa – Filipeni 2:7-9; Matei 28:18. Scripturile arată că şi adevărata Biserică a lui Cristos va primi nemurire ca răsplată pentru credincioşie – 1 Ioan 3:2; Filipeni 3:21; Romani 2:7; 8:29; 2 Petru 1:4.
Despre iad
Cuvântul iad nu înseamnă foc sau chin, cum au fost învăţaţi oamenii în general să creadă. Cuvintele infern şi iad din Vechiul Testament sunt traduse din cuvântul ebraic şeol, care înseamnă stare de inexistenţă, prin urmare, uitare, starea celui care este în groapă, în mormânt. Echivalentul acestuia în Noul Testament este cuvântul grecesc hades. Tartaroo sau tartarus este atmosfera pământului, numită în unele traduceri adânc – Vezi 2 Petru 2:4; Apoc. 20:3. Locul focului este o expresie simbolică, zugrăvind distrugerea completă, anihilarea celor incorigibili.
Diferitele expresii ale Domnului nostru din care s-ar putea deduce foc şi chin sunt parabole, nu lucruri literale. A le interpreta altfel decât simbolic ar însemna a le schimba sensul. De pildă, dacă oile îi simbolizează pe oamenii buni iar caprele pe cei răi sau îndărătnici, atunci focul trebuie să însemne distrugere, nimicire. Focul nu păstrează, ci consumă, mistuie, nimiceşte.
Tot astfel, dacă parabola cu Bogatul şi săracul Lazăr ar fi literală, atunci şi sânul lui Avraam în care era fericit Lazăr ar trebui luat literal, şi desigur nu mulţi din milioanele pământului – care au avut parte de sărăcie şi bube – ar putea intra acolo; Lazăr şi încă unul sau doi l-ar fi umplut. În acest caz, bubele şi zdrenţele lui Lazăr ar trebui luate literal – dacă acestea ar fi motivele pentru care cineva poate avea parte să ajungă în sânul lui Avraam.
Şi ne întrebăm: oare câţi dintre cei care văd că pilda trebuie luată literal umblă în zdrenţe şi buboşi pentru a ajunge şi ei în sânul lui Avraam!? (O explicaţie raţională şi pe larg a acestei pilde se găseşte în broşura „Ce spun Scripturile despre iad”.)
Despre Satan
Spre deosebire de o părere destul de răspândită, că Satan este numai principiul răului în sine, noi credem în existenţa unei persoane cu acest nume, a unei fiinţe inteligente, puternice. El nu a fost totdeauna Satan, împotrivitor, ci a ajuns mai târziu să fie ceea ce este, în urma îngâmfării şi decăderii sale. Numele său adevărat era la început „Lucifer”, care înseamnă „steaua dimineţii” – Ezechiel 28:13-19.
Profetul Isaia, în cap. 14:12-15, spune despre căderea lui Satan: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!”
Isus a spus despre Lucifer: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer” – Luca 10:18. A căzut din graţia lui Dumnezeu, s-a degradat şi numele lui a fost schimbat, şi de atunci este cunoscut în Scripturi ca Balaurul, Şarpele cel vechi şi Satan – Apocalipsa 20:1-3. Cuvântul „Şarpe” înseamnă înşelător, şi unul din mijloacele favorite ale lui Satan în toate timpurile a fost înşelarea, pe care a practicat-o printre oameni. Prin minciuni şi înşelări, el a introdus în capul oamenilor învăţături false, orbindu-i faţă de Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu – 2 Corinteni 4:3-4.
Cuvântul „Balaur” înseamnă animal de pradă sau cel care rupe. Satan a căutat să nimicească tot ceea ce a fost drept. El a pricinuit persecuţia şi moartea profeţilor. Tot el a pus la cale urmărirea lui Isus prin intermediul fariseilor. Ţinta lui este să distrugă tot ceea ce-i drept şi pe toţi cei ce hotărăsc să-L urmeze pe Isus – 2 Timotei 3:12.
Cuvântul „Diavol” înseamnă bârfitor, defăimător. Satan L-a defăimat pe Dumnezeu în grădina Edenului, şi L-a acuzat şi defăimat pe Domnul Isus şi pe ucenicii Săi de atunci şi până acum. Isus spune despre el că este un mincinos şi tatăl minciunii – Ioan 8:44.
Despre Sf. Treime
Există două Treimi: una a crezurilor şi alta a Bibliei. Noi credem în cea din urmă. A crezurilor înseamnă: 1×3=1 şi 3×1=1. A Bibliei este aceasta: Tatăl este din veşnicie, adică fără început – Psalmul 90:2. Fiul nu este din veşnicie, ci a avut un început. Sf. Pavel spune despre Isus: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi-născut din toată zidirea” – Coloseni 1:15. Însuşi Domnul Isus ne spune că este ÎNCEPUTUL zidirii lui Dumnezeu – Apocalipsa 3:14. Cuvântul „tată” înseamnă dătător de viaţă. Cuvântul „fiu” înseamnă primitor de viaţă – Ioan 5:26. Astfel viaţa Fiului a venit de la Tatăl. Tatăl posedă dintotdeuna natura divină, nemurirea. Fiul n-a avut această natură înainte de a veni pe pământ. El a primit-o numai la înviere, ca răsplată a umilirii şi supunerii Sale până la moarte – Filipeni 2:8-11. Spiritul sfânt este o putere, nu o persoană. Această putere emană, provine de la Tatăl şi de la Fiul şi este agentul lor pentru îndeplinirea scopurilor bune ale Autorului şi Creatorului Divin şi ale Fiului Său, Domnul nostru. Versetul 7 din 1 Ioan cap. 5 nu se găseşte în original, ci a fost adăugat pentru a da oarecare culoare biblică Treimii nescripturale. Tatăl şi Fiul sunt una în scop, plan şi acţiune, după cum credincioşii Domnului sunt una cu El, nu în persoană, ci în spirit, scop şi cale – Ioan 17:20-23.
Despre naşterea lui Isus
Isus a avut trei existenţe. S-a născut de trei ori pe trei trepte de viaţă diferite, în trei perioade de timp diferite. Amestecarea acestora duce la confuzie, dar înţelegerea lor umple inima de dragoste şi apreciere pentru Iubitorul de oameni, iubitul Fiu al lui Dumnezeu şi Răscumpărătorul nostru.
- În starea Sa preumană, Isus nu Se numea Isus, numele Său era Logosul, Cuvântul, Cuvântătorul – Ioan 1:1-3. El poseda o natură asemenea celei îngereşti, dar nu cea divină, pe care o avea numai Tatăl. Era de natura Arhanghelului, îngerul de cel mai înalt grad.
- Când a venit pe pământ, născându-Se din Fecioara Maria, El a lăsat natura Sa spirituală şi a luat natura umană desăvârşită. Pe pământ El a fost om desăvârşit, nu Dumnezeu încarnat. Sf. Ioan spune: „Cuvântul S-a făcut..” – Ioan 1:14. Adică, Logosul a devenit om, născut de Fecioara Maria prin puterea nemărginită a lui Dumnezeu, desăvârşit, curat, fără pată, separat de păcătoşi – Evrei 2:14,7:26. El a venit să răscumpere pe Adam, adică să dea un preţ corespunzător pentru el. Adam n-a fost înger încarnat şi de aceea Isus nu putea fi echivalentul lui în starea Sa preumană, ca arhanghel. Apoi, dacă Isus era Dumnezeu Tatăl încarnat, atunci era mai mult decât a fost Adam. Dreptatea lui Dumnezeu nu putea primi o asemenea jertfă ca preţ de răscumpărare – Matei 5:38; 20:28.
- La învierea Sa ca fiinţă spirituală, Isus a devenit chipul Tatălui – Evrei 1:3. Atunci El a primit natura divină şi acum posedă nemurirea şi şade la dreapta Tatălui în ceruri – Evrei 10:12-13, aşteptând timpul când va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale – Psalmul 110:1-2; Faptele Ap. 3:19-21; 1 Corinteni 15:24-28.
Despre preţul de răscumpărare
Adam şi toţi urmaşii săi se află sub sentinţa morţii. Adam a murit. Toţi urmaşii săi mor. Pentru a scăpa de această condamnare, cineva trebuia să plătească preţul răscumpărării lor. Preţul era: un om desăvârşit a călcat porunca şi a murit – un alt om desăvârşit, nu un înger, trebuia să moară şi să plătească acest preţ, pentru ca omul să poată fi liber. Isus a dat preţul pe Golgota. După patruzeci de zile S-a înălţat la cer şi a pus acest preţ în mâinile Justiţiei divine, care condamnase pe om la moarte. Prin urmare, Adam şi rasa lui sunt liberi să iasă din mormânt. Pedeapsa cu moartea nu mai planează asupra lor. Dar, dacă este aşa, de ce n-a revenit Adam la viaţă şi de ce mai mor oamenii?
Alegerea Bisericii
Imediat ce Isus S-a înălţat la cer, condiţiile au fost îndeplinite pentru ca moartea să fie oprită, oamenii să nu mai moară, iar Adam şi toţi urmaşii lui să revină la viaţă. Însă planul lui Dumnezeu prevedea mai întâi alegerea unui anumit număr de oameni, care în urma unui proces de dezvoltare spirituală să fie schimbaţi de la natura pământească la cea cerească. Aceştia sunt Mica Turmă căreia „Tatăl are plăcerea să-i dea împărăţia” – Luca 12:32. Sf. Ioan spune că această mică turmă este compusă din 144.000 de membri – Apoc.14:1, 3. O turmă în adevăr mică în comparaţie cu milioanele de oameni care au trăit pe pământ şi au auzit despre Evanghelie -Vestea bună.
Întregul veac creştin a fost dedicat în principal alegerii acestei clase, şi nu convertirii lumii la Cristos. Îndrumarea Domnului în această privinţă este clară: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” – Matei 28:19-20. De asemenea, robilor Săi le-a spus: Puneţi talanţii pe care vi i-am încredinţat în negoţ până Mă voi întoarce – Luca 19:13-14. Predicarea Evangheliei în tot acest timp, cum că Împăratul se va întoarce spre a-Şi exercita puterea împărătească, a fost făcută lumii numai ca MĂRTURIE, şi nu pentru a-i converti pe toţi. Dovada la aceasta este că cei care îl urau au reacţionat faţă de această veste spunând: „Nu voim ca omul acesta să împărăţească peste noi”. Luca 19:14.
Când numărul celor aleşi va fi complet şi lucrarea lor de mărturie încheiată, Biserica va deveni Mireasa lui Cristos, schimbată fiind de la starea pământească la cea cerească – Apoc. 20:4-6; 19:6-7; Filipeni 3:20-21. Aceştia împreună cu Isus vor fi regi şi preoţi ai lui Dumnezeu şi vor domni cu El o mie de ani, pentru binecuvântarea întregii rase umane. Atunci va fi timpul convertirii generale, a celor nealeşi acum. Atunci li se vor deschide ochii naturali şi ochii înţelegerii, pentru a cunoaşte pe Dumnezeu – Isaia 25:6-9; Matei 19:27-28; Apocalipsa 2:26-27; 3:21.
Despre a doua venire a lui Cristos
Cristos vine a doua oară nu să nimicescă lumea şi să ardă pământul. El vine să facă tocmai contrariul, să înlăture pe Diavol ca să nu mai stăpânească pe pământ, să sfărâme domnia apăsătoare a păcatului, a morţii, a fărădelegii şi a oricărui lucru rău, iar în locul acestora să instaureze dreptatea, binele şi viaţa veşnică, pierdute prin Adam în Eden. El nu mai vine ca om, cum a venit întâia oară. Trupul Său pământesc l-a dat drept preţ de răscumpărare pentru Adam şi pentru urmaşii lui. El a înviat ca fiinţă spirituală divină, glorioasă – 1 Petru 3:18.
Să notăm cu câtă tărie vorbeşte profetul Isaia despre dânsul: „Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul nostru, răzbunarea va veni” (pe Satan şi pe agenţii lui) – Isaia 35:3, 4; Ţefania 2:2; 2 Petru 3:10-13; Apoc. 19:19-20. El vine cu răsplătire pentru cei care L-au urmat în veacul de acum – Ioan 14:2; Matei 19:28. Vine să salveze din păcat pe toţi cei răscumpăraţi cu viaţa Sa, deschizându-le un nou drum, o ocazie favorabilă de a-şi câştiga viaţa pierdută prin tatăl lor, Adam – Matei 26:28; Evrei 8:2-6; Isaia 57:14-19. Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci şchiopul va sări ca cerbul şi limba mutului va cânta – Isaia 35:1-10; 32:1-4; 65:14-25 şi 11:1-9.
Isus a declarat: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Oamenii nu-L vor mai vedea cu ochii naturali, ci cu ochii înţelegerii, după lucrările pe care le va face. Aşa cum nici pe Satan nu-l văd cu ochii naturali, ci văd, înţeleg, ştiu că el face răul din lume. Domnul a spus adresându-Se ucenicilor: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea”, fiindcă urmaşii Săi credincioşi vor fi schimbaţi la natură spirituală – Ioan 14:19, 2, 3.
Împărăţia lui Cristos
Instaurarea pe pământ a împărăţiei lui Cristos va fi cel mai mare eveniment din istoria omenirii. Ne gândim la rugăciunea Domnului nostru: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Dacă creştinii şi lumea în general şi-ar da seama ce va aduce această împărăţie şi ce va însemna pentru ei, ar dori-o mult mai mult şi ar repeta cu mai multă ardoare rugăciunea Domnului nostru. Iată ce scrie prorocul Mica, având o viziune despre această binecuvântată împărăţie: „În vremurile de pe urmă muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nici nu vor mai învăţa să facă război, ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura! Căci gura Domnului oştirilor a vorbit” – Mica 4:1-4.
Despre Mileniu
Mileniu înseamnă o mie de ani şi în Biblie desemnează perioada de domnie a lui Cristos, în decursul căreia va avea loc învierea morţilor şi judecata lumii în general – Matei 25:31, 32 – a celor care nu se judecă acum, în acest veac. Pe pământ se va instaura dreptatea, pacea, iubirea, viaţa veşnică pentru cei ascultători. La sfârşitul miei de ani tot pământul va fi ca Grădina Edenului. Sf. Ioan descrie acel timp astfel: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi….pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel care şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi” – Apocalipsa 21:4-5. „Ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor” – Ezechiel 36:34.
Mileniul este a şaptea mie de ani, sau ultima mie de ani din mai-marea zi a şaptea a săptămânii de creare a lui Dumnezeu. Toţi cei care studiază Biblia cred, conform cronologiei biblice, că 6.000 de ani de la crearea lui Adam au trecut şi acum suntem la începutul celei de-a şaptea mie de ani, sau în zorile vârstei Milenare, în pragul Împărăţiei lui Cristos sau a Epocii de Aur. Să nu ni se pară ciudat dacă înainte de a începe această măreaţă împărăţie de pace sunt şi vor mai fi încă tulburări pe pământ. Acestea sunt mijloacele lui Dumnezeu pentru dezintegrarea lumii vechi, sau, după expresia ap. Petru, topirea cerului şi a pământului vechi, pentru ca în locul acestora să fie instaurate un cer nou şi un pământ nou – 2 Petru 3:10-13. Vezi şi Ţefania 3:8-9.
În curând oamenii vor fi martori ai inaugurării împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, cu binecuvântările promise. Creşterea cunoştinţiei în toate domeniile din ultimul secol, în transporturi, comunicaţii, medicină, industrie etc., nu sunt decât pregătiri şi pregustări ale binecuvântărilor care în curând vor umple pământul.
Despre ziua de judecată
Ziua de judecată va fi o zi de bucurie, nicidecum o zi de groază, cum cred mulţi. Isus cel iubit a răscumpărat omenirea ca să o judece în dreptate, cu scopul de a o restaura la viaţă şi fericire veşnică. Ce frumos sună cuvântul Domnului în această privinţă: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea (în înţelesul de a-i da altă sentinţă de condamnare veşnică, pe lângă cea moştenită de la Adam – moartea) ci ca LUMEA SĂ FIE MÂNTUITĂ PRIN EL” – Ioan 3:14-17. David spune despre această Împărăţie în Psalmul 72:1-9: „Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului! Şi El va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire. Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale. El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor. Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam; va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia. În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului. Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea Lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna” – Ps. 72:8, 9.
Profetul Isaia de asemenea, referindu-se la ziua de judecată, spune: „…Când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii ÎNVAŢĂ DREPTATEA” – Isaia 26:8-9.
La această zi se referă ap. Pavel când spune: „Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” – Faptele Ap. 17:31. Judecăţile lui Dumnezeu nu sunt încă pe pământ şi de aceea oamenii învaţă şi practică încă nedreptatea. Ziua de judecată va fi ziua în care rânduielile de pe pământ vor fi aşezate pe o bază dreaptă, după măsura dreptăţii lui Dumnezeu – Isaia 28-17. Ziua de judecată este deci aceeaşi cu ziua de o mie de ani a Împărăţiei lui Cristos pe pământ, nu o zi de 24 de ore. După cum cei care s-au predat Domnului acum, în acest veac creştin, se judecă în cursul vieţii lor actuale, iar la sfârşitul alergării Judecătorul dă sentinţa, tot aşa se va judeca şi lumea, în cursul zilei ei de judecată.
Despre restabilire
Dacă o calamitate naturală sau intemperiile naturii au produs stricăciuni unei case şi acea casă a fost refăcută în starea ei de mai înainte, spunem că a fost restaurată. Dumnezeu a creat pe om desăvârşit. L-a făcut şi l-a aşezat în Grădina Edenului, numită rai. Au venit apoi furtuna şi vântul amăgirii şi păcatului, care l-au ruinat pe om, lipsindu-l de viaţă şi de locuinţa sa fericită, raiul. La prima Sa venire, Cristos a venit să-l răscumpere – 1 Ioan 2:2. După un timp El se întoarce ca să-l RESTAUREZE. Omul deci a pierdut dreptul la viaţă. Isus îi va reda dreptul la viaţă. Omul a pierdut raiul. Sub conducerea lui Isus tot pământul va deveni un rai – Ezechiel 36:34-36. Urmaşii omului au fost şi ei pierduţi, Cristos îi va învia pe toţi care sunt în morminte – Ioan 5:28-29.Ps.22:29. – şi le va da posibilitatea să-şi câştige viaţa veşnică. Aceasta înseamnă Restaurare sau Restabilire.
Sf. Petru, vorbind despre timpurile restaurării sau restabilirii, spune: „Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime” – Faptele Ap. 3:20, 21.
Despre înviere
Biblia spune că morţii sunt morţi, nu sunt vii, în rai, în purgatoriu sau în iadul de foc, potrivit părerilor unora. Omul a fost trimis în pământul din care a fost luat, în mormânt, din cauza neascultării – Geneza 3:19. Morţii nu ştiu nimic, sunt inconştienţi tot timpul cât stau în mormânt. Ultimul gând dinaintea adormirii în moarte va fi primul gând la trezire în dimineaţa învierii – „căci în locuinţa morţilor în care mergi, nu este lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune” – Eclesiastul 9:10. Nu toţi oamenii vor învia deodată, ci pe rând, fiecare la rândul cetei lui – 1 Cor 15:22-23. Pare raţional să gândim că primii care vor veni la înviere vor fi cei care au murit la urmă – Matei 19:30; 20:16. O mie de ani sunt prevăzuţi de Dumnezeu pentru învierea şi restaurarea miliardelor de oameni care au trăit de la Adam încoace.
După ce noua epocă va fi introdusă, iar cei din generaţia existentă la timpul deschiderii ei vor fi fost bine porniţi pe Calea Sfinţeniei – Isaia 35:8 – va începe trezirea din morminte a celor adormiţi. Cei care vor fi în viaţă, gustând din binefacerile noii stări de lucruri sub domnia lui Cristos, vor dori să aibă cu ei pe cei dragi ai lor: părinţi, copii, fraţi, surori etc. În acest scop ei vor îndrepta rugăciuni către Cristos, autoritatea învierii. Astfel Scriptura spune: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” – Isaia 65:24. Astfel va continua întreaga mie de ani ai epocii învierii şi restaurării neamului omenesc la desăvârşire umană şi fericire pe pământ – Isaia 35:8-10.
La înviere oamenii se vor trezi în corpuri întregi, nu mutilate, dacă aşa au fost când au intrat în mormânt. Caracterul pe care îl dezvoltă în viaţa de acum, cu toate virtuţile sau cu toate defectele, va fi pus în acel corp. Sub domnia lui Cristos, fiecare va fi ajutat după necesităţi să-şi transforme caracterul într-unul desăvârşit, „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, cum era omul Adam la început. Proporţional cu înaintarea făcută în dezvoltarea caracterului, va progresa şi desăvârşirea fizicului uman. Astfel că la sfârşitul miei de ani, toţi vor fi desăvârşiţi mintal, moral şi fizic. Desigur, toţi cei neascultători vor fi complet îndepărtaţi din viaţă, în moartea a doua, din care nu mai este revenire – Faptele Ap. 3:22, 23.
Opera învierii va fi o operă măreaţă. Va fi minunea minunilor. Această minune va fi înfăptuită de Cristos, căruia „I S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ”, tocmai în acest scop – Matei 28:18; Psalmul – 110:2; Romani 8:19-21. El deţine cheile morţii şi ale locuinţei morţilor (mormântul) ca să deschidă. Deschiderea unei închisori înseamnă eliberarea robilor. Şi tocmai aceasta va fi lucrarea Regelui Isus, timp de o mie de ani. Vezi Isaia 61:1-3; Apoc. 1:18; 20:1-3; 1 Corinteni 15:21-26.
Despre pământ
Pământul nu va fi niciodată ars; a fost făcut ca să rămână veşnic – Isaia 45:18. „Pământul rămâne veşnic în picioare” – Eclesiastul 1:4; Ezechiel 36:34-35, şi va fi locuinţa desăvârşită a omului desăvârşit. Ipoteza că la o cutare dată se va izbi de o cutare sau cutare stea şi se va dezintegra, este o speculaţie goală din partea unora care ar dori să-şi vadă sau audă numele menţionat, dacă este posibil, în primele rubrici de ştiri. Teologia despre arderea pământului nu este scripturală. Nici chiar un om dacă este sănătos la minte nu-şi face o casă ca apoi s-o ardă.
Cele câteva Scripturi despre arderea cerului şi a pământului sunt expresii simbolice, nu literale, referindu-se la distrugerea unor stări de lucruri sociale şi religioase, după care va urma clădirea şi aşezarea altor stări sociale şi religioase numite în Scripturi „cer nou” şi „pământ nou”, sub supravegherea directă a Regelui Isus. Vezi 2 Petru 3:10-13; Evrei 12:26-29; Apoc. 21:1-5; Hagai 2:6-9, 21-22; Ţefania 3:8-9.
Despre legăminte
Biblia vorbeşte despre trei legăminte mari:
- a) Legământul Avraamic sau Legământul Făgăduinţei
- b) Legământul Legii
- c) Legământul cel Nou.
Nerecunoaşterea acestora a dus şi duce pe mulţi în mare confuzie, în încercarea lor de a explica anumite profeţii. În Galateni 4:21-31, sf. Pavel declară că cele două femei ale lui Avraam reprezintă două legăminte, şi anume: legământul sub care se dezvoltă biserica lui Cristos în perioada sau veacul Evangheliei a fost simbolizat prin femeia Sara, iar legământul sub care s-a dezvoltat sămânţa naturală a lui Avraam – poporul evreu – a fost prefigurat prin femeia Agar. Pavel ne mai spune că ambele legăminte nasc urmaşi, dar cu deosebirea că unul, cel reprezentat prin Sara, naşte fii liberi, care să fie moştenitori ai împărăţiei, pe când cel reprezentat prin Agar naşte servitori – Evrei 3:1-6.
Abandonarea de către Avraam a femeii sale Agar şi fuga ei în pustie arată că Israelul natural urma să fie lipsit un timp de favoare, până când Sara, femeia legitimă a lui Avraam, avea să-l nască pe Isaac, fiul lui Avraam prin făgăduinţă, Isaac reprezentând pe Isus şi pe urmaşii Săi adevăraţi – Evrei 3:6; Galateni 3:16, 29; 4:28.
Legământul Sara a început să nască fii la botezul Domnului nostru în Iordan şi continuă cu toţi aceia care părăsesc lumea cu păcatul şi scopurile ei, şi se înrolează ca voluntari în armata lui Cristos – Luca 18:28-30 – până la completarea Bisericii. Când această lucrare a vârstei Evangheliei va fi terminată, atunci va începe altă lucrare, sub alt legământ, aşa cum este ilustrat prin faptul că după moartea Sarei, Avraam s-a căsătorit cu Chetura. Potrivit cu Ieremia 31:31-34, acest legământ nou va fi încheiat mai întâi cu casa lui Israel şi a lui Iuda, apoi se va extinde la toate neamurile pământului – Romani 2:9, 10; Faptele Ap. 15:14-17; Zaharia 8:21-23. Sub acel legământ, legea lui Dumnezeu va fi scrisă, nu pe table de piatră, cum a fost cu primul legământ, ci va fi scrisă în inima fiecărui individ şi va fi pusă înăuntrul tuturor celor care vor fi în judecată. Aceasta va însemna un proces susţinut şi amănunţit de informare şi reeducare în dreptate şi de supunere la reglementările divine, supunere care va constitui proba de viaţă veşnică sau de moarte veşnică. Vezi Ioan 17:3; Faptele Ap. 3:23.
Moartea a doua
În cartea Apocalipsei 20:14 se vorbeşte despre o moarte care este numită moartea a doua. Aceasta înseamnă o stingere definitivă din viaţă, spre deosebire de prima moarte, care este comparată cu un somn, din care te trezeşti – Ioan 11:11. Rasa umană a fost răscumpărată din prima moarte, prin moartea voluntară a lui Isus. De aceea, toţi cei care au avut parte de moartea venită prin neascultarea tatălui nostru Adam vor avea o ocazie deplină şi favorabilă, prin înviere, de a intra sub condiţiile Noului Legământ. Cei care vor dovedi nesupunere şi împotrivire după ce vor fi luminaţi cu Spirit sfânt asupra tuturor aşezămintelor lui Dumnezeu, vor fi tăiaţi de la viaţă, stingere definitivă, deoarece nu se va mai da altă răscumpărare pentru aceştia. „Iazul de foc”, spune Apocalipsa, „este moartea a doua”, focul reprezentând eliminarea completă din viaţă, fiindcă ceea ce arunci în foc se mistuie, nu continuă veşnic.
În veacul Evangheliei în care încă ne aflăm, numai cei care au fost luminaţi de Cuvânt şi au primit CONCEPEREA cu Spirit sfânt, şi care totuşi se întorc la păcat sau resping SÂNGELE care i-a răscumpărat, numai aceia sunt acum pe drumul pierzării definitive, în moartea a doua. Vezi Evrei 6:4-6; 10:26-27 şi 2 Petru 2:1-22.
Despre legarea, dezlegarea şi nimicirea lui Satan
Sf. Pavel ne spune că „întreaga lume geme şi suspină sub povara păcatului şi a deşertăciunii, la care a fost supusă – nu de voie – ci din pricina celui ce a supus-o, cu nădejdea însă că şi ea va fi eliberată de sub această stare, pentru a avea parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” – Romani 8:19-21. Satana este deci autorul relelor din această lume. El a pus la cale şi omorârea lui Abel, fiul lui Adam – Geneza 4:8. De atunci şi până astăzi oamenii – fii ai aceluiaşi tată, fraţi din acelaşi sânge – se duşmănesc unii pe alţii şi ajung chiar la crimă. Uită, asemenea lui Cain, că cel ce-i stă în faţă este fratele său, fiindcă Diavolul le-a orbit ochii şi înţelegerea – 2 Corinteni 4:4.
Dar nu va continua mult aşa, fiindcă s-a găsit UNUL mai tare decât el, care-l va răpune – Luca 11:21-22. Marele împărat Isus, la vremea hotărâtă, la a doua Sa prezenţă, pune mâna pe acest balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi îi limitează treptat influenţa, iar în final îl leagă complet, ca să nu mai înşele neamurile cum obişnuia. Şi nu numai pe el, ci şi mijloacele folosite de el pentru a perpetua ura şi minciuna între oameni, mijloace numite în Scripturi, în limbaj simbolic, „Fiara şi prorocul mincinos” – Apoc. 19:19-20.
Scripturile ne mai arată că timpul în care trăim este sfârşitul domniei lui Satan şi începutul DOMNIEI LUI ISUS CRISTOS. Isus ne-a spus să privim semnele timpului. Când pe pământ vom vedea tulburare printre popoare, cum n-a fost de la începutul lumii, să ştim că El este la uşă – Matei 24:33; Luca 21:25-31. Sunt şi alte profeţii care ne arată că am ajuns la sfârşitul unei lumi şi la începutul altei lumi. Casa veche a celui rău (ordinea veche), este pe cale să se prăbuşească – Hagai 2:22 – şi să se sfărâme, aşa cum s-a sfărâmat odinioară chipul cel mare pe care-l văzuse în vis împăratul Nebucadneţar. În vis sfărâmarea a fost produsă de PIATRA care a lovit chipul. În profeţia lui Daniel piatra este identificată cu Împărăţia lui Dumnezeu – Daniel 2:31-35; 44-45.
Dar aceasta este numai o fază a marii opere a lui Isus. După curăţirea pământului de orice rămăşiţă a uneltelor lui Satan, va începe domnia de pace a lui Isus, descrisă în cartea profetului Isaia la cap. 25:6-9 şi Mica 4:1-4. Şi atunci se va împlini profeţia şi parabola Domnului din Matei 25:31-33: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui”. Această separare va fi de-a lungul împărăţiei Sale de o mie de ani. Fiecare individ fiind pus în faţa legilor lui Dumnezeu, va avea să aleagă una dintre aceste două locuri sau stări.
Dacă unii vor alege supunerea numai formal, de frică, nu din convingere şi iubire, faptul acesta va fi descoperit la sfârşitul zilei de judecată, când Satan va fi dezlegat „pentru puţin timp”. El va încerca să înşele din nou omenirea. Unii vor pleca urechea la sugestiile lui stricate, numai ca apoi să piară împreună cu el pentru totdeauna. Vezi Apocalipsa 20:7-10.
Pământul va fi astfel curăţit de orice urmă de neascultare, iar celor ce vor rezista la aceste amăgiri, dovedind supunere deplină faţă de Dumnezeu şi de ADEVĂRUL SĂU, li se va acorda viaţă veşnică pe pământul restaurat, unde lacrimile şi durerea vor fi şterse pentru totdeauna, potrivit promisiunii Sale, „IATĂ, EU FAC TOATE LUCRURILE NOI” – Apoc 21:3-5.
Şi astfel OPERA DOMNIEI LUI CRISTOS fiind terminată în ceea ce priveşte repunerea omului în drepturile sale, iar pământul restabilit la perfecţiune, la starea de rai, împărăţia va fi predată lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca EL să fie „TOTUL ÎN TOŢI” – 1 Corinteni 15:24-28.
Ce alte lucrări Îi vor fi încredinţate lui Cristos, acestui MARE AGENT AL LUI IEHOVA DUMNEZEU, nu ştim; ştim însă că puterea şi activitatea divină sunt nemărginite şi universul este fără limite.
Iată, iubite cititor, Adevărul este deci Cuvântul lui Dumnezeu, nu al oamenilor. Acesta a format baza credinţei tuturor sfinţilor profeţi din vechime şi a sfinţilor apostoli. Acesta poate să producă o credinţă vie şi statornică în făgăduinţa lui Dumnezeu făcută credinciosului Avraam, care cuprinde binecuvântarea tuturor familiilor pământului prin sămânţa lui – care este Isus Cristos – Faptele Ap. 3:19-25.
Sperăm ca această broşură să-ţi întărească credinţa şi speranţa, şi fiindcă ne aflăm în pragul acestui timp de binecuvântare, după cum ne arată „semnele timpului”, să ne întărim împreună glasul în rugăciune şi să continuăm să sperăm şi să cerem: Vie Doamne a Ta Împărăţie cât mai curând, pentru a se face voia Ta şi pe pământ, după cum se face în cer. Amin!
INDEXUL TEXTELOR BIBLICE
– comentate, citate sau trimiteri –
GENEZA
1:1-26……………….. .1
2:1-3………………….. 2
2:16,17………………. 2
2:7……………………… 3
3:19………………. 3,12
4:8…………………… 15
5:5……………………… 3
IOV
3:13-19……………… 4
34:14.15……………. 4
PSALMII
22:29……………….. 12
72:1-9……………… 11
72:8,9………………. 11
90:2…………………… 7
110:1,2………………. 8
110:2……………….. 13
146:4…………………. 4
ECLESIASTUL
1:4…………………… 13
9:5……………………… 4
9:10………………. 4,12
28:13-19……………. 6
ISAIA
11:1-9……………… …9
14:12-15……………. 6
25:6-9…………… 9,16
26:8,9………………. 11
28:17……………….. 12
32:1-4………………. ..9
35:3,4………………… 9
35:1-10……………. ..9
35:8-10……………. 13
35:8………………… .13
45:18………………. .13
57:14-19………….. ..9
61:1-3…………….. .13
65:14-25………….. ..9
65:24………………. .13
IEREMIA
31:31-34………….. 14
EZECHIEL
28:13-19………….. ..6
36:34……………….. 10
36:34.35………….. 13
36:34-36………….. 12
DANIEL
2:31-35,44,45….. 16
MICA
4:1-4…………… 10,16
ŢEFANIA
2:2……………………… 9
3:8,9…………… 11,14
HAGAI
2:6-9,21,22……… 14
2:22…………………. 16
ZAHARIA
8:21-23……………. 14
MATEI
5:38………………….. .8
19:27,28…………… .9
19:28…………………. 9
19:30……………….. 13
20:16……………….. 13
20:28………………… .8
24:33……………….. 16
25:31,32………….. 10
25:31-33………….. 16
26:28…………………. 9
28:18……………. 5,13
28:19,20……………. 8
LUCA
10:18…………………. 6
11:21,22………….. 16
12:32…………………. 8
18:28-30………….. 14
19:13…………………. 8
19:14…………………9
21:25-31………….. 16
IOAN
1:1-3………………….. 7
1:14…………………… 7
3:14-17……………. 11
3:16…………………… 4
5:26………………… 5,7
5:28,29……………. 12
8:12…………………… 1
8:31,32………………. 1
8:44…………………… 6
11:11……………….. 15
14:2…………………… 9
14:19,2,3…………. 10
17:3…………………. 15
17:20-23……………. 7
18:37…………………. 1
FAPTELE AP.
3:19-21……………… 8
3:20,21……………. 12
3:22,23……………. 13
3:23…………………. 15
3:19-25……………. 17
15:14-17…….. 14,15
17:31……………….. 11
ROMANI
2:9,10………………. 14
2:7……………………… 5
5:12…………………… 4
8:19-21………. 13,15
8:29…………………… 5
1 CORINTENI
15:21, 22…………… 4
15:22,23………….. 12
15:21-26………….. 13
15:24-28………. 8,17
2 CORINTENI
4:3,4………………….. 6
4:4…………………… 15
GALATENI
3:16,29……………. 14
4:21-31……………. 14
4:28………………… .14
FILIPENI
2:7-9………………….. 5
2:8-11………………… 7
3:21…………………… 5
3:20,21………………. 9
COLOSENI
1:15…………………… 7
1 TIMOTEI
2:14…………………… 3
1:17…………………… 4
2 TIMOTEI
3:12…………………… 6
EVREI
1:3……………………… 8
2:14…………………… 7
3:1-6………………… 14
3:6…………………… 14
6:4-6………………… 15
7:26…………………… 7
8:2-6………………….. 9
10:12,13……………. 8
10:26,27………….. 15
12:26-29………….. 14
1 PETRU
3:18…………………… 9
2 PETRU
1:4……………………… 5
2:4……………………… 5
2:1-22……………… 15
3:8……………………… 3
3:10-13……. 9,11,14
1 IOAN
3:2……………………… 5
5:7……………………… 7
2:2…………………… 12
APOCALIPSA
1:18…………………13
2:26,27………………. 9
3:14…………………… 7
3:19-25……………17
3:21…………………… 9
14:1,3………………… 8
19:6,7………………… 9
19:19,20……….. 9,16
20:1-3…………… 6,13
20:3…………………… 5
20:4-6………………… 9
20:7-10……………. 16
20:14……………….. 15
21:1-5……………… 14
21:3-5……………… 17
21:4,5………………. 10
Scripturile ne învaţă clar:
— că Biserica este „Templul lui Dumnezeu”, în mod deosebit „lucrul mâinilor Sale”; construirea lui a fost în progres în decursul Veacului Evanghelic, de când Cristos a devenit Răscumpărătorul lumii şi piatra din capul unghiului acestui Templu, prin care, atunci când va fi terminat, vor veni binecuvântările lui Dumnezeu pentru „tot poporul” şi oamenii vor avea acces la El. 1 Cor. 3:16, 17; Efes. 2:20-22; Gen. 28:14; Gal. 3:29.
— că, între timp, cioplirea, formarea şi şlefuirea pietrelor, a consacraţilor care cred în ispăşirea pentru păcat făcută de Cristos, progresează; iar când ultima din aceste „pietre vii…alese şi scumpe” va fi gata, atunci marele Maestru le va aduna pe toate împreună la întâia înviere şi Templul se va umple de gloria Lui, fiind locul de întâlnire între Dumnezeu şi oameni, în timpul Mileniului. Apoc. 15:5-8.
— că baza speranţei pentru Biserică şi pentru lume constă în faptul că „Isus Cristos prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea” pentru fiecare om, o „răscumpărare pentru toţi”, şi că va fi „adevărata lumină care luminează pe orice om venind în lume”, „la vremea cuvenită”. Evrei 2:9; Ioan 1:9; 1 Tim. 2:5, 6.
— că speranţa Bisericii este să fie asemenea Domnului ei, să-L vadă „aşa cum este”, să fie „părtaşi firii dumnezeieşti”, să fie părtaşi la gloria Lui ca moştenitori împreună cu El. 1 Ioan 3:2; Ioan 17:24; Rom. 8:17; 2 Pet. 1:4.
— că misiunea prezentă a Bisericii este desăvârşirea sfinţilor pentru lucrarea de slujire viitoare, să dezvolte în sine toate darurile, să fie martorul lui Dumnezeu pentru lume şi să se pregătească pentru a fi regi şi preoţi în veacul viitor. Efes. 4:12; Mat. 24:14; Apoc. 1:6; 20:6.
— că speranţa pentru lume constă în binecuvântările cunoştinţei şi posibilităţii care vor fi aduse prin Împărăţia Milenară a lui Cristos — restabilirea a tot ceea ce a fost pierdut prin Adam, a tuturor celor doritori şi ascultători, prin Răscumpărătorul şi prin Biserica Lui glorificată — când toţi cei răi cu voia vor fi nimiciţi. Fapte 3:19-23; Isaia 35.
— că acei care recunosc Biblia ca revelaţia planului lui Dumnezeu vor fi de acord fără îndoială că, dacă este inspirată de Dumnezeu, învăţăturile ei, când sunt luate ca întreg, trebuie să descopere un plan armonios şi consecvent cu sine şi cu caracterul Autorului lui Divin. În calitate de căutători ai adevărului, obiectivul nostru trebuie să fie a obţine completul şi armoniosul întreg al planului revelat al lui Dumnezeu; şi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem motiv să aşteptăm acest lucru, deoarece este promis că spiritul adevărului ne va conduce în tot adevărul. Ioan 16:13.
Publicaţii GRATUITE
Venirea Domnului nostru – broşură care prezintă pe scurt modul şi scopul venirii Domnului nostru.
Mângâiere şi speranţă – broşură care aduce balsamul mângâierii în inimile îndurerate, „prin mângâierea pe care o dau Scripturile”.
O rază de speranţă pe o mare înfuriată – broşură care scoate în relief speranţa oferită de Scripturi în călătoria noastră pe marea furtunoasă a vieţii.
Împărăţia lui Dumnezeu – o prezentare foarte pe scurt a împărăţiei pe care o cerem în rugăciunea Tatăl Nostru.
Planul lui Dumnezeu – broşură cu o scurtă prezentare a planului divin în desfăşurarea lui în cele trei „lumi” sau perioade succesive prezentate în Biblie.
Planul Divin al Veacurilor – oferă o prezentare generală a Planului Divin descoperit în Biblie, referitor la răscumpărarea şi restabilirea omului. Răspunde la multe întrebări, inclusiv:
- De ce permite Dumnezeu răul?
- Unde ne găsim în curgerea timpului?
- Când şi în ce scop se alege Biserica lui Cristos?
- Care este scopul întoarcerii Domnului nostru?
- Ce este şi când are loc “restabilirea tuturor lucrurilor”
- Ce este ziua de judecată?
- Ce este Împărăţia lui Dumnezeu? Când şi cum se stabileşte?
Ce spun Scripturile despre Iad? – 106 pagini, care examinează fiecare text în care se găseşte cuvântul „iad”, arătând că doctrina despre iad, aşa cum se crede în general, nu este scripturală.
Ce spun Scripturile despre Spiritism – o broşură consistentă, 130 pagini, care arată că acesta este de fapt demonism, că practicarea lui este antiscripturală, cine sunt „duhurile din închisoare”.
Voi veni din nou – 86 pagini, care examinează şi compară fiecare text scriptural legat de a doua venire a Domnului şi identifică semnele prezenţei Sale la sfârşitul veacului.
Cum să studiem Apocalipsa … pentru a o înţelege – broşură de ajutor pentru cei care sunt interesaţi de înţelegerea acestei cărţi foarte simbolice: Ea oferă câteva metode solide de studiu biblic.
Procesul de pace israeliano-arab şi profeţia biblică – broşură care prezintă aspecte şi mărturii istorice şi biblice legate de procesul de pace israeliano-arab şi când se va realiza pacea în Orientul Mijlociu, conform profeţiilor.
Pentru a afla mai multe lucruri despre cele prezentate aici, vă rugăm să vizitaţi pagina noastră de internet:
Sau dacă doriţi mai multă literatură sau informaţie ne puteţi scrie la adresa de email:
literatura@adevarprezent.com
Video – Pentru Această Cauză
La pagina de internet menţionată mai sus, puteţi vedea gratuit filmul Pentru Această Cauză, un film care vă va răspunde la multe întrebări: De ce a venit Domnul nostru în lume? Ce înseamnă faptul că Domnul a murit pentru toţi? Când şi cum va răspunde Dumnezeu la rugăciunea, „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”.
Adresa de contact
Studenţii în Biblie
Căsuţa Poştală (C/P) 2398 MD 2021
Chişinău, Moldova
„Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică neîncetat: Preamărit să fie Dumnezeu!” Psalmul 70:4.
O Rază de Speranță pe o Mare Înfuriată
Cuprins [hide]
- “Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi”
- Lacrimile nu înseamnă slăbiciune — “Isus plângea”
- Nu a murit, ci doarme
- Dimineaţa învierii
- “Timpurile de înviorare să poată veni”
- Moartea — “ţara vrăjmaşului”
- Cheia închisorii morţii
- “Cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă”
- Tragedia păcatului şi a morţii
- “Munca îţi va fi răsplătită”
- Cum va fi răsplătită?
- Zidirea caracterului
- Un scurt rezumat al Planului Divin al Veacurilor,
“Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi”
Domnul trimite prin prorocul Ieremia un mesaj de mângâiere pentru inima fiecărui părinte mâhnit care-şi pune încrederea în El. Citim: “Un ţipăt se aude în Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge fiii; şi nu vrea să fie mângâiată pentru fiii ei, căci nu mai sunt. Aşa vorbeşte DOMNUL: “Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci munca îţi va fi răsplătită”, zice Domnul, “ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului””. Ieremia 31:15, 16.
În textul nostru ne atrag atenţia cinci puncte:
Primul — întristarea după cei morţi, întristare care este generală; după cum declară apostolul, “toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii”.
Al doilea — natura mângâierii — speranţa unei învieri, speranţa unei întoarceri din morţi; “ei se vor întoarce”, vor fi readuşi la viaţă.
Al treilea — cei dragi ai noştri care au murit se află în “ţara vrăjmaşului”; în armonie cu declaraţia apostolului, “vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea”. 1 Corinteni 15:26.
Al patrulea — truda părinţilor de a-şi creşte copiii cum se cuvine nu este pierdută; “munca îţi va fi răsplătită”.
Al cincilea — ultimul punct, dar nu cel mai lipsit de importanţă, îl constituie afirmaţia că acesta este Cuvântul Domnului, care nu poate fi desfiinţat — Cuvântul care se va împlini în mod sigur, indiferent cât de diferit ar fi el de cuvântul omului cu privire la acest subiect.
Lacrimile nu înseamnă slăbiciune — “Isus plângea”
Întristarea după cei morţi nu este un semn de slăbiciune, ci tocmai dimpotrivă — este un semn de iubire şi compătimire. În cazul în care cineva ar căuta dovadă la aceasta, ea se găseşte în cel mai scurt verset din Biblie: “Isus plângea”. Şi Domnul nostru a vărsat lacrimi la o înmormântare, la cea a lui Lazăr, prietenul Său, fratele Martei şi al Mariei. Domnul nostru a înţeles pe deplin acel eveniment, a înţeles mai adânc decât ceilalţi din jurul Său groaznica semnificaţie a cuvântului “moarte”. El a apreciat mai mult decât oricine din rasa umană decăzută, aflată pe calea morţii, marea binecuvântare şi marele privilegiu de a trăi, şi a înţeles ce durere cumplită este moartea — nimicirea, distrugerea totală.
Pe de altă parte, El a înţeles mai clar decât oricare din ascultătorii Săi îndurătorul plan al lui Dumnezeu pentru salvarea rasei de la distrugere. Şi-a dat seama că pentru acest scop venise în lume — pentru a-Şi da viaţa ca preţ de răscumpărare pentru tatăl Adam şi în acelaşi timp pentru fiecare membru al rasei adamice implicat în moarte prin prima neascultare din Eden. Învăţătorul a înţeles prin credinţa Sa în planul Tatălui, prin voinţa Sa de a-Şi îndeplini partea în acest plan şi de a-Şi da viaţa ca preţul nostru de răscumpărare, că binecuvântările învierii vor veni pentru fiecare membru al omenirii.
Nu a murit, ci doarme
Să remarcăm felul în care Domnul i-a mângâiat pe cei întristaţi din pricina morţii lui Lazăr. Să fim pe deplin încredinţaţi că Cel care a vorbit cum “niciodată n-a vorbit vreun om”, a dat mângâierea cea mai folositoare şi mai bună. Această mângâiere a fost afirmaţia că Lazăr nu era mort, “ci dormea”. El n-a spus şi nici nu s-a gândit că Lazăr era mort în sensul distrugerii totale, pentru că avea deplină încredere în planul divin de răscumpărare şi în binecuvântările învierii care rezultă din ea. Deci El a vorbit despre moarte ca despre un somn — un somn calm, liniştit, de aşteptare.
Ce minunată ilustraţie este aceasta, atât de des folosită în Scripturi de către toţi cei care au crezut în planul divin referitor la o dimineaţă a învierii. În Vechiul Testament citim adesea despre acest somn. Avraam a adormit cu părinţii săi, la fel Isaac, la fel Iacov, la fel profeţii, la fel întregul Israel.
În Noul Testament la fel. Nu numai Domnul nostru a spus despre Lazăr că dormea, ci şi apostolii au folosit adesea această ilustraţie a somnului pentru a reprezenta speranţa lor în înviere — că cei dragi care au murit nu sunt distruşi complet, ci, aşa cum declară textul nostru, “se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului” — vor fi treziţi în dimineaţa învierii.
Despre Ştefan, primul martir creştin, este scris că, deşi a fost ucis cu pietre, “a adormit” liniştit, având încredere în Isus şi în marea putere pe care în cele din urmă El o va exercita ca să cheme afară din puterea morţii pe toţi cei răscumpăraţi prin sângele Său preţios. Ne amintim că aceasta a fost mângâierea pe care apostolul a pus-o în faţa bisericii timpurii, spunând: “Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” — “Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu El pe cei care au adormit în Isus” — (1 Tes. 4:14–18).
Dar să ne întoarcem la Isus şi la cele două surori întristate din Betania, şi să ascultăm cuvintele de mângâiere spuse cu acea ocazie. Nu putem spune mai bine decât marele Învăţător şi decât lecţiile prezentate de El. Să ascultăm conversaţia Lui cu Marta: “Fratele tău va învia”. Nu zice “fratele tău trăieşte acum”. El n-a spus, aşa cum unii învaţă astăzi în mod greşit, că fratele ei era mai viu în moarte decât a fost înainte de moarte. Nu, nu! Domnul nostru n-ar fi luat în derâdere bunul simţ şi raţiunea ascultătorilor şi nici n-ar fi putut încălca adevărul, spunând că morţii nu sunt morţi.
Să ascultăm! Domnul a admis că nenorocirea a căzut peste acea casă. N-a spus nici un cuvânt că prietenul Său, Lazăr, ar fi mers în cer — nici măcar o aluzie de felul acesta. Dimpotrivă, El a avut lacrimi de compătimire, şi a oferit speranţa învierii ca soluţia cea mai puternică şi singura soluţie adevărată în necaz — “Fratele tău va învia”. “Eu sunt învierea şi viaţa!” Speranţa tuturor celor morţi este concentrată în Mine. Moartea Mea va realiza anularea condamnării adamice originare, şi atunci, în armonie cu planul Tatălui, voi avea dreptul să-i chem pe toţi cei morţi din marea închisoare a morţii, din mormânt. “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele.” Ioan 5:28, 29.
Dimineaţa învierii
La sfârşitul conversaţiei Sale cu Marta, după ce îi explicase acesteia că speranţa ei trebuia să se bazeze pe învierea din morţi şi că El este centrul acestei speranţe a învierii, Domnul nostru a cerut să fie dus la mormânt, voind să dea o ilustraţie a puterii pe care o va exercita în curând faţă de întreaga omenire, în dimineaţa învierii. Stând la uşa mormântului, Domnul nostru a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!” şi cel mort a ieşit — adică cel care fusese mort a fost reînsufleţit prin puterea şi autoritatea Domnului nostru.
Despre această minune, ca şi despre altele făcute de iubitul nostru Răscumpărător la prima venire a Sa, ni se spune în mod special că a fost o manifestare a gloriei şi a puterii viitoare, o demonstraţie a lucrărilor pe care le va face la a doua venire, numai că lucrarea la a doua venire va fi generală, mai mare, mai largă, mai adâncă din toate punctele de vedere. “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor”; toţi cei ce sunt în morminte vor ieşi afară din ele, nu doar pentru a recădea în orbire şi moarte, ci pentru o recuperare veşnică — va fi nu numai o redare a văzului şi auzului natural, ci li se vor deschide şi ochii şi urechile înţelegerii; nu vor fi doar sculaţi din somnul morţii pentru a trăi încă câţiva ani în condiţiile prezente, ci cu intenţia ca prin ascultare de aranjamentul divin din Veacul Milenar, toţi cei treziţi să poată ajunge la glorioasa perfecţiune intelectuală, morală şi fizică, pierdută prin neascultarea lui Adam.
“Timpurile de înviorare să poată veni”
Speranţă minunată în nişte timpuri minunate. Nu-i de mirare că apostolul le numeşte “timpuri de înviorare … prin prezenţa Domnului” când să fie trimis Isus Cristos. Nu-i de mirare că vorbeşte despre acei ani ai Veacului Milenar ca despre “timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime”. Fapte 3:19-21.
Lazăr a murit din nou, fiica lui Iair a murit din nou, fiul văduvei din Nain a murit din nou. Trezirea lor din mormânt a fost temporară, a fost numai o ilustrare a puterii Domnului, după cum este scris: Aceste lucruri le-a făcut Isus şi “Şi-a arătat slava”. Erau doar nişte licăriri ale puterii şi slavei viitoare, precum şi ale binecuvântatei lucrări a minunatului Profet, Preot şi Împărat pe care Dumnezeu L-a numit nu numai să răscumpere lumea, ci şi să acorde tuturor la timpul cuvenit ocaziile asigurate prin acea jertfă de răscumpărare.
Nu putem intra în amănunte acum, însă nu ne îndoim de faptul că majoritatea va fi în deplin acord că marea binecuvântare care este mai întâi pentru Biserică şi apoi penru omenire, se bazează pe venirea Domnului şi Învăţătorului nostru, a Răscumpărătorului şi Regelui nostru, şi că marile binecuvântări centrate în El nu sunt doar temporare, ci sunt plănuite de către Dumnezeu să dureze veşnic pentru cei care vor accepta favorurile divine într-un spirit potrivit, cu reverenţă, cu mulţumire şi supunere.
Moartea — “ţara vrăjmaşului”
Dar de ce este numită moartea “ţara vrăjmaşului”? De ce este scris că “vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea”? Pentru că moartea este un vrăjmaş, oricum s-ar prezenta faptele. Sugestia că moartea este un prieten nu vine din Cuvântul lui Dumnezeu, ci din filosofiile păgâne. Sugestia că moartea nu este reală nu vine din Scripturi, ci din lumea păgână. Sugestia că morţii sunt mai vii decât înainte de a muri este în totală dezarmonie cu declaraţia scripturală — “Cei morţi nu ştiu nimic”; “dacă fiii lui ajung în cinste, el nu ştie nimic; dacă sunt înjosiţi habar n-are”, pentru că “în Locuinţa Morţilor în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune” (Iov 14:21; Ecles. 9:5, 10). Sugestia cu care ne amăgim şi ne imaginăm fără motiv raţional că momentul morţii este momentul unei vieţi mai înalte, este de la Adversar. În Eden când Domnul le-a spus primilor noştri părinţi, “Veţi muri negreşit” din cauza păcatului vostru, Adversarul a declarat contrariul: “Hotărât că nu veţi muri”. Geneza 3:2-4.
Adversarul a continuat această învăţătură falsă timp de 6000 de ani şi în consecinţă nu numai lumea păgână este înşelată de această denaturare a faptelor, ci şi foarte, foarte mulţi din creştinătate cred cuvântul lui Satan “hotărât că nu veţi muri”, şi cred că morţii nu sunt morţi, respingând mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, care spune că “plata păcatului este moartea”, că “sufletul care păcătuieşte, acela va muri”, că “moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit” şi că speranţa Bisericii şi cea a lumii stă în faptul că Cristos a murit pentru păcatele noastre, ne-a răscumpărat din sentinţa morţii şi la timpul cuvenit al Tatălui îi va învia pe cei morţi. Rom. 6:23; 5:12; Ezec. 18:20.
Cheia închisorii morţii
Să ne mângâiem inimile cu mângâierea adevărată, mângâierea substanţială din Cuvântul lui Dumnezeu, că va fi o înviere a morţilor, atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi. Toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului şi vor ieşi afară din ele. Miliardele de oameni care au intrat în marea închisoare a morţii vor fi eliberaţi, pentru că, aşa cum declară Scripturile, Marele Răscumpărător deţine cheia, puterea, autoritatea de a porunci prizonierilor să iasă afară.
Ce glorioasă va fi acea dimineaţă a învierii! Ce glorioasă reunire! Învăţătura scripturală este că procesul de trezire va continua pe parcursul unei considerabile părţi din Veacul Milenar, ziua de o mie de ani a învierii şi restabilirii. Mai întâi va fi învierea Bisericii, Miresei, soţiei Mielului, trupului lui Cristos. Aceştia, potrivit Scripturilor, vor avea parte de întâia înviere — prima nu numai în timp, ci şi prima în sensul importanţei. În această grupă nu vor fi decât sfinţii, după cum este scris: “Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apoc. 20:6). Totuşi aceştia nu vor fi decât o turmă mică, după cum declară Scripturile, din care fac parte “nu mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales”, ci “cei care sunt săraci faţă de lume, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei”. 1 Corinteni 1:26; Iacov 2:5.
Nu mult după întâia înviere (glorificarea Bisericii) va urma învierea credincioşilor vrednici din vechime — a învingătorilor din timpurile vechi care au precedat Veacul Evanghelic. Avem asigurarea că Avraam, Isaac şi Iacov şi toţi sfinţii profeţi — da, toţi cei care au fost aprobaţi de Dumnezeu pentru credinţa şi eforturile lor de a fi ascultători — vor ieşi afară din morminte la stările umane glorioase, măreţe, ca imagini pământeşti ale Creatorului ceresc, pentru a fi reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei, instructorii omenirii.
Instruirea omenirii va începe imediat. Suntem asiguraţi că “Pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă” — adică în aşa măsură încât “nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: “Cunoaşte pe DOMNUL!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice DOMNUL”. Nu putem să nu menţionăm acel timp glorios şi marile ocazii care vor fi date fiecărei făpturi de a-L cunoaşte pe Domnul, de a I se supune, de a ajunge la înviere în deplina ei semnificaţie — o ridicare la perfecţiunea intelectuală, morală şi fizică. Isaia 11:9; 31:34.
“Cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă”
După ce Împărăţia lui Dumnezeu va fi pe deplin stabilită pe pământ, iar Satan va fi legat, după ce întunericul va dispărea, iar adevărata lumină va lumina pe fiecare fiinţă, va veni vremea pentru trezirea tuturor familiilor pământului — nu toţi deodată, ci treptat se vor întoarce din “ţara vrăjmaşului”. Scripturile nu intră în detalii cu privire la acest subiect, ci lasă mult pe seama credinţei, dar ne dau totuşi temelie fermă pentru a crede în făgăduinţa clară a Cuvântului lui Dumnezeu.
Noi înţelegem că acei care au adormit ultimii vor fi printre primii care vor fi chemaţi înapoi din ţara vrăjmaşului, şi astfel lucrarea de trezire a celor adormiţi va progresa în ordine inversă; cei vii vor face pregătiri pentru fraţii, surorile şi părinţii lor, iar ei la rândul lor vor face pregătiri pentru fraţii, surorile şi părinţii lor şi aşa mai departe până când, în cele din urmă, tatăl Adam şi mama Eva vor ieşi pentru a vedea lumea plină de urmaşii lor, în acord cu porunca originară a Domnului, să se înmulţească şi să umple pământul.
Ei vor privi cu uimire ploaia de binecuvântări care a venit peste omenire de la Tatăl ceresc prin Mântuitorul ceresc. Ei vor vedea ce ravagii a produs neascultarea, dar că Dumnezeu în înţelepciunea şi puterea Sa a învins şi a scos ordine din confuzie şi înviere din moarte. Ei şi toţi vor înţelege ceva despre lungimea şi lărgimea, înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu. Marele plan de mântuire se va contura în faţa lor; vor vedea cum Abel, fiul lor, care a suferit pentru dreptate, a fost un tip şi o imagine a marelui Fiu al lui Dumnezeu, care a suferit pentru dreptate şi pentru eliberarea noastră. Şi vor vedea cum sângele lui Isus strigă pace, iertare şi armonie cu Dumnezeu pentru toţi cei în folosul cărora a fost vărsat.
Tragedia păcatului şi a morţii
Ei vor afla de asemenea despre teribila degradare care a venit asupra omenirii după moartea lor; vor citi cu inimile îngrozite şi cu răsuflarea tăiată despre îngrozitoarele epidemii, foamete şi alte calamităţi care au venit asupra omenirii ca parte din sentinţa originară sau din blestemul morţii. Vor afla despre aberaţiile intelectuale care au afectat lumea, aşa încât oamenii gândeau că fac un serviciu lui Dumnezeu când se persecutau unii pe alţii din pricina deosebirilor de opinii religioase, şi cum alţii, mai mult sau mai puţin mistuiţi de egoism, lăcomie etc., au purtat războaie, au născocit maşini de distrugere şi s-au omorât unii pe alţii cu miile. Ei se vor mira de răbdarea lui Dumnezeu în permiterea răului atâta timp.
Apoi vor vedea cu adevărat ce a lucrat Dumnezeu: în primul rând dreptatea Sa, care a dat marele preţ de răscumpărare şi care n-a putut elibera pe vinovat altfel. În al doilea rând iubirea Sa, care s-a manifestat prin faptul că Şi-a dat Fiul. În al treilea rând, vor ajunge să înţeleagă cum în decursul Veacului Evanghelic Dumnezeu a selecţionat Biserica Sa, pentru a fi Mireasa lui Cristos şi comoştenitoare cu El în Împărăţie. În al patrulea rând, vor înţelege că atunci când alegerea Bisericii a fost completă, iar membrii ei au fost toţi încercaţi, şlefuiţi, probaţi şi glorificaţi, atunci a venit peste omenire binecuvântarea prin Cristosul glorificat, Cap şi corp, prin restabilirea tuturor lucrurilor, care a fost vestită prin gura tuturor sfinţilor proroci din vechime. Fapte 3:20, 21.
“Munca îţi va fi răsplătită”
În fine, să ne gândim la Cuvântul Domnului pentru noi, în special la cuvântul Său către cei care sunt părinţi: “munca îţi va fi răsplătită”. Ce binecuvântare şi mângâiere! Ce consolare şi încurajare pentru acei părinţi care, căutând să-şi educe copiii pe calea pe care trebuie să meargă, sunt greu răniţi şi descurajaţi când săgeata morţii îi loveşte pe cei pe care i-au iubit şi îngrijit atâta. La început sunt înclinaţi să spună: “O, iubirea mea, sfaturile mele, grija mea de mamă, preocuparea mea de tată, toate au fost în zadar”. Însă Domnul le spune: “Munca îţi va fi răsplătită”.
Cum va fi răsplătită?
În viitor veţi vedea rodul muncii voastre; în curând cu toţii vom cunoaşte aşa cum suntem şi noi cunoscuţi. Cei dragi ai noştri vor fi cu noi; orice măsură de timp sau efort depus pentru a-i forma şi modela în privinţa dreptăţii şi adevărului, a integrităţii şi evlaviei, cu siguranţă n-au fost cheltuite în zadar. Copilul va ieşi din mormânt cu atât mai avansat în dezvoltarea sa intelectuală şi morală, cu atât mai pregătit să atingă marile înălţimi pe care Domnul le va pune în faţa lui.
Pe de altă parte, părintele care n-a avut grijă de copiii săi, care şi-a neglijat privilegiile şi obligaţiile avute ca părinte, va fi răsplătit fără îndoială în viitor, când va înţelege ce ar fi putut face pentru copiii săi şi n-a făcut.
Mai mult, printr-o lege divină a reacţiei, fiecare părinte care este credincios în achitarea de datoriile părinteşti îşi va avea răsplata în el însuşi; şi tot aşa, fiecare părinte care şi-a neglijat datoriile de părinte îşi va avea răsplata în el însuşi. Pentru că, cine nu-şi dă seama că nu există un privilegiu sau o ocazie mai mare pentru autodezvoltare decât aceea care rezultă din străduinţa părinţilor de a-şi educa copiii în calea pe care trebuie să o urmeze, în respectul şi sfatul Domnului?
Zidirea caracterului
Fără îndoială este adevărat că orice efort de a face bine altora, în special propriilor copii, îşi are binecuvântarea sa compensatoare asupra inimii. Fie ca această binecuvântare să se adâncească pe măsură ce trec anii!
În concluzie, vă spunem nu numai pentru ziua de astăzi, ci şi pentru cele care vor urma: “Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” ale Domnului nostru în sensul că micuţii voştri se vor întoarce din “ţara vrăjmaşului” şi că întoarcerea lor va fi chiar mai binecuvântată, sub condiţii mult mai favorabile decât în prezent. Atunci, sub domnia marelui Împărat, tot răul va fi supus, toţi răufăcătorii vor fi reprimaţi, toate influenţele dreptăţii vor fi eliberate şi întregul pământ va fi plin de cunoştinţa Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă. Binecuvântate sunt perspectivele care ne stau în faţă. Tatălui ceresc care a proiectat marele plan precum şi Celui care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu sângele Său preţios le aducem mulţumiri şi laude veşnice şi dorim să arătăm acest lucru prin vieţile noastre zilnice.
Un scurt rezumat al Planului Divin al Veacurilor,
care arată de ce a fost permis răul şi cum va fi înlăturat prin cooperarea armonioasă a dreptăţii, înţelepciunii, iubirii şi puterii Creatorului
Cercetătorul atent şi reverenţios al Sfintelor Scripturi va găsi, în lumina cuvenită acum casei credinţei, că în Cuvântul lui Dumnezeu este prezentat un plan complet şi sistematic de mântuire şi de înaintare spre perfecţiune a neamului omenesc, care este în activitate de veacuri; până acum acest Plan a fost un succes în desfăşurarea lui treptată şi la timpul cuvenit va avea un final glorios. Pentru realizarea acestui plan până la gradul de dezvoltare actual au fost necesari cei şase mii de ani trecuţi ai istoriei umane. Mia de ani care urmează va fi martora completei lui realizări, restabilind pe fiecare persoană care va dori la dreptate şi la asemănarea originară cu Dumnezeu, cu perspectiva binecuvântării eterne în veacurile viitoare.
Aceasta este sfera planului lui Dumnezeu pe care El l-a întocmit înainte de întemeierea lumii, pentru a fi realizat în Cristos, care este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Prima şi Ultima creaţie directă a lui Iehova — unicul Său Fiu conceput — Apoc. 1:8, 17; Ioan 1:14, 18; Col. 1:15. “Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” “El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creaţia, pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorităţi. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El” (Ioan 1:3; Col. 1:15-17). Prin El, de asemenea, “avem răscumpărarea, iertarea păcatelor”. Col. 1:14.
Dumnezeu, onorându-L astfel pe Fiul Său în faptul că L-a făcut instrumentul sau agentul Său prin care Îşi va îndeplini marile Sale scopuri, le-a spus oamenilor: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc desfătarea; de El să ascultaţi”. “Pe El, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor”, “pentru ca toţi să cinstească pe Fiul (ca agent şi reprezentant al lui Dumnezeu) cum cinstesc pe Tatăl” (Mat. 17:5; Fapte 5:31; Ioan 5:23). Fiul nu pretinde cinste mai mare decât aceea de a fi agentul şi mesagerul Tatălui, “solul legământului” (lui Iehova) (Mal. 3:1); pentru că El spune: “Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” şi “Tatăl este mai mare decât Mine” (Ioan 6:38; 5:30; 4:34; 14:28). Pentru noi, ca şi pentru apostoli, “este un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate … şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate şi prin El şi noi”. 1 Cor. 8:6.
După crearea îngerilor, a urmat crearea omului. Omul a fost creat numai “cu puţin mai prejos decât îngerii” (Evrei 2:7), iar acestpuţin a constat în faptul că prin însăşi natura sa a fost limitat la pământ, pe când natura îngerească, fiind spirituală, are o sferă mai largă de observaţie şi ca atare un plan mai larg de gândire. Atât omul cât şi îngerii au fost creaţi în chipul lui Dumnezeu, cu capacităţi de gândire, cu sentimente de apreciere a binelui şi răului şi cu libertate de alegere.
Dumnezeu putea să nu permită răul sau să nu permită lui Satan să-l ispitească pe om, dar El n-a voit ca fiinţa umană să fie ascultătoare din obligaţie.
Chiar dacă Creatorul a ştiut că Adam va cădea la probă, El a permis-o pentru ca omul să câştige experienţă valoroasă prin ea. Dar Dumnezeu n-a avut ca scop să abandoneze în ruină veşnică pe creatura Sa neascultătoare şi vrednică de moarte, ci a pregătit o cale de răscumpărare, prin care El să poată fi drept şi totuşi să îndreptăţească pe cel care se căieşte cu adevărat şi crede (Romani 3:26), aşa încât experienţa dureroasă câştigată sub domnia păcatului şi a morţii să poată sluji în cele din urmă, sub influenţa conducătoare a providenţei divine, la stabilirea mai fermă a omenirii în dreptate şi loialitate nesilită faţă de Dumnezeu.
Încercarea din Eden a fost numai o probă de ascultare de Dumnezeu. Dacă şi-ar fi dovedit loialitatea prin ascultare, probabil că restricţia de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului ar fi fost înlăturată la timpul cuvenit. Cunoştinţa este o binecuvântare numai pentru cei care sunt supuşi voinţei divine. Dumnezeu a aranjat ca omul să obţină cunoştinţă prin experienţă, iar îngerii prin exemplu. Pedeapsa neascultării omului a fost moartea — “În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”. Pedeapsa a fost împlinită: procesul morţii a început imediat ce a fost rostită pedeapsa, când au fost alungaţi din Eden şi li s-a interzis să mănânce din roadele care întreţineau viaţa. Procesul morţii s-a completat în ziua de o mie de ani, aşa cum fusese prezis (2 Petru 3:8). Pedeapsa, moartea, fiind aplicată treptat şi nu deodată, a permis perechii condamnate să-şi înmulţească specia, care însă a fost supusă slăbiciunii şi pedepsei sub care ei înşişi gemeau.
Astfel, prin neascultarea unui singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea (ca rezultat al păcatului); şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit şi sunt imperfecţi prin ereditate. Romani 5:12.
Păcatul şi moartea, pedeapsa lui, câştigând control asupra lui Adam, au pus stăpânire şi au domnit peste lume — cu doar puţine făgăduinţe divine care să le lumineze calea întunecoasă. Apoi a venit Legea “dată prin Moise”, oferind viaţă veşnică oricui o va respecta în toate amănuntele. Dar în starea lor decăzută nimeni din omenirea condamnată n-a fost în stare să i se supună şi prin ea să câştige răsplata vieţii. Însă aşa cum a intenţionat Dumnezeu, Legea a servit un scop. A servit ca să arate neputinţa omului de a se îndreptăţi; ca să arate că nu sămânţa stricată şi condamnată a lui Adam a satisfăcut cerinţele dreptăţii, ci sfântul, nevinovatul, nepătatul Miel al lui Dumnezeu care a cumpărat lumea din robia păcatului şi a morţii, şi a făcut posibilă oferta evanghelică de iertare şi viaţă veşnică; că împăcarea cu Dumnezeu şi viaţa sunt posibile numai prin acceptarea lui Cristos ca jertfa noastră de răscumpărare şi ca Învăţătorul nostru.
S-ar putea presupune că lucrarea de binecuvântare a lumii ar fi trebuit să înceapă imediat ce preţul de răscumpărare a fost acceptat de Tatăl, fapt dovedit prin trimiterea Spiritului sfânt la Cincizecime, dar nu este aşa. Trebuia să se împlinească mai întâi o altă trăsătură a planului divin, adică alegerea şi dezvoltarea Bisericii, care să fie comoştenitoare cu Cristos în slava şi Împărăţia Sa şi în lucrarea de binecuvântare a lumii. Aceasta a fost de la început o parte din planul divin; de aceea domnia glorioasă şi lucrarea de binecuvântare a lumii n-au putut începe la învierea lui Cristos, nici la Cincizecime, ci au trebuit să fie amânate până când se termină alegerea tuturor membrilor Bisericii, până când toţi aceştia vor fi încercaţi şi găsiţi credincioşi. Sau, cu alte cuvinte, timpul hotărât de Tatăl pentru binecuvântarea lumii este în decursul celei de-a şaptea mie de ani, şi dacă Tatăl n-ar fi avut în plan să aleagă Biserica, “mireasa” sau “trupul” lui Cristos, pentru a avea parte cu El în lucrarea de binecuvântare a omenirii, n-ar fi fost nevoie de două veniri ale Domnului nostru. Una ar fi fost suficientă. El ar fi putut veni acum, la sfârşitul celor şase mii de ani, i-ar fi putut răscumpăra pe toţi şi ar fi putut începe imediat marea lucrare de binecuvântare şi restaurare a omenirii. Însă El a venit să răscumpere omenirea cu mult înainte de timpul stabilit pentru binecuvântare, aşa încât să lase timp, înainte de ziua aceea, pentru alegerea miresei Sale din mijlocul rasei răscumpărate.
După cum căderea omului a fost o ocazie pentru Dumnezeu de a arăta tuturor creaturilor Sale minunatul Său caracter din toate punctele de vedere — al dreptăţii, înţelepciunii, puterii şi iubirii Sale, tot aşa, căderea omului a fost o ocazie pentru a proba din toate punctele de vedere pe singurul Său Fiu conceput, ca pregătire pentru înălţarea Lui mai mare (Filip. 2:8-10) la natura divină — cu tot ceea ce implică aceasta în privinţa gloriei, cinstei şi nemuririi, şi a unei poziţii alături de Tatăl, pentru ca toţi oamenii să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Aceeaşi ocazie, aşa cum a fost prearanjată de către Dumnezeu, de asemenea face posibilă chemarea, alegerea şi încercarea Bisericii Evanghelice, care în curând va fi completă şi făcută împreună moştenitoare cu Domnul şi Mântuitorul nostru la glorie, cinste şi nemurire, şi care va fi înălţată asemenea Lui, cu mult mai presus de oameni şi îngeri, la însăşi natura divină. 2 Petru 1:4.
Iubirea lui Dumnezeu pentru creaturile Sale, înţelepciunea planului Său de mântuire şi puterea Lui de a mântui sunt încă numai parţial descoperite, şi de către majoritatea sunt văzute deformat. Dreptatea lui Dumnezeu a fost descoperită faţă de toţi în timpul celor şase mii de ani trecuţi prin domnia morţii, pedeapsa pe care El a prescris-o pentru păcat. Iubirea lui Dumnezeu a început să fie descoperită cu aproape două mii de ani în urmă; dar nevăzând tot planul, numai puţini apreciază corect această iubire. Totuşi, “dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4:9). Înţelepciunea planului lui Dumnezeu nu va fi apreciată până când va răsări Soarele Dreptăţii Vârstei Milenare, descoperind acele trăsături ale planului Său care atunci vor aduce binecuvântări miliardelor de oameni pe care dreptatea Sa i-a condamnat şi pe care iubirea Sa i-a răscumpărat. Puterea lui Dumnezeu nu va fi văzută în plinătatea ei până mai târziu în Ziua Milenară. Deşi această putere a fost parţial descoperită în lucrarea creaţiei, cea mai mare şi mai deplină demonstraţie a ei rămâne să fie arătată prin învierea din morţi a celor răscumpăraţi, care, acceptând pregătirea îndurătoare a iubirii Sale, se vor apleca în supunere bucuroasă în faţa tuturor cerinţelor Lui drepte.
Mulţi fac greşeala de a presupune că dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu sunt mereu în conflict una cu alta. Ambele sunt perfecte — iubirea Lui niciodată nu doreşte nici nu încearcă ceea ce nu aprobă dreptatea; atât dreptatea cât şi iubirea trebuie să aprobe fiecare act pentru care este exercitată puterea. Din cauza lipsei de înţelepciune şi putere, iubirea şi dreptatea omului sunt adesea în conflict. Iubirea omului are adesea planuri binevoitoare, dar nu are înţelepciunea sau puterea să le realizeze, decât prin încălcarea dreptăţii. Noi trebuie să ne măsurăm opiniile după ale Celui infinit, să ne ţinem aproape de planurile pe care le-a ales El şi să nu căutăm să facem noi înşine planuri pentru Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu, când este văzut clar, justifică pe deplin atâtdreptatea cât şi iubirea Lui. Planul de răscumpărare, întocmit de înţelepciunea divină, este esenţa iubirii nemăsurate bazate pedreptate fermă, şi va fi pe deplin realizat prin puterea divină. Primul act al iubirii lui Dumnezeu a fost darea unei răscumpărăripentru Adam şi astfel pentru întreaga sa rasă, deoarece prin neascultarea lui toţi au căzut în păcat şi moarte. Până când s-a dat răscumpărarea nu s-a făcut nimic pentru mântuirea lumii. Au fost date făgăduinţe şi tipuri ale mântuirii viitoare, dar nimic mai mult nu s-a putut face. Dumnezeu dăduse o sentinţă dreaptă, iar pedeapsa nu putea fi pusă deoparte; trebuia executată. Înainte ca Adam şi familia sa să poată fi eliberaţi de sub sentinţa morţii printr-o înviere, trebuia plătită ca preţ corespunzător viaţa unui alt om care nu era sub această sentinţă. Astfel Dumnezeu putea fi drept în îndreptăţirea şi întoarcerea la armonie şi viaţă a tuturor celor care cred în Isus şi se întorc la Dumnezeu în numele Lui (Fapte 4:12). Şi apostolul ne asigură că după ce Cristos a fost acceptat ca răscumpărare pentru toţi aceştia, “El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate”. 1 Ioan 1:9.
Vedem deci din propria declaraţie a lui Dumnezeu că, deoarece Cristos a murit pentru păcatele noastre, Cel drept pentru cei nedrepţi, pentru a ne aduce la Dumnezeu, nu mai există nici un obstacol legal în calea întoarcerii întregii omeniri la părtăşie cu Dumnezeu şi la toate binecuvântările şi privilegiile pierdute sub pedeapsa primei neascultări. Singurele dificultăţi rămase sunt din partea omului. În starea sa decăzută, atât mintea cât şi corpul omului sunt bolnave. El este înclinat să creadă neadevăruri şi nu este înclinat să creadă într-o mântuire atât de mare, în aşa “veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul”. Pe deasupra, el este slab din cauza căderii, face lucruri pe care adesea nu le aprobă în inima sa şi lasă nefăcute lucruri pe care din inimă ar dori să le facă şi nu găseşte resurse în sine însuşi să le facă. Trebuie să primească ajutor pentru a învinge tendinţele spre păcat, altfel anularea păcatului din trecut şi ocazia de reconciliere ar fi o ofertă fără valoare.
Această necesitate, pe care noi o recunoaştem, este pe deplin satisfăcută prin acele aspecte ale planului divin care trebuie încă să fie împlinite. Cel care i-a răscumpărat pe toţi este desemnat să fie atât regele cât şi judecătorul tuturor; pentru că Dumnezeu “a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul pe care L-a rânduit”, Isus Cristos (Fapte 17:31). Aceasta înseamnă că El va da lumii o nouă încercare, individuală, dreaptă pentru viaţă veşnică, anulând sentinţa primei încercări prin jertfa de ispăşire a Fiului Său.
Iar Biserica răscumpărată, încercată şi glorificată, mireasa credincioasă a lui Cristos, va participa cu Domnul ei la această mare lucrare, în calitate de regi, preoţi şi judecători (Apoc. 5:10; 1 Cor. 6:2, 3). Ca regi, ei vor conduce lumea în dreptate, aplicând şi stabilind ordinea, dreptatea şi adevărul. Ca preoţi, vor învăţa poporul, şi prin meritul unicei jertfe pentru păcate vor ierta pe cei care se vor căi, îi vor curăţa şi-i vor ajuta să se elibereze de slăbiciunea lor intelectuală, morală şi fizică. Ca judecători, vor judeca măsura de vină a fiecăruia în privinţa mersului vieţii lor din viaţa viitoare, cât şi din viaţa trecută, judecând după o judecată infailibilă pentru care vor fi calificaţi cu prisosinţă prin înălţarea lor la natura divină.
În timp ce făgăduinţa lui Dumnezeu pentru Biserică este o schimbare de natură de la cea umană la cea divină, care are loc la a doua venire a Domnului — întâia înviere (2 Petru 1:4; 1 Cor. 15:50-53; Filip. 3:10, 11; Apoc. 20:6) — prevederile planului lui Dumnezeu pentru lume sunt cu totul diferite, adică, o “restabilire”, o restaurare la toate marile însuşiri şi puteri ale naturii umane (o asemănare pământească a celei divine). Aceste însuşiri sunt acum foarte neclare şi deformate prin cei şase mii de ani de robie în păcat şi moarte.
Pentru a aprecia corect restabilirea umană, trebuie să ne amintim că fiecare însuşire minunată întâlnită acum printre oameni este numai o manifestare imperfectă a celor ce aparţin omului perfect, fie că este vorba de agerime logică, de precizie matematică, de gust estetic, artă, inteligenţă, elocvenţă, imaginaţie poetică, muzică, sau de orice alt har intelectual sau rafinament moral; şi acestea, într-un grad mai înalt decât am văzut vreodată printre oamenii decăzuţi, vor deveni în procesul restabilirii, zestrea fiecărui membru ascultător al familiei umane aşa cum au fost ele intenţionate la început de către Creator. Odată ce omul, regele originar al pământului, îşi va fi reprimit echilibrul mintal şi moral perfect, prin el va veni o binecuvântare şi peste supuşii săi — peste fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării (Ps. 8:6-8); şi de asemenea este promisă punerea în ordine a pământului.
Credem că Scripturile învaţă că “timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime” (Fapte 3:19-21) sunt foarte aproape, sunt chiar la uşă. Curând ultimii membri ai corpului lui Cristos îşi vor fi terminat alergarea şi atunci, împreună cu gloriosul lor Cap şi cu toţi ceilalţi membri ai corpului, vor străluci ca soarele pentru binecuvântarea întregii omeniri răscumpărate.
Unde sunt morţii?
Cuprins [hide]
- Ce ne poate spune ştiinţa?
- Răspunsul filosofiei
- Revelaţia din partea spiritelor nedemnă de încredere
- Răspunsul din Cuvântul lui Dumnezeu
- Ce este sufletul
- Este sufletul nemuritor?
- Când va fi dreapta răsplătire?
- Tâlharul de pe cruce
- Starea intermediară
- Unde sunt morţii?
- Bogatul şi Lazăr
- Moise şi Ilie pe munte
- Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii — Matei 22:32
- Două clase principale în starea morţii
- Întâia înviere
- Învierea celor nedrepţi
- Planul lui Dumnezeu
- Ziua de judecată a lumii
- Moartea a doua
- Răsplata celor credincioşi
Aceasta este o întrebare care a preocupat mintea gânditorilor din toate timpurile. În zilele noastre răspunsurile sunt multe şi contradictorii. În zarva ciocnirii tuturor crezurilor, doar puţini oameni ştiu ce să creadă. Lordul Tennyson a dat glas dorinţei universale când a spus:
“Oh! Cristoase! Dacă ar fi posibil Măcar o oră scurtă să vedem Sufletele pe care le-am iubit, Ca să ne poată spune unde sunt şi ce sunt!”
Dar, dragi prieteni, noi nu avem nevoie să întrebăm sufletele care au plecat dintre noi; noi avem Cuvântul lui Dumnezeu şi acesta este suficient. Biblia dă un răspuns complet şi satisfăcător la întrebarea noastră.
Înainte însă de a analiza răspunsul scriptural, să vedem ce poate să ne spună raţiunea umană fără ajutorul Sfintei Scripturi. Vom vedea că răspunsul din această sursă este incomplet. Orice informaţie care provine din ştiinţă şi filosofie va fi însă găsită în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu; şi la aceasta ar trebui să ne aşteptăm pentru că Dumnezeu este autorul atât al legilor naturii şi raţiunii, cât şi al Bibliei. Cei care spun că ştiinţa şi Biblia se contrazic, pur şi simplu n-o înţeleg pe una din ele.
Ce ne poate spune ştiinţa?
Ce are de spus ştiinţa cu privire la trup, suflet şi spirit? Ştiinţa ne spune că trupul uman este compus din multe elemente. Nici unul din aceste elemente nu aparţine în exclusivitate corpului uman, ci ele se găsesc peste tot în jurul nostru pe pământ. Aceasta este în acord deplin cu Biblia, care afirmă că Dumnezeu “a făcut pe om din ţărâna pământului” (Gen. 2:7). |ărâna pământului este numai o altă formă de a spune “elementele pământului”.
Dar cu privire la suflet, persoana adevărată, “eul”, partea gânditoare a omului? Ce ne poate spune ştiinţa despre el? Concepţia populară este că sufletul este o fiinţă sau o persoană care locuieşte în organismul nostru şi este independentă de el, iar la moarte sufletul este eliberat din corp şi continuă să existe pentru totdeauna. Ştiinţa nu ştie nimic despre o asemenea fiinţă; n-a fost descoperită niciodată în sala de disecţie, nici în laborator. Ştiinţa poate dovedi că partea gânditoare a omului nu este independentă de organismul său. Animalele inferioare pot raţiona într-o anumită măsură, şi cu cât structura creierului lor este mai complexă şi mai fină cu atât au o mai bună putere de judecată. Omul, al cărui creier este cel mai complex şi a cărui structură este cea mai fină, posedă cel mai înalt grad de raţiune. Pe măsură ce copilul creşte spre maturitate şi creierul său se dezvoltă, puterea de a raţiona creşte; şi treptat, când omul îmbătrâneşte şi creierul începe să decadă, puterea de raţiune se diminuează constant. Este clar atunci că sufletul, partea gânditoare a omului, nu este independent de organismul său.
Deseori am văzut persoane duse la spital în stare de inconştienţă în urma unei leziuni la cap, care şi-au revenit după operaţie. Întrebând pacientul detalii privitoare la accident, întotdeauna aflăm că ultimul lucru pe care şi-l aminteşte este ceea ce s-a întâmplat chiar înainte de accident. Cu toate că intervalul până şi-a recăpătat cunoştinţa a fost de zile sau uneori de săptămâni, totuşi pentru el a fost un gol total. De ce este aşa? Unde a fost sufletul omului în acest interval? De ce nu şi-a putut aminti evenimentele de după accident dacă este independent de corp? Este deci, fără îndoială evident că sufletul este dependent de organism.
Dar în ce priveşte spiritul? Este o fiinţă în interiorul nostru? Ştiinţa n-a găsit o asemenea fiinţă. Singurul spirit pe care ştiinţa îl recunoaşte este spiritul sau puterea vieţii. În trecut se credea că viaţa se găseşte într-o anumită parte a corpului, dar acum, mulţumită Profesorului Virchow, ştim că organismul este compus din nenumărate celule şi că spiritul sau puterea vieţii le însufleţeşte pe fiecare din ele. Ştim de asemenea că această putere a vieţii este dependentă de anumite procese continue de consum şi de refacere a energiei.
Degetul, de exemplu, este alcătuit din multe celule, în fiecare dintre ele fiind prezent spiritul sau puterea vieţii şi această viaţă este dependentă de procesele biologice. Dacă aceste procese sunt deranjate, apare boala, dacă ele încetează, apare moartea. Când degetul moare, ce se întâmplă cu spiritul vieţii? Oare îşi ia el zborul undeva, ca să aştepte până ce restul spiritului din trup i se alătură? Cu siguranţă nu!
Mai degrabă noi înţelegem că moartea degetului şi a întregului corp pur şi simplu înseamnă încetarea proceselor vieţii, de consum şi refacere a energiei. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul animalelor şi al plantelor. Ele de asemenea sunt alcătuite din nenumărate celule, fiecare din ele având spiritul sau puterea vieţii, şi această putere a vieţii este dependentă de procese biologice similare. Noi nu înţelegem că spiritul vieţii lor este o fiinţă care continuă să aibă o existenţă independentă după moarte.
După ce viaţa s-a dus, omul nu este capabil să o redea. Doar Dumnezeu are această putere. Şi aşa citim în Eclesiastul 12:7 : “… ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul îsau puterea vieţiiş se întoarce la Dumnezeu care l-a dat”. Numai Dumnezeu poate reda spiritul sau puterea vieţii. Nici un doctor din această lume nu poate da viaţă morţilor.
Aceasta este, pe scurt, ceea ce poate spune şiinţa privitor la întrebarea noastră. Ştiinţa nu ştie nimic despre o stare viitoare.
Răspunsul filosofiei
Filosofia consideră că noi, fiinţele umane, avem o putere de gândire considerabilă şi de asemenea o conştiinţă sau un simţ moral, adică însuşirea de a discerne între bine şi rău. Ea ne spune că, dacă urmăm cursul corect suntem buni sau virtuoşi şi ar trebui să ne aşteptăm la o răsplată corespunzătoare, şi dacă urmăm cursul greşit suntem răi sau vicioşi şi ar trebui să ne aşteptăm la o pedeapsă corespunzătoare. Dar adesea aflăm că în realitate nu vedem aceste consecinţe rezonabile. De fapt regula este în general chiar inversă. Maleahi 3:15 spune: “Acum fericim pe cei mândri; da, cei ce practică răutatea sunt zidiţi; da, ei ispitesc pe Dumnezeu şi scapă”. Pe de altă parte, apostolul Pavel declară: “De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi”. 2 Timotei 3:12.
De aceea filosofia spune că trebuie să existe o stare viitoare în care cei virtuoşi vor fi răsplătiţi, iar cei vicioşi vor fi pedepsiţi. Dar filosofia nu ne poate spune ce sau unde va fi această stare viitoare, nici dacă aceasta este atinsă în momentul morţii sau după un timp. Unii, bazaţi pe o simplă presupunere, declară că nu este posibil să existe un interval între moarte şi începutul noii stări. Această eroare este bazată pe o altă presupunere, că Dumnezeu nu are destulă înţelepciune şi putere pentru a recrea pe aceia care au trăit şi au murit.
Revelaţia din partea spiritelor nedemnă de încredere
Sunt multe întrebări la care mintea umană, fără un ajutor din alte surse, nu are răspuns. Dacă nu putem obţine răspunsul complet din ştiinţă sau din filosofie, de unde ar trebui să ne aşteptăm să-l obţinem? Deoarece nu-l putem obţine de la noi înşine, evident trebuie să ne aşteptăm la o revelaţie dinafară.
Unii afirmă că primesc această revelaţie prin Spiritism. Nu vom discuta acum acest subiect, dar suntem convinşi că Spiritismul, când nu este înşelătorie sau scamatorie, după cum este adesea cazul, este o manifestare a spiritelor rele, a îngerilor decăzuţi. Domnul ne avertizează foarte puternic împotriva consultării celor care au legături cu spiritele, şi declară că toţi cei care fac acest lucru sunt o urâciune pentru El. Deut. 18:9-12; Lev. 19:31; Isa. 8:19, 20.
Răspunsul din Cuvântul lui Dumnezeu
Atunci, unde trebuie să căutăm această revelaţie? Noi trebuie să ne îndreptăm spre Însuşi Dumnezeu, şi nu trebuie să ne aşteptăm să obţinem răspunsul prin viziuni sau manifestări deosebite, ci prin Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, “credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. Iuda 3.
În trecut, majoritatea creştinilor credeau că păgânii, care mureau în proporţia înspăimântătoare de aproximativ 70.000 pe zi, puteau fi salvaţi de chinul veşnic doar trimiţând misionari, pentru ca numele lui Isus să poată ajunge la ei înainte de a muri. Dar acum foarte puţini cred aceasta. Foarte puţini cred că Dumnezeu va chinui fără milă pe oameni pentru totdeauna, pentru simplul motiv că nu au avut niciodată ocazia să audă despre numele lui Isus. Cine ar putea să creadă un asemenea lucru despre Dumnezeu? Dar cei mai mulţi se mulţumesc să citeze: “Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?” Ca şi fariseii, ei refuză acum să investigheze problema, preferând să creadă şi să înveţe tradiţiile oamenilor. Alţii, în zilele noastre, respingând oribila doctrină a chinului veşnic şi crezând că Biblia o învaţă, resping şi Biblia. Aceasta este una dintre cele mai triste şi mai rodnice surse de necredinţă.
Să recurgem la Biblie, căutând cu smerenie îndrumarea lui Dumnezeu în găsirea informaţiilor cu privire la acest subiect şi la alte subiecte referitoare la planul de mântuire. Dacă facem aceasta, dacă mergem la Biblie în atitudinea corespunzătoare, nu doar din curiozitate şi nici întrun spirit de mândrie şi prejudecată, ci blânzi, respectuoşi şi evlavioşi, căutând să cunoaştem ce are să ne spună Dumnezeu, fără să punem propriile noastre idei pe seama Bibliei şi fără să ne fixăm în minte că Biblia trebuie să înveţe anumite lucruri, fără idei preconcepute, spunândune nouă înşine, “Voi crede ceea ce are sămi spună Dumnezeu, indiferent ce ar spune oamenii despre subiectul acesta” — dacă mergem la Biblie în această atitudine, mai devreme sau mai târziu vom găsi adevărul. “El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” “Prietenia DOMNULUI este cu cei care se tem de El.” Trebuie să avem în minte întotdeauna că nici un om nu poate fi mai înţelept decât Biblia. Oricât de mult îi onorăm şi ar trebui să-i onorăm pe părinţii şi pe învăţătorii noştri, totuşi, niciodată nu trebuie să ne înşelăm punând cuvântul lor înaintea Cuvântului infailibil al lui Dumnezeu. Când cercetăm Cuvântul în acest spirit blând şi reverenţios, aflăm că acesta dă un răspuns complet şi satisfăcător la întrebarea noastră, răspuns care, pe deasupra, ne arată cât de minunată şi armonioasă este iubirea, dreptatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu.
Ce este sufletul
Ca să ajungem la o înţelegere corespunzătoare a subiectului nostru, trebuie să începem cu întrebarea: “Ce este sufletul?”. Pentru răspuns, fireşte, ne întoarcem la descrierea creării primului suflet omenesc, Adam, pe care o găsim în Geneza capitolul 2 versetul 7: “Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu”.
Să studiem puţin aceasta. N-ar trebui să citim Biblia fără să medităm la ceea ce are Dumnezeu să ne spună. “Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului.” Corpul lui Adam a fost format din elementele pământului. El avea ochi, urechi şi gură, dar până la un moment dat n-avea capacitatea de a vedea, a auzi sau a vorbi. Apoi Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viaţă. Remarcaţi, Biblia nu spune că Dumnezeu i-a suflat în nări un suflet. Ceea ce spune Cuvântul este că Dumnezeu “i-a suflat în nări suflare de viaţă”, spiritul sau puterea vieţii. Şi care a fost rezultatul? Oare găsim noi ideea că Adam avea acum un suflet în el? Nu, aflăm că el “a devenit un suflet viu” fiindcă Creatorul “i-a suflat în nări suflare de viaţă”. Cu alte cuvinte, sufletul nu este corpul, nici nu este spiritul vieţii; dar ca să fie un suflet viu trebuie să aibă atât corp cât şi spiritul vieţii. Aceasta este în acord cu ceea ce am văzut că învaţă ştiinţa, şi anume, că “eul”, adevărata persoană, partea gânditoare a omului nu este independentă de organismul său. Adam avea acum capacitatea să vadă, să audă, să vorbească, să gândească, să umble şi să muncească. El era acum o fiinţă simţitoare, o fiinţă înzestrată cu capacitate senzorială; şi astfel cea mai bună definiţie a unui suflet viu pe care cineva o poate da este că acesta este o fiinţă simţitoare. Se poate obiecta că o asemenea definiţie ar include şi animalele inferioare, şi că Scripturile nu învaţă că animalele inferioare sunt suflete. Dar Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre animalele inferioare că sunt suflete, deşi este cumva neclar în traducerea noastră engleză. Când cuvintele evreieşti nefeş şi caia (suflet viu) sunt utilizate cu referire la animalele inferioare, ele nu sunt niciodată traduse “suflet” (cu o singură excepţie, şi anume, în Numeri 31:28) îşi în Biblia românească, traducerea literală nouă, 2001 — n. e.ş, ci “vieţuitoare” sau “creaturi vii”, sau o altă expresie de felul acesta; pe când aceleaşi cuvinte, când apar cu referire la fiinţele umane, sunt traduse permanent “suflet” sau “suflet viu”. Două astfel de exemple pot fi văzute în primul capitol din Geneza, versetele 20 şi 30. În Geneza 1:20 citim: “Să mişune apele de vieţuitoare”. Aceia dintre voi care au Biblii traducerea King James cu trimiteri vor vedea la subsol, suflete îşi în Biblia românească, traducerea literară nouă, 2001 — n. e.ş. Apoi în Geneza 1:30 citim: “Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor celor ce se târăsc pe pământ având în ele viaţă” (traducerea engleză). Remarcaţi de asemenea că la margine, în dreptul cuvântului “viaţă” apar cuvintele “În ebraică, suflet viu”. Concluzia evidentă este că Biblia este în acord cu ştiinţa, declarând că animalele inferioare sunt suflete vii.
Este evident deci, că omului nu i se va acorda o stare viitoare pentru că este sau posedă un suflet, ci pentru că el singur, dintre toate creaturile pământeşti, a fost creat în chipul lui Dumnezeu, adică cu puteri mintale de raţiune, memorie, judecată şi voinţă, şi cu atribute morale de dreptate, bunăvoinţă, iubire etc., similare cu cele posedate de Dumnezeu, dar într-un grad inferior. Omul este singurul responsabil moral de acţiunile sale; şi nimeni, cu excepţia unui nebun, nu s-ar gândi să aducă unul dintre animalele inferioare în faţa curţii de justiţie.
Este sufletul nemuritor?
Următoarea parte a subiectului nostru este una foarte importantă. Şi această parte este răspunsul la întrebarea: Este sufletul nemuritor? Foarte multe depind de aceasta. Dacă sufletul ar fi nemuritor, n-ar exista decât două posibilităţi: fie că toţi ar ajunge la fericire eternă cu Dumnezeu, fie că unii ar fi sortiţi la o eternitate de durere, oricare ar fi forma acestei dureri. Dar, deoarece Biblia ne spune că unii vor fi mântuiţi, înseamnă că iubitul nostru Tată ceresc poate distruge sufletul. Pe de altă parte, dacă iubitul nostru Tată ceresc poate distruge sufletul, El nu va cere să fie ignorată libertatea de voinţă a omului, după cum ar cere doctrina “Universalismului”, nici nu va fi silit să-i condamne pe răufăcătorii cu voia la durere veşnică.
În Biblie nu există expresia “suflet nemuritor”. Acest lucru este uşor de constatat. Tot ce trebuie să faceţi este să luaţi o concordanţă completă, să vă uitaţi mai întâi la cuvântul “suflet” şi la fiecare cuvânt care înseamnă “suflet”, şi apoi la cuvântul “nemuritor” şi la fiecare cuvânt care înseamnă “nemuritor”, şi veţi afla că de la Geneza până la Apocalipsa nu există nici un verset care să declare că sufletul este nemuritor.
Defunctul Dr. Thomas Clark, autorul unei cărţi numite “Gândul unei vieţi despre Cristos”, a oferit o mie de lire oricărei persoane care putea găsi expresiile “suflet nemuritor” sau “suflet veşnic” în Scripturile ebraice, greceşti sau engleze. Dr. Thomas Clark a fost destul de sigur când a făcut această ofertă. Nimeni, n-a câştigat banii. Defunctul W. E. Gladstone a scris privitor la această întrebare: “Nemurirea naturală a sufletului este o doctrină cu totul necunoscută Sfintelor Scripturi, şi care stă pe un plan egal cu o opinie filosofică ingenios susţinută, dar serios şi impresionant contestată … şi s-a strecurat în Biserică prin uşa din spate, ca să spunem aşa”. (Studii auxiliare la lucrările Episcopului Bluter, pag. 197-198). Şi aşa este. Doctrina nemuririi naturale a sufletului nu este deloc învăţată de Scripturi; s-a strecurat în Biserică prin uşa din spate a filosofiei greceşti.
S-ar putea pune întrebarea: Dacă Scripturile nu declară că omul are inerent în el un suflet “nemuritor” sau “veşnic”, declară oare Cuvântul lui Dumnezeu că sufletul este muritor, că sufletul poate să moară? Cei care cred că sufletul este nemuritor, în general gândesc că Dumnezeu aşa a alcătuit sufletul încât nici El Însuşi nu poate să-l distrugă. Este aceasta adevărat? În Matei 10:28 citim că Dumnezeu este în stare să distrugă nu numai corpul ci şi sufletul în Gheenă. (Vom vedea mai târziu ce înseamnă “Gheena”.) Acum să ne întoarcem la Ezechiel 18:4. Acolo citim: “Iată, toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri”.
Sufletul, fiinţa simţitoare este cea responsabilă pentru păcat, şi sufletul este, aşadar, cel care poartă pedeapsa păcatului, iar pedeapsa, după cum este scris, este fără îndoială moartea. Sufletul care păcătuieşte va muri “fiindcă plata păcatului este moartea” — nu chinul veşnic. Romani 6:23.
Odată ce înţelegem aceasta, multe din declaraţiile Bibliei devin clare. Multe pasaje neclare înainte, devin acum clare. În 1 Timotei 6:15, 16 citim: “… Împăratul celor care împărăţesc şi Domnul celor care stăpânesc, singurul care are nemurirea”. După ce citim aceasta nici unul dintre noi să nu spunem că noi avem nemurirea, când Biblia declară atât de clar că numai Împăratul împăraţilor o are.
În Romani 2:7 (traducerea Cornilescu), apostolul se referă la cei care caută glorie, onoare şi nemurire. Pentru a ilustra: consider că am în mână un ceas şi dacă aş spune, “îmi caut ceasul”, voi aţi spune că ceva nu e în regulă cu mintea mea. De ce? Pentru că aş căuta ceva ce deja am. Dar mulţi creştini spun că ei sunt nemuritori, şi totuşi ei caută nemurirea! În 1 Corinteni 15:53, 54 apostolul spune: “… ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire”. Dar noi nu putem să îmbrăcăm ceva ce deja avem!
Nu, dragi prieteni, Cuvântul lui Dumnezeu este consecvent. El nu învaţă că nemurirea este posesia naturală a omului. Ceea ce spune este: “Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică, în Isus Hristos, Domnul nostru”. Noi nu avem în noi viaţă veşnică, în mod inerent, ci ne este oferită prin Isus Cristos, care S-a dat pe Sine Însuşi o răscumpărare pentru păcatele noastre. Dacă avem credinţa necesară în Dumnezeu, noi vom fi răsplătiţi cu darul vieţii veşnice, la timpul Său potrivit. Aceasta este ceea ce ne spune psalmistul: “DOMNUL păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc şi nimiceşte pe toţi cei răi” (Ps. 145:20). El nu-i va păstra pe cei răi indiferent de condiţii.
Unii îşi imaginează că dacă se va demonstra falsitatea doctrinei nemuririi naturale a sufletului, temelia credinţei creştine va cădea. Dar nu acesta este cazul nicidecum. Pretutindeni în Scripturi suntem asiguraţi că speranţa noastră întro viaţă viitoare depinde, nu de o presupusă nemurire inerentă, ci de o înviere a morţilor. Faptele Ap. 24:14, 15; 1 Corinteni 15.
Multora li s-ar putea părea ciudat că această idee a nemuririi sufletului a devenit atât de răspândită, deşi este atât de opusă învăţăturilor Scripturii. Pe vremea când oamenii gândeau că datoria lor era să tortureze pe ceilalţi care se deosebeau de ei în privinţa credinţei religioase, Biserica a adoptat această învăţătură a filosofilor greci; şi au adoptat-o fiindcă ea ajuta la spijinirea doctrinei chinului veşnic.
Argumentul obişnuit prezentat pentru a susţine teoria sufletului nemuritor este că o mică parte din Dumnezeu a fost suflată în Adam. Dacă cei care susţin această teorie ar judeca bine ce implicaţii are argumentul lor şi ce concluzie rezultă în mod firesc din acest argument, ar vedea că nu este posibil să fie adevărat. Ei nu trebuie să uite că nu corpul, ci sufletul este cel responsabil pentru păcat. Dacă sufletul este o mică parte din Dumnezeu, atunci această parte mică este responsabilă pentru păcat şi poate să ajungă sub sentinţa condamnării veşnice.
Unii, remarcând că afirmaţia din Geneza 2:7, în legătură cu faptul că Dumnezeu a suflat suflare (spirit) de viaţă în nările omului, se deosebeşte de descrierea creării animalelor inferioare, cred că nu sufletul, ci spiritul este o mică parte din Dumnezeu, şi că de aceea nu sufletul, ci spiritul este nemuritor. Aceştia nu observă că în Geneza capitolul 7 versetul 22 spune că şi animalele inferioare au spiritul vieţii în nările lor. De aceea, cei care caută să dovedească faptul că omul este nemuritor, vor dovedi şi că animalele inferioare sunt nemuritoare. Acelaşi argument li se aplică şi celor care caută să dovedească nemurirea naturală a omului prin imposibilitatea distrugerii materiei şi conservarea energiei. Dacă acestea sunt dovezi ale nemuririi omului, atunci ele ar fi dovezi şi ale nemuririi fiecărui animal şi a fiecărei plante. Cu siguranţă nici un om rezonabil nu crede că animalele inferioare şi plantele sunt nemuritoare!
Am aflat că cea mai bună definiţie a sufletului este că el este întreaga fiinţă simţitoare. Partea dominantă a fiinţei este mintea, voinţa, dar aceasta nu poate exista fără organism. În consecinţă, deşi într-un sens limitat sufletul poate fi descris ca mintea, voinţa, eul conştient, totuşi eul trebuie să aibă un corp de vreun fel. Am aflat, de asemenea, că nu există nici un verset în Biblie care să afirme că sufletul este nemuritor, ci că, dimpotrivă, Cuvântul lui Dumnezeu învaţă clar că sufletul care păcătuieşte acela va muri.
Când va fi dreapta răsplătire?
Ideea populară provenită din micuţa carte ce conţine atât de multe adevăruri preţioase, “Catehismul pe scurt”, este că la moarte “sufletele credincioşilor sunt desăvârşite în sfinţenie şi că imediat trec în glorie”. Este adevărat acest lucru? Aici vine o probă pentru noi. Vom crede “Catehismul pe scurt”, sau vom crede Cuvântul lui Dumnezeu? Cei mai mulţi oameni preferă cuvântul oamenilor în defavoarea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că acesta se potriveşte sentimentelor şi prejudecăţilor lor. La fel a fost şi în timpul lui Martin Luther, când el a arătat că Biblia, contrar învăţăturilor Bisericii din acea vreme, afirmă că “Cei drepţi vor trăi prin credinţă”. Majoritatea oamenilor au preferat să creadă ce învăţa Biserica în loc să accepte ce arăta Martin Luther din Scripturi. Aceea a fost o probă pentru oamenii care au trăit atunci, şi noi avem o probă similară astăzi. Reţineţi că nimeni nu poate fi mai înţelept decât Biblia.
Este oare adevărat că toţi morţii care au avut credinţă în Dumnezeu sunt acum în cer? Să luăm un exemplu. Ce vom spune despre David, care, cu toate greşelile sale, a fost un om preaiubit al Domnului, un om după inima lui Dumnezeu? Este David în cer? Poate că mulţi ar răspunde: “Da”. Să citim ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne uităm în Faptele Apostolilor 2:34 : “David nu s-a suit în ceruri”. Nimic n-ar putea fi mai limpede decât aceasta. Întrebarea este: Veţi crede aceasta? Unii ar putea spune: “Este ciudat. Am crezut că David este în cer, dar evident am greşit. N-a fost aşa bun cum am crezut”. Dar să ne gândim la ceea ce spune Isus. În Ioan 3:13 găsim scris: “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care Sa coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer”. (Cuvintele “care este în cer” ar trebui omise — în traducerea Diaglott ele nu există.) “Nimeni”! Nu există nici o excepţie, în afară de Însuşi Isus care a venit din cer ca să fie făcut trup şi să locuiască printre oameni. Să avem grijă ca tradiţiile omeneşti să nu ne conducă la negarea cuvintelor lui Cristos.
În Faptele Apostolilor 26:23, ni se spune că Isus a fost primul înviat dintre cei morţi. El a fost “pârga celor adormiţi”, “Cel întâi-născut dintre cei morţi” (1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18). Unii ar putea spune: “Nu contrazice aceasta celelalte afirmaţii ale Scripturii cu privire la învierea lui Lazăr şi a altora?” Explicaţia este că Isus a fost primul care a înviat la viaţă perfectă. Ceilalţi au fost pur şi simplu treziţi din starea morţii la starea lor muritoare, şi după câţiva ani s-au întors din nou în mormânt. Trezirea lor din moarte n-a fost o înviere în adevăratul sens al cuvântului, adică o înviere la viaţă perfectă.
Dar ce vom spune despre timpul de la moartea lui Isus şi până la întoarcerea Sa? În timpul acestui Veac Evanghelic a primit fiecare dreapta sa răsplătire în momentul morţii? Răspunsul scriptural la această întrebare nu este cel acceptat de obicei. Apostolul Petru în 2 Petru 2:9 ne informează în legătură cu cei răi. Oare apostolul spune acolo că Dumnezeu ştie să-i pedepsească pe cei răi în momentul morţii lor? Nu. Petru ne spune clar că Dumnezeu “ştie să păstreze pe cei nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii”. Remarcaţi! Timpul când cei răi trebuie să fie pedepsiţi este în ziua judecăţii, când Cristos se întoarce. Domnul nostru spune clar în Matei 16:27: “Căci Fiul Omului va veni în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. Cum se potriveşte aceasta cu afirmaţia din “Catehismul pe scurt”, că sufletele celor credincioşi când mor sunt desăvârşite în sfinţenie şi imediat intră în glorie? Să credem Cuvântul lui Dumnezeu. Numai când Isus Se va întoarce în gloria Tatălui Său cu îngerii Săi, va răsplăti El fiecărui om după faptele sale.
Teologia curentă învaţă că la moarte fiecare credincios merge imediat să fie cu Isus, dar Domnul n-a dat acest gând ucenicilor Săi, celor pe care El îi iubea atât de mult. El nu le-a spus: “Vă voi primi la Mine în momentul când veţi muri”. Ceea ce a spus este: “În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:2, 3). Iar Pavel vorbindu-le colosenilor a spus: “Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3:3, 4). În Apocalipsa 11:18 citim: “Şi neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de Numele Tău, mici şi mari”. Versetele anterioare arată că timpul indicat aici este acelaşi timp indicat în pasajele deja citate, adică întoarcerea lui Cristos, timpul când El Îşi va lua marea Sa putere şi va domni, iar împărăţiile acestei lumi vor deveni împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului Său. Multe alte versete pot fi citate în sprijinul aceluiaşi adevăr. Scripturile, înţelese corespunzător, răspund unanim la această întrebare.
Tâlharul de pe cruce
Obiecţia care este adusă în mod frecvent este răspunsul lui Isus dat tâlharului de pe cruce, relatat în Luca 23:43. Conform ideii obişnuite, în momentul când a murit tâlharul pocăit s-a alăturat Domnului în cer. Dar am văzut mărturia Scripturii, că toţi apostolii, martirii şi alţi sfinţi care au murit aşteaptă până la întoarcerea lui Cristos pentru a-şi primi răsplata. În consecinţă, dacă ideea obişnuită cu privire la răspunsul Domnului este corectă, atunci tâlharul trebuie să fi avut întâietate faţă de apostoli şi faţă de toţi sfinţii martiri. Dar Domnul nostru i-a spus Mariei, a treia zi de la promisiunea făcută tâlharului: “Încă nu M-am suit la Tatăl Meu”. Iar Petru, în Faptele Apostolilor 2:27, atrage atenţia asupra cuvintelor lui David din Psalmul 16: “Căci nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor”, arătând că David nu vorbea aici despre el însuşi, ci ca un purtător de cuvânt profetic al Domnului Isus, el prevestea că sufletul lui Isus a mers în Locuinţa Morţilor, nu în Paradis, dar că nu va rămâne acolo. Ne vom referi la aceasta mai târziu.
Când examinăm problema, găsim că explicaţia este foarte simplă. Traducerea Rotherham a pasajului înlătură toate dificultăţile. Aceasta este: “Cu adevărat îţi spun Eu astăzi, vei fi cu mine în Rai”. El pune virgula după “astăzi”, în loc să o pună înainte. Are Rotherham vreo justificare să facă această schimbare? Da, pentru că atunci când a fost scrisă Biblia nu erau virgule. Semnele de punctuaţie n-au fost inventate decât cu patru secole în urmă, la scurt timp după inventarea artei tiparului. Este doar o convenţie modernă care indică faptul că scriitorul doreşte ca cititorul să facă pauze scurte în aceste locuri, ajutând astfel la înţelegerea textului. Dacă doriţi să vă convingeţi că nu există punctuaţie în manuscrisele vechi ale Bibliei, vă sfătuim să vizitaţi British Museum, şi acolo veţi găsi, lăsat deschis întro vitrină pentru a fi văzut, cel mai vechi manuscris al Bibliei. Ca şi celelalte două, este în greacă. Se numeşte: “Manuscrisul alexandrin”.
Fie că înţelegeţi limba greacă sau nu, veţi putea observa că toate cuvintele şi propoziţiile merg una după alta, nu există spaţiu între ele şi nu există nici o virgulă în tot manuscrisul. Aceasta înseamnă că virgula şi celelalte semne de punctuaţie, care apar în versiunea noastră engleză, nu sunt inspirate, ci au fost doar introduse de traducători pentru a arăta ceea ce ei credeau a fi înţelesul Scripturii.
Cei care au tradus Noul Testament în engleză credeau că “sufletele celor credincioşi trec imediat în glorie”, şi ca urmare au pus o virgulă după “Adevărat îţi spun”. Totuşi, noi am găsit că Isus şi apostolii Săi au spus că la întoarcerea Sa în slava Tatălui Său cu sfinţii Săi îngeri, credincioşii vor fi răsplătiţi şi cei răi vor fi pedepsiţi. În consecinţă, virgula ar fi trebuit pusă după “astăzi”. Isus a spus de fapt: “Cu adevărat îţi spun Eu astăzi, vei fi cu mine în Rai”. (Cuvântul grecesc esee poate fi la fel de bine tradus “tu vei fi” sau “vei fi tu”.) Vedem deci că Isus n-a contrazis cele spuse cu altă ocazie, nici n-a făcut o excepţie în cazul tâlharului pocăit.
Un exemplu de utilizare asemănătoare a cuvântului “astăzi” se găseşte în Deuteronom 30:16, “căci ţi-am poruncit azi să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău”. Când a rostit Isus cuvintele din textul nostru, faptul că El avea să devină vreodată împărat trebuie să fi părut lucrul cel mai puţin posibil. Fiind atârnat pe cruce, murind ca un criminal şi cu titlul “Împăratul Iudeilor” scris în batjocură deasupra capului Său, trebuie să fi părut dincolo de toate graniţele posibilului că El avea să primească vreodată un regat; dar când tâlharul I-a cerut lui Isus să-Şi amintească de el când va veni în Împărăţia Sa, Isus i-a onorat credinţa şi a spus: “Adevărat îţi spun astăzi — în această zi întunecată, când mor ca un criminal şi par a fi un impostor — vei fi cu mine în Rai”. Un alt motiv important pentru care Domnul nostru a folosit cuvântul “astăzi” a fost că în acea zi marele sacrificiu pentru păcatul lumii trebuia să se sfârşească, ceea ce avea să facă posibilă stabilirea Împărăţiei Sale.
Starea intermediară
Am văzut că Scriptura învaţă că este o stare intermediară, un timp de aşteptare între moarte şi răsplată. O mulţime de oameni care studiază Biblia au ajuns la această concluzie, dar din nefericire cei mai mulţi dintre ei se agaţă încă de ideea eronată a nemuririi sufletului. De aceea ei cred că sufletul în această stare intermediară este conştient, că poate gândi şi simţi, şi că ştie chiar mai multe după moarte decât a ştiut înainte. Haideţi să examinăm acest lucru.
Declară Scriptura că sufletul după moarte ştie mai multe decât a ştiut înaintea morţii sale? Uitaţivă în Eclesiastul 9:5: “cei morţi nu ştiu nimic”; de asemenea versetul 10: “Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune”. Apoi amintiţi-vă rugăciunea lui Ezechia: “Căci nu Locuinţa Morţilor Te laudă, nu moartea Te sărbătoreşte şi cei care s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în adevărul Tău. Cel viu, da, cel viu Te va lăuda, ca mine astăzi” (Isaia 38:18, 19). Din nou psalmistul ne spune în Psalmul 146:4, că omul când moare, “se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile”. Pare aceasta că ştie mai mult decât a ştiut înainte? În Psalmul 6:4 citim: “Întoarce-Te, DOAMNE, elibereazămi sufletul!” Apoi versetul 5: “Căci în moarte nu este aducere aminte de Tine; şi în Locuinţa Morţilor cine Te va lăuda?” Atunci nu este clar, dragi prieteni, că sufletul în această stare intermediară este într-o stare de inconştienţă, aşteptând trezirea învierii?
Numai când înţelegem ce este moartea putem vedea frumuseţea ilustraţiei, care este atât de des folosită în Vechiul Testament, somnul morţii. Ne amintim cum a spus Domnul: “Lazăr, prietenul nostru doarme”, şi când ucenicii Săi nu L-au înţeles, “atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit”” (Ioan 11:1114). Moartea este comparată cu somnul pentru că este o stare de inconştienţă. Dacă am intra într-o cameră unde doarme cineva, am putea face şi spune multe lucruri şi persona ar fi total inconştientă de prezenţa noastră atâta timp cât ar dormi. De aceea moartea este comparată cu somnul.
Aceasta este starea morţilor. Când omul moare, el îşi închide ochii, trece într-o stare de inconştienţă şi trece un anumit timp (ar putea fi săptămâni, ani sau secole), dar indiferent cât de lungă ar fi perioada, pentru acel om ar fi un gol complet. Cu alte cuvinte, pentru fiecare dintre cei care se vor trezi în dimineaţa învierii va fi ca şi cum ar fi dormit o clipă şi în clipa următoare s-ar fi trezit. Aceasta este starea morţilor. Ei sunt complet inconştienţi. Ei “nu ştiu nimic”.
Dar “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele” (Ioan 5:28, 29). Remarcaţi că Isus n-a spus: “toţi cei care sunt în fericire veşnică sau în chin veşnic”, ci “toţi cei din morminte”, starea morţii. “O, da”, spun unii, “aceasta se referă la trupurile celor morţi, nu se referă la sufletele lor; înseamnă că atunci când Isus cheamă sufletele celor mântuiţi şi ale celor pierduţi, ele vor zbura înapoi şi vor locui din nou în corpurile lor”. Dar nu aşa a spus Isus. Avem mărturia unanimă a ştiinţei şi a Scripturii că trupurile nu vor fi înviate. Ştiinţa arată că la moarte trupurile se dezintegrează, şi multe dintre ele ajung să fertilizeze plantele. Unii sunt mâncaţi de animale sălbatice sau de canibali şi ajung să formeze ţesuturile animalelor sau ale canibalilor. Este deci în mod clar imposibil ca acelaşi corp să învie.
Dar noi nu trebuie să ne sprijinim doar pe mărturia ştiinţei. Apostolul Pavel răspunzând la această întrebare, “Cum înviază morţii şi cu ce trup vor veni?” n-a spus: “Aceasta este o întrebare ciudată! De ce întrebaţi „Cum înviază morţii şi cu ce trup vor veni”? Nu şiţi că sufletul nu moare niciodată, şi doar corpul este cel care moare şi trebuie să fie înviat?” Nu! Pavel a spus: “Nebun ce eşti! … semeni nu trupul care va fi … Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei” (1 Cor. 15:35-38). Ce ar putea fi mai limpede ca aceasta? Atunci, nu corpul, ci sufletul este cel care moare, după cum citim în Isaia 53:12, despre Cristos: “El Şi-a dat sufletul la moarte” îtraducerea literală nouă, 2001 — n. e.ş. Atunci nu corpul, ci sufletul este cel care trebuie înviat; şi Dumnezeu va da fiecărui suflet un trup după cum doreşte, în funcţie de caracterul format în timpul vieţii sale.
Unde sunt morţii?
Din ceea ce am spus va fi limpede că răspunsul scriptural la întrebarea noastră este simplu: toţi morţii, buni şi răi, sunt întrun singur loc, în mormânt — nu în mormântul literal, ci în starea morţii. “Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână” (Eclesiastul 3:20). “Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri îinclusiv cei sleiţi în facerea de bineş. Prizonierii îmorţiiş sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; cel mic şi cel mare sunt acolo.” Iov 3:17-19.
Aşadar, învăţătura Scripturii este că morţii sunt morţi. Pare ciudat a fi necesar ca un lucru care este arătat atât de clar în Cuvântul lui Dumnezeu să trebuiască a fi dovedit. Motivul este că minţile majorităţii creştinilor au fost atât de încurcate de învăţăturile teologice ale trecutului, încât ei nu pot discerne mărturia limpede a Bibliei asupra acestui subiect.
În Vechiului Testament ebraic, cuvântul care este folosit pentru a desemna mormântul sau starea morţii, în care se odihnesc toţi morţii, este “şeol”. Acest cuvânt apare în total de 65 de ori în Scripturile ebraice. Totuşi, nu este tradus constant “mormânt”. De 3 ori este tradus “groapă”, de 31 de ori “mormânt”, şi de 31 de ori “iad”. Cuvântul “iad” apare în versiunea engleză a Vechiului Testament exact de 31 de ori, astfel că singurul cuvânt ebraic din Vechiul Testament care este tradus “iad” este “şeol”. Cuvântul ebraic “şeol” corespunde cuvântului grecesc “hades”, un cuvânt care apare în Noul Testament şi care înseamnă aceeaşi stare, starea morţii. Acest lucru este dovedit de faptul că apostolii Petru şi Pavel, în două locuri unde citează din Vechiul Testament unde apare cuvântul “şeol”, l-au tradus prin cuvântul grecesc “hades”. Comparaţi Psalmul 16:10 cu Faptele Apostolilor 2:27; şi Osea 13:14 cu 1 Corinteni 15:55, şi în ultimul text amintit remarcaţi că în Bibliile îengleze — n. e.ş cu referinţe, cuvântul “mormânt” are în dreptul lui, la margine, cuvântul “iad”.
Doctrina chinului veşnic, care s-a strecurat în Biserică odată cu îndepărtarea de la învăţăturile apostolice, a câştigat multă putere în timpul când oamenii îi chinuiau pe alţii pentru ceea ce ei numeau erezie. Cuvântul “iad” a fost asociat cu oribila teorie care spune că ar fi un loc de tortură, unde se presupune că demoni care nu pot fi atinşi de foc îi chinuie pentru totdeauna pe cei care au fost trimişi acolo de Dumnezeu. În nici un caz nu acesta este sensul originar al cuvântului “iad”. La început conţinea idea de loc “ascuns” sau “acoperit”, de aceea a fost o traducere destul de potrivită a cuvintelor “şeol” şi “hades”. Chiar şi astăzi cuvântul este folosit în sensul său originar în anumite regiuni agricole. “A pune cartofi în iad” nu înseamnă a-i “prăji”, aşa cum ar da de înţeles semnificaţia ortodoxă a cuvântului “iad”; însemnă a-i îngropa, a-i ascunde, a-i acoperi până la timpul cuvenit să fie scoşi.
Este foarte important să ştim că în Biblie nu există ideea de chin veşnic în utilizarea cuvintelor “şeol” şi “hades”. Să vedem ce a spus Iov: “Ah! de ai voi să mă ascunzi în Locuinţa Morţilor” (şeol) — ar fi o dorinţă ciudată dacă şeol ar fi un loc sau o condiţie de chin veşnic! — “de m-ai acoperi”. O, da! Acesta este gândul adevărat; şeolul este starea ascunsă — “până-|i va trece mânia şi de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine! Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască, încă aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Atunci mai chema şi |i-aş răspunde; şi |i-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale.” Iov 14:13-15.
În Osea 13:14, suntem asiguraţi că şeolul (iadul, starea morţii) va fi distrus. De aceea nu poate fi nici un fel de loc sau de stare veşnică. Versetul arată că starea morţii va fi nimicită prin înviere. Cuvintele profetului sunt: “Îi voi răscumpăra din puterea Şeolului (mormântului), îi voi scăpa de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a Morţilor (Şeol), unde îţi este nimicirea?” Apostolul Pavel, citând aceasta, exclamă la sfârşitul minunatului capitol despre învierea morţilor, din 1 Corinteni 15:55 : “Unde îţi este ţepuşul, moarte? Unde îţi este biruinţa moarte?”
Însuşi Isus, cel mai bun dintre oameni, a mers în iad — nu numai corpul Său, ci şi sufletul Său. Aceasta o aflăm din versetul care a fost deja menţionat, Faptele Apostolilor 2:27, citat din Psalmul 16:10: “Nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor”. Văzând că sufletul lui Isus a mers în iad, este clar că iadul nu reprezintă un loc sau o stare de chin veşnic, ci starea morţii. Aceasta este în acord cu afirmaţia profetului Isaia 53:12 — traducerea literală nouă, 2001, n. e.): “îIsusş Şi-a dat sufletul Său la moarte”.
Teoria obişnuită că morţii nu sunt morţi se presupune a fi susţinută de trei pasaje din Scriptură. Acestea sunt: (1) pilda bogatului şi a lui Lazăr, (2) arătarea lui Moise şi a lui Ilie pe Muntele Schimbării la faţă, şi (3) declaraţia lui Isus în legătură cu Avraam, Isaac şi Iacov, că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii. Să examinăm aceste trei pasaje.
Bogatul şi Lazăr
Din tot contextul acestui pasaj este evident că aceasta este o pildă. Dacă n-ar fi aşa, lecţia logică pe care am putea-o scoate din ea ar fi că nu vom intra niciodată în fericire veşnică dacă nu suntem nişte bieţi cerşetori plini de bube, şi că vom avea parte de chinul viitor dacă se întâmplă să purtăm in subţire şi purpură şi să mâncăm abundent în fiecare zi. În această pildă, Cristos învăţa un mare adevăr dispensaţional, adică, despre lepădarea evreilor şi aceptarea neamurilor în favoarea lui Dumnezeu. Dacă citiţi cu atenţie capitolul 32 din Deuteronom, veţi vedea că Isus doar a repetat într-un limbaj viu ceea ce deja spusese Moise. Uitaţi-vă în special la versetele de la 20 până la 29, şi de asemenea la ceea ce a citat Pavel din Deuteronom 32:21 în Romani 10:19, unde el arată că profeţia lui Moise se referă la lepădarea lui Israel ca urmare a respingerii Domnului Isus de către acea naţiune.
Omul bogat reprezintă naţiunea lui Israel, care la timpul când vorbea Isus mânca abundent în fiecare zi din favorurile şi promisiunile lui Dumnezeu. “Purpura” reprezintă faptul că evreii erau copiii Împărăţiei, naţiunea căreia îi aparţinea Mesia. “Inul subţire” simbolizează dreptatea atribuită lor prin sacrificiile tipice ale Legii.
Lazăr reprezintă pe aceia dintre neamuri care se temeau de Dumnezeu, dar erau “fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2:12). Singurele favoruri pe care le puteau primi erau fărâmiturile care cădeau de la masa abundentă a israeliţilor. Când femeia din Canaan Ia cerut Domnului nostru să-i vindece fiica, Isus a răspuns: “Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. … Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”” (Matei 15:21-28). Ca răsplată a credinţei sale, Isus i-a dat fărâmitura de serviciu dorit.
Datorită faptului că Israel L-a respins pe Isus ca Mesia, a survenit o schimbare pentru ambele clase. Clasa “Lazăr” a “murit”, adică a încetat să mai existe ca proscrişi şi au fost primiţi în favoarea lui Dumnezeu. Corneliu a fost primul dintre aceştia. Acceptându-L pe Cristos, au fost primiţi în sânul lui Avraam în calitate de copii adevăraţi ai credinciosului Avraam şi moştenitori ai promisiunilor pe care Dumnezeu i le făcuse lui Avraam. Galateni 3:7, 26-29; Romani 11:7-9; 12-25.
Ulterior, în anul 70 d. Cr., “bogatul” “a murit”, adică a încetat să existe ca naţiune şi ca reprezentant naţional al favorii lui Dumnezeu. De atunci evreii au fost în chin, şi marea prăpastie a prejudecăţilor Legii lor i-a împiedecat să-L primească pe Cristos şi să se întoarcă în favoarea lui Dumnezeu. Totuşi, alte Scripturi ne asigură că aceasta nu va fi întodeauna aşa, ci că “o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra plinătatea neamurilor” şi atunci “tot Israelul va fi mântuit”. Romani 11:25, 26.
Moise şi Ilie pe munte
Mulţi cred că Moise şi Ilie li s-au arătat ucenicilor şi lui Isus în persoană. Unii ca aceştia au omis să remarce că Isus le-a spus clar ucenicilor, că ceea ce au văzut a fost o viziune (Matei 17:9). Petru explică, în cea de-a doua epistolă a sa, că viziunea preumbrea glorioasa Împărăţie a lui Cristos.
Cuvântul redat “viziune” în greacă este horama. Acest cuvânt apare în total de douăsprezece ori în Noul Testament, şi de fiecare dată este redat în mod corespunzător “viziune”. Să luăm două exemple: în Faptele Apostolilor 9:11, 12 citim: “Şi Domnul i-a zis îlui Ananiaş: „Scoală-te, du-te pe strada care se numeşte „Dreaptă” şi caută, în casa lui Iuda, pe unul cu numele Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă şi a văzut în viziune pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea””. Omul văzut de orbul Saul din Tars a fost, în mod clar, nu o realitate, ci o viziune. În Faptele Apostolilor 12:7, 9 citim: “Şi iată, un înger al DOMNULUI a stat lângă el şi o lumină a strălucit în închisoare; şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat şi i-a zis: „Scoală-te repede!” …. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are o viziune” — horama. Petru credea că ceea ce văzuse era o viziune, şi n-a ştiut că a fost o realitate. Aceste exemple dovedesc faptul că acest cuvânt horama, folosit de Isus, arată că Moise şi Ilie n-au fost în realitate prezenţi pe Munte, ci doar păreau să fie acolo. Întreaga scenă a fost o viziune.
A spune că Moise şi Ilie au stat în realitate cu Isus pe Munte ar fi în contradicţie cu învăţătura Scripturii că Isus a fost primul înviat din morţi. Faptele Apostolilor 26:23; 1 Corinteni 15:20.
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii — Matei 22:32
Acest text este frecvent citat ca dovadă că morţii nu sunt morţi. Un studiu al contextului va arăta că Isus avea în vedere învierea, şi că pasajul învaţă exact contrar cu ceea ce se înţelege în general. Cuvintele Sale din versetul precedent sunt: “Cât priveşte învierea morţilor”. El nu spune, “învierea celor vii”, pentru că aceasta n-ar avea nici un sens. În vederea învierii Isus a putut spune cu adevărat că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Aceasta este în acord cu ceea ce spune apostolul Pavel în Romani 4:17: “Dumnezeu … înviază morţii şi … cheamă cele ce nu sunt ca şi cum ar fi”.
Alte două texte frecvent aduse ca sprijin al teoriei că la moarte credincioşii “intră imediat în glorie”, sunt: 2 Corinteni 5:8, unde apostolul Pavel spune că “ne place mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”, şi Filipeni 1:23, unde el exprimă: “aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos”. Totuşi, este evident din alte Scripturi (vezi 2 Timotei 4:8), că apostolul nu se aştepta să fie condus imediat în prezenţa Domnului în momentul în care îşi lăsa “cortul pământesc”. El ştia că trebuie să rămână adormit în moarte până la întoarcerea lui Cristos la ultima trâmbiţă, când la întâia înviere va fi trezit şi aşa va fi întotdeauna cu Domnul.
Cuvântul “să mă mut” din ultimul text nu este o traducere corectă a cuvântului grecesc analusai. În Luca 12:36 acelaşi cuvânt grecesc este redat “întoarcere”. Dar nici “întoarcere” nu exprimă exact sensul cuvântului analusai; traducerea literală este “să fiu dezlegat din nou”. Pavel era “strâns între două” lucruri — să trăiască sau să moară. Amândouă aveau avantaje, şi nu ştia ce să aleagă mai degrabă; dar “să fie dezlegat din nou” din închisoarea morţii de Domnul la a doua Sa venire era cu adevărat mult mai bine decât aceste două lucruri, şi aceasta dorea sincer apostolul mai presus de orice.
Două clase principale în starea morţii
Sunt două clase în starea morţii: morţii în Adam şi morţii în Cristos. Când Adam a păcătuit, sentinţa morţii a trecut nu numai asupra lui, ci şi asupra întregii rase umane încă nenăscute. Mulţi neagă aceasta şi spun că Dumnezeu n-ar condamna întreagul neam omenesc din cauza păcatului unui singur om; dar noi vedem această lege în acţiune în fiecare zi. Ei trec cu vederea faptul că prin legea eredităţii copiii suferă din cauza păcatelor părinţilor lor. Aşa cum spune profetul: “Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii” (Ieremia 31:29). A fost o viaţă spre moarte: Adam se îndrepta spre moarte şi o astfel de viaţă spre moarte a dat el rasei sale. Râul a fost contaminat de la izvorul său. În consecinţă, “nu este nici un om drept, nu, nici unul măcar”. Toţi sunt vinovaţi în faţa lui Dumnezeu şi de aceea toţi au fost pe drept condamnaţi la moarte.
Aceasta este cunoscută ca doctrina păcatului originar. Este exact ceea ce ne spune Pavel în Romani 5:12: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit”. Şi iarăşi în 1 Corinteni 15:22: “Şi după cum în Adam toţi mor …”. Scripturile nu învaţă nimic mai clar decât această doctrină a păcatului originar.
Cei care sunt morţi în Adam au fost condamnaţi la moarte din cauza păcatului înnăscut. Dumnezeu, Judecătorul cel drept, este sfânt. El urăşte păcatul şi nu putea permite nici unei fiinţe imperfecte, păcătoase, să aibă viaţă veşnică. În aceasta se vede dreptatea lui Dumnezeu; dar acum “Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Ioan 3:16.
Prin credinţă în Cristos nu se înţelege numai o formă mentală a credinţei care spune: “Cred că a existat un om ca Isus Cristos şi că El a fost răstignit de către romani”; nu o astfel de credinţă, ci o credinţă vie, care se încrede în Dumnezeu şi spune: “Cred că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât L-a dat pe Fiul Său să fie Mântuitorul omenirii şi cred promisiunea lui Dumnezeu că eu sunt îndreptăţit prin credinţa mea şi am pace cu El şi acum doresc să fac voia lui Dumnezeu în toate”.
Cei care practică această credinţă vie în Isus trec de la moarte la viaţă (vezi Ioan 5:24). Nu înseamnă că au viaţă în realitate; dar Dumnezeu le-o recunoaşte pentru că dreptatea Sa a fost satisfăcută prin moartea lui Cristos, şi ei au acceptat pregătirea pe care a făcut-o El în Cristos.
Înseamnă aceasta că aceia dintre noi care cred acum nu vor muri niciodată? Nu, dragi prieteni, dacă aşa ar fi cazul nici unul dintre apostoli n-ar fi murit. Şi mai este ceva. Când scăpăm de condamnarea care este asupra lumii şi căutăm să facem voia lui Dumnezeu, aflăm în Cuvântul Său sfânt că obţinem suspendarea condamnării pentru un scop special, şi dacă nu o folosim pentru acest scop, primim harul lui Dumnezeu în zadar; vezi 2 Corinteni 6:1.
Care este scopul special pentru care primim darul îndreptăţirii? Să vedem ce spune Isus cu privire la aceasta în capitolul 9 din Luca. În versetul 22 le explică ucenicilor Săi că El trebuia să sufere: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze”. Şi apoi în următoarele două versete El adaugă: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui”. Cu alte cuvinte, suntem îndreptăţiţi, adică suntem eliberaţi de sub sentinţa condamnării care rămâne încă asupra lumii şi am trecut din moarte la viaţă, doar pentru scopul special de a face ceea ce a făcut Isus, să ne dăm viaţa aşa cum a făcut El.
Aceasta este ceea ce ne spune Apostolul Pavel în Romani 12:1: “Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă”. I-ar putea spune lumii acest lucru? Nu. Unul care n-a fost îndreptăţit şi n-are pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, nu poate să-şi prezinte corpul ca o jertfă vie, pentru simplul motiv că n-are viaţă pe care s-o dea; viaţa a fost pierdută prin acţiunea dreptăţii. Acesta este mort în Adam.
Când urmăm exemplul lui Cristos, suntem recunoscuţi ca membri ai corpului Său. Aduceţi-vă aminte cum prezintă Pavel problema în capitolul 12 din 1 Corinteni: Isus este “capul”, şi noi, Biserica, urmaşii lui Cristos, suntem “trupul” Său şi membri, fiecare în parte. Toţi cei care sunt membri ai trupului lui Cristos, sunt de asemenea părtaşi la suferinţele şi la moartea lui Cristos. În capitolul 6 din Romani, versetul 3, Pavel spune: “Nu ştiţi că toţi îcasa credinţeiş câţi am fost botezaţi îscufundaţiş pentru Hristos Isus îdevenind membri ai corpului Săuş am fost botezaţi îscufundaţiş pentru moartea Lui?”
Astfel lumea în general este moartă în Adam, dar cei care au exercitat credinţa mântuitoare şi şi-au prezentat corpurile ca sacrificii vii, sunt morţi în Cristos. Morţii în Adam mor prin acţiunea dreptăţii; dar morţii în Cristos mor o moarte de sacrificiu. Dreptatea, chiar dacă a acceptat moartea lui Cristos, n-a putut-o cere, pentru că El a fost fără păcat şi moartea Lui a fost voluntară; dreptatea nu poate cere nici moartea urmaşilor lui Cristos, pentru că “nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Dragostea a fost cea care L-a constrâns pe Isus să-Şi dea viaţa pentru satisfacerea dreptăţii, şi dragostea este cea care îi constrânge pe membrii corpului Său să păşească pe urmele Sale, ale jertfirii de sine până la moarte.
Întâia înviere
Avem deci cele două clase principale din mormânt sau din starea morţii: morţii în Adam şi morţii în Cristos. În 1 Tesaloniceni 4:16 citim: “… întâi vor învia cei morţi în Hristos”. Şi în Apocalipsa 20:6 citim: “Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani”. În Romani 8:17 ni se spune că trebuie să suferim cu Cristos înainte de a putea fi glorificaţi cu El, dar apostolul adaugă: “… suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi”. “Demn de crezare este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El îCristosş, vom şi trăi împreună cu El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El.” 2 Timotei 2:11, 12.
Oferta este deschisă pentru toţi cei care au urechi de auzit Veştile bune, şi care îşi vor lua crucea în fiecare zi şi vor urma în urmele Învăţătorului. Dacă sunteţi credincioşi până la moarte, veţi primi coroana vieţii, şi apoi, când veţi domni cu Cristos, veţi fi ca El, pentru că veţi fi înviaţi în asemănarea gloriosului Său corp spiritual. Apocalipsa 2:10; 1 Ioan 3:2; Filipeni 3:21.
Învierea celor nedrepţi
Dar ce se întâmplă cu restul omenirii? Expresia “întâia înviere” implică faptul că va mai fi una, şi exact aceasta ni se spune în Scriptură. Va fi o înviere atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi (vezi Faptele Apostolilor 24:15). De ce vor fi ei înviaţi? Gândirea tradiţională spune că vor fi înviaţi pur şi simplu pentru a fi condamnaţi din nou. De aceea traducătorii Versiunii Autorizate a Scripturii englezeşti au tradus cuvântul grecesc krisis din Ioan 5:29, prin cuvântul “condamnare”, deşi înţelesul corespunzător este “judecată”, ca şi în Versiunea Revizuită. Isus a spus: “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele îSfinţii Vechiului Testament, precum şi urmaşii lui Cristosş, pentru învierea vieţii îîncercarea lor va fi trecut; ei se vor fi dovedit vrednici de viaţăş, iar cei care au făcut răul îcei nedrepţiş, pentru învierea judecăţii”. Krisis înseamnă o încercare sau o probă urmată de o sentinţă, sentinţă care va depinde de vinovăţia sau nevinovăţia persoanei. Cuvântul “criză” este derivat din cuvântul grecesc krisis. El este folosit cu referire la orice situaţie de afaceri în care problema nu este încă decisă; şi cei interesaţi sunt într-o stare de aşteptare încordată, aşteptând să vadă dacă rezultatul va fi succes sau eşec, viaţă sau moarte.
După ce sentinţa juridică a trecut, persoana nu mai este în această încercare; judecata lui s-a terminat. Lumea în general, cei nedrepţi, n-au fost niciodată în încercare ca indivizi. Încercarea strămoşului lor comun a avut loc la început în grădina Edenului, şi atunci a fost pronunţată sentinţa condamnării. Întregul neam omenesc s-a născut sub sentinţa condamnării, a fost “născut în nelegiuire şi conceput în păcat”, şi marea majoritate a murit fără să scape de acea condamnare, şi de aceea fără nici o încercare individuală. Spre deosebire de cei care au murit în Cristos, despre care Pavel a scris, “deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1), aceştia au murit fără credinţă adevărată sau fără credinţă în singurul Nume de sub cer, “dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. De aceea sunt numiţi nedrepţi; ei n-au fost îndreptăţiţi.
Relativ puţini dintre locuitorii pământului au auzit despre Cristos. Gândiţi-vă la milioanele şi milioanele care au murit înainte de a veni Fiul lui Dumnezeu să Se dea pe Sine Însuşi “ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6), şi privitor la care Pavel a scris că ei au fost “fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2:12). Gândiţi-vă la milioanele şi milioanele de oameni care trăiesc astăzi în ţările păgâne, care, fără să fi auzit de numele lui Isus, mor în proporţie de aproximativ 70.000 pe zi! Apoi gândiţi-vă la mulţimea vastă de oameni care, cu toate că au auzit, n-au înţeles Veştile bune de mare bucurie despre care îngerul a spus că vor fi pentru toţi oamenii! Nici unul dintre aceştia n-a avut o încercare individuală, deoarece condamnarea la moarte a trecut asupra lor datorită neascultării lui Adam, nu a lor proprie.
Ei vor fi aduşi din starea morţii ca să fie judecaţi, să fie încercaţi pentru viaţă sau moarte. Suntem asiguraţi de aceasta, deoarece ni se spune că Isus “prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru toţi” (Evrei 2:9), că “El este ispăşirea pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi”. 1 Ioan 2:2.
Scripturile dau învăţături clare despre faptul că Adam a vândut întregul neam omenesc păcatului, spre moarte (Romani 7:14), şi că Cristos a cumpărat întreagul neam omenesc cu sângele Său preţios, şi că “Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să stăpânească şi peste cei morţi şi peste cei vii” (Romani 14:9). Este de asemenea clar că singura cale prin care cineva poate obţine viaţă veşnică este prin credinţa în moartea şi învierea lui Cristos. Însuşi Isus ne spune: “Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6); iar Pavel ne spune că nici evreii, nici neamurile nu se puteau îndreptăţi prin fapte, şi din acest motiv Dumnezeu La trimis pe Fiul Său Isus Cristos “să fie ispăşire, prin credinţa în sângele Lui”. Romani 2:14, 15; 3:9, 10, 25.
De aceea Dumnezeu, Mântuitorul nostru, a aranjat astfel încât toţi să vină “la cunoştinţa de adevăr” (1 Timotei 2:4). Ceea ce Îi permite să facă aceasta, să fie “drept şi îtotuşiş să îndreptăţească”, este faptul că omul Isus Cristos, mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni, “S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; această mărturie a fost dată la timpul ei”.1 Timotei 2:5, 6.
Amintiţi-vă că noi nu suntem judecătorii celor care au avut şi a celor care n-au avut o deplină şansă de mântuire în timpul vieţii lor şi acesta este un lucru bun, pentru că oamenii sunt înclinaţi să fie severi în a-i judeca pe alţii. Veţi gândi că dacă cineva a avut o şansă de mântuire, evreii care L-au răstignit pe Cristos cu siguranţă au avut. Ei nu numai că au mers la o biserică şi au auzit un preot propovăduind despre Cristos, ei chiar L-au văzut în realitate pe Cristos, au auzit minunatul mesaj din propria Sa gură şi au văzut minunatele lucrări pe care le-a făcut, şi totuşi L-au răstignit! Voi însă veţi spune: dacă cineva a avut responsabilitate, acei evrei au avut, şi dacă cineva suferă o condamnare veşnică, acei evrei trebuie să sufere. Totuşi, iată ce a spus apostolul Petru: “Din neştiinţă aţi făcut aşa”. Şi Pavel a spus: “Dacă ar fi cunoscut-o îînţelepciunea tainică a lui Dumnezeuş, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”; şi “dumnezeul veacului acestuia”, Satan, “a orbit gândurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei” (1 Corinteni 2:8; 2 Corinteni 4:4). Domnul este judecătorul. El ştie cine este şi cine nu este responsabil, şi noi putem lăsa problema cu încredere în mâinile Sale.
Dacă Dumnezeu vede că cineva are acum deplină cunoştinţă în privinţa responsabilităţii sale, dar nu ascultă de Evanghelie, El nu va mai da încă o şansă unei asemenea persoane. Care ar fi rostul ei? Totuşi, trebuie să recunoaştem că Dumnezeu este plin de îndurare iubitoare, “căci în veac ţine bunătatea Lui”. În Evrei 6:4-6, El a dat un indiciu referitor la ceea ce El consideră a fi o şansă deplină.
Pe de altă parte, dacă Domnul vede că un individ n-a auzit niciodată, sau n-a înţeles niciodată suficient fericitul mesaj al mântuirii, acel individ va avea o şansă.
Totuşi, aceasta nu înseamnă o autorizare de a păcătui, sau a fi indiferent în timpul acestei vieţi, pentru că ni se spune că în viitor va fi o măsură de pedeapsă în conformitate cu măsura de responsabilitate actuală. “Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). În ziua de pe urmă va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora decât pentru poporul Israel, pentru că sodomiţii au păcătuit dintro ignoranţă mult mai mare decât evreii (Matei 11:23, 24). Putem lăsa această chestiune cu încredere deplină în seama Domnului.
Totuşi, avem această asigurare că după cum toţi oamenii au fost condamnaţi într-un singur om, Adam, şi nici unul dintre ei n-a fost întrebat dacă vrea sau nu să fie condamnat în Adam, tot aşa toţi oamenii, fie în timpul vieţii de acum, fie la înviere, vor obţine darul liber al îndreptăţirii la viaţă datorită unui Mântuitor, Isus Cristos. “Astfel, deci, după cum printr-o singură greşeală a venit condamnarea peste TO|I oamenii, tot aşa, printr-o singură faptă de dreptate a venit către TO|I oamenii o îndreptăţire a vieţii. Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.” Romani 5:18, 19.
Planul lui Dumnezeu
Căile şi gândurile lui Dumnezeu nu sunt căile şi gândurile noastre. Ele sunt mai înalte decât ale noastre ca cerul faţă de pământ (Isaia 55:8, 9). El este îndelung răbdător. Planul Său este să lase omenirea să treacă printr-o înspăimântătoare noapte de necaz şi moarte, ca o consecinţă a păcatului; şi El aşteaptă până când lecţia va fi pe deplin învăţată. Între timp, El îi selectează pe cei curaţi şi nevinovaţi, “copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite, în care strălucesc ca nişte lumini în lume” (Filipeni 2:15) — în total, o turmă mică. Buna plăcere a Tatălui este să le dea acestora Împărăţia (Luca 12:32), ca să poată lua parte la binecuvântarea lumii.
Deci, am văzut că lumea în general a fost condamnată în Adam şi că oamenii vor ieşi din starea morţii pentru prima lor încercare individuală. Acesta este scopul pentru care Cristos vine să împărăţească, “pentru că îDumnezeuş a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi” (Faptele Apostolilor 17:31). Există mare mângâiere în expresia “dovadă de netăgăduit”; remarcaţi că dovada de netăgăduit nu este dată numai unora, ci “tuturor”. Ce asigurare este să ştim că lumea va fi judecată de blândul şi smeritul Isus! Urmaşii lui Cristos vor fi asociaţi cu El în această muncă glorioasă, după cum este scris: “Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6:2). Acesta este motivul pentru care urmaşii lui Cristos trebuie să dezvolte roadele spiritului.
Cei care susţin că credinţa fără fapte este suficientă, îşi închid ochii la afirmaţiile limpezi ale Scripturii, că credinţa fără fapte este moartă. În 1 Corinteni 13:1-3 este declarat în mod solemn că putem avea toată cunoştinţa şi o credinţă aşa de mare încât am putea muta munţii, şi totuşi dacă nu avem dragoste nu ne ajută la nimic. Nimeni nu va fi comoştenitor cu Cristos decât dacă cu ajutorul lui Dumnezeu zideşte pe temelia credinţei şi a cunoştinţei suprastructura iubirii. Înainte de a ni se încredinţa lucrarea de judecare a lumii alături de Cristos, noi trebuie să dovedim că “iubirea” este marele imbold sau marea putere motivantă a tuturor cuvintelor şi faptelor noastre. Nu înseamnă că Dumnezeu aşteaptă de la noi perfecţiune în carne, dar noi trebuie să creştem în har şi în cunoştinţa despre Domnul nostru Isus Cristos, “şi să fim asemenea chipului Fiului Său” în măsura celor mai bune capacităţi ale noastre.
Dacă facem aceasta, încrezându-ne în sângele lui Cristos, vom fi acceptaţi, nu datorită propriului nostru merit, ci datorită meritului lui Cristos. După cum spune Pavel: “ne-a făcut să fim acceptaţi în Cel Preaiubit” (Efeseni 1:6 — traducerea Cornilescu revizuită, subsol). Cei care vor fi credincioşi până la moarte Îl vor auzi pe Domnul spunându-le: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Matei 25:21.
Cu toţii ştim că foarte puţini îşi iau crucea în fiecare zi şi învaţă să fie blânzi şi umiliţi şi iubitori aşa cum a fost Isus, şi deci nu suntem surprinşi când citim în Cuvântul lui Dumnezeu că “mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”, şi “strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află”. Aceşti puţini sunt sfinţii care vor fi privilegiaţi să stea cu Cristos pe tronul Său, (Apoc. 3:21). Ascultaţi cuvintele gingaşe ale Bunului păstor adresate nouă celor care Îl iubim şi facem tot ce putem pentru a-L asculta: “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia”. Luca 12:32.
Ziua de judecată a lumii
De obicei se crede că aceasta este o zi de douăzeci şi patru de ore, dar Petru vorbind despre ziua judecăţii spune: “Preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi”. 2 Petru 3:8.
În “ziua” de judecată a lumii, domnia de o mie de ani a lui Cristos, condiţiile vor fi în cele mai multe privinţe opuse celor prezente. Timpul de acum este o noapte de necaz, suferinţă şi moarte. Aceea va fi ziua perfectă când “durerea şi gemetele vor fugi”. O teologie falsă i-a învăţat pe oameni să le fie teamă de ziua de judecată, în timp ce Scripturile vorbesc despre ea ca despre un timp de bucurie — “Închinaţivă înaintea DOMNULUI în splendoare sfântă; tremuraţi înaintea Lui, tot pământul! Spuneţi printre popoare: „DOMNUL împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină”. El va judeca popoarele cu dreptate. Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să urle marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să cânte de bucurie înaintea DOMNULUI! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa”. Psalmul 96:9-13.
În ziua aceea pământul va fi plin de cunoştinţa Domnulului după cum apele acoperă marea, şi nu va mai fi necesar ca cineva să se urce pe un loc înalt sau la o tribună ca să spună oamenilor despre Domnul, pentru că toţi vor cunoaşte pe Domnul de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei (Isaia 11:9; Ieremia 31:34). Acela va fi un timp cu adevărat glorios. Va fi în contrast marcant cu timpul prezent când “întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele” (Isaia 60:2). Întradevăr foarte puţini Îl cunosc pe Dumnezeu în acest timp. Există un văl peste ochii şi peste inimile oamenilor, vălul necredinţei. Mulţi cred că Dumnezeu este o fiinţă care, în răzbunarea Sa, chinuieşte oamenii pe vecie. Un preot, Reverendul Jonathan Edwards, credea că după moarte el va fi schimbat aşa încât va fi capabil să privească prin deschizătura cerurilor şi să-şi vadă tatăl, mama şi copilaşul zvârcolindu-se în chin, şi se va întoarce şi va lăuda pe Dumnezeu mai tare. Încă sunt mulţi care cred că Biblia învaţă chinul veşnic. Nu cu mult timp în urmă, doi oameni au fost condamnaţi în Glasgow pentru că au aruncat un câine într-un cuptor şi au urmărit agonia lui până când a murit. Judecătorul a caracterizat pe bună dreptate comportamentul lor ca fiind brutal. Totuşi, mulţi care s-ar îngrozi doar la simpla istorisire a unei astfel de brutalităţi, susţin că ei cred că Dumnezeu chinuie, nu câinii, ci fiinţele umane, nu pentru câteva momente până ce moartea încheie suferinţa, ci pentru toate eternităţile! Ce concepţie îngrozitoare despre Dumnezeu!
Inimile noastre se bucură să aibă fericita asigurare a Cuvântului lui Dumnezeu, că în glorioasa domnie Milenară a lui Cristos, ziua de judecată a lumii, ochii tuturor oamenilor vor fi deschişi să vadă că “DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE”. Uitaţi-vă în capitolul 25 din Isaia la cele spuse de profet despre acea glorioasă Zi Milenară! “Şi pe muntele acesta îîmpărăţieş, înlătură vălul care acoperă toate popoarele şi învelitoarea înecredinţeiş care înfăşoară toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie îprin învierea morţilorş: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele …. În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este DOMNUL, pe El Îl aşteptam; acum să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”” (Isaia 25:7-9). Remarcaţi, dragi prieteni, că după ce oamenii ies din mormintele lor, Dumezeu îi va mântui!
Mai sunt încă multe privilegii pentru omenire. În vârsta prezentă calea spre viaţă este îngustă şi “puţini sunt cei care o află”. Satan încă “răcneşte ca un leu”, căutând pe cine ar putea devora. Dar în Vârsta Milenară va fi stabilită “calea sfinţeniei” — nu o cale îngustă şi dificilă, ci o cale mare, o cale uşoară, pe care nici cei fără minte nu se vor rătăci. Şi pe ea nu va fi nici un “leu”, pentru că Satan va fi legat în timpul Miei de ani (Isaia 35:8-10; Apocalipsa 20:2). Influenţa rea a lui Satan va fi restrânsă. Nici un rău social şi nici un alt rău nu va mai fi permis.
Un motiv important pentru care oamenii persistă în a face rău în timpul prezent este că ei nu sunt întotdeauna pedepsiţi imediat pentru fiecare faptă sau cuvânt păcătos. După cum a spus înţeleptul: “Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău” (Eclesiastul 8:11). Nu este oare adevărat acest lucru? De ce sunt închisorile noastre pline de deţinuţi? Din simplul motiv că oamenii recunosc că şansele de a scăpa de pedeapsă sunt mari, şi ei sunt dornici să-şi asume riscul de a fi condamnaţi. Când Cristos va fi regele care va domni, această stare rea va fi desfiinţată. În Isaia 26:9 ni se spune că atunci când judecăţile Domnului sunt pe pământ, locuitorii lumii vor învăţa dreptatea. În ziua acea Domnul nu va mai permite răul. Va fi o măsură dreaptă de pedeapsă pentru fiecare faptă şi cuvânt păcătos, şi această pedeapsă va duce la reformarea caracterului.
Pe de altă parte, conform psalmistului: “În zilele lui îale lui Cristosş, cel drept va înflori” (Psalmul 72:7). În această privinţă condiţiile de asemenea vor fi opuse celor de acum. Atunci va fi mai uşor să faci bine decât să faci rău, pe când în prezent este mai uşor să faci rău decât bine. Când judecăţile Domnului vor fi pe pământ, când fiecare faptă şi cuvânt păcătos vor fi pedepsite şi fiecare faptă şi cuvânt drept vor fi răsplătite, oamenii vor ajunge repede să recunoască iubirea, dreptatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Să ne mirăm că în acel timp “locuitorii lumii vor învăţa dreptatea”?
Credem că domnia Milenară a lui Cristos este foarte aproape, chiar la uşă; dar noi nu trebuie să înţelegem că pacea şi dreptatea perfecte vor predomina chiar de la început. Mulţi au idei false în privinţa Mileniului. Ei cred că în momentul începerii Mileniului toţi oamenii şi toate lucrurile vor fi imediat perfecte. Dar nu acesta va fi cazul. Vorbind despre noile ceruri şi noul pământ care vor fi stabilite, când Cristos Îşi va lua marea Sa putere şi va începe să domnească, profetul spune: “Nu vor mai fi în el copii care trăiesc puţine zile, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri în vârstă de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos” (Isaia 65:20). Aceasta arată că unii vor fi păcătoşi în acea Zi Milenară, şi că cei incorigibili vor avea o încercare de cel puţin o sută de ani. Apostolul afirmă clar (1 Corinteni 15:25) că Cristos “trebuie să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale”. Cu alte cuvinte, Mileniul nu va fi un timp de pace şi dreptate perfectă; va fi “ziua” hotărâtă de Dumnezeu cu scopul de a stabili pacea şi dreptatea perfectă (Faptele Apostolilor 17:31).
Mai întâi este necesar ca împărăţiile acestei lumi să fie înlăturate şi să fie stabilită Împărăţia Domnului nostru. Aceasta înseamnă că va fi un scurt timp de necaz mare. Atât Daniel cât şi Cristos îl numesc un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele (Daniel 12:1; Matei 24:21). Vedem semnele acestei strâmtorări apropiindu-se chiar acum. Fără îndoială necazul va veni, în principal prin conflictul dintre muncă şi capital. Va fi un timp de necaz mult mai mare decât Revoluţia Franceză, pentru că va fi în întreaga lume. Dar norul întunecos are o margine argintie, pentru că pe ruinele împărăţiilor prezente va fi stabilită Împărăţia lui Cristos; şi apoi “din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul”. Isaia 2:4.
Către sfârşitul Mileniului, toată omenirea va fi fost restaurată la perfecţiunea pierdută de Adam, natura umană perfectă; şi întregul pământ va fi restaurat la starea fostului paradis (vezi Faptele Apostolilor 3:21; Isaia cap. 35). Atunci, mia de ani fiind sfârşită, Satan va fi eliberat pentru o scurtă perioadă (Apocalipsa 20:3). “De ce?” vor spune unii, “aceasta va strica totul! De ce va trebui Satan eliberat după ce paradisul va fi restaurat?”
Când Adam şi Eva au fost la început puşi în grădina Edenului, ei au fost perfecţi, dar Dumnezeu i-a permis lui Satan să-i încerce. De ce? Ca să le încerce credincioşia faţă de El şi faţă de dreptate. Ei au căzut. Păcatul a intrat în lume şi prin păcat moartea; de aceea există tot suspinul, durerea şi plânsul din prezent, care au continuat timp de şase mii de ani, şi prin ele oamenii au învăţat lecţia amară că păcatul este peste măsură de păcătos (Romani 7:13). Cristos va începe în curând domnia Sa glorioasă. El va chema morţii şi toţi vor ieşi din starea de moarte. Cei care în trecut au fost părtaşi la suferinţele şi moartea lui Cristos vor lua parte la gloria Sa, şi vor domni împreună cu Cristos şi vor judeca pe toţi cei care au murit în Adam. Oamenii vor fi ridicaţi treptat până la perfecţiunea pierdută de Adam, şi apoi, după ce vor fi învăţat binecuvântările dreptăţii şi valoarea supunerii faţă de Domnul, lui Satan i se va permite să-i încerce. De ce? Pentru acelaşi motiv pentru care i s-a permis să-i încerce pe Adam şi pe Eva — să le probeze credincioşia faţă de Dumnezeu şi de dreptate. Nu ştim cât de mulţi vor cădea, dar cu siguranţă după experienţa lungă atât cu păcatul cât şi cu dreptatea, comparativ puţini îl vor urma pe Satan, pentru că toţi vor fi avut experienţa practică a iubirii şi dreptăţii lui Dumnezeu. Cei care vor cădea vor fi distruşi în moartea a doua.
Moartea a doua
Prima moarte este moartea în Adam, dar moartea a doua nu va fi în nici un sens datorită lui Adam. “În zilele acelea nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă îpăcatş şi copiilor li s-au sterpezit dinţii”, ci fiecare îcare va muriş va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă, i se vor sterpezi dinţii!” (Ieremia 31:29, 30). În Veacul Milenar fiecare va primi o încercare individuală, şi toţi cei care vor muri, vor muri ca rezultat al propriului lor păcat, nu din cauza păcatului lui Adam. Aceasta va fi cea de-a doua moarte a lor, prima fiind cea pe care au suferito în trecut pe seama neascultării lui Adam. Romani 5:12, 18.
Moartea a doua este ilustrată ca “un iaz care arde cu foc şi cu pucioasă” (Apocalipsa 21:8), un simbol foarte puternic al unei astfel de nimiciri — o moarte din care nu va mai fi înviere: pentru că “Hristos … nu mai moare”, nu va mai fi o a doua răscumpărare a păcătoşilor (Romani 6:9). La această a doua moarte se face frecvent referire în versiunea grecească a Bibliei ca “Gheena”, unul dintre cele trei cuvinte traduse “iad” în Noul Testament englezesc. “Gheena” este forma grecească a numelui “Valea Hinnom”, valea situată imediat în afara Ierusalimului, mai jos de Muntele Sionului. Acesta a fost un loc de distrugere a gunoiului cetăţii. Focul era păzit ca să ardă constant în ea, iar pucioasa era adăugată pentru a susţine procesul distrugerii. Tot gunoiul cetăţii era aruncat în ea, precum şi corpurile criminalilor, aceasta ca să semnifice că ei nu erau vrednici de o înviere.
Vedem deci că nu este nici o idee de chin asociată cu Gheena, moartea a doua. Înseamnă o stare de distrugere pentru veşnicie. Exact aceasta spune psalmistul: “DOMNUL păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc şi nimiceşte pe toţi cei răi” (Psalmul 145:20), nu-i păstrează în nici o stare, oricare ar fi ea.
Răsplata celor credincioşi
Pe de altă parte, celor care se vor împotrivi lui Satan şi vor fi loiali lui Dumnezeu şi dreptăţii, care Îl vor iubi pe Domnul Dumnezeul lor cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea, şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi, vor trece dincolo în veacurile care urmează, când “moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Numai cei care I se închină lui Dumnezeu în spirit şi în adevăr vor obţine starea de fericire eternă ca fiinţe umane perfecte pe un pământ perfect. Atunci, când prima domnie (a lui Adam) va fi restaurată, marele plan de mântuire al lui Dumnezeu va fi complet, şi rugăciunea cu care Domnul nostru i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage, “Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” va fi împlinită. Mesajul îngerului, “Vestea bună care va fi o mare bucurie pentru tot poporul” va fi împlinit. Luca 2:10.
În concluzie, sperăm că toţi vor recunoaşte faptul că deşi această restaurare pământească este o răsplată glorioasă pentru cei credincioşi, noi cei din acest Veac putem aştepta o stare mai înaltă. Serviciul nostru înţelept este să ne luăm crucea acum şi să-L urmăm pe Cristos. Dacă facem aceasta şi dacă suntem credincioşi până la moarte, vom domni cu El ca fiinţe spirituale glorioase de natură divină (vezi 2 Petru 1:4). Principala noastră cauză de bucurie va fi posibilitatea de a coopera cu Isus în a distribui toate acele minunate binecuvântări acestui pământ sărac şi blestemat prin păcat; pentru că, nu este oare mult “mai ferice să dai decât să primeşti”?
Sperăm că aceste cuvinte vă vor ajuta să înţelegeţi şi să apreciaţi Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât înainte, şi că astfel iubirea voastră pentru Dumnezeu şi pentru dreptate va creşte.
Traducere din limba engleză.
Titlul original “Where are the dead?”
scrisă de John Edgar în 1908
(Ca si in multe alte situatii,mortul este vinovat,iar zdrentele albite cu șpagate continua …) Percheziții la INML: cinci medici, vizați într-un dosar de mușamalizare a unui caz soldat cu moartea unei paciente;(Droguri cu multe,multe stele ) Cine este șeful de Poliție care organiza petreceri cu droguri în locuința sa. Denunțătorul său: „Știu de la traficanți că îi apară de 10-15 ani”; Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea; (Daca ne nastem din nou,nu din samanta SATANEI GLOBALII ci,din Samanta lui Dumnezu (Luca 8/11,putem fi eliberati de…) „Mizerabilii”; (Iata de ce mulgatorii-LIPITORILE ROMANIEI NU AGREAZA un Elon Musk al României?) Guvernul României: „Caracatița” care devorează bugetul „muls” de la români: 164 de autorități, 75 de secretari de stat și un număr SECRET de consilieri; Secrete de-secretizate; Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi suntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei; Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi suntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei; (Si deputatul rozaliu, tovarasul lui Adrian Nastase ori Oprisan al Vranceoaiei calca pe cadavre…) „Regele asfaltului din Vrancea”, fost deputat PSD, a împușcat în cap un om la vânătoare. L-a confundat cu un mistreţ; (Precum in Romania vaduvita de un MINISTRU (NE)KENEEDYAN si in AMERICA –sanatatea este otravita nu doar cu vaccinuri facatoare de miliardari…) RFK JR. ȘI ELON MUSK DECLARĂ RĂZBOI FRAUDEI HHS: „ELIMMINĂM CORUPȚIA DIN INTERIOR” – UN VIDEO TREBUIE VAZIT! (Asa se-ntrupeaza burghezia globalie!) 22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat ; (Cine vindeca spitalele de coruptie, șpaga, incompetentă si cine le apara de dusmanii poporului?) Ministrul Sănătăţii, despre infestarea cu ploşniţe de la Institutul ”Marius Nasta” din București: E o situaţie sub control! Europa a fost ajutata de (America a injectat binete in Europa,dar inima ei s-a alipit de porno-sodomie,minciunie,idolatrie- NEO-BABILONIE si…) JD Vance: Europa este în pericol de sinucidere civilizațională; JD Vance: Obiectivul globalizării nu a fost reducerea inegalităților, ci, dimpotrivă, menținerea lor;
(Pentru a afla cum a devenit PeSeDia-burghezie globalista,nu uitati de…) ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație; (Sa nu uitam niciodata cum au fost rasplatiti justitiarii cu pensii speciale…) Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului; (Orice tara cladita pe coruptie,minciuna,hotie etc devine desertaciune si…) Oltchim, iertat de datorii si vandut cu dedicatie; Privatizarea deconspirarii; Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’! (Ca si intr-o ROMANIE reformata,primenita,birocratia se preda!) TRUMP ANULĂ TAXA PENTRU TOATE ORELE SUPPLIMENTARE – BIROCRATII TIPA, SÂNGERĂRI DE STAT, MUNCITORII CÂȘTIGĂ! VIDEO TREBUIE VEZI! BOOM! Rusia cere teritoriul Ucrainei în discuțiile de pace ale SUA – Trump spune că nu! (Libertinaj silvic in schimbul voturilor,pe banii contribuabililor…) Bonusul de 100.000 € la pensionare în Romsilva a fost „52.000 € în mână”. Șefii Regiei, audiați în Comisia pentru mediu; (Cand un popor este intre doua luntrii sodomo-gomorite,nu poti avea si sufletul in RAIUL AMERICAN…) Guvernul SUA anunţă că suspendă ridicarea vizelor pentru români, fără a indica pentru cât timp; (Dupa Apocalipsa Iliesciana/Pesediana,urmeaza cea Putiniana…) Generalul american în rezervă Ben Hodges: Europa va trebui să suporte consecinţele dacă se va încheia un acord dezavantajos sau dacă Ucraina cade. În câţiva ani, Rusia o să vă bată la uşă, dacă nu chiar mai devreme; Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar; Plagiatul rămâne la mare cinste în Ministerul de Interne; Eugen Ionescu: „Comunismul este cea mai mare escrocherie a secolului 20”; „Teze și antiteze la Paris”, 1985: Jorge Luis Borges; Patriarhul prigonitor; FAUCI și GATES ACUZATI: „AU INJECTAT LUMEA CU CANCER” – UN ONCOLOG DE TOP CHEAMA LA DREPTATE! „Moscova și SUA sunt unite de un dușman comun – Europa”. Avertismentul unui fost șef al KGB;
Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți; (Ies hotii aghezmuite si de sub patrafirul VATICANULUI…) Inițiativele NESARA GESARA dezvăluie căderea băncilor corupte, colapsul pieței de valori și corporațiile de stat profunde din Vatican…Demascarea Nesfintei Treimi; 100 de cărţi de citit într-o viaţă; Cărți Celebre de Citit Într-o Viață; Marile Sperante de Charles Dickens By Charles Dickens; CARTELUL BLACKROCK — CARNEA, MEDICAMENTUL ȘI BANII AMERICII SUB CONTROL- MONOPOL! RFK JR. EXPUNE ADEVĂRUL — ESTE TIMPUL SĂ LE RUPEȚI; Richard Dawkins, „cel mai cunoscut ateu din lume”: Nu pot fi sigur ca Dumnezeu nu exista; Trump, Putin, Xi și noua epocă imperială. Conducătorii Americii, Rusiei și Chinei urmăresc acum cu toții expansiunea teritorială (opinie Financial Times); Si Iliescu lucreaza la editarea pomelnicului cu porno-gomoreii elitisti din Rom. Pesediana… Si Iliescu lucreaza la editarea pomelnicului cu porno-gomoreii elitisti din Rom. Pesediana…BOMBĂ! Lista numelor de pedofili de la Hollywood, Deep State, CIA, companii majore, politicieni, Vatican, vizitatori de pe „Insula Pedofililor” Epstein – Pedofilii Deep State expuși!… (Daca esti un batran prin ”pensiunile”tarii,esti terminat cu zile!Dar si cei mici,inca din pruncie sunt tepuiti-batjocoriti!) O grădiniță din Constanța hrănea copiii cu porții de 6 grame de carne. ”Curcubeul Magic” de pericole pentru cei mici; Cum au evoluat „patrioții” de-a lungul timpului; (De la vatican la ciordracu…va matura taifumul Trumpian… ) Raport bomba Judy Byington: Trump declară miercuri. 2 aprilie 2025 ca Ziua Eliberării = Eliberarea banilor Nesara/Gesara către oameni = Resetarea monedei globale la monede aur/suportate cu active salvează economie. Republica restaurată printr-un GCR: Actualizare din sat. 29 martie 2025; Torturarea CIA, uciderea copiilor în experimente de control mental, partea a treia; Descoperirea straturilor agendei de supraveghere globală – Dezvăluirile unui denunțător; Raport bomba Judy Byington: Israelul este ultimul. Sionismul = Mafia Khazariană Evreii falși = Îl venerează pe Satana prin tortură, viol, sacrificiu de copii pentru a controla sistemul bancar mondial, astfel încât să poată conduce. . . Andrei Marga: Noua relație a supraputerilor;
Exploziv! Discursul profesorului Jeffrey Sachs în Parlamentul European, în cadrul dezbaterilor „Geopolitica păcii” (II); Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni; Privatizarea în România – un jaf naţional; Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale; SUPER SECRET: ÎNCHISOAREA SUBTERANĂ A LUI TRUMP DIN GROENLANDA — AL DOILEA GUANTANAMO A AMERICII ȘI TEMNIȚA DE STAT ADINCĂ DE SUB GEACĂ; Eric Jon Phelps-interviu- Publicat de misu croitor august 21, 2013Publicat în Descoperind profetiile, Noua Ordine Mondială, Semnele timpului; Calciu Dumitreasa ANUL 2005 „NU VĂ LĂSAȚI ADEMENIȚ!”… Secrete de-secretizate; (Inteligenta fara suflet ne va…”ajuta”) Cele mai inutile facultăți din prezent, conform Inteligenței Artificiale. Pe locul 1 este o specializare foarte căutată; (Pomelnicul) RECENSĂMÂNTUL RUINĂRII ROMÂNIEI; Gropari ai Românieii; Adevăraţii gropari ai României; (Platim taxe pentru distrugere…) Înarmarea Europei este o imbecilitate extrem de riscantă; Motive uriaşe de îngrijorare; (Inainte de intronarea cenzurii APOCALIPTICE…) Marius Tucă vs. cuibul dictatorilor frustrați din CNA – România; Lungul drum al Armatei române spre secolul 21; (Au compromis ”fratietate” cu Hristos,pentru a se legionariza…) Ce înseamnă să fii frate de cruce: obiceiul din Evul Mediu regăsit în tradiţia românească, interzis de Biserică şi legătura cu Mişcarea Legionară; (Ca si dusmanii subterani ai Poporului Roman… cei din America sunt scosi la iveala …) Trump DOAR a aprobat cel mai RĂU COȘMAR din Deep State! Protocoalele Înțelepților și conspirația finală
///////////////////////////////////////
(Ca si dusmanii subterani ai Poporului Roman… cei din America sunt scosi la iveala …) Trump DOAR a aprobat cel mai RĂU COȘMAR din Deep State!
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
BOOOM! TRUMP DOAR A DISTRUS STAREA ADÂNCĂ! Mlaștina intră în panică, mass-media minte, iar elitele corupte PIERD CONTROLUL! Patrioți, RĂZBOIUL pentru America este PORNIT – Trump are doar 16 luni pentru a zdrobi statul profund, a-i expune pe trădători și a ne lua înapoi țara! Majoritatea tacuta este mai tare ca niciodata! SUNAȚI, LUPTAȚI, DISTRIBUIȚI — E TIMPUL SĂ TERMINAȚI MUNCA-LUPTA!
PATRIOȚI, A VENIT TIMPUL. MLAȘINA ESTE PE CARE SĂ FIE DRENATĂ — PENTRU BINE!
De ani de zile, Statul Adânc ne-a INFILTRAT guvernul, ne -a SABOAT democrația și- a distrus înseși fundațiile marii noastre națiuni. Au crezut că au câștigat. Au crezut că Trump E terminat. AU FOST OMORAT GREȘIT.
Președintele Donald J. Trump s-a întors la putere și se mișcă MAI RAPID și MAI SIGUR ca oricând pentru a ERADICA instituția coruptă ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA.Aceasta nu este doar o altă bătălie politică. ACESTA E RĂZBOI. Și noi — patrioții neînfricați, neclintiți și de neoprit ai acestei națiuni — LUAM AMERICA ÎNAPOI.
URGENT: TRUMP AI NUMAI 15 LUNI PENTRU A EXECUTA PLANUL!
Brigit Gabriel, o voce puternică în mișcarea conservatoare, a emis un avertisment dur: Trump NU ARE patru ani pentru a remedia această mizerie – ARE DOAR 15 LUNI!
Mandatul de mijloc din 2026 ar putea transfera controlul Congresului înapoi în mâinile stângii radicale, anti-americane. Dacă pierdem, ÎL VOR ÎNCHIDE.Asta înseamnă că fiecare politică, fiecare decizie, fiecare acțiune trebuie executată CHIAR ACUM.Nu există așteptare, nici negociere, nici compromis. TREBUIE SĂ IMPINGEM MAI TRIN CA ORICĂ PENTRU A ADOPTA AGENDA LUI TRUMP ÎNAINTE DE A FI PREA TARZI.
Rugați-vă pentru ce este mai bun, pregătiți-vă pentru ce este mai rău – Fiți gata: DUMNEZEU BINECUVENTEȘTE AMERICA !!! DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI!!!
Det. Aici
https://amg-news.com/exposed-boom-trump-just-approved-the-deep-states-worst-nightmare/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2217
////////////////////////////////////////////////////
(Au compromis ”fratietate” cu Hristos,pentru a se legionariza…) Ce înseamnă să fii frate de cruce: obiceiul din Evul Mediu regăsit în tradiţia românească, interzis de Biserică şi legătura cu Mişcarea Legionară
Bogdan Dobre
Ce înseamnă să fii frate de cruce. Conceptul de frate de cruce există încă din perioada Evului Mediu, dar a luat şi alte forme de-a lungul timpului, fiind regăsit inclusiv în tradiţia românească.
Ce înseamnă să fii frate de cruce. Ceremonia cu rădăcini în Evul Mediu
„Adelphopoiesis, fraternitas iurata“ sau „ordo ad fratres faciendum“ se referă la o ceremonie care era practicată de unele biserici creştine în Evul Mediu, iar în Europa până la începuturile Epocii Moderne, pentru a uni două persoane de acelaşi sex, de regulă bărbaţi. Din punct de vedere etimologic, cuvântul adelfopoiesis (a înfrăţi) provine din limba greacă de la cuvintele adelphos (frate) şi poio (fac). Prima descriere modernă despre acest ritual datează din 1914, teologul rus Pavel Florenski explicând elementele fundamentale ale ceremoniei. Astfel, acesta preciza că cei care se înfrăţesc stau în faţa altarului, între ei se găsesc o cruce şi Sfânta Scriptură, cel mai în vârstă se aşază în partea dreaptă, iar cel mai tânăr în stânga, conform Wikipedia.De asemenea, în acest timp se citeau rugăciuni şi litanii care cer ca cei doi să fie uniţi în dragoste şi li se amintesc exemplele de prietenie din istoria creştinismului. Urma ca cei doi să fie legaţi cu o curea, cu mâinile puse pe evanghelii, iar o lumânare aprinsă i se înmâna fiecăruia. După ce li se citeau mai multe versete din Biblie, cum sunt Corinitieni I de la 12:27 la 13:8 (în care apostolul Pavel vorbeşte despre iubire) şi Evanghelia lui Ioan de la 17:18-26, li se spunea Tatăl Nostru, apoi primeau sfintele daruri dintr-o cupă comună şi erau conduşi lângă altar, unde se cânta troparionul „Doamne, priveşte din Cer şi vezi”.Fraţii de cruce se sărutau apoi reciproc, iar cei prezenţi cântau psalmul 133:1 (Cât de bine, cât de dulce trăiesc toţi fraţii împreună). Printre rugăciunile citite se număra şi cea în care se spune: „Doamne Atotputernic, care ai existat înaintea tuturor timpurilor şi vei fi veşnic, care ai coborât între oameni prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, trimite tu Sfântul Duh către slujitorii tăi (nume) şi (nume), pentru ca să se iubească unul pe celălalt precum sfinţii apostoli Petru şi Pavel; Andrei şi Iacob; Ioan şi Toma, Iacob, Filip, Matei, Simon, Tadeu, Matia; precum sfinţii martiri Sergiu şi Bacchus, aşa cum Cosmin şi Damian, nu pentru dragoste trupească, ci pentru încredere şi iubire faţă de Sfântul Duh, şi ca în fiecare zi din viaţa lor să păstreze iubirea. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, amin!”Mai mult, în cazul când legământul nu se făcea în faţa unui preot care să celebreze o slujbă, jurământul se depunea în faţa altarului şi se destăinuiau comunităţii în poarta bisericii. Exista, de asemenea, obiceiul ca fraţii de cruce să fie înmormântaţi împreună, după cum arată numeroase morminte din Anglia şi Irlanda în care sunt îngropaţi doi bărbaţi, cu pietre inscripţionate cu mesaje de tipul: „Iubirea i-a unit în această viaţă, pământul să-i unească în moarte.”
Ce înseamnă să fii frate de cruce: descrierea satirică a ritualului şi legătura cu homosexualitatea
Ritualul a fost descris pe teritoriul Europei Apusene, între 1146-1223, de Giraldus Cambrensis, într-o scriere latină satirică, exagerată, unde se arăta că această practică îmbină elementele creştine cu cele păgâne. „Între multe înşelătorii ale ostilului fel de a fi, una este deosebit de instructivă. Sub pretextul de religiozitate şi pace, se uneşte bărbatul cu cel cu care vrea să fie înfrăţit într-un loc sfânt. Întâi, realizează un legământ spiritual (compaternitatis foedera). Apoi, se conduc unul pe celălalt de trei ori în jurul bisericii şi înaintea altarului, în prezenţa moaştelor sfinte se depun multe jurăminte. La sfârşit se unesc definitiv prin celebrarea unei slujbe şi a unor rugăciuni de către preot, ca şi cum ar fi vorba de o nuntă. Dar chiar la finalul ritualului, pentru dovedirea mai puternică a prieteniei şi pentru a termina lucrurile, fiecare bea din sângele celuilalt; acest lucru l-au copiat din ritualurile păgâne care folosesc sângele pentru încheierea jurămintelor. (…).”
Citește și: Fântâna săpată în podeaua unei biserici din judeţul Sibiu: de ce apa de aici este considerată cea mai bună
După 200 de ani de la scrierea satirică a lui Giraldus despre ritualurile de înfrăţire, se lămureşte adevăratul scop al ritualului într-un text despre prima întâlnire a regelui Eduard al II-lea al Angliei cu nobilul Piers Gaveston:
„Când fiul regelui l-a văzut, a simţit atâta iubire încât s-a înfrăţit cu el şi s-a hotărât ferm înaintea tuturor muritorilor să facă un legământ de nedestrămat de iubire cu el.” Însă aceste înfrăţiri aveau un exemplu biblic, legământul de frăţie între David şi Ionatan:„Abia a terminat David de vorbit cu Saul, Ionatan a început să-l îndrăgească şi a ajuns să-l iubească ca pe sine însuşi. Saul l-a determinat să rămână cu el în acea zi şi nu l-a lăsat să se întoarcă la casa tatălui său. Şi Ionatan a făcut un legământ cu David, pentru că îl iubea ca pe sine însuşi”, după cum se arată în Prima Carte a lui Samuel, în capitolul 18. În timp, mai mulţi autori au încercat să lege acest ritual de homosexualitate, în dorinţa de a dovedi că Biserica nu a fost mereu împotriva acestui tip de relaţii.
Ce înseamnă să fii frate de cruce: însurăţitul româncelor de Dragobete
În cultura românească, încă mai există în anumite zone ale ţării un ritual de unire între persoane de acelaşi sex. Aceştia se pot numi fraţi de cruce sau fraţi de sânge, iar în cazul fetelor, se zice că se însurăţesc, ritualul înfrăţirii sau însurăţirii având rădăcini traco-ilirice. Ritualul are loc în dimineaţa de Dragobete, ziua iubirii la români. Ritualul constă în crestarea unei cruci pe mână care va sângera, după care semnele scrijelite pe piele trebuie suprapuse sau, în funcţie de zona geografică, cei doi care se vor înfrăţi vor trebui să-şi bea sângele unul altuia şi să-şi jure iubire, să se îmbrăţişeze sau să se sărute frăţeşte. Legământul este considerat sfânt şi durează până la moarte.
Ce înseamnă să fii frate de cruce: Biserica Ortodoxă consideră ritualul un obicei păgân
În ziua de azi, Biserica Ortodoxă Română este împotriva frăţiei de cruce, considerând-o un ritual păgân cu elemente creştineşti şi a interzis preoţilor binecuvântarea acestui tip de legături.Frăţia de cruce este legătura pe care o fac mai mulţi inşi spre a se uni între ei până la moarte, cu scopul de a dobandi, mai ales, bunuri materiale şi sociale în lupta cu semenii lor. Ei îşi gustă sângele reciproc, fac jurăminte păgâneşti, la care adaugă şi legături creştine, şi dacă găsesc preoţi neştiutori le smulg binecuvântarea sub diferite forme, ca nişte furi de cele sfinte şi vrăjitori periculoşi. Biserica a osândit aceasta: Preoţii nicidecum să îndrăznească a face frăţii de cruce, căci aceasta este fără de lege, după cum se arată în Molitfelnic, notează crestinortodox.ro.
Ce înseamnă să fii frate de cruce: Frăţia de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare
Într-o interpretare mai modernă, Frăţiile de Cruce erau organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare. Acestea au fost înfiinţate la 8 noiembrie 1923, în închisoarea Văcăreşti, prin hotărîrea lui Corneliu Zelea Codreanu. „Frăţia de Cruce este un corp de elită a tinerimii având ca scop suprem de a crea buni ostaşi României de mâine”, după cum definea chiar Corneliu Codreanu scopul organizaţiei. Membrii erau în special elevi şi studenţi cu vârsta de până la 18 ani, tineri educaţi în spiritul naţional şi ortodox.
https://adevarul.ro/stil-de-viata/ce-inseamna-sa-fii-frate-de-cruce-obiceiul-din-1686442.html
////////////////////////////////////////////////
Lungul drum al Armatei române spre secolul 21
În 1916, Armata României a intrat în luptă dotată, în general, cu puști rămase de la Războiul de Independență din 1877. Un sfert de secol mai târziu, în 1941, avea armament din Primul Război Mondial. Dacă astăzi ar avea loc un război convențional, România ar trebui să se bazeze, din nou, pe tehnică mai veche de 30 de ani, iar, în unele sectoare, chiar mai veche de 40 de ani.Așa cum scriam în articolul precedent, România se află fix la mijlocul unei înfruntări între marile puteri, care sunt la începutul unei noi curse a înarmărilor.Nu este, totuși, cazul să ne speriem peste măsură − în cazul unui război nuclear, urmările ar devastatoare pentru întreaga planetă.În plus, dacă învățăm ceva din istorie, cursele înarmărilor preced tratate noi, fiindcă puterile care se înfruntă își dau seama că echilibrul de forțe nu poate fi înclinat decisiv într-o parte sau alta.Asta nu înseamnă că România poate să ignore concluziile unor rapoarte precum cel al FOI (Agenția de Cercetare în domeniul Apărării din Suedia), care conchide că Moscova se pregătește pentru un război convențional la scară mare.Nici nu poate trece cu vederea exercițiile tot mai agresive efectuate de Federația Rusă la Marea Neagră ori amenințările asimetrice din teatrele de luptă în care participă alături de aliații NATO.În fine, România nu-și poate permite să ignore nici rapida evoluție a armamentului modern − altfel riscă să investească în tehnologie perimată.
Cum se va transforma Armata noastră în următorul deceniu
România ar trebui să reușească, în cursul anului 2020, să ocupe cea mai bună și mai sigură poziție din întreaga sa istorie, atât în privința alianțelor militare și politice din care face parte, cât și a tehnicii de luptă.Motivul este simplu: conform contractelor aflate deja în derulare, Forțele Armate Române ar dobândi capacitatea de a intercepta rachete și avioane inamice pe o rază de până la 100 de kilometri, precum și de a distruge ținte aflate până la 300 de kilometri depărtare.Chiar dacă aceste abilități ar reprezenta doar scheletul unei armate moderne, ele vor fi mult superioare celor din momentul scrierii acestui articol.Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie ca armamentul contractat deja să ajungă în țară și să fie activat.
Ce armament va primi România în următorii trei ani, conform programelor prioritare ale Armatei:
− Șapte sisteme de rachete cu bătaie mare HSAM Patriot de ultimă generație, comandate în cadrul unui contract de 3,9 miliarde de dolari. Primul sistem va veni anul acesta și va fi operațional în cursul anului viitor.Unii dintre cei mai mari lideri de tehnologie vin la Cluj-Napoca pe 14 iunie, iar cititorii PressOne pot avea acces gratuit pentru a-i vedea și asculta.
Unii nanoboți se pot atașa celulelor umane pentru a le reprograma sau a le livra substanțe medicamentoase.
Nanoboţii: agenţii invizibili care ne vor dubla speranţa de viaţă
Impactul nanoboţilor asupra omenirii va fi mult mai mare decât al antibioticelor.
Bateriile vor fi dotate cu un total de 58 de rachete PAC-2 GEM-T și 168 rachete PAC-3 MSE. Sistemele apără atât împotriva rachetelor, cât și împotriva avioanelor, pe o rază de 30 până la aproape 100 de kilometri, în funcție de caz.
− 18 baterii mobile de artilerie M142 HIMARS, dintr-un total de 54 de unități comandate.
Instalate, de exemplu, pe camioane ascunse în munți și dotate cu rachete a căror rază de acțiune este între 70 și 300 de kilometri, aceste baterii au capacitatea de a atinge cu succes, de la mare distanță, ținte aflate pe întreg teritoriul țării, fiind în același timp extrem de greu de identificat și de distrus de către inamic.
− Sisteme sol-aer de apărare antiaeriană apropiată și foarte apropiată SHORAD/VSHORAD.
Încă nu au fost stabiliți furnizorii, dar pentru circa 2,1 miliarde de euro, Armata ar primi peste 20 de baterii antiaeriene cu peste 100 de lansatoare și peste 1500 de rachete sol-aer. Acestea ar permite o apărare antiaeriană și costieră cu cele mai avansate sisteme aflate în dotarea NATO.
− 12 avioane de luptă F-16 A/B, la care se vor adăuga alte 36 de unități similare, în cazul în care România primește sprijin din partea SUA.
Este o întreagă discuție despre starea reală a acestor aparate și despre cât de mult va dura până când vom avea 48 de unități operaționale, dar putem spera ca asta să se întâmple până la finalul perioadei de 3 ani amintite.
− 227 de transportoare blindate 8×8 Piranha V, care vor înlocui parțial învechitele transportoare blindate aflate deocamdată în dotarea Armatei române.
– Romaero a semnat un acord de cooperare pentru producerea sistemelor israeliene de tip Iron Dome în România. Acestea ar asigura apărarea anti-aeriană la joasă altitudine.Pe lângă aceste dotări, de care ar trebui să dispunem până în 2022, Armata română are în vedere ca, până în 2025,să dezvolte armament modern pentru infanterie,să implementeze sisteme avansate de comunicații și de detecție,să cumpere tancuri, corvete și submarine, precum și să modernizeze tehnica existentă, acolo unde acest lucru este posibil.
Să fim însă puțin realiști.
Dacă trecem în revistă toate declarațiile de intenție ale responsabililor români și comparăm cu viteza cu care s-au mișcat lucrurile până acum, abia anul 2030 este cel în care Armata română va primi ce are nevoie.Presupunând că le vom obține pe toate, va fi asta suficient, în condițiile în care tehnica de luptă avansează cu pași uriași în restul lumii?
România încă nu a decis ce tancuri vor înlocui bătrânele TR-85 și TR-85M1 Bizon
De la SF la realitate: cum arată armele secolului XXI
Deși tehnica de luptă care va intra în dotarea Armatei noastre reprezintă un salt semnificativ, trebuie să fim atenți ca, la finalul acestei scumpe runde de înarmare, să nu ne trezim că ne-am ales cu tehnologie depășită moral.Multe dintre tehnologiile care vor intra în viața noastră în următorii ani, cum ar fi realitatea augmentată, inteligența artificială, mașinile autonome și altele, se regăsesc deja, sub diverse forme, în dotarea celor mai avansate armate.
De altfel, unele sunt dezvoltate mai întâi în domeniul militar și abia apoi ajung în utilizarea civilă.
Principala transformare a teatrului de luptă în viitorul imediat este reprezentată de informatizare.
Un desant nu va mai fi doar o desfășurare de forțe umane, ci în primul rând o operațiune digitală, în care fiecare soldat este un nod dintr-o rețea care se dezvoltă rapid în zona-țintă.
Combinația dintre datele oferite de sateliți și de drone cu datele trimise de camerele video și senzorii de pe căștile militarilor va permite decizii mult mai rapide decât ale inamicului, cu efect imediat pe teren.Cu alte cuvinte, cursa înarmărilor nu are loc doar în domeniul tehnicii obișnuite − avioane, tancuri, nave −, ci și, sau poate mai ales, în ceea ce privește softurile, cele care pot face diferența.Eficacitatea unui militar dotat cu dispozitive de comunicații moderne, cu camere video și echipamente de tip Night Vision, crește exponențial față de cea a unui militar neconectat.Unele dintre cele mai costisitoare investiții se fac, de altfel, în sistemele de comunicații și de strângere de date.
Dar nici hainele militarului nu sunt trecute cu vederea.
Iată doar câteva dintre echipamentele care-i vor ajuta pe infanteriștii secolului XXI pe câmpul de luptă, într-un video al armatei germane pe care vă recomand să-l urmăriți până la capăt:
Utilizarea dronelor și a inteligenței artificiale va transforma radical câmpul de luptă.
Roiurile de drone de mici dimensiuni pot fi folosite pentru a copleși sistemele inamice, în timp ce inteligența artificială poate oferi informații tactice necesare pentru a rezolva rapid situații complexe.
Spre mijlocul secolului am putea să ajungem chiar la armate constituite preponderent din roboți, în care elementul uman, extrem de prețios, face parte doar din structura care ia principalele decizii.
Informatizarea se vede și în aer. Avioanele americane F-35, care ar urma să echipeze și Forțele Aeriene române după 2030, nu-și pot atinge întregul potențial fără o logistică de suport informatic aflată la sol, inclusiv servere și sisteme de comunicație de mare viteză.
Rețeaua extinsă de senzori aflați atât la bordul avionului, cât și în afara acestuia îi permite unui F-35 să fie mult mai eficient decât un aparat cu viteză și manevrabilitate similare, dar care nu e conectat digital.Avionul poate să angajeze ținte în mișcare aflate la zeci de kilometri distanță cu mult înainte ca sistemele acestora să-l detecteze.
Combinația dintre tehnologiile care-l fac invizibil pe radare și cele care-i permit să știe totul despre inamic este cea care îi oferă supremația.
Cum armata americană plănuiește să folosească avioanele F-35 și variantele acestuia până în 2070, putem spune că acest avion va marca secolul XXI.
Evident, informatizarea vine cu vulnerabilități. De exemplu, atunci când este lipsit de rețeaua de suport, avionul F-35 este inferior unor avioane de generație mai veche.
Sau: în zonele cu proastă acoperire GPS, avantajul militarilor moderni scade puternic.
Experiența de luptă din Afganistan și Siria a arătat că unitățile infiltrate adânc în teritoriul inamic sunt obligate deseori să recurgă la strategii desprinse din luptele medievale în loc să se bazeze pe avantajele echipamentului modern.Șarja de cavalerie a trupelor speciale americane în bătălia de la Mazar-i-Sharif, din noiembrie 2001, a arătat cât se poate de clar acest lucru.
Lupta pentru mintea inamicului
Nu în ultimul rând, lupta se dă înainte de a începe ostilitățile pe teren. Rusia a demonstrat că poate produce daune majore sistemelor politice vestice cheltuind doar câteva milioane de dolari în campanii digitale foarte bine țintite.Folosindu-se de tehnologia civilă de comunicații, în special de social media, statele agresive pot oricând să creeze disensiuni majore în democrațiile mature, cu efecte directe asupra capacității de reacție în cazul unor agresiuni armate.Aici nu este vorba doar despre zecile de mii de conturi false care răspândesc fake news cu o viteză greu de contracarat de către mass-media tradiționale, ci și de strategiile care au scăpat deocamdată dezbaterii publice.O simplă căutare pe YouTube cu privire la tematica militară vă arată zeci de canale aparent inofensive și obiective, dar care în realitate susțin propaganda rusă către zeci de milioane de privitori.Este un cap de pod informațional care e menit să schimbe percepția cu privire la cine este agresorul în noua cursă a înarmărilor. Și nu este singurul.
Alte canale, dedicate subiectelor politice, fac același lucru, fără să-și afirme în vreun fel apartenența la Rusia, așa cum o fac mediile de propagandă oficiale americane.Abundența acestor canale este copleșitoare pentru un public neinstruit, care echivalează informațiile distorsionate sau de-a dreptul false primite prin intermediul acestora cu cele transmise de presa tradițională.
Statele agresoare au învățat că pot câștiga foarte mult dacă seamănă confuzie în mintea publicului din statele democratice și deja excelează la acest capitol.Astfel, nu mai este nevoie să-și facă griji că NATO dispune de capacități militare superioare dacă unele state-cheie din Alianță adoptă o poziție de neutralitate sau chiar o subminează din interior.
Amenințarea directă, pe canalele mediatice, a unor comunități care se află în proximitatea bazelor militare NATO, precum cea de la Deveselu, creează tensiuni între militari și localnici, fapt care poate duce la neutralizarea respectivei baze în caz de război.
În acest context, diferența dintre metodele de comunicare ale Armatei române și cele ale armatelor germană, franceză sau americană este una uriașă.În timp ce vesticii arată în amănunt cum se pregătesc militarii lor și care este rolul pozitiv jucat de armată, pe canale cu sute de mii de abonați, comunicarea începută acum patru ani de România este nu doar timidă, însă una de paradă și nebăgată în seamă.
Un scurt exemplu:
Din păcate, acesta este doar unul dintre multele obiective pe care le are de urmărit România pentru a-și aduce forțele militare cu adevărat în secolul XXI.
Iar timpul, și de data aceasta, este de esență.
https://pressone.ro/lungul-drum-al-armatei-romane-spre-secolul-21
/////////////////////////////////////////////////
(Inainte de intronarea cenzurii APOCALIPTICE…) Marius Tucă vs. cuibul dictatorilor frustrați din CNA – România
de Dan Tomozei
Incompetența, impostura, prostia și trădarea Guvernului PSD-PNL-UDMR care conduce România trebuie protejată, manajată și promovată la nivel de politică de stat. De asta se ocupă Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), o instituție incompatibilă cu democrația, o sinecură politică pentru loiali, obedienți și servili politici.
CNA este varianta brută a ceea ce deja este Ministerul Adevărului din Uniunea Europeană, o rușine a democrației promovată la nivel legislativ de Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen, transpusă în legislația românească printr-o ordonța de urgență emisă de Guvernul Ciolacu (vezi AICI).
Cazul Marius Tucă este o un caz școală despre modul în care democrația în spațiul Uniunii Europene alunecă spre dictatură, spre limitarea drepturilor și libertăților, prin aplicarea interdicțiilor în spațiul politic și a cenzurii în domeniul libertății de exprimare.
Repetând abuzul Curții Constituționalea României (CCR), CNA încalcă flagrant Articolul 30 din Constituția României care la Alineatul 1 arată că „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, iar la Alineatul 2 că „Cenzura de orice fel este interzisă”.
Judecătorii CCR au încălcat dreptul de a candida și de a fi ales. CNA a încălcat dreptul la opinie, cenzurând libertatea de exprimare, punctele de vedere critica sau diametral opuse cu linia oficială.
Reprezentanții civili ai guvernului Ciolacu trimiși în CNA calcă în picioare Constituția României, dreptul la opinie, în numele și pentru apărarea democrației!
După lovitura de stat din 6 Decembrie 2024, când fără niciun argument legal, fără nicio probă, au fost interzise candidaturi, apoi anulate alegerile prezidențiale, a urmat recidiva din 9 Martie 2025 când inclusiv candidatura principalului favorit a fost interzisă pe baza acelorași probe lipsă. Prin complicitatea Comisiei Europene, prin implicarea abuzivă a președintelui Franței, Emmanuel Macron, democrația și guvernarea din România au fost și sunt tranzacționate. Dreptul românilor la autodeterminare în propria țară a fost anulată, odată cu peste nouă milioane de voturi.
Pentru alegerile prezidențiale, Ciolacu impune cenzura prin ”MINISTERUL ADEVĂRULUI”!
Cazul Marius Tucă, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști și lideri de opinie din România, este o gravă recidivă a CNA și autorităților politice de la București, după abuzurile produse în pandemia COVID-19. Între anii 2020-2022, drepturile și libertățile românilor au fost suspendate. Au fost închise site-uri, a fost interzis dreptul la opinie atunci când acesta nu era aliniat falsurilor promovate de Comisia Europeană și de Guvernele protejate de președintele Klaus Iohannis.
Acum, prin intermediul CNA, Guvernul de la București încearcă să reimpună cenzura, interzicând dreptul la opinie, pozițiile critice la adresa unor decizii dacă nu abuzive cel puțin suspecte.
Formulele în care se exprimă membrii CNA trădează frustrarea și tentația de mici dictatori. Membrii CNA confundă grav democrația cu dictatura, cerând jurnaliștilor să se abțină de la critici, pentru că „a contrazice o instituţie în decizile ei nu face parte din fişa postului unui jurnalist obiectiv”. Această formulare aparține unuia dintre reprezentanții PSD în CNA, Vasile Bănescu. Tot el este autorul unei alte firmații care tradează apetența pentru dictatură: „Când te consideri ditamai jurnalistul şi ieşi public să faci muştruluială unei instituţii publice, putând sau neputând să ai dreptate, cred că nu este în ordine. În plus, cred că nu este în regulă situarea şi orientarea domnului respectiv.”
În raport cu Articolul 30 din Constituția României, care trebuie să fie „situarea şi orientarea” unui jurnalist, alta decât obiectivă, critică, în serviciul adevărului și cetățenilor?
Un alt membru al CNA, Valentin Jucan, devenit celebru pentru că dorește să afle „când va începe denazificarea SUA”, nu poate înțelege că nu doar jurnaliștii au dreptul să pună la îndoială decizia de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024, decizie lipsită de probe juridice, motiv pentru care poate fi considerată o lovitură de stat.
„… pentru acest tip de discurs, cu atât mai mult cu cât se vorbeşte despre ideea de lovitură de stat pe care statul şi-a aplicat-o, noi am amendat un post de televiziune pentru dezinformare (…).” – Valentin Jucan
Inițiatorul deciziei de cenzură a lui Marius Tucă este tocmai Valentin Jucan, cel pasionat de procesul de denazificare a SUA și administrației Trump.
Argumentul legal este prezentat în baza Art.3, al. 2 din Legea Audiovizualului, care stipulează că furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin „prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”.
Păi … Marius Tucă tocmai asta a făcut. A exprimat opinii în mod liber, manifestând puncte de vedere inclusiv critice în raport cu faptele și evenimentele reale, derulate de autoritățile din România. Autorități care au anulat alegerile prezidențiale din 2024 fără ca să prezinte nicio probă conform căreia au existat fraude, intervenții externe. Iată de ce, nu doar Marius Tucă, dar inclusiv partenerii strategici ai României critică decizia de anulare a alegerilor și interzicerea unor candidaturi, acțiuni pe care le consideră … o lovitură de stat!
Cum s-a ajuns aici? Explicația este simplă: reprezentanți CNA sunt sinecuriști politici ai guvernului, preocupați să protejeze cu orice chip PSD-PNL-UDMR. Un guvern care anual aruncă zeci de milioane de euro din bani publici pentru a distorsiona activitatea mass media și imaginea reală a României, țară adusă în faliment, aflată în subordinea deciziilor externe. Când majoritatea mass media de stat și private au fost subordonate politicului, rolul CNA este acela de a cenzura și ultimele voci libere, critice.
https://dantomozei.ro/2025/03/27/marius-tuca-vs-cuibul-dictatorilor-frustrati-din-cna-romania/
/////////////////////////////////////////////////////
Motive uriaşe de îngrijorare
Maria Diana Popescu
Puneţi-vă centurile de siguranţă şi căştile de protecţie! Abia acum începe apocalipsa politică, economică şi socială! S-a terminat anul cu proteste, a început anul cu proteste. Şi vor lua amploare! În faţa abuzurilor abjecte ale clasei politice, poporul român nu mai are niciun mijloc legal de apărare. Politicienii nu mai au o fărîmă de incubaţie patriotică! Realitatea anemică şi cocoşată din ţară poate fi înţeleasă ca o proiecţie a comportamentului lor balcanic şi devastator. De atîta vreme la dispoziţia acestor agresori, nivelul de trai al românilor s-a atrofiat sub cupola sufocantă a haosului intern, iar boala aceasta deformează şi ucide demnitatea poporului. Însă, pe toţi cei aciuaţi în palatele puterii nici nu-i mişcă, nici nu-i pişcă la conştiinţă! Impostorii aceştia care au minţit pînă s-au văzut în fotolii au arătat deja cine sînt. Nicio mască nu poate fi purtată la nesfîrşit. Cea mai la îndemînă metodă de a ieşi din criza tot de ei moşită şi de a face rost de bani este de a mări taxele şi impozitele cetăţenilor, cu toate că poporul gîfîie de sărăcie şi de foame, ca o locomotivă pe cărbuni ce urcă la deal. Nu ştiu cum îi mai rabdă norodul!
După stîlpărit, ca taxă specială, pentru că poporul nu e special, precum cei cu pensii speciale, ce va urma? Taxa pe fumărit? Taxa pe aer, pe auz, taxa pe viaţă?Toate măsurile de austeritate impuse de un guvern nelegitim, moşmondit de un preşedinte nelegitim, lovesc şi mai mult în populaţie şi în economie, şi vor provoca o inflaţie mult mai mare decît 5,1% din prezent. Pe cînd, oare, taxa pe prostie? Bugetul s-ar redresa instant cu suma recuperată de la aleşii neamului. Pensiile lăcustelor speciale, înşfăcate din fragedă vîrstă, fără prea mare contributivitate, însemnînd 18 miliarde din buget, majoritatea încasînd 5.000 de euro pe lună, dar şi diurnele acestora, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară au devenit inexpugnabile. N-are nimeni curaj să se atingă de ele. Comanda măsurilor e în mîna sistemului. Calculele arată că prin acordarea acestei diurne, venitul unui magistrat care lucrează în altă localitate decît cea de domiciliu creşte şi cu 2.000 de euro.
Dacă anul trecut a fost anul manipulărilor, al încălcării grosolane a Constituţiei, anul sărăciei crunte, al fraudării dreptului la vot, anul luptei acerbe pentru putere, 2025 se arată o adevărată probă de rezistenţă pentru popor, un adevărat test al răbdării. Nu doar la noi, ci şi pe plan mondial se întrevăd schimbări geopolitice de substanţă, tîrguri politice exhibiţioniste, nu de dragul democraţiei sau reconcilierii, şi evenimente istorice care vor pune la încercare cancelariile diplomaţiei globale şi, în mod neaşteptat, capacitatea de adaptare şi puterea de acceptarea a statelor. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, războiul de la graniţa României, care n-a schimbat absolut nimic, adică, Rusia e tot pe poziţie, Ucraina mai trage şi ea cu praştia, mercenarii dezertează cu sutele, luptele pentru putere din Europa Centrală, războiul nestins încă din Fâşia Gaza, unde au fost ucişi cel puţin 45.000 de palestinieni, atentatele care prind din nou formă şi fond, toate falsele crize internaţionale nesoluţionate, pun pe tapet motive uriaşe de îngrijorare în 2025.
Să luăm în calcul că în prima zi a noului an s-a schimbat garda la conducerea Consiliului Uniunii Europene. După Viktor Orban, Polonia, prin Donald Tusk, a preluat preşedinţia semestrială. Personaj agreat de Donald Trump, cel care a jucat un rol major în obţinerea unui al doilea mandat pentru Ursula von der Leyen la preşedinţia Comisiei Europene, se spune despre acesta că va pune interesele naţionale înaintea celor europene, cum ar fi cele privind economia, migraţia, comerţul, energia sau protecţia climei.
Lăsînd lumea mare la o parte şi revenind la noi, nu pot să nu exclami plin de amărăciune: în ce hal a ajuns România! O groază de bani cheltuiţi pe anul electoral trecut, economia la pămînt, visteria goală, creşteri de preţuri care i-au bulversat pe români, veniturile lor îngheţate, servicii secrete care tranşează ca la abatoare destinul poporului român şi consumă sume uriaşe de la buget, Justiţia, o casă părăsită, care a aciuat şi solidarizat împotriva statului de drept căpuşe în robă care în complicitate cu grupurile de infractori şi cu specimene politice vînd şi cumpără, la fel ca în bazare, tot felul de sentinţe şi hotărîri, apărînd jefuitorii şi exploatatorii poporului român. Ce justiţie, ce securitate socială, unde e protecţia statului împotriva ameninţărilor de tot felul? Am fost expulzaţi în lumea a treia, cobai şi mînă de lucru ieftină, pe plantaţia altora. A murit democrația, trăiască tirania! Acesta este noul slogan globalist!
Sărăcirea populaţiei, confiscarea istoriei şi culturii, au fost bilete de intrare în „civilizaţia” capitalistă. Acum, „umanismul” dă pe dinafară: soldaţii americani mînuiesc telecomenzile pe plaja românească, oferindu-ne pe gratis taifunuri, ploi torenţiale, vijelii devastatoare, cutremure în adînc de pămînt românesc, iar vara, temperaturi de cascadă solară. Avem veselie războinică la Deveselu, datorii externe pentru multe generaţii şi, în curînd, un cip implantat pe post de „vaccin”. Ehei!, unde e spicul de grîu românesc din care se cocea pîine sănătoasă pe vatra noastră?! Cum să mai scape ei acum vrabia de pe gard pentru ciorile din pom?!
https://www.art-emis.ro/editoriale/motive-uriase-de-ingrijorare
///////////////////////////////////////////////////
(Platim taxe pentru distrugere…) Înarmarea Europei este o imbecilitate extrem de riscantă
Maria Diana Popescu
Ne aflăm într-o situație foarte dificilă cu privire la economia globală și geopolitică. Philipp Hildebrand, fost președinte al Băncii Elveției avertizează că sîntem foarte aproape de prăbușirea actualei ordini mondiale. „Sîntem la un moment de cotitură în istorie. Ordinea economică bazată pe regulile pe care le știam se prăbușește. Iar în materie de politică de apărare, America arată că Europa trebuie să se descurce singurăˮ, a declarat, pentru PME Magazine, Philipp Hildebrand, vicepreședintele Blackrock, cel mai mare administrator de active din lume. Moralizînd puțin aspectul, mondialiștii trebuie să-și ia rămas bun de la toate fantezieile de forță și înrobire a popoarelor. Știe el, Philipp Hildebrand, ce știe, la fel ca Ben Oni Ardelean care a declarat că știa cu o zi înainte că judecătorii CCR vor anula alegerile din decembrie 2024.
Europa nu va face față provocărilor venite din aceste schimbări fundamentale în ordinea internațională. Europa n-a învățat nimic din istorie și are neșansa, cu liderii fără cap pe care îi are, să-și piardă legitimitatea, pentru că nu poate veni cu soluții realiste. Partea proastă e că Europa merge pe contrasens, nu știe ce e de făcut, concret, în materie de politică economică și politică de securitate, pentru a suprviețui și acționa în lumea nouă care se vede venind în zare. Capii Europei visează o înarmare ca în „Războiul stelelorˮ, luînd în calcul fondurile financiare provenite din depozitele individuale ale europenilor. Dacă tot vrea Europa să se înarmeze, e simplu: are la dispoziție pensile speciale și economiile „specialilorˮ și ale miliardarilor! Să folosească aceste fonduri exact ca nemții după al doilea război mondial în scopuri militare. Cu banii de la omul de rînd poți cumpăra cîteva pușcoace clasice. De la omul de rînd doar „pielea de pe tobăˮ o poate lua Cristine Lagarde, inculpată pe cînd era şefa F.M.I pentru complicitate la fals şi deturnare de fonduri publice (a furnizat un milion de dolari unui susţinător al fostului preşedinte Sarkozy, bani a căror provenienţă rămîne necunoscută. Ceea ce dorește acest personaj penal și corupt e o tentativă disperată a marionetelor din Parlamentul European, e copia fidelă a acțiunii lui Musolini, care a confiscat verighietele de aur ale întregii populații! Bunicuţa șefă a Băncii Central Europene, Baba Cloanța care declara că bătrînii împiedică economia Europei şi mersul înainte al societăţii, această „adolescenta” penală de 73 de ani, care și-a modificat data nașterii pe Wikipedia, cercetată de Curtea de Justiţie franceză pentru „complicitate la fals” şi „complicitate la deturnare de bunuri publice” în dosarul Bernard Tapie, dorește monopolizarea fiecărei surse de venit a europenilor. Cum mai este Lagarde la pupitrul banilor europeni, de vreme ce justiţia franceză a trecut-o pe banca acuzaţilor pentru spălare de bani şi fraude fiscale? E firesc ca în fruntea hoţilor să stea mama lor, numita Cristine Madeleine Odette Lagarde, care zice că s-a născut în1956, dar, are, precum Obama, date false de naştere, fiind mult mai bogată în numărul anilor, decît spun datele biografice virtuale. În aceeași situație îl avem și noi pe stăpînul inelelor de la BNR, informatorul securității comunsite, cu numele de cod „Manoleˮ.
Nu înarmarea masivă a statelor europene este soluția supreviețuirii Europei, acum, cînd Ucraina a devenit cel mai mare consummator de resurse și bani al Europei, cînd, însăși Europa, ca alcătuire, depinde de deciziile echipei Trump-Vance-Musk. Nu formarea unei armate centrale a UE este opțiunea! Securitatea Europei și înalăturarea riscului unei conflagrații o reprezintă tratatele de menținere a păcii și suveranității statelor. Evaluarea tristă, dar realistă este că atît Putin cît și Trump vor folosi statele Europene potrivit propriilor interese. România, prin liderii ei traficanți, a devenit prea slabă şi tolerantă în fața actorilor externi. Nu ne mai putem permite să lăsăm România pe mîna huliganilor Puterii, iar noi să ţinem capul în nisip! Nu trebuie să le mai permitem să submineze statul de drept, că altfel, n-o să mai mîncăm nici pîine goală! Vremuri extrem de grele ne așteaptă! Încuiaţi bine uşile, daţi drumul la cîini, nu se ştie cum şi cînd, ăştia ne vor ocupa curţile şi casele! Am fost destul preş pe care îşi şterg picioarele noii nazişti ai lumii şi cei de sub masca UE,CE, BCE! Ne-am învăţat cu aceşti maidanezi turbaţi şi nici măcar nu avem un băţ în mînă să-i mai plesnim din cînd în cînd şi să-i punem pe fugă.
Așadar, înarmarea Europei este o imbecilitate extrem de riscantă! Precum propunerea banilor care expiră, pe model chinezesc! Conceptul a fost lansat acum doi ani la locul cazanului cu somală – Davos. Românii cheltuiesc banii înainte de a-i avea. La farmacii, la piață, prin spitale, pe caietul cu datorii, pentru hrană, utilități, servicii, nu văd cum ar putea expira banii românilor, cînd ei se împrumută de la o lună la alta pentru supraviețuire. Tot milionarii și miliardarii planetei vor fi în avantaj, pentru că ei nu-și țin banii acasă, în seif, cum vedem în filme. Îi au investiți în afaceri cu scopul de a obține profit, iar acel profit este reinvestit, astfel că pentru ei banii care expiră n-au importantă. Doar cei care trăiesc din salarii și pensii vor fi afectați. Banii care expiră, moneda calpă, adică banii temporari, cu termen de valabilitate nu mai sînt o „teorie a conspirației. La noi în țară circulă de cîțiva ani bani falși cu termen de valabilitate, și vorbim despre voucherele oferite de stat pentru turism, alimente, biciclete etc.
În concluzie, Europa și alte structuri mondiale de putere vor război în formă continuată și un cît mai amplu control asupra finanțelor individuale. Și dacă tot a venit vorba de bani (cash sau virtuali), nu-l obligă nimeni pe Iohannis să plătească jaful plimbărilor sale fără vreun folos pentru cetățenii români ? Măcar să-i schimbe domiciliul din clădirea-privilegiu, ca fost șef de stat, cu una prevăzută cu zăbrele.
https://www.art-emis.ro/editoriale/inarmarea-europei-este-o-imbecilitate-extrem-de-riscanta
///////////////////////////////////////////////////
Adevăraţii gropari ai Românieii
Prof. univ. dr. Ion Coja
Ce dovezi mai vreţi, românaşilor?
Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romnia nu se mai produce nimic.
Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu. În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.
Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile
geologice şi zăcămintele de aur ale României, aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint. Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .
Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.
Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.
Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.
După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe. Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?
Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru. Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.
În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.
Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.
Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tor Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.
Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se
poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei 20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine. Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romţni, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romţnilor. Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust
Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944. Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului.
Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşlor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei
Zăcămintele de au sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii
Puteti cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.!
Notă: Mă pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu și Roșia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a geologului, a primului geolog din România? Au circulatdespre nevrednicul nostru președinte acuzații că a avut, înainte de 1990, probleme cu Securitatea, suspectat fiind că a vândut secrete de stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam leagă lucrurile.
Personal, am o nedumerire: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăți la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate decât la F.F., la „Fără Frecvență”. A făcut mai întâi facultatea de drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune? Ce se știe sigur este că mama lui Emil vorbea stricat românește. Asta am aflat de la un coleg de grupă al neisprăvitului. Se trăgea dintr-o familie de evrei expulzați din Elveția pentru activități anarhiste, teroriste, inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunși în Rusia, bunicii lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în Basarabia. N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau franțuji, minciuna ar fi fost prea mare, a zis că erau „francofoni!”
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/adevaratii-gropari-ai-romaniei
//////////////////////////////////////////////////
Gropari ai Românieii
Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După 89 România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romnia nu se mai produce nimic.
Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu. În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.
Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile
geologice şi zăcămintele de aur ale României, aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint. Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .
Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.
Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.
Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.
După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe. Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?
Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru. Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.
În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.
Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.
Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tor Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.
Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se
poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei 20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine. Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romţni, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romţnilor. Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust
Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944. Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului.
Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşlor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei
Zăcămintele de au sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii.
Iliescu, învăţat de KGB să manipuleze oamenii încă din anii ’40
http://www.lovendal.ro/wp52/iliescu-invatat-de-kgb-sa-manipuleze-oamenii-inca-din-anii-40/ Soţia lui Ion Iliescu este sora lui Răzvan Theodorescu, amândoi fiind şi evrei. Acesta este unul din secretele care au fost foarte bine păstrate ani de zile, familiile Iliescu şi Theodorescu preferând tăcerea pe acest subiect. Se pare că Nina, soţia lui Iliescu, şi Răzvan Theodorescu sunt fraţi buni, de tată şi de mamă, părinţii fiind evrei. Nina s-a născut în 1930 – Răzvan, în 1939. Întrebarea e de ce s-au ascuns ei atîta vreme? Le e ruşine unul cu altul? Sau, poate, s-au înţeles să-l protejeze pe Ion Iliescu? A nu se uita că, imediat după evenimentele din decembrie 1989, Răzvan Theodorescu a fost preşedintele Televiziunii Române. El a mai deţinut şi funcţiile de senator şi de ministru al culturii în guvernul PSD. Bunicul lui Ion Iliescu îl chema Vasili Ivanovici, şi acesta din urmă era un evreu rus, bolşevic, puşcăriaş, fugit din Rusia, urmărit de poliţia ţaristă. S-a stabilit la Olteniţa în jurul anului 1895, ca argat şi băiat de prăvălie la un grec, zis Ţăndărică, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta Ţigănie, nr.4). Apoi, şi-a schimbat numele în Iliescu, probabil după 1900. Tot în acest timp, s-a încurcat cu Maria Savu (sora cârciumarului Anghel Savu, care avea cârciumă pe strada I. H. Rădulescu, nr.2), cu care s-a căsătorit între 1900-1901. Anghel Savu era un român fugit din Bulgaria, peste Dunăre şi stabilit la Olteniţa. Acesta a făcut Mariei şi lui Vasili o dugheană în care vindeau diverse, situată pe strada I. H. Rădulescu, la nr.6-8.
Vasili Iliescu (fost Ivanovici) şi Maria (fosta Savu) au avut doi băieţi şi două fete (Alexandru – tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul călău al poporului român; Aristiţa şi Vergina). Tototadtă, el a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevărat Katz). G. Călinescu precizează, în Istoria literaturii române: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovarăş, a fost împământenit prin decret regal, dat pe baza aprobării Parlamentului, susţinut în şedinţă de Titu Maiorescu.
Unchiul lui Ion Iliescu, Eftimie Iliescu, a fost ofiţer de securitate, a participat activ la represiunea şi decapitarea poporului român, fiind adjunctul lui Alexandru Drăghici, Ministrul de Interne al lui Dej. După moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de încălţăminte “Pionierul”. Alcoolic fiind, l-a ucis, într-o altercaţie, pe şeful cantinei. A fost arestat şi condamnat la 12 ani de închisoare. Se pare că a decedat în detenţie.
Surse – http://www.lovendal.ro/wp52/tag/iliescu/ http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1931-adevaratii-gropari-ai-romaniei.html
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/11/07/gropari-ai-romanieii/
/////////////////////////////////////////////////
(Pomelnicul) RECENSĂMÂNTUL RUINĂRII ROMÂNIEI
Simpla trecere în revistă a celor 1.256 de… repere naşte multiple nedumeriri, orice încercare de justificare a jafului comis ducând spre fraudulosul „pact cu diavolul“, încheiat de guvernanţii României de după ’89. Întreaga fostă economie naţională a ţării noastre este evidenţiată într-un… necrolog!
Bancherii sunt mână în mână cu guvernele
Indiferent de modul de analiză, obiectiv/subiectiv, nu putem pleca decât din momentul ’89, an în care devenise oficial că Romania nu mai avea datorie externă. Nu trec cu uşurinţă peste lipsurile îndurate de popor, supus fără voie şi explicaţie unui maraton căruia nu i se vedea linia de sosire. Nu va fi uitată nici suferinţa aceluiaşi popor, cauzată de exacerbarea unei politici proletcultiste, cu finalitate paranoică. Vreau doar să scot în evidenţă rezultatul eforturilor făcute, evidenţa lor fizică legată de multiple ramuri economice, utile dezvoltării normale a unei naţii.
Tot ceea ce a însemnat timp, efort, durere, alienare, renunţare, există şi funcţiona indiferent de carenţele de… management pe care le-am aflat, cu toţii, când s-a început analiza motivatoare de ucidere a semenului şi de justificare a… dezastrului programat.
Mă repet, ca să înţelegeţi, în acel moment, al întoarcerii economice a României cu zeci de ani în urmă, ţara noastră nu mai avea nici o datorie. Mai mult, tot ceea ce veţi vedea în materialul care urmează, exista, era plătit, funcţiona, asigura viaţa de zi cu zi, prelucra multele bogaţii cu care fusesem „înzestraţi“ de divinitate.
Şi, dintr-o dată, se abătu asupra noastră furia ţinută în obroc a câtorva dintre fosilele stalinismului, asistaţi de urmaşii unor foşti colegi de-ai lor în prăpădirea fiinţei naţionale, încă din 1945, sprijiniţi de trădători dovediţi a fi în slujba unora dintre serviciile de spionaj, străine interesate direct în reîntoarcerea României la… sapă de lemn, profitând de disponibilitatea multor cozi de topor de care neamul acesta a tot avut „noroc“ şi cu încuviintarea… făcătorilor actuali ai globalizarii!
Cine şi cum ar fi putut rezista la o asemenea ofensivă!? Românii s-au dovedit nedemni de sacrificiul stramoşilor şi, contrar aşteptărilor fireşti, au concurat la disiparea avuţiei naţionale, implicit la dezmostenirea „lor şi a urmaşilor lor, în vecii vecilor“. S-au bucurat ca nătângii de desfiintarea cooperativelor agricole, dispusă de Petre Roman, distrugând fizic întrega bază materială care le aparţinea, de drept, tot lor! Au continuat balul libertăţii prin sporirea dezordinii în funcţionarea tuturor structurilor administrative şi nu numai a acestora.
Şi numai atunci când gospodăria nu mai avea garduri şi nici câini… au apărut „pricepuţii“, adevarata Coloana V-a a „edificării“ dezastrului total asupra unei ţări foarte frumoase, având păcatul de a fi locuită!
Citiţi, amintiţi-vă, gândiţi şi…speraţi,
Mugur Preda,
Bucureşti-România
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu anunţa că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. CEEA CE S-A CONSTRUIT ÎN 25 DE ANI S-A DISTRUS, JEFUIT ŞI VÂNDUT ÎN 20:1 Intreprinderea electrocentrale Curtea de Arges Arges
2 Intreprinderea electrocentrale Borzesti Bacau
3 Intreprinderea electrocentrale Oradea Bihor
4 Intreprinderea electrocentrale Braila Braila
5 Intreprinderea electrocentrale Cluj Cluj
6 Intreprinderea electrocentrale Constanta Constanta
7 Intreprinderea electrocentrale Craiova Dolj
8 Intreprinderea electrocentrale Galati Galati
9 Intreprinderea electrocentrale Rovinari Gorj
10 Intreprinderea electrocentrale Turceni Gorj
11 Intreprinderea electrocentrale Deva Hunedoara
12 Intreprinderea electrocentrale Portile de Fier Mehedinti
13 Intreprinderea electrocentrale Mures Mures
14 Intreprinderea electrocentrale Bistrita Neamt
15 Intreprinderea electrocentrale Ploiesti Prahova
16 Intreprinderea electrocentrale Ramnicu-Valcea Valcea
17 Intreprinderea electrocentrale M. Bucuresti M.Bucuresti
18 Intreprinderea energoreparatii M.Bucuresti
19 Centrala industriala de retele electrice Bucuresti M.Bucuresti
20 Intreprinderea de retele electrice Pitesti Arges
21 Intreprinderea de retele electrice Bacau Bacau
22 Intreprinderea de retele electrice Brasov Brasov
23 Intreprinderea de retele electrice Cluj Cluj
24 Intreprinderea de retele electrice Constanta Constanta
25 Intreprinderea de retele electrice Craiova Dolj
26 Intreprinderea de retele electrice Galati Galati
27 Intreprinderea de retele electrice Deva Hunedoara
28 Intreprinderea de retele electrice Iasi Iasi
29 Intreprinderea de retele electrice Bucuresti M. Bucuresti
30 Intreprinderea de retele electrice Baia Mare Maramures
31 Intreprinderea de retele electrice Targu-Mures Mures
32 Intreprinderea de retele electrice Ploiesti Prahova
33 Intreprinderea de retele electrice Sibiu Sibiu
34 Intreprinderea de retele electrice Suceava Suceava
35 Intreprinderea de retele electrice Timisoara Timis
36 Intreprinderea de distributie a energiei electrice Bucuresti M. Bucuresti
37 Intreprinderea de Constructii metalice si prefabricate M. Bucuresti
38 Dispecerul energetic national M. Bucuresti
39 Institutul de cercetari si modernizari energetice M. Bucuresti
40 Centrala miniera Valea Jiului – activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara bpersonalitate juridica Deva Hunedoara
41 Intreprinderea miniera Anina Caras-Severin
42 Intreprinderea miniera Lonea Hunedoara
43 Intreprinderea miniera Petrila Hunedoara
44 Intreprinderea miniera Aninoasa Hunedoara
45 Intreprinderea miniera Dalja Hunedoara
46 Intreprinderea miniera Vulcan Hunedoara
47 Intreprinderea miniera Livezeni Hunedoara
48 Intreprinderea miniera Paroseni Hunedoara
49 Intreprinderea miniera Lupeni Hunedoara
50 Intreprinderea miniera Uricani Hunedoara
51 Intreprinderea miniera Barbateni Hunedoara
52 Intreprinderea de preparare a carbunelui Valea Jiului Hunedoara
53 Intreprinderea de reparatii utilaj minier Petrosani Hunedoara
54 Intreprinderea miniera Anina Hunedoara
55 Combinatul minier Oltenia -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Gorj
56 Intreprinderea miniera Rovinari Gorj
57 Intreprinderea miniera Motru Gorj
58 Intreprinderea miniera Jilt Gorj
59 Intreprinderea de utilaj minier Rogojelu Gorj
60 Combinatul minier Ploiesti -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Prahova
61 Intreprinderea miniera Cimpulung Arges
62 Intreprinderea miniera Voivozi Bihor
63 Intreprinderea miniera Capeni Covasna
64 Intreprinderea miniera Salaj Salaj
65 Centrala minereurilor si metalurgiei neferoase- Baia Mare- activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara bpersonalitate juridica Maramures
66 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Zlatna Alba
67 Intreprinderea miniera Baia Borsa Maramures
68 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Baia Mare Maramures
69 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Copsa Mica Sibiu
70 Combinatul minier Suceava Suceava
71 Centrala minereurilor Deva-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Hunedoara
72 Intreprinderea miniera Baia de Aries Alba
73 Intreprinderea miniera Dobresti Bihor
74 Intreprinderea miniera Bocsa Caras-Severin
75 Intreprinderea miniera Moldova Noua Caras-Severin
76 Intreprinderea miniera Balan Harghita
77 Intreprinderea miniera Barza Hunedoara
78 Intreprinderea miniera Hunedoara Hunedoara
79 Centrala sarii si nemetaliferelor Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
80 Intreprinderea salina Ocna Mures Alba
81 Intreprinderea salina Targu-Ocna Bacau
82 Combinatul minier Cluj-Napoca Cluj
83 Intreprinderea salina Ocna Dej Cluj
84 Intreprinderea miniera Dobrogea-Constanta Constanta
85 Intreprinderea miniera Harghita-Miercurea Ciuc Harghita
86 Intreprinderea salina Praid Harghita
87 Intreprinderea miniera Orsova Mehedinti
88 Intreprinderea miniera Slanic Prahova
89 Intreprinderea miniera Cacica Suceava
90 Intreprinderea miniera Ramnicu Valcea Valcea
91 Centrala gazului metan- Medias- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Sibiu
92 Intreprinderea de extractie gaz metan Medias Sibiu
93 Intreprinderea de exploatare conducte magistrale gaz metan Medias Sibiu
94 Trustul petrolului Pitesti Arges
95 Trustul petrolului Moinesti Bacau
96 Trustul petrolului Targu-Jiu Gorj
97 Trustul petrolului Bolintin Ilfov
98 Trustul petrolului Ploiesti Prahova
99 Intreprinderea de utilaj petrolier si reparatii Teleajen Prahova
100 Intreprinderea de reparat tractoare si motoare grele Poiana Campina Prahova
101 Intreprinderea de reparatii utilaje electrice Campina Prahova
102 Combinatul de oteluri speciale Targoviste Dambovita
103 Centrala industriala siderurgica- Hunedoara- activitatea proprie a centraleiinclusiv combinatul siderurgic Hunedoara Hunedoara
104 Intreprinderea Victoria – Calan Hunedoara
105 Intreprinderea de fier Vlahita Harghita
106 Centrala industriala siderurgica Resita- activitatea proprie a centralei inclusiv Combinatul siderurgic Resita Caras-Severin
107 Intreprinderea “Otelul Rosu” -Otelul Rosu Caras-Severin
108 Intreprinderea “Ciocanul” Nadrag Timis
109 Centrala industriala siderurgica Galati- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Galati
110 Intreprinderea Laminorul de tabla- Galati Galati
111 Intreprinderea de constructii metalice Tecuci Galati
112 Centrala industriala de prelucrari metalurgice Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
113 Intreprinderea metalurgica Aiud Alba
114 Intreprinderea metalurgica Beclean Bistrita Nasaud
115 Intreprinderea Laminorul Braila Braila
116 Intreprinderea de sarma si produse din sarma Buzau Buzau
117 Combinatul metalurgic Campia Turzii Cluj
118 Intreprinderea de sarma, cuie si lanturi Galati Galati
119 Intreprinderea metalurgica Iasi Iasi
120 Intreprinderea de tevi Roman Neamt
121 Centrala industriala pentru produse refractare Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov
122 Intreprinderea de produse refractare “Refractar” Alesd Alba
123 Intreprinderea de produse refractare Alba Iulia Bihor
124 Intreprinderea de produse refractare “9 Mai” Turda Cluj
125 Intreprinderea “Carbochim” Cluj-Napoca Cluj
126 Intreprinderea de produse refractare Pleasa Prahova
127 Centrala industriala pentru materiale neferoase si rare Slatina- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Aluminiu Slatina Olt
128 Intreprinderea de alumina Oradea Bihor
129 Intreprinderea de prelucrare a aluminiului Slatina Olt
130 Intreprinderea de produse carbunoase Slatina Olt
131 Combinatul metalurgic Tulcea Tulcea
132 Intreprinderea metalurgica “Neferal” – Branesti M. Bucuresti
133 Intreprinderea metalurgica “Laromet” – Bucuresti M. Bucuresti
134 Intreprinderea Sinterom- Cluj Napoca Cluj
135 Intreprinderea de supape bolturi – Topoloveni Arges
136 Intreprinderea de piese si armaturi din aluminiu si pistoane auto -Slatina Olt
137 Centrala industrila de autovehicule pentru transport – Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov
138 Intreprinderea de masini agregate si subansamble auto “Sf. Gheorghe” Covasna
139 Intreprinderea de radiatoare si cabluriBrasov Brasov
140 Intreprinderea mecanica de piase de schimb Oradea Bihor
141 Intreprinderea de pise auto Iasi Iasi
142 Intreprinderea metalurgica “Republica” Reghin Mures
143 Intreprinderea de piese auto Satu Mare Satu Mare
144 Intreprinderea mecanica Marsa Sibiu
145 Intreprinderea de piese auto Sibiu Sibiu
146 Intreprinderea “Automecanica” Medias Sibiu
147 Intreprinderea “Autobuzul ” Bucuresti M. Bucuresti
148 Intreprinderea “Automecanica” Bucuresti M. Bucuresti
149 Centrala industriala de autovehicule- colibasi- Pitesti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Autoturisme Colibasi- Pitesti Arges
150 Intreprinderea mecanica Campulung- Muscel Arges
151 Intreprinderea de accesoriipentru mijloace de transport – Oradea Bihor
152 Intreprinderea de subansamble si dispozitive verificatoare auto – Costesti Arges
153 Centrala industriala de tractoare si masini agricole Brasov- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “Tractorul” brasov Brasov
154 Intreprinderea mecanica Oradea Bihor
155 Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin
156 Intreprinderea Tehnofrig Cluj
157 Intreprinderea de Armaturi industriale -Oradea Bihor
158 Intreprinderea de otel Strehaia Mehedinti
159 Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt
160 Intreprinderea mecanica Codlea Brasov
161 Intreprinderea mecanica Brasov Brasov
162 Intreprinderea mecanica Oradea Bihor
163 Intreprinderea de garnituride frana si etansare Ramnicu-Sarat Buzau
164 Intreprinderea mecanica de utilaje Medgidia Constanta
165 Intreprinderea de tractoare si masini agricole “7 Noiembrie ” Craiova Dolj
166 Intreprinderea mecanica Bailesti Dolj
167 Intreprinderea mecanica pentru echipamente hidraulice Galati Galati
168 Intreprinderea de tractoare Miercurea-Ciuc Harghita
169 Intreprinderea mecanica”Ceahlaul” Piatra Neamt Neamt
170 Intreprinderea mecanica fina Sinaia Prahova
171 Intreprinderea „Tehnometal“ – Timisoara Timis
172 Intreprinderea de masini agricole „Semanatoarea“ Bucuresti M. Bucuresti
173 Centrala industriala de utilaj tehnologic, chimic si rafinarii- Bucuresti -activitatea proprie a centraleiinclusivintreprinderea de utilaj chimic “Grivita Rosie” Bucuresti M. Bucuresti
174 Intreprinderea metalurgica Bacau Bacau
175 Intreprinderea de utilaj tehnologic Buzau Buzau
176 Intreprinderea „Armatura“ Cluj-napoca Cluj
177 Intreprinderea mecanicade utilaj tehnologic Moreni Dambovita
178 Intreprinderea de armaturi industriale din fonta si otel Zalau Salaj
179 Intreprinderea de constructii de masini si utilaj greu _Giurgiu Giurgiu
180 Intreprinderea de utilaj chimic Ploiesti Prahova
181 Intreprinderea de utilaj chimic si forja Ramnicu-Valcea Valcea
182 Intreprinderea mecanica de utilaj chimic- Bucuresti M. Bucuresti
183 Intreprinderea de pompe Aversa Bucuresti M. Bucuresti
184 Intreprinderea de Ventilatoare- Bucuresti M. Bucuresti
185 Centrala industriala de utilaj petrolier si minier -Ploiesti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea „1 Mai“ Ploiesti
186 Intreprinderea de utilaj petrolier Targoviste Dambovita
187 Intreprinderea Mecanica Targoviste Dambovita
188 Intreprinderea de utilaj minier Petrosani Hunedoara
189 Intreprinderea mecanica de masini si utilaj minier Baia Mare Maramures
190 Intreprinderea „Unio“ Satu Mare Satu Mare
191 Intreprinderea mecanica Campina Prahova
192 Intreprinderea „Neptun“ Campina Prahova
193 Intreprinderea de piese turnate Campina Prahova
194 Intreprinderea de utilaj minier Filipestii de Padure Prahova
195 Intreprinderea de Ventilatoare si instalatii de ventilatie Vaslui Vaslui
196 Centrala industriala de utilaj energetic metalurgic si masini de ridicat- Bucuresti activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti M. Bucuresti
197 Intreprinderea mecanica „Dr. Petru Groza“ Bihor
198 Intreprinderea de utilaj de ridicat Lugoj Timis
199 Combinatul industrial pentru constructii de masini Bistrita Bistrita-Nasaud
200 Intreprinderea de constructii de masini Resita Caras-Severin
201 Intreprinderea de constructii de masini Caransebes Caras-Severin
202 Intreprinderea de constructii metalice Bocsa Caras-Severin
203 Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin
204 Intreprinderea de accesorii Valiug- Resita Caras-Severin
205 Intreprinderea de cazane mici si arzatoare Cluj-Napoca Cluj
206 Intreprinderea „Tehnofrig“ – Cluj-Napoca Cluj
207 Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt
208 Intreprinderea „Independenta“ – Sibiu Sibiu
209 Intreprinderea mecanica Timisoara Timis
210 Intreprinderea „Vulcan“ -Bucuresti M. Bucuresti
211 Intreprinderea „Metalica“ – Bucuresti M. Bucuresti
212 Centrala industriala de utilaj tehnologic si material rulant – Bucuresti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea 23 August M. Bucuresti
213 Intreprinderea de vagoane Arad Arad
214 Intreprinderea „Hidromecanica“ Brasov Brasov
215 Intreprinderea de utilaj greu „Progresul“ Braila Braila
216 Intreprinderea mecanica „Nicolina“ Iasi Iasi
217 Combinatul de utilaj greu Iasi Iasi
218 Intreprinderea de vagoane Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
219 Intreprinderea mecanica Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
220 Intreprinderea de vagoane Caracal Olt
221 Intreprinderea de osii si boghiuri Bals Olt
222 Intreprinderea „Steaua Rosie“ Bucuresti M. Bucuresti
223 Intreprinderea „Timpuri Noi“ Bucuresti M. Bucuresti
224 Centrala industriala de rulmenti si organe de asamblare – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea „Rulmentul“ Brasov- Brasov Brasov
225 Intreprinderea de rulmenti Barlad Vaslui
226 Intreprinderea de rulmenti Alexandria Teleorman
227 Intreprinderea de rulmenti Ploiesti Prahova
228 Intreprinderea de suruburi Bacau Bacau
229 Intreprinderea de suruburi Botosani Botosani
230 Intreprinderea de suruburi Brasov Brasov
231 Intreprinderea de suruburi Targu-Secuiesc Covasna
232 Intreprinderea de suruburi Sighetul-Marmatiei Maramures
233 Intreprinderea de suruburi Medias Sibiu
234 Centrala industriala navala Galati- activitatea proprie a centralei inclusiv Santierul Naval Galati Galati
235 Santierul Naval Braila Braila
236 Santierul Naval Constanta Constanta
237 Intreprinderea de constructii de nave si piese turnate Oltenita Giurgiu
238 Santierul naval Giurgiu Giurgiu
239 Santierul Naval Drobeta-Turnu Severin Mehedinti
240 Intreprinderea Mecanica Navala Constanta Constanta
241 Intreprinderea Mecanica Navala Galati Galati
242 Santierul Naval Tulcea Tulcea
243 Intreprinderea Navala de elice, piese turnate din metale neferoase, piese turnate si forjate din otel Galati Galati
244 Centrala Industriala de Masini-Unelte, Mecanica-Fina si Scule- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
245 Intreprinderea de accesorii pentru masini unelte Blaj Alba
246 Intreprinderea de strunguri Arad Arad
247 Intreprinderea de masini unelte Bacau Bacau
248 Intreprinderea Infratirea Oradea Bihor
249 Intreprinderea de scule Rasnov Brasov
250 Intreprinderea de unelte si scule Brasov Brasov
251 Intreprinderea de utilaj greu Craiova Dolj
252 Intreprinderea de strunguri Targoviste Dambovita
253 Intreprinderea mecanica Gheorghieni harghita
254 Intreprinderea de masini agregate si masini unelte Iasi Iasi
255 Intreprinderea mecanica Roman Neamt
256 Intreprinderea Turnatoria de piese din fonta pentru masini-unelte Ramnicul Sarat Buzau
257 Intreprinderea de masini unelte pentru presare si forjare Targu Jiu Gorj
258 Intreprinderea de masini unelte, accesorii si scule Baia -Mare Maramures
259 Intreprinderea mecanica Sibiu Sibiu
260 Intreprinderea Balanta Sibiu Sibiu
261 Intreprinderea mecanica Suceava Suceava
262 Intreprinderea de dispozitive, stante, matrite si scule aschietoare Focsani Vrancea
263 Intreprinderea de aparate si utilaje pentru cercetari Bucuresti M. Bucuresti
264 Intreprinderea Steaua Rosie Bucuresti M. Bucuresti
265 Centrala industriala de motoare si materiale electrotehnice – Bucuresti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de cabluri si materiale electrooizolante Bucuresti M. Bucuresti
266 Intreprinderea de motoare electrice Pitesti Arges
267 Intreprinderea “Electroprecizia” Sacele Brasov
268 Intreprinderea de aparataj electric auto si motoare electrice Sf. Gheorghe Covasna
269 Intreprinderea de frigidere Gaiesti Dambovita
270 Intreprinderea “Electromures” Timisoara Timis
271 Intreprinderea de fabricare si montaj ascensoare Bucuresti M. Bucuresti
272 Intreprinderea “Acumulatorul” Bucuresti M. Bucuresti
273 Intreprinderea de Masini Electrice Bucuresti M. Bucuresti
274 Intreprinderea de cabluri si materiale electroizolante Bucuresti M. Bucuresti
275 Centrala industriala de electronica si tehnica de calcul -activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de calculatoare electronice Bucuresti- Bucuresti M. Bucuresti
276 Intreprinderea de produse electronice si electrotehnice “Electroarges” – Curtea de Arges Arges
277 Intreprinderea “Romlux” Targoviste Dambovita
278 Intreprinderea “Steaua Electrica” Fieni Dambovita
279 Intreprinderea Tehnoton Iasi Iasi
280 Intreprinderea de ferite Urziceni Ilfov
281 Intreprinderea “Electronica” Bucuresti M. Bucuresti
282 Intreprinderea de piese radio si semiconductori Baneasa M. Bucuresti
283 Intreprinderea de aparate electronice de masura si industriale Bucuresti M. Bucuresti
284 Intreprinderea de cinescoape Bucuresti M. Bucuresti
285 Intreprinderea pentru intretinerea si repararea utilajelor de calcul si de electronica profesionala Bucuresti M. Bucuresti
286 Intreprinderea “Conect” bucuresti M. Bucuresti
287 Intreprinderea de echipamente periferice Bucuresti M. Bucuresti
288 Intreprinderea de relee medias Sibiu
289 Centrala industriala de echipamente telecomunicatii si automatizari – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea ” Automatica” Bucuresti M. Bucuresti
290 Intreprinderea de aparataj electronic de joasa tensiune ” Electrocontact” Botosani Botosani
291 Intreprinderea de contactoare Buzau Buzau
292 Intreprinderea de organe de asamblare pentru industria electrotehnica Ramnicu Sarat Buzau
293 Intreprinderea de izolatorielectrici de joasa tensiune Tg. Secuiesc Covasna
294 Intreprinderea “Sinterom” Cluj – Napoca Cluj
295 Intreprinderea de panouri si tablouri electrice Alexandria Teleorman
296 Intreprinderea de aparataj electric de instalatii – titu Dambovita
297 Intreprinderea de elemente pneumatice si aparate de masura Barlad Vaslui
298 Intreprinderea de aparate electrice de masurat Timisoara Timis
299 Intreprinderea de elemente de automatizari Bucuresti M. Bucuresti
300 Intreprinderea “Electroaparataj” Bucuresti M. Bucuresti
301 Intreprinderea “Electromagnetica” Bucuresti M. Bucuresti
302 Intreprinderea “Electrotehnica ” Bucuresti M. Bucuresti
303 Centrala industriala de masini si utilaje pentru industria usoara – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate – Bucuresti M. Bucuresti
304 Intreprinderea de utilaje si piese de schimb Botosani Botosani
305 Intreprinderea “Metalul Rosu” Cluj- Napoca Cluj
306 Intreprinderea “Unirea” Cluj – Napoca Cluj
307 Intreprinderea “Electrometal” Cluj-Napoca Cluj
308 Intreprinderea “Nicovala” Sighisoara Mures
309 Intreprinderea “Metalotehnica” Tg. Mures Mures
310 Intreprinderea de masini textile “IMATEX” Tg. Mures Mures
311 Intreprinderea de utilaje pentru industria usoara “Izlaz” Alexandria Teleorman
312 Intreprinderea de utilaje si piese de schimb “9 Mai” Lugoj Timis
313 Intreprinderea de accesorii metalice pentru industria textila “AMIT” Bucuresti M. Bucuresti
314 Intreprinderea “Precizia” Bucuresti M. Bucuresti
315 Intrreprinderea de semiconductori Bucuresti M. Bucuresti
316 Intreprinderea Mecanica Bailesti Dolj
317 Intreprinderea Ceahlaul Tg. Neamt Neamt
318 Intreprinderea mecanica utilaje agricole Medgidia Constanta
319 Centrala industriala de rafinarii si petrochimie – activitatea proprie a centralei inclusiv Combinatul Petrochimic Brazi Prahova
320 Combinatul petrochimic Pitesti Arges
321 Combinatul Petrochimic Borzesti Bacau
322 Intreprinderea Rafinaria Darmanesti Bacau
323 Intreprinderea Rafinaria Crisana Bihor
324 Intreprinderea Rafinaria Brasov Brasov
325 Combinatul petrochimic Midia- Navodari Constanta
326 Combinatul petrochimic Teleajen Prahova
327 Intreprinderea Rafinaria Ploiesti Prahova
328 Intreprinderea Rafinaria “Vega” Ploiesti Prahova
329 Intreprinderea Rafinaria Campina Prahova
330 Intreprinderea chimica “Carbosin” Copsa Mica Sibiu
331 Combinatul petrochimic “Solventul” Timisoara Timis
332 Centrala industriala de ingrasaminte chimice Craiova- activitatea proprie a centralei, inclusiv Combinatul Chimic Craiova Dolj
333 Combinatul de ingrasaminte chimice Arad Arad
334 Combinatul de ingrasaminte chimice Baca Bacau
335 Combinatul chimic Fagaras Brasov
336 Combinatul chimic Victoria Brasov
337 Combinatul de ingrasaminte chimice Navodari Constanta
338 Combinatul de ingrasaminte chimice Slobozia Ialomita
339 Combinatul de ingrasaminte chimice Tirgu- Mures Mures
340 Combinatul de ingrasaminte chimice Piatra Neamt Neamt
341 Combinatul de ingrasaminte chimice Valea Calugareasca Prahova
342 Combinatul de ingrasaminte chimice Turnu Magurele Teleorman
343 Centrala industriala de medicamente, cosmetice, coloranti si lacuri – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica, direct subordonate- Bucuresti M. Bucuresti
344 Intreprinderea chimica “Sinteza” Oradea Bihor
345 Intreprinderea de coloranti “Colorom” Codlea Brasov
346 Intreprinderea de produse cosmetice “Nivea” Brasov Brasov
347 Intreprinderea de medicamente “Terapia” Cluj- Napoca Cluj
348 Intreprinderea chimica Craiova Dolj
349 Intreprinderea de antibiotice Iasi Iasi
350 Intreprinderea de detergenti “Dero” Ploiesti Prahova
351 Intreprinderea “Progresul” Ploiesti Prahova
352 Intreprinderea de lacuri si vopsele “Azur” Timisoara Timis
353 Intreprinderea chimica Marasesti Vrancea
354 Intreprinderea de lacuri si vopsele “Policolor” M.Bucuresti
355 Intreprinderea de medicamente si coloranti “Sintofarm” M.Bucuresti
356 Intreprinderea de medicamente “Biofarm” M.Bucuresti
357 Intreprinderea de produse cosmetice “Nmiraj” M.Bucuresti
358 Intreprinderea de sapun “Stela” M.Bucuresti
359 Intreprinderea chimica “Victoria” M.Bucuresti
360 Centrala industriala de fire si fibre sintetice – activitatea proprie a centralei, inclusiv Combinatul de fibre sintetice Savinesti Neamt
361 Combinatul de fibre artificiale “Vascoza” Lupeni Hunedoara
362 Combinatul de fibre sintetice Iasi Iasi
363 Intreprinderea de fibre artificiale “Viscofil” M. Bucuresti
364 Centrala industriala de produse anorganice -activitatea proprie a centralei, inclusiv combinatul chimic Ramnicul- Valcea Valcea
365 Combinatul de produse sodice Ocna Mures Alba
366 Intreprinderea chimica Turda Cluj
367 Combinatul chimic Tarnaveni Mures
368 Combinatul de produse sodice Govora Valcea
369 Centrala industriala de prelucrare cauciuc si mase plastice- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Popesti Leordeni M. Bucuresti
370 Combinatul de articole tehnice din cauciuc Pitesti Arges
371 Intreprinderea de articole tehnice din cauciuc Brasov Brasov
372 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Buzau Buzau
373 Intreprinderea “Napochim” Cluj- Napoca Cluj
374 Intreprinderea “Energia” -Constanta Constanta
375 Intreprinderea de articole tehnice din cauciuc si cauciuc regenerat Targu Jiu Gorj
376 Intreprinderea chimica Orastie Hunedoara
377 Intreprinderea de prelucrare mase plastice iasi Iasi
378 Intreprinderea “Prodcomplex” Targu Mures Mures
379 Intreprinderea de anvelope”Victoria” Floresti Prahova
380 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Dragasani Valcea
381 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Focsani Vrancea
382 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Bucuresti M. Bucuresti
383 Combinatul de articole din cauciuc Jilava M. Bucuresti
384 Centrala de utilaje si piese de schimb pentru industria chimica – Bucuresti activitatea proprie a centralei si a unuitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
385 Intreprinderea de utilaj chimic Borzesti Bacau
386 Intreprinderea de utilaj chimic Fagaras Brasov
387 Intreprinderea de utilaj chimic Gaesti Dambovita
388 Intreprinderea de matrite si piese din fonta Odorheiul Secuiesc Harghita
389 Intreprinderea de utilaje si prelucrari cauciuc Baicoi Prahova
390 Intreprinderea de piese schimb si utilaje pentru industria chimica Satu Mare Satu Mare
391 Intreprinderea de aparate de masura si control Otopeni M.Bucuresti
392 Institutul central de cercetari chimice Bucuresti M.Bucuresti
393 Intreprinderea chimica Rasnov Brasov
394 Intreprinderea chimica Dudesti M. Bucuresti
395 Centrala de prelucrare a lemnului Bucuresti M. Bucuresti
396 Combinatul de prelucrare a lemnului Blaj Alba
397 Combinatul de prelucrare a lemnului Sebes Alba
398 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Cimpeni Alba
399 Combinatul de prelucrare a lemnului Arad Arad
400 Combinatul de prelucrare a lemnului Pitesti Arges
401 Combinatul de prelucrare a lemnului Bacau Bacau
402 Combinatul de prelucrare a lemnului Comanesti Bacau
403 Combinatul de prelucrare a lemnului Oradea Bihor
404 Combinatul de prelucrare a lemnului Bistrita Bistrita-Nasaud
405 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Botosani Botosani
406 Combinatul de prelucrare a lemnului Brasov Brasov
407 Combinatul de prelucrare a lemnului Braila Braila
408 Combinatul de prelucrare a lemnului Caransebes Caras-Severin
409 Combinatul de prelucrare a lemnului Gherla Cluj
410 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Cluj – Napoca Cluj
411 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Dej Cluj
412 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Constanta Constanta
413 Combinatul de prelucrare a lemnului Sfantu Gheorghe Covasna
414 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Pucioasa Dambovita
415 Intreprinderea “Metal- lemn” Craiova Dolj
416 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Galati Galati
417 Combinatul de prelucrare a lemnului Targu-Jiu Gorj
418 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Gheorghieni Harghita
419 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Miercurea Ciuc Harghita
420 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Deva Hunedoara
421 Combinatul de prelucrare a lemnului Sighetu Marmatiei Maramures
422 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Iasi Iasi
423 Combinatul de prelucrare a lemnului Turnu-Severin Mehedinti
424 Intreprinderea ILEFOR Targu Mures Mures
425 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Reghin Mures
426 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Targu Mures Mures
427 Combinatul de prelucrare a lemnului Piatra Neamt Neamt
428 Intreprinderea de mobila tapisata si produse de tapiserie “Relaxa Mizil” Prahova
429 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Ploiesti Prahova
430 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Satu Mare Satu Mare
431 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Zalau Salaj
432 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Sibiu Sibiu
433 Combinatul de prelucrare a lemnului Suceava Suceava
434 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Radauti Suceava
435 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Timisoara Timis
436 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Vaslui Vaslui
437 Combinatul de prelucrare a lemnului Ramnicu-Valcea Valcea
438 Combinatul de prelucrare a lemnului Focsani Vrancea
439 Intreprinderea “Arta Mobilei” M. Bucuresti
440 Intreprinderea “Produse lemn mobila” M. Bucuresti
441 Intreprinderea de casete de radio si televizoare M. Bucuresti
442 Centrala de exploatare a lemnului Bucuresti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea forestiera de exploatare si transport Bucuresti M. Bucuresti
443 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Sebes Alba
444 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Arad Arad
445 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Pitesti Arges
446 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Bacau Bacau
447 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Oradea Bihor
448 Intreprinderea de impletituri Oradea Bihor
449 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Bistrita Bistrita-Nasaud
450 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Brasov Brasov
451 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Nehoiu Buzau
452 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Caransebes Caras-Severin
453 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Cluj-Napoca Cluj
454 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Constanta Constanta
455 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Targu Secuiesc Covasna
456 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Targu Jiu Gorj
457 Combinatul de exploatare si prelucrare a lemnului Toplita Harghita
458 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Miercurea Ciuc Harghita
459 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Deva Hunedoara
460 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Iasi Iasi
461 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Baia Mare Maramures
462 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Orsova Mehedinti
463 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Reghin Mures
464 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Piatra Neamt Neamt
465 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Ploisti Prahova
466 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Satu Mare Satu Mare
467 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Sibiu Sibiu
468 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Suceava Suceava
469 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Timisoara Timis
470 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Ramnicu Valcea Valcea
471 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Focsani Vrancea
472 Centrala industriala de celuloza si hartie Braila- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridicadirect subordonate Braila
473 Intreprinderea de celuloza si hartie “Letea” Bacau Bacau
474 Intreprinderea de hartie Petresti Alba
475 Intreprinderea de hartie “Bistrita” Prundul Bargaului Bistrita-Nasaud
476 Intreprinderea de celuloza si hartie Zarnesti Brasov
477 Intreprinderea de hartie cretata si carton ondulat Ghimbav Brasov
478 Intreprinderea de celuloza si hartie Dej Cluj
479 Intreprinderea de cartoane si confectii “Mucart” Cluj-Napoca Cluj
480 Intreprinderea de celuloza si hartie Palas-Constanta Constanta
481 Intreprinderea de celuloza si hartie Calarasi Ialomita
482 Intreprinderea de celuloza si hartie Drobeta-Turnu Severin Mehedinti
483 Intreprinderea de celuloza si hartie “Reconstructia” Piatra Neamt Neamt
484 Intreprinderea de hartie si cartoane “Comuna din Paris” Piatra Neamt Neamt
485 Intreprinderea de hartie Busteni Prahova
486 Intreprinderea de cartoane si confectii “Prahova” Scaieni Prahova
487 Combinatul de celuloza si hartie Suceava Suceava
488 Centrala cimentului – Bucuresti activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
489 Combinatul pentru lianti Campulung Arges
490 Combinatul pentru lianti si azbociment Alesd Bihor
491 Combinatul pentru lianti Hoghiz Brasov
492 Combinatul pentru lianti Brasov Brasov
493 Combinatul pentru lianti si materiale refractare Turda Cluj
494 Combinatul pentru lianti si azbociment Medgidia Constanta
495 Combinatul pentru lianti si azbociment Fieni Dambovita
496 Combinatul pentru lianti si azbociment Targu Jiu Gorj
497 Intreprinderea pentru lianti Deva Hunedoara
498 Combinatul pentru lianti si azbociment Bicaz Neamt
499 Centrala materialelor de constructii Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
500 Intreprinderea de materiale de constructii Oradea Bihor
501 Intreprinderea de materiale de constructii Brasov Brasov
502 Intreprinderea de materiale de constructii Buzau Buzau
503 Intreprinderea de produse din ceramica fina pentru constructii Cluj-Napoca Cluj
504 Intreprinderea de materiale de constructii Turda Cluj
505 Intreprinderea de prefabricate din beton si materiale de constructii Constanta Constanta
506 Intreprinderea de prefabricate din beton celular autoclavizat Constanta Constanta
507 Intreprinderea de materiale de constructii Doicesti Dambovita
508 Intreprinderea de prefabricate din beton Craiova Dolj
509 Intreprinderea de prefabricate din beton Galati Galati
510 Intreprinderea de materiale de constructii Deva Hunedoara
511 Intreprinderea pentru extragerea, prelucrarea si montarea marmurei si a pietrei de constructii Simeria Hunedoara
512 Intreprinderea de materiale de constructii Calarasi Ialomita
513 Intreprinderea de materiale de constructii Iasi Iasi
514 Intreprinderea de produse ceramice Sighisoara Mures
515 Intreprinderea de materiale de constructii Roman Neamt
516 Intreprinderea de materiale de constructii “1 Mai” Bucov Prahova
517 Intreprinderea de materiale izolatoare”Matizol” Berceni Prahova
518 Intreprinderea de materiale de constructii Satu Mare Satu Mare
519 Intreprinderea de produse ceramice Zalau Salaj
520 Intreprinderea de produse ceramice “Record” Sibiu Sibiu
521 Intreprinderea de prefabricate din beton Timisoara Timis
522 Intreprinderea de produse ceramice Jimbolia Timis
523 Intreprinderea de produse ceramice Lugoj Timis
524 Intreprinderea “EXTRACERAM” Timisoara Timis
525 Intreprinderea de materiale izolatoare Vaslui Vaslui
526 Intreprinderea de materiale de constructii Odobesti Vrancea
527 Intreprinderea de materiale de constructii “Cesarom” M. Bucuresti
528 Intreprinderea de materiale izolatoare Bucuresti M. Bucuresti
529 Intreprinderea pentru extragerea, prelucrarea si montarea marmurei si a pietrei de constructii “7 Noiembrie” Bucuresti M. Bucuresti
530 Intreprindere de constructii prefabricate, agregate si betoane “Granitul” Bucuresti M. Bucuresti
531 Centrala pentru utilaje si piese de schimb Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
532 Intreprinderea de utilaje Alba Iulia Alba
533 Intreprinderea de articole metalice pentru mobila si binale Arad Arad
534 Intreprinderea de suruburi “Anghel Saligni” Cernavoda Constanta
535 Intreprinderea de tamplarie metalica si produse pentru constructii din materiale plastice Buzau Buzau
536 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Filiasi Dolj
537 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Gheorghieni Harghita
538 Intreprinderea de utilaje si piese schimb si reparatii Iasi Iasi
539 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Reghin Mures
540 Intreprinderea de produse tehnico-sanitare “Feroemail” Prahova
541 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Sibiu Sibiu
542 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Suceava Suceava
543 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Bucuresti M. Bucuresti
544 Centrala de exploatare industriala a agregatelor minerale pentru constructii Targoviste -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Dambovita
545 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Alba Iulia Alba
546 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Ghioroc Arad
547 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Brasov Brasov
548 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Turda Cluj
549 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Roman Neamt
550 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Slatina Olt
551 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Odoreu Satu Mare
552 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Tulcea Tulcea
553 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Dragasani Valcea
554 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Doaga Vrancea
555 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Bragadiru M. Bucuresti
556 Centrala de mecanizare pentru constructii industriale Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
557 Intreprinderea de reparatii Braila Braila
558 Intreprinderea de reparatii Ploiesti Prahova
559 Intreprinderea de aparataje si accesorii Alexandria Teleorman
560 Intrerprinderea “6 Martie” Timisoara Timis
561 Intreprinderea de constructii metalice si aparataje M. Bucuresti
562 Intreprinderea de constructii metalice si prefabricate Bucuresti M. Bucuresti
563 Centrala mecanica de material rulant – Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
564 Intreprinderea mecanica de material rulant Brasov Brasov
565 Intreprinderea mecanica de material rulant “16 Februarie” Cluj-Napoca Cluj
566 Intreprinderea mecanica de material rulant Craiova Dolj
567 Intreprinderea mecanica de material rulant Simeria Hunedoara
568 Intreprinderea mecanica de material rulant Pascani Iasi Iasi
569 Intreprinderea mecanica de material rulant Rosiorii de Vede Teleorman
570 Centrala industriala de reparatii auto- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
571 Intreprinderea de reparatii auto Cluj-Napoca Cluj
572 Intreprinderea de reparatii auto Craiova Dolj
573 Intreprinderea de reparatii auto Tecuci Galati
574 Intreprinderea mecanica de reparatii auto si utilaje pentru transporturi Baia Mare Maramures
575 Intreprinderea de reparatii auto Targu Mures Mures
576 Intreprinderea de reparatii auto Campina Prahova
577 Intreprinderea de reparatii auto Suceava Suceava
578 Intreprinderea de reparatii auto Timisoara Timis
579 Intreprinderea de prefabricate din beton Aiud Alba
580 Intreprinderea de poduri metalice si prefabricate din beton Pitesti Arges
581 Intreprinderea de cariere si balastiere Brasov Brasov
582 Intreprinderea de aparate de cale Buzau Buzau
583 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Harghita Harghita
584 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Deva Hunedoara
585 Intreprinderea de poduri din beton Giurgiu Giurgiu
586 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Baia Sprie Maramures
587 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Otopeni M. Bucuresti
588 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Bucuresti- Chitila M. Bucuresti
589 Santierul Naval Orsova Mehedinti
590 Intreprinderea de constructii si reparatii echipament de telecomunicatii M. Bucuresti
591 Centrala industriei bumbacului- Bucuresti-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
592 Intreprinderea textila “UTA” Arad Arad
593 Intreprinderea “Textila Pitesti” Arges
594 Intreprinderea textila “crisana” Oradea Bihor
595 Intreprinderea “Textila Nasaud” Bistrita-Nasaud
596 Intreprinderea textila “Moldova” Botosani Botosani
597 Intreprinderea “Tesatoria Codlea” Brasov
598 Intreprinderea “Textila” Buzau Buzau
599 Intreprinderea “Textila Bucegi” Pucioasa Dambovita
600 Intreprinderea textila “Oltul” Sf. Gheorghe Covasna
601 Intreprinderea “Textila” Calafat Dolj
602 Intreprinderea “Textila Galati” Galati
603 Intreprinderea de ata si filatura”Odorhei” Harghita
604 Intreprinderea “Filatura de bumbac Slobozia” Ialomita
605 Intreprinderea “Tesatura Iasi” Iasi
606 Intreprinderea “Textila Dunareana” Giurgiu Giurgiu
607 Intreprinderea “Filatura de bumbac Oltenita” Giurgiu
608 Intreprinderea de vata Buftea Ilfov
609 Intreprinderea “Filatura de bumbac Baia Mare” Maramures
610 Intreprinderea textila “Cazanele” orsova Mehedinti
611 Intreprinderea “Tesatoria de bumbac” Sighisoara Mures
612 Intreprinderea “Textila Slatina” Olt
613 Intreprinderea textila “Ardeleana” Satu Mare Satu Mare
614 Intreprinderea “Filatura de bumbac Carei” Olt
615 Intreprinderea textila “Tarnava Medias” Sibiu
616 Intreprinderea textila “Firul Rosu” Talmaciu Sibiu
617 Intreprinderea textila ” 11 Iunie” Cisnadie Sibiu
618 Intreprinderea “Filatura de bumbac” Campulung Moldovenesc Suceava
619 Intreprinderea “Filatura de bumbac” Gura Humorului Suceava
620 Intreprinderea “Textila Teleorman” Rosiorii de Vede Teleorman
621 Intreprinderea “Textila Timisoara” Timis
622 Intreprinderea “Textila Lugoj” Timis
623 Intreprinderea textila “Bumbacul” Timisoara Timis
624 Intreprinderea “Ambalajul metalic” Timisoara Timis
625 Intreprinderea “Textila Vaslui” Vaslui
626 Intreprinderea textila “Dacia” M. Bucuresti
627 Intreprinderea “Industria bumbacului” M. Bucuresti
628 Intreprinderea textila “Aurora” M. Bucuresti
629 Intreprinderea textila “Suveica” M. Bucuresti
630 Intreprinderea textila “7 Noiembrie” M. Bucuresti
631 Intreprinderea “Bumbacaria romaneasca Jilava” M. Bucuresti
632 Centrala industriei matasii, inului si canepii-Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
633 Intreprinderea textila “Drum Nou” Oradea Bihor
634 Intreprinderea textila “Republica” Darste Brasov
635 Intreprinderea de matase “Romania muncitoare” Cluj -Napoca Cluj
636 Intreprinderea textila “Dobrogeana” Constanta Constanta
637 Intreprinderea textila “Trainica” Pucioasa Dambovita
638 Intreprinderea textila “Navodul” Galati Galati
639 Intreprinderea de stofe de mobila si tesaturi tehnice Gheorghieni Harghita
640 Intreprinderea ” Filatura de in si canepa” Gheorghieni Harghita
641 Intreprinderea “Tesatoria de matase” Deva Hunedoara
642 Intreprinderea de matase”Victoria” Iasi Iasi
643 Intreprinderea integrata de tesaturi subtiri tip in Pascani Iasi
644 Intreprinderea de in si canepa “Textila” Iasi Iasi
645 Intreprinderea Filatura si finisajul Balotesti Ilfov
646 Intreprinderea textila “Intex” Paulesti Prahova
647 Intreprinderea “Tesatoria de matase” Sighisoara Mures
648 Intreprinderea de in si canepa Negresti Satu Mare
649 Intreprinderea textila “Solidaritatea” Satu Mare Satu Mare
650 Intreprinderea textila “Matasea Rosie” Cisnadie Sibiu
651 Intreprinderea “Filatura de in si canepa” Falticeni Suceava
652 Intreprinderea textila “Garofita” Timisoara Timis
653 Intreprinderea textila “Filatura de matase naturala” Lugoj Timis
654 Intreprinderea textila “Arta textila” Timisoara Timis
655 Intreprinderea “Filatura si tesatoria” Sanicolau Mare Timis
656 Intreprinderea textila ” 13 Decembrie” Timisoara Timis
657 Intreprinderea de panglici Zimnicea Teleorman
658 Intreprinderea de matase “Select” M. Bucuresti
659 Intreprinderea de matase “Flamura Rosie” M. Bucuresti
660 Intreprinderea de matase “Borangicul” M. Bucuresti
661 Intreprinderea de matase “Matasea populara” M. Bucuresti
662 Intreprinderea de matase “Tesatoriile Reunite” M. Bucuresti
663 Intreprinderea de stofe de mobila M. Bucuresti
664 Intreprinderea textila “Unirea” M. Bucuresti
665 Intreprinderea textila “Industria Iutei” M. Bucuresti
666 Intreprinderea de in, canepa “Prodin” M. Bucuresti
667 Centrala linii- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
668 Intreprinderea de stofe “Argeseana” Arges
669 Intreprinderea Filatura de lina “Musceleana” Cetateni Arges
670 Intreprinderea de postav Buhusi Bacau
671 Intreprinderea de postav “Proletarul” Bacau Bacau
672 Intreprinderea “Netex” Bistrita Bistrita-Nasaud
673 Intreprinderea de stofe “Carpatex” Brasov Brasov
674 Intreprinderea de postav Prejmer Brasov
675 Intreprinderea textila “Octombrie Rosu” Ghimbav Brasov
676 Intreprinderea Filatura de lina pieptanata Buzau Buzau
677 Intreprinderea integrata de lina Constanta Constanta
678 Intreprinderea textila “Independenta” Craiova Dolj
679 Intreprinderea “Filatura de lina pieptanata” Miercurea Ciuc Harghita
680 Intreprinderea de volvatir Tg. Neamt Neamt
681 Intreprinderea de stofe Sighisoara Mures
682 Intreprinderea de stofe “Dorobantul” Ploiesti Prahova
683 Intreprinderea de stofe “Filatura de lina pieptanata” Mizil Prahova
684 Intreprinderea “Textila” Cisnadie Sibiu
685 Intreprinderea “Libertatea” Sibiu Sibiu
686 Intreprinderea textila “Dumbrava” Sibiu Sibiu
687 Intreprinderea Industria linii Timisoara Timis
688 Intreprinderea de palarii “Paltim” Timisoara Timis
689 Intreprinderea de palarii “Lux” Periam Timis
690 Intreprinderea “Filatura de lina pieptanata” Focsani Vrancea
691 Intreprinderea de postav Azuga Prahova
692 Intreprinderea “Textila” Grivita M. Bucuresti
693 Intreprinderea romana de pisla M. Bucuresti
694 Intreprinderea “Filatura de lina piptanata” M. Bucuresti
695 Intreprinderea “Munca Textila” M. Bucuresti
696 Centrala industriei tricotajelor- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
697 Intreprinderea de ciorapi Sebes Alba
698 Intreprinderea de tricotaje “Tricoul rosu” Arad Arad
699 Intreprinderea de tricotaje “Miorita” Oradea Bihor
700 Intreprinderea de tricotaje Brasov Brasov
701 Intreprinderea de tricotaje Buzau Buzau
702 Intreprinderea de tricotaje “Somesul” Cluj-Napoca Cluj
703 Intreprinderea de tricotaje Miercurea Ciuc Harghita
704 Intreprinderea de tricotaje Toplita Harghita
705 Intreprinderea de tricotaje Hunedoara Hunedoara
706 Intreprinderea de tricotaje si perdele Pascani Iasi
707 Intreprinderea de tricotaje “Moldova” Iasi Iasi
708 Intreprinderea de tricotaje “Unitatea” Sighet Maramures
709 Intreprinderea de tricotaje “8 Martie” Piatra neamt Neamt
710 Intreprinderea de tricotaje “Smirodava” Roman Neamt
711 Intreprinderea de tricotaje Caracal Olt
712 Intreprinderea de tricotaje Campina Prahova
713 Intreprinderea de tricotaje “Tricotex” Satu Mare Satu Mare
714 Intreprinderea de tricotaje Cehu Silvaniei Salaj
715 Intreprinderea de tricotaje “Drapelul rosu” Sibiu Sibiu
716 Intreprinderea de ciorapi”7 Noiembrie” Sibiu Sibiu
717 Intreprinderea de manusi si ciorapi Agnita Sibiu
718 Intreprinderea de tricotaje “Zimbrul” Suceava Suceava
719 Intreprinderea de tricotaje “Bucovina” Radauti Suceava
720 Intreprinderea de tricotaje “1 Iunie” Timisoara Timis
721 Intreprinderea de ciorapi Timisoara Timis
722 Intreprinderea de tricotaje Husi Vaslui
723 Intreprinderea de tricotaje Focsani Vrancea
724 Intreprinderea de tricotaje “Crinul” M. Bucuresti
725 Intreprinderea “Tricotajul rosu” M. Bucuresti
726 Intreprinderea de tricotaje “Tanara Garda” M. Bucuresti
727 Intreprinderea de tricotaje “Tricodava” M. Bucuresti
728 Intreprinderea de ciorapi “Apolo” M. Bucuresti
729 Intreprinderea de ace de tricotat M. Bucuresti
730 Centrala industriei confectiilor- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
731 Intreprinderea de confectii Arad Arad
732 Intreprinderea de confectii Curtea de Arges Arges
733 Intreprinderea de confectii Bacau Bacau
734 Intreprinderea de confectii Marghita Bihor
735 Intreprinderea de confectii Oradea Bihor
736 Intreprinderea de confectii Dorohoi Botosani
737 Intreprinderea de confectii Botosani Botosani
738 Intreprinderea de confectii Braila Braila
739 Intreprinderea de confectii Ramnicu Sarat Buzau
740 Intreprinderea de confectii Resita Caras-Severin
741 Intreprinderea de confectii “Flacara” Cluj-napoca Cluj
742 Intreprinderea de confectii “Peninsula” comuna Lumina Constanta
743 Intreprinderea de confectii “Targu Secuiesc” Cluj-napoca Covasna
744 Intreprinderea de confectii Craiova Dolj
745 Intreprinderea de confectii Targu Jiu Gorj
746 Intreprinderea de confectii Odorhei Harghita
747 Intreprinderea de confectii Miercurea Ciuc Harghita
748 Intreprinderea de confectii Calarasi Ialomita
749 Intreprinderea de stofe tricotate si confectii Iasi Iasi
750 Intreprinderea de confectii Baia mare Maramures
751 Intreprinderea de confectii “Portile de Fier” Drobeta Turnu Severin Mehedinti
752 Intreprinderea de confectii “Tarnava” Sighisoara Mures
753 Intreprinderea de confectii “Muresul” Tg. Mures Mures
754 Intreprinderea de confectii “Mondiala” Satu Mare Satu Mare
755 Intreprinderea de confectii “Steaua rosie” Sibiu Sibiu
756 Intreprinderea de confectii “Bega” Timisoara Timis
757 Intreprinderea de confectii Vaslui Vaslui
758 Intreprinderea de confectii Barlad Vaslui
759 Intreprinderea de confectii Focsani Vrancea
760 Centrala industriei pielariei, cauciucului si incaltamintei -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
761 Intreprinderea de incaltaminte “Ardeleana” Alba Iulia Alba
762 Intreprinderea de piele si marochinarie “Caprioara” Sebes Alba
763 Intreprinderea de incaltaminte si calapoade “Libertatea” Arad Arad
764 Intreprinderea de incaltaminte Pitesti Arges
765 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Partizanul” Bacau Bacau
766 Intreprinderea de incaltaminte “Solidaritatea” Oradea Bihor
767 Intreprinderea de incaltaminte “Crisul” Oradea Bihor
768 Intreprinderea de incaltaminte “Bihoreana” Marghita Bihor
769 Intreprinderea de incaltaminte “Arta” Oradea Bihor
770 Intreprinderea de blanarie “1 Mai” Oradea Bihor
771 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Timpuri Noi” Brasov Brasov
772 Intreprinderea de incaltaminte “Clujana” Cluj-Napoca Cluj
773 Intreprinderea “Tabacaria Bucovat” Dolj
774 Intreprinderea de blanarie “Vidra” Orastie Hunedoara
775 Intreprinderea pentru materiale sportive Reghin Mures
776 Intreprinderea de piele si manusi Targu Mures Mures
777 Intreprinderea “Tabacaria Minerala Corabia” Olt
778 Intreprinderea de piele “Poporul” Ploiesti Prahova
779 Intreprinderea de piele “Drum Nou” Satu Mare Satu Mare
780 Intreprinderea de piele si incaltaminte “8 Mai” Medias Sibiu
781 Intreprinderea de piele, incaltaminte si marochinarie “13 Decembrie” Sibiu Sibiu
782 Intreprinderea de piele si incaltaminte Agnita Sibiu
783 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Staruinta” Suceava Suceava
784 Intreprinderea de incaltaminte “Banatul” Timisoara Timis
785 Intreprinderea de incaltaminte “Modern” Timisoara Timis
786 Intreprinderea romana de piele Timisoara Timis
787 Intreprinderea de incaltaminte Jimbolia Timis
788 Intreprinderea de calapoade Lugoj Timis
789 Intreprinderea de piele si manusi Timisoara Timis
790 Intreprinderea de nasturi Jimbolia Timis
791 Intreprinderea de mase plastice “Dermatina” Timisoara Timis
792 Intreprinderea de mase plastice si incaltaminte “Victoria” Timis
793 Intreprinderea de spume poliuretanice Timisoara Timis
794 Intreprinderea “Pretim” Timisoara Timis
795 Intreprinderea de incaltaminte Husi Vaslui
796 Intreprinderea de piele si incaltaminte Ramnicu Valcea Valcea
797 Intreprinderea de talpa si incaltaminte din cauciuc Dragasani Valcea
798 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Pionierul” M. Bucuresti
799 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Flacara Rosie” M. Bucuresti
800 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Carmen” M. Bucuresti
801 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Republica” M. Bucuresti
802 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Tehnica Noua” M. Bucuresti
803 Intreprinderea de incaltaminte cauciuc U.C.R M. Bucuresti
804 Intreprinderea de piele sintetica M. Bucuresti
805 Intreprinderea de bunuri de consumdin cauciuc Jilava M. Bucuresti
806 Intreprinderea de nasturi si mase plastice M. Bucuresti
807 Intreprinderea de incaltaminte “Progresul” M. Bucuresti
808 Intreprinderea “Tabacaria minerala” Jilava M. Bucuresti
809 Intreprinderea “Prefin” M. Bucuresti
810 Intreprinderea Antilopa M. Bucuresti
811 Centrala industriei sticlei si ceramicii fine -Bucuresti-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
812 Intreprinderea de portelan de menaj Alba Iulia Alba
813 Intreprinderea de portelan de menaj Curtea de Arges Arges
814 Intreprinderea de sticlarie “Padurea Neagra” Alesd Bihor
815 Intreprinderea de sticlarie de menaj Bistrita Bistrita-Nasaud
816 Intreprinderea de sticlarie si portelan Dorohoi Botosani
817 Intreprinderea de exploatare miniera Miorcani Botosani
818 Intreprinderea de sticlarie de menaj Berca Buzau
819 Intreprinderea de geamuri Buzau Buzau
820 Intreprinderea de sticlarie Turda Cluj
821 Intreprinderea de sticlarie menaj Gherla Cluj
822 Intreprinderea de portelan”Iria” Cluj-Napoca Cluj
823 Intreprinderea de sticlarie de menaj Targu Jiu Gorj
824 Intreprinderea de faianta si sticlarie Baia Mare Maramures
825 Intreprinderea de sticlarie si faianta Sighisoara Mures
826 Intreprinderea de geamuri Tarnaveni Mures
827 Intreprinderea de sticlarie Azuga Prahova
828 Intreprinderea de sticlarie Prahova Ploiesti Prahova
829 Intreprinderea pentru exploatarea si prelucrarea materialelor metalifere Valenii de Munte Prahova
830 Intreprinderea de geamuri Scaieni Prahova
831 Intreprinderea de sticlarie “Victoria muncii” Poiana Codrului Satu Mare
832 Intreprinderea de sticlarie “Vitrometan” Medias Sibiu
833 Intreprinderea de sticlarie Avrig Sibiu
834 Intreprinderea de geamuri Medias Sibiu
835 Intreprinderea de sticlarie de menaj Suceava Suceava
836 Intreprinderea de sticlarie Tomesti Timis
837 Intreprinderea de articole de sticlarie Bucuresti M. Bucuresti
838 Intreprinderea de fire si tesaturi din fire de sticla M. Bucuresti
839 Centrala industriei articolelor casnice- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
840 Intreprinderea “Bunuri metalice” Arad Arad
841 Intreprinderea de ceasuri “Victoria” Arad Arad
842 Intreprinderea “Aradeanca” Arad Arad
843 Intreprinderea “Metalica” Oradea Bihor
844 Intreprinderea de mase plastice „Viitorul“ Oradea Bihor
845 Intreprinderea de pensule Cluj -Napoca Cluj
846 Intreprinderea „11 Iunie“ Galati Galati
847 Intreprinderea de paruri Sighet Maramures
848 Intreprinderea de vase emailate Sighisoara Mures
849 Intreprinderea „Jiul“ Bals Olt
850 Intreprinderea „Flacara“ Ploiesti Prahova
851 Intreprinderea de masini casnice emailate „23 August“ Satu Mare
852 Intreprinderea „Emailul rosu“ Medias Sibiu
853 Intreprinderea de cutite Ocna Sibiului Sibiu
854 Intreprinderea „Flamura rosie“ Sibiu Sibiu
855 Intreprinderea „Metalurgica“ M. Bucuresti
856 Intreprinderea „Inox“ M. Bucuresti
857 Consiliul culturii si educatiei socialiste- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
858 Intreprinderea poligrafica Bacau Bacau
859 Intreprinderea poligrafica Crisana Bihor
860 Intreprinderea poligrafica Brasov Brasov
861 Intreprinderea poligrafica Cluj-Napoca Cluj
862 Intreprinderea poligrafica Oltenia Craiova Dolj
863 Intreprinderea poligrafica Galati Galati
864 Intreprinderea poligrafica Iasi Iasi
865 Intreprinderea poligrafica Banat Timisoara Timis
866 Intreprinderea poligrafica Sibiu Sibiu
867 Intreprinderea poligrafica „13 Decembrie 1918“ M. Bucuresti
868 Intreprinderea poligrafica „Informatia“ M. Bucuresti
869 Intreprinderea poligrafica „Arta grafica“ M. Bucuresti
870 Intreprinderea poligrafica „Filaret“ M. Bucuresti
871 Intreprinderea poligrafica „Buletinul Oficial“ M. Bucuresti
872 Casa de discuri „Electrecord“ M. Bucuresti
873 Intreprinderea Mecanica Poligrafica M. Bucuresti
874 Centrala de mecanizare a agriculturii si productiei de utilaje pentru agricultura si industria alimentara- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
875 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Arad Arad
876 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Botosani Botosani
877 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Cluj-Napoca Cluj
878 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Navodari Constanta
879 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Tecuci Galati
880 Intreprinderea de ambalaje din metal pentru agricultura si industria alimentara Tecuci Galati
881 Intreprinderea „Tehnoutilaj“ odorhei Harghita
882 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Iasi Iasi
883 Intreprinderea de ambalaje si piese de schimb pentru agricultura si industriei alimentare Buftea Ilfov
884 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Bals Olt
885 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Sibiu Sibiu
886 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Rosiorii de Vede Teleorman
887 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Timisoara Timis
888 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Bucuresti M. Bucuresti
889 Intreprinderea de utilaje si piese de schimbpentru agricultura si industrie alimentara Chitila M. Bucuresti
890 Intreprinderea poligrafica “Luceafarul” M. Bucuresti
891 Centrala pentru valorificarea cerealelor si producerea nutreturilor combinate -Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
892 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Arad Arad
893 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Costesti Arges
894 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Bacau Bacau
895 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Oradea Bihor
896 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Palota Bihor
897 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Tinca Bihor
898 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Leorda Botosani
899 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Codlea Brasov
900 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Braila Braila
901 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Urleasca Braila
902 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ramnicu Sarat Buzau
903 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sahateni Buzau
904 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Cluj-Napoca Cluj
905 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iclod Cluj
906 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ovidiu Constanta
907 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Poarta Alba Constanta
908 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Bailesti Dolj
909 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Craiova Dolj
910 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Segarcea Dolj
911 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Titu Dambovita
912 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Galati Galati
913 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Orastie Hunedoara
914 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Calarasi Ialomita
915 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ciulnita Ialomita
916 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Fetesti Ialomita
917 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iasi Iasi
918 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Crevedia Ilfov
919 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Giurgiu Giurgiu
920 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Oltenita Giurgiu
921 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Peris Ilfov
922 Intreprinderea pentru fabricatie si reparatii Peris Ilfov
923 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
924 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iernut Mures
925 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Roman Neamt
926 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Caracal Olt
927 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ploisti Prahova
928 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Satu Mare Satu Mare
929 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sibiu Sibiu
930 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Veresti Suceava
931 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Alexandria Teleorman
932 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Beregsau Timis
933 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Birda Timis
934 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Focsani Vrancea
935 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sabaru M. Bucuresti
936 Centrala pentru legume si fructe -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
937 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Arad Arad
938 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Baiculesti Arges
939 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Topoloveni Arges
940 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Oradea Bihor
941 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Valea lui Mihai Bihor
942 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Fagaras Brasov
943 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Vadeni Braila
944 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Priscov Buzau
945 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Dej Cluj
946 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Constanta Constanta
947 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Pucioasa Dambovita
948 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Calafat Dolj
949 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Tecuci Galati
950 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Hateg Hunedoara
951 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Fetesti Ialomita
952 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Oltenita Giurgiu
953 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Buftea Ilfov
954 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Giurgiu Giurgiu
955 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Baia Mare Maramures
956 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Targu Mures Mures
957 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Caracal Olt
958 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Valenii de munte Prahova
959 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Suceava Suceava
960 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Turnu Magurele Teleorman
961 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Timisoara Timis
962 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Tulcea Tulcea
963 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Husi Vaslui
964 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Riureni Valcea
965 Intreprinderea de produse alimentare -Bucuresti M. Bucuresti
966 Centrala viei si vinului- Bucuresti-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
967 Intreprinderea viei si vinului Alba Iulia Alba
968 Intreprinderea viei si vinului Arad Arad
969 Intreprinderea viei si vinului Pitesti Arges
970 Intreprinderea viei si vinului Bacau Bacau
971 Intreprinderea viei si vinului Oradea Bihor
972 Intreprinderea viei si vinului Bistrita Bistrita-Nasaud
973 Intreprinderea viei si vinului Botosani Botosani
974 Intreprinderea viei si vinului Brasov Brasov
975 Intreprinderea viei si vinului Braila Braila
976 Intreprinderea viei si vinului Buzau Buzau
977 Intreprinderea viei si vinului Resita Caras-Severin
978 Intreprinderea viei si vinului Cluj-Napoca Cluj
979 Intreprinderea viei si vinului Constanta Constanta
980 Intreprinderea viei si vinului Sf. Gheorghe Covasna
981 Intreprinderea viei si vinului Targoviste Dambovita
982 Intreprinderea viei si vinului Craiova Dolj
983 Intreprinderea viei si vinului Galati Galati
984 Intreprinderea viei si vinului Targu Jiu Gorj
985 Intreprinderea viei si vinului Miercurea Ciuc Harghita
986 Intreprinderea viei si vinului Deva Hunedoara
987 Intreprinderea viei si vinului Calarasi Ialomita
988 Intreprinderea viei si vinului Iasi Iasi
989 Intreprinderea viei si vinului Ilfov-Bucuresti Ilfov
990 Intreprinderea viei si vinului Baia Mare Maramures
991 Intreprinderea viei si vinului Drobeta Turnu Severin Mehedinti
992 Intreprinderea viei si vinului Targu Mures Mures
993 Intreprinderea viei si vinului Piatra Neamt Neamt
994 Intreprinderea viei si vinului Slatina Olt
995 Intreprinderea viei si vinului Ploiesti Prahova
996 Intreprinderea viei si vinului Satu Mare Satu Mare
997 Intreprinderea viei si vinului Zalau Salaj
998 Intreprinderea viei si vinului Sibiu Sibiu
999 Intreprinderea viei si vinului Suceava Suceava
1000 Intreprinderea viei si vinului Rosiorii de Vede Teleorman
1001 Intreprinderea viei si vinului Timisoara Timis
1002 Intreprinderea viei si vinului Tulcea Tulcea
1003 Intreprinderea viei si vinului Husi Vaslui
1004 Intreprinderea viei si vinului Dragasani Valcea
1005 Intreprinderea viei si vinului Focsani Vrancea
1006 Intreprinderea de vinuri si rachiuri Bucuresti Est M. Bucuresti
1007 Intreprinderea de vinuri si sampanie “Zarea” Bucuresti M. Bucuresti
1008 Centrala industrializarii carnii – Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1009 Intreprinderea de industrializarea carnii Alba Alba
1010 Intreprinderea de industrializarea carnii Arad Arad
1011 Intreprinderea de industrializarea carnii Pitesti Arges
1012 Intreprinderea de industrializarea carnii Bacau Bacau
1013 Intreprinderea de industrializarea carnii Oradea Bihor
1014 Intreprinderea de industrializarea carnii Bistrita Bistrita-Nasaud
1015 Intreprinderea de industrializarea carnii Botosani Botosani
1016 Intreprinderea de industrializarea carnii Brasov Brasov
1017 Intreprinderea de industrializarea carnii Braila Braila
1018 Intreprinderea de industrializarea carnii Buzau Buzau
1019 Intreprinderea de industrializarea carnii Resita Caras-Severin
1020 Intreprinderea de industrializarea carnii Cluj-Napoca Cluj
1021 Intreprinderea de industrializarea carnii Constanta Constanta
1022 Frigoriferul portuar Constanta Constanta
1023 Intreprinderea de industrializarea carnii Sf. Gheorghe Covasna
1024 Intreprinderea de industrializarea carnii Targoviste Dambovita
1025 Intreprinderea de industrializarea carnii Craiova Dolj
1026 Intreprinderea de industrializarea carnii Galati Galati
1027 Intreprinderea de industrializarea carnii Tg. Jiu Gorj
1028 Intreprinderea de industrializarea carnii Miercurea Ciuc Harghita
1029 Intreprinderea de industrializarea carnii Deva Hunedoara
1030 Intreprinderea de industrializarea carnii Calarasi Ialomita
1031 Intreprinderea de industrializarea carnii Iasi Iasi
1032 Intreprinderea de industrializarea carnii Ilfov Buc. Ilfov
1033 Intreprinderea de industrializarea carnii Baia Mare Maramures
1034 Intreprinderea de industrializarea carnii Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1035 Intreprinderea de industrializarea carnii Tg. Mures Mures
1036 Intreprinderea de industrializarea carnii Piatra Neamt Neamt
1037 Intreprinderea de industrializarea carnii Slatina Olt
1038 Intreprinderea de industrializarea carnii Ploiesti Prahova
1039 Intreprinderea de industrializarea carnii Satu Mare Satu Mare
1040 Intreprinderea de industrializarea carnii Zalau Salaj
1041 Intreprinderea de industrializarea carnii Sibiu Sibiu
1042 Intreprinderea de industrializarea carnii Suceava Suceava
1043 Intreprinderea de industrializarea carnii Alexandria Teleorman
1044 Intreprinderea de industrializarea carnii Timisoara Timis
1045 Intreprinderea de industrializarea carnii Tulcea Tulcea
1046 Intreprinderea de industrializarea carnii Birlad Vaslui
1047 Intreprinderea de industrializarea carnii Ramnicu-Valcea Valcea
1048 Intreprinderea de industrializarea carnii Focsani Vrancea
1049 Intreprinderea „Antefrig“ Bucuresti M. Bucuresti
1050 Intreprinderea „Abatorul“ Bucuresti M. Bucuresti
1051 Intreprinderea de produse si conserve de carne Bucuresti M. Bucuresti
1052 Centrala industrializarii laptelui -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1053 Intreprinderea de industrializare a laptelui Alba Iulia Alba
1054 Intreprinderea de industrializare a laptelui Arad Arad
1055 Intreprinderea de industrializare a laptelui Pitesti Arges
1056 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bacau Bacau
1057 Intreprinderea de industrializare a laptelui Oradea Bihor
1058 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bistrita Bistrita-Nasaud
1059 Intreprinderea de industrializare a laptelui Botosani Botosani
1060 Intreprinderea de industrializare a laptelui Brasov Brasov
1061 Intreprinderea de industrializare a laptelui Braila Braila
1062 Intreprinderea de industrializare a laptelui Buzau Buzau
1063 Intreprinderea de industrializare a laptelui Resita Caras-Severin
1064 Intreprinderea de industrializare a laptelui Cluj-Napoca Cluj
1065 Intreprinderea de industrializare a laptelui Constanta Constanta
1066 Intreprinderea de industrializare a laptelui Sfintu Gheorghe Covasna
1067 Intreprinderea de industrializare a laptelui Targoviste Dambovita
1068 Intreprinderea de industrializare a laptelui Craiova Dolj
1069 Intreprinderea de industrializare a laptelui Galati Galati
1070 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tg. Jiu Gorj
1071 Intreprinderea de industrializare a laptelui Miercurea Ciuc Harghita
1072 Intreprinderea de industrializare a laptelui Simeria Hunedoara
1073 Intreprinderea de industrializare a laptelui Slobozia Ialomita
1074 Intreprinderea de industrializare a laptelui Iasi Iasi
1075 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ilfov- Bucuresti Ilfov
1076 Intreprinderea de industrializare a laptelui Baia Mare Maramures
1077 Intreprinderea de industrializare a laptelui Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1078 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tg. Mures Mures
1079 Intreprinderea de industrializare a laptelui Piatra Neamt Neamt
1080 Intreprinderea de industrializare a laptelui Slatina Olt
1081 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ploiesti Prahova
1082 Intreprinderea de industrializare a laptelui Satu- Mare Satu -Mare
1083 Intreprinderea de industrializare a laptelui Simleul Silvaniei Salaj
1084 Intreprinderea de industrializare a laptelui Sibiu Sibiu
1085 Intreprinderea de industrializare a laptelui Suceava Suceava
1086 Intreprinderea de industrializare a laptelui Alexandria Teleorman
1087 Intreprinderea de industrializare a laptelui Timisoara Timis
1088 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tulcea Tulcea
1089 Intreprinderea de industrializare a laptelui Vaslui Vaslui
1090 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ramnicu Valcea Valcea
1091 Intreprinderea de industrializare a laptelui Focsani Vrancea
1092 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bucuresti M. Bucuresti
1093 Centrala productiei industrializarii sfeclei de zahar – Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1094 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Arad Arad
1095 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Sascut Bacau
1096 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Bucecea Botosani
1097 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Bod Brasov
1098 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Buzau Buzau
1099 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Podari Dolj
1100 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Pascani Iasi
1101 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Giurgiu Giurgiu
1102 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Urziceni Ilfov
1103 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Tandarei Ialomita
1104 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Targu Mures Mures
1105 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Oradea Bihor
1106 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Ludus Mures
1107 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Roman Neamt
1108 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Corabia Olt
1109 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Timisoara Timis
1110 Intreprinderea de produse zaharoase Brasov Brasov
1111 Intreprinderea de produse zaharoase „Feleacul“ Cluj-Napoca Cluj
1112 Intreprinderea de produse zaharoase „Cerna“ Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1113 Intreprinderea de produse zaharoase „Victoria“ Sibiu Sibiu
1114 Intreprinderea de produse zaharoase „Kandia“ Timisoara Timis
1115 Intreprinderea de produse zaharoase Bucuresti M. Bucuresti
1116 Centrala berii, spirtului si amidonului – Bucuresti – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1117 Intreprinderea de spirt si drojdie Arad Arad
1118 Intreprinderea de bere Pitesti Arges
1119 Intreprinderea de bere spirt si drojdie Margineni Bacau
1120 Intreprinderea de bere spirt si drojdie Oradea Bihor
1121 Intreprinderea de bere si amidon Braila Braila
1122 Intreprinderea de bere „Aurora“ Brasov Brasov
1123 Intreprinderea de bere si spirt Cluj-Napoca Cluj
1124 Intreprinderea de bere Constanta Constanta
1125 Intreprinderea de spirt Sfantu Gheorghe Covasna
1126 Intreprinderea de amidon si glucoza Targu Secuiesc Covasna
1127 Intreprinderea de bere Galati Galati
1128 Intreprinderea de bere spirt si amidon Sinsimion Harghita
1129 Intreprinderea de bere si malt Hateg Hunedoara
1130 Intreprinderea de bere si spirt Iasi Iasi
1131 Intreprinderea de drojdie “Seineana” Seini Maramures
1132 Intreprinderea de bere si spirt „Banovita“ Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1133 Intreprinderea de bere Reghin Mures
1134 Intreprinderea de bere si amidon „Steagu Rosu“ Piatra Neamt Neamt
1135 Intreprinderea de bere Azuga Prahova
1136 Intreprinderea de bere Satu Mare Satu Mare
1137 Intreprinderea de bere si amidon Sibiu Sibiu
1138 Intreprinderea de bere spirt si amidon Radauti Suceava
1139 Intreprinderea de bere Timisoara Timis
1140 Intreprinderea de bere spirt si drojdie – Bucuresti M. Bucuresti
1141 Intreprinderea de bere Rahova – Bucuresti M. Bucuresti
1142 Intreprinderea de bere Grivita – Bucuresti M. Bucuresti
1143 Intreprinderea de bere Bragadiru – Bucuresti M. Bucuresti
1144 Centrala uleiului – Bucuresti – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1145 Intreprinderea de ulei „Interindustrial“ Oradea Bihor
1146 Intreprinderea de ulei Constanta Constanta
1147 Intreprinderea de ulei „Oltenia“ Podari Dolj
1148 Intreprinderea de ulei „Prutul“ Galati Galati
1149 Intreprinderea de ulei Slobozia Ialomita
1150 Intreprinderea de ulei „Unirea“ Iasi Iasi
1151 Intreprinderea de ulei Urziceni Ilfov
1152 Intreprinderea de ulei „Ardealul“ Carei Satu Mare
1153 Intreprinderea de ulei Rosiorii de Vede Teleorman
1154 Intreprinderea de ulei Barlad Vaslui
1155 Intreprinderea de ulei „13 Decembrie“ Bucuresti M. Bucuresti
1156 Centrala productiei si industrializarii tutunului -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1157 Intreprindetre de tigarete Ramnicu Sarat Buzau
1158 Intreprindetre de tigarete Sfantu Gheorghe Covasna
1159 Intreprindetre de tigarete Targu Jiu Gorj
1160 Intreprindetre de tigarete Iasi Iasi
1161 Intreprindetre de tigarete Timisoara Timis
1162 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Ocna Mures Alba
1163 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Arad Arad
1164 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Craiova Dolj
1165 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Urziceni Ilfov
1166 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Carei Satu Mare
1167 Intreprindetre de cultura si fermentare a tutunului Barlad Vaslui
1168 Centrala productiei si industrializarii pestelui -Ilfov -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Ilfov
1169 Intreprinderea piscicola Arad Arad
1170 Intreprinderea piscicola Cefa Bihor
1171 Intreprinderea piscicola Botosani Botosani
1172 Intreprinderea piscicola Braila Braila
1173 Intreprinderea piscicola Luciu Buzau
1174 Intreprinderea piscicola Cluj-Napoca Cluj
1175 Intreprinderea piscicola Constanta Constanta
1176 Intreprinderea piscicola Calafat Dolj
1177 Intreprinderea piscicola Galati Galati
1178 Intreprinderea piscicola Calarasi Ialomita
1179 Intreprinderea piscicola Iasi Iasi
1180 Intreprinderea piscicola Zau de Campie Mures
1181 Intreprinderea piscicola Bercu Satu Mare
1182 Intreprinderea piscicola Zimnicea Teleorman
1183 Intreprinderea piscicola Urseni Timis
1184 Intreprinderea piscicola Carja Vaslui
1185 Centrala Delta Dunarii – Tulcea- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Tulcea
1186 Intreprinderea de constructii si reparatii de nave si utilaje Tulcea Tulcea
1187 Intreprinderea de industrializare a pestelui Tulcea Tulcea
1188 Intreprinderea piscicola Macin Tulcea
1189 Centrala industriala de morarit, decorticat, panificatie si produse fainoase –Bucuresti – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1190 Intreprinderea de morarit si panificatie Alba Iulia Alba
1191 Intreprinderea de morarit si panificatie Arad Arad
1192 Intreprinderea de morarit si panificatie Pitesti Arges
1193 Intreprinderea de morarit si panificatie Bacau Bacau
1194 Intreprinderea de morarit si panificatie Oradea Bihor
1195 Intreprinderea de morarit si panificatie Bistrita Bistrita Nasaud
1196 Intreprinderea de morarit si panificatie Botosani Botosani
1197 Intreprinderea de morarit si panificatie Resita Caras-Severin
1198 Intreprinderea de morarit si panificatie Sfantu Gheorghe Covasna
1199 Intreprinderea de morarit si panificatie Targoviste Dambovita
1200 Intreprinderea de morarit si panificatie Targu Jiu Gorj
1201 Intreprinderea de morarit si panificatie Miercurea Ciuc Harghita
1202 Intreprinderea de morarit si panificatie Deva Hunedoara
1203 Intreprinderea de morarit si panificatie Slobozia Ialomita
1204 Intreprinderea de morarit si panificatie Ilfob Buc. Ilfov
1205 Intreprinderea de morarit si panificatie Baia Mare Maramures
1206 Intreprinderea de morarit si panificatie Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1207 Intreprinderea de morarit si panificatie Piatra Neamt Neamt
1208 Intreprinderea de morarit si panificatie Zalau Salaj
1209 Intreprinderea de morarit si panificatie Suceava Suceava
1210 Intreprinderea de morarit si panificatie Tulcea Tulcea
1211 Intreprinderea de morarit si panificatie Barlad Vaslui
1212 Intreprinderea de morarit si panificatie Valcea Valcea
1213 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Brasov Brasov
1214 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Constanta Constanta
1215 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Galati Galati
1216 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Iasi Iasi
1217 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Targu Mures Mures
1218 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Slatina Olt
1219 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Ploiesti Prahova
1220 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Satu Mare Satu Mare
1221 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Sibiu Sibiu
1222 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Alexandria Teleorman
1223 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Focsani Vrancea
1224 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Bucuresti M. Bucuresti
1225 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Braila Braila
1226 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Craiova Dolj
1227 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Timisoara Timis
1228 Trustul inului, canepii si bumbacului – Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1229 Intreprinderea de in Mangalia Constanta
1230 Intreprinderea de in Reci Covasna
1231 Intreprinderea de in Joseni Harghita
1232 Intreprinderea de in Ulmeni Maramures
1233 Intreprinderea de in Ploiestiori Prahova
1234 Intreprinderea de in Cirta Sibiu
1235 Intreprinderea de in Ghindari Mures
1236 Intreprinderea de in Sighisoara Mures
1237 Intreprinderea de cinepa Iratosu Arad
1238 Intreprinderea de cinepa Palota Bihor
1239 Intreprinderea de cinepa Buzau Buzau
1240 Intreprinderea de cinepa Ludus Mures
1241 Intreprinderea de cinepa Sagna Neamt
1242 Intreprinderea de cinepa Dumbraveni Sibiu
1243 Intreprinderea de cinepa Sinicolaul Mare Timis
1244 Intreprinderea de cinepa Vaslui Vaslui
1245 Intreprinderea de cinepa Alexandria Teleorman
1246 Intreprinderea de in si cinepa Beclean Bistrita Nasaud
1247 Intreprinderea de in si cinepa Carei Satu Mare
1248 Intreprinderea de in si cinepa Suceava Suceava
1249 Intreprinderea pentru producerea si valorificarea bumbacului Brinceni Teleorman
1250 Intreprinderea de de pescuit oceanic “NAVROM” Tulcea Tulcea
1251 Intreprinderea “PROTAN” Bucuresti M. Bucuresti
1252 Intreprinderea “Didactica M. Bucuresti
1253 Monetaria Statului M. Bucuresti
1254 Imprimeria Bancii Nationale M. Bucuresti
1255 Intreprinderea „Frigocom“ M. Bucuresti
1256 Intreprinderea de produse ortopedice si protezare M. Bucuresti
1257 Intreprinderea de tevi sudate Bucuresti
etccccccccccccccccccccccccccccccc
http://lupuldacicblog.wordpress.com/recensamantul-ruinarii-romaniei-lista-cu-tot-ce-am-avut/
////////////////////////////////////////////////////
(Inteligenta fara suflet ne va…”ajuta”) Cele mai inutile facultăți din prezent, conform Inteligenței Artificiale. Pe locul 1 este o specializare foarte căutată
Într-o eră digitală în continuă schimbare, unde tehnologia este în centrul aproape tuturor industriilor, întrebarea care se pune frecvent este: „Ce facultăți sunt cu adevărat utile în prezent?”.
Inteligența Artificială (IA) joacă un rol tot mai important în evaluarea și predicția tendințelor educaționale, iar unele domenii de studiu care odată aveau un prestigiu considerabil sunt acum mai puțin relevante.În urma analizelor făcute de IA asupra pieței muncii și a cerințelor profesionale actuale, au apărut câteva domenii de studiu care sunt considerate mai puțin utile în contextul actual. Totuși, interesant este faptul că, pe locul întâi într-o astfel de listă, se află o specializare care, în ciuda percepției populare, este extrem de căutată.
Filozofia – Pe locul întâi, dar cu un potențial mare de aplicabilitate
Deși la prima vedere pare un domeniu de studiu „învechit” sau chiar „nefolositor”, filozofia este considerată de multe ori ca o facultate irelevantă pe piața muncii. Într-o lume axată pe tehnologie și inovație rapidă, mulți se întreabă ce loc mai poate avea gândirea abstractă și analiza teoretică a existenței.
Totuși, specializarea în filosofie joacă un rol crucial în dezvoltarea gândirii critice, ceea ce este extrem de important în orice domeniu, de la managementul afacerilor până la dezvoltarea IA. Mai mult, capacitatea de a rezolva probleme complexe, gândirea logică și abordările etice sunt extrem de valoroase, chiar și pentru companiile de tehnologie. Istoria – O disciplină cu aplicabilitate limitată în domeniul afacerilor
Istoria
Istoria, ca domeniu de studiu, este și ea văzută de mulți ca fiind inutilă în zilele noastre. Cu toate acestea, există încă domenii de activitate în care acest tip de studiu poate fi relevant, mai ales în instituțiile academice sau muzeale. De asemenea, istoricul poate contribui la înțelegerea evoluției culturale, politice și sociale a lumii. Cu toate acestea, pentru majoritatea joburilor din sectorul privat, studiile istorice nu sunt privite ca fiind o opțiune practică.
Literele – O pasiune care nu se traduce întotdeauna într-o carieră stabilă
Filologia și studiile literare sunt, de asemenea, domenii care în fața creșterii cererii pentru abilități tehnice par a fi depășite. Deși pentru cei care iubesc literatura și limba există satisfacții imense în acest domeniu, din punct de vedere al pieței muncii, opțiunile de carieră sunt mai puțin diversificate și adesea subplătite în comparație cu alte domenii.Arte și design – Abilități cerute, dar dificil de monetizat
În ciuda frumuseții și expresivității artei, facultățile de arte și design se află, de asemenea, pe lista celor mai puțin utile pentru mulți. Deși în domenii precum publicitatea sau media există locuri de muncă, mulți absolvenți ai acestora se confruntă cu dificultăți în a găsi locuri de muncă stabile, iar succesul lor depinde în mare măsură de talentul personal și de networking.
https://click.ro/#google_vignette
////////////////////////////////////////////////
Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret
de Tim R. Swartz
Am lecturat de mai multe ori această carte comparându-i cu atenţie conţinutul cu alte surse documentare, unele chiar clasificate, ce se refereau la acelaşi tip de informaţii încercând să fac o analiză pertinentă şi obiectivă a conţinutului său. Lovitura de graţie am primit-o însă prin conţinutul unuia din…
DESCRIERE
Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret
Am lecturat de mai multe ori această carte comparându-i cu atenţie conţinutul cu alte surse documentare, unele chiar clasificate, ce se refereau la acelaşi tip de informaţii încercând să fac o analiză pertinentă şi obiectivă a conţinutului său.
Lovitura de graţie am primit-o însă prin conţinutul unuia din recentele discursuri ale preşedintelui SLA, Barack Obama, la întâlnirea cu reprezentanţi ai marilor finanţe, corporaţiilor transnaţionale şi agenţiilor secrete, discurs în care a cerut explicit să se dea liber pe piaţă noilor tehnologii aflate de ani buni în seifuri, puse la secret, deoarece continuarea politicii de embargo şi ascundere a acestor descoperiri este contraproductivă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane.
Cartea de faţă se prezintă ca o vitrină abundentă în realizări ştiinţifice şi tehnologice pe care le vom putea folosi în curând. Dar totul în măsura stratificării capacităţii de acces a fiecăruia dintre noi, cuantificată de… Controlorii lumii! (Dr. Emil Străinu)
https://www.eusunt.ro/proiectele-ascunse-ale-guvernului-mondial-secret
/////////////////////////////////////////////////
Calciu Dumitreasa ANUL 2005 „NU VĂ LĂSAȚI ADEMENIȚ!”…
[extras din conferința de la Biserica din Zalău, părintele Ghe. Calciu Dumitreasa: ] : „Este un duh care colindă Europa și lumea în general.. și care își SCHIMBĂ ÎNFĂȚIȘAREA DE FIECARE DATĂ și care atacă din toate părțile lumea creștină; sub DIVERSE CHIPURI” [ Chip blând, discurs frumos despre familie și țară…o înșelătorie!; n. red. ] „În general chipul este BLÂND, discursul este ATRĂGĂTOR, dar intenția lui este perfidă(!). Acest duh poate să vorbească despre FAMİLİE cu cuvinte frumoase, dar intenția lui este de a distruge familia! Poate să vorbească despre Biserică, plin de dragoste pentru toate Bisericile; un fel de sincretism religios dar dorința este de a spulbera ortodoxia. Poate să vorbească despre ȚARĂ și despre patrie care este ceva pe care încearcă să o susțină dar intenția lui este de a distruge și Patria și Biserica. Acest DUH se cheamă ECUMENISM! Tot acest DISCURS FRUMOS, și cu FEȚE MULTİPLE nu are decât o singură intenție, distrugerea unei națiuni, DISTRUGEREA NAȚIUNILOR, desființarea(!) Bisericii Ortodoxe… și INSTITUIREA UNUI GRUP de CONDUCĂTORI , puși nu știu de cine, care să dicteze tuturor națiunilor ideile lor, să le ÎNCORSETEZE în anumite TIPURI, sociale și politice religioase, în care ei să fie cei care dictează, și care produc în viața noastră. Fraților să nu ne lăsăm amăgiți! Trăiesc în mijlocul acestor emițători, ai discursului prolific, și care CUTREIERĂ LUMEA. Îi cunosc pe toți. N-au nicio intenție bună cu Biserica noastră. Sub „Iubirea hristică” , sub iubirea „PACEA UNIVERSALĂ”, ei ascund intenții perfide. De aceea am venit aici ca să vă spun nu vă lăsați ademeniți. Am observat o puternică tendință ecumenistă în Biserica Ortodoxă! Foarte puternică! Începând de sus și până jos. ” [ părintele Calciu Dumitreasa a n u l 2005 ] https://misucroitor.wordpress.com/2013/05/15/parintele-calciu-dumitreasa-sa-nu-ne-lasam-ademeniti/
https://misucroitor.wordpress.com/2023/04/11/calciu-dumitreasaanul-2005-nu-va-lasati-ademenit-extras-din-conferinta-de-la-biserica-din-zalau-parintele-ghe-calciu-dumitreasa-este-un-duh-care-colinda-europa-si-lumea-in-g/
////////////////////////////////////////////////////
Eric Jon Phelps-interviu- Publicat de misu croitor august 21, 2013Publicat în Descoperind profetiile, Noua Ordine Mondială, Semnele timpului
-text preluat
Forum Onlinesport.ro
Lumea condusă din umbră de catolici,prin intermediul societătii iezuite
Cred ca ati auzit pana in prezent o multime de informatii despre conspiratiile si secretele pe care le ascund o multime de societati secrete ca Bilderberg, Illuminati, CFR, Comitetul celor 300 etc. Se considera ca ele ar conducea lumea, prin intermediul deciziilor care se iau la nivel politic. Toate aceste informatii sunt binecunoscute publicului larg, mai ales in ultimii ani, datorita raspandirii Internetului. E interesant faptul ca, in toate dezvaluirile privind aceste societati secrete se pune accentul pe faptul ca ele ar reprezenta elita evreiasca, care ar dori astfel sa acapereze intreaga lume. Dar ce se intampla daca lumea ar fi, de fapt, condusa din umbra de catolici, prin intermediul societatii iezuite? Acest lucru este sustinut de catre un scriitor de probleme religioase contemporane, pe nume Eric Jon Phelps, in cartea sa “Asasinii Vaticanului”. Cartea se remarca prin folosirea de documente istorice autentice, care ar confirma cele afirmate mai sus. In exclusivitate si in premiera in limba romana, va prezentam o compilatie dintr-un interviu incendiar cu Eric Phelps, din care veti afla dezvaluiri cutremuratoare.Cine sunt iezuitii? A nu se uita ca, potrivit istoriei oficiale, Ordinul iezuitilor (ca si alte ordine, ca cel franciscan) este un ordin din cadrul Bisericii Catolice. El a fost infiintat in anul 1534 de celebru teolog Ignatiu de Loyola. Pe langa cele trei voturi (promisiuni) calugaresti obisnuite (ascultare, castitate, saracie), iezuitii au introdus un al patrulea vot, anume cel de ascultare neconditionata fata de papa. In 1632, la Paris au infiintat societatea secreta Aa, cu scopul de a pregati tinerii misionari. Ordinul a fost desfiintat in anul 1773, de catre papa Clement al XIV-lea, bula care s-a aplicat in majoritatea tarilor europene, cu exceptia Rusiei si Prusiei, tari care i-a protejat pe iezuiti. Iezuitii detin controlul lumii din 1540? iezuiti2Inainte de a incepe, sa spunem cateva cuvinte despre aceasta carte. Ea acopera toate aspectele controlului global al iezuitilor asupra lumii, incepand din anul 1540. Autorul leaga fiecare conflict major si fiecare asasinat politic de Ordinul Iezuitilor. Ca si alte grupuri, evreii n-ar fi fost altceva decat niste pioni nevinovati in agenda iezuita. Totodata, Superiorul-general al iezuitilor (asa-numitul “Papa negru”, “negru” semnificand activitatile malefice, ascunse) da ordine actualului papa. De altfel, ordinul iezuitilor isi are sediul tot in Roma, in apropierea Vaticanului.
image
Sa incepem acum interviul, cel care va prezinta dezvaluirile cutremuratoare de care vorbeam la inceput. Iezuitii se inchina lui Lucifer
1)Reporter: Unde apare Satan in tot acest tablou si care este scopul iezuitilor, asa-zisa Societate a lui Iisus?
Phelps: Iezuitii superiori (de la conducerea societatii) sunt vrajitori. Ei sunt luciferici, adica ei il venereaza pe ceea ce ei numesc Lucifer. Ei nu cred in Satan, ci cred in Lucifer. Conform lui Alberto Rivera, cel care a facut parte in anii ‘60 ai secolului trecut din conducerea ordinului iezuitilor, el a fost invitat la o “ceremonie neagra” in Spania, organizata de iezuiti, in care participantii purtau pelerine negre si se inchinau lui Lucifer.
2)Reporter: Care e procesul de alegere a unui Iezuit General?
Phelps: Iezuitii superiori il aleg, si, odata ales, e pe viata, doar daca nu devine “eretic” intre timp. Juramantul iezuitilor e foarte asemanator cu Protocolul Inteleptilor Sionului
3) Reporter: Ce reprezinta “iezuitii superiori”?
Phelps: Ei sunt cei “marturisiti”, adica depun juramantul iezuitilor, care este “profesiunea lor de credinta”.
4) Reporter: Ceea ce m-a intrigat in legatura cu acest juramant e asemanarea sa cu “Protocoalele Inteleptilor Sionului”.
Phelps: In mod evident, Ordinul iezuitilor e cel care a scris Protocoalele. Alberto Rivera care a fost un iezuit, a afirmat ca evreii si Papa au scris impreuna Protocoalele. Dar eu cred ca doar iezuitii au facut-o, pentru ca doar ei erau singurii capabili sa faca asta. Pentru ca ei se afla in spatele guvernelor, si chiar si in spatele cluburilor sportive profesioniste. De exemplu, patronul lui Pittsburgh Steelers (club celebru de baseball american) este iezuit. La fel si patronul clubului Detroit Lions. L-au folosit si pe Walt Disney (patronul parcurilor de distractie Disneyland), si asta pentru ca vor sa distreze lumea, sa-i “imbete” pe oameni cu placere. Sa nu se uite ca unul din punctele importante din Protocoale este acesta: crearea de distractii pentru omenire. In timp ce lumea va fi ocupata cu distractiile, ei isi pot cladi in liniste tirania. Las Vegas-ul e controlat de Mafia, sub obladuirea Bisericii Catolice
5) Reporter: Care este rolul Las Vegas-ului in tot acest mecanism? (Las Vegas-ul este celebrul oras american, patria jocurilor de noroc, unde se spala anual zeci de miliarde de dolari)
Phelps: Las Vegas-ul, in cea mai mare parte a sa, este controlat de Mafie. Dar toate marile familii mafiote sunt romano-catolice, si toate sunt subordonate Papei sau Cardinalului de New York. De exemplu, Frank Costello, membru marcant al mafiei americane, a fost prieten foarte apropiat cu mogolul hollywoodian, Joe Kennedy, membru al Cavalerilor de Malta. Cavalerii de Malta sunt frati cu marile familii mafiote, Gambino, Lucchese, Columbo. Si ei controleaza Hollywood-ul, si nu evreii. Evreii nu sunt decat oamenii de fatada, caci in spatele lor se afla Mafia si cardinalul de New-York. Iezuitul General, dictatorul absolut
6)Reporter: Spuneti-mi tot ce stiti despre Iezuitul General.
Phelps: Iezuitul General este dictatorul absolut, complet si total al Ordinului. Atunci cand el vorbeste, provincialii il asculta. Provincialii sunt subordonatii sai, in prezent avand un numar de 83. In prezent, Ordinul iezuitilor acopera 83 de regiuni ale lumii. Fiecare regiune este condusa de un provincial. De exemplu, in SUA sunt 10 provinciali, in America Centrala, 1 provincial, in Irlanda tot 1 provincial. E un sistem centralizat de administrare, specific Bisericii Romano-Catolice, unde toate provinciile sunt subordonate unui singur “monarh”. Iezuitul General are toata puterea asupra Ordinului. Atunci cand se decide, inceperea unui razboi sau a unui revolte, Iezuitul General aduna toate informatiile de la provincialul regiunii respective, cum e mai bine sa se realizeze acest lucru. Iezuitul General conduce lumea prin intermediul provincialilor. Si provincialii, la randul lor, ii conduc pe “iezuitii de rand”, acestia din urma neavand nicio idee despre ceea ce se intampla la nivelul de sus al ordinului. Este exact ca si francmasoneria; fracmasonii obisnuiti, ca si iezuitii de rand, cred ca ceea ce fac organizatiile lor este un lucru bun. “Contele de Monte Cristo”, o alegorie a Iezuitului General care se razbuna Contele de Monte Cristo = Inchizitor General Contele de Monte Cristo = Inchizitor General Dupa cum se stie, Alexandru Dumas a scris celebra sa carte “Contele de Monte Cristo”. Contele reprezinta, de fapt, Iezuitul General. “Monte” inseamna “munte”, iar “Cristo” inseamna “Hristos”, deci “Contele Muntelui lui Hristos”. Alexandre Dumas a vorbit despre razbunarea Iezuitului General, atunci cand iezuitii au fost suprimati (1773) si expediati pe o insula aflata la vest de Portugalia. Atunci cand iezuitii si-au recastigat puterea (in 1814), ei i-au pedepsit pe toti monarhii Europei care i-a suprimat, dandu-i jos de pe tronuri. Iar Alexandre Dumas, care a luptat alaturi de fortele italiene patriotice in 1848, pentru a elibera Roma de puterea Papei, a scris multe carti, iar intr-una din ele, “Contele de Monte Cristo”, el ii da in vileag pe iezuiti. Asa ca, atunci cand veti citi “Contele de Monte Cristo”, aduceti-va aminte ca totul e doar o satira care personifica Ordinul Iezuitilor ce isi recastiga puterea in Franta. Contele de Monte Cristo nu poate fi batut; si acesta e Ordinul Iezuitilor. Dar contele, in roman, nu obtine ceea ce isi dorea cel mai mult, ultima sa dorinta, iubirea unei femei. El isi recastiga puterea politica, isi recastiga tot ce-a pierdut, dar nu poate avea dragostea unei femei. Si acesta e Ordinul Iezuitilor. Ei nu au parte de femei, n-au parte de dragostea vreunei femei. Pentru ca ei sunt celibatari; a avea o femeie, inseamna a fi devotat sotiei si familiei, iar ei trebuie sa fie devotati doar Iezuitului General. De aceea, ei nu se vor casatori niciodata, acaeasta fiind cheia succesului lor. Scopul suprem al iezuitilor: conducerea lumii si reconstruirea templului lui Solomon
7) Reporter: Care este scopul suprem al iezuitilor?
Phelps: Scopul lor final este acela de a conduce lumea, cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon reconstruit din Ierusalim.
8 ) Reporter: De ce este atat de important reconstruirea templului lui Solomon?
Phelps: Pentru ca iezuitii intotdeauna au vrut asta. Atunci cand Ignatius Loyola a creat Ordinul, unul din primele lucruri pe care el le-a facut a fost acela de a se duce la Ierusalim si de a stabili cartierul general al iezuitilor acolo. S-a dus acolo, a incercat, dar a dat gres, asa ca s-a intors si si-a continuat studiile. Poate ca ar fi bine sa discutam putin despre Ignatiu de Loyola. Fondatorul iezuitilor, un fost soldat spaniol Ignatiu de Loyola a fost un soldat spaniol care s-a ranit la picior in timpul unei batalii ce a avut loc intre Franta si Spania. La asediul orasului fortificat Pamplona, Ignatius este grav ranit de un obuz, scos din lupta si nevoit sa se retraga in orasul sau natal, pentru a-si reface fortele. In incercarea de a putea merge normal, el si-a construit un fel de dispozitiv care sa-l ataseze piciorului sau. A suferit dureri cumplite, nereusind insa sa-si poata folosi din nou piciorul. Acest lucru al neputintei, combinat cu faptul ca astfel, nu mai putea avea parte de compania femeilor, l-a dus intr-o stare de depresie. Astfel, el incepu sa aiba viziuni despre sfinti, scriind si exercitii spirituale. Acestea vor constitui “antrenamentul de baza” pentru iezuiti. Unul din exercitii este urmatorul: daca subordonatului cuiva ii este spus: “negrul este alb si albul este negru”, atunci asa va fi. Interesant ca acest exercitiu apare si in filmul “JFK” (1991), atunci cand Kevin Costner le spune oamenilor sai: “Hei, ganditi ca CIA. Negrul este alb si albul este negru”. Acest lucru tradeaza ca productia filmului a fost mana iezuitilor. Din 1540, iezuitii vor sa constituie o guvernare mondiala pentru Papa, Loyola avea o vointa de fier. El avea in minte ca Papalitatea sa-si recastige puterea pierduta odata cu Reforma. Asa ca s-a dus la Papa, a cazut la picoarele sale, iar Papa Pius al III-lea a dat o bula prin care s-a creat Ordinul Iezuitilor. Acum avea protectia papala. Dar Ignatiu de Loyola este un soldat, asa ca va pune la punct o legiune de soldati ca sa reconstruiasca ceea ce Roma a pierdut, si pentru a construi o guvernare mondiala pentru Papa. Si acest lucru a inceput din 1540. Si de atunci, a inceput o istorie plina de varsari de sange. Si razboiae dupa razboaie, toate sunt atribuite Ordinului Iezuit. Nobili catolici, foarte bogati, si-au donat castelele si banii Ordinului Iezuit. Mult mai tarziu, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iezuitii au furat tot aurul evreilor. Iezuitul General controleaza toate marile servicii secrete ale lumii Intr-o carte scrisa de Edmond Paris, “Vaticanul impotriva Europei”, acest autor afirma ca ultimii 30 de razboaie din lume sunt atribuiti iezuitilor, ca de exemplu razboiul din Serbia. Dar Edmond Paris nu intelege un singur lucru: faptul ca Iezuitul General controleaza toata comunitatea internationala a serviciilor secrete: CIA, FBI, fostul KGB, Mossad, SIS. El controleaza absolut totul. Biserica Catolica a luptat impotriva libertatii de constiinta, prin Conciliul de la Trent 9) Reporter: Sa ne intoarcem la inceputuri. Ce a fost Conciliul de la Trent? Phelps: Conciliul de la Trent a fost raspunsul Romei la reforma protestanta. Sa nu uitati ca reforma protestanta ne-a adus libertatea politica de care avem parte azi. Suveranitatea nationala n-ar fi existat fara Reforma. Drepturile individuale n-ar fi existat fara Reforma. Reforma a venit cu doctrina mantuirii prin propria credinta, nefiind nevoie de preot pentru a ajunge in Rai. Reforma spunea ca tot ce avem nevoie este doar mantuirea in Hristos. Astfel, Vaticanul era deposedat de puterea sa spirituala. Preotii nu mai erau doriti, oamenii putand sa aiba parte de cuvantul lui Dumnezeu direct din Biblie. Drept consecinta, natiuni ca Olanda, Anglia sau Germania au inceput sa se desparta de puterea Papei. Sfantul Imperiu Romano-German se despartea, iar Carol al V-lea, imparatul acestui imperiu se calugari. Roma se vazu atunci in pericol, pentru ca se pierdea putere si bani. Natiunile nu-si mai plateau “cota lui Petru” pentru trezoreria Vaticanului. Si Papa era foarte suparat, caci el sustinea ca detine doua puteri: puterea temporala si cea spirituala. Odata cu pierderea puterii spirituale, o pierdea si pe cea temporala. Cu alte cuvinte, Papa nu mai putea sa conduca prin intermediul regelui din tara respectiva, caci regele nu-i mai recunostea autoritatea. Asa s-a intamplat de exemplu cu regele Henric al VIII-lea al Angliei, care nu a mai recunoscut autoritatea Papei asupra bisericilor din Anglia, ce au fost trecute sub autoritatea Bisericii Anglicane. Si astfel, avu loc Conciliul de la Trent (1545-1563), desfasurat in 25 de sesiuni. In toate aceste sesiuni, au fost condamnate toate tezele Reformei. Oricine crede ca mantuirea sa poate avea loc in afara Bisericii Catolice are parte de anatema. Oricine crede ca Papa nu este vicarul lui Hristos, va avea parte de aceeasi anatema. Cea mai importanta sesiune a fost cea de a 4-a, in care iezuitii condamnau libertatea cuvantului, libertatea presei si libertatea constiintei. Asa ca, niciun om nu-si putea alege religia, nu-si putea publica ceea ce simte, nu putea avea libertatea constiintei. Iezuitii au vrut razboiul din Vietnam, pentru a “curata” acest stat de budisti
10) Reporter: Ati afirmat ca asasinarea presedintelui John Kennedy a fost ordonata de Iezuitul General, executata de Papa Paul al VI-lea si dusa la indeplinire de “papa american”, cardinalul Joseph Spellman. Vreti sa va justificati aceasta afirmatie?
Phelps: Desigur. In primul rand, presedintele Kennedy a fost asasinat pentru ca dorea sa puna capat razboiului din Vietnam si vroia sa puna capat si dominatiei CIA. De aici apar alte doua intrebari: Dorea Roma razboiul din Vietnam? Si, controla Roma CIA-ul? Raspunsul e afirmativ la ambele intrebari. Stim foarte bine ca razboiul din Vietnam a mai fost denumit “razboiul lui Spelly”, adica “razboiul cardinalului Spellman”. Cardinalul a facut vizite pe frontul de razboi de mai multe ori, numindu-i pe soldatii americani “soldatii lui Hristos”. Omul care se afla la comanda fortelor americane era un romano-catolic, membru al CFR, generalul William Westmoreland. Acest general era agentul cardinalului si care avea grija ca razboiul din Vietnam sa fie purtat in mod corespunzator. Si de ce dorea cardinalul Spellman razboiul din Vietnam? Pentru ca asta era dorinta Iezuitului General. Si de ce dorea Iezuitul General razboiul din Vietnam? Pentru ca poporul Vietnamului, budistii, nu puteau fi convertiti la catolicism. Ei nu aveau nevoie de Roma. Exista o prezenta iezuita de cateva secole in Vietnam, asa ca s-a hotarat ca budistii din Vietnam sa fie exterminati. Apoi, “curatire” urma sa se intample si in statele vecine Vietnamului, in Cambodgia (cu ajutorul lui Pol Pot), Thailanda si in Laos. Aceasta “curatire” a budistilor trebuia sa desavarseasca ceea ce a facut liderul chinez comunist, Mao Zedong, in tara sa, China. Dar Mao Zedong a fost controlat de iezuiti, asa ca… era nevoie de razboiul din Vietnam. Vaticanul controleaza si traficul de droguri… O alta motivatie a razboiului din Vietnam era traficul de droguri, de care era beneficiara Roma. Vaticanul controleaza tot traficul international de droguri: heroina, opium, cocaina. Columbia (tara nr.1 din lume, producatoare de droguri) are un concordat cu Papa. Un concordat semnifica un tratat cu Papa. Asemenea concordate au avut loc intre Papa si Hitler, Mussolini, Franco (3 mari dictatori ai lumii). De ce avea nevoie Roma de un concordat cu Columbia, decat pentru a controla traficul de droguri? Desigur, ca nu cardinalii sau Papa se ocupa direct de traficul de droguri, acest lucru fiind realizat prin intermediul familiilor mafiote, aflate sub controlul Iezuitului General. De fapt, Iezuitul General se ocupa de traficul de droguri inca de acum cateva secole, fiind implicat in traficul de opium din China. In concluzie, razboiul din Vietnam trebuia sa consolideze si mai bine uriasul trafic de droguri dintre Vietnam (tara producatoare de droguri) si SUA. Iar cei care se ocupau de traficul de droguri din SUA, CIA si mafia americana, aflati sub obladuirea Iezuitului General, trebuiau sa-l asasineze pe Kennedy. Vaticanul si iezuitii au fondat CIA Interesant faptul e ca CIA, agentia centrala americana, a fost creata de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez, Bill Donovan, fratele sau fiind preot dominican, Vincent Donovan. Asadar, CIA a fost fondata sub obladuirea Bisericii Romano-Catolice, care astfel are un control asupra sa. Totodata, iezuitii sunt cei care au adus in randurile CIA o multime de soldati nazisti, pe care iezuitii i-a folosit pentru a-i ucide pe evrei in Europa. Astfel ca CIA de azi este o arma, o arma de spionaj folosita de Vatican. Iezuitii, cauza pentru bombele de la Hiroshima si Nagasaki
12) Reporter: In 1639, iezuitii au fost alungati din Europa. Se pare ca n-au uitat acest lucru.
Phelps: Iezuitii niciodata nu uita. Aceste cuvinte ii apartin chiar presedintelui american Abraham Lincoln. Asa ca, razbunarea pentru Japonia s-a ivit odata cu cel de-al doilea razboi mondial. E oare o coincidenta ca avioanele care au bombardat atunci Japonia erau produse de companii ca Lockheed, Boeing, McDonald-Douglas sau Grumman, toate detinute de proprietari iezuiti?
https://misucroitor.wordpress.com/2013/08/21/eric-jon-phelps-interviu/
///////////////////////////////////////////////////
SUPER SECRET: ÎNCHISOAREA SUBTERANĂ A LUI TRUMP DIN GROENLANDA — AL DOILEA GUANTANAMO A AMERICII ȘI TEMNIȚA DE STAT ADINĂ DE SUB GEACĂ
CONCLUZIE:
ACESTA NU ESTE CONSPIRAȚIE. ESTE JUSTITIE STRATEGICA.
Ceea ce se întâmplă în Groenlanda nu este fantezie. Nu este science fiction. Este execuția liniștită a supraviețuirii naționale , realizată de un comandant șef care nu cere permisiunea și nu mai așteaptă ca cineva să ajungă din urmă. Trump nu a adus diplomație în acest război. El a adus pedeapsa .Nu este vorba despre restabilirea credinței în sistem. Sistemul este mort. Este vorba despre curățarea lui de la rădăcină – îndepărtarea putregaiului, astfel încât o Republică suverană să poată respira din nou.
Furtuna nu vine. A trecut deja.
Și sub gheața Groenlandei… trădătorii învață ce înseamnă să înfrunți o republică care își amintește.
BOMBĂ DECLASSIFICATĂ DE LA CIA: ARCA LEGĂMÂNTULUI A FOST GĂSITĂ ÎN 1988 – ȘI DE CĂ O ASCUNS DECÂND! VIDEO
Un document CIA recent desecretizat dezvăluie că Arca Legământului a fost descoperită în 1988 printr-un program secret de informații psihice numit Project Sun Streak. Descris exact ca în Biblie – aur, lemn, înger cu șase aripi – artefactul a fost îngropat în Orientul Mijlociu și păzit de forțe supranaturale letale.CIA și-a confirmat existența, a clasificat-o și a îngropat adevărul timp de peste 30 de ani. Acesta nu este un mit. Este cea mai puternică acoperire religioasă și politică a timpului nostru.
Adevărul nu a fost niciodată pierdut – a fost clasificat. BOOM!
Det. aici
https://amg-news.com/top-secret-trumps-underground-prison-in-greenland-americas-second-guantanamo-and-the-deep-state-dungeon-beneath-the-ice/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2207
//////////////////////////////////////////////////
Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale
autor Valentin Manoliu
Prezentare de carte
Editura Sapienţia a lansat o apariţie editorială de excepţie. Această carte vine să umple un gol din istoria contemporană a ţării noastre. Prea puţin români ştiu şi înţeleg ce s-a petrecut în România începând cu evenimentele din decembrie 1989. Prea multe minciuni s-au spus despre aceste evenimente. Volumul face publice anumite aspecte şi dovezi zguduitoare care arată că revolta naţională din România din decembrie 1989 a fost confiscată de unele servicii şi grupări secrete internaţionale (printre care FRANCMASONERIA şi KGB-ul sovietic), care s-au infiltrat în instituţiile cheie ale statului şi au făcut posibile jaful naţional şi corupţia la cel mai înalt nivel.
Cartea pe care v-o prezentăm este un inedit document zguduitor. Ea îi poate ajuta pe românii destupaţi la minte, care sunt capabili să înţeleagă ADEVĂRUL, să priceapă cum este posibil ca într-o ţară atât de bogată cum este România să existe la ora actuală atât de multă sărăcie, corupţie şi suferinţă.
Autorul acestei cărţi a avut o mulţime de prieteni care au lucrat sau lucrează în cadrul serviciilor secrete şi care i-au facut unele confesiuni. În felul acesta el a avut acces la o mulţime de informaţii autentice, strict secrete, care i-au permis sa îşi dea seama de corupţia gigantică ce şi-a întins tentaculele până la cele mai înalte niveluri ale puterii din această ţară. Tocmai de aceea această carte abundă în dezvăluiri senzaţionale care sunt adevărate. Pentru că cel care a scris această carte este un patriot care încă mai crede în puterea tainică a ADEVĂRULUI şi în DREPTATE, el a fost profund revoltat de nemernicia şi de impertinenţa jocurilor de culise care se fac fără încetare în această ţară, unde marile crime financiare, marile escrocherii precum şi o mulţime de fraude gigantice sunt cel mai adesea ascunse cu abilitate (adeseori chiar de către mass-media), pentru a nu deranja pe conducătorii oculţi, cruzi şi cinici (FRANCMASONII), care acţionează din umbră.
În loc să dezvăluie astfel de fapte, care evidenţiază amploarea fără precedent a corupţiei aproape generalizate din această ţară, mass-media din România a pactizat în secret cu marii corupţi şi de multe ori păcăleşte mulţimile credule şi ignorante, punând periodic pe tapet felurite poveşti fantasmagorice senzaţionale şi furibund incitatoare, care cel mai adesea urmăresc să abată în alte direcţii atenţia acestui popor (« care se lasă cu uşurinţă prostit cu televizorul ») de la adevăratele probleme grave şi de o amploare fără precedent care există în această ţară.Lucrarea de faţă vine cu o mulţime de dezvăluiri şocante despre ce anume s-a petrecut în decembrie 1989. Ea ne oferă o mulţime de informaţii inedite şi ne permite să ne răspundem la unele întrebari cheie cum ar fi: Unde au dispărut în decursul timpului bogăţiile imense ale acestei ţări? Cine s-a îmbogăţit şi încă se mai îmbogăţeşte de pe urma traficului nestingherit cu droguri şi arme care se fac în Romania? Care sunt agenţii secreţi străini care au avut sau au posturi cheie in instituţiile de o importanţă vitală ale statului Roman?La toate aceste întrebari şi chiar la unele pe care nu vi le-aţi pus până acum, pentru că nu bănuiaţi care este realitatea, veţi găsi răspunsuri pertinente şi edificatoare în paginile acestei cărţi, care este citită cu sufletul la gură.Sperăm că, prin cunoaşterea ADEVARULUI, nu vă veţi mai lăsa după aceea păcăliţi de aparenţe şi minciuni care sunt răspandite cu abilitate şi viclenie pentru a masca o realitate tragică. Totodată, mulţi dintre dumneavoastră vă veţi pune întrebarea: « CE ESTE DE FĂCUT ? !!!»
Citiţi câteva fragmente din această carte-document de o valoare excepţională:
Serviciile secrete, loviturile de stat şi atentatele
OTV şi şcoala de yoga MISA atacate din umbră de Francmasonerie prin intermediul serviciilor secrete
Privatizarea în România – un jaf naţional
mai 2006
https://yogaesoteric.net/dezvaluiri-uluitoare-despre-modul-in-care-este-afectata-romania-de-gigantica-conspiratie-internationala-a-noii-ordini-mondiale/
///////////////////////////////////////////////////
Privatizarea în România – un jaf naţional
de Valentin Manoliu
Un al treilea scop al Loviturii de Stat din România a fost transferul patrimoniului de stat din regimul proprietăţii socialiste de stat în cel privat (adică PRIVATIZAREA). În acest proces mai precis s-au transferat în proprietatea agenţilor KGB (şi arabi) aduşi în România de armata sovietică eliberatoare în 1944 : bogăţiile naturale ale solului şi ale subsolului (de exemplu, marmura, bogăţie naturală foarte valoroasă, a trecut în posesia lui Adriean Videanu care a preluat industria marmurei),
– terenurile şi pădurile (care au fost făcute cadou agenţilor arabi şi ruşi),
– intreprinderile (REPUBLICA a ajuns la KGB, care refuză să plătească salariile cetăţenilor români; de fapt se urmăreşte distrugerea acestei intreprinderi, iar când Radu Ciuceanu, membru PRM, a intervenit în favoarea muncitorilor de la Republica care nu primesc salariile de luni de zile, a primit un telefon din partea SRI-KGB să înceteze să mai susţină muncitorii de la Republica. Mai mult, când Radu Ciuceanu s-a implicat în găsirea conturilor Crescent, a primit un telefon tot de la SRI-KGB să îşi vadă de treaba lui, că banii din conturile Crescent se află la ei),
– fermele (făcute cadou agenţilor arabi care au participat la conspiraţia internaţională din decembrie 1989),
– magazinele şi complexele agro-alimentare (intrate în proprietatea membrilor SRI-KGB: de MAGAZINUL TINERETULUI au beneficiat Radu Timofte, director SRI şi agent KGB, generalul Nicolae Badea, preşedinte CA DINAMO, agent SRI şi KGB, Gabriel Popoviciu şi Florin Stoica; multe magazine au fost făcute cadou agenţilor arabi pe două baxuri de ţigări),
– fondurile (fostele fonduri ale UTC, PCR şi altele),
– conturile (conturile Crescent, estimate la câteva zeci de miliarde de dolari, au ajuns în mâinile KGB-ului sovietic, Dan Voiculescu fiind implicat în confiscarea acestor conturi),
– afacerile imobiliare (RA LOCATO, dosarul Apartamentul),
– vânzările de armament (armament trecut direct şi gratuit din unităţile militare româneşti în firmele agenţilor KGB, fiind apoi vândut cu acordul clasei politice şi al agenţiilor de informaţii străine, CIA, M16, MOSAD şi altele, care sunt instalate în instituţiile statului român după Lovitura de Stat), etc.
Ce înseamnă PRIVATIZAREA în România?
După Lovitura de Stat din decembrie 1989, mulţi agenţi ai serviciilor de informaţii (din fosta Securitate, Direcţia de Investigaţii Externe şi Direcţia de Investigaţie a Armatei) au ajuns miniştri, secretari de stat, deputaţi, senatori, dar şi manageri, directori sau şefi de secţii la fostele întreprinderi de stat. Împreună cu rudele şi protejaţii lor ei şi-au făcut firme private care îşi desfăşoară activitatea chiar în întreprinderile şi instituţiile statului român, acolo unde aceştia sunt angajaţi, firme cu care devalizează instituţiile statului.
Cu ajutorul firmelor private, anumiţi miniştri, secretari de stat, deputaţi, senatori, manageri, directori, şefi de secţii şi rudele lor beneficiază de contracte pentru lucrări de întreţinere, reparaţii, construcţii, aprovizionare, producţie şi alte servicii, în toate instituţiile statului roman.
În firmele private din instituţiile statului român au fost angajate cadre noi, care au înlocuit salariaţii de drept din aceste instituţii, prin renumita restructurare şi disponibilizare abuzivă, care de fapt înseamnă înlocuirea salariaţilor cu vechime în întreprindere cu alţi salariaţi, aduşi de conducerea acestor instituţii, rude sau protejaţi ai cadrelor de conducere. Firmele private ale demnitarilor şi ale rudelor lor risipesc fondurile acestor instituţii, banii intrând în buzunarele lor şi ale rudelor lor, cu toţii fiind protejaţi de SRI, Justiţie, Parchet şi Poliţie.
Mai nou au intrat în acest joc şi cetăţenii arabi, cum este cazul lui Omar Hayssam, care are o firmă privată de întreţinere a parcului auto de la Senatul României. Agenţii arabi au intrat în sistemul de privatizare în urma unor disponibilizări abuzive şi ilegale. La polul opus, salariaţii români angajaţi la firmele arăbeşti, cu sau fără carte de muncă, deseori nu îşi primesc salariile cuvenite.
Numeroşi cetăţeni ai României “s-au privatizat” şi întreprinzători fiind, şi-au deschis chioşcuri în toate oraşele ţării. O mare parte au fost însă desfiinţate rând pe rând de clasa politică, desfiinţare la care a contribuit şi Traian Băsescu în perioada în care a fost primar al Capitalei. Chioşcurile agenţilor arabi şi ale prietenilor lor nu sunt însă desfiinţate şi îşi desfăşoară în continuare activitatea. Mai mult, unii români care aveau chioşcuri sau tarabe aveau şi datorii la bănci şi la persoane particulare în lei şi dolari, girând cu propria locuinţă aceste credite, iar după desfiinţarea chioşcurilor au ajuns în stradă, fără chioşcuri, fără locuinţă şi fără hrană.
Ion Iliescu şi PSD, pentru a intra în legalitate cu terenurile, pădurile, casele şi întreprinderile făcute cadou agenţilor arabi şi internaţionali care au participat la Conspiraţia Internaţională din România din decembrie 1989, formulează o nouă Constituţie a României în 2003 („părinte“ al acesteia fiind Antonie Iorgovan, membru PSD şi avocatul lui Omar Hayssam), Constituţie care a fost aprobată prin referendum. La aprobarea Constituţiei a atârnat greu votul tinerilor României, care au fost minţiţi că nu vor mai face armata. Noua Constituţie prevede că orice persoană de pe această planetă poate cumpăra teren, casă, pădure sau fabrică în România, iar după votarea Constituţiei tinerii României fac trei ani de puşcărie dacă refuză să se prezinte la încorporare în armată.
Mai mult, în art. 72, aliniatul 2 al noii Constituţii se prevede că miniştrii, deputaţii şi senatorii, adică jefuitorii statului român, hoţii, bandiţii şi escrocii, nu pot fi cercetaţi de PARCHETUL NAŢIONAL ANTICORUPŢIE ci numai de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, dar după ce dosarele ajung la Parchetul General, unde de obicei procurorii dau soluţia de NEÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE (NUP). De fapt, prin această acţiune se urmăreşte pierderea urmelor jafurilor naţionale şi a vinovaţilor. PSD, clasa politică în general a înfiinţat comisii parlamentare şi subcomisii pentru a se pierde urmele Loviturii de Stat din România şi ale jafurilor naţionale (BANCOREX, conturile CRESCENT şi altele).
Agenţii sovietici-ruşi SRI-KGB acţionează după propriile principii şi reguli care nu
au de-a face cu democraţia şi nici cu regulile economiei de piaţă. Ei sunt principalii vinovaţi de situaţia în care se află în prezent România şi tot ei sunt principalele surse de corupţie şi de afaceri oneroase, ilegale. Ei sunt implicaţi în acţiuni de contrabandă cu ţigări, motorină, alcool, arme; sunt consilieri în direcţia falimentării băncilor, organizatori ai escrocheriilor financiare sub acoperirea unor fonduri de investiţii, care sunt serios sprijinite întotdeauna la nivel politic şi logistic.
Numeroşi securişti neîncadraţi în structurile serviciilor de informaţii, în aparatul central sau teritorial al guvernului sau pe liste de candidaţi la alegeri, constituie o forţă de elită care se ocupă de falimentarea întreprinderilor de stat, prin contracte de aprovizionare şi desfacere supraevaluate, operaţiuni de import-export de anvergură (trafic de ţigări, arme, droguri, carne vie şi altele) şi controlul asupra restructurărilor şi privatizărilor (adică vinderea întreprinderilor cu tot cu salariaţi, materii prime şi produse agenţilor arabi şi de alte naţionalităţi; vezi cazul IPRS-Băneasa şi altele) care constituie puntea de legătură între SRI şi clasa politică. Ulterior, după ce s-au îmbogăţit prin contrabanda de stat şi jefuirea statului român, aceşti securişti au devenit la rândul lor senatori, deputaţi, miniştri, ori candidează la preşedinţia României.
Acest articol este un fragment din cartea Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale
Citiţi aici o prezentare a acestei cărţi…
Citiţi şi alte fragmente din această carte-document de o valoare excepţională:
Serviciile secrete, loviturile de stat şi atentatele
OTV şi şcoala de yoga MISA atacate din umbră de Francmasonerie prin intermediul serviciilor secrete
https://yogaesoteric.net/privatizarea-in-romania-un-jaf-national/
////////////////////////////////////////////////////
Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni
de Mihaela Gheorghiu
Motto: „Ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este să clădim imperiul global.” – John Perkins
Aşa cum există ucigaşi plătiţi pentru a elimina persoane incomode, există şi ucigaşi de naţiuni.
Ei sunt armata secretă care acţionează din umbră pe frontul războiului economic, pentru ca ţări întregi, cu toate resursele şi locuitorii lor, să devină sclavii Noii Ordini Mondiale. Se numesc Asasini economici, iar misiunea lor a fost prevăzută de multă vreme în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Consecinţele acţiunilor lor sunt evidente peste tot în jurul nostru, însă acum avem şi o dovadă de netăgăduit. John Perkins, care a jucat timp de mai mulţi ani acest rol, descrie acum pe larg în cartea „Confesiunile unui asasin economic” misiunile la care a participat: afacerile cu petrol ale preşedintelui SUA în Ecuador, Venezuela şi ţările arabe, războiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea şahului Iranului, subminarea economiei a numeroase ţări prin împrumuturi externe cât mai mari şi mai dificil de rambursat, etc.
Ce sunt asasinii economici?
„Suntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci,” recunoaşte John Perkins în introducerea cărţii sale.
„Mercenarii sau asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de „ajutorare” străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzează în acest scop variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungând până la crimă. Jocul lor datează de când datează şi imperiul, căpătând însă noi şi terifiante dimensiuni în actuala perioadă a globalizării.”
„Meseria mea avea două obiective principale. Primul era să justific împrumuturi internaţionale uriaşe care erau direcţionate înapoi către Main (firma sub umbrela căreia activa, n.n.) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster şi Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologică şi construcţii. În al doilea rând, trebuia să lucrez pentru a falimenta ţările care obţineau împrumuturile (bineînţeles, după ce ar fi achitat sumele pentru Main şi alţi contractori din SUA), astfel încât să fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor şi să devină ţinte uşoare, în cazul în care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi în ONU sau accesul la ţiţei sau alte resurse naturale.”
„Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii respectivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi.”
„În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care primeşte împrumuturile este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda. Dacă un asasin economic dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani şi uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.”
John Perkins dezvăluie de fapt într-un mod detaliat şi confirmă existenţa unui mecanism stabilit de mult în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Una dintre armele cele mai importante pentru instaurarea statului global planetar este tocmai războiul economic purtat de o armată de agenţi nevăzuţi:
„Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri.” (Al doilea protocol francmasonic)
„Vom înconjura guvernul nostru cu o întreagă mulţime de economişti. Iată de ce trebuie ca francmasonii să înveţe în primul rând ştiinţele economice. Vom fi de asemenea înconjuraţi de o ceată întreagă de bancheri, industriaşi, capitalişti şi mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotărât cu ajutorul cifrelor.” (Al optulea protocol francmasonic)
Fabricarea de statistici
„Pe parcurs, continuă John Perkins, am înţeles că statisticile pot fi manipulate pentru a produce o gamă variată de concluzii, inclusiv pe acelea care să oglindească predilecţiile analistului. Slujba mea era să analizez efectele investiţiilor de miliarde de dolari într-o ţară. Şi, la modul mai specific, eu trebuia să concep studii care să proiecteze o creştere economică în viitorii douăzeci-douăzeci şi cinci de ani şi care să evalueze impactul pe care l-ar putea avea diferitele proiecte. De exemplu, dacă se lua decizia de a împrumuta unei ţări un miliard de dolari pentru a-i convinge pe liderii acesteia să nu susţină Uniunea Sovietică, eu trebuia să compar beneficiile acelei investiţii într-o uzină electrică cu beneficiile investiţiei într-o reţea naţională de căi ferate sau într-un sistem de telecomunicaţii. Sau mi se spunea că acelei ţări i se oferea ocazia de a i se furniza un serviciu public modern de electricitate, iar mie îmi revenea sarcina de a demonstra că acel sistem va avea drept rezultat o creştere economică suficientă pentru a justifica împrumutul.” (mascând în acelaşi timp faptul că această creştere economică avea de fapt efecte dezastruoase asupra mediului şi oamenilor n.n.)
„Factorul primordial în fiecare caz era produsul intern brut. Proiectul care avea drept rezultat cea mai mare medie anuală a PIB era câştigător. Dacă nu exista decât un singur proiect, trebuia să demonstrez că dezvoltarea acestuia va aduce beneficii importante PIB-ului. Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât era mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în considerare. Între noi discutam deschis despre esenţa înşelătoare a PIB-ului. De exemplu, creşterea PIB-ului poate avea ca rezultat profitul pentru o singură persoană, cum ar fi individul care deţine o companie de utilităţi publice, în ciuda faptului că majoritatea suportă povara datoriei. Cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci. Şi totuşi, din punct de vedere statistic, acest fapt este înregistrat ca progres economic.”
„Ca şi cetăţenii SUA, în general, majoritatea angajaţilor de la Main au impresia că le facem favoruri acestor ţări când le construim centrale electrice, autostrăzi şi porturi. Şcolile noastre şi presa ne-au învăţat să percepem aceste acţiuni ca pe nişte fapte altruiste. Cei care spun astfel de lucruri sunt de foarte multe ori titraţi, au diplome care dovedesc cât sunt de educaţi. Oricum, acestor oameni nici nu le trece prin cap că motivul pentru care ne instalăm ambasade peste tot în lume este acela de a ne servi propriile interese, care, pe parcursul ultimei jumătăţi a secolului al XX-lea, au însemnat transformarea Republicii americane într-un imperiu global. În ciuda atestatelor de tot felul, astfel de oameni sunt la fel de ignoranţi ca şi coloniştii din secolul al XVIII-lea care credeau că indienii care luptau pentru a-şi apăra pământurile erau unelte ale diavolului.”
Corporatocraţia şi statul unic planetar
Scopul final al tuturor acestor acţiuni este prin urmare crearea statului planetar global. Construirea unor corporaţii internaţionale mamut este principalul mijloc prin care se realizează centralizarea puterii, şi a fost indicat în Protocoalele maeştrilor francmasoni, pe care acum asasinii economici precum John Perkins le duc la îndeplinire:
„Capitalul, pentru a avea mâinile libere şi puternice, trebuie să obţină monopolul industriei şi al negoţului; o mână nevăzută este pe cale de a înfăptui toate acestea, în toate părţile lumii. Îi vom sili apoi să ne ofere o stăpânire internaţională a cărei natură va fi aşa de eficientă încât va putea îngloba în mod abil, fără o luptă făţişă, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planetă.” (Al cincilea protocol francmasonic)
„În curând vom întemeia uriaşe monopoluri, care vor fi izvoare de bogăţii colosale şi de care vor depinde chiar şi marile averi ale creştinilor într-o aşa măsură, încât vor fi înghiţite de ele, cum se întâmplă cu creditul Statelor a doua zi după o prăbuşire politică. Domnii economişti care sunt de faţă vor şti să aplice şi să preţuiască însemnătatea acestei combinaţii.” (Al şaselea protocol francmasonic)
„În viziunea noastră împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernanţilor precum o sabie a lui Damocles. Împrumuturile externe sunt întocmai ca nişte lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuşi statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să şi le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive şi abile „luări de sânge” benevole. Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupţie şi viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogăţiile statelor au început să curgă ca nişte fluvii spre tezaurele noastre şi în urma acestui tratament aproape toţi oamenii au început să ne plătească un bir de robi.” (Al douăzecilea protocol francmasonic)
În cartea sa, John Perkins nu face decât să arate în detaliu cum sunt puse în practică directivele masonice de mai sus. După cum şi el punctează, încetul cu încetul acestea au fost transformate în valori şi modele de comportament care au înlocuit adevăratele valori, fiind infiltrate prin intermediul educaţiei şi imitaţiei sociale în rândul maselor.
„Acest sistem este alimentat de ceva mult mai periculos decât conspiraţia. El este condus de un concept care a ajuns să fie acceptat drept literă de lege: orice creştere economică este în avantajul omenirii şi cu cât este mai mare această creştere, cu atât mai răspândite sunt beneficiile ei. Această credinţă mai are şi un corolar, şi anume că aceia care excelează în alimentarea focului creşterii economice trebuie preamăriţi şi recompensaţi, în timp ce aceia născuţi la periferie pot fi exploataţi după bunul plac.
Evident, conceptul este unul eronat. Ştim că în multe ţări doar o mică parte a populaţiei beneficiază de creşterea economică, în vreme ce pentru majoritatea această creştere poate genera efectiv situaţii din ce în ce mai disperate. Acest efect este întărit de concepţia conform căreia liderii industriali care pun în mişcare sistemul ar trebui să se bucure de un statut special, concepţie din care izvorăsc multe dintre problemele noastre actuale. Când femeile şi bărbaţii sunt recompensaţi pentru lăcomie, atunci lăcomia devine un stimulent corupător. Când înfruptarea din resursele Pământului o considerăm totuna cu sfinţenia, când ne învăţăm copiii să se ia la întrecere cu toţi dezechilibraţii, când uriaşe părţi din populaţie le considerăm ca fiind inferioare unei elite minoritare, atunci chiar că o căutăm cu lumânarea. Şi o şi găsim.
În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, corporaţiile, băncile şi guvernele (reunite sub denumirea colectivă de corporatocraţie) îşi folosesc puterea financiară şi politică pentru a avea garanţia că şcolile, afacerile şi mass-media noastră susţin atât concepul fals, cât şi rezultatul acestuia. Ele ne-au adus în situaţia în care civilizaţia noastră mondială a ajuns un fel de maşină monstruoasă care necesită cantităţi de combustibil şi de întreţinere în creştere exponenţială, într-atât de uriaşe încât, în cele din urmă, aceasta va consuma totul, nemairămânându-i altă soluţie decât să se devoreze pe sine.
Una dintre funcţiile cele mai importante ale corporatocraţiei este de a perpetua, extinde şi consolida în permanenţă acest sistem. Vieţile celor care „au reuşit”, precum şi posesiunile lor – reşedinţele, iahturile şi avioanele particulare – sunt prezentate ca nişte modele care să ne stimuleze pe noi toţi să consumăm şi iar să consumăm, la infinit. Orice ocazie este exploatată din plin pentru a ne convinge că achiziţionarea de bunuri este datoria noastră civică, prădarea planetei este benefică pentru economie şi, în consecinţă, ea serveşte intereselor noastre superioare.” (John Perkins face aici referire la îndemnul oficial pe care conducerea SUA l-a făcut către cetăţenii săi în timpul războiului din Irak, atunci când le-a spus că „este o datorie patriotică să consume”.)
Acţiunile asasinilor economici lasă în urmă doar dezastre
Peste tot pe unde acţionează, asasinii economici lasă în urmă ravagii: distrugeri ecologice ireparabile, secătuirea rezervelor naturale, sărăcie, foamete, sclavie, mizerie, dependenţă. Referindu-se la misiunea sa din Ecuador, John Perkins creionează doar o parte dintr-un tablou înfricoşător, care se vrea a fi extins la nivelul întregii lumi, pentru a facilita implementarea statului unic planetar ca unică soluţie de salvare:
„La vremea primei mele vizite, în 1968, Texaco de-abia descoperise petrolul din regiunea amazoniană a Ecuadorului. Astăzi, petrolul reprezintă aproape jumătate din exportul ţării. O conductă ce traversează Anzii, construită la scurt timp după vizita mea, a avut de atunci scurgeri de peste o jumătate de milion de barili în fragila pădure tropicală – de peste două ori cantitatea scursă în cazul Exxon-Valdez. Azi, o nouă conductă, de 3 miliarde de dolari, cu o lungime de trei sute de mile, construită de un consorţiu organizat de tip Asasini Economici, promite să ducă Ecuadorul printre primii zece furnizori de petrol ai Statelor Unite (observăm că această formă de dependenţă economică şi sclavie statală este prezentată drept un privilegiu de care ţările în cauză ar trebui să fie mândre – n.n.). Întinderi uriaşe din pădurea tropicală au fost distruse, papagalii macao şi jaguarii aproape că au dispărut, trei culturi indigene din Ecuador au fost împinse în pragul extincţiei, iar râuri pure au fost transformate în haznale curgătoare. În aceeaşi perioadă, reprezentanţii culturilor indigene au început să riposteze. De exemplu, la 7 mai 2003, un grup de avocaţi americani, reprezentând peste treizeci de mii de locuitori indigeni ai Ecuadorului, au intentat un proces de 1 miliard de dolari, împotriva Chevron Texaco Corp. Plângerea consta în faptul că, între 1971 şi 1992, gigantul petrolier aruncase până la patru milioane de galoane pe zi de ape toxice, contaminate cu petrol, metale grele, cancerigene, în gropi deschise şi râuri, şi că aceeaşi companie a lăsat neacoperite aproape 350 de asemenea puţuri care continuă să omoare atât oameni, cât şi animale.”
„Din cauza semenilor mei de la Main şi a mea, Ecuadorul este azi într-o stare mult mai rea decât era înainte de a cunoaşte „miracolele” economiei, finanţelor şi tehnologiei moderne. Începând din 1970, în timpul perioadei denumite eufemistic Boom-ul petrolier, nivelul oficial de sărăcie a crescut de la 50% la 70%, iar datoria publică a ajuns de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde. Între timp, partea din resursele naţionale alocată celor mai sărace segmente ale populaţiei s-a redus de la 20% la 6%.
Datoria lumii a treia a crescut la peste 2,5 trilioane de dolari, iar costul administrării sale – peste 375 miliarde pe an în 2004 – este mai mult decât plăteşte toată lumea a treia pe educaţie şi sănătate, şi de douăzeci de ori mai mare decât suma primită anual ca ajutor internaţional de către ţările în curs de dezvoltare. Peste jumătate din populaţia lumii supravieţuieşte din mai puţin de doi dolari pe zi, ceea ce înseamnă, în mare, aceeaşi sumă pe care o primeau la începutul anilor ’70. Între timp, procentul de la vârf, de 1% din familiile lumii a treia, deţine între 70% şi 90% din toate resursele financiare private şi proprietăţile din ţările lor; procentul efectiv este în funcţie de ţara respectivă.
Din cauza proiectelor asasinilor economici, Ecuadorul este copleşit de datoria externă, trebuind să aloce o parte exorbitantă din bugetul naţional pentru a o achita, în loc să-şi utilizeze capitalul pentru a-i ajuta pe milioanele de cetăţeni ai săi, înregistraţi oficial ca trăind sub pragul sever al sărăciei. Singura modalitate prin care Ecuadorul poate să-şi achite obligaţiile externe este de a-şi vinde pădurile tropicale către companiile petroliere. Într-adevăr, unul dintre motivele pentru care asasinii economici şi-au îndreptat de la început privirile asupra Ecuadorului s-a datorat convingerii că marea de petrol de sub regiunea Amazonului rivalizează cu câmpurile petrolifere din Orientul Mijlociu. Imperiul global îşi revendică partea sa sub forma concesiunilor petroliere.
Această cerere a devenit deosebit de urgentă după 11 septembrie 2001, când Washingtonul se temea că s-ar putea opri furnizarea de petrol din Orientul Mijlociu. Pe deasupra, Venezuela, cel de-a1 treilea furnizor al nostru de petrol, alesese de curând un preşedinte populist, pe Hugo Havez, care a adoptat o poziţie foarte fermă împotriva a ceea ce noi numeam imperialismul SUA; el a ameninţat să întrerupă vânzările către Statele Unite. Asasinii economici eşuaseră în Irak şi în Venezuela, dar reuşiseră în Ecuador; acum aveam să-1 stoarcem de tot ceea ce ne putea da.
Ecuadorul este una dintre ţările tipice, aduse de asasinii economici în dependenţă economică şi politică totală. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din pădurea tropicală ecuadoriană, companiile primesc 75 de dolari. Din suma rămasă de 25 de dolari, trei sferturi trebuie să meargă în contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce rămâne acoperă cheltuielile militare şi guvernamentale – ceea ce înseamnă că rămân în jur de 2,5 dolari pentru sănătate, educaţie şi programe menite a-i ajuta pe săraci. Astfel, la fiecare sută de dolari luată pentru petrolul extras din Amazon, mai puţin de 3 dolari ajunge la oamenii cu cea mai mare nevoie de bani, aceia ale căror vieţi au fost atât de crunt afectate de baraje, foraje şi de conducte şi care mor din lipsa mâncării comestibile şi a apei potabile.”
Colonialismul modern sub masca civilizării şi modernizării
Acţiuni similare, având aceleaşi efecte, au fost realizate de asasinii economici precum John Perkins şi în alte ţări: Indonezia, Venezuela, Panama, Arabia Saudită, Iran, etc. În cartea sa el le descrie pe larg. Privind însă lucrurile în ansamblu observăm din nou că toate cele prezentate mai sus sunt doar consecinţa punerii în practică a unei directive cuprinse în al treilea protocol al maeştrilor francmasoni:
„Popoarele sunt înlănţuite prin munca grea, cu mai multă eficienţă şi tărie decât au fost înlănţuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpăraţi, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie.”
Această nouă formă de sclavie este însă şi mai periculoasă decât cea din vechime, pentru că este una ascunsă, insidioasă. Colonialismul modern face din oameni nişte sclavi cu atât mai docili şi mai uşor de condus, cu cât li se inoculează pe toate căile ideea că toate acestea sunt făcute în interesul şi pentru confortul lor:
„Ingeniozitatea construcţiei acestui imperiu modern îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli şi pe coloniştii europeni din secolele al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea. Noi, asasinii economici, suntem deosebit de abili; am învăţat din istorie. Astăzi, nu mai purtăm săbii. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne scoată în evidenţă. În ţări precum Ecuadorul, Nigeria, Indonezia ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor de magazine de acolo. În Washington şi Paris, arătăm ca nişte birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti, normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm prin satele sărace. Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre minunatele acţiuni umanitare întreprinse de noi. Acoperim mesele de conferinţă ale comisiilor guvernamentale cu hârtiile noastre şi cu proiectele noastre financiare, şi ţinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne autozugrăvim şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează sistemul. Rareori recurgem la ceva ilegal, deoarece sistemul însuşi este construit pe subterfugii, fiind prin definiţie unul legitim.”
„În orice caz, şi acesta este un avertisment foarte serios, dacă noi dăm greş, o rasă cu mult mai ticăloasă intră în scenă, aceia cărora asasinii economici le spun şacalii, bărbaţi care descind direct din acele imperii timpurii. Şacalii se află întotdeauna undeva, pândind din umbră. Când apar ei, şefi de state sunt îndepărtaţi sau mor în „accidente” violente. Şi dacă se întâmplă ca vreun şacal să dea greş, aşa cum au făcut-o în Afganistan şi în Irak, atunci reapar vechile modele. Când şacalii eşuează, atunci treaba pică în sarcina armatei.”
John Perkins a vorbit despre acţiunile sale în ţările arabe sau ale Americii Latine. Cel care îi citeşte cartea nu se poate împiedica să nu observe că şi în România s-a acţionat în acelaşi mod. Creşterea galopantă a datoriei naţionale, dezastrele ecologice de la Roşia Montană, distrugerea agriculturii autohtone, isteria gripei aviare, afacerile cu petrol, privatizările frauduloase din domeniul Electricităţii, autostrada Bechtel, toate se încadrează perfect în stilul de acţiune al unor asasini economici. Se dezvăluie astfel cu o foarte mare claritate modul în care aceştia au acţionat cu sprijinul unor personaje din sfera politică, ce au trădat România, în schimbul acumulării unor averi personale şi al obţinerii unei temporare puteri politice. Vă invităm să citiţi această carte şi să reflectaţi.
Bibliografie:
John Perkins – Confesiunile unui asasin economic, Editura Litera Internaţional, 2007.
Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni
Vă recomandăm să citiţi şi:
Privatizarea în România – un jaf naţional
Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»
Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui
https://yogaesoteric.net/dezvaluirile-unui-asasin-economic-confirma-punerea-in-practica-a-directivelor-trasate-de-protocoalele-maestrilor-francmasoni/
//////////////////////////////////////////////////
Exploziv! Discursul profesorului Jeffrey Sachs în Parlamentul European, în cadrul dezbaterilor „Geopolitica păcii” (II)
Citiți prima parte aici.
Revoluția Maidan și consecințele ei
În 2014, SUA au lucrat activ pentru a-l răsturna pe Ianukovici. Toată lumea știe despre apelul telefonic interceptat dintre colega mea de la Universitatea Columbia, Victoria Nuland, și ambasadorul SUA, Peter Pyatt. Nu există o dovadă mai bună. Rușii au interceptat convorbirea și au pus-o pe internet. Ascultați-o! Este fascinantă.Îi cunosc pe toți acești oameni. Apropo, făcând asta, toți au fost promovați în administrația Biden. Ăsta era job-ul lor. Când a avut loc Maidanul, am fost sunat imediat.„Oh, domnule profesor Sachs, noul prim-ministru ucrainean ar dori să vă vadă pentru a vorbi despre criza economică.” Pentru că mă pricep la chestiunile astea. Și așa am zburat la Kiev și am fost plimbat în jurul Maidanului. Și mi s-a spus cum SUA au plătit banii pentru toți oamenii din jurul Maidanului. Așa-zisa revoluție „spontană” a demnității.Doamnelor și domnilor, vă rog! De unde a apărut toată această mass-media? De unde a apărut toată această organizare? De unde au apărut toate acele autobuze? De unde au apărut toți acei oameni? Glumiți? Acesta a fost un efort organizat.
Și nu este un secret pentru nimeni, cu excepția poate a cetățenilor din Europa și Statele Unite. Toți ceilalți înțeleg destul de clar.
Apoi, după lovitura de stat, au venit acordurile de la Minsk, și mai ales Minsk II, care, de altfel, a fost inspirat de autonomia Tirolului de Sud pentru germanii de origine italiană. Și belgienii se puteau identifica cu Minsk II deoarece acesta prevedea autonomie și drepturi lingvistice pentru vorbitorii de limbă rusă din estul Ucrainei.
Minsk II a fost susținut în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU. Cu toate acestea, Statele Unite și Ucraina au decis să nu îl aplice. Germania și Franța, garanți ai procesului din Normandia, au ignorat acordul, de asemenea.
Aceasta a fost o altă acțiune unipolară americană directă, Europa jucând, ca de obicei, un rol subsidiar complet inutil, deși era un garant al acordului.Trump a câștigat alegerile din 2016 și a sporit livrările de arme către Ucraina. Mii de oameni au murit în bombardamentele ucrainene din Donbas. Acordul Minsk II nu a fost pus în aplicare. Și apoi Biden a venit la putere în 2021. Am sperat la mai bine, dar am fost din nou profund dezamăgit.
Îi cunosc pe acești oameni. Am fost membru al Partidului Democrat. Acum am jurat cu strictețe să nu mai fiu membru al niciunui partid, deoarece ambele sunt la fel. Și pentru că democrații au devenit belicoși de-a lungul anilor și nu a existat nicio voce în partid care să facă apel la pace. La fel ca în cazul majorității parlamentarilor dvs.
Așadar, la sfârșitul anului 2021, Putin a pus pe masă o ultimă tentativă de a ajunge la un modus operandi cu Statele Unite, în două proiecte de acord de securitate, unul cu Europa și unul cu Statele Unite. El a pus pe masă proiectul de acord ruso-american la 15 decembrie 2021.
După aceea, am avut o convorbire telefonică de o oră cu Jake Sullivan (consilierul pentru securitate națională de atunci) de la Casa Albă, și l-am implorat: „Jake, evită războiul. Îl poți evita. Tot ce e nevoie să faci este să spui că NATO nu se va extinde în Ucraina.” Și el mi-a spus: „O, NATO nu se va extinde în Ucraina. Nu-ți face griji!”
I-am spus: „Jake, spune asta public”. „Nu. Nu. Nu. Nu putem s-o spunem public.” I-am spus: „Jake, vrei să ai un război pentru ceva care nici măcar nu se va petrece?” El a spus: „Nu-ți face griji, Jeff. Nu va fi război.” Aceștia nu sunt oameni tocmai străluciți. După părerea mea sinceră, nu sunt oameni foarte inteligenți.
Jake Sullivan
Și am avut de-a face cu ei mai bine de 40 de ani. Ei vorbesc singuri. Ei nu vorbesc cu nimeni altcineva. Ei joacă teoria jocurilor. În teoria jocurilor necooperative, nu vorbești cu cealaltă parte.
Tu doar îți faci strategia. Aceasta este esența teoriei jocurilor. Nu este o teorie a negocierii. Nu este o teorie a păcii. Este o teorie unilaterală, necooperativă, dacă cunoașteți teoria formală a jocurilor.
Asta joacă ei. A început la RAND Corporation. Asta este ceea ce ei joacă mereu. În 2019, RAND a publicat o lucrare intitulată: Cum să extindem Rusia? (Extinderea Rusiei. Concurența de pe o poziție avantajoasă – n.r.).
Această lucrare, care este publică și pe care Biden a urmat-o, se ocupă de ce anume ar putea să facă SUA pentru a sâcâi, a antagoniza și a slăbi Rusia. Aceasta este literalmente strategia. Încercăm să provocăm Rusia, să-i provocăm colapsul, poate o schimbare de regim, poate ceva tulburări, poate o criză economică. Și aceștia sunt cei pe care voi îi numiți aliații voștri! Glumiți!
Știm ce s-a petrecut o lună mai târziu: administrația Biden a refuzat să negocieze. Cea mai stupidă idee a NATO este așa-numita „politică a ușilor deschise” (bazată pe articolul 10 din Tratatul NATO – 1949 – n.r.).
NATO își rezervă dreptul de a merge în orice țară dorește, fără ca vreun vecin al acelei țări să aibă vreun cuvânt de spus. Ei bine, eu le spun mexicanilor și canadienilor: „Nu încercați asta!”. Știți, Trump ar putea dori să preia Canada. Deci Canada i-ar putea spune Chinei: „De ce nu construiți o bază militară în Ontario?” Nu i-aș sfătui.
Statele Unite nu ar spune: „Ei bine, asta este o ușă deschisă. Asta e treaba lor, nu a noastră.” Statele Unite ar invada Canada.
Cu toate acestea, oameni în toată firea din Europa, din Comisia dvs, înalți reprezentanți ai dvs. repetă absurditatea că Rusia nu are niciun cuvânt de spus în extinderea NATO. Este o aberație. Aceasta nu este nici măcar geopolitică de grădiniță. Asta înseamnă să nu gândești deloc.
Așadar a început războiul.
Războiul din Ucraina și controlul armelor nucleare
Care a fost intenția lui Putin în război? Vă pot spune. A fost aceea de a-l forța pe Zelenski să negocieze neutralitatea. Și asta s-a petrecut după șapte zile de la începutul invaziei. E necesar să înțelegeți acest aspect, nu propaganda care susține că obiectivul Rusiei a fost să cucerească Ucraina
Doamnelor și domnilor, vă rog să înțelegeți ceva elementar. Ideea a fost să păstreze NATO departe de granițele Rusiei.
Dar ce este NATO în realitate? Sunt Statele Unite în afara graniței Rusiei. Nici mai mult, nici mai puțin. Ar fi necesar să adaug un aspect foarte important. De ce sunt atât de preocupați (rușii – n.r.)? În primul rând pentru că, dacă China sau Rusia ar decide să aibă o bază militară pe Rio Grande sau la granița cu Canada, nu numai că Statele Unite s-ar speria, ci am avea război în aproximativ zece minute.
Dar și pentru că Statele Unite au abandonat unilateral Tratatul rachetelor antibalistice (ABM) în 2002, desființând astfel cadrul de control al armelor nucleare. Este extrem de important să înțelegem asta. Cadrul de control al armelor nucleare se bazează pe ideea de a descuraja o primă lovitură. Tratatul ABM a fost o componentă esențială în acest sens. SUA au renunțat unilateral din Tratatul ABM în 2002.
Aceasta a făcut ca presiunea asupra rușilor să explodeze. Deci tot ceea ce am descris despre extinderea NATO s-a petrecut și în contextul distrugerii cadrului nuclear. Și începând din 2010, SUA au început să instaleze sisteme de rachete antibalistice Aegis în Polonia, și apoi în România. Și Rusiei nu-i place asta. Și una dintre problemele puse pe masă în decembrie 2021 și ianuarie 2022 a fost dacă Statele Unite își revendică dreptul de a desfășura sisteme de rachete în Ucraina.
Și Blinken i-a spus lui Lavrov în ianuarie 2022 că Statele Unite își rezervă dreptul de a amplasa sisteme de rachete oriunde vor. Acesta este presupusul vostru aliat. Iar acum SUA doresc să instaleze sisteme de rachete intermediare în Germania. Statele Unite au ieșit din tratatul INF în 2019. În acest moment, nu există un cadru privind armele nucleare.
Niciunul. Când Zelenski a spus, după șapte zile, că vrea să negocieze – cunosc detaliile în mod deosebit pentru că am vorbit cu toate părțile în detaliu –, după câteva săptămâni a avut loc un schimb de documente care era aprobat de președintele Putin și pe care l-a prezentat Lavrov, care era gestionat de mediatorii turci. Am zburat la Ankara pentru a fi martor la ce s-a petrecut în timpul medierii. Ucraina a renunțat unilateral la un acord aproape încheiat.
Sfârșitul războiului din Ucraina
De ce? Pentru că Statele Unite le-au spus să o facă. Pentru că Marea Britanie a adăugat cireașa de pe tort, trimițându-l pe Boris Johnson să meargă la începutul lunii aprilie în Ucraina și să explice. Și a făcut-o, iar dacă securitatea voastră este în mâinile lui Boris Johnson, Dumnezeu să ne ajute pe toți. Keith Starmer se dovedește a fi și mai rău.
Este de neimaginat, dar este adevărat. Boris Johnson a explicat, și puteți căuta informația pe site, că ceea ce era în joc aici era hegemonia occidentală. Nu Ucraina, ci hegemonia occidentală. Eu și Michael (von der Schulenberg – n.r.) ne-am întâlnit la Vatican cu un grup de experți în primăvara anului 2022 și am scris un document în care explicam că nimic bun pentru Ucraina nu poate ieși din acest război și că e bine să negocieze acum, deoarece prelungirea acestuia va însemna mulți morți, risc de escaladare nucleară și pierderea probabilă a războiului.
Nu aș modifica niciun cuvânt din ceea ce am scris atunci. Nu a existat nicio afirmație greșită în acel document. Și de atunci, de când SUA i-au îndepărtat pe negociatori de la masa tratativelor, aproximativ un milion de ucraineni au murit sau au fost răniți grav. Iar senatorii americani care sunt cât se poate de cinici și corupți spun că aceasta este o cheltuială minunată a banilor noștri, pentru că niciun american nu moare. Este un pur război prin procură.
Unul dintre senatorii noștri din apropierea mea, Blumenthal, a spus asta cu voce tare. Mitt Romney spune asta cu voce tare. Sunt cei mai buni bani pe care îi poate cheltui America. Niciun american nu moare. Este ireal!
Revenind la subiect, proiectul americano-ucrainean a eșuat. Ideea proiectului a fost că Rusia va renunța. S-a mers pe ideea că Rusia nu poate rezista, așa cum susținea Zbigniew Brzezinski în 1997. Americanii au crezut că noi avem puterea și că vom câștiga, pentru că vom blufa, rușii nu vor lupta cu adevărat, nu se vor mobiliza cu adevărat. Că vom recurge la opțiunea economică nucleară de a-i exclude din SWIFT și acesta le va distruge economia. Că sancțiunile economice îi vor îngenunchea.
Că HIMARS-urile îi vor ucide. ATACMS-urile, F-16-urile. Sincer, aud asta de vreo 56 de ani. Liderii noștri din domeniul securității naționale spun prostii în fiecare zi. Țara mea. Guvernul meu. Sunt atât de familiarizat cu asta.
I-am implorat pe ucraineni să rămână neutri. Și am experiență cu ucrainenii. I-am sfătuit. Nu sunt anti-ucrainean, sunt complet pro-ucrainean. Le-am spus, „Salvați-vă viețile. Salvați-vă suveranitatea. Salvați-vă teritoriul. Fiți neutri. Nu-i ascultați pe americani.”
Le-am repetat celebrul adagiu al lui Henry Kissinger, că a fi un dușman al Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este fatal. Bine? Așadar, permiteți-mi să repet asta pentru Europa.
A fi un dușman al Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este fatal.
Administrația Trump
Permiteți-mi acum să finalizez, în câteva cuvinte, despre Trump. Trump nu vrea să iasă în pierdere. De aceea este cel mai probabil că acest război se va încheia, deoarece Trump și președintele Putin vor fi de acord să pună capăt războiului. Toată agitația Europei de a continua războiul nu contează.
Războiul se termină. Așa că vă rog să uitați de el. Spuneți-le colegilor dvs.: „S-a terminat”. Și s-a terminat pentru că Trump nu vrea să care în spate un învins.
Asta este. Nu este vorba despre vreo mare moralitate, ci despre faptul că nu vrea să se împovăreze cu un învins. Cea care va fi salvată de negocierile care au loc chiar acum este Ucraina. A doua este Europa.
Bursa dvs. de valori a crescut în ultimele zile din cauza „veștilor oribile” despre negocieri și o potențială pace. Știu că perspectiva unei păci negociate a fost primită cu oroare în acest Parlament, dar aceasta este cea mai bună veste pe care ați putea-o primi.
I-am încurajat (pe colegii dvs. – n.r.), dar nu mă ascultă. Am urmărit să iau legătura cu unii dintre liderii europeni. Majoritatea nu vor să audă nimic de la mine. Dar le-am spus: „Nu mergeți la Kiev. Duceți-vă la Moscova. Negociați cu omologii voștri. Sunteți Europa. Sunteți 450 de milioane de oameni și o economie de 20.000 de miliarde de dolari. Acționați în consecință. Uniunea Europeană s-ar cuveni să fie principalul partener comercial al Rusiei. Aveți legături naturale.”
Apropo, dacă dorește cineva să discute despre modul în care SUA au aruncat în aer Nordstream, aș fi bucuros să vorbesc și despre asta.
Deci administrația Trump este imperialistă în esență. Se bazează pe ideea că marile puteri domină lumea și că vom face ce dorim atunci când vom putea, că vom fi mai buni decât Biden cel senil și ne vom reduce pierderile acolo unde este necesar.
Există mai multe zone de război în lume, Orientul Mijlociu fiind o alta. Nu știm ce se va petrece cu aceasta. Din nou, dacă Europa ar avea o politică adecvată, ar putea opri acel război. Vă voi explica cum.
Dar războiul cu China este, de asemenea, o posibilitate. Așa că nu spun că trăim într-o nouă epocă a păcii, dar acum suntem într-un alt fel de politică. Și Europa ar fi necesar să aibă propria sa politică externă, nu doar o politică externă rusofobă. Ci o politică externă realistă, care să înțeleagă situația Rusiei, situația Europei, care să înțeleagă ce este America și pentru ce luptă ea, o politică care să urmărească evitarea invadării Europei de către Statele Unite, pentru că nu este imposibil ca America să debarce trupe în Groenlanda (teritoriu danez). Nu glumesc și cred că nici ei nu glumesc.
Da, Europa are nevoie de o politică externă reală. Nu ceva de felul: „Da, vom negocia cu domnul Trump și ne vom întâlni la jumătatea drumului.” Știți cum vor decurge astfel de negocieri? Vorbim după aceea.
Vă rog să nu puneți oficiali americani la conducerea Europei. Puneți oficiali europeni. Vă rog să adoptați o politică externă europeană. Veți trăi cu Rusia mult timp, așa că vă rog să negociați cu Rusia. Există probleme reale de securitate în joc, atât pentru Europa, cât și pentru Rusia, dar grandomania și rusofobia nu servesc deloc securității voastre. Ele nu servesc nici securității Ucrainei.
Această aventură americană idioată la care ați aderat și al cărei principal promotor sunteți acum a condus la moartea a aproximativ un milion de ucraineni. Nu rezolvă nimic.
Despre Orientul Mijlociu și China
În Orientul Mijlociu, apropo, SUA i-au predat complet politica externă lui Netanyahu în urmă cu 30 de ani. Lobby-ul israelian domină politica americană. Să nu aveți nicio îndoială în această privință.
Aș putea explica ore întregi cum funcționează. Este foarte periculos. Sper că Trump nu-și va distruge administrația și, mai rău, poporul palestinian, din cauza lui Netanyahu, pe care îl consider un criminal de război, care a fost inculpat pe bună dreptate de CPI. Și nu mai e nevoie să repetăm. Existența unui stat palestinian între granițele din 4 iunie 1967, conform dreptului internațional, este singura cale pentru pace.
Singura modalitate prin care Europa poate avea pace la granițele sale cu Orientul Mijlociu este soluția celor două state. Apropo, există un singur obstacol în calea acesteia și acesta este dreptul de veto al Statelor Unite și al Consiliului de Securitate al ONU. Deci, dacă vreți să exercitați o anumită influență, spuneți-le Statelor Unite să renunțe la veto. Sunteți alături de alte 180 de țări din lume. Singurii care se opun unui stat palestinian sunt Statele Unite, Israel, Micronezia, Nauru, Palau, Papua Noua Guinee, Mr. Malay și Paraguay.
Deci, acesta este un domeniu în care Europa ar putea avea o mare influență. Europa a tăcut despre JCPOA și Iran. Cel mai mare vis al lui Netanyahu este un război între Statele Unite și Iran. Și nu a renunțat. Și nu este imposibil să survină. Deoarece, în această privință, SUA nu au o politică externă independentă.
Sunt conduse de Israel. Este tragic. Este chiar uimitor. Și această situație s-ar putea încheia. Trump ar putea spune că-și vrea politica externă înapoi, poate. Sper că acesta se va petrece.
În cele din urmă, permiteți-mi să spun doar, în ceea ce privește China, că nu este un inamic. China este doar o poveste de succes. De aceea este privită de Statele Unite ca un inamic, deoarece China are o economie mai mare decât Statele Unite.
Asta e tot.
(Aplauze)
Citiți continuarea articolului…..
https://yogaesoteric.net/exploziv-discursul-profesorului-jeffrey-sachs-in-parlamentul-european-in-cadrul-dezbaterilor-geopolitica-pacii-ii/
//////////////////////////////////////////////////
Andrei Marga: Noua relație a supraputerilor
Deja Nietzsche a anticipat evoluția lumii spre competiție și confruntare între mari forțe suprastatale angajate să o controleze. Acum putem privi situația mai în detaliu, căci puterea presupune astăzi multe: dezvoltare tehnologică și economică, instituții democratice, cultură avansată, puternică motivare a cetățenilor.
Realismul nu poate ocoli însă un fapt: acela că politica este subsistemul conducător de evoluție azi, iar forța militară clădită pe tehnologie, economie și celelalte premise este atuul ei. El nu se reduce, așadar, la a observa comportamentul supraputerilor, chiar dacă acestea hotărăsc soarta oamenilor.Într-un fel, lumea se transformă continuu în idei, organizări și performanțe. Nicio țară nu mai este cea de acum un secol sau o jumătate de secol, nici măcar ca acum câțiva ani. Această observație ar fi cazul să încurajeze la eliberarea conștiințelor de clișee, spre o discuție matură, cu argumente. Căci, în vreme ce lumea se transformă, unele conștiințe stagnează în prejudecăți sau se întorc în trecut. Ele rămân captivele unor opoziții demult clasate. Cu cât acele conștiințe sunt mai slab pregătite, cu atât trăiesc din clișee. Cum vedem ușor în jur, în țări debusolate de nevoia transformării se sacrifică, din păcate, tocmai cugetarea liberă pe altarul conformismului.
Am descris în alt loc transformarea lumii (Criza și după criză. Schimbarea lumii, 2011) și am profilat-o (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, 2013) pe fondul dat de remanența în Europa a unor vechi dificultăți (The Destiny of Europe – Destinul Europei, 2012) și de noua anvergură a Chinei ca supraputere (Ascensiunea globală a Chinei, 2016). Fapt este că în jurul lui 2010 s-a produs cotitura de la lumea instalată în 1990 – cu globalizare comercială, terapii de șoc, deschiderea frontierelor, prevalența capitalului financiar, intensificarea comerțului, o supraputere solitară – la o lume diferită – cu pluralizarea actorilor principali, reafirmarea statelor naționale, declinul autoritar al unor democrații și modificarea dinamicii societăților.
Transformarea a atins amploare, încât, la scară cuprinzătoare, lumea a intrat sub conducerea unei „geometrii variabile a supraputerilor și puterilor” (Ordinea viitoare a lumii, 2017). În același timp, temele cugetării s-au modificat. De pildă, „libertatea” nu mai poate fi despărțită de stăpânirea complexității (Stăpânirea complexității, 2023), iar „gândirea” este necesar să fie din nou repusă în relație cu experiențele, sensibilitatea, imaginația, intelectul (Vocația gândirii, 2025) și valorificată. Realitățile fiind noi, conceptele moștenite se cer revizitate. Orice noțiune învățată cu o decadă în urmă are nevoie de reelaborare. Nu mai vorbesc de noțiunile învățate mai demult.
În fața noilor evoluții, administrația Joe Biden a recurs la improvizația scindării lumii în „democrații și autoritarisme”, la globalism ca ideologie și a aplicat politica de „containment (încercuire)” a rivalilor. Prin implicații, aceste opțiuni au șubrezit democrațiile și libertățile, au slăbit statele și au generat războaie. A rezultat mai multă aliniere la dogme și conflicte, nu mai multă democrație.
Noul președinte american, cunoscut pentru propunerea sa de corectură a globalizării prin oprirea emigrării de capitaluri și stimularea revenirii lor la origine (vezi Donald Trump, Crippled America – How to Make America Great Again / America schilodită – Cum să facem America măreață din nou, Simon & Schuster, Inc., New York, 2015), s-a angajat să pună capăt ideologiei globalismului și să deschidă un nou orizont. Deviza „America First” este un apel la asumarea de sine a fiecărei națiuni. În prima sa declarație, la Inaugurarea din 2025, Donald Trump a și caracterizat anii din urmă ca „patru ani lungi de declin american”. În fapt, în virtutea ponderii Statelor Unite, a fost însă cu mult mai mult: un declin în lume.
În ultimele luni, s-a oprit un curs al lumii spre al Treilea Război Mondial. S-a oprit alunecarea democrației în cenzurarea alternativelor. S-a denunțat „noua corectitudine politică” în numele respectării cetățeniei. Se condamnă instrumentarea „justiției” pentru a lovi rivali. Se prefigurează ieșirea din înfundătura înlocuirii schimburilor dintre națiuni cu „sancțiuni”. Sintagmele președintelui Donald Trump – „o națiune puternică, prosperă, liberă”; rolul major al „patrioților”; suprimarea „establishment-ului corupt” și „restaurarea competenței” în administrație; trecerea la „revoluția bunului-simț (the common sense revolution)”; stoparea inflației și a creșterii prețurilor în energie; reaccentuarea caracterului de „națiune manufacturieră”; să-i sprijinim pe lucrătorii care întrețin societatea modernă; „întoarcerea la libertatea cuvântului în America (back to the free speech in America)”; restabilirea meritului în ascensiunea socială; abolirea persecuției pentru opinii; câștigarea competițiilor, nu a războaielor; „restaurarea promisiunii Americii (restore Americas promise)” – încep să aibă efecte. Dilema „republică sau imperiu?” capătă astfel o nouă soluționare.
Ce urmează în lume? Anticipez că, dacă acest curs va fi aplicat, Asia își va continua dinamica, care a transformat-o în centrul economiei mondiale. China va continua dezvoltarea tehnologică, economică, socială, democratică și culturală care a făcut din ea supraputerea inovativă de azi. Iar Africa și America de Sud vor sesiza șanse și vor folosi oportunitățile. Creștinătatea își va reafirma valorile fără comprimările din ultimii ani. Lumea islamică își va asuma inițiative. Credința se va bucura de respect. O reconstrucție instituțională a Uniunii Europene va fi inevitabilă. Ea va fi salutară pe cât va însemna reluarea proiectului fondatorilor, al „Europei națiunilor” și a „democrației”, și deschiderea spre inovație.
Azi este mai clar ca oricând că aranjamentul de securitate european nu poate rămâne ceea ce este. Europa nu poate fi competitivă fără a-și asigura securitatea. Nu este posibilă, însă, securitate proprie împotriva altor țări, oricare ar fi ele, ci numai împreună cu ele. Europa are nevoie de unitate, dar dacă unitatea este din nou concepută ca „luptă” cu cineva, dinăuntrul sau dinafara ei, se eșuează. Se observă ușor că propaganda „războiului social” al lui Nolte, împreună cu conflictul geopolitic al anilor treizeci, care au fost resuscitate în ultimii ani, subminează Europa.
„Revoluția bunului-simț” proclamată în America de azi face practic din persoană punctul de plecare și referința evaluărilor. Ea face posibilă trecerea de la „democrația selectivă”, în care culminează astăzi neoliberalismul în multe țări din Europa, la „democrația integrativă”. Și de la „democrația mută”, care dezbate doar cum să fie păstrate privilegii în societate, la „democrația ca formă de viață” – o trecere vitală astăzi. Ea deschide șansa de a lămuri și de a închide până la capăt dosare ale istoriei.
După pasajul nefast al ruinării cooperării, începută în jurul lui 1995, al politicii de „containment” și al scindării lumii (Scindarea lumii, Ed. Meteor Press, București, 2023), cel mai nou pas care se întrevede – iar realizarea lui ar fi larg benefică – este relansarea relațiilor SUA cu celelalte două supraputeri, Rusia și China. Conform declarațiilor de până astăzi de la Casa Albă și Kremlin, sunt indicii că este din nou posibilă o cotitură majoră și că ne apropiem de ea. Comparația care ne apare este cu cea angajată prin acordurile Nixon-Kissinger-Mao Zedong-Ciu Enlai (1972), care au deschis era cooperării supraputerilor, și Reagan-Gorbaciov (1985), care au pus capăt „războiului rece”. Contextul era și atunci tensionat de temeri și amenințări, dar s-a ajuns la acorduri care au transformat lumea și au deschis cooperări.
Să ne amintim.
Atunci, odată cu Comunicatul de la Shanghai (1972), s-a produs cotitura bogată în implicații spre închiderea unor litigii și cooperare cu efecte ce vin până azi. Statele Unite au recunoscut (acknowledged) că Taiwanul este parte a Chinei și, cu toate că disting juridic între „acknowledge” și „accept“, nu au contrazis traducerea dată în chineză cheng ren (承认), în documentul comun, care înseamnă „recognition and acceptance” („recunoaștere și acceptare”). În Comunicat s-a scris (redăm în engleză pentru exactitate juridică) că părțile au căzut de acord să amplifice „people-to-people contacts” („contactele interpersonale”) și „commerce prospects” („perspectivele comerciale”) în vederea „normalization of relations”(„normalizării relațiilor”), încât să contribuie „to the relaxation of tension in Asia and the world“ („la relaxarea tensiunilor în Asia și în lume”). Documentul afirmă că „the two sides agreed that countries, regardless of their social systems, should conduct their relations on the principles of respect for the sovereignty and territorial integrity of all states, non-aggression against other states, non-interference in the internal affairs of other states, equality and mutual benefit, and peaceful coexistence” („cele două părți au convenit că țările, indiferent de sistemele lor sociale, ar fi necesar să își desfășoare relațiile pe baza principiilor respectării suveranității și integrității teritoriale a tuturor statelor, neagresiunii împotriva altor state, neamestecului în afacerile interne ale altor state, egalității și avantajului reciproc și coexistenței pașnice”).
Iar la Geneva (1985), Statele Unite și Uniunea Sovietică de atunci au reafirmat „the importance of direct contacts between the leaders of superpowers for developing fundamental changes in their security policy. These negotiations confirmed the willingness of both sides to increase nuclear security but also highlighted irreconcilable differences of opinion. The most significant difference concerned the Strategic Defense Initiative (SDI) and its place in the security system. Although this issue could not be resolved, progress was made on several matters related to the direction of START and INF talks” („importanța contactelor directe între liderii superputerilor pentru a dezvolta transformări fundamentale în politica lor de securitate. Aceste negocieri au confirmat dorința ambelor părți de a spori securitatea nucleară, dar au evidențiat, de asemenea, diferențe de opinie ireconciliabile. Cea mai semnificativă diferență se referea la inițiativa de apărare strategică (SDI) și la locul acesteia în sistemul de securitate. Deși această problemă nu a putut fi rezolvată, s-au înregistrat progrese în mai multe domenii legate de direcția discuțiilor START și INF”), drepturile omului, situația din jurul Afganistanului și altele.
Acum, în fața noastră se află apropierea unor acorduri Trump-Putin-Xi Jinping. Acestea vor putea duce mai departe transformarea lumii, spre o lume a dialogului, cu competiție pașnică și cooperare.
Imperativele ajungerii la acorduri noi ale supraputerilor nu sunt puține și nici oarecare. Normalizarea raporturilor dintre diferitele țări are, firește, prioritate. Sunt însă și imperative noi, precum ieșirea din iminența unui război mondial, asigurarea securității națiunilor, redinamizarea economiilor în condițiile trecerii la inteligența artificială și apoi la computerele cuantice, la biologia sintetică, cu toate consecințele. În plus, umanitatea se află după dezvoltarea șocantă nu numai a inteligenței artificiale, cu implicațiile ei, ci și după crearea, începută deja din anii ’50, de către Rusia și SUA, și mai recent și de către China, a armelor care înlocuiesc armamentul nuclear: arme cu energie directă; arme geofizice; arme de unde de energie; arme genetice; și, mai ales, arme psihotronice. Este vorba, în cazul din urmă, de arme care folosesc unde electromagnetice pentru a transmite simple sunete în creier, încât se poate influența funcționarea organelor trupului uman, comportamentul persoanei și chiar împingerea ei spre sinucidere. Ele asigură controlul de la distanță al sistemului nervos al oamenilor pe calea ultrasunetelor de frecvență joasă, pe care omul le resimte, dar nu este conștient de prezența lor. Alterarea stării psihice devine astfel posibilă prin pătrunderea de unde purtătoare de sugestii și comenzi în creier.
Reuniunea Trump-Putin, ce pare să se apropie, nu va fi doar asupra Ucrainei – care este efectul cel mai evident și mai tragic al abandonării cooperării ce culminase, benefic și avantajos pentru toate părțile, odată cu reunificarea Germaniei din 1990. Acordurile vor privi laturi în dispută ale cooperării și vor deschide șanse reașezării relațiilor internaționale. Aceste acorduri vor fi urmate de cele ce se vor adopta la reuniunea Trump-Xi Jiping – reuniunile Putin-Xi Jiping având deja regularitate, inclusiv ca participări ale celor două supraputeri la BRICS.
Se discută deja mult, contradictoriu, despre ceea ce se va petrece la tot mai eventuala reuniune Trump-Putin. După părerea mea, la distanță de comentarii existente, acordurile nu vor fi o simplă aplicare a formulei cunoscute a lui Bismark – „când pe scenă luptă trei, este sănătos să te aliezi cu unul”. Nu va fi doar o alternativă la direcția strategiei Kissinger-Nixon (1972), din multe rațiuni. Dacă s-ar rămâne doar la o alternativă, reuniunea ar fi un semieșec, căci Rusia și China – oricare ar fi istoria relațiilor și evaluările lor de detaliu – nu se lasă acum opuse una celeilalte. Pe cât se cunoaște, pentru anii ce vin, ambele sunt țări aflate în construcție economică, instituțională și de alte naturi, la nivelul programelor deja angajate. În plus, noile arme și noile conexiuni din lume cer decizii dincolo de calcule solitare. Națiunile învață din istorie, iar acum, cotitura spre cooperare este urgența.
Unii au început să acuze alunecarea lumii în „plutocrație”, plecând de la un fapt obișnuit: prezența în Executivul american a unor miliardari. Și la noi, chemarea „Make America Great Again” este socotită de tot felul de nepregătiți cu titluri pompoase, „sursa plutocrației”. Donald Trump este portretizat de falsificatori carpatici ca având la stânga și la dreapta miliardari. Or, și dacă ar fi așa, faptul nu este suficient pentru a vorbi de plutocrație.
Aș sublinia că intervenția unor miliardari, care și-au creat, totuși, singuri averea, în a descâlci țesuturi financiare extrem de costisitoare chiar pentru un stat bogat și cu impact covârșitor în lumea largă, cum este statul american, și în a raționaliza cheltuielile, este de salutat. Este, însă, doar propagandă ieftină să faci din exemplul desemnării de către Casa Albă a lui Elon Musk în administrație baza unei generalizări.
În schimb, există plutocrație, chiar „democratică” în Europa, fie și cu mai puțini miliardari. Ea se și ascunde frecvent sub „expertocrație”. Este ceea ce se poate vedea și la noi, când „specialiști” de mucava se lansează în categorisiri arbitrare de oameni și vor să decidă soarta comunităților. Ignorând nedreptățile și lipsiți de cunoștințe, aceștia propun „abordarea clinică” a cetățenilor. Nu mai evoc recursul acestor inși la „legitimări” ridicole – mai nou, la „legitimarea prin informări ale serviciilor secrete”, care pune evident capăt democrației. Mai mult, cum se observă și la noi, are loc extinderea „cleptocrației”. Câte decizii nu sunt luate după ce interesații au avut grijă să umple buzunarele demnitarilor?
În orice caz, ar fi și sub acest aspect momentul revenirii de la clișee, la realitate. Nu demult, chiar la Davos (2025), Donald Trump a tras concluzia care se impunea după evoluția spre autoritarism a unor democrații: „Atunci când oamenii sunt uitați, lumea se fracturează. Numai ascultând și răspunzând la vocile celor uitați putem crea un viitor strălucit care este cu adevărat împărtășit de toți. Măreția națiunii este mai mult decât suma produselor ei. Măreția unei națiuni este suma cetățenilor ei, valorilor, mândriei, iubirii, devoțiunii și caracterului oamenilor care numesc acea națiune casa lor”. Deviza „Make America Great Again” are, astfel, cu totul alt miez decât „plutocrația” pe care i-o atribuie propagandiștii falsificărilor.
De altfel, nu sunt greu de văzut fracturile aduse de plutocrația „democratică” în Europa. Deviza democratului dintotdeauna – „nu voi împărtăși părerea ta, dar voi lupta oricât ca tu să ai libertatea să o exprimi” – a fost uitată, linia fiind imprimată de parveniți inculți, care iau democrația ca sursă de profituri personale. Să rămânem doar la ultimele luni. În câteva state europene, se respinge apriori, dincolo de normalele coalizări, accesul la guvernare al unor partide și personalități care respectă cadrul constituțional, dar propun ameliorări ale vieții oamenilor. Se aplică interdicții pentru rivali, deși aceștia au fost aleși tot de către cetățeni, la fel ca cei care au deja mâna pe guvernare. Asistăm, din păcate, la împiedicarea cu mijloacele statului a alternativei politice conform regulilor democratice și, implicit, la încercări de „privatizare a statului”.
Or, aceasta nu rezolvă vreo dificultate și distruge democrația. Democrația se poate apăra doar cu mijloace democratice mature.
O bună parte a Europei joacă însă împotriva ei și sub alte aspecte. Fără să sesizeze că neoliberalismul anilor optzeci a transformat benefic societăți, dar nu a putut aduce democrația promisă, Europa s-a lăsat abătută, pe o parte a ei, de la direcția ei. Ea s-a lăsat înecată în discuția despre „iliberalism” – ca și cum cine are obiecții la practicile de azi ale liberalismului devine automat altceva. Ea este acum obsedată de acuzarea „extremismului” – pe care-l găsește abuziv la cei care respectă constituția democratică. Ea a alunecat în vituperarea „ne-europenismului” – pe care-l atribuie tocmai unora care în numele valorilor europene cer transformare democratică în Europa. Ea a reluat „corectitudinea politică”, după ce o blamase pe drept în anii optzeci. Ea s-a lăsat prinsă în teme confuze, date incerte și noțiuni slab elaborate.
Vicepreședintele SUA, J.D. Vance, întreba oportun la Munchen: de ce nu se respectă în țări europene valorile caracteristice Europei, începând cu libertatea de a gândi? Se poate adăuga: de ce nu se discută valorificarea democrației la propriu? De ce nu se face temă din revenirea tacită în viața politică a procedeelor regimurilor anilor treizeci?
Europa se angajează în combaterea de opinii justificate de realități, iar acum se înarmează. Toate acestea înainte de a se clarifica. Europa are dreptul să-și creeze forța de apărare pe care o dorește. Dar înarmarea sub bagheta doamnei Ursula von der Leyen nu va scoate Europa din poziția de obiect al istoriei, în care începe să recadă. Uniunea Europeană are de prevalat prin practica valorilor europene, înainte de orice. Nu poți construi rezolvări pe lipsa de legitimare a Consiliului European, semnalată de cei mai buni juriști europeni și americani. Nu duce departe încercarea unor lideri de legitimare proprie prin stârnirea de conflicte și crize. Nu poți face din calcule geopolitice discutabile cauză a oamenilor care luptă cu dificultățile vieții de zi cu zi. Nu poți face doar din interesele unor industrii pivotul relațiilor internaționale.
Oricât de obișnuiți suntem cu organizările europene de acum și ezităm să le înlocuim, nu se sfârșește cu ele istoria europeană. O reorganizare a Uniunii Europene pe principiile inițiale va veni, la rândul ei.
Se poate discuta îndelung istoria, cu luminile și umbrele cunoscute. Niciun „anti-” nu este sănătos, căci nu rezolvă ceva. Din propagandă ieftină trăiesc un timp tot felul de impostori, dar nu pot trăi toți cetățenii, tot timpul. A face din „anti-” coloana vertebrală a politicii europene poate fi suport pasager de carieră pentru oameni care au pierdut în țările lor, cum este Emmanuel Macron, dar nu este soluție pentru Europa.
După cum spun analiștii cei mai proeminenți din SUA, Germania, Franța, nu există azi probe ale voinței vreunui stat sau cuiva de expansiune în Europa. Știm de la Nietzsche, de Gaulle și de la cei mai cultivați și informați fii ai ei, că Europa este de la Atlantic la Urali, încât segregările îi dăunează. Pe de altă parte, de ce nu s-ar urma sfatul lui Jeffrey Sachs, acela de a înlocui obsesiile cu discutarea chestiunilor în litigiu cu exponenții tuturor țărilor implicate, pentru a afla soluții? De altfel, relativ la preocuparea președintelui american de a găsi soluții împreună cu omologul său rus, un ziarist grec remarca adecvat că „jurnaliști bine plătiți și alte personalități fac spume la gură în Europa împotriva lui Trump, dar par să nu mai poată gândi din cauza șocului”. O parte a presei „critică ipocrit declarațiile administrației Trump despre libera exprimare”, dar uită să menționeze „corupția din unele țări europene”. Simplu, în loc de integritate și răspundere, lumea se umple de falsuri care agravează dezorientarea.
Situația este mai complicată decât o redă amatorismul copios care s-a răspândit. Nu poți scoate nici Anglia, nici Franța, nici Germania, nici Rusia și nici alte țări din istorie, și nici din istoria contemporană. Spre edificare, ar fi profitabil să se parcurgă analize veritabile, nu cărțulii de propagandă provincială pentru naivi, de care s-a umplut piața. Iar cât de complicate au devenit situațiile ne spune un exemplu recent: se face lobby la Casa Albă pentru a accepta menținerea bazelor Rusiei din Siria, în fața grupării socotite „un fel de Al Qaeda în costum”, care a pus capăt fostului regim sirian.
Lumea promite în acest moment reorganizarea pe principiul cooperării – care nu înseamnă neapărat ape liniștite – și pe principiul suveranității naționale – care nu înseamnă izolare și nicidecum autarhie. Nu înseamnă nici paseism. Aceste principii se cuvin valorificate. Probabil că mișcările numite „realiste” și „suveraniste” nu explicitează încă întreaga bogăție a implicațiilor lor, iar de acest fapt profită tot felul de mercenari mediatici pentru a le defăima. Viitorul aparține însă acestor mișcări – sub condiția elaborării soluțiilor în detaliu.
Autor: Andrei Marga
https://yogaesoteric.net/andrei-marga-noua-relatie-a-supraputerilor/
//////////////////////////////////////////////////
Raport bomba Judy Byington: Israelul este ultimul. Sionismul = Mafia Khazariană Evreii falși = Îl venerează pe Satana prin tortură, viol, sacrificiu de copii pentru a controla sistemul bancar mondial, astfel încât să poată conduce. . .
Det. Aici
https://amg-news.com/boom-judy-byington-bombshell-report-israel-is-last-zionism-khazarian-mafia-fake-jews-worship-satan-by-torture-rape-child-sacrifice-to-control-the-world-banking-system-so-can-rule/
//////////////////////////////////////////////////
Descoperirea straturilor agendei de supraveghere globală – Dezvăluirile unui denunțător
În ultimii ani, vălul care ascunde amploarea supravegherii globale a fost ridicat în mod repetat de avertizori neînfricați, expunând un labirint de monitorizare care se întinde pe continente și se infiltrează în fiecare aspect al vieții digitale. Dezvăluirile, detaliate și șocante, au dezvăluit nu doar amploarea, ci și implicațiile filozofice și etice ale unei astfel de supravegheri omniprezente. Aceste dezvăluiri ridică întrebări semnificative cu privire la confidențialitate, securitate și legitimitatea puterii exercitate de diferite organisme guvernamentale de pe tot globul. Ei au aprins dezbateri privind echilibrul dintre securitatea națională și libertățile personale, propulsând discursul global către o examinare critică a modului în care sunt colectate și stocate informațiile. Pe măsură ce societatea se confruntă cu aceste revelații, devine imperativ să înțelegem rețeaua complicată de sisteme de supraveghere care modelează din ce în ce mai mult lumea în care locuim.
Complexitățile sistemelor globale de monitorizare
Detaliile împărtășite de avertizori despre operațiunile globale de supraveghere dezvăluie o rețea extinsă de organizații de informații care folosesc tehnologii sofisticate pentru a urmări fiecare mișcare a indivizilor. Această supraveghere se extinde dincolo de granițele tradiționale, utilizând infrastructuri prin satelit, internet și telecomunicații pentru a monitoriza comunicațiile digitale și activitățile de agrement online, cum ar fi [site-uri de cazinouri online fără gamstop](https://abercornschool.com/) pentru a monitoriza comunicațiile digitale și mișcările fizice deopotrivă. O astfel de supraveghere omniprezentă a avut un impact semnificativ asupra drepturilor la confidențialitate ale persoanelor, determinând experții juridici și susținătorii drepturilor civile să pună la îndoială legalitatea și etica acestor practici. Deși sunt prezentate ca fiind necesare pentru securitatea națională, aceste sisteme funcționează adesea în umbră, ascunse de ochiul public și de supravegherea legislativă. Înțelegerea mecanismelor și amplorii acestor operațiuni de supraveghere este crucială pentru orice discurs semnificativ asupra drepturilor la confidențialitate în era digitală modernă. Mai multe informații despre dreptul la confidențialitate în era digitală ne pot aprofunda înțelegerea cu privire la provocările în evoluție privind confidențialitatea.
Provocări etice și juridice în practicile de supraveghere
Odată cu creșterea gradului de conștientizare a amplorii supravegherii, provocările etice și juridice serioase apar în prim-plan. Dezvăluirile denunțătorilor dezvăluie potențialele abuzuri de putere din partea actorilor statali, care uneori operează fără respect pentru garanțiile constituționale sau legile internaționale privind drepturile omului. Liniile neclare dintre securitate și intruziune au alimentat dezbateri în arenele juridice de pe tot globul, în timp ce factorii de decizie se luptă să stabilească cadre care să protejeze cetățenii, permițând în același timp măsuri eficiente de securitate. Pe măsură ce dialogul continuă, trebuie să ne gândim la modul în care aceste provocări influențează deciziile politice, libertățile individuale și însăși natura guvernării în era informațională. Pentru a explora în continuare aceste dimensiuni etice, orientările OMS privind aspectele etice în supravegherea sănătății publice oferă cadre esențiale pentru evaluarea eticii supravegherii.
Rolul conștientizării și activismului public
Dezvăluirile de către avertizori au mobilizat conștientizarea publicului și activismul în legătură cu problemele de supraveghere, dând putere cetățenilor să ceară o mai mare transparență și responsabilitate de la guverne și corporații deopotrivă. Grupurile de activiști și organizațiile societății civile joacă un rol esențial în susținerea unei protecții solide a vieții private și a utilizării responsabile a tehnologiilor de supraveghere. Prin campanii, inițiative educaționale și acțiuni legale, aceste entități se străduiesc să tragă puterea să răspundă, asigurându-se că progresele în tehnologie nu vin în detrimentul libertăților individuale. Acest peisaj al activismului servește ca un punct critic de presiune, împingând pentru legi mai puternice privind confidențialitatea și utilizarea etică a datelor într-o lume tehnologică care progresează rapid.În aceste vremuri de conștientizare sporită și activism, angajarea în activități de agrement poate servi drept o evadare binemeritată. Pentru cei interesați de jocurile online, explorarea site-urilor de cazinouri online fără gamstop oferă o diversiune entuziasmantă, echilibrând complexitatea lumii digitale cu fiorul jocurilor.
Oamenii de știință de top de la NASA dezvăluie trucul creierului de 7 secunde al lui Edison care vă oferă IQ geniuPe scurt, informațiile furnizate de avertizori despre agenda globală de supraveghere modifică discuțiile despre confidențialitate, securitate și utilizarea etică a tehnologiilor de monitorizare. Aceste dezvăluiri provoacă noțiunile tradiționale de guvernare și necesită o înțelegere nuanțată a modului în care supravegherea afectează atât drepturile individuale, cât și normele societale. Pe măsură ce dezbaterile se desfășoară, rămâne de văzut cum va evolua echilibrul dintre interesele securității statului și intimitatea personală în următorii ani.
https://beforeitsnews.com/spies-and-intelligence/2025/03/uncovering-the-layers-of-the-global-surveillance-agenda-a-whistleblowers-revelations-2455879.html
////////////////////////////////////////////////////
Torturarea CIA, uciderea copiilor în experimente de control mental, partea a treia
Potrivit supraviețuitorilor programului de control mental al CIA MKULTRA, șeful experimentelor bazate pe tortură de la începuturile timpurii până în 1984 a fost un expert nazist în spălarea creierului cunoscut sub numele de „Dr. Green” (un evreu întoarsă dintr-un lagăr de concentrare nazist născut în jurul anului 1926).
Sadic Green a fost unul dintre cei 760 de experți germani cărora li s-a acordat cetățenia americană după ce a fost adus în SUA după al Doilea Război Mondial în cadrul Proiectului CIA Paperclip.
Torturarea CIA, abuzul sexual, uciderea copiilor în programe de control al minții?
(beforeitsnews.com)
Printre experții naziști în controlul minții CIA s-a numărat și Otto Von Bolschwing , un asociat al lui Adolph Eichmann, care a ajutat la dezvoltarea planurilor inițiale „de epurare a Germaniei de evrei”. Mai târziu a lucrat pentru CIA în SUA. http://documents.nytimes.com/confidential-report-provides-new-evidence-of-notorious-nazi-cases?ref=us#p=1
Trei supraviețuitori ai controlului minții care au fost torturați de Dr. Green au mărturisit în fața unui comitet al Congresului din 1995 că, după cunoștințele lor și cel puțin până în 1984, programul CIA de control al minții îl finanța pe Dr. Green pentru a-și conduce programul de control al minții. Conform declarațiilor dr. Green făcute în fața supraviețuitorilor și rapoartelor depuse în biroul său adresate CIA, personalului militar, Diviziei de Științe CIA, Biroului CIA pentru Dezvoltare Cercetare și Centrului Chimic al Armatei, dr. Green i s-au dat cel puțin 80 de milioane de dolari pentru a conduce programul de control mental al CIA.
Dr. Green a fost instruit în experimentarea controlului minții în lagărele de concentrare germane, potrivit lui Colin A. Ross, MD, în Prefața la biografia supraviețuitoarei controlului minții Jenny Hill, „Twenty-Two Faces”. Ross a spus: „Conform multor pacienți cu amintiri similare (ca și în cazul ritualului de sacrificiu uman al lui Hill), Green este un specialist german în controlul minții care a venit în Statele Unite după al Doilea Război Mondial.”
Psihiatrul Ross, MD, este autorul cărții „Bluebird”, o carte mult citată despre programul CIA de control al minții. Este fondatorul Institutului Colin A. Ross, care tratează supraviețuitorii abuzului ritualic din Michigan, California și Texas și este autorul a 17 cărți despre disociere, personalități multiple și programul de control mental al guvernului CIA, folosind înregistrările obținute din Legea privind libertatea de informare. Dr. Ross este fost președinte al Societății Internaționale pentru Studiul Traumei și Disociației (ISSTD) și a fost atât un martor expert, cât și un inculpat în procese intentate de susținătorii memoriei false împotriva terapeuților care tratează supraviețuitorii controlului mental. http://www.rossinst.com/
Terapeutul Valerie Wolf a mărturisit în fața unei comisii a Congresului din 1995 că Dr. Green a fost angajat al Centrului Chimic al Armatei pentru experimente cu radiații pe copii.
Într-o audiere a Congresului SUA din 15 martie 1995 a Comitetului consultativ al președintelui pentru experimentele cu radiații umane MKULTRA Mărturie A: Valerie Wolf, terapeut și victimă MKULTRA, a mărturisit că unii supraviețuitori spun că un angajat al Centrului Chimic al Armatei, un Dr. Green (un supraviețuitor l-a numit experimentul cu radiații Al Wilson Green), sa încheiat. http://www.youtube.com/watch?v=iflBkRlpRy0&feature=related http://goo.gl/i8uTbG
Într-o audiere a Congresului SUA din 15 martie 1995 a Comitetului consultativ al președintelui pentru experimente cu radiații umane, victima MKULTRA Christine Nicola (32 de ani) a mărturisit că în timpul controlului minții (1966-1976), cu vârsta cuprinsă între 4 și 14 ani, a fost supusă la radiații, droguri, electrozi, abuz sexual și alte experimente efectuate de Dr. Green. A fost ținută legată într-o cușcă de biroul doctorului Green, dar uneori a scăpat și a citit rapoarte despre Dr. Green adresate CIA și personalului militar. http://www.youtube.com/watch?v=eXDASDDrDkM http://goo.gl/tGuKg8
Într-o audiere a Congresului SUA din 15 martie 1995 a Comitetului consultativ al președintelui pentru experimente cu radiații umane, MKULTRA Victima C (vârsta de 45 de ani) a mărturisit că a participat la experimente de control al minții CIA între 1957-1984, cu vârste între 7 și 24 de ani, A. L. Wilson Green a depășit experimentele cu raze X și i s-a dat CIA să conducă experimentele cu raze X cu Divizia de Știință a CIA de 80 de milioane de dolari. Dezvoltare. Ea a declarat că Green a spus că a folosit copii de sex feminin pentru că era distractiv, mai ieftin, de profil inferior și „îmi place să le sperie”. http://www.youtube.com/watch?v=F-ES8Bv0_8w http://goo.gl/xLm4kf
S-a spus că dr. Green controlează mintea 75% dintre clienții studiați de dr. Corydon Hammond în studiul său de 8 ani asupra clienților ISSTD (1983-1991), așa cum a raportat în „Discursul Greenbaum” din 25 iunie 1992, la a patra conferință anuală regională de est despre abuz și tulburare de personalitate multiplă sponsorizată de Institutul de Psihiatrie din Washington DC. www.whale.to/b/greenbaum.html
În Sondajul Extreme Abuse Survey din 2007, 154 de supraviețuitori ai abuzului extrem spun că un Dr. Green a fost agresorul lor. Peste jumătate dintre respondenți s-au născut după 1964, când se presupune că programul de control mental al CIA a fost închis. http://extreme-abuse-survey.net/ .
Supraviețuitoarea controlului mental, Jenny Hill, susține că în 1965 o persoană definită drept Dr. Green a direcționat un grup de autori de abuzuri ritualice satanice să o tortureze pe ea și pe o altă fetiță de șase ani, Kathleen Shea, pe care au ucis-o.
Dr. Green a fost descrisă de Jenny Hill în biografia ei „Twenty-Two Faces” în același mod în care a fost descrisă Dr. Green în studiul efectuat de Corydon Hammond pe 18 terapeuți ISSTD: un bărbat cu părul scurt, castaniu, care mergea cu un baston și șchiopăta în piciorul stâng și purta un accent german. www.22faces.com
1961 Proiectul MKULTRA – Scrie CIA greșeli în înregistrările lor? Înregistrările privind Subproiectul 94, parte a Proiectului MKULTRA, din 22 noiembrie 1961, descriu scopul implanturilor cerebrale. „Implanturile de electrozi stimulatori miniaturizați în zone specifice ale centrului creierului vor fi utilizate… pentru a oferi o înțelegere a mecanismelor implicate în controlul direcțional al animalelor.
Înainte de 1962 Copiii utilizați ca cobai umani la Centrul pentru Copii DC
Copiii întârziați de la Centrul pentru Copii DC din Laurel, într-o secțiune numită Școala de Instruire Districtuală, erau folosiți ca cobai umani atât pentru industria privată, cât și pentru guvern. Printre experimente, a fost testarea NeoBazine, o pastilă de slăbit denumită în mod obișnuit „pastile curcubeu”. Au conținut tiroxină, care a provocat tremurături, nervozitate, insomnie și tahicardie. Era testat pentru siguranța și eficiența sa. În octombrie 1964, FDA a constatat că medicamentul nu era sigur pentru utilizare.
1962 Copiii de la DC Children’s Center obișnuiau să testeze boli. Copiii de la DC Children’s Center au fost din nou obișnuiți să testeze un medicament pentru boli de piele, despre care medicii bănuiau cu tărie că provoacă reacții adverse grave ficatului uman. Mai mult de jumătate dintre copiii testați au suferit o disfuncție hepatică. Opt au fost internați la Spitalul General DC pentru terapie intensivă.
1962 Laurel Center Copii injectați cu iod radioactiv. În 1962, 17 copii Laurel Center au fost folosiți pentru a studia metabolismul hormonilor tiroidieni la copii. Copiii au fost injectați cu tiroxină amestecată cu iod radioactiv pentru a-i ajuta pe medici să urmărească un proces corporal.
26 iulie 1963 Memorandum de la inspectorul general CIA către directorul CIA către directorul central de informații: „Conceptele implicate în manipularea comportamentului sunt considerate de mulți oameni atât din interiorul, cât și din afara Agenției [CIA] a fi dezagreabile și lipsite de etică. Cu toate acestea, au existat realizări majore atât în cercetare, cât și în angajarea operațională. Carta MKULTRA, inclusiv radiațiile, electroșocul și substanțele de hărțuire. Unele activități ridică întrebări de legalitate implicite în carta originală.
„Divizia de Servicii Tehnice a inițiat un program de testare sub acoperire a materialelor asupra cetățenilor americani nedoriți în 1955. TSD a urmat o filozofie a documentației minime, în conformitate cu sensibilitatea ridicată a proiectelor. Unele fișiere conțineau puține date sau deloc. Există doar două persoane în TSD care au cunoștințe complete despre programul MKULTRA.”
1964 : Datorită presiunii din partea Congresului, programul de control al minții CIA MKULTRA sa încheiat din punct de vedere tehnic în 1964, în timp ce MKRESEARCH al CIA a continuat în anii 1970. Dr. William Sweet a participat atât la experimente cu implanturi de electrozi cerebrali, cât și la injectarea de uraniu la pacienții medicali de la Universitatea Harvard. Medicii din armată au fost implicați în testarea LSD cel puțin până la sfârșitul anilor 1970. Subiecții experimentelor cu LSD au inclus copii de până la cinci ani, iar electrozi cerebrali au fost implantați la copii de până la 11 ani.
1965 Dr. Green încă controla mintea/tortura/ucidea copii în 1965. Conform biografiei „Douăzeci și două de fețe”, Hill, în vârstă de șase ani, fusese controlat mintal de la vârsta de 4 ani, folosind abuzul ritual satanic sub îndrumarea Dr. Green. „Programarea verde” a acestuia a implicat tortura și uciderea lui Kathleen Shea, în vârstă de șase ani, pe 21 iunie 1965. Hill a discutat despre reacția ei în acest videoclip: http://www.youtube.com/wat?v=F626Lsrdwg4
1967 Programul de control mental al CIA a fost restrâns de Congresul SUA.
MKULTRA din anii 1970 a fost dezvăluit în timpul audierilor Congresului. Acestea sunt link-uri către documente din fostul program MKULTRA al CIA, care a condus ceea ce directorul CIA, Allen Dulles, a caracterizat drept cercetări „ultra-sensibile” în studiile privind modificarea comportamentului și asasinarea din anii 1950 până în anii 1970. http://cryptome.org/mkultra-0001.htm http://goo.gl/VkWbvL
În 1973, după ce a auzit că Congresul a decis să analizeze chestiunea, directorul CIA Helms a ordonat să fie distruse toate înregistrările MKULTRA și se presupune că programul CIA de control mental a fost oprit definitiv, deși o mulțime de supraviețuitori ai abuzului ritual satanic susțin că se desfășoară și astăzi.
///////////////////////////////////////////////////
Cum au evoluat „patrioții” de-a lungul timpului
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02z71CYhQE4TmZ3UJMu1gp28a4yP3AnXBEhnZ1eevk9W9mBFgEiDqTBuavaRozWUJrl&id=100092178856383
//////////////////////////////////////////////
(De la vatican la ciordracu…va matura taifumul Trumpian… ) Raport bomba Judy Byington: Trump declară miercuri. 2 aprilie 2025 ca Ziua Eliberării = Eliberarea banilor Nesara/Gesara către oameni = Resetarea monedei globale la monede aur/suportate cu active salvează economie. Republica restaurată printr-un GCR: Actualizare din sat. 29 martie 2025
Det. Aici
https://amg-news.com/boom-judy-byington-bombshell-report-trump-declares-wed-2-april-2025-as-liberation-day-release-of-nesara-gesara-monies-to-the-people-global-currency-reset-to/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2201
//////////////////////////////////////////////////
(Daca esti un batran prin ”pensiunile”tarii,esti terminat cu zile!Dar si cei mici,inca din pruncie sunt tepuiti-batjocoriti!) O grădiniță din Constanța hrănea copiii cu porții de 6 grame de carne. ”Curcubeul Magic” de pericole pentru cei mici
https://stirileprotv.ro/stiri/social/o-gradinita-din-constanta-hranea-copiii-cu-portii-de-6-grame-de-carne-curcubeul-magic-de-pericole-pentru-cei-mici.html?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article
O grădiniță din Constanța a fost amendată de Protecția Consumatorilor după ce s-a descoperit că oferea copiilor porții de carne și de 6 grame, în condiții precare de igienă. În plus, numărul copiilor era mult peste limita legală admisă.
autor
Cristian Anton
O grădiniţă din municipiul Constanţa a fost amendată de comisarii de la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) cu 25.000 de lei pentru că oferea copiilor porţii de mâncare subdimensionate, constatându-se că în loc de 50 de grame de carne, aşa cum era trecut în reţetar, porţiile aveau în medie 20 de grame de carne. De asemenea, meniul nu era avizat de personalul medical.
Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa a desfăşurat o acţiune de control la grădiniţa cu program prelungit „Curcubeul Magic” din municipiul Constanţa. În urma verificărilor făcute la punctul de lucru de pe Bulevardul 1 Mai, comisarii CJPC au constatat mai multe nereguli, atât în privinţa alimentaţiei furnizate copiilor, cât şi a condiţiilor igienico-sanitare din unitate.
”La controlul alimentaţiei oferite copiilor, s-a procedat la cântărirea a 10 porţii reprezentative din meniul zilei (ciorbă de curcan şi mămăliguţă cu brânză şi smântână). Faţă de gramajele menţionate în reţetar (50 g carne/porţie), s-a constatat că porţiile conţineau în medie doar 20 g carne, unele având chiar doar 6 g. În mod similar, mămăliguţa cântărea sub 100 g în loc de 150 g, iar cantitatea totală de brânză şi smântână era de aproximativ 30 g, faţă de cele 100 g prevăzute”, a declarat şeful CJPC Constanţa, Horia Constantinescu.
Citește și
ANPC a decis închiderea definitivă a tuturor locurilor de joacă din Parcul Regele Mihai I (Herăstrău)
ANPC a închis definitiv toate locurile de joacă din Parcul Herăstrău din București. Amenzi și pentru unitățile alimentare
267 de copii înscriși, față de 160 autorizați
El a precizat că astfel, copiilor le erau oferite porţii substanţial diminuate faţă de cele asumate contractual şi afişate la avizierul grădiniţei, ceea ce constituie o practică comercială înşelătoare.
Totodată, meniul zilnic afişat nu era avizat de personalul medical.
Alte nereguli găsite de echipele de control au fost depăşirea capacităţii autorizate, fiind 267 de copii înscrişi faţă de 160 care sunt autorizaţi pentru programul prelungit şi nerespectarea condiţiilor igienice. Comisarii ANPC au dat amenzi în valoare de 25.000 de lei.
Sursa: News.ro
/////////////////////////////////////////////////
Si Iliescu lucreaza la editarea pomelnicului cu porno-gomoreii elitisti din Rom. Pesediana…BOMBĂ! Lista numelor de pedofili de la Hollywood, Deep State, CIA, companii majore, politicieni, Vatican, vizitatori de pe „Insula Pedofililor” Epstein – Pedofilii Deep State expuși!
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
BOMBĂ! Explorați o listă șocantă a elitelor, politicienilor și companiilor importante de la Hollywood legate de pedofilie și trafic de copii. Expuneți conexiunile Deep State, CIA, Vatican și „Insula Pedofililor” Epstein, în timp ce căutătorii de adevăr descoperă rețelele subterane perturbatoare de putere.
VIDEO: EPSTEIN: ELITELE SEX-CRET
CUTIA PANDORA ESTE LARGA DESCHISĂ PUBLICULUI
„Documentele recent revizuite sugerează că Jeffrey Epstein, finanțatorul dezamăgit și infractor sexual condamnat, a avut interacțiuni strânse cu cele mai puternice elite ale lumii, cum ar fi fostul prim-ministru israelian Ehud Barak, fostul secretar al Trezoreriei Lawrence Summers și alți finanțatori de mare putere, precum și cu filantropul miliardar Bill Gates și cineastul Bill Gates…
Abia aștept să-l aud pe CEL MARE… „Mossad” este doar o chestiune de timp!
Player video
00:00
01:24
Pedofilii Deep State au fost în știrile underground mai mult acum decât oricând, cercetătorii și căutătorii de adevăr care caută răspunsuri. Traficul de copii este profund înrădăcinat în Hollywood, CIA, politicieni și oameni celebri.
Poate ați auzit de Pizzagate sau Comet Ping Pong . Videoclipurile de mai jos spun povestea despre traficul de copii de către prădători demonici. Isaac Kappy, actor, a suflat pedofilii de la Hollywood și s-a sinucis câteva zile mai târziu.
Pedofilia (pedofilia scrisă alternativ) este o tulburare psihiatrică în care un adult sau un adolescent mai în vârstă experimentează o atracție sexuală primară sau exclusivă față de copiii prepubescenți.
Există atât de multe informații despre traficul de ființe umane de copii de către pedofilii și politicienii de la Hollywood (Deep State) încât ar dura zile să scrieți toate. Voi lăsa aceste videoclipuri să vorbească de la sine.
Unele organizații implicate în pedofilie și trafic de persoane sunt Puma, Nike, Vatican și Disney, doar pentru a numi câteva.
Ca întotdeauna, depinde de tine să iei propriile decizii cu privire la pedofilii de la Hollywood, traficul de copii și modul în care este implicat Deep State.
RELATED: Avertisment: Conținut grafic – Satanic Elite Expuse Marina Abramović Dinner Rituals | Ritualuri sexuale și canibalistice perverse (video)
Deep State Trafic de ființe umane și pedofili
Traficul de ființe umane / Traficul de copii, a continuat de ani de zile, condus de Deep State și chiar de CIA.
Traficul de copii ajunge peste tot la Hollywood, Politics și marile companii.
Acest videoclip despre traficul de copii îi leagă pe pedofili de la Hollywood, companii importante, politicieni și până la Vatican, de demonii statului profund.
Ca întotdeauna, decizia este a ta. Cercetați-vă și folosiți discernământul, totuși, găsesc mult prea multe coincidențe în acest videoclip. Urmăriți întregul videoclip.
Traficul de copii în întreaga lume
Femeia australiană, Fiona Barrett, a dat dovadă de mult curaj când a făcut publicitatea la o conferință de presă din Sydney, în octombrie 2015, și a dat nume.
Fiona, o fostă victimă a abuzului ritual satanic și parte a unui grup internațional de pedofili VIP, nu numai că a dezvăluit existența rețelei de pedofilie satanică și a rețelei sale internaționale de trafic de copii, dar a numit 3 foști prim-miniștri australieni și 1 fost președinte al SUA drept autori.
Fiona Barrett dezvăluie că această rețea de trafic de persoane, compusă din actori celebri, celebrități, judecători, politicieni și alți oameni de top, s-a infiltrat în toate organizațiile și instituțiile cheie din Australia – la fel ca în SUA și Marea Britanie.
Cum rămâne Melania Trump frumoasă? Toate secretele de frumusețe ale Primei Doamne DEZVLUITE!
Fiona numește numele persoanelor care au agresat-o sexual, au violat-o și au torturat-o:
- Antony Kidman (tatăl actriței Nicole Kidman. Nicole Kidman este și ea o victimă a inelului, dar a fost urât față de colega victimă Fiona)
- Dr. John Gittinger (gardist al lagărului de concentrare nazist lituanian și agent CIA)
- Actorul Bruce Spence
- Fostul președinte al SUA Richard Nixon
- Fostul prim-ministru australian Gough Whitlam
- Fostul prim-ministru australian Bob Hawke
- Fostul prim-ministru australian Paul Keating
- Fostul ministru australian al Educației Kim Beazley Sr.
- Fostul premier al NSW Bob Carr
- Fostul jucător de cricket australian Richie Benaud
- Pastorul evanghelist american Billy Graham
- Ted Turner (CNN)
Următorul abuz ritualic satanic descris de Fiona Burnett este grafic.
Fiona Burnett a spus că i-a văzut ucigând ceremonios o mamă însărcinată (un „crescător” al sataniştilor) în centrul cercului.
După aceea, au scos copilul nenăscut, l-au tăiat cu un cuțit, l-au pus pe un platou de aur și au procedat la un tip de împărtășire întunecată sau Euharistie. (Fiona menționează aici că comuniunea din Biserica Catolică se bazează pe această versiune satanică mai veche a unei comuniuni.)
Fiona Barrett afirmă că mai mulți copii hipnotizați s-au prezentat ca niște roboți, care probabil erau controlați mintea (MK Ultra) sau complet amețiți.
Bruce Spence a venit cu o sabie de samurai și a tăiat capul fiecărui copil. Apoi, întreaga mulțime de sataniști, care au fost excitați sexual de tot ce tocmai se întâmplase, a izbucnit într-o orgie sângeroasă.
AVERTISMENT: Cercetare științifică – Legumele verzi provoacă diabet de tip 2 în milioane. Prezentare mare minciună pentru diabet zaharat de la medici!
Îi făcuseră pe toți într-o frenezie, apoi au băut sângele suprarenalizat al femeii și al copilului. (Sataniştii sunt dependenţi de adrenocromul din sângele uman şi se îmbolnăvesc.)
Au fost mai multe în ceea ce a spus Fiona Barrett, dar este mult prea grotesc; puteți citi mai multe despre ea prin căutare.
Din nou, voi sublinia, voi face propriile cercetări și voi folosi discernământul. Ia ceea ce am cercetat și folosește-l ca o piesă a puzzle-ului.
Cu cât cercetez mai mult, cu atât sunt mai supărat. Acești copii trebuie salvați și cred că se întâmplă.
Iată o listă completă a persoanelor care sunt investigate activ pentru infracțiuni împotriva copiilor. Mulți spun că au avut loc deja arestări, dar nimeni nu poate confirma acest lucru. Ceva de pus întrebarea în timp ce revizuiți această listă… dacă acestea ar fi fost acuzații false, nu ar fi intervenit cineva până acum?
Cu toți banii pe care îi au, nu ar fi intentat cineva un proces pentru calomnie până acum? Te face să te întrebi. Ceea ce este cu adevărat trist este că oricine devine celebru devine o țintă.
Unii sunt născuți în această societate secretă, unii sunt vânduți în ea de părinții lor, unii sunt drogați și șantajați, alții sunt recompensați pentru participarea la cult obținând roluri principale în filme. Este o ghicire de oricine cu privire la povestea specifică pentru fiecare actor.
BOOOM!!! TRUMP A POSTAT ASTA PE ADEVĂR: UITAȚI APA!!!!
- Hillary Clinton
- Bill Clinton
- George Nader (om de afaceri)
- Huma Aberdin
- Laura Silsby
- Rachel Chandler
- Jeffrey Epstein
- Ghislaine Maxwell
- John Podesta
- Michael Podesta
- James Alfantis
- Anthony Wiener
- Leslie Wexner (Președinte Limited Inc)
- Herbert Strauss
- Isidor Strauss
- Martin A. Nowak
- Steven Spielberg
- Edgar Bronfman Sr. (Președintele Seagram)
- Charles Bronfman (Seagram Co)
- Michael Steinhardt (fost manager de fonduri speculative)
- Sara Bronfman
- Clare Bronfman
- Niles Lehman (profesor la Universitatea de Stat din Portland)
- Seth Roger
- Ruth Ginsberg
- Alison Mack
- Rachel Chandler
- Robert Maxwell
- Wendi Murdoch
- Jonathan Cheban
- Naomi Campbell
- Maximiliam Chow
- Val Kilmer
- Marina Abramovic
Care este cea mai puternică forță de pe UNIVERS?
Lista numelor de pedo-nume de la Hollywood:
- Steven Spielberg
- Michael Jackson
- Kevin Spacey
- Alison Mac
- Marc Collins-Rector (Fondatorul Den)
- Chad Shackley
- Brock Pierce
- David Geffen
- Tom Hanks
- Dustin Hoffman
- Andrew Kreisberg (scriitor de televiziune american, producător)
- Bryan Singer
- Harvey Weinstein
- Bob Weinstein
- Roman Polanski
- Ruma Hazard
- Charlie Sheen
- Madona
- Kate Perry
- Miley Cyrus
- Errol Flynn
- Billy Graham
- Walt Disney
- Michael Laney (fost vicepreședinte Walt Disney)
- James Gunn (Disney)
Lista numelor celebrităților conectate cu The Deep State, CIA și Mossad:
- Heidi Fleiss
- Jeffrey Epstein
Lista numelor conectate la CULTE SATANICE:
- Alison Mack
- Stormy Daniels
- Rachel Chandler
- Ghislaine Maxwell
EXPUS: Conținut viral! Oamenii de știință de la Universitatea Fukushima din Japonia tocmai au dovedit că acest blocaj tăcut este cauza reală a BPH la milioane de bărbați…
Lista cu numele vizitatorilor de pe INSULA EPSTEIN:
- Ghislaine Maxwell
- Chris Tucker
- Larry Summers
- Lisa Summers
- Bill Murray
- Bill Hammond
- Ehud Barak
- Andrés Pastrana (fost președinte al Columbiei 1998-2002)
- Jean Luc Brunel
- Doug Band
- Ron Burkle
- Woody Allen
- Sarah Kellen
- Ray Barzanna
- Sandy Burger
- Andrea Mitrovitch
- Peter Marino
- Shelley Lewis
- Paul Hala(t) (d) a
- Richardo Legoretta
- Tom Pritzker
- Kelly Spamm
- Tiffany Gramza
- Claire Hazel
- Paula Epstein
- Mark Epstein
- Ralph Elison
- Sophie Biddle
- Audrey Raimbault
- Shelley Harrison
- Melinda Luntz
- Gwendolyn Beck
- Albert Pinto
- Linda Pinto
- Gary Roxburgh
- Mandy Elison
- Jean Michelle Gathy
- Virginia Roberts
- Kristy Rodgers (Kristina Real Rodgers)
- Greg Holbert
- Alyssa Rodgers
- Juliette Bryant
- Heather Mann
- Ed Tuttle
- Glen Dubin
- Ellen Spencer
- Chris Wagner
- Casey Wasserman
- Laura Wasserman
- Paul Mellon
- Oliver Sachs
- Henry Rosovsky
- Lynn Forester (de Rothschild)
- Joe Pagano
- Naomi Campbell
- Nicole Junkermann
- Rodney Slater
- Magali Blachon (Deperrier)
- Svetlana Griaznova
- Emmy Taylor
- Larry Visoski
- Teala Davies
- Juan (Pablo) Molyneux
- Freya Willemoes) Înțelepciune
- Adam Perry Lang
- Fleur Perry Lang
- Caren Casey
- Hank Coller
- Cindy Lopez
- Mark Lloyd
- Alan Dershowitz
- Seth Green
- James Gunn
- Steven Spielberg
- Tom Hanks
- Steven Colbert
- Jimmy Kimmel
- Barack Obama
- Kevin Spacey
- Kathy Griffin
- Oprah Winfrey
- Shawn Carter
- Beyoncé Knowles
- Anthony Kiedis
- John Legend
- Chrissy Tiegen
- Jim Carrey
- Steven Tyler
- Ben Affleck
- Stephen Collins
- Will Ferrell
- Aliaune Damala Badara Thiam (Akon)
- Marshall Matters
- Jeffrey Jones
- Victor Salva
- Mark Collins Rector
- Charlie Sheen
- Tyler Graham
- Madonna Ciccone
- Katheryn Hudson
- Gwen Stefani
- Stefani Germanotta
- James Franco
- Will Smith
- Justin Roland
- John Cusack
- Anderson Cooper
- Demi Moore
- Brian Affleck
- Meryl Streep
- Wanda Sykes
- Chelsea Handler
- Michelle Wolf
- David Yarovesky
- Pharrell Williams
- Quentin Tarantino
- Courtney Love
- Alec Baldwin
- Robert Downey Jr.
- Disney Corporation (oferind copiilor excursii „de scufundări”, pe insula Epstein)
VIDEO: Ezra Cohen: „Nu m-am gândit niciodată că peste un milion de ani voi fi în această poziție astăzi…”
Lista de nume conectate la HOTELURI STANDARD:
- Andre Balazs (proprietar al hotelurilor standard și conectat la Rockefellers)
- Jay Z
- Beyoncé Knowles
- John Belushi
- Britney Spears
- Errol Flynn
- Dennis Hopper
- Helmut Newton
- Jim Morrison
- James Dean
- Billy Idol
- Victoria Beckham
- Heath Ledger
- Sienna Miller
- Balthazar Getty
- Scarlet Johansen
Mai multe nume de adăugat la listă – Persoane care sunt conectate direct la JEFFREY EPSTEIN & THE EPSTEIN ISLAND:
- Mark Zuckerberg
- Lawrence M. Krauss
- Steven Pinker
- Mick Jagger
- Courtney Love
- Joan Rivers (decedat)
- Kevin Spacey
- Chris Rock
- Eli Weisel (profitator la Holocaust, câștigător al Premiului Nobel)
- Lauren Hutton (model de top)
- Ducele și ducesa de York
- Earl Spencer (fratele regretatei Diana)
- Richard Bronson (om de afaceri englez)
- Tony Blair (fost prim-ministru al Marii Britanii)
- David Koch (1/2 dintr-o echipă frate)
- David Rockefeller
- Evelyn de Rothschild
- Edouard de Rothschild
FĂ AMERICA SĂNĂTOASĂ DIN NOU: RETRAGIREA ACASA | CUM îți reînnoiești CELULELE ÎN 7 ZILE
Jurnalişti care au legătură directă cu JAMES ALEFANTIS, COMET PING PONG & BUCKS FISHING, WASHINGTON DC:
- Jake Tapper (CNN)
- Jennifer Tapper (soția lui Jake Tapper)
- Maple Inc
- Eu peste mări
Jurnaliştii care au legătură directă cu JEFFREY EPSTEIN & THE EPSTEIN ISLAND:
- Barbara Walters
- Mort Zuckerman
- Eric Margolis
- Rupert Murdock
- Conrad & Barbara Black; Baronul Black din Crossharbour
Politica care este direct legată de JEFFREY EPSTEIN ȘI INSULA EPSTEIN:
- Bill Clinton (fost președinte al Americii)
- Jon și Mary Kaye Huntsman
- Guvernatorul Charles Turnbull (Insulele Virgine SUA)
- Henry Kissinger
- Ethel Kennedy
- Bobby și Mary Kennedy
- Senatorul Edward Kennedy (decedat)
- Ted Kennedy Jr.
- Andrew și Kerry Kennedy Cuomo
- Maria Shriver (rudă Kennedy/fostul lui Schwarznegger)
CONEXIUNI DTLA STANDARD HOTEL: (Vacant 1992-2002)
- Familia Keck (Standard Oil / Fondatorii Hotelului Standard)
- Perry Mason
- Bank of California
- JP Morgan – Standard Oil
- Jeffrey Epstein
- Grupul Bear Stearns
- Standard Holdings
- Dezvoltarea Columbiei
Se pare că este o legătură evidentă între; STANDARD HOTEL DTLA și baza militară subterană de la CHINA LAKE NAVAL MILITAR TEST-BASE.
Raport bombă: Filmul lui Hillary Snuff (CONTINUT GRAFIC) – PizzaGate, PedoWood, Actualizare despre arestarea celebrităților și Filmul Hillary Clinton Snuff/Frazzled-RIP (VIDEO)
Descoperiți adevărul șocant din spatele implicării lui Hillary Clinton într-un film snuff, împletit cu rețeaua întunecată a PizzaGate și PedoWood. Scufundă-te adânc în arestările celebrităților și în șoaptele înfiorătoare ale Frazzled-RIP. Pregătește-te pentru o călătorie chinuitoare către corupție, putere și cele mai întunecate secrete ale Washington DC și Hollywood.
CITIȚI ARTICOLUL COMPLET AICI: https://amg-news.com/bombshell-report-hillarys-snuff-film-graphic-content-pizzagate-pedowood-celebrity-arrest-update-and-hillary-clinton-snuff-film-frazzled-rip-video/
/////////////////////////////////////////////////
Trump, Putin, Xi și noua epocă imperială. Conducătorii Americii, Rusiei și Chinei urmăresc acum cu toții expansiunea teritorială (opinie Financial Times)
Dan Popa HotNews.ro
Ați auzit cu toții de neo-liberalism și neo-conservatorism. Ei bine, bun venit acum în epoca neo-imperialismului. Cel mai surprinzător moment al discursului de învestire al lui Donald Trump a fost angajamentul lui ca SUA „să se considere din nou o țară în creștere – una care ne mărește avuția și ne extinde teritoriul”.
Speranțele că menționarea expansiunii teritoriale de către Trump era doar o înfloritură retorică s-au estompat. Comentariile președintelui referitoare la teritoriile pe care și-ar dori să le dobândească sunt prea frecvente pentru a putea fi ignorate.Trump a afirmat încrezător că America va „lua Groenlanda”. A promis și că va „recupera” Canalul Panama. Și declară des că și Canada ar trebui să devină al 51-lea stat al SUA. Ba săptămâna trecută a revendicat chiar și Fâșia Gaza.
Fascinația lui Trump pentru achiziția de teritorii i-a speriat chiar și pe unii dintre susținătorii lui
Însă ambițiile expansioniste ale lui Trump sunt mai ușor de înțeles atunci când le încadrăm în tendința mondială. Ceilalți doi conducători de talie globală pe care el pare a-i considera cu adevărat egali – Vladimir Putin și Xi Jinping – văd și ei expansiunea teritorială ca pe un obiectiv național esențial, dar și ca pe o piesă în palmaresul măreției lor personale.Moscova invocă frecvent rațiuni de securitate națională drept justificare a războiului din Ucraina. Dar însuși Putin continuă să tot revină obsesiv la ideea că Ucraina nu e o țară adevărată, ci parte a „lumii ruse”.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov îi destăinuia cândva unui confident că înainte de a invada Ucraina Putin se consultase cu trei sfetnici: „Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare”. Sub acești conducători Rusia a cunoscut mari expansiuni teritoriale, Ecaterina pătrunzând adânc în Ucraina.E limpede că lui Putin i-ar plăcea să părăsească scena istoriei lăsând în urmă Rusia cu controlul restabilit asupra nucleului vechiului ei imperiu – Ucraina – și poate chiar și mai departe înspre vest.
Xi vede și el lucrurile similar: dobândirea controlului asupra Taiwanului e o bornă esențială
Xi vede și el lucrurile similar: dobândirea controlului asupra Taiwanului e o bornă esențială pe calea destinului național al Chinei, cât și parte a amprentei sale personale asupra istoriei. Într-un discurs recent el a afirmat: „Taiwan e teritoriul sacru al Chinei”.
Xi a declarat deja că problema Taiwanului nu mai poate fi pasată din generație în generație. Dacă ar realiza „reunificarea”, ar fi o reușită care i-ar permite să revendice un statut apropiat de al lui Mao Zedong, fondatorul Republicii Populare.
Interesele imperiale ale lui Trump au ieșit la lumină ceva mai recent. Consilierii lui se căznesc să-i justifice retroactiv declarațiile despre Groenlanda, Panama și chiar Gaza – procedură cunoscută mai nou drept „sanewashing” [aproximativ: a prezenta drept rațional ceva irațional – n.trad.].
Ca și în cazul lui Putin, primul instinct al acestor consilieri e să apeleze la o explicație legată de securitatea națională. Groenlanda are minerale vitale; chinezii îi tot dau târcoale Canalului Panama. Dar Canada? Gaza? Aici explicațiile raționale sunt substituite de ridicatul din umeri – dacă nu chiar de râsete zeflemitoare.Cum pentru ambițiile teritoriale ale lui Trump nu există vreo explicație strategică rațională [cu excepția investițiilor chineze din Panama – n.trad.], unica explicație alternativă evidentă e dorința grandorii personale. Și dacă Premiul Nobel pentru Pace e în mod inexplicabil indisponibil, atunci Trump poate spera măcar că-i va fi sculptat chipul în versantul Muntelui Rushmore după ce îi va fi extins teritoriul Americii.Ideea că președintele nu vrea de fapt nimic mai mult decât să mărească suprafața fizică a teritoriului SUA devine mai plauzibilă în urma celebrei sale conversații telefonice cu premierul danez Mette Frederiksen. Se consideră în general că ea i-a oferit practic orice își va fi dorit, mai puțin suveranitatea asupra Groenlandei. SUA puteau să-și construiască și mai multe baze militare acolo, să exploateze și mai multe minerale. Dar el a ținut-o pe-a lui. Vrea Groenlanda în sine.
Speranțele lui Trump de a prelua Canada ori Gaza par și acum irealizabile.
Însă Canalul Panama și Groenlanda sunt mai vulnerabile: forța militară americană ar fi copleșitoare pentru oricare dintre cele două țări.
Cum America, Rusia și China sunt conduse de indivizi cu ambiții expansioniste, implicațiile pentru actualul sistem internațional sunt sumbre. E posibil ca lumea să treacă dintr-o epocă în care statele mici puteau invoca protecția dreptului internațional într-o eră în care, după cum scria Tucidide, „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi îndură ce sunt nevoiți”.
O astfel de lume ar putea fi compatibilă cu o pace, fie ea și tensionată, între marile puteri, fundamentată pe sfere de influență – cu SUA concentrate pe emisfera vestică, Rusia pe Europa de Est și China pe estul Asiei. În secolul 19 marile puteri chiar au organizat congrese pentru a-și împărți lumea – cum a fost cel din 1884-5 de la Berlin, în toiul „goanei după Africa”.Însă orice astfel de împărțire ar fi inerent instabilă. Înțelegerea dintre marile puteri din secolul 19 a ajuns în cele din urmă să se surpe, având drept consecință cele două războaie mondiale din secolul următor.Ascensiunea ideologiilor imperialiste are implicații și pe plan intern. Imperiile tind în general să aibă împărați. Politica externă expansionistă a lui Putin și Xi merge ca unsă alături de cultul personalității și represiunea internă. Ambițiile externe ale lui Trump sunt însoțite de o concentrare intensă pe zdrobirea „inamicului intern” [concept tipic totalitar – n.trad.].Elon Musk, care se ocupă de o mare parte a acestei zdrobiri, a declarat că se gândește zilnic la soarta Imperiului Roman și a afirmat la un moment dat că poate și America are nevoie de un „Sulla modern” – un dictator roman care în contextul reformării statului a ucis sute de opozanți. Ați fost avertizați.
Articol de Gideon Rachman, comentatorul șef de afaceri externe al Financial Times din iulie 2006. În 2016, a câștigat Premiul Orwell pentru jurnalism politic. În același an, a fost distins cu Premiul pentru comentator la premiile European Press Prize. (material realizat cu sprijinul Rador Radio România)
https://hotnews.ro/trump-putin-xi-si-noua-epoca-imperiala-conducatorii-americii-rusiei-si-chinei-urmaresc-acum-cu-totii-expansiunea-teritoriala-opinie-financial-times-1899934
/////////////////////////////////////////////////
Richard Dawkins, „cel mai cunoscut ateu din lume”: Nu pot fi sigur ca Dumnezeu nu exista
Unul dintre cei mai cunoscuti atei din lume, profesorul britanic Richard Dawkins, a recunoscut zilele trecute ca nu poate fi sigur ca Dumnezeu nu exista, transmite Telegraph. Marturisirea a fost facuta in timpul unui „dialog public” cu arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Rowan Williams, desfasurat la Universitatea Oxford, pe marginea rolului pe care religia il joaca in societatea britanica.
Discutia de la Sheldonian Theatre a venit la sfarsitul unei saptamani in care au avut loc dezbateri aprinse despre rolul religiei in viata publica britanica.In urma cu cateva zile, Sayeeda Hussain Warsi, Baronesa de Warsi si lidera a conservatorilor, a avertizat in legatura cu un val de „secularism militant” ce ameninta fundatiile religioase ale societatii britanice.Telegraph afirma ca discutia dintre Dawkins si Williams a provocat un interes major in intreaga lume, fiind transmisa in direct pe Internet. Timp de aproape o ora si jumatate, cei doi au discutat despte „Natura fiintei umane si intrebarea originii lor fundamentale”, abordand subiecte precum intelesul constiintei, evolutia limbajului omenesc si a omului.Publicatia afirma ca, pentru cea mai mare parte a timpului, arhiepiscopul de Canterbury l-a ascultat pe profesorul Dawkins dand explicatii despre evolutia omului, marturisindu-i acestuia, la un moment dat, ca a fost „inspirat” de „eleganta” discursului acestuia.Surpriza a venit in momentul in care profesoul Dawkins a recunoscut ca este mai putin de 100 la suta sigur de convingerea sa ca nu exista nici un Creator.Filozoful Sir Anthony Kenny, care a moderat discutia, l-a intrebat pe profesor: „De ce nu va spuneti agnostic?”, moment in care Dawkins a raspuns ca asa face.Sir Anthony Kenny a continuat: „Sunteti descris drept cel mai faimos ateu din lume”, la care Dawkins a replicat ca este sigur de convingerile sale in proportie de „6.9 din 7”.
„Cred ca probabilitatea existentei unui creator supranatural este foarte, foarte mica”, a spus Richard Dawkins, adaugand ca e convins ca e foarte probabil sa existe viata pe alte planete.
La randul sau, arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Rowan Williams, a afirmat ca el crede ca fiintele umane au evoluat din stramosi non-umani, dar au fost totusi creati „dupa chipul lui Dumnezeu”.
Arhiepiscopul a mai spus ca explicatia crearii lumii, prezentata in Geneza din Biblie, nu trebuie luata „in mod literal”.
Citeste mai multe pe pagina oficiala a lui Richard Dawkins.
https://hotnews.ro/video-richard-dawkins-cel-mai-cunoscut-ateu-din-lume-nu-pot-fi-sigur-ca-dumnezeu-nu-exista-647546
///////////////////////////////////////////////////
CARTELUL BLACKROCK — CARNEA, MEDICAMENTUL ȘI BANII AMERICII SUB CONTROL- MONOPOL! RFK JR. EXPUNE ADEVĂRUL — ESTE TIMPUL SĂ LE RUPEȚI
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
RFK Jr. dezvăluie adevărul: BlackRock deține carnea și medicamentele Americii – controlând prețurile, zdrobind fermierii și trucând sistemul ca un cartel . Este timpul să dezlănțuim legea antitrust și să le rupăm stăpânirea. America lui Trump nu va fi deținută.
Aceasta nu este speculație. Aceasta este corupție sistemică – înrădăcinată, deliberată și acum expusă din interiorul cercurilor de elită care au ajutat la crearea acesteia. Într-un moment de candoare rară, Robert F. Kennedy Jr. a îndepărtat ultimul văl de negare și a spus ceea ce milioane de americani au ajuns să realizeze: BlackRock nu mai este doar o entitate financiară, ci este un guvern din umbră.
This fiară de un trilion de dolari nu mișcă doar piețele. Le deține. De la mâncarea de pe masă la medicamentele din vene, de la lanțurile de aprovizionare a fluxurilor de informații, BlackRock sa încorporat în miezul vieții americane. Și nu funcționează ca o afacere – funcționează ca un cartel.Acesta nu este capitalism. Este o cucerire corporativă , iar costul este plătit de fermieri, muncitori, consumatori și însăși suveranitatea Statelor Unite.
LEGATE DE: BREAKING INTEL – ATACURI DIN 5 APRILIE: OPERAȚIILE DE EXTREMĂ STÂNGA SE PREGĂȚIȘTE PENTRU HASOS LA TOATĂ NAȚIONAL ÎN CAMPANIA SUSȚINUTĂ DE SOROS PENTRU A DESTABILIZA AMERICA LUI TRUMP
MONOPOLUL CARNII — CINE HRANȚĂ CU ADEVĂRAT AMERICA?
RFK Jr. a confirmat ceea ce fermierii au șoptit de ani de zile: au mai rămas doar patru mari ambalatori de carne în Statele Unite, iar BlackRock are mize în toate . Aceasta nu este inovație – este colonizare industrială.
Sistemul este echipat cu o precizie brutală.
Prețurile la vite sunt menținute artificiale la un nivel scăzut.
Prețurile de consum sunt menținute artificiale ridicate.
Profiturile sunt extrase de la ambele capete – strângerea fermierului și stropirea familiilor.
Ceea ce asistăm nu este cererea și oferta. Este un monopol integrat vertical care funcționează fără rețineri, imun la răspundere și protejat de regulamentele de reglementare capturate din DC.
Fermierii independenți sunt forțați să vândă în pierdere, incapabili să negocieze sau să se diversifice. Procesoarele locale sunt îngropate în birocrație. Comunitățile rurale sunt golite. Între timp, mass-media arată cu degetul spre „inflație”, fără a numi niciodată adevăratul vinovat.
Acesta este un război economic , iar arma este hrana.
FERMA LA MASĂ — CONTROL PRIN CONSOLIDARE
Scopul BlackRock nu este de a ajuta sistemul alimentar. Este de a deține fiecare parte a acestuia – de la loturi de îngrășare la fabrici de procesare, de la distribuție la raftul de vânzare cu amănuntul. Prin măsurii strategice, scheme de investiții și manipulare a politicilor ESG, aceștia au transformat agricultura într-o clasă de active, iar fermierii în forță de muncă chiriașă.
Acest model nu recompensează productivitatea. Recompensează centralizarea .
Reglementările USDA, susținute convenabil de lobbyiști, blochează procesatorii de carne la scară mică de la scalare.
Acordurile comerciale zdrobesc producătorii interni în favoarea cărnii de vită din surse străine.
Politicile de mediu sunt armate pentru a opri operațiunile agricole tradiționale.
Și toate acestea – fiecare titlu, fiecare „inițiativă ecologică”, fiecare strângere economică – este concepută pentru a forța micii producători să părăsească terenul și să predea controlul deplin unor conglomerate susținute de BlackRock.
Aceasta nu este inovație. Este exterminare prin birocrație.
CARTELUL FARMACEI — BOALA CA STRATEGIE
Dacă controlează mâncarea, ei controlează corpul.
Dacă îți controlează medicamentul, ei îți controlează viitorul.
RFK Jr. a mers mai departe – cu mult dincolo de agricultură – și a numit infecția mai profundă: BlackRock deține toate marile companii farmaceutice . Fiecare producător important de medicamente din America face parte din aceeași rețea de influență financiară, imunitate legală și control narativ.
Aceasta nu este concurență. Este logica cartelului :
Preturile sunt fixate prin coordonarea silentioasa.
Cercetarea este dictată de agendă politică.
Tratamentele alternative sunt îngropate sau interzise.
Agențiile de sănătate publică nu sunt în afară de unitățile de protecție a mărcilor.
În timpul COVID-19, am văzut cât de ușor ar putea fi întors acest sistem împotriva oamenilor. Medicii disidenți au fost epurați. Dezbaterea a fost cenzurată. Tratamentele sigure și accesibile au fost denigrate, în timp ce cele experimentale au fost mandatate.Și în spatele tuturor – BlackRock , trăgând sforile de sus, cântând ambele părți ale crizei, profitând de boală, tăcere și supunere.
ARMA ESG — INGINERIA SOCIALĂ PRIN CONTROLUL CAPITALULUI
Unul dintre cele mai periculoase instrumente ale BlackRock este componentă ideologică de aplicare a legii: ESG – scoring de mediu, social și guvernare. La suprafață, ESG arată ca etica. În realitate, este o lesă digitală folosită pentru a forța conformitatea.
Companiile care nu urmează narațiunea sunt incluse pe lista neagră.
Fermierii care nu adoptă restricții „inteligente față de climă” pierd finanțare.
Băncile care împrumută industriilor „neaprobate” sunt pedepsite.
Acesta este un război financiar deghizat în virtute. Nu este vorba despre salvarea planetei. Este vorba de a impune ascultarea — din punct de vedere cultural, economic și politic.Sub ESG, întreprinderile și producătorii americani nu mai răspund pieței. Ei răspund ideologiei BlackRock , impusă la nivel global, fără un singur vot exprimat sau o singură dezbatere.
ȘI: Crima secolului! Big Pharma nu vrea să știți despre alternativă: acest „truc cu gălbenușul de ou” Șterge durerile nervoase în 7 zile!
SINGURA SOLUȚIE — TRUMP, ANTITRUST ȘI DECONSTRUCȚIE TOTALĂ
Kennedy a spus-o clar: Trebuie să spargem cartelul.
Asta înseamnă mai mult decât discursuri. Înseamnă acţiune.
Legea antitrust nu este opțională – este esențială apărare națională . Actul Sherman, Actul Clayton — acestea au fost construite pentru a distruge exact acest tip de tiranie corporativă. Dar nimeni din Washington nu le va folosi, pentru că aproape toată lumea din Washington este cumpărată.
În afară de unul.
Donald J. Trump a provocat statul adânc, globalişti şi monopolişti — şi a supravieţuit. Acum, cu Kennedy numind inamicul și Trump din nou la cârmă, momentul a sosit.
Misiunea este clara:
Distruge monopolurile
Demontați tirania ESG
Interziceți deținerea de fonduri speculative a industriilor esențiale
Reconstruiți lanțurile de aprovizionare ale Americii cu mâinile americane
Aceasta nu este reformata. Acesta este război. Și este războiul pe care ne-am născut să-l câștigăm.
Înţelepciune! Sănătate prin farmacia lui Dumnezeu: opt ierburi biblice, un supliment, o viață de bunăstare și har
CUVINTUL FINAL: ASTA NU ESTE AFACERI. ASTA ESTE Sclavie.
Poporul american nu este inventar.
Nu suntem conturi de încasat.
Nu suntem animale care să fie procesate, medicate, impozitate și reduse la tăcere.
BlackRock a trecut linia de la investitor la tiran. Controlează prea multe, deține prea multe și nu răspunde nimănui. Dar asta se termină acum.Cartelul a fost demascat. Miza este clară. Și America lui Trump nu este aici să negocieze cu paraziții.
Suntem aici să luăm totul înapoi .
Aceasta este mâncarea noastră.
Aceasta este sanatatea noastra.
Aceasta este țara noastră.
Nu vom fi stăpâniți.
//////////////////////////////////////////////////
SUA și Rusia au pus Europa pe masa de disectie si-au impartit sferele de influenta !!!
/////////////////////////////////////////////////
Marile Sperante de Charles Dickens By Charles Dickens
“Marile Speranțe” (“Great Expectations” în engleză) este un roman clasic scris de Charles Dickens și a fost publicat pentru prima dată în 1861. Romanul ‘Marile Speranțe’ de Charles Dickens se concentrează pe orfanul Pip și ascensiunea lui socială datorită unei moșteniri misterioase. Textul abordează teme precum moralitatea și așteptările în societatea victoriană.
Acest text nu este doar un rezumat, ci și un comentariu asupra cărții, structurat ca un eseu. Aici vei găsi o fișă de lectură care îți prezintă pe scurt ale sale idei principale și personaje (la titlurile de ficțiune), uneori pe capitole. Este un ghid simplu și fain pentru a decide ușor dacă această carte te atrage.
Iată rezumatul “Marile Speranțe”:
Pip este un orfan crescut de sora lui mai mare, Mrs. Joe Gargery, și de soțul acesteia, Joe Gargery, un fierar simplu și bun la suflet. Într-o noapte, pe când era copil, el întâlnește un evadat din închisoare pe nume Abel Magwitch, care îi cere să-i aducă hrană și o pilă pentru a-și scăpa de lanțurile care îl țin prizonier. Acest eveniment îi schimbă viața lui Pip și îi provoacă sentimente de vinovăție și frică.Ulterior, Pip este invitat să petreacă timp în casa lui Miss Havisham, o femeie bizară și bogată, care trăiește în izolare și care poartă o rochie de mireasă veche. Acolo, el se îndrăgostește de Estella, o fată frumoasă și distantă, pe care Miss Havisham a crescut-o să fie insensibilă și să distrugă sufletele bărbaților.Viața lui Pip se schimbă radical când află că a primit o moștenire mare și misterioasă de la un anonim benefactor. El crede că această “mare speranță” îi va oferi oportunitatea de a deveni un gentleman și de a impresiona pe Estella. Prin urmare, el părăsește satul natal și pleacă la Londra pentru a primi o educație mai bună și pentru a intra în lumea înaltă a societății.În Londra, Pip devine prieten cu Herbert Pocket, o persoană generoasă și prietenoasă care îl ajută să se integreze în societatea londoneză. Cu toate acestea, el se îndepărtează de cei din satul său de origine, inclusiv de Joe Gargery.
Pe parcursul cărții, Pip descoperă adevărul despre moștenirea sa și își dă seama că a judecat greșit oamenii din jurul său. El învață că adevărata fericire și adevăratul succes nu constau în avere și statut social, ci în dragoste, loialitate și onestitate.
În cele din urmă, Pip este confruntat cu alegeri dificile și trebuie să se maturizeze într-un om îndrăzneț și înțelept. El învață să aprecieze valorile autentice ale vieții și să se împace cu propria sa identitate.Pe lângă povestea lui Pip, “Marile Speranțe” mai aduce în prim-plan și alte personaje fascinante, cum ar fi Miss Havisham, care a fost părăsită în ziua nunții și trăiește într-o casă învechită și întunecată, îmbrăcată mereu în rochia ei de mireasă veche. Iar Estella, fata crescută de Miss Havisham, devine un personaj complex, având o influență puternică asupra evoluției lui Pip.
Romanul explorează în profunzime natura umană, arătând cititorilor diversele aspecte ale caracterelor personajelor și modul în care circumstanțele pot schimba și modela personalitățile lor. De-a lungul poveștii, personajele evoluează, uneori de la un extrem la altul, sub influența experiențelor de viață și a alegerilor pe care le fac.Povestea lui Pip ne învață că în căutarea unor noi orizonturi și așteptări mari, trebuie să ne amintim de rădăcinile noastre și de oamenii care ne-au fost alături de-a lungul vieții. Prin traseul tumultuos al personajului principal, Charles Dickens ne provoacă să reflectăm asupra naturii umane și să ne descoperim propria noastră cale de autodescoperire și înțelegere.“Marile Speranțe” rămâne o lectură captivantă, care continuă să inspire și să cucerească cititorii din toate colțurile lumii, prin mesajul său profund și prin explorarea complexității umane. Este o poveste plină de emoție, suspans și învățăminte despre viață, care a devenit un adevărat clasic al literaturii, rămânând una dintre cele mai iubite și admirate opere ale lui Charles Dickens.
Temele principale din Marile Speranțe
În rezumat, “Marile Speranțe” este o capodoperă a literaturii engleze, care abordează teme universale precum dragostea, speranța, mândria și umilința. Romanul lui Dickens reușește să transmită mesaje puternice despre importanța loialității, prieteniei și adevăratelor valori ale vieții.
Iată câteva dintre cele mai importante teme ale cărții:
Aspirații și ambiții
O temă centrală a cărții este dorința personajelor principale de a-și îmbunătăți situația socială și de a-și atinge aspirațiile. Pip, protagonistul romanului, este obsedat să devină un gentleman și să se ridice din starea sa socială modestă. De-a lungul cărții, el se confruntă cu provocări și dileme morale în încercarea de a-și îndeplini ambițiile.
Identitate și auto-descoperire
O altă temă importantă este căutarea de sine a personajelor și dezvoltarea identității proprii. Pip, în special, experimentează o căutare profundă a identității sale, pe măsură ce navighează printre diverse relații și experiențe de viață. De-a lungul cărții, el învață că autenticitatea și valorile personale sunt esențiale pentru a-și găsi cu adevărat locul în lume.
Morala și răsplata faptelor
“Marile speranțe” explorează aspecte legate de moralitate și consecințele acțiunilor umane. Personajele întâlnesc rezultatele acțiunilor lor, atât pozitive, cât și negative. Romanul sugerează că acțiunile bune și compasiunea pot fi răsplătite, în timp ce alegerile greșite și egoismul pot avea consecințe nedorite.Acestea sunt câteva dintre temele majore abordate în cartea “Marile speranțe” de Charles Dickens. Romanul explorează aspecte profunde ale condiției umane și oferă o privire captivantă asupra societății victoriene din secolul al XIX-lea.De altfel, operele lui Charles Dickens sunt cunoscute pentru portretizarea complexă a caracterelor și pentru analiza socială, iar “Marile speranțe” nu face excepție, captivând cititorii cu aventurile și lecțiile morale ale personajelor sale.Dacă mai ai dubii, iată câteva motive care să te convingă să citești romanul “Marile Speranțe” de Charles Dickens:
Portretul viu al societății victoriene
“Marile Speranțe” este un roman clasic al literaturii engleze care explorează viața și societatea victoriană într-o manieră vibrantă și captivantă. Prin intermediul personajului principal, Pip, Dickens descrie detaliat diferitele straturi sociale ale vremii sale, dezvăluind aspecte precum sărăcia și corupția din mediul urban, dar și prejudecățile și aristocrația din mediul rural.Cartea oferă o privire cuprinzătoare asupra lumii victoriene, aducând în prim-plan valorile și dilemele umane din acea epocă.
Caracterizarea complexă a personajelor
Charles Dickens este renumit pentru abilitatea sa de a crea personaje memorabile și profunde. “Marile Speranțe” nu face excepție, oferind o gamă largă de personaje colorate și variate, cu caracteristici distincte și cu evoluții interesante pe parcursul poveștii. Pip, personajul central, este bine dezvoltat și se confruntă cu provocări morale și emoționale, oferind cititorului oportunitatea să se identifice și să empatizeze cu el. Prin intermediul acestor personaje complexe, Dickens explorează aspecte profunde ale psihologiei umane și ale dezvoltării personajului.Prin citirea romanului “Marile Speranțe,” vei fi transportat în atmosfera vibrantă a societății victoriene și vei descoperi portretul detaliat al personajelor și al relațiilor dintre ele. Stilul literar captivant și caracterizarea complexă îți vor oferi o experiență literară memorabilă și te vor captiva de la început până la sfârșitul cărții.În rezumat, “Marile Speranțe” explorează teme și dileme umane relevante și în ziua de astăzi, ceea ce face ca această carte clasică să fie încă relevantă și plină de învățăminte pentru cititorii din toate timpurile.
Citate din Marile Speranţe
Deci, de-a lungul vieții, cele mai grave slăbiciuni și răutăți ale noastre sunt de obicei comise de dragul oamenilor pe care îi disprețuim cel mai mult.Suferința a fost mai puternică decât toate celelalte învățături și m-a învățat să înțeleg ce era inima ta. Am fost îndoit și rupt, dar – sper – într-o formă mai bună.Într-un cuvânt, eram prea laș ca să fac ceea ce știam că trebuie, așa cum fusesem prea laș ca să evit să fac ceea ce știam că este greșit.A fost una dintre acele zile de martie când soarele strălucește fierbinte și vântul bate rece: când este vară la lumină și iarnă la umbră.Adevărul este că, atunci când am iubit-o pe Estella cu dragostea unui bărbat, am iubit-o pur și simplu pentru că am găsit-o irezistibilă. O dată pentru totdeauna; Știam spre mâhnirea mea că o iubeam împotriva rațiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranței, împotriva fericirii, împotriva oricărei descurajări care ar putea fi. O data pentru totdeauna; O iubesc cu toate acestea pentru că o știam și nu contat ca să mă rețină, decât dacă aș fi crezut-o cu evlavie ca fiind perfecțiunea umană.
Despre Charles Dickens
Charles Dickens (1812-1870) a fost un renumit romancier englez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura mondială. Operele sale, precum “Marile speranțe”, “Oliver Twist” și “David Copperfield”, au captivat publicul prin portretizarea vividă a vieții în Anglia victoriană și prin analiza complexă a problemelor sociale.
Stilul său bogat în detalii și caracterizarea profundă a personajelor au fost elogiate de critici și cititori deopotrivă. Moștenirea lui Dickens persistă și astăzi, inspirând generații de scriitori și cititori cu operele sale inovatoare și influențând literatura și societatea.
Printre cărțile publicate se numără:
Poveste de Crăciun;
Poveste despre două orașe;
David Copperfield;
Marile speranțe;
Oliver Twist.
Dacă vrei să afli mai multe despre Charles Dickens, am discutat despre cărțile sale în aceste articole:
Cărți de ficțiune
Cărți Celebre de Citit Într-o Viață
Citește cartea Marile Speranţe
Acest text oferă un rezumat concis al cărții, sub forma unei recenzii esențiale, evidențiind ideile principale din carte. Dacă ți se pare interesant, merită să citești cartea integral pentru a prinde toate nuanțele și profunzimile gândirii autorului.
În acest eseu, am inclus un rezumat și o recenzie simplă a cărții, care scoate în evidență ideile principale și eventualele personaje marcante. Este ca o fișă de lectură care îți oferă un aperitiv literar: dacă îți stârnește interesul, cartea în întregime te așteaptă să explorezi toate nuanțele gândirii autorului. Pe scurt, este un comentariu care îți va lărgi orizonturile și îți va oferi o experiență de lectură îmbogățită!
Acum, poți să comanzi cartea pentru a o răsfoi acasă, să o asculți sub formă de carte audio, sau să o citești ca ebook pdf.În încheiere iată o recomandare de podcast pe care să îl asculți când ai timp, alături de Madi Rădulescu
https://florinrosoga.ro/book/marile-sperante-de-charles-dickens/
///////////////////////////////////////////////
Cărți Celebre de Citit Într-o Viață
În labirintul vast al literaturii mondiale, există anumite cărți celebre celebre de citit într-o viață care au rezistat testului timpului și au captivat generații la rând.
Cărți Celebre de Citit Într-o Viață
Din antichitate și până în prezent, cărțile au fost catalizatorii ce au inspirat revoluții, au adus schimbări în percepția realității și au modelat conștiința colectivă. În mijlocul acestui univers literar nemărginit, se află anumite opere care s-au evidențiat datorită genialității, profunzimii și relevanței lor universale. Aceste cărți celebre, care traversează decenii sau chiar secole fără să își piardă strălucirea, sunt bijuteriile coroanei literare.
Eterna Magie a Literaturii
Ele fie că ne dezvăluie perspective noi asupra lumii, fie că ne poartă în călătorii imaginare sau ne provoacă gândirea, dar sunt mai mult decât simple povești – ele sunt monumente ale culturii umane. A citi astfel de opere este o experiență îmbogățitoare, care ne conectează cu marii gânditori și scriitori ai trecutului și prezentului.În fiecare pagină a acestor cărți celebre de citit într-o viață, ne regăsim, ne pierdem și ne renaștem. Ele ne învață despre dragoste, război, speranță, tragedie și triumf. Ne arată complexitatea naturii umane și ne provoacă să ne examinăm propria existență, oferindu-ne în același timp o evadare din cotidian.
Mai Mult Decât Povești sau Cărți Celebre
De la epopei străvechi la romane contemporane, aceste opere sunt recomandări universale pentru orice iubitor de literatură. Fie că ești un cititor înfocat în căutarea următoarei mari aventuri literare, sau pur și simplu cineva care dorește să se familiarizeze cu clasicele, lista noastră de cărți celebre de citit într-o viață îți va deschide noi orizonturi.
În societatea modernă, unde totul se desfășoară în ritm alert și suntem asaltați constant de informații, cititul rămâne una dintre cele mai valoroase și benefice activități. Pentru mulți, a citi este echivalentul unei scurte vacanțe mentale, o evadare din agitația zilnică într-un spațiu al imaginației și introspecției.
Lectura aduce cu sine o mulțime de beneficii pentru sănătatea noastră mintală. Numeroase studii au evidențiat faptul că cititul poate reduce semnificativ stresul. Prin imersiunea într-o poveste bine construită, mintea se relaxează și se detensează, distanțându-se de preocupările cotidiene. Această reducere a stresului nu este doar temporară; oamenii care citesc regulat au tendința de a avea niveluri de cortizol (hormonul stresului) mai scăzute în mod constant.
Pe lângă beneficiile cognitive, cititul alimentează și starea noastră de bine emoțională. Identificarea cu personajele, trăirea alături de ele a diferitelor situații sau explorarea unor lumi noi, contribuie la dezvoltarea empatiei și la o mai bună înțelegere a celorlalți. Prin lectură, ne putem recunoaște propriile emoții, ne putem confrunta cu temerile și speranțele noastre și, în același timp, putem să ne extindem orizonturile, să ne deschidem mintea către diverse culturi, idei și perspective.
Dacă te-ai întrebat vreodată care sunt acele cărți celebre de citit într-o viață pe care orice pasionat de literatură ar trebui să le aibă în bibliotecă, acest articol este ghidul tău esențial.
Ghidul Pasionatului de Literatură
Cu fiecare pagină pe care o vei răsfoi, te vei simți mai conectat la poveștile și ideile care au modelat lumea în care trăim. Așa că pregătește-te pentru o călătorie fascinantă, pe care numai literatura de calibru o poate oferi. Haide să descoperim împreună acele capodopere care au definit și continuă să modeleze literatura globală.
Pentru alte recomandări de cărți îți recomand și lista de Cărți de ficțiune, Cărți Biografii și de Memorii, Cărți Dezvoltare și Creștere Personală & Mindset, Cărți Destinate Copiilor și Literatură Școlară.
Vezi și cărți publicate de Brian Tracy, Simon Sinek, Yuval Noah Harari, Richard Branson, Tony Hsieh, Peter Thiel, Charles Dickens, J.K. Rowling
https://florinrosoga.ro/book-tag/carti-celebre-de-citit-intr-o-viata/
///////////////////////////////////////////////////
100 de cărţi de citit într-o viaţă
Am întrebat membrii grupurilor de cărţi care ar fi titlurile ce merită incluse în topul cărţilor de citit într-o viaţă. Vă mărturisesc că lista a fost mult, mult mai lungă, însă în acest articol m-am rezumat la 100. Ordinea este aleatorie. Această listă este, evident, subiectivă şi reprezintă doar o mică parte din cărţile valoroase. Este posibil să nu fiţi de acord cu toate sau să aveţi alte titluri în minte, aşa că vă aştept părerile în comentarii. Tu câte cărţi ai citit din această listă?
- Zece negri mititei – Agatha Christie
- Jane Eyre – Charlote Bronte
- Decameronul – Giovanni Boccaccio
- Crimă şi pedeapsă – F.M. Dostoievski
- La răscruce de vânturi – Emily Bronte
- Mizerabilii – Victor Hugo
- Biblia
- Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas
- Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey
- De veghe în lanul de secară – J.D.Salinger
- Madame Bovary – Gustave Flaubert
- Cei trei muschetari – Alexandre Dumas
- Robin Hood – Henry Gilbert
- Idiotul – F.M. Dostoievski
- Scandalul – F. Backman
- Mândrie şi prejudecată – Jane Austen
- Plânsul lui Nietzsche – Irvin D. Yalom
- Minunea – R.J. Palacio
- Cămaşa lui Cristos – Lloyd Douglas
- Război şi pace – Lev Tolstoi
- Anna Karenina – Lev Tolstoi
- Don Quijote de la Mancha – Miguel de Cervantes
- Stăpânul Inelelor – J.R.R. Tolkien
- Roşu şi negru – Stendhal
- Maestrul şi margareta – Mihail Bulgakov
- Lupul de stepă – Hermann Hesse
- Inimi cicatrizate – Max Blecher
- Dama cu camelii – Alexandre Dumas
- Dragoste în vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez
- Demonii – F.M. Dostoievski
- Fraţii Karamazov – F.M. Dostoievski
- Trilogia secolului – Ken Follett
- Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe
- Harry Potter – J.K. Rowling
- 1984 – George Orwell
- Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon
- …Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee
- Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez
- Quo vadis – Henryk Sienkiewicz
- Spune-mi cine sunt – Julia Navaro
- Jurnalul Annei Frank – Anne Frank
- Scara lui Iakov – Ludmila Ulitkaia
- Jocurile foamei – Suzanne Collins
- Castelul de sticlă – Jeannette Walls
- Solenoid – Mircea Cărtărescu
- Toată lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr
- Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde
- Ledengele Olimpului – Alexandru Mitru
- Memoriile unei gheişe – Arthur Golden
- Fahrenheit 451 – Ray Bradbury
- Viaţa lui Pi – Yann Martel
- Flori pentru Algernon – Daniel Keyes
- Măştile fricii – Camelia Cavadia
- Culoarea purpurie – Alice Walker
- Moby Dick – Herman Melville
- Îngeri rătăciţi – Marius Albert Neguţ
- Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak
- Când greierii plâng – Charles Martin
- Divina comedie – Dante Alighieri
- Istoria frumuseţii – Umberto Eco
- Nuntă în cer – Mircea Eliade
- Călătoarea – Diana Gabaldon
- Învierea – Lev Tolstoi
- Cântecul maorilor – Sarah Lark
- În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust
- Viaţa ca o coridă – Octavian Paler
- Circul nopţii – Erin Morgenstern
- Procesul – Franz Kafka
- Marile speranţe – Charles Dickens
- Ferma animalelor – George Orwell
- Viaţa pe un peron – Octavian Paler
- Magicianul – John Fowles
- Lista lui Schindler – Thomas Keneally
- Culoarea sentimentelor – Kathryn Stockett
- Împăratul muştelor – William Golding
- Zeiţa orezului – Rani Manicka
- Străinul – Albert Camus
- Numele trandafirului – Umberto Eco
- Winnetou – Karl May
- Maitreyi – Mircea Eliade
- Alice în ţara minunilor – Lewis Carroll
- Strălucirea – Stephen King
- Fantoma de la operă – Gaston Leroux
- Romeo şi Julieta – William Shakespeare
- Ultimul mohican – James Fenimore Cooper
- Litera stacojie – Nathaniel Hawthorne
- Apă pentru elefanţi – Sara Gruen
- Batrânul şi marea – Ernest Hemingway
- Iliada şi Odiseea – Homer
- Zorba grecul – Nikos Kazantzakis
- Adam şi Eva – Liviu Rebreanu
- Invitaţie la vals – Mihail Drumeş
- Pianistul – W. Szpilman
- Mănăstirea din Parma – Stendhal
- La răsărit de Eden – John Steinbeck
- Notre Dames de Paris – Victor Hugo
- Pădurea norvegiană – Haruki Murakami
- O viaţă măruntă – Hanya Yanagihara
- Singur pe lume – Hector Malot
- Un fiu – Alejandro Palomas
https://cartoteka.ro/100-de-carti-de-citit-intr-o-viata/
///////////////////////////////////////////////////
(Ies hotii aghezmuite si sub patrafirul VATICANULUI…) Inițiativele NESARA GESARA dezvăluie căderea băncilor corupte, colapsul pieței de valori și corporațiile de stat profunde din Vatican… Demascarea Nesfintei Treimi
…………………………………………………….
… Demascarea Nesfintei Treimi
Pentru a înțelege globale amploarea acestor schimbări, trebuie să recunoaștem Nesfânta Treime care a exercitat o influență imensă asupra afacerilor…În mod remarcabil, aceste figuri au fost îndepărtate din pozițiile lor de putere în 2018 și 2019, iar „falsul” președinte nu și-a ocupat niciodată cu adevărat biroul înainte de deces. This succesiune de evenimente aparent imposibilă ridică întrebări profunde.
Sănătatea Papei: Observațiile recente dezvăluie că sănătatea Papei se deteriorează, întărind credința că schimbările majore sunt în curs. Narațiunea Sfintei Treimi indică Vaticanul ca următorul domino care va cădea.
Pe măsură ce navigăm prin aceste vremuri tumultuoase, este important să nu amintim că suntem spectatori într-o narațiune grandioasă. Elementele teatrale sunt în joc, iar înlăturarea acestor „lideri” este un capitol critic în saga care se desfășoară. Regina a plecat deja, iar Papa pare pregătit pentru ieșire. Se speculează pe scară largă că cifra actuală din Washington, DC, va urma exemplul.Mesajele criptice ale lui Mr. Pool: tweet-urile criptice de la Mr. Pool adaugă un aer de mister evenimentelor care se desfășoară. Accentul este pus pe Papă, a câte fragilitate a devenit din ce în ce mai evidentă. Nesfânta Treime, care cuprinde orașul Londra, Vatican și Washington DC, se dezvăluie. Înlăturarea Reginei a marcat începutul, iar plecarea iminentă a Papei semnalează următoarea fază. Se prevede, de asemenea, că ultima fortăreață a Statului Adânc sub forma lui Biden se va prăbuși.
Atenție: Cel mai mare scandal din istoria omenirii…
…………………………………………
Det. Aici
/////////////////////////////////////////////////
Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți
/…………………………………………………………………………………………..
…
Servitizarea economiei
Mai sus sunt două evoluții într-o dinamică generată de unul și același fenomen – ”uberizarea” economiei sau, mai nou, ”servitizarea” economiei. Servitizarea înseamnă trecerea de la o economie de producție la una bazată aproape exclusiv pe servicii. Mai înseamnă drepturi mult mai puține pentru participanții la această economie, care nu au statut de angajat, sunt supuși unor fluctuații mari ale pieței, sunt obligați la o permanentă schimbare a contractorului și nu beneficiază de contribuții la serviciile de sănătate, la fondurile de pensii și somaj.
Însă cel mai insidios efect al acestei mult lăudate ”servitizări” tine de schimbarea relației cu proprietatea. Serviciile de ”ride-sharing”, de închiriere a imobilelor în scop turistic sunt fațete ale acestui fenomen. În toate aceste cazuri, dispare varianta deținerii in proprietate a unui automobil, a unui imobil. Mai mult, a nu fi proprietar începe să fie prezentat ca o virtute, pentru că, doar așa am putea conviețui armonios pe planeta Pământ.
„Bine ați venit în anul 2030. Nu dețin nimic. Nu dețin o mașină. Nu dețin o casă. Nu dețin aparate sau haine. Tot ceea ce consideram în trecut un #produs a devenit acum un #serviciu: transport, cazare, mâncare și toate lucrurile de care avem nevoie în viața noastră de zi cu zi”, scria, în urmă cu un an Oana Bogdan, fostă vedeta a partidului lui Dacian Ciolos. A scris asta după ce a stârnit o polemică prin ideile sale de renunțare la proprietatea privată și de ”colectivizare” a sexului.
Noua imagine a capitalismului
Puțini sunt însă cei care își pun o intrebare: ”Dacă nu mai esti proprietar, cui îi vor aparține bunurile pe care le vei închiria?Este o întrebare pe care o pune Cory Bernardi în emisiunea sa de la Sky Australia, într-un monolog care are puține șanse să fie preluat de marile publicații. Bernardi a încercat fără succes să facă valuri în viața politică australiană, cu partidul Conservatorii Australiei, după ce a fost liderul unui partid tradițional – Partidul Liberal din Australia.
Bernardi s-a lansat într-o critică a elitelor globale, spunând că ar trebui să fim extrem de atenți la orice organizație care conține termenul ”Mondial” în titulatura ei. El concluzionează că o mulțime de termeni la modă – precum ”servitizare”, ”economie colaborativă” – nu sunt decât eufemisme pentru socialism, un socialism la scară planetară.
”Toate aceste organizații promovează o agendă, aceeași agendă – să decarbonizăm, să dezindustrializăm și să anulăm lumea occidentala. Aceste organizații sunt parte dintr-un plan menit să dea o nouă imagine capitalismului. Aceasta imagine este, desigur, socialismul”, spune Bernardi.
Vârful de lance este Forumul Economic Mondial, care se reunește an de an la Davos, în Elveția.
”Forumul Economic Mondial este arhitectul Marii Resetări și al celei de a patra revoluții industriale. Au inventat hashtagul ”să reconstruim mai bine”, care a devenit foarte popular printre elitele guvernamentale din întreaga lume. În viziunea Forumului Economic Mondial, participanții la Davos vor ajunge să fie proprietarii a tot ceea ce voi veți închiria. Și credeți-mă, nu va fi o întreprindere filantropică”.
”Într-adevăr, reducându-ne pe toți la statutul de utilizator, nu de de proprietar, lumea poate deveni mai egală, pentru că puterea, autoritatea și banii se vor concentra în mâinile câtorva, în timp ce restul vor fi niște vasali economici ai acestor oligarhi”.”Sunt câteva semnale la care trebui sa fim atenți. Primul este când apare cineva în viața voastră și spune «Sunt de la guvern și sunt aici ca să vă ajut». Un alt semnal de alarmă este termenul ”Mondial” din titulatura organizațiilor. Să începem cu Organizația Mondială a Sănătății. Este cea care a oferit Chinei un cec în alb cu gripa Wuhan, în timp ce încasa 500 de milioane de dolari emițând obligațiuni de pandemie. Așa e, OMS ar fi trebuit să le plătească investitorilor jumătate de miliard de dolari in 2020, cu excepția cazului în care se declara o pandemie. Investitorii au pierdut banii, iar aceiași bani au devenit câștigul OMS.
Apoi există Programul Mondial pentru Alimentație. Este parte a ONU și a câștigatPremiul Nobel pentru Pace in 2020. Pare ceva impresionant, însă doar până ce ne aducem aminte că același premiu a fost câștigat de Barack Obama, în 2008. În ciuda faptului că acest Program Mondial a cheltuit 8 miliarde de dolari anual pentru combaterea foametei și a schimbărilor climatice, mai exista 850 de milioane de oameni subnutriți în lume și 780 de milioane de obezi. Cu siguranță că avem nevoie de mai mult socialism alimentar, ar spune organizațiile ”mondiale”.
Apoi avem Organizația Meteorologică Mondială. Are 200 de angajați și publică un raport anual despre clima lumii, prezentând scenarii înfiorătoare despre gazele cu efect de seră, despre schimbarea climei, despre creșterea nivelului mărilor și despre calota glaciară. Raportul din 2019 este o minunăție – spune că incendiile din Australia din acel an au fost cauzate de încălzirea climei, însă nu face nicio referire la piromani sau la managementul dezastruos al terenurilor, de care se plâng ecologiștii. Potrivit acestei organizații mondiale, schimbările climatice sunt responsabile pentru secetă, inundații și pentru toate problemele create de vreme. Asta m-a făcut să mă întreb care era cauza tuturor acestor fenomene înainte de revoluția industrială și chiar înainte de apariția omului pe Terra.
Suntem foarte norocoși că avem și o Organizație Mondială a Turismului, care are ”o viziune planetară pentru turismul responsabil”. Asta include conceptele vitale de ”incluziune socială” și ”acțiune climatică”. Are și niște hashtaguri frumoase: ”recuperare responsabilă” și ”să reconstruim mai bine”. Și susține că închiderea economiei mondiale în 2020 adus la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu un impresionant 8%. Asta înseamnă că mai avem doar 92% până să ajungem să trăim în peșteri! Însă vom salva planeta în felul acesta.Și să nu uităm Organizația Mondială Comerțului. Misiunea ei pare să fie menținerea Chinei la aceleași standarde ca și restul lumii când vine vorba de drepturi de proprietate intelectuală, tarife și bariere comerciale. Să mulțumim lui Dumnezeu, OMC are și obiectivul de a reduce inegalitatea, ceea ce în limbajul socialist înseamnă ”să luăm de la cel productiv și să dăm celui neproductiv”. Cineva ar trebui să-i învețe istorie pe cei de la OMC. Ceea ce vor ei nu a funcționat niciodată.
Pentru cei care nu pot face fata rigorilor lumii reale, există și un Centru Mondial al Verdețurilor. Da, chiar așa. Este un centru care a dedicat 20 de ani studierii cartofului dulce, după care a renunțat, pentru că erau prea mari costurile acestui studiu. Acum, centrul se concentrează pe ”găsirea rudelor sălbatice ale cerealelor cultivate de om, pentru a salva dieta umana de încălzirea globală”. Ce mai, dacă nu am fi cultivat vreodată cereala, lumea ar fi fost mai bună și nu ar mai fi existat încălzirea globală.
Însa ce se va întâmpla cu oamenii despre care am vorbit ceva mai sus? Nu vor fi și mai înfometați?
Ei bine, toate aceste autorități promovează o agendă, aceeași agendă – să decarbonizăm, să dezindustrializăm, să anulăm lumea occidentală. Sunt parte dintr-un plan menit să dea capitalismului o nouă imagine. Aceasta nouă imagine este socialismul. Forumul Economic Mondial este arhitectul Marii Resetări și al celei de a patra revoluții industriale. Au inventat hashtagul ”să reconstruim mai bine”, care a devenit foarte popular printre elitele guvernamentale din întreaga lume. Ei estimează că, până în 2030, nu veți mai fi proprietari pe nimic și veți fi fericiți (ca și vedeta partidului lui Dacian Cioloș, amintită mai sus, n.red.). Ei numesc asta ”servitizare”, un termen și o agendă care pentru mine sunt echivalente cu servitutea. Forumul Economic Mondial susține că această servitude – adica ”servitizare” – va salva planeta și va ajuta la recuperarea post-covid-19.
Servitizarea implică o întrebare: dacă nu deții nimic, cine va deține lucrurile pe care le vei închiria? Ei bine, răspunsul se găsește la Forumul Economic Mondial de la Davos. Davos este adunarea elitelor globale, cu șefii marilor corporații, ai industriei, cu liderii guvernamentali, birocrați și multimiliardari cu agende politice. În viziunea Forumului Economic Mondial, participanții de la Davos vor deține ceea ce voi veți închiria. Și, credeți-mă, nu va fi o întreprindere filantropică. Vor căuta să facă mai mulți bani decât fac acum și să controleze și mai mult viețile voastre, sub masca egalității. Reducându-ne pe toți la statutul de utilizator, nu de de proprietar, lumea poate deveni mai egală, pentru că puterea, autoritatea și banii se vor concentra în mâinile câtorva, în timp ce restul vor fi niște vasali economici ai acestor oligarhi.
Atenție, servitizarea este doar un eufemism pentru sclavie economică. Este socialism la scară planetară”.
Det. aici
https://www.cotidianul.ro/mesaj-de-la-davos-nu-veti-mai-detine-nimic-si-veti-fi-fericiti/#google_vignette
///////////////////////////////////////////////////
Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei
Declarații contradictorii făcute de Yuval Noah Harari, consilierul de top al șefilor Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab și George Soros. După ce în 2020, la debutul pandemiei Covid-19, făcea o afirmație controversată – Fiecare criză este o oportunitate” -, Harari revine cu o serie de vorbe ce par a fi completarea mesajului de acum doi ani – planeta asta nu mai are nevoie de marea majoritate a populației, suntem prea mulți și inutili!Mai mult de atât! Pentru că oamenii învechiți (în gândire) sunt nefolositori societății viitorului, Yuval Noah Harari propune redistribuirea averilor acestora. Și nu doar la nivel local/național, ci global, într-o mișcare fără precedent, dar pe care Forumul Economic de la Davos a propus-o nu cu mult timp în urmă!Acum, vorbele „Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit” (din „programul” Marea Resetare) capătă, cu adevărat, sens.
Progresiștii nu iau prizonieri
Într-un interviu acordat lui Chris Anderson, care conduce popularul grup media TED, Yuval Noah Harari afirmă că lumea „nu mai are nevoie de marea majoritate a populației actuale” din cauza progreselor tehnologice. „Șomerii” societății viitorului fac parte dintr-o „clasă inutilă” de oameni, care nu va aduce niciun progres lumii de mâine.Consilierul de top al „davosiștilor” a comparat ultimele două veacuri afirmând că, spre deosebire de secolul 20, când „marii eroi” ai sistemelor politice erau „oamenii de rând”, acum în secolul 21, „oamenii nu mai fac parte din povestea viitorului”. Ei au fost deja înlocuiți de inteligența artificială (IA) și nu se mai dovedesc folositori în economia de înaltă tehnologie care se dezvoltă în prezent.Rugat să comenteze reticența oamenilor de rând față de curentul progresist, cunoscutul autor și lector universitar a lansat ipoteza potrivit căreia anxietatea de a fi „teleportat” într-o economie viitoare condusă de Inteligența Artificială și de o clasă socială foarte educată este la baza „deziluziei și reacției lumii împotriva noi ordini liberale”.„O parte din ceea ce se întâmplă este că oamenii încep să își dea seama și au dreptate să se gândească la asta – «viitorul nu are nevoie de mine. Poate dacă sunt drăguți, îmi vor arunca niște firimituri, cum ar fi venitul de bază universal». Dar, din punct de vedere psihologic, este mult mai rău să simți că ești inutil decât să simți că ești exploatat!”, a explicat Harari.
Oamenii, înlocuiți de mașini, planul „davosiștilor”
„Acum, suntem pe fast forward la început de secol 21, când pur și simplu nu mai avem nevoie de marea majoritate a populației, pentru că viitorul este despre dezvoltarea tehnologiei din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi Inteligența Artificială și bioingineria”, a continuat el.Cu o nonșalanță înspăimântătoare, care lasă să se vadă ce planuri au „elitele” planetei cu oamenii de rând, Harari spune că „aceste tehnologii sofisticate vor face din ce în ce mai redundante activitățile curente ale oamenii”. De fapt, „vor face posibilă înlocuirea oamenilor”.
În timp ce a recunoscut că tehnologii precum IA vor deschide „noi locuri de muncă mai interesante”, Harari a detaliat:„Nu este clar dacă oamenii vor putea să le ocupe deoarece vor necesita abilități înalte și multă educație”.
„Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”
Ca parte a planului „Marea Resetare”, prezentat la Davos și cu insistență promovat de „săgețile” WEF, stă și redistribuirea bogăției în lume.Yuval Noah Harari a sugerat ca bogăția lumii să fie redistribuită la nivel global: „Aș spune că cea mai mare problemă de departe nu este la nivel național. Este la nivel global”.
„Îmi pot imagina redistribuirea bogăției de la giganții tehnologici din California spre mamele din Pennsylvania, dar nu văd ca bogăția să fie redistribuită în Honduras, Mexic sau Brazilia” – Yuval Noah Harari…Cu alte cuvinte, în toate țările de pe glob autoritățile naționale (guvernele) ar trebui să intervină în forță confiscând averile sub pretextul „redistribuirii egale a bogăției”!
https://www.national.ro/social/suntem-prea-multi-si-inutili-anunt-socant-despre-depopularea-planetei-771741.html/#google_vignette%E2%80%9D
///////////////////////////////////////////////
„Moscova și SUA sunt unite de un dușman comun – Europa”. Avertismentul unui fost șef al KGB
Teodora Marinescu
Rusia, China și SUA vor forma o nouă „ordine geopolitică” ce ar putea condamna Europa, dacă aceasta nu acționează, a avertizat un fost general al serviciilor secrete ruse, care a fugit din Rusia.
Rusia, China și SUA vor forma noua ordine geopolitică, avertizează fostul șef KGB Evgheni Savostianov, fost șef al KGB la Moscova, a declarat că Europa trebuie să „se trezească rapid” la realitatea ambițiilor expansioniste ale lui Vladimir Putin sau riscă să devină irelevantă, scrie Daily Mail.Dacă liderii nu reacționează la amenințarea rusă, negocierile în curs între Donald Trump și Putin ar putea duce la acorduri care să marginalizeze complet Europa.
Avertisment pentru guvernele europene
Pentru a contracara acest pericol, Savostianov susține că guvernele europene trebuie să „își asume responsabilitatea pentru propriul destin” prin consolidarea capacităților de apărare și lansarea unor campanii puternice de informare despre pericolele globale.Într-un mesaj dur adresat liderilor europeni, el a declarat: „Astăzi vă aflați sub dominația a două puteri – Rusia și această nouă Americă – care detestă profund valorile voastre fundamentale. Ele sunt unite de ceea ce consideră a fi un dușman comun: voi. Sunteți înconjurați, într-un fel. Mi-e teamă că nu conștientizați riscul pe care vi-l asumați… pericolul de a deveni irelevanți, în primul rând în ceea ce privește propriile voastre valori democratice.O nouă ordine geopolitică va lua inevitabil naștere ca urmare a deciziei SUA de a-și reduce drastic rolul în afacerile internaționale. Europa trebuie să-și recâștige statutul de entitate politică globală pentru a-și garanta în mod independent propria securitate.”
Ce ar putea face Europa
Această contraofensivă începe, spune el, cu apărarea Ucrainei și cu o campanie agresivă de informare la nivel continental care să explice europenilor noua realitate globală.Oficialii europeni și-au exprimat îngrijorarea că sunt marginalizați în negocierile dintre Washington și Moscova.Ei nu văd nicio cale spre pace în Ucraina fără sprijinul SUA, ceea ce înseamnă că trebuie să urmeze linia impusă de Trump la fiecare pas al procesului.În ultimele săptămâni, liderii europeni s-au grăbit să își mărească cheltuielile pentru apărare, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizând că Europa trebuie urgent să „se reînarmeze”.Oficiali ruși, ucraineni și americani au purtat în ultimele zile discuții la Riad, Arabia Saudită, privind un posibil armistițiu, iar Europa este presată să accepte orice acord, deși nu are un loc la masa negocierilor.
Ambițiile lui Putin
Acțiunile lui Putin indică o ambiție pe termen lung de a recâștiga relevanța globală pe care Rusia nu a mai avut-o de la prăbușirea Uniunii Sovietice, susține Savostianov.Moscova, care tocmai a acceptat un armistițiu maritim cu Kievul în Marea Neagră, nu va depune armele până când Putin nu va obține o „avangardă rusă” pe râul Nipru.Acest lucru ar însemna negocierea pentru menținerea controlului asupra Odessei, Transnistriei și Chișinăului, precum și interzicerea oricărei forțe europene de menținere a păcii în Ucraina.Președintele rus vrea „să intre în istorie ca «Marele Colector de Pământuri Rusești», cel care a inversat dezintegrarea imperiului, începută în 1867 prin vânzarea Alaskăi către SUA”.Potrivit unor rapoarte, Rusia va cere controlul complet asupra celor patru regiuni ucrainene pe care le ocupă parțial în timpul negocierilor privind armistițiul.
Planurile Chinei
Fostul șef al KGB mai spune că, dacă Europa își va continua traiectoria politică actuală, China va ocupa un loc proeminent în această nouă ordine mondială.Rusia va deveni probabil „locotenentul de încredere” al Beijingului, în timp ce Europa „se va resemna la o supunere de facto față de alianța dintre China, Rusia și sateliții lor”.Ministerul chinez de Externe a negat că Beijingul ar putea participa la o eventuală misiune de menținere a păcii condusă de liderii UE…China susține că este neutră în privința invaziei rusești din Ucraina, dar continuă să mențină relații strânse cu Moscova.
Citește și:
Ultima vară de pace în Europa. Avertisment sumbru cu privire la intențiile lui Putin: „Asistăm la o situație de securitate globală”
Citește și: Ce se ascunde în spatele păcii trumpiste? Istoric: „Aici se află cheia a tot ceea ce se întâmplă acum”
Citește și: Cum își imaginează Moscova rolul pe scena mondială în următorii 10 ani, potrivit spionajului ucrainean
https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/moscova-si-sua-sunt-unite-de-un-dusman-comun-2431810.html
//////////////////////////////////////////////////
FAUCI și GATES ACUZATI: „AU INJECTAT LUMEA CU CANCER” – UN ONCOLOG DE TOP CHEAMA LA DREPTATE! VIDEO
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!Dr. Angus Dalgleish, oncologul de renume mondial, dezvăluie creșterea înfiorătoare a cancerelor turbo legat de injecții experimentale de ARNm împinse de Fauci și Gates. Acestea nu au fost niciodată vaccinuri – au fost terapii genetice nesigure. Acum copiii sunt în pericol, iar justiția trebuie să urmeze.Au numit-o știință. Au promis siguranta. Au redus la tăcere disidența. Acum, adevărul sângerează printre crăpături.
Potrivit Dr. Angus Dalgleish , un oncolog britanic respectat și profesor la St. George’s Hospital Medical School, injecțiile experimentale de ARNm promovate de Dr. Anthony Fauci și Bill Gates nu au fost vaccinuri – și ar fi putut declanșa o reacție medicală în lanț catastrofală.
„Aceste nu au fost vaccinuri. Acestea au fost terapii genetice oribile care s-ar putea integra de fapt în genomul tău. Și acesta este unul dintre motivele pentru care vedem această creștere îngrozitoare a cancerelor turbo.”
— Dr. Angus Dalgleish
Aceasta nu este o teorie speculativă. Este un diagnostic profesional al unui bărbat care a petrecut zeci de ani tratând și studiind cancerul – și acum, el trage un semnal de alarmă, tare și clar.”Nu au fost niciodată, niciodată în siguranță. Sunt îngrozit de ceea ce le-au făcut copiilor noștri. Cred că toți cei care au fost de acord cu asta ar trebui… să meargă în instanță.”Acestea nu sunt doar acuzații. Sunt solicitări la răspundere globală.
ȘTIINȚA CE AU ASCUNS – O ȘI PE CARE AU DEZLANȚAT-O
Când guvernele, mass-media și agențiile de sănătate au promovat injecțiile cu COVID-19, le-au încadrat drept vaccinuri sigure, tradiționale. Dar dr. Dalgleish sfâșie această narațiune.În realitate, așa-numitele vaccinuri au folosit tehnologia experimentală ARNm , reprogramând organismul să producă proteine în vârf în interior – un mecanism niciodată utilizat la această scară la ființe umane . Spre deosebire de vaccinurile tradiționale, aceste injecții:
Nu utilizați un virus slăbit
Nu rămâneți în locul injectării
Nu se estompează rapid din corp
În schimb, după cum avertizează Dalgleish, ele se pot integra în genomul uman , modificând instrucțiunile genetice și compromițând funcțiile celulare – inclusiv supravegherea imună împotriva cancerului.Acestea nu sunt vaccinuri. Acestea sunt experimente biologice deghizate în medicamente .RUPARĂ! EXPUS: Conținut viral! Oamenii de știință de la Universitatea Fukushima din Japonia tocmai au dovedit că acest sabot tăcut este cauza reală a BPH la milioane de bărbați…
CREȘTEREA „CANCERULUI TURBO” — O ALARMĂ MEDICALĂ GLOBALĂ
Oncologii din întreaga lume văd acum o explozie a ceea ce au ajuns să numească „cancer turbo” – cancere agresive, cu acțiune rapidă, care se dezvoltă la pacienți fără semne de avertizare.
Tiparele sunt imposibil de ignorat:
Pacienți tineri cu diagnostic în stadiul 4
Cancerele care ocolesc depistarea precoce
Recăderi rapide la pacienții aflate anterior în remisie
Tumori pediatrice nemaivăzute până acum cu o asemenea frecvență
Datele nu mint. Și nici medicii de primă linie care au fost nevoiți să urmărească neputincioși pacienții declin în moduri pe care nu le-au văzut niciodată în cariera lor.
Firul comun? Debut post-injectare.
Tăcerea comună? Pana media.
Big Pharma nu vrea să știți despre alternativă: această coajă de sau „Truc cu gălbenuș de ou” șterge durerile nervoase în 7 zile – extermină aceste celule de termite:
FEȚELE EȘECULUI — FAUCI ȘI PORȚI
Dr. Anthony Fauci și-a folosit deceniile de protecție birocratică pentru a dicta politica pandemică fără provocare . El a subminat imunitatea naturală, a demonizat tratamentele timpurii și a supravegheat aprobarea rapidă a injecțiilor de ARNm – în ciuda faptului că știa profilul de siguranță pe termen lung era, în cel mai bun caz, inexistent.Între timp, Bill Gates , acționând prin Fundația Gates și GAVI, a devenit țarul neales al vaccinării globale, deversând miliarde în campanii de cercetare, distribuție și propagandă .
Împreună, ei nu au influențat doar politică.
Au creat un regim ideologic care a redus la tăcere experți precum Dalgleish, a cenzurat vocile disident și a forțat tehnologia experimentală pe întreaga planetă.
Și acum, că efectele pe termen lung lung apar – cancere turbo, morți subite, scăderi de fertilitate – rămân liniștite. De neatins. Protejat.Până acum.
COPII — CRIMA DE NeIERTAT
Poate cel mai înfricoșător aspect al mărturiei lui Dalgleish este frica lui pentru copii – singurul grup care a avut practic zero risc statistic de la COVID.
„Sunt îngrozit de ceea ce le-au făcut copiilor noștri.”
Sub supravegherea lui Fauci și Gates, copiii au fost constrânși, amenințați și injectați – în ciuda faptului că nu aveau date de siguranță pe termen lung, nicio nevoie urgentă și nicio supraveghere medicală independentă. Școlile au devenit clinici. Consimțământul a devenit constrângere. Și acum, copiii se confruntă cu un viitor necunoscut modelat de expunere genetică la ARNm nedovedit.Dacă cancerele turbo sunt în creștere la adulți, ce se întâmplă în zece ani cu copiii lor sistemul imunitar a fost alterat chiar înainte de a se termina pubertatea ?
Dalgleish nu toca cuvintele:
„Toți cei care au acceptat asta ar trebui să meargă în instanță.” Sănătate naturală: ucideți celulele canceroase! Rădăcina de păpădie este capabilă să omoare 98% din celulele canceroase în decurs de 48 de ore (video)
CUVINTUL FINAL: ACEASTA NU A FOST POLITICA DE SĂNĂTATE — ACESTA A FOST UN ASALT MEDICAL GLOBAL
Faptele se strâng. Leziunile nu mai sunt rare. Datele nu mai sunt dezmințite. Iar tăcerea nu mai este acceptabilă.
Ei au spus „sigur și eficient”.
Au interzis întrebările.
Au distrus vieți.
Și acum? Îngropăm dovezile — în cimitire.
Nu este timpul doar să revizuim narațiunea.
Este timpul să rescrieți întregul răspuns.
Trebuie să vină dreptatea. Pentru că ceea ce au injectat în lume nu a fost sănătate, ci a fost rău. Și ceea ce le-au făcut copiilor noștri este de neiertat.
https://amg-news.com/breaking-news-fauci-and-gates-accused-they-injected-the-world-with-cancer-top-oncologist-calls-for-justice-video/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2173
////////////////////////////////////////////////////
Patriarhul prigonitor
Paul Palencsar, jurnalist și teolog
de
Paul Palencsar
În Rusia lui Putin, preoții sunt săltați din biserică, iar patriarhul Kiril nu are o problemă cu asta.
Preotul Nikolai Savcenko a fost arestat în biserica unde slujea. I s-a tras de la steagul Ucrainei și un verset din Biblie. Steagul îl ținea în mână într-o poză, iar versetul l-a scris la descrierea postării: „Așa vorbește Domnul: «Nu vă duceți și nu porniți război cu frații voștri!»”.
Era imediat după anexarea Crimeii de către Rusia, în 2014. Condamnarea sa a venit acum, în 2025, fiind acuzat de promovare a simbolurilor extremiste.
Patriarhul Kiril a vândut Biserica Ortodoxă Rusă regimului criminalului Putin. O Biserică în care cei ce rostesc Adevărul sunt băgați la pușcărie, cu girul patriarhului și al episcopilor care ar trebui să-i apere.Cazul preotului Nikolai nu e singular. Un alt preot, care a rostit o rugăciune la mormântul lui Alexei Navalnîi, a fost caterisit, adică dat afară din clerul ortodox rus.
Patriarhul Kiril este prigonitorul lui Dumnezeu, după ce s-a pus în serviciul unui regim criminal, care ucide milioane de oameni. În cursul celor trei ani de război în Ucraina, zeci de preoți au fost pedepsiți. Vina lor a fost că au luat poziție împotriva crimelor regimului Putin.
Încă din februarie 2022, patriarhul Kiril promitea militarilor ruși care merg să ucidă în Ucraina o intrare garantată în Rai. Nimic mai puțin decât Osama bin Laden, care le promitea 70 de fecioare teroriștilor cu dinamită la brâu.Biserica Ortodoxă Rusă e debaraua regimului Putin, care o folosește ca vehicul de propagandă. Tăcearea complice și lașă a patriarhului Kiril și a Sinodului față de abuzurile regimului Putin împotriva preoților este grețoasă. Acești purtători de mitre și engolpioane nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Sunt doar călăii celor pe care au datoria sacră de a-i proteja. Trecerea lor prin lume va rămâne etern acoperită de sânge și infamie.
DE ACELAȘI AUTOR:
* Casele lui Simion
* Sfatul lui Teodosie: femeia abuzată să rămână abuzată, Doamne-ajută!
* Mi se face frică
* În audiență la Putin
* Un individ cameleonic, cu grave derapaje morale
* Mânia covrigarului din Buzău
* Trist și rușinos moment!
* O familie de ucraineni, în trenul de București
* Tatăl meu a murit
* Nunta lui Cherecheș
/////////////////////////////////////////////
„Teze și antiteze la Paris”, 1985: Jorge Luis Borges
De
Monica Lovinescu
O emisiune cu și despre scriitorul argentinian Jorge Luis Borges. Realizatoare: Monica Lovinescu. Colaborează la program: Rodica Iulian și Alain Parruit. Impresii după o conferință pe care Jorge Luis Borges a ținut-o la Paris în 1983.
„Michaux, Cioran și Borges în aceeași sală, există astfel de clipe în care mitul devine fapt divers”.
„Teze și antiteze la Paris”, 1985: Jorge Luis Borges
https://romania.europalibera.org/a/teze-și-antiteze-la-paris-jorge-luis-borges-monica-lovinescu-arhiva-podcast-radio-europa-libera/30384596.html
0:0049:46
0:00
Download
Player pop-out
Monica Lovinescu
Monica Lovinescu a fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu şi verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu. A fost căsătorită cu poetul, publicistul şi omul de radio Virgil Ierunca. A realizat și prezentat emisiunea „Teze și antiteze la Paris” la radio Europa Liberă.
https://romania.europalibera.org/a/teze-%C8%99i-antiteze-la-paris-jorge-luis-borges-monica-lovinescu-arhiva-podcast-radio-europa-libera/30384599.html
////////////////////////////////////////////////
Eugen Ionescu: „Comunismul este cea mai mare escrocherie a secolului 20”
Interviu realizat de Monica Lovinescu înainte de expulzarea lui Paul Goma din România, în noiembrie 1977.
Unul din oaspeții emisiunii „Teze și antiteze la Paris”, a Monicăi Lovinescu, a fost dramaturgul Eugen Ionescu, figură dominantă a teatrului francez de avangardă, care a vorbit despre inerția românească și despre fatalismul național românesc.
Înregistrarea este făcută înainte de expulzarea lui Paul Goma din România, care a avut loc în noiembrie 1977.
Eugen Ionescu vorbește despre dizidența lui Goma și despre furtuna contestatară din statele estice.
„Comunismul este cea mai mare excrocherie a secolului 20”, a spus marele dramaturg, care, în încheierea intervenției sale, a citit un fragment în limba franceză cu o concluzie pesimistă, și anume: „Occidentul nu se va putea debarasa de utopia socialistă”.
Monica Lovinescu în dialog cu Eugen Ionescu în 1977.
https://romania.europalibera.org/a/eugen-ionescu-comunismul-este-cea-mai-mare-escrocherie-a-secolului-20-monica-lovinescu-arhiva-podcastradio-europa-libera/30502619.html?fbclid=IwAR3vu84_APhYSDDcJJVU58BDeGIbc2IPkydDVLIc-oR1KdzisAwg9KtpKCY
///////////////////////////////////////////////////
Plagiatul rămâne la mare cinste în Ministerul de Interne
Alexandru Ionescu
Bogdan Despescu, chestor şef de poliţie şi secretar de stat în Ministerul de Interne, a plagiat cel puţin 157 de pagini din cele 345 ale tezei de doctorat susţinute în anul 2010 la Academia de Poliţie, relatează PressOne.
Numărul 2 din Ministerul de Interne – numit în funcţie la 29 noiembrie 2019 – a folosit cel puţin patru surse bibliografice majore pentru a copia în teza de doctorat. De exemplu, dintr-o carte scrisă de un fost profesor de la Academia de Poliţie, Despescu a plagiat nu mai puţin de 77 de pagini, conform PressOne.Bogdan Despescu s-a înscris la doctorat în 2007, când ocupa funcţia de adjunct al şefului IPJ Buzău şi a obţinut titlul de doctor în iulie 2010. Coordonator i-a fost Ioan Dascălu, cel care – alături şi Gabriel Oprea, fost vicepremier şi ministru de Interne, şi de Costică Voicu, fost rector al Academiei de Poliţie – a pus în 2002 bazele domeniul doctoral Ordine Publică şi Siguranţă Naţională (OPSN).Titlul lucrării ştiinţifice care i-a adus lui Despescu distincţia de doctor în ştiinţe este „Criminalitatea în domeniul achiziţiilor publice”.
https://informateca.ro/plagiatul-ramane-la-mare-cinste-in-ministerul-de-interne/
///////////////////////////////////////////
Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar
///////////////////////////////////////
TRUMP DETONEAZĂ SCAMATORIA BANCARĂ GLOBALĂ: QFS ESTE LIVE, ALIMENTAT DE XRP — SISTEMUL ROTHSCHILD E MORT!
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
BOOM! Trump distruge sistemul bancar globalist. QFS activat. XRP alimentează noul dolar al Trezoreriei SUA. Rezerva Federală este gata. Epoca Rothschild se încheie – și începe suveranitatea financiară.
Pe 25 martie 2025, președintele Donald J. Trump a semnat istoria în lege. Într-o mișcare care trimite unde de șoc prin ordinea financiară globală, Trump a activat Sistemul Financiar Cuantic (QFS) , legându-l oficial cu Rezerva de Trezorerie a SUA – și rulând-o în Registrul XRP .
NOTĂ: Sistemul financiar cuantic (QFS) este o nouă infrastructură digitală creată pentru a înlocui rețeaua bancară SWIFT coruptă, controlată în mod privat. Coloana vertebrală a acestuia: tehnologia registrului distribuit (DLT), în sistemul special blockchain al XRP. Ordinul lui Trump recunoaște oficial QFS ca parte a nucleului financiar al Americii – sub control național, nu în mâinile globale.
RELATE: ACTUALIZARE: Noua listă a 209 de țări care sunt conectate la sistemul QFS sau sunt în curs de conectare – QFS + RTGS Trust The Plan!
25 MARTIE 2025 — ZIUA VECHIULUI SISTEM A MORIT
Ordinul executiv al președintelui Trump nu a „modernizat” doar infrastructura de plăți. A îngropat trecutul. Acesta a marcat moartea escrocheriei cu rezerve fracționale , controlată îndelung de entități străine precum dinastia bancară Rothschild , BRI și FMI .
Trezoreria SUA nu mai este la cheremul Rezervei Federale private. Coloana vertebrală monetară a țării sa schimbat – de la controlul globalist la suveranitatea națională .
Și mass-media? Tăcut. Desigur. Pentru că aceasta este mișcarea de care se teme cel mai mult.
NOTĂ: „Sistemul cu rezerve fracționale” a permis băncilor să împrumute mai mulți bani decât dețineau în realitate – înmulțind datoriile, umflând economiile în mod artificial și permițând un control masiv. Acesta este modul în care băncile internaționale precum Rothschild și-au construit imperiile. Ordinul lui Trump ocolește această structură, forțând toate tranzacțiile printr-un sistem digital securizat, urmăribil.
GESARA: Care este cea mai puternică forță de pe planetă?
QFS + XRP — VIITORUL ESTE SIGUR, RAPID ȘI AMERICAN
Sistemul financiar cuantic (QFS) nu este un mit. Este reală, operațională și acum oficială nouă infrastructură de bază pentru tranzacții Trezoreriei SUA . Oferă ceea ce vechiul sistem nu ar putea niciodată:
100% trasabilitate
Decontare în timp real
Securitate criptografică
Transparență absolută
Și iată decizia: rulează pe XRP Ledger .
Da — XRP , activul digital defăimat de băncile centrale și include pe lista neagră de reglementări financiare corupte, este acum ritmul inimii renașterii financiare din SUA .
Acesta nu este hype. Aceasta este arhitectura. XRP aduce viteză, amploare și incoruptibilitate. Nu este un „noroc criptografic” – este șina aleasă pentru QFS .
NOTĂ: XRP este un activ digital (criptomonedă) creat pentru transferuri rapide și ieftine de bani peste granițe. Spre deosebire de Bitcoin, XRP este scalabil și eficient din punct de vedere energetic – ideal pentru uz guvernamental pe scară largă. XRP Ledger (XRPL) este descentralizat, dar suficient de rapid și sigur pentru sistemele la nivel național. QFS folosește exact această tehnologie pentru a garanta transparența și a preveni frauda în timp real.
MAHA! FĂ AMERICA SĂNĂTOASĂ DIN NOU: RETRAGIREA ACASA | CUM îți reînnoiești CELULELE ÎN 7 ZILE
MAFIA BANCARĂ KHAZARIAN — GAME TERMINAT
Timp de peste un secol, economia Americii a fost sifonată printr-un sistem trucat: monedă fiat evocată din nimic, împrumutată cu dobândă, controlată de bancă străină .
Acest sistem este acum mort .
Mafia Khazariană – brokerii de putere din spatele băncilor centrale Rothschild – nu mai controlează banii Americii. Frauda cu rezerve fracționale sa încheiat.
Ei nu pot imprima. Ei nu pot manipula. Ei nu se pot ascunde.
Trump a tăiat sforile păpușilor.
Aceasta nu a fost doar o mișcare economică. Este o declarație de război asupra întregii structura globale a statului profund .
NOTĂ: „Mafia Khazariană” este un termen folosit pentru a descrie o descendență istorică de familii bancare de elită – în primul rând europeni – acuzate că controlează finanțele globale prin datorii, războiul și manipularea. Ordinul executiv al lui Trump deconectează , în esență, moneda americană de aceste rețele de influență globală, ancorând-o la QFS și supravegherea suverană.
VEZI ȘI: Atenție!!! Ce se întâmplă când pui cea mai puternică sursă de energie din lume lângă inima ta care bate? Ești pe cale să afli…
INTRODUCEREA NOULUI DOLLAR DE TRESTIOR SUA
Vine un nou dolar – susținut, urmăribil și responsabil .
Spre deosebire de vechea bancnotă a Rezervei Federale, care a fost tipărită fără valoare și devalorizată prin design, viitorul dolar al trezoreriei americane va fi emis direct de trezoreria populară și mutat pe șine QFS .
Ce înseamnă asta?
Gata cu inflația prin proiectare
Gata cu salvarile secrete
Gata cu furtul contribuabililor pentru a finanța războaiele străine
Fiecare dolar contabilizat
Fiecare tranzacție este urmăribilă
Aceasta este justiția monetară , în sfârșit.
NOTĂ: Se așteaptă ca dolarul american de trezorerie să înlocuiască vechea bancnotă a Rezervei Federale. Ce este diferit? Va fi susținut (eventual cu active precum aur/argint sau cripto), va fi urmărit pe un blockchain și va fi emis de Trezorerie , nu de o bancă centrală proprie precum Fed. Aceasta înseamnă o adevărată responsabilitate economică pentru prima dată în peste 100 de ani.
RUPARĂ! Dezvăluirea marii acoperiri: dezvăluirea cauzelor ascunse ale HBP (hiperplazie benignă de prostată) care afectează milioane de bărbați
CE URMEAZĂ?
Pregățiți-vă. Acest ordin executiv a fost doar salva de deschidere .
Acum întrebăm:
Vor exista sechestre de bunuri de la instituții corupte?
Bogățiile offshore furate de la oameni vor fi repatriate?
Se vor prăbuși băncile globale sub greutatea activelor lor false?
Răspunsul: Da. Da. Și așa mai departe.
Imperiul corupt se prăbușește, iar Trump tocmai a aprins luminile . Acesta este un șoc financiar și uimire , așa cum doar un președinte adevărat l-ar putea oferi.
Și ghici ce?
Oamenii câştigă.
NOTĂ: Ce se întâmplă după implementarea QFS? Dacă este cu adevărat aplicată, fiecare tranzacție ilegală, buget negru și paradis fiscal offshore devin expuse. Guvernul SUA poate începe să sechestreze fonduri, să închidă băncile complice și să tragă la răspundere colaboratorii globali. Nu este doar reformat. Este ziua judecății financiare.
ȘI: ATENȚIE! Cercetare științifică – Băutură letă pentru micul dejun care provoacă diabet de tip 2 în milioane
Cuvântul final:
Mainstream-ul nu va acoperi asta. Falșii economiști nu vor explica. Iar paraziții de pe Wall Street se vor prefață că este „nimic”.
Dar istoria a fost făcută pe 25 martie 2025 . Președintele Statelor Unite a ucis fiara , a restabilit suveranitatea financiară și a declanșat o nouă revoluție economică – alimentată de QFS și XRP .
Și abia a început.
GLOSAR — ȘTIȚI CE ȚI AU ASCUNS
QFS (Sistem financiar cuantic): un sistem bancar digital de ultimă generație, ultrasecurizat, construit pentru a înlocui vechea rețea SWIFT. Funcționează pe blockchain și elimină frauda, întârzierile și intermediarii din tranzacții.
XRP: O monedă digitală și un protocol de plată cunoscut pentru viteza de tranzacție fulgerătoare și pentru comisioanele reduse. Folosit de QFS ca șină principală pentru a muta banii de siguranță.
XRPL (XRP Ledger): infrastructura blockchain din spatele XRP. Este descentralizat, eficient din punct de vedere energetic și ideal pentru sistemele de plată la nivel național.
Rezervă de Trezorerie a SUA: componentă financiară a guvernului SUA, acum stabilită să gestioneze fondurile naționale prin QFS în loc de Rezervă Federală privată.
Rezerva Federală (F): o bancă centrală privată care a controlat moneda SUA de peste 100 de ani. Ea creează bani din aer, alimentează inflația și datoria.
Fractional Reserve Banking: un sistem corupt în care băncile păstrează doar o parte din fondurile depozitate și împrumută restul – înmulțind banii în mod artificial și riscând colapsul.
Mafia Khazariană: Un termen folosit pentru familiile bancare de elită (cum ar fi familia Rothschild) care au fost acuzate că manipulează economiile globale de secole.
BIS (Bank for International Settlements): „Banca centrală a băncilor centrale”. Cartierul financiar globalist care orchestrează politica monetară în spatele ușilor închise.
FMI (Fond Monetar Internațional): O agenție internațională acuzată adesea că îndator-le sărace sub pretextul „asistenței”, împingând controlul globalist.
Ordin executiv: o directivă prezidențială cu putere de lege – semnată directă de președinte, ocolind Congresul. EO a lui Trump pe QFS schimbă complet jocul financiar.
Dolarul Trezoreriei SUA: Moneda oficială a SUA, care va fi în curând, emisă direct de Trezoreria SUA și susținută de valoare reală – nu de bancherii privati/mafioti.
https://amg-news.com/boom-trump-detonates-the-global-banking-scam-qfs-is-live-powered-by-xrp-the-rothschild-system-is-dead-video/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2168
///////////////////////////////////////////
(Dupa Apocalipsa Iliesciana/Pesediana,urmeaza cea Putiniana…) Generalul american în rezervă Ben Hodges: Europa va trebui să suporte consecinţele dacă se va încheia un acord dezavantajos sau dacă Ucraina cade. În câţiva ani, Rusia o să vă bată la uşă, dacă nu chiar mai devreme
Generalul american în rezervă Ben Hodges: Europa va trebui să suporte consecinţele dacă se va încheia un acord dezavantajos sau dacă Ucraina cade. În câţiva ani, Rusia o să vă bată la uşă, dacă nu chiar mai devreme
Generalul american în rezervă Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane din Europa, avertizează că dacă va fi încheiat un acord dezavantajos privind încetarea războiului sau dacă Ucraina cade atunci Europa va trebui să suporte consecinţele. Potrivit generalului, în aceste condiţii, nu va mai putea fi vorba despre nicio reconstrucţie, iar în cîţiva ani Rusia „o să bată la uşa” României, „dacă nu chiar mai devreme”.
„Europa va trebui să suporte consecinţele dacă se va încheia un acord prost sau dacă Ucraina cade. Alte milioane de refugiaţi vor veni în România, Polonia şi Germania. Nu va mai fi nicio speranţă pentru reconstrucţie, iar în câţiva ani Rusia o să vă bată la uşă, dacă nu chiar mai devreme”, a declarat generalul în reverză Ben Hodges pentru Digi24.Generalul american afirmă că este „în interesul Europei” să ajute serios Ucraina să învingă Rusia oferindu-i „tot ce are nevoie”, avertizând că, în caz contrar, ruşii, care au atacat Ucraina, o ţară europeană, vor ataca, cel mai probabil, şi Republica Moldova.„Este în interesul Europei să se implice serios în a ajuta Ucraina să învingă Rusia şi să îi ofere Ucrainei tot ce are nevoie, de la putere economică, militară până la putere industrială. Văd că fac asta câteva ţări, dar nu toate. Au atacat Ucraina care este o ţară europeană, au atacat Georgia, cel mai probabil vor ataca Republica Moldova. Deja au întreprins acţiuni foarte periculoase de violare a spaţiului aerian, de sabotaj şi crime. Deja fac asta. Oamenii, inclusiv din România, trebuie să se trezească la realitatea ameninţării”, a explicat fostul comandant al trupelor SUA din Europa.
Ben Hodges crede că Rusia va continua să submineze şi să ameninţe România, întrucât vede cât de importantă este ţara noastră pentru regiunea Mării Negre.
„Rusia vede cât este de importantă România pentru regiunea Mării Negre aşa că va face tot ce poate pentru a submina şi pentru a ameninţa România, fie direct, fie prin Republica Moldova. Cred că România trebuie să se uite la Republica Moldova ca la un model de societate care rezistă la presiuni incredibile şi care a reuşit să aibă alegeri de succes”, a declarat generalul american în rezervă.
Hodges consideră că „adevăraţii leaderi din România”, care pun ţara „mai presus de propriile interese”, trebuie să facă totul „pentru a câştiga încrederea votanţilor români”.„Rusia a folosit tot felul de influenţe în alegerile din toată lumea. Au avut interferenţe în Germania, în Marea Britanie, în Statele Unite ale Americii. Scopul lor este să ne diminueze încrederea în instituţiile statului. Aici este punctul în care adevăraţii leaderi din România, cei care pun România pe primul loc mai presus de propriile interese, acest tip de leaderi trebuie să facă tot ce e necesar pentru a câştiga încrederea votanţilor români”, a explicat Hodges.
https://www.news.ro/politic-extern/generalul-american-rezerva-ben-hodges-europa-trebui-suporte-consecintele-incheia-acord-dezavantajos-ucraina-cade-cativa-ani-rusia-bata-usa-devreme-1922403826002025031121979579
/////////////////////////////////////////////
(Cand un popor este intre doua luntrii sodomo-gomorite,nu poti avea si sufletul in RAIUL AMERICAN…) Guvernul SUA anunţă că suspendă ridicarea vizelor pentru români, fără a indica pentru cât timp
/ Reacţia MAE / Ciolacu: Sunt convins că este o măsură strict tehnică
WASHINGTON
Scris de Luana Păvălucă
Guvernul SUA a anunţat marţi că revizuieşte recenta desemnare a României în Programul Visa Waiver (VWP) pentru a asigura respectarea cerinţelor stricte de securitate ale VWP. În timpul acestei revizuiri, Statele Unite suspendă punerea în aplicare a Sistemului electronic de autorizare a călătoriilor (ESTA) pentru cetăţenii români, arată un comunicat al Departamentului pentru Securitate Internă (DHS), care nu indică în mod specific pentru cât timp se aplică această măsură.
CITEȘTE ȘI MAE, după anunţul Departamentului pentru Securitate internă al SUA: Autorităţile române rămân în strânsă coordonare cu autorităţile americane pentru a se asigura că Programul Visa Waiver va fi implementat cât mai rapid
CITEȘTE ȘI
Marcel Ciolacu: Sunt convins că revizuirea includerii României în programul Visa Waiver este o măsură strict tehnică, parte a unui proces de reevaluare globală a riscurilor la adresa securităţii SUA / Vom sprijini acest efort
„Această pauză va rămâne în vigoare până când Statele Unite îşi finalizează revizuirea”, se spune în comunicat.
Românii care doresc să călătorească în Statele Unite în scopuri turistice sau de afaceri pe termen scurt trebuie să solicite în continuare viza de neimigrant („B”) corespunzătoare la o ambasadă sau consulat al Statelor Unite, precizează DHS.
Programul de scutire de vize (Visa Waiver Program – VWP), administrat de Departamentul pentru Securitate Internă (Department of Homeland Security – DHS) în consultare cu Departamentul de Stat, permite cetăţenilor din ţările desemnate să călătorească în Statele Unite pentru afaceri sau turism pentru şederi de până la 90 de zile fără viză. În schimb, ţările respective trebuie să permită cetăţenilor şi resortisanţilor SUA să călătorească fără viză în ţările lor pentru o perioadă similară de timp în scopuri de afaceri sau turistice.Pe lista ţărilor participante la Visa Waiver publicată pe site-ul DHS, România figura până acum cu menţiunea „urmează să fie anunţată”. În prezent, în tabelul cu ţări, în dreptul României figurează menţinea „pusă pe pauză”.
De la înfiinţarea sa în 1986, VWP a evoluat într-un parteneriat de securitate cuprinzător cu mulţi dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii, menţionează DHS.
VWP utilizează o abordare pe mai multe niveluri, bazată pe riscuri, pentru a detecta şi a împiedica teroriştii, infractorii şi alţi actori de rea-credinţă să călătorească în Statele Unite, explică DHS.
Participarea la VWP impune ţărilor să-şi intensifice cooperarea cu Statele Unite în domeniul combaterii terorismului, al aplicării legii şi al imigraţiei. Această cooperare – adesea dublată de îmbunătăţiri semnificative ale capacităţilor, sistemelor şi proceselor proprii ale ţărilor pentru a îndeplini cerinţele programului – are ca rezultat o securitate mult sporită atât pentru Statele Unite, cât şi pentru ţara participantă la VWP.Abordarea DHS include evaluări periodice ale riscurilor la nivel naţional privind impactul participării fiecărei ţări participante la programul VWP asupra securităţii naţionale a SUA şi asupra intereselor de aplicare a legii, inclusiv asupra intereselor de aplicare a legii privind imigraţia, reaminteşte DHS.
Persoanele eligibile care utilizează VWP pentru a călători în Statele Unite sunt supuse unui control amănunţit înainte de plecarea lor în Statele Unite, la sosirea în porturile de intrare din Statele Unite şi în timpul oricărei călătorii aeriene ulterioare în Statele Unite.
DHS consolidează continuu VWP pentru a îmbunătăţi atât securitatea, cât şi prosperitatea poporului american, precizează comunicatul.
SAGA UNUI ANUNŢ AMÂNAT……………………………………………………………….
Det. aici
https://www.news.ro/externe/update-guvernul-sua-anunta-ca-suspenda-ridicarea-vizelor-pentru-romani-fara-a-indica-pentru-cat-timp-reactia-mae-ciolacu-sunt-convins-ca-este-o-masura-strict-tehnica-1922402025002025031621978717
//////////////////////////////////////////////
(Libertinaj silvic in schimbul voturilor,pe banii contribuabililor…) Bonusul de 100.000 € la pensionare în Romsilva a fost „52.000 € în mână”. Șefii Regiei, audiați în Comisia pentru mediu
Directorul general al Romsilva, Marius-Dan Siiulescu, a declarat, marţi, la audierile din Comisia pentru mediu a Camerei Deputaţilor, că în acest moment, în cadrul Regiei nu se mai acordă bonusul de pensionare şi că se vor reanaliza mai multe sporuri.
autor
Anca Ungureanu
„S-a vorbit foarte mult despre pierderile financiare realizate de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva. Ţin să menţionez că Romsilva are ca şi funcţie de bază administrarea pădurilor statului. Această administrare se bazează pe un management forestier durabil, ceea ce înseamnă a asigura un echilibru în orice moment între cele trei funcţii importante ale pădurii – şi vorbim aici de funcţia socială, funcţia de mediu şi funcţia economică. Să discutăm doar de partea financiară în ceea ce priveşte direcţiile silvice, din punctul nostru de vedere, este un mod păgubos pentru că modul de administrare trebuie să îmbine cele trei funcţii de care am pomenit mai devreme. Modul de organizare a Regiei Naţionale a Pădurilor este de tip piramidal, în care din zona direcţiilor silvice care au un potenţial mai mare de valorificare de specii mai valoroase de masă lemnoasă ajutăm şi susţinem şi direcţiile în care speciile forestiere nu sunt dintre cele mai mai valoroase”, a afirmat directorul Romsilva.El a spus că Regia Naţională a Pădurilor administrează un bun public – pădurea proprietate publică a statului, dar nu utilizează fonduri bugetare.
„Niciodată din existenţa ei, în decursul celor 34 de ani de funcţionare a Romsilva, nu am înregistrat pierderi financiare. Din contră, pot să vă spun că în perioada 2019 – 2023, profitul realizat de Regia Naţională a Pădurilor s-a ridicat undeva la aproximativ 800 de milioane lei, din care 90% au mers în bugetul statului. Mai mult decât atât, după cum ştiţi, Agenţia AMEPIP, care monitorizează şi evaluează performanţele întreprinderilor de stat, a situat Romsilva în topul companiilor de stat performante atât în ceea ce priveşte profitul, cât şi cifra de afaceri”, a adăugat Siiulescu.Regia Naţională a Pădurilor, a subliniat el, se mai ocupă şi cu administrarea parcurilor naţionale naturale şi cu direcţia de creştere ameliorare şi exploatare cabaline, menţionând că aceste două activităţi sunt finanţate exclusiv din fondurile realizate din veniturile Regiei. „Costul administrării celor două direcţii: parcuri naţionale naturale şi direcţia creştere cai se ridică undeva la peste 120 de milioane de lei. Prin acest mod de administrare, considerăm că Romsilva degrevează bugetul de stat de cheltuieli suplimentare”, a mai spus Siiulescu.
Citește și
Cazinoul din Constanta renovat interior
Primarul Constanţei: Cazinoul nu va funcţiona ca spaţiu destinat jocurilor de noroc sau ca restaurant. Va fi centru cultural
Precizări despre cele 17 sporuri de la Romsilva
Directorul Romsilva a precizat că niciunul dintre angajaţii Regiei nu mai beneficiază de 17 sporuri.
„S-a vorbit despre cele 17 sporuri (…). Ţin să vă precizez că niciunul dintre angajaţii Regiei Naţionale a Pădurilor nu beneficiază de 17 sporuri. Ele sunt introduse în contractul colectiv de muncă ca urmare a complexităţii activităţilor care se desfăşoară în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor şi în momentul în care un nou coleg se angajează şi devine parte din echipă, dacă un anumit spor este prevăzut de lege, noi trebuie să i-l acordăm. În situaţia în care acel spor nu ar fi fost prevăzut în contractul colectiv de muncă, ar urma o etapă destul de anevoioasă în care conducerea executivă ar trebui să desemneze o comisiei de negociere care, împreună cu sindicatele, printr-un act adiţional, să modifice contractul colectiv de muncă aflat în vigoare”, a explicat acesta.El a mai spus, răspunzând mai multor întrebări ale parlamentarilor, că, în acest moment, există o negociere între administraţie şi sindicat pentru modificarea contractului colectiv de muncă, valabil până în anul 2027, pentru a-l pune în concordanţă cu noile modificări legislative, inclusiv în privinţa sporurilor. Se vor reanaliza mai multe sporuri, a arătat Siiulescu.Legat de bonusurile la pensionare, el a menţionat că „în acest moment, în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor nu se mai acordă acest tip de bonus”, menţionând că, în urmă cu două săptămâni, acest spor a fost scos, printr-o ordonanţă de urgenţă, din legea statutului personalului silvic. „Dar începând cu anul 2025, printr-un ordin intern, având în vedere şi ‘Ordonanţa trenuleţ’, Regia Naţională a Pădurilor a suspendat acordarea bonusului respectiv”, a susţinut şeful Romsilva.
Numărul celor care s-au pensionat a crescut
Preşedinta comisiei, Diana Buzoianu (USR), a atras atenţia, în privinţa acordării bonusurilor pentru pensionare în anii precedenţi, că a crescut în perioada 2020 – 2024 numărul celor care s-au pensionat.”S-au pensionat 438 în anul 2020, 576 în 2021, 395 în 2022 şi 890 în 2023, deci dublu sau chiar triplu faţă de ceea ce era media înainte de aceste bonusuri. În 2023 au fost plătite 135 de milioane de lei numai pe bonusurile de pensionare. Dumneavoastră vă gestionaţi banii tăind practic păduri. Deci, asta este realitatea: au fost necesare foarte multe păduri, să dispară multe, multe hectare din România ca să fie plătite 135 de milioane bonus de pensionare pentru aceste sute de salariaţi”, a adăugat Buzoianu.
Directorul Romsilva a susţinut că „niciodată Romsilva nu şi-a făcut un scop din a tăia pădurile pentru a acorda aceste bonusuri”.
„Reiterez: nu s-au tăiat pădurile şi Romsilva nu are ca scop tăierea pădurilor pentru ca să acorde aceste bonusuri. Dar, în 2024, valoarea bonusurilor este mult mai mică decât în 2023, iar în 2025 până în acest moment şi în bugetul pe care l-am înaintat Ministerului Mediului nu avem prevăzute sume în ceea ce priveşte bonusurile pentru pensionare”, a motivat acesta.Bonusurile sunt suspendate ca urmare a aplicării prevederilor ‘Ordonanţei trenuleţ’ şi ca urmare a modificărilor legislative, a subliniat acesta. A mai arătat că Romsilva nu face defrişări decât acolo unde se execută lucrări de utilitate publică, autostrăzi sau căi ferate.
Siiulescu a făcut precizări şi în privinţa tăierilor ilegale de păduri.
„Tăierile ilegale în ultima perioadă sunt în trend descendent. În 2024 au fost 24.000 de metri cubi care au fost tăiaţi ilegal şi nejustificat. Trendul este descendent, metodele noi, avem instalate camere în pădure, iar modificările legislative au făcut în aşa fel încât tăierile ilegale faţă de acum 10-20 de ani să fie mult diminuate”, a mai spus acesta.
90.000 de lei, bonus „mediu” la pensionare pentru angajații Romsilva
Vasile Rusu, director economic în Romsilva, a precizat, la rândul său, că bonusul pentru pensionare a fost, în medie, de 90.000 lei.”Legat de bonus, s-a creat, aşa, o imagine într-adevăr care ne-a făcut mult rău. Au fost într-adevăr câţiva colegi care au îndeplinit funcţia de director şi cărora le urez să fie sănătoşi, să se bucure de pensie, dar media, într-adevăr, vă pot spune că este undeva la 90.000 de lei bonusul, chiar bonusul care s-a rostogolit de 100.000 euro, valoarea a fost brută, în realitate a luat undeva la 260.000 lei în mână. (…) 10 salarii de care a beneficiat nu doar conducerea, ci fiecare angajat a beneficiat de bonusul prevăzut de contractul colectiv de muncă şi de statutul personalului silvic”, a explicat acesta.
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/bonusul-de-1000-000-de-pensionare-la-romsilva-a-fost-z52-000-in-mana-sefii-regiei-audiati-in-comisia-pentru-mediu.html
//////////////////////////////////////////
Rusia cere teritoriul Ucrainei în discuțiile de pace ale SUA – Trump spune că nu!
Rusia deturnează discuțiile de pace ale SUA cu cereri scandaloase pentru teritoriul ucrainean. Kremlinul vrea pământ, nu pace – dar America lui Trump nu dă înapoi . Fără oferte. Fără predare. Doar un impas geopolitic cu totul pe linie.Pacea nu vine din slăbiciune – și sigur nu vine din cedarea bătăușilor. În weekend, delegațiile americane și ruse s-au întâlnit cu ușile închise în Arabia Saudită pentru ceea ce a fost considerat un pas serios spre încheierea războiului din Ucraina. În schimb, lumea la care a fost martoră a fost un joc de putere flagrant al Kremlinului , cerând pământ care nu le aparține în schimbul nimic.
Douăsprezece ore de discuții s-au încheiat în impas. Nici o afacere. Fără încetare a focului. Doar o reamintire a faptului că, atunci când vine vorba de Rusia, diplomația este doar o altă armă din arsenalul lor – o folosită pentru a bloca, distrage atenția și domina. Acesta nu a fost un summit de pace. A fost o negociere amenințată. Și Washington nu clipi.
IMPASUL DE 12 ORE – DISCUȚIILE SAUDITE NU OFERIT NU OFERITĂ
…………………………..
Det. aici
https://amg-news.com/breaking-russia-demands-ukraine-territory-in-u-s-peace-talks-trump-says-hell-no/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2162
///////////////////////////////////////////
(Ca si intr-o ROMANIE reformata,primenita,birocratia se preda!) TRUMP ANULĂ TAXA PENTRU TOATE ORELE SUPPLIMENTARE – BIROCRATII TIPA, SÂNGERĂRI DE STAT, MUNCITORII CÂȘTIGĂ! VIDEO TREBUIE VEZI! BOOM!
Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Fii informat! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
BOOM! Președintele Trump tocmai a anulat toate taxele pe plata orelor suplimentare – în vigoare imediat. Deep State intră în panică, birocrații urlă, iar muncitorii americani câștigă în sfârșit. Nu mai sunt penalități pentru munca grea. Gata cu furtul deghizat în „impozitare echitabilă”. Acesta este un război economic – iar Trump tocmai a tras primul foc.
Timp de decenii, muncitorii americani au fost prinși într-un paradox întortocheat: cu cât lucrau mai mult, cu atât erau mai pedepsiți. Orele suplimentare nu au fost niciodată o recompensă – a fost o ambuscadă financiară. Lucrați ore suplimentare, iar guvernul a luat o parte mai mare. A fost un furt tăcut introdus în sistem, mascat ca „impozitare echitabilă”. Dar acum, acea șaradă se termina.
Președintele Donald J. Trump a semnat în lege anularea completă a taxelor federale pe plata orelor suplimentare – cu efect imediat. Și chiar așa, milioane de familii americane vor păstra în sfârșit ceea ce a câștigat. Aceasta nu este doar o reformă economică. Este o declarație de război: o lovitură directă a Statului Adânc, a mașinii IRS și a cultului care a avut în primul rând bunăstarea, care a deturnat politica fiscală de generații.
LEGATE: ELON MUSK ȘTERGE 7 MILIOANE DE „NEMURITORI” DE LA SECURITATE SOCIALĂ – BIROCRAȚII TIPA, DOGE NU TREBUIE!
TAXA PREFERATĂ A STATULUI ADIZC TOCÂND A MURIT – ȘI ÎL PIERDE
Impozitarea orelor suplimentare a fost întotdeauna o înșelătorie învăluită în birocrație . În timp ce politicienii au ținut discursuri goale despre „sprijinirea familiilor muncitoare”, ei au structurat în liniște codul fiscal pentru a se asigura că aceleași familii sunt penalizate în clipa în care au îndrăznit să se grăbească mai tare. Logica? Dacă ești dispus să sacrifici timpul cu copiii tăi, somnul, sănătatea ta – guvernul a văzut asta ca pe o oportunitate bonus de a te scufunda mai adânc în portofel .
Aceasta nu a fost o eroare – ci sistemul funcționează exact așa cum a fost proiectat. Impozitarea orelor suplimentare nu a fost niciodată legată de venituri. Era vorba despre control . Controlul asupra muncii. Controlul asupra mobilității. Controlează cine merge înainte și cine rămâne blocat.
Prin eliminarea acestei politici, Trump doar a dărâmat un pilon al acelui control. Birocratii stiu asta. Tehnocrații simt asta. Și mass-media? Deja se luptă pentru rotire.
ACEASTA NU ESTE POLITICĂ — ACEASTA ESTE O MUȘCARE DE PUTEREA POPULISTĂ
Să numim asta cum este: o bombă cu guler albastru . Decizia lui Trump de a elimina taxele pentru orele suplimentare nu este doar o ușurare financiară, ci este o realinie morală . Într-o lume în care lenea a fost subvenționată și efortul pedepsit, această mișcare mută lumina reflectoarelor înapoi acolo unde îi este locul: asupra muncitorului.
Șoferi de camion. Asistentele. Poliţişti. Electricieni. Mame singure care jonglează cu ture duble. Aceștia sunt oamenii care construiesc America în timp real. Și, în sfârșit, cineva la putere spune:
„Nu ar trebui să fii taxat în pământ pentru că faci mai mult.”
Nu este doar politică – este filozofie. Și este revoluționar.
Statutul Adânc vede productivitatea ca pe o amenințare. De ce? Pentru că autosuficiența înseamnă mai puțină dependență. Și mai puțină dependență înseamnă mai puțin control . America lui Trump nu te vrea în genunchi. Te vrea pe picioarele tale – câștigi mai mult, păstrezi mai mult și nu răspunzi nimănui decât propriile tale obiective.
Nu ratați acest lucru: AVERTISMENT: Cercetare științifică – Băutură letală pentru micul dejun care provoacă diabet de tip 2 în milioane!!!
Între timp, în Marea Britanie — DISTOPIA LUI „RACHEL DIN CONTURI”
Acum, fă un pas peste Atlantic pentru a vedea contrariul. Regatul Unit, sub conducerea Labors Rachel Reeves – supranumită „Rachel from Accounts” pentru guvernarea ei rece, în stilul unei foi de calcul – executată în eșec un masterclass de politică. Acolo, munca suplimentară înseamnă să fii impozitat mai greu , în timp ce guvernul cheltuiește 8 milioane de lire sterline pe zi găzduind migran ilegali în hoteluri de lux. Da, tratament de patru stele pentru cei care care au încălcat legea – și majorări de taxe pentru cei care care au respectat-o.
Este o poveste despre două națiuni:
În America lui Trump, efortul este onorat .
În Marea Britanie a lui Reeves, efortul este extorcat .
Cine este pedepsit? Tipul care face o tură dublă la fabrică. Cine este recompensat? Migrantul a zburat, a hrănit, sa îmbrăcat și sa adăpostit pe cheltuiala dumneavoastră – totul în numele „incluziunii”. Dacă aceasta este includere, clasa muncitoare ar dori să fie exclusă, vă rog.
MAHA! FĂ AMERICA SĂNĂTOASĂ DIN NOU: RETRAGIREA ACASA | CUM îți reînnoiești CELULELE ÎN 7 ZILE
SISTEMUL NU A FOST DEFINIT – A FOST CONSTRUIT AȘA
Să renunțăm la narațiunea „sistemului spart”. Vechiul sistem fiscal nu a fost niciodată rupt – a fost conceput cu grijă de Statutul Adanc pentru a funcționa ta . Straturi de deduceri complexe, paranteze schimbătoare, penalități deghizate în stimulente – toate acestea concepute pentru a menține oamenii care lucrează abia pe linia de plutire și distrași ferm.
Eliminarea taxelor pentru orele suplimentare face mai mult decât să plătească un salariu. Expune mașinile din spatele perdelei . Le arată oamenii că bogăția a fost întotdeauna posibilă – pur și simplu nu li sa permis niciodată să o acceseze. Li sa spus să se stabilească. Să taci. Pentru a lăsa sistemul „să are grijă de ei”.
Acum? Minciuna aceea se prăbușește. Trump nu a schimbat doar o regulă fiscală, ci a detonat o înșelăciune de zeci de ani.
DE ASEMENEA: Creștere explozivă a abundenței pineale: dezlănțuiți-vă viziunea interioară cu Formula de activare a celui de-al treilea ochi 2025 — Secretul principal al fostului om de știință CIA!
PSIHOLOGIA PUTERII — DE CE ELITA URĂ ASTA
De ce o politică care permite lucrătorilor să-și păstreze mai mult din propriile câștiguri o înnebunește pe elita? Pentru că această schimbare amenință lesa psihologică care menține ascultătoare clasa de mijloc și de jos. Măcinarea trebuia să te epuizeze, nu să te îmbogățească. Erai menit să urmărești, nu să prinzi.
Făcând orele suplimentare să plătească fără impozite, Trump nu ia ajutat doar financiar pe americanii care lucrează, ci a restabilit un sentiment de dreptate , de proprietate, de demnitate. Asta sperie elita mai mult decât orice protest, alegere sau tweet viral ar putea vreodată. Pentru că o populație care se simte împuternicită este o populație care nu cerșește .
Acesta este motivul pentru care se topesc pe panourile TV. De ce think tank-urile îl numesc „populism periculos”. De ce șefii de sindicat intra în panică în liniște. Trump doar le-a dat oamenilor un gust de putere – și odată ce o ai, nu o mai dai înapoi.
RUPARĂ! Dezvăluirea marii acoperiri: dezvăluirea cauzelor ascunse ale HBP (hiperplazie benignă de prostată) care afectează milioane de bărbați
CUVINTUL FINAL: ATU, CIOOCANUL — SISTEMUL, CUIEUL
Asta nu este politică. Aceasta este o socoteală.
Trump nu a cerut permisiunea. Nu a condus-o prin comisii sau paneluri. A văzut o nedreptate și a zdrobit-o.
Deep State a numit-o „pierdere de venituri”.
Îi spunem libertatea câștigată .
Acum, milioane de americani vor trece după o tură de 12 ore și vor păstra fiecare cent în plus pe care l-au câștigat . Fără deduceri. Nicio pedeapsă. Fără scuze.
Aceasta este doctrina Trump: recompensați muncitorii. Expune paraziții. Ardeți sistemul birocratic,corupt…
https://amg-news.com/breaking-trump-cancels-tax-on-all-overtime-bureaucrats-scream-deep-state-bleeds-workers-win-must-see-video-boom/
//////////////////////////////////////////
Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’!
Afacerea lui Marinescu, verificată de mai multe ori în ultimii 5 ani de inspectorii ITM Sibiu
Cristian Mihai Marinescu
Situaţie ingrată pentru un fost secretar de stat cu strânse legături la Constanţa! În ultimii 5 ani, afacerile lui Cristian Mihai Marinescu au fost vizitate în mai multe rânduri de Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar de fiecare dată acesta a fost sancţionat. De fiecare dată însă, Marinescu a reacţionat, dând în judecată ITM. A obţinut în instanţă anularea unor amenzi, iar la ultimul control a decis că este cazul să facă mai mult: a lansat o serie de acuzaţii, printre care şi aceea că verificările se fac “cu dedicaţie”, în timp ce unele firme nu sunt niciodată “deranjate”, beneficiind de un soi de “protecţie”.Cristian Mihai Marinescu a fost secretar general adjunct în Ministerul Transporturilor, membru al Consiliului de Administraţie la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, membru în C.A. la Autoritatea Rutieră Română (ARR), membru în CA la CERONAV Constanţa, preşedintele comisiei de privatizare din cadrul Administraţiei Canalelor Navigabile SA Constanţa, preşedintele AGA de la CFR SA, preşedintele AGA de la GEI Palat CFR SA, preşedinte AGA la Telecomunicaţii CFR şi membru AGA la Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu. Aşadar, are conexiuni la Constanţa, însă povestea controalelor “cu dedicaţie” au loc la Complexul turistic Păltiniş, acolo unde inspectorii ITM Sibiu au efectuat mai multe controale, în ultimii 5 ani……………..
Det. Aici
https://www.replicaonline.ro/un-fost-secretar-de-stat-lanseaza-acuzatii-grave-se-fac-controale-cu-dedicatie-anumite-firme-au-protectie-402001#google_vignette
/////////////////////////////////////////
Privatizarea deconspirarii
De Tia Serbanescu
Vestea ca Saddam Hussein a fost condamnat (in primul proces) la moarte prin spanzurare a starnit valva dar si critici cu privire la derularea procesului la sfarsitul caruia fostul dictator si-ar fi dorit un pluton de executie in locul umilitoarei spanzuratori. Acum Saddam are aceeasi sentinta cu Munaf al nostru, daca-i putem spune asa. Judecat la Bucuresti, Munaf avea toate sansele sa scape cu fuga precum Hayssam despre care dl Blaga si sefii politiei au aflat abia acum ca acesta avea pasaport fals cu nume romanesc. Si cum sa fi stiut cand o parte din ei se regasesc in corespondenta lui Hayssam si in evidenta PSD? Barna din ochii PSD nu l-a impiedicat pe dl Geoana sa observe ca dnii Berceanu si Videanu -continua sa fure- de la Transporturi si Primarie si sa se aleaga cu un proces din partea celor doi. Dl Geoana l-a contrazis astfel pe colegul sau Vanghelie care tocmai constatase ca -hotii- din Alianta nu stiu -nici sa fure, nici sa conduca- in timp ce dl Madalin Voicu e de parere ca nici dl Geoana nu stie sa conduca: -PSD e condus de Andreea Marin-. Surpriza este insa ca si PSD si celelalte partide sunt conduse de persoane care tocmai fac audienta mare prin propriile dosare. Fost sef in DIE, dl Liviu Turcu (care a defectat in *89 fugind in SUA) a adresat o adevarata provocare CNSAS in privinta deconspirarii Securitatii furnizand o lista -deloc exhaustiva- cu politicieni de prim rang carora le indica si arhivele de provenienta. Dl Turcu este si autorul dezvaluirii privindu-l pe dl Vosganian – dar cum aici puteam banui un conflict istoric intre turci si armeni, noua lista cuprinde crema scenei romanesti (Nastase, Melescanu, Hrebenciuc, Radu Vasile, Serban Mihailescu, Cosea, Ilie Sarbu, Gelu Voican). Mai putin PD si UDMR, ghici de ce? Ce-i drept, ascensiunea -listelor- dupa revolutie (pe care meritele n-au acoperit-o mai deloc) si imbogatirea lor exagerata sugerau ceva suspect, de unde si zicala ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla un dosar ars sau secretizat. Cat si ce se va confirma din dezvaluirile dlui Turcu, ramane sa vedem. Cert este ca acum centrele de deconspirare s-au diversificat iar daca CNSAS nu va reactiona rapid si corect, risca sa piarda si monopolul, si competitia. Deie Domnul ca privatizarea deconspirarii si reselectarea listelor politice si economice (pentru banii UE) sa se produca mai pasnic decat la revolutie si mai putin corupt decat privatizarea economiei – mai ales ca autorii sunt din aceeasi stirpe.
Privatizarea deconspirarii
////////////////////////////////////////////
(Orice tara cladita pe coruptie,minciuna,hotie etc devine desertaciune si…) Oltchim, iertat de datorii si vandut cu dedicatie
Guvernul renunta la licitatie si vrea sa vanda Oltchim unui investitor strategic, dupa stergerea datoriilor catre stat. Combinatul va fi repornit in doua saptamani. Seful OPSPI, Remus Vulpescu a demisionat, iar Dan Diaconescu este cercetat penal.
Dupa ce a anulat licitatia castigata, dar neachitata de Dan Diaconescu, premierul Victor Ponta incearca sa obtina o „dispensa” de la FMI. El vrea sa vanda combinatul valcean catre un investitor strategic, prin negociere directa, nu prin licitatie deschisa.
Ministrul Florin Georgescu este artizanul planului de salvare al combinatului Olcthim
Una dintre firmele „in carti” ar putea fi TISE, companie energetica ruseasca interesata si agreata de autoritatile de la Bucuresti pentru preluarea Oltchim. Planul de salvare a combinatului a fost initiat de ministrul Finantelor, Florin Georgescu, in colaborare cu ministrul Economie, Daniel Chitoiu. Autoritatile au in vedere sa ceara investitorului asumarea datoriilor Oltchim (altele decat cele catre AVAS), pastrarea locurilor de munca, realizarea investitiilor si derularea negocierilor pentru preluarea Arpechim. Ponta sustine ca problema datoriilor Oltchim catre AVAS va trebui rezolvata (prin stergere, tranformare in actiuni etc.) inainte de negocierile cu investitorul strategic.
Promisiuni, decizii, cercetari
Noul director al Oltchim, Mihai Balan, a promis angajatilor ca, in doua saptamani, productia va fi reluata si va incepe plata salariilor restante. Pe de alta parte, in urma scandalului iscat in jurul licitatiei adjudecate dar neplatite, seful Oficiului Privatizarii, Remus Vulpescu, a demisionat ieri, iar Dan Diaconescu este cercetat penal pentru inselaciune.
https://www.national.ro/news/oltchim-iertat-de-datorii-si-vandut-cu-dedicatie-198007.html/
///////////////////////////////////////////
(Sa nu uitam niciodata cum au fost rasplatiti justitiarii cu pensii speciale…) Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului
Elena Udrea, Dan Voiculescu, fostului procuror-şef al DIICOT Alina Bica,fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, Nicuşor Constantinescu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, sunt principalele persoane care ar avea de câştigat de pe urma celor două ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificările aduse Codurilor penale şi asta pentru că, în funcţie de caz, aceştia ar putea ieşi din închisoare sau ar putea cere închiderea dosarelor. În plus, multe probe ar fi eliminate automat, vizate în primul rând fiind denunţurile.În cazul în care s-ar aplica noile preveri, Dan Voiculescu ar beneficia de o reducere a pedepsei la jumătate pe motiv că are peste 60 de ani. Din pedeapsa de 10 ani de închisoare primită pentru privatizarea frauduloasă a ICA ar rămâne cinci ani, din care ar trebui să facă o treime, având în vedere vârstă înaintată. Cum Voiculescu a executat deja 29 de luni de închisoare, ar însemna că fracţia propusă pentru liberarea din arest s-a împlinit în urmă cu nouă luni şi ar trebui pus deîndată în libertate. În plus, el nu ar mai trebui să achite prejudiciul.
Un alt personaj celebru care ar beneficia de aceste ordonanţe ale Guvernului Grindeanu este Nicuşor Constantinescu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, condamnat la cinci ani de închisoare în dosarul finanţării Centrului Militar Constanţa. Pe lângă înjumătăţirea pedepsei, pe motiv de boală, acesta ar putea cere anularea mai multor probe din celelalte dosare pe care le are pe rol deoarece, potrivit ordonanţei, abuzul în serviciu poate fi cercetat doar dacă există o plângere prealabilă a părţii vătămate. Consiliul Judeţean Constanţa nu s-a constituit parte civilă după ce DNA a constatat o pagubă de opt milioane de lei în dosarul finanţării nerambursabile din fonduri publice către diverse asociaţii şi fundaţii, dosar în care Constantinescu a fost trimis în judecată în aprilie 2015.
citeşte continuarea aici http://www.news.ro/justitie/condamnati-si-inculpati-de-top-care-ar-scapa-de-pedepse-si-procese-daca-s-ar-aplica-ordonantele-guvernului-grindeanu-1922404918002017012216551143
https://republikanews.ro/ordonanta-cu-dedicatie-condamnati-si-inculpati-de-top-care-ar-putea-scapa-basma-curata-daca-s-ar-aplica-ordonantele-guvernului/
/////////////////////////////////////////////
(Pentru a afla cum a devenit PeSeDia-burghezie globalista,nu uitati de…) ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație
Ce spune generalul Ben Hodges despre alegerile din România și influența rusă
Reacția lui Marcel Ciolacu după decizia SUA privind suspendarea programului Visa Waiver.
Ce modificări anunță MAE
Avertismentul generalului Ben Hodges: Dacă Ucraina cade, rușii vor bate la ușa României
Burduja, despre începerea forajului în Neptun Deep: Va însemna dublarea producției de gaz românesc Rusia acuză România de „acțiuni ostile”.
„Autoritățile române au pus la dispoziția teroriștilor o platformă pentru a lansa provocări”
Scandal pentru depunerea unei declarații, în Constanța.
Motivul pentru care mii de oameni stau cu orele la coadă Răsadurile de primăvară au ajuns pe tarabe, în piețe. Care sunt cele mai căutate soiuri de roșii
„M-am simțit rău”. Tuberculoza face mii de victime în România
Se nasc tot mai puțini copii. Comuna din România în care au venit pe lume doar doi copii în ultimii trei ani
Sunt 15 ani de când statul a privatizat, pe bani puțini, singura rafinărie a României de la Marea Neagră și tot atâția de când a convenit cu noii proprietari că i se va plăti o datorie de peste 600 de milioane de dolari. Dinu Patriciu: N-a fost deloc imorală, a fost o operaţiune comercială. Petromidia l-a urcat pe Dinu Patriciu în topul miliardarilor, a trecut apoi în portofoliul companiei de stat kazahe, KazMunayGas, dar la bugetul de stat, în contul datoriei istorice nu au ajuns decât 70 de milioane de dolari. Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International: Astăzi, nu avem niciun fel de datorie faţă de statul român. Așa s-au făcut, în România, legile: cu guverne care au favorizat companii private în detrimentul statului și parlamentari care cer comisii de anchetă după ce ei înşişi au votat derogări care au evaporat datoriile. Constantin Niţă, fost ministru al Energiei: Nu. Deci se face o mare confuzie. Zece guverne au stat la masă, în ultimii 15 ani, cu Rompetrol. Unele au pierdut bani, altele timp. Emil Boc, fost premier al României: Ce a ținut de noi, în Guvern, am făcut. Guvernul Ponta pierde însă în prezent singura șansă de a mai obține integral cele 690 de milioane de dolari.
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-petromidia-privatizare-cu-dedicatie-426139
///////////////////////////////////////////
JD Vance: Obiectivul globalizării nu a fost reducerea inegalităților, ci, dimpotrivă, menținerea lor
Dependența de munca ieftină din afaceri externe a dăunat inovației în Statele Unite și a permis țărilor rivale să ajungă din urmă, a susținut marți vicepreședintele american JD Vance într-un discurs despre politica economică a președintelui Donald Trump, scrie Asia Nikkei
Dependența de munca ieftină din afaceri externe a dăunat inovației în Statele Unite și a permis țărilor rivale să ajungă din urmă, a susținut marți vicepreședintele american JD Vance într-un discurs despre politica economică a președintelui Donald Trump.
Vance a spus că administrațiile americane trecute aveau „două concepte greșite” despre globalizare – credința că designul și fabricarea pot fi separate și că munca ieftină este benefică.
„Ideea globalizării era că țările bogate vor avansa pe lanțul valoric, în timp ce țările sărace vor face lucrurile mai simple”, a declarat Vance la conferința American Dynamism de la Washington, organizată de firma de capital de risc Andreessen Horowitz.El a citat exemplul iPhone-ului Apple, care este proiectat în Cupertino, California, dar produs în locații precum orașul chinezesc Shenzhen. Globalizarea presupunea că, dacă economiile avansate, cum ar fi Statele Unite, pierd locuri de muncă în producție, muncitorii lor vor învăța să proiecteze sau să învețe să programeze și vor continua să prospere.
„Cred că am greșit”, a spus Vance. „Se pare că regiunile care se ocupă cu fabricarea devin extrem de bune în proiectarea lucrurilor.”
Pe măsură ce țările de vârf împărtășeau proprietăți intelectuale, cele mai bune practici și chiar angajați critici, devenea ușor pentru țările de la capătul inferior al lanțului valoric să ajungă din urmă, a spus el, considerând că a fost o greșeală să presupunem că „alte națiuni ne vor rămâne întotdeauna în urmă pe lanțul valoric.”
Discursul lui Vance a venit în contextul în care administrația Trump plănuiește taxe reciproce în încercarea de a corecta ceea ce președintele numește relații comerciale neloiale.
Căutarea de către corporații a costurilor reduse cu forța de muncă face parte din problemă, a spus Vance.
„Munca ieftină este fundamental o cârjă și este o cârjă care inhibă inovația. Aș putea chiar să spun că este un drog de care firmele americane au capatat dependența”, a spus vicepreședintele.
Mai degrabă decât să investească în inovație, companiile au găsit mai convenabil să externalizeze fabricile în economii cu muncă mai ieftină sau să importe forță de muncă ieftină prin imigrație pentru a produce lucruri, a spus el.
„Dacă te uiți în aproape fiecare țară, de la Canada la Marea Britanie, care a importat cantități mari de muncă ieftină, vezi stagnarea productivității”, a spus Vance.
El a declarat că strategia administrației Trump este să reorganizeze regimul comercial și de taxe vamale din Washington pentru a aduce locuri de muncă înapoi în Statele Unite. Președintele este „foarte serios” în această privință, a spus el.
Vance a spus că Trump abordează imigrația ilegală în parte pentru că „știe că munca ieftină nu poate fi folosită ca un substitut pentru câștigurile de productivitate care vin odată cu inovația economică.”
Deși discursul a fost destinat să traseze drumul administrației pentru economie, a fost și o încercare de a construi punți între două forțe concurente din Partidul Republican, pe care Vance le-a numit „tehnologi optimisti” și „dreapta populistă.”
El s-a descris ca fiind „un mândru membru al ambelor triburi.”
Populiștii, conduși de fostul consilier al Casei Albe Steve Bannon, au atacat influența tot mai mare a titanilor tehnologici precum CEO-ul Tesla, Elon Musk, criticându-l pe acesta din urmă pentru că încearcă să stabilească un „feudalism tehnologic la scară globală.”Un subiect deosebit de controversat este problema vizei H-1B, care permite companiilor să aducă lucrători foarte calificați în Statele Unite. Bannon a spus că viza H-1B permite companiilor tehnologice să aducă muncă ieftină din străinătate în dauna muncitorilor americani.
În discursul său de marți, Vance a spus că tehnologia – în special inteligența artificială – va îmbunătăți mai degrabă decât va înlocui valoarea muncii.
El a respins ideea că persoanele orientate spre tehnologie și populiștii vor ajunge în conflict.
Când au apărut bancomatele în anii ’70, oamenii se temeau că casierii bancari își vor pierde locurile de muncă, a spus Vance. Însă băncile au devenit mai productive, iar mai mulți oameni lucrează astăzi în serviciul clienți în sectorul financiar decât atunci când a fost creat bancomatul, a adăugat el.
„Inovația este cheia pentru a câștiga competiția globală în domeniul producției,” a spus Vance, spunând mulțimii că Statele Unite sunt „pe punctul” unei mari reveniri industriale.
Obiectivul globalizării nu a fost reducerea inegalităților globale, ci, dimpotrivă, menținerea lor
Discursul lui JD Vance a provocat reactii pe retelele de socializare, antreprenorul Bertrand Arnaud a scris pe X ca raspunsul lui Vance a a explica 90% din politica externă a SUA: gândirea colonială este încă vie și prezentă, iar schimbarea de strategie a Americii din ultimii ani – de la fostul „Consens de la Washington” al piețelor „libere” către o încercare mult mai evidentă de a limita și restricționa dezvoltarea Chinei – provine exact din această mentalitate.
„Acesta este, de fapt, un răspuns extraordinar din partea unui vicepreședinte al SUA: https://x.com/OopsGuess/status/1902396228404674853/video/1
Vance explică faptul că „ideea globalizării era că țările bogate ar avansa mai sus pe lanțul valoric, în timp ce țările sărace ar produce lucrurile mai simple.”
Dar el deplânge faptul că lucrurile nu au funcționat chiar așa: după cum explică, s-a dovedit că țările sărace (în special China) nu au vrut să rămână doar o forță de muncă ieftină pentru totdeauna și au început să urce ele însele pe lanțul valoric. Acesta este motivul pentru care, potrivit lui, globalizarea a fost un eșec.Cu alte cuvinte, obiectivul globalizării nu a fost reducerea inegalităților globale, ci, dimpotrivă, menținerea lor, instituirea unui sistem de ierarhie economică permanentă în care țările bogate și-ar păstra controlul asupra sectoarelor cele mai profitabile, relegând țările sărace la o subordonare perpetuă în producția de valoare mai scăzută.
Acesta este, practic, tot ce trebuie să știi pentru a explica 90% din politica externă a SUA din ultimii ani: gândirea colonială este încă vie și prezentă, iar schimbarea de strategie a Americii din ultimii ani – de la fostul „Consens de la Washington” al piețelor „libere” către o încercare mult mai evidentă de a limita și restricționa dezvoltarea Chinei – provine exact din această mentalitate.De la controalele asupra exporturilor de semiconductori la restricțiile privind investițiile, aceste politici nu sunt despre „securitatea națională” în vreun sens autentic – ele sunt despre încercarea de a păstra o ordine economică globală în care, simplu spus, națiunile mai sărace își cunosc locul atribuit și rămân acolo. În esență, aceasta este „amenințarea Chinei”: o Chină care a ieșit din banda economică ce i-a fost asignată de Occident.
Este profund ironic când te gândești la asta: un joc global presupus a „răspândi principiile pieței” în lume este abandonat tocmai pentru că a funcționat prea bine. Când China a reușit mai bine decât se aștepta, răspunsul nu a fost să se celebreze validarea eficacității jocului, ci să i se schimbe regulile. Tocmai pentru că adevăratul joc nedeclarat – dar acum clar afirmat de vicepreședintele SUA – era menținerea inegalității globale, nu eliminarea ei.
În concluzie, în cazul în care nu primiseră încă mesajul, aceasta transmite un semnal foarte clar lumii în curs de dezvoltare: dezvoltarea economică va necesita confruntarea cu o ordine economică dominată de SUA, care vede progresul lor ca pe o amenințare, nu ca pe un succes. Ceea ce, în mod ironic, face ca vorbele lui Vance să accelereze tocmai redistribuirea puterii economice globale pe care o deplânge, împingând mai multe națiuni să recunoască faptul că o dezvoltare autentică necesită independență strategică față de un sistem menit să le țină pe loc.”
a scris pe X Arnaud Bertrand
https://mariustuca.ro/externe/jd-vance-obiectivul-globalizarii-nu-a-fost-reducerea-inegalitatilor-ci-dimpotriva-mentinerea-lor-74241.html
/////////////////////////////////////////////////
Europa a fost ajutata de (America a injectat binete in Europa,dar inima ei s-a alipit de porno-sodomie,minciunie,idolatrie- NEO-BABILONIE si…) JD Vance: Europa este în pericol de sinucidere civilizațională
„Europa este în pericol de sinucidere civilizațională – refuză să-și controleze granițele și suprimă libertatea de exprimare a cetățenilor săi. Vreau să prospere și să rămână un aliat important, dar asta înseamnă să-și respecte propriul popor și suveranitatea și nu putem face asta pentru ea”, a spus vicepresedintele american JD Vance într-un interviu pentru Fox News
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat pentru Fox News că țările europene riscă să „o sinucidere civilizațională”, fiind incapabile să-și controleze granițele și limitând libertatea de exprimare a cetățenilor lor.
Vance a spus că multe țări europene sunt „incapabile sau nu doresc să-și controleze granițele”. Cu toate acestea, el a adăugat că mulți dintre ei acum „încearcă să corecteze asta”, ceea ce el a numit „un lucru bun”. El a criticat, de asemenea, țările europene pentru că au început să „limiteze libertatea de exprimare a cetățenilor lor” și le-a împiedicat să protesteze împotriva a ceea ce el a numit „invazia frontierei care l-a ales pe Donald Trump și un număr de lideri europeni”.Vicepreședintele a declarat că își dorește ca „Europa să prospere” și să „devină un aliat important”, dar asta va cere să-și respecte poporul și suveranitatea, adăugând că „America nu poate face această treabă pentru ei”.„Europa este amenințată de o sinucidere a civilizației. Ei fie nu pot, fie nu doresc să-și controleze granițele. Ceea ce vedem acum, încercările lor de a contracara acest lucru, este un lucru bun, este pasul potrivit. Dar vedeți și cum încep să restricționeze libertatea de exprimare a propriilor cetățeni, chiar și atunci când acești cetățeni protestează împotriva unor lucruri precum invazia frontierei. Tocmai astfel de sentimente de protest au dus la alegerea lui Donald Trump și a unui număr de lideri europeni”, a menționat Vance.
„Dacă ai o țară precum Germania și imigranții vin din alte țări care sunt complet incompatibile cu Germania, Germania se va sinucide”, a spus el, deși a adăugat: „Sper să nu se întâmple asta, deoarece iubesc Germania și vreau ca ea să prospere” a spus Vance
https://mariustuca.ro/externe/jd-vance-europa-este-in-pericol-de-sinucidere-civilizationala-74191.html
//////////////////////////////////////////////////
(Asa se-ntrupeaza burghezia globalie!) 22.000 de euro pe lună – salariul baronului PSD de la Antibiotice Iași. Și-a angajat și nevasta, și fiul la compania de stat
De
Robert Mateescu
Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iași, companie cu capital majoritar de stat, are un salariu lunar de peste 22.000 de euro, dezvăluie producătorul de film și activistul civic Valeriu Nicolae. Nani și-a angajat în cadrul companiei și soția, și fiul.Acționarul majoritar la Antibiotice Iași este statul român, prin Ministerul Sănătății, care deține 53% din acțiunile companiei. Societatea este condusă de Ioan Nani, ale cărui venituri depășesc 22.000 de euro pe lună.
Nepotismul și-a făcut și el loc: Ioan Nani și-a angajat la Antibiotice Iași și soția (Gabriela Nani), și fiul (Tudor Nani).
Ioan Nani se află în fruntea Antibiotice Iași de 26 de ani. În 1994 deja director financiar al companiei, iar din 1998 a devenit director general.
Ioan Nani a fost candidat PSD la alegerile parlamentare 2008. E singura sa asociere politică, chiar dacă Nani a rezistat la șefia Antbiotice sub toate guvernările.
Cei care-l cunosc spun că e un bun manager, ținând în piață o companie de stat, în timp ce alte asemenea companii au fost falimentate.Dar salariul – fie el și al unui manager performant – este nesimțit de mare pentru o companie de stat. Iar faptul că și-a angajat și nevasta, și fiul la firma condusă de el este de-a dreptul descalificant.
Dezvăluirea lui Valeriu Nicolae
„Șeful de la Antibiotice Iași trăiește doar din salariu. Și el, și nevasta domniei sale lucrează tot la Antibiotice Iași. În 2009, și copilul tot acolo, că doar statul e ca o familie mai mare. Domnul Nani a făcut 1.280.542 lei de la statul nostru cel bun, care este acționar principal. Adică vreo 22.200 de euro pe lună.Alexandrescu Dan Octavian este cel mai prost plătit dintre cei din Consiliul de Administrație de la Antibiotice S.A. Mare șef la PSD Urziceni, ajunge în 2017 la ministerul cel mai sănătos din lume. A făcut «doar» 4.500 de euro pe lună din salarii și indemnizația de la Antibiotice SA.
Remarcabilă este, totuși creșterea afacerilor doamnei Alexandrescu. Înainte de funcția cea minunată a soțului, câștigul anual al domniei sale a fost de 37.669 de lei. Trei ani mai târziu, afacerea a crescut de vreo 7 ori, așa că venitul familiei s-a dus la mult la peste 100.000 de euro pe an.
Vrednici sunt.”
CITIȚI ȘI:
* Bruta penală Ilie Năstase și-a snopit în bătaie cea de-a cincea soție. Femeia, terorizată, a fugit de-acasă și a sunat la 112
* Beizadeaua lui Bădălău petrece în Dubai cu Bianca Drăgușanu, „transferată” de la interlopul Alex Bodi. Soția îl aștepta la o ședință de consiliere parentală. Ei au doi copii și se află în proces de divorț
* SCANDALOS! Prețuri la cantina Parlamentului: ciorbă – 2,7 lei, ficăței soté – 3,4 lei, file de șalău – 5,5 lei, piept de pui la grătar – 4,5 lei, ceafă de porc la grătar – 5,8 lei
* Anchetă la Jandarmerie: garda personală dată de PSD lui Cumpănașu în 2019 ne-a costat 400.000 de lei
* Minoră: „Cumpănașu mi-a propus să facem sex în trei, cu soția lui. «S-o vezi dezbrăcată, e super fit!»”
* VIDEO. Abjectul Cumpănașu despre profesoare: „La 14-15 ani făceau sex cu mine prin toaletă. Nu mai vorbesc de liceu…”. Toate astea le povestește elevilor, prin TikTok
* Soția lui Cataramă, chirurg plastician, zice că vaccinul rusesc și cele chinezești „sunt mai bune decât Pfizer și Moderna”!
* Elena Udrea a luat Covidu’ exact cu o zi înaintea ultimului termen din procesul de corupție!
* Ion Cristoiu naște pui vii: cică Grigore Cartianu a criticat „Revelionul lui Garcea” ca să vină el șef la TVR!
* „New York Times”: După ce și-a grațiat cuscrul, Trump ia în calcul să se grațieze și pe el, dar și cei 3 copii ai săi!
https://ziaristii.com/22-000-de-euro-pe-luna-salariul-baronului-psd-de-la-antibiotice-iasi-si-angajat-si-nevasta-si-fiul-la-compania-de-stat/
///////////////////////////////////////////////////
(Precum in Romania vaduvita de un MINISTRU (NE)KENEEDYAN si in AMERICA –sanatatea este otravita nu doar cu vaccinuri facatoare de miliardari…) RFK JR. ȘI ELON MUSK DECLARĂ RĂZBOI FRAUDEI HHS: „ELIMMINĂM CORUPȚIA DIN INTERIOR” – UN VIDEO TREBUIE VAZIT!
…………………………………………………………………..
…
Hidra birocratică: 40 de departament care funcționează în izolare
Poate mai deranjant decât balonarea financiară este haosul administrativ expus de Kennedy. Conform analizelor interne, HHS operează în prezent cu nu mai puțin de 40 de departamente de comunicații separate, 40 de birouri de servicii, 40 de divizii IT și 40 de unități de HR separate – fiecare funcționând aproape izolat, fără coordonare sau supraveghere semnificativă.Aceasta nu este complexitate născută din necesitate. Este o redundanță concepută , o forțăreață a fragmentării menite să ascundă responsabilitatea și să perpetueze ineficiența . În cuvintele lui Kennedy, aceste unități „nu vorbesc între ele” și, ca urmare, dolarii contribuabililor se pierd într-un labirint de duplicare internă și justificare circulară.O astfel de structură nu doar irosește bani, ci protejează corupția . creează o cortină de fum birocratică în spatele căreia contractă pot fi canalizate, responsabilitatea evitată și abuzul sistemic normalizat.
……………………………………………………………………
Ultimul cuvânt: Revoluția este liniștită, dar se întâmplă
Kennedy nu a declarat război sistemul cu retorică. El a declarat război prin acțiune – audituri de date, reorganizări structurale și transparență radicală.
Cu Elon Musk alături și o rețea pricepută în tehnologie care contestă status quo-ul din interior, cel mai corupt colț al statului administrativ american este în sfârșitul târât în lumină . Nu este vorba despre politica de partid sau dezbateri politice. Este vorba despre spargerea unei mașini care a fost concepută să se hrănească singură în timp ce lasă oamenii să sufere.Sistemul de sănătate ar trebui să se vindece. HHS, sub Biden, a hemoragiat . Acum, sub RFK Jr., este forțat să intre în operație – și de data aceasta, bisturiile sunt ascuțite, digitale și în mâinile potrivite.
Det. aici
////////////////////////////////////////////////////
(Si deputatul rozaliu, tovarasul lui Adrian Nastase ori Oprisan al Vranceoaiei calca pe cadavre…) „Regele asfaltului din Vrancea”, fost deputat PSD, a împușcat în cap un om la vânătoare. L-a confundat cu un mistreţ
Elena Marinescu
Un fost deputat PSD este anchetat, după ce, în timpul unei partide de vânătoare la mistreţi, a împușcat mortal în cap un bărbat de 40 de ani, care se afla în fondul forestier la adunat de lemne uscate.
Incidentul s-a produs vineri, într-o pădure din zona localității Verdea, comuna Răcoasa, din judeţul Vrancea, iar cel care a sunat la 112 este chiar fostul parlamentar, omul de afaceri vrâncean Victor Roman, în prezent președintele PUSL Vrancea.Potrivit unui comunicat transmis de Biroul de presă al Poliţiei, acesta a sunat vineri după-amiaza la 112. „La ora 17:17, dispeceratul a fost sesizat la 112 de către un bărbat cu privire la faptul că în timp ce se afla la o partidă de vânătoare de mistreți, pentru care exista autorizație, în comuna Răcoasa, sat Verdea, a împușcat mortal, din greșeală, cu o armă de vânătoare, un bărbat”.
Cazul este cercetat de polițiști sub coordonarea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, într-un dosar pornit pentru acuzaţia de ucidere din culpă.Conform vrancea24.ro, vânătoarea a fost organizată legal de Victor Roman, pe un fond de vânătoare aflat în administrarea sa, într-o zonă greu accesibilă, iar victima a fost împuşcată în cap de fostul parlamentar, care l-ar fi confundat cu un mistreţ. Victima se întorsese recent din diaspora şi a lăsat în urmă o familie cu trei copii minori, scrie adevarul.ro.Victor Roman este un cunoscut om de afaceri din Vrancea. A fost consilier județean, vicepreședinte și deputat PSD între 2012 și 2016 şi și-a încheiat mandatul înainte de termen, din cauză de incompatibilitate, pierzând definitiv procesul cu Agenţia Naţională de Integritate, pentru că într-o perioadă a deţinut simultan şi calitatea de deputat şi cea de administrator de firmă.Roman are afaceri în județele Vrancea și Bacău, fiind profilat pe asfaltări de drumuri și deszăpeziri. În 2024 el a devenit preşedinte PUSL Vrancea, din partea căruia a candidat la funcția de președinte al Consiliului Județean, la alegerile locale din 9 iunie.
https://www.ebihoreanul.ro/stiri/regele-asfaltului-din-vrancea-fost-deputat-psd-a-impuscat-in-cap-un-om-la-vanatoare-l-a-confundat-cu-un-mistret-191157.html
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Va invit sa va ospatati si din truda altor colegi , pentru care nu suntem vrednici, sa le rasplatim riscul de a vesnici efemerul…
Maxime: Antoine de Saint-Exupery
https://www.youtube.com/watch?v=O6F0NOe0WH4
https://www.europafm.ro/pacienta-arsa-in-timpul-unei-operatii-la-spitalul-floreasca/
http://hoptop.net/cand-mita-este-mai-presus-de-lege-iar-mafia-este-in-floare?fbclid=IwAR0c2-YKDVClz0b8wQa8CLX8YCgQz782jRPvhAcRtDKlA1J1XxHV3Tc9kpg
https://www.aktual24.ro/imensul-domeniu-de-baroneasa-al-sorinei-pintea-pensionarii-psd-sunt-fericiti-pintea-se-intoarce-la-o-casa-cat-zece-de-ale-lor-video/?fbclid=IwAR174vrk-IrtNwKMJvXKDfkgtz3FOBWC6D7xFGmU7Io0WaxqncGRqaUCyow
https://trezireazi.com/2020/02/12/pace-intr-o-lume-tulburata-bucuresti-16-februarie/
Inchisori https://www.youtube.com/watch?v=StEFtBFtxFw
Sursa martiri
http://www.memorialsighet.ro/in-memoriam-vasile-paraschiv-3-aprilie-1928-4-februarie-2011/?fbclid=IwAR37zu5mpGlMKFffG8ua6VO5DBvwN74O14grbWYCPK2-B-SJUzufLqTZAAs
Tortura= http://www.memorialsighet.ro/tortura-pe-intelesul-tuturor-principala-activitate-a-zilei-era-ancheta/
https://www.soundwords.de/ro/ce-este-intoarcerea-la-dumnezeu-7-a11531.html
https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-efeseni-1-a12006.html
https://www.soundwords.de/ro/studiul-epistolei-1-petru-3-a11208.html
https://www.soundwords.de/ro/adunarea-lui-dumnezeu-sau-domnul-isus-este-de-ajuns-pentru-toate-nevoile-a11011.html
https://www.soundwords.de/ro/in-care-adunare-biserica-sa-merg-1-a11730.html
https://www.soundwords.de/ro/proiectul-4d-al-lui-dumnezeu-a11999.html
http://www.escatologie.ro/jm36/index.php/ro/uncategorised/147-legarea-dezlegarea-si-infrangerea-finala-a-lui-satan
https://semnelevremurilor.wordpress.com/tipuri-profetice/templul/
https://www.soundwords.de/ro/pe-cine-cauti-2-a11152.html
https://www.soundwords.de/ro/search.html?q=rugaciunea
Pavel, apostolul neamurilor
Plagiat de 5 stele
https://www.stirilernl.com/peste-200-000-de-copii-din-romania-se-culca-flamanzi-in-fiecare-seara-pentru-ei-ce-facem-dragi-conducatori/?fbclid=IwAR3OvX7cCTdojWqbkIoZu3PbZbYMk_bowteq1-nB8t8nu4hmRtAfQc-W5O0
https://semneletimpului.ro/analize/jocul-cu-diavolul-de-ce-unii-ii-fac-statuie.html
http://www.ziaristionline.ro/2015/11/12/satanismul-muzicii-rock-o-analiza-de-florin-stuparu/
https://magnanews.ro/2020/01/serviciile-secrete-si-drepturile-omului/
http://comori.org/autor/c-h-mackintosh/
http://comori.org/autor/william-kelly/
http://comori.org/noul-testament/efeseni/note-asupra-epistolei-catre-efeseni/
https://ziaristii.com/demonul-comunist-si-generatia-adolescentilor-lui-decembrie-1989/
https://www.metropolitantabernacle.org/romana/Articole
https://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4466/t/fiara-balaurul-si-femeia
http://epochtimes-romania.com/news/originile-intunecate-ale-comunismului-partea-a-doua-din-trei-semintele—267457
…https://www.stareapresei.ro/iliescu-in-sevraj-iicmer-va-investiga-crimele-din-decembrie-1989/
! https://newsromania.eu/seful-curtii-de-conturi-salariu-de-5-300-de-euro-pe-luna-nu-are-nicio-diploma-si-nu-a-urmat-niciun-curs-in-domeniul-economic-financiar-fiscal/?fbclid=IwAR1ESClYrwJVX4KEThDVYq37WOybuv9-uuELgMKYgZKjCLubzWDG2AYUeWA
Richard Wurmbrand – Marx si Satan | Audio Dan Bercian https://www.youtube.com/watch?v=o4iXSJs4fAc&t=3524s
ionel-plesa
https://audio.resursecrestine.ro/predici/index-autori/ionel-plesa/album/set-01—oameni-fara-dumnezeu
poporul rom si-a votat propriul cakalau=ateu https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-l-a-promovat-ceausescu-pe-cel-care-avea-sa-i-devina-calau
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=287636654991483&set=pcb.138982349965786&type=3&theater&ifg=1
https://www.stiridiaspora.ro/codrin-tefanescu-urmarit-penal-intr-un-dosar-de-antaj-i-constituire-de-grup-infractional-organizat_437925.html
https://kmkz.ro/de-ras/sa-dai-lectii-de-morala-unor-doamne-ce-ridica-un-spital-din-donatii-timp-ce-tu-furi-din-banii?fbclid=IwAR0BAMoGj5qS_8rhOn1R76KYWyIdV2SpXaE1wJ-jfa59oyzBmgslufmp6YA
http://comori.org/autor/walter-gschwind/
http://comori.org/adunarea-biserica/adunarea-dumnezeului-cel-viu/iii-ce-este-de-facut-in-situatia-actuala/
http://asapteadimensiune.ro/o-alta-realizare-a-mafiei-psd-iste-combinatul-de-oteluri-speciale-targoviste-taiat-ca-fier-vechi-si-topit.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-a-distrus-mafia-psd-ista-combinatul-siderurgic-sidex-galati.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-a-ramas-snagovul-dupa-1989-cuibusorul-de-nebunii-al-mafiei-psd-iste.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-a-jefuit-ilie-nastase-9-clase-statul-roman-cu-un-milion-de-dolari-prin-intermediul-psd.html
BOR-iia mai mortala decat toata isteria si prostirea preoteasca https://www.g4media.ro/bor-persoanele-suspecte-de-coronavirus-sa-evite-bisericile-sarutarea-icoanelor-iar-impartasania-sa-fie-facuta-cu-lingurite-aduse-de-acasa.html
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/coronavirus-romania-patriarhia-romana-recomanda-evitarea-sarutarii-icoanelor-din-biserica-1267282
https://www.stareapresei.ro/conducerea-tvr-a-cheltuit-abuziv-cam-13-milioane-de-euro/?fbclid=IwAR1j8g8jv_TBBPAK0hm3tltffeYMIPrnvcGs697qqbXYywhm-qlMpZ-KeNI
https://www.stareapresei.ro/firea-despre-pintea-le-am-spus-colegilor-sa-fie-foarte-atenti-cand-primesc-mici-atentii/
https://www.jurnalistii.ro/pichet-mai-coarna-vela-legi-salarii-snppc-hotie-mai/
https://www.lovendal.ro/wp52/usturoiul-e-plin-de-sanatate-da-o-respiratie-urat-mirositoare-e-adevarat-dar-beneficiile-sale-sunt-incredibile/
https://www.aktual24.ro/stratagema-sorinei-pintea-a-esuat-medicii-au-trimis-o-inapoi-in-arest-poate-suporta-conditiile/
https://www.jurnalistii.ro/barometru-europa-fm-pnl-psd-preferinte-electorat-vot/
https://magnanews.ro/2020/02/un-cavaler-al-dreptatii-eurosceptic-vladimir-bukovski/
https://romania.europalibera.org/a/bor-evita%C8%9Bi-bisericiile-%C3%AEmp%C4%83rt%C4%83%C8%99anii-cu-linguri%C8%9Be-de-acas%C4%83-f%C4%83r%C4%83-s%C4%83rutarea-icoanelor/30458354.html
http://inliniedreapta.net/icoane-vs-cai-verzi-pe-pereti-ce-vrea-secularismul-sa-dea-jos-si-ce-ar-putea-sa-puna-in-loc/
http://inliniedreapta.net/stire/ambasadorul-rusiei-intampinat-cu-proteste-la-constanta-plecati-din-crimeea-criminalilor-rusine/
https://magnanews.ro/2020/03/tragedie-sinucidere-in-birou-la-sediul-consiliului-judetean/
http://contramundum.ro/2020/02/28/coronavirusul-si-statul-global/
https://www.soundwords.de/ro/nimicirea-generala-a11127.html
SoundWords
https://www.soundwords.de/ro/impacati-intr-un-trup-a11141.html
https://www.adventist.ro/index/sugestii-de-lectura-idolii-din-preajma-amvonului/
…https://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/674-demolarea-idolilor
https://www.stiridiaspora.ro/marcel-ciolacu-anun-despre-sorina-pintea-este-o-decizie-care-afecteaza-intregul-partid_438057.html
https://www.aktual24.ro/parlamentul-din-iran-lovit-puternic-de-coronavirus-un-numar-mare-de-parlamentari-sunt-infectati/
https://ziarmm.ro/reproducerea-porcilor-pe-cale-de-a-fi-interzisa-in-gospodariile-taranesti-deputatul-durus-usr-nu-i-mai-dati-taranului-peste-cap/
https://www.jurnalistii.ro/cazul-sorinei-pintea-schimba-procedura-incatusarii-de-la-centrele-de-detentie/
https://www.aktual24.ro/linsati-de-televiziunile-penale-politistii-reactioneaza-sa-nu-furam-curent-carmen-dan-colega-sorinei-pintea-a-dispus-masurile-legate-de-incatusare/
http://asapteadimensiune.ro/analiza-dictaturii-comuniste-xxxi.html
http://asapteadimensiune.ro/comunazismul.html
http://asapteadimensiune.ro/in-comunism-sub-teroarea-securitatii-acasa-se-vorbea-in-soapta.html
http://asapteadimensiune.ro/pe-langa-violatorii-din-vaslui-ana-pauker-s-a-nascut-tot-in-vaslui.html
http://asapteadimensiune.ro/o-zi-in-temnitele-comuniste-tratamentul-perfect-pentru-nostalgicii-comunismului.html
http://asapteadimensiune.ro/analiza-dictaturii-comuniste-xxxviii.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-ne-au-ucis-bolsevicii-rusofoni-oamenii-de-stiinta-geniali.html
http://asapteadimensiune.ro/dictatura-comunista-politia-politica-in-roba-ii.html
http://asapteadimensiune.ro/de-ce-jigodia-socialista-c-p-tariceanu-trebuie-sa-faca-pu%c8%99carie.html
http://asapteadimensiune.ro/ocaua-mica-a-lui-tariceanu.html
http://asapteadimensiune.ro/pasarea-pe-limba-ei-piere.html
https://www.gazetadeinformatii.ro/iata-ce-a-patit-un-deputat-dupa-ce-s-a-vaccinat-ca-sa-promoveze-vaccinarea-obligatorie-s-a-imbolnavit-de-o-boala-foarte-grava-cancer/#
https://www.aktual24.ro/sustinatoare-sorina-pintea-psd-ul-e-om-de-omenie-ne-o-dat-bani-in-jab-doctorita-noastra-care-salveaza-vieti-de-oameni-e-la-arest/
https://www.aktual24.ro/ctp-ii-doresc-lui-ion-iliescu-sa-traiasca-100-de-ani-poate-apuca-sa-faca-si-o-zi-de-puscarie/
https://newsromania.eu/cat-se-fura-in-romania-din-162-de-politicieni-verificati-de-ani-159-nu-pot-justifica-averile/?fbclid=IwAR1oApskQ20-6M_kLAWVJ3SgY40fVAbwueUYrnBYwH9-L6vPr1_aEZjQlbE
https://www.facebook.com/vasy.ion.77/videos/2162986097333420/?__tn__=%2CdCH-R-R&eid=ARAgc6c0cObbvBMZ9B76YXwBgvaHhgPcBqJiysHy-2bASMbMXEim8-8wM76-d1b9JJi6CgJ-CuUl-8jp&hc_ref=ART2iKQbvbmIOgLo6dUbfwM3Rkd9eMoe5-pwRT_lUkA2Dz37OCqY9P3xOfMhxLsUD0k&fref=nf
https://magnanews.ro/2020/02/tanarul-ucis-in-accidentul-produs-de-mario-iorgulescu-ar-fi-implinit-duminica-25-de-ani-mesaj-sfasietor-transmis-de-parintii-lui/
https://www.descopera-mistere.ro/in-prezent-in-lume-sunt-mai-multi-sclavi-decat-au-existat-vreodata?fbclid=IwAR2_Ng3NWS7ZdqTLyQ5QcV-wacuTIetNnFM8ub7D-VlWw_IC6xRFiSU223o
https://www.youtube.com/watch?v=CAuGSuFqZkU
https://www.youtube.com/watch?v=__NUkoJNKT4
brasov https://www.youtube.com/watch?v=BF0WpLO_jQ0
https://magnanews.ro/2020/01/fosta-consiliera-a-lui-dancila-care-l-a-comparat-pe-iohannis-cu-hitler-surprinsa-vanzand-petarde-foto/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutie-sau-lovitura-de-stat-probabil-amandoua
https://www.dw.com/ro/despre-crimele-%C5%9Fi-criminalii-revolu%C5%A3iei-%C5%9Fi-despre-noi/a-51781540
http://dragusanul.ro/tinerii-revolutiei-victimele-unei-minciuni-ucigase/
https://ziaristii.com/trei-minciuni-majore-ale-lui-petre-roman-despre-revolutie-l-au-dat-de-gol-si-cornel-dinu-si-gelu-voican-voiculescu/
https://www.youtube.com/watch?v=LcdBQEnm2IY
https://www.youtube.com/watch?v=jW9LaCDYuNc
,……https://www.youtube.com/watch?v=ePiLZ9nX8bE
https://www.youtube.com/watch?v=2_VwxuqJZxQ
https://www.youtube.com/watch?v=bWiRw6GKtFY
https://poetik.ro/in-ultimii-28-de-ani-romania-a-fost-jefuita-de-33-ori-mai-mult-decat-ne-au-jefuit-3-imperii-in-530-de-ani-de-istorie/?fbclid=IwAR10U6FWevBAJgTF08tawLvrZ3tfDn1EC9VNfffUAvFKtyxt1m0ifbqw7ig
https://www.stiridiaspora.ro/adrian-nastase-atacuri-de-anul-nou-pentru-romanii-din-diaspora-supara-i-pe-via-a-s-au-bucurat-sa-plece-din-ara-anonimi_433953.html
https://kmkz.ro/de-ras/un-bucurestean-si-scris-anaf-pe-usa-ca-sa-sperie-popii
https://kmkz.ro/de-ras/gelu-voican-voiculescu-si-nevasta-lui-cu-40-de-ani-mai-tanara-stau-intr-o-vila-de-la-raapps
https://kmkz.ro/de-ras/trafic-blocat-pe-valea-prahovei-politia-recomanda-ruta-ocolitoare-prin-austria-ca-sunt
https://newsmaker.ro/rusii-pun-stapanire-pe-moldova-fiul-procurorului-general-al-rusiei-a-cumparat-dpua-posturi-tv/?fbclid=IwAR3idyJZd7FNrKtUsuLt60T-CU_7ydhReXhDhIdT727sjjot17xr_Svj7T8
https://www.youtube.com/watch?v=HXPWjhVhhNk&fbclid=IwAR3L9JTQPH5FGhZpi4ks5SRGt_6E7MkbIWjXLZxCpVB80JFUZZzF0kU_gxg
…https://www.youtube.com/watch?v=WxmiAZfhVnw
https://www.nicoletaploscaru.ro/cel-mai-mare-furt-comis-vreodata-de-un-roman-tocmai-s-a-musamalizat-tara-a-pierdut-peste-1-miliard-de-dolari/?fbclid=IwAR3X_XE8QNTkb-gFWlNXHsfRcN3KU5nnXTvgJZtUo-C1R-fFOQeLOVqhFbw
https://3dots.ro/actualitate/criminalist-dezvaluiri-sistem-mafiot-politie-11753.html?fbclid=IwAR3wyvOhFyD7Mfb6BmHnhdw1uu2h_ddybRqBpJZOzilliYlNI1ltpJ6AUKI
https://adevarul.ro/news/societate/militaru-macelar–otopeni-1_50ad7a737c42d5a66395e998/index.html?fbclid=IwAR0HdXX0aAJtyjMJJOwKSwVJH864Zjmvs6tikoR6mXF9bAxbZ2OAjW8kLFQ
https://www.curentul.info/dezvaluiri/demascat-la-tribunal-ca-a-verificat-personal-incinerarea-mortilor-in-20-decembrie-1989-procurorul-dan-voinea-are-pensie-de-18-500-de-lei/?fbclid=IwAR3YMFrA5QoO2DRW661X9tBoKU406DFh3r4ddNQf5xoorf9EgAE5sWNsWKU
https://semneletimpului.ro/religie/zece-celebritati-care-l-au-descoperit-pe-dumnezeu.html
https://www.soundwords.de/ermutigung-fuer-junge-christen-a11036.html
https://www.soundwords.de/mein-lieber-junge-a11992.html
https://www.soundwords.de/grundsaetze-der-partnerwahl-a2052.html
https://www.soundwords.de/fuehrst-du-ein-doppelleben-a5392.html
https://www.soundwords.de/demas-jemand-der-die-welt-liebgewann-a4943.html
https://www.soundwords.de/das-letzte-wort-a4554.html
…https://www.facebook.com/nsd.timisoara/videos/447225032614097/
http://asapteadimensiune.ro/cum-au-falimentat-rusii-prin-intermediul-ciumei-rosii-economia-romaniei-in-punctele-ei-forte.html
http://asapteadimensiune.ro/amintiri-din-gulag-i.html
http://asapteadimensiune.ro/penelistii-lui-peste.html
http://asapteadimensiune.ro/ce-au-inteles-unii-din-dictatura-comunista.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-ne-a-lasat-mafia-psd-ista-fara-paduri.html
http://asapteadimensiune.ro/lista-penalilor-importanti-din-psd.html
http://asapteadimensiune.ro/minunile-copiei-facatoarei-de-minuni.html
http://asapteadimensiune.ro/psd-bor-mafia.html
http://asapteadimensiune.ro/bisniserica-ortodoxa-si-securitatea.html
http://asapteadimensiune.ro/parazi%C8%9Bii-care-halesc-banul-public.html
http://asapteadimensiune.ro/le-monde-fostii-securisti-din-romania-sunt-astazi-in-parlament-in-presa-in-administratie.html
http://asapteadimensiune.ro/ortodoxia-ingroapa-romania.html
http://asapteadimensiune.ro/societatea-civila-din-romania-este-finana%C8%9Bata-de-fo%C8%99ti-securi%C8%99ti-%C8%99i-actuali-infractori.html
https://www.kmkz.ro/de-ras/moldova-aparut-un-virus-si-mai-periculos-care-iti-goleste-damigenele
https://kmkz.ro/de-ras/intram-istoria-medicinei-cu-primul-doctor-care-luat-spaga-de-la-coronavirus
https://kmkz.ro/de-ras/americanii-au-doar-cateva-sute-de-generali-noi-avem-2000-si-milioane-de-bombardieri
http://asapteadimensiune.ro/procurorii-generali-ai-ciumei-rosii-astazi-joita-tanase.html
http://asapteadimensiune.ro/justitia-din-romania-dupa-chipul-si-asemanarea-mafiotilor-din-politica.html
http://asapteadimensiune.ro/dupa-1989-psd-urmasul-pcr-cu-bocancul-pe-grumazul-justitiei-a-continuat-jaful-comunist-din-anii-1945-1955.html
http://asapteadimensiune.ro/in-romania-mafia-face-legea-si-legile.html
http://asapteadimensiune.ro/alte-detalii-inedite-despre-infractorul-de-drept-comun-nastase-adrian.html
http://asapteadimensiune.ro/spagile-din-guvernarea-nastase-negociate-in-stil-mafiot.html
satan ilici pesedescu a invins pe martirul logosului =l-a omorat printre straini,refuzandu-i reabilitarea si intoarcerea acasa
https://www.jurnalistii.ro/goma-deces-paris-coronavirus-comunismul-simbol-disidenta/
https://romania.europalibera.org/a/eugen-ionescu-comunismul-este-cea-mai-mare-escrocherie-a-secolului-20-monica-lovinescu-arhiva-podcastradio-europa-libera/30502619.html?fbclid=IwAR3vu84_APhYSDDcJJVU58BDeGIbc2IPkydDVLIc-oR1KdzisAwg9KtpKCY
GOMA NICIODATA NU MOARE http://www.memorialsighet.ro/paul-goma/?fbclid=IwAR1YpqxL1eXxhiVccGWePVHwGxHfSDu7l2GIuS9kJdj0hlTb0Xt-YszPNoA
https://kmkz.ro/de-ras/coronavirusatii-speciali
comunistii exportatori de virusi au depasit planul cu invierea mortilor https://kmkz.ro/de-ras/china-raportat-0-cazuri-noi-wuhan-si-5-invieri
https://www.aktual24.ro/ciolacu-ponta-si-tariceanu-s-au-unit-iar-sa-atace-diaspora-si-sa-creeze-dezbinare-romanii-din-italia-si-spania-luati-din-nou-in-vizor/
https://kmkz.ro/de-ras/tiriac-scris-declaratia-pe-propria-raspundere-ca-e-pe-strada-fiindca-l-au-dat-banii-afara-din
https://kmkz.ro/de-ras/se-implineste-anul-de-cand-rares-bogdan-eliminat-pensiile-speciale-30-de-zile-dar-nu-putem
https://kmkz.ro/de-ras/s-aflat-de-ce-s-au-infectat-popii-de-la-biserica-din-bucuresti-lingurita-era-chinezeasca
ttps://kmkz.ro/de-ras/carmen-dan-ai-batut-si-gazat-oameni-pasnici-la-puscarie
https://kmkz.ro/de-ras/romanul-care-fugit-din-carantina-ca-sa-si-bata-soacra-primit-comenzi-din-toata-tara
https://kmkz.ro/de-ras/natura-recucereste-orasul-pe-strada-lui-iliescu-aparut-un-tiranozaur
https://kmkz.ro/de-ras/tot-asa-ar-trebui-sa-pazim-si-padurile
https://kmkz.ro/de-ras/un-mecanic-de-locomotiva-oprit-trenul-pe-avarii-la-bariera-si-coborat-sa-si-ia-o-cafea-la-ce
https://kmkz.ro/de-ras/top-3-penale-care-v-au-pupat-pe-portofel-si-au-ramas-cu-banii
https://kmkz.ro/de-ras/avem-nevoie-si-de-vesti-bune-armata-ar-putea-scoate-pe-strada-fiecare-oras-cate-30000-de
https://kmkz.ro/de-ras/iliescu-s-incoronat-rege-al-romaniei-eu-nu-am-nevoie-de-succesori-sunt-nemuritor
https://kmkz.ro/de-ras/psd-istii-vor-fi-tinuti-cate-2-ore-pe-zi-la-parnaie-ca-sa-se-obisnuiasca-si-sa-nu-li-se-mai
https://kmkz.ro/de-ras/un-exemplu-de-civism-mario-iorgulescu-respecta-indicatiile-autoritatilor-romane-si-ramane
https://www.aktual24.ro/alte-milioane-pentru-analist-firma-lui-chirieac-contract-de-25-milioane-lei-cu-o-primarie-psd-din-bucuresti/
https://romania.europalibera.org/a/30502614.html?withmediaplayer=1
https://romania.europalibera.org/a/30295046.html
https://romania.europalibera.org/a/doina-cornea-1990-cineva-este-infiltrat-peste-tot-%C8%99i-e-foarte-puternic-m%C4%83-refer-la-securitate-securitatea-a-r%C4%83mas-liber%C4%83/30523665.html
https://newsweek.ro/opinii/epidemia-de-ipocrizie
Pensii fesenale https://newsweek.ro/actualitate/pensii-speciale-de-criza-dorneanu-8500-euro-toader-6500-daea-2000-melescanu-1900
https://newsweek.ro/opinii/baronii-locali-au-devalizat-spitalele-si-acum-striga-dupa-ajutor
https://www.g4media.ro/video-moment-antologic-la-votul-prin-telefon-din-camera-deputatilor-un-deputat-psd-a-fost-trezit-din-somn-habar-nu-am-am-dormit-nu-stiu-ce-s-a-intamplat-intre-timp-acum-m-am-trezit.html
https://newsweek.ro/opinii/epidemia-de-ipocrizie
==https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10156607104561673&id=207741001672
https://kmkz.ro/de-ras/pnl-lanseaza-programul-adopta-un-puscarias
https://kmkz.ro/de-ras/valer-dorneanu-omul-cu-4-pensii-speciale-asa-arata-jaful-organizat-si-legalizat
https://kmkz.ro/de-ras/somn-usor-romania
https://kmkz.ro/de-ras/valer-dorneanu-omul-cu-4-pensii-speciale-va-decide-daca-e-constitutional-sa-se-taie-pensiile
https://kmkz.ro/de-ras/pierdem-batalia-de-la-tzandarei
https://kmkz.ro/de-ras/vasluiul-lucreaza
https://kmkz.ro/de-ras/cum-se-dezinfecteaza-strazile-turcia-si-cum-se-dezinfecteaza-bucuresti
https://kmkz.ro/de-ras/sa-te-lauzi-ca-tu-cumperi-doar-produse-romanesti-intr-o-vesta-tommy-hilfiger-de-cateva-sute
https://www.kmkz.ro/de-ras/adevarat-bani-n-am-dat
https://kmkz.ro/de-ras/mai-multi-psd-isti-au-fugit-din-carantina-dupa-ce-cineva-i-pacalit-de-1-aprilie-ca-vine-dna
https://kmkz.ro/iata-si-cele-8-spitale-reginale-facute-de-psd
https://kmkz.ro/de-ras/veorica-gasit-rezolvarea-la-pesta-porcina-romania-trece-la-islam
https://kmkz.ro/de-ras/viloiul-lui-mircea-cosma-baron-de-prahova-putea-fi-un-spital-regional-dar-oamenii-au-votat-cu
https://kmkz.ro/lista-odraslelor-angajate-pe-pile-la-stat-aici-sunt-banii-dumneavoastra-de-masti
https://kmkz.ro/de-ras/6-epidemii-care-au-distrus-romania-de-la-stanga-la-dreapta-muebola-hotlera-avariola
https://www.kmkz.ro/de-ras/coruptii-care-inca-nu-au-vila-vor-putea-face-puscaria-la-hotel
https://kmkz.ro/de-ras/murit-iliescu-va-dati-seama-ca-pacaleala-asta-va-tine-si-pe-1-aprilie-2050
https://kmkz.ro/de-ras/e-bun-si-teledonul-antenelor-dar-va-dati-seama-cate-masti-s-ar-lua-daca-voiculescu-ar-plati
https://kmkz.ro/de-ras/clopotul-lui-daniel-va-fi-transformat-temporar-cazan-de-tuica
https://kmkz.ro/de-ras/trimiteti-i-la-munca-spitale-ca-de-ei-nu-se-atinge-covid-ul
https://kmkz.ro/de-ras/soferii-parlamentarilor-au-si-ei-pensii-speciale-merita-lucreaza-mediu-insalubru-carand
https://djtucu.wordpress.com/?pages-list
====https://doxpress.wordpress.com/2010/08/08/top-secret-spre-o-noua-ordine-mondiala/
https://www.youtube.com/watch?v=UU7irZuIUMI
https://ziarmm.ro/dna-ofiter-de-politie-judiciara-retinut-pentru-ca-ar-fi-cerut-mita-de-11-milioane-euro/
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-povestea-uzinei-care-pe-vremea-comunistilor-producea-aur-din-cenusa-431461
http://asapteadimensiune.ro/cum-a-fost-falimentata-bancorex-de-catre-fostii-comunisti-ii.html
http://asapteadimensiune.ro/personajele-neocomunismului-de-dupa-1989-azi-trita-fanita-ii.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-colcaia-psd-ul-de-agenti-kgb-in-anii-1990.html
http://asapteadimensiune.ro/file-din-isteria-comunismului-romanesc-xxi.html
https://www.youtube.com/watch?v=gYdH9v-uazM
https://www.youtube.com/watch?v=g5Qze1ORxzk
https://www.youtube.com/watch?v=9VTv9ugLV4Q
https://www.stiridiaspora.ro/gunoaie-din-marea-britanie-aduse-in-romania-cu-titlul-de-bunuri-second-hand_437332.html
https://www.youtube.com/watch?v=vWlL08jvPRo
https://point.md/ru/novosti/obschestvo/preotul-andrei-rusu-politicienii-slujesc-diavolului-atunci-cand-mint
https://www.realitatea.net/stiri/actual/video-imagini-de-cosmar-dintrun-camin-din-craiova-varstnici-tinuti-la-subsol-in-camere-mici-si-murdare-fara-ferestre_5ea870defcde20224d4cf442
https://proiectromania.wordpress.com/2014/06/13/atentie-un-criminal-deosebit-de-periculos-se-afla-in-libertate-atentie/
http://romanialibera.ro/special/dezvaluiri/diversiunea-noului-dosar-mineriada–probe-si-declaratii-despre-securisti–mineri-si-politicieni-au-fost-facute-disparute-de-procurorii-militari—dezvaluire-rom%C3%82nia-libera-451044
https://www.facebook.com/groups/109293732934648/permalink/128996544297700/
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=246751459062434&set=a.113031585767756.1073741828.100011827441225&type=3&theater
https://www.facebook.com/www.Frumusetile.Romaniei.ro/videos/1292454804166008/?pnref=story
https://www.youtube.com/watch?v=xRhKm3Brz14
https://www.youtube.com/watch?v=4rVbIJvzwXc
https://www.youtube.com/watch?v=222kw4lGTlg
https://www.facebook.com/thebesthorsescatspage/videos/1861482260773543/
https://www.facebook.com/uniladmag/videos/2615712008451842/?pnref=story
https://www.facebook.com/ellentube/videos/636078353266420/?pnref=story
https://www.youtube.com/watch?v=hs86eBCT4dI&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=vITQQldfdGw
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1123169007743945/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1118045204922992/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1123180441076135/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1118827688178077/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1118788848181961/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1125530857507760/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1129470173780495/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1132417313485781/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1124861457574700/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1145063498887829/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1167989916595187/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1159488477445331/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1156373957756783/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1150218751705637/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1147841491943363/?type=3&theater
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/photos/a.830391060355076.1073741828.802723963121786/1147791071948405/?type=3&theater
https://www.youtube.com/watch?v=JNB2wvJtqyU
https://www.youtube.com/watch?v=PLMf0gPq-Ag
https://www.youtube.com/watch?v=K4c3bperkYE
https://www.youtube.com/watch?v=O63qoZyh8uc
https://www.youtube.com/watch?v=S1QGoqOKYuc
https://www.youtube.com/watch?v=58Ofc_G3eIU
Detalii pe www.informatii-agrorurale ro https://www.youtube.com/watch?v=58Ofc_G3eIU
Detalii pe www.informatii-agrorurale ro https://www.youtube.com/watch?v=gC5YVukNVaE
Detalii pe www.informatii-agrorurale ro
https://www.youtube.com/watch?v=U7790IocRMM
https://www.youtube.com/watch?v=NFrSrTj1pTA
https://www.youtube.com/watch?v=fats9ER59WY
https://www.youtube.com/watch?v=e_V7PO_sIuk
https://www.youtube.com/watch?v=e_V7PO_sIuk
https://www.youtube.com/watch?v=tTHxSjDZnB8
https://www.facebook.com/1849110605365291/photos/a.1849112915365060.1073741827.1849110605365291/1849112592031759/?type=3&theater
https://www.youtube.com/watch?v=cXaYZVWQjf4
https://magnanews.ro/2020/05/ce-pensii-uriase-au-judecatorii-ccr-cei-care-au-decis-ca-eliminarea-pensiilor-speciale-este-neconstitutionala/
https://www.facebook.com/rroncea/videos/1896096467276382/?hc_ref=PAGES_TIMELINE
https://www.facebook.com/nisteromani/videos/vb.1650355881846046/1834872580061041/?type=2&theater¬if_t=like¬if_id=1487418127007375
https://www.aktual24.ro/florin-citu-l-a-facut-knockout-pe-budai-in-parlament-niciodata-nu-voi-lua-lectii-de-economie-de-la-un-sofer-ne-despart-kilometri-intregi-de-carti-citite/
https://www.facebook.com/rroncea/videos/1880772962142066/?hc_ref=PAGES_TIMELINE
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/notifications/?section=activity_feed&subsection=share&ref=notif&target_story=S%3A_I100001928091511%3A1390413681032888&content_id=1132417313485781
https://www.facebook.com/informatii.agrorurale/notifications/?section=activity_feed&subsection=share&ref=notif&target_story=S%3A_I100001928091511%3A1390402774367312&content_id=1167989916595187
https://www.youtube.com/watch?v=WAHXAIyzIfQ
http://asapteadimensiune.ro/valer-dorneanu-un-coleg-apropiat-al-tortionarilor-comunisti.html
http://asapteadimensiune.ro/tehnici-oculte-de-spalare-a-creierelor-la-antena-3-si-romania-tv.html
https://www.aktual24.ro/judecatoarele-ccr-livia-stanciu-si-simina-tanasescu-ii-spulbera-pe-psd-istii-din-ccr-ccr-incalca-statul-de-drept/
https://expresmedia.ro/actualitate/15/05/birchall-aduce-aminte-renate-weber-a-dorit-sa-anuleze-toate-dosarele-instrumentate-de-dna/?fbclid=IwAR01oF3RQMSpGkqusCWdr2imsVvnqDXgL-9vSeGo0gydJR5uuR2Vrt-QEOc
http://asapteadimensiune.ro/cum-i-au-executat-comunistii-pe-tarani-in-1949-si-i-au-lasat-la-vedere-pe-ulita-satului.html
http://asapteadimensiune.ro/cat-rau-au-facut-nostalgicii-comunismului-romaniei.html
http://asapteadimensiune.ro/tot-ce-a-creat-kgb-istul-ion-iliescu-a-insemnat-teroare-hotie-minciuna.html
http://asapteadimensiune.ro/un-personaj-sinistru-al-psd-ciuma-rosie-mafia-pe-nedrept-uitat-nicolae-vacaroiu.html
https://kmkz.ro/de-ras/pentru-ca-actualul-nume-e-compromis-psd-revine-la-vechiul-nume-de-pcr
https://kmkz.ro/de-ras/avem-cea-mai-mare-crestere-economica-din-ue-milioane-de-nemti-italieni-si-spanioli-vin-la
https://kmkz.ro/de-ras/viorel-catarama-ofertat-de-3-spitale-pentru-fi-angajat-ca-medic-virusolog-endocrinolog-si
https://kmkz.ro/de-ras/ctp-despre-tariceanu-acest-porc-mistret-tiriac-ai-auzit-mistret-nou-oras
https://kmkz.ro/de-ras/sa-ti-fie-rusine-bill-gheitz
https://kmkz.ro/de-ras/lui-ciolacu-i-se-va-retrage-certificatul-de-luptator-revolutia-din-1989-si-i-se-va-da
http://carteajungleipolitice.ro/40-de-ani-nu-prin-desert-ci-prin-desertaciune/
https://magnanews.ro/2020/05/salarii-intr-un-spital-din-romania-medic-sef-de-sectie-42-658-lei-infiemiera-5729-lei-portar-4-721-lei-liftier-4821-lei/
https://romania.europalibera.org/a/de-ani-de-la-alegerile-din-duminica-orbului/30624120.html
https://vesteaevangheliei.wordpress.com/2011/12/17/noua-ordine-mondiala-va-incepe-cu-primii-8-pasii/
http://asapteadimensiune.ro/din-nou-despre-guvernarea-securisto-comunista-adrian-nastase.html
https://www.youtube.com/watch?v=oK8r45Xf79A
http://asapteadimensiune.ro/romania-furata-de-baronii-pesedisti.html
http://asapteadimensiune.ro/romania-sub-ocupatia-baronilor-pesedisti.html
http://asapteadimensiune.ro/in-romania-functioneaza-o-singura-lege-legea-junglei.html
http://asapteadimensiune.ro/sforarul-rosu-al-capitalismului-de-cumetrie.html
https://www.jurnalistii.ro/dragnea-orban-belina-pavel-stat-propietate-baroni/
https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/10-vile-si-355-de-masini-de-lux-averea-unui-clan-din-tandarei-specializat-in-furturi-de-obiecte-de-lux-in-spania-cum-actionau-hotii-1271217
https://www.g4media.ro/exclusiv-grupul-de-la-scrovistea-ce-s-a-ales-de-oamenii-lui-dragnea.html
https://www.fericiticeiprigoniti.net/metode-de-tortura
https://adevarul.ro/cultura/istorie/partizanii-libertatii-haituiti-aproape-zece-ani-securitate-povestea-grupuluide-luptatori-anticomunisti-nucsoara-celor-33-familii-l-asprijinit-1_5d064d57892c0bb0c670ea3e/index.html
https://kmkz.ro/de-ras/imagini-exclusivitate-din-curtea-penitenciarului-rahova-anul-2024-cativa-detinuti-au-iesit-la?fbclid=IwAR1WYOGSs00g1RxsXT0vK97xfltrePUl-cqHZpNIUQnBpikWIQ0EItPF03U
https://kmkz.ro/de-ras/furat-28-de-milioane-i-s-confiscat-un-milion-si-facut-8-luni-din-cei-5-ani-de-puscarie-asta-e
https://kmkz.ro/de-ras/imbecilul-absolut-al-secolului-calin-popescu-tariceanu-cel-tampit-care-crede-ca-marirea
https://www.realitatea.net/stiri/actual/nicolae-badalau-o-noua-declaratie-despre-diaspora-oameni-sezonieri-si-altfel-de-oameni_5ed29928522dc002dd2963a2
https://kmkz.ro/de-ras/panica-psd-aparut-termoscannerul-care-afiseaza-cat-ai-furat
https://kmkz.ro/de-ras/daca-s-ar-taia-pensiile-speciale-am-avea-atat-de-multi-bani-incat-am-da-noi-33-de-miliarde-la
https://kmkz.ro/de-ras/citu-absolvit-grinnell-college-din-sua-specializarea-economiematematica-cu-nota-10-chiparosul
https://kmkz.ro/de-ras/parintele-pomocraci-se-ofera-sa-preia-el-orele-de-educatie-sexuala-din-scoli
https://kmkz.ro/de-ras/dragnea-fost-condamnat-pe-nedrept-daca-il-condamnau-pe-drept-ii-dadeau-50-de-ani
https://kmkz.ro/de-ras/organizatia-de-doctori-profesori-universitari-si-actori-psd
https://kmkz.ro/de-ras/iohannis-l-doborat-pe-ciolacu-din-cateva-cuvinte-daca-vorbea-si-el-mai-des-ultimii-5-ani-acum
https://www.youtube.com/watch?v=pxwjlTlE_5c
http://holisterapia.ro/terapia-iertarii-partea-i/
https://doctoracasa.ro/dama/terapia-iertarii-sau-cum-poti-elimina-balastul-negativitatilor-din-viata-ta/
http://suntsanatos.ro/iertarea-elibereaza-emotiile-negative-si-vindeca-sufletele-4400.html
http://suntsanatos.ro/vindecare-spirituala-prin-iertare-2614.html
http://suntsanatos.ro/prof-dr-dumitru-constantin-dulcan-vrei-sa-te-vindeci-de-boala-impaca-te-cu-vecinul-4045.html
https://magnanews.ro/2020/06/alexandru-mironov-ii-scrie-patriarhului-daniel-scoala-romaneasca-se-afla-dinaintea-unei-prapastii/
http://asapteadimensiune.ro/guvernarea-vacaroiu-psd-sau-cum-a-fost-jefuita-romania.html
http://asapteadimensiune.ro/despre-un-pesedist-%E2%80%98sarac%E2%80%99-si-averea-sa-%E2%80%98micuta%E2%80%99-si-%E2%80%98muncita%E2%80%99.html
http://asapteadimensiune.ro/cum-apara-csm-ul-infractorii-din-romania.html
https://kmkz.ro/de-ras/psd-izvor-nesecat-de-imbecili-azi-catalin-radulescu-care-crede-ca-prin-termoscanare-ti-se
https://kmkz.ro/de-ras/acum-vor-pensii-speciale-nu-doar-pentru-ei-ci-si-pentru-copiii-lor-doamne-fa-ceva
https://kmkz.ro/de-ras/ips-teodosie-vrea-sa-refaca-pastele-noaptea-de-26-mai-nu-are-liniste-dracu-asta-gol-pana-nu
https://kmkz.ro/de-ras/cand-unul-ca-asta-primeste-o-diploma-de-absolvire-unei-facutati-facultatea-respectiva-ar
https://kmkz.ro/de-ras/daca-vinzi-tot-aurul-ala-de-pe-ei-faci-10-cantine-sociale-pe-fiecare-strada-din-bucuresti
ca la mineriada si decembriada https://kmkz.ro/de-ras/30-de-ani-de-la-duminica-orbului-o-ultima-intrebare-pentru-alegatorii-lui-iliescu-nici-acum
https://kmkz.ro/de-ras/viloiul-lui-videanu-nu-s-ar-putea-justifica-legal-nici-macar-factura-la-incalzire
Popimea nu se mai…
https://kmkz.ro/de-ras/ips-teodosie-vom-relua-si-inmormantarile-din-ultimele-3-luni
https://kmkz.ro/de-ras/o-tara-care-margherita-de-la-clejani-este-vedeta-merita-si-un-parlament-de-analfabeti
https://www.facebook.com/groups/495924007261209/permalink/1404787693041498/
https://expresmedia.ro/pamflet/29/05/iata-adevarul-gol-golut/?fbclid=IwAR2QpGyZXkdTdBZvOkeibXvftrkgb9XXjsQATKpNw6JxWH1k3tXHcox0D9g
https://www.youtube.com/watch?v=_ek-mjoasUY
https://www.youtube.com/watch?v=s2gJpPcAFLU
https://www.facebook.com/watch/?v=2155403914486865
https://www.kmkz.ro/de-ras/viloiul-lui-videanu-mare-cat-toate-cele-67-de-spitale-inchise-de-pd
https://kmkz.ro/de-ras/ciolacu-si-veorica-se-intorc-la-meseria-de-baza
https://kmkz.ro/de-ras/de-chitoiu-si-mario-iorgulescu-se-mai-stie-ceva-le-au-dat-si-lor-pensii-speciale
https://www.realitatea.net/stiri/actual/fostul-episcop-al-husilor-eliberat_5eda5136f0b97735a01cf032
https://expresmedia.ro/actualitate/30/05/vesti-bune-procurori-din-franta-si-germania-vor-ancheta-mafia-din-romania-cot-la-cot-cu-dna/?fbclid=IwAR2rWc07j46ffbcMLeLccIfJVftt3Vzr4kjfxeLZEJj04jr4SundjY57Tcc
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/florin-citu-atac-dur-la-adresa-psd-sunteti-niste-criminali-niste-tepari-ne-imprumutam-ca-sa-platim-cheltuielile-facute-de-psd-1305396?fbclid=IwAR1-ojMFXsbKvWEUNXg5llZkix8Rf3twdH5onxUTi9_rK0keA-CCMh96Rbo
cine-a-dat-padurile-romaniei-pe-mana-lui-schweighofer-adrian-nastase-si-ilie-sarbu-iata-dovada_15752
www.informatii-agrorurale ro …………
https://www.youtube.com/watch?v=NFrSrTj1pTA
https://www.youtube.com/watch?v=fats9ER59WY
=https://www.youtube.com/watch?v=e_V7PO_sIuk
http://epochtimes-romania.com/news/fost-director-mi6-virusul-wuhan-a-aparut-in-laboratoarele-chineze—301868
http://epochtimes-romania.com/news/istoria-comunismului—192542
http://epochtimes-romania.com/news/ofiter-de-intelligence-israelian-orasul-wuhan-ar-avea-doua-laboratoare-care-sunt-implicate-in-dezvoltarea-de-arme-biologice—296898
http://epochtimes-romania.com/news/cel-mai-intunecat-secret-al-chinei—201525
http://epochtimes-romania.com/news/comunismul-o-strada-fara-iesire—258128
http://epochtimes-romania.com/news/originile-comuniste-ale-grupului-extremist-antifa—266098
http://epochtimes-romania.com/news/fata-gaunoasa-a-sistemului-ranjeste-din-nou-adrian-alui-gheorghe-sau-despre-epurarile-din-post-comunism—260825
http://epochtimes-romania.com/news/liiceanu-despre-impostura-in-patru-decenii-de-comunism-noi-am-trait-cu-diavolul-in-brate-iar-clasa-politica-continua-sa-l-tina-in-brate—249473
http://epochtimes-romania.com/news/fostul-lider-rus-gorbaciov-despre-puciul-din-1991—251137
http://epochtimes-romania.com/news/crimele-comunismului-din-nou-in-fata-justitiei-in-peru—258242
http://epochtimes-romania.com/news/animalelor-mi-e-scarba-de-voi-vicepresedinte-alde-face-spume-la-protestatarii-din-piata-universitatii—256534
https://adevarul.ro/news/politica/ne-trebnici–ne-vrednici–ne-toti-1_5782c4eb5ab6550cb8bcdc26/index.html
/https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/11/asaltul-diavolilor-satanismul-in-literatura-satanismul-in-muzica/
Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/08/nick-rockefeller-recunoaste-ca-scopul-elitei-mondiale-este-reducerea-la-jumatate-a-populatiei-globului/
COCA-COLA DAUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/04/coca-cola-dauneaza-grav-sanatatii/
https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/23/turnul-babel-si-parlamentul-european/
//////////////////////////////////////////////////
Secrete de-secretizate
Publicat de misu croitor
Publicat în CLAUDIO POPA
Partea întâi
„Dacă nu cunoaștem trecutul, nu putem înțelege prezentul și nu ne putem pregăti pentru viitor”
Acum 2-3 ani toate acestea erau secrete. Fără îndoială, astăzi nimic nu mai pare a fi un secret.
Lumea care ne înconjoară este plină de informații, de dezinformații, de adevăr și de minciună, de lucruri rele și de lucruri bune, de oameni răi și de oameni buni, de spirite rele și spirite bune. Sau nu?
Aici poate apărea o problemă, din cauză că sunt persoane (din ce în ce mai multe) care nu cred în existența spiritelor. Tu crezi? Sau nu știi ce să mai crezi, fiind bombardat zilnic cu tot felul de adevăruri?
Dacă vei avea curiozitate, inteligență și sinceritatea (cu tine însuți) haide să descoperim împreună unele adevăruri interesante si să discernem între real și ireal.
Ai văzut filmul Matrix? Pentru început îți voi spune că realitatea lumii în care trăim, este mult mai rea decât în acest film. În continuare vei afla detalii și evidențe incontestabile, dar deocamdată…
Bine, trebuie să spun, obligat de conștiința mea, și conform cu titlul blogului meu, că în ciuda a ceea ce noi credem, acele spirite există. Da, spiritele stau în fiecare moment în jurul nostru, încercând să ne influențeze, urmărind să ne convingă atunci când trebuie sa luăm o decizie. Bună sau rea.
La fel trebuie să spun, conform cu același raționament, că ne aflăm (vrem sau nu), în mijlocul unui Război Universal. Acest Război, nu este un război convențional, ci un Război Spiritual. Bătălia se dă pentru mintea ta și pentru mintea mea. Lupta se dă pentru a cuceri mintea ființei umane. Despre aceasta este vorba. Așa de clar, atât de ușor și atât de complicat. Și ca o concluzie inteligentă la aceasta nouă descoperire făcută, despre Războiul Spiritual, putem spune fără echivoc, ca dacă există un Război Spiritual, atunci precis există spirite implicate aici.
Pentru a înțelege exact despre ce este vorba voi expune aici pe blogul meu, investigațiile mele de mai bine de șase ani (suntem în 2012), video, fotografii, documente etc. care dezvăluie, demască, (pseudo)secretul…
Societăților Secrete:
Încearcă să îți imaginezi, pentru o clipă, că ești un extraterestru. Tocmai ai terminat de parcurs câțiva ani lumină și cu naveta ta spațială te îndrepți spre Terra. Ai misiunea de a explora această planetă, de a lua contact cu locuitorii ei, pentru a face schimb de cunoștințe și pentru a obține informații la toate nivelele. Dacă totul merge bine, și ajungi la concluzia că toți locuitorii sunt sinceri și dispuși la orice pentru pace, Terra ar putea fi atunci admisă în Federația Intergalactică. Și cu un spirit deschis, s-ar putea stabili contacte cu locuitorii altor planete. Cunoștința terestră ar folosi în mod clar acest avans, care ar ajunge la fel de asemenea pe tărâmul tehnologiei și al sănătății. Așadar te propulsezi către orbita terestră. Îți aprinzi monitorul și te abandonezi la voia undelor spațiale.
Atunci captezi o stație care emite informații transmițând ce se întâmplă pe Terra. Înțelegi că ești în apropierea unei planete unde locuitorii luptă, omoară, maltratează, și violează toate legile morale și imorale, nu împotriva unei planete inamice, ci între ei înșiși, de milenii.
Așa ceva era foarte departe de imaginația ta.
Prima concluzie: nicio concepție inteligentă ar putea justifica aceste războaie, deci unul luptă pentru credința lui religioasă, altul pentru culoarea pielii lui, unii nu sunt mulțumiți cu starea națiunii lor, alții combat pentru a supraviețui, pentru că nu au ce mânca, alții nu încetează de a se gândi la bani, și se pare că toți gândesc doar pentru ei înșiși. Ajungi la concluzia că această planetă nu este matură pentru a primi informațiile și tehnologia pe care vrei să le oferi. Oricare care ar fi țara unde vei merge, este cert și sigur că darurile tale nu vor servi pentru binele tuturor locuitorilor Terrei, ci doar pentru interesele egoiste ale unor puțini conducători al fiecărei țări.
Probabil că atunci te vei gândi la planeta ta natală, în epoca în care de asemenea era în război. Mai mult! Realizezi că s-au lansat rachete contra navetei tale spațiale. Decizia ta e luată: Spre o altă planetă!
Tu, te-ai întrebat vreodată de ce oamenii sunt tot timpul în război?
Înțeleptul elvețian Jean-Jacques Babel a verificat faptul că în ultimele 56 de secole, umanitatea a organizat 14.500 de războaie, care au provocat trei mii de milioane și jumătate de morți. Aceasta reprezintă jumătate din populația lumii de astăzi. Doar în 1999, de exemplu, s-au înregistrat 52 de războaie sau focuri de criză pe Terra noastră. Asta înseamnă că, după numeroasele conflicte de pe această planetă, printre care și două războaie mondiale într-un secol, acel an a văzut confruntându-se în mod reciproc 104 ideologii, al căror scopuri ar trebui să fie foarte importante pentru a justifica din nou masacrul a multe milioane de oameni.
De exemplu, sistemele bancare care oferă un împrumut unei țări beligerante, are interes ca războiul să nu se termine repede. Prin intermediul războaielor și perturbărilor, un popor poate fi împins să accepte, și chiar să își dorească, înființarea unor instituții pentru care niciodată nu și-ar fi dat în mod spontan consimțământul (de exemplu: NATO și ONU).
Oare doar industria armamentului beneficiază de pe urma războaielor? Ce conduce ființele umane să se urască neîncetat până la punctul de a ucide alte ființe umane? Ce poate fi atât de importat încât să ne conducă să exterminăm o viață? Oare nu învățăm nimic de la sutele de mii de ființe umane ucise in războaie si din suferința provocată dea aceste războaie? Ce finalitate impune deci, războiul între oameni? Nu ar fi nicio noutate că un al treilea război mondial va scoate avantaje (pentru unii) datorită luptei dintre popoare.
Este bine știut că, „atunci când două persoane se ceartă, există și o a treia care se bucură”. Și dacă ar fi să aplicăm acest adevăr unei țări sau unei întregi planete, vom vedea cum se potrivește. Or fi iezuiții ? Oh, iarăși teoriile conspirației, desigur…
Avem, ca exemplu, ex-Iugoslavia, o țară în care multe popoare care trăiau în pace de multe decade, sfârșesc prin a se masacra. Ce anume determină aceste ființe umane să considere că cei mai răi dușmani ai săi, pe însăși frații săi, cu care trăiau în același oraș, vorbeau aceeași limbă, foloseau aceleași haine, împărtășeau aceeași dragoste, aceleași bucurii, plânsul și râsul? Ce-i face să-și omoare între ei copiii, să-și violeze femeile și să le trimită bărbații în câmpurile de concentrare? Nu tresaltă nimic în noi? Or fi într-adevăr doar motivele ideologice, proprii unui grup, cauza acestui război? Sau va fi necesar să descoperim cine stă în spatele acestor lucruri?
Cine poate să-și (asume) însușească rolul celei de-a treia părți ?
De unde provine, deci, ideea preconcepută de adversar, insuflată ființei umane prin religii, cărți școlare și prin mediile de comunicare?
Care este obiectivul persoanelor care stau la baza acestei idei și asupra căreia presează constant? Cine scoate profit din ostilitățile crescânde și din degenerarea umanității ? Poate Satan, Lucifer, Ariman, Baphomet, sau alte entități „intangibile”, peste care obișnuim să aruncăm vina?
Voi prezenta de acum înainte istoria unor personaje care, în 1773, au stabilit un proiect în Frankfurt, într-o casă de pe strada Judenstrasse ( Strada evreilor). Aceștia voiau să pregătească drumul spre un guvern mondial unic spre anul 2000, prin intermediul a trei războaie mondiale. Un proiect perfect elaborat, având ca bază lașitatea și temerile ființelor umane, și care va sfârși prin a se întoarce împotriva lor.
Finalitatea unui guvern mondial, în sine, nu ar avea nimic nou, pentru că din timpuri străvechi de la începuturile lumii, sau făcut mereu încercări de a stabilii un guvern unic care să controleze viața oamenilor în toate aspectele sale, pe întreaga planetă și în istoria mai recentă, Vaticanul întotdeauna a căutat să facă din lumea noastră o lume catolică (katholikismos=doctrină universală). Pentru acest motiv, a torturat și masacrat milioane de ființe umane, (cam 80 000 000 de Creștini), după cum ne arată registrele istorice.
Islamul a avut aceeași finalitate, fiind una din religiile cele mai importante (inventate de Biserica Romană).
Să nu uităm că ideologia rusă „pan-slavonă” , instaurată original de William cel Mare, cerea eliminarea Germaniei, și anexarea Indiei și Persiei, după supunerea Europei.
Să notăm de asemenea ideologia „Asia pentru asiatici”, care reclamă confederația statelor asiatice, sub controlul Japoniei.
Să notăm de asemenea ideologia „pan-germanica”, ce prevedea controlul Europei din partea Germaniei, pentru a se extinde mai târziu peste restul lumii.
Persoanele pe care le voi menționa în articolele viitoare, nu au absolut nimic de a face cu vreo dogmă, și nu aparțin niciunei națiuni. Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, nici liberali, nici conservatori, însă știu să folosească toate aceste instituții pentru a-și atinge scopurile. Aceste persoane pot face parte, în mod natural, dintr-o organizație oricare, însă doar cu scopul de a încurca eventualele cercetări, doar pentru a crea confuzie între „curioși”, pentru a-i ghida pe o pistă falsă pe cei care (print-o minune) ar simții vreodată dorința să afle pe ce lume trăiesc. Aceste persoane se folosesc la fel de mult de Creștini, cum de evrei, sau de fasciști, servesc de comuniști și de sioniști, de mormoni și de atei, de sataniști, de săraci, de bogați, de proști și de înțelepți; se folosesc de toți și de tot!
Însă principalul lor succes nu se datorează istețimii lor infernale, ci în cea mai mare măsura, succesul lor este asigurat de ignoranții și indiferenții lumii, de acele persoane (majoritare în lume), care în viață sunt interesate doar să slugărească pe alții pentru un salariu de mizerie, să se îndoape, să doarmă, și să privească hipnotizați televizorul gândind că sunt liberi, de acele persoane (majoritare in lume), ce au fost anihilate mental, spălate la creier, prin intermediul mijloacelor de comunicare.
Printre inițiații în secretele Societăților Secrete, „războinicii” citați mai sus, sunt cunoscuți în mod obișnuit cu numele de Illuminati, dar mai sunt cunoscuți de asemenea ca, the Big Brother(Fratele mai Mare), sau Guvernul Invizibil, Guvernul din Umbră, Guvernul Ocult, Guvernul Secret (The Establishment). Însă în realitate, în spatele tuturor acestor organizații cu titluri rezonante, se află doar o singură organizație, care în ciuda numelui cu mesaj de speranță și salvare, este compusă prin indivizi caracterizați de cea mai inimaginabilă perversitate criminală, cunoscuți pentru lipsa lor de conștiință, si renumiți pentru cea mai de negândit ură contra ființelor umane: ei s-au autonumit Societatea lui Isus, sau mai comun cunoscuți ca, İEZUİȚİİ.
Sursa: http://klaudiopopa.blogspot.com.es/2012/04/hace-2-3-anos-todo-esto-era-secreto.html?m=1
https://misucroitor.wordpress.com/2016/01/26/secrete-de-secretizate/
/////////////////////////////////////////////////
(Iata de ce mulgatorii-LIPITORILE ROMANIEI NU AGREAZA un Elon Musk al României?) Guvernul României: „Caracatița” care devorează bugetul „muls” de la români: 164 de autorități, 75 de secretari de stat și un număr SECRET de consilieri
Guvernul României, „caracatița” care mănâncă bugetul „muls” de la privați: Are 164 de autorități în subordine, 75 de secretari de stat, număr SECRET consilieri
Cine își asumă rolul de „Elon Musk al României”? Soluții pentru reducerea birocrației și restructurarea agențiilor statului
România este sufocată de o rețea complexă de agenții, autorități și instituții care îngreunează funcționarea eficientă a statului și consumă resurse bugetare considerabile. Ziarul Financiar lansează provocarea de a găsi un expert în restructurare organizațională care să propună soluții guvernului pentru reducerea numărului de agenții, centre și autorități, de la 164 la o treime. În prezent, această rețea stufoasă include structuri separate, fiecare cu buget, personal și organigramă proprie.
Situația actuală din administrația guvernamentală
Guvernul României are 16 ministere, fiecare cu câte un ministru și 75 de secretari de stat, aceștia din urmă având cabinete proprii, consilieri și personal administrativ, a căror componență nu este transparentă publicului. Secretariatul General al Guvernului (SGG) coordonează 30 de entități, ceea ce îl transformă într-un „guvern în miniatură”. Alte ministere cu un număr mare de entități subordonate sunt:
Ministerul Educației: 21 de entități.
Ministerul Afacerilor Interne: 20 de entități.
Ministerul Agriculturii: 13 entități.
Ministerul Sănătății nu a fost inclus în această analiză, deoarece spitalele aflate în subordinea sa nu pot fi comasate.
Opinie de specialitate
„Nimeni nu contestă nevoia de a avea profesori, personal medical sau din zona de apărare – poliție, armată –, dar nu cred că acolo este creștere masivă. Fără îndoială, administrația publică centrală și locală au crescut necontrolat și nu cunoaștem analize detaliate de oportunitate pe această temă”, a declarat Raluca Pârvu, business manager la BPI România, companie de consultanță în resurse umane, pentru Ziarul Financiar.
Provocarea restructurării
Într-un context în care administrația publică este percepută ca fiind supradimensionată și ineficientă, provocarea lansată de ZF este de a identifica un lider sau o echipă capabilă să implementeze reforme drastice, similare cu cele promovate de Elon Musk în companiile sale. Scopul este reducerea birocrației și redirecționarea resurselor către sectoare cu adevărat esențiale pentru dezvoltarea țării.
https://www.stiridecluj.ro/economic/guvernul-romaniei-caracatita-care-devoreaza-bugetul-muls-de-la-romani-164-de-autoritati-75-de-secretari-de-stat-si-un-numar-secret-de-consilieri
////////////////////////////////////////////////
Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi suntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei
Băncile din ţările civilizate practică dobanzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului,asa cum s-a intamplat in Islanda! De ce nu se intampla si la noi ceea ce s-a intamplat cu bancherii din Islanda?
Ţara noastră a avut parte din ’90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci – nişte rechini prădători – prezente în România, au avut mană liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul”, mergand pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să razi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic” la stană! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face.
De fapt,eu de multe ori m-am tot intrebat,”cum se face ca Mugur Isarescu,este singurul politician neschimbat vreodata din functie?”
Raspunsul se gaseste undeva in trecut:
Putini stiu faptul ca Mugur Isarescu a fost mentinut pe aceasta pozitie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au amenintat ca isi retrag imprumuturile acordate Romaniei, de fiecare data cand s-a pus problema schimbarii din functie a lui Isarescu.
Explicatia acestei sustineri trebuie cautata in perioada cat acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondiala din Bucuresti. Datorita acestei pozitii, Isarescu mergea deseori in SUA inca dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie sa-si implanteze in Romania un om pe care sa se poata baza. Dupa evenimentele din decembrie 1989 Isarescu a fost imediat activat.
A petrecut o scurta perioada ca reprezentant comercial al Romaniei la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viata al Bancii Nationale. Misiunea sa era sa se asigure ca Romania va face imprumuturi inrobitoare, care sa o faca dependenta de organismele financiare internationale: Banca Mondiala, Banca Europeana de Investitii, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si Fondul Monetar International. Azi si-o indeplineste peste asteptarile stapanilor sai. Putini stiu si faptul ca Mugur Isarescu este membru al gruparii masonice care face jocurile in economia mondiala – Comisia Trilaterala. De altfel, Isarescu a avut grija sa se inconjoare la BNR de multi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru in Consiliul de administratie al Bancii Nationale, dar si Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scotian din Romania. ASTA EXPLICA LOIALITATEA LUI ISARESCU,VIZAVI DE BANCI!
Economistul Ilie Şerbănescu a lansat un atac virulent la adresa guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, pe care îl consideră drept unul dintre principalii vinovaţi pentru scandalurile de fraudă bancară care au ieşit la iveală în ultima perioadă. Într-o declaraţie acordată Q Magazine, Ilie Şerbănescu susţine că Mugur Isărescu este principalul responsabil pentru că „ţine doar cu băncile” şi că dosarele de fraudă sunt „mizilic” pe lângă acţiunile băncilor care le generează profituri imense pe spinarea clienţilor. Economistul arată că atât „tunurile date de unii cu gulerele albe” cât şi „tunurile băncilor” sunt plătite, într-un final, tot de români, pentru că BNR permite companiilor financiare să facă tot ceea ce doresc. „Astfel de tunuri sunt posibile pentru că Mugur Isărescu ţine exclusiv cu băncile, nu şi cu clienţii, ca entitate globală. El nu este interesat decât de ce vor băncile, nu şi de ce vrea populaţia. Dar aceste fraude, că sunt de 50 de milioane, de 85 de milioane de euro, sunt nimic. Nişte bandiţi cu gulerele albe care au furat. Care ne-au furat pe noi, depunătorii, pe cei care creditează. Pentru că băncile îşi vor recupera pierderea, deşi ar trebui să o treacă în contul acţionarilor, nu al clienţilor. Aşa cum trece totul, de altfel. Vă spun, acest tun este un mizilic! Băncile ne cămătăresc pe toţi cu miliarde. Practică marje de dobânzi imense. Diferenţa între dobânzile percepute la credite şi dobânzile cu care onorează depunerile sunt de 6-9%, justificate prin acel risc de ţară în proporţie de jumătate. Adică, ele se pretind bănci româneşti, pentru că sunt înscrise la noi. Dacă tu vii în România şi îmi percepi dobândă de risc, păi du-te-n… Du-te la tine în ţară, nu trebuie să vii la mine acasă. Băncile practică comisioane înspăimântătoare. Şi sunt nişte invenţii: pe fumărit, pe analiză.
De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt următoarele personaje: cămătarii „legali”, adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.
Insa,avand in vedere „hipnoza asta colectiva”,din care foarte putini reusesc sa se trezeasca,este firesc sa ne intrebam:”Ce vom face?ne vom lasa calcati in picioare de un mason,membru Bilderberg,care nu este interesat de siguranta tarii si a poporului,ci de a urma orbeste ordinele Elitei Mondiale?Ne vom lasa furati de catre banci,prin dobanzile mari pe care le impun dupa bunul lor plac,sau vom lupta? pentru ca asa cum vedem…Guvernul,BNR,sunt mana in mana cu Mafia Bancilor private din Romania,probabil ca atat Mugur Isarescu,cat si Traian Basescu,ar trebui sa invete din exemplul in care Statul din Islanda a gestionat problema bancilor private -cele 3 bănci nu au fost ajutate de stat, datoriile şi riscul nu au fost transferate către finanţele publice,astfel ca au fost lasate in mod intentionat sa fie falimentate,plus ca s-a dispus punerea sub acuzare a mai multor bancheri,o parte din ei fugind cat ii tineau picioarele din aceasta tara.
Cand o sa vedem si la noi in tara asa ceva?????!!!!
///////////////////////////////////////////////
(Daca ne nastem din nou,nu din samanta SATANEI GLOBALII ci,din Samanta lui Dumnezu (Luca 8/11,putem fi eliberati de…) „Mizerabilii”
Ion Măldărescu
În anul 1882 a apărut una dintre capodoperele umanității – romanul „Les Miserables” (Mizerabilii), în care autorul, celebrul scriitor francez Victor Hugo. critica ipocrizia secolului al XIX-lea. În 1958, coproducția cinematografică franco-italo-germană în două serii – „Mizerabilii” – regizată de Jean-Paul Le Chanois, a onorat, într-un fel, celebritatea romanului lui Hugo, ecranizarea cunoscând în Franța un succes remarcabil, vizionată fiind de peste 7,8 milioane de spectatori. Regretatul actor francez Jean Gabin s-a întrecut pe sine însuși, iar filmul a fost cotat drept cel mai popular al anului 1958.
Pentru cei care nu au citit romanul și/sau nu au vizionat filmul mă văd obligat să amintesc cititorilor personajele romanului:
– Jean Valjean: Un fost condamnat care își petrece toată viața în căutarea iertării, ajutând oameni aflați în situații dificile.
– Cosette: Fiica lui Fantine și fiica adoptivă a lui Valjean, cu o copilărie dificilă, care devine o tânără iubitoare și curajoasă.
– Fantine, Mama lui Cosette, victima cruzimii societății;
– Inspectorul de poliție Javert;
– Marius Pontmercy – fiul unui ofițer susținător al lui Napoleon;
– Episcopul Myriel – Episcopul care îl salvează pe Valjean și îi schimbă viața;
– Ticăloșii soți Thénardier, cu conexiuni în lumea interlopă
– Éponine, fiica soților Thénardier, care găsește o oarecare mântuire prin dragostea ei pentru Marius.
– Gavroche – fiul familiei Thénardier, un curajos copil al străzii…
Apreciind că titlul romanului era mai mult decât necesar, corespondeţa sa cu prezentul fiind mai mult decît evidentă, titlul editorialului face însă trimitere la reversul medaliei, la opusul simbolic purtător al stigmatului blestemului unui popor ajuns la mâna urmașilor familiei Thénardier în 2024, an de jaf fără scrupule. De la Davos, Klaus (ce coincidență?) Schwab nu mai ascunde scopul Nr.1 al „World Economic Forum” – decimarea populației planetei. Una dintre matroanele promovate – Ursula – instalată la Bruxelles pe post de „vrăjitoare a vaccinurilor” și-a demonstrat apartenența reziduală de peste veac la ginta ticăloșilor Thénardier și a demonstrat că este posesoarea și purtătoarea acelorași apucături interlope, precum cele ale înaintașilor din romanul lui Victor Hugo.
La noi, acasă, melcul voiajor, „celebritatea” escrocului dovedit, ajuns șef de stat, a debutat cu afacerile cu copii, a continuat cu jongleria infracțională „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (că nu degeaba a primit „Crucea de Cavaler a Germaniei” de Mutti Merkel), care l-a ajutat să urce scările la Cotroceni și a continuat cele şase case, cu vilele de la Miami, cu luxul exorbitant, cu vacanţa continuă în palat şi pe meridiane, cu avioane de lux, închiriate pe banii poporului, cu totala sfidare şi vânzare a românilor în propria lor țară. El, marele nimic, se visa şef la N.A.T.O., dar n-a priceput, în sărăcia minţii lui, că acea adunătură de criminali mondiali nu s-ar fi lăsat condusă de o tărtăcuţă vidată.
S-a dovedit că zburătorul cu avioane de lux private, pe durata celor două mandate nemeritate – a „digerat” cheltuieli „faraonice” (după cum s-a exprimat recent unul dintre posturile TV). Cele 27 de dosare „lăzărite” de ani buni și-au arătat coperțile. În speranța că nu doar într-atât și-a arătat dreptatea fața, cred că cel mai indicat ar fi să-l invităm pe inspectorul Javert să-i scoată la lumină adevăratul dosar de infractor și să-l predea unui „Monte Cristo”, contemporan cu titlu executor.
Sinistrul personaj românofob, viitor șomer, căutător disperat de loc – nu de muncă, ci de vacanțe și concedii de refacere după vacanțe lasă în urma lui dezastru. „După mine, potopul!”, potrivindu-i-se ca o mănușă. Iată că nu scăpăm, o șleahtă de mizerabili are tupeu să participe la concursul pentru tronul de la Cotroceni. În fața acestui tablou lamentabil, poporul român rămâne impasibil la trădările de țară ale actualelor ventuze-lipitori, ce-și vântură caricaturile cosmetizate în fața camerelor de luat vederi… Dă, Doamne!…”, ar zice Constantin Tănase (e vorba de luarea vederii…).
Cu certitudine, NICIUNUL din haita catindaților nu trebuia să fie admis pe listă, dar în teritoriul daco-get aflat sub ocupație militară americană, Ministrul Energiei Sebastian Burduja a lansat o tentativă de sabotaj oficial al Guvernului României (?), un proiect de lege pe baza căruia lacurile de acumulare din România pot și vor fi cedate străinilor, care astfel vor controla cele mai importante resurse naționale (producția de energie).
Armata României a capitulat. Trădătorul din frunte M.St.M. a cedat comanda ocupantului. Acum, actualul guvern vrea să cedeze – oficial – ocupantului și spațiul aerian al teritoriului, pentru a ne arunca într-un război care nu este al nostru. Românii, la comanda Înaltelor Porți străine de Neamul Românesc, au ajuns fabricanți de carne de tun. Ba, Ciolacu, sluga lui Netanyahu, declarat oficial de Curtea Penală Internațională criminal de război, vrea ca românii să participe la reconstrucția Ucrainei. Ucrainenii „refugiați” cu etichetă se bucură în România de „drepturi” mai mari decât ale românilor, în timp ce românii rămași sub ocupația ucraineană nici limba maternă nu au voie s-o vorbească. Să participe el, Ciolacu și gașca sa, cu roaba și târnacopul la reconstrucție, iar dacă nu se pricepe nici la asta, măcar cu un taraf de lăutari buzoieni din care își trage seva – zic unii, să-i acompanieze pe re-constructori.
Revenind la decalogul „Mizerabilii 2024” și la suplimentul acestuia cu alți „mizerabili” independenți de pe lista rușinii, unica salvare ar fi anularea alegerilor și reorganizarea altora, în care să nu fie lăsați să candideze decât ROMÂNII cu domiciliul în țară și cu certificat medical psihiatric actualizat.
Un Gavroche-român ar fi ideal. Numai atunci voi merge la vot.
Români, dacă țineți la țara voastră, invalidați orice alegere a vreunui „Mizerabil”!
https://www.art-emis.ro/editoriale/mizerabilii
////////////////////////////////////////////////
Cine figurează în pomelnicul psihopaţilor care conduc lumea
Maria Diana Popescu
Scena politica românească şi mondială este populată cu psihopaţi şi bolnavi mintal! Procedură deliberată, ştiut fiind că nebunii îşi ascultă stăpînul, pot minţi, trişa, manipula, sînt violenţi, iubitori de faimă, bani şi putere, nu simt remuşcare sau vină, nu au conştiinţă. Sub mantila lor, corupţii, trădătorii, jefuitorii, ucigaşii sănătăţii planetare, vînzătorii păcii, vînzătorii de arme, de droguri, îşi fac „meseria” liniştiţi. Să ne amintim ce afirma Shakespeare la vremea lui: „iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi”. Butoanele planetei sînt manevrate de o bandă de infractori recidivişti care fac legile în jungla capitalistă! Majoritatea statelor sînt exploatate şi conduse din cancelarii secrete de psihopaţii care, la rîndul lor, au înşurubat la conducerea internă a statelor vasale alţi psihopaţi şantajabili. Aşa a păţit România după lovitura de stat. A fost condusă de cele mai corupte şi grosolane imposturi, prin experimente economice, sociale şi sanitare, cu preţul sărăcirii crunte a populaţiei şi cu mii de morţi.
Potrivit dr. Mila Aleckovic Bataille, cu doctorat la Sorbona în Psihopatologie şi Psihologie, după o traducere a dr. Damian Baciu, lumea este condusă azi de o grupare de psihopaţi. „Multă lume gândeşte că este o întâmplare că indivizi nebuni pot intra în politică. Nu este o întâmplare, este un sistem, este un program, o școală care a fost constant dezvoltată de-a lungul deceniilor, cel puțin 50 de ani. Totul a fost conceput și realizat în serviciul Globalismului. Toți au fost cu grijă selecționați. Cei care erau bine structurați, în cunoștință de cauză, integri, inteligenți, puternici, care nu puteau fi manipulați, au fost din start excluși”. Mondialiştii au creat programe perfecte pe care le-au pus în scenă prin lideri bolnavi psihic, manevrabili, şantajabili. Psihopatul este tipul preferat de societăţile manipulatoare, totalitare, de marile corporaţii financiare ale lumii. Din rîndul psihopaţilor sînt aleşi, din păcate, preşedinţii de stat, guvernanţii, reprezentanţii din instanţele şi forurile de conducere planetară, din serviciile secrete ale puterilor lumii, care au în dotare unităţi specializate în declanşarea revoltelor populare, revoluţiilor şi mişcărilor de stradă, echipe formate din experţi în tehnicile dezinformării şi manipulării maselor. Ei acţionează la comandă în ţările vizate, sub diverse acoperiri: turişti, ziarişti, diplomaţi, echipe de caritate, oameni de cultură, sportivi etc. Din rîndul psihopaţilor sînt racolaţi conducătorii Justiţiei, asasinii economici, asasinii sănătăţii, ai umanităţii, criminalii, traficanţii de droguri, de organe etc. Aceştia au impus politica de tolerare a deviaţilor sexuali, violatorilor de copii, corupţilor, trădătorilor, politica de manipulare a adevărului, de acceptare a războiului, sclaviei, sărăciei, acceptare a deposedării de demnitate şi suveranitate statală, ca pe ceva moral şi normal.
Să luăm în discuţie OMS-ul cu planificarea celebrei gogoaşe pandemice, cu obligativitatea vaccinării care a ucis milioane de oameni! Apoi, industria farmaceutică, care nu serveşte vindecării bolilor, ci perpetuării lor, pentru că au nevoie de cît mai mulţi bolnavi cronici care să fie medicaţi, adică să fie consumatori cu caracter permanent ai industriei farma. Cunoscînd faptul că scopul psihopaţilor care conduc lumea îl reprezintă un democid mondial, citatul medicului german Matthias Rath prinde sens: „Adevărata natură a industriei farmaceutice este de a cîştiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid răspândit permanent, ucigand milioane de persoane. Aşa-zisa elită a lumii face bani, omorîndu-i pe cei slabi”. Crimele în masă comise de tot felul de „entităţi”-pirat prin pandemii programate, războaie, foamete, sărăcie, crize economice şi sociale l-a determinat pe politologul american Rudolph Rummel să inoveze termenul „democid”, care acoperă orice crimă săvîrşită asupra unui număr de persoane, a unei comunităţi sau popoare de către orice entitate de putere.
În ştiinţa Psihopatologiei, psihopaţii sînt recunoscuţi prin faptul că nu regretă niciodată relele făcute, prin lipsa sentimentului de culpabilitate, cel mai adesea ei fiind mîndri de actele abominabile şi crimele săvîrșite. Este cunoscută trufia inculpaţilor în Procesul de la Nuremberg. Să ne amintim de Bush, de Obama, ultimul, premiat cu Nobelul pentru pace, cu toate că, ştiut este, a sprijinit terorismul, a ucis cu sînge rece în războaiele sale din Orientul Mijlociu milioane de oameni, au asasinat preşedinţi de state şi lideri militari.
În profilul amintit de profesorul dr. Mila Aleckovic Bataille se înscriu preşedinţii şi guvernanţii României postdecembriste. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de trei decenii! Veţi vedea că aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva românilor. Nu au în palmares nicio performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestă. Cu precădere, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Koveşi, Portocală, Lazăr, Cîţu, Arafat, Valeriu Gheorgiţă, Orban, medicii care au susţinut şi promovat vaccinarea ca mijloc de democid şi, în mod special, Iohannis, docilul robot al înaltelor porţi străine, uşor de manipulat, şantajabil cu multe dosare penale la sertar, dator de nouă ani statului român cu 320.000 de euro, în urma pierderii irevocabile a clădirii din centrul Sibiului, însuşită fraudulos şi închiriată către Raiffeisen Bank. Omul avar, nervos, infatuat dincolo de limită, cu ambiţii prosteşti, fără cunoştinţe absolut obligatorii pentru un şef de stat, fără cultură, complexat, parvenit, căruia Protocolul de Stat (RA-APPS) îi construieşte, ca unui faraon egiptean, drept răsplată pentru vînzarea ţării, un complex unde va locui pe veci, prin renovarea unei vile de 1.200 mp pe Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti, în jurul căreia se află un şantier învăluit în mister, iar investiţia se ridică la 7-8 milioane de euro din bani publici.
Potrivit prof. dr. Mila Aleckovic Bataille, psihopaţii care conduc statele şi lumea au cam acelaşi profil: „Trudeau, Macron, Olaf Scholz, Zelensky etc, iar în Cartelul Bancar cunoaştem toţi copiii Rothschild. Toate alegerile prin vot sînt trucate, cine ar crede că ucrainenii au ales un asemenea idiot, precum Zelenski se înşală. El a fost instalat, la fel ca cei din Muntenegru, Serbia, Canada, SUA etc”. Pomelnicul psihopaţilor rău-făcători arată astfel: Kushner, Solana, Bush Jr, Joschka Fischer, Jack Lang, regele Belgiei, Bertrand Delanoe, Laurent Fabius şi fiul, Coroana engleză, prinţul Andrew, Clintonii, N. Sarkozy, Bertrand Levy, Biden şi fiul, Trudeau, Bill Gates, Jeffrey Epstein, Ursula von der Leyen şi Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic de la Davos, fotografiat pe o plajă de lux, la senilitatea vîrstei sale, gol puşcă, cu mănuşi de damă din dantelă şi un „model” original de portjartier. Acesta este ultimul tip-model de psihopat nevindecabil. Despre sus-pomeniţii, Elon Musk a afirmat că alcătuiesc împreună un guvern mondial neales, pe care lumea nu şi-l doreşte.
https://www.art-emis.ro/editoriale/cine-figureaza-in-pomelnicul-psihopatilor-care-conduc-lumea
//////////////////////////////////////////////////
(Droguri cu multe,multe stele ) Cine este șeful de Poliție care organiza petreceri cu droguri în locuința sa. Denunțătorul său: „Știu de la traficanți că îi apară de 10-15 ani”
Lucian Mironescu
Comisarul-șef Viorel Tilca, șeful Secției 1 Poliție Timișoara, a fost reținut de DIICOT pentru trafic de droguri și găzduirea unor petreceri unde se consumau substanțe interzise. Un alt bărbat, de 38 de ani, este acuzat de comercializarea drogurilor.
UPDATE: Șeful de poliție și prietenul său, care se ocupa cu distribuția drogurilor, au fost arestați preventiv 30 de zile,
Potrivit presei locale, investigațiile au legătura cu un incident din 2023, când un tânăr de 27 de ani a depus o plângere împotriva polițistului cu privire la „activități ilegale de consum de droguri”.
După depunerea plângerii, viața acestuia a devenit un calvar. „Din cauza presiunilor și amenințărilor, mi-am retras plângerea la acel moment”, a spus tânărul.
Bărbatul care l-a denunțat susține că șeful de Poliție îi protejează pe traficanții de droguri de aproape 10-15 ani. El spune că au fost împreună la mai multe petreceri, iar „toți de drogau în prezența comisarului”.
„Eu mergeam la o frizerie. M-am împrietenit cu frizerul, care deține și acea locație. M-a chemat la diferite petreceri în cluburi, inclusiv la el în frizerie. După câteva săptămâni, a apărut și domnul Viorel Tilca știu că este șef la Secția 1 Urbană de Poliție Timișoara. Toți de acolo din frizerie se drogau în prezența lui. Eu i-am pozat pe toți cu droguri, cu cocaină, cristal. Pe el nu l-am văzut consumând (….)Despre șeful de poliție știu de la traficanții de droguri că îi apară de aproximativ 10-15 ani. Ei au reușit să-și vândă drogurile pentru că au protecția lor”, a declarat bărbatul, la Antena 3 CNN.
Petreceri și consum de droguri
Polițistul ar fi organizat în mod repetat petreceri în locuința sa, unde erau consumate droguri, iar celălalt inculpat se ocupa cu distribuția acestora. De asemenea, fost reținut și un apropiat de-al acestuia, Hîrlea Cristian, în casa căruia au fost descoperite aproape 4 kg de droguri.
Citește și: Şeful Poliției Câmpulung Muscel, pus sub control judiciar. A părăsit locul unui accident în care a rănit doi tineri și s-a ascuns într-o curte
Procurorii DIICOT Timișoara au dispus duminică, 30 martie 2025, reținerea comisarului-șef Viorel Tilca, șeful Secției 1 Poliție Timișoara, și a unui alt bărbat, de 38 de ani, pentru trafic de droguri de risc și mare risc. Polițistul ar fi organizat în mod repetat petreceri în locuința sa, unde erau consumate droguri, iar celălalt inculpat se ocupa cu distribuția acestora.
Potrivit anchetatorilor, în luna aprilie 2024, polițiștii s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în municipiul Timișoara, acționează o grupare cu preocupări infracționale pe linia traficului de droguri de risc și de mare risc.
„Cercetările cu privire la săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței și tolerării consumului de droguri s-au extins și asupra unui polițist din cadrul I.P.J. Timiș. Din materialul probator administrat a reieșit faptul că, în intervalul februarie – martie 2025, în mod repetat, bărbatul în vârstă de 53 de ani (polițist) ar fi găzduit în locuința sa mai multe evenimente private, pe parcursul cărora au fost consumate substanțe interzise (3-CMC, cunoscut sub denumirea generică de cristal, cocaină, amfetamină și 2MMC). De asemenea, în sarcina unui alt bărbat, de 38 de ani, s-a reținut că, pe parcursul anului 2025, ar fi procurat în scopul comercializării droguri de risc și mare risc”, a transmis DIICOT.
În urma celor 11 percheziții domiciliare efectuate în cursul zilei de ieri, au fost găsite și ridicate peste 3,8 kilograme canabis (drog de risc), 25 de grame cristal (3-CMC, drog de mare risc), obiecte purtând urme de substanță, 5 cântare de precizie, 5 grindere, sume de bani în lei, precum și alte mijloace de probă.
„La data de 30.03.2025, a fost sesizat judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Timiș, cu propunerea de arestare preventivă a celor 2 bărbați“, a precizat Poliția Timiș, într-un comunicat de presă.
Conducerea IPJ Timiș: Instituția noastră nu tolerează astfel de comportament
Reprezentanții IPJ Timiș au transmis că vor fi dispuse măsurile legale prevăzute de Legea 360/2002 privind Statul Polițistului, acesta fiind pus la dispoziția unității.
„În funcție de măsura dispusă de instanță, polițistului i se vor aplica măsurile legale, în ceea ce privește desfășurarea activității în cadrul inspectoratului. Instituția noastră nu tolerează astfel de comportamente și acționează imediat în momentul în care acestea sunt descoperite. Siguranța publică rămâne prioritatea noastră principală și vom face tot ce este necesar pentru a preveni orice fel de comportament ilegal în rândul angajaților noștri”, a transmis IPJ.
Citește și: TikTok-erul Alin Borcan, amendat după ce a ieșit cu o armă airsoft: „Am venit să-i omor pe ăștia care au venit la mine”
Citește și: Comisar șef de poliție, săltat de DIICOT după ce și-ar fi pus casa la dispoziția traficanților de droguri. A fost dus în arest
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/cine-este-seful-de-politie-care-organiza-petreceri-2432537.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=33549#google_vignette
//////////////////////////////////////////////////
(Ca si in multe alte situatii,mortul este vinovat,iar zdrentele albite cu șpagate continua …) Percheziții la INML: cinci medici, vizați într-un dosar de mușamalizare a unui caz soldat cu moartea unei paciente
Percheziții au loc la Institutul Național de Medicină Legală, într-un dosar ce vizează suspiciuni de mușamalizare. Cinci medici sunt suspectați că au încercat să favorizeze făptuitorii într-un caz în care o femeie de 73 de ani a murit, după ce un pansament a fost uitat în corpul ei în timpul unei intervenții chirurgicale. Perchezițiile sunt efectuate de polițiștii din cadrul Serviciului Investigații Criminale, care ridică documente și verifică birourile persoanelor vizate, în legătură cu deciziile luate după decesul pacientei. Potrivit anchetatorilor, intervenția chirurgicală a avut loc în anul 2022, iar în urma unei erori medicale, un material medical, cel mai probabil un pansament, a fost uitat în corpul femeii. Complicațiile apărute ulterior au dus la infectarea gravă a pacientei, iar în final, la decesul acesteia. Polițiștii suspectează că mai multe persoane ar fi încercat să ascundă circumstanțele reale ale morții, astfel încât responsabilitatea medicală să nu fie stabilită. În acest dosar sunt puse în executare cinci mandate de aducere. Persoanele vizate urmează să fie conduse la sediul Poliției pentru audieri și pentru a da explicații în fața anchetatorilor. Cercetările sunt în desfășurare sub coordonarea unui procuror, pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului. Ancheta vizează modul în care a fost documentat cazul și dacă au existat intervenții pentru a împiedica aflarea adevărului privind cauza reală a decesului.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/perchezitii-la-inml-cinci-medici-vizati-intr-un-dosar-de-musamalizare-a-unui-caz-soldat-cu-moartea-unei-paciente-3179217
///////////////////////////////////////////////////
Protocoalele Înțelepților și conspirația finală
Istoricii pretind că rușii au scris în jurul anului 1905 un text denumit Protocoalele Înțelepților Sionului și atribuit evreilor. Este considerat cel mai important text antisemit, care deloc întâmplător se află la baza unor teorii ale conspirației. După cum știm, multe astfel de teorii s-au adeverit între timp.
Numeroase teze și principii regăsite în Protocoale par a fi fost preluate și puse în practică (în ultimii 120 de ani) de o FORȚĂ obscură răspândită la nivel global, cu un scop bine definit: stăpânirea lumii.
În scenariul din rândurile de mai jos nu contează cine este autorul Protocoalelor. Sau dacă au fost scrise de evrei, ruși ori francezi. Ceea ce vreau să sugerez este că „elitele” de la Davos și predecesorii acestora s-ar fi putut inspira din respectivele Protocoale (le găsiți aici) pentru a implementa Noua Ordine Mondială. Adică guvernul mondial.
Obiectivul Protocoalelor și legătura cu cele două războaie mondiale
Protocoalele propun un plan de control global prin destabilizarea ordinii existente: slăbirea statelor naționale, crearea de crize economice, manipularea maselor și centralizarea puterii. Printr-o lentilă interpretativă, putem observa paralele cu contextul istoric al celor două războaie mondiale:
Primul Război Mondial (1914-1918): Prăbușirea imperiilor (Austro-Ungar, Otoman, Rus) și Tratatul de la Versailles au creat un vacuum de putere și instabilitate economică, exploatate ulterior de ideologii și mișcări radicale. „Globaliștii” din acea perioadă – bancheri internaționali, industriași și lideri politici care susțineau Liga Națiunilor – au fost acuzați că ar fi urmărit o ordine mondială centralizată. Un guvern unic. O idee care rezonează cu retorica Protocoalelor.
Al Doilea Război Mondial (1939-1945): Naziștii au folosit Protocoalele drept vârf de lance al propagandei, acuzând evreii și „plutocrația internațională” de destabilizarea lumii. Războiul a fost declanșat de expansiunea autoritară a Germaniei, Japoniei și Italiei, dar rezultatul – crearea ONU și a unor instituții financiare precum FMI și Banca Mondială – a întărit narativa conspiraționistă despre o „guvernare globală”. Aceste instituții de tip globalist pot fi interpretate retrospectiv ca împlinind o parte din viziunea Protocoalelor (control economic centralizat), deși obiectivul lor declarat era pacea și stabilitatea.
Situația internațională actuală
Astăzi, în 2025, vedem o lume polarizată între forțe globaliste (organizații precum UE, OMS, Forumul Economic Mondial, susținute de elite economice și politice) și mișcări suveraniste/populiste (Trump în SUA, Le Pen în Franța, Putin în Rusia, Orban în Ungaria). Protocoalele din 1905 descriu o strategie de subminare a identităților naționale prin promovarea cetățeniei universale și a dependenței economice. Legătura cu agenda globalistă actuală este evidentă – integrare economică, politici climatice transnaționale sau migrație masivă. Câteva paralele:
Globalizarea economică: Multinaționalele și acordurile comerciale sunt văzute de criticii suveraniști ca o amenințare la independența națională, similar cu manipularea economică din Protocoale.
Tehnologia și media: Controlul narativelor prin marile platforme digitale (Google, Meta) amintește de „manipularea presei” din textele Protocoalelor.
Globaliștii din 1916 vs. 2025: Aceiași actori?
„Globaliștii” din 1916 nu sunt literalmente aceiași cu cei din 2025, dar există o continuitate ideologică percepută:
1916: Era marilor bancheri (ex. familia Rothschild, J.P. Morgan), a finanțării războiului și a primelor tentative de ordine internațională (Liga Națiunilor). Vorbim despre elite economice și politice aparent fără o coordonare secretă, dar unite de interesul stabilității piețelor.
2025: Liderii globaliști includ corporații tech, ONG-uri influente și politicieni care susțin instituții supranaționale. Forumul Economic Mondial, cu „Great Reset”, este un simbol al acestei viziuni, promovând soluții globale la crize globale.
Diferența majoră ar fi contextul: în 1916, globalizarea era incipientă și axată pe colonialism și comerț; astăzi, e tehnologică, culturală și climatică. Nu există dovezi istorice că ar fi aceeași „clică” conspirativă (ar fi o adevărată bombă de presă dacă am găsi astfel de dovezi), dar narațiunea Protocoalelor oferă un cadru simplu pentru a interpreta perpetuarea acestor elite în ultimii 120 de ani.
Mișcările suveraniste: Un răspuns organic?
Mișcările naționale, suveraniste și populiste din anii 1930 (fascismul, ca reacție la Versailles și „plutocrație”) sau de astăzi (Brexit, Trump, naționalismul est-european) pot fi văzute ca reacții organice ale populațiilor la percepția pierderii controlului, astfel:
În trecut: Fascismul și nazismul au exploatat resentimentele față de „globaliștii” arhitecți ai Tratatului de la Versailles, inclusiv față de bancherii internaționali, promițând restaurarea mândriei naționale.
Astăzi: Populismul răspunde la ofensiva corporațiilor multinaționale, la migrație și la dictate transnaționale (ex. UE, OMS, ONU), pledând pentru suveranitate și identitate locală.
Protocoalele din 1905 prezic o rezistență a popoarelor la planul globalist. În plus, există și o tendință umană naturală: când elitele devin prea distante, masele reacționează.
Conexiune
Cele două războaie mondiale au fost rezultatul rivalităților geopolitice, posibil și al unor conspirații, care au generat structuri globaliste (ONU, FMI). Astăzi, tensiunea globalist vs. suveranist oglindește această dialectică: o elită ce promovează interconectivitate vs. populații înclinate să ceară autonomie. Globaliștii din 1916 și cei din 2025 nu sunt identici, dar împărtășesc o viziune a ordinii centralizate; mișcările populiste, la rândul lor, sunt răspunsuri ciclice la astfel de proiecte.
Ar putea Protocoalele din 2025 să prefigureze viitorul? Dacă globalizarea continuă să ignore vocile locale, suveranismul va crește, posibil ducând la fragmentare sau conflict, ca în anii 1930.
Obiectivul Protocoalelor ca plan real
Dacă Protocoalele reprezintă un plan autentic perpetuat de elite până în zilele noastre, ele descriu o strategie pe termen lung de subminare a statelor naționale și instaurare a unui guvern mondial prin:
– Manipularea economiei (crize financiare, datorii).
– Controlul presei și al educației pentru a influența masele.
– Subminarea religiilor și a identităților tradiționale.
– Crearea de conflicte care să justifice centralizarea puterii.
Scopul final ar fi o oligarhie globală care să elimine suveranitatea națiunilor, folosind haosul ca pretext pentru ordine.
Legătura cu cele două războaie mondiale
Primul Război Mondial (1914-1918):
Interpretare: Războiul ar fi fost orchestrat de „înțelepții” din Protocoale pentru a slăbi marile imperii tradiționale (Rusia țaristă, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman) și a crea instabilitate economică. Finanțarea ambelor tabere (ex. cu aportul unor bancheri precum Rothschild sau Warburg) ar fi fost o tactică deliberată pentru a genera datorii și dependență față de elitele financiare.
Rezultat: Liga Națiunilor, prima tentativă de guvernanță globală, ar fi fost un pas timpuriu spre obiectivul final, deși slab executat din cauza rezistenței naționale.
Al Doilea Război Mondial (1939-1945):
Interpretare: Conflictul ar fi fost o continuare a planului – folosirea fascismului și comunismului ca „antiteze” controlate pentru a distruge naționalismul tradițional și a justifica o ordine postbelică mai centralizată. Ascensiunea lui Hitler ar fi fost permisă sau chiar finanțată (teorie descrisă în unele studii recente) pentru a provoca un haos maxim.
Rezultat: Crearea ONU, FMI și a Băncii Mondiale ar fi fost realizări concrete ale Protocoalelor din 1905, instituind un cadru supranațional care să erodeze treptat suveranitatea statelor sub pretextul păcii și prosperității.
Situația internațională actuală (2025)
Dacă Protocoalele au fost puse în practică punctual din 1905 încoace, situația de astăzi ar fi stadiul avansat al planului:
Globalizarea: Organizații precum UE, OMS, Forumul Economic Mondial și marile corporații tech (Google, Amazon) ar fi instrumente ale „înțelepților”, aplicând strategia de control economic și cultural. „Great Reset” sau politicile climatice ar fi pretexte pentru a impune reglementări globale.
Conflictele regionale: Războiul din Ucraina și tensiunile din Taiwan ar putea fi văzute ca provocări deliberate pentru a slăbi Rusia și a forța dependența europenilor de structuri globale (NATO, UE), aliniindu-se cu ideea din Protocoale de a crea crize care să ceară soluții centralizate.
Manipularea maselor: Dominanța rețelelor de comunicare virtuală și a narativelor mainstream ar reflecta controlul presei descris în textul Protocoalelor, reducând rezistența populară prin dezinformare sau „distragere” (ex. cultura consumului).
Globaliștii din 1916 vs. 2025: Aceiași actori?
Sub această ipoteză, globaliștii ar fi o continuitate directă – nu doar ideologică, ci și organizațională:
1916: Un grup secret (poate o elită financiară sau o societate ocultă) ar fi coordonat finanțarea războiului și crearea Ligii Națiunilor. Nume precum Rothschild sau Rockefeller, des invocate în conspirații, ar fi reprezentanți vizibili ai unui nucleu invizibil.
2025: Aceeași entitate, evoluată, ar opera prin lideri precum Klaus Schwab, Bill Gates sau șefi ai Big Tech, adaptați la era digitală. Ar folosi tehnologia și crizele moderne (pandemii, schimbări climatice) pentru a accelera planul.
Protocoalele din 1905 sugerează o succesiune generațională a conspiratorilor. Deci ar fi plauzibil ca grupul să se fi perpetuat, modificându-și doar metodele și interfața publică.
Mișcările suveraniste: Răspuns organic sau rezistență planificată?
Dacă Protocoalele din 1905 sunt implementate și în 2025, mișcările naționaliste, suveraniste și populiste ar fi reacția naturală a populațiilor la acest plan:
În trecut: Fascismul și alte mișcări naționaliste din anii 1930 ar fi fost tentative de a contracara eroziunea identității naționale, dar „înțelepții” le-ar fi deturnat în conflicte care să le servească scopul final (ex. al Doilea Război Mondial).
Astăzi: Trump, Brexit, Le Pen sau Orban ar fi expresii ale aceleiași rezistențe organice. Protocoalele prevăd că popoarele vor opune rezistență, dar sugerează că aceasta va fi ineficientă sau manipulată. De exemplu, polarizarea actuală ar putea fi o „divizare pentru a cuceri” orchestrată de globaliști.
Totuși, lipsa de coeziune a suveraniștilor ar confirma predicția Protocoalelor că opoziția va fi fragmentată și incapabilă să oprească marșul spre guvernul mondial.
Suveranismul actual: Suficient de coerent?
Sub această lentilă, suveranismul nu e încă o forță coerentă din câteva motive:
Lipsa unității: Mișcările au fost până de curând locale, nu globale – mai nou, însă, Trump pare să colaboreze cu Putin și Orban într-un front comun anti-globalist.
Manipulabilitatea: Protocoalele sugerează că opoziția poate fi infiltrată sau deturnată. Populismul actual, deseori bazat pe retorică mai degrabă decât pe strategii concrete, ar putea fi o „supapă” controlată.
Puterea globalistă: Tehnologia, resursele financiare și influența culturală a globaliștilor (ca entitate din Protocoale) sunt mult superioare, făcând suveranismul să pară o reacție disperată, nu o soluție viabilă.
Meciul se joacă. Suveranismul câștigă teren, dar rămâne reactiv, nu proactiv. Dacă Protocoalele din 1905 se implementează „ca la carte”, planul ar prevedea fie zdrobirea, fie cooptarea suveraniștilor în haosul final care justifică controlul total.
Interpretare intermediară
Dacă Protocoalele sunt un plan autentic, războaiele mondiale ar fi fost etape deliberate de destabilizare, iar situația actuală – cu globalizarea avansată și rezistența suveranistă – ar fi stadiul culminant. Globaliștii din 1916 și 2025 ar fi aceeași entitate conspirativă, adaptată la timpuri, iar mișcările populiste ar fi un răspuns inevitabil, dar sortit eșecului, fără o strategie globală proprie. Viitorul? Ori o victorie lentă a „guvernului mondial”, ori un colaps haotic care să-i grăbească ascensiunea, așa cum Protocoalele par să anticipeze.
Trump și Putin: O alianță suveranistă?
Trump și Putin par să joace aceeași carte în Ucraina, cel puțin din perspectiva retoricii și a intereselor. Șeful Casei Albe a criticat sprijinul masiv al SUA pentru Ucraina, promovând o abordare „America First” care evită implicarea excesivă, în timp ce Putin apără suveranitatea Rusiei împotriva „hegemoniei occidentale”. Relația lor nu e neapărat o prietenie declarată, dar există o convergență tacită: ambii resping globalismul liberal (NATO, UE, multiculturalism) și promovează o viziune naționalistă. Trump a atras SUA în tabăra suveranistă și pare să dea o lovitură aproape mortală globaliștilor.
Totuși, coeziunea ruso-americană rămâne fragilă: interesele SUA și ale Rusiei sunt aliniate doar conjunctural (ex. opoziția la globalism), dar diverg pe termen lung (ex. influența în Eurasia, resurse energetice). O alianță Trump-Putin ar fi mai degrabă o coaliție de conveniență decât un front unitar.
Globaliștii pe redute: Europa, Canada, Australia
Globaliștii par a fi concentrați acum în Europa (cu lideri precum Ursula von der Leyen, Keir Starmer sau Emmanuel Macron), Canada (Trudeau), Australia și alte state G7. Aceste țări promovează politici transnaționale: integrare economică, agende climatice, multiculturalism – toate în ton cu o viziune centralizată care ar putea fi trasată, speculativ, la Protocoale. NATO, deși militar, e și un simbol al acestei ordini, legând Europa de SUA într-un sistem globalist. Dacă China (sub Xi Jinping) s-ar alătura acestui bloc, ar fi o răsturnare majoră – dar nu imposibilă, dat fiind pragmatismul lui Xi și interesul Chinei pentru stabilitate economică globală, chiar dacă sub propria sa influență.
Un nou Război Rece: Globaliști vs. Suveraniști
Ideea că Protocoalele ar prevedea un Război Rece între globaliști și suveraniști, nu un haos generalizat, e plauzibilă în acest cadru speculativ. Textul Protocoalelor vorbește despre manipularea conflictelor pentru a slăbi națiunile, dar nu insistă pe un colaps total – mai degrabă pe o dialectică controlată care să ducă la „soluția” finală: unificarea sub un guvern mondial. Un astfel de Război Rece ar putea arăta astfel:
Tabăra globalistă: Europa, Canada, Australia, posibil China și părți din NATO, unite sub instituții precum UE, ONU, FMI. Promovează interdependența, tehnocrația și o „ordine bazată pe reguli”.
Tabăra suveranistă: SUA (sub Trump sau succesori), Rusia, poate India și alte state reticente la globalism (ex. Ungaria, Brazilia sub alt președinte). Apără autonomia națională, economia locală și identitatea culturală.
Spre deosebire de Războiul Rece clasic (SUA vs. URSS), acesta ar fi mai mult ideologic și economic decât militar, date fiind prezența armelor nucleare și interdependența globală. Conflictele proxy (Ucraina, Taiwan) și războaiele economice (sancțiuni, tarife) ar domina.
Separarea Europei de SUA și rolul Chinei
Dacă Trump reduce angajamentele SUA în NATO sau negociază convenabil cu Putin, Europa ar putea pivota spre o autonomie strategică, poate sub influența Franței și Germaniei. China, deși autoritară, ar putea fi cooptată de globaliști dacă i se oferă un rol de lider economic (ex. prin Noul Drum al Mătăsii), creând un bloc euro-asiatic opus SUA și Rusiei. Totuși, naționalismul lui Xi face această alianță fragilă – China ar putea juca mai degrabă un rol de „terță cale”, profitând de ambele tabere.
SUA și Rusia, ca bastioane suveraniste, ar menține flacăra naționalismului, dar ar fi izolate economic și cultural de restul lumii globalizate. Protocoalele din 1905 ar putea interpreta asta ca pe o etapă necesară: lăsând suveranismul să supraviețuiască temporar, globaliștii ar pregăti terenul pentru o criză finală (economică, climatică, tehnologică) care să forțeze reunificarea.
Reunirea în Guvernul Mondial
Dacă Protocoalele prevăd polarizarea globaliști/suveraniști ca pe un pas deliberat, sfârșitul jocului ar fi o sinteză: după decenii de competiție, ambele tabere – epuizate sau confruntate cu o amenințare comună (ex. colaps ecologic, inteligență artificială scăpată de sub control, invazie extraterestră) – ar accepta un guvern mondial ca „soluție salvatoare”. „Înțelepții” din Protocoale ar fi prevăzut totul: suveranismul ar fi fost tolerat ca o supapă de presiune, doar pentru a fi absorbit în final. Textul din 1905 sugerează o astfel de subtilitate – controlul prin iluzia opoziției.
Câteva concluzii de etapă
Plauzibilitate: Un Război Rece globalist-suveranist e mai realist decât un război fierbinte, dat fiind contextul actual. Trump și Putin ar putea forma un ax improbabil, dar funcțional, iar Europa s-ar putea desprinde treptat de SUA dacă globalismul devine „religia” sa.
Rolul Chinei: Aici avem o variabilă mare. China ar putea bascula spre globaliști pentru avantaje economice, dar naționalismul său ar putea-o ține separată, complicând planul Protocoalelor.
Sfârșitul: Reunirea într-un guvern mondial sună ca o culminare logică a Protocoalelor – un fel de „problemă-reacție-soluție” hegeliană. Totuși, succesul depinde de capacitatea „înțelepților” de a prevedea și controla toate variabilele. Ceea ce pare aproape suprauman.
Suveranismul, chiar cu Trump și Putin aliniați, rămâne vulnerabil din cauza lipsei unei viziuni globale afirmative – e mai mult un „nu” la globalism decât un „da” la ceva concret. Globaliștii, cu resursele și instituțiile lor, par să aibă avantajul pe termen lung, cu un final prestabilit. Totuși, imprevizibilul uman (ex. revolte populare, trădări interne) ar putea devia planul.
Rolul tehnologiei și al AI în jocul global
Dacă Protocoalele constituie într-adevăr un plan autentic, controlul informației și al maselor prin tehnologie reprezintă pilonul central – iar AI este instrumentul perfect. Chiar dacă Big Tech (ex. Musk cu X, Zuckerberg cu Facebook sau giganți ca Google) pare să flirteze cu Trump din complezență sau interes, loialitatea lor reală rămâne față de profit și influență, care se aliniază mai natural cu agenda globalistă:
Supraveghere: Sisteme precum cele din China (recunoaștere facială, scor social) sau din Vest (date colectate de NSA, Meta) oferă un control fără precedent asupra persoanelor. Protocoalele vorbesc despre „distragerea” maselor – iar AI face asta prin algoritmi care modelează comportamentul.
Armă strategică: Dacă AI scapă de sub control (intenționat sau nu), ar putea servi ca „amenințare globală” care să justifice reunificarea rapidă. Un asteroid sau o invazie a extratereștrilor sunt alte variante, dar AI este deja aici, omniprezentă și ambiguă – perfectă pentru a fi exploatată narativ.
Trump și suveraniștii ar putea folosi tehnologia defensiv (ex. Musk susținând X ca platformă „liberă”), dar capacitatea lor de a contracara supravegherea globalistă e limitată – le lipsește infrastructura centralizată pe care o au globaliștii.
Polarizarea ca strategie: G7 vs. BRICS
Polarizarea simplifică „contopirea” finală și se potrivește perfect cu o interpretare strategică a Protocoalelor. Dacă „înțelepții” ar fi vrut să alinieze state disparate precum Cuba, Venezuela sau Rusia, un haos multipolar cu 100 de actori ar fi fost un coșmar logistic. Reducerea lumii la două tabere – G7 (globaliști) și BRICS (suveraniști, cu rezerve) – creează o dialectică controlabilă:
G7: Europa, Canada, Australia, Japonia, cu SUA ca membru ambiguu sub Trump. Promovează ordinea liberală, tehnocrația și interdependența. Chiar dacă China nu e formal în G7, pragmatismul ei economic ar putea-o face un aliat de facto al globaliștilor.
BRICS: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, plus simpatizanți (Iran, Cuba, Venezuela). Aici e o fisură: Rusia și India sunt clar suveraniste, dar China e un hibrid – naționalistă acasă, globalistă economic. Totuși, BRICS ca bloc servește ca „opoziție” simbolică.
Polarizarea G7 vs. BRICS coalizează statele rebеlе sub un steag comun, reducând fragmentarea. Protocoalele sugerează manipularea ambelor părți – globaliștii ar controla G7 direct, iar BRICS ar fi o opoziție „permisă” care să mențină iluzia luptei, dar să fie vulnerabilă la infiltrare sau colaps intern.
Catastrofa globală și reunificarea
O amenințare precum un asteroid, extratereștri sau AI scăpată de sub control ar grăbi reunificarea. Protocoalele din 1905 nu menționează explicit astfel de evenimente, dar logica lor implică folosirea crizelor majore pentru a „salva” omenirea printr-o ordine centralizată.
Polarizarea rămâne cuvântul-cheie – doi poli sunt mai ușor de gestionat decât o lume foarte fragmentată. G7 vs. BRICS simplifică jocul „înțelepților”, permițându-le să controleze narativa ambelor tabere. China e wildcard-ul: dacă se aliniază total cu BRICS, suveranismul capătă greutate; dacă basculează spre G7, globaliștii câștigă rapid. Probabil va juca la două capete, ceea ce întârzie, dar nu împiedică, planul.
AI e factorul decisiv – nu doar ca unealtă de supraveghere, ci ca potențial „dușman comun”. Big Tech, chiar dacă îl susține pe Trump acum, are o agendă proprie care transcende suveranismul – profitul și puterea lor depind de o lume interconectată, nu de granițe cu garduri înalte. Așadar, polarizarea grăbește reunificarea, iar tehnologia o face inevitabilă. Protocoalele ar fi prevăzut asta: suveraniștii pot câștiga bătălii (ex. alegeri, războaie proxy), dar războiul va fi tranșat de globaliști, pentru că ei dețin infrastructura viitorului.
BRICS ca pion al polarizării
Dacă BRICS e un „pion” în schema Protocoalelor, scopul său ar fi:
Grăbirea polarizării: Crearea unei false opoziții, care să dea iluzia unui conflict real G7 vs. BRICS, simplificând alinierea statelor. Războiul din Ucraina ar putea fi exact asta – o manevră orchestrată pentru a solidifica taberele (în ideea că Biden, Trump și Putin sunt doar instrumente ale Deep State-ului). Rusia vs. NATO devine un spectacol care justifică retorica suveranistă, dar fără a deraia planul final.
Test de loialitate: Ucraina ar putea fi un experiment al „înțelepților” pentru a vedea cum reacționează populațiile și liderii – suveraniștii (Trump, Putin) capătă credibilitate, globaliștii (UE, Biden) își întăresc narativa „ordinii necesare”.
Relațiile bune dintre Rusia și SUA sub Trump confirmă ipoteza. Deep State-ul de la Moscova și Washington – fie că vorbim de elite militare, financiare sau politice – ar fi putut colabora în culise încă de dinainte de 2014, folosind Ucraina ca pe un catalizator pentru a construi această falsă dihotomie. Protocoalele vorbesc despre manipularea conflictelor interne și externe – un război regizat ar fi perfect în linia lor.
Marile puteri, deja convinse de Guvernul Mondial?
Sugestia că toate marile puteri (SUA, Rusia, China, UE etc.) ar fi deja de acord cu utilitatea unui Guvern Mondial pare plauzibilă în acest scenariu speculativ. Dacă Protocoalele sunt în continuare luate drept reper, „înțelepții” ar fi lucrat timp de decenii pentru a convinge liderii că suveranitatea totală e nesustenabilă într-o lume interconectată. Argumentele ar fi:
Economie: Niciun stat nu poate prospera izolat – Rusia are nevoie de piețe, China de resurse, SUA de aliați comerciali.
Securitate: Amenințările globale (nucleare, cibernetice, climatice) cer coordonare centralizată.
Control: Elitele din toate taberele preferă predictibilitatea unui sistem unificat decât haosul competiției.
În acest caz, polarizarea G7 vs. BRICS ar fi teatru – un joc de umbre pentru mase, în timp ce liderii (aka Deep State-ul din spatele lor) așteaptă un pretext convingător. Trump și Putin joacă acum cartea suveranistă pentru a liniști populațiile, Macron și Xi o joacă pe cea globalistă pentru a menține presiunea, dar toți cunosc destinația finală. Și o tolerează.
Dacă marile puteri sunt deja convinse, lupta actuală e doar pentru public – o pantomimă care să justifice trecerea la Guvernul Mondial fără revoltă masivă.
Elementul declanșator al reconcilierii
Un scenariu ce prevede invazia extratereștrilor „inamici” ar crește dramatic acceptarea publică a reconcilierii istorice dintre globaliști și suveraniști, eliminând scepticismul și reținerile inerente. Protocoalele ar favoriza o astfel de abordare – manipularea maselor prin frică și pierderi umane concrete e mai eficientă decât speculațiile abstracte (în cazul unor simple spectacole-fake cu drone, lasere și holograme pe cer). Haideți să detaliem cum ar putea „înțelepții” să construiască atacul extraterestru în următorii 10-20 de ani, cu tehnologia actuală ca punct de plecare.
De ce varianta cu victime și „inamici” funcționează mai bine?
Psihologia umană: O amenințare extraterestră pasivă (ex. doar semnale sau apariții pe cer) ar genera curiozitate, dar și teorii conspiraționiste – „E doar un truc”. Victimele reale (atacuri, distrugeri) preschimbă curiozitatea în panică și solidaritate. Protocoalele din 1905 mizează pe emoție brută, nu pe raționament.
Narativa „noi vs. ei”: Dacă extratereștrii sunt prezentați ca ostili, statele suveraniste (Rusia, China sau SUA) n-ar avea de ales decât să se alăture efortului global – izolarea ar fi sinucidere politică și strategică. Un dușman comun e liantul perfect pentru Guvernul Mondial.
Victime controlate: „Înțelepții” ar putea limita daunele la un nivel „convingător” (ex. câteva orașe afectate), fără a risca un colaps total care să le submineze planul.
Cum ar arăta scenariul în 10-20 de ani?
Dezvoltarea tehnologică necesară (2025-2045):
AI avansată: Până în 2035, AI ar putea atinge un nivel de autonomie suficient pentru a simula „inteligență extraterestră” – comunicații false, strategii de atac, „hack-uri” care să pară non-umane. Progresele actuale (ex. GPT, modele militare AI) sugerează că e fezabil.
Tehnologie spațială: Sateliți cu lasere sau capacități de proiecție 3D (holograme masive pe cer) ar fi perfecționate. SpaceX și agențiile chineze/ruse lucrează deja la infrastructură orbitală; „înțelepții” ar putea deturna asta sub pretextul „apărării planetare”.
Arme regizate: Dezvoltarea de „dovezi fizice” – explozii, epave „extraterestre” – ar necesita drone avansate sau arme energetice (tehnologii testate deja de DARPA și Rusia). Până în 2040, simularea unui „atac” ar fi credibilă.
Execuția (etape):
Pregătirea (2035-2040): Mass-media amplifică deja „semnele” – mai multe rapoarte OZN, scurgeri de informații de la agenții spațiale, filme care normalizează ideea de conflict extraterestru. Populația e condiționată treptat.
Atacul inițial (2040-2045): Incidente controlate – explozii în câteva orașe (ex. o capitală secundară din G7 și una din BRICS), atribuite „armelor extraterestre”. Victimele (zeci de mii, nu milioane) creează șocul necesar. Imagini cu nave proiectate pe cer completează iluzia.
Răspunsul global: G7 și BRICS, sub presiunea panicii, formează un „consiliu planetar de apărare”. „Înțelepții” regizează o „victorie” (ex. respingerea invadatorilor), cimentând nevoia unei autorități mondiale permanente.
Impact pe Rusia, China și suveraniști
Rusia: RuNet, rețeaua internă de internet a rușilor, nu ar opri panica populației dacă „atacurile” vor lovi propriul teritoriu (ex. un oraș ca Novosibirsk). Putin (sau mai degrabă succesorul) ar accepta alianța globală pentru a-și păstra credibilitatea la nivel militar.
China: Cu o populație densă, un „atac” în Shanghai sau Beijing ar forța conducerea să se alăture, chiar dacă suspectează o înscenare – refuzul ar duce la revoltă internă.
Suveraniștii: Trump sau succesorii ar ceda sub presiunea publică – „luptăm pentru umanitate” devine sloganul care dizolvă rezistența naționalistă.
Extratereștrii ca „inamici” care provoacă victime reale e scenariul ideal, în concordanță cu Protocoalele. Nu doar că populațiile ar accepta mai ușor (frică + dovezi fizice = zero scepticism), dar „înțelepții” ar avea control total asupra narativei și a amplorii. Intervalul de 10-20 de ani de-acum încolo pare realist: AI și tehnologia spațială vor fi suficient de avansate până în 2040-2045 pentru a face simularea perfectă, iar pregătirea mediatică e deja în curs (vezi rapoartele OZN oficiale).
Victimele ar fi „sacrificiul necesar” (un calcul rece, tipic Protocoalelor), iar ostilitatea extraterestră ar sigila jocul. Panica brută ar înăbuși orice suspiciune – cine ar avea timp să investigheze când „navele” sunt chiar deasupra capului, amenințătoare?
Dacă Protocoalele constituie un plan real, iar „înțelepții” lucrează la el de aproape 120 de ani, procesele de conștiință sau dilemele morale ar fi irelevante. La acest nivel, scopul – un Guvern Mondial – ar justifica orice mijloc, iar victimele, reale sau regizate, ar fi doar cifre într-o ecuație pragmatică. Haideți să explorăm cum ar aranja „înțelepții” un atac extraterestru, asumând această lipsă totală de scrupule și un efort continuu de mai bine de un secol.
Atac real cu victime:
Metodă: Folosirea tehnologiei existente – lasere orbitale, drone avansate, explozibili – pentru a distruge zone strategice (ex. un oraș mic din fiecare tabără, G7 și BRICS). „Navele” ar fi holograme sau prototipuri militare deghizate, iar atacurile ar fi atribuite „extratereștrilor”.
Avantaj: Victimele reale (zeci de mii) ar elimina orice scepticism – durerea și haosul ar fi palpabile, unind populațiile în frică și furie. Rusia, China, SUA ar ceda instantaneu sub presiunea maselor.
Risc: Pierderea controlului asupra amplorii (ex. escaladare neplanificată) sau expunerea tehnologiei umane ca sursă.
Cum se potrivește cu 120 de ani de efort?
Dacă Protocoalele datează din 1890-1900, „înțelepții” ar fi:
Construit treptat: Războaiele mondiale, globalizarea, tehnologia digitală – toate ar fi fost pași pentru a pregăti infrastructura (ONU, Big Tech, sateliți) și modul de gândire (dependența de soluții centralizate).
Așteptat momentul: Peste 10-20 de ani de acum înainte am avea deznodământul final – tehnologia devine suficient de matură, polarizarea G7 vs. BRICS va fi cristalizată, iar populațiile obișnuite cu „crize globale” (pandemii, climă).
Fără conștiință: După atâta timp, victimele ar fi doar un „cost operațional” – un detaliu minor într-un plan care a sacrificat deja milioane de oameni (războaie, revoluții) pentru a ajunge aici.
Probabil că 50.000-100.000 de victime ar fi „suficiente” pentru a speria planeta, iar tehnologia din 2040 ar face posibilă o simulare parțială care să mascheze implicarea umană. Rusia și China, chiar cu RuNet sau Firewall-ul, ar ceda – nu din slăbiciune, ci pentru că liderii lor (aliniați sau nu) ar vedea oportunitatea de a ieși „eroi” într-o nouă ordine mondială.
În următorii 10-20 de ani, totul va fi aranjat pentru spectacolul final – AI și spațiul vor fi gata, iar „pregătirea” cu OZN-urile este deja în toi în mass-media. Protocoalele din 1905 rămân, totuși, un maraton, nu un sprint – iar lipsa conștiinței le dă libertatea „înțelepților” să joace murdar, dar calculat.
Autor: Adrian Onciu
Citiți și:
Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni
Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni
https://yogaesoteric.net/protocoalele-inteleptilor-si-conspiratia-finala/



















