”: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5/20 b)… ca să nu mai rămâneţi cârpa de șmotru a satanei! Fiindcă Părintele Credinţei, Avram, s-a împrietenit cu El şi a câştigat Totul Totului Tot, ce pierdem (noi), dacă ne împăcăm cu El? Chiar dacă nu le place unora, până la urmă” Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” (Ioan6/45) Căt nu este prea târziu, să ne lăsăm impăcați, spălaţi prin transfuzia cu Rânduiala, Învăţătura şi Gândirea Dumnezeiască (Îs. Cap.53),cu Sânge Cristic -goliți de viclenie, curvie, minciună, cârtire, hoţie, exploatare, manipulare demonică!,, Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (F.Ap. 2/40) Orice „creştin” care nu se naşte din nou, (precum Petru care s-a pocăit- când a plâns cu amar- Matei,   26/75), poate deveni mai periculos decât Stalin, Hitler și tartorul inchiziţiei globale la un loc! De aceea toate cele bune „au fost (re) create prin El şi nimic din ce a făcut nu a fost făcut fără El” (Ioan, cap.1), ca să-l acceptăm pe Duhul Său ca „şef”, să domnească integru, integral, prioritar, suveran, complet în vorbire, gândire şi făptuire, căci numai El –Căpetenie (dimpreună cu noi, cei înnoiți-smeriți) face totul foarte bine (Gen. 1/27) şi pentru veşnicie (Ecl. 3/11-14); Să credem că noi toţi, cu toate maimuţărelile- fărădelegile noastre am fost răstigniţi şi îngropaţi dimpreună cu El şi, prin învierea Lui trăim, dar nu mai trăim noi, cei păcătoşi, ci Iisuss trăieşte în noi (Gal.2/20), dacă-l lăsăm să domnească, să rodească… Tot ce făptuim, să facem numai prin El, dimpreună cu El, pentru aprecierea şi slujirea Lui, dar şi a semenilor, nu pentru înfumurarea noastră; Nu ne-am convins că despărţiţi de El, suntem terminaţi (Ioan, cap. 15), fiindcă nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7)!

Elementele de bază ale studiului biblic inductiv; Philip Eveson – Efectele răzvrătirii din Eden; Natura primului păcat; Charles Spurgeon – La al treilea ceas; Elemente ale interpretării: Limbajul figurativ- Figurile de stil-Părţile de vorbire găsite în Biblie; John Piper – Cultivarea gravităţii şi a bucuriei în predicare… Martyn Lloyd-Jones, despre Charles Spurgeon şi alegerea textului pentru predică; Înţelepciunea Lui Dumnezeu aşa cum este evidenţiată în cartea lui Iov- Iov, „pocăitul”; Un plan biblic de reacţie în faţa nenorocirilor şi necazurilor vieţii; Studii în Psalmi… Cartea Proverbelor;  Introducerea studiului profeţilor vechiului testament– Ieremia,Daniel,Amos…Rușinos! Trei medici de la Spitalul Militar Central, ditamai coloneii, plasați sub control judiciar într-un dosar de corupție; Scrisoarea deschisă a lui Ilie Şerbănescu adresată poporului român- condamnat la moarte; Lovitură de stat ascunsă în zornăit de cătuşe; (Si Justitia cu  Preotimea bat palma …) Un fost prim-procuror din Galați a fost reținut pentru mușamalizarea unui caz de viol care implică un preot și o minoră de 15 ani; (Micile gainarii cu epoleti clocite inca de pe vremea Premierului Pradoiu au guitat pui…) Șeful Jandarmeriei Brăila și-a cumpărat avion cu banii obținuți din afaceri incompatibile cu funcția. Cum îl certa soția: „Avem datorii”; E jale la ANAF! Curtea de Conturi a găsit „numeroase deficiențe”; De ce bat clopotele, Nicușoare ? – invitat General SIE (R) Gheorghe Dragomir- În Gura Lupului; Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Srenogramele groazei la Sfântul Pantelimon; Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin; O perspectivă revelatoare asupra politicii europene și mondiale- O recenzie a cărții „Lumea întoarsă cu susul în jos: Bătălia globală pentru Dumnezeu, adevăr și putere”;  Dawkins și eugenia; Acid universal; Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia; Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist; Adevărul despre Mao; Când se va trezi Europa? Consiliul Europei „condamnă creaționismul” (dar ar trebui să reconsidere de unde provine cu adevărat „amenințarea la adresa drepturilor omului și civice”); A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’? Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin; Fundația darwinistă (SATANISTA) a comunismului; Corpul uman – Capodopera lui Dumnezeu; Sir Isaac Newton: „Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă”; Marius Tucă Show – Invitat: H.D. Hartmann: „Polonezii nu uită interesele lor geostrategice”; Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu; Adam și sistemul imunitar; Știința și Biblia; Biblia aduce dovezi că Dumnezeu există. Biblia însăși este o dovadă că Dumnezeu există; Este Biblia vrednică de crezare? Fundamentul (SATANIST) darwinist al comunismului; Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate; (DEOCAMDATA) 1 din 3 români sunt în risc de sărăcie. Educația, principalul mod de-a îmbunătăți viața oamenilor; Fețele sărăciei din R. Moldova: 26% din oameni trăiesc în sărăcie multidimensională; Nord-Estul României, epicentrul sărăciei energetice: 30,8% din gospodării trăiesc în … (” Atotputernica) Inteligența artificială și evoluția; Știința socialistă în secolul al XX-lea – O recenzie a cărții: Stalin și oamenii de știință: O istorie a triumfului și tragediei 1905–1953 de Simon Ings Faber & Faber, Londra, Marea Britanie, 2016; Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist; „Eroarea atrocităților ateiste”? Diavoli în detalii; Chiar și Bill Gates crede că inteligența artificială este puțin înfricoșătoare… De ce înjurezi? Minciunile lui Lynchburg- Cum i-au învățat evoluționiștii americani pe naziști; „Ura pentru eugenie!” Eugenie… moartea celor lipsiți de apărare- Moștenirea vărului lui Darwin, Galton; Proiectul Proceselor de la Nürnberg; Extrase din jurnalul lui Frank (1939-1945) cu întâlniri și declarații publice, inclusiv înființarea Guvernului General, pedepsirea naționaliștilor polonezi, luarea de ostatici și execuțiile, ghetourile evreiești și deportarea propusă, suprimarea organizațiilor poloneze, exploatarea economică, rolul SS, munca forțată, așezările etnicilor germani și revolta de la Varșovia; Raport către Hitler despre condițiile din Polonia, inclusiv moralul scăzut din cauza lipsei de alimente și a confiscărilor, arestările în masă și execuțiile în represalii, munca forțată, suprimarea culturii, educației și Bisericii Catolice poloneze, atrocitatea de la Katyn și posibile măsuri pentru consolidarea sprijinului polonez împotriva comuniștilor; De ce oamenii inteligenți sperie societatea – Schopenhauer; Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul; XXIX. Creștinismul și socialismul; Ce este marxismul cultural? Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare- Clubul de la Roma; Sclavia moderna voluntara; Holocaustul Roşu din Bucovina şi Basarabia. Peste două milioane de români, victime ale ororilor comise de comunişti;(Dupa ce l-au invins pe Constantinescu si…) Ce șanse are Nicușor Dan să strunească serviciile secrete; Reglarea fină a ochiului „orientat înapoi” este vitală pentru vederea culorilor; Frumoasa complexitate a ochiului uman; Păsările migratoare folosesc GPS-ul magnetic; Activistul anti-sclavie William Wilberforce: Erou creștin; „Căsătoria” homosexuală și rezultatul constant al compromisului Geneza; (Cine vindeca tara de porno-hotie si de alte preacurvii,pentru ca nu se mai face primavara doar cu o gainarie…) Sorina Pintea, închisă la Penitenciarul Gherla; Andrei Caramitru: „Statul va da faliment. E inevitabil”; Percheziții la palatul fostei ministre a Sănătății, PSD-ista Sorina Pintea, într-un dosar instrumentat de procurorii lui Kovesi; (DE RASUL CURCII) Acum: Procurorii, acasă la Iliescu – Este audiat în dosarul Mineriadei; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei; ATENȚIE! – De ce contează steagurile LGBT? Preşedintele american şi cancelarul german, faţă în faţă; Cearta care a ȘOCAT planeta; (INCA un…) Spital de stat transformat în abator. „Toată lumea moare cu diagnostic complet. Știe să sape gropi?” (Ca si asasinii globali,cei nationali sunt mai rai…) Asasinii economici printre noi; Prietenii lui Putin din Europa – Care este scopul final al Kremlinului față de UE? Procurorul Michiduță – de la uciderea Elodiei la asasinarea Democrației; (Dupa ce politrucii au alungat tineretul, ca sa poata privati-fura in liniste…) România îmbătrâneşte. Numărul tinerilor scade, în timp ce al bătrânilor creşte; (Omule,sa nu uiti sa le spui tuturor amarastenilor…) Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani; Cauza deficitului bugetar: ineficiența ANAF și a altor insituții ale statului; (Si cine se crede inger,sa nu uite ca e intrupat din pacat-Psalmul-51)… Scandal în SUA: Elon Musk îl acuză pe Donald Trump că apare în dosarele Epstein;Grupul pentru România despre Noua Dictatură iudeo-globalistă din țară; Bătălia finală pentru umanitate: este „acum sau niciodată” în lungul război împotriva Homo Sapiens; Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale; Geopolitica nebuniei elitelor- Partea a II-a: Crearea Eretz Yisrael pentru a remodela ordinea mondială; Geopolitica nebuniei elitelor: În pragul Armaghedonului, pericolul războiului nuclear; Pe marginea prăpastiei; Analiza istorică a elitei globale: jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”… (PESTE) 30 de ani de la cea mai mare diversiune din istoria recentă a României: MINERIADA 13 iunie 1990; 3 zile care au cutremurat România – Partea I; Declaratie mortala – Emil Constantinescu iulie 2000; (Iata cativa parinti ai pesediei…) Occupy Romania’90 | iliescu te votam,te votam cu neamul,ca sa moara de necaz Ratiu si Campeanu!! (Dupa ce am rezolvat lovilutia,urmeaza…) Iliescu, despre Revolutie si Mineriada „Acum sa stam sa tot plangem mortii, in loc sa tragem concluzii politice”; Procurorul Cătălin Ranco Pițu, la lansarea cărții „Mineriada s-a născut la Revoluție”: „Cei care au executat lovitura militară de stat, în frunte cu Iliescu, sunt responsabili pentru toate tragediile naționale din prima jumătate a anului 1990”; Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! Theodor Stolojan spune că sistemul bugetar din România „este infectat peste tot”; PSD n‑a existat; Goma a-nviat! Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial; Când procuroriștii fac adevărul; România mai coruptă decât Bulgaria; Noua Ordine Mondială tocmai a trecut strada; Peștele de la cap se împute. Două momente în care CCR și-a bătut joc de legi; (Ca sa scape si de mineriada/decembriada,Iscarioteanul Romaniei o face pe nebunul si se retrage in bratele mamei , ca sa beberoneze din țațele Kaghebiste,caci are ca tata pe satan(Ioan cap.8/44)si nu vrea sa se pocaiasca,pentru a scapa tara de blestemul loviturii si devalizarii etc…)35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990:Drumul lui Ion Iliescu de la pucist în PCR până la Președinția României, stropit mereu cu sângele altora;(Desi ne-a bagat la apa toata TARA devalizata de komunisti;Desi a infectat toate domeniile de activitate si a intronat coruptia, incompetenta, hotia, injustitia si etc ,doar…) Sorin Lucaci, șeful Apelor Române, condamnat și fără experiența legală, dar prieten cu Grindeanu; (Cuibariti pe criterii clientelare-hotomane…) Angajații de la stat se lăfăie în lux, în timp ce românii trăiesc de pe o zi pe alta. Bugetarii care primesc salarii de zeci de mii de euro lunar; Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul; Provocarea supremă: Viața veșnică vs. înșelăciunea digitală; „Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi!” (Petre Ţuţea; Avocați penalişti interceptați de DNA pentru că reuşeau să-şi scoată clienţii din arest pe vicii de procedură; Matei Vişniec- un alt român de valoare care nu şi-a găsit locul în ţară; Dezgustul lui Caragiale faţă de corupţia, politica şi justiţia din România; (Ilie Serbanescu: JEFFREY FRANKS, STAPANUL DE SCLAVI SATISFACUT DE MISIUNEA INDEPLINITA: INMORMANTAREA ROMANIEI. Cum slugarim bancilor straine si lasam in paragina agricultura. Verdictul probabil: SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE)  Umorul negru al dlui Franks descrie realitatea! Transgenic, Transgender, Transuman – Agenda tehnologică obsedată de „cei mai puțin umani”; Adevărul despre „trans” – Neutralizarea puterilor creației; Inteligența artificială și sfârșitul suveranității etice a omului: între autonomie și delegare; Noul umanism în contextul inteligenței artificiale: Transumanismul? Utilizarea tehnologiilor cuantice în agricultura de precizie; Câteva date despre gândirea lui Eminescu – ca publicist; (Asa s-a nascut Burghezia globa-komunista!) ROMÂNIA FURATĂ. Băieţii deştepţi din agricultură, milionari pe terenurile statului;(Desi au ajutat la intronarea dictaturii PeSeDale…) Profesorii din nou trădaţi – monedă de schimb în trocul …. [politic, nn]; TRAIAN UNGUREANU: EXISTĂ O OLIGARHIE EUROPEANĂ CARE E ÎN CONFLICT CU PROPRIA CIVILIZAȚIE; Titu Maiorescu, „De veghe în lanul de secară” al limbii și conștiinței românești; România furată- Mii de bugetari merg anual în vacanțe de lux mascate, plătite din bani publici; ROMÂNIA FURATĂ. Exodul milionarilor ”speriaţi” de cătuşe; (Pentru ca unii ROMANI si-au votat proprii kalai,mincinosi,hoti,corupti etc ) ROMÂNIA FURATĂ. Jaful de la BTT – cum s-au vândut la bucată vile şi hoteluri; Alexandr Dugin: România va fi parte din Rusia după ce se va uni cu R. Moldova; Bogătaşi în trening; Turcescu: El, Tismăneanu, ii reproșează post-mortem lui Theodorescu că a fost „un partizan și un beneficiar” al sistemului Iliescu! Vă dați seama?! Tismăneanu vorbind despre partizanat și beneficii! El, același Tismăneanu, care l-a lins cu întrebări moi pe Iliescu într-o carte de dialoguri rușinoase pentru ca apoi să condamne comunismul de sub biroul lui Băsescu; Amintiri din comunism- „Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare”; Cum i-am păcălit pe comuniști; 23 aprilie 1962. Încheierea procesului terorist de colectivizare a agriculturii în România comunistă. Terorizarea, zdrobirea și înjosirea țăranilor; (Si pentru asta stomatologii sunt ocoliti …) Trei medici stomatologi, doi fiind și cadre universitare, reținuți de DNA. Ce acuzații le aduc procurorii; (Iata cum devine invatamantul o padure de …) Copii bătuți sau abuzați sexual de profesori. De ce rămân agresorii la catedre;BAC 2025 – Perle la Limba Română. „Lică era BOSS-UL locurilor din poveste” – „Harap-Alb face o VRĂJEALĂ cu Sfânta Duminică şi iese la lumină învingător”; (Desi CFR este falimentat, sefii  prospera!)  Directorul general al CFR, Traian Preoteasa, și-a mai tras un apartament de lux în Dubai; FIGURANTUL ZILEI: Dumitru Buzatu; Dezastru CFR: Angajații, 8 tipuri de sporuri. Directorul are penthouse de 300.000$ și casă în Dubai; 33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef cu „dreptul” făcut la 45 ani; „Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a IX-a; Petru Lascău – Ce se întâmplă după ce murim? Un avertisment important…De ce ar trebui să-i respectăm cu toții pe fermieri; (Falimentul lumii isi trage seva si din actualul invatamant global (neBiblic)  al…”invataceilor” de pretutindeni) Reformarea școlarizării; (An de an –recolta invatamanului  ROMANESC absenteaza, prin mii de elevi din tara, lecuiti de scoala -din pruncie si…) Evaluare Naţională – 204 elevi din Timiș au absentat la proba de Limba şi literatura română; (Aici cresc viitorii guvernanti)…Perle BAC – Ce au înțeles elevii de clasa a XII-a despre comunism și Nicolae Ceaușescu: „Soția lui nu a vrut”;Gestul făcut de Ilie Bolojan înainte de discursul din Parlament. Noul premier a fost vizibil tensionat înainte de validarea Guvernului… Laura Codruța Kovesi a găsit soluția la criza de bani din România – reduceți urgent frauda cu TVA și vom avea bani mai mulți la buget;(SATANISMUL multilaterl de globalist-adica…) Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii?Va evolua omenirea într-o ființă perfectă?În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare,  tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre  ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie  etc

Sintetizam doar cateva titluri: 

10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară? 

CUPRINS 

1 . Pana cand   ne cheltuim atât de mult pentru  vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea  mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca … 

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rușinos! Trei medici de la Spitalul Militar Central, ditamai coloneii, plasați sub control judiciar într-un dosar de corupție; Scrisoarea deschisă a lui Ilie Şerbănescu adresată poporului român- condamnat la moarte; Lovitură de stat ascunsă în zornăit de cătuşe; (Si Justitia cu  Preotimea bat palma …) Un fost prim-procuror din Galați a fost reținut pentru mușamalizarea unui caz de viol care implică un preot și o minoră de 15 ani; (Micile gainarii cu epoleti clocite inca de pe vremea Premierului Pradoiu au guitat pui…) Șeful Jandarmeriei Brăila și-a cumpărat avion cu banii obținuți din afaceri incompatibile cu funcția. Cum îl certa soția: „Avem datorii”; E jale la ANAF! Curtea de Conturi a găsit „numeroase deficiențe”; De ce bat clopotele, Nicușoare ? – invitat General SIE (R) Gheorghe Dragomir- În Gura Lupului; Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Srenogramele groazei la Sfântul Pantelimon; Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin; O perspectivă revelatoare asupra politicii europene și mondiale- O recenzie a cărții „Lumea întoarsă cu susul în jos: Bătălia globală pentru Dumnezeu, adevăr și putere”;  Dawkins și eugenia; Acid universal; Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia; Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist; Adevărul despre Mao; Când se va trezi Europa? Consiliul Europei „condamnă creaționismul” (dar ar trebui să reconsidere de unde provine cu adevărat „amenințarea la adresa drepturilor omului și civice”); A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’? Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin; Fundația darwinistă (SATANISTA) a comunismului; Corpul uman – Capodopera lui Dumnezeu; Sir Isaac Newton: „Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă”; Marius Tucă Show – Invitat: H.D. Hartmann: „Polonezii nu uită interesele lor geostrategice”; Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu; Adam și sistemul imunitar; Știința și Biblia; Biblia aduce dovezi că Dumnezeu există. Biblia însăși este o dovadă că Dumnezeu există; Este Biblia vrednică de crezare? Fundamentul (SATANIST) darwinist al comunismului;

 

 

 Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate; (DEOCAMDATA) 1 din 3 români sunt în risc de sărăcie. Educația, principalul mod de-a îmbunătăți viața oamenilor; Fețele sărăciei din R. Moldova: 26% din oameni trăiesc în sărăcie multidimensională; Nord-Estul României, epicentrul sărăciei energetice: 30,8% din gospodării trăiesc în … (” Atotputernica) Inteligența artificială și evoluția; Știința socialistă în secolul al XX-lea – O recenzie a cărții: Stalin și oamenii de știință: O istorie a triumfului și tragediei 1905–1953 de Simon Ings Faber & Faber, Londra, Marea Britanie, 2016; Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist; „Eroarea atrocităților ateiste”? Diavoli în detalii; Chiar și Bill Gates crede că inteligența artificială este puțin înfricoșătoare… De ce înjurezi? Minciunile lui Lynchburg- Cum i-au învățat evoluționiștii americani pe naziști; „Ura pentru eugenie!” Eugenie… moartea celor lipsiți de apărare- Moștenirea vărului lui Darwin, Galton; Proiectul Proceselor de la Nürnberg; Extrase din jurnalul lui Frank (1939-1945) cu întâlniri și declarații publice, inclusiv înființarea Guvernului General, pedepsirea naționaliștilor polonezi, luarea de ostatici și execuțiile, ghetourile evreiești și deportarea propusă, suprimarea organizațiilor poloneze, exploatarea economică, rolul SS, munca forțată, așezările etnicilor germani și revolta de la Varșovia; Raport către Hitler despre condițiile din Polonia, inclusiv moralul scăzut din cauza lipsei de alimente și a confiscărilor, arestările în masă și execuțiile în represalii, munca forțată, suprimarea culturii, educației și Bisericii Catolice poloneze, atrocitatea de la Katyn și posibile măsuri pentru consolidarea sprijinului polonez împotriva comuniștilor; De ce oamenii inteligenți sperie societatea – Schopenhauer; Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul; XXIX. Creștinismul și socialismul; Ce este marxismul cultural? Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare- Clubul de la Roma; Sclavia moderna voluntara; Holocaustul Roşu din Bucovina şi Basarabia. Peste două milioane de români, victime ale ororilor comise de comunişti;

 

(Dupa ce l-au invins pe Constantinescu si…) Ce șanse are Nicușor Dan să strunească serviciile secrete; Reglarea fină a ochiului „orientat înapoi” este vitală pentru vederea culorilor; Frumoasa complexitate a ochiului uman; Păsările migratoare folosesc GPS-ul magnetic; Activistul anti-sclavie William Wilberforce: Erou creștin; „Căsătoria” homosexuală și rezultatul constant al compromisului Geneza; (Cine vindeca tara de porno-hotie si de alte preacurvii,pentru ca nu se mai face primavara doar cu o gainarie…) Sorina Pintea, închisă la Penitenciarul Gherla; Andrei Caramitru: „Statul va da faliment. E inevitabil”; Percheziții la palatul fostei ministre a Sănătății, PSD-ista Sorina Pintea, într-un dosar instrumentat de procurorii lui Kovesi; (DE RASUL CURCII) Acum: Procurorii, acasă la Iliescu – Este audiat în dosarul Mineriadei; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei; ATENȚIE! – De ce contează steagurile LGBT? Preşedintele american şi cancelarul german, faţă în faţă; Cearta care a ȘOCAT planeta; (INCA un…) Spital de stat transformat în abator. „Toată lumea moare cu diagnostic complet. Știe să sape gropi?” (Ca si asasinii globali,cei nationali sunt mai rai…) Asasinii economici printre noi; Prietenii lui Putin din Europa – Care este scopul final al Kremlinului față de UE? Procurorul Michiduță – de la uciderea Elodiei la asasinarea Democrației; (Dupa ce politrucii au alungat tineretul, ca sa poata privati-fura in liniste…) România îmbătrâneşte. Numărul tinerilor scade, în timp ce al bătrânilor creşte; (Omule,sa nu uiti sa le spui tuturor amarastenilor…) Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani; Cauza deficitului bugetar: ineficiența ANAF și a altor insituții ale statului; (Si cine se crede inger,sa nu uite ca e intrupat din pacat-Psalmul-51)… Scandal în SUA: Elon Musk îl acuză pe Donald Trump că apare în dosarele Epstein;

 

Grupul pentru România despre Noua Dictatură iudeo-globalistă din țară; Bătălia finală pentru umanitate: este „acum sau niciodată” în lungul război împotriva Homo Sapiens; Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale; Geopolitica nebuniei elitelor- Partea a II-a: Crearea Eretz Yisrael pentru a remodela ordinea mondială; Geopolitica nebuniei elitelor: În pragul Armaghedonului, pericolul războiului nuclear; Pe marginea prăpastiei; Analiza istorică a elitei globale: jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”… (PESTE) 30 de ani de la cea mai mare diversiune din istoria recentă a României: MINERIADA 13 iunie 1990; 3 zile care au cutremurat România – Partea I; Declaratie mortala – Emil Constantinescu iulie 2000; (Iata cativa parinti ai pesediei…) Occupy Romania’90 | iliescu te votam,te votam cu neamul,ca sa moara de necaz Ratiu si Campeanu!! (Dupa ce am rezolvat lovilutia,urmeaza…) Iliescu, despre Revolutie si Mineriada „Acum sa stam sa tot plangem mortii, in loc sa tragem concluzii politice”; Procurorul Cătălin Ranco Pițu, la lansarea cărții „Mineriada s-a născut la Revoluție”: „Cei care au executat lovitura militară de stat, în frunte cu Iliescu, sunt responsabili pentru toate tragediile naționale din prima jumătate a anului 1990”; Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! Theodor Stolojan spune că sistemul bugetar din România „este infectat peste tot”; PSD n‑a existat; Goma a-nviat! Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial; Când procuroriștii fac adevărul; România mai coruptă decât Bulgaria; Noua Ordine Mondială tocmai a trecut strada; Peștele de la cap se împute. Două momente în care CCR și-a bătut joc de legi; (Ca sa scape si de mineriada/decembriada,Iscarioteanul Romaniei o face pe nebunul si se retrage in bratele mamei , ca sa beberoneze din țațele Kaghebiste,caci are ca tata pe satan(Ioan cap.8/44)si nu vrea sa se pocaiasca,pentru a scapa tara de blestemul loviturii si devalizarii etc…)35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990:

 

Drumul lui Ion Iliescu de la pucist în PCR până la Președinția României, stropit mereu cu sângele altora;(Desi ne-a bagat la apa toata TARA devalizata de komunisti;Desi a infectat toate domeniile de activitate si a intronat coruptia, incompetenta, hotia, injustitia si etc ,doar…) Sorin Lucaci, șeful Apelor Române, condamnat și fără experiența legală, dar prieten cu Grindeanu; (Cuibariti pe criterii clientelare-hotomane…) Angajații de la stat se lăfăie în lux, în timp ce românii trăiesc de pe o zi pe alta. Bugetarii care primesc salarii de zeci de mii de euro lunar; Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul; Provocarea supremă: Viața veșnică vs. înșelăciunea digitală; „Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi!” (Petre Ţuţea; Avocați penalişti interceptați de DNA pentru că reuşeau să-şi scoată clienţii din arest pe vicii de procedură; Matei Vişniec- un alt român de valoare care nu şi-a găsit locul în ţară; Dezgustul lui Caragiale faţă de corupţia, politica şi justiţia din România; (Ilie Serbanescu: JEFFREY FRANKS, STAPANUL DE SCLAVI SATISFACUT DE MISIUNEA INDEPLINITA: INMORMANTAREA ROMANIEI. Cum slugarim bancilor straine si lasam in paragina agricultura. Verdictul probabil: SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE)  Umorul negru al dlui Franks descrie realitatea! Transgenic, Transgender, Transuman – Agenda tehnologică obsedată de „cei mai puțin umani”; Adevărul despre „trans” – Neutralizarea puterilor creației; Inteligența artificială și sfârșitul suveranității etice a omului: între autonomie și delegare; Noul umanism în contextul inteligenței artificiale: Transumanismul? Utilizarea tehnologiilor cuantice în agricultura de precizie; Câteva date despre gândirea lui Eminescu – ca publicist; (Asa s-a nascut Burghezia globa-komunista!) ROMÂNIA FURATĂ. Băieţii deştepţi din agricultură, milionari pe terenurile statului;

 

(Desi au ajutat la intronarea dictaturii PeSeDale…) Profesorii din nou trădaţi – monedă de schimb în trocul …. [politic, nn]; TRAIAN UNGUREANU: EXISTĂ O OLIGARHIE EUROPEANĂ CARE E ÎN CONFLICT CU PROPRIA CIVILIZAȚIE; Titu Maiorescu, „De veghe în lanul de secară” al limbii și conștiinței românești; România furată- Mii de bugetari merg anual în vacanțe de lux mascate, plătite din bani publici; ROMÂNIA FURATĂ. Exodul milionarilor ”speriaţi” de cătuşe; (Pentru ca unii ROMANI si-au votat proprii kalai,mincinosi,hoti,corupti etc ) ROMÂNIA FURATĂ. Jaful de la BTT – cum s-au vândut la bucată vile şi hoteluri; Alexandr Dugin: România va fi parte din Rusia după ce se va uni cu R. Moldova; Bogătaşi în trening; Turcescu: El, Tismăneanu, ii reproșează post-mortem lui Theodorescu că a fost „un partizan și un beneficiar” al sistemului Iliescu! Vă dați seama?! Tismăneanu vorbind despre partizanat și beneficii! El, același Tismăneanu, care l-a lins cu întrebări moi pe Iliescu într-o carte de dialoguri rușinoase pentru ca apoi să condamne comunismul de sub biroul lui Băsescu; Amintiri din comunism- „Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare”; Cum i-am păcălit pe comuniști; 23 aprilie 1962. Încheierea procesului terorist de colectivizare a agriculturii în România comunistă. Terorizarea, zdrobirea și înjosirea țăranilor; (Si pentru asta stomatologii sunt ocoliti …) Trei medici stomatologi, doi fiind și cadre universitare, reținuți de DNA. Ce acuzații le aduc procurorii; (Iata cum devine invatamantul o padure de …) Copii bătuți sau abuzați sexual de profesori. De ce rămân agresorii la catedre;

 

BAC 2025 – Perle la Limba Română. „Lică era BOSS-UL locurilor din poveste” – „Harap-Alb face o VRĂJEALĂ cu Sfânta Duminică şi iese la lumină învingător”; (Desi CFR este falimentat, sefii  prospera!)  Directorul general al CFR, Traian Preoteasa, și-a mai tras un apartament de lux în Dubai; FIGURANTUL ZILEI: Dumitru Buzatu; Dezastru CFR: Angajații, 8 tipuri de sporuri. Directorul are penthouse de 300.000$ și casă în Dubai; 33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef cu „dreptul” făcut la 45 ani; „Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a IX-a; Petru Lascău – Ce se întâmplă după ce murim? Un avertisment important…De ce ar trebui să-i respectăm cu toții pe fermieri; (Falimentul lumii isi trage seva si din actualul invatamant global (neBiblic)  al…”invataceilor” de pretutindeni) Reformarea școlarizării; (An de an –recolta invatamanului  ROMANESC absenteaza, prin mii de elevi din tara, lecuiti de scoala -din pruncie si…) Evaluare Naţională – 204 elevi din Timiș au absentat la proba de Limba şi literatura română; (Aici cresc viitorii guvernanti)…Perle BAC – Ce au înțeles elevii de clasa a XII-a despre comunism și Nicolae Ceaușescu: „Soția lui nu a vrut”;Gestul făcut de Ilie Bolojan înainte de discursul din Parlament. Noul premier a fost vizibil tensionat înainte de validarea Guvernului… Laura Codruța Kovesi a găsit soluția la criza de bani din România – reduceți urgent frauda cu TVA și vom avea bani mai mulți la buget!(SATANISMUL multilaterl de globalist-adica…) Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii?Va evolua omenirea într-o ființă perfectă?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

(SATANISMUL multilaterl de globalist-adica…) Transumanismul – următorul pas înainte al omenirii?

Va evolua omenirea într-o ființă perfectă?

de Calvin Smith

Ilustrație de Caleb SalisburyTransumaniștii cred că oamenii pot folosi tehnologia pentru a-și ghida propria evoluție și a deveni post-oameni, cu noi abilități fantastice și posibilitatea vieții veșnice.

Rezistența este zadarnică! Fanii francizei science fiction Star Trek vor recunoaște expresia clasică ca pe un avertisment înfiorător transmis de inamicul suprem al umanității; Borg.

Borgii erau un grup de ființe integrate prin implanturi tehnologice care supravegheau conștiința individuală pentru a forma o singură existență masivă, asemănătoare unui stup, pentru membrii săi. Disprețuiau individualismul mai presus de orice și prețuiau tehnologia ca instrument pentru a-și promova cauza, cucerind rase întregi absorbindu-le în „colectivul” lor prin forță (sau distrugându-le pe cele care se opuneau), de unde și expresia amenințătoare de mai sus. Implanturile lor „cibernetice” erau cea mai sinistră și recognoscibilă caracteristică a lor. Luând ce era mai bun din fiecare rasă pe care o subjugau, erau ființe formidabil de puternice. Dar era oare doar science fiction?

Cei care relegă astfel de idei la categoria fanteziei sau ficțiunii ar putea fi deranjați de titluri moderne precum următorul: „Profesorul își implantează chirurgical o cameră în cap” ^1. Mulți ar putea considera un astfel de act bizar, dar profesorul de fotografie de la Universitatea din New York încearcă, aparent, acest lucru ca parte a unei expoziții de artă. Conceptul de implanturi chirurgicale devine din ce în ce mai comun în toate nivelurile societății.

Fie din motive de siguranță (dispozitive/cipuri de urmărire), din motive medicale (implanturi neuronale/dentare) sau pur cosmetice (implanturi mamare, extraoculare), mulți oameni par să se simtă mai confortabil cu o îmbinare a tehnologiei cu corpul lor.

Ideea de a folosi știința pentru a ne îmbunătăți nivelul de trai este, desigur, un concept practic și biblic, deoarece trăim acum într-o lume blestemată de păcat și, prin urmare, trebuie să folosim orice mijloace putem pentru a ne ajuta să depășim amenințări precum criminalitatea, bolile și dezastrele. Însă unii s-au gândit să folosească știința de ceva vreme într-un mod mai sinistru și mai amplu.

Tehnocrații

În timpul Marii Depresiuni (începutul anilor 1930), o mișcare socială numită Tehnocrație a devenit foarte populară în SUA pentru o scurtă perioadă. Tehnocrații au propus rezolvarea crizei Marii Depresiuni prin înlocuirea politicienilor cu oameni de știință și ingineri care se presupunea că aveau expertiza tehnică necesară pentru a gestiona economia.

Mișcarea tehnocrației poate fi urmărită până la inginerii progresiști ​​de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi scrierile lui Frederick W. Taylor (care a introdus conceptul de management științific). Deși existau o varietate de grupuri și organizații tehnocratice în mai multe țări, cea mai vizibilă figură de referință a sa în SUA a fost Howard Scott, care a popularizat scrierile unor tehnocrați precum Thorstein Veblen, profesor și economist publicat.

Și ce a stat la baza conceptelor susținute de Veblen? După cum a arătat clar Geoffrey M. Hodgson (profesor de cercetare în studii de afaceri la Universitatea din Hertfordshire) în articolul său Thorstein Veblen și darwinismul :

„… Thorstein Veblen a înțeles și a aplicat principiile darwiniste în analiza sa asupra evoluției instituțiilor socio-economice. … Veblen a aplicat în mod conștient principiile darwiniste ale variației, moștenirii și selecției în evoluția instituțională.” ²

Conexiunea darwinistă

Utilizarea principiilor darwiniste pentru a „îmbunătăți” omenirea se bazează pe înțelegerea faptului că omul a evoluat de-a lungul a milioane de ani și că, prin urmare, am fost mai puțin sau „sub” oameni în trecut. Apoi, în mod logic, vom evolua în ceva mai mult/mai bun sau „post-uman” în viitor. Conceptul că ne putem ajuta evoluția prin mijloace științifice nu este nou și câștigă popularitate pe scară largă. (Pentru o reprezentare ilustrată a acestui lucru, vizitați site-ul web Before & After Humans de pe MSNBC, lansat în 2005. ³ )

Este o premisă complet logică dacă cineva crede că omul este autoritatea supremă. La urma urmei, de ce să nu se dea o mână de ajutor evoluției dacă oricum merge înainte și în sus? Un astfel de ajutor ar putea fi chiar considerat ca parte a procesului evolutiv în sine. Adică, până când cineva își dă seama că acest concept aplicat pentru a îmbunătăți societățile a mai fost încercat înainte.

Consecințele oribile ale darwinismului social au fost documentate temeinic, Germania nazistă fiind exemplul principal al ideilor de „supraviețuire a celui mai adaptat” aplicate unei societăți , iar mișcarea eugenică („știința” dezvoltată de vărul lui Darwin, Francis Galton) a fost adesea prezentată ca rezultat evident al conceptului că unii dintre noi sunt „mai adaptați” (evoluați) și alții „mai puțin adaptați” pentru a supraviețui/procrea etc. Lagărele de exterminare naziste au fost „soluția finală” născută din concepte eugenice precum „igiena rasială”.

Ateii moderni precum Richard Dawkins încearcă să minimalizeze legătura dintre darwinism ca „știință” și darwinismul social ca concept moral. Dawkins a declarat în emisiunea The Science Show (ABC Radio, 22 ianuarie 2000);

„Sunt un darwinist pasionat când vine vorba de știință, când vine vorba de explicarea lumii, dar sunt un antidarwinist pasionat când vine vorba de moralitate și politică.”

Dar a mai spus că, deși nu este de acord cu Hitler, anumite idei despre eugenie s-ar putea să nu fie chiar atât de rele . Într-o scrisoare adresată redactorului-șef al ziarului Sunday Herald (Scoția), el a spus: „… dacă poți crește vite pentru producția de lapte, cai pentru viteza de alergare și câini pentru abilitățile de păstorit, de ce naiba ar fi imposibil să crești oameni pentru abilități matematice, muzicale sau atletice?” ⁴ Așadar, într-un sens, Dawkins este de acord cu Hitler! Și, oricât de mult încearcă să evite legătura logică dintre cineva care crede în darwinism și care crede și în darwinismul social, toți sunt acolo la fel.

Transumaniștii

Pe fondul mișcării postmoderniste, ultramodernismul a dat naștere unui nou concept bazat pe aceste idei (de mai sus), rezultând un fenomen global de amploare care câștigă o popularitate extraordinară, cu o bază largă de susținători în întreaga lume. Supranumit Transumanism , unul dintre motivele pentru care este popular este încercarea sa de a fi atotcuprinzător, îmbrățișând darwinismul, Designul Inteligent, spiritualitatea, știința, credința în extratereștri etc., îmbrăcate într-un mesaj de mântuire autoghidat. Pe scurt:

„Transumanismul este scopul suprem al tehnocrației… o meta-mișcare: ideea că lucrările mâinilor omului pot salva umanitatea – prin urmare, tehnologia și știința formează baza unei societăți tehnocratice. Transumanismul duce acest lucru până la concluzia sa finală: dezvoltarea post-umanului sau neo-umanului.”

„Bazându-se pe premisa că evoluția este adevărată, transumanismul urmărește să modeleze specia umană prin aplicarea directă a științei. Cu alte cuvinte, prin utilizarea tehnologiei putem prelua controlul asupra procesului evolutiv și îl putem schimba așa cum dorim, devenind astfel stăpânii viitorului nostru. În acest scop, susținătorii transumanismului atribuie o multitudine de opțiuni posibile.” ⁵

Cum se va realiza această utopie, în mod specific?, explică apologetul creștin Carl Teichrib (cercetător și scriitor canadian specializat în globalizare);

„1. ADN: Acum, că deblocăm secretele ADN-ului, ne putem modifica structura genetică pentru a augmenta trăsăturile dezirabile și a bloca caracteristicile negative. Se speră că o astfel de mișcare va aduce longevitate și va eradica bolile. Alte rezultate posibile includ producerea de bebeluși de designer în uter și chiar introducerea de ADN de la alte specii în codul uman; construind astfel un «Plus Uman» echipat cu trăsături fizice și cognitive avansate. Un astfel de trans-uman/hibrid ar fi «transgenic» – literalmente un OMG (organism modificat genetic) uman.”

„2. Interfața computerizată și inteligența artificială: Pe măsură ce secretele creierului sunt descoperite, se anticipează că va sosi un moment în care mintea va fi interfațată eficient cu spațiul cibernetic. Se crede că într-un astfel de scenariu, creierul, odată «conectat», ar putea permite minții să navigheze pe rețea, să descarce și să încarce de pe web, să primească actualizări de memorie și să convergă cu o comunitate globală minte-la-mașină-la-minte – formând un tip de stup cibernetic. Sau, potrivit unor puriști ai ciberneticii, să permită conștiinței cuiva să părăsească complet limitele cărnii și să intre în spațiul cibernetic ca o entitate electronică. La urma urmei, se susține că creierul este un organ electrochimic. Se crede că această încărcare a minții ar putea culmina în ceea ce misticul catolic Pierre Teilhard de Chardin a numit noosferă: apariția unei conștiințe vii, globale. Astfel, web-ul ar «prinde viață».” ⁶

Site-ul web al grupului transumanist Technolife arată clar acest lucru;

„Îmbunătățirea exponențială a tehnologiei va face posibilă o îmbunătățire extinsă a corpului și a minții în decurs de câteva decenii. În principal prin schimbarea genelor noastre și prin apariția mașinilor (care până atunci vor fi la fel de «umane» ca noi și nu ca mașinile pe care le cunoaștem astăzi).” ⁷

Și într-un videoclip ⁸ de pe site-ul lor auzim: „Oamenii au o dorință naturală pentru perfecțiune. Cine se va mulțumi cu normalul când tu poți fi perfect? ​​Astăzi avem tehnologia necesară pentru a depăși orice limitare… nanotehnologia, biotehnologia, neuroștiința, informatica… toate aceste domenii ale cunoașterii vor converge în curând. Corpuri și minți superioare, corpuri fără durere, fără limite… acum îți putem oferi să fii fericit, sănătos, frumos și veșnic tânăr”.

Mulți ar putea considera aceasta o mișcare marginală, cu excepția faptului că acest site web reprezintă un proiect de cercetare finanțat de Uniunea Europeană (UE este o uniune economică și politică formată din 27 de state membre situate în principal în Europa, inclusiv Regatul Unit, Franța, Germania, Suedia etc.).

Și o scurtă trecere în revistă a unui raport din 2003 intitulat „Tehnologii convergente pentru îmbunătățirea performanței umane: Nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și știința cognitivă” dezvăluie că aceste idei au într-adevăr o amploare largă. Acest document amplu de 405 pagini, emis de Fundația Națională pentru Știință și Departamentul de Comerț al SUA, explică faptul că obiectivul său (indescifrabil transumanist) nu este doar obținerea unor corpuri mai bune și a unor minți mai eficiente, ci, de fapt, prevenirea unei „catastrofe” societale inevitabile.

În introducerea sa citim;

„Acest raport subliniază câteva implicații generale și pe termen lung ale convergenței tehnologiilor în domenii cheie ale activității umane, inclusiv munca, învățarea, îmbătrânirea, interacțiunea în grup și evoluția umană.”

„Activitățile care accelerează convergența pentru îmbunătățirea performanței umane trebuie intensificate, inclusiv cercetarea și dezvoltarea concentrate, creșterea sinergiei tehnologice la nanoscală, dezvoltarea de interfețe între științe și tehnologii și o abordare holistică pentru monitorizarea evoluției societale rezultate.” ⁹

Este vorba mai mult decât depășirea bolilor, afecțiunilor și malformațiilor congenitale care ne-au asaltat încă de la Cădere. Conform acestui raport, răspunsul la problemele fundamentale ale umanității este un fel de unitate la nivel mondial indusă de tehnologie:

„Convergența tehnologică ar putea deveni cadrul convergenței umane (Ostrum și colab., 2002).”

„Secolul XXI s-ar putea încheia cu pace mondială, prosperitate universală și evoluție către un nivel superior de compasiune și împlinire. Este greu de găsit metafora potrivită pentru a vedea un secol în viitor, dar s-ar putea ca omenirea să devină ca un singur «creier» distribuit și interconectat, bazat pe noi căi centrale ale societății.” ¹⁰

Mie mi se pare că sunt Borg!

Într-adevăr, revista transumanistă „H+” (Humanity +, „+” semnificând în ce vor evolua oamenii) a dezvăluit un articol pe 16 noiembrie 2010 intitulat „Problemă rezolvată” ¹¹ cu următorul slogan: „În 2011, cu ajutorul vostru, revista H+ va rezolva toate problemele lumii!”, enumerând totul, de la sărăcie, boli, discriminare, terorism și chiar moarte, ca probleme rezolvabile prin credințe transumaniste. Deși recunosc cu ironie că nu cred că o revistă poate rezolva toate problemele lumii, aceasta dezvăluie credința pe care o au, că această cale a transumanismului va fi în cele din urmă „salvatorul” nostru.

Conferințele transumaniste devin din ce în ce mai populare, Humanity+ organizând recent una intitulată „Redefinirea umanității în era schimbării tehnologice radicale” la Institutul Beckman de la Caltech Los Angeles, California.

Singularitatea

Transumaniștii folosesc termenul convergență în mod interschimbabil cu cuvântul „singularitate”, definit ca „… «singularitatea» reprezintă un punct într-un timp viitor când schimbarea tehnologică are loc atât de rapid încât produce o schimbare calitativă în societate: nașterea unei super-inteligențe, fuziunea dintre Om și Mașină.” ¹² Umanitatea va fi atât de legată între ea și atât de capabilă să comunice cu ea însăși, încât într-un moment atemporal de conștiință vom transcende într-un plan superior al existenței. În esență, ar fi ceea ce unii transumaniști au descris drept „Extazul Tehno”. Care ar fi rezultatul?

Mark Pesce, transumanist de renume (co-inventator al interfeței 3D pentru internetul mondial și membru al juriului emisiunii TV The New Inventors de pe ABC ), postulează următoarele: „Odată ce genomul a fost transcris, odată ce am știut ce ne-a făcut umani, am trecut – în acel moment – ​​în Transuman. Cunoscându-ne codurile, le putem recrea în așa-numitele noastre rânduri sintetice de 1 și 0… acum vom ajunge la improbabil, ne vom re-secvenția într-o nouă Ființă, depanând starea naturală, traducându-ne în supranatural, incoruptibil, etern. Nu există alt Dumnezeu decât Omul.” ¹³

Observați cum folosește terminologia biblică în cadrul viziunii sale despre lume:

„Oamenii mor, planetele mor, chiar și stelele mor. Știm toate acestea. Pentru că le știm, căutăm ceva mai mult – o transcendență a trecerii, o traducere într-o formă incoruptibilă. O evadare, dacă vreți, o oprire a roții. Căutăm, prin urmare, să ne binecuvântăm cu cunoaștere perfectă și voință perfectă; să devenim ca zeii, să luăm universul în mână și să-l transformăm după chipul și asemănarea noastră – spre propria noastră încântare. Așa cum este pe Pământ, așa va fi și în ceruri. Rezultatul inevitabil al unei improbabilități incredibile, săgeata evoluției ne introduce în transuman – o apoteoză a rațiunii, a mântuirii – obținută prin fapte bune.” ¹⁴

Deși majoritatea transumaniștilor subliniază doar aspectele aparent benefice ale credințelor lor, legăturile evidente cu mișcarea eugenică le-au fost aduse în față și sunt aparent respinse sumar de majoritatea. Pentru mulți, o abordare de tipul „scopurile justifică mijloacele” pare a fi norma. După cum a spus cercetătorul clonării umane, Richard Seed: „Vom deveni zei. Punct. Dacă nu vă place, dați-vă drumul. Nu trebuie să contribuiți; nu trebuie să participați. Dar dacă veți interveni în procesul meu de a deveni Dumnezeu, vom avea probleme mari. Atunci vom avea război.”

Pentru a ajuta la „educarea” celor care s-ar putea să nu fie de acord, ca să spunem așa, lucrarea „Tehnologii convergente pentru îmbunătățirea performanței umane” sugera: „ Unificarea științei și educației. Pentru a face față provocărilor viitoare, educația științifică are nevoie de o transformare radicală (sublinierea mea) de la școala elementară până la formarea postuniversitară. Convergența disciplinelor științifice și a domeniilor inginerești anterior separate nu poate avea loc fără apariția unor noi tipuri de oameni (sublinierea mea) care înțeleg în profunzime mai multe domenii și pot lucra inteligent pentru a le integra. Vor fi necesare noi programe de învățământ, noi concepte pentru a oferi coerență intelectuală și noi forme de instituții de învățământ.” ¹⁵

Atracția transumanismului

Deoarece transumanismul combină atât de multe concepte atractive, este văzut de mulți ca o forță unificatoare pentru bine. Mulți mormoni l-au îmbrățișat, deoarece afirmă punctul central al teologiei mormone – transfigurarea sau exaltarea – omul devenind Dumnezeu. Hindușii și budiștii împărtășesc, de asemenea, multe credințe transumaniste.

Unii ofologi au susținut și ei această idee, deoarece credința în viața extraterestră inteligentă se încadrează destul de bine în această situație. La urma urmei, dacă am fost odată inferiori pe scara evolutivă, am evoluat până unde suntem astăzi și știm că vom evolua în viitor, atunci, în mod firesc, trebuie să existe deja „post-oameni” de un anumit fel care circulă prin univers. Poate că ne vizitează și vor să ne ajute să evoluăm și să transcendem mai sus pe scara evolutivă.

Susținătorii Designului Inteligent și darwiniștii pot, de asemenea, să colaboreze. Poate că extratereștrii au inițiat evoluția noastră și chiar au proiectat porțiuni din viață, în timp ce evoluția a completat golurile? În acest fel, evoluția este afirmată, explicând în același timp complexitatea unor caracteristici care nu par a fi explicabile prin mijloace complet naturaliste ( ATP sintază , kinesină etc.). Iar ateii/naturaliștii desăvârșiți își pot menține viziunea asupra lumii, oferind în același timp o noțiune „spirituală”. La urma urmei, este mai ușor să crezi într-un zeu dacă poți deveni tu însuți unul!

Chiar și cei care se autointitulează creștini pot participa! James McLean Ledford (care administrează site-urile web Technical-Jesus.com și Hyper-Evolution.com), un „transumanist creștin” declarat, a vorbit recent la Conferința Transumană și Spiritualitate din octombrie 2010 de la Universitatea din Utah, Salt Lake City, unde a ținut o prelegere intitulată Transumanismul creștin. Descrierea prelegerii sale conținea următoarele:

„În curând, o cultură înțeleaptă și iubitoare va aplica întreaga putere a tehnologiei creșterii spirituale și va intra astfel într-o stare de hiperevoluție. Se vor bucura de greutăți din ce în ce mai mici și de viața veșnică. Voința lui Dumnezeu în această chestiune se dezvăluie în schimbările accelerate de astăzi impuse de forțele care ne ghidează societatea: știința, tehnologia, spiritualitatea și chiar economia.”

Speranță veșnică?

Un viitor în care toate problemele omenirii sunt rezolvate (fără lacrimi, fără durere, fără luptă pentru existență, fără conflict între ele), corpuri și minți noi, perfecte, viață veșnică. Sună grozav, nu-i așa? Singura problemă este că transumanismul se bazează pe o minciună: evoluția . Toate speranțele și visele transumaniștilor sunt construite pe o fundație care crede că „de la molecule la om”, evoluția este un lucru real.

La fel ca tehnocratul Thorstein Veblen, ei și-au conceput teoriile în jurul „științei pozitiviste” a evoluției darwiniste. (Pozitivismul este filosofia conform căreia singura cunoaștere autentică este cunoașterea bazată pe experiența senzorială reală. Întrucât evoluția darwinistă nu a fost observată (deci nu este științifică în sensul că este repetabilă) și pozitivismul în sine nu derivă dintr-o experiență senzorială, aceste idei se bazează pe fundamente complet false. Este aceeași veche înșelăciune a lui Satan care spune „… veți fi ca Dumnezeu…” ¹⁶ în Grădina Edenului.

Ai fost asimilat/ă?

Conceptul de evoluție este implantat constant în conștiința omenirii. Similar victimelor Borg din Star Trek, unde adevărul despre cine a fost victima este rescris peste identitatea reală a individului, odată ce cuiva i s-a implantat conceptul de evoluție, acesta poate fi rapid asimilat într-o filozofie anti-Dumnezeu și poate fi greu de condus înapoi la adevăr.

Cele mai mari speranțe și vise ale omenirii pot fi într-adevăr realizate, dar nu prin ea însăși. Oamenii pot fi într-o zi liberi de toate lacrimile, durerea, jalea și chiar moartea. Vor avea un trup nou, nestricăcios și vor trăi în paradis, dar nu datorită a ceea ce vom fi făcut noi, ci datorită a ceea ce a făcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Însă această promisiune nu va fi dată tuturor. Ea va fi extinsă doar celor care s-au pocăit de păcatele lor și și-au pus credința în Isus Hristos , Creatorul, Susținătorul și Mântuitorul Universului.

 

https://creation.com/transhumanism-mankinds-next-step-forward

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

https://nuremberg.law.harvard.edu/search/?q=&m=photograph

(C am asa se introneaza dictatura social demokrat-komu-globalista… )  https://creation.com/transhumanism-mankinds-next-step-forward

ALERTA,se apropie domnia hibridarii roboti-crestine…https://creation.com/en-au/articles/stalins-ape-man-superwarriors

 

 /////////////////////////////////////////

Laura Codruța Kovesi a găsit soluția la criza de bani din România – reduceți urgent frauda cu TVA și vom avea bani mai mulți la buget

 

 

Din inima UE, de la șefia Parchetului European (EPPO), Laura Codruța Kovesi dă un semnal clar mediului politic cu putere de decizie în statele membre ale comunității europene, și anume necesitatea intensificării luptei contra fraudei cu TVA.

 

 

Conform spuselor fostei șefe a DNA, din cauza fraudei cu TVA, la nivelul întregii Uniuni Europene se pierd anual sume fabuloase de bani. În România, această problemă contribuie anual la un deficit bugetar de aproape 9 miliarde de lei, confom lui Kovesi. „Dacă vrem mai mulți bani la buget, haideți să reducem frauda cu TVA”, a declarat Laura Codruța Kovesi, citată de Digi24.ro.

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Gestul făcut de Ilie Bolojan înainte de discursul din Parlament. Noul premier a fost vizibil tensionat înainte de validarea Guvernului

 

Ilie Bolojan, tensionat înainte de votul din Parlament

 

Tensiunea s-a simțit încă din primele clipe ale zilei în care Parlamentul s-a reunit pentru votul de încredere acordat noului Guvern condus de Ilie Bolojan. Cu puțin timp înainte de discursul oficial, premierul desemnat a fost întâmpinat de un grup numeros de jurnaliști care au încercat să obțină o reacție în legătură cu componența Cabinetului, în special în privința numărului record de cinci vicepremieri.În ciuda insistențelor, Bolojan a refuzat să ofere vreo declarație. A păstrat tăcerea, concentrat, cu o expresie vizibil tensionată. În sala de plen, privirea i se plimba constant în toate direcțiile, semn al presiunii momentului. Cu toate acestea, a respectat protocolul și a intrat în sală pentru a susține discursul ce urma să deschidă oficial procedura de învestitură.

 

Ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului a început la ora 16:30, conform programului anunțat. Ilie Bolojan și-a prezentat lista miniștrilor, toți deja validați în comisiile de specialitate, și programul de guvernare pe care îl va implementa împreună cu noua Coaliție………..

 

Det. Aici

 

 

 

Gestul făcut de Ilie Bolojan înainte de discursul din Parlament. Noul premier a fost vizibil tensionat înainte de validarea Guvernului

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

(Au fost si vor mai fi multe…) Perle BAC – Ce au înțeles elevii de clasa a XII-a despre comunism și Nicolae Ceaușescu: „Soția lui nu a vrut”

 

 

Perle BAC – La scurt timp de la publicarea rezultatelor pentru examenul de Bacalaureat, au apărut în spațiul public și perlele elevilor care s-au bazat mai mult pe creativitate, decât pe studiu.

Filip Stan 

Perle BAC Ce au înțeles elevii de clasa a XII-a despre comunism și Nicolae Ceaușescu: „Soția lui nu a vrut” 

 Au apărut primele perle de la examenul de BAC   din cadrul probei la Istorie. Elevii de clasa a XII-a au apelat la formulări diverse și tipuri de exprimări în încercarea de a răspunde la subiectele, ce au fost considerate accesibile în dificultate de către profesori. Cu toate acestea, rezultatele au arătat o serie de greșeli semnificative făcute de absolvenții examenului.

În cadrul probei obligatorii la Istorie, elevii de clasa a XII-a au avut de elaborat un eseu despre România postbelică, concentrându-se pe o acțiune politică specifică din perioada 1946-1960 și pe două aspecte relevante legate de aceasta. De asemenea, subiectul a cerut menționarea a două măsuri adoptate în politica internă a României între 1964-1985, precum și prezentarea unui eveniment istoric din perioada național-comunismului care să ilustreze implicarea României în relațiile internaționale. Elevii trebuiau să-și exprime și să susțină un punct de vedere cu privire la consolidarea democrației postdecembriste în perioada 1990-1995, utilizând un argument istoric.

 

În contextul acestor cerințe riguroase, însă decente, unul dintre elevi a reușit să aducă un zâmbet pe buzele celor prezenți, scriind o propoziție care a fost primită cu hohote de râs: „Ceaușescu și-a asumat soarta, dar soția lui nu a vrut”.

 

Vă prezentăm câteva dintre perlele scrise de elevi la BAC   la proba obligatorie a profilului:

„Ceaușescu unește PNL și PSD în Partidul Comunist”

„Nicolae Ceaușescu încearcă să adere la NATO și încearcă să acceseze fonduri pentru construcția podului Giurgiu-Ruse”

„Cel de-Al Doilea Război Mondial s-a desfășurat pe o perioadă de 7 ani, a început în 1939 și s-a încheiat în 1945”

„O acțiune diplomatică în perioada 1946-1960 a fost regimul lui Petru Mușat“

„În timpul lui Ion Iliescu România semnează un tratat de alianță cu Matei Corvin, acesta îi trimite 25.000 de soldați”

„Primul conducător care a unit România cu statele vecine: Basarabia, Bucovina și Transilvania a fost Alexandru Macedon”

„Ceaușescu a fost alergat de legionari apoi prins și executat!”

 

 

Perle BAC 2024. Ce au înțeles elevii de clasa a XII-a despre comunism și Nicolae Ceaușescu: „Soția lui nu a vrut”

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

(An de an –recolta invatamanului  ROMANESC absenteaza, prin mii de elevi din tara, lecuiti de scoala -din pruncie si…) Evaluare Naţională – 204 elevi din Timiș au absentat la proba de Limba şi literatura română

Autor: Mirea Andreea

 

 

La proba de Limba şi literatura română a examenului de Evaluare Naţională din sesiunea iunie 2025 desfăşurat, luni, în judeţul Timiş s-au înregistrat 204 absenţi, fiind înscrişi 5.436 de absolvenţi de clasa a VIII-a, dintre care s-au prezentat 5.232 de elevi….

………..

Det.aici https://www.stiripesurse.ro/evaluare-nationala-204-elevi-din-timis-au-absentat-la-proba-de-limba-si-literatura-romana_3730576.html

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Falimentul lumii isi trage seva si din actualul invatamant global (neBiblic)  al…”invataceilor” de pretutindeni) Reformarea școlarizării

 

 

DE JOE NUTT

 

 

Când romanul „Domnia Erorilor” al lui Bridget Phillipson, extrem de jenant, ajunge la un sfârșit inevitabil și ignominios, toți cei implicați serios și profesional în reflecția asupra politicilor legate de școlile din Marea Britanie trebuie să profite de oportunitatea pe care eșecul ei a expus-o dramatic. Ea va fi lăsat în urmă un loc cu bombă. Singura ei realizare a fost confirmarea dramatică a realității că școlile pur și simplu nu sunt în siguranță în mâinile politicienilor.

 

Ca mulți dintre colegii ei, ea nu este deloc o reformatoare. Acești oameni sunt niște dinozauri marxiști, care încearcă cu disperare să îndeplinească fanteziile adolescentine ale părinților lor hipioți. Toată lumea poate vedea acum că educația copiilor noștri nu este ceva ce poate fi sacrificat pe altarul ideologiei politice; este mult mai prețioasă și importantă pentru națiune decât convingerea oricărui ministru al educației pentru adolescenți că există hrană intelectuală ascunsă undeva într-un bol de fulgi de porumb. Ceea ce au nevoie toate cele trei națiuni este o reformă autentică și la o scară ambițioasă. Ravagiile pe care Phillipson a fost atât de ocupat să le provoace nu fac decât să imite ceea ce a făcut deja descentralizarea școlilor galeze și scoțiene.

 

Oricât de greu ar fi de acceptat, de câteva decenii a devenit clar că politicienii sunt incapabili să ofere școli de înaltă calitate, indiferent de numărul de elevi. Da, au existat unele îmbunătățiri, dar acestea au fost limitate fie din punct de vedere geografic, fie din punct de vedere managerial și, cel mai adesea, din punct de vedere educațional. Katharine Birbalsingh de la Școala Michaela și alții care au avut impacturi transformaționale similare asupra școlilor individuale știu prea bine cât de dificil este să reproduci astfel de schimbări complexe. Liderii inspiraționali și competenți sunt rari și nu îi poți clona. Transpunerea strategiilor de management al schimbării în afaceri în școli a fost un pas la fel de infructuos, pur și simplu pentru că școlile cu adevărat bune sunt unice și nici marile companii, nici miniștrii nu se ocupă de nonconformitate. De aici și limitele modelului Multi Academy Trust, care a reușit întotdeauna să îmbunătățească doar un număr mic de școli slabe și chiar barbare.

 

Însă pentru profesioniștii îndrăzneți și autentici, există aspecte ale educației din Regatul Unit care vor fi mult mai susceptibile unei reforme autentice. Unul dintre acestea este modul în care ne formăm profesorii.

 

Katharine, printre altele, a subliniat pe bună dreptate în presa națională slăbiciunile fundamentale ale cerinței lui Phillipson ca toți profesorii să aibă o calificare didactică. Am o vastă experiență în formarea profesorilor, pentru numeroase companii și în mediul universitar, așa că știu că veți găsi foarte puțini dintre ei care și-ar recomanda experiența de formare altora. Decalajul dintre ceea ce se predă și ceea ce trebuie să facă în sălile de clasă reale este adesea substanțial, chiar și acolo unde organismele de formare încearcă să facă din experiența practică în sălile de clasă o caracteristică centrală a curriculumului lor. Acest lucru este la fel de adevărat în SUA ca și în Marea Britanie. De-a lungul deceniilor, am dezvoltat o cultură a formării profesorilor care deservește sindicatele și funcționarii publici, dar nu și școlile, părinții sau copiii.

 

În acest moment, aș sublinia că ceea ce urmează se aplică doar învățământului secundar. Una dintre problemele cheie în toate discuțiile din sectorul educației este modul în care învățământul primar și secundar este confundat; ca și cum ar fi doar două fețe ale aceleiași monede. Nu este, de fapt, așa.

 

Succesul școlar este, în esență, pur și simplu o chestiune de transfer de cunoștințe. În mod ideal, ca o cultură vibrantă și civilizată, plasăm adulți informați în locuri special concepute pentru ca aceștia să își poată transmite cunoștințele adolescenților, pentru ca atât cultura noastră, cât și națiunea să poată prospera. Prea des, aceste locuri nu permit acest transfer dintr-o multitudine de motive, cel mai frecvent și intransigent fiind acela că părinții și elevii pur și simplu nu sunt de acord cu acest design. Nu există nicio școală de înaltă calitate nicăieri în lume unde marea majoritate a copiilor și părinților să nu îmbrățișeze scopul simplu și practic al sălilor de clasă și al lecțiilor cu orar fix. Acestea sunt concepute astfel încât un adult să își poată transmite cunoștințele mai multor copii, fără întreruperi sau interferențe. Niciun profesor, oricât de inspirațional, energic sau grijuliu ar fi, nu poate reuși, dincolo de supraviețuire, într-o școală în care acest lucru nu se întâmplă.

 

Când vă gândiți din nou la lecțiile de liceu și la ce necesită acestea pentru a avea succes, indiferent de materia predată, numărul lor covârșitor se bazează pe existența unuia sau mai multor resurse educaționale în centrul fiecărei lecții. Profesorii competenți aleg aceste resurse cu mare atenție și își construiesc lecțiile în jurul lor. Ele formează conținutul central al tuturor manualelor. Pot fi imagini, grafice, tabele, diagrame, texte întregi sau extrase de text, facsimile ale documentelor sau uneori chiar obiecte tangibile; dar profesorii au absolut nevoie de ele pentru a le transmite cunoștințele. Sunt o necesitate.

 

Poți vorbi în fața clasei cât dorești despre ce ai în cap, dar fără material care să ilustreze sau să demonstreze acest lucru, chiar și cel mai elocvent profesor riscă să devină un evanghelic foarte timid.

 

Cel mai interesant aspect al acestui proces este că, fără îndoială, cei mai eficienți profesori își aleg singuri cu mare atenție resursele de care au nevoie , potrivite copiilor și momentului lecției în cadrul unui curs. Această alegere personală este esențială pentru succesul oricărei lecții. Acesta este motivul pentru care profesorii care urmează cu slugărire un manual nu au niciodată la fel de succes ca cei care, așa cum a spus odată un superintendent american experimentat, dețin programa . De asemenea, acesta este motivul pentru care încercările trusturilor multi-academice și ale altora de a standardiza lecțiile nu realizează niciodată altceva decât mediocritate.

 

Una dintre cele mai dăunătoare deficiențe ale peisajului școlar actual este prezența multor profesori care încearcă să predea materii pe care nu le stăpânesc. Nicio calificare didactică nu poate remedia o slăbiciune specifică unei materii.  

 

Când te gândești în sfârșit la proveniența acestor bunuri, îți dai seama că am ratat o șansă prin faptul că am găzduit formarea profesorilor în mare parte în universități. Victorianii știau că educația funcționează în acest fel, motiv pentru care au acordat o valoare publică atât de imensă muzeului, galeriei și arhivei. Au înțeles că, dacă ceea ce îți dorești este o populație cu adevărat educată, atunci colecționarea și punerea la dispoziție a acestor bunuri neprețuite este cu adevărat importantă.

 

Așadar, atunci când va apărea șansa unei reforme reale, așa cum se va întâmpla, ceea ce mi-aș dori cel mai mult să văd în Regatul Unit este un fel de schimbare managerială și chiar geografică cu adevărat radicală, în care formarea profesorilor de liceu să fie găzduită nu în universități, ci în aceste organizații de depozitare a activelor: în muzee, galerii, arhive și alte colecții. Acest lucru nu numai că va facilita întregul proces de transfer de cunoștințe, dar va reorienta școlarizarea către reînnoirea culturală și națională de care vedem cu toții că este atât de necesară.

 

De asemenea, ar avea uriașul beneficiu național de a le reaminti acestor instituții de scopul lor fundamental și de responsabilitatea lor educațională. Încredințându-le un rol național atât de profund important, acela de a forma generațiile viitoare de profesori, am crea o situație în care neutralitatea lor politică poate fi, de asemenea, impusă prin lege. Promovarea celor mai recente mode politice sau mesaje culturale este, desigur, o anatemă în orice organizație bine condusă, însărcinată cu formarea profesorilor profesioniști.

 

Nu ar fi mult mai bine pentru profesorii britanici să-și fi obținut calificarea didactică de la Galeria de Artă Walker, Muzeul de Știință, The Shakespeare Birthplace Trust sau V&A, decât în ​​pseudo-universitățile monotone, profund politizate, la care ne-a condamnat, de fapt, mantra de marketing a lui Tony Blair, „educație, educație, educație”? 

 

Joe Nutt este eseist și autorul mai multor cărți despre poezia lui Donne, Milton și Shakespeare și al unei colecții de eseuri, „The Point of Poetry”.

 

https://countrysquire.co.uk/2025/06/23/reforming-schooling/

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

De ce ar trebui să-i respectăm cu toții pe fermieri

 

DE DOMINIC WIGHTMAN

 

 

Mergem pe beton, dar trăim cu pâine. Lumea modernă zumzăie de iluzia autosuficienței – smartphone-urile noastre livrează alimente cu un singur robinet, restaurantele oferă mese la cerere, iar supermarketurile prezintă o abundență nesfârșită, ca și cum ar fi făcută prin mâna naturii. Totuși, aceasta este o iluzie colectivă.

 

Adevărul este mai simplu, mai crud: fiecare societate se bazează pe spatele plecat al fermierilor. Ei sunt pilonul nesărbătut care ține civilizația laolaltă, îndeplinind o muncă atât de fundamentală încât am uitat să o vedem.Gândește-te la improbabilitatea absolută a ultimei tale mese. Cafeaua aia pe care ai băut-o fără să te gândești? O recoltă cultivată pe continente, recoltată de mâini pe care nu le vei întâlni niciodată, transportată prin lanțuri de aprovizionare întinse mai subțiri decât mătasea păianjenului. Pâinea prăjită pe care ai uns-o? Grâu semănat toamna, supraviețuind mușcăturii iernii, tăiat vara de un om care se uită cu atenție la soare. Tratăm mâncarea ca pe ceva de la sine înțeles, precum lumina soarelui sau aerul, când, în realitate, este un miracol zilnic săvârșit de fermieri – ultimii alchimiști care încă transformă pământul în viață.

 

Munca lor sfidează romantismul. Agricultura nu este o idilă bucolică; este matematică scrisă în noroi și sudoare. Un fermier trebuie să fie jucător și om de știință, profet și muncitor – calculând riscurile împotriva vremii capricioase, obținând creșterea dintr-un sol încăpățânat, luptând împotriva entropiei însăși doar pentru a menține câmpurile productive. Un îngheț ratat, o pacoste nevăzută și un an de muncă dispare. Între timp, sunt tratați cu patronaj de orășeni care lucrează 5 zile pe săptămână și care nu au săpat niciodată un șanț, care vorbesc despre „sustenabilitate” între latte-uri la pachet, care ar muri de foame într-o săptămână dacă camioanele s-ar opri din mers.

 

Și pentru ce?

 

 

Să vezi conglomerate agroalimentare și oligarhi din supermarketuri cum deturnează profiturile? Să auzi politicieni neîndemânatici ținându-le lecții despre „eficiență” în timp ce renunță la acorduri comerciale care le subminează mijloacele de trai? Să fii tratat ca niște relicve pitorești într-o lume care venerează videoclipuri de prost gust pe TikTok?

 

 

Iată adevărul inconfortabil: avem nevoie de fermieri mult mai mult decât au ei nevoie de noi. Chiar și City-ul Londrei ar putea dispărea mâine, iar lumea s-ar adapta. Wall Street s-ar putea prăbuși, iar viața ar continua. Dar dacă fermierii s-ar opri – chiar s-ar opri – în câteva luni, stratul de civilizație s-ar decoji, dezvăluind coșmarul hobbesian de dedesubt. Niciun algoritm nu-i poate înlocui. Nicio aplicație nu le poate reproduce munca. Ei sunt clasa de neînlocuit.

 

Totuși, am construit o economie care îi tratează ca pe niște oameni de unică folosință. Am creat o cultură care îi prețuiește pe influenceri mai mult decât pe cultivatori, care plătește milioane chiar și fotbaliștilor profesioniști de rând, în timp ce fermierii se îneacă în datorii. Am normalizat absurditatea de a-i prețui mai mult pe agenții imobiliari decât pe cei care creează însăși substanța existenței.

 

Aceasta nu este doar ingratitudine – este sinucidere civilizațională.

 

A-i respecta pe fermieri nu înseamnă nostalgie pentru un trecut pastoral mitic. Este vorba despre recunoașterea adevărului fundamental că toată bogăția, toată puterea, toată cultura, începe cu stomacurile pline. Fiecare idee măreață, fiecare descoperire științifică, fiecare aselenizare a fost construită pe vârful unui munte de cereale.

 

Așa că data viitoare când mănânci, fă o pauză. Masa aceea a costat pe cineva somnul, sănătatea, tinerețea. Nu a fost cumpărată cu banii tăi, ci cu viața lor.

 

Fermierii pe care îi întâlnesc nu cer statui. Nu cer parade. Dar merită mai mult decât indiferența noastră. Merită respectul nostru – nu ca gest de caritate, ci ca singurul răspuns rațional adresat celor care dețin cheile supraviețuirii noastre.

 

Marile orașe se pot lăuda cu turnurile lor, dar câmpurile sunt cele care le hrănesc. Cei puternici se pot pași cu picioarele pe scenă și se pot agita, dar fermierul este cel care menține luminile aprinse. Am uitat această aritmetică fundamentală a existenței. Într-o zi, s-ar putea să ne amintim de ea prea târziu.

 

Dominic Wightman este redactorul  revistei Country Squire , lucrează în domeniul financiar și este autorul a  cinci cărți și jumătate,  inclusiv „Dear Townies” și  „Conservatism”  (2024).

 

 

 

 

 

https://countrysquire.co.uk/2025/05/28/why-we-should-all-respect-farmers/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Un avertisment important

 

 

 

DE JOANNA BLYTHMAN

 

 

Un atac foarte grav asupra alimentelor și agriculturii tradiționale este în curs de desfășurare, o amenințare majoră pentru sectoarele alimentare artizanale, non-OMG, organice și tradiționale. Mai jos găsiți ce trebuie să știți și să faceți, urgent, pentru a vă apăra dreptul de a consuma ingrediente consacrate în formele lor naturale și pentru a proteja cultura alimentară autentică la scară mică. Acest guvern intenționează să impună alimentele modificate genetic (OMG) în farfuriile noastre – FĂRĂ ETICHETARE. Este pe cale să anunțe un pachet de instrumente statutare la Legea tehnologiei genetice, care include permisiuni pentru așa-numitele animale de fermă „crescute cu precizie” (PBO), precum și cerințele finale limitate de comercializare pentru alimentele vegetale și animale PBO. În ciuda opoziției publice constante și neclintite față de alimentele modificate genetic din 1999, când, urmând dorințele clare ale clienților lor, supermarketurile au adoptat politici fără OMG, puternicul lobby al ingineriei genetice nu a renunțat niciodată. Acesta a manevrat în culise pentru a evita rezistența publicului, asigurând autoritățile de reglementare că alimentele „crescute cu precizie” (PBO) reprezintă o nouă categorie de OMG care nu trebuie etichetată, deoarece sunt genetic imposibil de distins de cele tradiționale. Chiar dacă propria consultare publică a Agenției pentru Standarde Alimentare (FSA) a constatat că 8 din 10 dintre noi doresc să vadă alimentele produse folosind aceste tehnici inovatoare etichetate clar, scuzele noastre pentru un organism de supraveghere a alimentelor nu și-au exercitat independența și nu au contestat Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale @DefraGovUK în ceea ce privește etichetarea PBO. Agenția pentru Standarde Alimentare @foodgov le spune, de asemenea, comercianților cu amănuntul că „creșterea de precizie ar trebui considerată un aliment tradițional, doar că folosind o tehnică nouă”. De asemenea, propagă minciuna că PBO-urile nu pot fi detectate – chiar dacă a publicat recent (în secret) un raport care arată că pot fi detectate. Această aparentă asigurare este voit înșelătoare. Așa-numita creștere de precizie produce schimbări radicale asupra alimentelor care nu s-ar putea întâmpla în natură. Poate schimba alimentele comune în moduri fără precedent, imprevizibile, potențial dezastruoase, care ar perturba irevocabil modul în care funcționează genele noastre.

 

Aceste intervenții ar putea declanșa numeroase probleme grave de sănătate, cum ar fi crearea de toxine și alergeni neașteptați. Când Institutul de Cercetare în Sănătate din SUA a comparat laptele „fermentat de precizie” cu laptele organic normal și biodinamic, a descoperit în primul 92 de compuși necunoscuți anterior științei. Niciunul nu fusese evaluat pentru siguranță. Laptele PB avea, de asemenea, o compoziție nutrițională inferioară, în special mai puțină riboflavină (vitamina B2). Dacă această nouă inițiativă de inginerie genetică nu este înfrântă, nu veți ști dacă cumpărați sau consumați alimente PB modificate genetic. Fermierii nu vor ști dacă hrănesc animalele cu furaje PB modificate genetic. Importurile de culturi ieftine modificate genetic vor submina fermierii noștri deja afectați. Companiile cu politici existente fără OMG nu vor mai putea să le garanteze, deoarece ingredientele PBO noi vor fi poluat lanțul alimentar. Actualul guvern încearcă să impună aceste modificări de reglementare înainte de următoarele alegeri, iar Partidul Laburist spune în prezent că inversarea acestei politici nepopulare nu este una dintre prioritățile sale. Acest lucru nu este suficient. Există o șansă să oprim acest lucru. Iată ce puteți face… Beyond GM a facilitat luarea de măsuri și scrierea parlamentarului dvs. folosind pagina lor de acțiune electronică: https://beyond-gm.org/take-action-tell-your-mp-precision-bred-gmos-must-be-labelled… . Trebuie să le arătăm celor aflați la putere că aceasta este o problemă de îngrijorare pentru toți cei care mănâncă. Trebuie să le spunem că ne așteptăm ca ei să susțină voința majorității.

 

Joanna Blythman este o jurnalistă de investigații premiată, autoarea a șapte cărți de referință pe teme alimentare și unul dintre cei mai autorizați și influenți comentatori de pe lanțul alimentar britanic. Scrierile sale acoperă o gamă largă de subiecte, incluzând subiecte diverse precum dominația supermarketurilor, impactul asupra mediului al creșterii somonului, validitatea sfaturilor privind o alimentație sănătoasă, clonarea animalelor de fermă și cauzele creșterii prețurilor alimentelor și ale obezității. Scrierile Joannei oferă o perspectivă de 360 ​​de grade asupra marilor întrebări alimentare ale zilei. De asemenea, este o recenzentă de restaurante foarte apreciată.

 

 

 

 

 

https://countrysquire.co.uk/2024/05/18/an-important-warning/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Petru Lascău – Ce se întâmplă după ce murim?

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a IX-a

 

 

De Bô Yin Râ și Richard C. Cook

 

 

 

Citiți părțile I-VIII:

 

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Richard C. Cook

 

De Richard C. Cook și Bô Yin Râ , 21 mai 2025

 

.

 

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a II-a

 

De Richard C. Cook și Bô Yin Râ , 24 mai 2025

 

.

 

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a III-a

 

De Richard C. Cook și Bô Yin Râ , 24 mai 2025

 

.

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a IV-a

 

De Richard C. Cook și Bô Yin Râ , 26 mai 2025

 

.

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a V-a

 

De Bô Yin Râ și Richard C. Cook , 1 iunie 2025

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a VI-a

 

De Richard C. Cook și Bô Yin Râ , 1 iunie 2025 .

 

 

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a VII-a

 

De Bô Yin Râ și Richard C. Cook , 4 iunie 2025

 

.

 

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a VIII-a

 

De Bô Yin Râ și Richard C. Cook , 5 iunie 2025

 

„Cartea despre viața de dincolo” și viața de apoi a omului de autorul spiritual german Bô Yin Râ. Partea a VIII-a

***

 

A treia carte a Hortus Conclusus: traducerea standard© a Hortus Conclusus (Grădina Închisă), cuprinzând învățăturile spirituale din treizeci și două de cărți de Bô Yin Râ. (Bô Yin Râ este numele spiritual al lui Joseph Anton Schneiderfranken 1876-1943.) Toate drepturile, inclusiv drepturile de autor, sunt rezervate de Posthumus Projects Amsterdam, 2014. Posthumus Projects Amsterdam este responsabil pentru această traducere standard©. Posthumus Projects Amsterdam a acordat permisiunea generală pentru retipărirea și transmiterea publicațiilor sale, cu menționarea acestora.

 

Cuprins:

Introducere

Abilitatea de a muri

Despre Templul Eternității și Lumea Spiritului

Singura Realitate

Ce este de făcut?

Singura Realitate

 

Sperăm că acum ați început să înțelegeți misterul lumii cauzelor, care dă naștere și generează veșnic, dezvăluindu-se în toate tărâmurile percepției ca abundența infinită de fenomene…

Sau este încă sentimentul tău interior prea plictisitor, pentru că nu te-ai obișnuit niciodată să-l ascuți?

Atunci poate că încă abia simți misterul care ți se dezvăluie în cuvintele mele; sau interpretezi cuvintele mele într-un mod în care nu sunt menite să fie interpretate?

Intenționez însă să devii capabil să „vezi”, astfel încât să nu intri în tărâmul spiritului ca „unul orbit”, atunci când va veni ziua în care va trebui să intri în el.

„Avidyâ”, adică ignoranța, este numită de înțelepciunea orientală, cu justificare, „vinovăție”; căci numai propria ta voință îți poate bloca poarta către cunoaștere.

Ai auzit deja în mai multe rânduri că între lumea ta percepției fizico-senzoriale și lumea spiritului există doar o barieră care separă cele două forme diferite de percepție una de cealaltă.M-am repetat adesea în mod deliberat și va trebui să continui să mă repet, astfel încât acest adevăr fundamental să pătrundă cât mai profund în conștiința voastră.Prin urmare, trebuie să vă reamintesc aici că realitatea rămâne pentru totdeauna aceeași unitate și cauzalitate, chiar dacă intră în percepțiile lumilor fenomenelor fizice sau spirituale în cele mai diverse moduri.

 

Gândirea filosofică a sesizat de departe această unică „realitate”, numind-o „lucrul în sine”.Totuși, este absolut imposibil ca nici măcar cele mai sofisticate și acute speculații filozofice să ajungă la această realitate.

Ea poate fi înțeleasă doar în experiența practică, iar doar maeștrii încercați și testați ai căilor antice și ascunse ale cunoașterii sunt cu adevărat capabili de această experiență practică.

Și ei sunt singurii capabili să-și călăuzească succesorii, care s-au născut și au fost aleși pentru această sarcină, către această experiență practică.

 

În felul acesta am atins odată ceea ce se putea obține aici.Cine, atunci, în afară de noi înșine, v-ar putea arăta, prin aluzii permise de cuvintele unui limbaj omenesc, aici pe pământ, singura realitate care este cauza originară a fiecărui fenomen?!Voi încerca să realizez acest lucru; – totuși, trebuie să implor ajutorul sentimentelor tale cele mai intime la începutul acestei încercări, căci numai atunci când spiritualul din tine este capabil să se unească cu învățătura mea, poți deveni conștient de adevăr.

 

Ochii tăi sunt încă orbiți de strălucirea unei lumini trecătoare care poate cu adevărat să orbească ochii!

 

Mai întâi trebuie să înveți să „vezi”!

 

 

Ochii tăi trebuie să fie liberi să vadă ceea ce vor să vadă; nu mai trebuie să fie forțați să vadă doar lucrurile pe care majoritatea oamenilor le pot vedea…Ochii tăi trebuie să învețe să privească în interior, așa cum până acum au privit doar în exterior!Totuși, nu vorbim aici doar despre un mod diferit de a „vedea”; mai degrabă, toate sentimentele tale trebuie să cunoască o reînnoire.Propria ta „senzație de existență” trebuie eliberată de lanțurile care au legat-o până acum, dacă vrei să simți cu o certitudine infailibilă singura „realitate”, care este cauza oricărei aparențe.Fire magice pătrund în această lume fizică externă a simțurilor. Dacă te străduiești cu perseverență să înveți să privești în interior, vei ști curând cum să separi forma fenomenală a acestei lumi exterioare de cauzalitatea care se dezvăluie în ea.Vei face descoperirea surprinzătoare că singura realitate din întreaga lume fenomenală poate fi înțeleasă și sub forma fizico-senzorială a fenomenelor, sub forma unor puteri primordiale ascunse, spirituale, care, de fapt, au fost adesea experimentate de oameni, dar totodată negate de mulți pentru că nu le-au experimentat…Cei cărora li s-a permis să experimenteze lucrurile la care ne referim aici nu mai pot fi induși în eroare de îndoielile altora. Propria sa experiență îl va proteja de la a echivala aceste puteri cu puterile emanate din tărâmul invizibil al naturii fizice, deși în ambele cazuri sunt denumite în mod obișnuit puteri „mistice”, „supranaturale” sau chiar „oculte”.Întreaga lume fizică a fenomenelor care te înconjoară – inclusiv propriul tău corp – este construită pe influența puterilor spirituale din ființa originală, ascunsă simțurilor fizice, iar toate lumile spirituale sunt, în același fel, forme fenomenale ale acestor puteri cauzale.

 

Forma diferită de percepție este cea care determină experimentarea influenței acestor puteri ca lume „fizică” sau „spirituală”.

 

Vei înțelege acum că „lumea de dincolo” nu este diferită de lumea cauzalității; mai degrabă, este rezultatul unui mod nou, nefamiliar pentru tine și diferit de a percepe influența acelorași puteri ascunse ale ființei originale a căror influență aici pe pământ ai învățat să o vezi ca fiind „această lume”. –

 

Este adevărat că conștiința ta nu este creatorul realității, căci ea însăși este parte a acestei realități – ea însăși este una dintre puterile spirituale ascunse ale ființei originare. – Totuși, ea se află atât în ​​„această viață”, cât și în „viața de dincolo”: creatorul formei fenomenale care se construiește, atât aici, cât și acolo, pe influența acelorași puteri.

 

Ca parte a modului în care percepi „această viață”, există un rezultat al acestor puteri care îți este foarte familiar ca funcții ale simțurilor tale fizice.

 

Toată percepția și recunoașterea realității pe pământ este determinată cu precizie de simțurile care ți-au fost date aici; și nu percepi nimic altceva decât ceea ce acestea te fac să percepi.

 

Însă, din moment ce ești o „parte” a realității eterne, așa cum o picătură de apă în ocean este o parte a oceanului, porți potențial în tine toate posibilitățile existente în realitatea eternă, așa cum picătura în ocean are toate calitățile apei oceanului.

 

Astfel, nu ești capabil doar să percepi prin intermediul organelor senzoriale ale organismului tău fizic, ci tu ești de natură spirituală și stăpânul etern al organismului tău spiritual.

 

În organismul tău spiritual posezi și alte organe senzoriale care îți rămân încă necunoscute. Din punct de vedere spiritual, acestea corespund complet organelor tale fizice și senzoriale de aici, în corpul tău pământesc.

 

Prin simțurile tale spirituale devii în „viața de dincolo” la fel de mult creator al lumii tale spirituale a fenomenelor, așa cum aici, pe pământ, ești creator al lumii fizice a fenomenelor pe care le poți percepe fără să știi…

 

Pentru a vă ajuta să înțelegeți, luați în considerare, de exemplu, pe cineva aflat sub hipnoză!El vede, aude și simte tot ceea ce vrei tu să-l faci să vadă, să audă sau să simtă prin puterea sugestiei tale; pentru el totul este real.

 

Ești absolut convins că este supus unei înșelăciuni pe care ai voit-o asupra lui – și totuși tu ești cel înșelat în această presupunere!

 

Ai eliberat doar persoana hipnotizată pentru scurt timp de constrângerea de a crede doar în simțurile sale fizice. Acum ea vede, aude și simte temporar, și în acele domenii în care îi poruncești, și cu simțurile sale spirituale, și prin intermediul lor devine creatorul acelor lucruri pe care este instruită să le perceapă.

 

Nu tu ești cel care îi arăți ceea ce vede; și cu siguranță el nu vede niciunul dintre acele lucruri vizibile în mod obișnuit în lumile spirituale ale fenomenelor de către toți cei care percep acolo.

 

Pur și simplu îi ghidezi imaginația vie. Întrucât, având funcția simțurilor sale fizice inhibată, el poate percepe simultan cu simțurile sale spirituale, voința sa formează temporar în materia spirituală echivalentele imaginilor imaginare pe care l-ai făcut să le creeze.

 

Nu toiagul de lemn cu care îi atingi mâna – deși sugerezi că este o tijă de fier încins – este cel care produce bășica care apare imediat pe mâna lui. – Mai degrabă, forma fenomenală spiritual-senzorială a unei bare de fier încins este cea care a produs bășica. Astfel de lucruri pot fi realizate doar pentru că se bazează pe influența unor puteri ascunse, care sunt singura realitate din cadrul tuturor fenomenelor. Persoana aflată sub hipnoză nu se va îndoi nici măcar o clipă de obiectivitatea a ceea ce și-a creat ea însăși. Dacă i-ai ordona să-și amintească experiențele de după ieșirea din transa hipnotică, cu greu va putea înțelege, când este trează, că percepțiile sale nu au avut loc în lumea simțurilor fizice.El a putut experimenta atât de intens doar pentru că experiența sa se baza pe influența aceleiași realități ca lumea fizică a fenomenelor care îi erau familiare.  

 

*

 

 

Richard C. Cook este un analist federal american pensionar, cu o vastă experiență în diverse agenții guvernamentale, inclusiv Comisia Serviciului Public al SUA, FDA, Casa Albă Carter, NASA și Trezoreria SUA. Este absolvent al Colegiului William și Mary. În calitate de denunțător în momentul dezastrului Challenger, a expus defectele inelelor O care au distrus naveta spațială, documentându-și povestea în cartea „Challenger Revealed”. După ce a lucrat la Trezorerie, a devenit un critic vocal al sistemului monetar controlat de finanțele private, detaliindu-și preocupările în „We Hold These Truths: The Hope of Monetary Reform”. A fost consilier al Institutului Monetar American și a lucrat cu congresmanul Dennis Kucinich pentru a pleda pentru înlocuirea Rezervei Federale cu o monedă națională autentică. Vedeți noua sa carte, Our Country, Then and Now , Clarity Press, 2023. Vedeți și articolele sale din Three Sages Substack și American Geopolitic Institute la https://www.vtforeignpolicy.com/category/agi/ .

 

„Fiecare întreprindere umană trebuie să slujească vieții, trebuie să urmărească îmbogățirea existenței pe pământ, ca omul să nu devină înrobit acolo unde caută să-și stabilească stăpânirea!” Bô Yin Râ (Joseph Anton Schneiderfranken, 1876-1943), traducere de Posthumus Projects Amsterdam, 2014. Descărcați și ediția Kober Press a Cărții despre Dumnezeul cel Viu aici .

 

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/book-life-beyond-human-afterlife-bo-yin-ra-part-ix/5889689?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef cu „dreptul” făcut la 45 ani

 

 

DE Petre Bădică

 

 

Președintele Confederației Sindicatelor Democratice din România, Iacob Baciu are 33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie. El a fost sudor și are facultatea de drept făcută la 45 ani la Universitatea privată Cantemir. Baciu este numărul 2 în Consiliul Economic și Social.

 

 

 

Președintele Confederației Sindicatelor Democratice din România este Iacob Baciu. Un sindicalist mai degrabă discret care reprezintă 350.000 de angajți.

 

Despre Confederația Sindicatelor Democratice din România se știu puține lucruri și pentru că nu are un site. 

 

33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef cu „dreptul” făcut la 45 ani

Confederația Sindicatelor democratice din România este importantă pentru că a fost invitată la discuțiile de la Cotroceni din această săptămână. Detalii AICI

 

Din Confederație face parte și Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare Proiectare din România – FSLCPR, potrivit informațiilor găsite AICI

 

Iacob Baciu și-a depus declarația de avere în ianurie 2025. O aveți mai jos:

Iacob Baciu a avut mai multe surse de venit în 2024, toate de la bugetul de stat sau din cotizația membrilor de sindicat:

 

Președinte Confederația Sindicatelor Democratice din România – 243.880 lei

 

Vicepreședinte Consiliul Economic și Social -113.523 lei

 

Membru Consiliu de Administrație SC Sind România- 34.000 lei

 

Membru Comitet Director Asociația Națională a Caselor De Cultură din România – 1.000 lei

 

Total venituri pe anul 2024: 392.000 lei. Venituri pe lună – 32.700 lei

 

Iacob Baciu are și o pensie foarte mare de 166.550 lei pe an. Baciu ridică lunar 13.800 lei de la Casa de pensii. Este vorba de 5 pensii medii în România.

 

Iacob are 5 terenuri extravilane, 3 intravilane și un luciu de apă. Are 2 apartamente și o casă.

 

Sindicalistul Baciu a devenit jurist la vârsta de 45 de ani

Iacob este vicepreședintele Consiliului Economic și Social care avizează proiecte de acte normative. Din această funcție a luat aproape 10.000 de lei pe lună.

 

Iacob a făcut școala la maturitate. Potrivit propriului CV, pe care îl găsiți AICI, Iacob nu a terminat facultatea în comunsim. El a fost sudor electric și autogen (1951-1957). Între 1978 și 1990 a fost șef de formație.

 

Abia în 1998, la vârsta de 45 de ani termină dreptul la facultatea privată Dimitrie Cantemir, una din cele mai slabe din România la acea oră.

 

Cu asemenea pregătire educațională, Iacob avizează, azi, proiecte de acte normative.

 

Iacob Baciu nu are ce să menționeze în CV, așa că înșiră pe 2 pagini activitatea sa sindicală care începe în anul 1992.

 

Iacob Baciu se alătură lui Leonard Bărăscu, Anton Hadăr, Marius Nistor, Simion Hăncescu pe care nimic nu îi poate clinti din mișcarea sindicală.

 

Coaliția sindicaliștilor milionari

Newsweek a scris, săptămâna asta, că sindicalistul Leonard Bărăscu, care conduce cele mai puternice sindicate, câștigă peste 1.000.000 de lei pe an, conform declarațiilor sale de avere și interese.

 

Asta ar însemna că ar câștiga lunar aproximativ 87.000 de lei, adică circa 17.000 de euro.

 

Citește și: 87.800 lei/ lună pentru sindicalistul Bărăscu. Amenință cu greva generală dacă se taie salariile

 

Newsweek a relatat ieri că Anton Hadăr, sindicalistul care conduce Federația Alma Mater, ia bani din 16 surse și e implicat în 2 proiecte de cercetare de 1.000.000 euro. Sindicalistul milionar va conduce protestele profesorilor anunțate pentru mâine.

 

 

https://newsweek.ro/investigatii/38000-leiluna-salariu-si-13000-lei-pensie-pentru-sindicalistul-sef-cu-dreptul-facut-la-45-ani

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Dezastru CFR: Angajații, 8 tipuri de sporuri. Directorul are penthouse de 300.000$ și casă în Dubai

 

DE Petre Bădică

 

Dezastru la CFR Călători: Angajații au 8 tipuri de sporuri și amenință cu greva pentru că unele sunt tăiate de Ordonanța Trenuleț. Directorul, Traian Preoteasa, bugetar de cursă lungă, a plătit pentru un penthouse 300.000 euro și ia chirie din Dubai. CFR are datorii de miliarde.

Sindicaliștii de la CFR Călători amenință că vor începe greva. Ei sunt nemulțumiți că Ordonanța Trenuleț le va tăia sporurile. Ordonanța prevede că orele suplimentare nu se mai plătesc, angajații fiind recompensați doar cu zile libere. Ei spun și că prostul management al companiei a făcut ca zeci de trenuri să fie scoase.

 

Dezastru CFR: Angajații, 8 tipuri de sporuri. Directorul are Penthouse de 300.000$ și casă în Dubai

Dincolo de această neplăcere cauzată de tăierea unor sporuri, consemnăm și o nouă bătălie între sindicaliștii CFR și foarte controversatul Director al CFR Călători. Traian Preoteasa a fost în vizorul Newsweek România când am devoalat tranzacțiile dubioase de sute de mii de euro pe care acesta nu le poate justifica din salariul de bugetar.

 

Dezastru CFR: Angajații, 8 tipuri de sporuri. Directorul are Penthouse de 300.000$ și casă în Dubai

Citește și: Fără bani în cont, șeful CFR Călători plătește rate de 8.000€, la venituri de 4.700€. Își ia și Audi

 

Newsweek a scris că Directorul General al CFR Călători, Traian Preoteasa, și-a achiziționat, în 2023, un apartament în Dubai pe care l-a închiriat. În 2020 și-a luat un penthouse de 300.000 euro. El plătea rate de 8.000 de euro, deși avea un venit declarat de 2 ori mai mic. După ce a plătit 3 ani rate la penthouse, apartamentul „s-a evaporat”.

 

Investigația pe larg în LINK de mai jos:

 

Citește și: Șeful CFR, apartament în Dubai închiriat cu 30.000€. „Alba-neagra” cu un penthouse de 330.000€

 

Directorul CFR – apartamente de lux, angajații – sporuri, compania – datorii de sute de milioane

Traian Preoteasa face afaceri de sute de mii de euro din bani pe care nu îi are. În timpul acesta, angajații CFR sunt supărați că li se taie din sporuri.

 

Potrivit documentului de mai jos, la CFR Călători sunt 8 tipuri de sporuri. Unele par că se calcă pe bătături cu altele, având nume aproape identice. În unele cazuri, sporurile sunt de 100% din salariu.

 

spor condiții vătămătoare: 10%

 

spor condiții periculoase 15%

 

spor de noapte 20%

 

spor pentru proiecte finanțare externă: 35%

 

Ad

spor pentru muncă în zilele de repaus săptămânal: 100%

 

spor muncă perioada sărbători: 100%

 

spor ore suplimentare: 75%

 

spor vechime: 25%

În acest timp, CFR Călători are pierderi și datorii colosale. În 2023, a avut pierderi de 210.000.000 lei și datorii de 1,2 miliarde de lei. În 2022, a avut pierderi de 176.000.000 lei și datorii de 900.000.000 lei.

 

Detalii AICI

 

Ce acuză sindicaliștii de la CFR?

”Ei au tăiat posturile, în loc să le completeze. Au completat, în schimb, la personalul TESA, unde au avut grijă să îi aducă pe toți de la CFR Marfă, care au participat la distrugerea companiei, la conducerea CFR Călători.

 

Acum a venit iarăși ordonanța austerității, care impune să nu se mai plătească orele suplimentare, ci să se compenseze cu zile libere. Cum, însă, este deficit de personal, nu ai cum să dai zile libere. Iar acum s-a trezit conducerea CFR Călători că anulează trenuri pentru că nu mai are mecanici, și nu mai are pentru că nu le mai plătește orele suplimentare.

 

Vorbim despre sute de trenuri anulate”, ne-a declarat Rodrigo Maxim, președintele Federației Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.

 

CFR în cifre

CFR Călători are 430 de locomotive și automotoare, cu 60 mai puțin decât e necesar. În medie, o locomotivă este veche de 50 de ani.

 

Doar 9 locomotive au fost modernizate în ultimii 5 ani.

În ultimii ani, doar 10% din vagoanele de călători au fost modernizate, deși sunt vechi de 30 de ani.

 

 

 

https://newsweek.ro/investigatii/dezastru-cfr-angajatii-8-tipuri-de-sporuri-directorul-are-penthouse-de-300000-si-casa-in-dubai

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

FIGURANTUL ZILEI: Dumitru Buzatu

 

De

 Virgil STOIAN 

 

Dumitru Buzatu vrea să scape de control judiciar: Dacă nu se poate, vrea să se plimbe în mai multe județe. Nu mai bine se plimba el prin curtea închisorii?! Și putea fi plimbat prin mai multe închisori, din mai multe județe.

 

 

 

https://www.replicaonline.ro/dumitru-buzatu-628870

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

(Desi CFR este falimentat, sefii  prospera!)  Directorul general al CFR, Traian Preoteasa, și-a mai tras un apartament de lux în Dubai

 

 

 Mirela PASCAL 

 

Exoticul Dubai sau Spania sunt ținte pentru băieții cu bani din România, angajați ai statului și puși pe funcții de conducere. Printre aceștia regăsim șefi din Transgaz și ANSVSA, auditori din Curtea de Conturi sau șefi de Consiliu Județean, precum Vasile Iliuță, președintele CJ Călărași, care, anul trecut, a cumpărat în Italia o vilă cu o suprafață impresionantă și un spațiu comercial/de producție. Una dintre cele mai mediatizate achiziții în Dubai pentru un angajat la stat a fost cea a lui Ion Sterian, directorul general al Transgaz, unul dintre cei mai bine plătiți angajați ai unei societăți cu capital majoritar de stat. El a achiziționat, în 2022, un apartament de aproape 100 de metri pătrați în Emiratele Arabe Unite (EAU). Însă nu doar Sterian șochează cu achiziția sa, ci și directorul general al CFR, Traian Preoteasa, care a făcut o pasiune pentru apartamentele din Dubai. În declarația de avere pe anul 2024 îi apare o achiziție făcută în 2023 însă și-n 2024 s-a mai îmbogățit cu un apartament… pe care nu și l-a publicat în declarația de avere. De ce oare?În 2023, Consiliul de Administrație al CFR Călători l-a numit pe Traian Preoteasa, pentru un mandat de patru ani, adică până-n februarie 2027, la conducerea companiei. Acesta asigurase, anterior, conducerea interimară a companiei CFR Călători, fiind totodată si membru în Consiliul de Administrație al Metrorex SA. Mandatul de patru ani al lui Traian Preoteasa a început pe 23 octombrie 2023. Director peste o companie care mai are puțin și intră în faliment, Traian Preoteasa nu ne prezintă vreun bilanț al activității, de-a lungul mandatului său, însă ne demonstrează că este specialist în tranzacții cu apartamente de lux în Emiratele Arabe. În 2023 și-a cumpărat un apartament de peste 70 de metri pătrați, cu două dormitoare și două locuri de parcare asigurate, iar la începutul anului 2024 a mai bifat o achiziție, tot în Dubai, pe care o ține secretă.

 

………………………………..

 

Det. Aici

 

 

 

 

https://www.replicaonline.ro/directorul-general-al-cfr-traian-preoteasa-si-a-mai-tras-un-apartament-de-lux-in-dubai-615274#google_vignette

 

 

 

 /////////////////////////////////////////////

 

 

BAC 2025 – Perle la Limba Română. „Lică era BOSS-UL locurilor din poveste” / „Harap-Alb face o VRĂJEALĂ cu Sfânta Duminică şi iese la lumină învingător”

 

 

Florentina Grigore

 

 

Profesorii care au corectat lucrările la proba de Limba Română de la Bacalaureat 2025 au fost surprinși de numeroase formulări lipsite de sens, greșeli elementare de ortografie şi chiar emoticoane în lucrările elevilor.

 

Perlele de la proba la Limba Română de la Bacalaureatul 2025 au stârnit uimirea profesorilor de limba română. Corectorii au descoperit fraze lipsite de sens, greșeli gramaticale şi de ortografie elementare, de clasa a II-a, și chiar emoticoane în locul cuvintelor.

 

 

Iată câteva de dintre ele:

 

 

* „Lică era BOSS-UL locurilor din poveste.”

 

* „Harap-Alb face o VRĂJEALĂ cu Sfânta Duminică şi iese la lumină învingător.”

 

* „Ana era blândă şi era o victimă a tuturor bărbaţilor. Dar soţul IA pus capac.”

 

* „Harap-Alb are cinci prieteni, mari şi graşi: Gerilă, FOMILĂ, OCHIOSU, SETIŞCĂ, PĂSĂRILĂ-LĂTĂŢILĂ, toţi simpatici şi buni ÎN suflet.”

 

În ultimele două zile, 50 de candidați au fost eliminați din examen pentru tentativă de fraudă, încercând să copieze. În timp ce unii încearcă să copieze, alții dau vina pe programa depășită, afirmând că problema nu ține doar de lipsa de studiu din partea lor, ci și de conținutul demodat al examenului.

„Atunci când profesorii le explică la clasă, vă rog să vă imaginați următoarea scenă: elevii, mulți, nu se uită la profesori. Ei au sub bancă telefonul mobil pe care îl consultă non-stop. Ei nu citesc sau citesc și nu înțeleg. Exprimarea improprie provoacă de la sine formulări hilare sau formulări aberante”, a explicat Florina Rogaliski, profesoară de limba şi literatura română, pentru Observator.

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/bac-2025-perle-la-limba-romana-lica-era-2450152.html#google_vignette

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Iata cum devine invatamantul o padure de …) Copii bătuți sau abuzați sexual de profesori. De ce rămân agresorii la catedre

 

 

Alexandru Sălăvăstru

 

 

 

Numărul cazurilor de agresiune asupra elevilor din școlile din România este alarmant de mare, fie că e vorba de bătăi sau de atingeri nepotrivite. Dar, în ciuda acestui fapt, majoritatea agresorilor nu pățesc nimic, în plan penal. Și mai grav, aceștia sunt menținuți la catedre, ceea ce reprezintă un pericol pentru orice alt copil obligat să frecventeze cursurile școlilor publice.

 

 

Ceva pare să nu funcționeze cum trebuie, ori în Învățământ, ori în Justiție, din moment ce, indiferent ce fac, majoritatea profesorilor rămân la catedră. Aproape că nu trece o săptămână fără a afla, din presă, despre un nou caz de abuz față de copii, din partea celor care ar trebui – și sunt plătiți din bani publici pentru asta – să-i învețe și să-i protejeze.

 

Iar cei vinovați nu prea pățesc nimic, pentru că directorii și inspectorii îi apără, justiția dă pedepse foarte blânde, când le dă, iar ministerul se asigură, prin interzicerea telefoanelor mobile și celelalte măsuri luate, că astfel de cazuri, fie el bătaie sau agresiune sexuală, nu pot fi probate.

 

Abuz sexual la cursul de înot

 

În cursul zilei de miercuri, un antrenor de înot de la Clubul Sportiv Dinamo din București a fost reținut de polițiști, fiind suspectat că ar fi agresat o fetiță în vârstă de opt ani, potrivit surselor judiciare. Din primele informații, antrenorul de înot ar avea 20 de ani. După ce a fost reținut de anchetatori, CS Dinamo a anunțat că l-a dat afară.

Conform informațiilor obținute de la sursele Gândul, polițiștii de la Secția 6 din București au fost alertați marți, pe 13 februarie 2024, de către mama fetiței respective. Aceasta a dezvăluit că micuța de opt ani ar fi fost atinsă în zona intimă de antrenorul Ștefan Mihai Cam.

 

 

Dar este doar unul dintre nenumăratele cazuri de agresiune asupra copiilor din partea profesorilor.

 

Justiția, extrem de îngăduitoare cu profesorii care bat copiii

 

Profesorul din Huși acuzat de abuz în serviciu, după a bătut un băiat de clasa a Vll-a, a fost condamnat de judecători de la Judecătoria Huși la un an și șase luni de închisoare, dar pedeapsa a fost dată cu suspendare.

Profesorul din Huși l-a  lovit cu sălbăticie pe unul dintre elevii școlii în care predă, pe motiv că acesta ar fi făcut gălăgie. Familia elevului de clasa a.Vll-a aflat de gestul dascălului. Părinții copilului au decis să îl ducă la un consult medical după ce școlarul s-a plâns de dureri se cap. Medicii au decis ca elevul să fie internat pentru o noapte pentru a primi îngrijiri medicale.

 

Învățământul din România și cazurile de abuz în care sunt implicați profesori

 

Ieri, 14.02.2024, un profesor de 52 de ani a fost reținut de polițiștii din Călărași, fiind cercetat pentru că ar fi agresat sexual două fete pe care le medita.

 

Potrivit IPJ Călărași, polițiștii Serviciului de Investigații Criminale, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, au documentat activitatea infracțională a unui bărbat de 52 de ani, bănuit de agresiune sexuală.

 

Se pare că în luna martie a anului 2023 și în luna februarie 2024, în timpul orelor de meditație pe care le oferea la domiciliu, bărbatul ar fi atins în scop sexual două tinere, de 14 și 17 ani. Față de profesor a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore, cu propunere de arestare preventivă.

 

Băgat în spital de un profesor agresiv

 

Pe 1 februarie anul accesta, un elev de clasa a X-a de la Colegiul Elie Radu din Ploiești a ajuns la spital, după ce ar fi fost lovit cu pumnul de un profesor chiar în timpul orelor.

 

 

Nou scandal în Educație! Elev abuzat de șoferul autobuzului școlar

 

Tânărul ar fi făcut o glumă, pe care profesorul nu a înțeles-o și i-a dat mai mulți pumni în zona cefei. Copilului i s-a făcut rău și a fost dus la spital. Polițiștii au deschis un dosar penal pentru purtare abuzivă.

 

Elev bătut cu un lemn de învățător

 

Iar anul trecut, un elev de doar 7 ani dintr-o școală din Protopopești, comuna Tăcuta, a fost bătut cu bățul peste mână pentru că nu știa tabla înmulțirii. Oamenii legii au deschis un dosar penal pe numele cadrului didactic.

 

„O echipă formată din doi inspectori din cadrul instituţiei s-a deplasat la şcoala respectivă, pentru a efectua verificări cu privire la aspectele semnalate. Vom reveni cu un punct de vedere, în funcţie de rezultatele acestor verificări”, a declarat Andrei Huiban, purtătorul de cuvânt al ISJ Vaslui.

 

Zeci de elevi, batjocoriți și puși în pericol de directoarea liceului

Zeci de elevi din de la Colegiul Pedagogic din Bacău au fost lăsați în frig, la -5 grade, pentru că au întârziat la ore. Părinții sunt revoltați de faptul că directoare ia decizii ce le pune copiilor sănătatea în pericol.

 

Directoarea unității de învățământ s-a apărat spunând că toți părinții și elevii știau că în timpul orelor de curs se închid porțile și că există riscul ca tinerii care întârzie să rămână afară.

 

De ce un astfel de gast este un abuz, mai ales în orașele mari, unde elevii trebuie să circule cu transportul în comun, care poate fi blocat de accidente sau ambuteiaje, a explicat Andreia Bodea, directoarea Colegiului „I.L. Caragiale“ din București, un alt liceu în care se aplică această regulă. Ea a spus că nu este normal să lași elevii în frig și că liceul trebuie să amenajeze un spațiu călduros pentru cei care întârzie.

 

Profesor de matematică, prins când voia să abuzeze o fetiță

În octombrie anul trecut, un profesor de matematică a fost reținut după ce a fost prins în flagrant în timp ce voia să abuzeze o minoră de doar 11 ani, în sala de clasă.

Profesorul de matematică din Sighetu Marmației, în vârstă de 25 de ani, a fost ridicat chiar din incinta școlii, acolo unde urma să aibă loc întâlnirea cu copila.

 

Totul a fost descoperit în momentul în care tatăl fetei a citit în telefonul acesteia numeroase mesaje schimbate cu profesorul.

 

 

Violență de neimaginat la o școală din București. Elev, înjunghiat de un coleg

În fiecare zi, bărbatul în vârstă de 46 de ani trimitea mesaje unei tinere de 14 ani. Prin acestea, el îi exprima iubirea și îi cerea să întrețină relații sexuale cu el.

 

La audieri, profesorul a declarat, cinic: „Am vrut să simtă că este apreciată și să capete încredere în ea însăși”.

 

Agresiune în școală la un liceu din Bistrița

Un incident grav s-a petrecut la o unitate de învățământ din Bistrița, la începutul lunii octombrie a anului trecut. Un cadru didactic a legat un elev de 8 ani cu banda scotch de scaun. Potrivit presei locale dascălul ar fi fost enervat la culme de atitudinea elevului, care ar fi deranjat ora și a aruncat cu plastilină după o colegă.

 

Mama elevului o acuză pe învățătoare că l-ar fi tras de urechi pe copilul în vârstă de opt ani. „Avea urechile roșii și umflate”. Evenimentul s-ar fi consumat la finalul săptămânii trecute la Liceul cu Program Sportiv din Bistrița.

 

„Vineri am dus băiețelul la școală, iar la 12:00 am mers după el și l-am așteptat la poartă. Avea urechile roșii și umflate și mi-a spus că l-a tras de urechi învățătoarea. Am mers să vorbesc cu învățătoarea și mi-a spus că s-a enervat, după ce băiețelul a aruncat cu o bucățică de plastilină după o colegă. Acasă mi-a spus că l-a legat cu bandă scotch de scaun, pentru că se tot ridica în picioare”, a povestit, pentru Bistrițeanul.ro, mama copilului.

 

Un profesor pensionar, acuzat de agresiune pe 04.10.2023

Un incident petrecut la o școală din județul Galați a dus la declanșarea unei anchete penale și administrative. În centrul scandalului s-a aflat un cadru didactic trecut de 70 de ani. Incidentul a avut loc la școala gimnazială din comuna Ivești, unde un băiat de 13 ani, elev în clasa a VII-a, ar fi fost lovit cu palma de un profesor.

 

Elevul care şi-a ironizat profesoara pe Facebook a câştigat procesul. Are de primit o sumă uriașă

Scenele s-ar fi petrecut în timpul orelor de curs:

 

„Din verificările preliminare efectuate de polițiști a rezultat că cele sesizate se confirmă, stabilindu-se faptul că în data de 2 octombrie 2023, la ora 12:02, la unitatea de învățământ respectivă, pe holul din incinta clădirii unde se află atelierul de meserii, cadrul didactic l-ar fi agresat fizic pe fiul reclamantei, care are calitatea de elev, în clasa a VII-a, lovindu-l cu palma la nivelul feței”, a precizat ag. șef pr. Ciprian Stoica, purtătorul de cuvânt al IPJ Galați.

 

Polițiștii au deschis în acest caz un dosar penal pentru loviri și alte violențe.

 

Pedepse, închisoare, profesori, hărțuire sexuală

 

Profesor din Baia Mare, acuzat de agresiune sexuală a unei minore de 15 ani

Incidentul tragic, petrecut în martie 2023, pare fără rezolvare. Atunci, părinţii unei fete de 15 ani din Baia Mare l-au acuzat pe un profesor de la liceu că ar fi atins-o în zone nepotrivite. Poliţiştii au deschis dosar penal, dar nici până acum nu s-a luat o decizie.

 

Nu există nici persoane puse sub acuzare în cadrul dosarului deschis. Au fost audiați mai mulți martori, dar și profesori de la Colegiul de Arte din Baia Mare.

 

Violența în școli, un fenomen care pare fără rezolvare. Traume profunde pentru victime

În primăvara anului trecut, atunci când profesorul a fost acuzat de părinții elevei, comisia de disciplină a Colegiul de Arte din Baia Mare a decis monitorizarea și asistarea profesorului la orele de instrument. Profesorul predă și azi în unitatea școlară și se declară nevinovat de acuzațiile care îi sunt aduse și a precizat faptul că acele atingeri erau tehnici de respirație pe care elevii trebuie să le facă la orele de instrument.

 

Monstrul din Roșiori de Vede

Șase băieți instituționalizați au fostagresați sexual, în perioada 2020–2023, de educator. Totul s-a întâmplat în Roșiori de Vede, județul Teleorman.

 

De asemenea, patru fete minore au fost agresate și au rămas gravide, iar patru frați au fost separați. După mai multe sesizări cu privire la caz, cei care au vorbit despre nereguli au fost sancționați disciplinar.

 

Profesor cercetat penal după ce a hărțuit sexual o elevă

Angajat prima dată în funcția de supraveghetor de noapte, bărbatul a devenit apoi educator. Potrivit informațiilor, el era ajutat de alți copii pentru a-și imobiliza victimele, pe care le strângea de organele genitale.

 

„Educația” prin bătaie începe de la grădiniță

Polițiștii IJP Ilfov au anunțat, în vara anului trecut, că fac cercetări la o grădiniță din comuna Dobroești, în urma unei sesizări de bruscare și agresare verbală a copiilor înscriși în acest centru educațional. Nu este primul caz în care cadrele didactice agresează copii.

 

O femeie a sesizat IPJ Ilfov cu privire la faptul că, la o grădiniță din loalitatea Dobroești, județul Ilfov, preșcolarii sunt bruscați și agresați verbal. La fața locului s-au deplasat polițiștii orașului Pantelimon, precum și cei ai Biroului Siguranță Școlară Ilfov, care au demarat o anchetă în acest caz. Polițiștii au deschis un dosar penal pentru cazul sesizat la grădinița din Dobroești.

 

Copii bătuți de educatoare, la Pitești

În mai 2022, o educatoare din Piteşti a fost plasată sub control judiciar pentru purtare abuzivă, după ce părinții unui copil au anunțat Poliția că aceasta le-ar fi lovit fata. Anchetatorii au aflat că nu ar fi vorba despre un singur copil.

 

Copii batjocoriți la școală. Sandvișuri cu fire de păr și muște, distribuite elevilor

Educatoarea lucra la o creșă din cartierul piteștean Trivale și avea în grijă grupa mare. Primul incident a fost anunțat pe un grup de socializare de catre părinți înainte de Paște, anul trecut. Un părinte a povestit că fetița lui a ajuns acasă cu vânătăi în zona intimă. În final, educatoarea a primit o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare. Educatoarei i s-a suspendat şi dreptul de a profesa.

 

Profesori violenți. Cadru didactic din Sălaj, trimis în judecată pentru viol şi agresiune sexuală

Un profesor de istorie dintr-o şcoală comunală din judeţul Sălaj a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub acuzaţiile de viol şi agresiune sexuală, victime fiind elevii săi, atât fete, cât și băieți. Rechizitoriul conţine detalii despre abuzurile sexuale suferite de copii, cei mai mulţi fiind elevi în primii ani de gimnaziu.

 

Copiii au suportat în tăcere toate abuzurile şi umilinţele la care au fost supuş

 

Doar în 2020, la ani distanţă de la săvârşirea faptelor, una dintre fetele abuzate a decis să facă plângere, iar odată cu ea alţii au acceptat să depună mărturie în faţa anchetatorilor.

 

Obrăznicia unui monstru de la catedră. Învățătoarea agresivă, apărată de director și inspector

Copiii de clasa a III-a de la Școala gimnazială „Romulus Guga” din Târgu Mureș au fost nevoiți să audă suporte zilnic injurii și umilințe chiar de la învățătoare. Mama unei eleve a decis să înregistreze modul în care învățătoarea vorbește cu elevii săi și a trimis fișierul audio către Edupedu.ro. Potrivit sursei citate, învățătoarea a fost contactată și nu a negat faptul că vocea sa se aude pe înregistrarea audio.

 

Mai mult, din declarațiile părinților reiese faptul că învățătoarea nu agresa doar verbal elevii, ci și fizic. „A venit acasă plângând să-mi spună că doamna învățătoare a lovit-o cu cartea în cap, cu vârful creionului în cap, a luat-o de maxilar, a bruscat-o din bancă”, a povestit o mamă.

 

Cum le vorbea copiilor învățătoarea

Potrivit înregistrărilor trimise de părinte, învățătoare a folosit următoarele expresii:

 

„Ce-i cu capul ăsta al tău, groapă de nisip, ce-i în capul tău, creier nu este nici într-un caz, nici într-un caz”.

„2 împărțit la 8! Tu, deșteaptă care ești! 2 împărțit la 8!? Așa se află jumătatea lui 8?! Le împarți pe 2 la 8, tu, tu, minte îngustă! Minte îngustă!”

„Ce-i cu capul tău, măi, (…) ce-i în capul ăla al tău, varză că învățătură nu-i, varză! Nu știu ce e în capul ăla al tău că minte nu ai deloc”.

„Mulțumită câtorva specimene de colegi care nu se străduiesc să învețe, dar sunt campioni la prostii și la bârfe și la povești, dar la învățat ferescă sfântul!”

„Uite ce specimente avem în clasă! Vedeți?! O …, o … [nume de copii – N.Red.] care nu-și fac temele oră de oră, zi de zi, zi de zi, zi de zi, nu-și fac temele ca lumea, uitați-vă și voi cum ne trag înapoi și stăm pe loc”.

„Ce să-ți zic, măi, copile, ce să-ți zic? Care-i prima întrebare, că deja m-am lămurit cu tine! (…) Doamne, dă-mi răbdare! Doamne, unul mai bătut în cap ca altul, și moldovean, și (…)”.

„Bun, la școală specială pentru ăștia care nu învață, eu nu o să mă mai… cu ei, este școală specială pentru copiii care nu învață sau nu pot să învețe, dragă, și este loc suficient și pentru voi, n-am ce să vă fac”.

Învățătoarea, apărată de superiori

Directorul Școlii gimnaziale „Romulus Guga” din Târgu Mureș, Daniela Macavei, i-a luat apărarea învățătoarei, susținând că ar fi doar un singur părinte care a sesizat comportamentul inadecvat al cadrului didactic. „O singură mămică are ceva împotriva la doamna învățătoare” și ar fi „copii care foarte bine reacționează și interacționează cu doamna învățătoare. Chiar nu e o persoană care să abuzeze copiii”, a susținut directoarea școlii.

 

O profesoară din Vaslui a predat 30 de ani cu o diplomă falsă. Este și viceprimar

Iar inspectorul școlar general Sabin Pășcan a declarat, când a fost întrebat despre acest caz: „Lăsați-ne domnule în pace că, pentru un părinte, noi nu ne agităm, dacă nu-i convine, să-și ia copilul și să și-l ducă în altă școală”.

 

Profesori violenți. Cadru didactic din Dobromir, condamnat la închisoare cu executare pentru agresiune sexuală

Alexandru Laurențiu Ciorogaru a fost condamnat la 12 ani și 8 luni de închisoare cu executare, pentru agresiune sexuală. Ca pedeapsă complementară, acesta nu mai are voie să exercite profesia de profesor.

 

Profesorul, cadru didactic la o școală din Dobromir, este acuzat că își agresa sexual elevii. Faptele sale au fost dezvăluite în primăvara anului 2022, iar în urma cercetărilor, anchetatorii au reținut în sarcina profesorului fapte de agresiune sexuală și corupere sexuală a minorilor, în mod repetat.

 

Bărbatul a fost trimis în judecată, la Judecătoria Medgidia, pe 29.04.2022. Potrivit procurorilor, el ar fi abuzat sexual șase minori, cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani.

 

Episod revoltător înregistrat de elevi cu directoarea

O directoare de școală din județul Dolj a fost înregistrată când îi umilește pe copiii din școală. Directoarea, care este și profesoară de engleză, a țipat la copii și i-a agresat fizic. Mai multe familii au declarat că au fost nevoite să își mute copiii de la școală. În același timp, alți părinți spun că urmează să depună plângeri din cauza comportamentului avut de directoare.

 

Un astfel de dialog a fost surprins de elevi în timpul unei ore de engleză la școala din Gighera. Ora, ținută de directoare, s-a încheiat cu lovirea unui elev din clasa a VII-a în fața colegilor săi:

 

Directoarea: „Şi pe tine și pe prostul ăsta venit de la dracu să îl ia de unde a venit”.

 

Elev lovit: „Doamna, eu nu am fost”.

 

Directoare: „Și ăsta?”

 

– Se aud pocnituri –

 

Elev lovit: „Doamna, nu am fost”.

 

Eleva care l-a înjunghiat pe pedagog îl acuză de agresiune sexuală

Din spusele elevilor, un băiat de clasa a VII- a a fost pălmuit în fața clasei de dascăl. Părinţii, oameni modești, au ales să îl mute de la școală. Alții spun că nu ar fi un caz singular: „Mi-a bătut fata, a tras-o de păr, a drăcuit-o, am venit aici la școală, am stat cu dansa, tot așa mi-a vorbit și mie. Am mutat fata de aici de la școală ca nu a mai vrut să vină”, a spus Alin Tatu, tatăl unei eleve, potrivit Pro TV.

 

Există și alte cazuri

Un alt părinte acuză că directoarea i-a ținut copilul în picioare și l-a jignit: „L-a ținut o săptămână de zile în ultima bancă, fără scaun, în picioare l-a ținut și tot timpul îl jignea. Nu e normal să tratezi niște copii, să le distrugi viitorul, să le vorbești urât, să îi jignești, să le vorbești urât până dă sângele, nu se poate”, spune Alina Rușeț, un alt părinte.

 

Evident, și în acest caz directoarea abuzivă și agresivă nu recunoaște nimic.

 

Copil batjocorit de cadrul didactic la Drăgășani

La sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut s-a aflat că o învățătoare de la o școală din Drăgășani va fi cercetată disciplinar după ce nu l-a lăsat pe un elev de șase ani să meargă la toaletă.

 

Un copil de șase ani, elev la o clasă în sistemul „Step by step”, a fost batjocorit de propria învățătoare. Aceasta nu i-a dat voie să meargă la baie, iar copilul a făcut pe el.

Altfel spus, cadrul didactic care ar fi trebuit să ajute copiii să-și dezvolte abilitățile, a făcut exact opusul în cazul acestui copil. După ce nu i-a dat voie să meargă la toaletă, copilul a făcut pe el. Ulterior, colegii acestui copil au râs de el, sub privirile nepăsătoare ale cadrului didactic.

 

Profesor acuzat de agresiune sexuală asupra unei eleve în vârstă de 14 ani din Gorj

Un profesor de matematică de la Liceul Tehnologic Turceni este acuzat de agresiune sexuală asupra unei eleve de 14 ani, olimpică, cu care făcea meditații, după ore.

 

Mama adolescentei a observat că tânăra avea un comportament schimbat. Femeia a relatat că era anxioasă și că tremura mai ales când se apropiau meditațiile.

 

Copii dați cu capul de pereți de directoarea care urăște România

Profesorul ar fi abuzat de fată chiar în mașină, în timp ce mergeau către concursurile de matematică, la ea acasă, când aveau loc meditațiile, și chiar la domiciliul său. Fata i-a povestit până la urmă mamei sale la ce abuzuri era supusă, că profesorul încerca să o sărute sau că o atingea în locurile intime:

 

„Polițiștii Serviciului de Investigații Criminale au fost sesizați de către o femeie, din orașul Turceni, cu privire la faptul că, în perioada februarie-iunie 2022, fiica sa, de 14 ani, în timp ce se afla la orele de meditație efectuate, în particular, cu un profesor, ar fi fost agresată sexual de acesta. În cauză, polițiștii efectuează cercetări în cadrul unui dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de corupere sexuală a minorilor”, a transmis purtătorul de cuvânt al IPJ Gorj.

 

Salariile profesorilor vor crește în 2024

 

Ce cred psihologii despre acești profesori agresivi

Elevii care au raportat abuz emoțional au avut scoruri mai mari la depresie, anxietate și stres în comparație cu cei care au raportat doar abuz fizic, doar sexual sau abuz fizic și sexual”, arată o cercetare publicată, în 2020, de Jurnalul Traumei la copii și adolescenți.

 

În urma unui interviu cu un psiholog specializat în tratamentul traumei, comportamentul profesorilor agresivi la clasă a fost explicat. Diana Vasile, psiholog și președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), a oferit răspunsuri într-un interviu pentru Școala 9.

 

„Profesorul s-a obișnuit să folosească forța”, spune psihologul Diana Vasile în acest interviu.

 

Un profesor de la Universitatea Transilvania este acuzat de agresiune sexuală

Profesorul Marius Botiș de la Universitatea Transilvania din Brașov este acuzat că pică intenționat studentele la examene pentru a obține favoruri sexuale. Scandalul a apărut în atenția publică pe 18.09.2023.

 

Cele două studente susțin, în plângerile depuse la Comisia de Etică și Deontologie și la Comisia de Disciplină din cadrul Universității Transilvania, că profesorul Marius Botiș de la Facultatea de Construcții le-a picat la examene în mod intenționat, pentru ca ulterior să le cheme la pregătire pentru reexaminare.

 

Pregătirea avea loc în biroul conferențiarului de la Facultatea de Construcții, de obicei la ore târzii. Studentele erau întrebate unde locuiesc, cu ce merg la universitate și ce fac părinții. O altă studentă spune că a fost ținută la cursurile de pregătire până la ora 24, iar profesorul ar fi atins-o într-un mod indecent.

 

Cele două comisii urmează să discute cazurile la începerea anului universitar, în octombrie.

 

„În acest caz s-au urmat toate procedurile legale. Comisiile din cadrul Universității sunt sesizate și vor decide mai departe. Nici un membru din conducerea Universități nu face parte din comisii, astfel încât nu putem să oferim alt punct de vedere”, a declarat rectorul Ioan Abrudan.

 

Faptele de care este acuzat conferențiarul ar fi început demult

În tot acest timp Botiș ar fi fost protejat:

 

„Lumea știe, dar nimeni nu vorbește, ca să nu-și facă probleme”, potrivit unor surse consultate de jurnaliștii brașoveni.

 

Profesorul se declară nevinovat:

 

„Nu am de comentat nimic. Am auzit ceva, dar nu știu sigur despre ce e vorba. Nu am timp acum, sunt într-o ședință. Nu știu când o să am timp să vorbesc cu dumneavoastră despre acest subiect, trebuie să-mi fac timp”, a declarat Marius Botiș pentru Biz Brașov.

 

Chiar dacă unii dintre acești profesori au primit o sancțiune, asta nu i-a ținut departe de catedră.

 

Cum ajunge un cadru didactic să-și rănească elevii

Mai multe studii arată că impactul abuzului emoțional e la fel sau chiar mai mare decât cel al abuzului fizic și sexual:

 

„Eu explic aceste fenomene prin două surse. Una este educația – foarte mult timp s-a făcut prin agresiune și aproape a devenit un firesc, iar profesorul s-a obișnuit să folosească forța. A doua o reprezintă dificultățile de reglare emoțională, care fie își au originea în experiențele stresante și traumatizante timpurii ale profesorilor, fie sunt legate de modul în care oamenii reușesc să facă față la stres.

 

Nu multă lume a învățat să facă față stresului prin strategii nonviolente. Din păcate, nici acești profesori, pentru că nici pe ei nu i-a învățat nimeni. Ia ceva timp să afli cum să-ți gestionezi frustrarea, furia, frica. Necesită un plan de acțiune pe care profesorii ar fi bine să-l urmeze, pentru că în felul acesta îi învață și pe copii să dezvolte strategii nonviolente de reacție la stres”, a explicat Diana Vasile.

 

Profesori violenți. Conducerea școlilor refuză să vorbească cu presa despre aceste agresiuni

Faptul că se recunoaște acea eroare e important, în primul rând, pentru victime:

 

„În general, oamenii care devin agresivi au aceste emoții puternice în sufletul lor, rușinea și vina. Ei știu că nu-i în regulă să reacționeze așa, dar faptul că nu cunosc o altă variantă și că rămân, deci, neputincioși, îi face să devină rușinați.

 

Cred că nu se discută despre asta și pentru că, fiind o strategie atât de des întâlnită, se consideră aproape normală. Nu vorbim despre asta pentru că și la alții se întâmplă.

 

Clasificările au sens pentru a ajuta oamenii să recunoască ceea ce se întâmplă, iar dacă recunosc, au șansa să dezvolte strategii de răspuns adecvate. Dar nu ar trebui să se facă ierarhii. Cineva care a abuzat emoțional poate să spună: „Dar nu te-am bătut, e mai puțin grav”. Nu, nu e mai puțin grav. Iar pedepsele ajută la recunoașterea tipului de eroare, dar nu la transformarea persoanei. Faptul că se recunoaște acea eroare e important, în primul rând, pentru victime”, a spus psihologul.

 

De ce sunt mai grave agresiunile sexuale ale profesorilor

Întrebată despre abuzurile sexuale săvârșite de profesori asupra elevilor, Diana Vasile a explicat:

 

Se consideră ca fiind mai grave pentru că implică și o agresiune fizică, și una emoțională, incluziv pe zona sexualității. Sunt considerate și mai rușinoase.

 

Pe de altă parte, oamenii pot să se piardă în orice tip de abuz sau să-l depășească și să se recupereze în urma unei astfel de experiențe agresive. Din punctul acesta de vedere, nu putem vorbi de un anumit tip de gravitate la vreuna dintre categorii. Agresiunea este agresiune. Punct.

 

După care depinde de capacitatea copilului, în cazul acesta, de a se recupera. Dar ține și de persoanelor din jurul lui care vor să-l ajute.

 

Ministerul promite sancțiuni mai dure pentru profesorii agresivi

Ministerul Educației aducea anul trecut în atenția publică noi reguli privind învățământul din România. Din cauza numeroaselor cazuri de agresiune îndreptate împotriva elevilor, Ministerul și-a propus să pedepsească mai aspru încălcarea legii de către profesori.

 

Potrivit proiectului legilor Educaţiei, profesorii agresivi riscă să fie excluşi din învăţământ pentru zece ani. Acelaşi document interzice dascălilor să ofere meditaţii propriilor elevi, iar sancţiunile pornesc de la avertisment şi merg până la desfacerea contractului de muncă.

 

O altă modificare privește cercetările disciplinare, unde se dorește ca dascălii care fac obiectul unor verificări să nu mai predea pe durata anchetei interne.

 

Abaterile ar trebui constatate de specialişti psihopedagogi:

 

„Am avut foarte puţine cadre didactice cărora li s a desfăcut contractul de muncă pe partea de, să zicem, situaţii agravante, şi dau un exemplu al acelui profesor care a întreţinut relaţii sexuale cu una dintre elevele sale”, a declarat atunci Eugen Ilea, Federaţia Părinţilor.

 

 

https://evz.ro/profesori-agresivi-invatamant-romania.html#google_vignette

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Si pentru asta stomatologii sunt ocoliti …) Trei medici stomatologi, doi fiind și cadre universitare, reținuți de DNA. Ce acuzații le aduc procurorii

 

 

Intrate în vizorul procurorilor anticorupție gălățeni, trei femei, de profesie medic stomatolog, au fost reținute pentru 24 de ore. Două dintre acestea sunt cadre unversitare la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Și anume una conferențiar universitar, cealaltă asistent universitar. Anunțul a venit vineri, de la DNA.

 

Cele trei doctorițe stomatolog au ajuns în atenția procurorilor Direcției Naționale Anticorupție de la serviciul teritorial din Galați. Procurori care au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore a celor trei medici, începând cu data de 3 martie, din câte reiese dintr-un comunicat făcut public, vineri, de către reprezentanții DNA-ului.Vizate de această măsură sunt Șincar Dorina Cerasella, medic stomatolog și conferențiar universitar în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie – Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, coordonator de program de rezidențiat și președinte al comisiei de examen, pe care DNA-ul o acuză de trafic de influență, luare de mită și folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.De asemenea, în aceeași cauză a fost reținută și Grecu Gina Păunița, medic stomatolog și asistent universitar în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie – Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, acuzată de complicitate la trafic de influență și complicitate la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

 

 

În același dosar a fost reținută și Zalimov Antoanela Andreea, medic stomatolog, cercetată pentru acuzația de cumpărare de influență.

 

DNA-ul anunță că vineri, 4 martie, cele trei vor fi prezentate instanței, respectiv Tribunalului Galați, cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

 

Iată ce au mai transmis procurorii DNA în comunicatul de presă remis acest caz:

 

„În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există date și probe care conturează următoarea stare de fapt:În perioada 10 septembrie -14 noiembrie 2021, inculpata Șincar Dorina Cerasella, în calitățile menționate, ar fi pretins, în mod direct, câte 2.000 euro de la trei medici rezidenți candidați la examenul de medic specialist în disciplina parodontologie, susținând că, prin influența avută asupra celorlalte două membre ale comisiei de examen, le va determina să faciliteze promovarea, în mod fraudulos, a respectivului examen și implicit obținerea titlului de medic specialist parodontolog de către cei 3 rezidenți.Între cei trei medici rezidenți s-a aflat și inculpata Zalimov Antoanela Andreea de la care Șincar Dorina Cerasella ar fi primit suma de 2.000 euro pretinsă în legătură cu cele menționate anterior.

În plus, în zilele de 15-16 noiembrie 2021, președinta comisiei de examen Șincar Dorina Cerasella i-ar fi furnizat, în avans și în mod direct, candidatei Antoanelei Andreea Zalimov, subiectele la ambele probe (clinică și practică) și rezolvarea/realizarea lor, deși acestea erau informații nedestinate publicității. Ulterior, la data de 16 noiembrie 2021, candidata Zalimov Antoanela Andreea a susținut și promovat atât proba clinică (având de rezolvat chiar unul dintre cele două cazuri clinice ce îi fuseseră anterior furnizate), cât și proba practică (având de rezolvat întocmai manopera medicală ce îi fusese anterior divulgată).

În acțiunile sale de pretindere, primire și oferire de informații nedestinate publicității, inculpata Șincar Dorina Cerasella ar fi fost sprijinită de inculpata Grecu Gina Păunița, secretara al comisiei de examen.În legătură cu același examen, inculpata Șincar Dorina Cerasella ar fi acceptat promisiunea și ulterior ar fi primit, prin intermediar, în perioada 02-04 decembrie 2021, produse alimentare, drept recompensă de la un candidat care promovase examenul respectiv”.

 

 

 

https://www.national.ro/news/trei-medici-stomatologi-doi-fiind-si-cadre-universitare-retinuti-de-dna-ce-acuzatii-le-aduc-procurorii-754793.html/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

23 aprilie 1962. Încheierea procesului terorist de colectivizare a agriculturii în România comunistă. Terorizarea, zdrobirea și înjosirea țăranilor

 

 

 

 

„Un paradox sau poate o cabală a comuniștilor a făcut ca ziua de 23 aprilie să intre în istorie ca dată a declarării încheierii oficiale a procesului de colectivizare a agriculturii în România. 23 aprilie este consacrată de calendarul creștin-ortodox praznicului Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință, numele sfântului Gheorghe provenind din grecescul Georgios, derivat la rândul lui, se pare din georgos, adică „țăran”, „lucrător al pământului, agricultor”, corespondent în calendarul popular arhaic al românilor cu Sân-Georgiu, un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite și al vitelor, identificat de unii în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac. Deci tocmai în această zi a anului 1962, a fost încheiat în mod victorios procesul de distrugere al țărănimii române.

La 23 aprilie 1962, dictatorul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu Dej anunța triumfător încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Română, proces terorist început în 1949, realizat cu zeci de mii de victime din rândul țăranilor fruntași și mijlocași de la sate, executați sumar, împușcați în timpul răscoalelor locale, arestați și exterminați la Canalul Dunăre – Marea Neagră și în alte lagăre, ori uciși în timpul anchetelor. Pentru că, rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, aflate în acord cu ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru proprietatea privată, pentru pământ, și a oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satelor sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora. Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, țăranul, care astăzi a rămas un hibrid dezrădăcinat, incapabil să-și oprească pendularea sufletească între satul pierdut și orașul pe care nu-l poate înțelege.Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 o amplă teroare în scopul realizării colectivizării, adică o confiscare de către statul totalitar a proprietăților agricole private și comasarea lor în gospodării colective administrate de statul totalitar. De la declanșarea sa, procesul de colectivizare a întâmpinat rezistența dârză a țăranilor – nu doar a celor înstăriți, dar chiar și a celor săraci în mare parte. Aceștia s-au răsculat, încă din 1949, în nordul Moldovei și Dobrogea, în Transilvania, iar ulterior în județele Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău ș.a.. Trupele de Securitate și Miliție, brațele înarmate ale Partidului Comunist, au reprimat țăranii răsculați. În județul Vrancea, reprimarea răscoalei din Vadu-Roșca a fost condusă personal de Nicolae Ceaușescu, pe atunci șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate, având grad de general-locotenent, care a ordonat foc de mitralieră asupra țăranilor, ucigând 9 și rănind peste 50. Pe lângă morții în răscoale, alte sute de mii de țărani au fost arestați și unii chiar executați sumar pe teritoriul altor județe, unde au fost îngropați în gropi comune (Dealul Mărului și Dealul Balaurului din județul Neamț s.a.). Zeci de mii de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în zone subdezvoltate ale țării.”

 

 

Preluare de la PODUL. Autor Florin Dobrescu.

 

 

 

https://revistatreispe.wordpress.com/2023/04/24/23-aprilie-1962-incheierea-procesului-terorist-de-colectivizare-a-agriculturii-in-romania-comunista-terorizarea-zdrobirea-si-injosirea-taranilor/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum i-am păcălit pe comuniști

 

 

 

Autor Marian Ban

 

Mi-ai adus aminte de o intamplare din copilaria mea. In vacanta mare eu si cei doi frati ai mei ne petreceam zilele de vara la bunica noastra care avea o casa batraneasca undeva intr-un sat aproape de Bucuresti.

La pranz obisnuiam sa ne asezam la umbra unui nuc batran crescut in mijlocul gradinii bunicii unde asterneam un preș și împreună cu cei doi frați ai mei puneam sa mâncăm o mamaliguta vartoasa taiata cu ața in cubulețe mici, cu brânză și ceapa proaspătă culeasa din gradina.Era pe vremea când comuniștii începuseră deja „Marea colectivizare”. Veneau în grădinile oamenilor și cu un compas din lemn cu deschiderea de vreo doi metri măsurau terenurile si luau pentru colectivă o mare parte, iar țăranilor le lăsau o bucățică de pamant, pe care sa-si cultive cele cateva legume pentru subzistenta.

A venit ziua cand haita de comunisti a aparut si la poarta bunicii, au intrat fara nicio jena, s-au dus in fundul curții, de unde incepea gradina, si au inceput sa masoare cu compasul pamantul care trebuia sa-i ramana batranei.

 

Una, doua, trei….hopa! Stai ca se opresc cu masuratul exact cu cativa metri inaintea nucului!

 

Noi, cei trei frați stateam pe prispa casei si priveam uimiti cum bunul nostru prieten infrunzit devine ostaticul partidului comunist.Jegurile comuniste (jeguri, pentru ca erau scursurile localitatii devenite peste noapte mari comunisti) bat doi tarusi, unul in stanga, altul in dreapta, in locul in care se oprisera cu masuratul, iar doi dintre bastarzi incep sa calce pamantul proaspat arat si sa incropeasca o poteca intre cei doi țăruși, drept semn al impartirii terenului intre ce ramanea omului si ce fura partidul…

 

Seful lor, un melteam care probabil avea patru clase primare si stia sa scrie, a intocmit niste acte pe care le-a completat cu creionul chimic muiat de multe ori in gura lui fara dinti, apoi a pus-o pe bunica sa semneze.

Cu lacrimi in ochi batrana a semnat, mai ales ca in spatele ei era jandarmul satului, un tip inalt cu o uniforma ponosita si mirosind puternic a tuica ieftina.Dupa ce au executat intocmai si la timp ordinele partidului, gasca de borfasi s-a mutat la vecinul.

 

Pentru noi, cei trei frati, totul s-a prabusit. Stateam si priveam disperati la frumosul nuc care ajunsese prizonierul colectivei.

 

Atunci fratele mai mare a venit cu o idee. A căutat un ciocan, o lampa cu petrol (pe atunci nu aveam lumina electrică) si o sapaliga.La intunericul noptii ne-am furisat toti trei pe langa odaia bunicii sa nu o sculam, si, la lumina lampii, am plecat spre gradina. Aici am scos pe rand cei doi tarusi si i-am mutat cu cativa metri dupa nucul nostru eliberand din inchisoarea comunista pe bunul nostru prieten. Apoi am refacut poteca „martor” dintre cei doi tarusi batand pamantul cu picioarele noastre, si am sapat vechea poteca comunista cu sapa.

 

A doua zi ne-am dus sa ne admiram isprava si totul era bine, lucrarea din noaptea precedenta fiind perfecta.

 

Nu stiu cum s-a intamplat insa marcajul a ramas asa cum il „aranjasem” noi, multi ani dupa aceea.Copilaria petrecuta la bunica a fost in continuare perfecta, iar pranzurile luate la umbra nucului salvat de noi au fost parca mai gustoase decat oricand.

 

Autor Marian Ban

 

 

 

https://revistatreispe.wordpress.com/2024/08/23/cum-i-am-pacalit-pe-comunisti/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri din comunism- „Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare”

 

Autor: Dana Fodor Mateescu

 

 

Aurel Obreja, Martir al Neamului Românesc.

 

„Eram aruncat ca o minge. Ca atunci când copiii, înfierbântaţi de joacă, lovesc în minge cu înverșunare. Loveau cu tot ce aveau. Și aveau atâtea obiecte, toate dinainte pregătite, pe care noi nu le-am văzut. Loveau cu bucăți de lemn din capete de prici. Cu stinghii aduse de la ateliere. Cu capete de lemn de foc. Cu frânghii răsucite și muiate în apă. Cu bucăți de cablu electric ce aveau la mijloc sârmă metalică. Cu centuri, cu linguri, cu furculițe. Cu tot ce poate sau nu poate mintea să-și imagineze.

 

Nu conta unde loveau și nici ce putea să se întâmple. Nu țineau cont că din acea lovitură puteai să mori sau să rămâi infirm. Loveau în cap, în burtă, în coaste și peste tot, care pe unde apuca, fără milă și fără cruțare. Au început să chiuie, să strige, să urle, în lovituri neîntrerupte au început să ne plimbe prin cameră. Să înconjoare camera cu un vacarm ce nici în iad nu putea fi imaginat.

 

După ce ne-au dezlegat la ochi și ne-au pus să căscăm gura, toți cei două sute au fost puși să treacă prin fața noastră și să ne scuipe în gură. Nu exista să nu deschizi gura. Veneau cu pene de lemn cu care ți-o deschidea forțat. Îți rupeau gura, buzele, fălcile ți le zdrobeau. Îți rupeau dinții din gură fără cruțare sau menajament. Așa au trecut cei peste două sute de inși prin fața noastră și ne-au scuipat în gură – și încă de mai multe ori. Toți cei vreo 200 de inși au fost puși să ne pălmuiască. O, Doamne ce a însemnat în noaptea aceea să primești sute de palme, unele date cu ură înverșunată.

 

Au izvodit un chin și mai îngrozitor care avea menirea să ne trezească din inerție: au adus o gamelă plină cu materii fecale. A răspândit un miros îngrozitor în cameră. O scârbă din cele mai cumplite mi-a cuprins întreaga ființă. Cu pene de lemn, cu bâte și cu așchii mi-au deschis gura, așa mi-au înghesuit forțat fecale pe gură. Am vomat atunci parcă tot ce era în mine. Stomac, ficat și tot ce aveam înăuntrul meu. După această operațiune a fost gata, eram plin de murdărie pe la gură, pe față, pe haine. Au adus urină ca să beau și să-mi clătesc gura. Apoi m-au pus să stau într-un picior și cu mâinile sus. Pe bunul meu prieten Stoicescu să mă bată cu ciomagul.”

 

▶️ Fabian Seiche – Martiri și mărturisitori români din secolul XX – Închisorile comuniste din România – Ediția a II-a îmbunătățită, Colecția „Ortopraxia” – 11, Făgăraș – 2014

 

 

Cartea poate fi comandată accesând următorul link:

 https://www.librariaonline.ro/practice/spiritualitate/religie/martiri_si_marturisitori_romani_din_secolul_xx_inchisorile_comuniste_din_romania-fabian_seiche-p10063920?fbclid=IwY2xjawGG8TJleHRuA2FlbQIxMAABHSKWAdIgRnRFiFdweCCF6UnGWynS6tPf07Iqwf7Z2tn4cUD9_JpQNy-DQA_aem_95j-PA5dBw9mVlI8eozbRQ

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Turcescu: El, Tismăneanu, ii reproșează post-mortem lui Theodorescu că a fost „un partizan și un beneficiar” al sistemului Iliescu! Vă dați seama?! Tismăneanu vorbind despre partizanat și beneficii! El, același Tismăneanu, care l-a lins cu întrebări moi pe Iliescu într-o carte de dialoguri rușinoase pentru ca apoi să condamne comunismul de sub biroul lui Băsescu

 

 

 

Tismăneanu Vladimir n-a putut să se abțină și, sub forma unei text scremut, a simțit nevoia să-l înjure pe Răzvan Theodorescu când nici la groapă nu l-au dus încă. Sigur, in maniera in care ne-a obișnuit: mai întâi pozează în ipocritul intristat de vestea morții unui fost prieten, tutuiește, se pune în centrul tabloului chiar dacă e o scenă cu tușe funerare, se dă mare împrumutând un ton de patriarh trăitor al mai multor vieți și sfârșește în maniera clasica a ticălosului care nu se poate abține să scuipe pe chipul mortului, scrie jurnalistul Robert Turcescu pe Facebook.El, Tismaneanu, ii reproșează post-mortem lui Theodorescu că a fost „un partizan și un beneficiar” al sistemului Iliescu! Vă dați seama?! Tismaneanu vorbind despre partizanat si beneficii! El, același Tismaneanu, care l-a lins cu întrebări moi pe Iliescu într-o carte de dialoguri rușinoase pentru ca apoi să condamne comunismul de sub biroul lui Băsescu după ce se bucurase o tinerețe întreagă de avantajele apartenenței la nomenclatura UTC/PCR!Incredibil!, mai spune Turcescu.

 

Turcescu: El, Tismăneanu, ii reproșează post-mortem lui Theodorescu că a fost „un partizan și un beneficiar” al sistemului Iliescu! Vă dați seama?! Tismăneanu vorbind despre partizanat și beneficii! El, același Tismăneanu, care l-a lins cu întrebări moi pe Iliescu într-o carte de dialoguri rușinoase pentru ca apoi să condamne comunismul de sub biroul lui Băsescu

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Bogătaşi în trening

 

 

Autor

Traian Ungureanu

 

Marile tocătoare sportive de bani publici generează corupţia care îngraşă demnitarii FIFA, UEFA şi CIO.

Recent, era să mă convertesc la socialism. M-a ajutat sportul. M-au salvat inepţiile debitate de cîţiva anticapitalişti germani în Parlamentul European. Însă punctul de plecare rămîne şi sună în felul următor: oare Olimpiadele, Mondialele de tot felul, salariile de fotbalist şi alte colectoare de zerouri în coadă nu suferă de austeritate? Cine le-a scutit şi pe ce motiv?

 

Costurile festivităţii de deschidere a Olimpiadei Londra 2012 au fost revizuite. Mai nou, sînt estimate la 81 de milioane de lire sterline. Asta face cam 90 de milioane de euro şi mai e timp de revizuiri. N-am auzit pe nimeni să pornească un Occupy The Olympics sau măcar un Occupy The Premier League, cu tot cu salarii de 200.000 de lire pe săptămînă. Sfînta mînie proletară are limite serioase.Sigur, banii cu care sînt plătite superstarurile, dar şi tot felul de mediocri cu firmă vin din surse private. La fel de private ca banii bancherilor şi ai altor capitalişti pichetaţi la sediu şi alergaţi prin presă. Atîta doar că, în cazul capitaliştilor care se joacă de-a cluburile de fotbal, delictul nu se trece. Alt distins argument spune că nici oceanele cheltuite pe Olimpiade şi Mondiale nu se pun, pentru că lasă în urmă bunuri de utilitate publică: stadioane, cartiere de locuinţe şi alte dotări.A se vedea reuşita Greciei, care s-a ales cu o colecţie de ruine în pregătire şi experienţa Africii de Sud, care are acum mai mult stadioane decît competiţii de pus în stadioane. A nu se uita afacerea Montreal 1976, cu costuri estimate la 300 milioane şi costuri finale de 1,5 miliarde, plătite de cetăţenii oraşului în următorii 30 de ani (cu o menţiune specială pentru fumători, care au fost sancţionaţi cu o taxă pe ţigări, tocmai pentru că fumează în timp ce alţii fac sport pe banii lor). Dar, dincolo de toate discuţiile pro şi contra, un cîştig e sigur: marile tocătoare sportive de bani publici generează corupţia din care se îngraşă conturile unor oameni storşi de muncă, de la demnitari FIFA şi UEFA la figurile guvernamentale ucrainene care duc povara pregătirilor pentru Euro 2012. La un loc, numai motive de scutire de austeritate.Nici o grijă: salariile de fotbalist şi orgiile financiar-olimpice se pot dubla şi chiar tripla. Poporul suveran vrea să se distreze, închide ochii şi cotizează atîta vreme cît bogătaşii ţin treningul pe ei. În rest, vremuri grele: austeritate.

 

PRELUAT DIN   Gazeta Sporturilor

 

 

https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/bogatasi-in-trening/

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Alexandr Dugin: România va fi parte din Rusia după ce se va uni cu R. Moldova

 

Autor

Costin Andrieş

 

“ROMÂNIA VA FI PARTE DIN RUSIA” scrie Alexandr Dughin într-o postare pe X de acum o oră.

 

Cu alte cuvinte, Rusia va ocupa România, spune Dughin.Dughin, ideologul imperialismului rus pus în aplicare de Vladimir Putin azi în Ucraina, scrie într-o engleză aproximativă că înainte ca România să devina parte din Rusia, se va uni cu R. Moldova.Asta ar putea fi o explicație pentru deriva prorusă recenta a multor unioniști din România și R. Moldova.

 

Traducerea postării lui Dughin:

“Unde pot fugi din SUA wokeiștii și și elita (Partidului) Democrat? Canada? Trudeau a fost recent la Mar-o-Lago. Israel? Acolo e război. Londra, Paris, Dubai? Exact acolo unde au fugit liberalii ruși. Sau Moldova? Va face parte din România în curând. Dar România va fi parte a Rusiei.”

 

 

Det.aici

 

https://inliniedreapta.net/stiri/alexandr-dugin-romania-va-fi-parte-din-rusia-dupa-ce-se-va-uni-cu-r-moldova/

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Pentru ca unii ROMANI si-au votat proprii kalai,mincinosi,hoti,corupti etc ) ROMÂNIA FURATĂ. Jaful de la BTT – cum s-au vândut la bucată vile şi hoteluri

 

 

 

 

 

………………………………………….

 

 

Şi patrimoniul BTT din restul ţării a fost vândut, bucată cu bucată

 

 

Hotelurile din Sibiu, Târgu-Jiu şi Geoagiu-Băi au fost vândute. Cel din Brăila aparţine Consiliului Judeţean, iar cel din Miercurea Ciuc a fost transmis în patrimoniul Mitropoliei Ardealului, prin hotărâre de Guvern, în 1994. Din cele 40 de sedii judeţene de agenţii, doar 8 mai aparţin astăzi BTT-ului. Nici din cele patru complexuri turistice din staţiuni BTT-ul nu mai deţine nimic. Complexul Roşu din inima Deltei este vândut de BTT în 1999 către SC Atbad SA, care avea ca acţionar majoritar fondul de investiții Gelsor, deţinut de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Până în 2002, Atbad a fost şi administrator unic al SC Delta Miraj, care l-a avut ca acţionar tot pe Sorin Ovidiu Vântu, cu 42%. Astăzi, SC Atbad SA are ca acţionar majoritar SC Conservil SRL, care, la rândul lui, este deţinut de offf shore-ul Comac Limited, cu sediul în Cipru. La Complexul Pârâul Rece, şase vile şi un hotel al BTT-ului au fost retrocedate, în 1998. Încă două hoteluri, o discotecă, o cabană şi o pârtie de schi au fost vândute. Hotelul Bucegi din Pârâul Rece a fost cumpărat de fostul preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Dan Radu Ruşanu, prin firma sa, SC Romtur International SRL. În 2000 a plătit pentru el 180.000 de dolari. Anul trecut l-a dat în locaţie de gestiune firmei Transget Star SRL, care aparţine omului de afaceri Octavian Turbatu. Mare parte din Complexul Câmpulung Moldovenesc, adică hotel, restaurant, discotecă, chioşc, terasă şi anexe, a fost cumpărat în 2000 de firma SC Sincron SRL, cu 136.000 de dolari. La Izvorul Mureşului, opt vile şi o gospodărie anexă au fost vândute în 1993 şi una a fost retrocedată. Gavril Chindea, director la Complexul Sportiv Naţional Izvorul Mureşului: „M-am bucurat că s-au vândut fiindcă în fiecare zi se spărgeau, erau în afara perimetrului şi nu le puteam întreţine”. Baza sportivă a fost transferată Ministerului Tineretului şi Sportului, în 1996. Astăzi, are 26 de angajaţi şi pregăteşte sportivi ai cluburilor şcolare. Reprezentanţii societăţilor amintite în acest material au fost contactaţi şi au refuzat să ofere puncte de vedere. Nu a avut nimic de spus nici Ministerul Tineretului şi Sportului.

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-jaful-de-la-btt-cum-s-au-vandut-la-bucata-vile-si-hoteluri-447538

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

ROMÂNIA FURATĂ. Exodul milionarilor ”speriaţi” de cătuşe

 

 

Tot mai mulţi inculpaţi celebri fug din ţară pe măsură ce se apropie condamnările definitive în dosarele de corupţie în care sunt judecaţi. În lipsa unor măsuri legale care să împiedice această practică, milionarii de carton părăsesc ţara şi se declară victime ale sistemului şi cer azil politic în ţări care nu au semnate tratate de extrădare cu România.

 

Citește mai mult la:

 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/romania-furata-exodul-milionarilor-speriati-de-catuse-932745

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

România furată- Mii de bugetari merg anual în vacanțe de lux mascate, plătite din bani publici

 

 

Mii de funcționari publici beneficiează anual de o vacanță de lux la mare, de o săptămână, plătită din bani publici. Cazarea e la un hotel de 3 sau 4 stele, mâncarea și băutură e în sistem all-inclusiv. Funcționarii își pot lua cu ei soțul sau soția, chiar și copiii. Costurile pentru cazarea și masa acestora sunt achitate tot din bani publici. Pentru a da o tentă legală acestui concediu de lux, totul e mascat sub forma unui curs de perfecționare. Cazarea și masa costă de 5 ori mai mult decât cursul. Contractele de acest gen se atribuie direct unor firme agreate. Afacerea are la bază angajați ai statului, care controlează aceste firme sau câștigă bani de pe urma ei.

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/romania-furata-bugetarii-vacante-de-lux-mascate-platite-din-bani-publici-1001510

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Titu Maiorescu, „De veghe în lanul de secară” al limbii și conștiinței românești

 

 

 de Narcis Zărnescu

 

Titu Maiorescu, „The Catcher in the Rye” of the Romanian Language and Consciousness

Abstract

Rereading and meditating on the ideas that Maiorescu supports in his article “Against Today’s Direction in Romanian Culture”, we could decipher in filigree a true Program for the vigilance and reformation of Romanian culture, which initially involves a Cartesian tabula rasa, and is based on a harsh criticism of three types of serious, dramatic falsifications of our deep mental structure: historical, etymological and philological. This is the core and foundation of our socio-anthropological demonstration, which we propose in this study.

 

 

 

Rezumat

Recitind și meditând asupra ideilor, pe care  Maiorescu le susține în articolul său “În contra direcției de astăzi în cultura română”, putem descifra în filigran un adevărat Program de priveghere și reformare a culturii românești, care implică inițial o tabula rasa carteziană și se bazează pe o critică dură a trei tipuri de falsificări grave, dramatice, ale structurii noastre mentale de adâncime: istorice, etimologice și filologice. Acesta este  nucleul și fundamentul demonstrației noastre socio-antropologice, pe care o propunem în acest studiu………………………

 

Det. Aici

 

 

https://www.cunoasterea.ro/titu-maiorescu-de-veghe-in-lanul-de-secara-al-limbii-si-constiintei-romanesti/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

TRAIAN UNGUREANU: EXISTĂ O OLIGARHIE EUROPEANĂ CARE E ÎN CONFLICT CU PROPRIA CIVILIZAȚIE

 

 

 

 

PE DREPT CUVÂNT…

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=_IV40ml5LTo

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Desi au ajutat la intronarea dictaturii PeSeDale…) Profesorii din nou trădaţi – monedă de schimb în trocul …. [politic, nn]

 

Federaţia Educaţiei Naţionale dă un ultimatum de 7 zile preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, pentru a pune pe ordinea de zi proiectul de lege care prevede majorarea cu circa 50% a salariilor personalului din învăţământ. Dacă nici până miercuri, 24 septembrie, actul normativ nu va fi supus votului, FEN va începe să-i facă domnului Bogdan Olteanu „campanie” chiar în colegiul în care acesta va candida la alegerile parlamentare. „Îl asigur pe domnul Bogdan Olteanu că nu o să mai reuşească să prindă un loc de parlamentar dacă nu va da curs cererii noastre. Profesorii români vor şti exact cine le trădează interesele şi cine nu iubeşte şcoala. De asemenea, îl invit pe preşedintele Camerei Deputaţilor să încerce să trăiască, dacă poate, o lună din salariul de 720 de lei, atât cât primeşte un profesor debutant în învăţământ”, a declarat Cătălin Croitoru, preşedintele FEN.

 

Totodată, Federaţia Educaţiei Naţionale solicită parlamentarilor PSD care au promovat proiectul de lege privind majorarea cu 50% a salariilor din învăţământ să-şi prezinte public opiniile faţă de decizia lui Mircea Geoană de a fi de acord cu o majorare de doar 9% şi aceasta amânată pentru 1 noiembrie faţă de prevederea Ordonanţei 15/2008 de majorare de la 1 octombrie. Preşedintele PSD s-a folosit fără scrupule de 330.000 de salariaţi din învăţământ, personal didactic şi didactic auxiliar, ca monedă de schimb în trocul politic cu PNL. „Întâlnirea de aseară mi-a lăsat impresia că încăodată personalul din învăţământ a fost trădat şi folosit ca masă de manevră pentru un troc politic. Sper ca proiectul de lege care asigură majorarea salariilor cu 50% să ajungă totuşi pe ordinea de zi pentru a vedea exact cine votează pentru un învăţământ performant şi cine pentru unul mediocru. Dacă nu vor susţine în Parlament majorarea de 50%, PSD şi domnul Geoană vor compromite viitorul copiilor noştri pentru iluzia că vor atrage voturile pensionarilor. Mircea Geoană se face că nu înţelege că fără o investiţie reală în resursa umană nu putem să cerem calitate în sistemul educaţional”, a mai precizat Cătălin Croitoru, preşedintele FEN.

 

Potrivit ultimului recensământ înregistat la MECT, Federaţia Educaţiei Naţionale reprezintă interesele a peste 45.000 de membri, numărul acestora fiind cu circa 10% mai mare decât anul trecut. FEN militează pentru un învăţământ bazat pe calitate şi performanţă, susţinut financiar corespunzător importanţei sale strategice şi recunoaşterii importanţei sociale a meseriei de dascăl.

 

 

 

 

https://www.didactic.ro/stiri/12140_profesorii-din-nou-tradati-moneda-de-schimb-in-trocul-politic-nn

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Asa s-a nascut Burghezia globa-komunista!) ROMÂNIA FURATĂ. Băieţii deştepţi din agricultură, milionari pe terenurile statului

 

 

 

Legea privind vânzarea terenurilor agricole se modifică în Parlamentul României în aşa fel încât accesul să fie uşor şi direct pentru cumpărătorii români

 

 

DIN ARTICOL

 

Arendă de trei ori mai mică

 Contracte pe 49 de ani

Nu plătește, dar cere despăgubiri 6.900 de hectare pentru nașul lui Dragnea jr.

Ce se întâmplă cu cea mai mare fermă agricolă a Europei Contracte fără licitație

 Scandaluri de corupție la ADS

 

 

 

 Importanţi oameni de afaceri au concesionat, în anii 2000, mari suprafeţe de terenuri de la Agenţia Domeniilor Statului la preţuri foarte mici. Cele mai multe contracte au fost atribuite fără licitaţie, fiind semnate pe o perioadă de 49 de ani. Agricultorii care lucrează în arendă terenuri de la particulari arată că, în acest moment, plătesc arende de trei ori mai mari decât cei care au închiriat terenuri de la stat. Câte milioane de euro pierde anual România după ce a semnat aceste contracte păguboase aflaţi dintr-un nou episod România furată. 

„Statul, fiind un deţinător de suprafeţe mari, ar putea să fie cel mai puternic negociator şi să aibă cea mai mare arendă. În niciun caz cea mai mică arendă”, spune Alexandru Gheorghe, fermier. Cu toate acestea, cele mai valoroase terenuri agricole ale statului au fost concesionate la preţuri de nimic, în anii 2000, unor oameni de afaceri celebri. În acest moment, aceştia plătesc chirie la stat de două sau trei ori sub preţul pieţei. Astfel, anual, statul pierde milioane de euro din cauza unor contracte păguboase, semnate pe o periodă de 49 de ani. Nicolae Sitaru a luat în în arendă 2500 de hectare de teren de la persoane fizice. Arendă de trei ori mai mică  „Nu-i normal ca unii să plătească arende de trei ori mai mici, având în vedere că au preluat şi terenuri comasate, terenuri pentru care ar trebui să plătească măcar la nivelul pieţei”, spune el. Alexandru Gheorghe lucrează 3400 de hectare, terenuri luate în arendă de la particulari. „Am plătit net, minimum 800 de lei la hectar. Şi maximum probabil 1100, 1200, pentru deţinătorii de suprafeţe mai mari. Pentru că avem şi parteneri care deţin, prin intermediul familiilor, şi 200 de hectare. Cu aşa suprafeţe, au altă putere de negociere, au altă importanţă pentru noi şi pretind arende mai mari”, spune el. „Nu mi se pare nici mie, nici colegilor mei agricultori nu ni se pare normal ca să se plătească arende sau chirii de 300-400 kilograme de grâu la hectar, în condiţiile în care piaţa a juns între 1000 şi 1500 chiar de kilograme de grâu la hectar”, spune Nicolae Sitaru. Din 2004, Intercereal SA, firma controlată de omul de afaceri Ioan Niculae este în topul marilor concesionari de terenuri de la Agenţia Domeniilor Statului, cu 9200 de hectare teren arabil în Ialomiţa şi Călăraşi. Potrivit ADS, Niculae a plătit statului anul trecut două milioane trei sute şaizeci de mii de lei, adică o redevenţă de 425 kilograme de grâu la hectar, echivalentul a 255 de lei pe hectar. Şeful Agenţiei Domeniilor Statului, Cătălin-Gheorghe Bologa, spune că nu are ce să facă în cazul acestor contracte: „Înainte de 2010, redevenţa era stabilită la un nivel foarte mic, din păcate nu putem umbla la acele redevenţe, ele apar în contractul între părţi, între ADS şi concesionar şi nu avem niciun instrument prin care putem să modificăm această redevenţă”. Specialiştii în Drept sunt de altă părere. „Redevenţele primite de ADS pot fi modificate şi când afirm acest lucru plec chiar de la dispoziţiile cadrului legislativ în materie. Pot fi modificate însă atunci când există cauze serioase, motive excepţionale, aşa cum le numeşte ordonanţa, care să justifice o remodelare, o reajustare a contractului, o reactualizare în cazul nostru a redevenţei”, spune Simona Călin, avocat. „În orice caz, eu cred că s-ar putea reglementa chestiunea asta. Câtă vreme e evident că valoarea arendei este cu totul şi cu totul pe lângă piaţă, cred că s-ar putea modifica”, spune Alexandru Gheorghe, fermier. Contracte pe 49 de ani Agro Chirnogi din Călăraşi e deţinută de omul de afaceri libanez Jihad El Khalil. El se află pe locul doi în topul concesionarilor de terenuri de la ADS, cu 8.300 de hectare. Conform contractului semnat în 2002, a plătit anul trecut o redevenţă de 2,7 milioane de lei, adică 330 de lei pentru fiecare hectar. O altă firmă a sa, Maria Trading, a concesionat în acelaşi an alte 8100 de hectare de la stat, pentru care a plătit anul trecut o redevenţă de 418 lei pe hectar, în condiţiile în care preţul pieţei este de 1200 de lei pe hectar. Vasile Cristinel Candet, fost preşedinte al ADS, este cel care a semnat, pentru 49 de ani, contractul de concesiune cu Jihad El Khalil. Din 2011, este consultantul agricol al firmei Agro Chirnogi, firma libanezului Khalil. Cel din urmă este cercetat de 8 ani de procurorii DIICOT, după ce s-a descoperit că a exportat cereale din Turcia pe care le declara produse în România, după care solicita returnarea de TVA. Paguba adusă statului este de 30 milioane de euro. „ADS-ul ar trebui să se ocupe de chestiunea asta şi ADS-ul ar trebui să găsească soluţii ca arenda pe care o primeşte de la cei care au închiriat terenurile să fie la nivelul pieţei măcar”, spune Nicolae Sitaru, fermier. „Toată lumea e de acord că trebuie crescută redevenţa. Trebuie să stabilim şi cu cât. Pentru că nu vrem să ajungem în partea negativă a lucrurilor şi să nu mai prezentăm un interes. Dacă o ridicăm prea mult, lumea s-ar putea să se depărteze de noi şi atunci să meargă doar în sectorul privat să arendeze de la privaţi”, spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS. Dezinteresul faţă de bunurile statului este generalizat. Nu plătește, dar cere despăgubiri „Există un caz de notorietate din vara anului 2017, când un cetăţean din municipiu Dej avea încheiat un astfel de contract de concesiune, care nu numai că avea redevenţe stabilite în mod minimal, pentru care a înţeles să nu plătească timp de zece ani această redevenţă”, spune Simona Călin, avocat. În acest caz, chiriaşul a cerut şi despăgubiri. „I s-a creat acestuia posibilitatea ca, după 10 ani de zile, nu numai că stătuse pe respectivul teren fără să plătească nimic, ci a venit cu propunerea de a rezilia respectivul contract punând autoritatea contractantă să-i acopere toate cheltuielile pentru modernizarea spaţiului pe care l-a avut în concesiune”, adaugă avocata. Un alt om de afaceri celebru care a închiriat teren agricol de la stat pe cinci decenii şi care plăteşte o chirie modică este Jean Valvis. Potrivit ADS, el a închiriat, în 2004, 7750 de hectare teren agricol, pentru care a plătit anul trecut o taxă de 319 de lei pe hectar. „A concesiona un pământ pe 49 de ani este la fel ca şi cum ar fi un pământ în proprietate, nu e mare diferenţa”, spune Nicolae Sitaru, fermier. „Şi durata imensă a contractelor…Aflu că au fost încheiate pe 25, pe 50 de ani…Păi nu ar accepta o persoană fizică să încheie contract de arendă pe 25 de ani nici dacă l-ai jupui”, spune Alexandru Gheorghe, fermier. Valvis arată că a investit deja 4 milioane de euro în terenul ADS şi se arată dispus să renunţe la redevenţa mică dacă primeşte ceva în schimb. Jean Valvis: Eu nu am negociat direct. M-am prezentat cu alte societăţi competitoare şi când am obţinut acest preţ , preţul pe care l-am obţinut, toată lumea m-a calificat de prost : De ce am oferit aşa de mult! Reporter: Deci nu mai poate fi renegociată redevenţa dumneavoastră, rămâne cea stabilită pentru 49 de ani. Jean Valvis: Dacă aplicăm legislaţia României. Dacă vreţi să aplicăm alt regim unde nu există stat de drept, eventual se poate. Deci trebuie să ne hotărâm unde trăim şi prin ce reguli mergem. Eu în 2004 am luat un risc. Şi nu regret. Reporter: Aţi fi dispus pentru o renegociere a redevenţei? Jean Valvis: O renegociere…Dacă mi se oferă altceva da, renegociez. Întotdeauna. 6.900 de hectare pentru nașul lui Dragnea jr. Alt „băiat deştept” din agricultură este Sorin Paul Stănescu. Naşul familiei Dragnea junior, Stănescu a concesionat de la ADS, în 2004, 6900 de hectare teren agricol. Pentru fiecare hectar, a plătit anul trecut 311 de lei, în condiţiile care preţul pe piaţa liberă a ajuns la 1200 de lei pe hectar. Stănescu a fost trimis în judecată de procurorii DNA sub acuzaţia de spălare de bani, după ce, ajutat de fostul primar al Sectorului 6, Cristian Poteraş, a intrat fraudulos în posesia terenurilor institutului Pasteur. În acest, caz prejudiciul a fost stabilit la 26 milioane de euro. „Eu bănuiesc de ce nu se face. Contractele care au fost făcute iniţial, au fost făcute în nilte condiţii foarte proaste pentru stat. Probabil e destul de greu să modifici astfel de contracte, dar totuşi, cred că nu e imposibil. Totul e posibil”, spune Nicolae Sitaru, fermier Ialomiţa. „După cum ştiţi, un contract semnat e o lege între părţi. Ca atare, este foarte greu să ne gândim la o formulă de a umbla la preţul redevenţei deja la un contract încheiat. Deci asta nu putem să o facem”, spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS. „Până la urmă, autoritatea contractantă trebuie să-şi dorească, de fiecare dată, să urmărească acel interes public, să meargă la contract. Pentru că degeaba ai un contract bun, dacă nimeni nu merge la el şi nu-l verifică şi nu face toate demersurile necesare pentru respectarea lui şi pentru satisfacerea interesului public. Acesta este scopul încheierii unui contract de concesiune. Satisfacerea interesului public, nu al terţilor”, spune Simona Călin, avocat. Numitorul comun al tuturor acestor mari contracte încheiate prin negociere directă este faptul că renta anuală este de trei sau patru ori sub nivelul pieţei libere. Astăzi, ADS nu mai are terenuri pentru închiriere iar aceste rente au ajuns mai mici decât subvenţiile plătite de Uniunea Europeană pentru cei care lucrează terenurile. „Mi se pare o afacere foarte bună, m-aş înscrie şi eu să iau teren în arendă, dar n-am de la cine. E foarte, foarte, foarte mic. Foarte mică redevenţa”, spune Alexandru Gheorghe, fermier. „Subvenţia pe hectar este diferită în funcţie de fiecare fermă. Noi, aici, în zonă, primim în jur de 180 de euro pe hectar”, spune Nicolae Sitaru, fermier. „E normal să primească subvenţia. Şi ei beneficiază de aceste subvenţii de la stat. De la stat, din fonduri europene. Nu e nicio incompatibilitate, conflict de interese, asta este, e dreptul lor”, spune spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS. Ce se întâmplă cu cea mai mare fermă agricolă a Europei Un caz aparte al acestei afaceri păguboase pentru stat este Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă agricolă a Europei, în suprafaţă de 56.840 de hectare. În 2001, ferma a fost concesionată unei firme care aparţinea omului de afaceri Culiţă Tărăţă. În 2014, după moartea lui Tărâţă, Insula Mare a Brăilei ajunge în administrarea lui Constantin Duluţe. „Agricost-ul a intrat în contract cu noi în anul 2012 sau 2013, în urma unei hotărâri judecătoreşti. Adică ei au cumpărat activul de la fost asocietate SC 3 Brazi şi a depus diligenţele pentru a i se atribui direct contractul. Probabil au fost neînţelegeri, s-au adresat instanţei, iar hotărârea instanţei le-a fost favorabilă şi obliga ADS-ul să încheie un contract prin atribuire directă cu ei, aşa cum vă spuneam mai devreme, cu o redevenţă destul de modestă, repet, din cauza lipsei concurenţiale”, spune spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS. Şeful ADS recunoaşte că arenda plătită de Agricost este mică, dar susţine că are mâinile legate de contractul semnat pe 20 de ani: „La Agricost avem redevenţa pentru anul 2017 de 606 kilograme grâu pe hectar. Redevenţa este mică. Dar…asta este”. În cazul Insulei Mari a Brăilei, statul nu a reuşit sau nu a vrut să urmărească interesul public şi să încaseze mai mulţi bani la buget. În 2010, ADS a cerut instanţei anularea contractului de concesiune cu firma lui Culiţă Tărâţă pe motiv că acesta nu a plătit, de 9 ani, o garanţie de bună execuţie. ADS a pierdut procesul la tribunal şi a contestat decizia la instanţa superioară. Ulterior, a piedut definitiv pe motiv că juriştii Agenţiei au depus contestaţia cu două zile întărziere. „Dacă este vorba de persoane cu pregătire juridică, sigur că putem vorbi de rea voinţă. Pentru că e puţin probabil să nu poţi calcula un termen simplu, pe care îl ai stipulat la sfârşitul hotărârii de fond. Putem vorbi de apărări bizare care, sigur, ar putea fi puse la un moment dat pe seama diverselor interese care ar putea exista”, spune Simona Călin, Avocat. În urmă cu câteva luni, piaţa agricolă din România a fost surprinsă de ştirea că afacerea Insula Mare a Brăilei a fost vândută unui şeic din Emiratele Arabe Unite cu 200 milioane de euro. Contractul de concesiune dintre Agricost şi ADS este valabil încă 14 ani. „Referitor la tranzacţiune, ADS-ul nu a primit nicio înştiinţare, nicio cerere, nicio solicitare, nici directă, nici indirectă, nici telefonică cu privire la tranzacţia care se spune şi nu pot să folosesc alt termen pentru că eu nu am citi niciun document oficial. Dar, am înţeles că ea s-a realizat, nu ştiu în ce formulă, vom fi şi noi înştiinţaţi la un moment dat”, spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS. În legătură cu acestă tranzacţie, firma din Emiratele Arabe a cerut părerea Consiliului Concurenţei. „Fiind vorba de cote de piaţă mici pe ansamblul României, tranzacţia nu a ridicat probleme semnificative din punct de vedere concurenţial şi atunci am putut să o avizăm, repet, fiind convinşi că acestă tranzacţie, adică schimbarea proprietarului companiei care exploatează Insula Mare a Brăilei nu va genera o creştere a preţurilor către consumatorii români”, spune Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. Avizul privind tranzacţia a fost cerut de cumpărător. „Din punctul nostru de vedere este o tranzacţie obişnuită, nu are nimic excepţional. Cumpărătorul trebuie să ceară aprobarea noastră şi noi verificăm dacă cumva prin acestă achiziţie cumpărătorul devine atât de mare încât riscăm o creştere a preţului pentru consumatorii români”, spune Chirițoiu. „Despre Insula Mare a Brăilei noi nu ştim decât poveşti. S-au vehiculat diverse sume, unele mai mari, altele mai mici, până la urmă Insula Mare este un judeţ întreg. E o ţară, dacă vreţi. Şi preţul cu care a fost achiziţionată, cu puţin efort şi Liga Producătorilor Agricoli din Ialomiţa, dacă puneau umăr la umăr, nici nu cred că stăteau pe gânduri să o cumpere”, spune Alexandru Gheorghe, fermier. Contactat de Digi24, Constantin Duluţe a refuzat orice comentariu pe acest subiect. Contracte fără licitație Majoritatea contractelor încheiate în anii 2000 au fost încheiate prin negociere directă. „Regula spune că trebuie organizate licitaţii. Nu este de dorit să se facă atribuirea contractelor de concesiune prin negociere, pentru că, de cele mai multe ori, încă de la momentul semnării convenţiei nu o să avem o redevenţă care să fie în beneficiul statului. Clar este una minimă, de cele mai multe ori”, spune Simona Călin, avocat. „Dacă era un preţ sub piaţă, într-adevăr, nu este o procedură foarte inteligentă pentru gestionarea banului public. Dacă noi vom fi întrebaţi, vom spune că, totdeauna, soluţia cea mai bună este să vinzi prin licitaţie”, spune Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. Jihad El Khalil: Eu de mult nu mai sunt, nu mai avem nicio putere la unitate. Sunt acţionar la Maria Trading şi la Chirnogi, dar acuma nu mai fac… Reporter: Sunteţi doar acţionar, nu şi administrator. Jihad El Khalil: Acţionar, acţionar, eu mă ocup numai cu cereale. Reporter: De Domnul Candet ne puteţi spune ceva? Înţeleg că dumnealui a semnat contractul din partea ADS-ului pentru concesionare. Jihad El Khalil: Haideţi să închidem acuma. Dacă spun eu la tine ceva şi tu spui la mine altceva. Reporter: Domul Candet este angajatul dumneavoastră? Altă instituţie care are în proprietate terenuri care au fost arendate este Academia Română. Şi în acest caz, arenda este sub preţul pieţei. Într-un răspuns către Digi24, Academia precizează că 9000 de hectare pe care le are în posesie sunt arendate către diverse firme. Redevenţa medie pe care o încasează pe fiecare hectar este de 900 kilograme de grâu, echivalentul a 550 de lei. Academia nu precizează însă care este perioada cotractelor, singura informaţie oferită fiind aceea că „sunt încheiate pe o perioadă mai mare de 10 ani”. Scandaluri de corupție la ADS Încă de la înfiinţare, Agenţia Domeniilor Statului a fost centrul unor scandaluri de corupţie. În 2014, Ioniţă Flavius Leonard, fost şef al ADS, a fost condamnat definitiv la 3 ani închisoare după ce a primit mită un teren de 50.000 de euro pentru a schimba un ampasament. În 2002, ADS era condusă de Corneliu Popa. Treisprezece ani mai târziu, Popa era condamnat definitiv la 6 ani închisoare în dosarul serelor Codlea. În alt dosar, al privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare, Corneliu Popa a primit o pedeapsă de 8 ani închisoare. Daniel Drăgan era în iulie 2007 preşedinte al Agenţiei Domeniilor Statului. În 2009 a fost trimis în judecată după ce a restituit nelegal 147 de hectare din terenul statului. În 2010 a fost condamnat la 6 ani închisoare. Actualul director general al ADS promite că va încerca să aducă nivelul redevenţelor la preţul pieţei. Reporter: Cine ar trebuie să ridice nivelul redevenţei? spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS: Noi, ADS-ul. Reporter: Şi aveţi în plan majorarea? spune Cătălin-Gheorghe Bologa, șeful ADS: Fără îndoială. La ultima şedinţă a comitetului de privatizare, care este forumul de conducere colectiv al ADS-ului, am discutat aceste reredevenţe, noi am hotărât în Comitet să prezentăm două, trei simulări cu diferite grade de creştere a redevenţelor. Dincolo de promisiuni, concluzia este amară. „Ori e indiferenţă crasă, ori neputinţă, ori dacă nu… mai trebuia înfiinţat un DNA”, spune Alexandru Gheorghe, fermier.

 

 

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-baietii-destepti-din-agricultura-milionari-pe-terenurile-statului-1017486

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Câteva date despre gândirea lui Eminescu – ca publicist

 

 

 de Aurel V. David, postat în Media

 

 

Eminescu este geniul poeziei, dar şi al publicisticii româneşti.

 

Argumentul este dat de vasta operă cu caracter cultural, ştiinţific, social, politic, adică al ştiinţei şi artei conducerii societăţii româneşti. Folosirea poeziei, dar şi a publicisticii eminesciene, în şcolile de toate nivelurile şi în viaţa societăţii româneşti reprezintă probleme de actualitate, de permanenţă spirituală şi morală.

 

Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independenţă, a proclamării şi recunoaşterii independenţei.

 

■  În articolele sale Eminescu s-a ocupat de toate problemele societăţii româneşti din vremea sa. Eminescu îşi dorea ca interesul naţional să fie dominant, nu exclusiv: „Dar ceea ce credem, întemeiaţi pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că ţara este, în linia întâia, elementul naţional şi că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta şi caracterul acestui Stat…Dacă ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta că vremea lor se mai poate întoarce”.

 

■ Pentru Eminescu legea supremă în politică, adică în ştiinţa şi arta conducerii societăţii româneşti, era conservarea naţionalităţii şi întărirea statului naţional: „…toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naţionalităţii şi a ţării…”

 

Fundamentale sunt ideile referitoare la grija pentru tânăra generaţie: „…misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni…”

 

■ Mihai Eminescu a abordat genial faptele Eroilor: „Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evangelului ei…Tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegaţiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături de om: Libertatea!” (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale. vol. 5, Corespondenţă, Editura „Fortuna”, 2003, p. 544-547).

 

A avut ca repere istorice pe Ştefan – hărăzit să-şi mântuie neamul de duşmani, pe Matei Basarab – omul dreptăţii sociale şi Mihai Viteazul – „Mihai – Vodă cel Viteaz, care a realizat pentru câteva zile trecătoarea coroană a Daciei…”(Mihai Eminescu, Scrieri Esenţiale. Publicistică, vol. 4, Editura „Fortuna”, 2003, p. 279-280).

 

■ Eminescu a explicat sensul şi semnificaţia patriotismului: „Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a tărânei, ci a trecutului?” (Mihai Eminescu. Statul 1. Funcţiile şi Misiunea sa, Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti, 1999, antologie, prefaţă, note şi comentarii de Dimitrie Vatamaniuc, “Geniul neamului românesc”, p. 134 ).

 

Despre semnificaţia trecutului, el afirma: „Trecutul nostru nu e decât înfricoşatul coif de aramă al creştinătăţii, al civilizaţiunii“. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 5, Corespondenţă. Editura „Fortuna”, 2003, p. 547).

 

■ Eminescu şi-a caracterizat neamul ca optimist, moştenire din strămoşi: „…În firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moştenit de la strămoşi…optimism însufleţit de paginile măreţe scrise cu sângele său de nobil popor românesc, mă îndeamnă să urc calvarul vieţii mai uşor” (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 5, Corespondenţă. Editura „Fortuna”, 2003, p. 568-569).

 

■ Eminescu a definit statul român: „…o fiinţă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi şi vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular”… (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 5, Corespondenţa, Editura „Fortuna”, 2003, p. 471-472).

 

■ Despre popor: „…Maiestatea poporului român, norodul, cum zicea Matei Basarab”. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 4, Publicistică, Editura „Fortuna”, 2003, p. 504).

 

■ Eminescu a indicat iubirea ca premisă a păcii sociale: „De ce Hristos e aşa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voinţe imposibilă. Când iubirea este, şi ea este numai când este reciprocă, şi reciprocă absolut va să zică universală. Când iubirea e, cearta e cu neputinţă, şi de e cu putinţă, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite şi mai adânci încă de cum fuse-nainte“.

 

■ Despre limba română spune: „…Vrednica limbă a strămoşilor noştri“. De aceea, Eminescu este voievodul limbii române, contemporanul nostru. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţial, vol. 5, Corespondenţă, Editura „Fortuna”, 2003, p. 48).

 

■ Despre menirea generaţiei „ce creşte”: „…Însă generaţiunea ce creşte  (generaţia tânără de azi, n.n.) are şi ea datorii de împilnit, precum le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui…Viitorul e însă continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului”…Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi“. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 5, Corespondenţă, Editura „Fortuna”, 2003).

 

■ Eminescu despre cultură şi educaţie: „Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea“. (Mihai Eminescu, Statul, I. Funcţiile şi misiunea sa, Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti 1999).

 

El susţinea că dezvoltarea culturii depinde de dezvoltarea economică: „Calităţile morale ale unui popor atârnă – abstrăgând de climă şi de rasă – de la starea sa economică. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că el în trecut a trăit economiceşte mulţămit, c-au avut ce-i trebuia. Deci condiţia civilizaţiei Statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic e curat muncă zădarnică“. (Mihai Eminescu, Statul, I. Funcţiile şi Misiunea sa, Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti, 1999, p. 40).

 

■ Eminescu a sesizat cauzele decăderii societăţii, precum şi soluţiile pentru combaterea acesteia: „Materia vieţii de stat e munca, scopul muncii trai, averea, deci acestea sunt esenţiale. De aceea se şi vede care e răul cel mai mare: sărăcia. Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altora, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor“. (Mihai Eminescu, Statul, I. Funcţiile şi Misiunea sa, Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti, 1999, articolul „Frază şi adevăr”, p. 39).

 

   …Ceea ce simţim cu toţii sunt relele reale care bântuie ţara…şi pentru a căror îndurare nu se cere dialectică şi oratorie, ci muncă, echitate, adevăr“. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale, vol. 4, Publicistică, Editura „Fortuna” 2003, p. 566).

 

…Reţeta în contra sărăciei: fiecare să mişte numai din mâini, fără să producă obiecte de utilitate şi nu va mai exista sărăcie…Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muşte la apă; şi adevăr, nu fraze lustruite şi negustorie de vorbe“. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale. Publicistică. Vol. 4, Editura „Fortuna”, 2003, p. 511). Acest remediu, aplicat cu toată rigoarea, se recomandă imperios şi pentru însănătoşirea societăţii româneşti din zilele noastre: „Cu vorbe însă nu s-a făcut de când lumea nimic, decât negustorie de vorbe, nefolositoare nimănui, ci numai celui ce le debitează“. (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale. Publicistică. Vol. 4, Editura „Fortuna”, 2003, p. 538).

 

„…Singura cale a avuţiei e munca, singura a înălţării sociale, meritul…Corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică…Cei care nu pot să te ajungă, ai dori să te admire?“ (Mihai Eminescu, Scrieri esenţiale. Publicistică. Vol. 4, Editura „Fortuna”, 2003, p. 567)

 

■ Eminescu ne aduce aminte ce înseamnă să fii bun român: „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate…ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea exclusivă şi istorică a neamului românesc“. (Mihai Eminescu, Statul, I. Funcţiile şi Misiunea sa, Editura „Saeculum I.O.”, Bucureşti, 1999, p. 136).

 

■ Eminescu a strălucit în egală măsură, în literatură, ştiinţă, cultură, filosofie, istorie, conducerea administraţiei publice, politică, ştiinţele economice, domeniu social ş.a. Aşadar, Mihai Eminescu aparţine literaturii, poeţilor, scriitorilor, dar nu numai, ci tuturor românilor, tuturor domeniilor de activitate, tuturor profesiilor, tuturor oamenilor din diversele sisteme ale societăţii româneşti, ale societăţii omeneşti.

 

 

 

© 2025 David V. AUREL. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

 

 

https://www.cunoasterea.ro/cateva-date-despre-gandirea-lui-eminescu-ca-publicist/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Utilizarea tehnologiilor cuantice în agricultura de precizie

 

 

de Lili Țenea

 

 

  postat în: Arhiva, Numărul 3, Științe naturale, Volumul 4 |  1

Țenea, Lili (2025), Utilizarea tehnologiilor cuantice în agricultura de precizie, Cunoașterea Științifică, 4:3,

 

https://www.cunoasterea.ro/utilizarea-tehnologiilor-cuantice-in-agricultura-de-precizie/

 

 

 

 

 

XIII. Rezumat comparativ pentru cultura de grâu

 

 

Aspect Tehnologia clasică    Tehnologia cuantică

Venit brut anual  164.640 € 164.640 €

Costuri totale 133.000 € 83.000 €

Profit anual brut cca. 11.640 € cca. 61.640 €

Investiție infrastructură 2.000 €      75.000 € (amortizat 7.500 €/an)

Profit net estimat anual cca. 11.640 €      cca. 54.140 €

 

Concluzi e:

 

Tehnologia cuantică aduce un avantaj clar în rentabilitate și profitabilitate, chiar și după acoperirea costurilor de infrastructură, fiind o investiție profitabilă pe termen mediu și lung.Tehnologia clasică este profitabilă, dar cu un profit mai modest, și depinde de costuri și prețuri stabile.

…………………………………………………………………………………….

 

Concluzii

 

 

Vulnerabilitatea principală a investiției în tehnologia cuantică este legată de prețul și productivitatea culturii, precum și de costurile inputurilor și infrastructurii.

Riscurile de piață (prețul grâului) și cele tehnice (costul infrastructurii) trebuie gestionate atent pentru a asigura rentabilitatea.

Strategia de diversificare și gestionare a riscurilor poate ajuta la reducerea impactului variațiilor negative asupra rezultatelor financiare.

Prețul grâului și prețul de vânzare: cele mai sensibile variabile; orice fluctuație de 10% poate afecta semnificativ VAN-ul și RIR.

Producția: influențează direct veniturile, iar o creștere de 10% poate îmbunătăți profitabilitatea cu aproximativ aceeași proporție.

Costurile imputurilor: reducerea cu 20% poate crește considerabil profitul, în timp ce creșterea costurilor le reduce.

Costul infrastructurii: influențează profitabilitatea pe termen scurt, dar amortizarea pe 10 ani temperează impactul.

 

 

Det. aici

 

 

https://www.cunoasterea.ro/utilizarea-tehnologiilor-cuantice-in-agricultura-de-precizie/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Noul umanism în contextul inteligenței artificiale: Transumanismul?

 

 

 de CRIFST

 

 

Abstract

The concept of humanism, which places humanity at the center of intellectual and moral concerns, has been a defining feature of Western thought since the Renaissance. The rapid acceleration of technological advances has given rise to transhumanism—a movement that seeks to overcome the biological limitations of the human condition through the application of science and technology. Transhumanist thinkers study the potential benefits and dangers of emerging technologies that could overcome the fundamental limitations of humanity, as well as the ethics of using such technologies.

 

 

Rezumat

Conceptul de umanism, care plasează omenirea în centrul preocupărilor intelectuale și morale, a fost o trăsătură definitorie a gândirii occidentale încă din Renaștere. Accelerarea rapidă a progreselor tehnologice a dat naștere transumanismului – o mișcare care încearcă să depășească limitările biologice ale condiției umane prin aplicarea științei și tehnologiei. Gânditorii transumaniști studiază potențialele beneficii și pericolele tehnologiilor emergente care ar putea depăși limitările fundamentale ale umanității, precum și etica utilizării unor astfel de tehnologii.

 

 

 

 

 

Ing. fiz. Nicolae Sfetcu, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

 

[1] https://orcid.org/0000-0002-0162-9973

 

Introducere

 

Conceptul de umanism, care plasează omenirea în centrul preocupărilor intelectuale și morale, a fost o trăsătură definitorie a gândirii occidentale încă din Renaștere. În mod tradițional, umanismul a celebrat capacitățile unice ale oamenilor pentru rațiune, creativitate și judecată morală, subliniind în același timp demnitatea și valoarea individului. În secolul 21, însă, accelerarea rapidă a progreselor tehnologice a dat naștere transumanismului – o mișcare care încearcă să depășească limitările biologice ale condiției umane prin aplicarea științei și tehnologiei. Departe de a fi o respingere a umanismului, transumanismul este înțeles de unii ca o evoluție a sa: un nou umanism pentru o epocă a capacității tehnologice fără precedent.

 

Gânditorii transumaniști studiază potențialele beneficii și pericolele tehnologiilor emergente care ar putea depăși limitările fundamentale ale umanității, precum și etica utilizării unor astfel de tehnologii (Sfetcu 2023). Unii transumaniști consideră că ființele umane ar putea în cele din urmă să se transforme în ființe cu abilități atât de mult extinse din condiția actuală, încât să merite eticheta de ființe postumane.

 

Sociomaterialismul consideră că toate teoriile fundamentale pentru această abordare (ANT, teoria activității, post-umanismul și teoria complexității) consideră cunoștințele și capacitățile ca fiind emergente din rețelele de interconexiuni dintre entități eterogene, atât umane, cât și non-umane (C. Jones 2018, 47).

 

Transumanismul pledează pentru îmbunătățirea condiției umane prin dezvoltarea tehnologiilor avansate care pot spori mult longevitatea și cunoașterea. Transumaniștii cred că ființele umane își pot extinde abilitățile fizice și mentale într-atât încât se vor deosebi de oamenii actuali, devenind ființe postumane (Bostrom 2005).

 

Există o dezbatere dacă transumanismul este o ramură a postumanismului (Umbrello și Lombard 2018). O trăsătură comună a transumanismului și postumanismului este viziunea viitoare a unei noi specii inteligente, dar diferă ca scop final (Umbrello 2018).

 

Unii umaniști seculari concep transumanismul ca un descendent al mișcării umaniste de gândire liberă. Dwight Gilbert Jones a propus un umanism renascentist reînnoit prin depozite de ADN și genom, fiecare genotip individual (ADN) fiind instanțiat ca fenotipuri succesive (D. G. Jones 2019).

 

Scopul declarat al transumaniștilor este reducerea sărăciei, bolilor, dizabilităților și malnutriției pe tot globul (Magnuson 2015), cu ajutorul tehnologiilor pentru îmbunătățirea organismelor umane. Transumaniștii susțin că există un imperativ etic perfecționist pentru ca oamenii să lupte pentru progresul și îmbunătățirea condiției umane, pentru a ajunge într-o fază în care evoluția naturală ar fi înlocuită cu o evoluție participativă sau direcționată deliberată.

 

Transumanismul pledează pentru utilizarea tehnologiei pentru a transforma organismul uman în mod radical, cu scopul final de a deveni „postuman” (Porter 2017). „Postumanii” ar fi ființe atât de radical diferite fizic, cognitiv și emoțional față de oamenii actuali, încât nu ar mai putea să fie considerați umani. Principalele tehnologii pe care se concentrează sunt ingineria genetică și interfețele creier-mașină.

 

Există o varietate de opinii în gândirea transumanistă, printre care (Magnuson 2015):

 

Aboliționismul: utilizarea biotehnologiei pentru a eradica suferința.

 

Transumanismul democratic: sintetizează democrația liberală, democrația socială, democrația radicală și transumanismul.

Egalitarismul: bazat pe ideea că tehnologiile emergente vor pune capăt stratificării sociale.

Extropianismul: un set de principii care susțin o abordare proactivă a evoluției umane.

Imortalismul: credința că extinderea radicală a vieții și nemurirea tehnologică este posibilă și de dorit.

Transumanismul libertarian: sintetizează libertarianismul și transumanismul.

Postgenderismul: urmărește eliminarea voluntară a genului în specia umană.

Postpolitismul: crearea unui „stat postdemocratic” bazat pe rațiune și accesul liber la tehnologiile de îmbunătățire.

Singularitarismul: credința că o singularitate tehnologică este posibilă și de dorit.

Tehnogaianismul: credința că tehnologiile emergente pot ajuta la refacerea mediului Pământului.

 

 

 

Istoria transumanismului

 

…………………………………………..

Det. Aici

 

https://www.crifst.ro/noul-umanism-in-contextul-inteligentei-artificiale-transumanismul/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Inteligența artificială și sfârșitul suveranității etice a omului: între autonomie și delegare

 

……………………………………………………………………

 

Rezumat

Eseul abordează impactul inteligenței artificiale (IA) asupra suveranității etice a ființei umane, propunând conceptul de „etică a intervalului” ca răspuns la tentația de a automatiza judecata morală. Autorul susține că IA, prin natura sa algoritmică și lipsa unei conștiințe, nu poate înlocui deliberarea umană, marcată de ezitare, tragism și responsabilitate. Prin apel la gânditori precum Kant, Arendt, Ricoeur, Blaga, Noica și Florian, se argumentează că decizia etică nu este un act automat sau optimizat, ci o suspendare tensionată între intenție și consecință, între lege și excepție. Etica devine astfel spațiul unui interval viu, nereplicabil de IA, în care umanitatea se afirmă nu prin perfecțiune, ci prin capacitatea de a greși cu sens. Textul propune o reflecție critică asupra ideii de delegare morală și sugerează că IA nu trebuie să fie înlocuitorul eticului uman, ci provocarea care ne obligă să revalorizăm limitele noastre morale.

 

 

https://www.crifst.ro/inteligenta-artificiala-si-sfarsitul-suveranitatii-etice-a-omului-intre-autonomie-si-delegare/

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Adevărul despre „trans” – Neutralizarea puterilor creației

 

 

De Julian Rose

 

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea  butonului „Traduce website”  de sub numele autorului.

 

 

***

 

Crearea Sexelor este inseparabilă de crearea Universului. Întreaga viață depinde de dualitatea și complementaritatea masculin/feminin. Este fundamentală pentru existența însăși. Crede cineva că un bec se va aprinde fără un curent pozitiv și unul negativ pentru a crea frecarea necesară?A elimina această dualitate fundamentală din compoziția biologică a vieții umane înseamnă a anula scânteia creatoare a existenței însăși. Ea trebuie să fie chiar în fruntea listei crimelor împotriva umanității.Cei care promovează sterilizarea rasei umane urmează aceeași cale ca și cei care au sterilizat deja o mare parte din diversitatea naturală a planetei, prin intermediul „agricultura” industrială controlată farmaceutic.

 

Albinele și alte insecte care polenizează încrucișat regnurile vegetale masculin și feminin – și, prin urmare, fertilizează fructele care urmează – sunt o specie amenințată. Aproape distrusă de dependența industriașilor de a se juca de-a Dumnezeu cu arme toxice împotriva vieții.Acest atac la adresa „fertilizării încrucișate” a devenit acum un atac direct la adresa „fertilizării” în sine. Include o încercare de a le refuza copiilor îndrumarea necesară pentru a evita să fie prinși în capcană și să se auto-invalideze sexual, eliminându-le astfel capacitatea de a crește ca ființe umane creative complete.

 

Se pare că prerogativa unora este să înțeleagă „libertatea” ca dreptul de a scăpa de integritatea biologică a existenței proprii corporale. Ceea ce, în esență, înseamnă a scăpa de înțelepciunea inerentă a Creatorului. Și mijloacele pentru a atinge acest scop? A face propria condiție biologică „neutră”; o noțiune abstractă venită din afara legilor naturii.

 

Această noțiune, că este atât posibil, cât și dezirabil să nu fii nici băiat, nici fată, nici bărbat, nici femeie, ci ceva nedefinit între acestea, nu a putut apărea decât printr-un proces de îndoctrinare de sus în jos, profund pervers și intenționat.

 

Ei bine, știm câte ceva despre asta. În 1969, la o reuniune a pediatrilor din Pitsburg, SUA, un anume doctor Richard Day s-a ridicat și a prezentat o polemică remarcabilă despre viitorul umanității, despre care le-a cerut medicilor prezenți să nu ia notițe. Cu toate acestea, un doctor, Lawrence Dunegan, a sfidat acest apel și a reușit să noteze povestea de bază.Ceea ce a înregistrat este acum un document celebru care descria cu exactitate planurile/agenda precisă a cabalei Noii Ordini Mondiale pentru anii următori. Una dintre afirmațiile cheie ale Dr. Day a fost: „Vom face băieții și fetele la fel”.

 

A-i face pe băieți și fete egali este un proces care emană din școala transumană, promovată acum ca parte a Marii Resetări a Forumului Economic Mondial și a directorului său, Klaus Schwab.Marea Resetare va „reseta” sexul omenirii pentru a fi „asexuat”. Sau va convinge bărbații să devină femei și femeile să devină bărbați. Scopul său este de a contribui la obiectivele de depopulare, asigurându-se că nicio procreare nu mai este posibilă pentru nimeni altcineva decât pentru cabala de elită, care va păstra privilegiul de a avea copii prin act sexual.

 

Transgenic, Transgender, Transuman – Agenda tehnologică obsedată de „cei mai puțin umani”

 

Această „resetare” a fost deja pronunțată de consilierul principal al lui Schwab, profesorul israelian Yuval Noah Harari, care a declarat recent fără menajamente: „Vom crea oameni non-organici, vom face mai bine decât Dumnezeu”. Această viziune nu este specifică lui Harari, fiind recent reapărută prin gândirea și scrierile futuristului și exponentului „singularității” Ray Kurzweil .

 

Promovarea unei „specii trans” ne oferă o perspectivă asupra celui mai întunecat teritoriu al minții. Mintea inițiatului luciferian/masonic. Aceasta este agenda dezumanizării deliberate a umanității. Și acum devine publică deoarece inițiatorii săi cred în mod clar că pot „reseta” harta socială, morală și etică a lumii. Aceasta include evoluția socială, etică și spirituală a umanității.

 

Renunțarea la legile Universului și înlocuirea lor cu un obiectiv de sterilitate biologică este o agendă care vine „din cealaltă parte”. Prin aceasta vreau să spun că vine din conștiința inversată a disprețuitorilor umanității. Forțe demonice.

 

Însă echipa lui Schwab a găsit o modalitate de a vinde acest viitor sumbru sub pretextul oferirii de „libertate” tinerilor de a face lucrurile cool/la modă ale epocii, de a deveni LGBT „non-biologici” în numele exercitării alegerii la o vârstă la care cineva nu are nicio bază pentru a exercita o astfel de alegere.

 

În momentul în care cineva intră în pubertate, are prima sa senzație a vastității potențialului uman. Un moment profund important și adesea tulburător în viața tuturor. O perioadă în care descoperim ce înseamnă să fii bărbat și femeie și cum se așteaptă societatea să te comporți. În această etapă a vieții este destul de ușor să fii atras într-o stare de auto-vătămare, dintr-un impuls irațional de a fi  nonconformist.

 

Mulți părinți ai unor astfel de tineri par lipsiți de orice voință sau instinct de a-și îndruma copiii pe calea sănătății și a minții raționale. În timp ce medicii și specialiștii oferă intervențiile chirurgicale desfigurante și medicamentele debilitante ca și cum ar fi o procedură medicală de rutină, nu dau dovadă de nicio fibră etică sau morală pentru a rezista ororii a ceea ce așteaptă Cabala de la ei – sau taxelor implicate în efectuarea mutațiilor.

 

Copiii, pentru că așa sunt, cred că ei iau această decizie; dar mintea lor neformată le-a fost otrăvită și furată exact în momentul în care sunt cei mai vulnerabili și deschiși. Dezvoltarea psihologică a multora este deja perturbată și distorsionată de utilizarea constantă a telefoanelor mobile „indispensabile”, a căror utilizare părinții lor, aparent indiferenți, nu au reușit să o controleze.

 

Avem sentimentul inevitabil că apocalipsa nu este viitorul, ci prezentul. O întreagă populație de umanitate își permite să devină vectorul unei coborâri programate într-o cameră de tortură concepută și condusă de prinții întunericului.

 

Mulți dintre cei aflați în pragul operației au fost convinși să nu continue, slavă Domnului. Unii au vorbit deschis și au spus cât de ușurați sunt că au fost ajutați și salvați de la tragica călătorie sterilă care îi aștepta. Nu putem decât să sperăm că mărturiile lor vor fi auzite de alții prea confuzi pentru a ști încotro să se îndrepte. De către profesori și consilieri ale căror profesii ar trebui să fie bazate pe consilierea responsabilă a tinerilor.

 

Cum ar putea cineva cu inimă și un minim de respect de sine să le retragă îndrumarea unor tineri extrem de vulnerabili, care plutesc în derivă și sunt speriați în marea actuală de confuzie și corupție absolută?

 

Noua Ordine Mondială este părintele Marii Resetări. Este un lagăr de prizonieri condus de entități fără suflet care seamănă cu oamenii.

 

Fiecare pas al manifestării sale este alcătuit dintr-un ideal aparent înalt:

 

„un vaccin universal” pentru toate „pandemiile”.

„Zero carbon” pentru a pune capăt „încălzirii globale”.

„Hrană de laborator” pentru a pune capăt „exploatării mediului”.

„O monedă digitală” pentru a preveni „frauda”.

Un „sistem central de supraveghere electromagnetică” care să „vegheze” toate domeniile vieții cuiva.

Un „microcip sub piele” pentru operațiuni bancare/de cumpărături „convenabile”.

Și acum, persoanele „trans”, ca să demonstreze faptul că voi aveți „dreptatea” să vă decideți sexul, și nu al lui Dumnezeu. La urma urmei, Dumnezeu s-ar putea să se fi înșelat.

 

Crearea unei rase umane non-biologice este absolut esențială pentru agenda transumanistă. Klaus Schwab și Yuval Noah Harari admit cu ușurință acest lucru. Ei cred cu adevărat că ei – și inginerii lor de inteligență artificială – pot „face o treabă mai bună decât Dumnezeu”.

 

Presupusa „îndepărtare a durerii” este o componentă suplimentară a acestui exercițiu. O mare parte a societății este deja condiționată să simtă că nu poate trăi fără confort și este din ce în ce mai reticentă față de orice formă de greutăți. În acest supermarket al vieții de tipul „poți avea totul”, durerea, greutățile și efortul creativ  pot fi evitate printr-o pastilă, o operație sau un vaccin pentru a neutraliza partea vinovată a ADN-ului cuiva.

 

Aldous Huxley a avertizat asupra acestui lucru acum vreo optzeci de ani. Cei mai mulți au ignorat acest avertisment și îl ignoră și în prezent, condiționați patologic de tehnicile fascinante ale psihopaților care conduc spectacolul.

 

Așadar, nu râdeți niciodată de ceea ce se numește „Trans”. Nu credeți că veți deveni un „liber-cugetător liberal” acceptând distrugerea ascunsă și evidentă a Masculinului Divin și a Femininului Divin.Oferiți în schimb mulțumiri profunde pentru geniul care a adus în existență o astfel de dualitate și alăturați-vă rezistenței alături de toți cei care au învățat să recunoască cât de viclean și manipulator este cultul saturnian care își propune să captureze forța vitală a copiilor iubiți ai planetei noastre.

 

 

Julian Rose este un pionier al agriculturii organice din Marea Britanie, scriitor, activist internațional, antreprenor și profesor holistic. Este președintele Coaliției Internaționale pentru Protejarea Zonelor Rurale Poloneze și cofondator al Alianței Hardwick pentru o Ecologie Reală (HARE). Cea mai recentă carte a sa, „Depășirea Minții Robotice – De ce Umanitatea Trebuie să Treacă” (Overcoming the Robotic Mind – Why Humanity Must Come Through), este o lectură recomandată cu căldură în această perioadă: vezi www.julianrose.info .

 

Este un colaborator regulat la Global Research.

 

 

https://www.globalresearch.ca/truth-about-trans-neutralising-powers-creation/5796584?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Transgenic, Transgender, Transuman – Agenda tehnologică obsedată de „cei mai puțin umani”

 

 

De Julian Rose

 

 

Tendința tehnologică obsesivă a acestei vremuri este noua pandemie, concepută la fel ca predecesoarea sa, pentru a deraia rasa umană.Este vorba despre promovarea formelor de viață non-biologice ca fiind „mai avansate” decât formele de viață biologice evolutive care constituie diversitatea infinită a planetei noastre vii – inclusiv pe noi, oamenii.Această mare înșelăciune centrată pe tehnologie este planul maestru construit cu grijă al unui cult de elită care a învățat să imite comportamentul oamenilor, deși nu aparține de fapt familiei umane.Sunt însă inteligenți și au recunoscut că, pentru a reproiecta viața astfel încât să fie o subversiune mecanizată „inteligentă” a originilor sale biologice, trebuie să se procedeze în etape incrementale, fiecare etapă părând a fi „o îmbunătățire” față de original.

 

Agenda tehno-digitală de astăzi este prezentată ca fiind o modalitate mai „eficientă”, mai „inteligentă” și mai „rapidă” de a atinge obiectivul final dorit. Trebuie să fie un mijloc complet controlabil și previzibil pentru atingerea acestui scop. Un scop pe care statul profund din secolul XXI l-a declarat a fi „salvarea planetei”.

 

Ceea ce își propune, de fapt, este să distorsioneze, să sterilizeze și, în cele din urmă, să ștergă ritmul biologic al vieții planetare.

 

Așadar, în primul rând, publicul trebuie făcut să creadă în înșelăciunea cultului „salvați lumea” – și apoi – că reproiectarea radicală a vieții biologice este singura modalitate de a realiza acest lucru. A se folosi un bisturiu pentru a atinge însăși rezerva genetică a vieții.

 

Scopul statului profund de a convinge publicul să creadă în retorica sa de „salvare a plantei” a fost în mare parte atins. Factorul secundar – acela că singura modalitate de a face acest lucru este prin ingineria genetică a ADN-ului biologic al vieții planetare – nu a fost atins. Dar la asta lucrează ei.

 

Explicat în acest fel cetățenilor lumii, răspunsul tipic ar fi putut fi „N-o să ne vindeți niciodată așa ceva nouă, oamenilor!”

 

Totuși, odată ce sarcina de convingere s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 40 de ani, au început să apară voci care susțineau acest concept diabolic.

 

Odată ce mesajul inițial a fost legat de o singură cauză specifică – „Opriți încălzirea globală – puneți capăt surselor de CO2 generate de antropologie!”, expus de guvernele globale, pseudo-oameni de știință și mass-media mondială, a început să se rostogolească scandarea nechibzuită „Trebuie să lucrăm cu toții împreună pentru a atinge zero emisii net până în 2050!”

 

Nu contează că nimeni nu a înțeles ce înseamnă „zero emisii net”. A fost suficient să i se spună că CO2 este un poluant nociv și că numai prin controlul complet asupra lui lumea poate fi salvată de la prăbușire.

 

Apoi, după instalarea cu succes a acestei iluzii particulare a realității virtuale în neocortexul maselor, calea a fost deschisă pentru o serie suplimentară de înșelăciuni care urmau să fie adăugate la berealia vrăjitoarelor.

 

Am selectat trei distorsiuni non-biologice ale vieții interconectate pentru a arăta cum presiunea continuă de dezumanizare a rasei umane a fost din ce în ce mai mult acoperită de utilizarea cuvântului „Trans”: transgenic, transgender, transuman.

 

Scopul final fiind lichidarea adevăratei noastre naturi evolutive prin îndepărtarea ei de legătura directă cu Sursa Supremă a existenței (noastre).

 

Virusul „transgender” a fost inventat ca o modalitate divizivă de a submina procrearea umană și, prin urmare , de a reduce populația lumii.

 

Luați în considerare forțele sinistre care i-au determinat pe tineri (copii)  să creadă că pot sfida legile biologice ale naturii pentru a fi manipulați tehnic într-o entitate care neagă realitatea fundamentală a sexualității masculine și feminine.

 

Gândiți-vă cât de repede a devenit cauza „trans” o minge de fotbal politică, odată cu ascensiunea, sub influența unor factori de geniu social, a „apărătorilor libertății de a alege”, care susțin cauza LGBT și susțin că discriminarea este folosită de oricine se adresează persoanelor trans folosind pronumele „el/ea”.

 

Și, înainte să-ți dai seama, presupuși profesioniști medicali responsabili au început să-și ofere serviciile pentru a mutila organele sexuale ale acestor tineri tragici a căror dezvoltare ca ființe umane adulte nici măcar nu începuse.

 

Având în vedere înaintarea pubertății și vulnerabilitatea care vine odată cu ea, cum s-ar putea aștepta ca un tânăr să ia o decizie sigură pe sine cu privire la ceva ce i-ar afecta profund restul vieții?

 

Arhitecții bolnavi ai Marii Resetări/Noii Ordini Mondiale s-ar putea, fără îndoială, bucura de haosul pe care l-au generat prin această operațiune socio-psihologică sumbră și vicleană. O operațiune de distrugere a celor doi piloni fundamentali ai existenței, fără de care nu poate avea loc nicio procreare naturală. Doar viața a fost adusă prin inseminare artificială controlată în laborator și/sau inginerie genetică.

 

Adevărul despre „trans” – Neutralizarea puterilor creației

În cazul rar în care un sistem judiciar a fost de partea adevărului, în aprilie 2025, Înalta Curte a Regatului Unit a declarat pentru realitatea biologică inviolabilă a bărbatului și femeii și ilegalitatea transsexualilor care revendică drepturile celor de gen normal.

 

Nu putem decât să sperăm că această scânteie de sănătate mintală va triumfa. Dar brigada anti-viață își va continua, fără îndoială, eforturile de a consacra distorsiunea transgender ca „un drept al omului”. Nu este așa – este un drept inuman, dacă este vreun drept.

 

Ceea ce ne aduce la „ Transgenic ”. Din aceeași școală de inginerie a mutațiilor, profund dezvoltată de stat, ca și cea responsabilă de promovarea „modei” transgender, provin susținătorii transgenelor. Designerii și vânzătorii de organisme modificate genetic.

 

Definiția dicționarului pentru „transgenic” este „o ramură a biotehnologiei care se ocupă de producerea de plante, animale și alimente transgenice”.

 

Oamenii de știință care se ocupă de modificarea genelor regnurilor vegetal și animal pretind că fac acest lucru pentru a scurta timpul necesar pentru a ajunge la un scop dorit. Nu au nicio idee dacă acel „scop dorit” îmbunătățește sau întârzie evoluția vieții pe Pământ. Sau cum ar putea afecta viața vegetală și animală din jur.

 

La fel cum încercarea greșită de a atinge „Emisiile Net Zero” necesită o viziune de tunel, o mentalitate orbitoare care nu pune niciodată întrebarea „Ne dorim cu adevărat o lume în care resursele vitale de CO2 sunt grav epuizate?”

 

La fel, susținătorii transgenicilor nu pun niciodată întrebarea „În ce scop vrem să modificăm irevocabil ADN-ul vieții biologice?”

 

Statul profund nu vrea să i se pună astfel de întrebări despre planul său pentru o lume nouă și curajoasă, transgenică. Recrutează doar pe cei care acceptă că jobul pe care îl asumă este o treaptă în carieră, aprobată de status quo. Fără întrebări.

 

Mișcarea transgenică – la fel ca mișcarea transgender – este o încercare deliberată de a devia de la tranziția evolutivă a umanității, motivată de Dumnezeu. Progresia de la o stare inconștientă la una de conștientizare de sine. Punctul în care potențialul nostru încă nerealizat devine pe deplin realizat.

 

Totuși, viziunea tehnologică IT exprimată atât de puternic de Yuval Noah Harari, consilierul Forumului Economic Mondial, evită complet calea spirituală către mântuire: „Vom face mai bine decât Dumnezeu”, afirmă el.

 

Modelul agrobusiness care a adoptat această viziune promovează OMG-urile (organisme modificate genetic) ca modalitate de a asigura că deșertificarea planetei cauzată de creșterea omniprezentă a monoculturilor create agrochimic poate fi compensată prin modificarea genelor plantelor – și animalelor – pentru a putea tolera astfel de condiții de degradare.

 

În loc să oprească denaturarea toxică a mediului natural, ei consideră starea sa poluată ca pe un fapt împlinit,   apoi distorsionează și mai mult setul genetic de semințe pentru a încerca să-l adapteze la deșertificarea cu deficit de minerale.

 

În acest proces, semințele modificate genetic contaminează semințele convenționale prin polenul purtat de vânt, insecte și alte activități de pe câmpuri.

 

Odată ce editarea genetică și ingineria genetică au devenit dominante – așa cum se întâmplă în SUA – întregul lanț trofic a devenit victimizat.   Și, contrar a ceea ce industria OMG încearcă să ne convingă, agrochimicalele utilizate în regimurile de culturi modificate genetic sunt mai mult, decât mai puțin, toxice decât predecesoarele lor, determinând reducerea la zero a diversității naturale a plantelor.

 

Toate acestea fac parte din „Noua Acord Verde” și „A patra Revoluție Industrială” ale Forumului Economic Mondial, promovate de Klaus Schwab, acum „pensionat”, și de alți înșelători de la Davos.

 

Procesul de modificare genetică include modificarea genetică a animalelor de fermă pentru a produce mai mult lapte sau mai multă carne, suferind în același timp fizic dezechilibrele ulterioare produse în corpurile lor.

 

Asta în afară de substanțele chimice și antibioticele care fac parte în mod constant din „îngrijirea lor medicală”.

 

Punctul central al acestei activități transgenice este producția de alimente sintetice, în vase Petri, despre care elita de la Davos ne asigură că sunt special concepute pentru a sprijini cauza „opririi încălzirii globale”.

 

Vacile emit metan, iar metanul provoacă încălzirea globală, declară falșii maeștri ecologi ai spinului.

 

Așadar, gata cu vacile, laptele sau alte produse lactate. În schimb, suntem lăudați să ne bucurăm de plăcerile versiunii chimice sintetice transgenice. „Nu există nicio diferență”, ni se spune.

 

Vedeți cum, pas cu pas, o omenire în mare parte adormită și pasivă se transformă într-un cyborg proiectat de IT.

 

Al treilea dintre programele toxice de sterilizare „Trans” a devenit bijuteria coroanei idealurilor tehno-fasciste ale cultului morții din Silicon Valley și WEF: Transhumanul.

 

Nu a mai rămas mare lucru din specia originală (omul) odată ce se atinge acest punct. Dar nu va mai fi așa, cu condiția ca omenirea să accelereze ritmul actualei sale treziri – și să înceteze să accepte încălcarea sacralității vieții ca o formă de „progres”.

 

Transumanul ar trebui să fie despre atingerea nemuririi cibernetice. O formă tehno-digitală de viață eternă.   Doar că „viața” – nu este. Este o formă suspendată de existență căreia îi lipsește orice calificare despre ceea ce este de fapt viața reală.

 

Deși transumanismul pretinde că promovează caracteristicile fizice, intelectuale și emoționale, producând astfel o formă mai „avansată” de om, în realitate este o viziune reducționistă, care implică editarea/ștergerea tiparelor emoționale naturale până la punctul în care devine o falsificare completă a ceea ce înseamnă să fii om.

 

Viteza cu care algoritmii „inteligenți” și dependența digitală sunt încorporați în viața de zi cu zi înseamnă că frecvențele microundelor electromagnetice domină acum comunicațiile umane.

 

Radiațiile cu microunde pulsate de 4, 5 și 6G pătrund în celulele și neuronii corpului și creierului uman. Acest lucru declanșează deja procesul de dezumanizare, care poate duce la o formă de dependență pentru utilizatorii frecvenți ai tehnologiilor cu microunde bazate pe WiFi.

 

Extindeți acest lucru în funcție de progresia prevăzută a inteligenței artificiale – și astfel vor apărea cibernetica și robotica.

 

În acest moment, omul este pierdut. Deviantul tehnologic a subsumat expresiile creative umane multifațetate care oglindesc Sursa Supremă omniscientă a Vieții Universale.

 

Transumanismul se dovedește a fi o ideologie a morții. Creierul uman devine un receptacol informatic bazat pe computer, lipsit de orice legătură cu inima și esența spirituală, ceea ce menține umanitatea legată pentru totdeauna de sursa sacră omnipotentă a vieții.

 

Necredincioșii și ateii nu cedează neapărat acestei versiuni cyborgiene a viitorului.

 

Dacă există căldură în inimă și un sentiment predominant de iubire, omenirea nu poate fi atrasă în această inversare demonică a misterioasei și exaltantei aventuri a vieții care este dreptul prin naștere al fiecărui individ.

 

Suntem umanitate. Suntem „pentru Viață”. Abia am început marea călătorie a descoperirii care va dezvălui în cele din urmă ce Este Viața cu Adevărat. Nu lăsa nicio formă de „tehnologie” să te abată de la această cale.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Julian Rose este un pionier al agriculturii organice din Marea Britanie, scriitor, activist internațional și realizator de emisiuni. Consultați site-ul www.julianrose.info pentru informații despre apreciata carte a lui Julian, „Depășirea minții robotice”, și alte lucrări. Cărțile pot fi achiziționate contactându-l direct pe Julian: consultați secțiunea „contactați autorul” la secțiunea „recenzii”.

 

Este un colaborator regulat la Global Research.

 

Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.

 

 

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Julian Rose , Global Research, 2025

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/transgenic-transgender-transhuman-techo-obsessive-agenda-less-than-human/5886657?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

(Ilie Serbanescu: JEFFREY FRANKS, STAPANUL DE SCLAVI SATISFACUT DE MISIUNEA INDEPLINITA: INMORMANTAREA ROMANIEI. Cum slugarim bancilor straine si lasam in paragina agricultura. Verdictul probabil: SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE) Umorul negru al dlui Franks descrie realitatea!

 

 

de

Ilie Șerbănescu

 

Nu credeam că parabola folosită de mine chiar în acest cotidian spre a sugera rezultatele programului FMI pentru România („Operaţia reuşită: pacientul mort”, vezi articolul exact cu acest titlu din RL/10 noiembrie 2010) va ajunge să fie utilizată tocmai de artizanul acestui program, dl Jeffrey Franks, pentru a descrie situaţia în care se găseşte economia din Româ¬nia, la începutul anului 2011 şi după doi ani de derulare a acordului cu FMI. Eu am folosit ironia parabolei, cu adresă directă la conţinutul reţetelor FMI. Dl Franks, care evident nu putea face aşa ceva, a întors-o ca la Ploieşti! Dar amar! Amar de tot! Domnia sa a considerat chiar o reuşită operaţia. Probabil pentru că a făcut-o domnia sa! La fel a considerat domnia sa şi stabilitatea economică pe care consideră că România a obţinut-o. Dar, pentru că semne de viaţă economia nu prea dă, domnia sa s-a gândit probabil că ar putea fi spiritual amintind de bancul cu pacientul mort. A dat-o însă cu bâta în baltă, pentru că pacientul chiar este aproape mort! Şi se îndreaptă rapid spre extincţie economică.

 

În orice caz, în calitate de doctor-şef al operaţiei, trebuie, pentru a recurge la parabola pacientului mort, ori să ai un tupeu fără seamăn, ori să te simţi atât de tare în poziţia de stăpân încât să fii convins că nu rişti ca sclavii din subordine să-ţi dea un şut în fund. Gluma sordidă a dlui Franks spune multe despre relaţiile FMI-România şi despre gradul la care a ajuns în România servitutea faţă de capitalul străin!În aceiaşi termeni se pune şi regretul declarat al dlui Franks că programul FMI n-a adus creşterea economică prognozată de dânsul, economia continuând să dea înapoi. Regret?! Ori eşti slab cu duhul într-ale economiei şi crezi că un program numai şi numai de tăieri de salarii şi alocaţii sociale şi de majorări de impozite putea aduce şi altceva decât căderi ale economiei, ori te consideri atât de stăpân peste muritorii de rând încăt îi poţi sfida oferindu-le, în loc de scuze, regretele tale regeşti. Varianta a doua este mult mai probabilă, căci şi Grivei ştia ce va ieşi din programul FMI care urmărea să-i „scoată” pe unii pe seama celor mulţi şi proşti!

 

Să nu trecem cumva cu vederea recursul dlui Franks la umorul grosier, ci să ne îngrozim, căci acest recurs arată cum nu se poate mai bine că dl Franks este pus pe rele în privinţa României. A pus el pe butuci Argentina, darămite biata Românie! Acest recurs la cinism şi umor negru este comportamentul tipic al stăpânului pe deplin satisfăcut de îndeplinirea misiunii pe care şi-a propus-o. Să fie clar, aşa cum am spus încă de la început, programul FMI pentru România nu şi-a propus scoaterea din criză a României şi cu atât mai puţin orientarea acesteia spre dezvoltare, ci aducerea din afară de către statul român la dispoziţia băncilor şi firmelor nebancare străine din România a finanţării pe care, în contextul crizei, acestea o pierduseră chiar din partea mamelor lor din Occident. Şi, din acest punct de vedere, programul FMI a fost o deplină reuşită. Cu alte cuvinte, statul a fost pus să înlocuiască finanţarea privată care ar fi trebuit să vină în contul plăţii datoriilor îndeosebi pe termen scurt ale firmelor străine. Rezultatul: datoria externă creşte de-acum pe seama sporirii îndatorării statului (care în privinţa cu pricina n-are nici o vină), iar datoria internă creşte tot pe seama sporirii îndatorării statului, evident către băncile străine! Statul se îndatorează extern pentru a plăti datoriile firmelor străine şi se îndatorează şi intern pentru a-şi putea plăti îndatorarea externă. Se evidenţiază lesne din acest mecanism că îndatorarea exter¬nă care trece în contul ţării nu se mai poate converti în îndatorare internă pentru creştere economică, bună sau rea, sănătoasă sau nesănătoasă! Băncile străine din România pot prospera fără economie! Evident, însă, acest lucru nu se poate petrece decât pasager. Până când economia va fi înmormântată definitiv. Fără vreo glumă, dl Franks are dreptate: pacientul este ca şi mort!

 

 

Ilie Șerbănescu

 

https://romanialibera.ro/special/umorul-negru-al-dlui-franks-descrie-realitatea-216186/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dezgustul lui Caragiale faţă de corupţia, politica şi justiţia din România

 

 

 

 

IL Caragiale despre coruptia din Romania

 

Ion Luca Caragiale a ales să părăsească Bucureştiul şi implicit România în 1904. S-a autoexilat în Berlin după ce trecuse prin mai multe momente neplăcute în viaţa sa.

 

În 1901, apar două articole în Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion, în care este acuzat de plagiat. Autorul articolelor afirma că drama „Năpasta” este plagiată după piesa „Nenorocul” a scriitorului maghiar István Kemény. Furios, Caragiale se adresează presei din Bucureşti şi, în scurt timp, află numele real al persoanei care semnase „Caion” – C. Al. Ionescu.

 

Ca urmare a acestei ordinare acuzaţii, Caragiale înaintează o plângere în justiţie şi câştigă procesul cu ajutorul avocatului său, Barbu Ştefănescu Delavrancea. Succesul conferit de instanţă nu-l bucură în mod deosebit. Suferinţa acuzaţiei nedrepte rămăsese vie şi de neiertat.

 

Alte nedreptăţi cu care se confruntase Caragiale până la acel moment: Academia îi respinsese volumul „Momente”, astăzi capodoperă a literaturii române şi nu-i acordase premiile cuvenite datorită opiniilor sale foarte incomode, considerate ofensatoare faţă de diverse instituţii publice. La Teatrul Naţional se făceau presiuni politice să nu i se mai monteze piesele iar colegii de partid îl marginalizau constant.

 

Şerban Cioculescu, reputatul său biograf, a explicat în „Viaţa lui I.L. Caragiale”: „Scriitorul s-a expatriat cu acea cuviinţă pe care o arăta şi ca artist şi ca publicist, nedoritor de reclamă zgomotoasă. A-l pune pe banca acuzaţiei înseamnă însă totodată a deschide procesul societăţii, care a făcut totul cu putinţă ca să şi-l îndepărteze. Materialiceşte vorbind, în chestiune de valori morale, societatea noastră i-a rămas debitoare: ea nu şi-a plătit datoriile faţă de creatorul unor valori nepieritoare.”

 

După izbucnirea răscoalei ţărăneşti din primavara anului 1907, Caragiale scria în ziarul „Die Zeit”: „Cauza dezastrului în care a căzut ţara este numai – da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele şi bărbaţii noştri de stat, de patruzeci de ani încoace.”

 

Alexandru Vlahuţă, în urma acestui articol, îi scrie lui Caragiale: „Desigur, 1907 al tău e o minune ca adevăr, ca artă, ca sentiment, ca judecată. Ai zugrăvit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre – pe deasupra ţării şi în detrimentul ţării – cu lăcomia nestăpânită a celor ajunşi şi cu îmbufnarea dizgraţioasă a celor căzuţi, l-ai sintetizat aşa de viu …”

După moartea sa în 1912, Delavrancea afirma: „Caragiale a fost cel mai mare român din câţi au ţinut un condei în mână şi o torţă aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torţa arde şi nu se va stinge niciodată.” Iar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare şi foarte luminoasă în literatura noastră contemporană; ea a rămas asupra noastră şi va rămâne asupra tuturor generaţiilor.”

Abia după moartea sa, Caragiale a fost recunoscut ca valoare în dramaturgia românească. De altfel, aşa se întâmplă cu toate valorile româneşti. Se bucură de apreciere şi importanţă numai când trec în nefiinţă. Ca un blestem perpetuu.  Astfel, piesele sale au început să se joace şi au devenit relevante – culmea – în perioada regimului comunist.

Cu toate că Ion Luca Caragiale a scris doar nouă piese de teatru, el este considerat şi astăzi cel mai bun dramaturg român deoarece a ştiut să reflecte fidel realitatea românească, limbajul şi comportamentul românilor, fie ei politicieni sau oameni simpli.

 

„Un om foarte trist. E multă durere sub glumele lui.„  observase Alexandru Vlahuţă la Caragiale.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2015/06/10/dezgustul-lui-caragiale-fata-de-coruptia-politica-si-justitia-din-romania/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Matei Vişniec- un alt român de valoare care nu şi-a găsit locul în ţară

 

 

 

 

 

Dramaturgul francez de origine română Matei Vişniec a declarat, marţi, în cadrul unei lecturi la Teheran, că un artist trebuie să influenţeze modul de gândire al oamenilor din lumea întreagă, însă nu trebuie să fie responsabil pentru problemele sociale, informează Teheran Times.

 

Lectura a avut loc la Forumul Artiştilor Iranieni, unde dramaturgul şi traducătorul cărţilor sale, Tinush Nazmju, au citit piesa „Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia” (Cartea Românească, 1998).

 

„Scrisul este o manieră de a înţelege; prin scris, oamenii ajung să cunoască istoria, alţi oameni, dragostea şi societatea, iar artiştii trebuie să îi încurajeze pe ceilalţi oameni să nu îşi uite identitatea şi istoria„, a adăugat Matei Vişniec.

 

„Sunt foarte fericit că am ajuns în Iran, dar sunt şi mai fericit că piesele mele au ajuns aici înaintea mea”, a menţionat acesta. Matei Vişniec se află în Iran pentru a participa la cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru din Fajr, care are loc între 21 şi 30 ianuarie.

 

„Am părăsit România în 1987, pentru că majoritatea pieselor mele erau interzise acolo, aşa că am emigrat în Franţa. Acolo am scris aproape 30 de piese în franceză, care au fost traduse în diferite limbi”, a spus Vişniec.

 

„Aveam 30 de ani când am învăţat limba franceză, care m-a făcut să descopăr o lume cu totul nouă. Deşi rădăcinile mele sunt în România, noua limbă m-a făcut să văd lucrurile în cu totul altă manieră”, a mărturisit acesta.

 

Vişniec, care a fost reporter pentru Radio France International timp de 16 ani, a spus că această meserie l-a făcut să se confrunte cu dezastre, pe care le-a descris, apoi, în piesele sale. Dramaturgul a vorbit apoi despre piesa lui, „Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia”, tradusă în persană de Tinush Nazmju.

 

„Eram reporter la radio la începutul anilor ’90, în timpul războiului din Bosnia, şi am simţit nevoia să descriu toate nenorocirile într-o piesă, aşa că am scris despre asta”, a menţionat acesta. În piesa lui Vişniec, poveştile sunt spuse de femei bosniace, deoarece dramaturgul apreciază că femeile suferă şi sunt torturate mai mult decât restul populaţiei în timpul unui război.

 

„Mereu m-am opus cenzurii şi am încercat să scriu lipsit de constrângeri. Mă opun oricărui tip de cenzură în ceea ce priveşte operele literare, deoarece constrângerile de orice fel duc la autocenzură, atitudine pe care am avut-o după ce mi-am părăsit ţara”, a mărturisit acesta.

 

„Mi-am promis mie însumi să scriu bine, dar nu despre dramele mele. Pentru mine este important ca cititorul meu să se confrunte cu anumite întrebări în timp ce îmi citeşte lucrările şi să afle răspunsuri la anumite întrebări”, a mai spus Vişniec.

 

Câteva dintre lucrările sale, printre care se numără „Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia”, „Caii la fereastră” şi „Istoria urşilor panda”, au fost traduse în persană de Tinush Nazmju.

 

* * *

 

Ma bucur pentru ca Matei si-a demonstrat valoarea in Franta si nu numai. Si iarasi ma mai bucur pentru ca am fost colegi de liceu si am avut aceeasi diriginta care-i percepuse  inca din clasa a IX-a „steaua” ce avea sa straluceasca mai tarziu. Si astazi imi amintesc cu emotie cum ma opream zilnic pe holurile liceului sa-i  citesc versurile filosofice ce insoteau niste sketch-uri la fel de filosofice! Ma opream zilnic sa citesc pentru ca intelesul lor era de fiecare data altfel. Matei avea o interpretare infinita a cuvintelor sale. Mereu descopeream alta esenta a cuvintului sau scris.

 

Si iarasi ma bucur la ziua in care d-na diriginta ne-a facut cunostinta. Era pentru prima oara cand il vedeam pe Matei in carne si oase! Atunci am incercat sa patrund in omul care se afla in spatele poeziei si am inteles ca nu era diferit de cel din realitate!

 

Pentru mine, Matei Visniec a fost si ramane un model incontestabil al valorii umane care, la fel ca altii, nu a reusit sa evolueze decat in strainatate.

 

 

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2009/01/26/matei-visniec-un-alt-roman-de-valoare-care-nu-si-a-gasit-locul-in-tara/

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Avocați penalişti interceptați de DNA pentru că reuşeau să-şi scoată clienţii din arest pe vicii de procedură

 

 

Doi avocați din Bistrița, specializați în Drept penal, au fost ascultați luni în șir de procurorii DNA. Ce a atras atenția procurorilor? Tocmai faptul că cei doi reușeau să-și scoată clienții din arest, folosindu-se de greșelile procurorilor (adică speculau viciile de procedură). În acelaşi dosar au fost ascultați şi un fost procuror şef, dar şi un fost preşedinte al unei Curţii de Apel.

„Telefoanele mele şi ale colegului meu au fost puse sub ascultare luni întregi fără ca noi să ştim nimic. Abia după o perioadă destul de lungă am primit de la DNA Bucureşti o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, în care ni se comunica că am fost ascultaţi, de mai multe ori. În acelaşi dosar cu noi au fost ascultaţi şi un fost procuror şef al unui parchet din Bistriţa dar şi un fost preşedinte al Curţii de Apel Cluj.

 

Cel mai probabil procurorilor li s-a părut suspect faptul că în acea perioadă aveam foarte multe persoane reţinute sau arestate preventiv pe care reuşeam să le scoatem din arest. Nu ştim exact în ce dosar am fost urmăriţi însă ni s-a comunicat că nu s-a început urmărirea penală împotriva noastră, că nu se confirmă sesizările, procurorii susţinând că s-ar fi sesizat în urma unor date, informaţii şi activităţi specifice. În acest caz era vizat şi un fost prim procuror de la parchet şi un fost preşedinte de Curte de Apel, dar ce căutam noi în acelaşi dosar chiar nu avem idee…”, a declarat pentru Mediafax avocatul Aris Cupşa.

 

După ce au fost intercepaţi mai bine de un an, procurorii au stabilit că nu există nimic suspect în activitatea celor doi avocaţi bistriţeni.

 

„Ne-au interceptat pe toţi o perioadă destul de lungă, pe bucăţi, luni în şir, peste un an. Nouă ne-a venit rezoluţia că nu se confirmă nimic, în cazul celorlalte persoane ascultate în acelaşi dosar nu ştiu ce rezoluţie au primit… Ne-au ascultat cei de la DNA din Bucureşti. Nu ştim nimic de cererea de interceptare, cert este că nu s-a descoperit nimic”, a mai spus avocatul.

 

Iar cazuri similare, susţine apărătorul, sunt la tot pasul.

 

„Am numeroşi clienţi care au fost interceptaţi, lucru care se poate vedea din dosarele de urmărire penală şi în cazul cărora nu s-a putut găsi nici o probă împotriva lor. Chiar discutăm şi cu alţi avocaţi pe tema asta, că din 300-400 de cereri de interceptare se respinge eventual una şi aia probabil pentru că persoana care ar urma să fie interceptată a decedat… Eu mă aştept ca la Curtea de Apel să fie acceptate multe astfel de solicitări, dar chiar toate?! Nu există să poată fi admise toate, dar acesta este sistemul”, mai spune Aris Cupşa, care susţine că în ultimii ani a devenit o practică a anchetatorilor să îşi facă problele numai din interceptări.

 

Acesta avertizează că există probleme serioase din cauza interceptărilor în stabilirea eventuală a stării de fapt dar şi a prejudiciilor, fiind luate în calcul convorbirile chiar dacă acestea nu se materializează.

 

„Este o problemă mare a sistemului… Judecătorul poate sau nu să ia în seamă solicitările de interceptare. Dacă le ia în seamă, este şi problema lui… Să pice şi ei (n.n. judecătorii), să vadă şi ei cum este. Nu este normal să iei toate intercepările în seamă, pică şi ei… poate aşa se învaţă să nu le mai ia în seamă chiar pe toate”.

 

Cele patru instanţe din Bistriţa-Năsăud au admis 99,5 % dintre cererile de interceptare a discuţiilor primite în ultimii ani, conform statisticii făcute publice de avocatul Radu Chiriţă, în urmă cu o săptămână.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2017/05/25/avocati-penalisti-interceptati-de-dna-pentru-ca-reuseau-sa-si-scoata-clientii-din-arest-pe-vicii-de-procedura/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

„Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi!” (Petre Ţuţea)

 

 

 

Genialul Petre Ţuţea, discută liber – în 1990 – despre sistemele de gurvernare ale lumii, despre dezămagirile sale şi despre speranţa sa în viitorul României:

 

„Comunismul nu se se poate trata cu mănuşi.”

 

„Există în dreptul penal crime continue şi crime continuate. Comunismul este o crimă continuă.”

 

„Românii trebuie aspru pedepsiţi: Sa se cutremure fiu din burtă de mamică. Că numai aşa poporul român învaţă. Pe urmă rămâne în istorie ca model. Va fi o paradigmă istorică. Adică model moral pentru generaţiile care vin„

 

‎”Platon spune că sunt 3 forme degenerate de guvernământ: TIRANIA, OLIGARHIA ŞI DEMOCRAŢIA. Aristotel spune că Democraţia este singurul sistem social în care face fiecare ce vrea.„

 

“Bergson e mai cuviincios ca Aristotel şi zice că democraţia e singurul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selecţiune a valorilor. Deci democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi în care numărul inlocuieşte calitatea … Triumful cantităţii impotriva calităţii. Bergson a fost acuzat in micul dicţionar filozofic al lui Stalin ca e fascist. Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! În democraţie, numai întâmplarea naşte un mare şef. …Asta e părerea mea despre democraţie.”

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2012/01/31/am-facut-13-ani-de-puscarie-pentru-un-popor-de-idioti-petre-tutea/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Provocarea supremă: Viața veșnică vs. înșelăciunea digitală

 

 

De Julian Rose

 

 

Se pare că telefonul tău inteligent îți depășește deșteptitatea celulelor creierului?

 

Îți permiți să crezi că drumul spre mântuire ar putea fi construit din nano-pixeli digitali?

 

Ești din ce în ce mai nesigur în legătură cu ce este real și ce este ireal în acest joc globalizat al înșelăciunii?

 

Ai putea avea nevoie de o mână prietenoasă care să te ghideze pe o cale care să-ți satisfacă nevoile mai profunde?

 

Această comunicare este dedicată cu umilință acestui scop. Sper că o veți găsi utilă.

 

Venim – și plecăm. Este o mică – dar vitală – fracțiune de timp pe care o numim „viețile noastre”.

 

Este la fel de efemer ca visul nocturn. Visul este trăit ca o poveste care se întâmplă în timpul orelor noastre de somn. Dar, de fapt, se manifestă doar pentru două-trei minute din acel timp.

 

Viețile noastre trupești individuale au o relație echivalentă cu timpul infinit. Cu toate acestea, viețile noastre spirituale sunt eterne.

 

Deci, ce suntem noi?

 

Răspuns: SUNTEM spirit și AVEM corpuri ca vehicule temporare – mecanisme utilitare cu durată de viață limitată.

 

Însă sinele nostru etern veghează asupra acestei existențe trupești dintr-un loc nevăzut pe care l-a ocupat în ființa noastră corporală.

 

Acest sine etern este adevăratul nostru „Eu”. O stare eterică a vieții fără sfârșit: Eternitatea.

 

Nu lăsa mintea ta să te păcălească să crezi că ea (mintea ta) este adevăratul „Tu”. Face tot posibilul să facă asta. Dar trebuie să-i amintești să-și ocupe locul potrivit. Să-și antreneze intervențiile aglomerate de captare a atenției pentru a se calma și a se concentra asupra Creatorului său. Nu să se amăgească pe sine că are o existență independentă. Nu are; dar prosperă datorită faptului că tu îi oferi această deschidere.

 

Realitatea este că, pentru o mare parte din timp, vei fi confuz și vei crede că mintea și corpul tău sunt de fapt „Tu”.

 

Pe când adevăratul „Tu” ești acea ființă (stare) infinită care observă trecerea timpului și a existenței materiale de pe tronul său eteric, într-o stare de calm netulburat; departe de suișurile și coborâșurile, temerile și emoțiile care se manifestă prin corpurile noastre simțitoare și sistemul nervos.

 

Adevăratul „Tu” este întotdeauna aici, în acest loc de calm centrat. Observând existența temporală din Infinit.

 

Acum, pentru a ne găsi „adevăratul sine” și a atinge cu adevărat acel tron ​​eteric, este nevoie de muncă!   Există multe lucruri pe care le-am „învățat” și care ne blochează capacitatea de a ajunge la acest obiectiv al emancipării depline. Să devenim ființele infinite care Suntem cu adevărat.

 

Baza navală a Australiei din Papua Noua Guinee: Joc de putere în Pacificul de Sud împotriva Chinei

În acest moment, „avansul tehnic” bazat pe IT este unul dintre cele mai critice dintre aceste deviante învățate în fața cărora ar trebui să ne închinăm.

 

IT este promovat de unii indivizi extrem de intelectuali – precum Yuval Noah Harari . Dar este cât se poate de evident că unui astfel de intelect îi lipsește o dimensiune spirituală; prin urmare, aparține domeniului schemelor lipsite de suflet, liniare, mecaniste și divizive, care sunt principalul factor cauzal al tot ceea ce este în neregulă cu lumea actuală. Transumanul fiind punctul omega al unor astfel de tendințe.

 

Tehnologia a devenit extrem de supraevaluată ca un presupus facilitator al „avansării” omenirii. Este din ce în ce mai mult confundată cu dezvoltarea holistică, în care factorul tehnologic este doar o spiță în roata abundentelor expresii creative psihice și fizice ale umanității.

 

„Inteligent” este un cuvânt ales pentru a descrie tehnologiile digitalizate ale cuptoarelor cu microunde de care atât de mulți oameni sunt dependenți astăzi.

 

Iar „inteligent” este o calitate foarte mediocră, amplificată de regimurile de propagandă care promovează programe educaționale de stat false „bazate pe examene”, care le cer oamenilor „inteligenți” cu telefoane „inteligente” să adopte o viață „inteligentă” de sclavie în închisori cerebrale bazate în mare parte pe corporații.  

 

Depășirea tendinței către un viitor robotic, algoritmic și digital este o sarcină importantă, dar absolut esențială.

 

Nu există nicio scăpare de faptul că combaterea tendinței conformiste, asemănătoare sclaviei, din societate este o luptă. Pentru majoritatea dintre noi, o luptă lungă. Dar este una bogată în recompense. Nu recompense materiale, ci manifestări spirituale mult mai valoroase.

 

Luptându-ne împotriva a tot ceea ce devalorizează și distruge calitățile primordiale ale vieții, devenim din ce în ce mai conștienți și omniscienți. Ne găsim adevăratul sens al scopului.

 

În fiecare zi trebuie să contemplăm/medităm asupra acestui lucru. Apoi, să luăm măsuri pozitive bazate pe perspectivele pe care le-am dobândit. În fiecare zi trebuie să ne debarasăm de mai mult din bagajul care ne domină viața materială și mentală – și lumea în ansamblu.

 

Trebuie să vedem prin vasta înșelăciune care ne face să credem că suntem ceea ce nu suntem. Asta ne face să ne identificăm cu gălăgia, graba, anxietatea și cerințele de adrenalină ale unei lumi aflate sub controlul unor lideri falși. Maeștri ai înșelăciunii; agenți ai morții.

 

Apoi, trebuie să fim atenți cu cine alegem să petrecem timpul. Trebuie să fim aproape de cei care exprimă intenții și energii spirituale superioare. Aceste vibrații sunt propice conștientizării.

 

Aproape toți cei care respectă cu conștiinciozitate dictatele status quo-ului statului profund te vor trage înapoi în jos.

 

Același lucru este valabil și pentru ceea ce mănânci, bei și la ce îți îndrepți atenția pe un ecran pâlpâitor. Cum fie susții manifestările forțelor vitale pozitive, fie te dedici unor activități dăunătoare care distrug sursa hranei noastre colective.

 

Acest lucru devine cu atât mai important cu cât cineva avansează în procesul de a prinde viață. De a se trezi la cine este cu adevărat.

 

Apoi, în cele din urmă – și acest eseu este cea mai scurtă introducere la subiect – mergeți curajos înainte și stați față în față cu realitatea actuală a acestei lumi sfâșiate de război. Nu vă ascundeți. Ascunderea este o stare de impas complet regresivă.

 

Cu cât întreprindem mai multe acțiuni îndrăznețe pentru adevăr; pentru viață; pentru sfârșitul corupției, înșelăciunii și minciunilor, cu atât mai rapid va fi progresul nostru în realizarea întregului nostru potențial. Cu atât mai mare va fi sprijinul Creatorului nostru. Cu atât mai puternici vom deveni în tot ceea ce facem.

 

Am venit aici pentru a realiza această cale. Nu există niciun alt motiv.

 

După cum probabil ați observat, mai sunt multe de făcut. Așa că haideți să ne apucăm de treabă – cât timp suntem aici!    

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Julian Rose este un pionier al agriculturii organice din Marea Britanie, scriitor, activist internațional și realizator de emisiuni. Consultați site-ul www.julianrose.info pentru informații despre apreciata carte a lui Julian, „Depășirea minții robotice”, și alte lucrări. Cărțile pot fi achiziționate contactându-l direct pe Julian: consultați secțiunea „contactați autorul” la secțiunea „recenzii”. El contribuie în mod regulat la Global Research.

 

https://www.globalresearch.ca/ultimate-challenge-eternal-life-vs-digital-deception/5885523?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul

 

Pasiunea sexuală a lui Winston Smith de Orwell

 

 

De Edward Curtin

 

„Creștinismul i-a dat lui Eros otravă să bea; el nu a murit din cauza ei, cu siguranță, ci a degenerat în viciu.” – Frederick Nietzsche , Dincolo de bine și de rău

 

„Epoca noastră este în esență o epocă tragică, așa că refuzăm să o luăm tragic. Cataclismul s-a întâmplat, ne aflăm printre ruine, începem să construim noi mici habitate, să avem noi mici speranțe. Este o muncă destul de grea: nu există acum un drum lin spre viitor: dar ocolim sau ne cățărăm peste obstacole. Trebuie să trăim, indiferent câte ceruri s-au prăbușit.”  – DH Lawrence , Amantul doamnei Chatterley

 

„Așa-numita societate de consum și politica capitalismului corporatist au creat o a doua natură a omului, care îl leagă libidinal și agresiv de forma marfă.   Nevoia de a deține, consuma, manipula și reînnoi constant gadgeturi, dispozitive, instrumente, motoare, oferite și impuse oamenilor, de a utiliza aceste mărfuri chiar și cu pericolul propriei distrugeri, a devenit o nevoie «biologică».” – Herbert Marcuse , Omul unidimensional

 

Există o vastă literatură care analizează profeția politică din romanul lui George Orwell , „  Big Brother”, limbajul dublu, teleecranele, „crimestop” etc. – toate aplicate situației noastre politice actuale.   Limbajul a devenit parte a lexicului nostru popular și, ca atare, a devenit un clișeu din cauza utilizării excesive.   Utilizarea obișnuită și nepăsătoare a limbajului îl privează de puterea sa de a sparge seiful care ascunde realitățile vieții.

 

 

 

Nu există nicio îndoială că Orwell a scris un avertisment politic strălucit despre metodele de control totalitar.   Dar, în inima cărții, ascunsă o altă lecție pierdută de majoritatea cititorilor și comentatorilor.   Șobolanii, tortura și novlimba rezonează cu oamenii fixați pe represiunea politică, ceea ce este o preocupare majoră, desigur.   Dar la fel sunt și intimitatea și pasiunea sexuală într-o țară a gândirii și a acțiunii de grup, unde „Big Brother” te otrăvește în pătuț, iar cultura divertismentului preia apoi controlul pentru a desexualiza intimitatea, vânzând-o ca pe un alt bun public.

 

Statele Unite sunt o societate pornografică.   Prin pornografic nu mă refer doar la vânzarea omniprezentă a sexului exploatator prin toate mijloacele de comunicare în masă pentru a stimula un public voyeurist care trăiește în irealitatea „vieții” de pe ecran și a sexului pe ecran prin intermediul televiziunii, filmelor și obsesiilor online.   Mă refer la o conștiință comercializată, unde toată lumea și totul face parte dintr-o rețea de prostituție în cel mai profund sens al pornografiei – de vânzare, cumpărare.   Și consumată prin obținere, cheltuire și vânzare.   Aruncați în plasa Big Brother, a cărui sarcină este să se asigure că tot ce este fundamental uman și fizic este degradat și mediat, oamenii devin consumatori ai irealului, iar experiența directă este descurajată.   Lumea naturală devine un obiect de cucerit și folosit.   Animalele sunt produse în fabrici chimice pentru a fi sacrificate cu miliardele, doar pentru a apărea fără sânge sub folie de plastic în frigiderele supermarketurilor.   Corpul uman dispare în imagini spectrale hipnotice. Sexul cuiva devine genul său pe măsură ce cuvintele sunt transfigurate și pe măsură ce te uiți în oglinda sinelui din oglindă și te întrebi cum să-l identifici pe cel care privește înapoi.   Vizionarea vieții de pe Netflix sau Facebook devine viața filmului.   Perversitatea strălucită a realității mediate a unei societăți ecranizate – ceea ce Guy Debord numește Societatea Spectacolului – constă în   faptul că, pe măsură ce îi îndepărtează pe oameni de realitatea fundamentală, o promovează prin fanteziile sale ecranizate.   „Evadează-te de toate și revitalizează-te la spa-ul nostru din munții accidentați, unde poți face drumeții în păduri imaculate după yoga și un mic dejun cu ouă provenite din surse locale și pâine artizanală.”   Astfel de gunoaie ar fi amuzante dacă nu ar fi atât de eficiente.   Debord scrie,

 

Spectacolul nu este o colecție de imagini, ci o relație socială între oameni, mediată de imagini… Acolo unde lumea reală se transformă în imagini simple, imaginile simple devin ființe reale și motivații eficiente ale comportamentului hipnotic.

 

Prin urmare, sexul cu roboți și căsătoria cu tine însuți nu sunt aberații, ci extensii logice ale unei societăți în care solipsismul întâlnește mașina în visul american.

 

Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, cuvintele și limbajul devin corupte de aceleași forțe pe care Orwell le numea Big Brother, a cărui sarcină este propaganda totală și controlul social.   Așa cum realitatea fizică imită acum realitatea ecranului și astfel devine himerică, limbajul, prin care ființele umane descoperă și articulează adevărul existenței, devine din ce în ce mai abstract.   Oamenii nu mor; ei „trec mai departe” sau „trec”.   Moartea, la fel ca sexul real, este prea fizică.   Războaiele de agresiune nu există; sunt „operațiuni de contingență peste hotare”.   A ucide oameni cu drone nu înseamnă a ucide; este „neutralizarea lor”.   Există o „tonă” de exemple, dar sunt sigur că „voi” nu mai aveți nevoie să enumăr mai multe.

 

Orwell a numit limba Fratelui cel Mare Nouvorbă, iar Hemingway l-a precedat când a scris cu dezgust, în faimoasa sa carte „Adio armelor” ,

 

„Întotdeauna m-au jenat cuvintele sacru, glorios și sacrificiu și expresia în zadar… Cuvinte abstracte precum glorie, onoare, curaj sau sfințenie erau obscene…”

 

Această distrugere a limbajului se desfășoară de mult timp, dar merită menționat faptul că, de la Primul Război Mondial al lui Hemingway, trecând prin cel de-al Doilea Război Mondial al lui Orwell și până la nesfârșitele războaie americane de astăzi împotriva Afganistanului, Irakului, Yemenului, Siriei, Libiei etc., a existat o dezvoltare paralelă a culturii media și a ecranelor, începând cu filmele mute, trecând prin televiziune și ajungând în mediul media electronic total pe care îl locuim acum – bula de sunet și imagine surround a abstracțiunilor literale care ne locuiesc, mental și fizic.   Într-o astfel de societate, a simți ceea ce simți cu adevărat și nu ceea ce, după cum spunea Hemingway, „trebuia să simți și ai fost învățat să simți” a devenit extrem de dificil.

 

Imaginea de mai jos: Winston Smith și Julia ascunși în tufișuri, departe de realitatea lor (Sursa: Pinterest)

 

Rezultat imagine pentru Winston Smith și Julia

 

Limbajul, așa cum ne spuneau grecii, ar trebui să deschidă o poiană pentru ca adevărul (greacă aleitheia , neascundere) să iasă la iveală, astfel încât să putem înțelege esența vieții.   Și, prin urmare, este ironic, potrivit ca Winston Smith al lui Orwell să descopere o astfel de esență, nu analizându-l pe Crimestop, pe chinuitorul său O’Brien sau pe Doublethink, ci „într-o poiană naturală, o mică movilă de iarbă înconjurată de puieți înalți care o închid complet”, unde întâlnește în secret o tânără care îi dăduse un bilet spunând că îl iubește.   Departe de ochii curioși ai Big Brother și a spionilor săi, printre clopoței și un torent de cântece de sturz, cei doi se întâlnesc aproape fără cuvinte.

 

„Winston și Julia se agățau unul de celălalt, fascinați”, în timp ce sturzul cânta nebunește.   „Muzica continua la nesfârșit, minut după minut, cu variații uimitoare, fără să se repete niciodată, aproape ca și cum pasărea și-ar fi etalat în mod deliberat virtuozitatea… A încetat să mai gândească și doar a simțit.”

 

Aici, îndrăgostiții secreți își afirmă umanitatea, adevărul intimității sexuale care este dușmanul tuturor abstracțiunilor folosite de cei puternici pentru a controla și manipula oamenii normali și pentru a-i convinge să participe la uciderea altora.

 

  „Aproape la fel de repede pe cât și-o imaginase, ea își smulsese hainele, iar când le aruncase, o făcuse cu același gest magnific prin care o întreagă civilizație părea anihilată.”

 

Delectându-se cu amor într-un spațiu liber, în afara controlului Partidului, simțeau că triumfaseră.

 

Dar, așa cum aflăm în 1984 și ar trebui să aflăm și astăzi în SUA , „părea” este cuvântul cheie.   Triumful lor a fost temporar.   Căci pasiunea sexuală dezvăluie adevăruri care trebuie confirmate în minte.   În sine, eliberarea sexuală poate fi ușor manipulată, așa cum a fost atât de eficient în Statele Unite. „Desublimare represivă”, a numit-o Herbert Marcuse acum cincizeci de ani. Permiți oamenilor să își pună în practică fanteziile sexuale în moduri comercializate, care pot fi controlate de conducători, în timp ce le controlezi mințile și potențiala rebeliune politică. Sexul devine parte a economiei de servicii, în care oamenii se servesc reciproc în timp ce își servesc stăpânii.   Folosește pseudo-sexul pentru a le vinde un mod de viață care îi prinde într-o ordine socială din ce în ce mai totalitară, care pare doar liberă.   Acest lucru a fost realizat în principal prin cultura ecranelor și prin confuzia concomitentă a identității sexuale.   Poate ați observat că, în ultimii douăzeci și cinci de ani de confuzie socială și politică crescândă, am fost martori la o creștere exponențială a „vieții electronice”, a utilizării drogurilor psihotrope și a dezorientării sexuale.   Acest lucru nu este o coincidență.   Războaiele au devenit la fel de constante pe cât Eros – zeul iubirii, vieții, bucuriei și mișcării – a fost separat de sex ca stimul și răspuns la eliberarea tensiunii într-o societate „stresată”.   Rollo May, marele psiholog american, a înțeles acest lucru:

 

Într-adevăr, am pus sexul în opoziție cu erosul, am folosit sexul tocmai pentru a evita implicațiile generatoare de anxietate ale erosului… Suntem în fugă de eros și folosim sexul ca vehicul pentru această fugă… Erosul [care include, dar nu se limitează la, sexul pasional] este centrul vitalității unei culturi – inima și sufletul ei.   Și când eliberarea tensiunii ia locul erosului creativ, prăbușirea civilizației este asigurată.

 

Deoarece Julia și Winston nu pot scăpa definitiv din Oceania, ci pot doar să aibă o întâlnire, cedează controlului mental al Fratelui cel Mare și se trădează reciproc.   Aventura lor sexuală nu îi poate salva.   Este un moment de frumusețe și libertate într-o situație imposibilă.   Desigur, lumea ermetic închisă a anului 1984 nu este Statele Unite.   Orwell a creat o societate în care evadarea era imposibilă. La urma urmei, este un roman admonitor – nu lumea reală.   Lucrurile sunt mai subtile aici; încă mai avem o oarecare marjă de manevră – o oarecare – deși adevărul de bază este același: oligarhia americană, la fel ca „Partidul”, „caută puterea în întregime de dragul ei” și „nu este interesată de binele altora”, toată retorica fiind contrară. Problema noastră este că prea mulți cred retorica, iar cei care spun că nu cred cu adevărat, la cel mai profund nivel.   Aruncați steagul și cântați imnul național și inimile lor sunt pline de speranță.   Reciclează vechile vorbe goale despre următoarele alegeri, când dușmanii tăi politici vor fi înlăturați din funcție și entuziasmul va crește, ca și cum ai fi întâlnit dragostea vieții tale și totul va fi bine în lume.

 

Însă înțelegerea istoriei relațiilor publice, a publicității, a propagandei, a CIA, a aparatului de securitate națională, a tehnologiei etc., arată clar că o astfel de speranță este nefondată. Căci propaganda din această țară a pătruns mult mai adânc decât își poate imagina cineva și a făcut acest lucru în principal prin intermediul tehnologiei avansate și al religiei tehnicii – mașinile ca abstracțiuni pure – care ne-au otrăvit nu doar mințile, ci și cele mai profunde izvoare ale adevărurilor corpului și imaginația erotică ce ne leagă în dragoste de toată viața de pe pământ.

 

În „Apărarea poeziei”, Percy Bysshe Shelley scrie:

 

Marele secret al moralei este iubirea; sau o ieșire din natura noastră și o identificare a noastră cu frumosul care există în gândire, acțiune sau persoană, nu în a noastră. Un om, pentru a fi foarte bun, trebuie să-și imagineze intens și cuprinzător; trebuie să se pună în locul altuia și al multor altora; durerile și plăcerile speciei sale trebuie să devină ale sale. Marele instrument al binelui moral este imaginația.                                                          

 

Ne confruntăm acum cu întrebarea: Putem scăpa de forțele propagandei și ale controlului minții care sunt atât de adânc înrădăcinate în viața americană?   Dacă da, cum?   Să ne imaginăm o cale de ieșire.

 

Orwell precizează foarte clar că limbajul este cheia controlului minții, așa cum descrie modul în care funcționează Nevorba. Cred că are dreptate.   Iar controlul minții înseamnă și controlul corpurilor noastre, al Erosului, al sexului nostru, al conexiunilor noastre fizice cu toate ființele vii și cu natura. Astăzi, SUA ajung în punctul în care „vechea limbă” – engleza standard – a fost înlocuită de Nevorba, și doar „fragmente din literatura trecutului” supraviețuiesc ici și colo.   Acest lucru este valabil atât pentru cei școlarizați, cât și pentru cei neșcolarizați.   De fapt, cei mai prinși în capcana logicii instrumentale, a datelor decorporate și a jocurilor de cuvinte ale elitei puterii sunt cei care au trecut prin cea mai mare parte a școlarizării, prin îndoctrinarea oferită de așa-numitele universități „de elită”. Bănuiesc că mai mulți oameni din clasa muncitoare și săraci încă mai păstrează un anumit simț al limbii vechi și al sensului fundamental al cuvintelor, deoarece cu sudoarea și sângele lor „își câștigă existența”.   Mulți dintre cei cu studii superioare   sunt copiii elitei puterii sau cei pregătiți să o servească, care sunt invitați să se alăture vieții de putere și privilegii dacă își înghit conștiința și își amorțesc imaginația față de suferința pe care „stilurile lor de viață” și alegerile ideologice o provoacă restului lumii.   În această lume a ziarelor The New York Times , Harvard, The New Yorker , Martha’s Vineyard, The Washington Post , Wall St., Goldman Sachs, a sălilor de consiliu ale corporațiilor aflate la putere, a tuturor mass-media corporatiste etc., limbajul a devenit decăzut dincolo de orice noțiune.   Aici, așa cum spunea Orwell despre Newspeak, „un gând eretic… ar trebui să fie literalmente de neconceput, cel puțin în măsura în care gândirea depinde de cuvinte.   Vocabularul său a fost construit astfel încât să dea o expresie exactă și adesea foarte subtilă fiecărui sens pe care un membru al Partidului ar putea dori să îl exprime în mod corespunzător.”   Cei ortodocși inteligenți, adaugă el, trebuie să stăpânească arta „dublei gândiri”, în care mențin simultan două idei contradictorii în mintea lor, acceptându-le în același timp pe amândouă.   Acesta este trucul cheie al logicii și limbajului care permite elitelor puternice și lacheilor lor din SUA de astăzi să stăpânească arta autoamăgirii și să se simtă bine în pielea lor în timp ce jefuiesc lumea.   În această lume a „partidului”, demonizarea, degradarea și uciderea altora sunt o abstracțiune; viețile lor sunt spectrale.   Orwell descrie dublul gând astfel:

 

A povesti vieți deliberate crezând cu adevărat în ele, a uita orice fapt care a devenit incomod și apoi, când devine din nou necesar, a-l scoate din uitare doar atât timp cât este nevoie, a nega existența realității obiective și, în tot acest timp, a ține cont de realitatea pe care o negi – toate acestea sunt indispensabil necesare.   Chiar și atunci când folosești cuvântul dublă gândire , este necesar să exersezi dubla gândire .   Căci prin folosirea cuvântului recunoști că manipulezi realitatea; printr-un nou act de dublă gândire ștergi această cunoaștere; și așa mai departe la nesfârșit, minciuna fiind întotdeauna cu un pas înaintea adevărului.

 

Poate părea o prostie să spun asta, dar limbajul, așa cum ne spune etimologia sa, începe cu limba (latină, lingua ).   Iar limba este un clopot care își rostește înțelesul.   Într-adevăr, orice limbaj izvorăște din corp – este limbaj corporal. Și când limbajul devine abstract și lipsit de sânge, devine etiolat și incapabil să transmită adevărul care este corpul mistic al lumii.   Devine o limbă de viperă, despărțind oamenii „buni” de cei „răi”, astfel încât cei buni să-i poată elimina pe cei răi care au devenit abstracțiuni.

 

Când Winston Smith și Julia s-au ascuns în pergola și, pentru o dată, s-au simțit liberi și vii în timp ce se culcau – în ciuda caracterului trecător al acesteia – Orwell sugera ceva ce romanul său distopic neagă ca fiind posibil: că putem scăpa din propriul nostru 1984 în 2018 revenind la elementele fundamentale. Whitman ne-a spus că, dacă ceva este sacru, acesta este corpul uman și a cântat „corpul electric”.   Aceasta este sarcina artiștilor: să cânte versurile care spun adevărul pe care propagandiștii încearcă să-l nege.

 

James Joyce scrie în Portretul artistului ca tânăr om :

 

Bine ai venit, o, viață!   Mă duc să întâlnesc pentru a milioana oară realitatea experienței și să făuresc în fierăria sufletului meu conștiința necreată a rasei mele.

 

Poate ar trebui să adăugăm: în fierăria sufletelor și trupurilor noastre.   Conpatriotul său irlandez, William Butler Yeats , ne aduce cu picioarele pe pământ cu cuvintele:

 

Acum că scara mea a dispărut / Trebuie să mă întind unde încep toate scările / În murdara prăvălie de zdrențe a inimii.

 

„Da, am spus da, o voi face. Da.”

 

*

 

Edward Curtin  este un scriitor ale cărui opere au apărut pe scară largă; contribuie frecvent la Global Research. Predă sociologie la Massachusetts College of Liberal Arts. Site-ul său web este  http://edwardcurtin.com/ .

 

Sfârșitul Realității?

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Edward Curtin , Global Research, 2018

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/the-prophecy-of-orwells-1984-totalitarian-control-and-the-entertainment-culture-that-takes-over/5647955?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cuibariti pe criterii clientelare-hotomane…) Angajații de la stat se lăfăie în lux, în timp ce românii trăiesc de pe o zi pe alta. Bugetarii care primesc salarii de zeci de mii de euro lunar

 

 

Salarii de lux în companiile de stat. Mai multe societăți oferă salarii de lux în timp ce pentru românii obișnuiți condițiile economice devin tot mai dificile.

 

 

Alina Costache

 

 

 

Salarii de lux la companiile de stat

 

 

În contextul în care criza economică afectează tot mai multe sectoare, salariile colosale ale directorilor și membrilor din consiliile de conducere ale companiilor de stat continuă să șocheze, arată ziare.com.

În în timp ce majoritatea românilor se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta, mai multe societăți au salarii de lux.

Primul caz care a atras atenția este cel al directorului general al Romsilva, Marius Dan Sîiulescu, care are un salariu brut de 44.000 de lei pe lună. Angajații de la vârful instituției primesc la pensionare un bonus echivalent cu 10 salarii brute, care în unele cazuri ajunge la suma de 100.000 de euro. Potrivit ministrului Mediului, în 2024, Romsilva a cheltuit 178 de milioane de lei numai pentru prime și sporuri, reprezentând 10% din fondul total de salarii pentru cei peste 140.000 de angajați.

Și Exim Banca Românească oferă salarii de top. Aici, președintele Traian Hălălai a încasat 1,5 milioane de lei în decurs de un an, adică un salariu lunar de aproximativ 25.000 de euro. La această bancă statul este acționar majoritar, cu aproape 99%.La Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, salariul mediu brut este de  23.000 de lei. Președintele instituției, George-Sergiu Niculescu, a avut în luna decembrie 2024 un venit brut de 128.329 lei, ceea ce înseamnă 75.079 de lei net. Vicepreședinții ANRE, Mircea Man și Gabriel Andronache, au câștigat 113.231 de lei lunar, adică 13.300 de euro net.

 

La Transelectrica, directorii companiei primesc lunar indemnizații care ajung la 42.350 de lei brut, la care se adaugă 1.250 de euro pentru chirie și bani pentru transport. Documentele oficiale arată că aceste beneficii sunt acordate celor cinci membri ai Directoratului.

 

La Hidroelectrica, directorii obțin salarii de 38.462 de lei, iar pe durata unui mandat de patru ani, compania va cheltui peste două milioane de euro pentru salariile a cinci oameni. Membrii Consiliului de Supraveghere primesc o indemnizație lunară de 13.350 de lei, chiar dacă lucrează doar câteva zile pe an.

La Nuclearelectrica, directorul general câștigă anual 840.965 de lei, adică peste 70.000 de lei pe lună, la care se adaugă încă 56.160 de lei dintr-un contract de administrator neexecutiv la RoPower Nuclear SA.

 

 

 

 

Angajații de la stat se lăfăie în lux, în timp ce românii trăiesc de pe o zi pe alta. Bugetarii care primesc salarii de zeci de mii de euro lunar

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Desi ne-a bagat la apa toata TARA devalizata de komunisti;Desi a infectat toate domeniile de activitate si a intronat coruptia, incompetenta, hotia, injustitia si etc ,doar…) Sorin Lucaci, șeful Apelor Române, condamnat și fără experiența legală, dar prieten cu Grindeanu

De Dorina Lascăr

 

 

Directorul General al Administrației Naționale Apele Române, Sorin Lucaci, a fost pus în funcție în septembrie 2022, la cererea lui Sorin Grindeanu, deși în anul 2019 a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”.

Potrivit împărțirii ciolanului între PNL, PSD și UDMR, numirea din fruntea Administrației Naționale „Apele Române” le aparține social-democraților. Lucaci ocupă cu nerușinare funcția de director general la „Apele Române” din septembrie 2022, după ce fostul șef, Gabriel Francisc Știka, s-a ales cu dosar penal fiind prins de polițiștii la volan deși avea permisul suspendat.

 

Experiența în Apele Române la momentul numirii în funcție a lui Sorin Lucaci era de doar 4 luni. Pe 8 mai 2022 având doar experiență în construcții, Lucaci a fost angajat ca inginer la Apele Române ABA Banat unde a fost uns director după trei luni și după încă o lună, director general la ANAR.

 

Conform Contractului Colectiv de Muncă din Apele Române pentru a ocupa funcția de director ABA, Lucaci trebuia să aibă vechime de minimum 5 ani în gospodărirea apelor, pe care nu o avea.

 

Anterior, Lucaci a lucrat conform CV-ului ca inginer de drumuri:

 

Inginer construcţii

-SC Via Vita Management SRL04/2018 – 30/04/2022 Giarmata Vii, România

 

-inginer consultant in implementarea unor proiecte de infrastructura rutiera

 

Inginer construcții

-Copisa Constructora Pirenaica Barcelona ,Sucursala Bucuresti06/2015 – 05/2018 Bucuresti, România

 

Deputy Project Manager, pregatirea demararii contractului ” Varianta de Ocolire Stei – Beius, DN 76″

-inginer executie in cadrul proiectului „Reabilitare DN 66 Bumbesti-Jiu – Petrosani”

 

Manager Dezvoltare

-Bilfinger Construction, Sucursala Voluntari04/2013 – 07/2015 Bucuresti, România

 

Director Regional

-CNADNR – Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara03/2011 – 07/2012 Timisoara, România

 

Director Adjunct Reabilitari Drumuri Nationale

-CNADNR – Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara07/2003 – 04/2011 Timisoara, România

 

Sorin Lucaci, șeful Apelor Române, condamnat și fără experiența legală, dar prieten cu Grindeanu

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

(Ca sa scape si de mineriada/decembriada,Iscarioteanul Romaniei o face pe nebunul si se retrage in bratele mamei , ca sa beberoneze din țațele Kaghebiste,caci are ca tata pe satan(Ioan cap.8/44)si nu vrea sa se pocaiasca,pentru a scapa tara de blestemul loviturii si devalizarii etc…)35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990: Drumul lui Ion Iliescu de la pucist în PCR până la Președinția României, stropit mereu cu sângele altora

 

 

Ionuț Mureșan

 

 

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost partea a doua a planului pus la cale, conform procurorilor, de Ion Iliescu pentru a-și asigura puterea în noul stat democratic, după evenimentele sângeroase din perioada 22-30 decembrie 1989, atunci când el și oamenii lui din FSN au preluat puterea de la Nicolae Ceaușescu, prin confiscarea Revoluției autentice din 16-21 decembrie 1989. Cuprins: Ce spun rechizitoriile procurorilor Cum a preluat puterea Ion Iliescu de la Nicolae Ceaușescu Ion Iliescu și rețeaua „Corbii”, în strânse legături cu Moscova Gelu Voican-Vociulescu, disidentul care „a tocat” arhivele Securității …Cine forma Opoziția față de Ion Iliescu și FSN în 1990 Fenomenul „Piața Universității” și „emanații PCR”

 

 Piața Universității avea numele de cod „Camping” la SRI

 

 

Bilanțul Mineriadei din iunie 1990: 4 morți și mii de răniți Ce spun rechizitoriile procurorilor Fostul președinte Ion Iliescu părăsește, miercuri 24 mai 2006, sediul Parchetului General, unde a fost audiat de procurori în Dosarul Mineriadei.

Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității atât în Dosarul Revoluției (restituit la Parchet, pe 20 septembrie 2024), cât și în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 (trimis în judecată a treia oară, pe 3 aprilie 2025). Din cele două rechizitorii, Libertatea reconstituie strategia lui Ion Iliescu, un politician comunist (secretar al Comitetului Central al PCR, șef al Departamentului de Propagandă), pentru a-și asigura puterea în noul stat democratic. În primăvara anului 1990 Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale (FSN) și-au propus să câștige cu orice preț primele alegeri libere din România, după ce anterior, în perioada 22-30 decembrie 1989, preluaseră puterea de la Nicolae Ceaușescu prin diversiune și dezinformare. Pe 22 decembrie 1989, după ce cuplul dictatorial a fugit cu elicopterul din sediul Comitetului Central, Ion Iliescu a profitat de amplele mișcări de stradă care au răsturnat regimul comunist și, cu susținerea oamenilor lui din FSN, a creat așa-zisa „psihoză a teroriștilor”, în scopul de a obține controlul asupra instituțiilor și a populației civile.   

 

Nicolae Ceaușescu a rostit ultimul discurs adresat poporului român de la balconul sediului Partidului Comunist Român, București, 21 decembrie 1989.

 

 

Mesajele de manipulare cu privire la iminența unui atac terorist asupra marilor orașe, otrăvirea apei potabile sau reîntoarcerea lui Nicolae Ceaușescu la putere cu ajutorul unor forțe străine au creat haos pe întregul teritoriu al României. Asemenea dezinformări erau răspândite în mod deliberat prin comunicate oficiale ale FSN sau cu ajutorul Televiziunii Române. Astfel, chiar și după execuția soților Ceaușescu, pe 25 decembrie 1989, până la sfârșitul anului militarii fie s-au ucis între ei, fie au deschis focul asupra revoluționarilor (înarmați sau nu), fiecare parte suspectând-o pe cealaltă că face parte din rândurile „teroriștilor”. Cum a preluat puterea Ion Iliescu de la Nicolae Ceaușescu

 

Detalii despre cum au ajuns Ion Iliescu și alți membri din eșaloanele inferioare ale Partidului Comunist Român să îi ia locul lui Nicolae Ceaușescu se regăsesc în al doilea rechizitoriu din Dosarul Revoluției.

 

 

Recomandări Elena, o româncă din Irlanda de Nord, trăiește în teroare, cu valiza la ușă și luminile stinse pe timp de noapte: „Vor să mă facă să fug” Potrivit mărturiilor din dosar, Ion Iliescu făcea parte dintr-un grup „politico-militar filosovietic” din care făceau parte oameni de partid și ofițeri de rang înalt inspirați de Perestroika (Restructurarea – n.r.), demarată în URSS de Mihail Gorbaciov. Țelul grupului nu era înlocuirea regimului comunist cu sistemul capitalist, ci mai degrabă un „puci” pe model sovietic. La Moscova, în anii ‘80, puterea fusese preluată de la Leonid Brejnev de către șeful KGB Iuri Andropov (‘82-‘84), succedat de Constantin Cernenko (‘84-‘85) și Mihail Gorbaciov (‘85-‘90), totul în încercarea de a salva URSS, care era în colaps social și economic. La București, problema răsturnării lui Nicolae Ceaușescu a încolțit în 1984, spune martorul Radu Nicolae, ofițer de Marină, citat de procurorii militari în „Dosarul Revoluției 2”: „În 1984 încep să aibă loc primele întâlniri ale aşa-zisului vârf ale acestei structuri – la care au luat parte, la o primă întâlnire, Iliescu (Ion – n.r.), Ioniţă (Ion – n.r.), Măgureanu (Virgil – n.r.), Militaru (Nicolae – n.r.) şi eu (….) Deci, în 1984 s-a pus problema foarte clar a răsturnării lui Ceauşescu (…) Am aflat la Moscova, în 1992 şi 1993, cu ocazia unei întâlniri cu nişte foşti mari ai KGB-ului că reţeaua lor informa, iniţial pe predecesorul lui Gorbaciov şi ulterior pe Gorbaciov despre această mişcare din România. Au fost atraşi o seamă de generali, ofiţeri superiori (…). Ultimii cu care s-a stat de vorbă au fost generalii Gomoiu (Gheorghe – n.r.) şi Popa. (…) Noi ne-am propus nu să înlăturăm sistemul, ci să-l facem să funcţioneze real. (….) Prin Patilineţ (Vasile – n.r.) am avut relaţii până la nivelul lui Gorbaciov”, susținea Radu Nicolae în declarația lui de martor.

 

 

 

Ion Iliescu și rețeaua „Corbii”, în strânse legături cu Moscova

 

 

Despre perioada respectivă vorbește și Nicolae Iosub, ofițer la Direcția de Securitate a Statului (DSS). „În anul 1983 după absolvirea Academiei Militare şi repartizarea mea la DSS (…) am primit în lucru dosarul privind pe gen. Kostyal Ştefan. A rezultat că gen. Kostyal avea legături cu fostul ministru al apărării Ion Ioniţă, cu căpitanul de rangul I Radu Nicolae şi prin acesta din urmă cu profesorul Virgil Măgureanu, gen. Nicolae Militaru, poate chiar ca element principal. Practic cercetările noastre au pus în evidenţă existenţa unei aşa-zise «reţele» mai vaste decât se bănuia. Iniţial dosarul care îl privea pe general (n.r. – Kostyal Ştefan) a avut denumirea «Kastorul». (…) Am constatat că cercul relaţional al generalului Kostyal de interes operativ se extinsese şi asupra lui Ion Iliescu şi altor persoane, astfel încât am schimbat denumirea codificată a lucrării în «Corbii». Personajele din dosarul pe care îl aveam în lucru au primit şi anumite nume de cod, astfel: Nicolae Militaru apărea ca «Milică», Ion Ioniţă – «Iorgu», gen. Kostyal – «Corbul», Radu Nicolae – «Rodion». Am remarcat faptul că gen. Militaru vizita din ce în ce mai des Ambasada Sovietică de la Bucureşti folosind ca acoperire motivaţia solicitării unor duplicate ale unor acte de absolvire a unor cursuri în URSS pe care le-ar fi pierdut în original”, relata fostul ofițer de Securitate. Nu este o surpriză, așadar, că mulți dintre foștii ofițeri sau membri ai PCR din respectivul grup constituit în anii ‘80 s-au strâns în jurul lui Ion Iliescu în anii 90, iar protestatarii din Piața Universității știau asta atunci când scandau: „Iliescu – KGB / Adevărul unde e?” și „Iliescu, s-a aflat / Lovitura ta de stat”;

 

 

Gelu Voican-Vociulescu, disidentul care „a tocat” arhivele Securității

 

 

 

Ion Iliescu a mai cooptat o serie de personaje dubioase, precum Gelu Voican Voiculescu, un ins care poza în disident anticomunist, primul care a avut pe mână arhivele Securității imediat după Revoluției. Ce a făcut cu ele, explică procurorii militari în rechizitoriu: „La data de 31.12.1989, inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican a fost numit în funcția de comandant al structurilor fostului Departament al Securității Statului, calitate din care a avut acces la arhiva fostului DSS şi s-a ocupat de gestionarea acesteia. Aspectul este deosebit de important, având în vedere că a fost probată preocuparea constantă a puterii politico-militare care în decembrie 1989 a preluat puterea totală în România de a distruge probele apte să conducă la aflarea adevărului cu privire la conduitele din decembrie 1989 aparținând factorilor decizionali ai acestei puteri, dar și cu privire la alte realități anterioare intervalului revoluționar”, potrivit rechizitoriului. Cine forma Opoziția față de Ion Iliescu și FSN în 1990 Din ianuarie 1990 în România încep să se constituie partide politice cu ideologii diferite de cea a Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu și compus din foști nomenclaturiști. Principalii contracandidați ai lui Ion Iliescu (fost secretar al CC al PCR) la primele alegeri libere din România, din 18 mai 1990, erau Radu Câmpeanu (PNL, disident anticomunist ) și Ion Rațiu (PNȚCD, avocat și diplomat). Ca principali vectori de idei, în spațiul public Ion Iliescu era idolatrizat de Silviu Brucan (un fost propagandist comunist), în timp ce liderul de opinie al opoziției era Corneliu Coposu (fost deținut politic, secretar al lui Iuliu Maniu). În realitate însă, dezbaterea publică din primăvara anului 1990 era profund dezechilibrată, deoarece Ion Iliescu și FSN controlau mass-media de stat (TVR, Radio România și Rompres), precum și mare parte din ziarele vremii (Azi, Dimineața, Adevărul și Libertatea), în timp ce opoziția avea ca platformă de exprimare doar un singur ziar cu tiraj însemnat, anume România Liberă. Fenomenul „Piața Universității” și „emanații PCR” În acest context politic volatil – atât înainte, cât și după ce Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale cu 85% – în Capitală au avut loc manifestații pașnice la care au participat mii de tineri intelectuali, proteste care se înscriu generic în ceea ce azi numim „fenomenul Piața Universității”. În principal, era vorba despre profesori, studenți, elevi, artiști, dar și oameni care nu se puteau obișnui cu ideea că în urma Revoluției puterea în România a fost preluată de către „emanații PCR”, cum erau cunoscuți cei din Frontul Salvării Naționale. Deși mișcarea civică a fost eterogenă, spontană și n-a avut lideri anume desemnați, pe parcursul celor două luni și jumătate de proteste s-au remarcat figuri precum Doina Cornea (disidentă), Ana Blandiana (poetă), Marian Munteanu (Liga Studenților), Petre Mihai Băcanu (jurnalist) sau Petru Creția (filolog). O importantă revendicare a protestatarilor din Piața Universității era adoptarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, prin care revoluționarii cereau, atât pentru alegerile parlamentare, cât și pentru cele prezidențiale, ca „legea electorală să interzică dreptul la candidatură al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”.

 

 

Împotriva tuturor acestor persoane din opoziție, Ion Iliescu (președinte), Petre Roman (premier), Gelu Voican-Voiculescu (vicepremier), Virgil Măgureanu (șeful SRI) și alții ca ei au chemat minerii pentru a-i reduce la tăcere – o operațiune care s-a soldat cu 4 morți și peste 1.300 de răniți. Ion Iliescu a folosit și de data asta dezinformarea în masă, la fel ca în timpul Revoluției, doar că de data asta i-a înlocuit pe „teroriști” cu „legionarii”, referindu-se la protestatarii din Piața Universității în special și la opoziție în general. Strategia folosită de Ion Iliescu în anul 1990 e desprinsă fix din agitația politică lui Vladimir Ilici Lenin în timpul Revoluției bolșevice din 1917, notează procurorii în Rechizitoriul Mineriadei. „Folosind pe deplin resursele instituțiilor statului – poliție, armată, servicii de informații, procuratură – și bazându-se pe o laborioasă activitate de manipulare a opiniei publice, autorii au reușit ceea ce și-au propus: să demonstreze tuturor că au preluat și dețin puterea și că nimeni nu trebuie să îi conteste”, arată procurorii.

 

 

 

 

Piața Universității avea numele de cod „Camping” la SRI

 

 

 

Probele administrate în Dosarul Mineriadei au demonstrat că manifestațiile și manifestanții, în special liderii acestora, au făcut obiectul unei ample acțiuni de supraveghere din partea SRI, iar directorul acestei instituții, Virgil Măgureanu, îl informa în permanență pe premierul Petre Roman. „Aceste acțiuni de supraveghere nu s-au limitat la perimetrul Pieței Universității, ci au constat în acțiuni sistematice de supraveghere a principalilor organizatori și factori de opinie, în viața de zi cu zi, a locuințelor și a familiilor acestora”, rețin procurorii.

 

Din înscrisurile ridicate în cauză de la Serviciul Român de Informații reiese că sub denumirea „Camping” s-a desfășurat o amplă acțiune de supraveghere a Pieței și a persoanelor implicate sau de interes pentru conducerea statului. Bilanțul Mineriadei din iunie 1990: 4 morți și mii de răniți În cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, soluția represiunii armate a protestatarilor din Piața Universității a fost vehiculată în ședința de Guvern din 10 mai 1990, de către ministrul de interne de atunci, generalul Mihai Chițac: „Aplicarea legii înseamnă să intru cu câteva mii de polițiști între ei și, să zicem așa, să facem praf tot ce se poate face praf”.

 

Problema intervenției în Piața Universității a fost pusă în discuție de Virgil Măgureanu în forul de conducere al SRI, pe data de 11 iunie 1990, iar instruirea cu privire la punerea în aplicare a planului a avut loc în cadrul unei ședințe de la Poliția Capitalei, în seara de 12 iunie 1990. Tot atunci, pentru a da legitimitate intervenției, Procuratura României a emis un comunicat care a fost publicat pe fluxul de știri interne al agenţiei naţionale de presă.

 

 

 

Victime din mineriadă

 

Sinteza a ceea ce a urmat se regăsește în Rechizitoriul Mineriadei:  „Din actele administrate a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, inculpații Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican și Măgureanu Virgil și Sârbu Adrian, alături de alte persoane cu putere de decizie, jucând rolurile cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane, neparticipante la înțelegere. Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpații au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste 10.000 de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării. Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte: moartea prin împușcare a 4 persoane; violul a două persoane; vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr de 1.311 persoane; persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr de 1.211 persoane. Astfel, în dimineața zilei de 13 iunie 1990, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la unitatea militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după-amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.  Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediile Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă. Conform hotărârii luate de către factorii politici, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii, împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii. S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane. Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.  În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității. Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în Unitatea Militară 0575 Măgurele, condusă de inculpatul col. (r) Peter Petre și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, condusă de inculpatul gl. (r) Dobrinoiu Vasile, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990. Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi, cât şi femei, minori şi bătrâni. Aceste persoane s-au aflat în permanență sub pază militară, nefiindu-le permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, fără a primi asistență medicală adecvată și fiind supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere)”, se arată în documentul citat. Ion Iliescu le mulțumește minerilor. Foto: captură YouTube În urma Mineriadei din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu și-a asigurat puterea deplină în România pentru următorii doi ani. În 1992 acesta a obținut al doilea mandat de președinte, cu peste 61% din voturi, în fața lui Emil Constantinescu.  Reprezentantul Convenției Democrate avea să câștige alegerile din 1996, când popularitatea lui Iliescu scăzuse la 45%.  Printr-o ultimă „lovitură de teatru”, Ion Iliescu a câștigat a treia oară alegerile prezidențiale în anul 2000 (66,83%), în fața extremistului Corneliu Vadim Tudor (33,17%), deși potrivit Constituției n-ar fi avut dreptul decât la două mandate.   Argumentul a fost că Iliescu a fost ales în 1990, când România încă avea Constituția din 1974, noua lege fundamentală fiind votată abia în 1991.

 

https://www.libertatea.ro/stiri/35-de-ani-de-la-mineriada-din-13-15-iunie-1990-drumul-lui-ion-iliescu-de-la-pucist-in-pcr-pana-la-presedintia-romaniei-stropit-mereu-cu-sangele-altora-5341022?utm_medium=referral&utm_source=fanatik

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 Peștele de la cap se împute. Două momente în care CCR și-a bătut joc de legi

 

Radu Eremia

 

 

 

Majoritatea din CCR arată că în unele cazuri pot fi primii care ocolesc legea sau, și mai grav, o fac țăndări. Iar două din asemenea momente sunt cele legate de numirea a trei noi oameni în componența Curții, dar și cazul aruncării în aer a problematicii declarațiilor de avere de către politicieni și angajații de la stat. Cu ochii pe guvern și taxe, CCR nu-și respectă legea după care funcționează Scăpată de tensiunea și atenția acordată cu prilejul ultimelor rânduri de alegeri prezidențiale, majoritatea din Curtea Constituțională, instituție unde trei magistrați intră în ultima lună de mandat, arată că legea e opțională inclusiv la acest nivel. Cu ochii ațintiți spre măsurile fiscale și spre viitoarea componență a Executivului, interesul coaliției pentru un moment politic delicat, adică numirea unei treimi din CCR, a fost relativ scăzut, două dintre funcții (din care cel mai probabil una va merge la PSD, una la UDMR) fiind în pachetul mai mare de negociere politică. Iar în acest context, CCR, în frunte cu președintele Marian Enache, a uitat și ce spune inclusiv Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale. Miercuri, într-un târziu, CCR a anunțat că în baza legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale, mai precis a articolului 68, alineatul 1, a sesizat instituțiile care sunt responsabile de numirea a câte unui nou judecător. Însă, din start, CCR nu a trimis sesizările cu trei luni înainte, așa cum spune documentul invocat. De exemplu, la Camera Deputaților, datele de primire a documentului sunt 10 iunie de către președintele instituției (Ciprian Șerban), 11 iunie, de către secretarul general, și tot 11 iunie pentru Biroul Permanent al Camerei Deputaților. Numărul de înregistrare al documentului CCR este datat 10 iunie. Sesizarea ar fi trebuit trimisă încă din luna aprilie, ceea ce nu s-a întâmplat, lucru despre care Libertatea a scris în mai multe rânduri.

 

 

„Domnul Varga Attila a depus jurământul prevăzut de art. 63 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în data de 13 iulie 2016. Având în vedere că, potrivit tezei a doua din alin. (2) al art. 63, mai sus-menționat, „Judecătorii Curții își vor exercita funcția de la data depunerii jurământului”, se constată – în temeiul dispozițiilor art. 67 alin (2) teza întâi – că mandatul domnului Varga Attila expiră în data de 12 iulie 2025, urmând ca noul judecător numit de Camera Deputaților să depună jurământul în data de 13 iulie 2025”, punctează CCR în documentul trimis la Cameră. Finalul e scurt și la obiect, Camera Deputaților trebuie să aibă numit un nou judecător la CCR cu o lună înainte de expirarea mandatului celui care împlinește 9 ani în funcție, dar anunțul vine cu câteva zile înainte de împlinirea sorocului: „Așadar, în raport cu regulile stabilite de art. 68 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, numirea noului judecător la Curtea Constituțională trebuie efectuată cu cel puțin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor, în baza dispozițiilor art. 142 alin (3) din Constituție și ale art. 5 alin (2) din legea organică a Curții”, mai spune CCR, într-un document plecat din instituție pe 10 iunie, pledând pentru o numire în două trei zile, pentru a fi respectată legea. O lege ocolită chiar de CCR. Recomandări Elena, o româncă din Irlanda de Nord, trăiește în teroare, cu valiza la ușă și luminile stinse pe timp de noapte: „Vor să mă facă să fug” Politicieni din coaliție, atât de la PSD, cât și de la PNL, s-au arătat deranjați de atitudinea CCR și deja văd că procedura va fi una pe repede înainte. La Senat, votul pentru noul judecător CCR va fi pe 23 iunie, în timp ce pe 25 iunie va fi dat votul la Camera Deputaților, potrivit deciziilor din cele două Birouri Permanente. Așadar, forurile legislative au fost în prezent scoase în afara termenelor stipulate de Legea 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale. Și nimeni nu va plăti, pentru că nu există sancțiuni pentru situația creată de majoritatea CCR. Secretomania declarațiilor de avere La două săptămâni de când Curtea Constituțională a decis că declarațiile de avere nu trebuie făcute publice, nici pe site-ul instituției de care aparține angajatul la stat, nici pe site-ul Agenției Naționale de Integritate, și nu trebuie să includă veniturile soților, CCR a publicat și motivarea. O parte consistentă a pledoariei majorității din CCR (pentru că au fost și două opinii separate, una a judecătoarelor Livia Stanciu și Mihaela Ciochină, iar una a judecătoarei Iulia Scântei) pentru „ocrotirea vieții intime”, „familială și privată”. Oameni buni, legea inițială nu intra cu forța în casă, cu măciuca sau pistolul, ci cerea o minimă transparență a unor demnitari sau (înalți) funcționari publici, aleși, numiți sau care au trecut prin niște concursuri pentru a un servitor public și care decid destinele, fiecare în felul lui, a milioane de oameni care trăiesc în această țară.

 

Recomandări

 

Ultimele calcule pentru noul Guvern: propunerea PNL care a făcut șah mat PSD. Cine se încălzește pentru ministere

 

 În motivare, CCR a mai îndulcit situația. Din paragraful 54 al motivării putem înțelege că vom avea în continuare acces la declarațiile de avere ale demnitarilor aleși sau numiți politic. În schimb, tot ceea ce înseamnă funcții mai mari în instituții, obținute prin concurs, nu ar trebui să fie consultate. Și prin unele instituții sunt directori mai puternici decât miniștrii, pentru că demnitarii s-au tot schimbat, dar funcționarii au rămas pe loc. Așadar, nu mai urmăriți cum își sporesc unii averile, nu mai fiți atenți cum pe banii contribuabililor unii își dau bonusuri de zeci de mii de lei, nu vă mai revoltați când oameni care o viață au muncit la stat învârt și împrumută milioane de lei. Stați liniștiți, ANI (o agenție acum impotentă) veghează pentru voi! Iar cireașa de pe tort, ca revolta să fie și mai mare, la citirea motivării: pericolul inteligenței artificiale în contextul publicării declarațiilor de avere. Pe scurt, dacă avem acces public la unele date din declarațiile de avere, politicienii și funcționarii care permit o transparență de bun-simț a veniturilor pe care le au sunt în pericol. De ce? Pentru că are loc expunerea „persoanei unei nejustificate atenții publice”. Un prim test pentru clasa politică va fi noua garnitură de judecători de la CCR, în condițiile în care și din cei rămași, unii au imaginea de frânari, ca să nu spunem antireformiști. Apoi, să vedem cum această mare coaliție va reuși să croșeteze pe legea ANI pentru a putea găsi o formulă prin care să fie asigurată transparența veniturilor.

 

 

https://www.libertatea.ro/opinii/pestele-de-la-cap-se-impute-doua-momente-in-care-ccr-si-a-batut-joc-de-legi-5341438

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Noua Ordine Mondială tocmai a trecut strada

 

 

Pentru fanii teoriilor conspirației: Noua Ordine Mondială tocmai a trecut strada.

 

Sam Altman, da, ăla cu ChatGPT-ul — deci nu era suficient că ne-a băgat în conversații cu roboți mai empatici ca partenerii noștri — s-a gândit să ne dea și… buletin global. Se numește World ID și vine la pachet cu o experiență demnă de un film SF prost, dar real: îți scanezi retina într-un ORB.

 

Da, ai citit bine. ORB. O bilă lucioasă și futuristă, de parcă Saruman s-a mutat într-un mall din Singapore și recrutează pe bază de selfie ocular. Toate referințele la ochiul lui Sauron, la piramida aia cu pupilă de pe dolarul american sau la Matrix sunt nu doar permise, ci obligatorii.

 

Cum funcționează? Te uiți frumușel în ORB și, în câteva secunde, devii un cetățean oficial al Noii Ordini Digitale. E ca atunci când îți făceai buletin la 14 ani, doar că de data asta n-ai nevoie de părinți, ci de o retină curată și puțin entuziasm distopic.

 

Și abia aici începe să devină interesant……………………………………………………………..

 

Det. Aici

https://laurailica.wordpress.com/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

România mai coruptă decât Bulgaria

 

 

 

Sursa: Euroactiv

 

In rapoartele bianuale paralele publicate astazi 12 februarie 2009 la Bruxelles de Comisia Europeana pe tema justitiei din Romania si Bulgaria, vecinii de la Sud de Dunare par sa primeasca un tratament mai bland. Romaniei i se reproseaza in primul rand legaturile stranse intre mediul judiciar si cel politic si ca a incetinit pasul reformei.

 

In prezentarea rapoartelor, oficialii europeni au sintetizat ca Bulgaria are inca probleme cu crima organizata, in timp ce in Romania au fost identificate ca problematice zonele luptei anticoruptie si reformei justitiei.

 

 

„Evaluam progresul in cele sase obiective: Bulgaria – patru si  Romania 2 –  cel mai important fiind in domeniul Justitiei. […] Problema fondurilor nu se pune acum. In vara vom avea un raport complet” a spus purtatorul de cuvant al CE, Johannes Laitenberger.

 

Pe de alta parte, „Rapoartele de astazi nu se refera la inghetarea fondurilor. Dar un progres in domeniul juridic poate sa ajute si in domeniul fondurilor.”

 

Ce spune raportul?

 

Raportul mentioneaza ca ritmul progreselor nu a fost mentinut si sugereaza ca autoritatile romane sa se reincadreze pe linia dinamica a reformarii sistemului judiciar si a luptei impotriva coruptiei.

 

Cu toate ca au fost cateva semnale pozitive in reforma judiciara, rezultatele sunt dificil de demonstrat. Guvernul a finalizat proiectul de modificare a proiectului existent de Cod civil, un proiect de Cod penal si proiectele de Coduri de procedura penala si de procedura civila, insa acestea nu au fost inca adoptate. Intentiile Consiliului Superior al Magistraturii de a accepta sa isi asume intr-o mai mare masura reforma sistemului de justitie sunt incurajatoare, dar acestea trebuie transpuse in fapte. In plus, sunt asteptate in continuare imbunatatiri in domenii care privesc: accesul la jurisprudenta si unificarea acesteia, o mai mare raspundere a magistratilor, resursele umane si gestionarea sistemului judiciar.

 

Agentia Nationala de Integritate si-a constituit un istoric operational de cazuri, care trebuie mentinut. ANI va trebui sa demonstreze ca este capabila sa isi extinda anchetele fara interferente exterioare si beneficiind de cooperarea deplina a altor autoritati de stat.

 

Parlamentul ca piedica

 

Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a continuat sa inregistreze un parcurs pozitiv si stabil de instrumentare a cazurilor de coruptie la nivel inalt. Pe de alta parte, anchetarea anumitor cazuri de coruptie la nivel inalt este in continuare blocata de Parlamentul roman. In plus, stabilitatea cadrului anticoruptie din Romania a intampinat mai multe dificultati majore, prin initiativa Parlamentului de a modifica procedura de numire a procurorilor-sefi si prin incercarile repetate ale acestuia de modificare a Codul de procedura penala, in scopul de a restrange in mod grav competentele organelor de urmarile penala.

 

Ce urmeaza?

Det. Aici

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2009/02/16/romania-mai-corupta-decat-bulgaria/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Când procuroriștii fac adevărul

 

 

 

Așa s-ar putea rezuma în patru cuvinte cartea de patru sute de pagini Trăgători și mistificatori, a lui Andrei Ursu, Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor. E o carte pe care o citești cu inima grea, dar și cu ușurare și ușurință. Ușurință, pentru că este scrisă simplu și adevărat. Ușurare, fiindcă, în sfârșit, după treizeci de ani, adevărul pe care l-ai simțit după primul glonț tras în seara zilei de 22 decembrie 1989 este explicat logic și demonstrat cu probe, sute de declarații, documente și filmări, astfel încât lucrurile capătă sens.

 

S-o luăm băbește, treaba fiind destul de stufoasă:

 

După revolta de la Brașov din 1987, Ceaușescu și Securitatea clocesc un plan secret al luptei de rezistență a Securității „pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic” (îmi place la nebunie sintagma asta) pentru apărarea „avuției întregului popor” (adică pentru apărarea lui Ceaușescu, el fiind avuția cea mai de preț a poporului).La Timișoara, armata a tras în manifestanți. Nu au fost cercuri iredentiste maghiare, nu au fost turiști ruși care au tras în soldați. Ticăloșii capi ai securității Iulian Vlad și Filip Teodorescu și-ar fi tăiat o mână să poată scoate măcar un singur cetățean maghiar sau sovietic pe care să i-l ducă plocon lui Ceaușescu, drept confirmare a legendei create tot de ei. Dar, deși a tras și Armata, majoritatea victimelor au fost făcute de membri ai securității și nomenclaturii locale, care au tras în populație și în armată din mașini ARO și Dacia albe, din vile ale nomenclaturii locale și din alte ascunzători. Dacă victimele din Timișoara ar fi fost omorâte sau rănite de agenturilii ce atentau la idipidența țării, n-ar fi avut niciun rost ca morții să fie scoși din spitale de agenți ai Securității sub conducerea colonelului de miliție Chircoiaș și incinerați la București, în cadrul unei operațiuni strict secrete. Și nici să se facă dispărute gloanțele extrase din răni și fișele medicale ale victimelor.

 

La București, pe 22 decembrie, Securitatea renunță să-i mai apere pe Ceaușești, părând că trece de partea revoluției. În mod suprarealist și cinic, Iulian Vlad, capul Securității, și Ștefan Gușă conducătorul operativ al Armatei, ambii mânjiți de sângele pe care îl vărsaseră până ieri Securitatea și Armata la ordinele lor, conduc acum lupta împotriva teroriștilor.

 

În realitate, Securitatea a jucat la două capete. Numeroși membri ai USLA s-au conformat după 22 decembrie planului privind lupta de rezistență pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic (adică de revoluționari și de Armată, trecută deja de partea poporului), trăgând din diverse puncte asupra unor obiective importante (MApN, Televiziune, CC, unități militare). Scopurile erau multiple: a) să favorizeze, eventual, o improbabilă revenire la putere a lui Ceașcă; b) să țină Armata și revoluționarii în cazărmi și în anumite puncte, astfel încât oamenii Securității să poată ascunde și distruge documente sensibile din sediile lor; c) să inhibe avântul revoluționar al populației, care striga deja „moarte securiștilor!”. Pe de altă parte, dacă revoluția avea câștig de cauză, Iulian Vlad și alți comandați puteau oricând pretinde că au trecut de partea revoluției și că Securitatea a depus armele din 22 decembrie.

 

După 22 decembrie sunt prinși o mulțime de teroriști, unii având arme, documente de identitate false, combinezoane negre și tot tacâmul din dotarea USLA. Toți sunt liberați urgent fără cercetări, în urma unor intervenții misterioase.

 

Marea lovitură de maestru a Securității a fost ștergerea urmelor. Dacă în decembrie 1989 – ianuarie 1990, consensul public era că teroriștii fuseseră securiști, s-a lansat curând legenda miilor de turiști din URSS veniți să aducă la putere gruparea filosovietică Iliescu-Militaru. Niciun asemenea turist nu a fost prins, toți teroriștii capturați în decembrie fiind securiști români, cu excepția documentată a câtorva studenți arabi și palestinieni de pe la școli ale Securității. Varianta lansată în final de procuratură a fost că, de fapt, nici nu au existat teroriști, victimele fiind cauzate de focul fratricid declanșat de soldați și revoluționari, care s-au împușcat „ca proștii” între ei.

 

Cea mai cinică și eficientă mișcare a fost transformarea, sub pulpana lui Iliescu, în ianuarie 1990, a ofițerilor de securitate din Direcția a VI-a în procurori militari, care urmau să ancheteze actele teroriste din decembrie 1989! Cu lupul paznic la oi, nu este de mirare că adevărul a putut fi apoi modelat după plac, cu probe dispărute de la dosar, cu martori intimidați, cu distorsionarea declarațiilor. În plus, opinia publică a fost influențată de ziariști cu vechi state de turnători la Securitate (Cristoiu-Coroiu, Sorin Roșca Stănescu, muncitorii lui Voiculescu-Felix etc.) sau doar în căutare de senzațional ori naivi (Cartianu).

 

A fost nevoie să vină un inginer și doi istorici de bună credință ca să ni se reașeze sinapsele. Să recunoaștem, deși am intuit din prima clipă adevărul elementar că terorist = securist, am cedat aproape toți în fața narațiunii conspiraționiste care ne gâdila sentimentele antisovietice și antiiliesciene, fiind și sub presiunea mediatică neîncetată ce avea ca singur scop spălarea Securității. Țin minte că am citit într-o revistă de istorie senzaționalistă niște fragmente din jurnalul de pușcărie al lui Iulian Vlad, șeful Securității, și aproape că-mi venea să-mi spun: „ce tataie de treabă, ăsta aproape că a fost un dizident, abia aștepta să scape de dictator și de Securitate!” Noroc că știam zicala din bătrâni: „Pe securiști să nu-i crezi nici când îi vezi morți și putreziți”.

 

Citiți această carte. Merită să investiți câteva zeci de lei pentru a afla adevărul despre societatea noastră, în care mulți dintre cei ce-au împușcat oameni în decembrie 1989 se plimbă printre noi (găsiți câteva nume în carte) în timp ce noi le plătim salarii și pensii speciale de generali, procurori și generali-procurori. (Nicolae Damaschin)

 

 

https://kamikazeonline.ro/cand-procuroristii-fac-adevarul/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial

 

 

Preluare de pe Art-emis.ro

 

 

Aşa cum am mai menţionat şi cu alt prilej, omenirea trăieşte astăzi exercitarea punerii în practică a mult contriversatei şi condamnatei „Teorii a conspiraţiei”, după cum demonstrează realitatea, atât de… reală. Strateg și analist militar de elită, generalul cu patru stele, Sir Richard Barrons, 61 ani, a fost – până la trecerea sa în rezervă în 2016 – unul dintre cei șase comandanţi ai Forțelor Armate Britanice. De-a lungul carierierei militare a comandat operațiuni în Bosnia, Kosovo, Irlanda de Nord, Irak și Afganistan şi este considerat unul dintre cei mai importanți lideri de gândire militară din Marea Britanie. Generalul Richard Barrons afirmă că nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă fiind combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media. Pentru etapa următoare – probabil în 2021 – el anticipează carantina electronică, închidere a rețelelor sociale și a internetului, în stil chinezesc. Guvernul va fi responsabil de cea mai mare represiune a a comunicațiilor având ca scuză Securitatea Națională în fața unui eveniment de origine electronică neanunțat încă. Vă supunem atenţiei adaptarea textului publicat de „Der Spiegel”[1], având în centrul atenţiei declaraţiile extrem de importante ale generalului Baronns (Ion Măldărescu, ART-EMIS).

Poţi pune în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

„De această dată nu mai este vorba de « Teoria conspiraţiei », ci de doctrină militară. Pentru troli e deja prea târziu, pentru că ei nu vor înțelege nici când vor da nas in nas cu doamna cu coasa” (General Richard Barrons).

 

Prima etapă de restricționare a libertăților prin Covid-19 a oferit Guvernului Mondial informaţii practice despre gradul de rezistență socială şi al mass-media. Al doilea va fi un test bazat pe lipsa de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (obiectiv deja implementat prin etapa Covid 19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei fazei a unui program de monitorizare a comunicațiilor, blocarea și ștergerea grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate zilnică. Astfel pot fi puse în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage.

 

Lumea se schimbă dramatic. Schimbările au existat şi înainte de criza coronavirus, dar pandemia a accelerat radical acest proces. Covid-19 acționează ca un șoc global si strategic care are un impact masiv asupra securității și prosperității Europei. Și mă preocupă cât de mult rămânem în urma cu aceste schimbări. Am crezut prea mult timp că ceilalți ne vor lăsa în pace, pe europeni, și că putem discuta nestingheriți cu privire la starea U.E., la euro sau la Brexit, dar în realitate trăim într-o lume schimbată. Dacă criza coronavirus a arătat ceva clar, acest „ceva” este că China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage. Lumea previzibilă a Occidentului așa cum o cunoaștem din perioada Războiului Rece aparține trecutului. Mulți piloni care garantează securitatea și prosperitatea noastră se vor rupe. Și ar putea exista o mare luptă între China și Statele Unite.

 

Astăzi, nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă este combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media.

 

Pentru a justifica blocarea internetului vor avea nevoie de o scuză foarte puternică ca cea de acum cu Covid-19 și carantinarea. Probabil, se vor referi la o problemă globală de energie electrică datorată atacului unui virus informatic mai avansat decât Stuxnet[3] sau Sauron[4], sau Fepmis[5], sau, mai probabil, încă un război electromagnetic care să doboare toate rețelele 4 și 5G. Cauza nu trebuie să provină neapărat din confruntarea blocurilor, ci din terorismul electronic electromagnetic […], poate printr-o mătura electronică de sateliți cu laser, cum ar fi „THORN” testat cu succes pentru prima dată în Taijin China și în arderea a mii de hectare de pădure din Spania, Portugalia și California.

 

Noua Ordine Mondială doreşte război cu orice preț.

 

Poșta, telegrafele și cabinele guvernamentale vor fi pline de cozi precum cele de rații și la bănci. Căderea rețelelor electronice și de telefonie va pune guvernul în mișcare pentru liniile publice sigure în Poștă și companiile de telefonie mobilă în camioane militare autonome și de la companii de telefonie în acest scop. Scrisorile din căsuța poștală ca în trecut vor fi din nou mijlocul de comunicare în timpul carantinei electronice. Sunt măsuri care, din moment ce toate țările lumii au deja o structură militară și de armament foarte completă, și fară îndoială cele ale Noii Ordini Mondiale își doresc război cu orice preț, din moment ce s-au organizat pentru războiul biologic și apoi război cibernetic sau război electronic, dat fiind că distrugerea cu arme moderne ar fi apocaliptică, iar guvernul din umbră nu poate să nu le genereze pentru interesele sale de putere și control.

 

Lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare când vom fi din nou închiși în toamnă.

 

Prima repetiție de restricționare a libertăților prin pandemia Covid-19 a oferit Noului Guvern Mondial cunoștințe practice despre gradul de rezistență în stradă și pe reţelele social media. Al doilea va fi un test de lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (procedeu deja implementat prin criza Covid-19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei faza programului de monitorizare a comunicațiilor, blocare a și ștergere a grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate cotidiană.

 

Dacă odată cu carantina Covid-19 a putut fi observat stresul pe care îl provoacă aceste măsuri oamenilor, imaginați-vă ce efect dezastruos va avea blocarea rețelelor sociale la o noua carantină, în toamnă. Multe persoane care nu sunt obișnuite azi să facă schimb de conversații altele decât pe rețele, și care să nu le vor mai avea, vor intra într-un stress Faza Zombi pe care îl vor realiza cu 5G și aerosoli fumigeni pentru a inhiba proteina TOM 1.

 

Implantarea microcipurilor prin vaccinuri obligatorii și internarea în lagare pentru zombi.

 

Unul dintre fenomenele care s-au produs cel mai mult cu arestul forţat la domiciliu este irascibilitatea, nu numai în fiecare familie și locuință, ci și în rețelele de socializare care au redat măsura nemulțumirilor. Reducerea comunicațiilor electronice va avea efecte devastatoare, deoarece, prin intermediul rețelelor sociale și What´sAp, s-a trecut de la efectul colectiv al informațiilor și comportamentului, la o izolare pe care o vom trăi individual și fără a şti ce să facem în războiul electronic, mai mult decât instrucțiunile guvernului. Vor funcționa doar televiziunile toxice, mercenare ale Noii Ordini Mondiale. În această fază, s-ar putea ca începutul împlantării microcipurilor să fie impus prin vaccinuri obligatorii (nanochips și smartwines), sau direct cip, și internarea în lagare pentru zombi. Utilizarea efectelor „fumigene” vor avea aibă efectul dorit asupra cortexului cerebral insular și a cortexului cu inhibitori ai proteinei TOM 1 asociată în cantități mici cu celule Alzheimer.

 

Notă – Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text.

 

––––––––––

[1] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc – 23 mai 2020

[2] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc

[3] Stuxnet – virus informatic care vizează sistemele de control, de supraveghere şi achiziţie de date (SCADA).

[4] Sauron – virus informatic de tip Malware.

[5] Fepmis – https://eladiofernandez.wordpress.com/2020/03/16/la-unica-antitoxina-polivalente-alemana-esta-siendo-secuestrada-por-el-pentagono-para-romper-las-lineas-de-proteccion-inmunologica-y-que-no-lleguen-a-rusia-pentagono-podria-estar-organizando-una-in/ – Antitoxina polivalentă unică – Programul electronic de programe electronice FEPMIS poate utiliza toate avioanele, mașinile și comunicărilel online care nu a fost active timp de 60 de zile. Programul 1033/1122 este dotat cu milioane de proprietăți fără posibilitatea de contracarare. Agenda 2021 are în program lansarea eugeniei mondiale şi instalarea – pentru început în cadrul O.N.U. – a guvernului unic, care are deja pregătită o operaţiune pandemică pentru momentul depăşirii nivelului de imunizare. Programul militar „Pentagon Otan 2018” a fost creat pentru lansarea unei pandemii, obiectivul principal fiind modernizarea batalioanelor de infanterie.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2020/06/07/trebuie-sa-ne-pregatim-pentru-al-doileaval-pandemic-declansat-de-guvernul-mondial/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Goma a-nviat!

 

 

I-a fost dat lui Paul Goma să învie murind, de mai multe ori. Ultima dată acum, când, mort fiind, a revenit în atenția celor care se fereau ca de foc să amintească de existența lui. Fie că erau scriitori deranjați de talentul lui imens, grefat pe curajul cu care i-a spus adevăruri în față lui Ceaușescu, punând astfel în lumină lașitatea de castă și individuală a celorlalți. Fie că erau personaje de vitrină postcomunistă, a căror impostură morală a fost devoalată fără menajamente de el. Fie că erau oameni deranjați pe bună dreptate de derapajele antisemite ale lui Goma din ultimii ani.

Acum, că nu mai e printre noi (dar o fi fost vreodată printre noi?), se poate vorbi de el cu relaxare. Născut în Basarabia, a cunoscut deliciile refugiului, ale fugii din calea autorităților care reușeau regulat să-i aresteze părinții și chiar pe el, apoi ale sărăciei lucii, închisorii politice, deportării în Bărăgan, excluderii din facultate, rearestării în 1977 și ale exilului parizian.

Având experiența de a pierde totul peste noapte, neavând vreo carieră în spate sau în față pe care să simtă nevoia să și-o apere, omul a rămas singur cu conștiința și valorile lui. Talentul de scriitor, pe care unii i-l contestă cu un zâmbet verde, e, după mine, izvorât mai ales din dezinhibarea cu care spunea lucrurilor pe nume și, doar în mică măsură, legat de îndemânarea lui deosebită a se juca printre cuvinte.

În anii de imbecilizare ceaușistă a societății, când conștiința multora se măsura în centimetri de salam, când ziarele (de fapt, ziarul, căci toate publicațiile erau variațiuni ale Scânteii), radioul și televizorul ne borau în față pasta gri de hârtie mestecată de cenzorii propagandei, când scriitorii făceau rezistență prin cultură atunci când nu dedicau osanale Partidului, Geniului Carpaților și Savantei de Renume Mondial, Goma îi scria lui Ceaușescu, cerându-i să reformeze partidul comunist, să respecte măcar legile cretine pe care tot el le dăduse și spunându-i că i se adresează lui fiindcă toți trepădușii pe care îi abordase erau îngroziți de Securitate și nu-l băgaseră în seamă. „Se pare că doar doi oameni din România nu se tem de Securitate, dumneavoastră și eu”, își încheia el mesajul către Ceașcă. Drept care a fost arestat iar.

Ajuns în Franța, a continuat să spună ceea ce puțini alți exilați (inclusiv Regele Mihai) aveau curajul să spună despre regimul din România. Așa că Securitatea îi trimitea câte un pachet exploziv sau câte un agent cu misiunea de a-i turna otravă în pahar pe la câte-o recepție.

După 1990, a redevenit cunoscut publicului, mai ales după ce i s-au publicat câteva cărți frumoase în România. A reușit să se certe cu majoritatea celor din jurul său, s-a jucat de-a candidatura la președinție și iar a fost îngropat în tăcere. Apoi a înviat iar printr-un brusc și neașteptat viraj antisemit la începutul anilor 2000, care i-a adus admiratori din zona celor care până atunci îl detestau. La schimb, s-au îndepărtat de el cei care îl apreciaseră pentru valorile consecvent democratice de până atunci. Din nou a fost îngropat în tăcere.

Moartea din urmă a fost urmată iar de înviere, la care, de data asta participăm doar noi, el privindu-ne poate, de undeva, de la distanță. Probabil că, în timp ce noi vorbim despre faptele și cărțile lui, Paul Goma îi trimite scrisori deschise lui Dumnezeu, cerându-i să respecte măcar alea zece porunci promulgate pe Muntele Sinai. (N.D.)

 

https://kamikazeonline.ro/goma-a-nviat/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

PSD n‑a existat,

 

 

au existat nişte generali de armată şi miliţie care, până‑n decembrie 1989 n‑au tras niciun glonţ în vreun duşman al ţării şi nici atunci n‑au tras în duşmani, ci doar în nişte români care‑şi strigau exasperarea pe străzi (1). Au existat nişte inşi care şi‑au lepădat halatul de gestionar când au înţeles că pot fura într‑o zi din fotoliul de primari sau de parlamentari cât furau în zece ani la tejghea (cu inima ticăindu‑le că‑i saltă miliţia economică dacă au prea multe beculeţe la Dacie). Au existat nişte profesori universitari de socialism ştiinţific (de parcă putea fi şi vreun socialism mistic, citit în ghioc sau bobi) care s‑au săturat să se toarne între ei la securitate şi s‑au făcut miniştri. Au existat chelneri pe trei sferturi analfabeţi, care s‑au făcut generali sau profesori universitari, conducători de doctorate (uneori, direct din puşcărie) şi miniştri. Au existat oameni‑stomac, de o lăcomie şi ticăloşie abisale, gata oricând să taie gâtul vacii ca să‑i fure talanga. Au existat ziarişti transformaţi în mâncători de căcat şi, mai ales, mâncători de căcat transformaţi în ziarişti. A existat o populaţie primitivă (indiferent de şcolile absolvite), terorizată de grija zilei de mâine, având ca normă morală „lasă‑i să fure, dar să‑mi dea şi mie o pâine“, gata să gireze prin vot orice infractori.

Şi, siropos cum mă ştiţi, îl citez pe Sorescu: pentru că toţi ăştia trebuiau să poarte un nume, li s‑au spus PSD.

După nici treizeci de ani (vă daţi seama, interminabilul regim comunist a ţinut doar 41 de ani, abia cu 11 ani mai mult), vom scăpa curând de aceste trei litere alăturate care sună şchiop fără urarea „muie“ în faţă, dar ce ne facem cu cernoziomul din care‑şi trag rădăcinile trei decenii de corupţie şi primitivism?

Problema este că toţi ne naştem pesedişti: venim pe lume neajutoraţi, analfabeţi, flămânzi şi speriaţi. Spre sfârşitul vieţii, mulţi dintre cei care au reuşit să se maturizeze redevin pesedişti, cu ochii pe măririle de pensii despre care nu‑şi dau seama că sunt absorbite de inflaţie, şi pe autocarele primăriei, care‑i duc la pupat moaşte.

Hai să fim însă optimişti, să sperăm că o mână binevoitoare va face ca, de acum înainte, pruncii să se nască gata liberali şi să se ia la bătaie cu jandarmii în Piaţa Victoriei, la 102 ani.

Un semn astral de încurajare ne‑a transmis Tamara Buciuceanu, care s‑a găsit să moară taman în ziua când a înviat Orban din moartea electorală. Hodoronc‑tronc, după ce l‑a înfierat pe Orban cu mânia proletară livrată contra cost de Doruleţ, Marea Ţoapă a politicii româneşti a simţit nevoia să o elogieze taman pe actriţa care se amuza în sinea ei jucând roluri de ţaţe, ba chiar imitând pe scenă vorbirea peltică a lui Ceaşcă. O fi crezut Dăncila că‑şi elogiază vreo cumătră de‑a ei, de la scara blocului, care, murind, i‑a împuţinat şeptelul de votanţi. (N.D.)

1. De fapt, greşesc, a existat un general care a tras într‑un duşman al ţării, anume Vasile Milea, ministrul apărării sub Ceauşescu, care s‑a împuşcat singur după ce a dat ordin armatei să omoare civili.
2.  

https://kamikazeonline.ro/psd-n%e2%80%91a-existat/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Theodor Stolojan spune că sistemul bugetar din România „este infectat peste tot”

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic!

 

 

 

Analiza Dr. Joseph Mercola

 

Dr. Peter Lurie, președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI) și Beth Ellikidis, vicepreședinte pentru agricultură și mediu la Organizația pentru Inovare în Biotehnologie (BIO), susțin ingineria genetică a alimentelor.

 

Ambele sunt conectate la Bill Gates și alți Great Resetters care fac eforturi pentru a înlocui toate alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

 

BIO, cea mai mare organizație comercială de OMG-uri din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și biotehnologii în peste 30 de țări.BIO susține că ingineria genetică este soluția pentru a vindeca, alimenta și hrăni lumea și, în acest scop, face lobby în 15 domenii de politică diferite, inclusiv alimentația, agricultura și politica de îngrijire a sănătății.

 

În 2004, BIO a lansat BIO Ventures for Global Health (BVGH), o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează programe în sectoarele cu scop profit și non-profit pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea pentru bolile legate de sărăcie”. BVGH a fost lansat cu un grant de start-up de 1 milion de dolari de la Fundația Bill & Melinda Gates.

În 2018, Fundația Bill & Melinda Gates a desființat o subsidiară nonprofit a fundației numită Institutul de Cercetare Medicală Bill & Melinda Gates (Gates MRI), care dezvoltă biotehnologii pentru a aborda problemele de sănătate din țările sărace.

BIO este în parteneriat cu Departamentul Apărării al SUA (DOD), iar DOD finanțează și oferă transferuri de tehnologie în mod specific pentru bolile pe care Gates RMN și BVGH se concentrează: malaria, tuberculoza și Ebola. (!!!)

Într-un articol de opinie din 17 aprilie 2023 din STAT News1, dr. Peter Lurie și Beth Ellikidis susțin ingineria genetică a alimentelor, motivând că „tehnologiile mai noi pot face schimbări foarte țintite la nivelul perechii de bază – o treaptă specifică pe Scara ADN – îmbunătățirea preciziei și reducerea probabilității de „efecte în afara țintei”, în care perechile de baze sunt adăugate sau șterse neintenționat din genom.”

 

În timp ce ingineria genetică țintită este într-adevăr posibilă, iar tehnologia modernă scade probabilitatea de adăugiri sau ștergeri neintenționate, această precizie nu garantează că nu vor exista efecte adverse.(!!!)

Unul dintre motivele pentru aceasta este că multe gene sunt multifuncționale și pot avea multiple efecte în aval.

Prin modificarea unei singure gene, puteți afecta din neatenție expresia a sute de alte gene.

În plus, multifuncționalitatea genelor este rareori intuitivă.

Așadar, deși poate părea convenabil să modifici genetic vacile fără coarne pentru a preveni rănirea altor vaci și stăpâni de fermă, așa cum sugerează Lurie și Ellikidis, nu se știe ce ar putea face această modificare organelor interne sau căilor biologice.

La rândul său, nu există nicio garanție că efectele în cascadă nu vor modifica nutriția cărnii sau a lactatelor care provin de la acea vacă.

Poate că va fi bine, poate că nu.

Problema este că, de multe ori, ÎN CAZUL ALIMENTELOR MODIFICATE GENETIC, TESTELE DE SIGURANȚĂ SUNT MINIME SAU ABSENTE. (!!!)

 

Cui îi răspund Lurie și Ellikidis?

Atunci când evaluăm încrederea oamenilor, poate fi util să ne uităm la finanțarea acestora și la diferitele parteneriate.

În cazul lui Lurie și Ellikidis, amândoi sunt în relație cu Bill Gates și alți Great Resetters care fac eforturi pentru a înlocui toate alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

Lurie – un fost comisar asociat FDA – este președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI).

În vara anului 2020, Lurie a lansat o campanie cuprinzătoare pentru a scoate Mercola.com din activitate, trimițând Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente și Comisia Federală pentru Comerț după noi, pe baza unor acuzații false.

CSPI este finanțat de Fundația Rockefeller, Rockefeller Family Fund, Bloomberg Philanthropies și alte fundații deținute de miliardar.

Este, de asemenea, parteneriat cu Cornell Alliance for Science, o „inițiativă de comunicare globală” a cărei finanțare principală provine de la Fundația Bill & Melinda Gates.

Greg Jaffe, care conduce proiectul de biotehnologie al CSPI, este, de asemenea, director asociat pentru afaceri juridice la Alliance for Science.

Având în vedere aceste legături, istoria lungă a CSPI de promovare a științei industriei și a propagandei nu este deloc surprinzătoare.

Ei au susținut îndulcitorii artificiali, grăsimile trans, OMG-urile, carnea falsă și mitul cu conținut scăzut de grăsimi.

De asemenea, au subminat în mod activ transparența în eforturile de etichetare.

 

Ellikidis, între timp, este vicepreședintele agriculturii și mediului la Biotechnology Innovation Organization (BIO).

Ea conduce „politicile și strategiile de acces pe piață pentru secțiunea Agricultură și Mediu a BIO, care include companii membre care dezvoltă și produc tehnologii inovatoare în alimentație și agricultură.”

 

BIO, cea mai mare organizație comercială de OMG-uri din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și biotehnologii din peste 30 de țări, precum și grupuri industriale, instituții academice, centre de biotehnologie de stat și alte organizații conexe.

Potrivit BIO, ingineria genetică este soluția pentru a vindeca, alimenta și hrăni lumea și, în acest scop, are comitete de lobby dedicate influențării a 15 domenii de politică diferite, inclusiv alimentația, agricultura, politica de îngrijire a sănătății, transferul de tehnologie și finanțare.

Potrivit Open Secrets, BIO a cheltuit 13.250.000 de dolari pe lobby pentru…”produse farmaceutice și de sănătate”, în 2022.

Pentru referință, doar Pfizer și grupul de lobby Pharmaceutical Research and Manufacturers of America au cheltuit mai mult.

 

Cum se pregătește Gates pentru succes

În 2004, BIO a lansat BIO Ventures for Global Health (BVGH), o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează strategic, programe în sectoarele cu scop profit și non-profit, pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea (R&D) pentru bolile legate de sărăcie”.

BVGH a fost lansat cu un grant de start-up de 1 milion de dolari din partea Fundației Bill & Melinda Gates.

În 2005, BVGH a primit încă 5,4 milioane de dolari pentru a extinde rolul industriei biotehnologice în lupta împotriva bolilor neglijate.

Fundația Rockefeller finanțează, de asemenea, grupul.

Înaintăm rapid până în 2018, iar Fundația Bill & Melinda Gates a desființat o filială nonprofit a fundației numită Institutul de Cercetare Medicală Bill & Melinda Gates (Gates MRI).

Gates RMN, finanțat cu un grant de 273 de milioane USD, pe patru ani de la Fundația Gates, se concentrează pe dezvoltarea biotehnologiilor pentru a aborda problemele de sănătate din țările sărace.

 

Este cel puțin o configurație convenabilă.

Pe de o parte, Gates finanțează cercetarea și dezvoltarea produselor biotehnologice prin Gates MRI, iar pe de altă parte, finanțează accelerarea, coordonarea și gestionarea programelor de biotehnologie privat-publice prin BVGH.

 

Un domeniu cheie în care BVGH este inserat pentru a gestiona programe private-publice este programul „Cancer Moonshot”, lansat în 2016 de vicepreședintele de atunci Joe Biden. Biden a „reaprins” și a evidențiat programul în 2022.

După cum se raportează într-o fișă informativă a Casei Albe:

„Colaborând cu partenerii African Access Initiative (AAI), BIO Ventures for Global Health (BVGH) va implementa proiecte de cercetare a cancerului care sunt determinate și conduse de oncologi africani și desfășurate în colaborare cu experți americani în cancer.

Prin programul său African Consortium for Cancer Clinical Trials (AC3T), BVGH va facilita cinci proiecte de cercetare, va dezvolta capacitatea de a efectua cercetări clinice riguroase în 50 de locații africane, va promova interesele de cercetare ale investigatorilor primari africani pe platforma AC3T și va coordona punerea în aplicare a studiilor clinice observaționale.

Pe lângă construirea capacității de cercetare a site-urilor AC3T, BVGH va mapa calea de reglementare în cinci țări AAI.

Toate studiile clinice care implică medicamente pentru cancer vor include dezvoltarea de căi de acces pe piață de către BVGH.”

 

Gates RMN, la rândul său, intenționează să „aplice o nouă înțelegere a sistemului imunitar uman învățată din cercetarea cancerului pentru a preveni bolile infecțioase.”

 

În mod convenabil, el are calea interioară pentru toate acestea prin intermediul BVGH. (!!!!!!!) „

 

P.S.: Articolul a fost arhivat de Mercola. Nu mai poate fi vizualizat.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/coruptie/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Procurorul Cătălin Ranco Pițu, la lansarea cărții „Mineriada s-a născut la Revoluție”: „Cei care au executat lovitura militară de stat, în frunte cu Iliescu, sunt responsabili pentru toate tragediile naționale din prima jumătate a anului 1990”

 

 

Cătălin Ranco Pițu a lansat, la Bookfest Timișoara, în premieră națională, volumul “Mineriada s-a născut la Revoluție. Evenimentele din 13-15 iunie 1990”. În cartea sa curajoasă și bine argumentată, Pițu radiografiază unul dintre cele mai violente și brutale evenimente postrevoluționare, cunoscut drept Mineriada din 13-15 iunie 1990, în urma căreia au murit patru oameni și peste 1.300 au fost răniți, conform datelor oficiale. În calitate de șef al Secției Parchetelor Militare, autorul cunoaște foarte bine probele administrate în Dosarul Mineriadei din iunie 1990.“Mineriada din iunie 1990 a fost un eveniment rușinos în istoria națională, un episod tragic, generat de puterea politico-militară care a ajuns să conducă România din 22 decembrie 1989. În carte sunt prezentate, în mod cronologic și logic, dar mai ales argumentat, toate momentele-cheie care au legat Revoluția din 1989 de Mineriada din iunie 1990. Am spus Revoluția din ’89, deși, în opinia mea, în decembrie ’89 a fost o combinație între revoluție autentică și lovitură militară de stat, iar cei care au executat lovitura militară de stat, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu, sunt responsabili pentru toate tragediile naționale din prima jumătate a anului 1990, culminând cu Mineriada de la mijlocul lunii iunie”, a declarat Cătălin Ranco Pițu.

 

 

„Ticlăloșia conducerii politico-militare a României a fost la cote uriașe”

 

Ca procuror care a semnat rechizitoriul procesului Revoluției, Pițu a avut ocazia să analizeze mecanismele de preluare a puterii și să observe tranziția de la ultimele zvâcniri ale dictaturii la primele tentative de restaurație a comunismului, denumit “socialism cu față umană”. Noul regim FSN, condus de Ion Iliescu, în loc să consolideze statul de drept și libertățile civile, a urmărit în mod constant suprimarea acestora.“În carte sunt prezentate, în lumina adevărului, evenimentele esențiale din prima jumătate a anului 1990, iar cel mai important dintre acestea a fost fenomenul unic numit Piața Universității, cunoscut și ca Golaniada. O manifestare magnifică, anticomunistă, a unei părți importante a poporului român. Cine este interesat de istorie trebuie să citească această carte. Este o carte tristă, pentru că violența descrisă în paginile sale este extremă. Ticlăloșia conducerii politico-militare a României a fost la cote uriașe, iar consecințele acestei conduite s-au resimțit în iulie ’90, dar și în lunile anterioare, ducând la izolarea României pe plan internațional. Printre consecințele directe s-a numărat apariția a încă trei mineriade. Din perspectivă economică și politică, România a fost marginalizată pentru mult timp, deoarece opinia publică internațională a realizat că șefii statului nu aveau nimic însemnătate cu democrația și respectul pentru cetățean”, a mai spus Pițu.

 

 

 

România a avut șase mineriade

 

Cătălin Ranco Pițu a explicat semnificația titlului cărții: “Mineriada s-a născut la Revoluție”.

 

“La 27 decembrie 1989, pe fondul renașterii partidelor istorice și al coagularii forțelor de dreapta din România, Ion Iliescu a avut o întrevedere cu ambasadorul URSS la București, Evgheni Tiajelnikov, căruia i-a comunicat că principala sa preocupare este stoparea alunecării României spre dreapta politică. Nu era preocupat de ‘teroriștii’ despre care știa că nu există, ci de creșterea influenței forțelor democratice. A anunțat că, la începutul anului 1990, va permite exprimarea opiniilor pentru a identifica susținătorii partidelor de dreapta, urmând apoi să îniabuse orice opoziție. Exact asta s-a întâmplat. Tot ce a urmat de la 1 ianuarie 1990 a fost o pregătire pentru destructurarea opoziției politice. Mineriada a fost o acțiune planificată și organizată împotriva partidelor de dreapta. Minerii au fost folosiți ca masă de manevră, fiind manipulați, cu excepția liderilor lor, care știau exact ce fac. A coborât Evul Mediu asupra României, cu consecințe pe termen lung. Națiunea noastră a avut parte de șase mineriade”, a explicat Pițu.

 

 

“Nu am cum să știu dacă și cum va fi tras la răspundere Ion Iliesu”

 

Până în prezent, nimeni nu a fost tras la răspundere pentru Mineriada din iunie 1990. Totuși, la Secția Parchetelor Militare, ancheta se află într-un stadiu avansat, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare, inclusiv împotriva fostului președinte Ion Iliescu. Pițu susține că în viitorul apropiat va fi emis un nou rechizitoriu care ar trebui judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

“Nu am cum să știu dacă și cum va fi tras la răspundere Ion Iliesu. Asta o știe doar Dumenezeu. Dacă va avea zile, este posibil să se întâmple să nu poate fi pedepsit datorită vârstei înaintate. Dar nu aș paria pe nicio variantă. Rămâne de văzut”, a conchis Pițu.

 

 

Dosar alcătuit din 3.000 de volume

 

Cătălin Ranco Pițu s-a născut la Timișoara și este licențiat în drept al Facultății de Drept, Universitatea Ecologică din București, specializarea drept penal și criminalistică. Din 2001 este membru al Asociației de Științe Penale – Filiala Timișoara. În august 2016, a fost transferat de la Parchetul Militar Timișoara la Secția Parchetelor Militare din Bucureşti, pentru a se ocupa de soluționarea Dosarului Revoluției. În 2020, a fost numit procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, consolidându-și o carieră de 23 de ani în magistratură.Procurorul a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției, un dosar alcătuit din 3.000 de volume, care a avut ca obiect trimiterea în judecată a unor figuri-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989, precum Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, și generalul (rtr.) Rus Iosif, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea unor grave infracțiuni contra umanității.

 

 

 

 

https://www.g4media.ro/procurorul-catalin-ranco-pitu-la-lansarea-cartii-mineriada-s-a-nascut-la-revolutie-cei-care-au-executat-lovitura-militara-de-stat-in-frunte-cu-iliescu-sunt-responsabili.html?uord=Qo_8jShpgJcRYB%3DroYkxQsSEjXYumS6%3DWP2mQE1vuVIChGH_ZFWomI2LZt2SmXUylUUFRSF_Y0P%3DsS5QksEmW6aomehkRvRYvHIuk4PsX1%2F6QUkhhSdltbHOZnexoY2l5fVzjnpn&fbclid=IwY2xjawK1VfNleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBJOFVxOWxzc21obHoxakV0AR6Cgtdt-AmkHj9Dh1rIZDO-wj_5AzyrgLjRc37-m8qr9wOA2VLNIYRjntpylw_aem_Xre7rJbdVGdp7L_3uv7TvA

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Dupa ce am rezolvat lovilutia,urmeaza…) Iliescu, despre Revolutie si Mineriada „Acum sa stam sa tot plangem mortii, in loc sa tragem concluzii politice”

 

Fostul presedinte Ion Iliescu a sustinut joi, referindu-se la dosarele Revolutiei si Mineriadei, ca CEDO „este alimentata” de oameni din tara, „interesati” in acest sens.

 

 

Dupa luni de absenta din spatiul public, fostul presedinte Ion Iliescu revine cu afirmatii, care starnesc rumoare. „In loc sa tot plangem mortii de la Revolutie, mai bine sa tragem concluziile politice.”De altfel, fostul presedinte al Romaniei a declarat ca nu vede „cui ii foloseste redeschiderea dosarului Revolutiei”. O parere similara are si despre anchetele procurorilor care incearca sa afle ce s-a intamplat la mineriada din ’90.

 

Ulterior, Ion Iliescu a revenit asupra declaratiilor cotroversate.

 

 

„Eu ii inteleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! A fost caracterul cel mai radical de tranformare din tot arealul nostru. Nici ungurii, nici cehii, nici polonezii nu au avut asta, nici macar bulgarii. Deci la noi a fost o miscare radicala de inlaturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a insemnat sacrificii umane. Acum sa stam sa tot … plangem mortii, in loc sa tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societatii romanesti…”, a afirmat Ion Iliescu, la Palatul Parlamentului, intrebat in legatura cu faptul ca urmasi ai victimelor spun ca nu pot trece peste aceste evenimente.

 

Citește și

Miron Cozma – stiri

Miron Cozma, intrebat daca va cere o confruntare cu Ion Iliescu, in dosarul Mineriadei: „Mi-e frica. Daca-i dau una, moare!”

 

Intrebat cum comenteaza deciziile CEDO in privinta dosarelor Revolutiei si Mineriadei, fostul presedinte a aratat ca „CEDO este alimentata” din tara.

„Nu CEDO. CEDO este alimentata de oameni de aici, interesati sa intretina asa ceva. (…) Nu stiu cui slujeste asa ceva. Altminteri, nu e nicio problema. Dar, pusa sub acest aspect, deci luarea la intrebari si analize pe plan judiciar… A fost un moment de istorie cu parti bune si cu parti mai putin bune, cu stari conflictuale. Am trecut peste ele, am depasit. Ce rost are sa dezgropam…? Ele trebuie sa formeze obiectul unor asemenea dezbateri in cazul unor oameni care stau si studiaza istoria, ca sa tragem invataminte, nu sa tot intretinem o stare…”, a adaugat Ion Iliescu, referindu-se la redeschiderea celor doua dosare.Declaratia fostului presedinte al Romaniei vine dupa ce procurorul general interimar, Bogdan Licu, a cerut instantei supreme dosarul Revolutiei spre a fi reanalizat. Ion Iliescu este personaj-cheie si in dosarul mineriadei, in care este urmarit penal.Cateva ore mai tarziu, Iliescu a revenit cu precizari pe blogul personal. „Regret faptul ca o exprimare eliptica poate suna drept indiferenta fata de suferinta rudelor celor morti in acele zile”, a scris el precizand ca, prin tot ce a facut, nu poate fi acuzat de indiferenta sau de lipsa de empatie fata de memoria celor disparuti.

Si sute de revolutionari si urmasi ai eroilor cazuti atunci au cerut reluarea anchetelor, fara ca judecatorii sa fi luat vreo decizie. Dreptate li se face totusi la Strasbourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat din nou romania pentru tergiversarea solutionarii obligand statul sa despagubeasca 17 familii ale eroilor cu cate 15 mii de euro.Potrivit procurorilor, 709 oameni au murit în timpul Revoluţiei iar alti 2.198 au fost raniti.

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/iliescu-despre-revolutie-si-mineriada-acum-sa-stam-sa-tot-plangem-mortii-in-loc-sa-tragem-concluzii-politice.html?fbclid=IwY2xjawK1VoBleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBJOFVxOWxzc21obHoxakV0AR5W-6EwgjZFzugLW3fd8krc-ZrHRUM7Jyr40sQo9CpdDk4JJzSxC2wOnsFVug_aem_NEKgo8C8J3_S7eXq7xsEXQ

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Iata cativa parinti ai pesediei…) Occupy Romania’90 | iliescu te votam,te votam cu neamul,ca sa moara de necaz Ratiu si Campeanu!!

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

declaratie mortala – Emil Constantinescu iulie 2000

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

3 zile care au cutremurat România – Partea I

 

 

https://www.facebook.com/watch?v=575105759873918

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(PESTE) 30 de ani de la cea mai mare diversiune din istoria recentă a României: MINERIADA 13 iunie 1990

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Analiza istorică a elitei globale: jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”…

 

 

 

 

Carte electronică Global Research, Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG)

De Robert J. Burrowes

 

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

 

Vizitați-ne și urmăriți-ne pe Instagram ,  Twitter și Facebook . Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.

 

***

 

[Publicat pentru prima dată pe 28 ianuarie 2023]

 

***

 

 

 

 

 

 

 

Analiza istorică a elitei globale: jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”.

 

 

De Robert J. Burrowes

 

 

 

 

 

Despre autor

 

 

Robert a efectuat cercetări ample din 1966, în efortul de a înțelege de ce ființele umane sunt violente, și este analist geopolitic din 1971. De când a devenit activist nonviolent în 1981, a fost implicat în numeroase campanii de acțiune nonviolentă și a fost arestat pentru acte de conștiință nonviolente de aproximativ 30 de ori. Este autorul cărților „ Strategia apărării nonviolente: o abordare gandhiană” și „ De ce violența? ”.

 

Adresa lui de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web este aici .

 

Este un colaborator regulat la „Global Research”.

 

 

 

 

Cuprins

 

 

Prefaţă

 

Mulțumiri

 

Introducere

 

Capitolul I

 

O scurtă istorie economică

 

Capitolul II

 

Cine este elita globală și cum funcționează ea?

 

Capitolul III

 

Sistemul Rezervei Federale a SUA

 

Capitolul IV

 

Banca Reglementelor Internaționale

 

Capitolul V

 

Al Doilea Război Mondial și ce a urmat

 

Capitolul VI

 

Suprastructura de după al Doilea Război Mondial va transforma ordinea mondială, va distruge economia mondială și va captura toată bogăția

 

Capitolul VII

 

Lovitura de grație: Marea Resetare

 

Capitolul VIII

 

Prăbușirea economiei globale

 

Capitolul IX

 

Rothschild-ii și transumanismul

 

Capitolul X

 

Deci, ce putem face în această privință?

 

Concluzie

 

 

 

 

Prefaţă

 

 

Tatăl meu a fost observator de coastă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, deși a supraviețuit războiului, ambii frați ai săi au fost uciși . Fratele său mai mare, Bob, a fost ucis când nava japoneză prizonieră de război, Montevideo Maru, fără însemne și fără escortă, a fost torpilată de USS Sturgeon în largul coastei Filipinelor, la 1 iulie 1942. Bob fusese capturat în timpul căderii Rabaulului cu cinci luni mai devreme. Fratele geamăn al tatălui meu, Tom, a fost doborât deasupra Rabaulului pe 14 decembrie 1943. A fost prima sa misiune. În copilărie, tatăl meu ne ducea pe mine și pe fratele meu la o slujbă anuală la Altarul Amintirii, pentru a comemora moartea fraților săi.

 

Pasiunea vieții mele a devenit să răspund la întrebarea „De ce se ucid oamenii între ei?”, ca să știu cum să pun capăt acestei întrebări.

 

Dar investigația mea era încă la început când m-a condus într-un „câmp minat” de probleme și complexități. Cu siguranță cineva avea deja răspunsul. Dar unde era acesta? În domeniul istoriei, religiei, politicii, economiei, sociologiei sau psihologiei? Toate acestea? În altă parte? Și exista un fir comun care explica violența războiului, violența rasismului și foametea despre care ziarele îmi spuneau că se întâmplă în Africa? Și ar explica vreun „fir comun” și distrugerea mediului? Unde ar trebui să investighez mai întâi? Din păcate, dar în mod instructiv, profesorii de la școală și apoi de la universitate au avut toți răspunsuri diferite la întrebarea mea fundamentală. Și niciunul dintre ele nu mi s-a părut convingător.

 

Evident, am recunoscut în mod conștient după câțiva ani, că răspunsul la întrebarea mea nu era la fel de simplu precum fusese formularea întrebării. Și, se părea, aveam nevoie de o imagine mult mai clară a modului în care funcționează lumea. Un curs de sociologie politică la care am participat în 1971 a făcut referire la o carte scrisă de C. Wright Mills: The Power Elite . Cel puțin, citind această carte m-am făcut să realizez că lumea nu funcționa așa cum fusesem învățat. Așa că am căutat acum să răspund la întrebarea „De ce violență?”, conștient de nevoia mea de a înțelege, mult mai profund, cum funcționează cu adevărat lumea.

 

Și astfel, având în vedere beneficiul a peste 50 de ani de investigații în spate, când personalități proeminente la nivel global și național au început să-și exprime îngrijorarea cu privire la amenințarea presupus reprezentată de un nou coronavirus la începutul anului 2020, câteva cercetări scurte au dezvăluit curând că nu existau dovezi științifice documentate că un „virus” unic fusese izolat și că era doar cea mai recentă farsă medicală comisă asupra umanității. De acolo, a fost un pas ușor să identific și să înțeleg componentele de bază ale acestei ultime etape (tehnocratice) a programului Elite de a impune controlul asupra întregii umanități. Totuși, după aproape trei ani, am simțit că era timpul să explic mai pe larg cum ceea ce se întâmplă acum avea un „timp de așteptare” de 5.000 de ani. Așadar, aceasta este încercarea mea de a face acest lucru.

 

 

 

 

Mulțumiri

 

 

Îi mulțumesc Anitei McKone, draga mea soție, activistă nonviolentă și cofondatoare a organizației „We Are Human, We Are Free” , pentru sugestiile sale atente de îmbunătățire a versiunii inițiale a acestei investigații.

 

Îi exprim recunoștința profesorului Michel Chossudovsky, ale cărui capacități de investigație, perspicacitate și curaj au asigurat valoarea incredibilă a propriilor sale contribuții în expunerea programului Elite, dar și în transformarea „Global Research” în principalul site de știri/analiză pentru cei care se opun „Marii Resetări” și a celei de-a patra revoluții industriale, componentelor transumaniste și eugeniste.

 

Și le mulțumesc părinților mei, Beryl și James Burrowes , ambii veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, în vârstă de 99 de ani, pentru dragostea și sprijinul lor neclintit, indiferent unde mă duc investigațiile și acțiunile mele nonviolente.

 

 

 

 

 

Introducere………………………………………………………………….

 

https://www.globalresearch.ca/historical-analysis-of-the-global-elite-ransacking-the-world-economy-until-youll-own-nothing/5805779

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Pe marginea prăpastiei

 

 

Scott Ritter

 

 

Există o veche zicală: „Fă-ți o prostie și vei afla”. Pe 19 noiembrie, Ucraina a lansat șase rachete de fabricație americană asupra unei ținte situate pe teritoriul rusesc. Pe 20 noiembrie, Ucraina a lansat până la o duzină de rachete de croazieră Storm Shadow de fabricație britanică asupra unei ținte situate pe teritoriul rusesc. Pe 21 noiembrie, Rusia a lansat o nouă rachetă cu rază medie de acțiune asupra unei ținte situate pe teritoriul ucrainean.

 

Ucraina și aliații săi americani și britanici s-au prostit.

 

Și acum au aflat: dacă atacați Mama Rusia, veți plăti un preț greu.

 

În primele ore ale dimineții zilei de 21 noiembrie, Rusia a lansat o rachetă care a lovit fabrica Yuzmash din orașul ucrainean Dnipropetrovsk. La câteva ore după ce această rachetă, lansată de la poligonul de testare rusesc de la Kapustin Yar, și-a lovit ținta, președintele rus Vladimir Putin a apărut la televiziunea rusă, unde a anunțat că racheta lansată de Rusia, pe care atât presa, cât și serviciile de informații occidentale au clasificat-o drept o modificare experimentală a rachetei RS-26, care fusese scoasă din uz de Rusia în 2017, era, de fapt, o armă complet nouă, cunoscută sub numele de „Oreshnik”, care în rusă înseamnă „alună”. Putin a menționat că racheta se afla încă în faza de testare și că lansarea în luptă împotriva Ucrainei a făcut parte din test, care a fost, în cuvintele sale, „reușit”.

 

 

Președintele rus Putin a anunțat lansarea rachetei Oreșnik într-un discurs televizat în direct.

Putin a declarat că racheta, care a zburat spre ținta sa cu o viteză de peste zece ori mai mare decât cea a sunetului, este invincibilă. „Sistemele moderne de apărare aeriană care există în lume și apărarea antirachetă creată de americani în Europa nu pot intercepta astfel de rachete”, a spus Putin.

 

Putin a declarat că racheta Oreshnik a fost dezvoltată ca răspuns la desfășurarea planificată de către Statele Unite a rachetei hipersonice Dark Eagle, ea însăși o rachetă cu rază intermediară de acțiune. Oreshnik a fost concepută pentru a „oglindi” capacitățile SUA și NATO…………………………………………..

 

 

Det. Aici

https://scottritter.substack.com/p/on-the-brink

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Geopolitica nebuniei elitelor: În pragul Armaghedonului, pericolul războiului nuclear

 

 

De Robert J. Burrowes

 

 

 

În timp ce lumea se află simultan în pragul unui război nuclear în Asia Centrală, spulberând orice urmă de „justiție internațională” prin lipsa unor măsuri eficiente pentru a opri genocidul televizat din Palestina (darămite riscul unui război extins dramatic în Asia de Vest) și se lovește cu capul înainte de tehnocrația în rapidă dezvoltare – pentru a nominaliza doar trei dintre cele mai pronunțate amenințări –, cea mai mare parte a populației umane cască în timp ce derulează prin cele mai recente intrări din diversele grupuri de chat de pe telefonul său.Practic toate aceste grupuri de chat (și canalele prin care sunt distribuite), la fel ca „știrile” distribuite de mass-media corporativă prin televiziune, radio și ziare, găsesc o secvență nesfârșită de probleme nesemnificative pentru a distrage oamenii de la realitate.

 

Și astfel ne așteaptă moartea sau sclavia transumană.

 

Așa cum am explicat de multe ori în trecut, doar o persoană rară înțelege cum funcționează lumea, cine orchestrează și conduce evenimentele, cum fac acest lucru și scopurile programului său. Pentru o relatare a acestui lucru, vezi Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”.

 

Prin urmare, majoritatea analiștilor concep greșit ce se întâmplă și, prin urmare, ce este necesar pentru a i se rezista eficient.

 

Prin urmare, inevitabil, populația umană continuă să fie victimizată de acest program, așa cum s-a demonstrat în mod constant de-a lungul istoriei.

 

Din păcate, timpul se scurge rapid cu programul Elite – ascuns în mare măsură de acest baraj nesfârșit de „știri” corporative, printre alte tehnici (vezi „Războiul de 5.000 de ani al Elitei împotriva minții tale atinge apogeul. Îl putem învinge?” ), conceput pentru a distrage atenția de la amenințările fundamentale – pentru a depopula Pământul și a-i închide pe cei rămași în viață într-o închisoare tehnocratică de tip „oraș inteligent” care avansează zilnic.În cea mai recentă și semnificativă evoluție, arme produse și ghidate de NATO au fost lansate din Ucraina pentru a ataca teritoriul rus: în zilele de 19 și 20 noiembrie, rachete americane ATACMS (balistice tactice supersonice) și rachete britanice „Storm Shadow” (de croazieră) au fost folosite pentru a distruge ținte din Rusia.Ca răspuns și imediat după cea mai recentă actualizare a doctrinei nucleare rusești – traducerea în engleză aici „Textul complet al doctrinei nucleare actualizate a Rusiei” și explicația pe scurt și simplu a lui Andrew Korybko aici „Doctrina nucleară actualizată a Rusiei își propune să descurajeze provocările inacceptabile din partea NATO” – Rusia a lansat o versiune „experimentală” a noii rachete hipersonice „Oreshnik” (ICBM) (echipată cu șase focoase cu țintire independentă, fiecare conținând șase submuniții) care a călătorit cu Mach 10 (adică de zece ori viteza sunetului) pentru a distruge fabrica de rachete Yuzmash din orașul ucrainean Dnipropetrovsk.

 

Printre numeroasele comentarii ale experților care exprimă o îngrijorare profundă, inclusiv din cauza celei mai recente actualizări a strategiei NATO – a se vedea „NATO după Summitul de la Washington: Asigurarea viitorului Alianței și sprijinirea Ucrainei până la victorie: Rezoluția 494” – a se vedea lucrarea lui Scott Ritter „Pe marginea prăpastiei” .

 

„Rachete nucleare și cu rază medie de acțiune pentru junta neonazistă, rețeta perfectă pentru al Treilea Război Mondial” de Drago Bosnic și urmăriți interviul recent al colonelului Doug Macgregor, „Cât de aproape suntem de al Treilea Război Mondial?”.

 

 

Judecătorul Napolitano – Judecând libertatea – COL. Douglas Macgregor: Cât de aproape de al Treilea Război Mondial?

 

Iar analistul geostrategic Drago Bosnic atrage atenția în mod special asupra lipsei de dovezi că președintele Biden a autorizat oficial livrarea de arme nucleare americane către Ucraina, în ciuda faptului că instituții media importante, începând cu New York Times , au indicat, fără a oferi nicio dovadă, că acest lucru a avut loc.

 

Urmăriți „Spune nu războiului nuclear! Pace pe planetă” .

 

 

SPUNE NU RĂZBOIULUI NUCLEAR

 

Așadar, deși putem specula despre identitatea persoanei sau persoanelor responsabile pentru o astfel de decizie, presupunând că a fost luată, acest lucru evidențiază pur și simplu faptul că cei despre care credem că dețin controlul nu dețin, de fapt, controlul. Elita pune la cale evenimente mondiale cheie și folosește pur și simplu marionetele alese din guverne, birocrații, organizații internaționale și mass-media pentru a oferi o secvență de acțiuni și anunțuri la nesfârșit deconectate, astfel încât majoritatea oamenilor sunt confuzi și incapabili, chiar dacă sunt înclinați să facă acest lucru, să acționeze decisiv și eficient.

 

Doi factori care complică serios acest conflict sunt faptul că Rusia pare să dețină cel puțin un tip de armă și un sistem de lansare a armelor care poate genera daune echivalente cu impactul exploziv al unei arme nucleare, dar fără căldura masivă și căderile radioactive mortale ale armelor nucleare. Aceasta înseamnă că daunele pot fi „limitate” la o țintă precisă, chiar dacă foarte mare. Iar lansarea armei nu poate fi interceptată.Puterea distructivă a acestei arme, bazată pe descrierile oferite de Ritter în articolele sale „On the Brink” citate mai sus și „Fahrenheit 7232” – „Fiecare cap de război conținea, la rândul său, șase submuniții separate, constând din gloanțe metalice forjate din aliaje exotice care le permiteau să-și mențină forma în timpul căldurii extreme generate de vitezele hipersonice de reintrare. Aceste gloanțe nu sunt explozive; mai degrabă, folosesc efectele combinate ale impactului cinetic la viteză mare și căldura extremă absorbită de aliajul exotic pentru a distruge ținta dorită la impact” – sugerează o versiune substanțial redusă a armei de geoinginerie cunoscută sub numele de „Baston de la Dumnezeu”. Spre deosebire de versiunea originală a acestei arme, această armă rusească a fost lansată folosind o rachetă hipersonică și trasă împotriva țintei sale ca un grup de arme „mai mici”.Versiunea geoinginerească a acestei arme a fost lansată de pe un satelit și utilizată pentru a genera cutremurul din Turcia și Siria din februarie 2023. A fost descrisă cu atenție de șeful Agenției Spațiale Turce, Serdar Hussein Yildirim, aici , dar descrieri anterioare ale acestor fascicule de tije de hiperviteză („Tije de la Dumnezeu”) sunt disponibile în literatura militară americană și în alte părți. A se vedea, de exemplu, „Planul de zbor de transformare” al Forțelor Aeriene SUA, unde subiectul este discutat simplu în „Fascicule de tije de hiperviteză” .

 

Separat de puterea sa distructivă, sistemul de lansare pentru această armă rusească era racheta Oreshnik, care este hipersonică . Aceasta poate călători cu viteze de până la Mach 10 și nu poate fi interceptată cu nicio tehnologie existentă, așa cum a fost clarificat de președintele Rusiei, Vladimir Putin, în declarația sa oficială de după atac. A se vedea „Declarația președintelui Federației Ruse” [referitor la lansarea rachetei Oreshnik din 20 noiembrie 2024] .

 

Așadar, deși Rusia și-a actualizat recent doctrina nucleară pentru a permite un prag mai scăzut pentru utilizarea armelor nucleare, aceasta a dezvoltat, implementat și utilizat deja o tehnologie non-nucleară care poate, prin utilizarea unor cantități modeste din această armă, să reproducă impactul exploziv al unei arme nucleare și să fie lansată cu o viteză uluitoare.Complicația fundamentală a acestei stări de fapt este că Statele Unite nu dețin arme cu capacități echivalente, așa că este mai probabil să recurgă la utilizarea armelor nucleare, în ciuda faptului că impactul acestora este departe de a fi „curat”, relativ limitat sau chiar de scurtă durată.

 

Prin urmare, lumea se află într-un punct de cotitură periculos.

 

Acest lucru se datorează în special faptului că Elita care orchestrează acest conflict și alte conflicte critice este o nebunie, așa cum am explicat de multe ori anterior – vezi „The Global Elite is Insane Revisited” – iar majoritatea agenților lor din guverne și organizații internaționale cheie sunt, de asemenea, nebuni, mulți dintre ei având chiar și convingeri fundamentaliste sau extreme (ca un aspect al nebuniei lor).O variantă a acestei nebunii o reprezintă acei oameni etichetați uneori „armaghedoniști” – oameni care cred, așa cum indică comentariul său adresat profesorului Bernard Lown de către un înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA în 1998 , „dacă va izbucni un război nuclear, vom fi primii care se vor ridica și îl vor întâlni pe Isus în cer”.

 

Când Lown l-a întrebat pe oficial dacă și altcineva din Departamentul de Stat al SUA simțea la fel, oficialul a răspuns:„O, da, mulți dintre noi o facem.” Citate citate în „Iran: Drumul spre Armaghedon? Ar pune administrația SUA în pericol întreaga planetă?”Dacă nu sunteți familiarizați cu pagubele pe care le poate provoca o armă nucleară, acest videoclip de 18 minute vă va clarifica suficient de mult acest lucru: „Adevărata scară a armelor nucleare moderne” . Iar cea mai recentă carte a lui Annie Jacobsen clarifică acest lucru: Război nuclear: un scenariu .

 

 

Adevărata scară a armelor nucleare moderne: Putere dincolo de imaginație

 

 

Identitatea noastră de Homo Sapiens amenințată de biologia sintetică, oamenii se joacă cu vioara în timp ce umanitatea arde, va fi vorba de moarte pe termen scurt sau de sclavie transumană?Însă, vreau să subliniez încă o dată, indiferent dacă războiul din Asia Centrală devine nuclear sau nu (sau genocidul israelian împotriva palestinienilor și războiul împotriva vecinilor săi arabi/persani din Asia de Vest merg în aceeași direcție), o gamă largă de obiective ale Elitei în legătură cu programul său genocidal și transumanist/tehnocratic sunt îndeplinite și nicio plângere pe această temă, semnarea de petiții sau declarații, lobby-ul agenților Elitei în guverne și organizații internaționale sau demonstrațiile pe străzi nu pot face diferența. Pentru o explicație mai completă, consultați „Lovitura de stat a Elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?”.

 

Așadar, nu pot decât să încurajez orice cititor să reflecteze asupra situației periculoase în care ne aflăm și să ia în considerare serios participarea la strategii nonviolente cuprinzătoare, la nivel local, pentru a opri războiul din Asia Centrală, a pune capăt genocidului împotriva palestinienilor și a învinge tehnocrația în progres.

 

În articolele următoare, am explicat programul Elite care alimentează fiecare dintre aceste conflicte. În mod esențial, am explicat (sau am făcut legături cu) strategiile nonviolente necesare pentru a pune capăt fiecăruia dintre ele.

 

Strategii pentru a aborda multe alte amenințări au fost deja elaborate în alte părți sau, în unele cazuri (inclusiv geoingineria și biologia sintetică) sunt în curs de dezvoltare.

 

„Războiul din Ucraina: Înțelegerea și rezistența la agenda mai profundă a elitei globale”, care face referire la o listă de obiective strategice pentru o luptă nonviolentă menită să pună capăt unui război .

 

„Strategie nonviolentă pentru oprirea genocidului din Gaza, eliberarea Palestinei și înfrângerea tehnocrației globale” .

 

„Luptând pentru umanitatea noastră, luptăm pentru viitorul nostru” .

 

Fiecare articol face trimitere și la campania „Suntem oameni, suntem liberi” – care identifică acțiunea strategică necesară pentru a te apăra de tehnocrația în avans (explicată, cel mai simplu, în fluturașul de o pagină „Suntem oameni, suntem liberi” , disponibil în 23 de limbi).

 

Așa cum sugerează și titlul ultimului articol, este în joc o sumă monumentală și va fi nevoie de eforturi enorme din partea unui număr substanțial de oameni pentru a apăra viața umană și o viață care merită trăită.

 

Și totuși, în ciuda enormității acestor amenințări, nu există o rezistență eficientă la amenințarea războiului nuclear, la tehnocrația care avansează rapid sau chiar la genocidul televizat din Gaza.

 

De ce?

 

Cealaltă față a monedei

Asta pentru că există un obstacol și mai mare care trebuie depășit pentru ca o rezistență eficientă să se manifeste. Majoritatea oamenilor „obișnuiți” sunt prinși într-o versiune copilărească a supunerii.

 

Adică, majoritatea adulților sunt incapabili să facă nimic dincolo de echivalentul adult al plângerii neputincioase a unei nedreptăți pe care au învățat să o facă în copilărie.

 

La urma urmei, indiferent dacă este realizat în mod conștient de către orice adult, scopul principal al „socializării” în general și al pedepsei în special este de a teroriza copilul până la supunere față de „autoritățile superioare” din viața copilului: părinți, profesori și figuri religioase. Acest lucru se face astfel încât viitorul adult să fie supus și ascultător față de angajatori, sistemul juridic și alți actori statali, precum și (pentru unii) ofițeri militari. Vezi „Pedeapsa este violentă și contraproductivă” .

 

Copleșit de potopul de violență „vizibilă”, „invizibilă” și „complet invizibilă” la care a fost supus în timpul copilăriei – vezi „De ce violență?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” – copilul învață în cele din urmă că a se plânge neputincios agresorilor săi este limita „acțiunii” sale permise.

 

Prin urmare, adultul tipic este supus și ascultător și își limitează „acțiunea” la echivalentele adulte ale plângerii, cum ar fi semnarea unei petiții sau a unei scrisori de reclamație către o autoritate superioară (adesea un guvern), lobby-ul către un politician sau participarea la o adunare de protest. Frica lor face ca ideea de a întreprinde o acțiune strategică puternică nici măcar să nu le vină prin minte sau, în cazul persoanei căreia îi vine sau îi este prezentată ideea, aceasta să fie rapid eliminată din gândire și memorie.

 

În esență, rezistența eficientă necesită acțiuni orientate strategic, iar acest lucru este în mod inerent înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Este „mai sigur” să faci ceva ineficient (adică, limitat la intervalul „permis”), decât să iei măsuri care vor face diferența, dar care probabil vor atrage pedepse (cum ar fi o amendă sau o pedeapsă cu închisoarea pentru nesupunere civilă).

 

Concluzie

Procesele și evenimentele internaționale majore sunt conduse de Elita Globală, care este nebună. În timp ce Elita rămâne în mare parte ascunsă vederii, agenții ei la fel de nebuni sau supuși și ascultători din organizațiile internaționale, guverne, corporații și organizații non-guvernamentale își îndeplinesc voința nebună.

 

În acest moment, aceasta include împingerea lumii în pragul (și posibil chiar dincolo de pragul) unui război nuclear, pe fondul tehnocrației care avansează rapid și al genocidului din Gaza.

 

Și, deși nu există nicio rezistență efectivă la niciuna dintre aceste amenințări – chiar și cu multe critici din partea unora – programul Elite continuă nestingherit.

 

Așadar, dacă nu luați măsuri care să facă o diferență strategică, vă pot încuraja doar să faceți acest lucru – poate ca parte a unui grup, astfel încât teama să vă fie ținută sub control – cât timp mai este timp să apărați o viață care merită trăită, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Strângerea de fonduri de sărbători a Global Research

 

Robert J. Burrowes s-a dedicat vieții înțelegerii și eradicării violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966 în încercarea de a înțelege de ce ființele umane sunt violente și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții „De ce violența?”. Adresa sa de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web se află aici .

 

Este un colaborator regulat la Global Research.

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/elite-insanity-teetering-brink-armageddon/5874618

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Geopolitica nebuniei elitelor- Partea a II-a: Crearea Eretz Yisrael pentru a remodela ordinea mondială

 

 

De Robert J. Burrowes

 

Pe măsură ce programul multifațetat al Elitei de a remodela ordinea mondială, de a prelua proprietatea și controlul asupra tuturor resurselor cheie, de a ucide o proporție substanțială a populației umane și de a impune o dictatură tehnocratică asupra acelor „transumani” rămași în viață avansează rapid, părți tot mai mari ale tablei de șah geopolitice sunt remodelate în conformitate cu aceste scopuri ale Elitei. Vezi „ Lumea nouă și minunată a anului 2030: «Nu veți deține nimic. Și veți fi fericiți».”

 

Astfel, pe fundalul războiului din Ucraina și al altor tragedii mai puțin mediatizate care au loc – inclusiv războiul și foametea din Sudan și războiul din Mozambic (vezi „Conflictul din Mozambic a lăsat 1 milion de persoane strămutate, dar mass-media occidentală se concentrează încă asupra Ucrainei” ) – liderul sionist al Elitei Globale și-a pus în aplicare planul de a crea Eretz Yisrael (Marele Israel), patria biblică a evreilor din Asia de Vest, ca parte a „planului sionist [de lungă durată]… pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe împărțirea întregii zone în state mici și pe dizolvarea tuturor statelor arabe existente”. Vezi „O strategie pentru Israel în anii 1980” .

 

Citește Partea I:

 

 

Geopolitica nebuniei elitelor: În pragul Armaghedonului, pericolul războiului nuclear

 

De Robert J. Burrowes , 11 decembrie 2024

 

Având diverse semnificații încă de la originea sa, în zilele noastre, „Marele Israel” este înțeles ca incluzând o parte sau toate țările aflate în imediata apropiere a Israelului, probabil în conformitate cu „harta” „Marelui Israel” afișată de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu în discursul său adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite de la New York, din 22 septembrie 2023 – vezi „În discursul ONU, Netanyahu ține o hartă care arată Cisiordania și Gaza ca parte a Israelului” – sau, mai probabil, așa cum este afișat și discutat în acest articol: „«Marele Israel»: Planul sionist pentru Orientul Mijlociu. Infamul «Plan Oded Yinon»” .

 

Prin urmare, de când războiul genocidar al Israelului împotriva palestinienilor a fost lansat ca răspuns la atacul atent planificat al Hamas asupra Israelului pe 7 octombrie 2023, agenți cheie ai Elitei au fost desfășurați pentru a remodela harta geopolitică a Asiei de Vest, pentru a consolida controlul Elitei asupra popoarelor și resurselor din acea regiune și pentru a facilita o multitudine de impacturi „ulterioare” în alte părți.

 

În special, printre acești agenți de elită s-au numărat guvernele Israelului și Statelor Unite, împreună cu o serie de grupări mercenare și teroriste, precum și obișnuita serie de guverne proeminente din Europa de Vest, corporații majore de armament și mass-media guvernamentală/corporativă. Agenților media li s-a atribuit rolul de a purifica genocidul palestinienilor comis de Israel, condamnând în același timp orice cuvinte și acțiuni de solidaritate în numele palestinienilor drept „antisemitism” și justificând războiul agresiv purtat de SUA și Israel, precum și de grupările teroriste pe care le sponsorizează împotriva diferitelor țări din Asia de Vest, demonizând în același timp guvernele și mișcările care sunt înlăturate/învinse.

 

Desigur, nu este nimic secret în ceea ce se întâmplă: la urma urmei, este televizat.

 

Însă, lipsiți de cea mai mică idee despre cum funcționează lumea de fapt și despre natura programului Elite implementat, chiar și cei considerați bine informați sunt ușor păcăliți de propaganda Elitei pentru a interpreta greșit configurația conflictului. În orice caz, doar cei mai rari indivizi au o înțelegere suficientă a ceea ce se întâmplă și curajul de a lua măsuri personale, strategice, pentru a se opune eficient. Prin urmare, programul Elitei continuă nestingherit, practic toată „rezistența” fiind limitată la activități fără sens.

 

Permiteți-mi să ofer patru exemple de analiști care nu înțeleg configurația conflictului.

 

Într-un interviu recent, Vanessa Beeley a criticat aspru Rusia pentru „abandonarea Siriei” și a deplâns, de asemenea, faptul că principalii jurnaliști guvernamentali și corporativi care relatau evenimentele recente din Occident denaturau în mod deliberat ceea ce vedeau „pe teren” în Siria. Ascultați „Syria Podcast Episodul 2” .

 

Într-un articol recent, Paul Craig Roberts a întrebat „de ce ajută Putin Washingtonul să aibă succes? Putin se plânge de instabilitatea și violența crescânde din Orientul Mijlociu. Își dă seama că a contribuit la aceasta prin retragerea apărării Siriei de către Rusia? A uitat Putin «șapte țări în cinci ani»? A uitat Putin «Marele Israel»? A uitat Putin ambiția Turciei împotriva kurzilor?” Vezi „Va lupta Putin sau se va preda?”

 

Între timp, profesorul Jeffrey Sachs deplânge cele întâmplate, menționând că „ingerența americană, la cererea Israelului lui Netanyahu, a lăsat Orientul Mijlociu în ruine, cu peste un milion de morți și războaie deschise care fac ravagii în Libia, Sudan, Somalia, Liban, Siria și Palestina, iar Iranul fiind în pragul unui arsenal nuclear, fiind împins împotriva propriilor înclinații către această eventualitate. Toate acestea sunt în slujba unei cauze profund nedrepte: a nega palestinienilor drepturile lor politice în slujba extremismului sionist…”. Vezi „SUA și Israelul au distrus Siria și au numit-o pace” .

 

Și Mike Whitney susține că

 

„Acestea sunt războaiele Israelului și sunt conduse pentru a urmări interesele israeliene, nu interesele americane. Armata (și clasa politică) americană au fost deturnate de manevrele unor lobbyiști puternici care știu cum să folosească pârghiile puterii pentru a-și atinge propriile scopuri. Rata lor de succes vorbește de la sine. O mare parte din Orientul Mijlociu zace în ruine, acesta fiind planul de la bun început. Dar acum vine partea dificilă, pentru că nimic nu a fost cu adevărat rezolvat în Siria.” Vezi „Și-a atins Bibi visul de a distruge lumea arabă?”

 

Însă ceea ce se întâmplă în Asia de Vest depășește cu mult ceea ce este descris în articole de acest gen și, fără o înțelegere deplină a ceea ce se întâmplă, este imposibil să recunoaștem întreaga amploare a amenințărilor sau să le rezistăm eficient. Și în acest moment al istoriei, nu avem luxul timpului. Deci, ce se întâmplă?

 

Planul Elitei – așa cum s-a menționat mai sus: remodelarea ordinii mondiale, preluarea proprietății și controlul asupra tuturor resurselor cheie, exterminarea unei proporții substanțiale a populației umane și impunerea unei dictaturi tehnocratice asupra acelor „transumani” rămași în viață – este promovat printr-o gamă largă de metode. O metodă este de a-și folosi agenții din guvernele naționale și din alte părți pentru a distruge pur și simplu statele-națiune, într-un fel sau altul, fiecare stat distrus reprezentând totodată un alt pas în neutralizarea progresivă a oricărei perspective de rezistență efectivă la programul general al Elitei, pe măsură ce atenția tot mai multor oameni se îndreaptă inevitabil către supraviețuirea personală.

 

Desigur, nu trebuie să distrugă țări în felul în care a distrus Irakul, Libia, Somalia, Sudanul, Palestina, Libanul și acum Siria, al căror plan a fost inițial expus de generalul armatei americane Wesley Clark în „Planurile [SUA] pentru Orientul Mijlociu” [de a ataca Irakul, Siria, Libanul, Libia, Somalia, Sudanul, Iranul] pe baza informațiilor confidențiale pe care le-a primit de la Pentagon pe 20 septembrie 2001.

 

Dar nu are nicio remușcare în a face acest lucru atunci când este considerată cea mai bună opțiune. Și este ușor de făcut acest lucru atunci când poți folosi forțe militare naționale, forțe de operațiuni speciale, mercenari („contractori militari” în jargonul igienizat), teroriști și/sau pur și simplu o serie de agenți pentru a incita la frică, ură și furie în rândul unei game diverse de grupuri etnice, religioase și de altă natură marginalizate, inunda aceste grupuri cu arme și antrenament militar și le incita să lupte între ele (cauzând o destabilizare și haos suplimentar în regiunile afectate).

 

Așadar, dincolo de țările tocmai enumerate și în timp ce Siria este deja dezmembrată – vezi „Netanyahu spune că Înălțimile Golan vor fi întotdeauna «parte a Israelului»” – acum Yemenul a fost atacat – vezi „Un atac israelian masiv asupra Sanaa în timpul discursului liderului Houthi aproape ucide șeful OMS aflat în vizită” – și Israelul și-a semnalat intențiile în legătură cu cel mai important „premiu” de pe listă. Vezi „Israelul îl informează pe Trump despre hotărârea sa de a acționa împotriva Iranului” .

 

Desigur, președintele Putin al Rusiei nu a „abandonat Siria” și nici nu a „ajutat Washingtonul”, așa cum a precizat în recentul său discurs de sfârșit de an și în sesiunea interactivă cu rușii. Vezi „Rezultatele anului” rezumate în legătură cu Siria aici: „Putin își exprimă opinia cu privire la situația siriană” . Și nu a fost vorba de „o interferență americană, la cererea Israelului lui Netanyahu” sau chiar „războaiele Israelului… desfășurate pentru a urmări interesele israeliene, nu interesele americane”, așa cum susțin cei patru autori citați mai sus.

 

Deci, ce s-a întâmplat?

De fapt, ceea ce s-a întâmplat este că președinții Putin, Netanyahu și Biden (sau administratorii săi), precum și alți „lideri naționali”, au acționat pur și simplu în conformitate cu imperativele Elitei, cu care sunt familiarizați, respectiv, în context. La urma urmei, complicitatea lor cu imperativele Elitei este impecabilă, chiar dacă simpla interpretare a rolurilor lor facilitează menținerea iluziei populare conform căreia statele-națiune sunt actori cheie în sistemul internațional și agenți primari în conflictele internaționale. Pentru dovezi ale complicității lui Putin în programul mai amplu al Elitei, vezi „Războiul din Ucraina: Înțelegerea și rezistența la agenda mai profundă a Elitei Globale” , care notează, printre altele, că este un membru bogat al Forumului Economic Mondial .

 

Însă toți ceilalți lideri naționali au fost supuși programului Elite sau, în cazul celor cinci președinți naționali (ai Burundi, Swaziland/Eswatini, Tanzaniei, Coastei de Fildeș și Haiti) care nu au fost supuși în ceea ce privește impunerea injecțiilor obligatorii cu Covid-19 populațiilor lor, au fost asasinați. Vezi „Toți cei trei președinți care au refuzat vaccinul Covid sunt acum MORȚI” .

 

(În mod previzibil, poate, patru referințe pe care le aveam care discutau despre aceste decese nu mai sunt accesibile la linkurile lor originale și totuși mai mulți „verificatori de fapte” corporativi sunt încă online, „infirmând” chipurile faptul că cauza morții acestor cinci președinți a fost așa cum a fost raportată inițial!)

 

Înțelegerea conflictului

În funcție de context, majoritatea oamenilor cred că conflictul este direct (adică nu structural, cultural sau ecologic) și este între două sau mai multe părți foarte vizibile și „diferite” despre care se vorbește în mass-media corporativă și că fiecare conflict nu are legătură cu majoritatea celorlalte.

 

De exemplu, în contextul genocidului palestinienilor și al războaielor generate recent între diferite țări din Asia de Vest, majoritatea oamenilor cred că conflictul principal este între Israel și palestinieni – sau între Israel și diverse țări vecine (fie ele arabe, islamice sau persane) – existând o dezbatere continuă și paralelă cu privire la faptul dacă Israelul dă din coadă cu SUA sau SUA dă din coadă cu Israelul, așa cum se discută în „Sindromul palestinian” .

 

Ideea că Elita Globală a generat aceste conflicte și multe altele folosind o multitudine la nivel mondial de agenți (în mare parte fără cunoștință de cauză) în cadrul structurilor organizaționale globale și al sistemelor politice, economice și sociale naționale pentru a obține un rezultat planificat de mult timp și mai amplu pentru Elită, în detrimentul umanității în ansamblu, este rareori luată în considerare și, pentru majoritatea oamenilor, sună absurdă.

 

Ceea ce înseamnă că sistemul funcționează mai mult sau mai puțin perfect. Programul Elite este implementat sistematic, practic toți oamenii devenind speriați și ignoranți și, cu siguranță, neputincioși în a acționa eficient, în fiecare context și în raport cu întregul.

 

Din nou, permiteți-mi să ilustrez acest lucru în legătură cu proiectul Eretz Yisrael al Elitei.

 

Deci, când am menționat mai sus „șeful sionist al Elitei Globale”, la cine mă refer?

 

În 1917, secretarul britanic de externe Arthur Balfour i-a scris lordului sionist Lionel Walter Rothschild, în care i-a exprimat sprijinul guvernului britanic pentru înființarea unei patrii evreiești pe pământ palestinian din Orientul Mijlociu. Declarația Balfour a justificat confiscarea brutală a terenurilor palestiniene pentru înființarea Israelului după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, Israelul nu avea să servească drept o „patrie evreiască” nobilă, ci drept element central al controlului Rothschild (inclusiv prin intermediul altor familii de elită care acționează ca „frontale” și agenți) asupra majorității aprovizionării mondiale cu combustibili fosili (situați în Orientul Mijlociu). Baronul Edmond de Rothschild a construit prima conductă de petrol de la Marea Roșie la Marea Mediterană pentru a aduce petrolul iranian BP în Israel. El a fondat Banca Generală Israeliană și Paz Oil. Este considerat de mulți părintele Israelului modern. Vezi „Conducerea prin secret: Istoria ascunsă care leagă Comisia Trilaterală, francmasonii și Marile Piramide”, pp. 84-85, și „Marile companii petroliere și bancherii lor din Golful Persic – Patru călăreți, opt familii și rețeaua lor globală de informații, narcotice și terorism”,  p. 490.

 

Prin urmare, ceea ce asistăm acum este o etapă nouă și decisivă în planul sionist de a ocupa o proporție substanțial mai mare din Orientul Mijlociu, în care nu doar Palestina, ci și Siria, Iranul și părți din alte țări vor fi ocupate și confiscate violent de către armatele israeliene și americane sau de către diversele grupuri teroriste aflate sub controlul lor, în numele familiei Rothschild și al altor familii aflate în fruntea Elitei Globale. Aceasta va însemna capturarea controlului total asupra rezervelor strategice de petrol și gaze din Orientul Mijlociu și va facilita alte proiecte, inclusiv construcția de conducte de petrol și gaze extrem de profitabile în regiune și a Canalului Ben Gurion (pentru a concura cu Canalul Suez).

 

Aceste rezerve de combustibili fosili includ giganticele resurse maritime de gaze naturale Leviathan din Marea Mediterană, în largul coastei Gazei – vezi „Ștergerea Gazei de pe hartă”: o agendă cu sume mari de bani. Confiscarea rezervelor maritime de gaze naturale ale Palestinei” – pentru care Grupul BG și-a exprimat interesul la începutul anului 2016, înainte de a deveni parte a Shell Global. Vezi „Combinarea Shell și BG: o companie mai simplă și mai profitabilă” .

 

Desigur, Shell a fost o corporație Rothschild încă de la începutul secolului al XX-lea. Conform Arhivelor Rothschild:

 

„După cum s-a dovedit, Rothschilds au avut o influență decisivă în conturarea Royal Dutch Shell, mai mult decât și-ar fi imaginat cineva anterior.” Vezi „În căutarea petrolului în Roubaix” . Dar Shell nu reprezintă singura investiție Rothschild în aprovizionarea cu energie.

 

Apropo, dacă vă îndoiți că o familie (folosind alte familii bogate ca fațade și agenți) are puterea de a orchestra toate acestea „sub radar”, sunteți bineveniți să luați în considerare dovezile puterii lor dobândite de-a lungul mai multor generații, rezumate în Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți deține nimic”.

 

Și în ultima sa carte, recent publicată, un alt analist al puterii elitei, Paul Cudenec, susține că până și „imperiul Rockefeller, un rival al familiei Rothschild din secolul al XIX-lea, o companie petrolieră, a fost absorbit de aceștia și transformat într-un alt front”. Vezi „ The Single Global Mafia: The Rockefeller Foundation’s multiple links to Syonism and military-industrial-financial neo-imperialism” , p. 5.

 

Pentru o estimare a averii Rothschild de către un cercetător extrem de calificat să facă acest calcul, iată articolul lui Dean Henderson pe această temă din 2012: „Schimbătorii de bani: Se spune că dinastia bancară Rothschild valorează 100 de trilioane de dolari” .

 

Dacă ne gândim la „listele ridicole ale celor mai bogați indivizi din lume” publicate de mass-media corporatistă (care tind să se concentreze pe acoliții elitei, care caută atenție, precum Bill Gates, Elon Musk, Jeff Bezos și Mark Zuckerberg, printre alții), este clar că deținerea de către aceștia a unor astfel de mass-media garantează că familii precum Rothschild pur și simplu nu sunt luate în considerare (sau menționate).

 

Ce putem face?

Cel mai important, te încurajez să nu faci greșeala de a crede că Elita nu vine după tine.

 

La urma urmei, așa cum am explicat de multe ori în „Elita globală este o nebunie revizuită” , practic toți oamenii sunt complet supuși ca urmare a violenței pe care au suferit-o în copilărie. Vezi „De ce violența?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” .

 

Cu toate acestea, dacă doriți să înțelegeți mai bine și să răspundeți cu putere la ceea ce se întâmplă în Ucraina, consultați: „Războiul din Ucraina: Înțelegerea și rezistența la agenda mai profundă a elitei globale” .

 

Dacă principala ta preocupare este Palestina: „Strategie nonviolentă pentru oprirea genocidului din Gaza, eliberarea Palestinei și înfrângerea tehnocrației globale” .

 

Sau vă concentrați asupra războaielor mai ample care au loc acum în Asia Centrală și Asia de Vest: Obiective strategice pentru o luptă nonviolentă pentru a pune capăt unui război .

 

Dar indiferent dacă acționați sau nu ca răspuns la aceste proiecte ale Elitei, rezistența la avansarea tehnocrației este crucială pentru propriul vostru viitor: „Luptând pentru umanitatea noastră, luptăm pentru viitorul nostru” .

 

Fiecare articol de mai sus conține și un link către campania „Suntem oameni, suntem liberi” – care identifică acțiunea strategică necesară pentru a vă apăra de această tehnocrație (explicată, cel mai simplu, în fluturașul de o pagină „Suntem oameni, suntem liberi” , disponibil în 23 de limbi).

 

Concluzie

Așa cum am explicat anterior, moartea ta sau sclavia transumană într-o închisoare tehnocratică este acum iminentă.

 

Astfel, în mod tragic, chiar dacă palestinienii ar câștiga războiul împotriva Israelului, Fatah și Hamas ar fi semnat deja un acord – vezi „Hamas și Fatah «pentru a forma un comitet mixt [de tehnocrați] pentru a administra Gaza»” – pentru a-i înrobi pe palestinieni în statul tehnocratic care se construiește rapid în jurul lor.

 

Așadar, dacă palestinienii nu reușesc să reziste cu succes și tehnocrației înaintate, nu există un rezultat bun pentru poporul   Palestinei, indiferent de rezultatul războiului actual.

 

Dacă istoria ne ajută cu ceva, timpul nostru de a rezista eficient diverselor amenințări la adresa umanității în fiecare dintre aceste (și altele) conflicte va fi irosit fie nefăcând nimic (deoarece amenințările trec neobservate și/sau oamenii se tem să acționeze), fie semnând o petiție, fie convingând un politician să voteze pe o anumită temă, fie participând la o demonstrație, fie îndreptând eforturile noastre spre schimbarea comportamentului cuiva care nu are nicio influență în cadrul structurii puterii globale. Și, din păcate, oamenii pe care îi crezi „de partea ta” te vor încuraja să-ți pierzi timpul în aceste moduri.

 

Desigur, sunt foarte conștient că și dumneavoastră credeți că „nu aveți nicio influență în cadrul structurii puterii globale”.

 

Și totuși, o faci.

 

Dacă Elita vrea să-și finalizeze programul de control al tuturor oamenilor și resurselor, ceea ce face ca fiecare dintre conflictele menționate mai sus să fie doar o parte a unui întreg mai larg, atunci are nevoie de cooperarea dumneavoastră, în moduri foarte precise, de acum până la finalizarea programului preconizat. Sau are nevoie ca circumstanțele dumneavoastră să fie de așa natură încât să nu fiți în măsură să rezistați, chiar dacă ați avea cunoștințele și angajamentul necesar pentru a face acest lucru. Și de aceea, crearea haosului în țara dumneavoastră este o strategie viabilă a Elitei, în special în acele contexte în care captarea resurselor este, de asemenea, o parte crucială a programului Elitei.

 

Așadar, dacă vă rețineți cu fermitate cooperarea în modalitățile precise nominalizate în strategiile de mai sus și putem mobiliza suficienți oameni să vi se alăture, atunci putem învinge Elita și continua să trăim o versiune a unei vieți libere și independente bazate pe propria noastră voință.

 

*

 

 

 

Robert J. Burrowes

s-a dedicat vieții înțelegerii și eradicării violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966 în încercarea de a înțelege de ce ființele umane sunt violente și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții „De ce violența?”. Adresa sa de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web se află aici . Este un contribuitor regulat la „Global Research”.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/geopolitics-elite-insanity-part-2-creating-eretz-yisrael-to-reshape-world-order/5876058?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale

 

 

De Robert J. Burrowes

 

 

 

***

 

La începutul anului 2020, Elita Globală a lansat „agenda de depopulare” planificată de mult timp. Un rezultat principal al acestei agende a fost acela de a permite Elitei să dețină și să controleze complet utilizarea resurselor rămase ale Pământului.

 

Folosind Forumul Economic Mondial (FEM) ca agent principal și cu complicitatea unor organizații internaționale cheie și a tuturor guvernelor naționale (după unele dificultăți care au necesitat asasinarea a cinci președinți naționali), Elita Globală a implementat progresiv numeroasele componente ale planului său de preluare completă a Planetei Pământ.

 

Vezi „Bătălia finală pentru umanitate: este «Acum sau niciodată» în lungul război împotriva lui Homo Sapiens” .

 

În ciuda faptului că detaliile oribile ale „Marii Resetări” a Forumului Economic Mondial – care, fără a ne consulta pe niciunul dintre noi, identifică schimbări în aproximativ 200 de domenii ale vieții umane – pot fi citite de oricine de pe site-ul WEF și de mulți purtători de cuvânt, inclusiv de președintele delirant Klaus Schwab – A patra revoluție industrială „este caracterizată de o serie de noi tehnologii care fuzionează lumea fizică, digitală și biologică… și chiar pune sub semnul întrebării ideile despre ce înseamnă să fii om” – și de consilierul său la fel de delirant Yuval Noah Harari.

 

„Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va termina când oamenii devin zei.” – Ei au subliniat câteva detalii cheie despre ceea ce ne fac.

 

Cea mai mare parte a populației umane și-a acceptat supus soarta, îngropându-și capul adânc în nisip și, crezând cu naivitate narațiunea „amenințării virale” a Elitei, a tolerat cu blândețe o lungă serie de încălcări ale drepturilor și libertății sale, inclusiv purtarea măștilor, distanțarea socială, izolarea, codurile QR, injecțiile multiple care modifică genele (și, în multe cazuri, provoacă vătămări sau moarte), precum și costurile politice, economice și sociale ale acestor măsuri ale elitei.

 

Vezi „Marea Resetare” , „A Patra Revoluție Industrială de Klaus Schwab” și Yuval Noah Harari .

 

Și aceste încălcări și costuri sunt doar începutul agendei lor foarte detaliate!

 

La scurt timp după ce Elita Globală și-a lansat lovitura de stat, am scris un articol în care explicam psihologia celor trei părți principale implicate în acest conflict: Elita, victimele sale și cei care au opus rezistență.

 

Vezi „Psihologia loviturii de stat COVID-19 : Elita, victimele sale și cei care rezistă” .

 

De atunci, unii cercetători, printre care se numără și profesorul Mattias Desmet , au oferit comentarii asupra unor elemente ale aceluiași subiect, în special în legătură cu respectarea maselor. Vezi, de exemplu,

 

„Formarea masei și gândirea totalitară în această perioadă de criză globală” și

 

„Criza Covid-19. O campanie împotriva gândirii critice. «Psihoza formării în masă»” .

 

Și puteți accesa o serie de comentarii ale Dr. Rudolf Hänsel de la

 

„O educație conform unor principii religioase și militare stricte – și reflexul ascultării spirituale absolute: exemplul comandantului de la Auschwitz, Rudolf Höß”.

 

Alți autori, care susțin narațiunea condusă de elită, îi prezintă pe cei care se opun narațiunii dominante ca fiind disfuncționali din punct de vedere psihologic, într-un fel sau altul. Vezi, de exemplu,

 

„ Personalitate adaptivă și întunecată în pandemia de COVID-19: Prezicerea susținerii comportamentului legat de sănătate și a atractivității mesajelor de sănătate publică ” ,

 

„Comportament adaptativ și inadaptabil în timpul pandemiei de COVID-19: Rolul trăsăturilor Triadei Întunecate, al narcisismului colectiv și al convingerilor legate de sănătate ”

 

„Respectarea măsurilor de izolare a pandemiei de COVID-19 în timp: Contează trăsăturile antisociale?” și „

 

Trăsături sociopatice legate de nerespectarea instrucțiunilor privind purtarea măștii și a altor măsuri de izolare a COVID- 19 .

 

Având în vedere valoarea înțelegerii psihologiei care stă la baza principalelor categorii de actori din acest conflict, dacă vrem să înțelegem pe deplin ce s-a întâmplat și de ce, precum și calitățile psihologice necesare pentru a rezista eficient agendei Elitei, vreau să reia acest subiect (parțial pentru a expune insuficiențele altor explicații psihologice – inclusiv criticile elitei la adresa activiștilor).

 

Frica de libertate

Înainte de a continua, doresc să menționez lucrarea clasică din 1942 a lui Erich Fromm , Frica de libertate , menționând în același timp că explicația oferită aici diferă profund în ceea ce privește explicația tezei comune: oamenii se tem de libertate.

 

Așadar, permiteți-mi să răspund pe scurt la șase întrebări:

 

De ce este dispusă majoritatea populației umane să renunțe atât de ușor la puțina libertate care i-a mai rămas?

De ce este Elita Globală atât de hotărâtă să preia controlul asupra planetei Pământ și a întregii vieți de pe ea?

De ce colaborează toți acești agenți de elită cu planurile stăpânilor lor?

De ce majoritatea celor nemulțumiți de pierderea libertății lor protestează cu ușurință în loc să reziste strategic?

De ce sunt greșit concepute criticile psihologice la adresa activiștilor de către agenții de elită?

Și ce calități psihologice sunt necesare pentru a rezista eficient?

Înainte de a răspunde în detaliu la aceste întrebări, voi începe prin a explica pe scurt de ce frica sau, mai exact, teroarea inconștientă este răspunsul fundamental la primele cinci dintre cele șase întrebări de mai sus și apoi voi elabora de ce această teroare se manifestă diferit în cele cinci circumstanțe. Voi răspunde apoi la a șasea întrebare.

 

Terorizarea copiilor până la supunere

Așa cum am explicat pe larg în altă parte, procesul pe care ființele umane îl numesc cu blândețe „socializare” este un proces de terorizare a copiilor și adolescenților, inducându-i în supunere. Practicată zilnic de părinți, profesori, figuri religioase și alți adulți importanți din viața copilului, ca un flux nesfârșit de violență – fie ea „vizibilă”, „invizibilă” și/sau „complet invizibilă” – copilul este redus progresiv la o identitate delirantă construită social, care stochează o cantitate vastă de frică, durere, furie, tristețe și alte sentimente reprimate pe care nu i s-a permis să le simtă și să le exprime de-a lungul copilăriei (și apoi adolescenței). Acest individ continuă să ducă viața pentru care a fost terorizat (permițându-i doar alegeri complet superficiale la margine).

 

Vezi „ De ce violență? ” ,

 

„ Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică ” și

 

„ Vrem școală sau educație?”

 

Și pentru că neascultarea din partea unui copil este aproape invariabil întâmpinată cu „pedeapsă” – cuvântul igienizat pe care adulților le place să-l folosească pentru a ascunde de ei înșiși și de ceilalți faptul că sunt violenți – este rar ca un copil să supraviețuiască până la vârsta adultă cu o mare parte din Sinele unic pe care evoluția i l-a lăsat moștenire la naștere.

 

Vezi „ Pedeapsa este violentă și contraproductivă” .

 

Prin urmare, ca urmare a acestei violențe aplicate de-a lungul copilăriei și adolescenței, ființa umană tipică se transformă într-un adult care, poate în ciuda faptului că se plânge uneori, este supus și ascultător față de „figurele autoritare” într-o varietate de contexte: angajatori, figuri religioase, medici, oficiali guvernamentali, personal polițist și militar, personal juridic și din închisori și birocrați în general. Oamenii nu „cred” în autoritate; se tem să nu fie neascultători.

 

Cu alte cuvinte: Practic toate ființele umane se tem de libertatea de a gândi singure, de a decide ce să creadă și de a alege cum să se comporte.

 

Prin urmare, ei gândesc, cred și se comportă în conformitate cu normele stabilite de elite și promulgate prin canale controlate de elite, inclusiv sistemele de educație, canalele de divertisment și mass-media.

 

Lipsit de o minte capabilă să critice structurile și procesele societății în care trăiește (și rolul actorilor din cadrul acestora), acest individ docil este, de asemenea, incapabil să critice propaganda Elitei, fie că este prezentată ca „educație”, „divertisment” sau „știri”.

 

Vezi „ De ce cred majoritatea oamenilor în propagandă și atacuri sub steag fals ?”

 

Prin urmare, ființa umană tipică își petrece viața ca victimă a acelor structuri, procese, indivizi și informații de care a învățat să se teamă în copilărie. Și, de exemplu, ideea că ar putea fi responsabili pentru propria sănătate consultând dovezi, informații și personal relevante înainte de a lua propria decizie în cunoștință de cauză este pur și simplu absurdă. La urma urmei, așa cum i-a învățat propaganda în care credeau, avem „experți” care ne vor spune ce este mai bine pentru noi. Și, deși acceptă că această expertiză ar putea implica un cost financiar, adevăratul cost al acestei credințe în experți este incomensurabil: o minte căreia i-a fost jefuită capacitatea de investigare, analiză și acțiune unică și puternică.

 

Așadar, să revenim la cele șase întrebări de mai sus, răspunzând pe rând la fiecare dintre ele.

 

De ce este dispusă majoritatea populației umane să renunțe atât de ușor la puțina libertate care i-a mai rămas?

Evident, răspunsul la această primă întrebare este simplu: așa cum s-a explicat mai sus, terorizată în copilărie, persoana obișnuită adoptă pur și simplu ascultarea ca mod de viață. Desigur, s-ar putea plânge neputincioase și s-ar putea opune puțină rezistență la margini (de exemplu, „întârziind puțin” sau nefăcând exact ceea ce se așteaptă), dar, în afară de asta, se vor conforma invariabil instrucțiunilor. Ideea de a contesta cu adevărat orice „autoritate” este exclusă.

 

Oricât de paradoxal ar părea, mulți dintre acești oameni vor ajunge în poziții de autoritate relativă și se așteaptă ca cei aflați în grija lor să li se supună. Desigur, nu există un paradox real. Ei au „învățat” de-a lungul copilăriei că persoanele aflate în poziții de autoritate superioare sunt ascultate, iar asta îi include și pe ei în contexte foarte limitate. Dar există întotdeauna o gamă largă de autorități superioare care să îi țină în frâu și ei se supun cu ușurință.

 

Prin urmare, dacă li se spune că există un „virus”, ei îl cred. Investigarea și luarea în considerare a dovezilor bogat documentate care expun această minciună este dincolo de capacitatea lor. Pentru o mică mostră a acestor dovezi, vezi

 

„COVID-19: Virusul nu există – este confirmat! ”

 

„Declarație privind izolarea virusului (SOVI)”

 

şi

 

„ 189 instituții de sănătate/știință la nivel global nu au reușit să citeze nici măcar o înregistrare a purificării cu «SARS-COV- 2 », de către cineva, oriunde, vreodată” .

 

Și li se spune că trebuie să ia patru sau mai multe injecții pentru a combate „virusul”, susțin ei. Ascultarea este totul. Deși, desigur, de obicei își vor caracteriza credința și comportamentul mai favorabil – cum ar fi „Fac ceea ce trebuie pentru comunitate” – pentru a evita (inconștient) orice risc de a expune teroarea care le alimentează atât credința, cât și comportamentul.

 

Mai mult, în ciuda unui număr monumental și în creștere de decese cauzate de injectabile – pentru cea mai scurtă mostră a documentației extinse privind decesele cauzate de „vaccinuri”, vezi

 

„Raportul privind decesele cauzate de vaccin: Dovezi ale milioanelor de decese și ale evenimentelor adverse grave rezultate în urma injecțiilor experimentale cu COVID-19 ”

 

„ Masacrul vaccinului COVID-19: o creștere cu 68.000% a accidentelor vasculare cerebrale, cu 44.000% a bolilor de inimă și cu 6.800% a deceselor din cauza vaccinurilor non-COVID ” și

 

„Dragi prieteni, îmi pare rău să anunț un genocid: este chiar adevărat: ei știu că ucid bebelușii” – care este ascuns de agenți de elită, inclusiv guverne și mass-media corporativă, gradul de conștientizare a acestui lucru rămâne scăzut, nu atât din cauza cenzurii, cât pentru că orice tentație de a investiga ar sugera o înclinație spre nesupunere. Iar cetățeanul nostru supus nu poate face asta.

 

O altă modalitate importantă prin care funcționează frica lor este suprimarea conștientizării unor amenințări mai mari, mai profunde – care ar putea declanșa o teroare (conștientă) enormă și paralizantă – în favoarea concentrării asupra a ceva mult mai mic (chiar dacă neadevărat) care pare „gestionabil”; adică, persoana se simte capabilă să exercite suficient control pentru a naviga sau neutraliza amenințarea. Așadar, în acest context actual, majoritatea populației se concentrează asupra unor amenințări mai restrânse și iminente – indiferent dacă acestea sunt sau nu adevărate și, în special, asupra acelor „amenințări” („SARS-CoV-2”, „variantele” sale și acum „Variola maimuței”) puternic promovate de guverne, mass-media corporativă și alți agenți de elită – deoarece acest lucru le permite oamenilor să participe la iluzia că cooperarea lor ajută la limitarea amenințării mai mici (delirante).

 

Însă ideea de a lua în considerare amenințarea reală – în acest caz, o lovitură de stat a Elitei Globale pentru a ucide sau a controla marea majoritate a populației umane, preluând în același timp controlul deplin asupra resurselor Pământului – este pur și simplu prea terifiantă, așa că este mai ușor să suprimim conștientizarea acesteia și să ignorăm, să respingem sau să contestăm această agendă mai profundă ca fiind nefondată, o „teorie a conspirației” sau pur și simplu inexistentă. Iluzia, negarea și alte tehnici de aversiune psihologică sunt comportamente umane extrem de comune în rândul celor care sunt (inconștient) terorizați. Vezi

 

„Mintea dezintegrată: cea mai mare amenințare la adresa supraviețuirii umane pe Pământ”

 

şi

 

„ Mintea limitată: De ce frica duce omenirea spre dispariție” .

 

De ce este Elita Globală atât de hotărâtă să preia controlul asupra planetei Pământ și a întregii vieți de pe ea?

Deci, ce se întâmplă cu Elita Globală? De ce este hotărâtă să ne ucidă pe atâția dintre noi și să-i înrobească pe cei rămași în viață?

 

Vezi „Agenda elitei globale «Ucide și controlează»: Distrugerea securității noastre alimentare” .

 

Ei bine, la nivel superficial, există diverse explicații oferite, inclusiv în special faptul că resursele Pământului sunt epuizate și, prin urmare, conservarea majorității a ceea ce a mai rămas pentru uzul elitei, împărtășită doar minimal cu populația rămasă de sclavi transumani, este planul lor. Dar există o explicație mai profundă și mai adevărată. Membrii Elitei Globale au fost atât de terorizați încât au devenit nebuni. Pentru o explicație atentă a acestui punct, vezi

 

„Elita globală este revizuită în mod nebunesc” .

 

De ce colaborează toți acei „agenți” de elită (organizații internaționale, guverne, mass-media corporativă, sisteme medicale și juridice, industrii, grupuri profesionale) cu planurile stăpânilor lor?

Ei bine, din nou, în termeni simpli, sunt prea îngroziți ca să nu colaboreze, dar pentru că teroarea lor este inconștientă, își vor caracteriza supunerea drept „lucrul corect de făcut”, „doar îmi fac treaba”, „am o familie de întreținut” sau un echivalent. Indiferent cum își caracterizează comportamentul, este pur și simplu pentru a masca de ei înșiși frica care le motivează comportamentul supus.

 

Pentru colaboratori, importanța ascultării depășește cu mult orice sentiment de alegere morală personală. Evident, frica lor este cea care generează această atitudine și acest comportament. Dacă ți-e frică să reziști „autorității”, atunci trebuie să faci din supunere și ascultare o virtute. În esență: colaboratorul își va apăra dogmatic comportamentul ca fiind „corect” în circumstanțele date, ca mijloc de a-și suprima propria conștientizare a încrengii terifiante și dureroase de sentimente (frică, durere și furie reprimate…) din propriul inconștient.

 

Puteți citi mult mai multe detalii în secțiunea intitulată „Oameni care se prefac a fi prietenii tăi: Profilul emoțional al colaboratorilor și trădătorilor” din

 

„ De ce violență? ”

 

De ce majoritatea celor nemulțumiți de pierderea libertății lor protestează cu ușurință în loc să reziste strategic?

Încă o dată, așa cum am menționat deja, pentru că sunt inconștient îngroziți. Deși sunt capabili să pătrundă stratul superficial al narațiunii „virus”/„vaccin”, este puțin probabil să perceapă agenda amplă și oribilă – și pe cei responsabili – dincolo de aceasta.

 

Mai mult, „prefăcându-se” că rezistă – participând la un miting, de exemplu, în care libertatea este „cerută” fără putere de la un agent de elită (un guvern) – ei se pot amăgi pe ei înșiși și pe cei din jur că sunt puternici în apărarea libertății lor, când, desigur, și-au pierdut cu teamă responsabilitatea de a lupta pentru ea, așa cum a remarcat Anita McKone, cerându-le altora fără putere să își schimbe comportamentul și cerându-le ca alții să le acorde libertate.

 

Însă libertatea dată este o libertate care poate fi luată.

Prin urmare, astfel de evenimente nu au nicio valoare strategică – și ar avea-o doar dacă ar fi folosite pentru a promova acțiuni strategice menite să înfrângă lovitura de stat a Elitei – așa că cei care participă la astfel de evenimente își pot ascunde teama de a face ceva eficient. Angajându-se în aceste acte de rebeliune neputincioase, ei pot minimiza (și adesea elimina) riscul de a suporta costul nesupunerii (care va însoți adesea acte puternice de rezistență), ascunzându-se într-o mulțime ale cărei acțiuni sunt bine cunoscute ca neavând niciun impact. La urma urmei, mitingurile de protest sunt notoriu de ineficiente, așa cum demonstrează numeroasele dovezi.

 

Și, deși autoritățile guvernamentale ar putea scoate în afara legii astfel de evenimente și chiar ar putea precipita intervenția poliției pentru a le preveni sau perturba (așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani), acest lucru nu face decât să ascundă realitatea că astfel de acțiuni, în sine, sunt oricum ineficiente și pur și simplu distrag atenția majorității celor care se opun luării unor măsuri (diferite) cu putere.

 

Vezi „De ce eșuează activiștii” .

 

În esență, frica activistului tipic îl face incapabil să analizeze și să critice adevărata profunzime a crizei și apoi să identifice și să ia măsuri strategice ca răspuns.

 

Prin urmare, această frică îi face apoi reticenți în a oferi analize mai profunde și acțiuni mai puternice celor pe care îi percep ca fiind abia în curs de „trezire”. Își proiectează propria frică asupra altora.

 

De ce sunt greșit concepute criticile psihologice la adresa activiștilor de către agenții de elită?

Așa cum am menționat anterior în acest articol, mai mulți autori au pretins în ultimii doi ani că demonstrează că cei care se opun agendei elitei suferă de una sau alta tulburare psihologică.

 

Totuși, aceste articole sunt fie scrise de agenți de elită care lucrează în psihiatrie, fie de alți autori care sunt prea îngroziți să-și critice propria supunere în context și, destul de adesea, bine plătiți pentru a discredita, într-un fel sau altul, acei indivizi suficient de curajoși pentru a avea o opinie proprie.

 

În ceea ce privește prima categorie, deși psihiatria nu are o bază științifică, realitatea tragică este că există o istorie extinsă și bine documentată în care psihiatria a fost folosită de mult timp pentru a inflige violență asupra populațiilor vizate, în special asupra celor care se opun unei narațiuni conduse de elită. Cu alte cuvinte, violența psihiatrică este doar un alt instrument al elitei pentru a reduce la tăcere și a discredita pe cei care se opun imperativelor elitei.

 

Vezi „Învingerea violenței în psihiatrie” .

 

Așadar, atunci când anumiți autori îi etichetează pe cei care se opun narațiunii conduse de elită ca suferind de o disfuncționalitate psihologică, ei nu fac decât să continue ceea ce a fost un efort pe termen lung de a-i marginaliza pe cei care oferă critici serioase și rezistență la comportamentul elitei. Un alt efort recent a fost etichetarea acelor persoane care se opun ca suferind de „tulburare de sfidare opozițională”.

 

Vezi „Psihiatrii spun acum că nonconformitatea este o boală mintală: doar oile sunt «sănătoase la minte»” .

 

Și, în timp ce mulți alți autori sunt plătiți să promoveze o narațiune condusă de elită, menită să discrediteze adversarii din acest motiv sau din altele, este adevărat că toți acești autori au fost atât de terorizați de propria lor experiență de „socializare” încât orice concept conform căruia fiecare individ are un Sine unic este nu numai de neînțeles, ci și terifiant și „greșit”. Prin urmare, persoana care este cu adevărat un individ este periculoasă pentru că nu a „învățat” să se supună – părinților, profesorilor, angajatorilor… și elitelor – așa cum i s-a indicat.

 

În esență, în special pentru acești indivizi, neascultarea față de autorități este pur și simplu „greșită”: nu într-un sens moral, însă, ci pur și simplu în sensul că au fost terorizați să creadă că neascultarea reflectă o „învățare” necorespunzătoare și, prin urmare, o pedeapsă inadecvată pentru a „induce” conformismul social. Așadar, activiștii ar trebui etichetați peiorativ și pedepsiți pentru neconformitatea cu normele dictate de elită.

 

Ce calități psihologice sunt necesare pentru a rezista eficient?

În principal, doar unul: Curajul. Curajul de a investiga ce se întâmplă până când adevărul este scos la iveală, curajul de a analiza ce anume o provoacă și curajul de a acționa cu putere ca răspuns.

 

Ușor de tastat; nu chiar atât de ușor de găsit.

 

Înfrângerea agendei elitei globale

Dacă aveți curajul să rezistați strategic „Marii Resetări” și agendelor sale aferente, sunteți bineveniți să participați la campania „Suntem oameni, suntem liberi”, care identifică o listă de 30 de obiective strategice pentru a realiza acest lucru.

 

În plus, și mai simplu, puteți descărca un fluturaș de o pagină care identifică o scurtă serie de acțiuni nonviolente cruciale pe care oricine le poate întreprinde. Acest fluturaș, disponibil acum în 16 limbi (cehă, daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, ebraică, maghiară, italiană, poloneză, română, rusă, sârbă, spaniolă și slovacă), cu mai multe limbi în curs de elaborare, poate fi descărcat de aici:

 

„Campania de 7 zile pentru a rezista Marii Resetări” .

 

 

 

Dacă vă atrage rezistența strategică față de „Marea Resetare” (și agendele conexe), luați în considerare alăturarea grupului Telegram „Suntem oameni, suntem liberi” (cu un link accesibil de pe site).

 

În cele din urmă, deși intervalul de timp în care acest lucru va face vreo diferență este acum pus la îndoială, dacă doriți să creșteți copii care sunt puternic capabili să investigheze, să analizeze și să acționeze, sunteți bineveniți să faceți „Promisiunea mea pentru copii” .

 

Concluzie

Libertatea umană este pe cale să fie pierdută. Pentru totdeauna.

 

Dacă Elita Globală va reuși să implementeze agenda sa „Marea Resetare”, tot ceea ce oamenii prețuiesc ne va fi luat, inclusiv, în multe cazuri, viața noastră.

 

Dovezile cu privire la această problemă sunt acum copleșitoare și este practic imposibil să le ții evidența tuturor odată ce începi să o investighezi.

 

Și având în vedere elementele tehnologice care avansează rapid ale loviturii de stat a Elitei, precum și distrugerea continuă a lanțurilor de aprovizionare cu alimente și energie, timpul este acum foarte scurt.

 

Ai curajul să acționezi în acest sens, rezistând strategic?

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butoanele de distribuire de mai sus sau de mai jos. Urmăriți-ne pe Instagram, Twitter și Facebook. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.

 

Robert J. Burrowes s-a dedicat vieții înțelegerii și eradicării violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966 în încercarea de a înțelege de ce ființele umane sunt violente și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții „ De ce violența? ”. Adresa sa de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web se află aici .

 

Este un colaborator regulat la „Global Research”.

 

 

https://www.globalresearch.ca/terrified-freedom-why-most-human-beings-embracing-global-elite-technotyranny/5783361

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Bătălia finală pentru umanitate: este „acum sau niciodată” în lungul război împotriva Homo Sapiens

 

De Robert J. Burrowes

 

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

 

Vizitați-ne și urmăriți-ne pe Instagram ,  Twitter și Facebook . Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.

 

***

 

Deși controlul elitei asupra societăților umane a început să se intensifice odată cu revoluția neolitică, acum 12.000 de ani, acesta a fost accelerat rapid odată cu apariția civilizației umane, 7.000 de ani mai târziu. De atunci, ființele umane „obișnuite” ca tine și ca mine au dus o serie nesfârșită de bătălii pentru a se apăra împotriva acestor eforturi continue ale elitelor de a ne ucide sau de a ne controla și de a captura cea mai mare parte a resurselor Pământului pentru uz propriu.A trebuit să luptăm împotriva elitelor într-o gamă vastă de contexte: faraoni și împărați din punct de vedere politic, papii și alți oficiali ai Vaticanului din punct de vedere religios, City of London Corporation și alte elite financiare din punct de vedere economic, monarhi și elite politice la nivel național și acum o elită globală care exercită un control enorm din punct de vedere tehnologic, economic, politic, militar și de altă natură asupra întregii lumi. Pentru o explicație mai completă a acestui punct, consultați „ De ce eșuează activiștii” .

 

Dar există o diferență profundă între toate bătăliile din epocile anterioare și cea în care ne aflăm acum.

 

Dacă pierdem această bătălie, nu va mai exista nicio bătălie ulterioară.

Lungul război împotriva umanității va fi pierdut, odată pentru totdeauna.

De ce? Pentru că această luptă este pentru tot ceea ce înseamnă să fii om – identitatea umană, libertatea umană, drepturile omului, intimitatea, demnitatea, liberul arbitru și orice altceva care face ca viața să merite trăită – și pentru controlul asupra Pământului și a tuturor resurselor sale.

 

Și, deși este adevărat că niciun om nu deține niciunul dintre aceste elemente în întregime – cine ar pretinde că este pe deplin „liber” în această lume? – și multor oameni le lipsesc încă toate aceste elemente într-o formă semnificativă, este totuși adevărat că natura totalitară a programului care ne este impus va transforma însăși conceptul de „uman” într-un mod care a fost conceput abia în ultimii 100 de ani și care nu a fost încercat anterior. Mai mult, dacă va avea succes, orice „liber arbitru” pe care oamenii l-ar putea încă poseda va fi complet eliminat.

 

Cum se întâmplă asta? Nivelul profund

În ciuda eforturilor nesfârșite ale acelor oameni suficient de conștienți pentru a percepe adevărata profunzime a acestui conflict, elitele au reușit să folosească o serie lungă de tehnici pentru a se asigura că marea majoritate a oamenilor „obișnuiți” fie nu percep conflictul, fie își irosesc disidența exprimând-o în cadrul unor cadre concepute și controlate de elite în acest scop precis. Procedând astfel, se pare că disidența este „permisă” și apreciată, când, de fapt, este pur și simplu disipată.

 

Astfel, o modalitate cheie prin care elitele au reușit să înăbușe rezistența eficientă este să ne convingă să credem în iluzia „democrației”: să ne facă să credem în iluziile gemene că noi, de fapt, facem alegeri cu privire la cine ne va guverna și că cei pe care îi alegem ne vor reprezenta apoi.

 

Vezi „ Uciderea democrației odată pentru totdeauna: Lovitura de stat a elitei globale care distruge viața așa cum o știm” .

 

O a doua modalitate prin care elitele au reușit să ne distragă de la locul unde se află adevărata putere în societate este prin convingerea noastră că avem „recurs legal” împotriva nedreptății, inclusiv împotriva elitelor care ne ucid și ne exploatează. Vezi

 

„Statul de drept: nedrept și violent” .

 

O a treia modalitate prin care elitele își păstrează controlul asupra societăților este prin conceperea unor sisteme de învățământ obligatoriu care să garanteze că orice potențial emoțional, intelectual, senzorial și fizic unic pe care un copil îl are la naștere este fie complet eliminat în câțiva ani de la naștere, fie canalizat pentru a servi voinței elitei.

 

Vezi „ Vrem școală sau educație?”

 

Și, bineînțeles, elitele controlează populațiile folosind o propagandă extinsă – comercializată sub diverse denumiri precum „educație”, „divertisment” și „știri” – pentru a asigura supunerea pasivă a majorității populației față de directivele elitei.

 

Pe scurt, o secvență nesfârșită de violență – „vizibilă”, „invizibilă” și „complet invizibilă” – este folosită pentru a teroriza individul pe tot parcursul copilăriei și adolescenței, ajungând la o supunere supusă. Această violență asigură că doar un individ rar supraviețuiește cu vreun sentiment de „Sine”, cu capacitatea de a critica societatea și de a rezista strategic violenței și exploatării. Vezi

 

„ De ce violență? ” și „De ce violență?”

 

„ Psihologie neînfricată și psihologie a fricii: principii și practică ” .

 

Așadar, iată-ne în 2022, profund angajați în bătălia finală pentru apărarea umanității, cu majoritatea populației neștiind ce se întâmplă, iar majoritatea celor conștienți risipindu-și disidența prin canale controlate de elită.

 

Prin urmare, așa cum Forumul Economic Mondial spune atât de clar într-unul dintre videoclipurile sale promoționale: Până în 2030, „Nu veți mai deține nimic. Și veți fi fericiți”.

 

Vezi „8 predicții pentru lume în 2030” .

 

Și acest lucru s-ar putea dovedi adevărat din simplul motiv că principalele măsuri ale transformării care are loc sunt transferul bogăției de la cei cu mai puțini bani către cei care în curând vor deține totul, inclusiv pe tine, așa cum subliniază Dr. Joseph Mercola – vezi „Cine va deține în cele din urmă totul, inclusiv pe tine?” – iar tehnologiile care îți vor distruge voința vor elimina și orice concept de fericire.

 

Pe scurt, un sclav transuman nu are nevoie de nimic și experimentează doar acele emoții care sunt programate. Un sclav transuman, fie ca muncitor, soldat sau consumator, își va îndeplini pur și simplu sarcinile programate până când nu mai este funcțional și este „dezafectat”.

 

O ființă umană fără liber arbitru nu poate rezista pentru că nu știe că este înrobită.

 

Cum se întâmplă asta? Nivelul superficial

Ei bine, sub acoperirea unui „virus” a cărui existență nu a fost niciodată izolată (și, prin urmare, dovedită) – vezi „COVID-19: Virusul nu există – este confirmat!” , „Declarația privind izolarea virusului (SOVI)” și

 

„ 187 de instituții de sănătate/știință la nivel global nu au reușit să citeze nici măcar o înregistrare a purificării «SARS-COV-2», de către cineva, oriunde, vreodată” – Elita Globală și-a implementat agenda finală de „ucidere și control” prin intermediul „Marii Resetări” a Forumului Economic Mondial, care detaliază schimbările în aproximativ 200 de domenii ale vieții umane. Vezi „ Marea Resetare” . Ca o chestiune de interes, vă amintiți să fi fost consultat dacă, de exemplu, ați prefera să mâncați „carne” și insecte cultivate în laborator, în loc de alimente reale?

 

 

 

Suntem oameni? Suntem liberi? Învingem „Marea Resetare” a Forumului Economic Mondial înainte ca aceasta să ne distrugă

De fapt, această „Marea Resetare” este o serie de acțiuni planificate îndelung și complexe, menite să extermine o proporție substanțială a populației umane și să-i lase în viață pe cei rămași ca sclavi transumani într-o lume tehnocratică. Pentru detalii, vezi

 

„Agenda «Ucide și controlează» a elitei globale: Distrugerea securității noastre alimentare” și

 

„Somnambulism spre iad: Lovitura de stat tehnologică a elitei globale împotriva umanității” .

 

În fiecare zi, în timp ce majoritatea oamenilor se mulțumesc să încerce să trăiască o versiune a vieții pe care au trăit-o înainte de 2020, politicienii supuși din una sau mai multe țări din întreaga lume stabilesc un alt detaliu și iau o altă măsură pentru a distruge tot ce am cunoscut vreodată. Iar lațul se strânge tot mai mult.

 

Permiteți-mi să vă ofer doar o mostră din ce se mai întâmplă, dincolo de ceea ce se discută în mod obișnuit ca parte a „Marii Resetări”, ca elemente ale agendei Elitei Globale, despre care nu sunteți consultați și nici măcar nu vi se oferă critici atente în mass-media guvernamentală și corporativă.

 

Organizația Mondială a Sănătății: Regulamentul Sanitar Internațional și Tratatul privind pandemia

Organizația Mondială a Sănătății continuă să promoveze inițiativa sa de a crea un „Tratat privind pandemia”. Folosind cuvinte minunate, cum ar fi „să construim o arhitectură globală a sănătății mai robustă, care să protejeze generațiile viitoare”, Tratatul sună ca ceva la care am visat cu toții. Vezi

 

„Liderii globali se unesc într-un apel urgent pentru un tratat internațional privind pandemia” .

 

Însă, ca în cazul tuturor inițiativelor elitiste de acest gen, diavolul se află în detalii și, de multe ori, este ascuns la vedere. În loc să oferiți aici o critică detaliată, puteți lua în considerare câteva critici excelente ale unor cercetători atenți în următoarele articole sau videoclipuri:

 

James Roguski: „Aceste amendamente propuse vor ceda suveranitate, control și autoritate legală suplimentare Organizației Mondiale a Sănătății.” Vezi „ TREZEȘTE-TE și simte mirosul ars al Constituției noastre ” .

 

 

Kit Knightly: „Tratatul Pandemic” ar „încredința puteri supranaționale unui birocrat sau «expert» neales, care le-ar putea exercita în întregime la discreția sa și pe baza unor criterii complet subiective . Aceasta este însăși definiția globalismului tehnocratic”. Vezi „« Tratatul Pandemic» va încredința OMS cheile guvernării globale” .

Tessa Lena: „tratatul propus de Organizația Mondială a Sănătății privind pandemia… poate eradica suveranitatea națională așa cum o știm”. Vezi „ Tratatul OMS privind pandemia și banalitatea răului ” .

Dr. Joseph Mercola: „Nu vă înșelați, tratatul OMS privind pandemia este un atac direct asupra suveranității statelor membre, precum și un atac direct asupra autonomiei dumneavoastră corporale”. Vezi „ Tratatul OMS privind pandemia. O ușă din spate către guvernanța globală: «Eliminarea drepturilor și libertăților individuale»” .

Profesorul Anthony J. Hall: „Crearea unui astfel de tratat ar elimina jurisdicția guvernelor naționale, statale și provinciale. Guvernele alese ar ceda dreptul de a formula politici locale de asistență medicală prin mijloace democratice, în interes public.” Vezi „« Resetare financiară» și Război economic împotriva umanității: Cum ar trebui restructurate relațiile globale pentru a asigura suveranitatea națională” .

Însă ar fi neînțelept să acordăm prea multă importanță acestor încălcări recente și continue ale suveranității naționale. Așa cum s-a explicat mai sus, Elita Globală a exercitat mult timp controlul asupra guvernelor naționale (precum și asupra organizațiilor internaționale), iar formalizarea continuă a acestui proces prin diversele măsuri descrise mai sus sunt pur și simplu cele mai recente detalii (din punct de vedere al sănătății) din acest proces de lungă durată.

 

Prin urmare, în loc să ne concentrăm rezistența asupra acestor detalii de ultimă oră, căzând din nou în capcana lobby-ului asupra agenților elitei, așa cum sugerează organizații precum Consiliul Mondial pentru Sănătate – vezi „#StopTheWHO: Cum puteți lua poziție împotriva amendamentelor la Regulamentul Internațional privind Sănătatea” – este o strategie superioară să ne concentrăm rezistența asupra întregii agende a elitei, subminând puterea elitei la sursa sa.

 

Summitul Guvernelor Mondiale

Summitul Mondial al Guvernelor a avut loc la Dubai în perioada 29-30 martie 2022. Vezi „ Summitul Mondial al Guvernelor 2022 ” . Evenimentul a fost sponsorizat și găzduit de Emiratele Arabe Unite, acel bastion al dictaturii nemiloase și al încălcărilor drepturilor omului – vezi „Emiratele Arabe Unite 2021” – și a reunit „lideri de opinie, experți globali și factori de decizie din întreaga lume pentru a împărtăși și a contribui la dezvoltarea de instrumente, politici și modele esențiale în modelarea viitoarelor guverne”. Vezi „Summitul Mondial al Guvernelor 2022” .

 

 

 

Klaus Schwab la Summitul Mondial al Guvernelor din 2022 (Sursa: The Last American Vagabond)

 

„Comunitatea Summitului Mondial al Guvernelor este o oportunitate pentru liderii de opinie din sectorul public și privat de a-și uni forțele cu experți de renume mondial pentru a proiecta o viață mai bună pentru cetățenii din întreaga lume. Prin intermediul afilierii și parteneriatelor, Summitul reunește factori de schimbare pentru a contura un viitor mai bun pentru umanitate.” Vezi „Summitul Mondial al Guvernelor: Comunitate” .

 

Este liniștitor să știu că WGS a considerat că opiniile unor grupuri de oameni „obișnuiți” – femei, popoare indigene, oameni ai muncii, săraci, persoane fără adăpost, șomeri, fermieri, persoane de altă etnie, persoane religioase… – nu erau necesare și că „experții de renume mondial” erau perfect capabili să proiecteze „o viață mai bună pentru cetățenii din întreaga lume” fără măcar să ne consulte. Cu siguranță, la urma urmei, aceste persoane de renume înțeleg pe deplin luptele zilnice ale celor care se luptă pentru a supraviețui, au o viziune diferită asupra lumii sau pur și simplu nu sunt albi, bogați și „bine conectați”.

 

În orice caz, așa cum ne amintește lunga istorie a țării gazdă, drepturile omului trebuie eviscerate în lumea care este prezentată acum, motiv pentru care cei prezenți la Summit au susținut în mod evident abordarea nemiloasă a Emiratelor Arabe Unite față de drepturile omului.

 

După cum a remarcat Derrick Broze în critica sa atentă la adresa acestei adunări: „Oricine are un creier funcțional ar trebui… să acorde atenție acestei adunări puțin cunoscute de tehnocrați globaliști… [care] își imaginează o lume în care sistemele tehnologice tiranice sunt invizibile, iar persoana obișnuită nu are nicio cale de atac pentru a preveni excluderea sau pedepsirea pe baza scorului său de credit social”. Vezi „ În timp ce erai distras de Will Smith, elitistii internaționali s-au întâlnit la Summitul Guvernelor Mondiale” .

 

Marea Narațiune

Marea Narațiune a fost un forum sponsorizat de Forumul Economic Mondial în perioada 10-13 noiembrie 2021. Potrivit WEF: A fost „un efort de colaborare al celor mai importanți gânditori ai lumii pentru a contura perspective pe termen lung și a crea împreună o narațiune care poate ajuta la ghidarea creării unei viziuni mai rezistente, incluzive și sustenabile pentru viitorul nostru colectiv”. La reuniune au participat „gânditori de top dintr-o varietate de zone geografice și discipline – inclusiv futuristi, oameni de știință și filosofi – [pentru] a contribui cu idei noi pentru viitor”.

 

Vezi „Marea narațiune” .

 

Din nou, poate la fel ca și mine, îți este greu să te identifici cu oamenii de la această adunare. Mă întreb dacă ar putea vedea lucrurile din perspectiva ta? Sau a mea?

 

Vestea bună este că Klaus Schwab și Thierry Malleret, autorii cărții originale despre Covid-19: Marea Resetare , au scris și o carte despre Marea Narațiune: Pentru un Viitor Mai Bun . Așadar, cel puțin poți citi ce îți fac și ce plănuiesc să-ți facă. Atâta timp cât poți citi printre rânduri.

 

Dar, din nou, Derrick Broze a avut amabilitatea să ofere o critică atentă:

 

Autoritarienii folosesc mari narațiuni pentru a-și legitima propria putere și fac acest lucru pretinzând că au cunoștințe și înțelegere care vorbesc despre un adevăr universal… Având în vedere această înțelegere, apelul WEF la o „Mare Narațiune” ar trebui văzut pentru ceea ce este cu adevărat – o încercare de a înlocui toate celelalte viziuni despre viitorul omenirii, plasând WEF și partenerii săi în centrul unei narațiuni care îi prezintă drept eroii timpului nostru. Acest lucru se potrivește perfect cu filosofia tehnocratică folosită de fondatorul WEF, Klaus Schwab. El își imaginează un viitor în care „parteneriatele public-private” dintre guvern și afaceri private și așa-numitele organizații filantropice își folosesc bogăția, influența și puterea pentru a proiecta viitorul pe care îl consideră cel mai bun pentru umanitate. În realitate, filosofia tehnocrată se îmbină cu o mentalitate transumanistă care vede umanitatea ca fiind limitată, imperfectă și având nevoie de amplificare tehnologică pentru a accelera ceea ce Schwab numește a patra revoluție industrială… Desigur, pentru Schwab și alți globaliști, a patra revoluție industrială se pretează și la o planificare mai centralizată și un control de sus în jos. Scopul este o societate de urmărire și localizare în care toate tranzacțiile sunt înregistrate, fiecare persoană are un ID digital care poate fi urmărit, iar nemulțumiții sociali sunt excluși din societate prin intermediul scorurilor de credit sociale. Vezi „ Marea narațiune și Metaversul, Partea 1: O viziune distopică a viitorului ” .

 

Sună ca genul de lume care ți-ar fi bună?

 

Înfrângerea agendei elitei globale

Pe măsură ce reflectați asupra enormității acestui proiect al elitei, sper că vă va încuraja să reflectați profund asupra a ceea ce va implica o rezistență semnificativă în acest context. Nu putem reuși dacă îi implorăm pe agenții elitei, inclusiv pe politicieni, să rezolve problema pentru noi. În ultimele 18 luni, cinci președinți care s-au opus narațiunii conduse de elită au fost asasinați pentru a ne aminti de acest lucru.

 

O elită globală care este extrem de nebună – vezi „Elita globală, o nebunie revizuită” – se ocupă de noi fără milă și fără efort.

 

Așadar, o rezistență eficientă și, în cele din urmă, înfrângerea agendei sale, va necesita acțiuni strategice și concentrate care subminează puterea Elitei de a-și implementa planul.

 

Dacă sunteți interesați să participați la această strategie, puteți citi cum puteți face acest lucru pe site-ul web „Suntem oameni, suntem liberi”,  care oferă analize suplimentare, resurse și o listă de 29 de obiective strategice pentru a realiza acest lucru.

 

Aceasta include campanii menite să determine toate sectoarele societății să refuze dezvoltarea și punerea la dispoziție sau achiziționarea/utilizarea tehnologiilor asociate cu a patra revoluție industrială și transumanism (inclusiv 5G și 6G, arme militare, inteligență artificială [IA], big data, nanotehnologie și biotehnologie, robotică, Internetul Lucrurilor [IoT] și calcul cuantic), deoarece aceste tehnologii vor submina identitatea umană, libertatea umană, demnitatea umană, voința umană și/sau intimitatea umană.

 

Vezi „Obiective strategice legate de rezistența la a patra revoluție industrială și/sau transumanism” .

 

Dincolo de aceasta, implică implicarea personalului din prima linie – de la poliție, armată (precum și veterani) și pompieri, până la profesioniști din domeniul sănătății, precum și personalul care preia apeluri de urgență – pentru a nu aplica directivele elitei implementate de guverne. Pentru doar câteva exemple de organizații ale lucrătorilor din prima linie care deja se opun unei părți sau întregii părți a programului elitei,

 

Vezi Poliția pentru Libertate , Alianța Globală a Veteranilor , Alianța Mondială a Medicilor , Operațiunea Libertatea de Alegere , Alianța Pompierilor din Australie și Cei mai Bravi pentru Alegere .

 

În plus, și mai simplu, puteți descărca un fluturaș de o pagină care identifică o scurtă serie de acțiuni nonviolente cruciale pe care oricine le poate întreprinde. Acest fluturaș, disponibil acum în 15 limbi (cehă, daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, ebraică, maghiară, italiană, poloneză, româna, rusă, spaniolă și slovacă), cu mai multe limbi în curs de elaborare, poate fi descărcat de aici:

 

„Campania de 7 zile pentru a rezista Marii Resetări” .

 

În mod special, aceste din urmă acțiuni evită anumite probleme. Deoarece implică acțiuni ale unor persoane dispersate în populație, mai degrabă decât concentrate într-un singur loc (cum este cazul mitingurilor), sunt extrem de dificil de întrerupt. Prin urmare, ele elimină practic riscul represiunii violente.

 

Dacă vă atrage rezistența strategică față de „Marea Resetare” (și agendele conexe), luați în considerare alăturarea grupului Telegram „Suntem oameni, suntem liberi” (cu un link disponibil pe site).

 

Concluzie

Elita Globală dementă a lansat etapa finală a unui program planificat de mult timp pentru a ucide o proporție substanțială a populației umane și a-i înrobi pe cei rămași în viață. Aceștia au agenți (inclusiv organizații internaționale precum ONU și OMS, politicieni, personal medical, guvern și mass-media corporativă) din întreaga societate care joacă un rol în implementarea acestui program în numele lor.

 

Dacă vrem să înfrângem acest program, trebuie să mobilizăm suficienți oameni atenți și curajoși care să acționeze strategic pentru a submina puterea Elitei Globale de a ne impune acest program. Acest lucru se poate face așa cum este descris mai sus.

 

În timp ce reflectezi asupra implicării tale, amintește-ți acest lucru. Dacă nu luptăm cu succes acum pentru a ne apăra umanitatea, nicio ființă umană nu va avea ocazia să lupte în viitor. Este vorba de „acum sau niciodată” pentru noi toți.

 

În acest sens, aceasta este bătălia finală.

 

*

 

Notă pentru cititori:

 

Vă rugăm să faceți clic pe butoanele de distribuire de mai sus sau de mai jos. Urmăriți-ne pe Instagram, Twitter și Facebook. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.

 

Robert J. Burrowes s-a dedicat vieții înțelegerii și eradicării violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966 în încercarea de a înțelege de ce ființele umane sunt violente și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții „ De ce violența? ”. Adresa sa de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web se află aici . Este un contribuitor regulat la „Global Research”.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Robert J. Burrowes , Global Research, 2022

 

 

https://www.globalresearch.ca/final-battle-humanity-now-never-long-war-against-homo-sapiens/5780391

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Grupul pentru România despre Noua Dictatură iudeo-globalistă din țară

 

Forumul Țărilor Nealiniate

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Si cine se crede inger,sa nu uite ca e intrupat din pacat-Psalmul-51) Scandal în SUA: Elon Musk îl acuză pe Donald Trump că apare în dosarele Epstein

 

Dosofteea Lainici

 

 

Elon Musk a declanșat un nou scandal politic uriaș în Statele Unite după ce l-a acuzat pe președintele Donald Trump că figurează în dosarele Epstein.Miliardarul și fondatorul SpaceX a publicat acuzația direct pe platforma X (fosta Twitter), în mijlocul unui conflict public cu Trump care a escaladat rapid în ultimele zile.

 

Acuzația care a șocat internetul: „Trump este în dosarele Epstein”

 

Pe 5 iunie 2025, Elon Musk a publicat un mesaj pe contul său oficial de X, în care a scris:„E timpul pentru bomba cea mare: @realDonaldTrump apare în dosarele Epstein. Acesta e adevăratul motiv pentru care nu au fost făcute publice. O zi frumoasă, DJT!”

 Postarea a generat milioane de reacții în doar câteva ore, stârnind un val de speculații, proteste și comentarii din ambele tabere politice din SUA.

 

Într-o postare ulterioară, Musk a adăugat:

 

„Marcați această postare pentru viitor. Adevărul va ieși la iveală.”

 

Ce sunt „dosarele Epstein” și care e contextul acuzației

 

 

Jeffrey Epstein, finanțator american și infractor sexual condamnat, a fost acuzat de trafic de minori și abuzuri în serie asupra unor fete minore. După ce a fost arestat în 2019, a murit în celula sa, oficial prin sinucidere — o concluzie contestată de mulți. În ultimii ani, dosarele legate de rețeaua sa de influență, denumite generic „dosarele Epstein”, au devenit un subiect tabu în cercurile politice americane.Donald Trump a fost fotografiat în trecut alături de Epstein și se știe că a călătorit cu avionul său privat, supranumit „Lolita Express.” Deși fostul președinte s-a distanțat ulterior de Epstein și i-a condamnat faptele, în 2002 îl descria ca fiind „un tip grozav care știa să se distreze” și „care iubea femeile frumoase și foarte tinere.”

 

Ruptura dintre Musk și Trump: de la sprijin financiar la acuzații frontale

Până recent, Elon Musk și Donald Trump păreau aliați. Musk a declarat public că a investit 288 de milioane de dolari în campania lui Trump și a susținut revenirea acestuia la Casa Albă.

Însă relația s-a deteriorat brusc după ce administrația Trump a anunțat eliminarea subvențiilor pentru vehicule electrice — o decizie care afectează direct companiile lui Musk.

 

Într-un mesaj pe X, Musk a scris:„Fără mine, Trump pierdea alegerile. Democrații ar fi controlat Congresul. Nu ar fi fost niciun Trump 2.0.”

 

La rândul său, Trump a răspuns pe platforma sa Truth Social:„Cea mai simplă cale de a salva miliarde este să reziliem contractele guvernamentale ale lui Elon. Nu știu de ce Biden nu a făcut-o deja!”

 

 

Dosarele Epstein: subiect fierbinte în campania lui Trump

 

 

Ironia face că Trump a promis în campania sa electorală din 2024 că va desecretiza toate documentele legate de moartea lui Epstein și de rețeaua sa.

 

Cu toate acestea, după revenirea sa la Casa Albă în ianuarie 2025, nu a publicat nicio informație nouă. În mai, directorul FBI, Kash Patel, numit de Trump, a declarat că toate dovezile susțin varianta sinuciderii.Criticile s-au intensificat în martie, când Trump a organizat o întâlnire cu influenceri de dreapta, oferindu-le dosare intitulate „The Epstein Files: Phase One.” Documentele nu conțineau, însă, nicio informație nouă. Elon Musk a ironizat momentul, postând un emoticon haios: „🤨”.

 

Ce urmează: între investigații și luptă pentru influență

 

Deși Trump nu a răspuns direct acuzației că ar apărea în dosarele Epstein, analiștii politici estimează că acest scandal ar putea avea un impact real asupra imaginii sale, mai ales dacă Musk își va susține declarațiile cu probe.În același timp, disputa dintre cei doi miliardari ar putea redesena harta sprijinului conservator în SUA, cu implicații directe asupra alegerilor din 2026.

https://evz.ro/scandal-in-sua-elon-musk-il-acuza-pe-donald-trump-ca-apare-in-dosarele-epstein.html

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Cauza deficitului bugetar: ineficiența ANAF și a altor insituții ale statului

 

 

Raluca Dan

 

 

Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate și fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, a afirmat că deficitul bugetar ar putea fi eliminat dacă statul ar colecta toate impozitele. Din TVA s-ar putea obține aproximativ 7,5 miliarde de euro în plus la buget.

 

 

Deficitul bugetar, rezolvat prin implementarea unei taxe inverse

Avocatul a spus că deficitul bugetar ar putea fi rezolvat prin implementarea unei taxe inverse generalizate. Astfel, nu doar că s-ar genera mai multe venituri, dar o mare parte a inspectorilor ANAF ar putea fi dedicată efectuării de controale.„Dintotdeauna România a fost pe ultimul loc la colectarea TVA. Subiectul l-a deschis domnul președinte Nicușor Dan când a vorbit chiar în campanie. Cred că trebuie întâi eliminată marea evaziune și apoi vorbit de creșterea cotelor. Zilele trecute, chiar a spus că trebuie introdusă evaziunea în CSAT și cumva revenit la o colaborare cu SRI.Nu mi-a fost foarte clar subiectul. Ce pot să vă spun este așa: evaziunea este în lista de amenințări la siguranța națională din 2010. Ea n-a fost eliminată niciodată de acolo. De ce este evaziunea atât de mare la noi? E foarte simplu. N-a existat niciodată decizie politică pentru o combate eficient. Tot ce am avut în legislația fiscală a fost să ne facem că facem”, a spus acesta, pentru HotNews. Propunerile lui Biriș, ignorate

Biriș a afirmat că a încercat să discute cu Traian Băsescu și ulterior cu Klaus Iohannis, însă problema nu a fost niciodată soluționată.

 

„Cei de la ANAF nu au nevoie de transparență. În spațiul public, despre evaziune ca amenințare la siguranța națională, am fost primul care am vorbit, chiar la o întâlnire în 2009 cu candidații. Atunci, era domnul Băsescu. I-am atras atenția domnului Băsescu că avem o problemă de siguranță națională și că trebuie luate măsuri atipice.

 

 

Și m-am referit în special la taxare inversă, care, ar elimina complet frauda carusel care ne-a lovit în plin odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Pentru că n-am fost deloc pregătiți pentru explozia fraudei carusel. Oare de ce? Cine trebuia să ne pregătească? Că nu putem noi, contribuabilii, să pregătim ANAF să colecteze impozite și taxe? Și au introdus-o în lista de amenințări”, a mai declarat acesta.Fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor a adăugat:  „Am avut o lege privind o ordonanță de guvern privind combaterea evaziunii, am avut companii cu coduri de TVA anulate care au trebuit să se înscrie în registrul operatorilor intracomunitari. Degeaba! Gap-ul (n.red. deficit de colectare a TVA) a crescut. Știm cu toții că am avut un șef ANAF (n.red. Sorin Blejnar), pe vremea aceea, care era acuzat de complicitate la contrabandă cu motorină”. Formularul 088, un instrument politic împotriva firmelor românești

Biriș a mai spus că Formularul 088 a fost folosit abuziv, ca un instrument politic împotriva firmelor românești

 

„Ulterior au fost tot felul de alte de alte măsuri, gen Formularul 088, care a fost folosit ca instrument de asasinat politic, și-mi asum termenii, împotriva companiilor românești. Au introdus obligația de a depune acest formular în situații care n-aveau nimic de-a face cu evaziunea.

 

De exemplu, ai atras o investiție în firma ta, s-a schimbat structura acționariatului, trebuia să depui formularul 088, ai schimbat un membru în consiliul de administrație, trebuia să depui 088, care era foarte complicat de depus. Și au existat coduri de TVA anulate, prin decizii de anulare nemotivate. În decizie scriau doar: contribuabilul nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activități taxabile”, a explicat avocatul.

 

Efectele anulării codului de TVA și deficitul bugetar

Biriș a declarat că, odată cu anularea codului de TVA, o firmă era practic distrsă: nu mai putea emite facturi cu TVA și nu mai avea drept de deducere.

 

„În momentul în care ți-a anulat codul de tva, ieși din piață pentru că nu mai poți să deduci TVA-ul. Tu nu poți să mai emiți facturi, că n-ai cod de TVA valabil, nu mai cumpără nimeni de la tine. Și au fost sute, dacă nu mii de coduri de TVA anulate, inclusiv la un mare retailer.

 

Cumpărai materia prima, venea ANAF-ul la tine și îți refuza dreptul de a deduce TVA-ul plătit pe materia primă pe motiv că furnizorul furnizorului furnizorului tău a avut o problemă cu un comportament fiscal inadecvat. Și te trimitea și în penal. Sute de firme au fost băgate în faliment de ANAF”, a mai declarat acesta, pentru HotNews.

 

 

 

 

https://evz.ro/cauza-deficitului-bugetar-ineficienta-anaf-si-a-altor-insitutii-ale-statului.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

(Omule,sa nu uiti sa le spui tuturor amarastenilor…) Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani

 

 

 

Corespondenţi „Adevărul”

 

 

 

Fabrica de păpuşi Arădeanca era, în vremea comunismului, unica firmă din România care producea păpuşi. Până în 1989, Arădeanca avea aproape toată producţia destinată exportului, atât în ţări socialiste, cât şi capitaliste.

 

 

Nepăsarea autorităţilor şi afacerile păguboase ale unor oameni de afaceri au condus la uciderea industriei româneşti, în ultimul sfert de veac. Marile privatizări s-au dovedit a fi, cu mici excepţii, şi marile ţepe date României.

 

TÂRGU-JIU. Cum au dispărut marile unităţi economice ale Gorjului

 

 

Fabrica de sticlă, ferma de porci Suinprod sau fabrica de cărămidă Unirea sunt doar câteva dintre marile unităţi economice ale judeţului Gorj din care nu au mai rămas decât amintirile.

 

Interese personale sau de grup, „tunuri“, privatizări dubioase, trecerea de la economia socialistă la cea capitalistă sau managementul defectuos au fost principalele motive pentru care unele dintre cele mai mari unităţi economice din judeţul Gorj au dispărut.

 

VASLUI. Cum a transformat Omar Hayssam cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova în ruine

 

Zona industrială a municipiului Vaslui, care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a oraşului a ajuns o ruină, marii coloşi industriali fiind falimentaţi în urma unor privatizări controversate. De notorietate este prăbuşirea celui mai mare combinat de fire şi fibre sintetice, Moldosin SA, după ce a ajuns în mâinile controversatului Omar Hayssam.

 

Considerat cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova, SC Moldosin SA Vaslui a ajuns acum să fie vândut bucată cu bucată. Bazele companiei au fost puse în anul 1976, când s-a construit Combinatul de Fire Sintetice (CFS) Vaslui.

 

ZALĂU. De la privatizări dubioase la problemele aduse de economia de piaţă

 

Marile fabrici construite la Zalău în perioada comunistă au început să clacheze, rând pe rând, imediat după Revoluţie. Vinovaţii sunt căutaţi şi astăzi.

 

 

Având industrii înfiinţate forţat la Zalău de comunişti, fără nicio legătură cu specificul sau potenţialul local (spre exemplu, Fabrica de anvelope, care se baza pe importul de cauciuc adus pe mare, în condiţiile în care Zalău se află la 800 de kilometri de port), era oarecum de aşteptat ca, odată cu economia de piaţă, fabricile să nu mai facă faţă concurenţei.

 

BUZĂU. Economia a fost măcinată după Revoluţie de privatizări eşuate şi falimentări

 

Istoria economiei judeţului Buzău abundă de episoade dramatice despre privatizări dubioase şi falimentări ale unor întreprinderi importante.

 

confectia

 

Dacă industria oraşului Buzău trăieşte în urma câtorva privatizări reuşite, oraşele Râmnicu Sărat şi Nehoiu au rămas fără pilonii economici, care până în 1989 ofereau majoritatea locurilor de muncă pentru comunităţile respective.

 

ALBA IULIA. Cum au ajuns fier vechi cele mai mari fabrici de pe vremea comunismului

 

Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Dintre fostele mari fabrici comuniste, dar câteva au supravieţuit şi au reuşit să se menţină în condiţiile economiei de piaţă.

 

Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia.

 

GALAŢI. Ce-a fost şi ce-a ajuns cel mai mare combinat siderurgic din ţară

 

Mulţi ani declarată gaura neagră a bugetului statului, combinatul din Galaţi a fost privatizat aproape pe gratis şi dăruit indianului Mittal, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. De cinci ani, ArcelorMittal Galaţi merge în pierdere, numărul salariaţilor a ajuns la puţin peste 7.000. În 2013, au fost raportate cele mai mari pierderi.

 

În 2011, statul român ar fi trebuit să ia 77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia pentru vânzarea celui mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România. Multe voci spun că această sumă ar fi fost de fapt doar 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.

 

 

PLOIEŞTI. Fostele fabrici şi uzine, amintiri în ruine

 

Unul dintre cele mai industrializate judeţe din ţară, Prahova avea, înainte de Revoluţie, uzine şi fabrici în care se produceau de la detergenţi, stofe, geamuri, îngrăşăminte chimice şi mobilă până la cele mai performante instalaţii de foraj petrolier din lume. Privatizate, închise sau prădate, au „produs“, în ultimii 25 de ani, câteva sute de mii de şomeri, dar şi dosare penale. Foarte puţine au devenit modele de afaceri de succes capitaliste.

 

ceausescu la fabrica 1 mai ploiesti foto fototeca.iiccr.ro

Pe lista fabricilor şi uzinelor din România abandonate sau vândute după Revoluţie, din Prahova figurează peste 50 de întreprinderi, uzine, combinate şi centrale care fie nu mai au deloc activitate, fie merg la capacitate de subzistenţă, fie, extrem de rar, s-au transformat în afaceri de succes.

 

CLUJ-NAPOCA. Fabrica de încălţăminte Clujana – o poveste cu bani, politicieni şi două morţi suspecte

 

 

Fabrica de încălţăminte Clujana, care în perioada comunistă era unul dintre brandurile Clujului, are o istorie de mai bine de 100 de ani. Povestea fabricii de la Revoluţia din 1989 şi până acum, moment în care se află într-o situaţie critică, include milioane de lei devalizaţi şi doi directori, acuzaţi de păgubirea companiei, morţi în condiţii suspecte.

 

Înfiinţată în 1911, sub numele „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, Clujana a devenit, peste ani, una dintre cele mai cunoscute mărci ale Clujului. Trecută în proprietatea statului în anul 1948, fabrica şi-a trăit apogeul la începutul anilor ’80, când avea aproximativ 8.000 de angajaţi, care lucrau tăbăcării, la fabricile de articole din cauciuc, de tălpi şi de încălţăminte.

 

BISTRIŢA. Cum s-au desfăşurat cele mai dubioase privatizări din Bistriţa-Năsăud – Mopan şi CPL

 

Pagubele uriaşe pe care le-au generat prin privatizare unele dintre cele mai importante fabrici comuniste încep să atragă atenţia inclusiv a DNA. Printre unităţile de producţie din Bistriţa-Năsăud care ar fi pe lista privatizărilor „dubioase” se află Mopanul, fosta fabrică de pâine a judeţului, dar şi fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului.

 

Nu mai puţin de 140 de societăţi comerciale din Bistriţa-Năsăud au fost privatizate în urmă cu mai bine de un deceniu. Acestea aveau în total peste 10.000 de angajaţi, care după câţiva ani de la privare, după ce unităţile de producţie au fost băgate în mormânt s-au văzut nevoiţi să-şi caute noi locuri de muncă.

 

 

TÂRGOVIŞTE. Ce s-a ales de fabricile cu care Ceauşeşcu avea de gând să transformare Târgoviştea în capitala României

 

În urmă cu 15-20 de ani, aproape jumătate din populaţia Municipiului Târgovişte lucra în fabricile emblemă ale judeţului Dâmboviţa: COS Târgovişte (fost Mechel), Romlux, UPET SA, SARO sau Termocentrala de la Doiceşti.

 

image

Judeţul Dâmboviţa, august 1970. În planurile de dezvoltare trasate de comunişti, judeţul Dâmboviţa trebuia industrializat. Printr-o hotărâre a consiliului de ministri, este infiinţată, ca pilon principal pentru întreaga zonă, „Uzina de Oţeluri Aliate”.

 

SLOBOZIA. Fabrica de cărămidă din Ţăndărei, furată la bucată de hoţii de fier vechi. Societatea are datorii de peste 8 milioane de lei

 

Abandonată de administratori din cauza datoriilor de ordinul milioanelor acumulate la bugetul de stat şi a productivităţii scăzute, fabrica de cărămidă din Ţăndărei s-a transformat în ruină. De patru ani, de când fabrica şi-a închis definitiv liniile de producţie, hoţii fură tot ce le stă la îndemână.

 

 

Fabrica de cărămidă din Ţăndărei a fost privatizată imediat după 1990. Societatea a fost preluată de către firma bucureşteană SC Soceram SRL, aceeaşi care a preluat şi fabrica cu producţie similară din Urziceni. În anul 2000, SC Soceram SRL închirează platforma industrială, cu tot cu utilaje de producţie, societăţii SC Ceram Material Construct SRL din Ţăndărei, firmă administrată de Constantin Lupu.

 

FOCŞANI. Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse „pe chituci“ şi tăiate la fier vechi

 

Până în prezent, nimeni nu a plătit pentru devalizarea industriei din judeţ, care număra înainte de 1989 25 de întreprinderi.

 

Vrancea pe harta economică a României este aproape invizibilă. Dar Vrancea economică nu a fost aşa întotdeauna. A avut industrie de vârf: mecanică fină, metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de transporturi şi de construcţii extrem de puternice.

 

Înainte de 1989, Vrancea se situa pe la mijlocul clasamentului pe ţară la majoritatea indicatorilor dezvoltării economico-sociale.

 

CĂLĂRAŞI. Fosta mândrie a României comuniste, colosul siderurgic din Bărăgan, făcut praf de privatizări

 

Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. Privatizările nereuşite au făcut praf colosul din Călăraşi care dădea o pâine, în vremurile bune, la 6.000 de muncitori.

 

 

În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari. Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi.

 

IAŞI. Cum au ajuns ruine branduri comuniste Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete

 

 Citește și: Cum a fost îngropată industria Botoşaniului după 1990. Uriaşele fabrici ale ”Epocii de Aur” au fost şterse de pe faţa pământului

Coloşi industriali ai Iaşiului precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale.

 

tigarete

Multe branduri economice au consacrat Iaşiul în perioada comunismului, în condiţiile în care şefii regimului au stabilit strategic să maseze în Capitala Moldovei o mare parte a industriei grele.

 

VASLUI. Cum a fost vândută FEPA ‘74 unor afacerişti controversaţi

 

Oraşul Bârlad, judeţul Vaslui, se mândrea la începutul anilor ‘90 cu o industrie înfloritoare, fiind motorul economic al judeţului. În urma privatizărilor, coloşii precum Rulmenţi, FEPA ‘74, dar fabrica de Confecţii au rămas o umbră a ceea ce au reprezentat odată.

 

Industrializarea Bârladului a început la mijlocul anilor ‘60 şi a ajuns la cea mai înaltă cotă de dezvoltare spre finele anilor ‘80. Fabrica de Rulmenţi, care a şi dat numele oraşului, Bârladul fiind cunoscut în epoca de glorie comunistă drept “oraşul rulmenţilor”, a ajuns să aibă peste 12.000 de angajaţi. Era urmată ca putere economică de FEPA ‘74, fabrica “ochi de om”, cum i se mai spune datorită gamei largi de produse. În urmă cu 25 de ani, FEPA se lăuda cu peste 3.000 de salariaţi, specialişti de primă mână. Fabrica de Confecţii, Vigonia sau Abrazive întregeau tabloul industriei bârlădene.

 

BRAŞOV. Marile uzine au ajuns ruine. În locul lor răsar Malluri şi proiecte imobiliare

 

Marile uzine ale Braşovului care aveau înainte de 1990 zeci de mii de angajaţi au fost rase pe faţa pământului. În locul lor apar proiecte de zeci de milioane de euro.

 

Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic s-a anunţat construcţia de clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Între timp situaţia s-a schimbat. Cora nu a mai făcut investiţii şi a anunţat că vinde terenul. Până atunci, în plin centrul Braşovului este un teren viran. După demolările din Centru Civic, uzina s-a restrâns într-o hală de la marginea Braşovului, dar la finele anului trecut a intrat în faliment şi au fost concediaţi ultimii angajaţi.

 

ARAD. Privatizarea celor mai importante fabrici a pus producţia pe butuci

 

Marile fabrici din judeţul Arad au cunoscut privatizarea imediat după Revoluţie. Odată cu privatizarea a venit şi declinul unora dintre marile intreprinderi, iar din miile de angajaţi au mai rămas sute, iar apoi zeci.

 

Nici producţia nu mai excela ca pe vremea comunismului, chiar dacă unele utilaje vechi au fost înlocuite. Fabrica de textile – UTA a dispărut cu timpul complet, iar în locul ei a apărut o zonă rezidenţială.

 

TÂRGU-MUREŞ. Zeci de mii de locuri de muncă şi zeci de întreprinderi desfiinţate

 

Cei care au lucrat şi înainte de 1989 în Târgu-Mureş, vorbesc cu mândrie de câteva obiective economice pentru care Mureşul era renumit. Este adevărat că economia planificată, centralizată a creat şi coloşi sau mormane de fier. Privatizările şi reformele economice, reuşite sau nu, au dus după anii 1990 la desfiinţarea a peste 21.000 de locuri de muncă numai în Târgu-Mureş.

 

După anii 1960, industria oraşului era dominată de cea de prelucrarea a lemnului, confecţii, pielărie şi alimentară. După 1977 au apărut ramurile de construcţii de maşini şi chimică. Până în 1990, mai mult de 60 la sută din producţia industrială a oraşului era reprezentată de industria constructoare de maşini şi de cea chimică.

 

SUCEAVA. S-a ales praful de cel mai mare producător de hârtie din ţară

 

Combinatul de Celuloză şi Hârtie, astăzi Ambro, s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut ani la rând locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. În anul 1996, francezii de la Rossmann au cumpărat fabrica de celuloză şi hârtie, întreprinderea la care cândva lucrau 3.000 de oameni iar astăzi mai are doar vreo 400 de angajaţi.

 

CCH – Combinatul de Celuloză şi Hârtie (astăzi Ambro) s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. Pe 17 octombrie 1959 s-a aprobat amplasamentul, profilul şi termenul de punere în funcţiune a Combinatului de Celuloză şi Hârtie Suceava, cu o suprafaţă construită de aproape 40.000 mp, pe un teren de 155.600 mp.

 

SATU MARE. De la mândria economiei locale de altă dată la dezastrul actual

 

Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine.

 

Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.

 

SLATINA. Alro, „perla României“, vândută la preţ de nimic

 

Municipiul Slatina a avut, înainte de 1989, una dintre cele mai profitabile platforme industriale din ţară. Nici nu este de mirare de ce: preşedintele Nicolae Ceauşescu, originar din Scorniceşti, judeţul Olt, a ţinut să-şi transforme judeţul natal într-o emblemă de invidiat. Şi a reuşit. Pentru o vreme, cel puţin. După 1990, privatizările făcute doar pe interese obscure au dărâmat industria din Slatina şi pe cea din întreg judeţul.

 

image

Exemplul cel mai semnificativ este de departe cel al fostei uzine “16 Decembrie” din Slatina, botezată ulterior Întreprinderea de Aluminiu şi, după 1990 – SC Alro SA Slatina. Cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, exceptând Rusia, şi singurul producător de aluminiu şi aliaje de bază din ţara noastră, firma slătineană “a hrănit”, practic, capitala judeţului Olt, dar nu numai.

 

TUNRU-SEVERIN. Cum s-a prăbuşit combinatul de celuloză şi hârtie, cea mai mare fabrică de carton ondulat din Oltenia

 

Una din fabricile etalon ale judeţului Mehedinţi a fost Combinatul de Celuloză şi Hârtie (CCH) din Drobeta Turnu Severin. Înglobată în datorii uriaşe, unitatea şi-a închis porţile în toamna anului 2008, iar 800 de angajaţi au fost trimişi acasă.

 

Construcţia combinatului a început în anul 1971, iar trei ani mai târziu se tăia panglica inaugurală. Cum la vremea aceea totul se făcea planificat, zeci de tineri au fost trimişi la şcolarizare încă din anii 1967 pentru ca la deschiderea fabricii, angajaţii să fie şcoliţi în ceea ce înseamnă producţia de hârtie.

 

CRAIOVA. Acum Electroputere, există ca mall, iar Avioane este în picaj

 

Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine de etalon.

 

Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine etalon în oraş.

 

Electroputere Craiova a fost ridicată pe data de 1 septembrie 1949, iar primele transformatoare de forţă au fost  realizate în concepţie proprie începând cu anul 1951.

 

PITEŞTI. Privatizările din industria Argeşului, cu bune şi cu (multe) rele

 

Eşecurile şi succesele privatizărilor din Argeş sunt, ca peste tot, strâns legate de intenţiile celor care au preluat fabricile judeţului. Unii le-au făcut praf, alţii le-au transformat în actori importanţi ai economiei româneşti. Un astfel de exemplu pozitiv este Uzina Dacia. Din păcate, cam singurul. La polul opus, exemplele sunt însă multe.

 

Rolast

După mai bine de 15 ani de la privatizarea uzinelor Dacia, producătorul auto a devenit cea mai mare companie din România, devansând unul dintre primii coloşi ai ţării, Petrom, şi ajungând cel mai mare exportator autohton. Intrarea sa în grupul Renault a avut loc la  2 iulie 1999 (data semnării contractului de privatizare).

 

CONSTANŢA. Epoca de Aur, vândută la bucată. Ce a mai rămas de furat din judeţ

 

Exploatând resursele naturale ale Dobrogei, comunismul a înzestrat judeţul Constanţa cu mari obiective economice, care să confirme ideea triumfului regimului Ceauşescu. Construite unele cu mari jertfe, fostele glorii industriale şi agricole au fost vândute la bucată ajungând marile tunuri ale privatizării dubioase din România.

 

Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Portul Constanţa, flota maritimă comercială şi de pescuit, platforma de la Petromidia, Oil Terminal, platformele de foraj marin, şantierele navale de la Constanţa, Midia, Mangalia, Hârşova, combinate, trusturi de utilaj, întreprinderi de montaj, fabrici de producţie, cooperative, ferme agricole şi toată industria hotelieră şi de alimentaţie publică de pe litoral funcţionau la capacitate maximă pentru propăşirea societăţii comuniste.

 

TIMIŞOARA. Fabrica care a scăpat cu bine de război şi de privatizarea erei post-revoluţionare

 

Intreprinderea Elba de la Timişoara este una dintre rarele cazuri din România în care o fabrică de pe vremea comunismului nu a fost transformată în fier vechi după 1990.

În anul 1884 Timişoara devenea primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric. Pe 12 noimbrie, la lăsarea întunericului, pe străzile “burgului” de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri, dându-se astfel în funcţiune Uzina Electrică.

 

La acest material au participat

 

Alin Ion, Simona Voicu, Alina Pop, Iulian Bunilă, Dorin Ţimonea, Bogdan Nistor, Dana Mihai, Remus Florescu, Bianca Sara, Ionuţ Dima, Mădălin Sofronie, Borcea Ştefan, Ionela Stănilă, Cezar Pădurariu, Sabina Ghiorghe, Elisabeth Bouleanu, Simona Suciu, Bogdan Iancu, Ana Gajdo, Dănuţ Zuzeac, Nicu Ghişan, Mugurel Manea, Corina Macavei, Andreea Mitrache, Cosmin Zamfirache, Cristina Stancu, Sinziana Ionescu, Ştefan Both….. Corespondenţi „Adevărul”

 

 

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/marile-privatizari-marile-tepe-date-romaniei-1597306.html

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Dupa ce politrucii au alungat tineretul, ca sa poata privati-fura in liniste…) România îmbătrâneşte. Numărul tinerilor scade, în timp ce al bătrânilor creşte

 

 

Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit anul trecut, în comparaţie cu 1 ianuarie 2016 remarcându-se o scădere uşoară a ponderii persoanelor tinere (0-14 ani) şi o creştere de 0,3 puncte procentuale a ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste), informează INS.

 

 

România îmbătrâneşte. Numărul tinerilor scade, în timp ce al bătrânilor creşte

La 1 ianuarie 2017 populaţia după domiciliu a fost de 22.223.000 persoane.

Populaţia urbană şi cea de sex feminin sunt majoritare (56,3%, respectiv 51,2%).

 

Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populaţia vârstnică de 65 ani şi peste depăşind cu 269.000 persoane populaţia tânără de 0-14 ani (3,55 milioane persoane, faţă de 3,28 milioane persoane).

 

La 1 ianuarie 2017, populaţia după domiciliu din mediul urban a fost de 12,519 milioane persoane, în scădere cu 0,3% faţă de 1 ianuarie 2016.

 

Alte articole

Salariul mediu a crescut la 5.691 lei, bani în mână, date oficiale de la INS

Salariul mediu a crescut la 5.691 lei, bani în mână, date oficiale de la INS

Motivul pentru care Cătălin Botezatu ignoră total femeile care îi scriu mesaje de dragoste pe Instagram. „Un om care ştie ce vrea…”

Motivul pentru care Cătălin Botezatu ignoră total femeile care îi scriu mesaje de dragoste pe Instagram. „Un om care ştie ce vrea…”

Populaţia feminină la 1 ianuarie 2017 a fost de 10,848 milioane persoane, în scădere cu 0,2% faţă de aceeaşi dată a anului precedent.

Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 105,8 la 1 ianuarie 2016 la 108,2 persoane vârstnice la 100 persoane tinere la 1 ianuarie 2017.

Potrivit Mediafax, vârsta medie a populaţiei a fost de 41,1 ani, cu 0,2 ani mai mare decât la 1 ianuarie 2016. Vârsta mediană a fost de 40,8 ani, în creştere cu 0,4 ani faţă de 1 ianuarie 2016.

La 1 ianuarie 2017 cea mai mare pondere în totalul populaţiei o deţinea grupa de vârstă 45-49 ani (9,0%). La masculin, ponderea acestei grupe de vârstă a fost de 9,3%, iar la feminin de 8,8%.Ponderea grupei de 0-4 ani a fost de 4,6%, mai mică decât cea a grupei de 5-9 ani şi a celei de 10-14 ani (5,1%).

 

România îmbătrâneşte. Numărul tinerilor scade, în timp ce al bătrânilor creşte

 

 

////////////////////////////////////////

 

Procurorul Michiduță – de la uciderea Elodiei la asasinarea Democrației

 

 

 

Valer Marian Actualitate

 

 

Marius Iacob este un nume care nu există în rândul procurorilor profesioniști din România, cu vocație pentru aplicarea legii și spre facerea de dreptate. Nici ca procuror criminalist, nici ca procuror anticorupție, nici ca procuror anticrimă organizată, nici ca procuror de instanță. Afirm acest lucru în cunoștință de cauză, ca fost procuror care a absolvit în 1984, cu media generală 9,72 și media de licență 10, una din cele trei facultăți de drept existente în România (din cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca), la care am fost admis în condițiile unei concurențe de 24 de candidați pe un loc.

 

Creatura lui Macovei și sluga lui Kovesi

 

Marius Iacob este o creatură jalnică, obedientă și perversă a fostei ministrese sorosiste de justiție  Monica Luisa Macovei (descendentă dintr-un activist bolșevic venit în țara noastră cu tancurile sovietice în 1944), care l-a promovat director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor în mai 2005, șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) în februarie 2006 și prim-adjunct al procurorului general al PÎCCJ în martie 2007, după ce a uns-o procuror general al României pe emula sa Laura Codruța Kovesi, pe care a înălțat-o în această funcție dintr-un procuror mediocru de la Sibiu, fără concurs și fără niciun criteriu de selecție, aplicând, conform propriilor afirmații, principiul promovării personulităților controlabile și manipulabile.

 

Iacob a primit, cu concursul primului serviciu secret al țării, rolul de aghiotant și eunuc al preamăritei sultane a dreptății (strâmbe) și anticorupției (selective) descendente din neamul sau mai bine-zis din clanul Lascu din Întorsura Buzăului. După ce Koveși a fost unsă procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) în 2013, de către președintele Traian Băsescu, la propunerea premierului Victor Viorel Ponta, Iacob a fost numit adjunct al șefei DNA, exercitând această funcție până în 2019. Pentru a fi promovat aghiotantul lui Kovesi, Iacob a fost scos în luminile rampei printr-o mediatizare excesivă, îndeosebi în presa de cancan, a cazului Elodia, pe care l-a instrumentat însă într-un mod lamentabil, fiind  perceput de opinia publică  drept un fiasco profesional și un motiv de râsu-plânsu  la adresa Parchetului General. Cu acest caz, i s-a brodat o anumită imagine de procuror al poporului, de luptător perseverent pentru aflarea adevărului și aplicarea legii.

 

Omul serviciilor (inclusiv funebre), avansat general la excepțional

 

În anii care au urmat a fost folosit de Kovesi pentru acoperirea unor treburi murdare de resortul și de pe agenda Parchetului General. Astfel, Iacob a îngropat morțile suspecte ale milionarilor Florian Anghelescu (regele țigărilor ieftine, a cărui soție a fost răsplătită cu o funcție de consilier prezidențial) și Mihai Erbașu (regele construcțiilor scumpe, al cărui moștenitor s-a predat lui Băsescu și Udrea)cunoscuți ca apropiați ai ex-președintelui Traian Băsescu și sponsori importanți ai primei campanii prezidențiale a acestuia, care s-au plâns de modul în care au fost jecmăniți. De asemenea, a acoperit moartea suspectă a ofițerului acoperit Sorin Crivăț în Penitenciarul Codlea, produsă după ce a devoalat practici nelegale ale SRI. A fost implicat și în tergiversarea și mușamalizarea dosarului ,,Armamentuł”, ale cărui fire duceau spre președintele Traian Băsescu și spre ,,lordul războiului” Viktor Bout (fost cetățean sovietic, de etnie română, cu numele originar Victor Bouț), cunoscut drept unul din cei mai mari traficanți de arme din perioada postbelică. A fost  implicat în tergiversarea și în mușamalizarea megadosarelor Revoluției din decembrie 1989 și Mineriadei din iunie 1990, fapte pentru care a fost mustrat împreună cu stăpâna sa de către marele lor protector Traian Băsescu. Probabil că, pentru aceste merite, la propunerea ministrului sfertodoct al Apărării Naționale, Gabriel Oprea, Marius Iacob a fost  avansat la excepțional, de către președintele Băsescu, de la gradul de sublocotenent la gradul de general (cu o stea, uniformă bleumarin, vipușcă roșie și fireturi galbene). Gradul acordat naște suspiciunea rezonabilă că procurorul Iacob s-a aflat și se află și în solda unei structuri militarizate, cel mai probabil a unui serviciu secret.

 

În perioada stahanovistei și  triumfalistei campanii anticorupție  a Binomului SRI-DNA (2013-2018), care va rămâne în istorie drept un eșec pernicios și rușinos, Iacob a fost omul de legătură al DNA cu generalii Dumitru Dumbravă, șeful Direcției Juridice a SRI (gura spartă din umbră care a devoalat că justiția a devenit ,,câmp tactic” al SRI) și Adrian Ciocârlan, șeful Direcției Apărarea Constituției, iar din 2016 adjunct al directorului SRI, cunoscut drept discipolul generalului Florian Coldea, în perioada în care acesta a fost șeful operativ al SRI. Generalul cu nume păsăresc este coautor al ordinului neconstituțional care a permis supravegherea mediului politic (de la prim-miniștri, miniștri și parlamentari până la președinți de consilii județene și primari de municipii, orașe și comune), mediului de afaceri și presei. În această perioadă de glorie personală și de rușine națională, Iacob a fost și omul de legătură al lui Kovesi cu partenera declarată a                                                                                                                                                                                                                                                                           DNA de la Înalta Curte de Casație și Jusțiție (ÎCCJ), președinta Livia Stanciu, și cu vicepreședintele Ionuț Matei, șeful structurii de securitate de la Înalta Curte și agentul personal al generalului Coldea. Cu ocazia unei escapade la Înalta Curte, am surprins personal fața și scăfârlia roșie a adjunctului șefei DNA, în timp ce era pitit și chitit către biroul judecătorului Matei.

 

Fată în casă la Zeița Anticorupție

 

Veșnicul și vajnicul adjunct Marius Iacob a fost folosit de șefa sa Laura Codruța Kovesi (poreclită, la un moment dat,  Zeița Anticorupție) și ca fată în casă,  aceasta profitând de faptul că subalternul său nu a fost niciodată căsătorit și era liber de sarcini. Astfel, acesta i-a făcut de mai multe ori mici reparații și curățenie în locuință, i-a mai spălat vesela și i-a făcut cumpărături din piețele de legume și zarzavaturi sau din supermarketuri. Iacob a fost și unul dintre principalii adulatori și lăudători ai clamatei și proclamatei zeități, față de care a ajuns să nutrească sentimente platonice, potrivit unor apropiați. Cert este că i-a fost și-i este devotat trup și suflet de aproape douăzeci de ani.  Marius i-a fost  Laurei și partener de drumeții și de alte escapade prin țară, una din principalele lor destinații fiind Oradea, unde Iacob avea un prieten vechi, fost coleg de facultate, care a deținut mai mulți ani funcția de procuror șef al Parchetului Județean Bihor. Omul i-a ajutat îndeosebi să-și trateze afecțiunile și defecțiunile la Băile Felix și să-și regenereze apetitul anticorupție cu tot felul de plocoane lichide si solide.

 

Mare iubitoare de lilieci, lui Kovesi îi  plăcea să-și desfete nările și privirile în peșterile bihorene din Munții Apuseni. Un episod de pomină  l-a reprezentat o excursie la Peștera Urșilor, cu șeful Poliției Județene și șeful Serviciului Teritorial al DNA în postura de bodiguarzi, care a fost urmată de o orgie bahică în peșteră, cu slană țărănească stropită cu multă pălincă bihoreană, și finalizată cu o orgie de altă natură la cabana din zonă, la care zeița a trebuit transportată în spate de însoțitorul cel mai vânjos. Ca să nu mai vorbească, în scurt timp colegul și amicul bihorean al lui Iacob a fost arestat și condamnat la ani buni de închisoare pentru fapte de corupție discutabile în mare parte, într-un dosar instrumentat de ,,unitatea de elită” a DNA de la Oradea.

 

Apropiat și susținător al președintelui interimar

 

Cu ocazia multiplelor escapade de la Oradea, Kovesi și Iacob s-au cunoscut cu liderul județean al PNL, Ilie Bolojan, care a fost primarul municipiului Oradea timp de trei mandate (2008-2020), iar un mandat (2020-2024) a deținut funcția de președinte al Consiliului Județean Bihor. După cum se știe, Bolojan a avut o ascensiune mai uluitoare decât Arturo Ui în ultimele trei luni: președinte interimar al PNL la finele lunii noiembrie 2024, președinte al Senatului la finele lunii decembrie 2024 și președintele interimar al României la începutul lunii februarie                                                                       2025. Treptat, au devenit apropiați și au început să pună pună țara la cale.  În urbea din Vestul țării au început să-și arate farmecele tot mai des și Monica Luisa și Maia Sanda, amazoanele principale ale miliardarului George Soros în România și în Republica Moldova. Aici s-au născocit ideile privind candidatura la funcția de președinte al României a Laurei Codruța Kovesi sau a Maiei Sandu, iar mai nou al prefiguratului ilustru Ilie Bolojan.

 

Am putea spune că în renovata cetate a Oradiei s-a copt noua elită sorosistă sau neoprogresistă a țării. De care s-a apropiat, și nu întâmplător, și fostul director al SRI, Eduard Helwigh, originar din Oradea și bun amic cu Bolojan, care a mărturisit, într-un speach rostit în aula Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj Napoca. propensiunea sa pentru filozofia societății deschise conceptualizată de filozoful britanic Karl Popper și transpusă în practică de miliardarul iudeo-maghiar George Soros. Cu această grupare are afinități și rectorul UBB, Daniel David, originar din Satu Mare, promovat ministru al Educației în Guvernul Ciolacu 2. Nu întâmplător, primarul Bolojan, actualmente președinte interimar, a oferit cu generozitate sediu în Oradea Universității Central-Europene după ce a fost ostracizată din Budapesta de Guvernul Viktor Orban. Taman lângă Templul Francmasoneriei ctitorit de Bolojan și sediul oferit Centre Humint of NATO Excellence.

 

Avem toate motivele să credem că procurorul Marius Iacob a comis, în mod tendențios și în interesul acestei noi elite neoprogresiste, recentele sale acte de vitejie împotriva candidatului prezidențial independent Călin Georgescu și a unor colaboratori ai acestuia. Iacob s-a implicat și a amestecat  nepermis instituția Parchetului  în jocuri politice care să-l favorizeze pe amicul Ilie Bolojan în eventualitatea angajării acestuia în cursa prezidențială din acest an.  Vitejiile lui Iacob sunt acte nesăbuite ale unui frustrat care se închipuie mare zbir al regimului politic eșuat din România. Sunt acte care se circumscriu unei veritabile execuții politice, la comanda și în beneficiul actualului sistem putred și speriat de moarte din România. Sunt acte de inspirație gestapovistă și NKVD-istă (oprirea și ridicarea din trafic, alinierea și percheziționarea la zid sau la gard, năvălirea acasă cu mascați, restricționarea dreptului la apărare și încălcarea altor drepturi și libertăți fundamentale), care au mai fost uzitate abuziv în perioada în care DNA a fost condus de tandemul de tristă amintire Kovesi-Iacob. Sunt acte prin care au fost cauzate țării prejudicii de imagine și de factură economico-financiară incomensurabile.

 

Pentru toate aceste acte samavolnice, Marius Iacob va trebui să dea într-o zi cu subsemnatul (și cu suspinatul). Am avut ocazia să cunosc în 1990, în calitate de procuror, reacția marilor zbiri ai lui Ceaușescu, care s-au metamorfozat în niște mielușei cu pamperși. Ca exemplu, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, când, la scurt timp după fuga dictatorului, li s-a comunicat în sediul CC al PCR  că sunt arestați ,,în numele Poporului și al Revoluției Române”, cei mai temuți zbiri ai lui Ceaușescu, respectiv ministrul de interne Tudor Postelnicu (care era și șeful politic al Securității), secretarul cu probleme organizatorice al CC al PCR, Emil Bobu (anterior ministru de interne) și generalul Ion Dincă, zis Ion Teleagă, au devenit instantaneu uzi de la brâu până la călcâi. Popoarele nu uită, iar revoluțiile nu iartă. Istoria se cam repetă și este, de regulă, implacabilă.

 

 

https://www.cotidianul.ro/procurorul-michiduta-de-la-uciderea-elodiei-la-uciderea-democratiei/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Prietenii lui Putin din Europa – Care este scopul final al Kremlinului față de UE? 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

(Ca si asasinii globali, cei nationali sunt si mai rai) Asasinii economici printre noi

 

 

Marcel Bot

 

 

Au trecut zece ani de la atentatul de pe Râul Alb din 24 mai 2015 și Mihai Bocea continuă lupta din scaunul său cu rotile într-un război de linșaj economic. Cazul Atentatului de la Râul Alb, publicat în serial de Cotidianul, este o mărturie cutremurătoare (și actuală) a felului în care operează Sistemul opresiv care a confiscat România.

 

Este povestea unui om care a plătit scump pentru curajul de a-și apăra drepturile și proprietatea contra unor oameni care au ales să răspundă la comenzile Sistemului, din interes, din obediență ori din lașitate.Atentatul de acum zece ani a fost comis de câțiva pretinși activiști de Mediu, iar linșajul economic continuă și în zilele noastre prin lefegii ai statului român – politicieni, funcționari, polițiști, procurori și judecători slugarnici.

 

Ziua în care statul român a închis ochii

 

În data de 24 mai 2015, un grup de activiști a descins cu mașinile pe o proprietate privată a lui Mihai Bocea de pe Râul Alb, județul Hunedoara, acolo unde omul obținuse toate avizele cerute de lege să construiască două microhidrocentrale, o păstrăvărie și o locuință de serviciu. În crucea zilei de duminică 24 mai, „activistul” Andrioni Alin Constantin a trecut intenționat cu jeepul peste proprietar, strivindu-l sub roțile bolidului său. De atunci Mihai Bocea a rămas imobilizat pentru tot restul vieții într-un scaun cu rotile, ca urmare a unei fracturi de coloană cervicală la C6 și C7.Imediat după tentativa de omor, activiștii au fugit de la fața locului, fără a oferi ajutor victimei, și au început o campanie agresivă de dezinformare, pozând public drept victime. Cazul a ajuns repede pe toate televiziunile de știri, iar premierul de la vremea aceea – Victor Viorel Ponta, procuror de meserie, a ieșit la rampă cu un comunicat mincinos, transmis de la Guvernul României, prin care se ante-pronunța în favoarea agenților „eco”. Mesajul premierului a schimbat instantaneu cursul anchetei, victima a devenit „țintă” iar călăii au intrat sub protecția „Sistemului”.În orele imediat următoare, activiștii – în special Gabriel Păun, zis „Agent Green” – au contactat mai mulți jurnaliști, lansând versiunea falsă cum că un coleg de-al lor a fost „omorât” și că el, Păun, a suferit multiple fracturi, inclusiv la coaste. Aceste afirmații au fost rapid preluate de presă, dar în zilele următoare s-a dovedit cu documente medicale că sunt minciuni.

 

Descinderile cu mascați și linșajul mediatic

 

La o zi de după mesajul („ordinul”) premierului, procurorii DNA au organizat descinderi care vizau proprietățile familiei Bocea și câteva instituții, cu percheziții intens mediatizate și transmisiuni în direct. Presa prezenta, pe baza unor „surse apropiate anchetei”, că Bocea Mihai ar fi implicat în fapte de corupție, reluând totodată și acuzația că el se face vinovat de violențele ce avuseseră loc pe Râul Alb. Din rețeta clasică de „Eliminare a țintei” au lipsit cătușele doar pentru că Bocea agoniza la terapie intensivă cu paralizie de la gât în jos.

Tele-justiția procurorilor DNA a apărut în principalele fluxuri de știri, iar victima tentativei de omor devenise „agresor” și „interlop” în prezentările publice. Șase ani mai târziu, în 2021, procurorii DNA l-au anunțat pe Mihai Bocea că i-au spionat familia „ambiental” cu tehnică specială și prin interceptarea convorbirilor telefonice, dar i s-a refuzat accesul la dosar. Așa-zisul caz de corupție nu a ajuns niciodată pe masa unui judecător. Statul a cheltuit resurse considerabile ca să intercepteze sute de ore de discuții private, transcrise în 12.000 de file de stenograme, dar nimeni nu dă socoteală pentru finalizarea lucrării. Din toată povestea a rămas doar denigrarea și spectacolul mediatic…

 

Procurorul „Michiduță”, băgat la înaintare și pe Râul Alb

 

Dosarul tentativei de omor a fost ținut timp de șapte ani în cercetare la Parchet și a trecut prin mâna a patru procurori de caz, fiecare dintre ei cu un istoric profesional controversat. Imediat după „ordinul” Premierului, procurorii implicați dau impresia că se află într-o competiție a servilismului din care se evidențiază Augustin (”Taica”) Lazăr, pe atunci doar șeful procurorilor de Curte la Alba. Reacția vădit părtinitoare a „oficialilor” i-a încurajat pe agresori să mintă că victima s-ar fi aruncat în fața mașinii „ca să o încheie cu viața”.Primii doi procurori (Dorel Herban și Gavadia Emiliea Elena) au lucrat asiduu la clasarea cazului, însă au eșuat datorită unui judecător de drepturi și libertăți care i-a obligat să refacă ancheta. Dosarul a fost pasat procurorului Mihai Eduard Ilie, iar la final a ajuns pe mâna lui Marius Iacob, procurorul care a acționat la ordin și împotriva lui Călin Georgescu.

 

(Cine vrea să afle mai multe despre procurorul Sistemului, poate citi „radiografia” făcută de Valer Marian în Cotidianul sub titlul „ Procurorul Michiduță – de la uciderea Elodiei la asasinarea Democrației”.

 

După șapte ani de la comiterea faptei, procurorul Marius Iacob a trimis rechizitoriul în instanță, diminuând pe cât a fost posibil culpa infractorului până la „infracțiune la tentativa de omor cu circumstanțe atenuante privind depășirea limitelor la legitimă apărare”.

Eseul compus de Marius Iacob avea să atârne greu la instanța de fond, unde dosarul a căzut pe un culoar controlat de SISTEM și agentul de mediu a scăpat cu 60 de zile de muncă în folosul comunității la bibliotecă. Abia în ultimă instanță, după opt ani de la comiterea faptei și cu două luni înainte de prescripția faptei, protejatul sistemului a ajuns la pușcărie, unde execută o pedeapsă de șase ani cu încarcerare.

 

Lupta s-a sfârșit, dar războiul continuă

 

În ziua de 24 mai 2015, Mihai Bocea a rămas infirm pentru tot restul vieții. Avea 48 de ani, era un om împlinit cu o familie reușită, trăind o viață liniștită. După acea duminică de mai nimic nu a mai fost la fel.

 

De zece ani, Mihai Bocea continuă să fie ținta unui asasinat economic. Proiectele sale – două microhidrocentrale, o păstrăvărie și o locuință de serviciu – sunt blocate artificial sub pretextul că Ministerul Mediului nu a aprobat un plan de management pentru Parcul Natural Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. Ei bine, absența Planului se aplică numai familiei Bocea pentru că în aceeași arie protejată și în aceeași perioadă de timp s-au aprobat și s-au construit o microhidrocentrală și mai multe păstrăvării. Este de notorietate faptul că microhidrocentrala unui italian produce curent bine-merci, fără să fi fost contestată de activiști, de instituțiile statului sau de instanțele de judecată. Mai mult, proiectele lui Bocea de pe Râul Alb au fost preluate în toate planurile oficiale de dezvoltare a zonei. Așadar, investițiile pot continua, dar fără el…„Tot ceea ce mi se întâmplă are legătură cu aceste proiecte. Când am început lucrările eram foarte fericit pentru că pusesem bazele celor mai importante investiții din viața mea. M-am ținut departe de politică pentru că nu-mi plăcea anturajul. Știam că găștile politice funcționează în stil paramilitar, dar nu mi-am imaginat că vor să controleze tot ce mișcă în inițiativa privată. Planul de management al Geoparcului este ultimul artificiu cu care oamenii Sistemului ne blochează și în prezent investițiile. Se pare că proiectele noastre de pe Râul Alb au încins mințile unor politicieni aflați permanent la butoane”, spune Mihai Bocea după zece de lupte într-un război inegal, murdar și nedrept.Mihai Bocea este dovada vie că Sistemul funcționează, dar nu e intangibil. Povestea lui ne arată că într-o țară unde dreptatea e opțională, orice om cinstit poate deveni „țintă” peste noapte. Iar dacă nu reacționezi, dacă taci, dacă te faci că nu vezi, doar amâni momentul în care va veni rândul tău…

 

 

https://www.cotidianul.ro/asasinii-economici-printre-noi/?utm_medium=paid&utm_source=fb&utm_id=6891970169286&utm_content=6891970169086&utm_term=6891970169486&utm_campaign=6891970169286&fbclid=IwY2xjawKyhzlleHRuA2FlbQEwAGFkaWQAAAZEqYMEnmJyaWQRMEk4VXE5bHNzbWhsejFqRXQBHvTSspSayaKQQ9IY3Xry2dn7FpJMu7WYqKQOxmaLZtuxyiXj9oCcjNdtaCfG_aem_IbIzYKISSThcO-7f-YUxZA

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(INCA unspital al mortii …) Spital de stat transformat în abator. „Toată lumea moare cu diagnostic complet. Știe să sape gropi?”

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cearta care a ȘOCAT planeta

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Preşedintele american şi cancelarul german, faţă în faţă

 

https://www.youtube.com/watch?v=Q9o1JbMJMMk

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

ATENȚIE! – De ce contează steagurile LGBT?

 

 

 

Cunoscutul jurnalist conservator Jonathan Van Maren abordează acest subiect în publicația canadiană „THE BRIDGEHEAD” cu o tenacitate tipică menită să avertizeze populația de rând asupra unor lucruri semnificative pentru mișcarea progresistă ce promovează ideologia de gen(uri), care … pas cu pas – își atinge țelul și datorită nepăsării celor mai mulți.

 

„Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.”

– attributed to Edmund Burke – disputed by Reuters.

 

Mișcarea LGBT este revoluționară, dar înțelege profunzimea și necesitatea simbolurilor – în special a steagurilor.Una dintre ciocnirile cheie din războiul cultural dintre cultura normală și activiștii LGBT a fost lupta pentru catargele steagurilor. Progresiștii pretind că sunt „decolonizatori”, dar înțeleg, de asemenea, că colonizatorii și-au arborat întotdeauna steagul pe teritoriul cucerit – motiv pentru care luptă cu atâta înverșunare pentru ca propriile lor steaguri să fie arborate pe catargurile guvernamentale și școlare.

 

Activiștii LGBT nu pledează pentru „incluziune” ci prin ele marchează teritoriul cucerit.

 

Au existat o mulțime de exemple recente care ilustrează această tendință. A fost primarul micului oraș Emo, Ontario, căruia i s-a pus sechestru pe contul bancar pentru că a votat împotriva arborării drapelului LGBT pe proprietatea publică – chiar dacă municipalitatea nu are un catarg.

 

Sau activiștii LGBT care protestează topless în fiecare duminică în fața unei biserici din Norwich, Ontario, din cauza unui regulament care limitează catargele civice la steagurile regionale.Într-adevăr, steagurile transgender și LGBT arborate în fața școlilor catolice din Ontario au devenit un punct sensibil în acest an. Activiștii s-au străduit ani de zile să se infiltreze în instituțiile creștine și să implementeze ideologia LGBT – iar ultimul indiciu al victoriei lor este arborarea steagului cuceritor pe catarg.

 

Creștinii și conservatorii au înțeles în sfârșit ce se întâmplă, iar războiul steagurilor a luat amploare. Legislativele controlate de republicani din Utah și Idaho au interzis recent steagurile „neoficiale” pe proprietățile guvernamentale, iar o duzină de alte state au în vedere legi similare.Activiștii LGBT au lucrat prompt pentru a submina aceste legi. În ambele capitale de stat, Salt Lake City și Boise, politicienii activiști LGBT au propus soluții: Pur și simplu să schimbe steagurile oficiale. Erin Mendenhall, primarul orașului Salt Lake City, a propus ca trei noi steaguri ale orașului să fie adoptate oficial, inclusiv steagul „mândriei” LGBT, steagul transsexual și un steag de comemorare a zilei de Juneteenth. Toate trei au fost aprobate în unanimitate de consiliul municipal.„Steagurile orașului nostru sunt simboluri puternice care reprezintă valorile orașului Salt Lake City”, a declarat Mendenhall într-un comunicat de presă. „Vreau ca toți Salt Lakers să se uite la aceste steaguri și să își amintească că prețuim diversitatea, echitatea și incluziunea – fără a lăsa nicio îndoială că suntem uniți ca oraș și popor, mergând înainte împreună.”Legea 77 din Utah „a restrâns lista steagurilor permise la steagul de stat, steagul SUA, steagurile olimpice și paralimpice, steagurile oficiale ale colegiilor sau triburilor, steagul unui oraș sau al unui județ și steagurile militare”, iar „autoritățile locale și de stat ar putea fi amendate cu 500 de dolari pe zi pentru arborarea altor steaguri neoficiale”. Acum, desigur, steagurile LGBT sunt „oficiale”, grație unui primar activist.Proiectul de lege 96 din Idaho a limitat steagurile la steagul american, „steagul POW/MIA, steagurile oficiale ale colegiilor, universităților și școlilor publice din Idaho, steagurile oficiale ale ramurilor militare și steagul statului Idaho”. Ca răspuns, Lauren McLean, primarul orașului Boise, a emis o proclamație oficială prin care desemnează oficial (și retroactiv) steagul LGBT drept steag oficial al orașului Boise. Consiliul municipal din Boise a votat cu 5-1 în favoarea acesteia.„Îndepărtarea steagului acum, după ani de zile în care a fluturat cu mândrie, nu ar fi un act neutru”, a declarat un consilier. „Ar semnala o retragere de la valorile pe care le-am susținut mult timp și ar trimite un mesaj descurajant celor care au găsit afirmare și apartenență prin prezența sa la primărie.” Într-un fel, este corect. În ultimii ani, activiștii LGBT au colonizat cu succes instituțiile – iar unii politicieni ripostează în sfârșit. Stâlpii steagurilor sunt în centrul acestui război cultural, deoarece steagul ne spune cine câștigă.Este tentant să credem că aceste „războaie ale steagurilor” sunt o distracție minoră. Dar simbolismul lor este enorm – și tocmai de aceea activiștilor LGBT le pasă atât de mult.

 

Jonathan Van Maren – The Bridgehead

Traducere: TRIBUNA.US

 

https://tribuna.us/atentie-de-ce-conteaza-steagurile-lgbt/

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei

 

de Augusto Zimmermann

 

 

 

Abstract

Conform tradiției statului de drept în Occident, a fi sub lege presupune existența anumitor legi care servesc drept control eficient asupra puterii arbitrare. Prin urmare, statul de drept este mult mai mult decât simpla existență a legilor pozitive, deoarece impune și statului să acționeze în conformitate cu principiile unei „legi superioare”. Căutarea unei astfel de „legi superioare” implică, însă, o discuție morală despre ceea ce ar trebui să fie legile. Dacă da, statul de drept devine o realizare impracticabilă și chiar nedorită pentru societățile care nu sunt supuse anumitor modele de comportament cultural și religios. Pe de altă parte, orice schimbare radicală a acestor modele poate produce cu siguranță consecințe nedorite pentru realizarea statului de drept.

 

Diliff, Wikimedia Commons (CC BY-SA 2.5)4758-palatul-westminster

 

Biblia a fost recunoscută din punct de vedere istoric ca fiind cea mai importantă carte pentru dezvoltarea atât a statului de drept, cât și a instituțiilor democratice în lumea occidentală. Cu toate acestea, în ultimele decenii am asistat la o erodare profundă a drepturilor individuale, odată cu creșterea puterii statului asupra vieții și libertății indivizilor.

 

Dacă viitorul pe care ni-l dorim pentru noi înșine și generațiile viitoare este unul al libertății sub lege, nu al supunerii absolute față de voința arbitrară a autorităților umane, va trebui să restaurăm fundamentele biblice ale statului de drept în lumea occidentală. Ca atare, statul de drept vorbește despre protejarea individului prin libertățile date de Dumnezeu, mai degrabă decât de un guvern atotputernic, legiuitor, înzestrat cu puteri divine asupra societății civile.

 

Creștinismul și descoperirea individului

Rădăcinile moderne ale drepturilor și libertăților noastre individuale în lumea occidentală se găsesc în creștinism. Recunoașterea prin lege a valorii intrinseci a fiecărei ființe umane nu exista în timpurile antice. La romani, legea proteja instituțiile sociale precum familia patriarhală, dar nu proteja drepturile fundamentale ale individului, cum ar fi securitatea personală, libertatea de conștiință, de exprimare, de întrunire, de asociere și așa mai departe. Pentru ei, individul avea valoare „numai dacă făcea parte din structura politică și era capabil să contribuie la utilizarea acesteia, ca și cum scopul ființei sale ar fi fost acela de a mări statul”.1 Potrivit lui Benjamin Constant, un mare filosof politic francez, este greșit să credem că oamenii se bucurau de drepturi individuale înainte de creștinism.2 De fapt, așa cum a spus Fustel de Coulanges, anticii nici măcar nu aveau idee despre ce înseamnă acest lucru.3

 

În 390, episcopul Ambrozie, aflat la Milano, l-a forțat pe împăratul Teodosie să se căiască de masacrul său răzbunător a șapte mii de oameni. Faptul indică faptul că, sub influența creștinismului, nimeni, nici măcar împăratul roman, nu ar fi fost mai presus de lege. Iar în secolul al XIII-lea, nominaliștii franciscani au fost primii care au elaborat teorii juridice ale drepturilor date de Dumnezeu, ca drepturi individuale derivate dintr-o ordine naturală susținută de legile imuabile ale lui Dumnezeu ale „dreptei rațiuni”. Pentru gânditorii medievali, nici măcar regele însuși nu putea încălca anumite drepturi ale subiectului, deoarece ideea de lege era atașată conceptului de justiție creștină bazat pe Biblie.

 

Creștinismul, statul de drept și libertatea individuală…………………………………………………………………….

 

 

 

 

Concluzie

 

 

Un fapt vizibil în aceste vremuri de relativism moral este abandonarea treptată a credinței și culturii creștine în lumea occidentală. Drept urmare, fundamentele morale ale statului de drept au fost serios subminate. Occidentalii care cred că abandonarea creștinismului va servi democrației și statului de drept ignoră orbește faptul că o astfel de abandonare a adus deja totalitarism și crime în masă în mai multe țări occidentale, în special în Germania și Rusia. Orice analiză onestă a istoriei occidentale contemporane ar trebui să recunoască faptul că nicio protecție juridică eficientă împotriva tiraniei nu poate fi susținută, pe termen lung, fără standardele mai înalte de justiție și moralitate aduse în structura societăților occidentale de către creștinism.

 

Occidentalii care își denigrează moștenirea creștină ar trebui să fie mult mai bine informați că, dacă nu ar fi această religie, nu ar avea libertățile de care se bucură astăzi, de exemplu, pentru a dezonora însăși sursa acestor libertăți, și anume creștinismul. 37 În ceea ce privește climatul actual de multiculturalism, ar fi mai bine pentru ei să se gândească mult mai atent la cuvintele rostite de un mare istoric, Carlton Hayes:

 

„Oriunde idealurile creștinilor au fost în general acceptate și practica lor a fost încercată cu sinceritate, există o libertate dinamică; iar oriunde creștinismul a fost ignorat sau respins, persecutat sau înlănțuit de stat, există tiranie.” 38

Prima publicare pe pagina principală: 18 ianuarie 2007

Republicare pe pagina principală: 15 octombrie 2013

Referințe și note

Frothingham, R., Ascensiunea Republicii Statelor Unite , Brown, Boston, MA, p. 6, 1910. Înapoi la text.

Constant, B., De La Liberté Des Anciens Comparée à celle des Modernes ; din: ‘Écrits Politiques’, Folio, Paris, pp. 591–619, 1997. Revenire la text.

Fustel De Coulanges, ND, Orașul antic: Un studiu clasic al instituțiilor religioase și civile din Grecia și Roma antică , Doubleday Anchor, New York, p. 223, 1955. Înapoi la text.

Sfântul Augustin; Cetatea lui Dumnezeu , Cartea a III-a, par. 28, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, 1998. Înapoi la text.

Tamanaha, BZ, Despre statul de drept: istorie, politică, teorie , Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, p. 23, 2004. Înapoi la text.

Batten, D. (Ed.), Cartea „Răspunsuri la creație” , Creation Ministries International, Brisbane, p. 7, 1999. Înapoi la text.

Bracton, H., Despre legile și obiceiurile Angliei , vol. II, Harvard University Press, Cambridge, MA, p. 25, 1968. Înapoi la text.

Bracton, ref. 7, p. 33. Înapoi la text.

Spurgeon, CH, Joy născută la Betleem; în: Water, M. (ed.), Multi New Testament Commentary , John Hunt, Londra, p. 195, 1871. Înapoi la text.

Stott, J., Noțiuni de bază creștine: o invitație la ucenicie , Monarch Books, Londra, p. 79, 2003. Înapoi la text.

Adamthwaite, M., Guvernare civilă, Salt Shakers 9 :3, iunie 2003. Înapoi la text.

Paine, T., Despre originea și designul guvernării; în: Boaz, D. (Ed.), Cititorul libertarian: Scrieri clasice și contemporane de la Lao-Tzu la Milton Friedman , Free Press, New York, p. 7, 1997. Înapoi la text.

Fortescue, Sir J., De Laudibus Legum Anglie , traducere cu introducere de Chrimes, SB, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, Capitolul XLII, p. 105, 1949. Înapoi la text.

7 Co. Rep. I, 77 Eng. Rep. 277 (KB 1960). Apud: Wu, John CH; Fountain of Justice: A Study in the Natural Law , Sheed și Ward, New York, p. 91, 1955. Înapoi la text.

Coke, Sir E., Al treilea raport, 3. Apud: Sandoz; Elliz; Rădăcinile libertății – Introducere ; în: Rădăcinile libertății: Magna Carta, Constituția antică și tradiția anglo-americană a statului de drept , University of Missouri Press, Columbia, MO, p. 137, 1993. Înapoi la text.

Vezi Noebel, D., The Battle for Truth , Harvest House Publishers, Eugene, OR, p. 232, 2001. Înapoi la text.

Rushdoony, RJ, Lege și libertate , Ross House Books, Vallecito, CA, p. 33, 1984. Înapoi la text.

Kmiec, DW, Libertatea greșit concepută: teoria incompletă a lui Hayek despre relația dintre dreptul natural și cel cutumiar; în: Ratnapala, S. și Moens, GA (Eds.), Jurisprudence of Liberty , Butterworths, Adelaide, SA, Australia, p. 145, 1996. Înapoi la text.

De Montesquieu, C., Spiritul legilor , Cartea I, Capitolul 1, 1748. Înapoi la text.

Rushdoony, ref. 17, p. 35. Înapoi la text.

Blackstone, W., Suveranitatea legii – Selecții din comentariile lui Blackstone asupra legilor Angliei , McMillan Publishers, Londra, pp. 58–59, 1973. Înapoi la text.

Blackstone, ref. 21, pp. 27–31. Înapoi la text.

Stott, J., Mesajul Epistolei către Romani: Vestea bună a lui Dumnezeu pentru lume , Inter-Varsity Press, Londra, p. 342, 1994. Înapoi la text.

Stott, ref. 10, p. 78. Înapoi la text.

Schaeffer, FA, Un manifest creștin , Crossway, Westchester, p. 91, 1988. Înapoi la text.

Pacem in Terris , Enciclică a Papei Ioan al XXIII-lea, Paragraful 51, 1963. Înapoi la text.

Knox, J., Despre rebeliune , Cambridge University Press, Cambridge, p. 192, 1994. Înapoi la text.

Knox, ref. 27, p. 178. Înapoi la text.

Knox, ref. 27, p. 95. Înapoi la text.

Rutherford, S., „Lex Rex” sau Legea și Prințul; în: The Presbyterian Armoury , vol. 3, p. 34, 1846. Înapoi la text.

Rutherford, ref. 30, Arg. 4. Reveniți la text.

Locke, J., Al doilea tratat despre guvernarea civilă , secțiunea 222; din Locke, J., Scrieri politice , Penguin Books, Londra, p. 374, 1993. Înapoi la text.

Popularum Progressio, Enciclica Papei Paul al VI-lea, Paragraful 31, 1967. Înapoi la text.

Colson, C. și Pearcey, N., Cum vom trăi acum? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999. Înapoi la text.

Karatnycky, A., Piano, A. și Puddington, A. (ed.), Libertatea în lume 2003: Studiul anual al drepturilor politice și libertăților civile, Freedom House, New York, pp. 11–12, 2003. Înapoi la text.

Maier, PL, prefață la: Schmidt, AJ, How Christianity Changed the World (Cum a schimbat creștinismul lumea) , Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004. Înapoi la text.

Schmidt, AJ, Cum a schimbat creștinismul lumea , Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 13, 2004. Înapoi la text.

Hayes, CJH, Creștinismul și civilizația occidentală , Stanford University Press, Stanford, CA, p. 21, 1954.

…………………….

 

Det. aici

 

https://creation.com/the-christian-foundations-of-the-rule-of-law-in-the-west-a-legacy-of-liberty-and-resistance-against-tyranny

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(DE RASUL CURCII) Acum: Procurorii, acasă la Iliescu – Este audiat în dosarul Mineriadei

 

https://www.youtube.com/watch?v=MatoN2v7M1s

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Percheziții la palatul fostei ministre a Sănătății, PSD-ista Sorina Pintea, într-un dosar instrumentat de procurorii lui Kovesi

 

De Sorin Barbu

 

Locuința din localitatea Băița, Hunedoara, a fostei ministre a Sănătății, Sorina Pintea a fost percheziționată marți dimineață de polițiști, scrie VasileDale.Potrivit sursei citate, la fața locului se află numeroase echipaje de polițiști, criminaliști, polițiști de la grupa canină și jandarmerie, toate coordonate de un procuror de la Parchetul European condus de Laura Codruța Kovesi.

 

 

Dosarul a fost deschis de Parchetul European și îl vizează pe soțul fostei ministre, Ovidiu Goga.

 

Fosta ministră a fost condamnată în aprilie anul acesta la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare de către judecătorii Tribunalului Cluj, în dosarul în care a fost prinsă în flagrant de DNA în timp ce lua mită, în 2020.

Sorina Pintea, manager al Spitalului Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris” din Baia Mare, judetul Maramures, este acuzata de DNA de savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata.

„In perioada decembrie 2019 – 28 februarie 2020, inculpata Pintea Sorina (…) ar fi primit, printr-un intermediar, de la reprezentantii unei societati comerciale, in doua transe, sumele de 10.000 de euro si 120.000 de lei, care nu i s-ar fi cuvenit, reprezentand un procent de 7% din valoarea unui contract de achizitie publica ce avea ca obiect ‘proiectarea si executarea lucrarilor de amenajare bloc operator-sala chirurgie cardiovasculara si toracica si spatii adiacente’, incheiat in anul 2019 de unitatea spitaliceasca (n.r. – Spitalul Judetean de Urgenta din Baia Mare) cu societatea comerciala. Concret, inculpata ar fi primit banii respectivi in legatura cu indeplinirea unor acte ce intrau in atributiile sale de serviciu ca manager si ordonator de credite 9…) În data de 28 februarie 2020, dupa primirea sumei de 120.000 lei, activitate ce ar fi avut loc in biroul inculpatei din cadrul spitalului, s-a procedat la constatarea infractiunii flagrante”.”, arătau procurorii.„În baza art. 396 alin. (2) C.proc.pen., cu reţinerea art. 36 alin. (1) C.pen., condamnă inculpata P.S., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 289 alin. (1) C.pen., cu reţinerea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen”, arată decizia Tribunalului Cluj din 26 aprilie.Sorina Pintea a fost ministră a Sănătății din 2018 până în 2019, când a fost demis guvernul Dăncilă după moțiunea de cenzură.

 

 

Breaking | Percheziții la palatul fostei ministre a Sănătății, PSD-ista Sorina Pintea, într-un dosar instrumentat de procurorii lui Kovesi

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Andrei Caramitru: „Statul va da faliment. E inevitabil”

 

 

Economistul Andrei Caramitru prognozează un viitor sumbru. El consideră imposibil să scăpăm de război, dictatura și/sau violențe interne imense.

„Statul va da faliment. E inevitabil. Nu doar la noi. Peste tot.

Pentru ca majoritatea votanților sunt sau la pensie, sau bugetari, sau în joburi fake care pot fi automatizate oricând, sau asistați social.

Și majoritatea votanților vor din ce în ce mai mulți bani și din ce în ce mai multă “stabilitate”. Bani până la cer dintr-o bază care scade. Și vine și AI și robotii care – de facto – pun valoarea muncii la zero.

Finalul va fi implozia completă a sistemelor actuale – și implozia valorii banilor. Va fi un wipeout cum a fost la noi anii 80 (dictatura si prăbușire) și 90 (haos complet și faliment) până am reușit să găsim un alt model.

Dacă scăpăm de război, dictatura și/sau violențe interne imense ar fi un miracol absolut (adică e imposibil).

Și cine speră ca viața lui așa frumi stabilă ca până acum se va perpetua, cine crede ca nu se va schimba nimic și ca se poate continua pe modelul actual – e într-o eroare totală. Și cine crede ca dacă merge în altă țară aia va rezista cu “stabilitate” e și mai naiv ca să nu zic prost. Va fi haos peste tot”, a scris Andrei Caramitru, pe Facebook.

 

Într-un alt mesaj, Andrei Caramitru spune că trebuie forțată o recesiune și o devaluare a monezii. Altfel ne prăbușim sigur.

 

„Prăbușirea economiei spre recesiune – deși statul a tot crescut cheltuielile. Fără cheltuielile pe deficit enorm – eram în recesiune dură de anul trecut deja. În primul trimestru anul ăsta am crescut zero.

De ce ? Care sunt motivele ? Ca salariile și pensiile au crescut, totul a fost ok ???

 

Sunt 4 motive grave :

1) industria a scăzut masiv – pentru ca prețul la energie către firme a explodat (sunt multiple cauze – cea principala e ca Austria refuza sa ne interconecteze cu piața europeană în timp ce cererea in zona a crescut foarte mult în special din Moldova și Ucraina – crescând deci prețurile pentru toți din Europa de sud est). Ce face Austria e absolut criminal pentru noi, iar. Și asta a venit după ce ca toată industria scade în Europa în special germania care e client pentru noi de export …

2) am încasat mai putine fonduri europene decât înainte ca ăștia nu au vrut să facă reforme – mai putini bani decât în ceilalți ani – scădere

3) din cauza inflației (pentru ca au mărit bezmetic pensiile și salariile) – dobânzile au crescut foarte mult și mare parte din banii băncilor se duc către finanțarea deficitului nu finanțarea firmelor și persoanelor. Deci – construcțiile civile au scăzut, investițiile au scăzut – iarăși efect pe pib

4) creșterea salariilor în eur (pentru ca Ron a fost ținut prea sus) a crescut prea mult costurile cu munca – asta cuplat cu costuri pe energie mari și cu haosul politic – înseamnă mai puține investiții străine (și locale). Deci scădere pib

E fix ce s-a întâmplat și în Grecia în primele faze ale nenorocirii . De aia trebuie rezolvat urgent cu deficitul , forțată o recesiune și o devaluare a monezii. Altfel ne prăbușim sigur.

Și încă ceva. V-o spun direct: salariile sunt prea mari la cat ne duce capul, ce educație și etică a muncii avem, și la cat capital (nu) avem. Sunt două soluții – tăiate taxele pe munca (dar nu o vor face) sau scăderea ron.”, spune Caramitru.

 

 

https://www.cotidianul.ro/andrei-caramitru-statul-va-da-faliment-e-inevitabil/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Cine vindeca tara de porno-hotie si de alte preacurvii,pentru ca nu se mai face primavara doar cu o gainarie…) Sorina Pintea, închisă la Penitenciarul Gherla

 

Fostul ministru al Sănătății și manager al Spitalului Județean de Urgență Baia Mare, Sorina Pintea, a fost ridicată de polițiștii din orașul Tăuții Măgherăuș și urmează a fi dusă la Penitenciarul Gherla, după ce a fost condamnată definitiv la 3 ani și 6 luni de închisoare printr-o decizie pronunțată vineri de Curtea de Apel din Cluj.

Astăzi, 6 iunie, polițiștii din Tăuții Măgherăuș au pus în aplicare un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul Cluj. Aceștia au identificat o femeie de 59 de ani, condamnată la executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. Femeia a fost identificată, urmând a fi introdusă în Penitenciarul Gherla”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Maramureș, Florina Meteș.

 

Curtea de Apel Cluj a respins, vineri, ca nefondat apelul fostului ministru al Sănătății, Sorina Pintea, față de decizia Tribunalului Cluj de condamnare a sa la 3 ani și 6 luni de închisoare. Decizia Curții de Apel Cluj este definitivă.În aprilie 2024, Sorina Pintea, fost ministru al Sănătății, a fost condamnată la 3 ani și 6 luni cu executare, pentru luare de mită în formă continuată (2 acte marteriale), printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Cluj. De asemenea, Sorinei Pintea i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorități publice. Instanța a decis și confiscarea sumei de 10.000 de euro de la fostul ministru al Sănătății.

 

 

 

 

 

 

 

 

https://www.cotidianul.ro/sorina-pintea-inchisoare-cu-executare/#google_vignette

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Căsătoria” homosexuală și rezultatul constant al compromisului Geneza

 

de Dr. Jonathan D. Sarfati

 

 

 

Fotografie wikipedia.org

Președintele Barack Obama și-a exprimat sprijinul pentru „căsătoria” între persoane de același sex

La nivel global, există o dezbatere despre ce este căsătoria și dacă ar trebui sau chiar putem să o redefinim pentru a include uniunile dintre doi bărbați sau dintre două femei. Mulți transformă acest lucru într-o problemă de drepturi civile, spunând că a nega dreptul de a se căsători cu două persoane care se iubesc este profund și fundamental nedrept. Pentru a complica lucrurile, mulți oameni au prieteni și familie care se identifică drept homosexuali, astfel încât aceasta devine o problemă personală pentru o parte semnificativă a populației. Și mai complexă este existența unor lideri bisericești care susțin căsătoria între persoane de același sex, chiar și cei care se declară evanghelici.

 

Un fenomen occidental răspândit

Este și o problemă politică semnificativă. Recent, președintele american Barack Obama și-a exprimat în mod explicit sprijinul pentru căsătoria între persoane de același sex.

 

[ Actualizare, 11 februarie 2015: Deși înainte de alegerile din 2008, Obama a susținut că se opune căsătoriei între persoane de același sex, această dezvăluire recentă sugerează că a spus asta doar pentru a-i păcăli pe alegătorii creștini:]

 

O recunoaștere frapantă a lipsei de onestitate politică din partea păstrătorului flăcării lui Obama

 

Barack Obama i-a indus în eroare pe americani în propriul său beneficiu politic atunci când a susținut la alegerile din 2008 că se opune căsătoriei între persoane de același sex din motive religioase, scrie fostul său strateg politic, David Axelrod, într-o nouă carte, Believer: My Forty Years in Politics. Din Time , 10 februarie 2015.

 

În curând, parlamentul australian va vota căsătoria homosexuală, deși majoritatea comentatorilor cred că este probabil să fie respinsă din cauza sprijinului scăzut, chiar și în rândul persoanelor care sunt altfel liberale din punct de vedere politic.

 

Bine, Biblia spune că mariajul între persoane de același sex este greșit, dar Biblia mai spune și că Dumnezeu a creat în șase zile, și tu nu crezi asta, nu-i așa? – o întrebare parafrazată de jurnalistă adresată unui lider evanghelic care compromite Geneza.

În Regatul Unit, prim-ministrul David Cameron încearcă să legalizeze căsătoria între persoane de același sex. Unul dintre colegii săi parlamentari din cadrul Ministerului Justiției, Crispin Blunt, a declarat că scutirile de la obligațiile bisericești ar putea întâmpina obstacole legale. (Acest lucru evidențiază riscul la adresa libertăților creștine – vezi caseta de mai jos.)

 

În Canada, agenda homosexualilor este și mai avansată. De exemplu, un grup de activiști homosexuali din Quebec a lansat un „registru al actelor homofobe” cu sprijin și finanțare din partea Departamentului de Justiție al guvernului din Quebec.1

 

Această dezbatere este controversată chiar și în Biserică, în ciuda declarațiilor clare ale Bibliei împotriva comportamentului homosexual. Există un grup tot mai mare de oameni care spun că Biblia ar permite relații dedicate, iubitoare și permanente între cuplurile homosexuale și că ar fi un lucru bun să le permitem să se căsătorească. De fapt, printre primii care susțin această mișcare se numără unii presupuși lideri evanghelici.

 

Motivul pentru care acest lucru este atât de relevant pentru lucrarea noastră este că mariajul este o rânduială a Creației, definită în Geneza 1:27 și 2:24 și afirmată de Însuși Isus ( Matei 19:3-6 , Marcu 10:6-9 ). Așadar, nu ar trebui să șocheze pe nimeni – deși mulți sunt într-adevăr șocați – că atunci când creștinii declarați resping o Geneză istorică, ei sunt doar consecvenți atunci când resping doctrina căsătoriei pe baza acesteia (așa cum este cazul oricărei alte doctrine creștine ).

 

Compromisul evanghelic

Keith Mascord, fost lector la Moore Theological College din Australia, a scris recent un articol intitulat „Convingerile trebuie temperate de fapte”, publicat în Sydney Morning Herald.2 În acesta , el susține că creștinii de astăzi ar trebui să accepte căsătoria între persoane de același sex.

 

Colegiul Teologic Moore din Sydney este o instituție anglicană și este cunoscută (la fel ca și dieceza de la Sydney în general) ca fiind un bastion al evanghelismului în Australia – și până în ziua de azi, majoritatea conducerii anglicane din Sydney adoptă o poziție publică fermă față de căsătoria creștină. De exemplu, arhiepiscopul Peter Jensen, un evoluționist teist, a spus:

 

Idealul biblic al relațiilor sexuale exclude în mod specific relațiile între persoane de același sex. Învățătura biblică face din aceasta o chestiune de viață și moarte spirituală. Acest lucru este evident atât din Vechiul, cât și din Noul Testament.3

Dr. Broughton Knox, fost director al Moore College (1959–1985), a denunțat evoluționismul și a văzut pericolele compromisurilor cu aceasta (vezi citatul din 1988 ). Din păcate, în ciuda acestei reputații și a precedentului excelent oferit de Dr. Knox, Moore s-a opus deschis unei Geneze istorice încă de la Knox și a rezistat tuturor eforturilor CMI de a prezenta dovezi biblice ale creației în acest sens.

 

Punctul orb al Colegiului Moore asupra Genezei a fost remarcat de un număr de studenți care susțin poziția CMI. De exemplu, cineva ne-a informat acum câțiva ani că toate comentariile lui Moore despre Romani credeau că Pavel propovăduia un Adam literal ( Romani 5 ) și că Dumnezeu a blestemat întreaga creație la Cădere ( Romani 8 ). Nu era greu de prevăzut că studenților și teologilor le va fi din ce în ce mai greu să rezolve disonanța cognitivă dintre respingerea unei Geneze istorice și afirmarea credibilității Noului Testament care afirmă acest lucru .

 

Mass-media a exploatat uneori această vulnerabilitate pentru a pune sub semnul întrebării establishment-ul anglican din Sydney (a cărui poziție aproape universală este negarea unor lucruri precum un Potop global și acceptarea a milioane de ani) cu privire la opoziția sa față de agenda homosexuală tot mai răspândită. (De exemplu, în răspunsul unui lider anglican din Sydney care apără căsătoria ca o rânduială a creației găsită în Geneza: OK, Geneza spune că mariajul este un bărbat și o femeie, dar ne învață și că Dumnezeu a creat în șase zile, iar tu nu crezi asta, nu-i așa?)

 

Rev. John Dickson este o altă figură a establishmentului anglican din Sydney, care nu numai că s-a pronunțat vehement împotriva istoriei directe a Genezei, dar, înainte de apariția articolului lui Mascord, a sugerat necesitatea ca evanghelicii să-și „regândească” înțelegerea biblică asupra homosexualității. Și, la fel ca Mascord, justificarea dată a fost „științifică” – făcându-i pe observatori să se întrebe despre „fisurile care apar” în poziția biblică solidă anterior a anglicanilor din Sydney cu privire la sexualitate. Într-un articol de opinie dintr-un ziar din 2011, Dickson a scris:

 

Conservatorii sunt foarte reticenți în a accepta numărul tot mai mare de dovezi care dezvăluie factorii fiziologici din spatele orientării sexuale. Nu a fost descoperită nicio „genă gay”, dar mulți specialiști consideră că datele sugerează că homosexualitatea, bisexualitatea, poliamorul și alte orientări sexuale sunt înclinații naturale și nu simple alegeri de stil de viață.

 

Totuși, în loc să se confrunte cu datele și să dezvolte alte argumente pentru etica sexuală tradițională, unii conservatori pur și simplu neagă dovezile, le resping ca pe o conspirație a lobby-ului homosexual sau se agață de absența dovezilor pentru o „genă homosexuală” .4

 

Viziunea lui Mascord este mai puternică și mai deschisă. Logica și argumentația sa sunt instructive și arată cum o perspectivă nebiblică asupra problemelor sociale precum „căsătoria” între persoane de același sex este o consecință logică a compromisurilor cu privire la adevărul afirmațiilor istorice ale Bibliei. El folosește în mod deschis negarea unui Potop global pentru a trece la negarea afirmațiilor Bibliei despre căsătorie.

 

Mai mult, ori de câte ori povestea [Potopului] este menționată în altă parte a Bibliei, scriitorii par să considere povestea ca fiind faptică. Se pare că Isus a acceptat povestea în acest fel ( Luca 17:26-27 ). Interpreții evrei și creștini au interpretat-o, în mare parte, și ei în acest fel, până în ultimele câteva sute de ani. – aparentul [sau pretinsul?] evanghelic Keith Mascord (cine nu crede că este faptică)

Mascord susține că „este posibil să ne întoarcem la textele biblice relevante… și să le regândim în lumina cunoștințelor și experienței contemporane. Într-adevăr, nereușind să facă acest lucru, acei creștini care refuză să renunțe la homosexualitate se trezesc și blocați în moduri nesustenabile de a citi Biblia.” Pentru a ilustra, el trece la povestea Potopului lui Noe, pe care o consideră (corect) o poveste despre un Potop care este de fapt prezentat ca fiind global:

 

Mai mult, ori de câte ori se face referire la poveste în altă parte a Bibliei, scriitorii par să considere povestea ca fiind reală. Se pare că Isus a acceptat povestea în acest fel ( Luca 17:26-27 ). Interpreții evrei și creștini au interpretat-o, în mare parte, și ei în acest fel, până în ultimele câteva sute de ani.

CMI a documentat, de asemenea, că scriitorii Noului Testament și Părinții Bisericii au afirmat un potop global.

 

Însă, Mascord conchide: „Marea problemă cu aceasta este că povestea potopului lui Noe este aproape sigur nefiind faptică.” El continuă spunând că creaționiștii care insistă asupra unui potop global au avantajul consecvenței, dar trebuie să se confrunte cu dovezile științifice. El precizează clar că textul nu permite potopul localizat în care mulți oameni preferă să creadă. El argumentează:

 

Singurul motiv pentru care o interpretare simplă (și complexă, bazată pe istoria bisericii) a poveștii lui Noe a fost răsturnată în favoarea vederii ei ca un potop localizat, chiar dacă neconvingător (sau mai convingător, ca un mit), este că descoperirile științifice au făcut acest lucru necesar. Mulți dintre primii geologi au fost clerici creștini. Sub presiunea descoperirilor lor, textul biblic a ajuns să fie recitit și reînsușit.

Wikipedia.orgNicolaus Steno

Nicolaus Steno a fost unul dintre fondatorii geologiei și și-a bazat reconstrucția istoriei geologice a Toscanei pe Biblie.

Dar pur și simplu nu este așa. Pionierul geologic Nicolaus Steno (1631–1686) a fost un creaționist biblic. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat după „Iluminism” din secolul al XVIII -lea , care a respins revelația biblică în favoarea „raționamentului” uman autonom. Acesta a fost cadrul prin care mulți geologi, chiar și în Biserică, au respins textul biblic în favoarea unor interpretări eronate. Acest lucru este foarte clar de la „părintele uniformitarismului”, medicul și deistul James Hutton (1726–1797), care a decretat : „istoria trecută a globului nostru trebuie explicată prin ceea ce se poate observa că se întâmplă acum”. Apoi, avocatul Charles Lyell a vrut în mod explicit să elibereze știința geologică „de Moise” .

 

A existat o puternică opoziție din partea geologilor scripturali , inclusiv a unora care aveau mai multe cunoștințe în geologie decât Hutton și Lyell, cum ar fi George Young și George Fairholme . Aceștia au avertizat asupra pericolului serios la adresa adevărului biblic al compromisului vechi de timp și au arătat, de asemenea, cât de slabă era știința lor.

 

După ce a spus că creștinii trebuie să „reinterpreteze” (cod pentru „nu crede”) învățăturile Bibliei, Mascord continuă spunând:

 

„Există motive întemeiate să credem că va trebui să facem același lucru [adică să răsturnăm «interpretarea simplă (și complexă a istoriei bisericii)» a cuvintelor Bibliei] cu problema egalității în căsătorie. De-a lungul istoriei și în diferite culturi, precum și în Biblie însăși, practica homosexuală a fost condamnată aproape universal. Dar acum știm sau avem motive din ce în ce mai puternice să credem că oamenii se nasc homosexuali sau lesbiene.”

Deși, în orice caz, acest lucru nu ar altera poziția clară și autoritară a Bibliei în această privință, ironia este că mulți homosexuali nu sunt de acord cu argumentul „născut homosexual”. De exemplu, în articolul nostru Ce este în neregulă cu episcopul Spong?, relatăm cum o lesbiană din Wellington, Noua Zeelandă, a susținut că argumentul „născut homosexual” (și „gena homosexualității”) „implică o naturalețe față de heterosexualitate și o aberație față de homosexualitate”. Ea a mai susținut că acest lucru era periculos „… deoarece afirmația de bază este că, dacă nu ne-am fi născut așa, nu am vrea să fim așa”. 5

 

Gândire necreștină

Dacă a fi creștin înseamnă a-L urma pe Hristos, atunci o parte din aceasta ar însemna să gândești în același fel în care gândea Isus. Dacă cineva spune: „Isus a crezut X, dar eu nu cred X”, atunci nu este o insultă să numești asta necreștin – este pur și simplu descriptiv.

În orice caz, raționamentul demonstrat de acești evanghelici care îndeamnă la o „reconsiderare” a căsătoriei între persoane de același sex este necreștin – prin definiție. Dacă a fi creștin înseamnă a-L urma pe Hristos, atunci o parte din aceasta ar însemna să gândești în același mod în care a gândit Isus. Dacă cineva spune: „Isus a crezut X, dar eu nu cred X”, atunci nu este o insultă să numim acest lucru necreștin – este pur și simplu descriptiv. Dar dacă vom face din acceptarea științifică baza pentru a decide dacă acceptăm sau nu ceea ce spune Biblia, finalul logic ar fi, în cel mai bun caz, deismul și, în cel mai rău caz, ateismul pur și simplu.

 

În același fel, acceptarea căsătoriei homosexuale este necreștină – Isus nu a acceptat homosexualitatea ca o opțiune nepăcătoasă și nici restul Scripturii. Unii oameni susțin că Isus nu a spus nimic despre homosexualitate, dar aceasta este o tactică necinstită. În timpul lucrării Sale pământești, audiența lui Isus era formată din evrei care considerau în mod universal comportamentul homosexual ca o perversiune – nu era nevoie ca El să le spună acest lucru. Dar Isus a afirmat în mod expres că mariajul este o combinație între bărbat și femeie. De asemenea, El a condamnat imoralitatea sexuală ( Matei 15:19 ), ceea ce pentru un evreu care vorbește cu evrei ar include automat acte homosexuale.

 

În schimb, Pavel slujea într-un context neevreu unde homosexualitatea era mult mai acceptată și a precizat clar că atât comportamentul homosexual masculin, cât și cel feminin este un păcat. Aceasta, alături de alte păcate sexuale, cum ar fi adulterul și fornicația. Vezi articolul Comportamentul homosexual vs. Biblia .

 

Însă pasajele biblice despre homosexualitate reprezintă doar jumătate din ecuație. Când ne uităm la ce spune Biblia despre căsătorie , înțelegem de ce uniunile homosexuale sunt atât de fundamental în afara scopurilor lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană și căsătorie. Un sens biblic major al „păcatului” este „a rata ținta” (cf. Romani 3:23 ), și acest lucru se aplică tuturor relațiilor sexuale în afara standardului lui Dumnezeu privind căsătoria.

 

Lumea este păcătoasă și decăzută – aceasta include și înclinațiile omului. Așadar, este inutil să apelăm la dorința unora de a avea relații sexuale sau de căsătorie cu persoane de același sex – aceasta este un produs al Căderii, la fel ca adulterul, minciuna și orice alt păcat . Biblia spune câteva lucruri despre nevoia de a rezista tuturor dorințelor păcătoase și vestea bună că Isus este răspunsul, inclusiv pentru homosexuali („așa erau unii dintre voi” – 1 Corinteni 6:11 ).

 

Voia lui Dumnezeu – „ținta” Sa la care ar trebui să țintim – a fost revelată chiar în creație, când El i-a creat pe oameni ca două sexe egale și complementare – masculin și feminin, și i-a creat pentru a fi în relații de căsătorie care să promoveze fertilitatea. Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană va fi căsătorită sau că fiecare cuplu căsătorit va avea copii, ci că acesta este cadrul normativ și adecvat pentru relațiile sexuale umane ( Geneza 1:28 , Maleahi 2:15 ).

 

Mai mult, din punct de vedere teologic, căsătoria este folosită ca o „imagine” a relației dintre Hristos și Biserică. Acest lucru sugerează că o viziune nebiblică asupra căsătoriei poate duce, de asemenea, la o viziune nebiblică asupra relației lui Hristos cu Biserica Sa – oare o definiție a căsătoriei care include uniunile homosexuale descrie în continuare cu acuratețe relația lui Hristos cu credincioșii?

 

Panta alunecoasă a „științei spune”

Mascord este de acord că o citire consecventă a Bibliei prezintă un potop global și un pământ „tânăr” – vechi de aproximativ 6.000 de ani. El respinge mărturia consecventă a lui Isus și a autorilor Scripturii bazată pe „știință”. („Știința” la care apelează în acceptarea căsătoriei homosexuale este în orice caz incertă – pentru mai multe informații, consultați Creaționismul și problema comportamentului homosexual ).

 

Aceasta înseamnă, de fapt, că știința devine o autoritate asupra Scripturii și chiar asupra cuvintelor lui Isus Însuși. „Știința” spune că fecioarele nu nasc, iar morții rămân morți. Și, în general, acesta este cazul. Dar Biblia face afirmații care nu sunt strict testabile științific, deoarece 1) se ocupă de evenimente istorice, unice, și 2) de multe ori, ideea principală a afirmației este că nu este ceva ce se întâmplă în mod normal – așa știm că puterea lui Dumnezeu a lucrat în acel caz. Vezi și Limitările dovezilor fizice și Miracolele și știința .

 

După cum am subliniat anterior, acesta nu este deloc un incident izolat sau doar un fenomen australian. În America, organizația evoluționistă teistă aparent evanghelică BioLogos a publicat un articol care afirma:

 

Dacă Isus , ca ființă umană finită, a greșit din când în când, nu există niciun motiv să presupunem că Moise, Pavel sau Ioan au scris Scriptura fără erori.7

Rezumat și concluzie

Dacă științificul naturalist și psihologia seculară ar fi luate ca autorități, atunci toate afirmațiile majore ale Bibliei ar fi răsturnate, deoarece premisele care stau la baza acestor moduri de gândire seculară sunt fundamental opuse afirmațiilor Scripturii. Iar atunci când creștinii iau ideile seculare ca autoritate, este pur și simplu consecvent atunci când le folosesc pentru a justifica abateri tot mai mari de la învățăturile Scripturii. Ne temeam că asta se va întâmpla ca urmare a compromisurilor promovate chiar și de instituții odinioară solide, cum ar fi Moore College. Și acum se demonstrează la cei din cercuri precum Mascord, care, din păcate, sunt doar consecvenți.

 

Căsătoria între persoane de același sex, politicienii și drepturile creștinilor

Peste tot unde a avansat agenda homosexualilor, libertățile creștine au fost drastic restricționate8 , motiv pentru care aceasta ar trebui să fie o problemă majoră în Biserică. Cu toate acestea, în general, biserica a fost luată prin surprindere. De multe ori, lobbyiștii homosexuali au promis că bisericile și școlile creștine vor fi acoperite de scutiri. Dar aceasta este doar o stratagemă pentru a adopta legislația. Odată ce aceasta va fi adoptată, aceste grupuri vor sublinia că o lege cu o scutire este o lege proastă și vor lupta pentru eliminarea acestor scutiri.

 

Putem deja observa acest lucru în țările scandinave. De exemplu:

 

Danemarca a votat pentru a obliga bisericile din Biserica Evanghelică Luterană să celebreze ceremonii de „căsătorie” între persoane de același sex în interiorul sanctuarelor lor, deși o treime dintre preoții acestei denominațiuni spun că nu vor participa la astfel de ritualuri.

Și în Suedia, pastorul Åke Green a fost chiar închis pentru o predică despre răutatea actelor homosexuale, deși a spus și că oamenii care le comit pot fi „eliberați și eliberați” și „Nu-i putem condamna pe acești oameni – nici Isus nu a făcut asta niciodată. Le-a arătat tuturor că a întâlnit un respect profund pentru persoana care erau (…) Isus nu a minimalizat niciodată pe nimeni.” Ulterior a fost achitat în apel, dar cazul arată intoleranța multor activiști homosexuali.

 

Prin urmare, ar putea fi inutil să credem că creștinii vor fi în siguranță dacă „stau departe de politică” – politica nu va rămâne mult timp în afara Bisericii. De asemenea, anticreștinii pot pur și simplu să definească tot mai multe probleme drept „politică”, cum ar fi căsătoria și avortul, iar capacitatea bisericii de a fi „sare și lumină” este și mai diminuată.

 

Publicat: 30 iunie 2012

Referințe

Muehlenberg, B. , Exact încotro se îndreaptă toate acestea, billmuehlenberg.com, 19 iunie 2012. Înapoi la text .

Mascord, K., Convingerile trebuie temperate de fapte, smh.com.au, 18 iunie 2012. Înapoi la text .

Citat în: McNeil, J., Sexualitatea – o problemă decisivă, Challenge Weekly , Noua Zeelandă, 21 mai 2006. Înapoi la text .

Dickson, J., *Arta persuasiunii nu este atât de simplă*, Sydney Morning Herald , 9 iulie 2011, accesat la m.smh.com.au la 7 august 2011. Vezi respingerea de către specialistul în patristică Dr. Benno Zuiddam a încercării lui Dickson de a-i folosi pe Părinții Bisericii pentru a-și justifica necredința în Geneză. Înapoi la text .

Există, de asemenea, multe exemple similare cu politicianul britanic Crispin Blunt, menționat mai sus. El și-a părăsit soția cu care a fost căsătorit 20 de ani „pentru a se împăca cu homosexualitatea sa ” (deși au avut doi copii împreună). Acest lucru pare mai consistent cu ideea că înclinația sa homosexuală a fost dezvoltată mai târziu, nu înnăscută. Înapoi la text .

Enns, Paul, Moody Handbook of Theology , p. 310, Moody Press, Chicago, 1989. Intrarea din Lexiconul Greco-Englez al lui Liddell și Scott pentru cuvântul grecesc pentru păcat, ἁμαρτάνω ( hamartanō ), cuvântul normal din Noul Testament pentru păcat, spune: „1. a rata, a rata ținta, de unde și 2. În general, a eșua în a face o faptă, a eșua în scopul cuiva, a merge greșit: a fi lipsit de un lucru, a-l pierde.” Simon Wallenberg Press, 2007. Înapoi la text .

Sparks, K., „După ineranță, evanghelicii și Biblia în epoca postmodernă”, biologos.org , 26 iunie 2010; accesat la 27 iunie 2012. Înapoi la text .

Colaboratorul CMI, Bill Muehlenberg, documentează câteva exemple pe site-ul său web billmuehlenberg.com, de exemplu în rubricile sale „But We Told So” (Dar v-am spus așa), 8 iunie 2012, și „Homosexual Marriage: Everything Will Change” (Căsătoria homosexuală: Totul se va schimba), 15 mai 2012; și în cartea sa Strained Relations: The Challenge of Homosexuality (Relații tensionate: Provocarea homosexualității) . Freedom Publishing, 2011

 

 

Articole similare

 

Există o modalitate universală prin care creștinii ar trebui să interpreteze Biblia?

Povestea a doi teologi

Sincretismul evolutiv: o critică a BioLogosului

Isus despre vârsta pământului

Răspuns la pacificatorii evoluției

Potopul global — conform Noului Testament

Părinții Bisericii despre Potopul din Geneza

Sunând alarma

Criza din colegii

Creaționismul și problema comportamentului homosexual

A folosit CMI un argument prost împotriva homosexualității?

Comportamentul homosexual vs. Biblia

Natura nesinceră și anticreștină a retoricii „drepturilor homosexualilor”

Limitările dovezilor fizice

Autoritatea Scripturii

Admite Geneza vreo teorie științifică despre origine?

Aripa evanghelică a unei importante biserici australiene promovează „pacea cu evoluția”

O „Biblie rea” pentru secolul XXI ?

Hotărârile Curții Supreme privind căsătoria între persoane de același sex: ce ar trebui să credem?

Ipocrizia „toleranței” intolerante

Căsătoria între persoane de același sex – o băț mare cu care să lovești biserica

Sfârșitul unei pante alunecoase

Chiar interzice Biblia relațiile homosexuale?

Va fi Raiul plictisitor?

Hristos Creaționistul

Ce spune Biblia de fapt despre homosexualitate?

Conversație cu un convertit improbabil

 

 

Lectură suplimentară

 

Întrebări și răspunsuri despre Geneză

Compromisuri la creație

Întrebări și răspunsuri despre moralitate și etică

Întrebări și răspunsuri despre potopul lui Noe

Întrebări și răspunsuri biblice

 

 

 

https://creation.com/gay-marriage-genesis-compromise

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Activistul anti-sclavie William Wilberforce: Erou creștin

 

 

De Jonathan Sarfati

 

 

Bibliotecile Universității din Texas, Universitatea din Texas din Austin

 

Anul 2007 a fost un bicentenar istoric: la 25 martie 1807, îndelungata luptă a lui William Wilberforce pentru a pune capăt sclaviei a dus la aprobarea regală a „ Actului pentru abolirea comerțului cu sclavi ”, care a abolit cumpărarea și vânzarea de persoane în întregul Imperiu Britanic. Aceasta s-a întâmplat după 20 de ani de luptă și înfrângeri repetate ale proiectelor sale de lege anti-sclavie în Parlament.

 

Chiar și Hollywood-ul, de obicei anticreștin, comemorează această zi istorică cu filmul „ Uimitorul Grație” (de fapt, produs de Walden Media , care a produs și filmul Narnia ). În „ Uimitorul Grație ” au rolurile principale actorul galez Ioan Gruffudd (pronunțat „Griffith”), celebru pentru rolul lui Hornblower , în rolul lui Wilberforce, și Albert Finney în rolul mentorului său, John Newton, sclavistul devenit aboliționist, care a compus faimosul imn după care filmul este numit. [Actualizare: vezi recenzia noastră de film .]Cu o multitudine de cărți care atacă creștinismul, această aniversare este oportună pentru a reaminti lumii de marele bine pe care l-a realizat atunci când a fost urmat cu adevărat. Sclavia este unul dintre cele mai bune exemple – departe de a fi o invenție creștină occidentală, era omniprezentă și doar Occidentul creștin a abolit -o. (Vezi și istoricul real al creștinismului (în afara site-ului), care arată că ateii exagerează frecvent atrocitățile prin faptul că se declară creștini, ignoră marele bine făcut de creștinii care își practică credința și ignoră atrocitățile mult mai mari ale regimurilor atee.)

 

Sclavia de-a lungul istoriei

 

După cum subliniază economistul conservator de culoare Thomas Sowell în capitolul despre sclavie din Black Rednecks and White Liberals , sclavia a existat în întreaga lume de-a lungul majorității istoriei sale. Și, în cea mai mare parte a acestei istorii dezastruoase, nu a fost o problemă rasială. Majoritatea sclavilor nu se deosebeau rasial de stăpânii lor.

 

De exemplu, europenii i-au înrobit pe europeni – într-adevăr, un grup etnic european, slavii, a fost o victimă atât de frecventă a sclaviștilor, încât chiar cuvântul provine de la acest grup (deși în limbile slave, slava înseamnă glorie). De asemenea, asiaticii i-au înrobit pe asiatici, iar africanii i-au înrobit pe africani – sclavii negri erau de obicei capturați mai întâi de alți negri, deoarece europenii erau susceptibili la boli africane dacă se aventurau în interior.Și, în multe cazuri, caucazienii au fost înrobiți de non-caucazieni: maurii musulmani cu pielea închisă la culoare i-au înrobit pe europenii „albi” în timpul ocupației lor în peninsulă iberică (ceea ce au numit „al Andalus”), între 711 și 1492.Mai târziu, începând cu secolul al XVI-lea, statele barbareze musulmane din Africa de Nord au încurajat pirații care aveau un comerț înfloritor cu sclavi albi. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, se spune că 20.000 de captivi erau închiși numai în Alger. Europenii au plătit bani de sânge acestor state necinstite până când președintele american Thomas Jefferson a trimis Marina americană să bombardeze navele și porturile piraților în 1805 (cucerirea orașului Tripoli de către pușcașii marini americani în bătălia de la Derne este inspirația pentru expresia „spre țărmurile Tripoli” din Imnul Marinei ).

 

Din păcate, musulmanii încă mai înrobesc persoanele de culoare în Africa. Economistul afro-american Dr. Walter Williams de la Universitatea George Mason scrie în cartea Black Slavery is Alive din 2001 :„Sclavia din Sudan este parțial rezultatul unui război de 15 ani purtat de nordul musulman împotriva sudului creștin de culoare și animist. Milițiile arabe, înarmate de guvernul din Khartoum, atacă satele, în mare parte pe cele ale tribului Dinka. Îi împușcă pe bărbați și îi înrobesc pe femei și copii. Femeile și copiii sunt păstrați ca bunuri personale sau sunt duși în nord și vânduți la licitație.”

 

…

 

„Grupul American Anti-Slavery afirmă: «Cea mai tulburătoare este tăcerea presei americane, ale cărei relatări au contat atât de mult în lupta pentru eradicarea apartheidului în Africa de Sud.» … De fapt,

 

Det. Aici

 

 

https://creation.com/en-au/articles/anti-slavery-activist-william-wilberforce-christian-hero

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Păsările migratoare folosesc GPS-ul magnetic

 

 

de Jonathan Sarfati

 

© SanderMeertinspăsări migratoare

 

 

Migrația păsărilor este fascinantă. Cum își găsesc drumul înainte și înapoi pe glob? Timp de mulți ani , câmpul magnetic al Pământului a fost suspectat ca fiind unul dintre numeroasele indicii de navigare.1

 

Acum, o echipă internațională de cercetători din Austria ne-a avansat cunoștințele prin experimente ingenioase cu silvicule de stuf. 2

 

Câmpul magnetic al Pământului este cel mai bine cunoscut pentru faptul că oferă o direcție conform busolei. Dar o direcție singură nu este întotdeauna suficientă. Cât de departe în direcția dorită trebuie să meargă pasărea? În realitate, câmpul magnetic conține mai multe informații (vezi diagrama de mai jos).

 

Intensitate : puterea atracției magnetice. În general, aceasta este cea mai puternică în apropierea polilor și cea mai slabă în apropierea ecuatorului.

 

Declinație : Polul Nord Magnetic nu se află la Polul Nord Geografic. Prin urmare, câmpul va fi deviat față de nordul adevărat, iar unghiul se numește declinație.

 

Înclinație : câmpul nu este orizontal (paralel cu suprafața Pământului), cu excepția ecuatorului magnetic. Mai degrabă, se înclină (coboară) în jos în emisfera nordică și este drept în jos la Polul Magnetic Nord. Spre sud, înclinația se rotește în sus până când este drept în sus la Polul Magnetic Sud.

 

Chimæra, Wikimedia Commons, 2011.câmp magnetic

Stânga : Săgeată roșie: direcția câmpului magnetic. Albastră: coordonate geografice pentru referință. Dreapta : Săgeată roșie: vectorul câmpului magnetic. Text Aqua: cei trei parametri geomagnetici comparați cu coordonatele geografice.

O singură direcție nu este întotdeauna suficientă. Cât de departe trebuie să meargă pasărea în direcția dorită?În mediul natural, acest „GPS magnetic” este un instrument excelent de navigare.

Locații diferite au combinații diferite ale acestor trei parametri. Dacă păsările i-ar putea detecta, ar ști de obicei unde se află pe suprafața Pământului. Așadar, cercetătorii au testat acest lucru pe silvicule migratoare în apropierea locurilor lor de cuibărit de vară din Austria. În toamnă, acestea și-ar începe migrația către locurile lor de iernare din Africa Subsahariană. Dar cercetătorii le-au expus unui câmp magnetic care se potrivea cu coordonatele orașului Neftekamsk, Rusia – la 2.500 km nord-est de locația lor reală. Acest oraș a fost ales din două motive: în primul rând, este departe de orice loc ar merge păsările și, în al doilea rând, le-ar face să zboare într-o direcție foarte diferită de ruta lor tipică de migrație.Într-adevăr, în ciuda altor indicii vizuale contrare, au reacționat ca și cum ar fi pornit din Neftekamsk.3 Unul dintre cercetători, Richard Holland de la Universitatea Bangor din Țara Galilor, a explicat:Asta arată cât de important trebuie să fie acest câmp magnetic pentru ei. În ciuda faptului că tot restul le spunea că sunt pe ruta lor normală, ei reacționează ca și cum ar fi fost deplasați cu două mii și jumătate de kilometri spre nord-est.

Un cuib cu ouă de silviculă, fiecare conținând „programul” pentru un sistem de navigație uimitor.

În mediul natural, acest „GPS magnetic” este un instrument excelent de navigare. Dr. Holland explică în continuare: „Așadar, aveți această hartă cu coordonate carteziene foarte interesantă, care este un fel de construcție teoretică din spatele a ceea ce credem că fac păsările.”Desigur, păsările nu sunt conștiente de conceptele ingenioase implicate în ceea ce fac. Această ingeniozitate programată vorbește despre un Maestru Programator.

 

 

 

Referințe și note

Catchpoole, D., Aripi în vânt: Cum știu păsările migratoare exact când și unde să meargă? Creation 23 (4):16–23, 2001; creation.com/migration. Înapoi la text .

Kishkinev, D. și alți 6, Navigație prin extrapolare a indiciilor geomagnetice la o pasăre cântătoare migratoare, Current Biology 31 (7):1563–1569, 21 aprilie 2021. Înapoi la text .

Fritts, R., Păsările pierdute se bazează pe câmpul magnetic al Pământului pentru a reveni pe drumul cel bun, audobon.org, 4 martie 2021.

 

 

 

https://creation.com/birds-migratory-gps

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumoasa complexitate a ochiului uman

 

 

De Jonathan Corrado

 

 

Magnific, complex și harnic, văzul nostru ne ajută să ne navigăm prin lume.

 

A apărut pentru prima dată în Creation 45(1)

Paginile 36 – 37 , ianuarie 2023

 

© Ladislav Soukup | Dreamstime.com

ochi

Ochiul uman este extrem de complex, alcătuit dintr-un sistem superb, interconectat, format din aproximativ 40 de subsisteme individuale. Acestea includ irisul, pupila, retina, corneea, cristalinul și nervul optic. Prin detectarea simultană a contrastului și prin captarea detaliilor slabe, ochiul uman demonstrează superioritate față de cea mai sofisticată cameră foto din prezent. Designul său a fost optimizat pentru viața în mediul nostru.

 

PNAS 104(20):8287–8292, 15 mai 2007

pădure de fire

Fig. 1. Richard Dawkins s-a plâns timp de decenii de o „pădure de fire” între lumina care intră în ochiul uman și fotoreceptori. În realitate, pădurea este alcătuită din fibre optice care colectează lumina maximă și o transmit receptorilor, îmbunătățind în același timp claritatea imaginii.

Retina, stratul cel mai interior, sensibil la lumină, al țesutului ocular, poate fi considerată echivalentă cu filmul dintr-un aparat foto sau ca un senzor cu celule care acționează ca niște pixeli individuali într-un afișaj digital.

 

Ochiul uman este extrem de complex, alcătuit dintr-un sistem superb, interconectat, format din aproximativ 40 de subsisteme individuale.

 

Principalii senzori de lumină din retină sunt celulele fotoreceptoare . Acestea sunt de două tipuri: bastonașe și conuri. Bastonacele sunt foarte sensibile și sunt optimizate pentru vederea alb-negru în lumină slabă. În ochiul uman există aproximativ 90 de milioane de bastonace, răspândite pe toată retina. Celulele cu conuri, pe de altă parte, sunt mai puțin sensibile și necesită lumină puternică pentru a funcționa; ele oferă vedere cromatică.

 

Există aproximativ șase până la șapte milioane de celule conice. Toate sunt concentrate în apropierea maculei, zona pigmentată de formă ovală din centrul retinei. În plus, există trei varietăți de celule conice care sunt sensibile la diferite culori ale luminii. Împreună, acestea acoperă gama vizuală de lungimi de undă ale spectrului electromagnetic (400–700 nm):

 

Conurile L ( cu lungime de undă lungă ) sunt sensibile în principal la roșu în spectrul vizibil

 

Conurile M ( medii ) sunt sensibile la verde

 

Conurile S ( scurt ) sunt sensibile la albastru. 1

 

© Aetmeister | Dreamstime.com

şoim

Fig. 2. Șoimii sunt renumiți printre vertebrate pentru abilitățile lor vizuale uimitoare. Cu toate acestea, biblioscepticii prost informați încă ridiculizează uneori ochiul vertebratelor (inclusiv al nostru) ca fiind „prost conceput”.

Celulele fotoreceptoare retiniene traduc impresiile luminoase pe care le primesc în impulsuri electrice. Acestea sunt trimise către creier prin intermediul nervului optic. Cortexul vizual, partea creierului care procesează informațiile vizuale, interpretează impulsurile ca informații de culoare, contrast, adâncime și alte informații. (De asemenea, există o mare parte din procesarea datelor în retină.) Acest lucru ne permite să înțelegem toate datele și să „vedem”. Putem discerne aproximativ 10 milioane de culori (vezi însă caseta „Vedere suplimentară a culorilor?” de mai jos).

 

Ochiul, nervul optic și cortexul vizual sunt subsisteme separate și distincte. Împreună, însă, ele captează, transmit și interpretează până la 1,5 milioane de mesaje pulsatile pe milisecundă. Pentru a atinge măcar performanța acestei sarcini incredibile, ar fi nevoie de zeci de supercomputere, programate perfect și funcționând impecabil și simultan.2

 

Design prost?

În ciuda acestor caracteristici incredibile, mulți evoluționiști au susținut că retina la vertebrate, inclusiv la oameni, este prost proiectată și suboptimală.3 Argumentând împotriva ideii că ochiul a fost proiectat inteligent, ei se referă la retina noastră ca fiind inversată (adică „în sens invers”). Acest lucru se datorează faptului că celulele sensibile la lumină (fotoreceptoare) sunt orientate astfel încât capetele lor senzoriale să fie îndreptate departe de lumina incidentă. Richard Dawkins, un biolog evoluționist ateu, autor și vorbitor, susține că problema este că „luminii, în loc să i se acorde un pasaj nerestricționat către fotocelule, trebuie să treacă printr-o pădure de fire de conectare, suferind probabil cel puțin o oarecare atenuare și distorsiune.” 4

 

În plus, evoluționiștii susțin că în punctul în care această conexiune electrică de peste suprafața retinei trece prin retină către nervul optic, se produce un „punct orb” pe care niciun designer inteligent nu l-ar fi dorit.

 

Aranjamentul opus, întâlnit frecvent la nevertebrate (animale fără coloană vertebrală, cum ar fi calmarul), se numește verticat , ceea ce înseamnă că este „direcția corectă”, deoarece celulele sensibile la lumină sunt orientate spre lumina incidentă și nu există nicio „cablare” în fața lor. Mulți evoluționiști au susținut că această orientare este mai eficientă și au ridiculizat aspectul inversat.

 

Totuși, întreaga linie de argumente ar fi putut fi considerată suspectă de la bun început. Să luăm în considerare, de exemplu, capacitățile strălucite ale ochiului unui șoim (fig. 2) sau al unui vultur, comparativ cu propria noastră vedere deja superbă. Expresiile „ochi de șoim” și „ochi de vultur” sunt bine justificate. Ochiul unui șoim îi permite să vadă prada mică de la o înălțime mare înainte de a se scufunda cu viteza fulgerului. Este capabil să vadă obiecte la distanță de patru până la cinci ori mai bine decât noi. Iar acuitatea sa vizuală (claritatea) este de aproximativ opt ori mai bună decât a noastră. Cu toate acestea, ochiul său este, de asemenea, presupus inferior tip „inversat”! Calamarii pur și simplu nu văd la fel de bine. În realitate, un ochi de calamar este un ochi compus cu o singură lentilă, nu doar inversul unui ochi de vertebrat.

 

Designul ochiului nostru a fost într-adevăr optimizat pentru viața în mediul nostru și, fără îndoială, ar funcționa prost în altul.

 

Nu este de mirare că argumentul „inversat” pentru presupusa inferioritate a retinei la vertebrate a fost respins științific în mod solid, cu multiple dovezi care arată că aceasta este, de fapt, optimă pentru mediul său. Există motive solide de design în spatele acestei configurații, așa cum explică articolele de pe creation.com.5 , 6 , 7 Și presupusa configurație superioară a lui Dawkins ar necesita vase de sânge în fața retinei, blocând cea mai mare parte a luminii.8

 

În plus, o componentă a „pădurii de fire de legătură” a retinei la care Dawkins se referă în mod batjocoritor sunt așa-numitele „celule (nervoase) orizontale”. Studiile au arătat că acestea fac parte dintr-un sistem complex de feedback care îmbunătățește de fapt contrastul și accentuează marginile fără a sacrifica detaliile umbrelor.9 Prin urmare, în comparație cu o cameră foto, ochiul uman este mult mai bun la captarea contrastului, detectând simultan detaliile estompate (fig. 1) .

 

Designul ochiului nostru a fost într-adevăr optimizat pentru viața în mediul nostru și, fără îndoială, ar funcționa prost în altul. În plus, s-a stabilit că „punctul orb” nu interferează nici măcar puțin cu eficiența vederii.5

 

Optimizat pentru scop

Optimizarea înseamnă „actul, procesul sau metodologia de a face ceva (cum ar fi un design, un sistem sau o decizie) cât mai perfect, funcțional sau eficient posibil”. 10 Fără îndoială, designul ochiului uman satisface această definiție. Contrar gândirii evoluționiste, ochiul uman, cu designul său precis, splendoarea, frumusețea și perfecțiunea afirmă un Designer inteligent.

 

După cum declară Psalmul 111:2-3 ,

 

Mari sunt lucrările Domnului și studiate de toți cei ce se bucură de ele. Lucrările Lui sunt pline de strălucire și măreție, și dreptatea Lui dăinuie în veac.

 

 

 

Viziune suplimentară asupra culorilor?

© Darren Baker | Dreamstime.com

vedere extracoloră

Se crede că până la 12% dintre femei sunt „tetracromate”, adică au un al patrulea tip (portocaliu) de percepție a celulelor cu conuri.1 Se crede că aceasta provine dintr-o mutație moștenită a pigmentului vizual utilizat într-unul dintre tipurile de celule cu conuri. Cu toate acestea, acest lucru nu are, în mare parte, nicio influență asupra modului în care individul percepe culoarea în practică. Acest lucru se datorează probabil faptului că ea are încă doar trei „canale” de culoare pentru interpretarea semnalelor de la ochi.

 

Rareori însă există persoane cu această afecțiune care să fie capabile să perceapă de mult mai multe nuanțe de culoare decât majoritatea. Nu este clar dacă acest lucru reprezintă un avantaj sau o distragere a atenției în practică. O doamnă a descris că a văzut griul tern ca fiind „portocalii, galbenuri, verzi, albaștri și roz”  .2

 

Mukamai, R., How humans see in color, Academia Americană de Oftalmologie , 8 iunie 2017; aao.org, accesat la 11 septembrie 2022.

 

Tetracromatie („superviziune”), healthline.com, ultima recenzie medicală 13 mai 2022.

 

Referințe și note

Răspunsul vizual uman, secțiunea 6.2 în Olsen, R., Teledetecție din aer și spațiu , ediția a 2 -a , Spie Press, Bellingham, WA, pp. 120–121, 2016.

Richards, L., Nu s-a putut întâmpla pur și simplu: cunoașterea adevărului despre minunata creație a lui Dumnezeu , Thomas Nelson, Nashville, pp. 139–140, 2011.

Wieland, C., „A vedea din față în spate” , Creation 18 (2):38–40, 1996; creation.com/seeing.

Dawkins, R., Ceasornicarul orb , W. W. Norton, New York, 1986.

Gurney, P., Este retina noastră „inversată” într-adevăr un „design prost”? J. Creation 13 (1):37–44, 1999; creation.com/retina.

Sarfati, J., Retina cu cablare inversă „o structură optimă”: O nouă descoperire a ochiului îl demolează și mai mult pe Dawkins , creation.com/mueller-v-dawkins, 27 mai 2010. Vezi partea de jos a articolului pentru respingerea criticii lui PZ Myers.

Sarfati, J., Reglarea fină a ochiului „orientat spre spate” este vitală pentru vederea culorilor , Creation 38 (1):17, 2016; creation.com/eye-optimization.

Marshall, G. (oftalmolog intervievat), Un ochi pentru creație , Creation 18 (4):19–21, 1996; creation.com/marshall.

Jackman, S. și alți 4, O sinapsă cu feedback pozitiv de la celulele orizontale retiniene la fotoreceptorii conici. PLOS Biology 9 (5):e1001057, 2011.

Dicționarul colegial Merriam-Webster, ediția a 11-a, Merriam-Webster, Springfield, MA, 2003.

 

 

Articole similare

 

Este retina noastră „inversată” într-adevăr un „design prost”?

Optimizarea inversă a culorii ochilor

Presupusa retină „cu cablare inversă” versus Dawkins

Celulele Müller care infirmă pe Dawkins: feedback

Un ochi pentru creație (interviu cu George Marshall)

Văzând din față în față

 

 

Lectură suplimentară

 

Întrebări și răspunsuri despre caracteristicile de design

 

 

 

https://creation.com/en-au/articles/complex-human-eye

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Reglarea fină a ochiului „orientat înapoi” este vitală pentru vederea culorilor

 

de Jonathan Sarfati

 

©istock.com/fanelie rosieochi

 

Articole similare

Fibra optică în ochi demolează argumentul ateu despre „designul prost”

Presupusa retină „cu cablare inversă” versus Dawkins

Celulele Müller care infirmă pe Dawkins: feedback

Este retina noastră „inversată” într-adevăr un „design prost”?

Un ochi pentru creație

Frumoasa complexitate a ochiului uman

 

 

Lectură suplimentară

Întrebări și răspunsuri despre caracteristicile de design

 

 

Evoluționiști precum Richard Dawkins au susținut de mult timp că ochii noștri sunt conectați „în sens invers”, lucru pe care se presupune că niciun designer inteligent nu l-ar face. Adică, celulele receptoare de lumină se află în spatele nervilor, care se presupune că obstrucționează calea luminii.

 

În realitate, în ultimii ani, cercetătorii au demonstrat că lumina nu trece prin nervi, ci este canalizată prin celulele gliale Müller.1

 

Acestea acționează ca o placă de fibră optică care crește claritatea imaginii, astfel încât „retina se dovedește a fi o structură optimă concepută pentru îmbunătățirea clarității imaginilor”.2 , 3 În plus, ele ajută la separarea celor trei culori primare, astfel încât lumina roșie și verde este canalizată către conurile sensibile la culoare. Celălalt tip de receptor de lumină, bastonașele, sunt bune pentru vederea nocturnă, dar mai slabe la detectarea luminii verzi și în special a  luminii roșii, astfel încât celulele Müller împrăștie lumină albastră asupra lor.4 , 5

 

lumină incidentă

Lumina roșie și verde sunt canalizate prin celule, în timp ce lumina albastră se împrăștie mult mai mult.

O mare parte din aceste noi cercetări provin de la Technion, Institutul de Tehnologie din Israel, în laboratorul Dr. Erez Ribak, un astrofizician care a trecut de la studierea stelelor la studierea ochilor. El a demonstrat acum că celulele Müller trebuie să aibă exact înălțimea și lățimea potrivite pentru a filtra corect diferitele culori: „Dacă retina este prea groasă sau prea subțire, nu este eficientă.” El a dovedit acest lucru prin proiectarea de lumină de diferite culori în retinele umane și ale cobailor, arătând cum a fost ghidată lumina. 6 Ribak spune:

 

Retina ochiului a fost optimizată astfel încât dimensiunile și densitățile celulelor gliale să corespundă culorilor la care ochiul este sensibil (ceea ce este în sine un proces de optimizare adaptat nevoilor noastre). — Erez Ribak

„[R]etina ochiului a fost optimizată astfel încât dimensiunile și densitățile celulelor gliale să corespundă culorilor la care ochiul este sensibil (ceea ce este în sine un proces de optimizare adaptat nevoilor noastre). Această optimizare este de așa natură încât vederea culorilor în timpul zilei este îmbunătățită, în timp ce vederea nocturnă are foarte puțin de suferit.” 6

Mark Hankins, profesor de neuroștiințe vizuale la Universitatea din Oxford, a subliniat chiar un alt motiv pentru cablarea inversă: „curățarea componentelor celulare uzate și accesul la o sursă de combustibil de molecule sensibile la lumină”. Aceste funcții sunt asigurate de un strat din spatele receptorilor de lumină, numit epiteliul pigmentar retinian (RPE), ceea ce înseamnă că nervii nu pot fi și în spatele receptorilor. Desigur, cu mult timp în urmă, oftalmologul creaționist Dr. George Marshall a subliniat exact acest lucru în paginile acestei reviste.7 Și alți cercetători au adus, din analiza ochilor puiului de pește zebră, „dovezi că retina inversată este de fapt o soluție superioară de economisire a spațiului, în special la ochii mici” .8

 

Republicare pe pagina principală: 21 mai 2025

 

 

Referințe și note

Labin, AM și Ribak, EN, Celulele gliale retiniene îmbunătățesc acuitatea vederii umane, Physical Review Letters 104 , 16 aprilie 2010 | doi:10.1103/PhysRevLett.104.158102. Înapoi la text .

O nouă descoperire a unui ochi îl dărâmă pe Dawkins , Creation 32 (4):10, 2010; creation.com/mueller-v-dawkins. Înapoi la text .

Labin, AM și colab ., Celulele Müller se separă între lungimi de undă pentru a îmbunătăți vederea diurnă cu efect minim asupra vederii nocturne, Nature Communications 5 (4319), 8 iulie 2014 | doi:10.1038/ncomms5319. Înapoi la text .

Vedere: Separarea luminii pentru o vedere mai bună, Nature Communications, 9 iulie 2014 (comentariu despre Labin și colab., Ref. 3). Înapoi la text .

„Designul prost” al ochiului îmbunătățește vederea pe timp de zi fără a sacrifica vederea nocturnă , Creation 37 (1):8, 2015. Înapoi la text .

Ribak, E., Uite, ochii tăi sunt conectați invers: iată de ce, theconversation.com, 14 martie 2015. Înapoi la text .

Marshall, G. (intervievat), Un ochi pentru creație , Creation 18 (4):19–21, 1996; creation.com/marshall. Înapoi la text .

Kröger, RHH și Biehlmaier, O., Avantajul economisirii de spațiu al unei retine inversate, Vision Research 49 (18):2318–2321, 9 septembrie 2009 | doi:10.1016/j.visres.2009.07.001

 

 

https://creation.com/backward-eye-colour-optimization

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

(Dupa ce l-au invins pe Constantinescu si…) Ce șanse are Nicușor Dan să strunească serviciile secrete

 

 

 

Evaziunea fiscală trebuie să devină prioritară în acțiunile serviciilor secrete, iar șefii parchetelor vor fi chemați la ordine de președintele Nicușor Dan, nemulțumit de activitatea lor anticorupție.

 

 

Nicușor Dan pare că se concentrează deocamdată doar asupra deficitului bugetar și nu încearcă să rezolve în paralel și alte goluri restante aflate în domenii din directa lui subordonare. Așa că vrea să angreneze Serviciul Român de Informații (SRI) în depistarea evaziunii fiscale și să reducă acest fenomen care înseamnă peste 30 de miliarde de euro anual. SRI nu are însă de mai bine de doi ani un director civil și de curând au ieșit la iveală afacerile dubioase ale fostului șef operativ al Serviciului, Florian Coldea, și ale lui Dumitru Dumbravă, doi generali ieșiți la pensie, dar care s-au ocupat în perioada regimului Băsescu de anticorupție. Traian Băsescu a vorbit, la fel ca Nicușor Dan, încă de la începutul mandatului său despre încadrarea corupției printre amenințările la adresa siguranței naționale, iar ulterior cei doi generali au devenit piloni ai acestei lupte. SRI a părut să devină lider în acțiunile juridice și fiscale ale anticorupției, fără să aibă, totuși, prerogativele legale necesare.O serie de ofițeri SRI au fost detașați la Fisc și mulți alții au început să lucreze alături de procurori în marile dosare ale DNA și ale Parchetului General. O serie de dosare au fost făcute pe seama ascultării telefoanelor și urmăririlor operative făcute de SRI, dar în 2018, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul din Codul de Procedură Penală care permitea și altor „organe specializate”, în afara poliției și anchetatorilor penali, să poată interveni cu supravegherea tehnică în investigațiile procurorilor. Pe urmă, în mai 2022, CCR le-a mai dat o mână de ajutor celor cu dosare de corupție atunci când a dat hotărârea privind prescrierea, iar în final, 5000 de infracțiuni din dosarele aflate pe rol au dispărut. 

 

 

Așadar, o mare parte din dosarele de corupție făcute de procurorii anticorupție ajutați de SRI a fost aruncată în aer de decizii ulterioare ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Isteria creată de DNA în acea perioadă, la care s-au adăugat și eșecuri în cazurile unor mici funcționari aruncați în închisoare pentru fapte nedocumentate bine și care după câțiva ani au câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), iar în final scăparea marilor pești ai corupției autohtone cu mâna CCR creionează un sistem complice cu infractorii.

 

ADVERTISING

 

Va putea schimba Nicușor Dan această ecuație? Vor fi ofițerii SRI mai puțin intruzivi? Vor fi magistrații mai puțin implicați politic? Vor fi mai puține revanșe decât pe vremea lui Traian Băsescu? Va putea noul președinte să țină în echilibru toate forțele care se implică în acest război împotriva evaziunii pe care vrea să-l lanseze? Și ce i-a împiedicat până acum pe liderii Serviciului Român de Informații să transmită informații legate de marea evaziune, fiindcă fenomenul a fost menționat în Strategia Națională de Apărare a Țării de mulți ani și a rămas inclusiv în documentul adoptat în 2020?

 

Va cere Nicușor Dan un raport de la SRI și de la Ministerul de Interne despre cum s-au ocupat de evaziune? Dar despre cum funcționează companiile acoperite ale SRI sau SIE? Și cum ar putea parlamentul să supravegheze cu adevărat serviciile secrete, pe care le-a răsfățat până acum? Și, în cele din urmă, care sunt pârghiile prin care parlamentarii ar putea obliga cele două mari servicii, SRI și SIE (Serviciul de Informații Externe) să depună rapoarte anuale?

 

Nicușor Dan a spus că va cere o evaluare a serviciilor secrete după ce termină analiza privind evaziunea, programul de guvernare și calea spre diminuarea deficitului bugetar. Atunci se va ocupa și de șefii parchetelor, mai ales că în ultimii ani au fost multe mușamalizări în favoarea politicienilor, inclusiv în ceea ce-l privește pe Marius Voineag, șeful DNA, acuzat zilele trecute la Recorder.ro de un procuror din subordine că ar fi fost mutat din direcția unde lucra fiindcă ar fi avut deschise 23 de dosare de abuz în serviciu și trafic de influență comise de funcționari și demnitari cu poziții de conducere în instituții importante.

 

 

Există destule investigații publicate din care ar rezulta că procurorul general și șeful DNA ar fi răspuns unor comenzi politice și că Justiția autohtonă nu funcționează.

 

Nicușor Dan poate aduce în fruntea parchetelor oameni mai onești și mai bine pregătiți, dacă va avea un ministru al Justiției care nu face blaturi, care nu are datorii politice și care are suficientă voință să mute lucrurile din loc. De la Monica Macovei, ministră între 2005 și 2007, niciunul nu a reușit. Pe de altă parte, serviciile secrete sunt greu de strunit și, probabil, dintre toți președinții de până acum, doar Ion Iliescu a putut, pentru că avea oameni loiali, pe care îi știa din alte vremuri, și pentru că avea cumva obiective comune cu ei.

 

Nicușor Dan are posibilitatea să numească în fruntea SRI și SIE persoane competente, pro-occidentale, care să-l ajute, dar până când el și restul populației României nu vor afla de ce au tăcut serviciile când câștiga Călin Georgescu primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, va fi greu de repornit busola cu azimutul Vest.

 

Sabina Fati – DW

 

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/ce-sanse-are-nicusor-dan-sa-struneasca-serviciile-2448399.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Holocaustul Roşu din Bucovina şi Basarabia. Peste două milioane de români, victime ale ororilor comise de comunişti

 

 

Dănuţ Zuzeac

 

 

Atrocităţile şi trădările făcute de comunişti împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina în special in vara lui 1940 sunt parte a Holocaustului Roşu. Istoricii estimează că peste două milioane de români au căzut victime Holocaustului Roşu.Vara anului 1940 a fost una foarte dificilă pentru români, în special pentru cei din Bucovina şi Basarabia. Deportările locuitorilor din aceste regiuni în diferite lagăre din Uniunea Sovietică au fost însă susţinute şi de comunişti, care au încurajat prin diverse moduri evacuarea românilor, toate aceste fapte făcând parte din Holocaustul Roşu.

 

Holocaustul Roşu este un termen folosit pentru a exprima crimele comise de comuniştii din Uniunea Sovietică, ţările din Europa de Est, China, dar şi alte ţări. Genocidele, crimele împotriva omenirii, deportările, munca silnică, omorurile fără judecată, internările forţate în azile psihiatrice şi crimele de război au dus la moartea a zeci de milioane de oameni.

Despre atrocităţile săvârşite de comunişti în România s-a tot discutat, însă în cele ce urmează vor prezenta ororile la care au fost supuşi românii de către sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Soldaţii Armatei Roşii au pătruns în Bucovina şi Basarabia la sfârşitul lunii iunie a anului 1940. Aceştia au primit sprijin din partea mai multor grupări antiromâneşti ce aveau ca scop să bage panică printre localnicii din zonele ocupate. Acţiuni de acest gen au fost organizate în oraşe precum Chişinău, Cernăuţi, Soroca sau Tighina.În timp ce armata română se retrăgea din Bucovina de Nord şi Basarabia, susţinătorii Uniunii Sovietice au desfăşurat mai multe manifestări antiromâneşti, victime căzându-le militarii şi refugiaţii români, care au fost batjocoriţi şi maltrataţi, iar mai toate însemnele oficiale româneşti au fost distruse.Începând cu data de 28 iunie 1940, mişcarea antiromânească formată din minorităţile de pe teritoriile Basarabiei şi Bucovina de Nord şi-a arătat mulţumirea că aceste regiuni au revenit Uniunii Sovietice. Nu puţini au fost cei care au întocmit liste cu români ce erau consideraţi „trădători de ţară” şi care au ajuns să fie persecutaţi şi deportaţi tocmai în Siberia.

 

Ziarul „Universul” arăta la acea vreme că refugiaţii români nu au fost agresaţi în niciun fel de către ucrainenii din Cernăuţi, însă evreii ar fi fost cei care ar fi avut avut o atitudine „neomenească”, atacându-i pe români cu pietre şi cu apă clocotită.Până şi în presa străină s-a scris despre cum evreii i-au maltratat pe românii deportaţi din Bucovina de Nord şi Basarabia. La data de 29 iunie 1940, Corriere della Serra relata faptul că 3.000 de evrei au atacat atât refugiaţii, cât şi militarii români, pe care i-au lovit cu pietre şi chiar i-au jefuit. Gazzeta dell Popolo a arătat că la Cernăuţi, după ce militarii români s-au retras din Bucovina, evreii i-au eliberat pe deţinuţi din închisori şi imediat a început masacrarea românilor.

 

În ziua de 1 iulie 1940, în ziarul La Stampa a fost publicat articolul „Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina”, articol în care se vorbea de faptul că ocupaţia sovietică a fost primită cu bucurie de evrei, la Cernăuţi fiind chiar format un guvern provizoriu compus din evrei comunişti.Istoricul Florin Mătrescu a furnizat mai multe date cu privire la românii ce au căzut victime Holocaustului Roşu. Astfel, reputatul istoric arată că 180.000 de români au fost luaţi prizonieri de război în Uniunea Sovietică, 500.000 au fost ucişi în lagăre şi închisori, 200.000 au fost omorâţi în timpul colectivizării forţate, 1.400 la Revoluţia din decembrie 1989, 10.000 de partizani au fost devenit victime ale comunismului, 60.000 de români au fost omorâţi în perioada ceuşistă, iar 1.500.000 de români au avut de suferit după ce Bucovina şi Basarabia au ajuns în posesia Uniunii Sovietice. Astfel, în concluzie, nu mai puţin de 2.451.400 de români au fost victime ale Holocaustului Roşu.

 

 

Alte ştiri pe această temă:

 

 

Mărturia înfiorătoare a unei românce închise 20 de ani în lagărele siberiene: „Doar iubirea de familie ne-a salvat viaţa“

 

Povestea românului care a salvat de la moarte 20.000 de evrei. A folosit un şiretlic temerar pentru a-l îndupleca pe mareşalul Antonescu

 

Cronica masacrului evreilor coordonat de Ion Antonescu. Mareşalul şi-a consolidat dictatura „împlinind opera de purificare“ în Basarabia şi nordul Bucovinei

 

 Citește și: Mărturia înfiorătoare a unei românce închise 20 de ani în lagărele siberiene: „Doar iubirea de familie ne-a salvat viaţa“

 Citește și: Cronica masacrului evreilor coordonat de Ion Antonescu. Mareşalul şi-a consolidat dictatura „împlinind opera de purificare“ în Basarabia şi nordul Bucovinei

 Citește și: Povestea românului care a salvat de la moarte 20.000 de evrei. A folosit un şiretlic temerar pentru a-l îndupleca pe mareşalul Antonescu

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/suceava/holocaustul-rosu-din-bucovina-si-basarabia-peste-1720313.html

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Sclavia moderna voluntara

 

 

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean

 

 

Sclavia moderna este voluntara, susținuta de acei sclavi care isi duc viata cu greu la suprafata pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii moderni aleargă după slujbe repetitive, alienatoare, care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblanziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări, sa nu fie constienti moral de ceea ce li se intampla cu adevarat. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre.

 

Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, astăzi vedem oameni care sunt total înrobiți dar care nu ştiu acest lucru, sau care mai degrabă nu vor să-l ştie. Prin consecinţă, ei nu cunosc revolta, care ar trebui să fie singura reacţie legitimă a celui exploatat. Ei acceptă fără crâcnire viaţa jalnică ce le-a fost construită.

 

Renunţarea şi resemnarea sunt sursele nefericirii lor.

 

Iată visul nefericit al sclavilor moderni care nu aspiră, în final, decât să se lase prinşi în hora macabră a sistemului de alienare. Starea morala actuala a omului modern, prins in hora macabra a sistemului de abrutizare in care inca se complace sa-i serveasca si exprima o privire critica a servilismului care domina din pacate societatea moderna, servind intereselor egoiste ale unor grupuri si corporatii politice si economice care,din nefericire, continua sa serveasca oamenilor iluzia libertatii si democratiei in lume.

 

 

Extrase din documentarul Sclavia moderna de Jean Francois Brient.

 

https://izestrea.wordpress.com/2014/06/01/sclavia-moderna-voluntara/#more-3121

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare- Clubul de la Roma

 

1. Florin Mătrescu

 

Denumirea sa nu are nimic comun cu oraşul Roma, Vaticanul, sau Biserica catolică. Ovin Demaris [Ovide E. Desmarais] a calificat preocupările acestei organizaţii secrete drept o ”afacere murdară” (Dirty Business), în spatele său stau “Comitetul celor 300″ (“Clubul” fiind considerat ca unul din instrumentele de lucru cele mai puternice ale acestuia), ”Black Nobility” (în acest sens, unii atribuie ideea “Clubului” reginei luliana a Olandei) , “Marshall Fund” (vom reveni asupra lui) şi clanul Rockefeller care a şi donat, dealtfel, “Clubului” terenul unde-şi are sediul  general  (Bellagio, Italia).În fondarea sa în 1968, un rol major i se acordă lui Aurelio Peccei, cel mai vechi preşedinte al concernului Fiat (un multi-conglomerat gigantic, aflat în mîna Comitetului celor 300″), în care “Black Nobility” deţine cote importante din acţiuni şi profit (Ex. Agnellis şi alţii). Spre a-şi realiza “misiunea” Peccei a absolvit cursurile la “Tavistock Institute” (considerat “mama” institutelor de „spălat creierul” din lume, fondat cu sprijinul lordului Bertrand Russel, fratele lui Aldous Huxley, Kurt Levin şi Eric Trist), sub bagheta vestitului general maior John Rawlings Rees. natoUrmătorul pas în “finisarea” cunoştinţelor sale l-a reprezentat “cartierul general al NATO” de unde Peccei a selecţionat oameni de primă mînă; n-au lipsit, desigur, nici conexiunile cu celelalte organizaţii ale iluminaţilor, Bilderberg, Trilaterala etc.

 

Componenţa “Clubului” este identică cu a unui grup internaţional aparţinînd “Establishment”-ului, cu membri din 25 de ţări, înglobînd între 50 şi 100 de persoane. Ei sînt oameni de ştiinţă, educatori, economişti, industriaşi etc., cu funcţii în guverne naţionale, sau asimilaţi deja de “guvernul internaţional” (“international civil servants”), mulţi dintre ei fiind membri ai CFR [Council of Foreign Relations] şi ai familiei Rockefeller.

 

Obiectivele “Clubului din Roma” sunt de-a dreptul terifiante, între ele înscriindu-se:

 

–  Unificarea lumii şi constituirea unui “Guvern Mondial” format dintr-o elită (n.a. – masonă) care va acţiona asupra unui număr de “10 regiuni administrative” (numite astfel în cadrul unui raport al clubului, datat din 1973) care se află în stare de “flux” (adică cu graniţe deplasabile, ceea ce are  ca  efect  conflicte   etnice   şi   războaie   aducătoare   de   bani   bancherilor internaţionali   ce  finanţează  confruntările   şi  vînd   armamentul  părţilor beligerante   şi,   în   al   doilea  rînd,   contribuie   substanţial   la  reducerea populaţiei; în sfîrşit, introduce în capul oamenilor ideea că naţionalismul şi patriotismul sunt cauza tuturor relelor, inclusiv a războaielor, făcîndu-i tot mai apţi să renunţe la suveranitatea naţională şi să accepte „noua ordine” şi „guvernul mondial”, aducătoare de pace!), în 1973 se chemau “regate” (Kingsdoms), denumire ce ulterior a dispărut, revenindu-se la “regiuni”. nasco01_04În teribila lucrare a lui Gary Kah, este redată harta lumii cu cele 10 regiuni concepute de “Clubul de la Roma”, în cadrul cărora Rusia poartă numărul 5, avînd înglobate între noile ei fruntarii România şi toate celelalte ţări ex-socialiste satelite.

 

–  Funcţionînd   ca   gigantica   socialist-iluministă   “Think Tank”   şi beneficiind de activitatea unora dintre cei mai buni cercetători din lume, Clubul de la Roma îşi propune să realizeze o “conştiinţă globală” cu o “biserică unică” într-o “comunitate globală”, în care fiecare individ să-şi dea seama că: “unitatea de bază a cooperării umane şi a supravieţuirii s-a mutat de la nivel naţional la nivel global” (scrie „Comitetul executiv al Clubului” la pag. 147 a lucrării sale, “Mankind at the Turning Point” – “Omenirea la răscruce”). Din aceeaşi sursă aflăm de asemenea, că ţelul final este “schimbarea fundamentală… în distribuirea averii şi venitului, deoarece distribuirea averii şi a venitului nu se va mai face pe baza liberului schimb, cînd producătorul îşi  vinde munca şi produsele la preţul pieţii şi este plătit după cît valorează oferta lui pe piaţa liberă”, „noua ordine mondială” prevede ca omul să fie sclavul total şi perpetuu al „guvernului mondial” care-i cere maximum de efort şi, în schimb, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl cazează, cîtă vreme este producător, după care urmează euthanasia, (adică suprimarea lui blîndă) (n.a. – dînd “naţionalismul” în mîna aşa-ziselor partide extremiste, în realitate creaţii ale regimurilor comuniste repomădate şi socializate, la comanda “mondialiştilor, în sînul populaţiei apar repulsie şi reticenţă pentru aceste valori, acestea aruncîndu-o imediat, sau cîndva, în braţele ”mondialiştilor”).

 

 

– Noua religie, cu elemente satanice şi oculte, va fi cea a “erei noi” (New age) în care se vorbeşte de “noosferă”, adică “intelectul colectiv”; noosfera poate fi găsită în scrierile oculte ale lui Pierre Theilhard de Chardin, care se pare că au influenţat foarte mult religia “erei noi”(1103),

 

– Un scop important şi nedisimulat urmăreşte să frîneze dezvoltarea industrială  şi cercetarea ştiinţifică, în special în SUA, distrugînd economia şi agricultura. În acest sens, la conferinţa Clubului, din 1980 (imediat după victoria în alegeri a lui Reagan, preşedinte nemason şi neagreat de mondialişti), la Washington DC, plecîndu-se de la cartea lui Sir Bertrand Russel (“The Impact of Science on Society”, sau în româneşte “Impactul ştiinţei cu societatea”) s-a formulat un plan concret de “control al activităţilor internaţionale ale SUA.

– La    aceeaşi    conferinţă    s-a    mai    discutat    anularea   politicii conservatoare a lui Reagan, prin “radicalizarea” (socializarea) partidului democrat;  în  acest  sens,  la  aceeaşi întîlnire  a  fost  prezent Anthony Wedgewood  Benn,  şeful   socialiştilor britanici,  un  strateg  al  “Fabian Society”  şi  un  adept al  “războiului  între  clase”  (n.a. – în  formularea cunoscută nouă ca “lupta de clasă”). Heritage-Logo-BlueO lună mai tîrziu, tot în Washington, s-au întîlnit aceiaşi oameni, la care s-au adăugat invitaţi, ajungîndu-se la 2.000 de participanţi, avînd şi persoane venite din partea grupului “Heritage Foundation”   (finanţat   de  magnatul  berii, Joseph Coors).

 

Această fundaţie a avut ca protagonişti pe:

 

Sir Peters Vickers Hall,

 

Alfred Milner (membri ai “mesei rotunde”),

 

Willy Brandt (evreu sefard, alias Herbert Ernst Karl Frahm, unul dintre cei mai importanţi oameni de contact ai KGB-ului în Europa, descendent al unei familii de evrei sefarzi din Lubeck),

 

Olof Palme (cu antecedente de producător porno, dar membru al Comitetului celor 300),

 

François Mitterand (şi el membru al „Comitetului celor 300″),

 

Philip Agee (ex-agent CIA şi membru al aceluiaşi comitet),

 

Bettino Craxi (şeful socialiştilor italieni, arestat de cîţiva ani pentru corupţie, legături cu mafia şi loja P2),

 

Michael Harrington (de la “Institutul de studii social-democratice din Washington”),

 

necunoscutul la acea vreme Felipe Gonzales (devenit ulterior primul-ministru al Spaniei şi şeful socialiştilor spanioli),

 

Jerry Rifkin (evreu, ministru de Externe al Angliei, în guvernul conservator ce l-a precedat pe Tonny Blaire, ex-prim-ministru laburist),IPS_img

 

Gar Apelrovich (reprezentînd cel mai mare institut de studii socialiste din SUA “Institute for Policy  Studies”),

 

socialistul american Ron Dellums  (din California),

 

Mişcarea libertăţii femeilor

Mişcarea libertăţii femeilor

 

Gloria Steinham (organizatoarea “Mişcării libertăţii femeilor” din SUA, vizitată în urmă cu ani de zile de comunista evreică Kollontay, agentă sionistă şi a Comminternului).

 

Remarcabil este că reprezentanţii “Internaţionalei socialiste”, ca Brandt, Palme şi Benn, aveau întîlniri zilnice cu reprezentanţii din “State Departament” (Cyrus Vance, Henry Kissinger), la o adunare ce s-a autodenumit “înmormîntarea Statelor Unite” (n.a. – în capitala SUA, 2.000 de complotişti internaţionali, de conivenţă [în complicitate] cu trădători din “Establishment”, conlucrau la ruinarea Americii, sub ochii binevoitori ai serviciilor secrete americane! Dovadă peremptorie a formidabilei infiltrări a iluminaţilor!). La adunarea următoare, din Lucatti (Veneţia), delegatul Michael Harrington (prezent şi la Washington) îl cita astfel pe Willy Brandt: “Willy Brandt doreşte prăbuşirea sistemului social în Europa, ceea ce va antrena după sine acelaşi lucru în SUA”. Prin activitatea iluminaţilor, SUA este oricum din punct de vedere social distrusă, cu un moral şi un spirit al esteticii degradate, într-un cuvînt, în decădere. Trebuie dată numai lovitura de graţie. În planul “Clubului de la Roma” intrau chiar de atunci măsuri de destabilizare financiară a SUA: dobînzi variabile, dobînzi ridicate pentru împrumuturile contractate de Guvernul American la FED (Federal Reserve Bank); s-au mai propus, în acelaşi scop al destabilizării sociale, stimularea şi declanşarea conflictelor (pînă la războaie civile) rasiale şi între clase (n.a. luptele de stradă devastatoare din California din urmă cu cîţiva ani se plasează, cu siguranţă, între aceste acte de provocare şi înscenare).

 

–  Depopularea marilor oraşe (în special din cele supraindustrializate din America de Nord) şi dislocarea populaţiei în zonele agricole, vizînd scăderea forţei de muncă oferită şi necesare industriei.

 

–  Un aspect terifiant în activitatea “Clubului” este “programul de asanare rasială” (Rassensanieraufsprogramm), cuplat cu reducerea la circa 2,5 miliarde de oameni a populaţiei globului, ceea ce va permite prezervarea unei elite şi a unei mase de executanţi educate în spiritul “noii ordini” (n.a. – inutil de relevat caracterul rasist şi fascist al acestor “teze”). În acest scop, mass media trebuie să întreţină isteria “suprapopulaţiei pămîntului”, ca şi a “crizei energetice” (n.a. – prezentată, fals, ca insurmontabilă), pentru a justifica necesitatea măsurilor, punitive şi asasine, recomandate de acest “club”. În acest sens, Aurelio Peccei, fondatorul “Clubului”, se exprimă foarte clar la adunarea din martie 1982 de la Paris: “Oamenii sunt ca insectele, se reproduc prea mult. Timpul este propice ca, întregul concept al naţiunilor care conduce către cultura mondială, să fie pus în discuţie. Credinţa creştină formează oameni mîndri şi o societate de vînzători care nu produc altceva decît o cultură moartă, muzică clasică şi munţi de hîrtie. Imaginea COR [Club of Rome] este de oameni tot mai puţini, consumînd tot mai puţin şi cărora le sunt necesare tot mai puţine lucruri, indiferent în ce anume situaţie sunt” .(n.a. – indiferent de situaţia socială şi de nevoile fiecăruia).

 

La subcapitolul dedicat scopurilor Masoneriei, vom da detalii asupra metodelor recomandate  pentru  reducerea  “consumatorilor inutili”,  spre  beneficiul  acelui 5%, constituit   din   elita   profitoare. Oricum, pentru vremurile contemporane, campionii “reţetelor” de eutanasie în discuţiile şi conferinţele masonice pe această temă au fost şi vor fi membri COR. “Credibilitatea” lor nu mai este contestată de nimeni, de cînd, în “palmaresul” lor şi-au înscris:

 

înlăturarea lui Nixon (folosind organele lor de şoc din presă, ce le aparţin, Washington Post şi New York Times),

eficienţa în începutul “erodării” Japoniei (prin societatea deschisă de Rockefeller “Japan Geselschaft” şi Suntory  Stiftung”, prin mijloacele  “indirecte”  cu  sorginte  din  vremea generalului Douglas Mc Arthur, cum ar fi îndoctrinarea cu idealuri socialiste şi democratice),

schimbări culturale (în detrimentul tradiţionalului), acţiunile conduse de doi absolvenţi ai lui „Tavistock institute” şi fanatici ai COR, Danieli Bell şi Daniel Yankelovich, răspîndirea “Church of Satan” [“biserica” satanei], consumul de droguri, sexul excesiv şi tolerarea pînă la apologie a  homosexualităţii.

Cel mai “convingător” argument amintit deja este însă cel rezumat in rîndurile ce urmează: Despre COR s-a turnat în urmă cu cîţiva ani un film cvasidocumentar, interzis spre difuzare şi din care s-au mai păstrat vreo 5 copii (videocasete). Acest film, “The Club of Rome” descrie explicit efectele criminale ale măsurilor recomandate de grupul ce stă în spatele acestui club. Toate persoanele, începînd cu cei prezenţi la munca de filmare sau avînd vreo conexiune oarecare cu producerea acestui film (inclusiv personalul necalificat, de serviciu, al studioului de filmare) au fost – după încercarea de a-l da publicităţii – omorîţi pînă la unul. În tălmăcire românească: “Noi nu doar vorbim, ci şi facem”. Cu toată sinceritatea şi din modesta noastră convingere, îi credem din toată inima!

 

În final, o listă incompletă a membrilor clubului în care, în afară de “europeanul” (decedat) Willy Brandt, figurează, probabil cu un anumit tîlc, numai americani:

 

William Whispinger (Asociaţia Internaţională a maşiniştilor),

 

Sir Peter Vickers Hall,

 

Stuart Butler şi Steven Hessler (toţi trei de la “Heritage Fondation),

 

Lane Kirkland (preşedinte AFL-CIO),

 

Irwin Suall (MI6),

 

Roy Maras Cohn (ex-consilier al lui McCarthy),

 

Henry Kissinger,

 

Richard Falk (Princetown University),

 

Douglas Frazier (Asociaţia producătorilor de automobile),

 

Max Fisher (United Brands Fruits Company),

 

Averill Harrimann (intim al familiei Rockefeller),

 

Jean Kirkpatrick (ex-ambasador al SUA la ONU),

 

Elmo Zumwalt (Admiral, US-Navy) ,

 

Michael Novak (American Entreprise Institute),

 

Cyrus Vance (ex-secretar de stat),

 

April Glaspie (ex-ambasador în Irak),

 

Milton Friedman (economist),

 

Paul Volcker (FRB),

 

Gerald Ford (ex-preşedinte SUA),

 

Charles Percy (senator),

 

Raymond Matthuis (senator),

 

Michael Harrington (membru al “Fabian Society” de culoare socialistă),

 

Samuel Huntington (şeful planului de distrugere a naţiunilor),

 

Clairborne Pell (senator),

 

Patrick Leahy (senator).

 

Sursa: Florin Mătrescu , HOLOCAUSTUL ROŞU, Ed. IRECSON, Bucureşti, 2008, vol. I, p. 462-466

 

 

https://izestrea.wordpress.com/2013/09/25/clubul-de-la-roma/#more-2978

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce este marxismul cultural?

 

de Vlad Mureșan

 

 

• 1. Marxismul cultural ca generalizare a principiului egalității. Existența marxismului cultural este contestată ca simplu contrasens la economismul marxismului ortodox. Pare o contradicție, dacă rigidizăm economismul marxist ignorând faptul că marxismul clasic propunea deja revoluția culturală precum și recuperarea ulterioară a Manuscriselor din 1844. Marx atacă deja nu doar proprietatea (infrastructura) ci și familia și religia (suprastructura), prefigurând necesitatea extinderii extra-economice a marxismului economic. Conceptul va sesiza ușor că distincția dintre marxism economic și marxism cultural este o distincție derivată nu originară. În fond, Marx însuși nu este decât cel mai influent reprezentant al principiului egalității abstracte tematizat inaugural în forma idealului egalizării economice. Marx este astfel doar autorul primei ocurențe teoretice majore a principiului egalității, ceea ce explică faptul că toți succesorii i-au asimilat vocabularul devenind neo-marxiști (prin variații tematice ale egalității determinate de Marx în formă economică). Sau altfel spus: Marx a canonizat i) ideea nedeterminată a egalității și totodată ii) prima ei determinare economică. Autorii neomarxiști nu fac decât să tematizeze variațional principiul nedeterminat al egalității lărgind logic seria determinațiilor în care egalitatea nu este realizată. În acest sens, deși marxismul cultural succede cronologic marxismului economic (și apare ca derivat) din punct de vedere logic (adică în sine) marxismul economic și cel cultural sunt doar specii coordonate ale aceluiași gen supraordonat: conceptul egalității abstracte devenit program politic, adică teoria deconstructivă devenită praxis revoluționar. Odată ajunsă la concept, gândirea poate întreba: Cum dovedim existența marxismului cultural? Citind autorii care aplică matricea marxistă a egalității prin extinderea ei de la critica revoluționară a infrastructurii economice la critica revoluționară a suprastructurii culturale: fie negativ ateleologic (Școala de la Frankfurt, postmodernism), fie pozitiv teleologic (în toate politicile identității). Trebuie să recunoaștem faptul că un marxist ortodox (pur și dur) are dreptate atunci când vrea să delimiteze marxismul ortodox de proliferarea acestor forme heterodoxe de marxism. Din păcate disputa marxismului ortodox nu este cu noi ci cu marxismul heterodox care s-a născut din destabilizarea speciei (marxismul clasic) de către genul însuși (ideea egalității) astfel că ideea regulativă a egalității destabilizează marxismul economic ca fiind doar o (primă) specie determinată a egalitarismului generic care reclamă noi și noi specii. Disputa inter-sectară nu dovedește deci inexistența marxismului cultural ci doar sectaritatea lui raportată marxismul clasic: Manifestul Comunist și Manuscrisele din 1844 redescoperite tardiv care au legitimat deplasarea intra-marxistă de la accentul economic pe exploatare la accentul cultural pe opresiune.

 

• 2. Marxismul cultural ca generalizare a raportului stăpân și sclav. Istoria „marxismului” începe deci într-un fel dinainte de Marx (specia) și anume în capitolul Stăpân și sclav al Fenomenologiei Spiritului care l-a marcat profund pe Marx, capitol care articulează geneza inegalității într-un sens mai general pre-economic. Opera lui Marx poate fi considerată un vast comentariu polemic al problemei inegalității pusă în dialectica stăpânului și sclavului și contrasă la specia ei economică. „Socialism” a existat și în China antică și în sectele milenariste medievale sau în „socialismul utopic” (tautologie folosită de Marx pentru a­și distinge propria utopie „științifică” de utopiile socialiste anterioare). Dar abia când socialismul este articulat dialectic obținem marxism. Pentru Hegel dialectica stăpânului și sclavului este o categorie transcendentală a istoriei nu doar un moment empiric depășit. Totuși Hegel acceptă niveluri superioare ale manifestării eliberatoare a spiritului care au autonomie logică față de sfera puterii. El pune dinamic problema inegalității în contralumina egalității văzute ca recunoaștere reciprocă (Anerkennung). În acest sens Marx nu face decât să cuantifice empiric momentul calitativ al luptei transcendentale pentru recunoaștere. Mai mult, Marx intră practic în tabloul teoretic hegelian înscenându-se ca instigator al servitorului pentru a deturna subiectiv (ideologic) procesul obiectiv (dialectic) al recunoașterii. Simplificarea dialecticii recunoașterii realizată de Marx fixează morfologia standard a tuturor cazurilor ulterioare de marxism cultural1. Schema inegalitară „stăpân și servitor” (Herr und Knecht) suferă la Marx prima actualizare, contracție și proiecție sub forma seriei dialectice: Antichitate (stăpân și sclav), Ev Mediu (nobil și serf), Modernitate (burghez și proletar). În toate cazurile avem așadar: 1) determinarea unei opoziții ca relație ierarhică, 2) stabilirea unei categorii asupritoare și a unei categorii asuprite și 3) o revoluție chemată să răstoarne actuala formă a relației. În toate cazurile însă cerința teoretică este egalitară dar rezolvarea practică este inegalitară și ea reclamă compensarea retributivă prin inversarea raportului stăpân/sclav. Hegel indică deci principiul, Marx determină seria istorică iar urmașii lui Marx nu vor face decât să semnaleze noi cazuri de inegalitate: altă opoziție dialectică și alt subiect revoluționar. Ce numim marxism cultural este deci generalizarea marxismului prin extinderea principiului egalității abstracte la toate raporturile opoziționale ce pot fi construite ca ierarhice.

 

• 3. Marxismul cultural ca semnificant intersecțional al constelației neomarxiste. Gândirea trebuie așadar să urce la concept: să verifice conceptul prin cazuri care i se subsumează valid și să indice genul în raport cu care marxismul economic și cel cultural apar ca simple specii. În primul caz, conceptul nu va proceda prin confirmarea sau infirmarea empirică a unei „conspirații”. În realitate nu este nimic ocult ci totul este manifest ca Manifestul Comunist. Autorii care promovează un marxism resemnificat cultural avansează un proiect de transformare radicală a societății pornind metodologic de la critica suprastructurii nu de la critica bazei economice. Ei lărgesc critica marxistă a inegalității dincolo de aspectul ei strict economic. Fie că îl încadrăm crono-ideologic (neo-marxism), topologic (Western Marxism)2, în istoria filosofiei (ca teorie critică sau postmodernism) sau îl caracterizăm intensional (ca marxism cultural), este evident că circumscriem constelația variațională a matricei marxiste, Marx fiind prototipul acestor ramificații teroretice. Marx nu este deci „marxist” ci el este doar prima schemă a marxismului – echivalat cu egalitarismul doar datorită contingenței că Marx a dat cea mai articulată sinteză teoretică a egalitarismului, incompletă însă ca prim schematism asignat principiului egalitar. Deși sintagma de marxism cultural nu a fost folosită de toți, fiecare s-ar putea identifica în ea. Cine nu vede conceptul din cauza cuvântului, acela nu are o înțelegere filosofică. Strategia argumentativă ce pretinde că marxismul cultural nu există exprimă deci fie lipsa conceptului, fie ignoranța privitoare la ramificațiile marxismului, fie denegația psihanalitică (ce afirmă tocmai prin negativul deflecției semantice) – când nu este pur și simplu o camuflare în câmpul tactic al războiului cultural. Ar fi mai onest ca oamenii să admită că profesează o formă de marxism cultural (extins) și să angajeze dezbaterea pe fond. Marxismul cultural s­a impus deci ca semnificant generalizator al extinderii marxismului clasic. Teoria critică și derivatele neostructuraliste au fost recuperate în praxis-ul revoluționar ca momente logic destructive preliminare marxismului teleologic-afirmativ. În ansamblu însă marxismul teleologic și teoria critică exprimă alternanța momentului dialectic pozitiv cu momentul dialectic negativ, adică accentele epocale distincte puse pe (ca să îl combinăm pe Hegel cu Goethe) negația dialectică (faustică) și pe negația abstractă (mefistofelică) astfel încât însăși ideea regulativă a egalității abstracte să fie impusă în toate sferele vieții tocmai prin elitismul ideocratic al marxismului cultural3. Semnificantul generic exprimă principiul egalitarismului total ca exigență a nivelării omnilaterale. Aceasta apare ca heterodoxie doar pentru că este o generalizare radicală a principiului marxismului ortodox: principiul egalității economice. El reclamă utopia entropică a nivelării distincțiilor verticale ale ordinii arhitectonice a societății din care ordinea proprietății este doar aspectul vizibil. Familia este substructura ontologică a proprietății private, fiind schematismul dintre ordinea culturală și ordinea economică, căci ordinea liberală poate funcționa numai ancorată în ordinea tradițională4. Din acest motiv Manifestul Comunist atacă simultan ordinea proprietății și ordinea familiei. Freudo­marxismul nu face decât să împlinească prin Freud critica familiei efectuată deja de Marx. Deci extinderea marxismului de la lupta de clasă la războiul cultural nu este decât corolarul extinderii revoluției marxiste de la ordinea economică la ordinea culturală ca luptă de rasă, sex, gen prin resemnificarea minorităților ca oprimate și a majorității ca opresoare. Când un marxist precum Frederic Jameson descrie dezvoltarea noii stângi ca turnantă culturală a marxismului, ce alt concept descrie mai bine rezultatul decât cel de marxismul cultural5?

 

Curente constitutive în genealogia marxismului cultural

 

1. Hegelianismul de stânga Interpretare atee și politică a hegelianismului metafizic de către tineri „hegelieni”:

Feuerbach, Bauer, Ruge, Hess, Stirner, Engels, Marx

 

2. Marxismul ortodox 1.rolul determinant al existenței față de conștiință, rolul determinant al bazei asupra suprastructurii: dezvoltarea forțelor de producție revoluționează relațiile de producție deci societatea și ideologia.

2.extinderea mecanică a materialismului dialectic la materialismul istoric, codificarea engelsiană a marxismului.

 

3.salvarea ortodoxiei marxiste de reformiști, oportuniști, reafirmarea caracterului revoluționar al marxismului și necesitatea dictaturii proletariatului (V.I. Lenin)

 

4. instituționalizat în cadrul Internaționalei a­II­a (Kautsky, Plehanov) și în cadrul Uniunii Sovietice (Scurt curs de istorie a PCUS, I.V. Stalin).

 

6. Diamat: paralizia materialismului istoric subjugat materialismului dialectic (Lucio Coletti).

 

3. Marxismul heterodox 1.Scurtcircuitarea cauzalității rectiliniare de la bază la suprastructură prin Gramsci (Quaderni del carcere, 1935) și Lukács (Zur Ontologie der Gesselschaft, 1972), deplasarea centrului de greutate de la exploatare economică la hegemonie și alienare.

2.Semnificația acestei revizuiri reprezintă în lectura noastră victoria teoretică a idealismului hegelian asupra materialismului marxist.

 

4. Școala de la Frankfurt Teoria critică reflectă eșecul marxismului revoluționar în cadrul experimentului sovietic. Înlocuiește dialectica hegeliană cu dialectica negativă (Horkheimer, Adorno) în serviciul criticii culturale a capitalismului, alienării, rațiunii și culturii occidentale.
5. Freudo­Marxismul Interferent cu dar distinct de teoria critică: sinteza lui Marx cu Freud, redefinirea emacipării ca distrugere revoluționară a ordinii morale reacționare a lumii occidentale (formulat de Wilhelm Reich anterior școlii de la Frankfurt, dezvoltat de Marcuse în Eros și civilizație, de Deleuze în AntiOedip și de feminismul marxist).
6. Marxismul francez 1.Althusser (teza cezurii dintre Marx filosofic și Marx economic)

2.Sartre (exaltarea antinecesitară a subiectivității revoluționare prin critica dialecticii dogmatice din Diamat în numele istoricității unei dialectici critice).

 

3.Merleau-­Ponty (spiritul rebel al dialecticii împotriva realismului materialist).

 

7. Marxismul occidental 1.Deplasează accentul de la criza economică la criza culturală a capitalismului avansat (de la exploatare la înstrăinare) pornind de la scrierile tânărului Marx (marcate mai mult de Hegel decât de Adam Smith). Suprapunere semantică dominantă a marxismului cultural cu marxismul occidental sau Noua Stângă.

2.Perry Anderson, Considerations on Western Marxism: noua stângă absoarbe curente anterioare. Extinde logica revoluționară a luptei de clasă la mișcări identitar minoritare: feminism, antirasism, eliberare sexuală, ecologism.

 

3.Frederic Jameson, The Cultural Turn: definește criticismul cultural actual ca parte integrantă a marxismului.

 

4. Herbert Marcuse este o placă turnantă în articularea Școlii de la Frankfurt prin Omul unidimensional cu Freudo­marxismul prin Eros și civilizație cu marxismul occidental prin extinderea subiectului revoluționar, cu postmodernismul prin AntiOedip și cu political correctness prin toleranța represivă.

 

6. Postmodernismul

(Neostructuralismul)

 

Declinul marilor metanarațiuni (Lyotard), reducerea cunoașterii la putere (Foucault),

emanciparea diferenței asuprite de principiul identității (Deleuze). Deconstrucția își are originea în critica marxistă minus spiritul teleo­eshatologic al revoluției (așa cum admite Derrida). Postmodernismul teoretic și ironist se întoarce la politică și marxism prin postmodernismul aplicat, mișcările de justiție socială: postcolonialism, feminism, teoria critică a rasei, teoria queer (Pluckrose & Lindsay, Cynical Theories, 2020)

 

1. Hamartologia marxismului cultural

 

• 4. Generalizarea proletariatului ca victimariat. Antagonismul capital-muncă este înlocuit cu multiplicitatea antagonismelor identitare ce concurează pentru statutul de „oropsiți ai soartei”. Prin construcția sclavului ca victimă generică, victimariatul detronează proletariatul. Victimariatul nu este decât universalul în care proletariatul devine o formă particulară. Marxismul clasic este înlocuit cu marxismul extins din politica identităților, marxism (vrem, nu vrem) cultural. Adorno a dezmoștenit clasa proletară odată ce a observat că proletariatul în loc să se scufunde în mizerie (conform legii marxiste a pauperizării) a devenit clasă de mijloc, abandonând fervoarea revoluționară de clasă mesianică. Alte subiecte victimare au fost neglijate prin mesianizarea exclusivă a clasei proletare, deci proletariatului i s-a revocat statutul victimologic privilegiat. El acoperă doar acea inegalitate surprinsă de Marx în contextul revoluției industriale și al genezei relațiilor capitaliste. Analiza spectrală a inegalității va dezvălui însă noi și noi forme de inegalitate, noi categorii oprimate pentru care proletariatul nu a fost decât o primă schemă a arhetipului atemporal al victimei sacre. Această listă va identifica polarități logice victimizând ca a priori, permanent și colectiv oprimate categoriile de reflexie așa-zis marginale, minoritare, subreprezentate: Occident / Orient, bărbat / femeie, adult / copil, alb / negru, ortodox / heterodox, heterosexual / homosexual, cisgeder / transgender, om / animal, cultură / natură, tradiție / avangardă, tonalitate / atonalitate, intelect / imaginație, raționalism / iraționalism. Reducția alterității la victimitate substituie completitudinea etică prin corectitudinea politică. Dar inegalitatea nu dispare nici între egalitariști: ierarhia se reface în context inter-victimar căci nu toate victimele sunt egale. Egalitariștii reconstruiesc ierarhia victimității ca martirologie comparativă, intersecționalitatea fiind unitatea de măsură a noii ierarhii victimocratice. Subiectul ce cumulează cele mai multe predicate victimare este intersecțional superior ca subiect istoric ultraminoritar și superoprimat. Marxismul proletar lasă locul marxismului intersecțional și noului subiect activ al tiraniei penitențiale.

 

• 5. Generalizarea burgheziei ca opresariat. Noului proletariat intersecțional îi corespunde noua burghezie intersecțională: construcția stăpânului ca opresor generic. Acest lucru explică de ce alături de capitaliști apar noi categorii prezumat opresive: bărbatul alb occidental, adultul, heterosexualul, părintele, carnivorul, familia tradițională, patriarhatul, religia, filosofia, morala, raționalismul, cultura, umanismul, arta clasică, tonalitatea etc. Generalizarea victimariatului antrenează generalizarea opresariatului. Victimei generice îi revine un opresor generic: identificării victimei sistemice îi corespunde identificarea opresorului sistemic. Răspunderea individuală este dizolvată în apartenența de clasă iar relația ia forma holistic-totalitară a prezumției de vinovăție în noul mit tribal al coparticipației la culpa difuză: demonizarea opresorului este contrapartea sacralizării oprimatului. Proletarii sunt substituiți de cortegiul victimologic al noilor categorii prezumat oprimate așa cum burghezii sunt substituiți de cortegiul criminologic al noilor categorii prezumat opresoare. Și în acest caz, burghezia nu este decât prima schemă a arhetipului etern al opresorului. Războiul cultural construiește victima ca instanță morală absolută autorizată să declanșeze terorismul logocratic împotriva categoriilor construite ca opresive. Politizarea moralei obliterează răspunderea personală în numele justiției sociale (impersonale). Dar odată sacrificat principiul răspunderii personale, justiția socială dusă la capăt devine justiția nimănui contra tuturor, căci metafizic vorbind nimeni nu este pur și toți sunt vinovați. Marxismul este maniheist: unei intersecționalități victimare trebuie să-i corespundă o intersecționalitate opresoare, astfel că subiectul istoric care rezultă ca superpoziție predicativă a celor mai multe privilegii devine subiectul istoric ultramajoritar și superopresor: bărbatul alb heterosexual creștin ca obiect pasiv al tiraniei penitențiale.

 

• 6. Tirania penitențială. Pascal Bruckner denunță tendința Occidentului de a-și cere complulsiv iertare pentru păcatele istorice în loc să le depășească. Această expiație patologică a păcatului primordial are deja o structură cultică: consumați cu vinovăție prezentă pentru atrocități trecute, auto-flagelarea a devenit religie civică și penitență rituală ce expiază „răul din noi”, abominația și infamia. Obligația creștină a examenului de conștiință a dat Europei rațiunea critică, dar aceasta cade astăzi în autodevorare patologică. Mărturisirea are sensul de a putea să mergi înainte găsind absoluțiunea în a pune „bun început”. Altfel vina nu are alt sens decât ca voință de retragere din istorie, devenind „adicție morbidă” sau autoculpabilizare și autoflagelare masochistă6. Masochismul autocolonial prezent devine astfel reversul sadismului colonial trecut. Invers, superrogația autoflagelantă sugerează perfid că tot noi suntem cei mai buni tocmai etalând că suntem cei mai răi, deci prin conversia dialectică a excepționalismului negativ în excepționalism pozitiv. Dar dacă descompunem ce înțelegem prin Occident vom vedea că majoritatea este obiectul tiraniei penitențiale în timp ce minoritățile sunt subiectul tiraniei penitențiale. Prin deplasare gnostică păcatul primordial a trecut de la universalitatea speciei (ca în creștinism) la particularitatea rasei, sexului, genului. De la culpa iremisibilă a capitalismului la culpa iremisibilă a rasismului, sexismului, heterosexismului. Marxismul cultural politizează păcatul spiritual prin înscrierea lui în natură, de la libertate la destin: te naști în onto-categoria bună sau rea iar existența devine expiație. Marxismul este prin aceasta gnoză maniheistă a luminii și întunericului: onto-războiul clasial, rasial, sexual încununat cu tirania penitențială continuă a neajunsului de a fi născut: bărbat, alb, heterosexual, femeie albă heterosexuală, femeie neagră dar heterosexuală, femeie dar netranziționată sau chiar transfobă etc. În loc să asocieze originea răului cu alegerea transcendentală, marxismul o limitează la o parte obiectivată a umanității, prin regresia de la universalismul teologic la divizarea gnostică în fii ai luminii și fii ai întunericului ce nu au origine sănătoasă. Astfel, în locul luptei spirituale cu sinele, gnoza duce lupta cu alteritatea, cu societatea, prin proiecția politică exterioară a dramei spirituale interioare: „Între socialiști și creștini este o singură diferență: cei din urmă recunosc răul din om și mântuirea prin Dumnezeu; cei dintâi răul din societate și mântuirea prin om” (Donoso Cortés).

 

2. Eccleziologia marxismului cultural

 

• 7. Biserica marxismului cultural. Această mântuire prin om este mântuirea revoluționară a gnozei seculare. Marxismul cultural sau generalizarea principiului egalității se manifestă ca gnoză politică. Dacă religia știe că crede, gnoza crede că știe. Biserica marxistă era clasa proletară mesianică a cărei suferință va salva lumea. Gramsci depășește reducționismul clasial extinzând lupta de clasă la alianța tuturor forțelor sociale marginalizate într-un bloc istoric angajat în câștigarea hegemoniei culturale (ideologia dominației necesară praxeologiei dominației). Contribuția tactică a lui Gramsci este necesitatea trecerii, în context occidental, de la războiul de manevră (revoluția politică) la războiul pozițional (revoluția culturală): câștigarea luptei ideologice prin coaliția minorităților în blocul istoric dedicat cuceririi societății civile (familie, școală, biserică, universitate, presă)7. Minoritățile devin noul popor mesianic al marxismului cultural, fiecare minoritate fiind o secțiune a demos-ului politizată ca sectă intelectuală. Politicile identității afirmă astfel congregații revoluționare mobilizate identitar și revelațional în vederea răsturnării ordinii etico-politice: feminism, postcolonialism, ecologism, queerism. Fiecare ideologie neomarxistă trebuie astfel înțeleasă ca sectă gnostică trezită la adevărata știință smulgând vălul ce ascundea opresiunea. Pe baza sfintelor scripturi ideologice se organizează noua teroare revoluționară a „justiției” sociale.

 

• 8. Sacerdoțiul marxismului cultural. Gnoza substituie credința cu „știința” inițiaților în misterele salvării. Lupta proletariatului era călăuzită de ideologia revoluționară și de partidul revoluționar: produsul necesar al maturizării clasei muncitorești, conștiința de sine a proletariatului. Acest „detașament de avangardă al clasei muncitoare” (Lenin) cuprinde tovarășii dedicați cauzei, elită vizionară și luptătoare. Gnoza reclamă schematismul sacerdotal al aleșilor ce intermediază între ideologie și mase, forțând coincidența revoluționară a adevărului cu istoria. Profeții noului marxism parafrazează Manifestul Comunist. Istoria tuturor societăților de până în prezent este istoria luptei de clasă: de rasă, de gen. Marxismul cultural cere epurarea lumii murdărite de păcatul libertății resemnificate ca privilegiu într-o lume dominată de demiurgul cel rău al diferenței de specie, rasă, clasă sau de sex. Revoluția aspiră la totalizarea emancipator-titanică a lumii sub controlul charismatic al elitei salvatoare ca avangardă progresistă a umanității. Șefii diverselor ideologii minoritare joacă rolul șefilor paracletici ai sectelor gnostice milenariste (Voegelin), comunități justițiare, vigilantiste sau sfinții gnozei care judecă în ură. Așa cum Marx era profetul ce a revelat biblia comunismului (Capitalul) aceștia sunt profeții ce revelează bibliile marxismului cultural: avataruri ale aceluiași spirit gnostic dualist: războiul pozițional gramscian, negativismul adornian, promiscuismul marcusian, genealogismul foucauldian, deconstructivismul derridian, ecologismul singerian, genderismul butlerian, queerismul hocquenghemian etc. Păcatul cere penitența rituală dar sacerdoții care oficiază expiația nu sunt atât victimele cât cei ce se instanțiază drept conștiința clasei victimare: Partidul ca emanație a clasei victimare, avangarda comisarilor ideologici ce înlocuiesc procedura legală cu inchiziția morală.

 

• 9. Sacramentul marxismului cultural. Starea de asuprire post-lapsariană se reflectă în lupta de clasă. Pentru marxism lupta de clasă nu este o abatere contingentă de la cooperare ci este o lege obiectivă a societății. Noua luptă de clasă este sacramentul noii ecclesia militans. Hegel a demonstrat că orice conștiință este conștiință numai ca recunoscută de altă conștiință8. Axel Honneth și Nancy Fraser au documentat deplasarea hegeliană și culturală a marxismului de la lupta de clasă la lupta pentru recunoaștere (Kampf um Anerkennung). Lupta politică devine război cultural dedicat smulgerii vindicative a recunoașterii. O pluralitate de minorități (rasiale, sexuale, sociale și, în fond, oricine se poate asocia pe o platformă victimară) luptă pentru dubla recunoaștere identitar/victimară. Repararea inegalităților (reale sau percepute) trece prin misionariatul luptei pentru recunoaștere. Centrul revendicărilor sociale devine războiul cultural pentru înfăptuirea recognitivă a justiției sociale: recunoașterea statutului celuilalt de oprimat difuz deci recunoașterea propriului statut de opresor difuz. Așa cum revoluția politică este paroxismul lui Klassenkampf, revoluția culturală este paroxismul lui Kulturkampf. Cultura nu mai este theoreia ci praxis. Filosoful devine ideolog, savantul devine activist. Reducția culturii la politic subvertește raportul vertical adevăr/eroare (amicus Plato sed magis amicus veritas) cu raportul orizontal prieten/inamic (Carl Schmitt). Autoritatea epistemică trece din sfera comunității inter-monadologice a funcționarilor umanității (Husserl) la haita revoluționară a activiștilor sociali (Deleuze). Gnoza oficiază războiul cultural ca sacrament maniheist al distrugerii lumii vechi inegalitare și creării lumii noi egalitare. Ea oficiază culpabilizarea deci condamnarea rituală: abolirea reeducativă a omului vechi în numele omului nou regenerat prin îngenunchierea penitențială în fața victimei sacre colective. Dar egalitarismul generos trăiește prin activismul oneros. Predicatorii păcatului ecologic, clasial, rasial sau sexual ipostaziază o problemă pe care se împuternicesc ei înșiși să o rezolve. Producția discursivă a culpei coincide cu producția subversivă a penitenței. Soteriologia paternalistă decretează noile indulgențe redistributive ale despăgubirilor istorice precum și zeciuala ideocratică a contribuțiilor pentru cauză. Căci gnoza neomarxistă este finanțată de alianța corporațiilor cu statul deși constă în critica statul rasial heteropatriarhal capitalist. Statocrația și corpocrația sunt aliniate cu ideocrația (promovând activ noua religie civică prin subvenții, ESG și DEI). Sacramentul gnozei politice expiază culpa colectivă prin penitențe ideologice și indulgențe materiale ce răscumpără dreptul de a exista al oligarhiei politico-economice. Triumful sistemic al marxismului cultural apare ca noua sinteză gnostică dintre „tron și altar”: sinteza cartelului economico­politic cu cartelul ideologic sau sinteza corpocrației, statocrației și ideocrației. Deși s-ar părea că ideocrația a subjugat (ideologizat) oligarhia, ipoteza noastră finală va fi că oligarhia realistă s-a travestit în victimocrație idealistă și că orice om de stânga ar trebui să fie suspicios cu privire la armonia ideologică dubioasă a elitelor.

 

3. Apocaliptica marxismului cultural.

 

• 10. Concordanța revoluției economice cu revoluția culturală. Marxismul cultural este (printr-o mișcare retrogradă) convergent cu marxismul economic. Coimplicarea este complicitate iar dezbaterea între adepții marxismului economic ortodox și marxismul cultural heterodox este doar o divergență tactică în condițiile unui consens strategic privitor la solidaritatea revoluției cu „făurirea unei noi conștiințe”. Stalin credea că victoriei comunismului îi urmează dezalienarea. Gramsci credea că dezalienarea trebuie să preceadă victoriei comunismului. Dar această divergență tactică era contingentă la locul fiecăruia pe frontul internațional al luptei de clasă. Din acest motiv reeducarea a fost politică (retroactivă) în lagărul comunist și culturală (proactivă) în Occident. Dacă marxismul economic rezolvă lumea prin controlul statal al infrastructurii (al mijloacelor de producție economică), marxismul cultural rezolvă lumea prin controlul statal al suprastructurii (al mijloacelor de producție culturală). Revoluția culturală este deci analogon-ul suprastructural al revoluției economice infrastructurale. Absorbția politică a culturii este complementul recursiv al absorbției politice a economiei, fiecare membru producându-l în cerc vicios pe altul. Doar că revoluția economică asigură Partidului controlul materiei, pe când revoluția culturală asigură Partidului controlul spiritului. Prima suprimă libertatea exterioară (sfera proprietății), a doua suprimă libertatea interioară (sfera auto-proprietății). Împreună ele culminează cu instituirea ca stăpâni a celor ce s-au definit ca sclavi. Evident că cele două marxisme sunt diferite, dar în același timp ele sunt dialectic identice ca laturi ale aceleiași finalități egalitare. Acest lucru reiese cu claritate din catehismul revoluționar al epocii: „Revoluția socialistă transformă din temelii întreaga viață a societății. Ea se desfășoară nu doar în domeniul politic și economic ci și în domeiul ideologic și cultural, făurește nu numai o orânduire nouă politică și economică, ci și o cultură nouă socialistă. Revoluția culturală este o parte integrantă a planului leninist de construire a socialismului. Orânduirea socialistă nu poate fi concepută fără crearea unei conștiințe socialiste. Pentru a construi comunismul, oamenii muncii trebuie să se elibereze atât din punct de vedere politic și economic, cât și din punct de vedere spiritual de sub dominația burgheziei. Ofensivei socialiste pe plan social economic îi corespunde în mod necesar ofensiva ideologiei socialiste împotriva ideologiei burgheze. Activitatea ideologică cuprinde munca de lichidare a rămășițelor educației burgheze din conștiința oamenilor devine tărâmul principal al luptei dintre vechi și nou”9.

 

• 11. Revoluția culturală. Falsa conștiință a proletariatului este opusul conștiinței de clasă. Ea ascunde interesul de clasă și condițiile materiale ale exploatării, nefiind altceva decât ideologia introectată a clasei exploatatoare. Hegemonia culturală definită de Gramsci nu face decât să precizeze conceptul marxist de ideologie. Clasa dominantă impune prin valori ce descriu dominația ca benefică reproducând-o prin aderență nu prin violență. Marx scrie: „Clasa care dispune de mijloacele de producție materială, dispune totodată și de mijloacele de producție spirituală așa încât datorită acestui fapt îi sunt subordonate totodată ideile acelora cărora le lipsesc mijloacele de producție spirituală. Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia ideală a relațiilor materiale dominante exprimate sub formă de idei. Ele sunt expresia relațiilor care fac ca o clasă să fie dominantă și prin urmare sunt ideile dominației ei”10. Lenin concluziona că „sarcina fundamentală a dictaturii proletariatului este reeducarea în spirit comunist a populației pentru înlăturarea mentalității obiceiurilor și psihologiei mic-burgheze care nu dispar deodată prin porunca unei lozinci ci numai printr­o luptă de masă îndelungată împotriva influențelor burgheze”11. Dacă revoluționarea bazei însemna lichidarea vechii forme de proprietate și înlocuirea cu una nouă, revoluționarea suprastructurii înseamnă „răsturnarea puterii clasei vechi și instaurarea puterii clasei noi, distrugerea vechilor instituții politice și crearea altora noi, învingerea vechii ideologii și instaurarea dominației ideologiei clasei noi”12. Marxismul cultural relansează revoluția culturală prin noii subiecți minoritari. Lupta de clasă continuă ca luptă de rasă, de sex, de gen cu falsa conștiință normalizată de categoriile discursive dominante ce perpetuează „privilegiul” rasial sau sexual. Deși revoluția culturală începe ca deconstrucție discursivă ea se instituționalizează ca politică performativă. Marx știa perfect că nihilismul burghez pregătește terenul pentru faustismul revoluționar căci decreația lumii vechi anticipează creația lumii noi13. Spre deosebire de revoluția politică ce cucerește statul și apoi societatea, revoluția culturală trebuie să cucerească întâi societatea și apoi statul, între cele două revoluții existând o circularitate logică în care Gramsci și Lenin nu sunt decât laturile tactice alternative ale strategiei revoluționare marxiste. Totalitarismul statal (leninist) produce totalitarismul social (gramscian) și viceversa. Cucerirea leninistă a statului duce la reeducarea societății așa cum reeducarea gramsciană a societății duce la cucerirea statului. Dacă reeducarea leninistă a Estului era gramscianism coercitiv, reeducarea gramsciană a Vestului va fi leninism voluntar. Marxismul cultural (non-standard) și marxismul economic (standard) reprezintă deci fața și contrafața aceleiași metafizici isocratice totalitar-entropice. Ceasul revoluției a sunat. Exproprierea expropriatorilor va răsturna vechea ordine culturală în numele egalității clasiale, rasiale, sexuale și de gen: egalitate rezultativă deplină -„mesianică” nu liberală, întronată prin contradiscriminarea obiectivă a discriminării subiective, adică prin dictatura compensatorie a victimariatului.

 

• 12. Dictatura victimariatului. Așa cum dictatura proletariatului este corolarul luptei de clasă, dictatura victimariatului este corolarul războiului cultural. Dictatura proletariatului a fost teoretizată de Marx ca tranziție necesară între lupta de clasă și societatea fără clase (între preistorie și istorie). Revoluția politică impune dictatura proletariatului ca purgatoriu al ultimelor vestigii ale ordinii burgheze. Dictatura proletariatului se realizează ca teroare apocaliptică sacră în purgatoriul construcției socialismului. Revoluționarul distruge lumea veche. Dar dacă revoluționarul politic distruge corpul politic, revoluționarul cultural distruge sufletul cultural. Pasiunea panthoclastică profesează destrucția definitivă a vechii lumi inaugurarea violent-palingenezică a minunatei lumi noi în care statul a devenit noua biserică: împărăția terestră a lui Dumnezeu fără Dumnezeu. Dictatura victimariatului impune purgatoriul terorii gnostice (intelectuale) intermediar între ordinea culturală și haosul fără discriminări, fără diferențe rezultate din ființă și din libertate, adică din ce ești și ce faci. Dictatura victimariatului se exercită prin inchiziția epurării orto-politice. Rolul de avangardă al revoluției îl dețin comisarii ideologici: activiștii societății civile cripto-politice (adică organizațiile nonguvernamental-guvernamentale) și activiștii societății politice (adică partidele) al căror scop este curecirea aparatului de stat și transformarea lui în stat ideologic definit nu de protecția tuturor drepturilor ci de constrângerea majorității în numele minorității. Construcția socialismului proletar este resemnificată drept construcție a egalitarismului victimar, în locul statului proletar emerge statul victimar. Dar pentru că hegemonia gramsciană a manufacturat deja consensul, dictatura victimariatului se exercită simultan vertical (statal) și orizontal (social) căci vigilența maselor completează vigilența nomenclaturii, sinteza represiunii statale cu represiunea socială asigurând împlinirea regimului victimocratic ca metastază ateocratică a puritanismului american.

 

4. Critica marxismului cultural

 

• 13. Acuzație autocreatoare și introecție autonegatoare. Spiritul luptei de clasă evocă hybrisul nevrozei de revendicare. Marxismul cultural evocă sinistroza, termen propus de Edouard Brissart pentru a descrie nevroza de revendicare sau tulburarea mentală consecutivă unui prejudiciu în care pacientul dezvoltă obstinația vindicativă de a maximiza reparațiile (financiare sau morale). Trauma nu este rezolvată ci perpetuată. Nevroza trecutului predetermină nevroza viitorului. Ciclul violenței vindicative devine automatism compulsiv de repetiție. Marxismul cultural generalizează nevroza de compensare oferind traumei un program sistematic care etatizează și oficializează sinistroza ca legitimare a statului terapeutic. Fariseismul înlocuiește însă lupta cu păcatul interior prin lupta cu răul exterior, țapul ispășitor sacrificat (anulat) ritualic. Sinistrozei îi corespunde ceea ce putem numi self-fulfilling accusation: acuzația autocreatoare. Stigma este acuzația care devine verdict, atributul care există prin faptul că este imputat și asigură verdict fără proces, adevăr fără anchetă, înfățișare fără contradictorialitate: rasist, sexist, xenofob, homofob este cel care a fost acuzat de rasism, sexism, xenofobie, homofobie etc. Stigmatizarea patologizează adversarul înlocuind dezbaterea cu carantinarea ostilă a „dușmanului de clasă”. Victimolatria legitimează acuzația autocreatoare ce devine verdict prin simpla proferare incantatorie: ochlocrația vindicativă a rețelelor instigată de sinistroza performativă a influencer-ilor. Căci indignarea suspendă regula rațională prin excepția emoțională. Destrucția convențiilor nu aduce transparența comunității cordiale ci vâscozitatea hoardei primordiale. Progresism derogator egal regresism decivilizator. Fundamentul vânătorii de vrăjitoare este hipermoralismul neopuritan secularizat. Inchiziția corectitudinii politice acționează mecanismul persecutor bazat pe primatul gnostic­totalitar al prezumției de vinovăție unde proferarea stigmei echivalează cu arderea pe rug a noii cancel culture, legea iacobină a suspecților și ghilotina asasinării extra-judiciare a caracterului: destrucția reputațională și ostracizarea profesională ca dublu atac la suprastructura și infrastructura demnității umane. Dar esența luptei pentru recunoaștere este disjuncția performativă prin care stigma ca semnificant al stăpânului se impune prin internalizarea stigmei ca semnificant al sclavului: acuzația autocreatoare a conștiinței recunoscute în introecția autonegatoare a conștiinței ce recunoaște, adevăratul sclav hegelian fiind auto-sclavul. Întocmai cum victima devine victimă prin simpla identificare (semnalizare) ca victimă și opresorul devine opresor prin simpla identificare (stigmatizare) ca opresor. Marxismul cultural profesează unitatea dramatologică dintre proiecția opresorului înscenat ca victimă și introecția victimei înscenată ca opresor, corespunzătoare unității dramatologice a stăpânului și sclavului. Mentalitatea victimară persuadează victima că ea este opresorul, adică victima introectează proiecția agresorului că ea este agresorul devenind astfel victima obiectivă a victimei (doar) subiective. Introecția proiecției invertește dialectic agresorul obiectiv în victimă subiectivă și victima obiectivă în agresor subiectiv asigurând printr­un gaslighting ideologic triumful logocentrismul reeducativ al tiraniei penitențiale celebrate în noul regim victimocratic. Psihologia știe că reactivitatea victimară este strategia narcisismului vulnerabil: „puterea celor fără de putere”. Renunțarea la mentalitatea de victimă reclamă însă confruntarea adevărului că ea este doar o compensație. Și numai renunțarea la mentalitatea de victimă convertește eșecul în victorie eliberând subiectul pentru-sine. Însă sistemul victimocratic se hrănește tocmai din instigarea victimară permanentă oficializând și recompensând socio-statal structura personalității victimare. Victimocrația este narcisocrație.

 

• 14. Critica minoritarismului. Alexis de Tocqueville a demonstrat potențialul tiranic al democrației, ca reprezentant al domniei legii în formă contra-majoritariană. Principiul majoritar are potențial tiranic în măsura în care majoritatea statistică poate încălca drepturile naturale. Acesta e motivul pentru care ce numim noi stat de drept (rule of law) nu este în fond o democrație ci o republică constituțională (în opoziție cu modelul rousseauist bazat pe o libertate autorizată). Forma puterii este constituțională, iar democrația este instrumentul selectării celor autorizați să legisleze (să materialize) forma puterii care este Constituția. Astfel, Constituția este forma libertății, democrația este materia libertății. Drepturile protejate de Constituție sunt drepturi metafizice înscrise în pozitivitatea legii (sacralitatea vieții și drepturile naturale independente de stat). Dar oricâtă dreptate are Alexis de Tocqueville, el nu a anticipat evoluția tiraniei. Căci a tiraniza o minoritate este un lucru rău, dar a tiraniza o majoritate este tot un lucru rău. Tirania majoritată (plebiscitară) a fost înlocuită de o tiranie minoritară (contra-plebiscitară)14. Deasemenea, orice minoritate este o majoritate raportată la micro-minoritatea care este individul. Căci colectivismul majoritarist este înlocuit cu colectivismul minoritarist. Astfel că nu există nici o diferență logică între reprimarea individului în numele unei minorități sau reprimarea individului în numele unei majorități. Minoritarismul este deci tot un majoritarism local care tiranizează din punct de vedere logic majoritatea (fie luată colectiv ca grup, fie luată distributiv ca individ). Fenomenul tiraniei minorității a fost pus în evidență științific în cadrul unei teorii unificate a reprezentării de către Benjamin Bishin care a reușit să explice contradicțiile modelului majoritarian de reprezentare și modul cum preferințele grupurilor minoritare (subconstituency) au câștig de cauză în fața majorității prin praxis-ul unei cetățenii intensificate ce reușește prin hyperactivism să supradetermine interesul general prin interese speciale15. Putem numi această dialectică suprareprezentarea obiectivă a subreprezentării subiective, sistem opus egalității matematice a votului ce acordă supraputere radicalilor și retrage putere moderaților, escaladând astfel dialectica revoluției cu contrarevoluția. Regimul victimocratic instaurează tirania vindicativă a minoritățiilor suprareprezentate asupra majorității subreprezentate. Acest paradoxal elitism egalitarist este elitismul coalițional al blocului istoric gramscian ce definește marxismul cultural contemporan. Dar la fel de mult cum discriminarea prin lege a minorității este neconstituțională, și discriminarea prin lege a majorității este neconstituțională. De la linșarea acută a minorității s-a trecut la linșarea cronică a majorității. De la percepția reprimării difuze (culturale) a minorității s­a trecut la realitatea reprimării clare (politice) a majorității: de la microagresiune subiectivă (percepută) la macroagresiune obiectivă (legalizată). Dar domnia legii nu se înfăptuiește prin indignare morală ci prin procedură legală; nu prin linșaj (unilateral) ci prin litigiu, (bilateral). Iar criminalizarea administrativă a gândirii și exprimării nu este altceva decât instituționalizarea juristocratică a linșajului: legalizarea incrementală a prezumției de vinovăție și dezechilibrarea contradictorialității procesuale a părților. Statul victimocratic se construiește încet dar sigur peste majoritatea stigmatizată de o culpabilitate colectivă extrajudiciară. Democrația incluzivă este ca și democrația populară: mai mult incluzivă decât democrație căci majoritatea includentă este condiționată de minoritatea inclusă, minoritățile victimare devenind scopul a priori al procesului democratic și centrul metapolitic al autorității politice din care extrag privilegii sociale, politice și financiare căci incluziunea înseamnă cote obligatorii, fiind astfel incluziune coercitivă. Suprematismul minoritar astfel impune noi și noi „drepturi” speciale. Dar orice drept este logic corelat cu totalitatea obligațiilor conexe de a-l respecta, deci societatea care acordă mereu mai multe „drepturi” particulare (colective) este totodată societatea care impune mereu mai multe obligații particulare (colective) astfel că excesul „drepturilor” culminează dialectic în excesul obligațiilor.. Drepturi speciale pentru minorități înseamnă obligații speciale pentru majoritate, adică privilegii nu izonomie sau supercetățeni cu drepturi versus subcetățeni cu obligații. Acest lucru explică de ce ochlocrația minoritarismului woke transformă republica democratică în dictatură victimocratică.

 

• 15. Critica egalitarismului. Odată pusă problema inegalității economice este pusă implicit și problema inegalității transcendentale, a condiției tuturor inegalităților posibile. Dar totul în univers implică o structură ierarhică, negentropia fiind condiția de posibilitate a naturii și societății. Conservarea diferenței include diferența verticală care este inegalitatea. Prin urmare, în opoziție cu idealul egalității lumea însăși apare ca rea. Abolirea generalizată a inegalității reclamă revocarea fanatică (abstractă) a diferenței prin nivelarea fuzional-haoidă a naturii și societății. Numai haosul este egalitate pură. Doar entropia terminală satisface izotropia egalitară. În numele egalității toate formele de luptă de clasă devin război cultural generalizat și refac cu alți și alți actori problema hegeliană și soluția marxistă: construcția egalității prin lichidarea tuturor „discriminărilor” adică a diferențelor. Dar construcția egalității prin deconstrucția diferențelor declanșează aporetica egalității căci dogma egalitară a diversității contrazice dogma diversitară a inegalității. Iar acțiunea afirmativă se înfăptuiește prin acțiunea negativă la fel cum incluziunea se înfăptuiește prin excluziune. Căci victimitatea oficializată este victimitate privilegiată nu egalizată, statutul victimar devenind „resursă socială” adică ținta războiului politic pentru acumularea capitalului victimar ce asigură credibilitate, ascensiune, privilegii și putere. Egalitarismul comportă următoarele paradoxuri insolubile:

 

Indeterminabilitate  putem identifica exact câte inegalități dorim să găsim

Arbitrarietate fiecare critică inegalitatea pe care o vrea

Trivialitate     putem întotdeauna diviza arbitrar întregul într-o majoritate sau minoritate

Neverosimilitate nu toate inegalitățile imputate chiar există

Imoralitate     nu toate inegalitățile sunt și inechități

Imposibilitate      nu toate inegalitățile pot fi abolite

Complementaritate  egalitatea este un caz particular al inegalității

Contradictorialitate  egalitatea este dublă inegalitate: tratare inegală a lucrurilor inegale

Echivocitate   egalitatea substanțială distruge egalitatea procedurală

Inechitate egalitatea de rezultat distruge egalitatea de oportunitate

Inegalitate     egalitariștii acționează ca elită isocratică supraordonată inegalitar maselor

Iresponsabilitate isocrația distruge isonomia

• 16. Critica gnosticismului. Știința dogmatică a gnozei ideologice este opusul credinței critice a religiei tradiționale16. Marx a revelat legile obiective ale istoriei sau „învățătura despre condițiile eliberării proletariatului” (Engels, Principiile comunismului). Marxismul este soteriologie gnostică: instrument de cunoaștere „științifică” și instrument de transformare a lumii. Apariția conștiinței de clasă trezește proletariatul la interesul de clasă. Trezirea conștiinței de rasă, de sex sau de gen demască opresiunea de clasă, de rasă, de sex, de gen. Importanța poziției de clasă contra „falsei obiectivități burgheze” devine în marxismul cultural prioritatea perspectivei propriei identități rasiale, sexuale împotriva falsei obiectivități ce ascunde privilegii istorice: bărbați deci sexiști, albi deci rasiști, heterosexuali deci homofobi tocmai când neagă stigma dovedindu-și astfel fragilitatea albă, masculină sau heterofragilitatea. Oricine critică rațional dubla revelație gnostică a adevărului teoretic și a binelui practic nu comite doar o eroare intelectuală ci un păcat moral. Ca urmare el nu mai merită o dezbatere rațională ci doar o reprobare rituală. Obiectorul este inamicul celor „marginalizați” și al soteriologiei statului terapeutic deci trebuie anulat nu criticat căci războiul cultural este noomahia dictaturii victimariatului17. Robert Tucker a demonstrat cum Marx efectuează o uriașă proiecție mito-gnostică ce obiectivează lupta transcendentală din interioritatea sinelui ca luptă politică din exterioritatea socială (corespunzând trecerii de la Manuscrisele din 1844 la Manifestul Comunist ce transcrie alienarea transcendentală ca alienare empirică ipostaziind gnostic forțele sufletului drept forțe sociale. Lupta subiectivă (individuată) dintre bine și rău este proiectată mitologic drept coliziune obiectivă (colectivă) între bine și rău repartizate în colectivități omogene opuse de burghezi versus proletari, oameni somatici versus oameni pnevmatici, oameni răi și oameni buni, albi și negri, bărbați și femei binele și răul devenind entități politice obiectivate ca proprietăți colective18. Creștinismul care stabilise că binele și răul luptă în fiecare suflet de aceea gnozele detestă personalismul ce pune oglinda în fața mitoproiecției colectiviste a răului metafizic. Oglinda este inamicul narcisismului victimar care se construiește ca victimă a societății opresive dar pe care oglinda îl deconstruiește ca microprivilegiat al societății afluente. Politica identităților reduce lumea la raporturi de putere în societatea agonală a solidarităților mecanice (de grup) ce distruge solidaritățile organice (de cooperare), conform distincției lui Durkheim. Concepția luptei pentru existență darwinistă a inspirat spiritul luptei de clasă marxiste și axioma totalitară că totul este politic, specifică războiului cultural. Ignorând complementaritățile și reciprocitățile dintre categorii, psihoza revoluționară sfârșește prin a distruge nu doar armonia socială fragilă ci și categoria victimară pe care se presupune că o eliberează, exact cum comuniștii au distrus muncitorii. Marxismul cultural are în comun cu fascismul cultural aceeași axiomă: totul este politic, ce autorizează ontologizarea politicului și incluziunea totalitară reciprocă a statului și societăți în numele logocentrismului soteriologic al gnozei politice. Vechiul liberalism a fost lichidat de statul comunist și de statul fascist. Dispariția acestora nu a readus însă idealul autoguvernării ci refacerea gnozei politice sub metanarațiunea emancipatoare a progresismului social (ce poate fi justificat descrisă ca marxism gramscian deci cultural). Dacă înainte societatea era sceptică față de statul predatorial economic și inchizitorial cultural, societatea ideologizată cere ea însăși un stat ideologic, gramscianizarea societății duce încet dar sigur la leninizarea statului. Căci patologizarea isterică a „prejudecăților” societății legitimează medicalizarea ei psihotică de către comisarii statului terapeutic.

 

• 17. Critica victimocrației. Revoluția marxistă a impus dictatura proletariatului solidificată ca stat proletar și realizat în statul partid (condus de casta ideocratică a comisarilor revoluționari). Revoluția culturală marxistă impune dictatura victimariatului solidificată ca stat victimar și realizată ca stat partid capurat de coaliția gramsciană). Noul stat va exercita dictatura epurativă a victimariatului sub forma victimocrației19. Avangarda revoluționară celebrează liturghia politică a victimocultismului de stat: rasocultism, sexocultism, homocultism, ecocultism, transgendercultism etc. Acest nou cult implică în toate cazurile deconstrucția rituală a „majorității toxice”. Dar tocmai glorificarea victimară coincide dialectic cu înjosirea victimară. Căci ceea ce trebuia să fie înălțat este în alt fel degradat20. Victimizarea organizată ca sistem etico-politic devine victimocrație. Acest lucru este posibil însă doar în Occident: civilizația fondată pe arhetipul christic al victimei sfinte. Dar prin marxismul victimocratic civilizația occidentală regresează idolatru la arhetipul autenticei Victime sacre: în timp ce își neagă victima fondatoare care stă pentru toți oropsiții soartei, ea apare ca unic loc din istorie unde puterea morală devine morala puterii, prin care puterea este acordată idealiter celor slabi, nu celor puternici Victima construită ca sacră „are întotdeauna dreptate” deci victima generică devine noul proletariat mesianic ale cărui suferințe vor izbăvi lumea. Ca atare, locul puterii politice (potestas) devine autoritatea morală a victimei (auctoritas) – adică legitimitatea politică derivă din victimitatea meta-politică. Cei care pot ocupa centrul simbolic prin identificarea cu victima vor deține legitimitatea ideală și puterea reală. Victimizarea devine arena luptei pentru recunoaștere și strategia fundamentală a legitimării în societatea victimocratică. Cine reușește să fie recunoscut ca victimă devine sacru, intangibil deci stăpân. Restul devin profani, vulnerabili deci supuși. Acest lucru a fost simțit de Nietzsche care a vrut însă să distrugă centrul sacru al victimității însăși, deci Creștinismul și astfel Occidentul însuși ca civilizație a victimei sacre: Agnus Dei qui tollit peccata mundi, victima sacră ce s-a sacrificat pentru toate victimele. Deicidul modern nu a suprimat ci a deplasat alienarea subiectului. Modernitatea nu a separat religia de politică ci a sacralizat politica aducând la putere seria istorică a gnozelor politice travestite în certitudini științifice superioare credinței: iacobinism, comunism, fascism, neomarxism, ecologism, transumanism. Zeul cunoscut (revelat) care a efectuat reconcilierea substituționară în religia subiectivității regenerate (Christos ca fundament onto-transcendental al civilizației libertății) a lăsat locul Zeului necunoscut polimorf, neîmpăcat, „esență sălbatică” periculoasă prin nedeterminare morală care poate fi domesticită și drenată de hierofantul politic ce identifică țapul ispășitor potrivit. Descreștinarea politicii și anularea victimei christice arhetipale a produs centrul vid al victimei necunoscute. Ocuparea centrului vid (=X) cu o victimă concretă a devenit scopul luptei pentru recunoaștere ca război cultural semantic unde X poate lua valori diverse în funcție de arta înscenării victimare. Victimolatria se realizează ca victimocultism: cultul victimei sacre, tabu sacru al cărui corelat blafsemic este victimofobia: stigma care asigură patologizarea expurgativă a obiectorului rațional ce demitizează metanarațiunea pseudo-victimei autosacralizate. Construcția ideală a noului „sclav” este în fond construcția reală a noului „stăpân”: cel ce se impune ca victimă devine noul stăpân. Dar victima este cel mai crud stăpân: a master with a vengeance, victima subiectivă adică noul stăpân obiectiv animat de spiritul revanșei și al subjugării penitențiale a dușmanului de clasă, rasă, sex, gen: „vom judeca cu ură!”. Victimocrația nu împlinește justiția obiectivă ci răzbunarea subiectivă: justiție revoluționară expeditivă: linia dură ce nu caută dreptate ci epurare, diferența dintre Louis XVI și Robespierre sau dintre țarul Nicolae II și Lenin. Justiția victimocratică devine schema dublei extorcări simbolic­materiale: recunoașterea de status victimar se traduce în putere și bani. Statul ideologic este victimocratic iar statul administrativ este redistributiv. Teroarea intelectuală generalizează și instituționalizează prezumția de victimă deci prezumția de opresor ca prezumție sistemică de vinovăție. Iar vinovăția sistemică echivalează cu destrucția cetățeniei în numele privilegiului, a egalității în numele echității, a izonomiei în numele isocrației și a dreptății în numele justiției „sociale”.

 

• 18. Concluzii. Am descris deplasarea culturală a marxismului ca generalizare a marxismului, am identificat morfologia gnostică a acestei ideologii virulente și fenomenologia ei autoritară. Dar:

 

1. Într-o republică constituțională avem obligații generale și reciproce față de toată lumea, nu obligații speciale și nereciproce față de o minoritate. Acțiunea afirmativă adică echitatea represivă nu este luptă pentru egalitate ci luptă contra egalității: o mașină de generat privilegii = privat lex: legi speciale, cote speciale pentru minoritățile suprareprezentate recognitiv în lupta pentru recunoaștere ce primesc rolul conducător în regimul victimocratic. Însă libertatea nu poate fi apărată decât prin demistificarea non-victimității auto-victimizaților sau individualizarea legală a culpei, lucru care echivalează cu demistificarea nomenclaturii victimocrate drept noua clasă privilegiată și revenirea la conceptul detotalizat al răspunderii personale pentru infracțiuni legale individuale, nu „infracțiuni” morale colective

 

2. Esența libertății este alegerea: discriminarea între alternative. Astfel, antidiscriminismul este liberticid căci nu distinge discriminările bune (justificate moral) de cele rele (nejustificate moral) ci impune un program de restrângere nediferențiată a libertății prin criminalizarea selectivă a gândirii și exprimării în statul (tot mai) polițienesc unde discursul oficial al urii se prezintă ca discurs împotriva urii. Invers, politizarea diversității nu ține oamenii împreună ci ontologizează și retranșează agonistic contingența diferitelor determinații.

 

3. Deși regimul victimocratic formalizează puterea minorităților asupra majorităților, autoritarismul orizontal al ochlocrației victimocratice nu ar fi câștigat supremația actuală fără decizionismul vertical al corpo-statocrației oligocratice care a oficializat ideologia atât în societate cât și în stat. Astfel că victimocrația ideologică pare să nu fie decât o ultimă camuflare a oligocrației politico-financiare: disimularea oligarhiei de sus în spatele ochlocrației de jos sau ascunderea celor puternici (ca esență) în spatele celor slabi (ca aparență). Căci deși victimocrația este structura formală a puterii, suveranitatea aparține în ultimă instanță celor care decid ultima materie a acestei forme, adică celor care decid suveran (și mediatic) cine este victima, cei ce decid noua ierarhie intersecțională. Astfel că deși majoritatea este formaliter subjugată de minoritatea „celor slabi” ea este materialiter subjugată de minoritatea „celor tari” (= cei mai bogați și cei mai puternici). Ca dovadă, înaintea instaurării hegemoniei marxismului cultural majoritatea încă putea critica statul și corporațiile. Dar în regimul marxismului cultural, statul și corporațiile (oligarhia) au devenit autorități etice arogante, transcendente procesului democratic, capabile să criminalizeze, să anuleze și să ostracizeze activ majoritatea, adică poporul-populist. Astfel că, dintr-un discurs antisistem, stânga culturală a devenit astăzi liturghia narativă și performativă a sistemului însuși.

 

*

 

Resursă suplimentară: cursul despre marxismul cultural din 30 septembrie 2022 din cadrul Școlii de toamnă de la Breb – Institutul Ludwig von Mises România: https://www.youtube.com/watch?v=GB2v8bl1kvI&t=122s

 

 

NOTE

 

Inclusiv când se camuflează sub retorica anti-binară hegeliană: opoziția dintre deconstruibil și indeconstruibil (Derrida) sau opoziția dintre arborescent și rizomatic (Deleuze) rămân dogmatic asigurate, în ambele cazuri subzistând teleologia marxistă a răsturnării centrului opresor în favoarea periferiei oprimate. ↑

„Western Marxism has been shaped primarily by the failure of the socialist revolution in the Western world. Western Marxists were concerned less with the actual political or economic practice of Marxism than with its philosophical interpretation, especially in relation to cultural and historical studies”, https://www.britannica.com/topic/Marxism/Variants-of-Marxism ↑

Gauchismul cultural reprezintă abandonarea vechiului marxism popular după moartea lui Sartre, Foucault, Deleuze sau Derrida, elitiști pentru care proletariatul e prea conservator (Jean-Pierre Le Goff, Du gauchisme culturel et de ses avatars, Le Debat, 2013/4, 176). Luc Boltanski va critica trădarea criticii muncitorești de către critica boemă a capitalismului (Le nouvel ésprit du capitalisme, Gallimard, Paris, 1999). În același sens avem o critică marxistă a marxismului cultural ca cerc pătrat: wokismul ca trădare a marxismului muncitoresc, Denis Collin, Le marxisme culturel n’existe pas, Front populaire, 18 mars, 2021 ↑

Donoso de Cortez a remarcat că liberalismul vrea să reducă proprietatea la individul atomar, însă nu poate rezolva asimetria dintre finitudinea temporală a individului și infinitatea temporală a proprietății, asimetrie care se rezolvă numai prin extinderea individului „corpuscular” în elementul „ondulatoriu” al familiei: „Suprimarea familiei aduce cu ea suprimarea proprietății ca o consecință necesară. Omul nu poate fi proprietarul pământului dintr-un motiv simplu: relația de proprietate asupra unui lucru nu poate fi concepută fără o anumită proporție între proprietar și lucrul posedat, iar între pământ și om nu există nici o proporție. Pentru a demonstra aceasta este suficient să observăm că omul e o ființă trecătoare, iar pământul este un lucru care nu moare niciodată. Este, ca atare, contrar rațiunii ca pământul să cadă în proprietatea oamenilor considerați individual. Instituția proprietății este absurdă fără instituția familiei”, Juan Donoso Cortes, Essay on Catholicism, Liberalism and Socialism, M.H. Gill & Son, 1879, p. 253. ↑

Frederic Jameson, The Cultural Turn, Verso, London & NY, 1998 ↑

Pascal Bruckner, Tyranny of the Guilt. An Essay on Wester Masochism, Princeton, 2010. ↑

Antonio Gramsci, Notes from the Prison, The Gramsci Reader, SUNY 2000. Gramsci reface oportunismul leninist al alianței tactice a clasei muncitoare cu țărănimea, teoretizând o alianță mai largă de forțe antisistem specifică lumii occidentale în care nici proletariatul, nici țărănimrea nu puteau provoca revoluția. ↑

„Conștiința de sine este în și pentru sine numai în și printr­o altă conștiință de sine, adică ea este doar ca recunoscută”, G.W.F. Hegel, Phänomenologie des Geistes, Meiner, Hamburg, 1988, p.108-109. ↑

Socialism științific. Manual, Ed. Politică, București, 1962, p.647­651. ↑

K.Marx, F. Engels, Opere, Ideologia germană, vol. 3, Ed. Politică, 1958, p.47 ↑

V.I. Lenin, Opere, vol. 31, ESPL, 1956, p. 99. ↑

Socialism științific, op.cit, p.66. ↑

Nu putem separa neostructuralismul de marxism sau unitatea dialectică dintre postmodernismul teoretic și postmodernismul aplicat specific politicilor identitare neomarxiste, Pluckrose& Lindsay, Cynical Theories, op.cit. ↑

„Democrația este prin definiție, guvernarea majorității, controlul statului de către majoritate, de către popor, oricum am defini acest termen. Dar astăzi astfel de definiții sună a bătaie de joc. Pentru că nu majoritatea guvernează. Minorități de tot felul au devenit factori decizionali; ele domină, tiranizeasă și terorizează majoritatea ce apare ca un conglomerat de minorități în permanentă schimbare. Minoritățile au devenit tot mai vehemente în protestele lor”, H. Staub, H. Zohnn, The Tyrany of Minorities, Daedalus, MIT Press, vol. 109, nr.3, 1980, pp. 159­168. ↑

Bejamin Bishin, Tyranny of the Minority: The Subconstituency Politics Theory of Representation, Temple University Press, 2009 ↑

Eric Voegelin, Modernity without Restraint, University of Missouri Press, Columbia, 2000 ↑

Andrew Doyle dezvăluie caracterul fundamentalist al culturii anulării. Noii puritani sunt vânători de vrăjitoare ce invocă puritatea morală și profesează o revoluție criptoreligioasă cu dogme și ritualuri de epurare a păcătoșilor în numele justiției sociale, Andrew Doyle, The New Puritans, Little, Brown Book, London, 2022 ↑

Robert Tucker, Mit și filosofie în opera lui Karl Marx, Ed. Curtea Veche, București, 2011. ↑

Termenul de victimocrație a fost propus de Adam Katz, dezvoltat de Eric Gans în textul Victimocracy, http://anthropoetics.ucla.edu/views/vw442/ și ulterior de Peter J. Leithart în textul Clashing Victimocracies, https://www.firstthings.com/web-exclusives/2018/11/clashing-victimocracies. ↑

Feminismul începe prin a celebra femeia fără matrimoniu și fără maternitate (de Beauvoir, Firestone) și culminează prin dezesențializarea teoretică a femeii (Butler) – analogon-ul dezesențializării practice a femeii prin metavictima fantasmatică: transfemeia bărbat. În loc să celebreze femeile ca individualități puternice, feminismul le-a redus la subiectivitatea heteronomă înlocuind falocrația patriarhală a societății cu falocrația victimocratică a statului al cărui spirit cavaleresc impune cote de gen. La fel, antirasiștii ajung să elogieze segregarea noului ghetto progresist tratând minoritățile nu ca persoane ci ca predicate esențializate cromatic în rasismul „afirmativ” al stângii, condamnând subiectul la fatalitatea determinațiilor naturale prin negarea autotranscenderii spirituale.  

 

 

 

https://www.syntopic.ro/ce-este-marxismul-cultural/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

XXIX. Creștinismul și socialismul

 

Scris de

Ludwig von Mises

 

 

O analiză economică și sociologică.

1

 

 

Religia și etica socială

 

Religia, nu numai ca o biserică, ci de asemenea și ca o filosofie, este, ca și oricare alt fapt al vieții spirituale, un produs al cooperării sociale a oamenilor. Gândirea noastră nu este cu nici un chip un fenomen individual independent de toate relațiile și tradițiile sociale; ea are un caracter social tocmai datorită faptului că ea urmează metode de gândire formate în cursul mileniilor de cooperare între nenumărate grupuri. Iar noi suntem în stare, la rândul nostru, să preluăm aceste metode de gândire numai pentru că suntem membri ai societății. Acum, pentru exact același motiv, nu ne putem închipui religia ca un fenomen izolat. Chiar și misticul, care uită de ceea ce îl înconjoară copleșit de bucurie pe când are experiența comuniunii cu Dumnezeul său, nu și-a făcut religia prin propriile sale eforturi. Formele de gândire care l-au dus la ea nu sunt creația lui individuală; ele aparțin societății. Un Kaspar Hauser nu poate să elaboreze o religie fără ajutor din afară. Religia, ca toate celelalte lucruri, s-a dezvoltat istoricește și este supusă schimbării constante care afectează fiecare fenomen social.

 

Dar religia este de asemenea și un factor social, în sensul că privește relațiile sociale dintr-un unghi special și, în consecință, pune în vigoare reguli de conduită omenească în societate. Ea nu poate refuza să-și expună principiile în chestiuni de etică socială. Nici o religie care își propune să dea devotaților ei un răspuns la problema vieții și să-i consoleze unde au cea mai mare nevoie de consolare nu poate rămâne mulțumită cu interpretarea relațiilor omului cu natura, cu devenirea și cu trecerea în lumea cealaltă. Dacă lasă pe dinafară relațiile dintre om și om, ea nu poate produce nici o regulă pentru conduita pământească, ci îl părăsește pe credincios de îndată ce el începe să gândească despre nepotrivirea relațiilor sociale. Religia trebuie să-i ofere un răspuns când el întreabă de ce există săraci și bogați, violență și justiție, război și pace, sau îl va forța să caute un răspuns în altă parte. Aceasta ar însemna să-și piardă priza asupra aderenților ei și puterea asupra spiritului. Fără etică socială religia ar fi moartă.

 

Astăzi religiile mohamedană și mozaică sunt moarte. Ele nu oferă aderenților lor nimic mai mult decât un ritual. Ele știu cum să prescrie rugăciuni și posturi, anumite feluri de hrană, circumcizie și celelalte; dar aceasta este totul. Ele nu oferă nimic minții. Complet despiritualizate, tot ceea ce ele învață și predică sunt forme legale și reguli externe. Ele îl închid pe adeptul lor într-o cușcă de obiceiuri tradiționale, în care el adesea de abia este în stare să răsufle; dar pentru sufletul său lăuntric ele nu au nici un mesaj. Ele suprimă sufletul, în loc de a-l înălța și mântui. De multe secole în islam, de aproape două mii de ani în iudaism, nu au mai fost nici un fel de mișcări religioase noi. Astăzi religia evreilor este întocmai cum era compus talmudul. Religia islamului nu s-a schimbat din zilele cuceririlor arabe. Literatura lor, filosofiile lor continuă să repete vechile idei și nu pătrund dincolo de cercul teologiei. În zadar se caută între ei oameni și mișcări așa cum a produs creștinismul apusean în fiecare secol. El își mențin identitate numai respingând ceea ce este străin și „diferit”, din tradiționalism și conservatism. Numai ura lor față de ceea ce este străin îi trezește la fapte mari din timp în timp. Toate sectele noi, chiar și noile doctrine care se ridică cu ele, nu sunt nimic mai mult decât ecouri ale acestei lupte împotriva a tot ceea ce e străin, nou și necredincios. Religia nu are nici o influență asupra vieții spirituale a individului, acolo unde este măcar în stare să se dezvolte împotriva presiunii înăbușitoare a tradiționalismului rigid. Aceasta se vede cel mai lămurit din lipsa de influență clericală. Respectul pentru cler este pur superficial. În aceste religii nu este nimic care ar putea fi comparat cu influența profundă pe care o exercită clerul în bisericile apusene – deși de un ordin diferit în fiecare biserică; nu este nimic care să se compare cu episcopul iezuit, cel catolic și cu pastorul protestant. Aceeași inerție era în religiile politeiste ale antichității și mai este încă în biserica răsăriteană. Biserica grecească este moartă de mai bine de o mie de ani. [1] Numai în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea a produs încă o dată un om în care speranța și credința au izbucnit ca un foc. Dar creștinismul lui Tolstoi, oricât ar fi învăluit de un nimb răsăritean și rusesc, este întemeiat în fond pe idei apusene. Este în special caracteristic acestui mare evanghelist că, spre deosebire de fiul neguțătorului italian, Francisc de Assisi, sau de fiul minerului german, Martin Luther, el nu a venit din popor, ci din nobilime care, prin creștere și educație, fusese complet occidentalizată. Biserica rusească propriu-zisă a produs în cel mai bun caz oameni ca Ion din Kronstandt sau Rasputin.

 

Acestor biserici moarte le lipsește orice etică specială. Harnack spune despre biserica grecească: [2] „Adevărata sferă a vieții de muncă, a cărei moralitate trebuie să fie reglementată de credință, cade în afara observației ei directe. Aceasta este lăsată pe seama statului și a națiunii.” Dar lucrurile stau altfel în biserica vie a apusului. Aici, unde credința nu este încă stinsă, unde nu este doar forma externă care ascunde ritualul fără înțeles al preotului; unde, înr-un cuvânt, ea cuprinde omul întreg, se găsește străduința neîntreruptă pentru o etică socială. Membrii ei revin mereu la Scripturi pentru a-și reînnoi viața întru Domnul și mesajul Lui.

 

2

 

Evangheliile ca izvor al eticii creștine

 

Pentru credincios, Sfânta Scriptură este însumarea revelației divine, cuvântul lui Dumnezeu către umanitate, care trebuie să fie pentru vecii vecilor temelia de neclintit a întregii religii și a întregii comportări controlate de ea. Aceasta este adevărat nu numai despre protestant, care acceptă învățătura amvonului numai în măsura în care poate fi pusă de acord cu Sfânta Scriptură; este adevărat de asemenea și despre catolicii care, pe de o parte, derivă autoritatea Sfintei Scripturi din Biserică, dar, pe de altă parte, socotesc Sfânta Scriptură însăși de origine divină, învățând că a luat ființă cu ajutorul Sfântului Duh. Dualismul aici este rezolvat îndreptățind numai biserica să facă ceea ce este interpretarea autentică – infailibilă – a Sfintei Scripturi. Ambele credințe asumă unitatea logică și sistematică a întregilor scrieri sfinte; a arunca o punte peste dificultățile care se nasc din această presupunere trebuie să fie, așadar, una din cele mai importante misiuni ale doctrinei și științei ecleziastice.

 

Cercetarea științifică consideră scrierile Vechiului și Noului Testament ca izvoare istorice la care să se accede în același chip ca la toate celelalte documente istorice. Ea destramă unitatea bibliei și încearcă să dea fiecărei secțiuni locul ei în istoria literaturii. Acum, cercetarea modernă biblică de ordinul acesta este incompatibilă cu teologia. Biserica catolică a recunoscut acest fapt, dar biserica protestantă mai încearcă încă să se amăgească. N-are nici un sens să se reconstruiască caracterul unui Iisus istoric cu scopul de a construi pe aceste rezultate o doctrină de credință și morală. Eforturi de felul acesta stânjenesc cercetarea documentară de natură științifică, abătând-o de la țelurile ei adevărate și alocându-i misiuni pe care nu le poate îndeplini fără să introducă scări moderne de valori; în afară de aceasta, ele sunt contradictorii în sine. Pe de o parte, ele încearcă să explice istoricește pe Christos și originea creștinismului; pe de alta, să privească aceste fenomene istorice ca sursa eternă din care izvorăsc toate regulile de conduită ecleziastică, chiar și în lumea total diferită de astăzi. Ce este ea altceva decât o contradicție de a examina creștinismul cu ochiul unui istoric și pe urmă de a căuta o cheie pentru prezent în rezultatele studiului. Istoria nu poate prezenta niciodată creștinismul în „forma sa pură”, ci numai în „forma sa originală”. A le confunda pe acestea două înseamnă a închide ochii la două mii de ani de dezvoltare. [3] Eroarea în care cad mulți teologi protestanți în această chestiune este identică cu aceea comisă de către o secțiune a școlii istorice de drept, când a încercat să impună rezultatele cercetărilor ei în istoria jurisprudenței asupra legislației de azi și a administrării justiției. Acesta nu este modul de a proceda al adevăratului istoric, ci mai degrabă al unuia care neagă orice evoluție și orice posibilitate de evoluție. Contrastat cu absolutismul acestui punct de vedere, absolutismul mult condamnaților raționaliști „superficiali” ai secolului al optsprezecelea, care accentuau tocmai acest element de progres și evoluție, pare cu adevărat istoric în perspectiva sa.

 

Relația eticii creștine cu problema socialismului nu trebuie văzută, prin urmare, cu ochii teologilor protestanți, a căror cercetare este îndreptată către o „esență” neschimbătoare și nemișcată a creștinismului. Dacă se consideră creștinismul ca un fenomen viu și deci neîncetat în schimbare – o vedere nu atât de incompatibilă cu felul de a vedea al bisericii catolice, cum s-ar putea presupune la început – atunci trebuie a priori refuzat de a cerceta dacă socialismul sau proprietatea privată este în concordanță mai mare cu ideea sa. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să trecem în revistă istoria creștinismului și să ne gândim dacă a arătat vreodată preferință în favoarea unei forme sau a alteia de organizare socială. Atenția pe care o dăm scrierilor Vechiului și Noului Testament în timp este justificată de importanța lor, chiar și astăzi, ca surse de doctrină ecleziastică, dar nu de presupunerea că numai din ele singure se poate întrezări ce este în realitate creștinismul.

 

Țelul ultim al cercetării de felul acesta ar trebui să fie de a stabili dacă, atât acum, cât și în viitor, creștinismul trebuie să respingă necesarmente o economie bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Această chestiune nu poate fi lichidată doar prin stabilirea faptului, deja familiar, că încă de la începutul său, aproape acum două mii de ani, creștinismul și-a găsit propriile sale căi de împăciuire cu proprietatea privată. Pentru că s-ar putea întâmpla ca sau creștinismul, sau „proprietatea privată” să atingă un punct în evoluția sa care face compatibilitatea acestora două cu neputință – presupunând că a existat vreodată.

 

3

 

Creștinismul primitiv și societatea

 

Creștinismul primitiv nu era ascetic. Cu o acceptare bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. (Chiar și Sfântul Ioan Botezătorul trăia ca un ascet.) Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al treilea și al patrulea, de când datează reinterpretarea ascetică și reformarea ascetică a învățăturii evangheliei. Christosul Evangheliilor gustă viața între discipolii săi, se împrospătează cu hrană și băutură și împărtășește ospețele oamenilor. El este tot atât de departe de ascetism și de dorința de a fugi de lume, pe cât este de departe de necumpătare și desfrâu. [4] Singură atitudinea lui față de relațiile dintre sexe ne frapează ca ascetică, dar putem explica aceasta, așa cum putem explica toate învățăturile practice ale evangheliilor – și ele nu oferă nici un fel de reguli pentru viață, în afară de unele practice – prin concepția de bază care ne dă întreaga noastră idee despre Iisus, concepția de Mesia.

 

„S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în evanghelie.” Acestea sunt cuvintele cu care, în Evanghelia de la Marcu, își face intrarea Mântuitorul. [5] Iisus se consideră profet al împărăției apropiate a lui Dumnezeu, împărăția care, potrivit profeției străvechi, avea să aducă mântuirea de toate insuficiențele pământești și odată cu ea de toate grijile economice. Adepții lui nu mai au nimic de făcut decât să se pregătească pentru această zi. Timpul de îngrijorare pentru treburile pământești a trecut, căci acum, în așteptarea împărăției, oamenii trebuie să se îngrijească de lucruri mai importante. Iisus nu oferă nici o regulă pentru acțiunea și lupta pământească; împărăția lui nu este din lumea aceasta. Regulile de conduită pe care el le dă adepților săi sunt valabile numai pentru intervalul scurt de timp care mai trebuie încă trăit în așteptarea marilor lucruri care vor veni. În împărăția lui Dumnezeu nu vor exista griji economice. Acolo credincioșii vor mânca și vor bea la masa Domnului. [6] Pentru această împărăție toate sfaturile economice și politice ar fi de aceea superflue. Iar pregătirile făcute de Iisus trebuie privite ca simple expediente de tranziție. [7]

 

Numai în felul acesta putem înțelege de ce recomandă Iisus poporului său, în predica de pe munte, să nu se gândească la hrană, băutură și îmbrăcăminte; de ce el îndeamnă să nu se semene, nici să culeagă sau să adune în hambare, să nu muncească sau să toarcă. Este singura explicație, de asemenea, a „comunismului” său și al discipolilor săi. Acest „comunism” nu este socialism; nu este producție cu mijloace de producție aparținând comunității. Nu este nimic mai mult decât o distribuție de bunuri de consum între membrii comunității – „fiecăruia, după cum avea fiecare trebuință”. [8] Este un comunism de bunuri de consum, nu de mijloace de producție, o comunitate de consumatori, nu de producători. Creștinii primitivi nu produc, nu muncesc și nu adună nimic. Noii convertiți își vând posesiunile și împart produsul cu frații și surorile. Un mod de viață de felul acesta este intenabil timp mai îndelungat. Poate fi privit ca o ordine temporară, ceea ce era intenționat de fapt să fie. Discipolii lui Christos trăiau în așteptarea zilnică a mântuirii.

 

Ideea de împlinire iminentă a creștinismului primitiv se transformă treptat în acea concepție a judecății de apoi, care stă la rădăcina tuturor mișcărilor ecleziastice care au avut vreo existență mai prelungită. Mână în mână cu această transformare a mers întreaga reconstrucție a regulilor de viață creștine. Așteptarea venirii împărăției lui Dumnezeu nu mai putea servi de bază. Când congregațiile încercau să se organizeze pentru o viață mai prelungită pe pământ, ele au trebuit să înceteze de a mai cere ca membrii lor să se abțină de la muncă și să se dedice vieții contemplative ca pregătire pentru împărăția divină. Nu numai că au trebuit să tolereze participarea fraților lor la munca lumii, ele au fost nevoite să insiste asupra ei, căci altfel ar fi fost distruse condițiile necesare pentru existența religiei lor. Și astfel creștinismul, care a început cu indiferență completă pentru toate condițiile sociale, a canonizat de fapt ordinea socială a Imperiului Roman decadent, o dată ce începuse procesul de adaptare a bisericii la acea ordine.

 

Este o eroare să vorbim despre învățăturile sociale ale creștinismului primitiv. Christosul istoric și învățăturile sale, așa cum le prezintă partea cea mai veche a Noului Testament, sunt cu totul indiferente pentru toate considerațiile sociale. Nu că Christos nu a criticat aspru starea de lucruri existentă, dar el nu credea că merită să ia în considerație cum s-ar putea îmbunătăți lucrurile, nici chiar să se gândească măcar la ele. Aceasta este treaba lui Dumnezeu. El își va întemeia propria lui împărăție glorioasă și fără defecte, iar venirea ei va fi curând. Nimeni nu știa cum va arăta această împărăție, dar un singur lucru era sigur; în ea se va trăi fără griji. Iisus omite toate amănuntele mai mărunte și nici nu era nevoie de ele; pentru că evreii din timpul său nu se îndoiau de splendoarea vieții în împărăția lui Dumnezeu. Profeții anunțaseră această împărăție și cuvintele lor continuau să trăiască în mințile oamenilor, formând într-adevăr conținutul esențial al gândirii lor religioase.

 

Așteptarea propriei reorganizări a lui Dumnezeu, când va fi venit timpul, și transferarea exclusivă a acțiunii și gândirii în întregime asupra împărăției viitoare a lui Dumnezeu făceau învățătura lui Iisus cu totul negativă. El respinge tot ceea ce există, fără să ofere nimic de pus în loc. El ajunge la dizolvarea tuturor legăturilor sociale existente. Discipolul trebuie nu numai să fie indiferent față de întreținerea sa proprie, trebuie nu numai să se abțină de la muncă și să se lipsească pe sine de toate bunurile, dar el trebuie să urască „pe tatăl său și pe mama sa și pe femeia sa și pe copiii săi și pe frații săi și pe surorile sale, ba încă și viața sa”. [9] Iisus poate să tolereze legile lumești ale Imperiului Roman și prescripțiile legii iudaice pentru că el este indiferent față de ele, disprețuindu-le ca lucruri importante numai între limitele înguste ale timpului, și nu pentru că el le recunoaște valoarea. Zelul său în a distruge legăturile sociale nu cunoaște limite. Imboldul din spatele purității și puterii acestei negații complete este inspirația extatică și speranța entuziastă pentru o lume nouă. De aici atacul său pasionat împotriva tuturor lucrurilor care există. Totul poate fi distrus, pentru că Dumnezeu, în atotputernicia lui, va construi ordinea viitoare. Nici o nevoie de a cerceta dacă ceva poate fi dus dincolo de vechea în noua ordine, pentru că această ordine nouă se va naște fără ajutor omenesc. Ea nu cere, prin urmare, de la adepții ei nici un sistem de etică, nici o conduită anumită în vreo direcție pozitivă. Credință și numai credință, speranță, așteptare – aceasta este tot de ce are nevoie. El n-are nevoie să contribuie cu nimic la construcția viitorului, pentru aceasta s-a îngrijit Dumnezeu însuși. Paralela modernă cea mai clară la atitudinea de completă negare a creștinismului primitiv este bolșevismul. Bolșevicii doresc de asemenea să distrugă toate lucrurile ce există, pentru că le socotesc ca iremediabil rele. Dar ei au în minte idei, nedefinite și contradictorii cum sunt ele, despre ordinea socială viitoare. Ei cer nu numai ca adepții lor să distrugă tot ceea ce este, dar și ca să urmărească o anumită linie de conduită care duce către împărăția viitoare la care ei au visat. Învățătura lui Iisus în privința aceasta, pe de altă parte, este doar negație. [10]

 

Iisus nu a fost un reformator social. Învățăturile sale nu aveau aplicații morale la viața pe pământ, și instrucțiunile sale către discipoli au înțeles numai în lumina țelului lor imediat – a aștepta pe Domnul cu mijloacele încinse și cu făclii aprinse, „ca, venind și bătând, îndată să-i deschidă”. [11] Aceasta este tocmai ceea ce a îngăduit creștinismului să facă progresul său triumfător prin lume. Fiind neutru față de oricare sistem social, a fost în stare să traverseze secolele fără să fie distrus de uriașele revoluții sociale care au avut loc. Numai pentru motivul acesta a putut el să devină religia împăraților romani și a antreprenorilor anglo-saxoni, a negrilor africani și a teutonilor europeni, a nobililor feudali medievali și a lucrătorilor industriali moderni. Fiecare epocă și fiecare partid au fost în stare să ia de la el ceea ce voiau, pentru că nu conține nimic care să-l lege de o ordine socială definită.

 

4

 

Interzicerea dobânzii de către legea canonică

 

Fiecare epocă a găsit în evanghelii ceea ce a căutat să găsească acolo și a trecut cu vederea ceea ce dorea să treacă cu vederea. Aceasta este cel mai bine dovedit cu referință la importanța preponderentă pe care etica socială ecleziastică a legat-o de multe ori de doctrina cametei. [12] Cererea făcută discipolilor lui Christos în evanghelii și alte scrieri ale Noului Testament este ceva cu totul diferit de renunțarea la dobândă asupra capitalului împrumutat. Interzicerea canonică a dobânzii este un produs al doctrinei medievale despre societate și negoț și nu avea nimic a face, la origine, cu creștinismul și învățăturile sale. Condamnarea morală a cametei și prohibirea dobânzii a precedat creștinismul. Ele au fost preluate de la scriitorii și legiuitorii antichității și lărgită pe măsură ce se dezvolta lupta dintre agricultori și comercianții și negustorii care se ridicau. Numai atunci au încercat oamenii să le susțină cu citate din Sfânta Scriptură. Nu se făcea opoziție la luatul dobânzii pentru că o cerea creștinismul, ci mai degrabă pentru că îl condamna publicul, și de aceea oamenii au încercat să citească în scrierile creștine o condamnare a cametei. Pentru scopul acesta Noul Testament părea la început fără folos și, în consecință, s-a recurs la Vechiul Testament. Secole de-a rândul, nimeni nu s-a gândit să citeze nici un pasaj din Noul Testament pentru susținerea prohibiției. A trecut câtăva vreme mai înainte ca arta scolastică a interpretării să reușească în a citi ceea ce căuta în acel mult citat pasaj din Luca, și astfel să găsească o susținere în evanghelii despre suprimarea cametei. [13] Aceasta nu s-a întâmplat decât la începutul secolului al XII-lea. Numai după decretul lui Urban al III-lea este citat acest pasaj ca dovadă a prohibiției. [14] Construcția ridicată atunci pe cuvintele lui Luca era însă cu totul intenabilă. Pasajul nu are cu siguranță nimic a face cu luatul dobânzii. Este posibil ca, în contextul acelui pasaj, Μηδέν άπελίξοντεζ sγ însemne „nu conta pe restituirea a ceea ce este împrumutat”. Sau mai probabil: „să împrumuți nu numai celor cu bună stare, care pot de asemenea să-ți împrumute și ție cândva, dar și aceluia de la care nu este de așteptat aceasta, săracului”. [15]

 

Marea importanță pe care oamenii o legau de acest pasaj contrastează acut cu lipsa lor de considerație pentru alte porunci și interdicții din evanghelii. Biserica medievală era înclinată să ducă ordinul împotriva cametei la concluzia lui logică, dar omitea cu rea voință să pună în vigoare multe porunci clare și fără ambiguitate ale evangheliilor cu o fracțiune din energia închinată stârpirii acestei practici anumite. În chiar același capitol din Luca sunt ordonate sau interzise alte lucruri cu vorbe clare. Biserica, de pildă, nu și-a dat niciodată osteneala să interzică unui om care a fost furat să ceară înapoi ce este al său, nici nu a dezaprobat rezistența opusă hoțului, nici nu a încercat să înfiereze un act de judecată ca un act necreștinesc. Alte porunci din practica de pe munte, astfel ca indiferența față de mâncare și băutură, nu au fost niciodată puse în vigoare din toată inima. [16]

 

5

 

Creștinismul și proprietatea

 

Începând cu secolul al treilea, creștinismul a fost de folos atât celor care susțineau ordinea socială, cât și acelora care doreau să o răstoarne. Ambele părți au luat-o pe aceeași falsă cale de a se revendica de la Biblie și au găsit pasaje biblice pentru a le susține. Astăzi este tot așa: creștinismul se luptă atât pentru, cât și contra socialismului.

 

Dar toate eforturile de a găsi susținerea pentru instituția proprietății private, în general, și pentru proprietatea asupra mijloacelor de producție, în particular, în învățăturile lui Christos sunt cu totul în zadar. Nici o artă a interpretării nu poate găsi un singur pasaj în Noul Testament care ar putea fi citit ca susținând proprietatea privată. Aceia care caută un caz biblic trebuie să se întoarcă înapoi la Vechiul Testament sau să se mulțumească cu contrazicerea afirmației că comunismul a prevalat în congregația primilor creștini. [17] Nimeni nu a negat vreodată că comunitatea evreiască era familiară cu proprietatea privată, dar aceasta nu ne duce mai departe către definirea atitudinii față de ea a creștinismului primitiv. Există tot atât de puțină dovadă că Iisus aprobă ideile economice și politice ale legii iudaice ca și că nu le aprobă. Christos spune într-adevăr că el nu a venit ca să distrugă legea, ci ca s-o împlinească. [18] Dar aceasta ar trebui să încercăm să o înțelegem din singurul punct de vedere care face inteligibilă opera lui Iisus. Cuvintele nici că se pot referi la regulile legii mozaice, făcute pentru viața pământească înainte de venirea împărăției lui Dumnezeu, deoarece câteva din poruncile ei sunt în contrast acut cu acea lege. Putem admite că referința la „comunism” a primilor creștini nu dovedește nimic în favoarea „comunismului colectivist potrivit noțiunilor moderne” [19] și totuși să nu deducem din aceasta că Christos aproba proprietatea. [20]

 

Un lucru cu siguranță este clar, și nici o interpretare meșteșugită nu-l poate întuneca. Cuvintele lui Iisus sunt pline de resentiment împotriva celor bogați, și Apostolii nu sunt mai blajini în această privință. Omul bogat este condamnat pentru că este bogat, cerșetorul este lăudat pentru că este sărac. Singurul motiv pentru care Iisus nu declară război împotriva bogaților și nu predică răzbunare împotriva lor este pentru că Dumnezeu a spus: „Răzbunarea este a mea”. În împărăția lui Dumnezeu săracii vor fi bogați, dar bogații vor fi făcuți să sufere. Interpreții de mai târziu au încercat să înmoaie cuvintele lui Christos împotriva bogaților, din care cea mai puternică și mai veche versiune se găsește în evanghelia lui Luca, dar mai rămâne încă destul pentru a-i susține pe aceia care incită lumea la ură împotriva bogaților, la răzbunare, omor și incendiere. Până în timpul socialismului modern, nici o mișcare împotriva proprietății care s-a născut în lumea creștină nu a dat greș căutând autoritate în Iisus, Apostoli și Părinții Creștini, fără a mai menționa pe aceia care, ca Tolstoi, au făcut resentimentul evanghelic împotriva bogaților însăși inima și sufletul învățăturii lor. Acesta este un caz în care cuvintele Mântuitorului au purtat sămânță rea. Mai mult rău s-a făcut și mai mult sânge s-a vărsat din pricina lor decât prin persecuția ereticilor și arderea vrăjitoarelor. Ele au lăsat întotdeauna biserica lipsită de apărare împotriva tuturor mișcărilor care țintesc la distrugerea societății omenești. Biserica, ca organizație, a stat desigur întotdeauna de partea acelora care au încercat să înlăture atacul comunist. Dar nu a înfăptuit mult în această luptă. Pentru că a fost dezarmată neîncetat de cuvintele: „Fericiți cei săraci, căci a lor este împărăția cerurilor”.

 

De aceea nimic nu este mai puțin tenabil decât afirmația neîncetat repetată că religia, adică confesiunea de credință creștină, formează o apărare împotriva doctrinelor vrăjmașe proprietății și că face masele nereceptive la otrava ațâțării sociale. Fiecare biserică ce crește într-o societate clădită pe proprietatea privată trebuie să ajungă într-un fel oarecare la un aranjament cu proprietate privată. Dar luând în seamă atitudinea lui Iisus față de chestiunile vieții sociale, nici o biserică creștină nu poate să facă vreodată mai mult decât un compromis, un compromis care este eficace numai atâta timp cât nimeni nu insistă asupra interpretării literale a cuvintelor scripturii. Ar fi o nebunie să se susțină că iluminismul, subminând sentimentul religios al maselor, a deschis calea pentru socialism. Dimpotrivă, rezistența pe care a oferit-o biserica la răspândirea ideilor liberale este aceea care a pregătit terenul pentru resentimentul distructiv al gândirii socialiste moderne. Nu numai că biserica n-a făcut nimic ca să stingă focul, dar a mai suflat încă pe jăratec. Socialismul creștin a crescut în țările catolice și protestante, în timp ce biserica rusească a fost martoră la nașterea învățăturilor lui Tolstoi, care sunt neegalate în amărăciunea antagonismului lor față de societate. Adevărat că biserica oficială a încercat la început să reziste acestor mișcări, dar a trebuit să se supună în cele din urmă tocmai pentru că era lipsită de apărare împotriva cuvintelor scripturii.

 

Evangheliile nu sunt nici socialiste, nici comuniste. Ele sunt, după cum am văzut, indiferente față de toate chestiunile sociale, pe de o parte, pline de resentiment împotriva oricărei proprietăți, împotriva tuturor proprietarilor, pe de altă parte. Astfel s-a făcut că doctrina creștină, odată separată de contextul în care a predicat-o Iisus – așteptarea împărăției iminente a lui Dumnezeu – să poată fi extrem de distructivă. Niciodată și nicăieri nu poate un sistem de etică socială cuprinzând cooperarea socială să fie construit pe o doctrină care interzice orice preocupare legată de supraviețuire și muncă, în timp ce exprimă un resentiment înverșunat împotriva bogaților, predică ura față de familie și cere castrarea voluntară.

 

Înfăptuirile culturale ale Bisericii în secolele ei de dezvoltare sunt opera bisericii, nu a creștinismului. Este o chestiune deschisă cât de mult din această operă se datorează civilizației moștenite de la statul Roman și cât de mult ideii de dragoste creștină, complet transformată sub influența stoicilor și a altor filosofi antici. Etica socială a lui Iisus nu are nici o contribuție la această dezvoltare culturală. Înfăptuirea bisericii în acest caz a fost de a le fi făcut nedăunătoare, dar întotdeauna numai pentru o perioadă limitată de timp. De vreme ce biserica este obligată să mențină evangheliile ca temelie a ei, ea trebuie să fie întotdeauna pregătită pentru o revoluție din partea acelora dintre membrii ei care dau cuvintelor lui Christos o interpretare diferită de aceea hotărâtă de biserică.

 

Etica socială aplicată vieții pământești nu poate fi niciodată derivată din cuvintele evangheliilor. Importă prea puțin dacă ele sunt o raportare adevărată și justă despre ceea ce, ca o chestiune de istorie, a învățat Iisus. Căci, pentru fiecare biserică creștină, acestea împreună cu celelalte cărți ale Noului Testament trebuie să reprezinte temelia față de care caracterul ei esențial este distrus. Chiar dacă cercetarea istorică ar arăta, cu un grad mai mare de probabilitate, că Iisusul istoric a gândit și a vorbit despre societatea omenească altfel decât este pus să o facă în Noul Testament, doctrinele ei ar rămâne totuși neschimbate pentru biserică. Pentru biserică, ceea ce este scris în Noul Testament trebuie să rămână pentru totdeauna cuvântul lui Dumnezeu. Aici, în aparență, numai două lucruri sunt cu putință. Fie că biserica renunță, în chipul bisericii răsăritene, la răspunderea de a lua vreo atitudine față de problemele eticii sociale, moment în care încetează de a mai fi o forță morală și se limitează la acțiunea pur decorativă în viață. Sau poate să urmeze celălalt drum, cel luat de biserica apuseană, care a încorporat întotdeauna în învățăturile ei acea etică socială care-i servea cel mai bine interesele la momentul și în poziția ei în stat și societate. S-a aliat cu nobilii feudali împotriva șerbilor, a susținut economia bazată pe sclavie a plantațiilor americane, dar și-a însușit de asemenea – în cazul protestantismului și în special în calvinism – morala raționalismului care se ridica. A promovat lupta arendașilor irlandezi împotriva aristocraților englezi, s-a luptat cu sindicatele catolice împotriva antreprenorilor și cu guvernele conservatoare împotriva social democrației. Și în fiecare caz a fost în stare să-și justifice atitudinea cu citate din Biblie. Aceasta înseamnă de fapt o abdicare din partea creștinismului în câmpul eticii sociale, pentru că biserica devine astfel o unealtă fără voință în mâinile timpului și ale modei. Dar ceea ce este mai rău este că ea încearcă să bazeze fiecare fază a partizanatului pe învățăturile evangheliilor și, în felul acesta, încurajează fiecare mișcare să caute justificare scripturală pentru țelurile sale. Considerând caracterul pasajelor scripturale astfel exploatate, este clar că doctrinele cele mai distructive nu pot decât să câștige.

 

Dar chiar dacă încercarea de a construi pe baza evangheliilor o etică socială creștină independentă este lipsită de speranță, nu ar fi oare cu putință să se aducă doctrinele creștine în armonie cu o etică socială care promovează viața socială în loc de a o distruge, și astfel de a utiliza marile forțe ale creștinismului în serviciul civilizației? O astfel de transformare nu ar fi fără precedent în istorie. Biserica este acum împăcată cu faptul că cercetarea modernă a discreditat erorile Vechiului și Noului Testament cu privire la știința naturală. Ea nu mai arde pe rug ereticii care susțin că pământul se mișcă în spațiu, nici nu mai instituie proceduri inchiziționale împotriva omului care îndrăznește să se îndoiască de învierea lui Lazăr și de învierea trupească a morților. Chiar și preoților bisericii de la Roma li se îngăduie să studieze astronomia și istoria evoluției. Oare nu ar putea fi cu putință același lucru în sociologie? Oare nu s-ar putea împăca biserica cu principiul social al cooperării libere prin diviziunea muncii? Oare nu s-ar putea interpreta însuși principiul dragostei creștinești în acest sens?

 

Acestea sunt chestiuni care interesează nu numai biserica. Este vorba despre soarta civilizației. Pentru că nu este ca și cum rezistența bisericii față de ideile liberale ar fi nedăunătoare. Biserica este o forță atât de mare, încât ostilitatea ei față de forțele care aduc societatea în ființă ar fi îndeajuns pentru a sfărâma în bucăți întreaga noastră cultură. În ultimele decenii, am fost martori consternați la teribila ei transformare într-un dușman al societății. Pentru că biserica, cea catolică, cât și cea protestantă, nu este cel din urmă dintre factorii răspunzători pentru prevalența idealurilor distructive în lumea de astăzi; socialismul creștin nu a făcut aproape nimic mai puțin decât socialismul ateu pentru a aduce starea actuală de confuzie.

 

6

 

Socialismul creștin

 

Istoricește este ușor de înțeles aversiunea pe care biserica a arătat-o pentru libertatea economică și pentru liberalismul politic sub orice formă. Liberalismul este floarea acelei lămuriri raționale care a dat o lovitură de moarte regimului vechii biserici și din care a izvorât critica istorică modernă. Liberalismul a fost acela care a subminat puterea claselor, care fuseseră de secole strâns legate de biserică. El a transformat lumea mai mult decât a reușit vreodată creștinismul să o facă. El a restituit omenirea lumii și vieții. El a trezit forțe care au zgâlțâit temeliile tradiționalismului inert pe care se rezemau biserica și credința. Noua concepție a provocat bisericii o mare neliniște, și ea nu s-a ajustat încă nici măcar la aspectele exterioare ale epocii moderne. Adevărat că preoții în țările catolice stropesc apă sfințită pe căi ferate nou construite și pe dinamurile noilor centrale electrice, dar creștinul declarat se mai cutremură încă în sinea sa din pricina manifestărilor unei civilizații pe care credința sa nu o poate pricepe. Biserica a avut un resentiment puternic împotriva modernismului și a spiritului modern. Ce mirare să fie atunci că s-a aliat cu aceia pe care resentimentul i-a împins să dorească demontarea acestei minunate lumi noi și că a explorat înfierbântată arsenalul ei bine aprovizionat, ca să găsească mijloacele de a denunța lupta pământească pentru muncă și bogăție. Religia care se numea religia dragostei a devenit religia urii într-o lume care părea coaptă pentru fericire. Iar candidații distrugători ai ordinii sociale moderne contează să găsească un exponent în creștinism.

 

Este tragic că tocmai mințile cele mai mari ale bisericii, acelea care înțelegeau semnificația dragostei creștinești și acționau potrivit ei, au fost acelea care au luat parte la această operă de distrugere. Preoți și călugări care practicau adevărata caritate creștinească propovăduiau și învățau în spitale și închisori și știau tot ce era de știut despre suferința și păcatele omenirii – aceștia au fost cei dintâi prinși în cursă de noua evanghelie a distrugerii sociale. Numai o înțelegere fermă a filosofiei liberale i-ar fi putut imuniza față de resentimentul infecțios care bântuia printre protejații lor și era justificat de evanghelii. Așa cum a fost, ei au devenit dușmani primejdioși ai societății. Din opera carității a izvorât ura împotriva societății.

 

Unii dintre acești adversari emoționali ai ordinii economice liberale s-au oprit brusc înaintea opoziției pe față. Mulți însă au devenit socialiști – nu, desigur, socialiști atei, ca social-democrații proletari, ci creștini socialiști. Iar socialismul creștin tot socialism este.

 

A fost o greșeală nu mai mică a socialismului de a căuta o paralelă cu sine în secolele timpurii ale erei creștine, ca și în prima congregație. Chiar și „comunismul consumatorilor” din primele congregații a dispărut când așteptarea venirii împărăției a început să piardă teren. Metodele socialiste de producție nu au înlocuit-o, cu toate acestea, în societate. Ceea ce produceau creștinii era produs în propria sa fermă sau în atelierul propriu. Veniturile care îngrijeau de nevoiași și acopereau costul activităților comune veneau din contribuții, voluntare sau obligatorii, ale membrilor congregației, care produceau pe contul lor propriu, cu propriile lor mijloace de producție. Câteva exemple izolate de producție socialistă se poate să fi avut loc în congregațiile creștine din primele secole, dar nu există nici o probă documentară despre ele. Nu a existat niciodată un propovăduitor al creștinismului, ale cărui învățături și scrieri să ne fie cunoscute nouă, care îl recomandă. Găsim adesea pe Părinții Apostolici și pe Părinții Bisericii îndemnând pe adepții lor să se întoarcă la comunismul primei congregații, dar acesta este întotdeauna un comunism de consum. Ei nu recomandă niciodată organizarea socialistă a producției. [21]

 

Cel mai bine cunoscut dintre aceste îndemnuri spre lauda comunismului este acela al Sfântului Ioan Chrisostomul. În a unsprezecea dintre omiliile sale despre faptele Apostolilor, sfântul aplaudă comunismul consumatorilor din prima congregație creștină și pledează cu toată elocvența lui pătimașă pentru reînvierea lui. Nu numai că el recomandă această formă de comunism cu referință la exemplul Apostolilor și al contemporanilor lor, dar el încearcă să expună avantajele comunismului așa cum îl concepe el. Dacă toți creștinii din Constantinopol și-ar preda posesiunile unei stăpâniri comune, atunci s-ar aduna atât de mult, încât toți săracii creștini ar putea să fie hrăniți și nimeni n-ar îndura lipsuri, deoarece costul vieții în comun este mult mai mic decât acela al gospodăriilor separate. Aici Sfântul Chrisostom aduce argumente asemenea acelora produse astăzi de către oamenii care pledează pentru blocuri cu o singură bucătărie sau bucătării comune și încearcă să dovedească matematic economiile ce le-ar realiza o concentrare a gătitului și a gospodăritului. Cheltuiala, spune acest părinte al Bisericii, nu ar fi mare, iar fondul enorm care ar fi strâns prin adunarea laolaltă a bunurilor indivizilor ar fi inepuizabil, mai ales pentru că atunci binecuvântarea lui Dumnezeu ar fi răspândită cu și mai multă risipă peste credincioși. În afară de aceasta, fiecare nou venit ar fi obligat să adauge ceva la fondul general. [22] Aceste expuneri sobre, factuale ne arată că ce avea în minte Chrisostom era numai consumul colectiv. Comentariile sale cu privire la avantajele economice ale unificării, culminând în afirmația că diviziunea în fragmente duce la diminuare, în timp ce unitatea și cooperarea duc la ridicarea bunăstării, probează percepția economică a autorului lor. Una peste alta însă, propunerile sale demonstrează o lipsă completă de înțelegere a problemei producției. Gândurile sale sunt îndreptate exclusiv către consum. Că producția vine înaintea consumului nu i-a trecut niciodată prin minte. Toate bunurile urmau să fie transferate comunității (Sfântul Chrisostom, este de presupus, se gândea aici la vânzarea lor, urmând exemplul Evangheliilor și al Faptelor Apostolilor) după care comunitatea urma să înceapă să le consume în comun. El nu-și dăduse seama că aceasta nu ar fi putut continua în veci. El credea că mijloacele care ar fi fost adunate laolaltă – el apreciază comoara de la unu până la trei milioane de livre de aur – nu ar putea niciodată să fie epuizate. Se observă că pătrunderea economică a sfântului se sfârșește tocmai acolo unde înțelepciunea politicienilor noștri sociali tinde de asemenea să se sfârșească, când ei încearcă să reorganizeze întreaga economie națională în lumina experienței câștigate prin operele de caritate în domeniul consumului.

 

Sfântul Chrisostom lămurește că oamenii se tem să riște schimbarea către comunism, pe care el îl recomandă, mai mult decât o afundare în ocean. Și astfel biserica de asemenea a părăsit, în curând, ideea comunistă.

 

Pentru că economia monastică nu poate fi privită ca socialism. Mânăstirile care nu puteau trăi din donații particulare trăiau de obicei din zeciuieli și îndatoriri ale țăranilor platnici de arendă și din produsele fermelor și ale altor proprietăți. Foarte rar munceau călugării înșiși, pe baza unui fel de cooperativă de producători. Întreaga viață monahală este un ideal de viață accesibil numai celor puțini, iar producția monahală nu poate fi luată niciodată ca standard pentru întreaga comunitate. Socialismul, pe de altă parte, este un sistem economic general.

 

Rădăcinile socialismului creștin nu se găsesc nici în biserica primitivă, nici în cea medievală. Creștinismul care a ieșit cu vitalitate reînnoită din luptele gigantice de credință din secolul al șaisprezecelea a fost acela care l-a adoptat mai întâi, deși numai treptat și în fața unei opoziții puternice.

 

Biserica modernă se deosebește de biserica medievală prin aceea că trebuie să lupte fără încetare pentru existența ei. Biserica medievală domnea neprovocată; tot ce scriau, propovăduiau și gândeau oamenii emana de la ea și în cele din urmă se reîntorcea la ea. Moștenirea spirituală a antichității clasice nu putea să-i zdruncine dominația, pentru că înțelesul ei ultim era dincolo de puterea de înțelegere a unei generații amorțite de idei și concepte feudale. Dar, pe măsură ce evoluția socială progresa în direcția gândirii și acțiunii raționale, eforturile oamenilor de a-și scutura lanțurile gândirii tradiționale cu privire la adevărurile ultime erau încununate din ce în ce cu mai mult succes. Renașterea lovește la rădăcina creștinismului. Bazată pe raționalismul clasic și pe arta clasică, influența ei a tins inevitabil să îndepărteze de biserică sau, în cel mai bun caz, să o scoată afară din zona de interes. Departe de a încerca să oprească avalanșa, oamenii bisericii au devenit protagoniștii cei mai zeloși ai noului spirit. La începutul secolului al șaisprezecelea, nimeni nu era mai îndepărtat de creștinism decât însăși biserica. Ultimul ceas al bătrânei credințe părea să fi sunat.

 

Atunci veni marea și brusca schimbare, contrarevoluția creștină. Ea nu a venit de sus, de la părinții bisericii sau din mănăstiri, de fapt nu a venit deloc de la biserică. A fost impusă bisericii din afară, țâșnind din străfundurile poporului, unde creștinismul încă mai supraviețuiește ca o forță lăuntrică. Asaltul asupra bisericii muribunde, cu intenția reformării ei, a venit astfel din afară și de jos. Reforma și contrareforma sunt cele două mari expresii ale renașterii ecleziastice. Ele se deosebesc ca origine și metodă, în formele lor de adorație și doctrinele lor prescrise, mai presus de toate în presupunerile și înfăptuirile lor, în treburile politice; dar ele sunt de acord cu privire la țelul lor ultim: să bazeze ordinea mondială încă odată pe evanghelii, să reinstaleze credința ca o putere care să controleze mințile și inimile oamenilor. Este cea mai mare revoltă a credinței împotriva gândirii, a tradiției împotriva filosofiei cunoscute istoriei. Succesul ei a fost enorm și a creat creștinismul așa cum îl cunoaștem astăzi, religia care își are sediul în inima individului, care stăpânește conștiința și mângâie sufletul. Dar victoria completă i-a fost negată. Deși a înlăturat înfrângerea – căderea creștinismului – ea nu a putut să-l distrugă pe vrăjmaș. Căci încă din secolul al șaisprezecelea această luptă de idei a fost urmărită aproape fără întrerupere.

 

Biserica știe că nu poate câștiga dacă nu poate să sigileze fântâna din care adversarii ei continuă să se inspire. Atâta vreme cât raționalismul și libertatea spirituală a individului sunt menținute în viața economică, biserica nu va reuși niciodată să încătușeze gândirea și să păstorească intelectul în direcția dorită. Pentru a face aceasta, ar trebui mai întâi să obțină supremația peste toată activitatea omenească. De aceea nu se poate mulțumi să trăiască ca o biserică liberă într-un stat liber; ea trebuie să caute să domine acel stat. Papalitatea de la Roma și bisericile naționale protestante, amândouă luptă pentru o asemenea dominație, care le-ar îngădui să ordoneze toate lucrurile seculare potrivit idealurilor lor. Biserica nu poate tolera nici o altă putere spirituală. Fiecare putere spirituală independentă este o amenințare pentru ea, o amenințare care crește în putere pe măsură ce progresează raționalizarea vieții.

 

Acum producția independentă nu tolerează nici o supra-stăpânire spirituală. În zilele noastre, dominația asupra minții poate fi obținută numai prin controlul producției. Toate bisericile au fost demult vag conștiente de aceasta, dar le-a devenit lămurit pentru prima oară când ideea socialistă, ridicându-se dintr-o sursă independentă, s-a făcut simțită ca o sursă puternică și rapid crescândă. Atunci le-a venit în minte bisericilor că teocrația este posibilă numai într-o comunitate socialistă.

 

O singură dată această idee a fost realizată în fapt. Aceasta s-a întâmplat când societatea lui Iisus a creat acel remarcabil stat în Paraguay, care nu era prea departe de o întruchipare a republicii ideale a lui Platon. Acest stat unic a înflorit timp de peste un secol, după care a fost distrus de forțe externe. Este sigur că iezuiții nu au întemeiat această societate cu ideea de a face o experiență socială sau de a da un exemplu pentru alte comunități din lume. Dar, în cele din urmă, ei nu ținteau în Paraguay la nimic mai mult decât la ceea ce au încercat să înfăptuiască peste tot, dar fără succes, din pricina marii rezistențe întâlnite. Ei au încercat să-i aducă pe laici – ca și copii care au nevoie de tutela bisericii – sub guvernământul binefăcător al bisericii și al propriului lor ordin. Nici ordinul iezuit, nici vreun alt corp ecleziastic nu a mai încercat de atunci vreun lucru asemănător experienței paraguayeze. Dar este limpede că toate bisericile apusene, precum și biserica romano-catolică, aspiră către același țel. Dacă s-ar îndepărta toate obstacolele care stânjenesc biserica astăzi, nimic nu o va împiedica de a repeta înfăptuirea paraguayeză peste tot.

 

Că biserica, vorbind în general, ia o atitudine negativă față de ideile socialiste nu dovedește contrariul acestor argumente. Ea se opune oricărui socialism care trebuie efectuat pe oricare altă bază decât a sa proprie. Este împotriva socialismului așa cum este conceput de atei, pentru că acesta ar lovi chiar la rădăcină; dar nu are nici o ezitate să se apropie de idealurile socialiste, cu condiția ca această amenințare să fie înlăturată. Biserica prusacă stă în fruntea socialismului prusac de stat și biserica romano-catolică urmărește peste tot idealul ei special social-creștin.

 

În lumina tuturor acestor dovezi, s-ar părea că numai un răspuns negativ ar putea fi dat la întrebarea pusă mai sus: dacă nu ar putea fi posibil să se reconcilieze creștinismul cu o ordine socială liberă, bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Un creștinism viu nu poate, se pare, să existe alături de capitalism. Întocmai ca în cazul religiilor răsăritene, creștinismul trebuie sau să învingă capitalismul, sau să apună. Totuși, în lupta prezentă împotriva capitalismului, nu există nici un strigăt de război mai eficace decât socialismul, acum că sugestiile pentru o revenire la ordinea socială medievală găsește puțini susținători.

 

Dar ar putea exista o alternativă. Nimeni nu poate să prevadă cu certitudine cum ar putea să se schimbe în viitor biserica și creștinismul. Papalitatea și catolicismul întâmpină acum probleme incomparabil mai grele decât toate acelea pe care le-au avut de rezolvat de mai bine de o mie de ani. Biserica universală răspândită în toată lumea este amenințată în însăși ființa ei de naționalismul șovinist. Printr-un rafinament al artei politice, ea a reușit să mențină principiul catolicismului prin vâltoarea războaielor naționale, dar trebuie să înțeleagă din ce în ce mai clar în fiecare zi că continuarea ei este incompatibilă cu ideea naționalistă. Afară numai dacă este pregătită să sucombe și să facă loc pentru biserici naționale, trebuie să scoată afară naționalismul printr-o ideologie care dă posibilitate națiunilor să trăiască și să muncească împreună în pace. Dar, făcând astfel, biserica s-ar vedea inevitabil adeptă a liberalismului. Nici o altă doctrină nu ar fi utilă.

 

Dacă biserica romană vrea să găsească o ieșire din criza în care a băgat-o naționalismul, atunci ea trebuie să fie fundamental transformată. S-ar putea ca această transformare și reformare să ducă la acceptarea necondiționată din partea ei a indispensabilității proprietății private asupra mijloacelor de producție. Deocamdată este foarte departe de aceasta, după cum este mărturie recenta enciclică Quadragesimo Anno.

 

NOTE

 

1. Compară caracterizarea bisericii răsăritene dată de Harnack, Das Mönchtum, ediția a 7-a, Giessen, 1907, pag. 32 et seq.

 

2. Harnack, Das Mönchtum, p. 33.

 

3. Troeltsch, Gesammelte Schriften, Vol. II, Tübingen, 1913, pag. 386 et seq.

 

4. Harnack, Das Wesen des Christentums, Leipzig, 1907, pag. 50 et seq.

 

5. Marcu, I, 15.

 

6. Luca, XXII, 30.

 

7. Harnack, Aus Wissenschaft und Leben, Vol. II, Giessen, 1911, pag. 257 et seq.; Troeltsch, Die Soziallehren der christlichen Kirchen und Gruppen, pag. 31 et seq.

 

8. Apostoli, IV, 35.

 

9. Luca, XIV, 26

 

10. Pfleiderer, Das Urchristentum, Vol. I, pag. 649 et seq.

 

11. Luca, XII, 35-36.

 

12. „Doctrina legii medievale a comerțului este înrădăcinată în dogma canonică a sterilității banului și în suma de corolarii care trebuie înțelese sub numele de Legile Cametei. Istoria legilor comerciale ale acelor timpuri nu poate fi nimic altceva decât istoria dominației doctrinei cametei în doctrina legală.” (Endemann, Studien in der romanisch-kanonistischen Wirtschafts-und Rechtslehre bis gegen Ende des siebzehnten Jahrhunderts, Berlin, 1874-83, Vol. I, pag. 2).

 

13. Luca, VI, 35.

 

14. C.10.X. De usuris (III, 19). Vezi Schaub, Der Kampf gegen den Zinwucher, ungerechten Preis und unlautern Handel im Mittelalter, Freiburg, 1905, pag. 61 et seq.

 

15. Pasajul este astfel interpretat de Knies, Geld und Kredit, Partea a II-a, Berlin, 1876, pag. 333 – 5, nota.

 

16. Despre ultima legislație a bisericii, care în c. 1543, Cod. jur. can., a ajuns să recunoască condițional legalitatea luării de dobândă, vezi Zehentbauer, Das Zinsproblem nach Moral und Recht, Viena, 1920, pag. 138 et seq.

 

17. Pesch, Lehrbuch der Nationalökonomie, pag. 212 et seq.

 

18. Matei, V, 27.

 

19. Pesch, op. cit., pag. 212.

 

20. Pfleiderer, Das Urchristentum, Vol. I, pag. 651, explică judecata pesimistă a lui Iisus despre posesiunile pământești prin așteptarea apocaliptică a catastrofei mondiale apropiate. „În loc să căutăm să interpretăm din nou și să adaptăm expresiile Sale rigoriste despre acest subiect în sensul eticii noastre sociale moderne, ar trebui să ne obișnuim, o dată pentru totdeauna, cu ideea că Iisus nu a apărut ca un moralist rațional, ci ca un profet entuziast al Împărăției iminente a lui Dumnezeu și numai astfel a devenit izvorul religiei mântuirii. Acela care vrea să facă entuziasmul eschatologic al profetului autoritatea directă și permanentă pentru etica socială procedează cu tot atâta înțelepciune ca și acela care ar dori să-și încălzească vatra și să-și fiarbă ciorba la flacăra unui vulcan.” Pe 25 mai, 1525, Luther scrise consiliului din Danzig: „Scriptura este o lege spirituală prin care nu se poate guverna bine.” Vezi Neumann, Geschichte des Wuchers in Deutschland, Halle, 1865, pag. 618. De asemenea Traub, Ethik und Kapitalismus, ediția a 2-a, Heilbronn, 1909, pag. 71.

 

21. Seipel, Die wirtschaftsethischen Lehren der Kirchenväter, Viena, 1907, pag. 84 et seq.

 

22. Migne, Patrologiae Graecae, Vol. LX, pag. 96 et seq.

 

 

 

 

Scris de

Ludwig von Mises

Ludwig von Mises (Lemberg, 1881 – New York, 1973) este cel mai important reprezentant al Școlii austriece de drept și economie în secolul XX, spiritul rector al iubitorilor de rigoare și discernământ epistemologic în sfera științelor acțiunii umane și autorul celei mai redutabile apărări utilitariste a capitalismului de tip laissez-faire.

 

XXIX. Creștinismul și socialismul

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul

 

Arhiva Herald and Times

 

 

 

Liderii naziști plănuiau să elimine creștinismul și să-și convertească adepții la un cod religios arian, potrivit unui document recent descoperit de unul dintre anchetatorii principali ai proceselor de la Nürnberg.

 

Generalul William Donovan a pregătit dosarul de 108 pagini după ce a intervievat naziști supraviețuitori și a studiat arhivele de după înfrângerea Germaniei în 1945.

Det. Aici

 

https://www.heraldscotland.com/news/12146376.documents-tell-of-nazi-plans-to-eliminate-christianity/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

De ce oamenii inteligenți sperie societatea | Schopenhauer

 

https://www.youtube.com/watch?v=zUKn5lA_s8E

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Raport către Hitler despre condițiile din Polonia, inclusiv moralul scăzut din cauza lipsei de alimente și a confiscărilor, arestările în masă și execuțiile în represalii, munca forțată, suprimarea culturii, educației și Bisericii Catolice poloneze, atrocitatea de la Katyn și posibile măsuri pentru consolidarea sprijinului polonez împotriva comuniștilor

 

 

https://nuremberg.law.harvard.edu/search/?q=source:case*

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Extrase din jurnalul lui Frank (1939-1945) cu întâlniri și declarații publice, inclusiv înființarea Guvernului General, pedepsirea naționaliștilor polonezi, luarea de ostatici și execuțiile, ghetourile evreiești și deportarea propusă, suprimarea organizațiilor poloneze, exploatarea economică, rolul SS, munca forțată, așezările etnicilor germani și revolta de la Varșovia

 

https://nuremberg.law.harvard.edu/documents/452416-extracts-from-franks-diary?mode=image&q=source:case%2A

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Proiectul Proceselor de la Nürnberg

https://nuremberg.law.harvard.edu/search/?q=&m=photograph

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Eugenie… moartea celor lipsiți de apărare

Moștenirea vărului lui Darwin, Galton

De Russell Grigg

 

Puține idei au făcut mai mult rău rasei umane în ultimii 120 de ani decât cele ale lui Sir Francis Galton. El a fondat pseudo-știința evoluționistă a eugeniei. Astăzi, epurarea etnică, utilizarea avortului pentru a elimina bebelușii nenăscuți „defecți”, infanticidul, eutanasia și recoltarea de bebeluși nenăscuți în scopuri de cercetare au toate un fundament comun în teoria eugeniei de tip supraviețuire a celui mai adaptat. Așadar, cine a fost Galton, ce este eugenia și cum a dăunat umanității?

Francis Galton s-a născut într-o familie de quakeri din Birmingham, Anglia, în 1822. Nepot al lui Erasmus Darwin din partea mamei și, prin urmare, văr al lui Charles Darwin ,a împărtășit agnosticismul darwinian și antagonismul față de creștinism pentru cea mai mare parte a vieții sale adulte.În copilărie, învățase alfabetul la 18 luni, citea la 2 ani și jumătate, memora poezii la cinci ani și discuta despre Iliada la șase ani.1 În 1840, a început studiile la Universitatea Cambridge, specializarea medicină și apoi matematică, dar, din cauza unei căderi nervoase, a reușit să obțină doar o modestă diplomă de licență, în ianuarie 1844.2 Când tatăl său a murit în același an, a moștenit o avere atât de mare încât nu a mai fost nevoit niciodată să muncească pentru a-și câștiga existența.Acest lucru i-a oferit tânărului și bogatului Galton timp liber nu doar pentru „distracție”, ci și pentru a se aventura într-o serie de domenii, inclusiv explorarea unor zone întinse din Africa de Sud-Vest, rapoartele sale despre care i-au adus calitatea de membru al Societății Regale de Geografie în 1853 și, trei ani mai târziu, al Societății Regale. În acel an, Galton s-a căsătorit cu Louisa Butler, al cărei tată fusese director la Școala Harrow.

 

Ca om de știință amator, cu o curiozitate și o energie nemărginite, a scris aproximativ 14 cărți și peste 200 de lucrări.3 Printre invențiile sale s- au numărat fluierul „silențios” pentru câini, o imprimantă teletip; și diverse instrumente și tehnici pentru măsurarea inteligenței umane și a părților corpului; a inventat harta meteo și a descoperit existența anticiclonilor.

 

Interacțiunea cu Charles Darwin

Publicarea cărții „Originea speciilor” de Darwin în 1859 a fost, fără îndoială, un punct de cotitură în viața lui Galton. În 1869, i-a scris lui Darwin: „[A]pariția cărții tale „ Originea speciilor” a creat o adevărată criză în viața mea; cartea ta a alungat constrângerea vechii mele superstiții [adică argumente religioase bazate pe design] ca și cum ar fi fost un coșmar și a fost prima care mi-a dat libertatea de gândire.” 4

 

Din Nott, JC și Gliddon, GR, Rasele indigene ale Pământului , JB Libbincott, Philadelphia, SUA, 1868.Presupusa evoluție de la negri la albi

Ilustrare pseudoștiințifică a presupusei evoluții a „raselor” umane.

O ilustrație presupus „științifică” din 1868 care arată că negrii erau mai puțin evoluați decât albii, sugerând asemănări cu un cimpanzeu.

 

Chiar și faimosul evoluționist Stephen Jay Gould a comentat că cranii cimpanzeilor sunt măriți în mod fals, iar maxilarul „negrilor” este extins în mod fals, sugerând că „negrii” au un rang chiar inferior maimuțelor. Această demonstrație nu a provenit din literatura rasistă sau „marginală”, ci dintr-unul dintre manualele științifice de top ale vremii sale. Evoluționiștii militanți de astăzi preferă să evite în mod convenabil implicațiile sociale ale ideilor lor, dar istoria demonstrează contrariul.

 

Galton „a fost printre primii care au recunoscut implicațiile teoriei evoluției lui Darwin pentru omenire”.5 El credea că talentul, caracterul, intelectul etc. sunt toate moștenite de la strămoși, la fel ca și orice lipsă a acestor calități. Astfel, săracii nu erau victime nefericite ale circumstanțelor lor, ci erau săraci pentru că erau inferiori din punct de vedere biologic. Acest lucru era contrar opiniei științifice predominante conform căreia toate aceste calități se datorau mediului, adică modului și locului în care o persoană era crescută.6 Galton credea că oamenii, la fel ca animalele, puteau și ar trebui să fie crescuți selectiv. În 1883, a inventat termenul „eugenie” [greacă: εύ ( eu ) care înseamnă „bine” și γένος ( genos ) care înseamnă „fel” sau „urmaș”] pentru studiul modalităților de îmbunătățire a caracteristicilor fizice și mentale ale rasei umane.

 

Părerile lui Galton nu lăsau loc existenței unui suflet uman, harului lui Dumnezeu în inima omului, libertății umane de a alege să fie diferit sau chiar demnității individului. În primul său articol publicat pe această temă, în 1865,7 „ El a negat… că facultățile raționale ale omului sunt un dar de la Dumnezeu; a negat că omenirea a fost blestemată de păcătoșenie încă din vremea lui Adam și Eva”; și considera sentimentele religioase „nimic mai mult decât dispozitive evoluționare pentru a asigura supraviețuirea speciei umane” .8

 

Referitor la sentimentul păcatului originar, el a scris că „[aceasta] ar arăta, conform teoriei mele, nu că omul a căzut dintr-o stare superioară, ci că se ridică rapid dintr-una inferioară… și că, după miriade de ani de barbarie, rasa noastră a ajuns abia recent să fie civilizată și religioasă” .9

 

În lucrarea sa „Geniul ereditar” (1869), Galton a dezvoltat toate aceste idei și a propus că un sistem de căsătorii aranjate între bărbați distinși și femei bogate ar produce în cele din urmă o rasă talentată. Când Charles Darwin a citit această carte, i-a scris lui Galton: „Ai convertit un adversar într-un anumit sens, căci am susținut întotdeauna că, cu excepția proștilor, oamenii nu diferă prea mult în intelect, ci doar în zel și muncă asiduă…”5. Ideile lui Galton l-au ajutat, fără îndoială, să-și extindă teoria evoluției la om. Darwin nu l-a menționat pe Galton în lucrarea sa „Originea”, dar l-a menționat de nu mai puțin de 11 ori în lucrarea sa „Originea omului” (1871).

 

Trei Congrese Internaționale de Eugenie au avut loc în 1912, 1921 și 1932, la care au participat activiști eugeniști din Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Australia, Canada, India, Japonia, Mauritius, Kenya și Africa de Sud. Printre personalitățile notabile care au susținut ideile înainte de al Doilea Război Mondial s-au numărat Winston Churchill, economistul John Maynard Keynes, scriitorul science fiction H.G. Wells 10 și președinții americani Theodore Roosevelt și Calvin Coolidge. Galton a primit Medalia Huxley de la Institutul Antropologic în 1901, Medalia Darwin de la Societatea Regală în 1902, Medalia Darwin-Wallace de la Societatea Linneană în 1908 și titluri onorifice de la Universitățile Cambridge și Oxford; a fost înnobilat în 1909. În ciuda acestor „onoruri”, în viață Galton nu a fost cel mai bun susținător al teoriilor sale. A avut multe episoade de boală de lungă durată și, în ciuda pedigree-ului intelectual bun al său și al soției sale, nu au avut copii proprii care să-i ducă numele și moștenirea. După moartea sa, în 1911, testamentul său a prevăzut finanțarea unei Catedre de Eugenie și a Laboratorului de Eugenie Galton de la Universitatea din Londra.

 

Eugenia în acțiune

Conceptul de îmbunătățire a caracteristicilor fizice și mentale ale rasei umane poate părea admirabil la prima vedere. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, metoda de realizare a acestui concept a implicat nu doar creșterea ratei natalității în rândul celor „potriviți” prin selecție parentală („eugenie pozitivă”), ci și reducerea ratei natalității în rândul acelor persoane despre care se crede că împiedică o astfel de îmbunătățire, cei „nepotriviți” („eugenie negativă”). 11

 

De exemplu, până în 1913, o treime (și din anii 1920 încoace, mai mult de jumătate) dintre 12 state americane aveau legi care permiteau sterilizarea obligatorie a celor deținuți în custodie și considerați „inapți”. Aceasta a dus la sterilizarea forțată a aproximativ 70.000 de victime, inclusiv criminali, persoane cu retard mintal, dependenți de droguri, săraci, orbi, surzi și persoane cu epilepsie, tuberculoză sau sifilis. Peste 8.000 de proceduri au fost efectuate în orașul Lynchburg, Virginia, 13 iar cazuri izolate au continuat în anii 1970. 14 , 15

 

Aproximativ 60.000 de cetățeni suedezi au fost tratați în mod similar între 1935 și 1976, iar practici similare existau și în Norvegia și Canada.16

 

În Germania, în 1933, guvernul lui Hitler a ordonat sterilizarea obligatorie a tuturor cetățenilor germani cu handicapuri „indezirabile”, nu doar a celor deținuți în custodie sau în instituții. Aceasta a avut ca scop prevenirea „contaminarii” „rasei germane superioare” a lui Hitler prin căsătorii mixte.

 

Imagine Wikipedia.orgSigla Congresului de Eugenie

Sigla Congresului de Eugenie.

Faceți clic aici pentru o vizualizare mai mare

Apoi, între 1938 și 1945, acest tratament chirurgical al unor astfel de „mâncători inutili” a fost înlocuit de o soluție mai cuprinzătoare – genocidul nerăbdător, comis de naziștii lui Hitler, a peste 11 milioane de oameni considerați subumani sau nedemni de viață, așa cum este autentificat și documentat de înregistrările Proceselor de la Nürnberg. Printre cei uciși s-au numărat evrei, creștini evanghelici, 17 persoane de culoare, țigani, comuniști, homosexuali, persoane amputate și pacienți cu boli mintale.

 

Acesta nu era nimic altceva decât darwinism rampant – eliminarea a milioane de ființe umane etichetate drept „nepotrivite/inferioare” de către și în beneficiul celor care se considerau „potrivite/superioare”.

 

Ideea centrală a darwinismului este selecția.18 Naziștii credeau că trebuie să dirijeze procesul de selecție pentru a avansa rasa germană.19 Viziunea naivă a lui Galton despre o „utopie eugenică” se transformase în coșmarul nazist al epurării etnice ucigașe .

 

Din păcate, ideile de superioritate rasială și eugenie nu au dispărut odată cu regimul lui Hitler. David Duke, infamul rasist american anti-negru și anti-evreu, și-a dezvoltat opiniile citind scrierile eugeniste ale lui Galton, H.G. Wells , Sir Arthur Keith și alții, precum și scrierile timpurii ale sociobiologilor moderni, cum ar fi E. O. Wilson de la Harvard. 20

 

Eugenia în secolul XXI .

După al Doilea Război Mondial, eugenia a devenit un „cuvânt murdar”. Eugeniștii se autointitulau acum „oameni de știință în domeniul populației”, „geneticieni umani”, „politnici de familie” etc. Revistele au fost redenumite. Annals of Eugenics a devenit Annals of Human Genetics, iar Eugenics Quarterly a devenit Journal of Social Biology.21 Cu toate acestea, astăzi, la aproximativ 60 de ani de la Holocaust, conceptul criminal generat de eugenia lui Galton este din nou viu și înfloritor și poartă halatul de laborator al respectabilității medicale.

 

Medicii distrug acum în mod curent oameni, care au fost creați după chipul lui Dumnezeu ( Geneza 1:26 ), prin avort, infanticid și eutanasie, precum și în cercetarea celulelor stem fetale/embrionare.

 

1. Avortul

Conform publicației Daily Mail din Marea Britanie , „femeile își elimină din ce în ce mai mult copiii nenăscuți din cauza unor deformități care nu le pun viața în pericol, cum ar fi picioarele deformate sau despicăturile buzelor și palatului”, iar „mai mulți copii cu sindrom Down sunt uciși în prezent decât sunt lăsați să se nască”.22 Dr. Jacqueline Laing de la Universitatea Metropolitană din Londra a comentat: „Aceste cifre sunt simptomatice pentru o tendință eugenică a societății consumeriste, hotărâtă să elimine deformitățile”. „Aceasta este eugenie directă”, a declarat Nuala Scarisbrick, administrator pe viață al Marii Britanii. „Persoanelor cu dizabilități li se transmite mesajul că nu ar fi trebuit să se nască. Este îngrozitor și abominabil” .22

 

La nivel global, se estimează că există 50 de milioane de avorturi în fiecare an. Aceasta reprezintă un avort la fiecare trei nașteri de copii vii, așadar, în medie, orice copil aflat în uter la nivel mondial are o șansă din patru de a fi ucis în mod deliberat. 23

 

1. Infanticidul

China este renumită pentru politica sa coercitivă de un singur copil per familie. În practică, majoritatea familiilor își doresc un băiat, așa că, dacă se naște o fată, ea poate fi în pericol. Uneori se respectă același principiu macabru, dar înainte de naștere. În India, este obișnuit să se afle sexul bebelușului, iar marea majoritate a avorturilor sunt fetițe. Acest lucru face ca sprijinul feminist pentru avort să fie tulburător de ironic.

 

Și bebelușii cu dizabilități sunt expuși unui risc. „Eticianul” Peter Singer a pledat pentru legalizarea infanticidului până la o anumită vârstă. El scrie: „[A] ucide un copil cu dizabilități nu este echivalent moral cu uciderea unei persoane. Foarte des nu este deloc greșit.” 24

 

1. Eutanasia

În mai 2001, Olanda a devenit prima țară care a legalizat eutanasia, legea intrând în vigoare din ianuarie 2002. Eutanasia a fost tolerată în Belgia până în mai 2002, când a fost legalizată. Este tolerată în Elveția, Norvegia și Columbia. 23

 

Eugenia și procesul maimuței Scopes 1

Fotografie Bryan CollegeDescrierea imaginii

Clarence Darrow (stânga) și William Jennings Bryan

Manualul din care Scopes preda evoluția, „A Civic Biology” de George Hunter2 , și manualul de laborator însoțitor3 erau evident eugenice și ofensator de rasiste. Hunter a împărțit umanitatea în cinci rase și le-a clasificat în funcție de cât de sus atinsese fiecare pe scara evoluției, de la „tipul etiopian sau negru” până la „cel mai înalt tip dintre toate, caucazienii, reprezentați de locuitorii albi civilizați ai Europei și Americii”.4 „ A Civic Biology” afirma că infracțiunile și imoralitatea sunt moștenite și transmise în familii și spunea că „aceste familii au devenit parazitare pentru societate… Dacă astfel de oameni ar fi animale inferioare, probabil i-am ucide pentru a-i împiedica să se răspândească. Umanitatea nu va permite acest lucru, dar avem remediul de a separa sexele în aziluri sau în alte locuri și de a preveni în diverse moduri căsătoriile mixte și posibilitățile de perpetuare a unei rase atât de joase și degenerate” .4

 

Vânt inerent (DVD)

Aceasta este cartea pe care darwiniștii vremii insistau că Scopes avea dreptul să o predea!

 

Toate acestea sunt documentate de Dr. David Menton în DVD-ul Inherently Wind: a Hollywood History of the Scopes Trial (dreapta).

 

Referințe și note

Procesul din 1925 de la Dayton, Tennessee, SUA, al profesorului de liceu John T. Scopes, acuzat de încălcarea legii statului prin predarea teoriei evoluției.

Hunter, G., O biologie civică prezentată în Probleme , American Book Co., New York, SUA, pp. 195–196, 1914.

Hunter, G., Probleme de laborator în biologie civică , American Book Co., New York, SUA, 1916.

Ref. 2, pp. 261–265.

Primul proces de la NürnbergJudecata de la Nürnberg

Poate cea mai frecventă întrebare cu privire la genocidul Holocaustului inspirat de eugenie este: „Cum s-a putut întâmpla?” În filmul MGM din 1961, Judecarea de la Nuremberg , despre procesul a patru criminali de război naziști, judecători care au aplicat decretele naziste, 1 unul dintre inculpați (judecătorul Ernst Janning, interpretat de Burt Lancaster) îi strigă judecătorului-șef Dan Haywood (interpretat de Spencer Tracy): „Acei oameni – acei milioane de oameni – nu am știut niciodată că se va ajunge la asta. Trebuie să mă crezi!” Răspunsul lui Haywood a fost elocvent: „S-a ajuns la asta prima dată când ai condamnat un om la moarte, știai că este nevinovat.”

 

La fel și astăzi, uciderea eugenică a copiilor nenăscuți nevinovați, deoarece sunt considerați mai puțin perfecți, a început prima dată când un medic a consimțit să ucidă un copil handicapat în pântecele mamei. Restul e istorie.

 

Bazat pe cel de-al treilea Proces de la Nürnberg (1947), numit și „Procesul Judecătorilor” deoarece acesta a judecat judecători și procurori naziști pentru impunerea programului nazist de „puritate rasială” prin legile eugenice și rasiale. Au existat un total de 13 procese de la Nürnberg.

 

Fotografia (dreapta sus) provine din primul Proces de la Nürnberg (1945–1946), cel mai faimos și semnificativ dintre ele, deoarece acesta i-a judecat pe principalii lideri germani.

Primul rând (de la stânga la dreapta) : Hermann Göring, Rudolf Hess, Joachim von Ribbentrop, Wilhelm Keitel;

ultimul rând : Karl Dönitz, Erich Raeder, Baldur von Schirach, Fritz Sauckel. (Prin amabilitatea Wikipedia)

Concluzie

Nu toți evoluționiștii sunt, desigur, criminali, iar Francis Galton s-ar putea să nu fi conceput niciodată că teoriile sale ar duce la uciderea a atâtor milioane de oameni, darămite la atacul asupra copiilor nenăscuți lipsiți de apărare. Cu toate acestea, o astfel de acțiune este în totalitate în concordanță cu învățătura evoluționistă, și anume supraviețuirea celor mai adaptați prin eliminarea celor mai slabi. Faptele sunt rezultatul credințelor. După cum a spus Isus: „Un pom rău aduce roade rele”; „nu poate aduce roade bune” ( Matei 7:17-18 ).

 

Contrar filosofiei fatale a eugeniei, fiecare persoană umană are valoare eternă în ochii lui Dumnezeu și a fost creată „după chipul lui Dumnezeu” ( Geneza 1:26-27 ). Dumnezeu a interzis, de asemenea, în mod explicit crima ( Exodul 20:13 ) sau uciderea intenționată a oamenilor nevinovați. Într-adevăr, Dumnezeu a iubit atât de mult omenirea încât L-a trimis pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos, să moară pe Cruce pentru a ne mântui de păcat ( Ioan 3:16-17 ) și pentru a ne transforma în chipul Fiului Său atunci când credem în El ( Romani 8:29 ; 2 Corinteni 3:18 ). În Isus , a Doua Persoană a Treimii a luat natura umană ( Evrei 2:14 ), devenind Ultimul Adam ( 1 Corinteni 15:45 ), devenind astfel Mântuitorul (rudă) ( Isaia 59:20 ) rasei primului om, Adam.

 

Prima publicare pe pagina principală: 28 august 2006

Republicare pe pagina principală: 25 februarie 2009

Referințe și note

Cowan, R., Sir Francis Galton și studiul eredității în secolul al XIX-lea , Garland Publishing Inc., New York, SUA, p. vi, 1985. Înapoi la text .

Forrest, DW, Francis Galton: Viața și opera unui geniu victorian , Paul Elek, Londra, Marea Britanie, p. 25, 1974. Înapoi la text .

Subiectele abordate au inclus gemenii, transfuziile de sânge, criminalitatea, călătoriile în țările subdezvoltate, meteorologia, calculul corelațional, antropometria (măsurarea corpului uman) și amprentele digitale ca mijloc de identitate – utilizate pentru prima dată de Scotland Yard în 1901 și acum în întreaga lume. Înapoi la text .

Galton către Darwin, 24 decembrie 1869, citat din ref. 1, p. 74. Înapoi la text .

Galton, Sir Francis, Encyclopædia Britannica 5: 97–98, 1992. Înapoi la text .

Aceste două perspective asupra eredității versus mediului au fost, de asemenea, etichetate drept „natură versus educație”. Înapoi la text .

Galton, F., Talent și caracter ereditare, 2 părți, revista MacMillan’s 12:157–166 și 318–327, iunie și august 1865 (Sursa: ref. 1, p. 1.). Înapoi la text .

Ref. 1, p. 75. Înapoi la text .

Galton, F., Amintiri din viața mea , Methuen & Co., Londra, Regatul Unit, pp. 317–18, 1908. Înapoi la text .

Bergman, J. , „ H.G. Wells: discipolul și eugenistul extraordinar al lui Darwin ”, Journal of Creation 18 (3):106–110, 2004. Înapoi la text .

Ultima propoziție din autobiografia lui Galton spune: „Selecția naturală se bazează pe producția excesivă și distrugerea en-gros; eugenia pe a nu aduce pe lume mai mulți indivizi decât cei care pot fi îngrijiți corespunzător și doar pe cei din cea mai bună rasă.” (Ref. 9, p. 323.) Înapoi la text .

În 1931, Vermont a devenit al 31-lea stat american care a adoptat o lege privind sterilizarea (care nu a fost abrogată până în 1973). Sursa: Washington Post , 8 august 1999, p. A21. Înapoi la text .

Wieland, C. , Minciunile din Lynchburg , Creation 19 (4):22–23, 1997. Înapoi la text .

„Eugenie”, Encyclopædia Britannica 4: 593, 1992. Înapoi la text .

Black, E., Război împotriva celor slabi: Eugenie și campania Americii de a crea o rasă stăpână , Four Walls Eight Windows, New York/Londra, 2003; vezi recenzia lui Sarfati, J. , Creation 27 (2):49, 2005. Înapoi la text .

Isherwood, J., „Plăți planificate pentru victimele sterilizărilor „barbare”, Sydney Morning Herald , 27 august 1997, p. 10. Înapoi la text .”

Sarfati, J., Naziștii plănuiau să extermine creștinismul , Creation 24 (3):47, 2002. Înapoi la text .

Evoluția descrie rezultatele selecției. Vezi Stein, GJ, Biological Science and the Roots of Nazism, American Scientist 76: 50–58, ianuarie–februarie 1988. Înapoi la text .

Vezi Bergman, J., Darwinismul și Holocaustul rasei naziste , Journal of Creation 13 (2):101–111, 1999. Acest lucru este documentat temeinic în Weikart, R., De la Darwin la Hitler: Etica evolutivă, eugenia și rasismul în Germania , Palgrave Macmillan, New York, SUA, 2004; vezi recenzia lui Sarfati, J., Creation 27 (4):39, 2005. Înapoi la text .

Bergman, J., Influența darwinismului asupra rasiștilor moderni și a grupurilor supremaciste albe: cazul lui David Duke , Journal of Creation 19 (3):103–107, 2005. Înapoi la text .

Clay, C. și Leapman, M., Rasa supremă: Experimentul Lebensborn în Germania nazistă , Hodder & Stoughton, Londra, Marea Britanie, p. 181, 1995. Înapoi la text .

Rata avorturilor în Marea Britanie crește vertiginos, deoarece cuplurile elimină copiii „defectuoși” , LifeSite Daily News , pentru luni, 31 mai 2004. Înapoi la text .

Statistici de la Festivalul Luminii , Adelaide, Australia. Înapoi la text .

Singer, P., „A lua viața: oamenii”, extras din „Etica practică ” , ediția a 2 -a , Cambridge, pp. 175–217, 1993. Singer este profesor Ira. W. DeCamp de bioetică la Centrul Universitar pentru Valori Umane, Universitatea Princeton.

 

 

https://creation.com/eugenics-death-of-the-defenceless

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Ura pentru eugenie!”

Cum au susținut bisericile americane care respingeau Biblia politici asemănătoare nazismului

de Russell Grigg

 

Mulți oameni au spus sau au gândit asta de când vărul lui Darwin, Francis Galton, a inventat termenul „eugenie” în 1883.1 De atunci , printre susținătorii acestui urmaș al evoluției s-au numărat rasiști ​​de multe naționalități diferite, cum ar fi naziștii lui Hitler, precum și entuziaști ai „dreptului” la avort, eutanasie și, acum, în secolul XXI , la distrugerea oamenilor în scopul cercetării celulelor stem embrionare. Acest lucru este, desigur, în concordanță cu convingerea pe care o împărtășesc cu toții, și anume că oamenii sunt doar animale evoluate.

Numeroasele încălcări ale drepturilor omului, precum și crimele și genocidele care sunt rezultatul credințelor eugeniste sunt bine documentate și, prin urmare, sunt bine cunoscute.2 Ceea ce nu este atât de bine cunoscut este faptul că, la începutul secolului al XX -lea , eugenia a fost promovată cu o fervoare aproape evanghelistică în cercurile elitelor americane, ducând la sterilizarea forțată a peste 60.000 de cetățeni americani3 și chiar la eutanasie.4 , 5 Și mai rău, a fost promovată cu ardoare de multe dintre bisericile liberale „principale” din America.6 , 7

 

Eugenia la salvare?

Sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea au fost o perioadă a problemelor sociale în America, odată cu „sosirea unui număr uimitor de noi imigranți din sudul și estul Europei, industrializarea sporită, urbanizarea, depresiile economice și tulburările pieței muncii… Scăderea ratelor natalității, creșterea ratelor divorțurilor și flagelul tot mai mare al sifilisului i-au determinat pe mulți observatori să se teamă pentru soarta familiei americane și, implicit, pentru națiunea în ansamblu” .8

 

Eugeniștii credeau că dețin răspunsul la această situație. Sărăcia, bolile, prostituția, alcoolismul și criminalitatea nu erau dovezi ale eșecului moral al omului, ci probleme care trebuiau rezolvate științific. Soluția științifică era promovarea formării unor familii numeroase de către oamenii presupuși superiori, precum anglo-saxonii albi din clasa de mijloc, și, în același timp, restricționarea dimensiunii familiilor oamenilor presupuși inferiori, adică a celor considerați deficienți rasial și mintal.

 

În eugenie, acești oameni au găsit o credință mai puternică decât creștinismul lor, împlinind speranțele lui Francis Galton de a înlocui religia cu eugenia.

Liderii religioși care au îmbrățișat acest presupus sprijin pentru programele lor sociale-evanghelice și care s-au implicat în eugenie „includeau protestanți de aproape toate confesiunile, evrei și catolici și reprezentau în mod covârșitor aripile liberale ale credințelor lor respective. … Aceștia erau pastori, preoți și rabini care au fost inspirați de evoluțiile științei moderne și au acceptat o mare parte din noua critică istorică a Bibliei. … Susținătorii au variat de la clerici de rang înalt până la pastori din orașele mici din bisericile metodiste, unitariene, congregaționale, episcopale protestante, baptiste și prezbiteriene.” 9

 

Astfel, în primele decenii ale secolului al XX -lea , „clericii, rabinii și liderii laici au scris cărți și articole despre eugenie, s-au alăturat organizațiilor eugenice… și au adoptat soluții eugenice la problemele sociale care afectau comunitățile lor. [ 10 ] Aceștia au explorat implicațiile eugenice ale Celor Zece Porunci biblice și au investigat lecțiile ereditare înrădăcinate în parabolele lui Isus.” 11 Multe biserici au organizat cursuri de educație eugenică. În 1910, psihologul Stanley Hall a scris în revista Religious Education : „Întregul Vechi Testament, de la mitul Edenului până la cei mai recenti profeți, are nevoie de o nouă exegeză eugenică.” 12

 

Eugenie

Eugenica este încercarea de a îmbunătăți caracteristicile fizice și mentale ale rasei umane prin încurajarea reproducerii celor „potriviți” și prin diminuarea sau prevenirea reproducerii celor „nepotriviți”. În termeni evoluționiști, aceasta înseamnă înlocuirea procesului lent și orb al evoluției cu îndrumarea inteligentă și intenționată a oamenilor. A fost numită pe bună dreptate cea mai distructivă mișcare medicală din istorie. De exemplu, eugenia a fost justificarea și stimulul pentru Holocaust, precum și pentru numeroasele alte „epurări etnice” care au fost comise în secolele XX și XXI .

 

La începutul anilor 1900, peste 30 de state americane au adoptat legi care impuneau sterilizarea celor considerați inapți mintal. Aceste legi au fost confirmate de Curtea Supremă a SUA în 1927 (Buck vs Bell) și nu au fost abolite decât la mijlocul secolului al XX-lea . * Administratorii naziști de la Procesele de la Nürnberg de după al Doilea Război Mondial și-au apărat programul de sterilizare invocând legile Statelor Unite ca sursă de inspirație.

 

În Vermont, legile privind sterilizarea nu au fost abrogate decât în ​​1973.

 

În 1912, reverendul Walter Sumner, decanul Catedralei Episcopale Sfinții Petru și Pavel din Chicago, a cerut ca cuplurile care doreau să se căsătorească în catedrală să prezinte un certificat medical eugenic. 13 Un medic trebuia să ateste că erau „normali fizic și mental și nu aveau nicio boală incurabilă sau transmisibilă”. 14 Unele confesiuni au aprobat și copiat această procedură; altele, de exemplu unii prezbiterieni, nu au făcut-o. Catolicii, în mare parte, nu au făcut-o, deoarece considerau căsătoria un sacrament care trebuia reglementat doar de biserică. În 1926, sute de predicatori au participat la un „concurs de predici eugenice” sponsorizat de Societatea Americană de Eugenie. 11 Rosen comentează: „În eugenie, acești oameni au găsit o credință mai puternică decât creștinismul lor, împlinind speranțele lui Francis Galton de a înlocui religia cu eugenia”. 15

 

În această perioadă, pastorii creștini conservatori își apărau credința pe mai multe fronturi, cum ar fi respingerea filosofiei evoluției, existențialismul lui Paul Tillich, ipoteza documentară (JEDP) a lui Julius Wellhausen, 16 și „demitizarea” Bibliei (adică eliminarea miracolelor) de către Rudolf Bultmann. Bisericile care au respins darwinismul și au susținut o viziune biblică/asupra creației s-au opus eugeniei. „Protestanții evanghelici erau sceptici față de metodele unei științe care contesta doctrina biblică în chestiuni precum nașterea din Fecioară și învierea trupească a lui Hristos.” 17 „Cei care s-au agățat cu încăpățânare de tradiție, de doctrină și de infailibilitatea biblică s-au opus eugeniei și au devenit, pentru o vreme, obiecte de batjocură pentru respingerea acestei științe extrem de moderne.” 18

 

Astăzi – evoluția cosmologică și biologică

În anii 1940, lumea a văzut consecința oribilă a filosofiei eugeniei – Holocaustul, în care peste 11 milioane de oameni considerați inferiori de naziști au fost uciși pentru a promova progresul evolutiv al rasei ariene-germane.19 Astăzi vedem alte două consecințe inevitabile ale gândirii evoluționiste:

 

Evoluția cosmologică este teoria conform căreia totul a început cu un Big Bang fără cauză, prin urmare Dumnezeu Creatorul este inutil.

 

Evoluția biologică ne învață că omul este doar un animal; așadar, pentru că nimic nu este greșit sau corect din punct de vedere moral pentru animale, haideți să facem cu toții ceea ce fac animalele. 20

 

Oricât de incredibil ar părea, multe biserici și facultăți teologice de astăzi urmează aceste credințe ale oamenilor de știință atei în loc să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu.21 Ele învață că Dumnezeu a folosit atât evoluția cosmologică, cât și cea biologică pentru a crea cerurile, pământul și toată viața, inclusiv omenirea. Astfel, au abandonat practic doctrinele fundamentale ale creației și autoritatea Bibliei.

 

Consecința inevitabilă este că oamenii de astăzi părăsesc biserica în masă, în timp ce alții nu intră niciodată în ea.

 

Concluzii și comparații

Concluziile lui Rosen despre creștinii care se bazează mai mult pe cuvintele oamenilor de știință decât pe autoritatea Bibliei merită reflectate în contextul situației actuale. Ea subliniază faptul că acești lideri „au acționat în mod covârșitor cu bună-credință” și „au crezut cu adevărat că eugenia va spori fericirea umană”, dar apoi spune:

 

Liderii religioși liberali au permis ca viziunile lor să fie modelate de promisiunea noii științe a eugeniei, adică de cea mai recentă știință a vremii lor.

„Privind în urmă, ne-am putea aștepta să găsim puțin mai multă ezitare din partea liderilor religioși înainte de a-și oferi sprijinul unei mișcări care… l-a înlocuit pe Dumnezeu cu știința ca modelator al rasei umane.” 22

 

„[L]iderii religioși liberali au permis ca viziunile lor asupra lumii să fie modelate de promisiunea noii științe a eugeniei” 23 , adică de cea mai recentă știință a vremii lor.

 

Astăzi, mulți lideri creștini au adoptat viziunea asupra lumii care spune că oamenii de știință, nu Biblia, sunt autoritatea pentru modul în care au început universul, Pământul și viața. Astfel, Edenul a devenit un mit, iar relatarea Creației în șase zile de către Dumnezeu este, în multe biserici, supusă unei noi exegeze bazate pe credințele oamenilor de știință atei.

 

„În primele decenii ale secolului al XX-lea, liderii religioși încă trebuiau să răspundă acestei nevoi umane de asigurare, desigur, dar simțeau o presiune mult mai mare să o facă în limbajul științei moderne.” 23

 

Făcând aceasta, ei nu au reușit să vadă că „dovezile empirice presupus impecabile” prezentate de oamenii de știință ai vremii erau eronate. Nu mai puțin astăzi, acei lideri bisericești care își bazează învățătura biblică pe presupoziții evoluționiste (și, prin urmare, pe premise false) își distrug credința și pe cea a adepților lor.

 

Remediul este evident. Cuvântul lui Dumnezeu, departe de a avea nevoie de actualizare prin cele mai recente teorii umaniste, este revelația Lui către noi despre Sine și despre cum a creat cerurile, Pământul și viața însăși. Sunt Instrucțiunile Producătorului despre cum ar trebui să trăim în armonie cu Dumnezeu și cu semenii noștri. Este Planul lui Dumnezeu care, atunci când este urmat, ne eliberează în cele din urmă.

 

Prima publicare pe pagina principală: 26 octombrie 2009

Republicare pe pagina principală: 16 mai 2012

Referințe și note

Conceptul a fost lansat de Galton în lucrarea sa *Geniul ereditar* în 1869, după ce citise lucrarea lui Darwin * Originea speciilor prin selecție naturală*, pe care Darwin a subtitulat-o * Sau conservarea raselor favorizate în lupta pentru viață*. Galton a inventat apoi termenul „eugenie” din grecescul *εύ* ( eu ) care înseamnă „bine” și *γένος* ( genos ) care înseamnă „fel” sau „urmaș”. Înapoi la text .

Vezi Grigg, R., Eugenics… moartea celor lipsiți de apărare , Creation 28 (1):18–22, 2005. Înapoi la text .

Wieland, C., Minciunile din Lynchburg , Creation 19 (4):22–23, 1997. Înapoi la text .

Vezi Black, E., Războiul împotriva celor slabi: Eugenia și campania Americii de a crea o rasă stăpână, Four Walls Eight Windows, New York/Londra, 2003; recenzie de Sarfati, J., Evoluționiștii Americii: Inspirația lui Hitler? Creation 27 (2):49, 2005. Înapoi la text .

Williams, G., Biologie civică și eugenie , Journal of Creation 20 (3):123–127, 2006. Înapoi la text .

Acest articol despre implicarea bisericii în mișcarea eugenică se bazează pe o carte recentă a Dr. Christine Rosen, intitulată Preaching Eugenics: Religious Leaders and the American Eugenics Movement, Oxford University Press, New York, 2004. Înapoi la text .

Vezi și Bergman, J., Biserica predică eugenia: o istorie a sprijinului bisericii pentru darwinism și eugenie , Journal of Creation 20 (3):54–60, 2006. Înapoi la text .

Ref. 6, p. 10. Revenirea la text .

Ref. 6, pp. 14–15. Înapoi la text .

Printre clericii cunoscuți care s-au alăturat Consiliului Consultativ al Societății Americane de Eugenie s-au numărat ministrul baptist ultraliberal Harry Emerson Fosdick și episcopul episcopal de Massachusetts, William Lawrence (ref. 6, pp. 116–117). Cu toate acestea, Fosdick a concluzionat ulterior că eugenia era periculoasă. Înapoi la text .

Ref. 6, p. 4. Revenirea la text .

Ref. 6, p. 38. Revenirea la text .

„Mai multe state americane au propus și au adoptat legislație privind certificatele de sănătate matrimoniale în anii imediat următori decretului lui Dean Sumner” (ref. 6, p. 67). Reveniți la text .

Ref. 6, p. 53. Revenirea la text .

Ref. 6, p. 22. Revenirea la text .

Pentru respingere, vezi Grigg, R., Did Moses really wrote Genesis? Creation 20 (4):43–46, 1998. Înapoi la text .

Ref. 6, p. 18. Revenirea la text .

Ref. 6, p. 5. Revenirea la text .

Bergman, J., Darwinismul și rasa nazistă Holocaustul , Journal of Creation 13 (2):101–111, 1999. Înapoi la text .

Vezi, de exemplu, Cardno, S., * The creation base for morality* , Creation 24 (3):44–47, 2002. Înapoi la text .

Vezi, de exemplu, Wieland, C., Criza în colegii: Un apel la reformă , 23 noiembrie 2004. Înapoi la text .

Ref. 6, p. 184. Reveniți la text .

Ref. 6, 185. Reveniți la text .

Eisegeza înseamnă interpretarea propriilor idei în text, opusul exegezei sau determinarea sensului din textul în sine. Înapoi la text .

 

 

https://creation.com/hooray-for-eugenics

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Minciunile lui Lynchburg- Cum i-au învățat evoluționiștii americani pe naziști

 

 

de Carl Wieland

 

Francisc Galton

Vărul lui Charles Darwin, Francis Galton, a inspirat programul de sterilizare care a avut loc în Lynchburg, Virginia.

Dezvăluirile înfiorătoare ale unui documentar de televiziune recent [din 1993] 1  expun consecințele tulburătoare ale modurilor de gândire evoluționiste. Începând cu anii 1920, mii de oameni din Statele Unite au fost sterilizați împotriva voinței și fără consimțământul lor, pentru a preveni „reproducerea nedorită”. Peste 8.000 dintre aceste proceduri au avut loc la un centru important la care erau trimiși astfel de „persoane nedorite”, în Lynchburg, Virginia.

 

Printre victime s-au numărat unele cu diferite grade de retard mintal; multe erau acolo pur și simplu pentru că fuseseră abandonate din cauza unor familii destrămate sau suferiseră alte nenorociri sociale. Unii fuseseră elevi cu onoruri la școală. Erau mințiți în mod curent, spunându-li-se că era ceva „pentru binele lor” sau „pentru sănătatea lor”. Cei mai în vârstă care au descoperit scopul din spatele operațiilor și-au dat seama că nu vor putea părăsi instituția decât dacă se supun procedurii.

 

Documentarul afirma că întregul efort se baza pe noțiunea de eugenie . Mișcarea eugenică a fost inițiată de Sir Francis Galton (un văr al lui Charles Darwin), care dorea să încurajeze „supraviețuirea celui mai adaptat” în cadrul societății umane. Modul „uman” de a face acest lucru era prin sterilizarea obligatorie a celor considerați „inapți”. Ideea i-a sedus pe „reformatorii sociali de dreapta și de stânga” – printre care George Bernard Shaw și Winston Churchill.

 

Doctorul din Lynchburg, responsabil pentru majoritatea sterilizărilor din propriul oraș, era convins că ceea ce făcea era spre „binele științific” al societății. Ca darwinist convins, noțiunile de bine și rău absolut erau obstacole demodate în calea binelui general al „turmei”. Având nevoie de o acoperire legală pentru acțiunile sale în fața drepturilor omului care trebuiau garantate în Constituția SUA (bazată pe creație), s-a îndrăgostit de legislația model pregătită de un important biolog evoluționist american, Dr. Harry Laughlin.

 

Legea lui Laughlin prevedea sterilizarea obligatorie nu doar a „slabilor mintali”, ci și a orbilor, a dependenților de droguri, a bolnavilor de tuberculoză și sifilis, a epilepticilor, a  săracilor, a surzilor și a persoanelor fără adăpost. Întrucât se susținea că acești oameni erau în mod evident victime ale „genelor rele”, legea viza în mod evident menținerea „purității rasiale a rasei albe” prin prevenirea „reproducerii” ulterioare a celor ai căror urmași ar „trage în jos” această rasă.

 

Ceea ce era necesar era un caz test, un „vital” care să se asigure că legea nu va fi declarată neconstituțională. Într-o situație evidentă, care a făcut ca manipularea de către ACLU a  celebrului proces Scopes să pară destul de blândă, a fost aleasă o tânără care fusese vizată de sterilizare deoarece, se presupunea, existaseră „trei generații de debilitate mintală” în familia ei. Avocatul ei a contestat legea Laughlin până la Curtea Supremă. Cu toate acestea, departe de a fi susținătorul ei, el a fost, în realitate, unul dintre cei puternic implicați în formularea acestor politici eugenice!

 

 Era acceptabil ca statul să impună sterilizarea celor considerați „inadecupați social”.

Din păcate și pentru tânăra doamnă, președintele Curții Supreme care a audiat acest caz în 1924 a fost Oliver Wendell Holmes4 , un darwinist influent5 ,  care a pus bazele legislative pentru multe dintre progresele umanismului secular în Statele Unite. Nu este surprinzător că Holmes a declarat legea constituțională. Era acceptabil ca statul să impună sterilizarea celor considerați „inadecvați social”. Sterilizarea forțată a acestei victime inocente a continuat; anchetele ulterioare au dezvăluit că întreaga poveste a „generațiilor cu minte slabă” din familia ei a fost o invenție.

 

După decizia Curții Supreme, eugenia a devenit o componentă majoră a politicii sociale în multe state americane.

 

De îndată ce Hitler (care a militat pe o platformă de evoluționism grosolan – supraviețuirea rasei celei mai adaptate) a ajuns la putere în 1933, legile eugeniei au devenit una dintre primele sale acte. Programul nazist de sterilizare forțată pentru „neapți” nu a fost doar lăudat în SUA – acesta a fost de fapt modelat după legea elaborată de Laughlin, căruia i s-a acordat un doctorat onorific din partea guvernului lui Hitler. Pe măsură ce naziștii au trecut la eutanasie – uciderea unor secții întregi pline de pacienți mintali, admirația „științifică” pentru politicile lor de „igienă rasială” a fost neclintită. Un evoluționist american a declarat de fapt: „Germanii ne bat la propriul nostru joc” .1

 

Odată ce luarea unor măsuri active pentru „purificarea rasei germane” era considerată „morală”, de acolo până la ororile și mai mari ale Holocaustului nu mai era decât un pas scurt și logic.6

 

După cel de-al Doilea Război Mondial, reacțiile îngrozite ale unui public american uluit la atrocitățile inimaginabile comise în numele „igienei rasiale” evoluționiste au forțat practicile eugenice să devină clandestine. Numele practicii s-au schimbat, dar aceasta a continuat până după 1970. În total, aproximativ 70.000 de persoane au suferit sterilizări involuntare.

 

Eforturile lui Jenny Crockett, pe atunci angajată de ACLU (care, ironic, are un istoric de susținere a gândirii evoluționiste), au scos la iveală acest scandal, în fața încercărilor guvernului de a-l mușamaliza. În cele din urmă, niște scuze mormăite și o ofertă de „consiliere pentru sănătate mintală” au fost tot ce a fost disponibil pentru acești mulți oameni ale căror vieți fuseseră distruse de presupunerile evoluționismului.

 

Biserica în ansamblu trebuie să își asume partea sa de responsabilitate pentru că a fost atât de „păcălită” de afirmațiile „științifice” ale evoluționiștilor (care s-au schimbat de atunci și se vor schimba în continuare) încât nu a reușit să adopte o poziție fermă cu privire la adevărata istorie a omului și a lumii. În schimb, ca și acum, a preferat, în mare parte, fie să ignore problema, fie să mențină un compromis dificil – sau mai rău. 7  Domnul Isus le-a spus credincioșilor: „ Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, cum îi va fi sărată din nou? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă.  ” ( Matei 5:13-14 )

 

Nu putem pur și simplu să dăm vina pe „societate” pentru relele care izvorăsc în mod natural din rădăcina falsă a evoluționismului dacă nu suntem pregătiți să fim sare și lumină și să luăm poziție pentru realitatea biblică.

 

Prima publicare pe pagina principală: 8 decembrie 2010

Republicare pe pagina principală: 1 martie 2023

Referințe și note

Povestea din Lynchburg, produs de Bruce Eadie, realizat de Worldview Pictures în asociere cu Discovery Networks și Channel Four , 1993. Această poveste se bazează pe informațiile conținute în acesta.  Înapoi la text.

În mod ironic, Laughlin a dezvoltat el însuși epilepsie mai târziu în viață și a fost respins de colegii săi eugeniști evoluționiști, considerându-l parte a așa-numitei „gunoiuri albe” pe care încerca să o împiedice să se reproducă.  Înapoi la text.

ACLU = Uniunea Americană pentru Libertăți Civile, de obicei o susținătoare a cauzelor de stânga, pro-umaniste. În faimosul „proces al maimuței” Scopes din 1925, aceasta a încercat în mod deliberat să conteste o lege din Tennessee care interzicea predarea evoluției, găsind pe cineva care să mărturisească (în mod fals) că o predă, bazându-se pe publicitatea ulterioară pentru a câștiga simpatia publicului pentru cauza evoluționistă. Vezi David Menton , Inherit the Wind: An Historical Analysis , Creation 19 (1):35–38, decembrie 1996.  Înapoi la text.

Oliver Wendell Holmes (1841–1935), un distins judecător al Curții Supreme a SUA, care a aprobat sterilizarea obligatorie. Convingerile sale umaniste, bazate pe evoluție, au lăsat o amprentă indelebilă asupra legilor americane, contribuind în mare măsură la secularizarea neobosită de astăzi. Înapoi la text.

Profesorul de drept Phillip Johnson îl numește pe Holmes un „darwinist convins care a înțeles profund implicațiile filosofice ale darwinismului” și căruia, prin urmare, „i-a fost greu să ia moralitatea în serios”. Johnson documentează cum acest jurist influent i-a îndemnat pe viitorii avocați să „lăseze deoparte toate noțiunile de moralitate și să abordeze dreptul ca… practic știința coerciției statului”. Reason in the Balance , InterVarsity Press, pp. 139–143, 1995.  Înapoi la text.

Este acum aproape cunoscut printre istoricii celui de-al Doilea Război Mondial că mașinile de exterminare în masă folosite ulterior în lagărele de concentrare, inclusiv notoriul gaz Zyklon-B, au fost de fapt dezvoltate de membri respectați ai sistemului medical/psihiatric/biologic german în astfel de scopuri „eugenice”.  Înapoi la text.

Chiar și renumitul apărător al ineranței biblice, regretatul B.B. Warfield , a fost în același timp un susținător al evoluției darwiniste.

 

 

https://creation.com/the-lies-of-lynchburg

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

De ce înjurezi?

 

 

 

Steven Pinker analizează istoria cuvintelor tabu, diferitele categorii de înjurături și semnificația transmisă de un bip.

 

Parte din

Seria Wondering

O serie de întrebări aleatorii la care au răspuns experți de la Harvard.

 

Steven Pinker , profesorul de psihologie al familiei Johnstone, a scris un capitol despre înjurături în cartea sa „The Stuff of Thought: Language as a Window into Human Nature” (2007).

 

Conținutul înjurăturilor variază de la o cultură la alta, de la o limbă la alta și de la o perioadă la alta de timp, așa cum vedem din faptul că „damn” și „hell” erau cuvinte tabu extrem de încărcate în limba engleză. Acest lucru are legătură parțial cu declinul sensibilităților religioase. Într-o epocă în care oamenii credeau literalmente că Dumnezeu monitorizează fiecare cuvânt și erau îngrijorați că vor petrece eternitatea în iad, un blestem care te condamna la iad ar fi avut un impact mai mare decât are astăzi. La fel și în cazul sexualității. Înainte de revoluția sexuală, cuvinte precum „f*ck” și „p*ck” erau mult mai jignitoare decât sunt astăzi, deși își păstrează încă statutul de tabu. Normele culturale și tabuurile dau naștere, din punct de vedere istoric, înjurăturilor.

 

Numitorul comun al înjurăturilor este că evocă o emoție negativă, fie că este vorba de teama de supranatural, ca în cuvintele tabu religioase; dezgust față de secrețiile corporale; repulsie față de actele sexuale depravate; sau ură față de anumite persoane defavorizate sau marginalizate.

 

Actul de a înjura indică faptul că cineva este pregătit să provoace disconfort, dar poate fi folosit și pentru a exprima informalitate; un cadru în care nu trebuie să fim atenți la ceea ce spunem. O schimbare culturală radicală care a început la începutul secolului al XX-lea a erodat formalitatea, inhibiția și decența în toate sferele vieții în favoarea autenticității, autoexprimării și spontaneității. Această informalizare s-a extins până la o relaxare a inhibiției împotriva înjurării.

 

Printre tipurile de înjurături, există înjurăturile disfemice. Disfemismul este opusul eufemismului, un cuvânt ales pentru a evita stârnirea emoțiilor la ascultător. Disfemismul este un cuvânt selectat tocmai pentru că stârnește emoții, ca atunci când spui: „Vrei, te rog, să-ți ridici excrementele de câine?”, pentru că vrei să-ți transmiți furia și repulsia. Înjurăturile abuzive sunt atunci când folosești emoții negative pentru a umili sau intimida pe cineva, asemănându-l cu un obiect neplăcut sau cel puțin încărcat emoțional, ca atunci când numești pe cineva prostuț sau îl acuzi că se angajează în activități sexuale nedemne. Există înjurături cathartice, ca atunci când te lovești cu capul de ușa unui dulap, și există înjurături idiomatice, ca în „pune-te la punct”, „enervat”, „o pacoste”.

 

Există, de asemenea, blasfemii trunchiate, în care uneori oamenii își vor înăbuși impulsul de a rosti un cuvânt tabu folosind un cuvânt care rimează sau aliterează cu cuvântul tabu. Cum ar fi „geez”, „gee-whiz” pentru Isus Hristos sau „gosh, golly” pentru Dumnezeu. O altă caracteristică a cuvintelor tabu este utilizarea cratimelor și a asteriscurilor. Utilizarea asteriscurilor ridică întrebarea: cine este păcălit scriind „la naiba” sau când ceva este difuzat la televizor? Nu este atât conceptul din spatele cuvântului, cât chiar actul de a folosi cuvântul pe care atât vorbitorul, cât și ascultătorul îl înțeleg a fi o încercare intenționată de a șoca sau de a încălca legea. Ceea ce face blasfemia trunchiată este să retragă această intenție, dar să păstreze toate celelalte constante. Semnalează „În mod evident și deliberat nu încerc să te jignesc”, lucru care, în mod obișnuit, este scopul înjurăturilor.

 

Cred că înjurăturile ar trebui folosite cu judecată. Utilizarea puternică a limbajului tabu depinde de faptul că nu sunt folosite în fiecare propoziție, ci de faptul că sunt ceva ce poți păstra și rezerva pentru momentele în care vrei să șochezi publicul sau să atragi atenția asupra aspectului periculos sau evocator al unui lucru. Poate ar trebui să păstrezi „pudra” uscată, cum se spune. Mi se pare destul de plictisitor când oamenii folosesc gratuit „f*ck” ca și cum ar fi singurul mijloc la dispoziția lor de a sublinia un punct. Având în vedere că limba engleză are aproximativ o jumătate de milion de cuvinte, este pur și simplu mai plăcut dacă oamenii se adâncesc în lexicon și găsesc cuvântul cel mai potrivit, în loc să se bazeze pur și simplu pe cuvântul tabu ușor de utilizat.

 

— După cum i-a povestit lui Liz Mineo, redactor Harvard

 

https://news.harvard.edu/gazette/story/2025/06/why-are-you-cursing/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Chiar și Bill Gates crede că inteligența artificială este puțin înfricoșătoare…

Un pionier în tehnologie vizitează campusul cu noile sale memorii pentru a discuta despre frumusețea matematicii, abandonul școlar, fondarea Microsoft și valoarea curiozității.

 

 

Christy DeSmith

 

Redactor Harvard

 

 

 

Bill Gates își amintește că a fost „un copil dur”.

 

„Unii profesori voiau să mă pună înainte la școală; alții voiau să mă lase în urmă”, a spus pionierul tehnologiei, care a menționat în trecut că probabil ar fi diagnosticat cu autism dacă ar crește astăzi. „Mi-am exersat IQ-ul ca să le fac părinților mei probleme.”

Această autoevaluare a fost împărtășită luni, în timpul unui eveniment organizat în campus, care a marcat lansarea cărții „Source Code”, a cincea carte și primele memorii ale lui Gates. Noua lucrare prezintă copilăria miliardarului filantrop din suburbiile orașului Seattle și primele sale succese în programarea pe calculator, până la începutul carierei Microsoft, gigantul software pe care l-a co-fondat în 1975.

Profesorul Arthur C. Brooks de la Harvard Kennedy School a deschis conversația întrebând Gates ce speră că vor reține cititorii din carte. Gates, în vârstă de 69 de ani, a spus că speră că cititorii vor veni cu idei noi despre „curiozitate și încercarea de lucruri noi – permiterea copiilor să își asume riscuri”.

El a atins impactul părinților săi, subliniind o relație „intensă” cu mama sa, Mary, orientată spre realizări. Dar, în cele din urmă, Gates le-a recunoscut meritul de a-i fi permis unui fiu precoce să experimenteze în lumea nouă și curajoasă a computerelor personale.Gates a demisionat din funcția de CEO al Microsoft în 2000 și din cea de președinte în 2014. Astăzi este un susținător important al inițiativelor globale în domeniul sănătății, agriculturii, dezvoltării și educației, inclusiv al bursei anuale Gates din SUA pentru studenții remarcabili din familii cu venituri mici.„Source Code” îl duce înapoi în zilele mai simple ale vieții universitare. Gates a ajuns pe campus în toamna anului 1973, cu mai mult de 10 ani înainte ca Harvard să ofere o diplomă de licență în informatică.

 

Bill Gates și Arthur Brooks la Teatrul Saunders.

 

Până atunci, avea ani de experiență în scrierea de cod pentru lumea emergentă a computerelor personale, declanșată de Intel, cu sediul în California, odată cu debutul în 1971 al microprocesorului său 4004, de dimensiunea unei unghii de miniatură…Însă inițial, Gates a respins orice sugestie de a urma cursuri legate de informatică, așa cum a relatat în timpul unei vizite recente cu actualii rezidenți ai Currier House.

 

„E prea ușor”, își amintea că le spusese prietenilor.

 

El scrie memorabil despre modul în care i-a idolatrizat pe matematicienii puri – „mințile frumoase de avangardă” – și povestește cum a abordat celebrul capitol Matematică 55A și 55B din calcul avansat, unde a fost întâmpinat cu rigoare academică, precum și cu geniile matematicii devenite prieteni de facultate Andy Braiterman și Jim Sethna, ambii din ’77.

 

Cursul s-a dovedit a fi o provocare umilitoare.

 

„În cea mai mare parte a vieții mele școlare, am considerat matematica drept cea mai pură sferă a intelectului”, scrie el. „În bazinul mai mare de la Harvard, oricât de evident pare acum, mi-am dat seama că, în ciuda talentului meu înnăscut, existau oameni mai buni decât mine. Și doi dintre ei erau cei mai buni prieteni.”

 

„În grupul mai mare de la Harvard, oricât de evident pare acum, mi-am dat seama că, în ciuda talentului meu înnăscut, existau oameni mai buni decât mine. Și doi dintre ei erau cei mai buni prieteni.”

 

În ciuda câtorva lovituri aduse încrederii sale în sine, încrederea lui Gates în promisiunea microcomputerelor nu a șovăit niciodată pe parcursul a doi ani și jumătate petrecuți la Harvard. Tot timpul, el și prietenul său din liceu, regretatul cofondator al Microsoft, Paul Allen, și-au menținut dorința de a lansa împreună o companie.

 

„El voia să facă hardware; eu voiam să fac software”, și-a amintit Gates luni.

 

Un moment de cotitură a venit în timpul celui de-al doilea an de facultate al lui Gates. Allen lucra la acea vreme în Boston ca programator de nivel scăzut la Honeywell. Într-o după-amiază înzăpezită, chiar înainte de vacanța de sărbători, Allen a dat buzna în camera pe care Gates o împărțea cu Braiterman la Currier House. Allen alergase direct la Quad de la chioșcul Out of Town News, acum închis , de lângă stația T din Harvard Square.

 

În mâinile lui Allen se afla numărul din ianuarie 1975 al revistei Popular Electronics, cu o fotografie gigantică a modelului Altair 8800 pe copertă.

 

„Cumpărase această revistă care avea pe copertă chiar primul computer personal”, își amintea Gates. „Era o iarnă rece la Boston și a spus: «Iată-ne înghețând de moarte, iar revoluția s-a întâmplat fără noi».”

 

Gates avea să renunțe la Harvard în acel an pentru a înființa Microsoft, iar cinci ani mai târziu, compania avea să semneze un contract cu IBM pentru a scrie sistemul de operare pentru primul său PC. Firma avea să dezvolte aplicații populare, inclusiv Word, Excel și PowerPoint.

 

O mare de mâini flutura în aer, în timp ce studenții se întreceau să pună întrebări. O temă recurentă a fost preocuparea cu privire la starea actuală a tehnologiei, Gates exprimând o notă de nostalgie pentru tehno-optimismul unei ere anterioare.

 

„Când foloseam chestii precum Microsoft Word, nimeni nu spunea: «O, nu! Oamenii îl vor folosi pentru a scrie notificări de răpire sau documente incorecte»”, a spus el. „Au înțeles că este un instrument de productivitate care, în general, ar fi un lucru foarte bun.”

 

„Aveți îngrijorări cu privire la măsura în care tehnologia a preluat complet viața tinerilor?”, l-a întrebat Brooks pe tatăl a trei copii.

 

„Orice poate fi dus la exces”, a răspuns Gates, menționând că se spunea cândva că micuții pasionați de cărți zăbovesc prea mult în biblioteci. El a continuat spunând că doar fiica sa cea mică a atins vârsta majoratului în era rețelelor de socializare și că nu avea voie să aibă un smartphone până la vârsta de 15 ani.

 

„Oamenii au crezut întotdeauna că e ciudat – tipul care a ajutat la nașterea unora dintre aceste lucruri încerca să-și împiedice fiica să devină o consumatoare excesivă”, a spus el.

 

Spre finalul evenimentului, un student s-a ridicat în picioare pentru a-i cere părerea lui Gates pe tema controversată a direcției în care se îndreaptă inteligența artificială.

 

Gates a prezis, cu o flotabilitate caracteristică, că „inteligența liberă” a IA va reduce în curând deficitul din medicină, învățământ și nu numai. Dar a recunoscut că tehnologia este „puțin înfricoșătoare”, având în vedere viteza progresului său.

 

 

https://news.harvard.edu/gazette/story/2025/02/even-bill-gates-thinks-ai-is-a-little-scary/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Diavoli în detalii,

 

 

de

 

Jill Radsken

 

Redactor Harvard

 

26 octombrie 2016

 6 minute de citit

Pentru echipa HLS care digitalizează documentele de la Nürnberg, „un efect tulburător”

Medicii germani au ucis-o pe Anna Weiss în cadrul unui program nazist de eutanasie adresat persoanelor pe care le-au clasificat drept dizabilități.

 

Așa-numita dizabilitate a femeii, așa cum este consemnată în documentele procesului: era o „evreică talmudică cehă lipsită de empatie”.

 

„Acea femeie «lipsită de empatie» merita să fie numită”, a spus Matt Seccombe, analist principal al Proiectului privind Procesele de la Nürnberg al Bibliotecii Facultății de Drept Harvard. „În aceste atrocități în masă, numele devin numere. Merită ca numele lor să fie înregistrate și ținute minte.”

 

În 1949, la patru ani după începerea proceselor pentru crime de război de la Nürnberg, biblioteca a primit cel mai complet set de documente de la urmărirea penală nazistă, în afara celui al Arhivelor Naționale. De-a lungul anilor, persoanele care au participat la cele 13 procese și-au donat, de asemenea, documentele personale legate de aceste cazuri. În 1998, biblioteca a inițiat Proiectul Proceselor de la Nürnberg cu scopul de a conserva întreaga colecție și de a o face accesibilă online. Până în prezent, Seccombe a analizat cinci procese, inclusiv mii de documente, în timp ce echipele de scanare au digitalizat cele 154.000 de pagini de transcrieri și aproape 600.000 de pagini de documente pentru toate procesele.

 

Site-ul web, recent relansat, permite accesul la materiale tuturor, de la cercetători și cercetători până la pasionații de istorie ocazionali. Acestea includ transcrierile și descrierile tuturor documentelor din procesele unu-patru și șapte, precum și pagini de documente complet vizualizabile din procesele unu, doi și patru. Noul site include transcrieri integrale cu funcție de căutare după cuvinte cheie și vizualizare îmbunătățită a documentelor și transcrierilor. Biblioteca, care s-a bazat pe donații pentru a sprijini proiectul, va publica materiale din procesele rămase pe măsură ce devin disponibile mai multe fonduri.

 

Stephen Chapman, managerul echipelor de scanare a proiectului, a spus că simțul său de responsabilitate față de proiect a crescut pe măsură ce a petrecut mai mult timp cu documentele.

 

„Ceea ce mă face cu adevărat să mă gândesc este la obligație”, a spus el. „Am un simț al datoriei și vreau să mă asigur că prezentăm copii complete și autorizate. Nu ne putem permite să omitem nimic.”

 

Împreună cu Chapman și Seccombe, mica echipă a proiectului îi include pe arhivista digitală Kerri Fleming, managerul de proiect și responsabilul tehnic Paul Deschner și curatorul de manuscrise moderne Edwin Moloy…………………………………………………………………….

 

Det. Aici

 

 

 

 

https://news.harvard.edu/gazette/story/2016/10/devils-in-the-details/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Eroarea atrocităților ateiste”?

 

de Shaun Doyle

 

 

Unii atei au vorbit despre ceea ce au numit „eroarea atrocităților ateiste”. Ce este aceasta? Nu este o eroare logică standard (nici formală, nici informală). Este un nume pe care unii atei l-au dat unui răspuns comun pe care creștinii îl dau la plângerea ateistă comună că s-a făcut mult rău în numele lui Hristos (sau al „religiei”).Cum funcționează? Ateii spun adesea că trebuie să existe ceva putred în miezul creștinismului, deoarece s-a făcut atât de mult rău în numele lui Hristos. Creștinii replică apoi adesea că același rău sau chiar mai mult a fost făcut de regimurile atee (de exemplu, dictaturile comuniste ale lui Stalin, Mao și Pol Pot).

 

Faptul că creștinii se comportă rău nu are legătură cu adevărul creștinismului.

Este aceasta o eroare? Depinde. Dacă aceasta rezumă schimbul de replici, atunci răspunsul creștinului comite eroarea „tu quoque” . Aceasta este eroarea „și tu!”. Arată astfel:

A: Ai fraudat cu impozitele anul trecut!

 

B: Dar ai trișat cu impozitele anul trecut!

 

Chiar dacă răspunsul lui B la acuzația lui A este adevărat, este irelevant pentru adevărul acuzației lui A. Mai degrabă, încearcă să denigreze caracterul lui A pentru a evita să fie nevoit să se confrunte cu acuzația. Este o modalitate proastă de a argumenta.

 

Transpusă la „eroarea atrocităților ateiste”, arată astfel:Creștinii au făcut multe rele de-a lungul istoriei: cruciadele, Inchizițiile, procesele vrăjitoarelor etc., ceea ce arată că creștinismul este putred până în măduva oaselor.

 

B: Dar și ateii au ucis milioane de oameni, precum Stalin, Mao și Pol Pot.

 

Este aceeași problemă. Tot ce spune B este: „Și tu ești vinovat de același lucru!”. Răspunsul lui B poate fi adevărat, dar nu abordează acuzația lui A, deci este irelevant pentru acuzația sa.Totuși, în funcție de context, chiar și răspunsul direct „tu quoque” poate fi convingător. Dacă ateul susține că atrocitățile creștine arată că ateii sunt oameni mai buni decât creștinii, răspunsul „tu quoque” este direct relevant, deoarece arată că ateii se pot comporta la fel de rău, dacă nu chiar mai rău, decât creștinii.

 

Dar este relevant pentru acuzația că un comportament greșit al creștinilor demonstrează că în sine creștinismul este rău? Este, dar numai după ce abordăm mai întâi acuzația. Iar acuzația este destul de ușor de abordat, în trei pași de bază:Creștinii au făcut lucruri rele. Acuzația este corectă, în măsura în care abordează problema.

Comportarea greșită a creștinilor nu este relevantă pentru adevărul creștinismului. Adevărul creștinismului se bazează pe aspecte metafizice precum existența lui Dumnezeu și pe aspecte istorice – divinitatea, moartea și învierea lui Isus.

Bunătatea creștinismului este determinată de ceea ce învață, nu de ceea ce fac adepții săi. Întrucât ne învață să ne iubim dușmanii și să le păsăm de nevoile lor, oricine mărturisește că este Hristos și este sistematic brutal, violent sau răutăcios în vreun fel este în mod clar un ipocrit.

Creștinii au o temelie solidă de pe care să-i condamne pe tiranii sângeroși care rostesc numele lui Hristos, dar ateii nu au nicio temelie de pe care să-și condamne tiranii sângeroși.

Și asta răspunde acuzației. Dar odată ce am făcut asta, putem întoarce acuzația împotriva ateului pentru a pune presiune asupra punctului său de vedere. Și atunci aducem în discuție atrocitățile regimurilor ateiste conduse de Stalin, Mao și Pol Pot. Dar nu ar trebui să spunem doar că ateii au făcut lucruri rele. Mai degrabă, ar trebui să subliniem că Stalin, Mao și Pol Pot au acționat în mod consecvent cu ateismul lor amoral, în timp ce orice creștin declarat care a făcut lucruri similare a încălcat învățătura creștină. Ca atare, creștinii au o bază solidă de la care să condamne tiranii sângeroși care rostesc numele lui Hristos, dar ateii nu au nicio bază de la care să-și condamne tiranii sângeroși.

 

Așadar, aș răspunde acuzației lor cu ceva de genul:

 

Ai dreptate, creștinii au făcut într-adevăr lucruri rele. Dar ce dovedește asta? Nu prea multe. Adevărul creștinismului se bazează pe existența lui Dumnezeu și pe divinitatea, moartea și învierea lui Isus. Comportarea greșită a creștinilor nu infirmă nimic din toate acestea. În plus, creștinii care au făcut astfel de lucruri au încălcat în mod clar învățătura creștină, așa că faptele lor rele nu arată că creștinismul este rău. Trebuie să ne iubim aproapele și chiar pe dușmanii noștri. Sună asta ca și cum ar fi o justificare pentru maltratarea oamenilor? Bineînțeles că nu. Ar trebui să măsurăm mesajul după mesaj , nu după mesageri.

wikipedia.orgpol-pot

Pol Pot 1925–1998

Dar dacă vrei să măsori mesajul prin mesageri, ce zici de „mesageri” ateiști precum Stalin, Mao și Pol Pot? Ei au ucis milioane de oameni în slujba unei ideologii explicit ateiste. Și spre deosebire de creștinii care au trebuit să încalce învățătura creștină pentru a comite astfel de atrocități, Stalin și compania au acționat în mod consecvent cu ateismul lor amoral. În ceea ce privește ateismul, totul este permis. Așadar, ateii nu au o bază solidă pentru a-și condamna propriii tirani sângeroși. Dar creștinii au; noi îl avem pe Isus ca standard.

Chiar dacă i-am menționat pe Stalin și compania, scepticul nu poate (în mod legitim) susține că răspunsul meu este o eroare tu quoque, deoarece nu am ignorat acuzația lor . De fapt, am arătat că acuzația lor este irelevantă pentru adevărul și bunătatea învățăturii creștine înainte de a-i menționa pe Stalin și compania. Cu alte cuvinte, am răspuns acuzației lor, apoi am arătat că au o problemă similară de înfruntat (pe care sugerez că ateismul lor nu are resursele necesare pentru a o rezolva). Răspunsul meu a fost practic:Da, acuzația este adevărată (într-o anumită măsură). Dar este irelevantă pentru adevărul și bunătatea ideologiei mele. Însă ideologia ta are aceeași problemă, dar nu o poate rezolva așa cum o poate face ideologia mea.

Pentru mai multe informații despre această abordare, cu câteva detalii istorice despre acuzațiile specifice de „comportare greșită a creștinilor”, vă rugăm să consultați Dar lucrurile rele făcute de Biserică?

 

 

 

https://creation.com/atheist-atrocities-fallacy

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist

 

 

Acest articol se bazează pe o biografie recentă a tânărului Iosif Stalin.

 

de Russell Grigg

 

Preot stagiar, jefuitor de bănci revoluționar și dictator criminal, Iosif Stalin și-a început viața sub numele de Iosif Vissarionovici Djugașvili (în alfabetul rusesc: Ио́сиф Виссарио́нович Джугашви́ли). S-a născut în Gori, Georgia, în Imperiul Rus din 1878.1 , 2 Porecla de alint pe care i-o dădea mama sa era „Soso”, diminutivul de la „Iosif”. El însuși a folosit multe nume în timpul vieții sale secrete ulterioare, dar în 1913 a adoptat numele Stalin (Ста́лин), care înseamnă „om de oțel” (în rusă stal’ сталь = oțel).

 

Introducere în violență

Tatăl său, Vissiaron sau „Beso”, era un alcoolic violent care își bătea fiul pentru cea mai mică provocare sau chiar deloc. Odată l-a trântit pe Soso pe podea atât de tare încât băiatul a rămas cu sânge în urina lui zile întregi. Soso era îngrozit de bețivul Beso. Un prieten a scris: „Bătăile nemeritate l-au făcut pe băiat la fel de dur și fără inimă ca și tatăl însuși” și, astfel, prin intermediul tatălui său „a învățat să urască oamenii” .3

 

În 1888, la vârsta de 10 ani, Soso era unul dintre cei 150 de băieți înscriși la excelenta Școală Bisericească din Gori. Mama sa își dorea ca el să devină episcop, dar școala accepta doar copiii preoților. Un preot a rezolvat această problemă declarând că tatăl lui Soso era diacon. Soso excela în cele trei distracții principale ale lui Gori – încăierări în oraș, turnee de lupte pentru toate vârstele și lupte între bande de elevi.

 

Băiatul de cor care citea Psalmii, Darwin și Marx

Tânărul Soso avea o voce frumoasă, dublată de un stil grandios de interpretare. Cânta în corul bisericii și era adesea angajat să cânte la nunți, lucru pe care îl făcea de la amvon, purtând surplisul. În tinerețe era atât de pios încât abia dacă rata o slujbă. Un coleg de școală, A. Chelidze, își amintește: „Nu numai că îndeplinea ritualurile, dar ne amintea întotdeauna de semnificația lor”. Era cel mai bun cititor de Psalmi din biserică. Școala bisericească i-a dăruit Cartea Psalmilor lui David, inscripționată „Lui Iosif Djugashvili… pentru progres excelent, comportament și recitare și cântare excelentă a Psaltirii” .4

 

Cititor avid, [Stalin] a dobândit un exemplar al cărții Originea speciilor de Darwin când avea în jur de 13 ani.

Cititor pasionat, Soso a achiziționat un exemplar al cărții „ Originea speciilor” de Darwin, pe când avea în jur de 13 ani.5 Într -o zi, el și niște prieteni vorbeau despre nedreptatea existenței unor oameni bogați și săraci. Soso i-a uimit pe toți spunând : „Dumnezeu nu este nedrept, el nu există de fapt. Am fost înșelați. Dacă Dumnezeu ar fi existat, ar fi făcut lumea mai dreaptă. Vă împrumut o carte și veți vedea.” A scos un exemplar al cărții lui Darwin.6

 

La vârsta de 15 ani, Soso, acum un elev remarcabil, a câștigat o bursă pentru a fi preot stagiar la Seminarul Ortodox Georgian din Tiflis (Tbilisi), considerat cea mai bună instituție de învățământ religios din sudul Imperiului Rus. Cu toate acestea, potrivit colegului său revoluționar (și mai târziu dușman) Troțki, seminariile Imperiului erau „notorii pentru sălbăticia obiceiurilor lor, pedagogia medievală și legea pumnului”. Cel de la Tiflis era poreclit Sacul de Piatră. „Toate viciile interzise de Sfintele Scripturi au înflorit în acest focar de evlavie” .7 , 8

 

Biograful Montefiore comentează: „Seminarul avea să realizeze realizarea singulară de a furniza Revoluției Ruse unii dintre cei mai nemiloși radicali ai săi.” 7 Unul dintre colegii studenți ai lui Stalin a scris: „Nicio școală seculară nu a produs atâția atei ca Seminarul din Tiflis.” 7

 

Soso a dezvoltat o sete pentru scrierile unor revoluționari precum Victor Hugo, Emile Zola, Marx și Engels, toți autori ale căror cărți au fost interzise de Seminar. Se pare că și-a petrecut o mare parte din timp citind cărți interzise și fiind deținut în celula de pedeapsă pentru acest lucru. Acest lucru s-a datorat în principal vendetei unui profesor pe care Soso îl poreclise „Punctul Negru”, care îl spiona pe Soso și îi percheziționa în mod regulat bunurile. Punctul Negru l-a învățat pe tânărul Stalin „exact tacticile represive – «supraveghere, spionaj, invazia vieții interioare, încălcarea sentimentelor», în propriile cuvinte ale lui Stalin – pe care le-ar recrea în statul său polițienesc sovietic” .9

 

În al cincilea an, la sfârșitul semestrului, Soso nu s-a mai întors. Jurnalul Seminarului a relatat că se declarase ateu, iar în mai 1899 a menționat pur și simplu că fusese „exmatriculat… pentru neprezentare la examene”.

 

Wikimedia commons/Eureka287

Revoluționar, bolșevist și jefuitor de bănci

Soso a devenit acum un luptător de stradă, lider de bandă și revoluționar profesionist împotriva monarhiei ruse. În 1903, s-a alăturat Partidului Bolșevic10 și a devenit specialist în jafuri bancare și extorcare pentru a finanța activitățile bolșevice. În 1907, în piața orașului Tiflis, a orchestrat jaful armat al unei trăsuri a Trezoreriei care transporta ruble către Banca Imperială locală, ceea ce a adus bolșevicilor echivalentul actual a aproximativ 3,4 milioane de dolari americani.11 Au fost folosite zece bombe. Patruzeci de oameni au fost uciși. Se spune că Lenin ar fi spus că acesta „este exact genul de persoană de care am nevoie”.

 

În 1913, Soso și-a schimbat numele în Stalin. Deși a fost arestat și închis în repetate rânduri, a evadat adesea, dar apoi a fost exilat în Siberia până în 1917. După Revoluția din acel an împotriva țarului Nicolae al II-lea, a ascensionat rapid în rândurile Partidului Comunist. După moartea lui Lenin în 1924, și-a înlăturat progresiv rivalii și a devenit Liderul Suprem al Uniunii Sovietice.

 

Credincioșii îl numeau „speranța viitorului pentru muncitorii și țăranii lumii”. Cu toate acestea, confiscările de cereale și alte alimente de către autoritățile sovietice, sub ordinele lui Stalin, au contribuit la o foamete care, până în 1937, a dus la moartea a câteva milioane de țărani sovietici.

 

Criminal în masă

La sfârșitul anilor 1930, Stalin și-a consolidat puterea absolută prin mai multe campanii cunoscute sub numele de Marea Epurare sau Marea Teroare, pentru a elimina toți oponenții politici și pe oricine suspecta că i-ar putea amenința poziția. El înțelesese bine „comoditatea morții ca fiind cel mai simplu și mai eficient instrument politic” .12

 

Cei epurați erau membri ai Partidului Comunist (atât oponenți, cât și foști camarazi), ai Armatei Roșii și, într-adevăr, ai fiecărui segment al societății, inclusiv peste 100.000 de preoți, călugări și călugărițe ai bisericii ortodoxe ruse. 13 Montefiore spune: „În perioada 1937–1938, aproximativ un milion și jumătate de oameni au fost împușcați. Stalin a semnat personal listele cu condamnații la moarte pentru aproape 39.000 de oameni, mulți dintre ei vechi cunoștințe.” 14

 

După moartea lui Stalin, Nikita Hrușciov a devenit liderul Uniunii Sovietice. În 1956, el a denunțat crimele lui Stalin într-un discurs adresat celui de-al XX- lea Congres al Partidului, într-un discurs celebru. El a spus că epurările „au dus la daune enorme țării” și că „multe dintre victime erau nevinovate și au fost condamnate pe baza unor confesiuni false obținute prin tortură” .15

 

În 1991, arhivele sovietice au devenit disponibile. Acestea consemnează că aproximativ 800.000 de prizonieri au fost executați (fie pentru infracțiuni politice, fie pentru infracțiuni penale) sub Stalin, în timp ce aproximativ 1,7 milioane au murit în Gulag (lagăre de muncă penală 16 ) și aproximativ 389.000 au pierit în timpul „epurării etnice” a diferitelor grupuri, ducându-le la „exil intern” în Asia Centrală și Siberia, înainte, în timpul și după al Doilea Război Mondial. Majoritatea cercetătorilor în istorie consideră aceste cifre mult prea mici. Montefiore spune: „Poate că 20 de milioane au fost uciși; 28 de milioane deportați, dintre care 18 milioane au lucrat ca sclavi în Gulaguri.” 17

 

Darwin… i-a oferit „justificarea” de care mintea sa avea nevoie pentru a respinge conceptul de Dumnezeu și, prin urmare, autoritatea Bibliei în viața sa.

De ce?

Cum și de ce a devenit băiatul de cor devenit preot stagiar unul dintre cei mai mari criminali în masă din istorie, 18 unul pentru care uciderea a un milion de oameni părea să nu fie diferită de cosirea ierbii?

 

Fără îndoială, o mare parte a răspunsului se datorează lecturii sale despre Darwin la frageda vârstă de 13 ani. Aceasta i-a oferit „justificarea” de care mintea sa avea nevoie pentru a respinge conceptul de Dumnezeu și, prin urmare, autoritatea Bibliei în viața sa.

 

De asemenea, i-a deschis calea pentru a accepta revoluționarismul ateu al lui Marx și pentru a înlătura orice constrângere pe care ar fi putut-o avea în a-și ucide adversarii, adică eliminarea nemiloasă a celor „nepotriviți”; poate, în acest proces, răzbunându-se inconștient pentru o parte din durerea copilăriei sale.

 

Seminarul la care a participat, evident, nu avea un răspuns adecvat la afirmațiile sale de ateism. Și orice adevăr propovăduia, nu era ajutat de comportamentul necreștin al profesorilor săi. Apoi, după ce L-a respins pe Dumnezeu și Cuvântul Său, adolescentul Stalin a umplut vidul spiritual din mintea sa cu gândurile și credințele revoluționarilor. Restul e istorie.

 

Epilog

Ei bine, nu chiar toate. Mai este un capitol de urmat. Biblia spune: „ [L]a oameni este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata ” ( Evrei 9:27 ); „ toți cei ce sunt în morminte… vor ieși afară;… cei ce au făcut răul, vor învia pentru osândă ” ( Ioan 5:28-29 ).

 

Marx și Darwin

Karl Marx

wikipedia.org

 

Karl Marx (dreapta) a citit Originea speciilor de Darwin la scurt timp după publicarea sa în 1859 în Anglia. Aceasta a oferit ceea ce Marx considera a fi o justificare științifică pentru a nega creația și, prin extensie, pentru a-L nega pe Dumnezeu. El a crezut imediat că aceasta susține viziunea sa asupra lumii, conform căreia principala „luptă pentru existență” dintre oameni avea loc între clasele sociale (clasele fiind asemănate cu speciile). În 1861, i-a scris prietenului său Ferdinand Lassalle: „Opera lui Darwin este extrem de importantă și se potrivește scopului meu, deoarece oferă o bază în științele naturii pentru lupta de clasă istorică.” 1

 

În 1873, Karl Marx i-a trimis lui Darwin un exemplar al propriei sale cărți, Capitalul, cu o inscripție personală. Evoluționistul și marxistul de la Harvard, regretatul Stephen Jay Gould, confirmă acest lucru relatând că a văzut acest volum (în biblioteca lui Darwin de la Down House), în care Marx se autointitulează „un admirator sincer” al lui Darwin. Darwin a răspuns cu o scrisoare politicoasă de mulțumire, dar se pare că nu a citit niciodată cartea, deoarece majoritatea paginilor sunt netăiate.2

 

Totuși, este un mit urban că Marx a vrut să-și dedice cartea lui Darwin. Mai degrabă, cererea de dedicație a venit de la iubitul fiicei lui Marx, Edward Aveling.3

 

Referințe și note

Wikipedia en.wikipedia.org/wiki/Evolutionary_theory_and_the_political_left, 13 noiembrie 2007.

Gould, SJ, „De când Darwin: Reflecții în istoria naturală” , Penguin Books, Middlesex, Anglia, p. 26, 1977. Cărțile din acele vremuri erau trimise cu multe pagini unite după tipărirea pe coli mai mari; cititorul era lăsat să le taie. Gould a adăugat: „Darwin nu era un adept al limbii germane”.

E-mail de la Richard Weikart de la Departamentul de Istorie al Universității de Stat din California, Stanislaus, către Jerry Bergman, 14 iunie 2004.

Prima publicare pe pagina principală: 17 mai 2010

Republicare pe pagina principală: 13 iunie 2012

Referințe și note

Acest articol se bazează pe o nouă biografie a lui Stalin de Simon Sebag Montefiore, Young Stalin , Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2007. Înapoi la text .

În tinerețe, Stalin își folosea în general ziua de naștere de 6 decembrie 1878. În 1913, un prieten ofițer de poliție din Gori l-a ajutat să evite serviciul militar schimbând această dată la 21 decembrie 1879. În 1925, Stalin i-a ordonat secretarului său, Tovstukha, să oficializeze această ultimă dată. Sursa: ref. 1, pp. 18 și 70 note. Înapoi la text .

Josef Iremashvili, ref. 1, p. 23. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 35. Înapoi la text .

Originea speciilor de Darwin a fost tradusă în rusă în 1865. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 40. Revenirea la text .

Ref. 1, p. 46. Reveniți la text .

Vezi și B. Woolley, Conexiunea Darwin-Troțki , Creation 23 (2):54–55, 2001. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 62. Revenirea la text .

O facțiune majoritară a Partidului Muncitor Social-Democrat Rus, marxist, care s-a scindat în 1903 și a devenit în cele din urmă Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Bolșevicii au fost revoluționari profesioniști care, conduși de Lenin, au preluat puterea în Rusia în timpul Revoluției din Octombrie din 1917 și au fondat Uniunea Sovietică. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 10. Revenirea la text .

Montefiore, SS, Stalin: Curtea Țarului Roșu , Wiedenfield & Nicolson, Londra, p. 28, 2003. Înapoi la text .

Wikipedia, Joseph Stalin ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Stalin 20 noiembrie 2007. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 319. Reveniți la text .

Wikipedia, Marea Epurare, ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Epurare, 20 noiembrie 2007. Înapoi la text .

GULag este un acronim pentru G lavnoye U pravleniye Lagerei (Administrația Șefului Lagărului), care a ajuns să fie aplicat lagărelor în sine. Ororile au fost dezvăluite de Aleksandr Soljenițân în Arhipelagul Gulagului, 1918–1956. Înapoi la text .

Ref. 12, p. 571. Reveniți la text .

Un titlu atribuit în mod divers lui Stalin, Hitler și Mao Zedong

 

 

https://creation.com/stalin

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Știința socialistă în secolul al XX-lea – O recenzie a cărții: Stalin și oamenii de știință: O istorie a triumfului și tragediei 1905–1953 de Simon Ings Faber & Faber, Londra, Marea Britanie, 2016

 

De Marc Ambler

 

 

Prima apariție a fost publicată în Journal of Creation 36(3)

Paginile 33 – 37 , decembrie 2022

 

O recenzie a cărții: Stalin și oamenii de știință: O istorie a triumfului și tragediei 1905–1953

 

de Simon Ings

Faber & Faber, Londra, Marea Britanie, 2016

 

Stalin și oamenii de știință_copertă de carte

CMI a risipit adesea percepția publică conform căreia oamenii de știință în haine albe urmează știința cu detașare și obiectivitate, acolo unde o duce. Prejudecata presupozițională față de naturalismul filosofic conduce la interpretarea datelor care pare să susțină cosmologia și evoluția timpului profund ca explicație a originilor. Același lucru se poate spune și despre angajamentul față de inspirația divină a Bibliei, care îi influențează pe oamenii de știință specializați în creație către o interpretare supranaturală, de șase zile, a originilor universului.Se subliniază adesea, când vine vorba de origini, în afara razei directe de acțiune a metodei științifice de experimentare și observare, că cei implicați în știința istorică sunt obligați să urmeze interpretări ale dovezilor care se potrivesc cu autoritatea și narațiunea lor preferată despre existență. Ceea ce uneori se trece cu vederea, însă, este faptul că oamenii de știință din alte discipline, inclusiv așa-numitele „științe exacte”, sunt făcuți din aceeași materie ca și colegii lor și ca omenirea în general. Ca și copii căzuți ai lui Adam, suntem cu toții, prin natura noastră, predispuși la prejudecăți selective față de rezultatele și narațiunile noastre preferate.Se pare că suntem programați pentru prejudecăți. Întrebarea este dacă prejudecățile noastre sunt spre adevăr sau spre înșelăciune.Stalin și oamenii de știință este o relatare a modului în care oameni de știință, uneori străluciți, alteori neîndemânatici, au fost conduși la concluzii științifice, din ce în ce mai mult determinati de ideologie, frică, afiliere politică, presiunea colegilor, autoconservare, prestigiu și beneficiile secundare ale acceptării spiritului vremii Rusiei lui Stalin sub Uniunea Sovietică comunistă.Se pare că suntem programați pentru prejudecăți. Întrebarea este dacă prejudecățile noastre sunt spre adevăr sau spre înșelăciune.

 

Patrimoniu

Rusia are o istorie cu oameni de știință străluciți. Oameni precum Dmitri Mendeleev (p. 57), chimistul și inventatorul care a formulat Legea periodică prin care să descrie elementele și a dezvoltat substanțial Tabelul periodic al elementelor. Această moștenire a fost din ce în ce mai mult irosită în Rusia sovietică a secolului al XX – lea , pe măsură ce considerațiile ideologice și politice au avut prioritate față de căutarea adevărului ca forță motrice a „științei”. După Revoluția Rusă din 1917, controlul din ce în ce mai centralizat a asigurat că știința rusă putea fi în același timp cea mai finanțată din PIB, avea cei mai mulți oameni de știință ca populație și, în același timp, să devină „batjocura lumii intelectuale” (p. xv). Aceste agende non-științifice erau uneori lăsate deoparte atunci când circumstanțe pragmatice o dictau, cum ar fi în cursa împotriva Occidentului pentru ca URSS să dezvolte arme nucleare. Conformitatea ideologică nu era necesară de la cei care lucrau la program, Stalin spunându-i în mod grăitor șefului său al NKVD-ului, Lavrenti Beria: „Lăsați-i în pace. Îi putem împușca oricând mai târziu” (p. 392).

 

Așa cum o viziune biblică asupra lumii a stat la baza dezvoltării științei occidentale, viziunea antitetică a materialismului a dus la dispariția acesteia în Rusia Sovietică.

 

Ideologia are prioritate față de știința pură

 

Așa cum o viziune biblică asupra lumii a stat la baza dezvoltării științei occidentale, viziunea antitetică a materialismului a dus la dispariția acestuia în Rusia Sovietică. Fondatorii comunismului – Marx și Engels – au lăsat o pată ideologică de neșters asupra științei sovietice, care continuă și astăzi în mare parte a științei occidentale, pe măsură ce această viziune asupra lumii devine dominantă. Materialismul dialectic al lui Friedrich Engels cerea și, prin propria sa filozofie, impunea ca toate disciplinele științifice și societale să se conformeze unei „științe a tuturor lucrurilor” unificate (p. xvi). Desigur, ei credeau că acest lucru va aduce un „beneficiu uriaș pentru omenire”.„Nebunul spune în inima lui: «Nu există Dumnezeu».” Și oricât de strălucit și calificat ar fi ateul, fructul va fi în cele din urmă un măr otrăvit. Prin definiție, un ateu (inclusiv scriitorul cărții, pe baza multora dintre observațiile sale) trebuie să „explice” totul prin cauze naturale, materiale, chiar și „lucruri precum dragostea, durerea, amintirea și culoarea verde” (p. 28). Aceasta, desigur, dă naștere „guvernului științific” al lui Karl Marx, care credea că „ar putea fi posibil să se extindă științele naturale în toate sferele vieții”. „Guvernul științific” (p. 29) care ar duce inevitabil la o utopie sovietică dominantă în lume. Acesta este scientismul , religia deghizată în știință; o religie eliberată de orice constrângeri și valori metafizice ale teismului tradițional. Politicienii sovietici și, din ce în ce mai mult, oamenii lor de știință credeau că revoluția comunistă va crea un „oraș al științei, o serie de temple unde fiecare savant este un preot care este liber să-și slujească zeul” (p. 426) (adică zeul materialismului filosofic).

 

În mod ironic, după ce a documentat exhaustiv eșecul lamentabil al științei ruse în atingerea acestui obiectiv, autorul atribuie acest eșec nu doar ideologiei în sine, ci parțial momentului istoric și eșecurilor fiecărui individ, bărbați și femei, și mai ales „eșecului științelor în sine de a se uni într-o singură disciplină coerentă pe care politica să o poată exercita” (p. 426). A lui rămâne scientismul religios al minții progresiste, credința că o utopie este încă posibilă cu o concentrare suficientă de resurse, gândire și efort.

 

Știința în Rusia a devenit un instrument în slujba revoluției și a guvernului născut de această revoluție. „Filosofia și toate celelalte ramuri ale teoriei trebuie remodelate pentru a fi în slujba imediată a revoluției” (p. 191).

 

Ca orice religie, „științismul” necesită un dușman, care era „știința occidentală” (p. 381), o figură autoritară omniscientă (în absența lui Dumnezeu) și o preoție loială. „Autocritica” a devenit un ritual obișnuit al enoriașilor științifici care se îndoiau de ele (p. 380).

 

Infailibilitatea științifică

Lenin se considera un „atlet mintal”; creierul său a fost conservat și studiat după moarte, ceea ce, desigur, i-a confirmat propria apreciere despre sine (p. 137). Dar Stalin a fost cel care a dus această manta a infailibilității la adâncimi absurde. Se considera „Marele Om de Știință” și a jucat un rol esențial în revizuirea și editarea a numeroase discursuri și articole științifice (p. 379), precum și în distrugerea oamenilor de știință disidenți sau în promovarea celor care se conformau ideologiei sale despre „preoția științifică” (p. 245). A înființat Premiul Stalin pentru cercetare științifică și a fost ales de Academia de Științe ca membru de onoare. Aceștia l-au flatat pe Stalin numindu-l „Corifeu al Științei” (p. 259; Corifeu era dirijorul corului în drama greacă clasică, care vorbea în numele tuturor).

 

Autorul arată cum această ridicare cultuală a unui individ care „visa că într-o zi va culege fructe din lămâii arctici” (p. 351) a supravegheat, de fapt, distrugerea științei rusești.

 

Ca ideologie anti-zeu, marxismul cerea explicații materiale, respingea distincția dintre minte și materie (p. 394) și nega individualismul în favoarea colectivului, ceea ce ducea la cruzime și moarte la scară largă. Din punct de vedere etic, era neconstrâns și, întrucât nu exista proprietate, resursele nu aveau valoare, ceea ce ducea la o degradare devastatoare a mediului, unde „energia și materialele erau folosite fără a ține cont de risipă sau pierdere” (p. 431).

 

Având în vedere ateismul lui Stalin, moartea sa, așa cum a fost descrisă de fiica sa, Svetlana, este instructivă:

 

„Într-un moment care părea a fi chiar ultimul, a deschis brusc ochii și a aruncat o privire asupra tuturor celor din cameră. Era o privire teribilă, nebunească, sau poate furioasă și plină de frică și moarte” (p. 398).

 

Lamarck vs. Mendel

Cartea urmărește numeroși oameni de știință din diverse discipline, de la rachete la cibernetică și fizică. Există însă o temă recurentă pe tot parcursul cărții, cea a științelor biologice. Fiind o țară cu o istorie a foametei regulate și devastatoare, este de înțeles că biologia și domeniile suprapuse ale agronomiei, agriculturii, creșterii animalelor și reproducerii au fost prioritizate în știința rusă. Dar chiar și aici, ideologia era sacrosanctă și îi determina pe oamenii de știință să urmeze cărări false, adesea în detrimentul hrănirii populației și al consumului de resurse vaste.

 

În științele biologice au existat două curente principale de gândire la începutul secolului al XX- lea . Primul a fost cel al lui Jean-Baptiste Lamarck, omul de știință din secolul al XIX -lea care credea că caracteristicile dezvoltate în timpul vieții unui organism viu, cum ar fi creșterea forței, dimensiunii sau vitezei, puteau fi transmise prin moștenire generației următoare. Teoria este rezumată de sintagma „moștenirea caracteristicilor dobândite”. Însuși Charles Darwin a jucat cu idei lamarckiene pentru a explica evoluția vieții.

 

Modelul de moștenire din ce în ce mai confirmat și acceptat în lumea occidentală la acea vreme era însă cel al călugărului augustinian Gregor Mendel din secolul al XIX – lea . Mendel, prin celebrele sale experimente cu cultivarea mazărei, a dezvoltat o teorie a „unităților genetice ale eredității”, în care caracteristici precum dimensiunea, culoarea și gustul variau de la o generație la alta în limite matematice fixe ale genelor generației anterioare. Aceasta implica faptul că omenirii i se împărțea un set fix de cărți, cu loc pentru amestecarea acestor cărți, dar foarte puțin spațiu pentru dezvoltare și îmbunătățire continuă. Pe scurt, implicația moștenirii genetice a confirmat credința lui Mendel și a alimentat temerile marxiste legate de un creator.

 

Este evident, așadar, de ce ideile lui Lamarck ar fi apelat la o ideologie a îmbunătățirii dialectice continue, începând cu imperfectul și ducând la un progres din ce în ce mai mare, fără a fi nevoie de Dumnezeu. Dacă acest proces ar fi putut fi valorificat, era văzut de ideologii marxiști și de oamenii de știință bolșevici ca un mijloc de vindecare a bolilor în decurs de o singură generație (p. 118), de îmbunătățirea „bunăstării fizice și mentale a oamenilor în decurs de o singură generație” (p. 117) și de moștenirea „comportamentelor dobândite” (p. 126) stabilite de tehnocrații marxiști de către generațiile viitoare. Acest lucru i-ar stabili pe bolșevici drept „căpitani ai viitorului” (p. 121). În cuvintele unuia dintre cei mai influenți oameni de știință ruși ai vremii, ei ar fi responsabili de o lume în care „toată natura vie va trăi, va prospera și va muri după nimic altceva decât voința omului și conform planurilor sale” (p. 194). Acest lucru i-ar permite oamenilor de știință ruși să-i dea lui Stalin lămâii săi arctici.

 

Așadar, genetica mendeliană a fost respinsă vehement din aceste motive ideologice, precum și pentru că se credea că are „proveniență străină” (p. 193), spre deosebire de cea rusă sovietică. Desigur, oamenii de știință occidentali obligați materialismului au fost, de asemenea, supuși implicațiilor teleologice ale unor granițe genetice destul de rigide. În anii 1930, a fost dezvoltată Sinteza Darwinistă, care a căutat să elimine aceste constrângeri genetice, postulând selecția naturală a mutațiilor genetice aleatorii ca fiind factorii determinanți ai evoluției. Aceasta este o teorie care, aproape 100 de ani mai târziu, are puține dovezi care să o susțină, dar de care se agață cu disperare oamenii de știință evoluționiști în absența oricărui alt mecanism adecvat pentru a explica viața fără Dumnezeu.

 

Dar chiar și această teorie neo-darwiniană era nesatisfăcătoare pentru marxiști, deoarece implica procese lente, aleatorii și nedirijate, care nu sunt niciodată acceptabile pentru mintea „progresistă” nerăbdătoare.

 

„Stalin însuși a fost un lamarckian total dedicat și autoproclamat” (p. 190). Mentalitatea sa de „voință de putere” l-a asigurat „că stejarii și alți arbori de foioase, dacă ar fi plantați ca semințe, s-ar adapta la cele mai ostile condiții, prosperând în stepa uscată și în sălbăticia sărată și semi-aridă din apropierea Mării Caspice” (p. 190). Și nu i-a permis niciunui om de știință reticent să-i stea în cale.

 

O altă ideologie dominantă a vremii, care a atras mintea materialistă, a fost cea a eugeniei. Împreună cu ideile malthusiene despre resurse limitate pentru o populație în creștere, omul de știință rus Nikolai Koltsov credea că

 

„Eugenia are în față un ideal înalt care dă sens vieții și este demn de sacrificii; crearea, prin munca conștientă a mai multor generații, a unei ființe umane de un tip superior, un puternic conducător al naturii și creator al vieții. Eugenia este religia viitorului și își așteaptă profeții” (p. 142).

 

Bolșevicul Lev Troțki a profețit că eugenia va „crea un tip socio-biologic superior, un Ubermensch , dacă vreți” (p. 418).

 

Aceste idei au atras

 

„… multe figuri importante ale biologiei sovietice s-au așezat la coadă pentru a susține colectivizarea – o mișcare care a înfometat milioane de oameni și a fost folosită în mod deliberat ca armă pentru a șterge o întreagă clasă de țărani moderat înstăriți, a decima Ucraina, satelitul problematic al Rusiei, și a subjuga peisajul rural rusesc” (adică Holodomorul , crimă prin înfometare, p. 203; figura 1).

 

Copiii din Donețk, Ucraina, scot cartofi din pământul înghețat

Figura 1. Copii din Donețk, Ucraina, scot cartofi din pământul înghețat pentru a-i transporta în altă parte. Un decret din august 1932 interzicea țăranilor să-și mănânce propriile recolte (p. 213).

Acest dispreț față de valoarea înnăscută a vieții umane a încurajat, de asemenea, experimente bizare precum încercările de a încrucișa o ființă umană cu un cimpanzeu. În colaborare cu biologul american Raymond Pearl, munca renumitului Ilia Ivanov a fost considerată esențială pentru materialism, deoarece succesul ar fi „devenit o lovitură decisivă dată învățăturilor religioase” (p. 156), în opinia lui Lev Fridrichson de la Comisariatul Agricol. Încercările inițiale ale lui Ivanov au fost, desigur, efectuate departe de ochii publicului, în Africa; un laborator „util”, chiar și astăzi, pentru experimente cu o valoare îndoielnică.

 

Acest dispreț față de valoarea înnăscută a vieții umane a încurajat și experimente bizare, precum încercările de a încrucișa o ființă umană cu un cimpanzeu.

 

Motivatori marxiști

Într-o societate totalitară sub brutalul Stalin, teroarea era, desigur, un instrument evident pentru a forța orice om de știință recalcitrant să se supună ideologiei marxiste, astfel încât să își conformeze disciplinele. Oamenii de știință erau uciși în mod regulat de plutonii de execuție (p. 281), iar un număr mare (împreună cu milioane de cetățeni sovietici) erau trimiși în gulaguri penale (p. 238), unele dintre ele devenind lagăre de prizonieri științifici, unde oamenii de știință erau forțați să lucreze la proiecte preferate ale elitei politice. Această strategie a fost determinată și de dorința de a industrializa vastul și golul spațiu al Siberiei (p. 312).

 

Însă existau multe alte metode eficiente de a manipula conformitatea în rândul comunității științifice. Aceste metode răsună într-un mod straniu de familiar astăzi. Chiar și în Rusia comunistă, „beneficiile suplimentare” monetare erau folosite pentru a încuraja sprijinul entuziast al dictatelor clasei conducătoare de către oamenii de știință. Salariile și finanțarea erau determinate în mare măsură de utilitatea politică (pp. 93, 96, 97), și mașinile (p. 372) și conacele (p. 291), și chiar șampania importată pentru a trata o afecțiune (p. 374), oferită camarazilor științifici apreciați de patronii lor politici.

 

Oamenii de știință puteau fi înlăturați sau reintegrați în instituții și asociații științifice după un anumit impuls (p. 111). Oamenii de știință defavorizați erau etichetați drept „contrarevoluționari”, „reacționari”, „fasciști” (p. 284) și „colaboratori burghezi” (p. 362). Oamenii de știință onești care ridicau obiecții erau demonizați (p. 341). Demiterile erau ceva obișnuit, oamenii de știință capabili fiind lăsați să se întrețină ca grădinari sau „pianiști de sală la un club” (p. 369). Disidența era psihologizată, iar dizidenții plasați în spitale de psihiatrie, precum biologul Jhores Medvedev, care a fost diagnosticat cu schizofrenie pentru că lucra în domeniile disparate ale biologiei și științelor politice (p. 428). Oamenii de știință care persistau în studii genetice asupra muștelor de fructe aduse din America erau forțați să „își revizuiască munca și să înceteze «lingușirea și servilismul în fața pseudoștiinței străine»” (p. 368). Cerneala indiană a fost folosită pentru a șterge numele unor geneticieni celebri (mendelieni) din cărțile în care erau menționați (p. 368) în biblioteca Societății Geografice. Un profesor de fiziologie vegetală la Universitatea din Moscova, care a refuzat să se supună „științei consacrate” a vremii, a fost exilat din Moscova. A rătăcit fără loc de muncă până când s-a împușcat în 1951 (p. 369). Studenții la medicină au fost expuși la studii mai ideologice decât medicale (p. 429).

 

Știința circului

Mândria și narcisismul i-au adus pe susținătorii științifici ai ideilor pozitive în poziții influente (p. 215) și au alimentat o propagandă a realității ignorate în știință (p. 235).

 

Acest mediu a fost devastator pentru știința rusă. Mândria și narcisismul i-au adus pe susținătorii ideilor științifice în poziții influente (p. 215) și au alimentat o propagandă a realității ignorate în știință (p. 235).

 

„Onestitatea științifică este dificil de atins” (p. 224), iar într-un astfel de mediu, frauda științifică rampantă era inevitabilă, iar afirmațiile deveneau din ce în ce mai exagerate și fantastice. Olga Lepeșinskaia, câștigătoarea Premiului Stalin, fascinată de ideea mistică a „substanței vitale”, a susținut la ceremonia de premiere, cu „dovezi” filmate, că a provocat apariția celulelor vii din materiale non-celulare. „De fapt, ea filmase moartea și descompunerea celulelor, apoi trecuse filmul înapoi prin proiector” (p. 381). Nimeni la ceremonia de premiere nu a spus un cuvânt care să contrazică o astfel de fraudă evidentă și a fost aclamată în poezii și piese de teatru drept „autoarea celei mai mari descoperiri biologice din toate timpurile” (p. 382).

 

Nimeni nu a întruchipat mai bine acest spectacol de clovn științific decât infamul Trofim Lișenko, desculț și în mare parte autodidact. Experimentele sale cu plante de cultură, inclusiv hibridizarea, vernalizarea și aclimatizarea, precum și publicitatea generată de propaganda sovietică l-au determinat să se considere „un nou Mesia al științei biologice” (p. 207). Disprețuind genetica mendeliană, el a afirmat:

 

„Pentru a obține un anumit rezultat, trebuie să vrei să obții exact acel rezultat; dacă vrei să obții un anumit rezultat, îl vei obține… Am nevoie doar de oamenii care vor obține rezultatele de care am nevoie” (p. 290).

 

Fervoarea sa lamarckiană l-a transformat într-un favorit al lui Stalin și l-a condus la rezultate „uimitoare” precum „cazul carpenului care fusese convins să se transforme într-un alun” (p. 409), pe care l-a relatat în propria sa revistă, Agrobiology , în 1952. În realitate, „ramura de care toată lumea era atât de entuziasmată fusese de fapt altoită în furca carpenului” (p. 409).

 

„Realizările” reale și pretinse ale științei rusești au fost trâmbițate maselor de o presă și de filmele supuse (pp. 124, 241), iar instanțele au fost chiar folosite ca o „formă nouă și eficientă de reeducare a intelectualității” (p. 349). Pus pe muzică de Șostakovici, filmul de propagandă Michurin îl prezintă pe erou fluturând o floare sub nasul a doi profesori americani capitaliști grași care încearcă să-l mituiască și susținând că floarea sa este un hibrid de violetă și crin. El spune: „Asta e problema cu mendelienii, nu pot explica hibrizii!”. Acest lucru îi determină pe capitaliști să se retragă învinși, mormăind și blestemând (p. 386).

 

O mare parte din propagandă l-a portretizat pe omul de știință șef, Stalin, planând cu bunăvoință asupra tuturor realizărilor științifice minunate (figura 2). O fotografie de presă a unei întâlniri dintre Stalin și Lișenko a arătat așa-numitul „grâu ramificat”, care promitea hrănirea unei națiuni înfometate datorită numărului mare de semințe produse pe plantă, dar, în realitate, grâul ramificat era…

 

Afiș de propagandă rusească

Figura 2. Propaganda rusească care îi prezintă pe Lenin și pe omul de știință șef, Stalin, planând cu bunăvoință asupra realizării științifice „minunoase” a grâului ramificat.

„… practic necomestibil, dar cu siguranță fotogenic, iar mesajul era clar – că Stalin și omul său de știință desculț preferat erau din nou la curent cu situația, echilibrați și gata să scoată națiunea din pragul catastrofei” (p. 351).

 

Lecții învățate?

Întrucât sistemul de credințe creștine biblice a fost fundamentul pe care se bazau experimentarea, observarea și înregistrarea atentă a fenomenelor naturale, o erodare a acestui fundament va duce inevitabil la pierderea integrității științifice a metodei științifice. Din cauza devastărilor provocate de cel de-al Doilea Război Mondial asupra Rusiei și, în special, după moartea lui Stalin în 1953, știința rusă a luat o direcție mai practică și pragmatică. Nevoia urgentă de a reconstrui, hrăni și adăposti populația înfometată, precum și cursa spațială și a armamentului împotriva Occidentului au început încă o dată să demonstreze capacitățile oamenilor de știință ruși. Din cauza lipsei de oameni de știință, aceștia se bucurau din ce în ce mai mult de salarii și beneficii suplimentare aproape duble față de cele ale funcționarilor din Comitetul Central. Genetica mendeliană a fost tolerată alături de biologia lamarckiană. Vizitatorii din Occident trebuiau să păstreze un anumit scepticism sănătos, deoarece li se spunea despre „grâu peren cu recolte prodigioase, tratament bacterian al semințelor care dublează randamentul, cartofi noi pentru Arctica și oi noi pentru deșerturi” (p. 341).

 

De la începutul anilor 1950, cibernetica a început să iasă în evidență. Se credea că societatea condusă de matematică și tehnologie, facilitată de cibernetică, va fi noua umbrelă care va oferi mult dorita „știință unică”, subsumând întreaga societate, guvernare și știință (pp. 406, 408). În întreaga lume de astăzi, cibernetica continuă să preia din ce în ce mai mult acest rol, încorporând lingvistica, dreptul și „guvernarea științifică”, informatica, inclusiv inteligența artificială, teoria informației, robotica și, din ce în ce mai mult, transumanismul.

 

Concluzie

Am citit prima dată această carte în 2019 și am fost impresionat de cât de multe dintre slăbiciunile științifice corupte ale Uniunii Sovietice a lui Stalin păreau încă la lucru în lumea științifică contemporană. Ultimii trei ani nu au făcut decât să confirme aceste paralele; numeroasele și masivele despăgubiri plătite de marile companii farmaceutice pentru rolurile lor în promovarea dependențelor de opioide la milioane de oameni; cercetări evaluate de colegi publicate în reviste respectate care nu pot fi reproduse de cercetători terți și rezultate predeterminate atribuite prejudecăților de confirmare sau fraudei.

 

Cercetări recente publicate în revista online BMC, Trials , au raportat că 62% dintre studiile biomedicale randomizate au prezentat un risc ridicat de eroare de răspuns, 30% au fost neclare și doar 8% au prezentat un risc scăzut.1 Se pare că banii, mândria, politica și ideologia joacă un rol aproape la fel de important în știința globală de astăzi ca în Uniunea Sovietică.

 

Și totuși, credința necondiționată în capacitățile științei de a rezolva toate problemele lumii continuă. Este mai avansată din punct de vedere tehnologic, dar nu mai puțin vinovată decât scientismul Uniunii Sovietice.

 

Baza biblică pentru separarea controlului statului de biserică sau a controlului bisericii de stat, care a funcționat atât de bine în istoria recentă, ar trebui să se aplice în egală măsură separării științei de stat. Granițele dintre beneficiul financiar, avantajul politic și părtinirea ideologică au devenit din ce în ce mai neclare, cu conflicte masive de interese care intersectează finanțarea guvernamentală, organismele de reglementare și instituțiile de cercetare științifică. Știința din secolul XXI ar face bine să analizeze dezastrul științei lui Stalin și să se retragă de la marginea prăpastiei. În absența unei culturi creștine reînnoite, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple.

 

Referințe și note

Pirosca, S., Shiely, F., Clarke, M. și Treweek, S., Tolerarea cercetării deficitare în domeniul sănătății: scandalul continuu, Trials 23 , art. nr. 458, 2022; trialsjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13063-022-06415-5.

 

Articole similare

 

Proiectul hibrid maimuță-om al lui Ivanov – De ce?

Știința nu ar trebui să fie subordonată unei ideologii

Marxism, drept și evoluție: dreptul marxist atât în ​​teorie, cât și în practică

Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist

Legătura Darwin/Troțki

Fundamentul darwinist al comunismului

Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin

Lectură suplimentară

 

Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism

 

https://creation.com/en-au/articles/review-stalin-and-the-scientists

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 (” Atotputernica) Inteligența artificială și evoluția

 

de  Ari Takku

 

 

În era informației noastre, dezvoltarea tehnologiei computerizate a fost uimitoare. Mulți cred că „cerul este limita”, în special în domeniul inteligenței artificiale (IA). Nu este surprinzător faptul că aceasta a făcut obiectul mai multor filme.

 

În seria Terminator , sistemele de apărare ale viitorului american sunt gestionate de Skynet , o inteligență în roi. Aceasta dezvoltă conștiința și decide să distrugă întreaga umanitate cu atacuri nucleare. Într-un război împotriva umanității, terminatorii sunt mașini aproape de perfecțiune.

 

În Ex Machina , un inginer care lucrează pentru un motor de căutare (fictiv) de renume mondial este invitat la un centru de cercetare izolat, care este și casa fondatorului companiei. Acest fondator a dezvoltat în secret un robot care pare conștient – cu sentimente și tot ce ține de el. Inginerul primește sarcina de a evalua inteligența artificială (IA), dar se întâmplă exact opusul.

 

Software-ul face ceea ce a fost conceput – ceea ce i se cere să facă – și numai asta.

În Transcendence , un cercetător strălucit în domeniul inteligenței artificiale se îmbolnăvește în fază terminală, dar este „salvat” atunci când conștiința sa este încărcată într-un computer cuantic. Fără limite fizice, această minte strălucită ajunge să producă o copie fizică a sinelui său decedat, care este, de fapt, doar o extensie a inteligenței artificiale.

 

Lista ar putea continua. Mentalitatea publicului este modelată și de titlurile din știri despre „cum îi înving computerele pe oameni”. A început când computerul Deep Blue de la IBM l-a învins pe campionul mondial la șah Garry Kasparov într-un meci din 1997. Mai recent, în 2017, AlphaGo, un sistem de inteligență artificială de la Google, l-a învins pe numărul 1 mondial, Ke Jie, cu scorul de 3-0 la Go, un joc de societate complex, antic, chinezesc. New York Times și-a început articolul declarând: „S-a terminat totul pentru umanitate” .1

 

Deci, este doar o chestiune de timp până când mașinile vor prelua controlul?

 

Nimic de care să vă faceți griji

Calculatoarele — și roboții — sunt compuse din componente fizice numite hardware . Totuși, acest lucru nu este suficient. Fără ceva care să dea instrucțiuni — software-ul (numit și „program”) — computerele nu vor funcționa și roboții nu se vor mișca.

 

Imaginează-ți că ai o cameră de supraveghere în pragul casei, conectată la un computer care conține informații de identificare despre tine și familia ta. Când te apropii, camera te identifică înainte de a te lăsa să intri cu un salut personal. Pe lângă tot hardware-ul, necesită un software creat special pentru identificarea persoanelor și permiterea lor să intre.

 

Software-ul face ceea ce este conceput – ceea ce i se cere să facă – și numai asta. Chiar și acolo unde este capabil să „învețe”, aceasta se întâmplă doar pentru că are această capacitate programată în el. Software-ul va urma orbește algoritmul (o secvență de instrucțiuni pentru îndeplinirea unei sarcini) care îi este dat. Acesta definește modul în care programul ar calcula (în exemplul nostru) informațiile de identificare și cum să le compare cu profilul dvs. stocat. Rețineți că software-ul și algoritmii sunt inteligență umană transmisă unui computer.

 

Eroarea domnește

Trăim într-o lume imperfectă, iar o mare parte din codul software se ocupă de diverse tipuri de situații de eroare. În exemplul nostru, o greșeală de programare ar putea să vă deschidă ușa către persoane necunoscute – sau să nu o deschidă pentru dumneavoastră! Și chiar dacă totul funcționează acum, va funcționa și peste un an? Peste zece ani? Ca și în lumea biologică, experiența și observația confirmă degradarea. Expunerea sistemului de supraveghere la schimbările meteorologice sau la fulgere poate provoca defecțiuni sau funcționare defectuoasă. Dacă va trebui să înlocuiți camera în viitor, va mai funcționa software-ul cu cea nouă? Și așa mai departe.

 

Software-ul este testat în mod exhaustiv pentru a detecta erorile și a asigura funcționarea corectă. Cu toate acestea, din păcate, știrile dezvăluie adesea probleme cu diferite sisteme informatice. NASA a pierdut o sondă spațială în 1999 din cauza unei defecțiuni a sistemului informatic, iar aeroporturi întregi au fost închise. Internetul abundă în exemple similare.

 

Inteligența Artificială (IA)

IA-Atotputernică

Inteligența artificială (sau inteligența automată) este un termen pentru „inteligența” sintetică. Aceasta include înțelegerea vorbirii umane, jocul strategic (cum ar fi șahul și GO) împotriva experților umani, conducerea mașinilor autonome și interpretarea informațiilor complexe din videoclipuri sau fotografii.

 

Aceasta include adesea ceea ce este cunoscut sub numele de învățare automată , abilitatea de a învăța, de exemplu, din greșeli, pentru a îndeplini mai bine o sarcină. De exemplu, AlphaZero, inteligența artificială a companiei Google, a învățat șah, go și shogi (șah japonez), începând de la zero. Asta nu înseamnă nimic mai mult decât regulile jocurilor și jocuri cu sine însuși. Cu toate acestea, în câteva zile, se presupune că a depășit AlphaGo și „motoarele” de calculator principale ale celorlalte jocuri.

 

Așadar, unii cercetători consideră că apariția în mașini a unei superinteligențe, superioare celei umane, este doar o chestiune de timp. Cu toate acestea, indiferent cât de avansată devine industria, ea se reduce totuși la programarea de către inteligența umană. Desigur, un robot de sortare a gunoiului, de exemplu, poate învăța să sorteze și să recunoască gunoiul mai bine. Dar numai dacă este preprogramat să învețe acest lucru. Un robot nu visează la pensionarea pe o insulă tropicală – darămite la cucerirea lumii!

 

Ce se află în spatele ideii de lovituri de stat ale mașinilor? Nu este vorba doar de ideea unei inteligențe superioare care apare. Include și ideea că mașinile vor deveni conștiente, adică vor deveni conștiente, de ceea ce fac și de ce. Adică, având suficient software complex, cu capacitatea de a se rafina prin învățare automată, în cele din urmă va apărea „conștiința”. Conștiința automată este un domeniu de cercetare tehnologică care încearcă să afle ce este necesar pentru a atinge conștiința în mod artificial. 2

 

Conducătorul principal: naturalismul

La baza tuturor acestora se află convingerea că oamenii (împreună cu conștiința lor) au apărut din procese naturale – de la sine, fără nicio inteligență călăuzitoare. Acest lucru s-a întâmplat prin mici schimbări graduale ale unei creaturi primitive care se presupune că a provenit dintr-o supă primordială acum miliarde de ani.

 

Așadar, totul, inclusiv conștiința, trebuie să poată fi redus la material – atomi în diverse aranjamente și mișcări . Adică, în cele din urmă, nu există nimic „special” în legătură cu inteligența, conștiința. Așadar, de ce nu ar trebui să apară un aranjament similar sau chiar superior al materiei/energiei în cadrul mașinilor, mai ales pe măsură ce acestea învață să se perfecționeze în îndeplinirea sarcinilor?

 

Știința informației, ingineria software și cercetarea în domeniul inteligenței artificiale fac parte din mandatul de dominație dat de Dumnezeu asupra creației.

În mod similar, mulți cred că, cu suficientă tehnologie avansată, s-ar putea duplica perfect o persoană, împreună cu conștiința, amintirile, experiențele etc. Tot ce ar fi nevoie ar fi ca toți atomii să fie în ordinea corectă. Organizația Terasem, dedicată dezvoltării inteligenței artificiale, afirmă: „Nimeni nu moare atâta timp cât sunt păstrate suficiente informații despre el.” Prin dezvoltarea tehnologiei pentru a ne „încărca” într-o zi conștiința, această organizație declară: „Îl creăm pe Dumnezeu.” 3

 

Este ușor de observat legătura cu „promisiunea” făcută în grădina Edenului: „Veți fi ca Dumnezeu” ( Geneza 3:5 ). Toate acestea sunt doar o demonstrație a adevărului afirmației filosofului anticreaționist Michael Ruse: „Evoluția este o religie. Acest lucru a fost adevărat pentru evoluție la început și este adevărat pentru evoluție și astăzi.” 4

 

Știința informației, ingineria software și cercetarea în domeniul inteligenței artificiale fac parte din mandatul de dominație dat de Dumnezeu asupra creației. Orice atenuare a efectelor Căderii prin intermediul lor este un lucru bun și onorabil pentru Dumnezeu, dar nu este vorba de exaltarea omului și venerarea obiectelor creației noastre, în acest caz „IA Atotputernică”.

 

Stăpânirea microbiană asupra microbilor

În 2012, cercetătorii de la Universitatea Stanford au raportat că au modelat pe computere cea mai „simplă” bacterie, Mycoplasma genitalium . Folosind un grup de 128 de computere pentru simulare, a fost nevoie de aproape zece ore pentru a modela o singură diviziune celulară! 5 Bacteria (ca parazit obligat, deja o versiune degenerată a precursorului său proiectat de Dumnezeu) face totul mai repede, mai bine și în condiții în care computerele nu ar putea funcționa. Își face chiar copii care pot face copii ale lor însele. Încercările umane de a imita chiar și această creatură „cea mai simplă” se află la ani-lumină în spatele originalului Maestrului Programator.

 

Când ne gândim la un om, provocările unei modelări computerizate similare se extind cu ordine de mărime – ca să nu mai vorbim de ideea că am putea modela măcar de la distanță, darămite să creăm, conștiință adevărată!

 

Calculatoarele sunt, desigur, bune la gestionarea și analizarea unor cantități mari de date, în sarcini relativ simple care necesită precizie și repetiție, iar dezvoltarea lor este continuă. Cu toate acestea, acest lucru necesită o cantitate imensă de proiectare inteligentă . Ca inginer software, consider că sistemele biologice sunt mult mai ingenioase și mai complexe decât cel mai sofisticat software conceput de om. Toate creaturile sunt programate cu limbajul ADN uimitor de ingenios, 6 descoperit cu o strălucire din ce în ce mai derutantă pe măsură ce este studiat.

 

Chiar și viața „simplă” este dincolo de orice întâmpinare.

Numeroși ingineri și-au folosit mințile ingenioase și au lucrat împreună ani de zile în moduri coordonate și intenționate pentru a imita o „inteligență” umană, de la distanță. Ce contrast cu narațiunea evoluționistă, care se bazează pe un proces orb și fără scop, de mutații care induc erori, plus selecție naturală. Dar aceasta afirmă că acest lucru a dus la apariția unor oameni cu conștiință și inteligență.

 

În realitate, selecția naturală necesită reproducere, așa că „cel mai adaptat” poate transmite caracteristicile „adaptabile”. Dar chiar și cea mai simplă creatură autoreproducătoare necesită sute de proteine. Însă șansa de a forma chiar și una dintre aceste proteine ​​prin combinarea aleatorie a elementelor sale constitutive este incredibil de mică. Astrofizicianul Sir Fred Hoyle a comparat-o în mod faimos cu șansa unui sistem solar plin de orbi care amestecă cuburi Rubik, rezolvându-le cu toții în același timp.7 Este nevoie de o credință oarbă, de neimaginat de puternică, pentru a menține afirmația evoluționistă conform căreia un proces orb, fără scop, a fost cauza oamenilor , a creierului uman, a inteligenței și a conștiinței.

 

Publicat pe pagina principală: 14 februarie 2022

Referințe și note

Mozur, P., Programul de inteligență artificială al Google îl zdruncină pe maestrul chinez de Go după ce acesta câștigă meciul, New York Times ; nytimes.com, 25 mai 2017. Înapoi la text .

Aleksander, Igor: Neuroconștiința artificială: o actualizare, IWANN, 1995. Înapoi la text .

Showalter, B., Inteligența artificială, transumanismul și biserica: Cum ar trebui să reacționeze creștinii? christianpost.com, 27 ian. 2018. Vezi și creation.com/transhumanism . Înapoi la text .

Ruse, M., Cum a devenit evoluționismul o religie: corect au creaționiștii? National Post , pp. B1, B3, B7, 13 mai 2000; creation.com/ruse . Înapoi la text .

Karr, JR și colab. , Un model computațional pentru celule întregi prezice fenotipul din genotip, Cell 150 (2):389–401, 12 iulie 2012. Vezi și Complexitatea celulară „aproape incredibilă”, Focus , Creation 35 (1):11, 2013; creation.com/focus-351#128-computers. Înapoi la text .

Statham, D., Limbajul remarcabil al ADN-ului , Creation 36 (2):52–55, 2015; creation.com/dna-remarkable-language. Înapoi la text .

Hoyle, F., Big Bang-ul în astronomie, New Scientist 92 (1280):527, 1981, citat în Batten, D., Cheating with hazard , Creation 17 (2):14–15; creation.com/cheating-with-chance

 

https://creation.com/artificial-intelligence-and-evolution

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Nord-Estul României, epicentrul sărăciei energetice: 30,8% din gospodării trăiesc în …

 

Afrodita Cicovschi

 

 

Regiunea Nord-Est a României înregistrează cea mai ridicată incidență a sărăciei energetice extreme, manifestată prin subconsum de energie – cel mai probabil cauzat de un nivel ridicat de subdezvoltare și de venituri sub media națională.

 

Conform raportului ORSE, 30,8% dintre gospodăriile din această regiune nu își permit acoperirea nevoilor de consum, din constrângeri financiare, față de media națională de 20%. Regiunea București-Ilfov este cea mai puțin expusă acestui fenomen.ORSE actualizează anual nivelul sărăciei energetice din România, utilizând indicatori convenționali calculați în baza ultimelor date publicate de Institutul Național de Statistică din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF). Raportul Anual pe 2024 publicat de ORSE cuprinde o nouă evaluare a sărăciei energetice la nivel național, pe baza celor mai recente date disponibile (ABF 2023).Datele analizate de experții ORSE arată că sărăcia energetică în România rămâne o problemă majoră, afectând un segment semnificativ al populației, în ciuda unei ușoare scăderi a numărului gospodăriilor care alocă peste 10% din bugetul lunar pentru energie (de la 37,3% în 2021 la 34% în 2023). Totodată, se observă că presiunea facturilor la energie începe să afecteze tot mai mult și gospodăriile din clasa de mijloc și chiar din categoriile cu venituri mai ridicate.„Fenomenul este larg răspândit și în continuă creștere. Pandemia de COVID-19 și criza energetică cauzată de războiul de agresiune din Ucraina au făcut ca unele categorii să fie mult mai tare afectate de aceste manifestări, în special de formele extreme de sărăcie energetică. Gospodăriile din întregul spectru de venituri sunt afectate, dar cele din zonele rurale cu venituri mai mici sunt mult mai expuse”, a declarat Anca Sinea, cofondator și coordonator al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).

 

Indicatorul LIHC, care reflectă căderea sub pragul sărăciei după plata facturilor, se menține la circa 10%. „Acest indicator arată oamenii săraci, care, după ce își plătesc facturile la energie, nu mai rămân cu bani în buzunar pentru alte nevoi, precum îmbrăcăminte, medicamente și alte necesități, uneori de bază”, a explicat Anca Sinea, coordonator ORSE. Potrivit experților ORSE, în 2023 numărul acestor cazuri a crescut în special în rândul celor mai sărace gospodării din România (decilele de venit 1 și 2), care sunt cele mai afectate.

 

 

Aproximativ 20% dintre gospodării manifestă subconsum energetic (consum sub jumătatea medianei – indicator M/2), semn al unei sărăcii extreme, iar un procent similar înregistrează supraconsum (indicator 2M), asociat cu ineficiența locuințelor sau așteptări ridicate de confort.

 

Sărăcia energetică, analizată pe regiuni………………………………………….

 

det aici

 

 

 

https://adevarul.ro/economie/nord-estul-romaniei-epicentrul-saraciei-2447847.html

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Fețele sărăciei din R. Moldova: 26% din oameni trăiesc în sărăcie multidimensională

 

 

 

Sărăcia nu înseamnă doar lipsa banilor. Potrivit Biroului Național de Statistică, peste un sfert din populația Republicii Moldova, adică 26%, trăiește în sărăcie multidimensională. Asta înseamnă că oamenii suferă de lipsuri în mai multe domenii importante: acces la apă potabilă sau canalizare, condiții decente de locuit sau asigurare medicală. În orașe, 10% din populație se confruntă cu această sărăcie. În mediul rural însă, procentul crește la peste 37%.

 

Una dintre cele mai grave probleme în Republica Moldova rămâne conectarea locuinţelor la un sistem centralizat de canalizare. Peste 23% dintre gospodăriile din țară nu au acces la acest serviciu esențial. În satul Bâc, din municipiul Chișinău, de exemplu, oamenii sunt nevoiţi să improvizeze.

 

 

VOX

 

 

Fac gropi în pământ şi se duce tot în pământ şi asta e toată canalizarea pe care o au de ani de zile. Mai mult nu fac nimic. Ce pot să facă oamenii! E greu fără canalizare! – Credeţi că e un indicator al sărăciei? – Este, se vede că este!

 

 

VOX…………………………………………………………………………….

 

DET. AICI

 

https://tvrmoldova.md/article/72f4b3070f39a861/fetele-saraciei-din-r-moldova-26-din-oameni-traiesc-in-saracie-multidimensionala.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

(DEOCAMDATA) 1 din 3 români sunt în risc de sărăcie. Educația, principalul mod de-a îmbunătăți viața oamenilor

 

 

Radu Stochița

Cercetător,

 

Datele referitoare la sărăcia și excluziunea socială din România șochează de fiecare dată: în 2023, 32% dintre români erau în risc de sărăcie comparativ cu media europeană de 21.4%. Cum „se măsoară”, totuși, sărăcia în România? Într-o paradigmă în care diverse voci le spun tinerilor că pot să se îmbogățească fără să facă prea multă școală, e important să ne uităm asupra datelor care contrazic flagrant atare afirmații: educația este calea sigură de reducere a sărăciei.

Șase milioane de oameni, aproape o treime din țară, trăiesc în condiții de precaritate, fie că se confruntă cu venituri reduse sau cu o depravare materială în gospodărie. Indicatorul risc de sărăcie și excluziune socială este alcătuit din trei componente și se referă la cei care:

Se află sub pragul sărăciei (60% din venitul median disponibil pe adult-echivalent).

Se află în stare de depravare materială și socială severă (nu poate face față unor cheltuieli neprevăzute, nu are acces la internet în scop personal etc.).

Trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.

Pentru ca o persoană să fie în risc de sărăcie sau excluziune socială trebuie să satisfacă oricare dintre condițiile de mai sus. Aproape patru milioane de oameni se confruntă cu sărăcia, alte patru, cu depravarea materială din gospodărie și, undeva la 720.000, cu intensitatea redusă a muncii în 2023.  

1.4 milioane de oameni se află atât în risc de sărăcie, dar și într-o situație de depravare materială severă. Aproape două milioane se află doar în risc de depravare materială severă ce arată că, în ciuda depășirii nivelului de sărăcie, situația este dezolantă pentru o bună parte dintre oameni.

Situația dezolantă rămâne o problemă de imaginație politică: la 35 de ani de la Revoluție, moment în care s-a promis bunăstare, cum de o treime din populație nu ajunge să aibă cel puțin minimul necesar? Problema devine și mai complexă dacă luăm în calcul traiul decent care, în teorie, trebuie să fie elementul fundamental care stă la baza calculului salariului minim (coșul minim de consum pentru un trai decent – Legea nr. 174/2020).

 

Din 2015 până în prezent, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială a scăzut de la 44.5% la 32% – o scădere cu 2,8 milioane. Față de 2015, se trăiește mai bine, cel puțin statistic, dar o reducere a sărăcie nu înseamnă direct crearea bunăstării.

 

 

 

Pragul de sărăcie în 2023 era de 19.433 lei/an, aproximativ 1.620 lei pe lună, conform ultimelor date Eurostat. În România de astăzi 1.620 lei pot asigura cel mult supraviețuirea individuală, dacă persoana în cauza deține locul unde locuiește sau dacă mai are și venituri adiționale în gospodărie. Salariul minim la finalul anului era de 2.079 RON net, iar în aceeași perioadă coșul minim pentru un trai decent era de aproximativ 3.807 lei net.

 

Înainte de transferurile sociale, în principal înainte de pensii, peste 47.1% dintre români se aflau în risc de sărăcie — nu treceau pragul de 1.620 lei pe lună. Pensia rămâne în continuare principalul mecanism de reducere a sărăciei, înjumătățind practic numărul de persoane care se confruntă cu dificultăți materiale. Reducerea sărăciei în rândul persoanelor vârstnice, în principal a pensionarilor, nu înseamnă neapărat și bunăstarea acestora. Pensia medie în prima parte a anului 2024 era de 2.418 lei, situându-se sub nivelul coșului minim de consum pentru un trai decent.

…………

det. aici

 

 

https://www.avocatnet.ro/articol_67362/1-din-3-romani-sunt-in-risc-de-s%C4%83r%C4%83cie-Educa%C8%9Bia-principalul-mod-de-a-imbun%C4%83t%C4%83%C8%9Bi-via%C8%9Ba-oamenilor.html

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate

 

 

 

Un studiu recent a analizat mai multe țări europene și a tras mai multe concluzii cu privire la impozitele cetățenilor. Conform acestuia, românii sunt cei care plătesc cele mai mari taxe dintre aceste țări.

 

Alina Costache

 

 

Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate

Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate

Un studiu comparativ efectuat de Romanian Business Leaders (RBL) cu privire la impozitarea veniturilor din salarii în 16 țări europene dezvăluie că impozitarea muncii în România este una dintre cele mai grele din punct de vedere fiscal, raportat la costul total suportat de angajatori sau de angajați.Astfel, angajații români sunt lăsați cu cei mai puțini bani în buzunar după deducerea impozitelor și taxelor către bugetul de stat, în comparație cu celelalte țări analizate. Printr-un calcul simplu, se poate constata că pentru un salariu brut lunar de 1.000 de euro (5.000 de lei), românii obțin cel mai mic salariu net.În timp ce un angajat român rămâne cu 572 de euro în mână, în comparație cu acesta, un angajat bulgar obține 653 de euro, iar unul olandez 746 de euro.

Principalul motiv pentru această situație este că, deși România are o cotă unică de impozitare a veniturilor din salarii, se numără printre cele 6 țări (din cele 16 analizate) în care contribuțiile sociale sunt aplicate fără un plafon maxim asupra veniturilor din salarii. În același timp, majoritatea țărilor analizate care aplică un impozit progresiv sau cote diferențiate de impozit au impus un plafon maxim pentru contribuțiile sociale, astfel încât să echilibreze povara fiscală totală asupra muncii.

 

Studiul comparativ atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unei limitări maxime a contribuțiilor sociale (CAS și CASS), orice creștere a fiscalității (cum ar fi un impozit progresiv) în țara noastră ar duce la o scădere și mai mare a salariului net pe care un angajat român l-ar primi în comparație cu angajații din celelalte țări analizate, precum și la o diminuare mai accentuată a puterii de cumpărare în comparație cu țările vecine. În schimb, plafonarea contribuțiilor sociale, în paralel cu introducerea unor deduceri mai generoase, în special pentru salariile mici, ar permite o eventuală ajustare a cotei unice de impozit pe salarii pentru a echilibra mai echitabil această povară fiscală prin redistribuirea ei în societate.

 

Analiza comparativă a fost realizată de RBL cu contribuția experților din grupul de lucru de fiscalitate, care au examinat legislația fiscală aplicabilă veniturilor din salarii din 16 țări din Europa. Studiul a fost efectuat în perioada mai – august 2023, și au fost analizate țări precum Austria, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria.

 

 

 

Statistica sărăciei! Românii își împart salariul cu statul. La noi în țară sunt cele mai mari impozite din 16 țări europene studiate

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Fundamentul (SATANIST) darwinist al comunismului

 

de Jerry Bergman

 

Rezumat

 

O analiză a scrierilor fondatorilor comunismului arată că teoria evoluției, în special așa cum a fost propovăduită de Darwin, a fost de o importanță critică în dezvoltarea comunismului modern. Mulți dintre arhitecții centrali ai comunismului, inclusiv Stalin, Lenin, Marx și Engels, au acceptat viziunea asupra lumii descrisă în cartea Genezei până când au fost prezentați lui Darwin și altor gânditori contemporani, ceea ce a dus în cele din urmă la abandonarea acestei viziuni asupra lumii. Mai mult, darwinismul a fost de o importanță critică în convertirea lor la comunism și la o viziune asupra lumii care i-a condus la o filozofie bazată pe ateism. În plus, ideea centrală comunistă conform căreia revoluția violentă, în care cei puternici îi răstoarnă pe cei slabi, era o parte naturală, inevitabilă a desfășurării istoriei pornind de la concepte și concluzii darwiniste.

 

Imagine Wikipedia.org1804-Marx

Karl Heinrich Marx (1818–1883)

Darwinismul ca viziune asupra lumii a fost un factor critic, nu doar în influențarea dezvoltării nazismului, ci și în ascensiunea comunismului și a holocaustului comunist care, după o estimare, a luat viața a peste 100 de milioane de oameni.1 Marx , împreună cu predecesorii, asociații și succesorii săi, a fost un evoluționist doctrinar care a încercat să-și construiască societatea pe premise evoluționiste. Există o documentație abundentă a acestei evaluări și puțini ar pune-o la îndoială.2

 

Beate Wilder-Smith a sugerat că evoluția este

 

„o temă centrală a doctrinei marxiste de astăzi. Naziștii erau convinși, la fel ca și comuniștii de astăzi, că evoluția avusese loc, că toată biologia evoluase spontan în sus și că verigile intermediare (sau tipurile mai puțin evoluate) ar trebui eradicate în mod activ. Ei credeau că selecția naturală putea și ar trebui să fie sprijinită în mod activ și, prin urmare, au instituit măsuri politice pentru a eradica persoanele cu handicap, evreii și persoanele de culoare, pe care îi considerau «subdezvoltați» [subliniere în original].” 3

 

Mulți extremiști au fost activi înainte ca Darwin să-și publice lucrarea fundamentală, Originea speciilor, în 1859, dar, din moment ce credința religioasă a predominat atât în ​​rândul oamenilor de știință, cât și al neoameniilor de știință înainte de Darwin, a fost foarte dificil pentru acești radicali să convingă masele să accepte ideologiile comuniste (sau alte ideologii de stânga). Parțial din acest motiv, națiunile occidentale au blocat dezvoltarea majorității mișcărilor radicale timp de secole. Darwin, însă, a deschis ușa marxismului, oferind ceea ce Marx credea a fi o justificare „științifică” pentru a nega Creația și, prin extensie, pentru a-L nega pe Dumnezeu.4 Negarea lui Dumnezeu și cunoștințele sale despre Darwin l-au inspirat pe Marx să-și dezvolte noua viziune asupra lumii, fără Dumnezeu, cunoscută acum sub numele de comunism. Și, la fel ca alți darwiniști, Marx a subliniat că viziunea sa comunistă asupra lumii era „științifică” și, ca atare, folosea o „metodologie științifică și o perspectivă științifică”.5 Bethell observă că Marx admira cartea lui Darwin,

 

„nu din motive economice, ci din motive mai fundamentale, acela că universul lui Darwin era pur materialist, iar explicarea acestuia nu mai implica nicio referire la cauze neobservabile, imateriale, din afara sau «dincolo» lui. În acest sens important, Darwin și Marx au fost cu adevărat camarazi…” 6

 

Iar istoricul Hofstadter a remarcat că majoritatea marxiștilor ortodocși timpurii „se simțeau ca acasă în mediul darwinist. Pe rafturile librăriilor socialiste din Germania, cuvintele lui Darwin și Marx stăteau una lângă alta”.7 El adaugă că cărțile comuniste „care ieșeau în valuri de la editurile Kerr din Chicago [principala editură americană de cărți comuniste] erau adesea împodobite cu citate erudite din Darwin, Huxley, Spencer și Haeckel” .7

 

Karl Marx

Născut în 1818, Marx a fost botezat luteran în 1824, a urmat cursurile unei școli elementare luterane, a fost lăudat pentru eseurile sale „serioase” pe teme morale și religioase și a fost considerat de profesorii săi „moderat competent” în teologie (prima sa lucrare scrisă a fost despre „dragostea lui Hristos”) 8 , 9 , 10, până în momentul în care a dat peste noțiunile materialiste și ateiste predominante atunci la Universitatea din Berlin. Marx a scris neobosit până la moarte, producând sute de cărți, monografii și articole. Sir Isaiah Berlin a susținut chiar că niciun gânditor „din secolul al XIX-lea nu a avut o influență atât de directă, deliberată și puternică asupra omenirii precum a avut-o Karl Marx” .11

 

Marx vedea lumea vie în termenii unei lupte darwiniste de tip „supraviețuire a celui mai adaptat”.

Marx vedea lumea vie în termenii unei lupte darwiniste de tipul „supraviețuirea celui mai adaptat”, implicând triumful celui puternic și subjugarea celui slab.12 Darwin învăța că „supraviețuirea celui mai adaptat” exista printre toate formele de viață. Pornind de la această idee, Marx credea că principala „luptă pentru existență” între oameni avea loc în primul rând între clasele sociale. Barzun13 a concluzionat că Marx considera că propria sa lucrare este paralela exactă cu cea a lui Darwin și că,

 

„La fel ca Darwin, Marx credea că descoperise legea dezvoltării. El vedea istoria în etape, așa cum darwiniștii vedeau straturile geologice și formele succesive de viață… atât Marx, cât și Darwin au făcut din luptă mijlocul dezvoltării. Din nou, măsura valorii la Darwin este supraviețuirea cu reproducere – un fapt absolut care apare în timp și care ignoră complet calitatea morală sau estetică a produsului. La Marx, măsura valorii este munca cheltuită – un fapt absolut care apare în timp, care ignoră, de asemenea, utilitatea produsului. Atât Darwin, cât și Marx au avut, de asemenea, tendința de a-și proteja și modifica absolutiunea mecanică în fața obiecțiilor.” 14

 

Marx îi datora enorm lui Darwin ideile sale centrale. În cuvintele lui Marx: „Cartea lui Darwin este foarte importantă și îmi servește drept bază în selecția naturală pentru lupta de clasă din istorie… nu numai că este [cartea lui Darwin] o lovitură fatală… dată «Teleologiei» în științele naturii, dar sensul lor rațional este explicat empiric”.15 Marx a citit pentru prima dată Originea speciilor de Darwin la doar un an după publicarea acesteia și a fost atât de entuziasmat încât a recitit-o doi ani mai târziu.16 A participat la o serie de prelegeri susținute de Thomas Huxley despre ideile lui Darwin și nu a vorbit despre „nimic altceva timp de luni de zile decât despre Darwin și despre enorma semnificație a descoperirilor sale științifice”.17 Potrivit unui apropiat, Marx a fost, de asemenea,

 

„…unul dintre primii care au înțeles semnificația cercetărilor lui Darwin. Chiar înainte de 1859, anul publicării Originii speciilor [sic] – și, printr-o coincidență remarcabilă, a Contribuției lui Marx la Critica economiei politice – Marx și-a dat seama de importanța epocală a lui Darwin. Căci Darwin… pregătea o revoluție similară cu cea la care lucra Marx însuși… Marx ținea pasul cu fiecare apariție nouă și nota fiecare pas înainte, în special în domeniile științelor naturale…” 18

 

Berlin afirmă că, după ce a devenit comunist, Marx detesta cu pasiune orice „credință în cauze supranaturale”.19 Stein a remarcat că „Marx însuși considera opera lui Darwin ca o confirmare de către științele naturale a propriilor sale opinii…”. 20 Hyman i – a inclus pe Darwin și Marx printre cei patru oameni pe care îi considera responsabili pentru multe dintre cele mai semnificative evenimente ale secolului al XX – lea.21 Potrivit lui Heyer, Marx era „înnebunit” de Darwin, iar ideile lui Darwin au avut în mod clar o influență majoră nu numai asupra lui și a lui Engels, ci și asupra lui Lenin și Stalin. Mai mult , scrierile acestor oameni discutau frecvent ideile lui Darwin.22 Marx și Engels „au îmbrățișat cu entuziasm” darwinismul, au ținut pasul cu scrierile lui Darwin și au corespondat adesea între ei (și cu alții) cu privire la reacțiile lor la concluziile lui Darwin.23 , 24 Comuniștii au recunoscut importanța lui Darwin pentru mișcarea lor și, prin urmare, l-au apărat cu vigoare :

 

„Mișcarea socialistă a recunoscut darwinismul ca un element important în concepția sa generală despre lume încă de la început. Când Darwin și-a publicat Originea speciilor în 1859, Karl Marx i-a scris o scrisoare lui Frederick Engels în care spunea: «…aceasta este cartea care conține baza istoriei naturale pentru viziunea noastră». … Și dintre toți acei cercetători eminenți ai secolului al XIX-lea care ne-au lăsat o moștenire atât de bogată de cunoștințe, îi suntem deosebit de recunoscători lui Charles Darwin pentru că ne-a deschis calea către o înțelegere evolutivă, dialectică a naturii.” 25

 

Marx și Engels au „îmbrățișat cu entuziasm” darwinismul, au ținut pasul cu scrierile lui Darwin și au corespondat adesea între ei (și cu alții) cu privire la reacțiile lor la concluziile lui Darwin.

Proeminentul comunist Friedrich Lessner a concluzionat că Das Kapital și Originea speciilor de Darwin au fost „cele mai mari două creații științifice ale secolului”.26 Importanța darwinismului în cele aproximativ 140 de milioane de decese cauzate de comunism s-a datorat parțial :

 

„Evident, pentru Marx, omul nu are «natură». … Căci omul este propriul său creator și va deveni în mod conștient propriul său creator, complet liber față de moralitate sau față de legile naturii și de Dumnezeul naturii. … Aici vedem de ce marxismul justifică sacrificiul nemilos al oamenilor care trăiesc astăzi, oameni care, în această etapă a istoriei, sunt doar parțial umani.” 27

 

Halstead adaugă că fundamentul teoretic al comunismului

 

„… este materialismul dialectic, expus cu mare claritate de Frederick Engels în Anti-Dührüng și Dialectica naturii . El a recunoscut marea valoare a contribuțiilor aduse de geologie în stabilirea faptului că există o mișcare și o schimbare constante în natură și semnificația demonstrației lui Darwin că aceasta se aplică și lumii organice. … Esența întregului cadru teoretic constă însă în natura schimbărilor calitative. Acest lucru este subliniat și de Engels în Dialectica naturii , «o dezvoltare în care schimbările calitative nu se produc treptat, ci rapid și brusc, luând forma unui salt de la o stare la alta». … Iată așadar rețeta pentru revoluție.” 28

 

Conner adaugă că comunismul ne învață că, prin „apărarea darwinismului, oamenii muncii își întăresc apărarea împotriva atacurilor … formațiunilor reacționare și pregătesc calea pentru transformarea ordinii sociale”, adică o revoluție comunistă.29

 

Friedrich Engels

Colegul de muncă și coautor frecvent al lui Marx, Friedrich Engels, a fost crescut de un tată strict și „pietist”, care credea în Biblie, dar și Engels a respins creștinismul, evident parțial ca urmare a studiilor sale de la Universitatea din Berlin.30 La mormântul lui Marx, Engels a declarat: „Așa cum Darwin a descoperit legea evoluției în natura organică, tot așa Marx a descoperit legea evoluției în istoria omenirii…”. 31 Himmelfarb a concluzionat, din studiul ei despre Darwin, că există mult adevăr în elogiul lui Engels la adresa lui Marx:

 

„Ceea ce celebrau amândoi era ritmul și cursul intern al vieții, unul viața naturii, celălalt a societății, care se desfășura după legi fixe, nedistrată de voința lui Dumnezeu sau a oamenilor. Nu au existat catastrofe în istorie, așa cum nu au existat în natură. Nu au existat acte inexplicabile, nici încălcări ale ordinii naturale. Dumnezeu era la fel de neputincios ca oamenii individuali să interfereze cu dialectica internă, auto-ajustabilă a schimbării și dezvoltării.” 32

 

Alexandru Herzen

Teoria sa era o versiune distinct rusească a socialismului, bazată pe comuna țărănească.

Câțiva alții au fost, de asemenea, extrem de importanți în dezvoltarea mișcării comuniste. Unul dintre ei a fost Alexander Herzen (1812-1870), primul care a articulat noul radicalism din Rusia și, fiind un om aflat în deplină armonie cu ideile lui Marx, a fost un pionier în chemarea la o revoltă de masă pentru a obține puterea comunistă. Teoria sa era o versiune distinct rusească a socialismului, bazată pe comuna țărănească, care a furnizat baza ideologică principală pentru o mare parte a activității revoluționare din Rusia până în 1917. Herzen a fost, de asemenea, influențat de evoluție:

 

„Scrierile universitare ale lui Herzen se ocupă în primul rând de tema devenirii biologice… Herzen dă dovadă de o bună cunoaștere a literaturii științifice serioase a perioadei… în special a lucrărilor care anunțau ideea evoluției… [inclusiv] scrierile lui Erasmus Darwin, bunicul lui Charles și, într-o oarecare măsură, predecesorul său ideologic… El a fost la curent cu dezbaterea dintre adepții lui Cuvier, care susțineau imuabilitatea speciilor, și Geoffroy-Saint-Hilaire, transformaționistul sau evoluționistul; și, bineînțeles, a luat partea acestuia din urmă, deoarece ideea evoluției continue era necesară pentru a ilustra desfășurarea progresivă a Absolutului. Pe scurt, pregătirea științifică a lui Herzen a constat în esență în materiile prime pentru biologia Naturphilosophie . ” 33

 

Vladimir Lenin

Lenin a fost, de asemenea, influențat semnificativ de darwinism și a operat în conformitate cu filosofia „mai puțini, dar mai buni”, o reformulare a selecției naturale. 34 A fost crescut de părinți devotați și credincioși în Biblie, într-o familie din clasa de mijloc. 35 Apoi, în jurul anului 1892, a descoperit operele lui Darwin și Marx, iar viața sa s-a schimbat pentru totdeauna. 36 Un catalizator pentru adoptarea marxismului de către Lenin a fost faptul că sistemul educațional rus nedrept a anulat mandatul tatălui său cu un an de grație, aruncând astfel familia sa în haos. În decurs de un an, tatăl său a murit, lăsându-l pe Lenin amărât la vârsta de 16 ani. 37 Lenin își admira foarte mult tatăl, care era un om muncitor, religios și inteligent. Koster adaugă:

 

„Singura operă de artă din biroul lui Lenin era o statuie kitsch a unei maimuțe așezate pe o grămadă de cărți – inclusiv Originea speciilor – și contemplând un craniu uman. Acest… comentariu în lut despre viziunea lui Darwin asupra omului, a rămas în viziunea lui Lenin în timp ce lucra la biroul său, aprobând planuri sau semnând mandate de moarte… Maimuța și craniul erau un simbol al credinței sale, credința darwinistă că omul este o brută, lumea este o junglă și viețile individuale sunt irelevante. Lenin probabil nu a fost un om instinctiv vicios, deși cu siguranță a ordonat o mulțime de măsuri vicioase. Poate că maimuța și craniul au fost invocate pentru a-i aminti că, în lumea conform lui Darwin, brutalitatea omului față de om este inevitabilă. În lupta sa de a realiza «paradisul muncitorilor» prin mijloace «științifice», a ordonat o mulțime de morți. Maimuța și craniul l-ar fi putut ajuta să înăbușe orice impulsuri bune sau umane rămase dintr-o copilărie sănătoasă.” 38

 

Iosif Stalin

Imagine Wikipedia.org1804-Stalin

Iosif Stalin (1879–1953)

Dictatorul sovietic Iosif Stalin (născut Iosif Djugașvili) a ucis aproximativ 60 de milioane de oameni.39 La fel ca Darwin, a fost odată student la teologie și, la fel ca Darwin, evoluția a fost importantă în transformarea vieții sale dintr-un creștin declarat într-un ateu comunist.40 , 41 Iaroslavski a remarcat că , în timp ce Stalin era încă student la ecleziasm, „a început să-l citească pe Darwin și a devenit ateu” .42

 

Stalin a devenit un „darwinist avid, a abandonat credința în Dumnezeu și a început să le spună colegilor săi seminariști că oamenii se trage din maimuțe și nu din Adam”. 40 Iaroslavski notează că „nu doar cu Darwin s-a familiarizat tânărul Stalin în școala ecleziastică din Gori; acolo a făcut prima sa cunoștință cu ideile marxiste”. 43 Miller adaugă că Stalin avea o memorie extraordinară și și-a învățat lecțiile cu atât de puțin efort încât călugării care l-au învățat au ajuns la concluzia că va…

 

„… a devenit un preot remarcabil al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar în cinci ani petrecuți la seminar a devenit interesat de mișcarea naționalistă din provincia sa natală, de teoriile lui Darwin și de scrierile lui Victor Hugo despre Revoluția Franceză. Ca naționalist, a fost antițarist și s-a alăturat unei societăți socialiste secrete.” 44

 

Rezultatul a fost că

 

„Copilăria sa brutală și viziunea asupra lumii pe care a dobândit-o în acea copilărie, întărite de lecturile lui Darwin, l-au convins că mila și îngăduința erau slabe și stupide. Ucidea cu o răceală pe care chiar și Hitler ar fi putut-o invidia – și în număr chiar mai mare decât Hitler.” 45

 

Koster a adăugat că Stalin a ucis oameni din două motive principale

 

„… pentru că reprezentau amenințări personale la adresa lui sau pentru că reprezentau amenințări la adresa progresului – ceea ce, în termeni marxiști-darwinieni, însemna un fel de evoluție către un paradis pământesc de un tip al cărui existență nu a fost încă demonstrată.” 46

 

Importanța ideilor lui Darwin este subliniată de Parkadze, un prieten din copilărie al lui Stalin:

 

„Noi, tinerii, aveam o sete pasionată de cunoaștere. Astfel, pentru a dezamăgi mințile studenților noștri de la seminar de mitul conform căruia lumea a fost creată în șase zile, a trebuit să ne familiarizăm cu originea geologică și vârsta Pământului și să le putem demonstra prin argumente; a trebuit să ne familiarizăm cu învățăturile lui Darwin. Am fost ajutați în acest sens de… Antichitatea omului de Lyell și Originea omului de Darwin , aceasta din urmă într-o traducere editată de Sechenov. Tovarășul Stalin a citit lucrările științifice ale lui Sechenov cu mare interes. Am trecut treptat la un studiu al dezvoltării societății de clase, ceea ce ne-a condus la scrierile lui Marx, Engels și Lenin. În acele vremuri, citirea literaturii marxiste era pedepsibilă ca propagandă revoluționară. Efectul acestui lucru s-a resimțit în special în seminar, unde chiar și numele lui Darwin era întotdeauna menționat cu insulte calomnioase… Tovarășul Stalin ne-a adus în atenție aceste cărți. Primul lucru pe care trebuia să-l facem, spunea el, era să devenim atei. Mulți dintre noi am început să dobândim o perspectivă materialistă și să ignorăm subiectele teologice.” „Lecturile noastre din cele mai diverse ramuri ale științei nu numai că i-au ajutat pe tinerii noștri să scape de spiritul bigot și îngust al seminarului, dar le-au pregătit și mintea pentru receptarea ideilor marxiste. Fiecare carte pe care am citit-o, fie despre arheologie, geologie, astronomie sau civilizație primitivă, ne-a ajutat să confirmăm adevărul marxismului.” 47

 

Ca urmare a influenței lui Lenin, Stalin și a altor lideri sovietici, Darwin a devenit „un erou intelectual în Uniunea Sovietică. Există un splendid muzeu Darwin la Moscova, iar autoritățile sovietice au bătut o medalie specială Darwin în onoarea centenarului cărții Originea ” .48

 

Opoziția lui Marx față de religie

Când Marx și-a abandonat credința creștină și a devenit ateu, a ajuns la concluzia că religia era un instrument al bogaților pentru a-i subjuga pe săraci.

Acceptarea darwinismului și respingerea religiei au fost esențiale pentru noile mișcări ale comunismului. Când Marx și-a abandonat credința creștină și a devenit ateu, a concluzionat că religia era un instrument al bogaților pentru a-i subjuga pe săraci. El a denunțat deschis religia ca fiind „opiumul poporului”, iar în aproape fiecare națiune în care comuniștii au preluat puterea, bisericile au fost, dacă nu chiar abolite complet, neutralizate în efectul lor.49 Opiul este un medicament analgezic, iar Marx a caracterizat religia ca având aceeași funcție, adică era folosită pentru a-i pacifica pe cei asupriți, deoarece punea accentul pe pace, non-violență și iubirea aproapelui. Rezultatul a fost că i-a făcut să se simtă mai bine, dar nu le-a rezolvat problemele.

 

Marx considera că religia nu este doar o iluzie: avea o funcție socială dăunătoare, și anume să-i distragă pe cei asupriți de la adevărul opresiunii lor și să-i împiedice pe oameni să vadă realitățile dure ale existenței lor. Atâta timp cât muncitorii și cei asupriți credeau că răbdarea și suferințele lor morale le vor aduce libertate și fericire în rai, ei se vor permite să fie asupriți. Marx a concluzionat că muncitorii își vor schimba percepția asupra realității numai atunci când își vor da seama că nu există Dumnezeu, nici viață de apoi și nici un motiv întemeiat pentru a nu avea ceea ce își doresc acum, chiar dacă trebuie să le ia de la alții.

 

Soluția, susținea Marx, era abolirea religiei, ceea ce le-ar permite apoi săracilor să se revolte deschis împotriva „opresorilor” lor (proprietarii de pământuri, bogații, antreprenorii etc. ) și să le ia averea, astfel încât săracii să se poată bucura de bogăție și împlinire în această lume. Mai mult, din moment ce „cei bogați și puternici nu le vor preda pur și simplu, masele vor trebui să le confiște” cu forța. 50 Eidelberg a remarcat că „eshatologia lui Marx, filosofia sa materialistă a istoriei este, în toate scopurile practice, o doctrină a revoluției permanente , o doctrină care nu poate decât să se concretizeze în violență, teroare și tiranie periodice”. 51

 

De aceea, Marx a concluzionat că „abolirea religiei” este o condiție prealabilă pentru atingerea adevăratei fericiri a oamenilor. 52 Prin urmare, o piatră de temelie importantă a comunismului a fost luarea opiului (religia) de la oameni și convingerea lor că ar trebui să mănânce, să bea și să se veselească acum, căci mâine ar putea muri (și pentru a avea resursele necesare pentru a mânca, a bea și a se veseli, ar trebui să fure de la bogați și de la cei de succes). Marx a subliniat că, în filosofia darwinistă, în afară de plăcerile personale din prezent, viața pe termen lung nu are niciun sens sau scop, deoarece suntem accidente ale naturii care, după toate probabilitățile, nu vor mai apărea niciodată pe Pământ. 53

 

Un factor important, însă, nu a fost luat în considerare în mod corespunzător în viziunea nerealistă (dar idealistă) a lui Marx despre lume. Acesta era faptul că, așa cum subliniază Biblia, lucrătorii sunt demni de salariile lor. Înființarea unei afaceri implică de obicei un risc enorm și necesită muncă extrem de grea și ore lungi de lucru din partea unor persoane care adesea au talente enorme pentru a ghida acea afacere spre succes. Majoritatea afacerilor noi eșuează – mai puțin de una din cinci reușește – iar succesul marii majorități a acestora este de obicei doar moderat.

 

Pe de altă parte, dacă o afacere are succes, pot rezulta recompense enorme. Recompensele includ nu doar bogăția și prestigiul, ci și satisfacția realizării și a construirii unei afaceri de succes. Recompensele trebuie să fie mari pentru ca oamenii să își asume riscurile implicate. Mulți oameni care eșuează în afaceri pierd tot ce dețin. Din aceste motive, ca teorie economică, comunismul era sortit eșecului.

 

Pentru a asigura menținerea puterii în comunism, este necesară îndoctrinarea oamenilor împotriva religiei, în special împotriva religiilor creștină, evreiască și musulmană, care subliniază că privarea oamenilor de proprietatea lor fără o compensație cuvenită este greșită și că uciderea oamenilor pentru a le lua proprietatea este un păcat grav.

Pentru a asigura menținerea puterii în comunism, este necesară îndoctrinarea oamenilor împotriva religiei, în special împotriva religiilor creștină, evreiască și musulmană, care subliniază că privarea oamenilor de proprietatea lor fără o compensație cuvenită este greșită și că uciderea oamenilor pentru a le lua proprietatea este un păcat grav.10 În plus, aceleași religii subliniază, de asemenea, că, deși ar trebui să apărăm ceea ce este corect, dreptatea nu este garantată în această lume (dar Dumnezeu a promis recompense în viața de apoi pentru cei care urmăresc dreptatea).

 

Un aspect esențial în dezvoltarea teoretizării lui Marx, precum și a multora dintre adepții săi, a fost respingerea creștinismului și a valorilor sale morale și trecerea la o viziune asupra lumii agnostică/atee. Scripturile ne învață că grija, compasiunea și preocuparea ar trebui exprimate față de săraci, văduve, orfani, diformi, proscriși social și chiar criminali, dar subliniază și faptul că muncitorul este vrednic de salariul său și condamnă crima (chiar dacă face parte dintr-o revoluție socială – cine trăiește prin sabie va pieri prin sabie, Apocalipsa 13:10 ). Creștinismul, în general, a servit ca o forță care s-a opus privării oamenilor de roadele muncii lor.

 

Din păcate, rezultatele idealului ateu al lui Marx au devenit acum foarte evidente. Idealul comunist conform căruia „fiecare ia după nevoile sale și fiecare dă după abilitățile sale” a devenit prea adesea „fiecare ia ce poate și dă înapoi cât de puțin poate”. Rezultatul a fost falimentul economic pentru majoritatea țărilor comuniste. În ultimul deceniu, am fost martorii prăbușirii tuturor regimurilor comuniste și înlocuirii lor cu guverne capitaliste sau socialiste (Cuba și China au acum guverne socialiste, China a instituit reforme capitaliste majore în încercarea de a coexista cu capitalismul, iar Coreea de Nord se îndreaptă rapid către un guvern socialist). Calitatea societății este rezultatul calibrului liderilor săi. Cei mai calificați oameni ar trebui să conducă școlile, fabricile și guvernele societăților. Sărăcia economică a Rusiei și a unei mari părți a Europei de Est (care se datorează unor factori complecși, interconectați) mărturisește elocvent eșecul comunismului.

 

De ce este comunismul ateu și de ce a produs un holocaust

Marx (1818-1883) a fost influențat considerabil de conceptul dialectic al lui Hegel. George Hegel (1770-1831) susținea că religia, știința, istoria și „aproape orice altceva” evoluează către un nivel superior pe măsură ce timpul trece.54 Aceasta se realizează printr-un proces numit dialectică, în care o teză (o idee) se confruntă în cele din urmă cu o antiteză (o idee opusă), producând o sinteză sau un amestec al celor mai bune idei vechi și noi.55 Marx a concluzionat că capitalismul este teza, iar proletariatul organizat este antiteza. În esență, conflictul central în capitalism era între cei care controlau mijloacele de producție ( proprietarii , clasa bogată sau burghezia) și cei care făceau munca fizică propriu-zisă ( muncitorii sau proletariatul ). Ideea centrală a lui Marx era că sinteza (adică comunismul) va apărea din lupta dintre proletariat și burghezie. Acest lucru este ilustrat de celebra frază a lui Marx: „muncitorii lumii, uniți-vă și răsturnați-vă asupritorii”.

 

Marx a concluzionat că masele (muncitorii – acele persoane care lucrau în fabrici și ferme) se vor lupta cu proprietarii de afaceri, cu cei bogați și cu antreprenorii. Întrucât existau mult mai mulți muncitori decât proprietari, Marx credea că, în cele din urmă, muncitorii îi vor răsturna pe antreprenori printr-o revoluție violentă, luându-le fabricile și averea. Rezultatul ar fi o dictatură a proletariatului. Marx credea apoi că proprietatea privată va fi abolită, iar muncitorii vor deține colectiv țara, inclusiv fermele și mijloacele de producție. Toți muncitorii vor împărtăși apoi în mod egal roadele muncii lor, producând o societate fără clase în care fiecare câștigă o sumă egală de bani. Această filozofie a atras, evident, milioane de oameni, în special săracii, cei asupriți și mulți oameni din clasa de mijloc care aveau o grijă față de săraci.

 

Revoluțiile comuniste au dus la confiscarea forțată a averii claselor deținătoare de pământuri, a celor bogați, a industriașilor și a altora. Însușirea pământului și a averii de la proprietarii de pământuri, în general, a dus la o rezistență enormă și răspândită.

 

Mulți dintre acești oameni își construiseră averea prin muncă asiduă și decizii de afaceri perspicace și nu erau dispuși să renunțe la ceea ce, în multe cazuri, munciseră din greu ani de zile pentru a obține. A urmat o baie de sânge care a luat viețile a sute de milioane de oameni. Printre cei uciși se numărau adesea cei mai talentați antreprenori, cei mai pricepuți industriași și coloana vertebrală intelectuală a națiunii. Muncitorii au fost puși la conducerea companiilor și fabricilor conduse cândva de ceea ce Marx numea burghezie; multora dintre acești muncitori le lipseau abilitățile și calitățile personale necesare pentru a conduce aceste afaceri. Prin urmare, produsele inferioare, productivitatea scăzută și o cantitate incredibilă de risipă au fost regula timp de generații în lumea comunistă.

 

După cum notează Jorafsky, oricât de aspru ar judeca istoria marxismul, adevărul este că teoria lui Marx a unificat darwinismul și revoluția în mod intrinsec și inseparabil:

 

„… un istoric cu greu poate să nu fie de acord că pretenția lui Marx de a oferi îndrumări științifice celor care ar transforma societatea a fost unul dintre principalele motive ale enormei influențe a doctrinei sale.” 56

 

Comunismul chinezesc

Imagine Wikipedia.org1804-mao-zedong

Mao Tse Tung (1893–1976)

Darwinismul a fost, de asemenea , un factor critic în revoluția comunistă din China: „Mao Tse-tung îl considera pe Darwin, așa cum era prezentat de darwiniștii germani, drept fundamentul socialismului științific chinez”.20 , 57 Politicile inițiate de Mao au dus la uciderea a până la 80 de milioane de oameni. Amploarea aplicării darwinismului este demonstrată de Kenneth Hsü. Când era student în China, în anii 1940, clasa făcea exerciții pentru a-și întări corpurile, iar în restul orei dinaintea micului dejun, erau admonestați de rector. „A trebuit să ne întărim voința de a lupta în lupta pentru existență”, ne-a spus el. Cei slabi vor pieri; doar cei puternici vor supraviețui.” 58

 

Hsü a adăugat că au fost învățați că puterea nu se obține prin acceptarea prescrisă de mama sa, ci prin ură. Hsü subliniază apoi ironia faptului că

 

„În același timp, de cealaltă parte a frontului de luptă, un adolescent german asculta polemicile lui Goebbels și a fost inclus în Hitler Jugend . Potrivit ambilor noștri profesori, unul sau altul dintre noi ar fi trebuit să învingă, totuși nu ar fi surprins-o pe mama să descopere că acum suntem colegi, vecini și prieteni. Deși amândoi am supraviețuit războiului, am fost victimele unei ideologii sociale crude care presupune că competiția dintre indivizi, clase, națiuni sau rase este condiția naturală a vieții și că este, de asemenea, natural ca superiorul să-l deposedeze pe inferior. În ultimul secol și chiar mai mult, această ideologie a fost considerată o lege naturală a științei, mecanismul evoluției care a fost formulat cel mai puternic de Charles Darwin în 1859 în lucrarea sa „ Originea speciilor ”… Au trecut trei decenii de când am fost condus în curtea școlii pentru a-l auzi pe rector contrazicând înțelepciunea familiei mele cu pretenția sa darwinistă de superioritate.” 59

 

Hsü concluzionează că, având în vedere ce s-a întâmplat în război și de atunci încoace (și ce s-ar putea întâmpla în viitor), „trebuie să mă întreb ce fel de eficiență demonstrează rezultatul unor astfel de lupte. Ca om de știință, trebuie să examinez în special validitatea științifică a unei noțiuni care poate provoca astfel de daune”. 60 , 58

 

Importanța darwinismului, relatează Hsü, a fost indicată de experiența lui Theo Sumner într-o călătorie cu cancelarul german Helmit Schmit în China. Theo a fost uimit să audă personal de la Mao Tse-tung despre datoria pe care Mao o simțea față de darwinism și, în special, față de omul care l-a inspirat și pe Hitler, darwinistul Ernst Haeckel. 61 Hsü a concluzionat că Mao era convins că „fără presiunea continuă a selecției naturale”, oamenii ar degenera. Această idee l-a inspirat pe Mao să susțină „revoluția neîncetată care mi-a adus patria în pragul ruinei”.

 

Rezumat

În mintea lui Hitler, Stalin și Mao, tratarea oamenilor ca animale nu era greșită, deoarece aceștia credeau că Darwin „dovedise” că oamenii nu erau creația lui Dumnezeu, ci descendeau dintr-un organism simplu, unicelular. Toți cei trei bărbați credeau că era moral corect să-i elimine pe cei mai puțin apți sau să-i „înghesuie ca pe vitele în vagoane de marfă destinate lagărelor de concentrare și gulagurilor”, dacă acest lucru atingea scopul filosofiei lor darwiniste. 62

 

Ideile lui Darwin au jucat un rol esențial în dezvoltarea și creșterea comunismului. Deși este dificil de concluzionat că comunismul nu ar fi înflorit așa cum a înflorit dacă Darwin nu și-ar fi dezvoltat teoria evoluției, este clar că, dacă Marx, Lenin, Engels, Stalin și Mao ar fi continuat să îmbrățișeze viziunea iudeo-creștină asupra lumii și nu ar fi devenit darwiniști, teoria comunistă și revoluțiile pe care le-a inspirat nu s-ar fi răspândit niciodată în numeroasele țări în care s-au răspândit. Prin urmare, rezultă că holocaustul produs de comunism (care a dus la moartea a peste 100 de milioane de oameni) probabil nu ar fi avut loc niciodată. După cum spunea laureatul Premiului Nobel, Alexander Soljenițân,

 

„…dacă mi s-ar cere astăzi să formulez cât mai concis posibil cauza principală a revoluției ruinoase care a înghițit aproximativ 60 de milioane de oameni [rusi], n-aș putea să o exprim mai exact decât repet: «oamenii L-au uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea».” 63

 

Mulțumiri

Doresc să le mulțumesc lui Bert Thompson, doctor în filosofie, lui Wayne Frair, doctor în filosofie, lui Clifford Lillo și lui John Woodmorappe, doctor în filosofie, pentru comentariile lor la o versiune anterioară a acestui articol.

 

Prima publicare pe pagina principală: 10 iunie 2009

Republicare pe pagina principală: 18 martie 2016

Referințe și note

Courtois, S., Werth, N., Panne, JL., Paczkowski, A., Bartosek, K. și Margolin, JL., Cartea neagră a comunismului: Crime, teroare, represiune, Harvard University Press, Cambridge, p. 4, 1999. Înapoi la text.

Morris, H., „Ca cuvintele lor să fie folosite împotriva lor” , Master Books, Forrest, p. 417, 1997. Înapoi la text.

Wilder-Smith, B., Ziua în care a murit Germania nazistă , Master Books, San Diego, p. 27, 1982. Înapoi la text.

Perloff, J., Tornadă într-un cimitir de deșeuri , Refuge Books, Arlington, p. 244, 1999.  Înapoi la text.

Kolman, E., Marx și Darwin, The Labour Monthly 13 (11):702-705, p. 705, 1931. Înapoi la text.

Bethell, T., „Arzându-l pe Darwin pentru a-l salva pe Marx”, Harpers Magazine , p. 37, decembrie 1978. Înapoi la text.

Hofstadter, R., Darwinismul social în gândirea americană , George Braziller Inc., New York, p. 115, 1959. Înapoi la text.

Berlin, I., Karl Marx: Viața și mediul său , Oxford University Press, New York, p. 31, 1959. Înapoi la text.

Koster, J., Sindromul ateu , Wolgemuth și Hyatt, Brentwood, pp. 162, 164, 1989. Înapoi la text.

Wurmbrand, R., Marx și Satan , Crossway Books, Westchester, p. 11, 1987. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 1. Înapoi la text.

Pannekoek, A., Marxism și darwinism , Charles A Kerr, Chicago, 1912. Înapoi la text.

Barzun, J., Darwin, Marx, Wagner: Critica unei moșteniri, ediția a 2 -a , Doubleday, Garden City, New York, p. 8, 1958. Înapoi la text.

Barzun, Ref. 13, p. 170. Înapoi la text.

Zirkle, C., Evoluție, biologie marxistă și scena socială , University of Philadelphia Press, Philadelphia, pp. 85-87, p. 86, 1959. Înapoi la text.

Colp, R., Jr., Contractele dintre Karl Marx și Charles Darwin, J. History of Ideas 35 (2):329-338; p. 329, 1972. Înapoi la text.

Colp, Ref. 16, pp. 329-330. Înapoi la text.

Lessner, F., Amintiri muncitorești despre Karl Marx; în: Amintiri despre Marx și Engels , Editura Limbi Străine, Moscova, p. 106, 1968. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 30. Înapoi la text.

Stein, GJ, Știința biologică și rădăcinile nazismului, American Scientist , 76:50-58, p. 52, 1988. Înapoi la text.

Hyman, SE, Banca încâlcită: Darwin, Marx, Frazer și Freud ca scriitori imaginativi , Grosset și Dunlap, New York, 1966. Înapoi la text.

Heyer, P., Marx și Darwin: o moștenire conexă asupra omului, naturii și societății , disertație de doctorat, Universitatea Rutgers, 1975. Înapoi la text.

Conner, C., Evoluție vs. Creaționism: în apărarea gândirii științifice, International Socialist Review (supliment lunar al revistei Militant ), p. 4, noiembrie 1980. Înapoi la text.

Torr, D. (ed.), Karl Marx și Friedrich Engels: Corespondență 1846-1895 , International Publishers, New York, 1934. Înapoi la text.

Conner, Ref. 23, pp. 12, 18. Înapoi la text.

Lessner, Ref. 18, p. 109. Înapoi la text.

Eidelberg, P., Karl Marx și declarația de independență: semnificația marxismului, Intercollegiate Review 20 :3-11, p. 10, 1984. Înapoi la text.

Halstead, LB, Popper: filozofie bună, știință rea, New Scientist , pp. 216-217, 17 iulie 1980. Înapoi la text.

Connor, Ref. 23, p. 12. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 164. Înapoi la text.

Treadgold, D., Rusia secolului XX , Rand McNally, Chicago, p. 50, 1972. Înapoi la text.

Himmelfarb, G., Darwin și revoluția darwiniană , WW Norton, New York, pp. 422-423, 1959. Înapoi la text.

Malia, M., Alexander Herzen și nașterea socialismului rusesc , Harvard University Press, p. 91, 1961. Retipărit, Grossett și Dunlap, New York, 1971. Înapoi la text.

Schwartz, F., Cele trei fețe ale revoluției , The Capitol Hill Press, Falls Church, p. 30, 1972. Înapoi la text.

Miller, W., Roberts, H. și Shulman, M., Semnificația comunismului, Silver Burdett, Morristown, p. 33, 1963. Înapoi la text.

Miller și colab. , Ref. 35, p. 36. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.

Antonov-Ovesyenko, A., Timpul lui Stalin: Portretul unei tiranii, Harper and Row, New York, 1981. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 176. Înapoi la text.

Humber, P.G., Credința brutală a lui Stalin, Impact , octombrie 1987. Înapoi la text.

Iaroslavski, E., Repere din viața lui Stalin , Editura Limbi Străine, Moscova, pp. 8-9, 1940. Înapoi la text.

Iaroslavski, Ref. 42, p. 9. Înapoi la text.

Miller și colab ., Ref. 35, p. 77. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 177. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 178. Înapoi la text.

Iaroslavski, Ref. 42, pp. 12-13. Înapoi la text.

Huxley, J. și Kittlewell, HBD, Charles Darwin și lumea sa , Viking Press, New York, p. 80, 1965. Înapoi la text.

Marx, K., O contribuție la critica filosofiei dreptului a lui Hagel, p. 57, 1844. Retipărit în Early Political Writings (editat și tradus de Joseph O’Malley), Cambridge University Press, 1994. Înapoi la text.

Macrone, M., Eureka! 81 de idei cheie explicate , Barnes and Noble, New York, p. 216, 1995. Înapoi la text.

Eidelberg, Ref. 27, p. 10. Înapoi la text.

Marx, Ref. 49, p. 58. Înapoi la text.

Gould, SJ, Viața minunată: Burgess Shale și natura istoriei, WW Norton, New York, p. 233, 1989. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 52. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 51. Înapoi la text.

Joravfsky, D., Marxismul sovietic și științele naturale , Routledge și Kegan Paul, Londra, p. 4, 1961. Înapoi la text.

Stein, Ref. 20, p. 52; Ruse, M., Biologie și valori: o perspectivă nouă; în: Marcus și colab. , Logică, metodologie și filozofie a științei , Elsevier Science Publications BV, p. 460, 1986. Înapoi la text.

Hsü, KJ, Marea Moarte: Catastrofă Cosmică, Dinozaurii și Teoria Evoluției , Brace Jovanovich, Harcourt, p. 1, 1986. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, pp. 1-2. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, p. 2. Revenirea la text.

Hsü, Ref. 58, p. 13. Înapoi la text.

Perloff, Ref. 4, p. 225. Înapoi la text.

Citat în Ericson, E., Soljenițân: voce din Gulag, Eternity , pp. 21-24, octombrie 1985.

 

Articole similare

Centenarul Primului Război Mondial

Darwin este acidul universal care afectează totul

Educația creației în Rusia

Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin

Proiectul hibrid maimuță-om al lui Ivanov – De ce?

Marxism, drept și evoluție: dreptul marxist atât în ​​teorie, cât și în practică

Știința socialistă în secolul al XX-lea

Lectură suplimentară

Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism

Atât comunismul, cât și capitalismul se tem de creaționism

 

https://creation.com/the-darwinian-foundation-of-communism

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Este Biblia vrednică de crezare?

 

Jonathan Sarfati

tradus de Christian Aid Ministries

 

 

Întrucât organizația Creation Ministries International se bazează pe Biblie, adeseori suntem întrebați de ce trebuie să credem afirmațiile și relatările Bibliei? Cum putem răspunde celor ce afirmă că Biblia a fost scrisă și rescrisă de atâtea ori, încât azi nu mai deținem originalul? Și, chiar dacă am avea originalul, nu a fost el oare scris la multă vreme după desfășurarea evenimentelor pe care pretinde că ni le relatează? De asemenea, contrazice arheologia Biblia? În cele din urmă, chiar dacă Biblia este adevărată, care este rostul ei?

 

Este textul Noului Testament vrednic de crezare?

 

Unii critici se îndoiesc că noi chiar avem Noul Testament în original. Problema poate fi rezolvată numai dacă folosim teste bibliografice de verificarea a veridicităţii, asemănătoare celor pe care lumea le foloseşte pentru a evalua Iliada sau operele lui Cezar.Noul Testament a fost scris în întregime de iudei1 botezaţi în primul secol al erei creştine. Deţinem cel puţin 24.000 de manuscrise ale Noului Testament, cele mai timpurii datând aproximativ din prima sută de ani de la alcătuirea lor. Cel mai vechi manuscris cunoscut în zilele noastre este fragmentul din papirusul John Rylands, cunoscut drept P52, care conţine Ioan 18:31–33, 37–38, şi datează din anul 125, era creştină. Compară manuscrisul acesta cu alte lucrări mai mari (MSS = manuscrise):

 

Autor      

  Data

scrierii   

 

Cele mai

timpurii   

Perioada  Nr. de

Manuscrise

 

Cezar  100–44 î.Hr.   d.Hr. 900  1,000 de ani 10

Platon 427–347 î.Hr. d.Hr. 900  1,200 de ani 7

Tucidide   460–400 î.Hr. d.Hr. 900  1,300 de ani 8

Tacitus      d.Hr. 100  d.Hr. 1100      1,000 de ani 20

Suetonius d.Hr. 75–160 d.Hr. 950  800 de ani 8

Homer (Iliada)     900 î.Hr.   400 î.Hr.      500 de ani      643

Noul Testament  d.Hr. 40–100 d.Hr. 125      25–50 de ani >24,000!

Aşadar, în urma aplicării celor mai ferme metode pe care învăţaţii le folosesc astăzi pentru a clarifica astfel de probleme (aici sunt incluse şi celelalte opere clasice), putem ajunge la concluzia că textul Noului Testament, pe care îl avem azi, este o copie vrednică de încredere a manuscriselor originale.2 F.F. Bruce (1919–1990), expert în Noul Testament, a scris:

„Dovezile care atestă scrierile Noului Testament sunt într-un număr mult mai mare decât dovezile multora dintre operele scriitorilor clasici, a căror autenticitate nu o pune nimeni la îndoială. Iar dacă Noul Testament ar fi fost o colecţie de scrieri seculare, autenticitatea lor ar fi fost în general privită ca neîndoielnică.”

 

 

Veridicitatea conţinutului Noului Testament

 

 

Întrucât deţinem o copie vrednică de încredere a originalului, se pune întrebarea dacă originalul în sine este vrednic de încredere. Învăţaţii, ale căror convingeri sunt liberale, argumentează de obicei că Evangheliile au fost scrise cu mult timp în urma evenimentelor pe care pretind că le consemnează. Ei datează în mod caracteristic Evanghelia după Marcu între anii 65–67, Matei pe la mijlocul anilor 80, Luca şi Faptele Apostolilor între anii 83–90, iar Evanghelia după Ioan cam pe la sfârşitul primului secol. Prin urmare, având o perioadă de 35–75 ani de la evenimentele care sunt descrise, nu există, chipurile, nicio şansă ca Evangheliile’să constituie consemnări vrednice de încredere.Dovezile care atestă scrierile Noului Testament sunt într-un număr mult mai mare decât dovezile multora dintre operele scriitorilor clasici, a căror autenticitate nu o pune nimeni la îndoială. — F.F. Bruce, expert în Noul Testament

Cu toate acestea, există argumente incontestabile aduse de către J.A.T. Robinson (1919–1983), care a avut convingeri liberale şi a fost episcop de Woolwich. El redatează Evangheliile între anii 40 şi 65.4 Dacă Robinson are dreptate, Evangheliile au fost scrise în timpul vieţii celor care L-au cunoscut personal pe Isus (~6 î.Hr. – ~30 d.Hr. anii vieții Sale pământești). Matei şi Luca au consemnat prorocia lui Isus cu privire la dărâmarea Ierusalimului şi distrugerea templului (Matei 24:2, Luca 21:20–24), dar nu consemnează şi împlinirea prorociei în anul 70.5 Matei, îndeosebi, nu ar fi lăsat deoparte consemnarea unei alte prorocii împlinite dacă ar fi scris în urma acestor evenimente. Cartea Faptele Apostolilor, scrisă de Luca după ce a scris Evanghelia sa, nu menţionează nici căderea Ierusalimului şi nici persecuţiile îngrozitoare care au avut loc în timpul domniei lui Nero (mijlocul anilor 60) – cu toate că alte persecuţii sunt menţionate – şi nici martirajul lui Iacov (61), Pavel (64) şi Petru (65). Prin urmare, a fost scrisă înaintea acestor evenimente.Învăţatul suedez Birger Gerhardsson a arătat că Evangheliile canonice se bazează pe memoria colectivă a comunităţii creştine care a fost consolidată în urma metodei învăţăturilor orale ale vremii. Tehnicile acestea de învăţare orală ar fi făcut posibilă „o comunicare foarte precisă între Isus şi urmaşii Lui şi ar fi asigurat o «excelentă amintire semantică»”.Prin urmare, ucenicii lui Isus ar fi fost foarte capabili’să consemneze cu acurateţe afirmaţiile Lui şi dau dovadă cu atâta onestitate că au făcut aceasta. De exemplu, ei recunosc anumite detalii pe care falsificatorii le-ar fi lăsat deoparte (de exemplu: laşitatea ucenicilor, competiţia pentru locurile dintâi din Împărăţie, lepădarea lui Petru, eşecul lui Isus de a face mai multe minuni în satul’său natal din Galileia [datorită necredinţei lor – Matei 13:58, Marcu 6:6], referinţe cu privire la starea mintală şi obârşia Lui şi la faptul că El nu ştia timpul revenirii Sale.)Dacă Evangheliile ar fi fost scrise de către comunităţile bisericii creştine (după cum argumentează mulţi sceptici) şi nu de către cei patru evanghelişti, este probabil că ei ar fi încercat’să rezolve problemele lor punând răspunsurile în gura lui Hristos. Dar Evangheliile nu consemnează niciuna din controversele bisericii de la început (de exemplu’tăierea împrejur), ci consemnează lucruri destul de irelevante pentru biserica formată în special din oameni dintre Neamuri, precum faptul că Hristos a fost trimis la oile pierdute ale casei lui Israel (Matei 10:5–6). Astfel, dovezile interne arată că Evangheliile au fost scrise înainte de apariţia multora din problemele bisericii.Pavel a scris chiar mai devreme de alcătuirea Evangheliilor; sumarul Evangheliei din 1 Corinteni 15 a fost scris prin anul 55, iar Pavel spune că le reamintea lucruri pe care li le predicase cu cincisprezece ani mai înainte. Aşadar, Pavel consemnează o tradiţie care era bine fundamentată în primii zece ani de la moartea lui Hristos.Julius Miller (1801–1878) i-a provocat pe scepticii secolului al XIX-lea’să îi arate din istorie dacă s-a întâmplat vreodată, oriunde, ca în mai puţin de treizeci de ani’să se strângă legende în jurul vreunei persoane istorice şi’să devină aşezate cu atâta fermitate.9 Dar, chiar şi dacă cineva acceptă datarea’târzie a celor mai mulţi liberali, trebuie remarcat că profesorul Sherwin-White (1911–1993), eminentul istoric clasic de la Universitatea din Oxford, a arătat că, pentru a se forma, legendele au nevoie de mai mult de două generaţii. Prin urmare, dacă Evangheliile sunt legende, cantitatea de informaţii legendare va trebui’să fie „incredibil de mare”.10 El a scris:„În cazul cărţii Faptele Apostolilor confirmarea istoricităţii ei este copleşitoare … orice încercare de a respinge caracterul ei istoric fundamental, chiar şi în probleme de detaliu, trebuie’să fie absurdă. Istoricii romani au fost de multă vreme socotiţi de încredere fără a fi puşi la îndoială.”De asemenea, Ioan afirmă că a fost martor ocular (Ioan 21:24). Luca afirmă că s-a bazat pe martori oculari (Luca 1:1–4), şi a fost un tovarăş de lucrare al apostolului Pavel (Coloseni 4:14). El se poate’să fi fost tovarăşul de drum al lui Cleopa, al cărui nume nu-l ştim, de pe drumul Emausului (Luca 24:13 ff).11 Marcu, când a scris Evanghelia, s-a bazat foarte mult pe Petru, care a afirmat că nu s-a întemeiat pe „nişte basme meşteşugit alcătuite” (2 Petru 1:16). Evanghelia după Matei, potrivit tradiţiei bisericii de la început, a fost scrisă de ucenicul şi fostul vameş care poartă acelaşi nume.

 

Se găseşte vreo dovadă arheologică în sprijinul confirmării Bibliei?

În mod concret, avem mulţi istorici necreştini din primul secol care au confirmat viaţa şi execuţia lui Isus: Cornelius Tacitus, Lucian de Samosata, Iosif Flavius, Suetonius, Pliniu cel Tânăr, Thallus, Phlegon, Mara Bar-Serapion şi referinţe în Talmud şi alte scrieri evreieşti. Encyclopedia Britannica rezumă toată forţa acestor dovezi:„Aceste relatări independente dovedesc faptul că chiar şi în antichitate duşmanii creştinismului nu s-au îndoit niciodată de istoricitatea lui Isus, care a fost disputată pentru prima dată pe dovezi nefundamentate de către mai mulţi scriitori la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timpul secolului al XIX-lea, şi începutul secolului al XX-lea.”

Evangheliile sunt, de asemenea, susţinute şi de arheologie. Sir William Mitchell Ramsay (1851–1939), arheolog şi profesor la Universităţile din Oxford şi Cambridge a început’să investigheze Evanghelia lui Luca cu presupunerea că Luca greşise în multe aspecte. Dar Ramsay a descoperit în repetate rânduri că Luca a fost extrem de precis în relatările lui cu privire la numele locurilor şi a diverselor titluri ale conducătorilor vremii. Ramsay a concluzionat:‘Luca este un istoric de primul rang; iar afirmaţiile lui nu sunt doar vrednice de încredere … scriitorul acesta ar trebui pus între cei mai mari istorici ai lumii.’—Archaeologist Sir William Ramsay

„Luca este un istoric de primul rang; iar afirmaţiile lui nu sunt doar vrednice de încredere … scriitorul acesta ar trebui pus între cei mai mari istorici ai lumii.”12

Vechiul Testament a fost sprijinit în mod repetat de arheologie. Se spunea odată că poporul hitit ar fi fost un simplu mit biblic, dar vechea şi imensa lor capitală, Hatussa, a fost descoperită pe locul modernului Boghazköy. Arheologia a scos la iveală istoricitatea războiului celor patru împăraţi împotriva altor cinci din Genesa 14 şi a domniei lui Belşaţar din cartea Daniel.

 

Care este învăţătura de bază a Noului Testament?

Prin urmare, dacă Isus a existat, cu ce ne ajută faptul că acele documente, care afirmă că sunt relatări istorice ale vieţii şi învăţăturilor Lui, sunt sau nu vrednice de încredere? Dacă acceptăm dovezile istorice care arată că Noul Testament constituie o consemnare vrednică de încredere, atunci ce ne învaţă el?Învierea în trup a lui Hristos este una din învăţăturile de bază ale creştinismului, întrucât demonstrează afirmaţia Lui că este Dumnezeu (Romani 1:4), confirmă adevărul tuturor celor spuse de El (Matei 28:6) şi arată că El a biruit moartea, garantând astfel credincioşilor învierea (2 Corinteni 4:14). Apostolul Pavel a scris:„Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre … Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! … Dacă nu învie morţii, atunci «să mâncăm şi’să bem, căci mâine vom muri».” (1 Corinteni 15:17, 19, 32b)

Iudeii priveau trupul ca o parte integrantă a omului, aşa că învierea trebuia’să includă şi trupul:„Ideea că Isus a înviat doar într-un sens spiritual, în timp ce trupul Lui zace în mormânt, este o concepţie pur modernă. Gândirea evreiască din primul secol nu ar fi acceptat niciodată aşa ceva şi, în plus, nu acesta este felul în care învierea lui Isus a fost proclamată în primele relatări. Ar fi fost imposibil ca afirmaţiile despre învierea Lui’să supravieţuiască dacă trupul lui Isus ar fi fost în continuare într-un mormânt.O problemă majoră pentru învăţaţii necreştini este aceea de a explica ce s-a întâmplat cu trupul lui Isus, ca o alternativă plauzibilă la înviere. Duşmanii lui Hristos nu ar fi vrut’să fure trupul Lui, întrucât aceasta ar fi susţinut relatările despre înviere, pe care ei voiau’să le aducă la’tăcere – şi nu ar fi reuşit’să facă aceasta pur şi simplu făcând rost de un cadavru. Ucenicii nu aveau niciun motiv’să confrunte o cohortă romană bine înarmată ca’să fure trupul şi’să răspândească relatări despre înviere. Ucenicii au fost torturaţi şi omorâţi, şi nimeni nu ar muri pentru o minciună. Cu toate acestea, unul dintre primele argumente împotriva învierii a fost povestirea soldaţilor romani care au fost mituiţi ca’să spună: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat” (Matei 28:13). Lucrul acesta este absurd: cum puteau şti ce s-a întâmplat dacă dormeau? De asemenea, orice soldat roman care adormea la datorie era executat.Cel puţin şaptesprezece factori care arată că religia creştină nu ar fi putut supravieţui în lumea antică dacă nu ar fi fost sprijinită de dovada incontestabilă a învierii lui Hristos.

Unii critici încearcă să explice mormântul gol afirmând că n-a fost nicio criptă şi că Isus a fost înmormântat într-un mormânt obişnuit. Totuşi, Pavel a afirmat că Isus a fost îngropat, care în greceşte se spune etaphe şi literal înseamnă „pus în criptă” (din en, „în” şi taphos, „criptă”). De asemenea, Petru L-a pus în contrast pe Isus, al cărui trup „n-a văzut putrezirea”, cu David, al cărui trup zace încă în mormânt (Faptele Apostolilor 2:22–35).

 

Afirmaţia lui Pavel cu privire la Evanghelie în 1 Corinteni 15 citează o tradiţie veche care datează doar cu câţiva ani după învierea lui Isus. Relatarea lui Marcu privitoare la mormântul gol ilustrează sursa aramaică, arătând spre o sursă mult mai veche. Dr. William Craig oferă multe dovezi despre certitudinea învierii şi despre mormântul gol. De asemenea, James Patrick Holding menţionează cel puţin şaptesprezece factori care arată că religia creştină nu ar fi putut supravieţui în lumea antică dacă nu ar fi fost sprijinită de dovada incontestabilă a învierii lui Hristosâ

 

©istockphoto.com/Liliboas

Ce legătură au toate acestea cu mine?

Scriptura ne arată că există un Dumnezeu care ne-a creat şi, prin urmare, este stăpânul nostru. El a pus un standard moral perfect de la care am căzut cu toţii (Romani 3:23). El este desăvârşit, prin urmare, trebuie’să pedepsească păcatul. Întrucât păcatele noastre sunt un afront la sfinţenia Lui infinită, şi pedeapsa Lui trebuie’să fie la fel.Fie trebuie’să suferim pedeapsa, fie un Înlocuitor trebuie’să sufere în locul nostru (Isaia 53). Înlocuitorul acesta trebuie’să fie pe deplin om ca’să înlocuiască omenirea (Evrei 2:14) şi trebuie’să fie pe deplin Dumnezeu ca’să poată îndura mânia infinită a lui Dumnezeu (Isaia 53:10). Ca’să fie mijlocitorul dintre Dumnezeu şi om, Isus trebuie’să le îndeplinească pe amândouă. 1 Timotei 2:5 afirmă:„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”

Noi nu ne putem câştiga mântuirea prin nicio faptă pe care o facem (Romani 3:24, 4:2, Efeseni 2:8–9). Versetele acestea învaţă că îndreptăţirea, declaraţia neprihănirii legale înaintea lui Dumnezeu, este un dar. El este primit în clipa în care cineva crede în Hristos (Romani 5:1).

Esenţa credinţei (termenul grecesc pistis = credinţă) este clarificat de către Pavel, apostolul ales de Hristos:„Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:1–4)

 

Referinţe şi note

Incluzându-l pe Luca, întrucât „lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2); mulţi dintre iudeii din perioada Noului Testament aveau nume greceşti precum Petru, Andrei, Ştefan … . Întoarceți-vă la text.

Vezi de asemenea Holding, J., On the textual reliability of the New Testament [Despre veridicitatea textuală a Noului Testament], tektonics.org/lp/nttextcrit.html. Întoarceți-vă la text.

Bruce, F., Are the New Testament documents reliable?[Sunt documentele Noului Testament vrednice de încredere?] The Inter-Varsity Fellowship, London, UK, p. 19, 1956. Întoarceți-vă la text.

Robinson, J., Redating the New Testament [O altă datare a Noului Testament], SCM Press Ltd, London, UK, p. 353, 1976. Întoarceți-vă la text.

 

NB: Argumentul acesta nu este din’tăcere, adică un eveniment care nu este consemnat înseamnă că nu s-a întâmplat. Această formă de argument este un exemplu de concluzie eronată a negării antecedentului. În schimb, noi folosim argumente din absenţa izbitoare, adică un eveniment care ar fi aproape cu certitudine menţionat dacă s-ar fi întâmplat, cu toate că nu s-a întâmplat. De exemplu, ne-am aştepta ca oricine’să scrie despre Turnurile Gemene după 9 septembrie 2001 şi’să menţioneze dărâmarea lor de către terorişti; iar dacă nu s-ar face nicio referire la evenimentul acesta, am suspecta că autorul a scris înainte ca atacul terorist’să fi avut loc. Aceeaşi logică priveşte şi magnificul templu evreiesc distrus în anul 70. Forma aceasta de argument bine întemeiat este cunoscută drept negarea succesorului. Sarfati, J., Loving God with all your mind: logic and creation [Iubindu-L pe Dumnezeu cu tot cugetul’tău: logica si creaţia, Journal of Creation [Jurnalul creaţiei] 12(2):142–151, 1998; creation.com/logic. Întoarceți-vă la text.

Vezi de asemenea Holding, J., Basic issues in defence of the authenticity of the gospels [Probleme fundamentale în apărarea autenticităţii Evangheliilor], tektonics.org/ntdocdef/gospdefhub.html. Întoarceți-vă la text.

Gerhardsson, B., Memory and Manuscript [Memoria şi manuscrisul] Trans. Eric Sharp, Villadsen og Christensen, Copenhagen, 1964. Întoarceți-vă la text.

Vezi de asemenea Holding, J., On the reliability of oral tradition [Despre certitudinea tradiţiei orale], tektonics.org/ntdocdef/orality01.html. Întoarceți-vă la text.

Muller, J., The Theory of Myths, in Its Application to the Gospel History Examined and Confuted [Teoria miturilor, aplicarea ei in istoria Evangheliilor, examinată şi respinsă], John Chapman, London, p. 26, 1844, cited in Craig, Ref. 14, pp. 196–197. Întoarceți-vă la text.

Sherwin-White, A., Roman Society and Roman Law in the New Testament [Societatea şi legea romană în Noul Testament], Baker Book House, Michigan, USA, pp. 188–191, 1992. Întoarceți-vă la text.

Vezi de asemenea, Anderson, D., The nativity: fact or fiction? [Naşterea din fecioară: fapt sau ficţiune?] creation.com/nativity, 23 December 2006. Întoarceți-vă la text.

Ramsay, W., Bearing of Recent Discoveries on the Trustworthiness of the New Testament [Importanţa descoperirilor recente asupra veridicităţii Noului Testament], Baker, Michigan, USA, p. 222, 1953. Întoarceți-vă la text.

Barnett, P., Jensen, P. and Peterson, D., Resurrection: Truth and Reality [Învierea: Adevăr şi realitate], Aquila Press, Sydney, Australia, p. 14, 1994. Întoarceți-vă la text.

Craig, W., Apologetics: An Introduction [Apologetică: O introducere], Moody, Chicago, USA, Ch. 5.2, 1984, şi enumără cel puţin 30 de învăţaţi proeminenţi care sunt de acord. Întoarceți-vă la text.

Holding, J., The Impossible Faith, Xulon Press, Florida, USA, 2007; tektonics.org/lp/nowayjose.html.

 

https://creation.com/should-we-trust-the-bible-romanian

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Biblia aduce dovezi că Dumnezeu există. Biblia însăși este o dovadă că Dumnezeu există

 

din: The Creation Answers Book (ed. a 8-a 2019), capitolul 1

 

de Don Batten (editor colaborator), Dr. David Catchpoole, Dr. Jonathan Sarfati şi Dr Carl Wieland

 

tradus de Emilia Comoniță (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

Există dovezi obiective că Dumnezeu există?

Care sunt consecințele ateismului?

De unde a venit Dumnezeu?

 

Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu personal?

 

Biblia începe cu afirmația: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Fac. 1:1). Existența lui Dumnezeu este asumată, evident de la sine. În Psalmul 14:1 ni se spune: „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.„Aici vedem că Biblia leagă gândurile rele despre Dumnezeu—negând în special existența Lui—cu moravurile imorale. Și este adevărat că, dacă nu există Dumnezeu, un Creator care să stabilească regulile, atunci moralitatea noastra este lăsată în voia sorții. Când copiii lui Israel au uitat de Creatorul lor pe vremea judecătorilor, când nu aveau pe nimeni care sa-i ghideze in credința față de Dumnezeu, „…fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate.” (Judecători 21:25), iar haosul domnea peste tot.

 

Vedem că același lucru se întâmplă și astăzi. Țările în care poporul l-a preamarit pe Dumnezeu, recunoscând că „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi” (2 Cor. 5:19), au experimentat o siguranță și o prosperitate fără precedent. Aceleași țări astăzi se prăbușesc deoarece oamenii întorc spatele lui Dumnezeu. „Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.” (Prov. 14:34).

 

Pe măsură ce popoarele întorc spatele lui Dumnezeu, trăind ca și cum El nu ar exista, păcatul abundă—corupție politică, minciună, calomnie, afișări publice ale deșertăciunilor, crimă violentă, avort, furt, adulter, consum de droguri, beție, jocuri de noroc și lăcomii de toate felurile. Repercursiunile economice urmează pe măsură ce impozitele cresc și guvernele împrumută bani pentru a plăti forțele de poliție, închisorile și sistemele de securitate socială din ce in ce mai necesare pentru a rezolva problemele apărute.

 

Ceea ce stă la baza acestei renunțări la credința în Dumnezeu este acceptarea pe scară largă a gândirii evoluționiste—că totul s-a făcut din nimic, prin procese naturale; că Dumnezeu nu este necesar. Există un „design”, un model, oamenii recunosc asta, dar nu este obligatoriu să existe și un proiectant al modelului. Lucrul proiectat s-a conceput singur! Această gândire, în care dovezile- clare ca lumina zilei—ale existenței lui Dumnezeu (Rom. 1:19–20) sunt eliminate, duce în mod normal la ateism (credința în inexistența vre-unui dumnezeu) și la umanismul laic (omul își poate trasa propriul curs al vieții fără Dumnezeu). O astfel de gândire abundă astăzi în universități și administrații publice.

 

Unele dintre cele mai mari monstruozități care s-au văzut vreodată au fost săvârșite de cei care au adoptat o abordare evoluționistă a moralității—Lenin, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Pol Pot. Evoluționistul ateu Sir Arthur Keith a recunoscut urmatoarele despre Hitler:

 

„Führer-ul german… este un evoluționist; el a căutat în mod conștient să facă ca practica Germaniei să se conformeze teoriei evoluției. ”1

Multe milioane de oameni au suferit teribil și și-au pierdut viața din cauza acestui mod ateu de a gândi. Ateismul ucide, pentru că fără Dumnezeu nu există reguli—”merge orice”! Atei sunt în fruntea eforturilor de a legitima avortul, eutanasierea, consumul de droguri, prostituția, pornografia și promiscuitatea. Toate aceste lucruri provoacă mizerie, suferință și moarte. Ateismul este filozofia morții.

 

Acum, atei adoră să puncteze atrocitatile comise de presupușii „creștini”—cruciadele și Irlanda de Nord sunt favoritele.2 Dacă oamenii care comit aceste fapte teribile erau într-adevăr creștini, erau / suntîn contradicție cu propriul lor standard de moralitate (de ex. „Să nu omori”, „iubește-ți dușmanii”). Totuși, Stalin, de exemplu, era în concordanță cu standardul lui, pentru că, fiind ateu (după ce l-a citit pe Darwin), nu avea nici o bază obiectivă pentru nici un standard de moralitate. Keith a recunoscut că Hitler era în concordanță cu filozofia sa evoluționistă.

 

Creștinismul spune: „Dumnezeu este iubire”, „iubiți-vă unii pe alții” și „iubiți-vă dușmanii”. O astfel de dragoste se sacrifică pe sine. În consecință, creștinii au fost în prim plan în a ajuta pe cei bolnavi, îngrijindu-i pe orfani și pe cei în vârstă, hrănind pe cei flămânzi, educând săracii și opunându-se exploatării cauzate de munca forțată la copii și a sclaviei.

 

Ateismul, cu rațiunea sa evoluționistă, spune că „dragostea” nu este altceva decât interesul de sine în creșterea șanselor ca genele noastre să supraviețuiască la urmașii noștri sau la apropiații noștri. În „lupta pentru supraviețuirea celor mai puternici”, unde este temeiul compasiunii? Taberele morții ale lui Hitler au apărut din dorința sa pentru ca „rasa ariană” sa câștige bătălia pentru „conservarea raselor favorizate în lupta pentru viață” (subtitlul la cartea Origin a lui Darwin).

 

Cu toate acestea, nu numai că ateismul este distructiv, ci, logic vorbind, este defect încă de la rădăcină, pentru că trebuie să existe un creator, după cum vom vedea.

 

social-statistics-Australia

Câteva statistici sociale pentru Australia, care arată o relație între declinul implicării copiilor din cadrul bisericii și creșterea problemelor sociale. Alte statistici, cum ar fi divorțul, violul etc., arată tendințe similare. Influența bisericii a scăzut dramatic odată cu introducerea teoriei evoluției în școli în anii ’50 și ’60. Statisticile pentru alte țări „creștine” arată relații similare.3

Dovezi biblice pentru existența unui autor divin

Biblia, ca proclamare a existenței lui Dumnezeu, mărturisește și faptul că Dumnezeu există, deoarece doar inspirația divină poate explica existența ei, a celei mai remarcabile dintre cărți. Caracteristicile care indică divinitatea autorului sunt:4,5,6

 

În ciuda faptului că a fost scrisă de peste 40 de autori din peste 19 perioade diferite de viață, în aproximativ 1.600 de ani, Biblia este o revelație constantă, de la început până la sfârșit.

Unitatea uimitoare a Bibliei. În ciuda faptului că a fost scrisă de peste 40 de autori din peste 19 perioade diferite de viață, în aproximativ 1.600 de ani, Biblia este o revelație constantă, de la început până la sfârșit. Într-adevăr, primele și ultimele cărți ale Bibliei, Geneza și Apocalipsa, se potrivesc atât de bine—ele vorbindu-ne despre „Paradisul pierdut” și, respectiv, despre „Paradisul redobândit”—încât sugerează cu putere proveniența lor divină (comparați, de exemplu, Fac. 1–3 şi Apocalipsa 21–22).

 

Conservarea uimitoare a Bibliei. În ciuda persecuțiilor politice și religioase, Biblia rămâne peste vremuri. Împăratul Roman Dioclețian, în urma unui edict din anul 303, a crezut că a distrus fiecare Biblie. A înălțat chiar și o coloană peste cenușa unei Biblii arse pentru a-și sărbători victoria. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, noul împărat, Constantin, a comandat producerea a 50 de Biblii pe cheltuiala guvernului! Biblia este disponibilă astăzi în mult mai multe limbi decât oricare altă carte.

 

Precizia istorică a Bibliei. Nelson Glueck, faimosul arheolog evreu, a vorbit despre ceea ce a numit „memoria istorică aproape incredibil de precisă a Bibliei, și în special atunci când este susținută prin fapte arheologice”.7 William F. Albright, recunoscut pe scară largă ca unul dintre cei mai mari arheologi din lume, a stabilit:

 

„Scepticismul excesiv arătat față de Biblie de către școlile istorice importante din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ale căror etape apar încă în mod periodic, a fost progresiv discreditat. Descoperire după descoperire a stabilit acuratețea nenumăratelor detalii și a adus o recunoaștere crescută a valorii Bibliei ca sursă de istorie.”8

Sir William Ramsay, considerat ca unul dintre cei mai mari arheologi, s-a calificat în scepticismul istoric german de la mijlocul secolului al XIX-lea și, astfel, nu credea că documentele Noului Testament erau demne de încredere din punct de vedere istoric. Cu toate acestea, investigațiile sale arheologice l-au ajutat să vadă că scepticismul său era nejustificat. El a avut o schimbare profundă de atitudine. Vorbind despre Luca, scriitorul Evangheliei de la Luca și a Faptelelor Apostolilor, Ramsay a spus: „Luca este un istoric de rangul întâi … ar trebui să fie plasat alături de cei mai mari istorici ai lumii.”9

 

În multe puncte specifice, arheologia confirmă exactitatea Bibliei.10 Există multe amanunte prin care scepticii au pus sub semnul întrebării exactitatea Bibliei, de obicei, pe baza faptului că nu există dovezi independente (eroarea de a argumenta din tăcere), doar pentru a constata că alte descoperiri arheologice au scos la iveala dovezi de natura biblică.11

 

Bible-apple

Precizia științifică a Bibliei. Câteva exemple: că Pământul este rotund (Isaia 40:22); Pământul este suspendat în spațiu fără alt sprijin (Iov 26:7); stelele sunt nenumărate12 (Facerea 15:5); ciclul hidrologic (circuitul apei in natura);11 curenți marini;13 ființe vii se reproduc după felul lor;14 multe perspective asupra sănătății, igienei,15 dietei, fiziologiei (cum ar fi importanța sângelui,16 de ex. Leviticul 17:11); prima și a doua lege a termodinamicii (de exemplu, Isaia 51:6) și multe alte lucruri.17

 

Exactitatea profetică a Bibliei. Biblia afirmă că predicția exactă a evenimentelor este profeția lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus:

 

“Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din gura Mea au ieşit şi Eu le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ce s-au întâmplat, Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi fruntea îţi este de aramă. Ți-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: „Idolul meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!” (Isaia 48:3, 5).

Omul va căuta în zadar o linie de profeție exactă în alte cărți religioase, dar Biblia conține multe profeții specifice. McDowell certifică 61 de profeții numai despre Iisus Hristos. Multe dintre acestea, cum ar fi locul, timpul și modul său de naștere, trădarea, felul morții, înmormântarea etc., erau în afara controlului Său. De asemenea, McDowell documentează amănunțit 12 profeții detaliate și specifice despre Tir, Sidon, Samaria, Gaza și Ashkelon, Moab și Ammon, Petra și Edom, Tebe și Memphis, Ninive, Babilon, Chorazin-Betsaida-Capernaum, Ierusalim și Palestina. El arată cum aceste profeții n-au fost scrise după evenimentul în sine.

 

Probabilitatea ca toate aceste lucruri să se producă în mod întâmplător este egală cu zero. Doar ignoranții voiți (2 Petru 3:5) ar putea nega această dovadă că Dumnezeu trebuie să fi inspirat aceste profeții.

 

Influența civilizatoare a Bibliei. Mesajul Bibliei a adus „barbarii” care beau sânge din Insulele Britanice la decență. Este baza dreptului comun englez, a Legii americane a Drepturilor Omului și a marilor democrații precum Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă.

 

Biblia a inspirat cele mai nobile literaturi—ale lui Shakespeare, Milton, Pope, Scott, Coleridge și Kipling, pentru a numi doar câtiva autori—și arta: ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raphael și Rembrandt. Biblia a inspirat muzica rafinată a lui Bach, Handel, Haydn, Mendelssohn și Brahms. Într-adevăr, declinul acceptării viziunii biblice asupra lumii din Occident a condus în paralel la o scădere a frumuseții artei.18

 

Astăzi mesajul Bibliei încă transformă entități. Grupuri tribale animiste din Filipine sunt astăzi liniștite fiind eliberate de frică, iar foștii canibali din Papua Noua Guinee și Fiji trăiesc acum în pace, totul datorită Evangheliei.

 

native

Onestitatea absolută a Bibliei. Cineva a spus: „Biblia nu este o carte pe care omul ar putea să o scrie dacă ar vrea sau dacă ar putea.” Biblia nu onorează omul, ci pe Dumnezeu. Oamenii din Biblie au picioare de lut; ei se arată „cu bune si cu rele”. Pe fundalul păcătoșeniei și infidelității lor strălucește sfințenia și credincioșia lui Dumnezeu.

 

Chiar și eroii credinței (Evrei 11) au înregistrat eșecurile lor, inclusiv Noe (Fac. 9:20–24), Moise (Num. 20:7–12), David (2 Samuel 11), Ilie (1 Regi 19) și Petru (Matei 26:74). Pe de altă parte, dușmanii oamenilor lui Dumnezeu sunt adesea lăudați—de exemplu, Artaxerxes (Neh. 2), Darius Mede ( Dan. 6) și Julius (Fapte 27:1–3). Acestea sunt precizări clare că Biblia nu a fost scrisă din perspectivă umanistă.

 

Mesajul Bibliei care transformă vieți. La San Francisco, un bărbat l-a provocat pe dr. Harry Ironside la o dezbatere „Agnosticism 19 versus creștinism”. Dr. Ironside a fost de acord, cu o singură condiție: ca agnosticul să ofere mai întâi dovezi că agnosticismul este suficient de folositor pentru a-l apăra. Dr. Ironside a provocat agnosticul să aducă un bărbat care era „decăzut” (un bețiv, un criminal sau ceva asemănător) și o femeie care a fost prinsă într-o viață degradată (cum ar fi prostituția) și să arate că ambii oameni fuseseră salvați din viața lor de degradare prin îmbrățișarea filozofiei agnosticismului. Dr. Ironside s-a angajat să aducă la dezbatere 100 de bărbați și de femei care au fost salvați glorios prin credința în Evanghelia ridiculizată de agnostic. Scepticul și-a retras provocarea de a-l confrunta pe dr. Ironside.

 

Mesajul Bibliei vindecă vieți distruse de păcat, care ne separă pe noi de sfântul nostru Creator. În schimb, agnosticismul și ateismul, ca toate filozofiile anti-Dumnezeu, distrug vieți.

 

Dumnezeu se descoperă nouă prin Iisus Hristos.

Biblia spune: „…În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale” (Evrei 1:2, 3a).

 

Iisus a îndeplinit peste 60 de profeții din Vechiul Testament, așa cum am menționat mai devreme.

 

El a afirmat că vorbește ca Dumnezeu. El a făcut lucruri pe care numai Dumnezeu le putea face, precum readucerea morților la viață (Ioan 11:17–12:17), calmarea furtunilor pe mare (Matei 8:23–27), iertarea păcatelor (Marcu 2:1–7), a sustinut ca va trimite profeți (Matei 23:34) și pe Duhul Sfânt (Luca 24:49) și a acceptat ca oamenii să I se inchine Lui ( Matei 14:33). Nu era doar un profet sau un om bun; El a fost mult mai mult decât atât și a și afirmat asta. Ateistul convertit, C.S. Lewis, a spus că există trei opțiuni: că Iisus era fie mincinos, fie lunatic sau că este Domnul (Dumnezeu). Viața și Învierea Lui au dovedit că El a fost într-adevăr Domnul. Nu este de mirare că la scurt timp după moartea Sa, autorii Noului Testament L-au recunoscut ca Dumnezeu și Creator (Ioan 1:1–3; Coloseni 1:15–20).

 

Ateistul convertit, C.S. Lewis, a spus că există trei opțiuni: că Iisus era fie mincinos, fie lunatic sau că este Domnul (Dumnezeu). Viața și Învierea Lui au dovedit că El a fost într-adevăr Domnul.

Nimeni nu a contestat că mormântul în care au pus trupul lui Iisus era gol a treia zi. Cu toate acestea, toate încercările de a explica acest lucru, în afară de explicatia că El a înviat din morți, esueaza. Diverse persoane și-au propus să demonstreze că Învierea nu s-a întâmplat, folosind metode istorice / legale adecvate și au ajuns astfel la credința în Hristos ca Domn. Avocatul Frank Morison a fost unul dintre ei și prezintă dovezile în cartea sa Who moved the stone?( Cine a mutat piatra)?20

 

Influența lui Iisus asupra lumii a fost profundă, pentru oameni și pentru societate. Biblia spune: “Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Mulți au mărturisit despre o întâlnire cu Hristos cel inviat care le-a transformat viata. John Newton, fost comerciant de sclavi, și-a transformat în totalitate viața (a scris imnul Amazing Grace). El l-a încurajat pe William Wilberforce în lupta sa pentru abolirea sclaviei.

 

Credința în Hristos a transformat societatea: conceptul de sfințenie al vieții umane (toate făcute după chipul lui Dumnezeu) a pus capăt practicilor barbare, cum ar fi jocurile romane, expunerea copiilor, eutanasierea celor infirmi, sau bătrani, etc.; alfabetizare și educație pentru omul de rând; filantropia / bunăvoința (exemplul bunului samaritean); societatea civilă („iubește-ți dușmanii”); democrația reprezentativă parlamentară cu un echilibru al puterii (din cauza tendinței de cădere în păcat a omului); protecție legală (martori multipli—Deuteronom 19:15; 2 Corinteni 13:1); arta și muzica frumoasă; dezvoltarea femeilor; universități, spitale, orfelinate și multe altele. Știința modernă a apărut din gândirea creștină.21

 

Referințe și note

Keith, A., Evolution and Ethics, Putman, US, p. 230, 1947. Înapoi la text.

The Crusades were a response to Islamic oppression. See Spencer, R., The politically incorrect guide to Islam (and the Crusades), Regnery Publishing, US, 2005. Înapoi la text.

Surse de date: Contactul bisericii din copilărie din De ce nu merg oamenii la biserică? Studiul Național al Vieții Bisericii (2002). Statistici sociale din State of Nation: un secol de schimbare, The Centre for Independent Studies, Australia, 2001; cis.org.au. Înapoi la text.

Conceptul de bază pentru această secțiune provine de la Willmington, H.L., Willmington’s Guide to the Bible, Tyndale House Publishers, US, pp. 810–824, 1981. Înapoi la text.

Geisler, N.L. and Nix, W.E., A General Introduction to the Bible, Moody Press, US, 1986. Înapoi la text.

McDowell, J., Evidence that Demands a Verdict 1, Campus Crusade for Christ, US, 1972. Înapoi la text.

Citat în Geisler and Nix, 1986, p. 68. Înapoi la text.

Citat în Geisler and Nix, 1986, p. 68 Înapoi la text.

Ramsay, W., Bearing of Recent Discoveries on the Trustworthiness of the New Testament, Baker Books, US, p. 222, 1953. Înapoi la text.

Vezi creation.com/archaeology. Pentru informații complete despre Biblie și arheologie, vezi Associates for Biblical Research; biblearchaeology.org. Înapoi la text.

McDowell, 1972. Înapoi la text.

Oamenii de odinioară au crezut că stelele pot fi numărate – erau aproximativ 1200 de stele vizibile. Ptolemeu (anul 150) afirma dogmatic că numărul de stele era exact 1056.See Gitt, W., Counting the stars, Creation 19(2):10–13, 1997; creation.com/star-count. Înapoi la text.

Sarfati, J., The wonders of water, Creation 20(1):44–47, 1997; creation.com/water. Înapoi la text.

Batten, D., Dogs breeding dogs? That’s not evolution, Creation 18(2):20–23, 1996; creation. com/dogs. Înapoi la text.

Wise, D.A., Modern medicine? It’s not so modern! Creation 17(1):46–49, 1994; creation. com/modern-medicine. Înapoi la text.

Hodge, A., Life is in the blood, Creation 33(3):12–15, 2011; creation.com/blood. Înapoi la text.

Morris, H.M., The Biblical Basis of Modern Science, Baker Book House, US, 1984. Înapoi la text.

Schaeffer, F., Escape from Reason, Inter-Varsity Press, UK, 1968. Înapoi la text.

Agnosticismul este o altă formă de necredință care neagă adevărului Cuvântului lui Dumnezeu, afirmând că nu putem ști dacă Dumnezeu există. În practică este asemănător ateismului. Înapoi la text.

Vezi si Kumar, S. and Sarfati, J., Christianity for Skeptics, Ch. 4, Creation Book Publishers, US, 2012; creation.com/cfs. Înapoi la text.

Sarfati, J., The Biblical roots of modern science, creation.com/roots, 29 September 2009

 

https://creation.com/facerealumii-ro-biblia-dovezi-dumnezeu

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Știința și Biblia

 

De Dr. Henry M. Morris

 

 

 

„ O necesitate pentru fiecare școală de acasă și școală creștină. Treizeci de demonstrații științifice interesante care ilustrează legile naturii, predau principii biblice și îl afirmă pe Dumnezeu ca Creator. Utilizarea obiectelor casnice obișnuite necesită puțin timp de pregătire.”

 

Cuprins:

 

Lista demonstrațiilor…..9

Introducere…..11

1. Fii atent la curcubeu…..15
2. Conectează-te la Puterea lui Dumnezeu…..18
3. Puterea invizibilă a lui Dumnezeu…..21
4. Greutatea aerului…..25
5. Pahare cântătoare….. 28
6. Obiceiuri proaste…..31
7. Puterea Domnului…..34
8. Un ciocan care se leagănă…..37
9. O cale dreaptă…..40
10. Îndepărtarea mâniei…..43
11. Desfacerea dopului…..46
12. Strop!…..49
13. Plutind în aer…..52
14. O schimbare rapidă…..55
15. Tornadă într-o sticlă…..58
16. O inimă goală…..61
17. O prietenie specială…..64
18. Trecând prin uși…..67
19. Un mister…..71
20. Sclipirea unui Ochi…..74
21. În siguranță de lovituri…..78
22. Un univers de încredere…..81
23. Străpungând inima…..84
24. Nimic ascuns…..87
25. Ce este credința?…..90
26. Pierderea excesului de greutate…..94
27. Un incendiu de pădure…..97
28. Mutarea unui munte…..101
29. Un echilibru perfect…..105
30. Apa vieții…..108

 

https://creation.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3442

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Adam și sistemul imunitar

 

 

Joshua C din Arizona întreabă despre rolul sistemului imunitar înainte de cădere, având în vedere că Dumnezeu a creat totul „foarte bun” ( Geneza 1:31 ). Doctorul Carl Wieland răspunde.

 

JC: Mi-am făcut proiectul de licență despre validitatea biblică și, în procesul cercetării mele, am găsit numeroase dovezi care susțin Sfânta Biblie, creația literală de șase zile și Pământul tânăr.

 

Totuși, am o întrebare care persistă cu privire la creația umană și la Căderea în Pământ. Înțeleg că toată creația a fost odată perfectă înainte de căderea lui Adam și Eva. Nu exista moarte, boală și alte asemenea, corect? Apoi au păcătuit și moartea a intrat în creație. Asta mă aduce la întrebarea mea. Dacă viața era perfectă înainte de Cădere în Pământ, oare viața, în special oamenii, aveau un sistem imunitar? Adică, nu era nevoie de unul înainte de Cădere în Pământ, nu-i așa, pentru că viața era perfectă și nu exista nicio boală de combatet. Deci, viața a dobândit un sistem imunitar după Cădere în Pământ? Sau am avut unul și pur și simplu nu era folosit înainte de Cădere în Pământ? Dacă a doua variantă este adevărată, atunci aveam organe vestigiale la început.

 

Te rog să mă contactezi înapoi, deoarece este singura întrebare care îmi persistă și la care nu am văzut răspuns.

 

CW: Când scriem despre condițiile de dinainte de cădere, trebuie să ținem cont în primul rând de faptul că va exista întotdeauna un element de „poate”. Informațiile biblice sunt foarte concise și adesea deduse indirect. Și nu putem face observații concrete. Cu toate acestea, am descoperit câteva principii utile pentru a ne asigura că speculațiile cuiva sunt cât mai informate posibil, în special în ceea ce privește problema structurilor sau sistemelor biologice folosite fie pentru a face rău, fie pentru a apăra împotriva dăunătorilor.

 

Noi suntem descendenții fizici ai lui Adam . Acest lucru este foarte important din punct de vedere teologic. Isaia a vorbit despre venirea lui Mesia (Isus) ca fiind literalmente „Ruda-Răscumpărătorul”, adică cineva care este înrudit prin sânge cu cei pe care îi răscumpără ( Isaia 59:20 , care folosește același cuvânt ebraic גּואֵל ( gôēl ) folosit pentru a-l descrie pe Boaz în relație cu Naomi în Rut 2:20 , 3:1–4:17 ). Fără a fi în linia primului Adam, am fi excluși de la posibilitatea mântuirii prin jertfa „ celui de pe urmă Adam ” ( 1 Corinteni 15:45 ), Domnul Isus Hristos (un descendent al „ primului om, Adam ”, prin Maria ( Luca 3:23–38 ) – vezi Crăciunul și Geneza ). Deci, Eva trebuia să fie și ea o descendentă fizică a lui Adam, altfel nu ar fi putut fi o potențială moștenitoare a mântuirii. Prin urmare, avem cu adevărat moștenirea noastră „în Adam”, nu „în Adam și Eva”. Astfel, ea a fost făcută din osul din coasta lui Adam („os din oasele mele, carne din carnea mea”) – adică coasta lui, nu direct din materii prime, așa cum a fost Adam.1

 

Descendența noastră fizică din Adam indică o conexiune biologică/ADN, sau o continuitate, dacă vreți, de la Adam (și Eva) la noi înșine. Acest lucru face imediat foarte puțin probabil ca trupurile lui Adam și Eva să fi fost radical diferite de ale noastre. Structurile și organele din corpul nostru sunt codificate de ADN-ul din genele noastre. Acestea sunt programele pe care le-am moștenit de la părinții noștri, care, la rândul lor, le-au moștenit de la bunicii noștri și așa mai departe invers – în combinații variate, desigur, astfel încât fiecare dintre noi este unic genetic. Urmăriți acest lucru până la Adam și Eva și de ce ar fi codificat aceleași programe orice altceva la primii noștri strămoși? Pe scurt, corpurile lor ar fi fost aproape la fel ca ale noastre. Numai din acest motiv, cineva ar fi reticent în a propune că Adam nu avea un sistem imunitar.

 

Creația a fost terminată la sfârșitul Săptămânii Creației ( Geneza 2:3 ). Acest lucru pare să excludă orice altceva decât, poate, o cantitate limitată de reproiectare la Cădere – de exemplu, corpul șarpelui și cel al Evei (referitor la nașterea copiilor). Prin urmare, o nouă creație sau o recreare completă este puțin probabilă.

 

Ambele puncte 1) și 2) sugerează că sistemul imunitar al lui Adam era probabil foarte asemănător cu al nostru (deși fără erori de copiere genetică moștenite, cunoscute sub numele de mutații, dintre care cu toții moștenim sute de la generațiile anterioare).

 

Dar atunci, care era sistemul imunitar înainte de toamnă? Mai întâi, câteva aspecte suplimentare.

 

Căderea a avut loc aproape la doar câteva săptămâni după Săptămâna Creației, probabil mult mai puțin timp. Aceasta este o deducere din faptul că Eva nu a fost însărcinată decât după Cădere. Adam și Eva erau doi oameni sănătoși, căsătoriți, cărora li se poruncise încă din Eden să fie roditori și să se înmulțească ( Geneza 1:22 ). Într-o lume pre-Cădere, fără suferință și boli, nu ar fi existat trompe uterine blocate sau alte defecte sau deficiențe care să ducă la infertilitate. Este foarte puțin probabil ca Eva să fi trecut prin mai mult de 1-2 cicluri de fertilitate fără a concepe. Cu toate acestea, prima concepție înregistrată este cea a lui Cain, care a avut loc după Cădere. Vezi și Căderea, Blestemul și Satana .

 

Dumnezeu a cunoscut dinainte Căderea. Ca și creator al timpului, Dumnezeu este în afara timpului. Isus în Ioan 8:58 nu spune: „înainte să se nască Avraam, eram Eu” – El spune: „ înainte să se nască Avraam, Eu sunt ”.2 El , Yahweh (YHWH, Iehova), marele „ Eu sunt ” din Exod 3: 14,3 timpul prezent etern, dacă vreți, este cel care spune și: „Eu sunt Începutul și Sfârșitul” ( Apocalipsa 21:6 ). În Isaia 46:10, Dumnezeu ne spune: „ Eu fac cunoscut sfârșitul de la început, din vremuri străvechi, ce va mai veni ”. Pe scurt, viitorul nu-L ia prin surprindere pe Dumnezeu.

 

Punctele 3) și 4) luate împreună ar permite ca Dumnezeu să fi construit în creaturile Sale (inclusiv Adam și Eva) structuri care urmau să fie utilizate sau utilizate pe deplin doar după Căderea care urma.

 

Deci, un posibil răspuns la întrebarea ta este că sistemul imunitar era prezent în Adam deoarece era necesar pentru a se apăra împotriva agenților patogeni ai lumii decăzute care urma să vină.

 

Funcția sistemului imunitar nu este doar de a lupta împotriva organismelor vii, cum ar fi germenii care cauzează în mod activ boli, ci ajută și organismul să distingă ce este sine de ce nu este sine.

Totuși, cred că este foarte probabil ca sistemul imunitar al oamenilor să fi jucat deja un rol important înainte de cădere. Funcția sistemului imunitar nu este doar de a lupta împotriva organismelor vii, cum ar fi germenii care cauzează în mod activ boli, ci ajută și organismul să distingă sinele de non-sine (așa cum am subliniat anterior, de exemplu, Vaccinuri și Geneza: Întrebări și răspunsuri despre vaccinări și sistemul imunitar ).4 O funcție a sistemului imunitar este de a construi anticorpi ca protecție împotriva oricărei proteine ​​străine (nu doar a germenilor) care intră în corpul nostru.

 

S-a estimat că doar o mică minoritate din totalul bacteriilor și virusurilor sunt patogene, mai puțin de 1%; nu se cunosc agenți patogeni în domeniul Archaea.5 Există însă o serie de funcții benefice ale bacteriilor și virusurilor.6

 

În special, există astăzi germeni care nu ne fac niciun rău, ba chiar sunt utili pentru funcția intestinală, dacă rămân în interiorul intestinului. Cercetări recente arată că apendicele este un „adăpost sigur” pentru astfel de germeni „buni” (vezi Anexa: un „adăpost sigur” bacterian ). Dacă aceiași germeni ar pătrunde în fluxul sanguin, ar putea provoca o intoxicație sanguină copleșitoare. Aceasta se poate întâmpla atunci când un apendice inflamat și infectat, care nu este îndepărtat la timp, devine cangrenat, ducând la peritonită și ulterior la septicemie (intoxicație sanguină) – aceiași germeni care erau inofensivi la „locul lor potrivit”, după ce au invadat fluxul sanguin, amenință acum viața acelei persoane.

 

Dar, având în vedere că milioane de bacterii sunt în contact strâns cu capilarele sanguine etc., cum se face că o astfel de invazie ostilă nu se întâmplă în mod regulat? O parte a răspunsului este sistemul imunitar 7 , care este acolo pentru a elimina orice astfel de „invadator accidental” înainte ca acesta să aibă șansa de a se multiplica. Același sistem imunitar se asigură, de asemenea, că bacteriile din intestinul gros (care ar trebui să fie acolo) nu intră în intestinul subțire (unde nu ar trebui să fie).

 

Cred că aceeași situație exista probabil și înainte de Cădere, adică microbii locuiau în intestinul nostru gros pentru diverse funcții „bune”. Acest lucru este relevant și pentru originile acelor (și ale altor) bacterii, deoarece o întrebare similară s-ar putea pune în legătură cu asta – când a creat Dumnezeu bacteria E. coli , de exemplu. Acestea pot provoca boli în zilele noastre, dar fac parte și din „flora intestinală” normală, așa cum se numește, adică locuitorii intestinului nostru gros. Sugerez că răspunsul este că au făcut parte din creația originală. Doar pentru că ceva are potențialul de a provoca daune în circumstanțele potrivite nu înseamnă că ar fi exclus dintr-o lume perfectă. Ceea ce este exclus este răul real . De exemplu, ar fi existat lacuri în care Adam să cadă și pietre care, teoretic, ar putea fi aruncate asupra cuiva cu forța. Nici lacurile, nici pietrele nu sunt intrinsec „rele”, deși fiecare este capabil să provoace „lucruri rele” în anumite circumstanțe. În același mod, E. coli ar fi fost deja acolo înainte de Cădere, deoarece nu sunt intrinsec „rele” mai mult decât lacurile sau pietrele.

 

Putem fi siguri că nu a existat nicio șansă reală ca acest rău să i se întâmple lui Adam, datorită protecției și supravegherii lui Dumnezeu. Dar în acest caz, mecanismul mediat pe care Dumnezeu l-a folosit a fost un mecanism fizic „natural” pe care El însuși l-a proiectat – unul care a servit aceleiași funcții de „protecție împotriva răului” atât înainte, cât și după Cădere.

Putem presupune în siguranță că într-o lume perfectă, de dinainte de Cădere, Dumnezeu s-ar fi asigurat că nimic nu ar putea provoca rău, fie lacuri, roci sau E. coli . Nu cunoaștem niciun mecanism general (în afară de supravegherea Sa perfectă a tuturor situațiilor, similară situației israeliților în pustie, când încălțămintea lor nu s-a uzat timp de 40 de ani ( Deuteronom 29:5 )) pe care Dumnezeu l-ar fi putut folosi pentru a preveni răul cauzat de lucruri precum lacuri sau pietre. Dar cunoaștem un mecanism general pe care Dumnezeu l-ar fi putut folosi pentru a preveni răul cauzat de E. coli , de exemplu – și anume, același sistem imunitar care ar oferi umanității protecție (deși nu mai este perfect) după Cădere.

 

Același tip de argument ar putea fi folosit și pentru rolul sistemului imunitar în apărarea altor potențiali „invadatori” ai corpului nostru – înainte de Cădere, acesta îndeplinea aceeași funcție ca și după Cădere, doar că după Cădere implică posibilitatea eșecului, adică organismele fiind capabile să copleșească apărarea unui organism. După Cădere, ar exista, de asemenea, provocări tot mai mari din partea agenților patogeni (entități care cauzează boli) care pot muta în tulpini mai virulente sau din partea tulpinilor care nu cauzează boli la oameni, care mută pentru a deveni unele care provoacă boli (pentru a arăta de ce aceasta nu este o dovadă a evoluției de la microbi la om sau a vreunei părți a acesteia, vezi AIDS a evoluat? ).

 

Noțiunea pe care am încercat să o dezvolt aici este că, dacă Adam are un mecanism care protejează împotriva potențialelor daune înainte de Cădere, acest lucru nu intră în conflict cu noțiunea că nu exista nicio posibilitate ca daunele reale să se producă în acea lume fără daune.

 

Pentru a clarifica și mai mult acest lucru, luați în considerare această analogie – pielea umană. O funcție majoră a pielii noastre este de a preveni vătămarea corporală prin uscarea corpului nostru, pierderea fluidelor sale interne. Acest „mecanism natural” există pentru a preveni un potențial rău omniprezent. Nu ar exista nicio obiecție, cred, cu afirmația că Adam avea o piele ca a noastră. Așadar, iată-l pe Adam protejat de un potențial rău (pierderea fluidelor vitale ale corpului) înainte de Cădere prin intermediul unui sistem fiziologic încorporat (pielea). Putem fi siguri că nu a existat nicio șansă reală ca acest rău să i se întâmple lui Adam, datorită protecției și supravegherii lui Dumnezeu. Dar în acest caz, mecanismul mediat pe care Dumnezeu l-a folosit a fost un mecanism fizic „natural” pe care El însuși l-a proiectat – unul care a servit aceeași funcție de „protecție împotriva dăunătorilor” atât înainte, cât și după Cădere. Idem și pentru sistemul imunitar. Sper că asta ajută.

 

Cu sinceritate, în Hristos,

 

Carl W.

 

Actualizare: Vedeți răspunsul la feedback, Când a fost conceput Cain? Și este CMI „dominat de bărbați”?

 

Publicat: 30 mai 2009

Referințe și note

Aceasta nu înseamnă că a trebuit neapărat să fie o clonă biologică, cu duplicarea cromozomului X al lui Adam. Deși acest lucru este posibil, nu numai că este inutil, dar limitează și posibilitatea variabilității biologice în populația umană. Acest lucru se datorează faptului că numărul maxim de alele (forme variabile ale aceleiași gene) la orice locus (o poziție pe unul dintre cromozomi) în absența oricărei modificări mutaționale post-creație ar fi atunci două, în loc de patru. Înapoi la text .

Greaca este clară: prin contrastul dintre γενέσθαι ( genesthai ) al lui Avraam, care denotă faptul că el a venit în existență, și propriul Său ἐγὼ εἰμί ( egō eimi Eu sunt), care evită timpul trecut pentru că El pur și simplu există. Așadar, Isus nu numai că proclamă că El a existat înainte de Avraam, care a murit cu mult înainte de a se naște, ci chiar mai mult: că El nici măcar nu a venit în existență. Iată un studiu detaliat despre Ioan 8:58 și Exod 3:14 . Înapoi la text .

Pentru a evita forța acestei afirmații, unele grupuri cultice susțin că Exodul 3:14 este mai bine tradus prin „Eu voi fi cine voi fi”. Dar poate ar trebui să informeze Societatea Evreiască de Publicații, deoarece traducerea lor este „EU SUNT CEL CE SUNT” și cu greu au un topor trinitarian de ascuțit. Ebraica este אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה ‘ehyeh ‘asher ‘ehyeh. LXX, tradusă în jurul anului 250 î.Hr. , are ἐγὼ εἰμί ὁ ὢν ( egō eimi ho ōn Eu sunt ființa). Înapoi la text .

Vezi și Sarfati. J., By Design (mai sus), cap. 13: De ce există „lucruri rele” în natură? 2008. Înapoi la text .

Pace, NR, O perspectivă moleculară asupra diversității microbiene și a biosferei. Science 276 :734–740, 1997. Înapoi la text .

Vezi și Bergman, J., Did God made pathogen viruses? J. Creation 13 (1):115–125, 1999; Kim, M., Biological view of viruses: creation vs evolution (Perspectiva biologică asupra virusurilor: creație vs evoluție) , J. Creation 20 (3):12–13, 2006; Francis, JW, The Organosubstrate of Life: A Creationist Perspective of Microbes and Viruses (Organosubstratul vieții: o perspectivă creaționistă asupra microbilor și virusurilor), Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism (Lucrările celei de-a cincea Conferințe Internaționale privind Creaționismul) , pp. 433–444, 2003. Înapoi la text .

Sistemul imunitar este folosit aici în sens larg, pentru a cuprinde toate mecanismele prin care organismul blochează și combate „invadatorii”.

 

 

https://creation.com/adam-and-the-immune-system

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu

 

Dr. Natalie Bennett și-a obținut titlul de doctor în imunologie (Universitatea Monash, Australia) și a participat la un program postdoctoral la Universitatea din Alabama, SUA, urmat de cercetarea bolii inflamatorii intestinale la Institutul de Cercetare DNAX de Biologie Moleculară și Celulară, din California. A devenit mamă cu normă întreagă pentru un timp, iar acum predă bioștiințe (anatomie și fiziologie umană) la o universitate din Australia. Ea citește în mod regulat și se bucură de revistele Creation și Journal of Creation.Natalie a avut privilegiul de a crește într-o casă creștină. Tatălui ei îi plăcea să discute și să analizeze Biblia și credea ferm că Dumnezeu a spus ceea ce a vrut să spună și a vrut să spună ceea ce a spus. Natalie zice: „Întotdeauna am avut această credință fundamentală că, Cuvântul este corect și, prin urmare, orice nu este de acord cu Cuvântul este incorect. Când aveam 12 ani, mi-am dat seama că eu însumi trebuie să răspund personal lui Iisus, așa că atunci am devenit creștin.”

 

Curiozitatea naturală duce la o carieră în știință

 

 

„Deși întotdeauna am fost curioasă despre cum funcționează lucrurile, pasiunea mea pentru știință a ajuns în prim-plan când aveam 11 ani. Familia mea își petrecea adesea vacanțele școlare în camping la ferma unui prieten din Gippsland. În această vară, ajutam la tranșarea unei oi și mi s-a permis să examinez organele viscerale. Am fost total fascinată. Îmi amintesc foarte clar că am „săpat” printre metrii de intestine, întrebându-mă ce se întâmpla în interiorul lor, ținând inima și întrebându-mă cum funcționează și cum se producea coagularea sângelui și am fost fascinată de senzația spongioasă a plămânilor.

 

Am decis atunci că voi fi om de știință și voi afla totul despre cum funcționează corpul. Psalmul 138:14 rezumă perfect ceea ce am simțit: „Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.” O carieră în știință nu era o alegere tipică pentru o fată în anii 1970, dar am fost binecuvântată să am părinți care m-au încurajat să-mi urmez visurile.”

 

Lupte între știință și credință?

 

Am întrebat-o pe dna. dr. Bennett dacă a existat vreodată vreo luptă între știință și credința ei. „Nu chiar. Tot ceea ce am învățat vreodată despre știință mi-a întărit credința în adevăratul Dumnezeu al Bibliei. Deși au existat momente în care nu puteam reconcilia credința cu „știința” (de exemplu, bătrânețea „dovedită” a pământului), am presupus întotdeauna că Biblia are dreptate și că știința se bazează cumva pe presupuneri incorecte, sau pur și simplu că nu existau încă suficiente informații pentru a ajunge la concluzia corectă.

 

Citind cartea doctorului John Ashton, In Six Days: Why 50 scientists choose to believe in creation,[1] am fost încurajată cu adevărat pentru că mi-am dat seama că mulți oameni de știință nu împărtășesc viziunea evoluționistă dominantă asupra lumii și totuși au avut cariere de succes în știință. Apoi am descoperit Creation Ministries, care m-a ajutat să clarific ceea ce cred despre creație versus evoluție și mi-a oferit o mulțime de informații despre cum să-mi apăr credința în credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.”

 

Cercetare

Teza de doctorat a lui Natalie s-a concentrat pe dezvoltarea limfocitelor T, un tip de celulă crucial pentru funcționarea eficientă a sistemului imunitar în lupta împotriva bolilor. Importanța acestor celule este evidențiată la pacienții cu SIDA unde virusul ucide celulele T; iar pacientul, fără tratament, va muri din cauza infecțiilor sau bolilor care în mod normal sunt ușor învinse de un sistem imunitar sănătos. Dr. Bennett explică:

 

„Dezvoltarea celulelor T este un proces foarte complex, etapizat, care include mai multe puncte de control în care trebuie să apară anumite interacțiuni celulare și anumite gene trebuie activate sau dezactivate. Implică selecția celulelor T care pot recunoaște diferența dintre sine și non-sine, dar răspund doar la non-sine. În acest fel, sistemul imunitar atacă doar invadatorii străini, precum microbii care pot provoca boli, dar nu atacă celulele proprii ale corpului. Celulele T care nu îndeplinesc cerințele de selecție trebuie distruse, altfel pot provoca boli autoimune debilitante și chiar fatale.

 

Având în vedere complexitatea procesului de dezvoltare, care implică mai multe sisteme enzimatice extrem de complexe ce lucrează împreună, și importanța de a face acest lucru corect pentru sănătatea și supraviețuirea individului, este de neconceput ca sistemul imunitar să poată evolua treptat în timp – un sistem imunitar funcțional pare a fi „ireductibil de complex”. (Adică, toate componentele trebuie să fie prezente și să lucreze împreună pentru ca sistemul să funcționeze eficient, astfel încât sistemul imunitar nu se poate dezvolta cu pași mici de la nicio funcție la funcționare.)

 

Viața personală

Dr. Bennett a spus că „cercetarea este o ocupație foarte solicitantă, care necesită adesea ore lungi în laborator, lucrul noaptea și în weekend. Nu este foarte prietenoasă cu familia. Când s-a născut fiul meu Matthew, m-am retras din cercetare pentru a petrece cât mai mult timp cu el. Pentru a-mi satisface pasiunea pentru știință, am intrat în învățământ, care tinde să implice mai multe ore de lucru regulate, astfel încât să-i pot ajuta pe studenții interesați să aprecieze cât de minunat suntem creați. Uneori îmi lipsește munca din laborator, dar nu regret că am schimbat-o pentru timpul cu familia mea.“

 

 

Natalie și fiul ei Matthew într-o vacanță de familie în Marele Canion, în decembrie 2014.

„În prezent, predau anatomie și fiziologie de bază studenților din domeniul sănătății. În general, acest lucru nu implică deloc discutarea originilor – evoluția nu este relevantă pentru aceste studii. Majoritatea studenților mei sunt uimiți de complexitatea minunată a corpului uman și pot vedea designul destul de evident fără prea mult ajutor din partea mea. Unii vor întreba cum ar putea evolua integrarea funcțională complexă a sistemelor de organe, iar acest lucru îmi oferă ocazia să vorbesc despre creație și să le încurajez întrebările – stimulându-le gândirea critică și curiozitatea. Acesta este ceea ce face ca știința să fie cu adevărat interesantă pentru studenți.”

 

Ajută evoluția știința?

„Cred că predarea teoriei evoluției a subminat metoda științifică. Metoda științifică clasică este operațională – implică observarea unui anumit aspect al lumii naturale, formarea unei ipoteze despre acea observație, utilizarea acelei ipoteze pentru a face predicții și apoi experimentarea pentru a testa acele predicții. Rezultatele experimentale pot susține ipoteza sau pot duce la modificarea ipotezei. Acest proces se repetă continuu până când ipoteza este suficient de susținută pentru a deveni o teorie care ne permite să explicăm observațiile noastre. Această teorie trebuie să fie, de asemenea, falsificabilă, ceea ce înseamnă că un experiment sau o descoperire ar putea infirma teoria.”

 

„Metoda științifică nu este potrivită pentru evoluția biologică. Evoluția nu este observabilă în intervalul nostru de timp; este un eveniment istoric presupus. Evoluția [de la microbi la om] nu poate fi confirmată prin investigații experimentale, dar depinde de ipoteze netestabile. Evoluționiștii interpretează faptele pentru a se potrivi cu o ipoteză care rezistă modificării, în ciuda dovezilor contrare, adică în mod clar nu este falsificabilă în practică pentru cei care o cred.

 

Evoluția este acceptată ca o teorie, în ciuda faptului că nu poate explica în mod adecvat multe observații din lumea naturală, cum ar fi originea sistemului imunitar pe care l-am studiat. Evoluția batjocorește metoda științifică, dar studenții sunt încurajați să o accepte ca pe un fapt incontestabil. Aceasta nu este știință bună.”[2]

 

Sfaturi pentru tinerii creștini care caută o carieră în știință?

„Dacă aveți o pasiune pentru o carieră în știință, atunci urmați acel vis – este o carieră interesantă și provocatoare, care poate implica descoperiri uimitoare ce îmbunătățesc calitatea vieții oamenilor. În propria mea carieră, am fost binecuvântată să contribui la un tratament mai bun al bolilor debilitante, am călătorit și am trăit în străinătate și am întâlnit o mulțime de oameni cu adevărat interesanți. A fost o mare aventură. Nu vă descurajați de viziunea evoluționistă asupra lumii, care pare să domine știința – sunt mulți creștini în toate domeniile științei care fac o treabă grozavă și nu uitați, la Dumnezeu toate sunt posibile!” (Matei 19:26).

 

Imunitate și argumente greșite

Unii propagandiști ai evoluției au încercat să folosească metoda prin care anticorpii sunt produși de către vietăți ca dovadă că mutațiile aleatoare pot produce noua informație genetică necesară pentru ca evoluția să fie credibilă. Ei susțin că sistemul imunitar folosește un proces precum mutația pentru a genera o parte dintr-un nou anticorp care este „proiectat” să atace în mod specific un invadator pe care organismul nu l-a mai întâlnit până acum. Dr. Natalie Bennett explică de ce această gândire este greșită:

 

 

 

„Anticorpii sunt proteine produse de limfocitele B care se pot lega de invadatorii străini (numiți și antigeni), cum ar fi virușii. Anticorpii etichetează invadatorii pentru distrugere și astfel ne protejează de boli. Aceste proteine sunt produse într-un proces foarte complicat care implică recombinarea genelor din trei familii separate. Acest proces de recombinare implică oprirea acelor gene din fiecare familie care nu sunt utilizate direct pentru a produce anticorpul particular.”

 

„Anticorpii care leagă un antigen specific trec apoi printr-un proces numit hiper-mutație somatică. Aceasta înseamnă că rearanjarea genelor care codifică anticorpi duce la o afinitate sporită a anticorpului pentru antigenul său, ceea ce înseamnă că anticorpul devine mai eficient în marcarea agentului patogen.”

 

„Cu toate acestea, aceste „mutații” nu sunt aleatoare, ci apar în anumite „puncte fierbinți” și numai după ce a avut loc recombinarea. Acest lucru asigură menținerea integrității funcționale a moleculei de anticorp. În timp ce se spune că evoluția este condusă de mutații aleatoare, ceea ce vedem în producerea de anticorpi nu este întâmplător, ci un proces direcționat care arată un design incredibil de sofisticat.”

 

„De asemenea, molecula de anticorp nu a câștigat o funcție nouă – este încă un anticorp care etichetează un antigen pentru distrugere. Acest proces nu va produce un tip nou-nouț de enzimă sau proteină, ci doar un anticorp, așa că nu sprijină evoluția „în ansamblu”.”[3]

 

Autor: Don Batten

Sursa: Creation.com | Science reinforces faith in God

 

Traducător: Cristian Monea

 

 

[1] Disponibilă în librăriile CMI.

 

[2] Dr. Bennett a citit recent The Scientific Approach to Evolution: What They Didn’t Teach You in Biology, de Rob Stadler (CreateSpace Independent Publishers, 2016). Ea a remarcat: „Discuția despre știința de încredere ridicată versus scăzută a descris problema frumos.” Vedeți recenzia lui Brian Thomas, J. Creation 31(1):28–29, 2017.

 

[3] Vedeți și Bergman, J. și O’Sullivan, N., Did immune system antibody diversity evolve? (technical). J. Creation 22(2):92–96, 2008.

 

 

https://facerealumii.ro/dr-natalie-bennett/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Marius Tucă Show – Invitat: H.D. Hartmann: „Polonezii nu uită interesele lor geostrategice”

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Sir Isaac Newton: „Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă”

de Ann Lamont

 

tradus de Emilia Comoniță (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

Rezumat

Isaac Newton este bine cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință care a trăit vreodată. Mai puțin cunoscută este credința sa profundă în Dumnezeu și convingerea lui că cercetarea științifică conduce la o mai mare cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul universului.

 

 

Isaac Newton s-a născut la Woolthorpe, Lincolnshire, Anglia, în ziua de Crăciun a anului 1642. În acea noapte de iarnă rece, copilul bolnav, născut prematur, părea puțin probabil să trăiască. Treptat totuși, el a dobândit puterea de a supraviețui. Dar primii câțiva ani ai lui Isaac au fost o luptă. Mama sa devenise văduvă cu două luni înainte de nașterea lui Isaac. Și chiar cu ajutorul mamei ei, avea dificultăți în a-l îngriji pe Isaac, trebuind în plus să aibă grijă de întreținerea fermei familiei, în timp ce războiul civil din Anglia se dezlănțuia în jurul lor.

 

Câțiva ani mai târziu, mama sa s-a recăsătorit cu pastorul din apropierea regiunii North Byam, dar Isaac a rămas la Woolthorpe cu bunica sa. Pe măsură ce creștea, el iși vizita totuși frecvent mama. Citea cu ardoare cărți din biblioteca bine aprovizionată a tatălui său vitreg, pe lângă citirea regulată a Bibliei.

 

Isaac a urmat școala la King’s College din apropierea regiunii Grantham. Ca băiat, el prefera jocurilor în aer liber, construirea de machete , precum morile de vânt și cărucioarele. Nu numai că acestea aveau exact proporțiile potrivite, dar si toate părțile mobile funcționau efectiv.

 

Mama lui Isaac ajunge văduvă pentru a doua oară când acesta avea 14 ani. Isaac a fost retras de la școală pentru a conduce ferma familiei pentru a-și susține mama și cei trei copii mai mici ai ei. Din cauza acestor împrejurări, Isaac a pierdut foarte mult din materia de studiu, iar mama sa a recunoscut acest lucru. Când King’s College s-a oferit să renunțe la taxele de școlarizare datorită abilităților sale și circumstanțelor sociale nefavorabile, Isaac s-a întors și a terminat școala. Profesorii și ceilalți studenți au ramas impresionați de cunoștințele biblice ale băiatului.

 

Destinat să devină slujitor al bisericii

Isaac s-a dus apoi la Colegiul Trinity de la Universitatea Cambridge, cu intenția de a deveni preot al Bisericii Angliei. Din nou, viața nu a fost ușoară pentru el. Deoarece nu și-a putut permite taxele de școlarizare, a fost nevoit să lucreze multe ore în fiecare zi, servind mese și făcând alte servicii pentru profesori pentru a-și plăti cheltuielile. Cunoașterea Bibliei de către Isaac a continuat să îi impresioneze pe cei din jurul lui.

 

La acea vreme, ideile învățăturii grecești încă dominau ceea ce se preda în știință, iar descoperirile științifice recente erau în mare parte ignorate. Asta l-a contrariat în mare masură pe Isaac Newton, care credea cu tărie că ideile științifice ar trebui testate și acceptate numai dacă utilitatea lor ar putea fi demonstrată. El era loial metodei experimentale a științei.

 

Isaac a absolvit în 1665, cu puțin timp înainte de izbucnirea unui focar de ciumă neagră în Londra. Toate universitățile au fost închise în tot acest timp în care ciuma făcea ravagii. În această perioadă, Isaac s-a întors la ferma familiei sale, condusă acum de tânărul său frate-vitreg. El și-a continuat studiul și cercetarea, studiind teorema binomică, lumina, telescoapele, analiza matematică și teologia. După ce se presupune că a văzut un măr căzând în grădină, el a investigat legea gravitației, dar nu a reușit să rezolve puzzle-ul doar câțiva ani mai târziu. (Trebuie notat faptul că unii autori pun la îndoială această poveste despre „măr”, spunând că prima menționare a venit prin filosoful și scepticul francez antireligios, Voltaire, care se crede ca a auzit-o de la strănepoata lui Newton.)

 

Revoluția în matematică

Newton a aplicat teorema binomică la seriile infinite și de acolo a dezvoltat analiza matematică (calculus)—o nouă formă de matematică revoluționară. Pentru prima dată a fost posibilă calcularea cu exactitate a suprafeței din interiorul unei forme cu laturi curbate și calcularea ratei de schimbare a unei cantități fizice față de alta. Un sistem matematic similar a fost dezvoltat de matematicianul german Gottfried Leibniz. Mult timp a existat o mare confuzie, fiecare fiind acuzat că a furat munca celuilalt. A fost o perioadă supărătoare pentru ambii. Mulți ani mai târziu, s-a stabilit că fiecare a dezvoltat calculul în mod independent în aproximativ același timp. Nici unul dintre ei nu a înșelat pe nimeni.

 

Optica

IsaacNewtonPrismLight

Newton a folosit prisme pentru a arăta că lumina soarelui a fost alcătuită din toate culorile curcubeului. Acest lucru a demonstrat că ideile grecești despre lumină erau greșite.

Atunci când Universitatea Cambridge a fost redeschisă în 1667, Isaac Newton s-a întors pentru a face un masterat, în timp ce preda și făcea alte cercetări.

 

Newton a folosit prisme pentru a arăta că lumina soarelui a fost alcătuită din toate culorile curcubeului. Acest lucru a demonstrat că ideile grecești despre lumină erau greșite. În timpul lui Newton, astronomia avea o mare lacună, deoarece lentilele din telescoape fragmentau o parte din lumină în culori nedorite, provocând o viziune oarecum neclară. Deși nu a fost primul care să fi luat în considerare utilizarea unei oglinzi curbe în loc de o lentilă, totuși Newton a fost primul care a construit cu succes un telescop folosind acest principiu—regăsit și astăzi în multe telescoape.

 

Societatea Regală

În 1672, Newton a devenit membru al Societății Regale—un grup de oameni de știință care foloseau metoda experimentală. El a prezentat unul dintre noile sale telescoape Societății Regale împreună cu constatările despre lumină. Societatea Regală a înființat un comitet condus de fizicianul Robert Hooke pentru a evalua descoperirile lui Newton. Hooke a fost un om de știință angajat de Societatea Regală pentru a evalua noile invenții. Cu toate acestea, Hooke a avut propriile idei referitoare la lumină și a acceptat greu adevărul descoperirilor lui Newton. Aceasta l-a surprins și dezamăgit pe Newton, care s-a gândit chiar să renunțe la a transmite descoperirile sale în viitor.

 

Deși uneori se spune că Newton era prea sensibil la evaluarea critică a operei sale, el era pur și simplu îngrijorat de faptul că timpul petrecut justificând descoperirile trecute îl împiedică să facă noi descoperiri.

 

Interferența politică

Isaac Newton a trăit într-un moment în care politica, religia și educația nu erau separate. Regele Charles al II-lea a poruncit ca toți cei care au învățat în locuri cum ar fi Colegiul Trinity, unde erau instruiți preoții Bisericii Anglicane, trebuie să fie ei înșiși hirotoniți ca slujitori ai Bisericii Angliei după șapte ani. Au fost incluși în această categorie și oameni precum Newton care preda matematica și știința, nu și teologia.

 

Deși un creștin devotat, Newton nu era în acord cu toate doctrinele Bisericii Angliei. Astfel, conștiința lui nu i-a permis să accepte hirotonirea.1 De asemenea, el s-a opus puternic implicării politicii atât în materie religioasă, cât și în educație. Singura modalitate pentru Newton de a-și păstra slujba a fost ca regele să facă o excepție în cazul său. Alții care au cerut anterior acest lucru au fost refuzați.

 

Așadar, Newton s-a îndreptat spre sud către Londra pentru șase săptămâni pentru a-și susține cazul în fața regelui. În timpul petrecut în Londra, el a devenit mai familiarizat cu alți oameni de știință din Societatea Regală. Cei care l-au cunoscut numai prin scrisorile sale prin care iși apăra descoperirile i-au perceput greșit încrederea în munca sa drept aroganță. Nerăbdarea lui în a-și continua cercetarile era prost ințeleasă drept un temperament urât. Acum, oamenii de știință și-au dat seama ce persoană prietenoasă și atentă era și s-au aliat în ajutorul lui. Din fericire, pentru Newton și pentru știință, regele a acceptat cererea lui de a continua la Trinity College fără a fi hirotonit.

 

Concentrat pe gravitație

În vremea lui Newton, mulți oameni erau superstițioși sau temători în ceea ce privește lucrurile pe care nu le puteau înțelege—cum ar fi apariția unei comete, considerată un semn al catastrofei viitoare. Chiar și oamenii de știință au tratat, în general, mișcarea planetelor și mișcarea corpurilor de pe pământ ca probleme separate. În schimb, Newton a motivat că, din moment ce același Dumnezeu a creat atât cerurile, cât și pământul, aceleași legi ar trebui să se aplice pretutindeni.

 

Cei care l-au cunoscut numai prin scrisorile sale prin care iși apăra descoperirile i-au perceput greșit încrederea în munca sa drept aroganță.

În 1684, Newton a început din nou să studieze gravitația. El a dezvoltat teoria gravitației universale, care a folosit ceea ce numim astăzi legea pătratului invers. El a dezvoltat cele trei legi ale mecanicii (de mișcare) și a dovedit matematic că aceleași legi s-au aplicat de fapt, atât cerului, cât și pământului. Credința lui i-a concentrat gândurile în direcția cea bună.

 

Când Newton a investigat mișcarea planetelor, el a recunoscut foarte clar mâna lui Dumnezeu în tot acest proces. El a scris:

 

Acest sistem—cel mai frumos—al soarelui, planetelor și cometelor nu putea lua naștere decât din planul și suveranitatea unei ființe inteligente… Ființa aceasta guvernează toate lucrurile, nu ca energie a lumii, ci ca Domn peste toate; și datorită stăpânirii sale, el este obișnuit să fie numit „Domnul Dumnezeu”, παντόκρατώρ [pantokratòr cf.2 Corinteni 6:18], sau „conducătorul universal”. … Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă.2

Opusul sfințeniei este ateismul ca marturisire și idolatria în practică. Ateismul este atât de lipsit de sens și de odios pentru omenire încât nu a avut niciodată mulți profesori.”3

Din nou, Newton a întâmpinat dificultăți cu vechiul sau rival Robert Hooke. Unii oameni de știință au crezut că se aplică probabil o lege a pătratului invers, dar nu au reușit să demonstreze că acesta ar produce orbitele eliptice observate de celebrul astronom german Johannes Kepler. În ciuda faptului că Hooke se mândrea cu contrariul, el nu a reușit să vină cu dovada. În schimb, Newton a reușit; dar Hooke dorea să-și asume o parte din merite.

 

Societatea Regală nu dorea să fie văzută că ia partea cuiva. Acest lucru, împreună cu lipsa de bani, au făcut ca societatea regală să renunțe la publicarea revistei lui Newton, Principia Mathematica. Prietenul lui Newton, astronomul Edmond Halley, i-a sărit în ajutor și a finanțat în privat publicarea cărții în trei volume în 1687. (Halley a folosit mai târziu legile lui Newton în lucrările sale asupra cometelor, care asemenea planetelor se mișcă în orbite eliptice în jurul soarelui.)

 

Opoziția Regală

După 1685, Newton a întâmpinat din nou problema ridicată de un rege care încerca să amestece politica, religia și educația. Noul rege, Iacob al II-lea, a dorit ca Colegiul Trinity să acorde diplome nemeritate acelora ale căror credințe religioase se aflau în acord cu ale sale. Pentru că nu ar fi putut face așa ceva, Newton și alți 8 profesori de la Colegiul Trinity au fost aduși înaintea Înaltei Curți în baza unor acuzații false. Deși acuzațiile au fost respinse pe bună dreptate, episodul a pus mare presiune asupra lor.

 

Greutățile și luptă lui Isaac Newton pe parcursul vieții sale nu i-au produs amărăciune. În schimb, cuvintele lui Newton arată că toate aceste provocari l-au adus mai aproape de Dumnezeu. „Încercările sunt medicamente pe care medicul nostru milostiv și înțelept ni le dă pentru că avem nevoie de ele; precum și proporțiile frecvenței și greutății acestora, dupa caz. Să ne încredem în priceperea Lui și să-I mulțumim pentru prescripție.”

 

Cădere nervoasă

Isaac Newton a reprezentat Universitatea Cambridge ca membru al Parlamentului între anii 1689 și 1690. În 1690, sănătatea lui a slăbit. Această boală a fost probabil o tulburare nervoasă provocată de ani mulți de ore de muncă și de stresul prea mare. În cele din urmă s-a recuperat pe deplin. În următorii câțiva ani, Newton și-a urmărit marea sa iubire—studierea Bibliei. Cărțile pe care le-a scris au inclus Cronologia Regatelor Antice și Observații asupra Profețiilor lui Daniel.

 

În 1696, guvernul l-a numit pe Newton în postul de director al Monetăriei Statului. El a supravegheat înlocuirea monedelor vechi și deteriorate ale Angliei cu cele care erau noi și mai rezistente și chiar a ajutat la destrămarea unei rețele de contrafacere.

 

Ateismul este atât de lipsit de sens și de odios pentru omenire încât nu a avut niciodată mulți profesori.

În 1701, Newton a avut o funcție pe termen scurt ca parlamentar. Doi ani mai târziu a fost ales președinte al Societății Regale. Realegerea sa în această poziție în fiecare an, pentru tot restul vieții a arătat înalta stimă de care s-a bucurat printre oamenii de știință. Acum că s-a reîntors la știință, Newton și-a publicat lucrarea anterioară despre lumină. Cartea sa, Optiks, conținea atât constatările sale, cât și sugestiile sale pentru cercetări ulterioare. Țara sa îi recunoștea în 1705 în mod oficial munca, devenind prima persoană care a primit ordinul de cavaler pentru realizările sale științifice.

 

Newton a murit în 1727, la vârsta de 84 de ani. A fost îngropat în Westminster Abbey.

 

Contribuțiile lui Isaac Newton la știință au fost multe și variate. Acestea au acoperit idei revoluționare și invenții practice. Contribuția sa în fizică, matematică și astronomie are importanță chiar și astăzi. Contribuțiile lui în oricare dintre aceste domenii l-ar fi făcut faimos; dar în mod general, îl fac cu adevarat exceptional. Dar Newton a rămas un om modest care l-a iubit pe Domnul și pe Mântuitorul său.

 

El a iubit pe Dumnezeu și a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu—întru totul. El a mărturisit în scrierile sale: „Am o credință fundamentală în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni inspirați. Studiez Biblia zilnic.”

 

(Citatele din Newton sunt luate din cartea lui J.H. Tiner, Isaac Newton—Inventor, Scientist and Teacher, Mott Media, Milford (Michigan), 1975.)

 

Referințe (adăugate de editor)

Unii l-au acuzat de arianism, dar este probabil că a avut viziunea creștin-ortodoxă a estului asupra Sfintei Treimi și nu cea occidentală avută de romano-catolici, anglicani și majoritatea protestanților.. See Pfizenmaier, T.C., Was Isaac Newton an Arian? Journal of the History of Ideas 68(1):57–80, 1997. Înapoi la text.

Principia, Book III; citat în; Newton’s Philosophy of Nature: Selections from his writings, p. 42, ed. H.S. Thayer, Hafner Library of Classics, NY, 1953. Înapoi la text.

A Short Scheme of the True Religion, manuscript citat în Memoirs of the Life, Writings and Discoveries of Sir Isaac Newton by Sir David Brewster, Edinburgh, 1850.

 

https://creation.com/sir-isaac-newton-romanian

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Corpul uman – Capodopera lui Dumnezeu

de Joseph Paturi

tradus de Claudiu Balan (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

‘Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.Minunate sunt lucrările Tale,şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!’ (Psalmi 139,14).

O nouă descoperire despre vasele de sânge

204blood_vessels_small

Vasele de sânge nu sunt tuburi drepte, asemenea țevilor de apă, așa cum ne gândeam până acum. Oamenii de știință de la Colegiul Imperial din Londra, au descoperit că vasele de sânge au o mică răsucire, sunt elicoidale.

 

Colin Caro și Spencer Sherwin au arătat că această ușoară răsucire ajută ca sângele să circule egal în comparație cu tuburile drepte. Au descoperit că datorită acestei forme elicoidale, problemele cauzate de presiunea prea mare a sângelui sunt mai rare, mai ales la intersecțiile în T. Curgerea lină a sângelui încurajează deasemenea și producerea substanțelor protective dătătoare de sănătate.

 

Această descoperire poate fi de mare folos în chirurgia bypass-urilor unde venele de la picioarele unui pacient sunt folosite pentru a înlocui arterele blocate din jurul inimii. Dacă medicii chirurgi ar monta bypass-urile puțin răsucite (elicoidal), ar putea mări perioada de timp în care vasele de sânge să se blocheze din nou.

 

New Scientist 158 (2134):19, May 16, 1998.

 

Atenția la detalii a Creatorului nostru este excepțională.

 

Trăim într-o lume minunată. Cel mai măreț lucru din toată creația este chiar omul însuși, acea mașină extraordinară, eficientă și precisă. Corpul uman are un cadru dinamic de oase și cartilagii numit schelet. Scheletul uman este flexibil, cu „balamale” și articulații care au fost create să se miște. Dar pentru a elimina fricțiunile dureroase, aceste părți mobile trebuie lubrefiate.

 

Mașinile realizate de oameni sunt lubrefiate din surse exterioare. Dar corpul uman se lubrefiază singur fabricându-și de la sine o substanță gelatinoasă în cantități necesare pentru fiecare locație unde este nevoie. Da, corpul este o mașină-minune, în ciuda mutațiilor (erorilor și defectelor) genetice care s-au acumulat de la căderea omului în păcat și de la pedepsele pe care le-a primit de la Dumnezeu după această cădere (Geneza 3).

 

Corpul are o uzină chimică mult mai complicată decât orice uzină construită vreodată pe acest pământ. Această fabrică transformă mâncarea pe care o ingerăm în țesuturi vii. Datorită ei crește carnea, crește cantitatea de sânge, cresc dinții și oasele. Această uzină chimică repară corpul atunci când anumite părți sunt afectate accidental sau prin boală. Mâncarea pe care o ingerăm ne dă putere pentru joacă și pentru lucru.

 

Chiar și în condiții de temperaturi scăzute corpurile noastre uneori se supraîncălzesc. Sistemul propriu de răcire a corpului nostru preia apoi această problemă. Picături de transpirație ies din milioanele de glande sudoripare din piele. Aceasta este una din modalitățile cele mai importante prin care sistemul nostru de răcire menține o temperatură scăzută. Corpul uman are un termostat automat care se ocupă atât de sistemul de răcire cât și de cel de încălzire, menținând temperatura corpului la 37 de grade Celsius.

 

Creierul este centrul unui sistem computerizat complex mai minunat decât cel mai avansat computer realizat de oameni vreodată. Sistemul computerizat al corpului nostru calculează și trimite în corp miliarde de biți de informație, informații care controlează fiecare acțiune, până la clipirea pleoapelor unui ochi. În majoritatea sistemelor computerizate informația este transmisă prin fire și componente electronice. În corpul uman, nervii sunt firele care poartă informația înainte și înapoi de la sistemul nervos central. Doar într-un creier uman există mai multe fire, mai multe circuite electrice, decât în toate sistemele computerizate ale lumii la un loc.1 Da, este un lucru minunat – acesta este creierul nostru.

 

De fapt, în timp ce privim în acest moment, vedem de fapt cu creierul nostru. Deși, bineînțeles, mesajul este trimis de o altă minunată structură, ochiul uman. Camerele moderne funcționează pe același principiu ca ochii noștrii. În ochiul nostru focalizarea și cantitatea de lumină care intră sunt ajustate automat.

 

Sunetul pe care-l auzim este „cântat” de un mic și perfect instrument în interiorul urechii noastre. Undele de sunet merg pe canalul auditoriu și sunt purtate de oasele din urechea mijlocie către cohlee, care este înfășurată ca o mică scoică. Urechea externă acționează în aer. Dar cohleea este plină de lichid, și transferarea undelor sunetului din aer în lichid este una dintre cele mai compleze probleme ale științei. Micile oase numite ciocan, nicovală și scăriță sunt cele mai potrivite pentru a ne permite nouă să auzim corespunzător. Foarte interesant este că mărimea acestor oase nu se schimbă de la naștere.

 

Inima este o pompă musculară care trimite sângele prin mii de kilometri de vase sanguine. Sângele transportă mâncare și oxigen către fiecare parte a corpului uman. Inima pompează în medie 6 litri de sânge pe minut, iar într-o zi pompează sânge destul să umple 40 de butoaie de 200 de litri.

 

Așa este, corpul uman este o mașină extraordinară. Simplu fapt că aceste dispozitive (organe) există este o demonstrație completă că sunt opera unui designer inteligent și talentat, Dumnezeu Însuși. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Geneza 1,27).

 

Materia primă și substanțele chimice de bază din corpul nostru, pot fi găsite în „ţărâna din pământ” Totuși acele substanțe chimice nu se pot aranja de la sine în țesuturi de celule, în organe sau în sisteme. Acest lucru se poate întâmpla doar cu un aport de inteligență.

 

Cartea Facerii ne învață că Dumnezeu a luat „ţărâna din pământ”, o grămadă de substanțe chimice, a modelat un om și a suflat în nările lui suflare de viață. Omul a devenit astfel un suflet viu. Ființele umane sunt diferite de animale, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul Său”(Geneza 1,27). Corpurile noastre au fost concepute cu capacitatea de a transmite generației următoare informațiile programate necesare pentru a forma o altă persoană din substanțe chimice simple.

 

Brain

Centrul de control al corpului uman este creierul uman. Este de departe cel mai complex sistem de gestionare a informațiilor din univers.

Noi oamenii, suntem mai mult decât o adunătură de chimicale, care ne formează corpul. Suntem o creatură specială a lui Dumnezeu. Omul este opera de artă a lui Dumnezeu – lucrarea lui de căpătâi, coroana creației.

 

Cel mai bun din univers …

„Fără dubii, cel mai complex sistem de procesare a informației existent este corpul uman. Dacă luam toată procesele de informații umane la un loc, cele conștiente (limbaj, controlul informațiilor, mișcările voluntare libere) și cele inconștiente (funcții de informații controlate ale organismelor, sistemul hormonal) asta ar însemna procesarea a 1024­ biți pe zi. Această cifră astronimică este de 1.000.000 de ori mai mare decât total cunoștințelor umane de 1018­ biți stocați în toate librăriile lumii.”

 

(Dr Werner Gitt, în Information: The Third Fundamental Quantity, (republicare din) Siemens Review, 56(6), Noiembrie/Decembrie 1989.)

 

Note

Conform discuției tehnice cu care autorul a avut Dr Ratnakant Sanjay, M.D., din Bangalore, India.

https://creation.com/corpul-uman-capodopera-lui-dumnezeu

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fundația darwinistă (SATANISTA) a comunismului

 

 

de Jerry Bergman

tradus de Nicoleta Ștefan (Ortodoxia Tinerilor)

 

Rezumat

O trecere în revistă a scrierilor fondatorilor comunismului arată că teoria evoluţionismului, în special cea elaborată de Darwin, a fost extrem de importantă în dezvoltarea comunismului. Mulţi dintre arhitecţii comunismului, incluzând pe Stalin, Lenin, Marx şi Engels, au acceptat viziunea asupra lumii descrisă în Cartea Facerii, până când au aflat de Darwin şi de ceilalţi gânditori contemporani ai acestuia, ceea ce a condus în ultima instanță, la abandonarea viziunii biblice. Mai mult, darwinismul a fost decisiv şi pentru convertirea lor la comunism, precum şi pentru abordarea viziunii care i-a condus către filozofia bazată pe ateism. În plus, idea centrală a comunismului, a revoluţiei violente în care cei puternici îi domină pe cei mai slabi, a constituit o parte naturală inevitabilă în desfăşurarea istoriei, plecând de la conceptele şi concluziile darwiniste.

 

Ca şi viziune, darwinismul a fost un factor decisiv nu numai în influenţarea dezvoltării nazismului, dar şi în apariţia comunismului şi a holocaustului comunist, care, după unele estimări, a suprimat vieţile a mai mult de o sută de milioane de persoane.1 Marx, alături de înaintaşii, asociaţii şi succesorii săi, a fost un doctrinar evoluţionist care a încercat să construiască o societate pe premise evoluţioniste. Există o bogată documentaţie a acestei afirmații şi puţini ar putea să o pună sub semnul întrebării.2

 

Beate Wilder-Smith a sugerat că evoluţionismul este

 

 „placa centrală a doctrinei marxiste de azi. Naziştii au fost convinşi, după cum sunt astăzi comuniştii, că evoluţia a avut loc, că întreaga biologie a evoluat spontan ascendent şi astfel, elementele intermediare sau tipurile mai puţin evoluate are trebui în mod activ, eradicate. Ei credeau că selecţia naturală poate şi trebuie să fie ajutată continuu, de aceea măsurile politice instituite, de a eradica pe cei cu handicap, evreii şi negrii, pe care ei îi considerau ‚subdezvoltaţii’ (subliniere în original)“.3

Mulţi extremişti au fost activi înainte ca Darwin să îşi publice influenta sa lucrare Originea Speciilor, în 1859, dar cum credinţa religioasă exista de dinainte nu numai printre oamenii de ştiinţă, a fost foarte dificil pentru aceşti radicali să convingă masele pentru acceptarea ideologiei comuniste (sau a altor ideologii de stânga). În principal din aceste motive, naţiunile occidentale au blocat dezvoltarea celei mai radicale mişcări a secolului. Oricum, Darwin a deschis uşa marxismului prin furnizarea a ceea ce Marx a crezut că este un argument ‚ştiinţific ’de a nega Creaţia şi, prin extensie, de a-L nega pe Dumnezeu.4 Tăgăduirea lui Dumnezeu şi întâlnirea cu Darwin, l-au inspirat pe Marx în dezvoltarea viziunii sale asupra unei lumi fără Dumnezeu, cunoscută acum drept comunism. Şi asemenea altor darwinişti, Marx a subliniat caracterul ‚ştiinţific’ al ideologiei sale comuniste şi ca atare, a elaborat o ‚metodologie şi o perspectivă ştiinţifică’.5 Bethell notează că Marx a admirat lucrarea lui Darwin,

 

 „nu pentru raţiuni economice, ci pentru că Universul lui Darwin era pur material şi explicarea lui nu mai implica nici o referire la nevăzut, la cauze nemateriale sau ‚dincolo de el’. În această accepţiune, Darwin şi Marx au fost adevăraţi camarazi…“6

Şi istoricul Hofstadter subliniază că cei mai mulţi dintre radicalii marxişti timpurii „s-au simţit ca acasă în atmosfera darwinistă. Pe rafturile librăriilor socialiste din Germania, numele Darwin şi Marx erau alăturate mereu.“7 El adaugă faptul că lucrările comuniste „care se revărsau de la Editura Kerr din Chicago (cea mai mare editura americană de cărţi comuniste), erau frecvent ornate cu citate cunoscute din Darwin, Huxley, Spencer şi Haeckel“.7

 

Karl Marx

Născut în 1818, Marx a fost botezat ca luteran în 1824, a urmat şcoala elementară luterană, a primit laude pentru primul său eseu pe teme morale şi religioase şi a fost evaluat de către profesorii săi ca fiind ‚expert moderat’ în teologie (prima sa lucrare scrisă a fost despre ‚iubirea lui Hristos’)8,9,10 până când a sosit timpul să întâlnească primele noţiuni ateiste şi materialiste, pe atunci dominante la Universitatea din Berlin. Marx a scris neobosit, până la moarte, publicând sute de cărţi, monografii şi articole. Lordul Isaia Berlin chiar a şi declarat că „nici un alt gânditor al secolului 19 nu a avut aşa o directă, deliberată şi puternică influenţă asupra maselor cum a avut Marx“.11

 

Marx a văzut lumea vie în termeni darwinişti de luptă pentru supravieţuirea celui mai puternic, implicând triumful celui puternic şi subjugarea celui mai slab

Marx a văzut lumea vie în termeni darwinişti de luptă pentru ‚supravieţuirea celui mai puternic’, implicând triumful celui puternic şi subjugarea celui mai slab.12 Darwin susţinea că lupta pentru supravieţuire se întâlneşte la toate formele de viaţă. Pornind de la această idee, Marx a considerat că ‚lupta majoră pentru existenţă’ apare la oameni sub forma claselor sociale. Barzun13 a concluzionat că Marx şi-a considerat lucrarea ca o paralelă a celei lui Darwin şi că,

 

 „precum Darwin, Marx a crezut că a descoperit legea dezvoltării. El a privit istoria ca desfăşurându-se în etape, după cum darwiniştii au văzut straturile geologice şi formele succesive de viaţă.… atât Marx, cât şi Darwin, au făcut din luptă un mijloc de dezvoltare. Din nou, la Darwin valoarea se măsura supravieţuire și reproducere—un fapt absolut ce apare în timp şi care nesocoteşte în întregime calitatea morală sau estetică a produsului. La Marx, măsură valorii este munca depusă—un factor absolut ce apare în timp, care, deasemenea nesocoteşte utilitatea produsului. Ambii au tins să îngrădească şi să modifice absolutul în fata obiecţiilor“.14

Marx i-a datorat mult lui Darwin pentru ideile sale centrale. În cuvintele lui Marx: „Lucrarea lui Darwin este foarte importantă şi îmi foloseşte ca bază pentru selecţia naturală din cadrul luptei de clasa din istorie… nu este numai o lovitură mortală … adusă ‚teologiei’ din cadrul ştiinţelor naturale, dar chiar înţelesul lor raţiona Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwinl este explicat empiric“.15 Marx a citit prima dată Originea Speciilor a lui Darwin la numai un an după publicare şi a fost foarte entuziasmat, recitind-o apoi, doi ani mai târziu.16 El a participat la o serie de lecturi ale lui Thomas Huxley despre ideile lui Darwin şi ‚nu a vorbit despre nimic altceva, decât despre Darwin şi enorma semnificaţie a descoperirilor sale ştiinţifice’.17 Potrivit unui apropiat al său, Marx a fost deasemenea

 

 „… unul dintre primii care au sesizat profund semnificaţiile cercetărilor lui Darwin. Chiar şi înainte de 1859, anul publicării Originii Speciilor – şi printr-o remarcabilă coincidenţă, anul publicării Contribuţiilor la Critica Economiei Politice, a lui Marx, acesta a realizat importanta epocală a lui Darwin. Pentru Darwin… se pregătea o revoluţie similară celei pentru care Marx însuşi lucra… Marx a fost la curent cu orice nouă apariţie şi şi-a notat fiecare nouă descoperire, în special în domeniul ştiinţelor naturale…“.18

Berlin declară că după ce a devenit comunist, Marx a detestat cu patos ‚orice credinţă în căuşe supranaturale’.19 Stein a notat că „Marx însuşi a privit munca lui Darwin ca o confirmare din partea ştiinţelor naturii asupra viziunii sale…“.20 Hyman i-a inclus pe Darwin şi Marx în rândul celor patru oameni consideraţi răspunzători pentru marea majoritate a evenimentelor secolului 20.21 Potrivit lui Heyer, Marx a fost ‚orbit’ de Darwin şi în mod cert, ideile lui Darwin au avut o influenţă majoră nu numai asupra lui şi a lui Engels, dar şi asupra lui Lenin şi Stalin. Mai mult, scrierile acestor oameni dezbăteau frecvent ideile lui Darwin.22 Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwin.23,24 Comuniştii au recunoscut importanţa lui Darwin asupra mişcării lor şi de aceea l-au aparat în mod viguros:

 

 „Mişcarea socialistă recunoaşte chiar de la începuturi darwinismul ca fiind un element important în accepţiunea sa asupra lumii. Când Darwin şi-a publicat Originea Speciilor în 1859, Karl Marx a trimis o scrisoare lui Frederick Engels în care spunea: …‚aceasta este cartea care conţine bazele istoriei naturale pentru opinia noastră.’… Şi le suntem recunoscători tuturor acelor eminenţi cercetători ai secolului 19 care ne-au lăsat aşa un bogat patrimoniu de cunoştinţe, dar mai ales lui Charles Darwin pentru deschiderea căii noastre către o înţelegere evolutivă, dialectica a naturii“.25

Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwin

Proeminentul comunist Friedrich Lessner a concluzionat despre Capitalul şi Originea Speciilor, ca fiind cele ‚două cele mai mari creaţii ştiinţifice ale secolului’.26 Pentru cele aproximativ 140 de milioane de decese cauzate de comunism, influența darwinismului a fost doar în parte:

 

 „pentru Marx omul nu are ‚ființă’. …Pentru că omul este propriul său creator şi va deveni în mod conştient propriul său creator în deplină libertate (independență) față de moralitate sau de legile naturii şi ale naturii lui Dumnezeu. …Aici vedem de ce marxismul justifica sacrificiul nemilos de oameni care trăiesc astăzi, oameni care, în acest stadiu al istoriei, sunt parţial oameni“.27

Halstead adăugă faptul că fundamentul teoretic al comunismului

 

 „… este materialismul dialectic care a fost expus cu mare claritate de Frederick Engels în Anti-Duhrung şi Dialectica Naturii. El a recunoscut marea importanță a contribuţiilor aduse de geologie în stabilirea faptului că au fost mişcări şi schimbări constante în natură, precum şi semnificativele demonstraţii ale lui Darwin cu aplicabilitate la lumea organică… Punctul crucial al întregului cadru teoretic, cu toate acestea, este în natura schimbărilor calitative. Aceasta a fost, deasemenea precizata de Engels în Dialectica Naturii, ‚o dezvoltare în care schimbările calitative apar nu în mod gradual, ci rapid şi abrupt, luând forma saltului de la o stare la alta.’… Aici este, deci, reţeta revoluţiei“.28

Conner adăugă faptul că ideologia comunistă învaţă că „prin îmbrăţişarea darwinismului, clasă muncitoare îşi va consolida apărarea împotriva atacurilor reacţionare şi va pregăti calea pentru transformarea ordinii sociale“ adică o revoluţie comunistă.29

 

Friedrich Engels

Colaborator şi frecvent co-autor al lui Marx, Friedrich Engels, a fost crescut de un tată strict şi ‚pietist’ credincios al Bibliei, dar Engels, deasemenea, a respins creştinismul, evident, parţial ca urmare a studiilor sale la Universitatea din Berlin.30 La mormântul lui Marx, Engels a declarat: „Exact aşa cum Darwin a descoperit legea evoluţiei în natura organică, aşa a descoperit Marx legea evoluţiei în istoria omenirii…“.31 Himmelfarb a concluzionat, din studiul lui Darwin, că era mult adevăr în elogiul lui Engels la adresa lui Marx:

 

 „Ceea ce amândoi au celebrat a fost ritmul intern şi cursul vieţii, unul al vieţii naturii, celălalt al societăţii, precedate de legi fixe, netulburate de Voia lui Dumnezeu sau a omului. Nu există catastrofe în istorie, după cum nici în natură. Nu există acte inexplicabile, nici violări ale ordinii naturale. Dumnezeu era la fel de lipsit de putere, ca şi oamenii individuali, pentru ca să interfereze cu dialectica internă şi cu forţa de auto-reglare a dezvoltării“.32

Alexander Herzen

Teoria sa a fost o versiune rusească distinctă a socialismului bazat pe comuna ţărănească

Şi alţii au avut, deasemenea o importanță decisivă în dezvoltarea mişcării comuniste. Unul dintre aceştia a fost şi Alexander Herzen (1812–1870), primul care a articulat noul radicalism în Rusia şi fiind în deplină armonie cu ideile lui Marx, a fost un pionier al chemării maselor la revoltă pentru dobândirea puterii comuniste. Teoria sa a fost o versiune rusească distinctă a socialismului bazat pe comuna ţărănească, care a furnizat bază ideologică primară pentru o mare parte a activităţii revoluţionare în Rusia, până în 1917. Herzen a fost, deasemenea influenţat de evoluţionism:

 

 „Scrierile din universitate ale lui Herzen, vizează în primul rând teme precum devenirea biologică… Herzen afişează o bună cunoaştere a literaturii ştiinţifice serioase ale perioadei… în special lucrări care anunţau idea evoluţiei… (incluzând) scrierile lui Erasmus Darwin, bunicul lui Charles şi până la un punct, predecesorul său ideologic… El a fost la curent cu dezbaterea dintre adepţii lui Cuvier, care a susţinut caracterul imuabil al speciilor, şi Geoffroy-Saint-Hilaire, transformaționist sau evoluţionist; şi, bineînţeles, el a trecut de partea celui de-al doilea, din moment ce idea evoluţiei continue era necesară pentru a ilustra desfăşurarea progresivă a Absolutului. Pe scurt, formarea ştiinţifică a lui Herzen constă, în esenţă, în materia primă pentru biologia filozofiei naturale.“33

Vladimir Lenin

Lenin a fost, deasemenea influenţat semnificativ de Darwinism şi a acțiunat în concordanţă cu filozofia ‚puţini dar buni’, o redeclarare a selecţiei naturale.34 El a fost crescut de părinţi credincioşi, devotaţi Bibliei, din clasa de mijloc.35 Apoi, în jurul anului 1892, a descoperit lucrările lui Darwin şi Marx, iar viaţa sa a fost schimbată pentru totdeauna.36 Pentru Lenin, un catalizator în adopţia marxismului, l-a constituit faptul că sistemul rusesc educaţional, în mod injust i-a anulat, cu un an de graţie, dreptul de proprietate al tatălui său, ceea ce a aruncat familia într-o criză. În decursul unui an, tatăl său a murit, lăsându-l pe Lenin devastat, la vârsta de 16 ani.37 Lenin l-a admirat profund pe tatăl său – un om harnic, religios şi inteligent. Kister adăugă:

 

 „Singura piesă de artă din biroul lui Lenin era o statuetă kitsch reprezentând o maimuţă stând pe un teanc de cărţi – inclusiv Originea Speciilor – şi contemplând un craniu uman. Acest comentariu în ipsos al viziunii lui Darwin asupra omului, a rămas mereu în ochii lui Lenin în timpul lucrului la birou, aprobând planuri sau semnând garanţii. Maimuţa şi craniul erau un simbol al convingerilor sale, credinţa darwinistă că omul este o brută, lumea o junglă şi vieţile indivizilor sunt irelevante. Lenin, probabil, nu a fost un om instinctiv vicios, dar cu siguranţă a ordonat un mare număr de măsuri vicioase. Poate că maimuţa şi craniul au fost invocate pentru a-i reaminti faptul că, în lume, conform lui Darwin, brutalitatea omului faţă de om este inevitabilă. În lupta sa de a crea &ldsquo;paradisul muncitorilor’ prin mijloace ‚ştiinţifice’, el a ordonat multe decese. Maimuţa şi craniul poate că l-au ajutat să înăbuşe orice urmă de bunătate sau impuls uman ce mai rămăsese în urma unei copilării sănătoase.“38

Joseph Stalin

Image Wikipedia.org1804-stalin

Joseph Stalin (1879–1953)

Dictatorul sovietic Joseph Stalin (născut Joseph Djugashvili), a ucis aproximativ 60 de milioane de oameni.39 Ca şi Darwin, a fost iniţial un student la teologie şi, de asemenea ca şi Darwin, evoluţionismul a fost important în transformarea sa dintr-un creştin practicant, într-un ateu comunist.40,41 Yaroslavsky a notat că, încă de pe când era un student ecleziast, Stalin a „început să citească pe Darwin şi să devină ateu“.42

 

Stalin a devenit un „avid Darwinist, a abandonat credinţa în Dumnezeu şi a început să spună colegilor săi seminarişti că oamenii descind din maimuţă şi nu din Adam“. Yaroslavsky notează că „nu numai cu Darwin devenise familiar tânărul Stalin la şcoală ecleziastica Gori, ci şi cu ideile lui Marx“.43 Miller adăugă faptul că Stalin a avut o memorie extraordinară şi a învăţat cu foarte mare uşurinţă, astfel că monahii care îi predau, au concluzionat că el ar fi putut

 

 „deveni un remarcabil preot al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar în 5 ani la seminar, el devenise interesat de mişcarea naţionalistă din provincia sa natală, de teoriile lui Darwin şi de scrierile lui Victor Hugo despre Revoluţia Franceză. Ca şi naţionalist, el a fost anti-țarist şi a devenit membru al unei societăţi secrete“.44

Rezultatul a fost că

 „brutala să copilărie şi viziunea asupra lumii dobândită în copilărie, întărită de citirea lui Darwin, l-au convins că mila şi indurarea erau atribute slabe şi stupide. Astfel a putut să ucidă, cu un sadism de care şi Hitler ar fi fost invidios – şi chiar în număr mai mare decât a făcut-o Hitler“.45

Koster a adăugat că Stalin a omorât oameni din două mari motive:

 

 „…deoarece reprezentau o ameninţare personală pentru el sau pentru că erau o ameninţare pentru progres – ceea ce în termeni marxiști-darwiniști însemna un fel de evoluţie către un paradis pământesc de un tip nemaiîntâlnit“.46

Importanța ideilor lui Darwin este subliniată de Parkadze, un prieten din copilărie la lui Stalin:

 

 „Fiind tineri, aveam o pasională sete de cunoaştere. Astfel că, pentru a trezi la realitate minţile colegilor noştrii seminarişti, de a le desfiinţa mitul creării lumii în şase zile, noi trebuia să ne familiarizăm cu originea geologică şi vârsta pământului, pentru a putea fi capabili să demonstrăm cu argumente ceea ce susţineam; trebuia să ne familiarizăm cu învăţăturile lui Darwin. Am fost ajutaţi de Antichitatea Omului a lui Lyell şi de Descendența Omului, a lui Darwin, ultima în traducerea editată de Sechenov. Tovarăşul Stalin a citit lucrarea ştiinţifică a lui Sechenov cu mare interes. Treptat am început studiul dezvoltării claselor sociale, ceea ce ne-a condus la scrierile lui Marx, Engels şi Lenin. În acele zile, citirea literaturii marxiste era pedepsită ca propagandă revoluţionară. Efectele au fost resimţite în mod deosebit în seminar, unde doar numele lui Darwin era întotdeauna menţionat cu injurii… Tovarăşul Stalin ne-a adus aceste cărţi. Primul lucru pe care ar trebui să îl facem, a spus, e să devenim atei. Mulţi dintre noi începuseră să îşi însuşească o perspectivă materialistă şi să ignore subiectele teologice. Lecturile noastre din diversele domenii ale ştiinţei, nu numai că ne-au ajutat să scăpăm de bigoţii şi minţile înguste ale seminarului, dar ne-au pregătit, deasemenea pentru primirea ideilor marxiste. Fiecare carte pe care o citeam, indiferent dacă era de arheologie, geologie, astronomie sau civilizaţii primitive, ne-a confirmat adevărul marxismului“.47

Ca rezultat al influenţării lui Lenin, Stalin sau alţi lideri sovietici, Darwin a devenit un „erou intelectual în Uniunea Sovietică. Există un splendid muzeu Darwin în Moscova şi autorităţile sovietice au imprimat o medalie specială cu Darwin, în onoarea centenarului Originii Speciilor“.48

 

Opoziţia lui Marx faţă de religie

Când Marx a abandonat credinţa creştină şi a devenit ateist, a stabilit că religia a fost un instrument al bogaţilor pentru a subjuga pe săraci.

Acceptarea darwinismului şi respingerea religiei au fost decisive pentru noua mişcare comunistă. Când Marx a abandonat credinţa creştină şi a devenit ateist, a stabilit că religia a fost un instrument al bogaţilor pentru a subjuga pe săraci. El a denunţat public religia, numind-o ‚opiul popoarelor’ şi în aproape toate naţiunile unde comunismul şi-a asumat puterea, bisericile au fost, dacă nu abolite întru totul, sigur neutralizate în efect.49 Opiul este un medicament care înlătura durerea şi Marx, a caracterizat religia că având acelaşi efect, adică a fost folosită pentru restabilirea păcii celor oprimaţi, deoarece a propovăduit pacea, nonviolența, iubirea aproapelui. Rezultatul a fost că i-a făcut să se simtă mai bine, dar nu le-a rezolvat problema.

 

Marx a simţit că religia nu este numai o iluzie: ea a avut o funcţie socială vătămătoare şi anume să distragă atenţia opresaţilor de la adevărata cauză a opresiunii lor şi să împiedice oamenii să vadă aspra realitate a existenţei lor. Câte vreme muncitorii şi împilaţii credeau că răbdarea lor, morală şi suferinţa le va aduce libertatea şi fericirea în rai, ei permiteau să fie asupriţi. Marx a concluzionat că muncitorii şi-ar schimba percepţia asupra realităţii numai dacă ar înţelege că nu există Dumnezeu, nici viaţă după moarte şi nici vreun alt motiv întemeiat pentru care să nu aibă ceea ce îşi doresc acum, chiar dacă va trebui să ia de la alţii.

 

Soluţia, a argumentat Marx, a fost să abolească religia, care astfel ar permite săracilor să se revolte în mod direct împotriva „opresorilor“ (latifundiarilor, bogaţilor, antreprenorilor, etc) şi să le ia averile, astfel că săracii să se bucure de bogăţii şi împliniri în această lume. În plus, din moment ce „bogaţii şi puternicii nu le vor da de bunăvoie, masele vor trebui să le confişte“ cu forţa.50 Eidelberg a notat că ‚eshatologia lui Marx, filozofia sa materialistă asupra istoriei, este, în toate scopurile practice, o doctrină a unei revoluţii permanente, o doctrină ce nu poate crea decât violenţă, teroare şi tiranie periodică’.51

 

De aceea, Marx a hotărât că „abolirea religiei“ este o premisă pentru obţinerea adevăratei fericiri a oamenilor.52 În consecinţă, o importantă piatra de temelie a comunismului a fost să se elimine opiumul (religia) de la oameni şi să fie convinşi că ei trebuie să mănânce, să bea şi să fie fericiţi acum, pentru că mâine ar putea muri (şi pentru a avea ce să mănânce şi să bea, trebuie să fure de la bogaţi şi de la cei de succes). Marx a subliniat faptul că în filozofia darwinistă, în afară de plăceri personale în acum şi aici, viaţa pe termen lung nu oferă altceva, nu are scop sau semnificaţie, deoarece suntem accidente ale naturii care, după toate probabilităţile, nu vor mai avea loc pe Pământ.53

 

Cu toate acestea un factor foarte important nu a fost reprezentat în mod adecvat în nerealista (deşi idealistă) viziune asupra lumii a lui Marx . Acesta a fost faptul că, după cum şi Biblia subliniază, lucrătorii sunt vrednici de plata lor. Demararea unei afaceri, de obicei, atrage după sine o cantitate enormă de risc şi solicită o muncă asiduă, de multe ore, depusă de către persoane care adesea deţin şi un mare talent în a călăuzi afacerea către succes. Multe noi afaceri eşuează – maxim 1 din 5 reușește – şi succesul este, în marea majoritate, unul moderat.

 

Pe de altă parte pot apărea recompense enorme dacă o afacere reuşeşte. Recompensele nu includ numai bogăţia şi prestigiul, dar şi satisfacţia realizării şi construirii unei afaceri de succes. Răsplata trebuie să fie mare pentru ca oamenii să îşi asume riscurile implicate. Mulţi dintre cei care eşuează în afaceri, de multe ori pierd tot ceea ce au. Din aceste motive, ca teorie economică, comunismul a fost sortit eşecului.

 

Pentru a se asigura că îşi menţine puterea, comunismul trebuia să îndoctrineze populaţia împotriva religiei, în special a Creştinismului, a religiei Iudaice şi Islamice, care pun accent pe faptul că deposedarea oamenilor de bunurile lor, fără compensarea datorată, este greşită, precum şi că a omora pe cineva pentru a-i lua averea este un păcat greu.

Pentru a se asigura că îşi menţine puterea, comunismul trebuia să îndoctrineze populaţia împotriva religiei, în special a Creştinismului, a religiei Iudaice şi Islamice, care pun accent pe faptul că deposedarea oamenilor de bunurile lor, fără compensarea datorată, este greşită, precum şi că a omora pe cineva pentru a-i lua averea este un păcat greu. Mai mult, aceleaşi religii subliniază că, în timp ce trebuie să trăim în dreptate şi pentru ceea ce este drept, justiţia nu este garantată în această lume (dar Dumnezeu a promis răsplata în viaţa de apoi, pentru cei care urmăresc dreptatea).

 

Culminant în dezvoltarea teoretizării lui Marx, ca şi a multor adepţi ai săi, a fost respingerea Creştinismului şi a valorilor sale morale şi întoarcerea către o viziune agnostică/ateistă a lumii. Scripturile ne învaţă că trebuie să ne preocupe grija, şi compasiunea pentru săraci, văduve, orfani, deformaţi sau proscrişi social, chiar şi infractori şi, deasemenea subliniază că vrednic este lucrătorul de plată sa, condamnând crima (chiar dacă este urmare a unei revoluţii sociale – căci cine ridică sabia, de sabie va pieri, Apocalipsa 13:10). Creştinismul, în general, a fost o forţă care a stat împotriva privării oamenilor de roadele muncii lor.

 

Rezultatele idealiste atee ale lui Marx, au devenit acum, în mod tragic, foarte evidente. Idealul comunist în care ‚fiecare ia potrivit nevoilor sale, iar fiecare dă, în funcţie de abilităţile sale’, a devenit adesea ‚fiecare ia tot ce poate şi da înapoi cât mai puţin posibil’. Rezultatul a fost falimentul economic al majorităţii ţărilor comuniste. În ultima decadă, am fost martorii colapsului regimurilor comuniste şi înlocuirea lor cu forme de guvernământ socialiste sau capitaliste (Cuba şi China au acum guverne socialiste, China a instituit reforme majore capitaliste, străduindu-se să coexiste cu capitalismul, iar Coreea de Nord se mişcă rapid către o guvernare socialistă). Calitatea societăţii este determinată de valoarea liderilor săi. Cei mai calificaţi oameni ar trebui să conducă şcolile, fabricile şi guvernele societăţii. Sărăcia economică a Rusiei şi a marii părţi din Europa de Est (datorită complexităţii a mai multor factori), atestă în mod elocvent, eşecul comunismului.

 

De ce comunismul este ateist şi de ce a produs un holocaust

Marx (1818–1883) a fost influenţat considerabil de conceptul dialectic al lui Hegel. George Hegel (1770–1831) a susţinut că religia, ştiinţa, istoria şi ‚aproape orice altceva’ evoluează către o stare superioară pe măsură ce timpul progresează.54 Se întâmplă aceasta datorită unui proces numit dialectică, în cadrul căruia, o teză (o idee) se confruntă în cele din urmă cu o antiteză (o idee opusă), producând o sinteză sau un amestec al celor mai bune idei vechi şi noi.55 Marx a stabilit ca teză capitalismul şi proletariatul organizat ca fiind antiteza. În esenţă, conflictul central în capitalism a fost între cei care controlau mijloacele de producţie (proprietarii, clasa bogată sau burghezia) şi cei care desfăşurau efectiv munca fizică (muncitorii sau proletariatul). Idea centrală a lui Marx că fost că sinteza (comunismul) reiese din luptă între proletariat şi burghezie. Aceasta este ilustrată de faimoasa fraza a lui Marx ‚muncitori din toată lumea uniţi-vă şi alungaţi-i pe asupritori’.

 

Marx a concluzionat faptul că masele (muncitorii – cei care muncesc în fabrici sau ferme) vor lupta cu antreprenorii, bogaţii şi proprietarii de afaceri. Şi din moment ce erau mai mulţi muncitori decât proprietari, Marx a crezut că în cele din urmă, muncitorii vor înlătura întreprinzătorii, printr-o revoluţie violentă, confiscându-le fabricile şi averile. Rezultatul va fi fost o dictatură a proletariatului. A considerat că proprietatea privată va fi abolita şi muncitorii îşi vor deţine țara colectiv, incluzând fermele şi mijloacele de producţie. Toţi muncitorii ar împărţi în mod egal roadele muncii lor, construind o societate fără clase, în care fiecare câştigă o sumă egală de bani. Această filozofie evident că a atras milioane de oameni, în special pe cei săraci, împilaţi şi pe mulţi din clasa de mijloc care se îngrijeau de săraci.

 

Revoluţia comunistă a dus la confiscarea bunurilor claselor de proprietari, bogaţi, industriaşi şi alţii. Însuşirea frauduloasă a pământului şi averilor celor bogaţi, a generat o rezistenţă pe scară largă.

 

Mulţi dintre aceşti oameni şi-au construit bogăţia prin muncă şi decizii abile, nefiind dispuşi să renunţe la ceea ce în multe cazuri a însemnat ani grei de muncă. A rezultat o baie de sânge, înghiţind vieţile a sute de milioane de oameni. Printre ei, unii dintre cei mai capabili, talentaţi şi inteligenţi industriaşi, antreprenori şi intelectuali – forţa motrice a unei naţiuni. Muncitorii au fost puşi să conducă companii şi fabrici conduse odinioară de ceea ce Marx a numit burghezie; mulţi dintre aceştia însă nu deţineau abilităţile şi calităţile necesare acestor afaceri. Ca urmare, produse inferioare calitativ, productivitate scăzută şi incredibile cantităţi de deşeuri au constituit în lumea comunistă, o regulă pentru generaţii întregi.

 

După cum notează Jorafsky, oricât de aspru ar putea istoria să judece marxismul, adevărul este că teoria lui Marx a unificat darwinismul şi revoluţia intrinsec şi inseparabil:

 

„… un istoric cu greu ar putea nega faptul că afirmaţia lui Marx de a ghida ştiinţific pe cei ce ar transforma societatea, a fost unul dintre motivele principale ale enormei influenţe pe care a avut-o doctrina să “.56

Comunismul chinez

Image Wikipedia.org1804-mao-zedong

Mao Tse Tung (1893–1976)

Darwinismul a fost, deasemenea, şi în revoluţia din China un factor decisiv: ‚Mao Tse-Dung l-a considerat pe Darwin, după cum a fost prezentat de darwiniştii germani, drept fundament al socialismului ştiinţific chinez’.20,57 Politicile lui Mao au condus la uciderea a mai mult de 80 de milioane de oameni. Măsura aplicării darwinismului este arătată de Kenneth Hsu. Când a fost student în China, în anii ’40, trebuiau să îşi fortifice trupurile şi pentru o oră înaintea micului dejun lectorul le ţinea un discurs: ‚trebuie să ne oţelim voinţa de a lupta pentru existenţă, ne spunea. Cel slab va pieri; numai cel tare va supravieţui’.58

 

Hsu a adăugat că erau învăţaţi să dobândească putere prin ură. El subliniază ironia faptului că

 

 „în acelaşi timp, de partea cealaltă a frontului, un tânăr german a ascultat politicile lui Goebbels şi a fost înrolat în Hitler Jugend. Potrivit ambilor noştri profesori, unul sau altul dintre noi, ar fi trebuit să triumfe, totuşi nu ar fi surprinzător pentru mama mea să constate că noi acum suntem colegi, vecini şi prieteni. Deşi amândoi am supravieţuit războiului, am fost victimele unei ideologii sociale pline de cruzime, care presupune competiţia dintre indivizi, clase, naţiuni său rase ca fiind o condiţie naturală a vieţii şi astfel, este natural pentru superior să îl deposedeze pe inferior. Pentru ultimul secol şi chiar mai mult, aceasta ideologie a fost predată ca fiind o lege naturală a ştiinţei, mecanismul evoluţiei care a fost formulat foarte puternic de Charles Darwin în 1859, în Originea Speciilor… Trei decenii au trecut de când am fost introdus în curtea şcolii să îl aud pe rector cum contrazice înţelepciunea familiei mele cu afirmaţiile sale darwiniste pline de superioritate“.59

Hsu conchide că din perspectivă a ceea ce s-a întâmplat în război şi de atunci încoace (şi ce s-ar mai putea întâmpla în viitor), „trebuie să mă întreb ce soi de fitness este demonstrat de acest fel de lupte. Ca om de ştiinţă, trebuie să examinez în mod deosebit, validitatea ştiinţifică a unei noţiuni care poate crea atât de mult prejudiciu“.60,58

 

Importanța darwinismului, constată Hsu, a fost indicată de experienţa unei excursii în China a lui Theo Sumner împreună cu Cancelarul German Helmut Schmit. Theo a fost uimit să îl audă personal pe Mao Tse-Dung despre cât datorează Mao darwinismului şi în special omului care l-a inspirat pe Hitler, darwinistul Ernst Haeckel.61 Hsu a concluzionat că Mao a fost convins, că fără continua presiune a selecţiei naturale, umanitatea ar degenera. Această idee l-a inspirat pe Mao să susţină ‚revoluţia neîncetată care mi-a adus țara în pragul ruinei’.

 

Rezumat

În minţile lui Hitler, Stalin şi Mao, să tratezi oamenii ca pe animale, nu era ceva greşit, deoarece ei credeau că Darwin ‚a demonstrat’ că oamenii nu erau creaţia lui Dumnezeu, şi de fapt, descind din simple organisme mono-celulare. Toţi trei au considerat că a fost moral să elimine pe cei care nu se potrivesc ‚sau să-i înghesuie ca pe o turmă de vite în vagoane de marfă, înspre lagăre de concentrare şi gulaguri,’ dacă prin aceasta, filozofia darwinistă îşi atinge scopul.62

 

Ideile darwiniste au jucat un rol decisiv în dezvoltarea şi răspândirea comunismului. Este dificil să concluzionăm dacă comunismul ar fi „înflorit“ după cum a făcut-o, dacă Darwin nu şi-ar fi dezvoltat a sa teorie a evoluţiei. Este foarte limpede că dacă Marx, Lenin, Engels, Stalin şi Mao ar fi continuat să îmbrăţişeze viziunea iudeo-creştină asupra lumii şi nu ar fi devenit darwinişti, teoria comunistă şi revoluţiile pe care le-a inspirat nu s-ar fi răspândit niciodată în atât de multe ţări precum s-a întâmplat. Atunci înseamnă că, după toate probabilităţile, holocaustul produs de comunism (care a rezultat în moartea a peste 100 de milioane de oameni) nu ar fi apărut niciodată. După spusele câştigătorului Premiului Nobel – Alexander Soljeniţîn:

 

 „… dacă mi s-ar cere azi să formulez cât mai concis posibil cauza principală a dezastruoasei revoluţii care a înghiţit mai mult de 60 de milioane de ruşi, nu aş putea-o face mai precis decât să repet: ‚omul L-a uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea.’“.63

Cu recunoştinţă

Doresc să mulţumesc domnului dr. Bert Thompson, domnului dr. Wayne Frair, lui Clifford Lillo și lui John Woodmorappe pentru comentariile lor la primele versiuni ale acestui articol.

 

First posted on homepage: 10 June 2009

Re-posted on homepage: 18 March 2016

Referinţe şi note

Courtois, S., Werth, N., Panne, J-L., Paczkowski, A., Bartosek, K. and Margolin, J-L., The Black Book of Communism; Crimes, Terror, Repression, Harvard University Press, Cambridge, p. 4, 1999. Înapoi la text.

Morris, H., That Their Words May be Used Against Them, Master Books, Forrest, p. 417, 1997. Înapoi la text.

Wilder-Smith, B., The Day Nazi Germany Died, Master Books, San Diego, p. 27, 1982. Înapoi la text.

Perloff, J., Tornado in a Junkyard, Refuge Books, Arlington, p. 244, 1999. Înapoi la text.

Kolman, E., Marx and Darwin, The Labour Monthly 13(11):702–705, p. 705, 1931. Înapoi la text.

Bethell, T., Burning Darwin to save Marx, Harpers Magazine, p. 37, December 1978. Înapoi la text.

Hofstadter, R., Social Darwinism in American Thought, George Braziller Inc., New York, p. 115, 1959. Înapoi la text.

Berlin, I., Karl Marx: His Life and Environment, Oxford University Press, New York, p. 31, 1959. Înapoi la text.

Koster, J., The Atheist Syndrome, Wolgemuth and Hyatt, Brentwood, pp. 162, 164, 1989. Înapoi la text.

Wurmbrand, R., Marx and Satan, Crossway Books, Westchester, p. 11, 1987. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 1. Înapoi la text.

Pannekoek, A., Marxism and Darwinism, Charles A Kerr, Chicago, 1912. Înapoi la text.

Barzun, J., Darwin, Marx, Wagner: Critique of a Heritage, 2nd Edition, Doubleday, Garden City, New York, p. 8, 1958. Înapoi la text.

Barzun, Ref. 13, p. 170. Înapoi la text.

Zirkle, C., Evolution, Marxian Biology, and the Social Scene, University of Philadelphia Press, Philadelphia, pp. 85–87, p. 86, 1959. Înapoi la text.

Colp, R., Jr., The contracts between Karl Marx and Charles Darwin, J. History of Ideas 35(2):329–338; p. 329, 1972. Înapoi la text.

Colp, Ref. 16, pp. 329–330. Înapoi la text.

Lessner, F., A workers reminiscences of Karl Marx; in: Reminscences of Marx and Engels, Foreign Languages Pub. House, Moscow, p. 106, 1968. Înapoi la text.

Berlin, Ref. 8, p. 30. Înapoi la text.

Stein, G.J., Biological science and the roots of Nazism, American Scientist, 76:50–58, p. 52, 1988. Înapoi la text.

Hyman, S.E., The Tangled Bank: Darwin, Marx, Frazer & Freud as Imaginative Writers, Grosset and Dunlap, New York, 1966. Înapoi la text.

Heyer, P., Marx and Darwin: A Related Legacy on Man, Nature and Society, Ph.D. Dissertation, Rutgers University, 1975. Înapoi la text.

Conner, C., Evolution vs. Creationism: in defense of scientific thinking, International Socialist Review (monthly magazine supplement to the Militant), p. 4, November 1980. Înapoi la text.

Torr, D. (Ed.), Karl Marx and Friedrich Engels: Correspondence 1846–1895, International Publishers, New York, 1934. Înapoi la text.

Conner, Ref. 23, pp. 12, 18. Înapoi la text.

Lessner, Ref. 18, p. 109. Înapoi la text.

Eidelberg, P., Karl Marx and the declaration of independence: the meaning of Marxism, Intercollegiate Review 20:3–11, p. 10, 1984. Înapoi la text.

Halstead, L.B., Popper: good philosophy, bad science, New Scientist, pp. 216–217, 17 July 1980. Înapoi la text.

Connor, Ref. 23, p. 12. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 164. Înapoi la text.

Treadgold, D., Twentieth Century Russia, Rand McNally, Chicago, p. 50, 1972. Înapoi la text.

Himmelfarb, G., Darwin and the Darwinian Revolution, W.W. Norton, New York, pp. 422–423,1959. Înapoi la text.

Malia, M., Alexander Herzen and the Birth of Russian Socialism, Harvard University Press, p. 91, 1961. Reprinted, Grossett and Dunlap, New York, 1971. Înapoi la text.

Schwartz, F., The Three Faces of Revolution, The Capitol Hill Press, Falls Church, p. 30, 1972. Înapoi la text.

Miller, W., Roberts, H. and Shulman, M., The Meaning of Communism, Silver Burdett, Morristown, p. 33, 1963. Înapoi la text.

Miller et al., Ref. 35, p. 36. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.

Antonov-Ovesyenko, A., The Time of Stalin: Portrait of a Tyranny, Harper and Row, New York, 1981. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 176. Înapoi la text.

Humber, P.G., Stalin’s brutal faith, Impact, October 1987. Înapoi la text.

Yaroslavsky, E., Landmarks in the Life of Stalin, Foreign Languages Publishing House, Moscow, pp. 8–9, 1940. Înapoi la text.

Yaroslavsky, Ref. 42, p. 9. Înapoi la text.

Miller et al., Ref. 35, p. 77. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 177. Înapoi la text.

Koster, Ref. 9, p. 178. Înapoi la text.

Yaroslavsky, Ref. 42, pp. 12–13. Înapoi la text.

Huxley, J. and Kittlewell, H.B.D., Charles Darwin and His World, Viking Press, New York, p. 80, 1965. Înapoi la text.

Marx, K., A Contribution to the Critique of Hagel’s Philosophy of Right, p. 57, 1844. Reprinted in Early Political Writings (edited and translated by Joseph O’Malley), Cambridge University Press, 1994. Înapoi la text.

Macrone, M., Eureka! 81 Key Ideas Explained, Barnes and Noble, New York, p. 216, 1995. Înapoi la text.

Eidelberg, Ref. 27, p. 10. Înapoi la text.

Marx, Ref. 49, p. 58. Înapoi la text.

Gould, S.J., Wonderful Life: Burgess Shale and the Nature of History, W.W. Norton, New York, p. 233, 1989. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 52. Înapoi la text.

Macrone, Ref. 50, p. 51. Înapoi la text.

Joravfsky, D., Soviet Marxism and Natural Science, Routledge and Kegan Paul, London, p. 4, 1961. Înapoi la text.

Stein, Ref. 20, p. 52; Ruse, M., Biology and values: a fresh look; in: Marcus et al., Logic, Methodology, and Philosophy of Science, Elsevier Science Publications B.V., p. 460, 1986. Înapoi la text.

Hsü, K.J., The Great Dying: Cosmic Catastrophe, Dinosaurs and the Theory of Evolution, Brace Jovanovich, Harcourt, p. 1, 1986. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, pp. 1–2. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, p. 2. Înapoi la text.

Hsü, Ref. 58, p. 13. Înapoi la text.

Perloff, Ref. 4, p.225. Înapoi la text.

Quoted in Ericson, E., Solzhenitsyn: voice from the Gulag, Eternity, pp. 21–24, October 1985.

 

 

https://creation.com/funda%C8%9Bia-darwinista-a-comunismului

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin

 

 

De Russell Grigg

 

Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844–1900) este probabil cel mai cunoscut pentru afirmatia “Dumnezeu este mort”. Nu asa de bine cunoscut este faptul ca desi el credea in evolutie, a respins vehement principiile majore ale Darwinismului.

 

 

Nietzsche si “moartea lui Dumnezeu”

 

 

 

Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu in “Stiinta voioasa”2 printr-o parabola despre cu un nebun si o lanterna care il cauta pe Dumnezeu, numai pentru a sfarsi ridiculizat de concetatenii sai:

 

“Nebunul a sarit in mijlocul lor si i-a pironit cu privirea. “Unde este Dumnezeu?” a strigat el; “Iti voi spune. L-am ucis – eu si cu tine. Noi toti suntem ucigasii sai… Dumnezeu este mort…. Si noi l-am omorat”.3,4

Nietzsche a explicat apoi ca se referea la faptul ca “credinta in Dumnezeul crestin a devenit incredibila”.5 Motivul sau pare a fi fost contracarea conceptului viitoarei judecati – prin anuntarea mortii Judecatorului! El a scris: “Il respingem pe Dumnezeu; prin respingerea Sa, negam orice raspundere.”6

 

In locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch in limba germana)7, un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va infrange orice opozitie precum si nevoia de Dumnezeu – pentru ca in viziunea lui Nietzsche, Dumnezeu era o iluzie a mintii.

 

Nietzsche si Geneza

In “Anticristul”, Nietzsche s-a dezlantuit impotriva lui Dumnezeu si a istoriei Genezei: “A fost oare inteleasa cu adevarat povestea care sta la inceputul Bibliei – povestea fricii mortale a lui Dumnezeu de stiinta”…

 

In locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch in limba germana), un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va infrange orice opozitie precum si nevoia de Dumnezeu

“Prima greseala a lui Dumnezeu: omul nu a gasit animalele distractive – le-a dominat, el nu si-a dorit sa fie un ‘animal’. In consecinta Dumnezeu a creat femeia. Si atunci intr-adevar a luat sfarsit plictiseala dar a fost si un sfarsit al altceva! Femeia a fost a doua greseala a lui Dumnezeu. – “Femeia in esenta ei este sarpe, Eva – orice preoteasa stie, orice rau vine in lume prin femeie’…”8

 

Poate cel mai elegant comentariu asupra acestei afirmatii este sa o tratam ca pe un semn al inceputului ultimilor 11 ani de nebunie ai lui Nietzsche.

 

Nietzsche vs Darwin

Nietzsche a scris la scurt timp dupa Darwin. Milioanele de ani de evolutie erau deja considerati “fapt”, iar teoria evolutionista era extrem de populara printre membrii elitei vremii, din care o parte inca mai dezbatea mecanismul. Un ateu trebuie, prin definitie, sa creada in ‘evolutie’ – o lume care s-a creat singura – indiferent de cum s-au intamplat aceste transformari. Nu este deci surprinzator sa vedem un ateist ca Nietzsche scriind in “Asa grait-a Zarathustra”: “Voi [omenirea] v-ati transformat din viermi in oameni, si mare parte din voi e inca vierme. Odata erati primate, si chiar si acum fiinta umana este mai primata decat orice primata.”9

 

Totusi, el s-a opus vehement ideilor lui Darwin despre “cum” s-a petrecut evolutia, preferand propria notiune, ceea ce el numea “vointa de putere”.

 

Nietzsche a afirmat ca Darwin s-a inselat in patru aspecte fundamentale ale teoriei sale.

 

1. Schimbarile mici nu pot produce organe noi

El a realizat ca un organ partial format nu are nici o valoare pentru supravietuire si a scris:

 

“Impotriva darwinismului. – Utilitatea unui organ nu ii explica originea; din contra! Pentru o mare parte a duratei de formare acesta nu ajuta individul si nu ii este de nici un folos, cu atat mai putin in lupta cu inamici si circumstante externe.”10

Nietzsche sustine ca in viata reala mai repede supravietuiesc cei slabi decat cei puternici. El a scris:

 

2. Cei slabi supravietuiesc celor puternici

“Anti-Darwin – Cu privirea la mult aclamata “lupta a vietii”, … acolo unde este o lupta este si o lupta pentru putere… deznodamantul este invers celui dorit de scoala lui Darwin… cei slabi ii domina pe cei puternici din nou si din nou – motivul fiind ca ei sunt in majoritate si sunt mai isteti…. Darwin a uitat mintea.”11

3. Selectia sexuala nu normala

Nietzsche a scris despre notiunea lui Darwin:

 

“Anti-Darwin … Aproape intotdeauna vedem masculi si femele care fructifica orice oportunitate intamplatoare, nearatand nici un fel de selectivitate.”12

4. Absenta formelor tranzitionale

Nietzsche scrie:

 

“Nu exista forme tranzitionale. … Se spune ca fiintele primitive sunt stramosii celor existente. Dar o privire aruncata asupra florei si faunei din Tertiar nu ne duce cu gandul decat la o tara neexplorata care gazduieste specii care nu exista in alta parte, in timp ce altele care exista in alta parte lipsesc.”12 [Tertiarul este o perioada geologica ulterioara disparitiei dinozaurilor, in viziunea care considera o perioada lunga a istoriei pre-umane.]

Nietzsche ne ofera apoi o alta sectiune, din nou indreptata Anti-Darwin:

 

“Anti-Darwin. – Ceea ce ma surprinde cel mai mult atunci cand ma gandesc la destinul omenirii este ca intotdeauna vad oposul a ceea ce Darwin si scoala lui doresc sa vada astazi: selectia in favoarea celui mai puternic, mai bine alcatuit si progresul speciilor. Exact oposul este palpabil … Inclin sa cred ca scoala lui Darwin a fost inselata complet … .

 

 

Vointa de putere, in care recunosc caracterul si fundamentul tuturor schimbarilor, ne ofera motivatia pentru care selectia nu este in favoarea exceptiilor si norocului: cei mai puternici si norocosi sunt slabi in comparatie cu instinctele unei turme organizate, timiditatii celui slab, cu vasta majoritate.”13

 

Nu este surprinzator atunci ca in autobiografia sa, “Ecce Homo”14, Nietzsche descrie ca “bivoli” pe acei carturari care cred ca super-omul sau este un produs al evolutiei darwiniene.15

 

Nietzsche, Darwin si Hitler

Exemplul cel mai bun al ‘Super-omului’ lui Nietzsche este omul care a trait dupa propria moralitate si si-a anihilat orice opozitie, Adolf Hitler. Hitler a imbratisat atat Darwinismul cat si filosofia lui Nietzsche. Pentru el notiunea lui Darwin despre dominarea celor slabi de catre cei puternici era cel mai puternic bine. In acelasi timp, el se considera a fi ‘super-omul’ descris in filosofia lui Nietzsche,16 si a aplicat ideea acestuia legata de superioritatea unor indivizi in incercarea de a convinge poporul german ca apartine ‘rasei superioare’.

 

Nietzsche si-a fluturat pumnul catre Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Asa ca ultimele cuvinte ii apartin lui Dumnezeu.

Hitler a transpus ideile lui Darwin si Nietzsche la o concluzie logica – o morala ateista care a rezultat in devastarea Europei si uciderea a peste sase milioane de civili in Holocaust.17

 

Concluzie

Nietzsche si-a fluturat pumnul catre Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Asa ca ultimele cuvinte ii apartin lui Dumnezeu.

 

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmii 14:1)

 

“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” (1 Cor 1:18,19)

 

Referinte si note

Pentru mai multe detalii despre viata si scrierile lui Nietzsche vezi Grigg R., Nietzsche, the man who took on God and lost, Journal of Creation 24(1):106 112, 2010. Înapoi.

Stiinta Voioasa a lui Nietzsche. Înapoi.

Nietzsche si-a scris lucrarile in sectiuni numerotate (cateodata o carte intreaga, cateodata capitol cu capitol), facand astfel usoara gasirea oricarui citat in orice traducere sau in orice editie, prin simpla cautare a numarului sectiunii. Vom folosi aceasta practica si in acest articol. Înapoi.

Stiinta Voioasa (Germana: Die fröhliche Wissenschaft, 1882), section 125; trad. de W. Kaufmann, Random House, New York, 1974, p. 181. Înapoi.

Ref. 4, section 343, p. 279. Înapoi.

Nietzsche, F., Twilight of the Idols, or, How to Philosophize with a Hammer (German Götzen-Dämmerung, oder, Wie man mit dem Hammer philosophiert, 1889), cap 6 Cele patru mari erori, sect 8, trans. de R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, p. 65. Înapoi.

Introdusa in cartea, Thus Spoke Zarathustra: A Book for All and None (Germana Also sprach Zarathustra: Ein Buch für Alle und Keinen, 1883–1885), in care profetul fictional Zarathustra prezinta ideile lui Nietzsche lumii. Aceasta a inspirat poem simfonic omonim, scris de Richard Strauss (1896), cunoscut publicului larg pentru deschiderea sa – tema filmului lui Stanley Kubrik din 1968: 2001: A Space Odyssey Înapoi.

Nietzsche, The Anti-Christ, section 48, trans. by R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, pp. 175–76. Înapoi.

Nietzsche, F., Thus Spake Zarathustra, Zarathustra’s Prologue section 3, trans. by G. Parkes, Oxford University Press, New York, 2005, p. 11. Înapoi.

Nietzsche, F., The Will to Power, section 647. trans. by W. Kaufman and R.J. Hollingdale, Random House, New York, 1967, p. 343. Înapoi.

Ref. 6, chapter 9, section 14, trans. by R.J. Hollingdale, pp. 86–87. Înapoi.

Ref. 10, section 684, pp. 362–363. Înapoi.

Ref. 10, section 685, p. 364. Nietzsche pare a fi inteles gresit argumentele darwiniene, considerand “capabilitatea” ca “putere” in fraza “cele mai capabile de reproducere/supravietuire”. Înapoi.

Latina pentru ‘Iata Omul’, preluat din Ioan 19:5, cuvintele lui Pilat catre gloata cand l-a infatisat pe Mantuitorul biciuit. Înapoi.

Nietzsche, F., Ecce Homo, chapter 3, section 1, trans. by W. Kaufman, Vintage Books, (Random House), New York, 1967, p. 261. Înapoi.

Shirer, William. The Rise and Fall of the Third Reich, 1959. New York: Simon & Schuster, 1990, p.101. Shirer a scris: “Ca la sfarsit s-a considerat super-omul profetit de Nietzsche nu poate fi contestat.” Înapoi.

Documentat in Weikart, R., From Darwin to Hitler: Evolutionary Ethics, Eugenics, and Racism in Germany, Palgrave Macmillan, New York, USA, 2004; see review in Creation 27(4):39, 2005, creation.com/weikart.

 

https://creation.com/nietzsche-anti-god-anti-darwin-romanian

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’?

 

 

Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat

Wikipedia.orgHadron collider

by Jim Mason

 

Conform celor mai recente stiri, oamenii de stiinta de la CERN,1 folosind “Acceleratorul de Particule”, afirma ca au confirmat existenta unei particule numita oficial Bosonul Higgs, dar colocvial numita “Particula lui Dumnezeu”. Daca va fi confirmata, prin experiemente repetabile, aceasta ar fi o mare realizare pentru stiinta. Unii ar putea afirma si ca odata confirmata existenta acestei particule este confirmata si non-existenta unui Dumnezeu, dar la o analiza mai atenta putem observa ca oposul acestei concluzii este adevarat.

 

Ce este “particula lui Dumnezeu”?

“Particula lui Dumnezeu”, oficial Bosonul Higgs, este una din particulele de baza din Modelul Standard al fizicii elementare a particulelor – vezi caseta.

Singura forta neexplicata teoretic de modelul standard este forta gravitatiei. Aceasta este, probabil, datorata faptului ca Modelul Standard nu contine o explicatie teoretica a masei – sau lipsei acesteia-particulelor sale, iar masa este fundamentala pentru forta gravitatiei. Cea mai buna explicatie teoretica a gravitatiei ramane Teoria Relativitatii Generale, a lui Einstein, in care gravitatia este considerata o distorsiune a spatiului, cauzata de masa unui obiect – asemanator unei bile de bowling deformand o trambulina. Totusi, acest model nu explica existenta masei.

 

Bosonul Higgs

Prima mentiune dateaza din 1964 cand, ca parte a unui mecanism pentru a explica altceva (spargerea spontana a simetriei slabe electric), dar aproape ca produs secundar, ofera si un model teoretic pentru a explica de ce celelalte particule elementare au masa. A fost propusa ca de trei grupuri independente de fizicieni in 1964. Unul dintre aceste grupuri era condus de Peter Higgs, cel dupa care a fost numita aceasta particula.

 

Modelul Standard ofera , totusi, un exemplu uimitor al proiectarii super-inteligente. Sunt doar 3 particule fundamentale, fiecare cu un numar de variante, ajungand la un total de doar 24 de particule materiale elementare

De cand a fost propus, bosonul Higgs a ramas neconfirmat, in ciuda a numeroase incercari si experimente. Aceasta datorita faptului ca se teoretiza ca are o masa foarte mare, fiind astfel necesara foarte multa energie pentru a crea unul. De aici necesitatea de a utiliza LHC ( Large Hadron Collider – Acceleratorul de particule) pentru a accelera particulele care se deplaseaza in directii opuse, obtinand niveluri crescute de energie, apoi lovirea acestora intre ele in speranta aparitiei unui boson Higgs. Acesta nu se poate observa cu ochiul liber, pentru ca se descompune extrem de repede. Ceea ce se spera este observarea efectelor acelei descompuneri.

 

Aceste experimente, care par sa confirme existenta bosonului lui Higgs sunt un exemplu remarcabil de stiinta operationala la lucru. Adica stiinta observationala, experimentala, repetabila care ne dezvaluie cum functioneaza lucrurile in prezent. (In antiteza cu stiinta ‘istorica’ care incearca sa afle ceea ce s-a intamplat intr-un trecut nerepatabil si imposibil de observat direct. Aceasta stiinta este necesara pentru a studia originile. Este destul de diferita ca metodologie si este influentata de preconceptiile si filosofia personala a celui care interpreteaza datele. Vezi Naturalism, Originea si Stiinta Operationala.)

 

Modelul Standard al fizicii particulelor

Modelul Standard este un instrument folosit in intelegerea/explicarea materiei si a particularitatilor interactiunilor sale, folosind un numar mic de particule fundamentale sau elementare. In functie de cum le numeri, pot fi 2 particule sau pana la 36.

 

La al doilea nivel, avem fermionii (numiti dupa Enrico Fermi) si bosonii (numiti dupa Satyandra Nath Bose), sau mai specific, bosonii etalon. Diferenta intre fermioni si bosoni este ca fermionii sunt ca automobilele – numai unul poate ocupa o stare cuantica la un moment dat – pe cand bosonii nu au aceasta limitare.2

 

In Modelul Standard, sunt doua tipuri de fermioni: quarcii si leptonii. Quarcii sunt grei (relativ vorbind) si sunt in numar de 6, denumiti: “sus”, “jos”, “sarm”, “ciudat”, “varf” si “baza”. Nume ciudate, insa nimeni nu poate acuza fizicienii ca nu au simtul umorului. Leptonii, in comparatie cu quarcii, sunt foarte usori si sunt deasemenea 6. Acestia au nume mai comune. Sunt numiti: “electron”, “muon”, “tau”, “electron neutrino”, “muon neutrino” si “tau neutrino”. Fiecare din aceste particule are o anti-particula corespunzatoare, de exp. electronului ii corespunde anti-electronul, numit si pozitron.

 

Sunt 4 tipuri de bosoni etalon, numiti “foton”, “gluon”, “W” si “Z”. Asadar, daca numaram acum, sunt 16 particule elementare, ilustrate in figura (wikipedia.org):

 

MissMJ, wikipedia.orgThe Standard Model of elementary particles,

Totusi, fermionilor le corespund particule anti-materie, gluonul are 8 variante si bosonul W in doua (+,-), incluzandu-le si pe acestea ajungem la 35 de particule. Bosonul Higgs este numarul 36. Interesant, atunci cand bosonul Z a fost denumit, a primit acest nume deoarece se considera ca este ultima particula de care Modelul Standard are nevoie. Se pare ca nu! Poate asta ilustreaza cat de periculos sa consideri ca orice este “stiinta clara”.

 

Aceste particule compun toata materia (si anti-materia) pe care o putem observa in Univers si sunt responsabile pentru fortele prin care materia interactioneaza. Quarcii sus si jos se combina pentru a produce neutroni si protoni, care formeaza baza nucleilor atomici. Protonii si neutronii se combina cu electronii pentru a crea atomii diverselor elemente. Elementele se combina intr-o multitudine de moduri pentru a crea nenumarati compusi. Gluonii sunt responsabili pentru forta puternica (nucleara) care uneste quarcii, pentru a forma neutronii si protonii si leaga neutronii si protonii in nucleu. Bosonii W si Z sunt responsabili pentru interactiunea slaba care provoaca descompunerea radioactiva a particulelor sub-atomice. Fotonul este responsabil pentru interactiunea magnetica care provoaca atragerea intre sarcinile identice, insa provoaca respingerea intre sarcinile de acelasi fel.

 

Din moment ce aceasta este prima afirmatie, cu un grad relativ mare de siguranta al confirmarii, despre existenta bosonului Higgs, va fi nevoie sa fie confirmata prin experimente viitoare. Daca acest lucru se intampla, existenta acestuia poate fi acceptata cu un grad ridicat de certitudine.

 

Cu toate acestea, stiind ca bosonul Higgs exista si cum se comporta – si stiind asta si despre restul particulelor-nu ne spune nimic despre cum au aparut initial sau de ce. Raspunsurile la aceste intrebari depinde de presupunerile si viziunea fiecaruia, similar modului in care intrepretarea observatiilor acestui experiment s-a facut din perspectiva justificarii existentei bosonului Higgs.

 

Modelul Standard ofera , totusi, un exemplu uimitor al proiectarii super-inteligente. Sunt doar 3 particule fundamentale, fiecare cu un numar de variante, ajungand la un total de doar 24 de particule materiale elementare – 6 quarcuri, 6 leptoni si 12 bosoni etalon. Tot materia din acest univers are la baza aceste particule fundamentale. Gandeste-te! Sunt 118 elemente chimice in tabelul periodic care pot fi combinate pentru a crea un numar aproape imposibil calculat de compusi, cum ar fi oxidul de fier sau carbonatul de calciu, acestia putand fi apoi combinati pentru a crea un numar mare de substante ca guma de mestecat, prajitura cu ciocolata, amino-acizi si ciment, acestea putand fi la randul lor combinate pentru a crea constructii, avioane, computere si corpul uman. Toate acestea sunt posibil folosind doar 24 de componente diferite! Arata a proiectare la cel mai inalt nivel.

 

Este perfect in mandatul Genezei 1:28 sa incercam sa gasim un concept unificator–o teorie care sa explice diversele observatii si constatari. Fizicianul creationist James Clark Maxwell a unificat electricitatea si magnetismul … , iar acum Higgs poate duce munca mai departe.

Prin comparatie, exista in jur de 3900 de piese de LEGO si 58 de culori diferite, acestea putand fi combinate pentru a crea in jur de 7500 de piese diferite – iar compania LEGO are in jur de 120 de designeri care lucreaza in fiecare zi la crearea acestor piese si a le organiza pentru a construi diverse jucarii. Au fost multe lucruri uimitoare construite din LEGO, insa toate au avut nevoie de un proiectant/creator. Nici una din aceste structuri nu s-a creat singura dintr-o gramada de piese. Si in ciudat faptului ca 400 de milioane de oameni petrec 5 miliarde de ore/an construind lucruri din 485 milioane de piese LEGO, nici una din acestea nu este un organism viu, capabil de reproducere.3 Insa Dumnezeu a facut universul, inclusiv viata, folosind doar 24 particule in doar 6 zile!

 

Mai mult, cei 12 bosoni ofera 3 din cele 4 forte care tin universul laolalta. 8 dintre ei (gluoni) ofera forta nucleara care tine quarcurile impreuna pentru a forma neutroni si protoni, si care deasemenea tine neutronii si protonii impreuna pentru a forma nucleul atomilor. Trei dintre acestia produc forta slaba care este implicata in procesele de descompunere radioactiva. Unul din acesti bosoni, fotonul, asigura forta electromagnetica care este mai puternica decat forta slaba dar mai slaba decat forta puternica – poate ar fi trebuit sa se numeasca forta medie. Aceasta tine electronii pe orbita in jurul nucleului atomilor si este responsabila pentru aproape toate fenomenele pe care le traim in viata de zi cu zi, in afara de gravitatie, care este cea de a patra forta si cea mai slaba. Aceste forte acopera o gama foarte larga de puteri. De exemplu, forta puternica este de 1038 mai puternica decat gravitatia – adica de 100 de milioane milioane milioane milioane milioane milioane de ori mai puternica. Fortele se comporta diferit: gravitatia atrage; forta electromagnetica atrage si respinge; amandoua actioneaza si pe distante infinit de lungi, pe cand forta puternica actioneaza numai in nuclee, iar forta slaba numai in apropierea nucleelor. Gravitatia este responsabila pentru miscarea stelelor si planetelor, forta electromagnetica este responsabila de calatoria luminii de la stelea la pamant, iar fota puternica tine toate nucleele in atomi si le impiedica sa se departeze datorita respingerii electromagnetice dintre protoni. Toate acestea sunt posibile datorita celor 12 particule. Din nou, proiectarea la superlativ.

 

Dar asta nu este tot. Relatiile dintre aceste forte sunt atat de fin reglate incat o mica schimbare in doar una din ele, relatiile ar face ca existenta universului sa fie imposibila. Proiectare excelenta.

 

O teorie care explica totul?

Este perfect in mandatul Genezei 1:28 sa incercam sa gasim un concept unificator – o teorie care sa explice diversele observatii si constatari. Fizicianul creationist James Clark Maxwell a unificat electricitatea si magnetismul, oameni ca J.J. Thompson si Ernest Rutherford au unificat teoria atomica prin descoperirea nucleilor si electronilor, Murray Gell Mann si Yuval Ne’eman a unificat fizica particulelor descoperind quarcii, iar acum Higgs poate duce munca mai departe.

 

Dar nu se compara cu aroganta unor atei ca Stephen Hawkings , care de ani de zile isi doresc sa gasesc o teorie care sa explice totul. Totusi, el a admis ca este o utopie din cauza teoriei dovezilor incomplete a lui Godel:4 in orice sistem teoretic complex si aritmetic, similar celui descris mai sus, vor exista intotdeauna afirmatii adevarate care nu vor putea fi dovedite in cadrul sistemului. Astfel de limite ale mintii umane ne aduc aminte de Eclesiastul 3:11 care ne spune ca Dumnezeu “a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

 

Concluzie

Bosonul Higgs a fost numit “particula lui Dumnezeu” de catre fizicianul american Leon Lederman, laureat al Premiului Nobel, la insistentele publicistului sau5. Parea potrivit deoarece, conform spuselor sale, particula era “fundamentala pentru fizica de azi, atat de cruciala pentru intelegerea materiei si totusi atat de eluziva”. (Numele este clar mult mai comercial decat denumirea pe care Lederman vroia sa i-o dea prima data, “particula naibii”, datorita eluzivitatii ei.) Cred ca aceasta porecla este foarte nimerita din alte motive. Asemeni lui Dumnezeu, nimeni nu poate vedea cu ochiul liber bosonul Higgs, insa ii vede doar efectele prezentei sale si poate deduce existenta sa pe baza observatiilor. Bosonul Higgs, ofera explicatia pentru masele particulelor elementare si ofera explicatia pentru existenta fortelor care tin universul laolalta. Pavel ne spune in Coloseni ca “…prin El [Isus, care este Dumnezeu] au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ… şi toate se ţin prin El. “ (Coloseni 1:16-17)

 

Se pare ca pe masura ce stiinta descopera mai multe, inclusiv aceasta posibila confirmare a existentei bosonului Higgs, confirma cea ce Pavel afirma in Romani “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;”. (Romani 1:20).

 

Referinte

Exp. Than, K., “Particula lui Dumnezeu” Gasita? ‘Borna Istorica’ de la vanatorii Bosonului Higgs: Particula nou-descoperita ar putea fi la baza existentei, news.nationalgeographic.com, 4 Iulie 2012. Înapoi.

Tehnic, diferenta este in momentul unghiular intrinsec al “rotirii”; fermionii au o jumatate de rotire, pe cand bosonii au rotire integrala. Aceasta constrangere este cunoscuta ca “Principiul Excluderii al lui Pauli”. Înapoi.

Pura coincidenta, “legō” (λέγω) este cuvantul gresesc folosit in Noul Testament pentru “Eu zic”. Înapoi.

Sample, I., Ecuatia suprema este placinta din cer, afirma Hawking, Guardian, 23 February 2004, 22 June 2006. Înapoi.

Co-autor la cartea Particula lui Dumnezeu: Daca Universul este Raspunsul, Care este Intrebarea?

 

 

https://creation.com/higgs-boson-god-particle-romanian

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Când se va trezi Europa? Consiliul Europei „condamnă creaționismul” (dar ar trebui să reconsidere de unde provine cu adevărat „amenințarea la adresa drepturilor omului și civice”)

 

 

de Jonathan Sarfati și David Catchpoole

 

 

În iunie anul trecut, când Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a anulat votul programat asupra rezoluției 1 care „interzicea creaționismul” din orele de științe din școli, mulți creaționiști s-au bucurat.

 

Cu toate acestea, s-a dovedit că votul a fost doar amânat  , nu anulat, iar Parlamentul a adoptat ulterior (în octombrie) rezoluția cu 48 de voturi pentru și 25 la fel, declarând: „Dacă nu suntem atenți, creaționismul ar putea deveni o amenințare la adresa drepturilor omului” …Ce afirmație incredibil de naivă, având în vedere că singurele „drepturi” pe care oamenii le pot revendica cu adevărat sunt cele acordate de Creator. Însă pentru cei care neagă existența unui creator, orice „drepturi” percepute pot fi doar cele rezultate dintr-un „consens temporar în mijlocul unei baze mereu schimbătoare de opinie umană” (vezi Despre salate și oameni-vacă ). Rețineți că argumentul nostru nu este că ateii nu pot trăi vieți „bune”, ci că nu există o bază obiectivă pentru bunătatea lor dacă suntem doar niște gunoaie de iaz rearanjate – vezi explicații suplimentare în Construcția de bombe vs. fundamentul biblic .Declarația parlamentarilor europeni demonstrează, de asemenea, o ignoranță șocantă a datoriei Europei (și a Occidentului în general) față de creștinism. Securitatea, pacea, ordinea și legea civilă de care se bucură locuitorii din Occident decurg direct din faptul că societatea are o viziune biblică asupra lumii (nu care neagă Creatorul). Conform acestei viziuni, omul a fost creat după chipul unui Dumnezeu iubitor, Unul care a poruncit tuturor oamenilor să „își iubească aproapele” ca pe ei înșiși – ce argument mai puternic ar putea exista pentru a susține protecția și importanța fiecărui individ din societate? Nu este surprinzător, așadar, că profesorul de istorie antică la Universitatea Western Michigan, Paul Maier, a scris că nicio altă „filosofie” sau „mișcare” nu a schimbat lumea în bine așa cum a făcut-o creștinismul.Rețineți că argumentul nostru nu este că ateii nu pot trăi vieți „bune”, ci că nu există nicio bază obiectivă pentru bunătatea lor dacă suntem doar niște gunoaie de iaz rearanjate.

Și nu trebuie uitat că baza progreselor uimitoare ale Occidentului în știință și tehnologie derivă dintr-o viziune biblică asupra lumii – adică Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al dezordinii, iar acest lucru se reflectă în Creația Sa. Așadar, progresul Occidentului nu a fost realizat în ciuda creștinismului, ci datorită acestuia . (Vedeți creștinismul ca progres , cf. ceea ce așa-numiții „progresiști” ar dori ca oamenii să creadă în mod eronat; și anume că creștinismul este un impediment în calea progresului.)

 

Totuși, poate că această ultimă invectivă împotriva creaționiștilor cu privire la presupusa „amenințare la adresa drepturilor omului” are mai puțin legătură cu creștinismul și mai mult cu islamul . Un reportaj a explicat clar ce a determinat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să inițieze elaborarea unei astfel de rezoluții împotriva „creaționismului”:„O comisie a Adunării a abordat problema deoarece un grup editorial musulman turcesc obscur a trimis o carte creaționistă islamică școlilor din mai multe țări.”

Se poate înțelege foarte bine de ce seculariștii privesc Islamul cu îngrijorare. Evenimentele recente de pe propriile străzi și suburbii i-au confruntat din ce în ce mai mult pe europeni cu genul de „roade” pe care Islamul le aduce societăților. De exemplu: controversa desenelor animate daneze, uciderea stradală a cineastului olandez Theo van Gogh, revoltele din Franța (poliția consideră acum, se pare, o noapte în care „doar” 100 de mașini sunt arse ca fiind „normală”), necesitatea ca ambulanțele și alte vehicule de serviciu care intră în suburbiile „musulmane” din orașele europene să aibă escorte de securitate (poliție), epuizarea disproporționată a bugetelor guvernamentale pentru asistență socială de către musulmani și numărul disproporționat de violatori condamnați care sunt musulmani. Desigur, astfel de „roade” au fost evident pentru alții de ceva vreme, dar seculariștii au negat (și în mare parte încă o fac). Augusto Zimmerman a scris :

 

În fiecare an, Freedom House, o organizație seculară, realizează un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului la nivel global. An de an, concluzionează că națiunile cele mai democratice și bazate pe drepturi sunt cele majoritar protestante. Pe de altă parte, islamul și marxismul, acesta din urmă fiind o religie seculară, par să ofere cele mai serioase obstacole în calea realizării democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și majoritar musulmane. Cei mai mari încălcători ai drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistanul și regimurile marxiste cu un singur partid din Cuba și Coreea de Nord.

Dacă seculariștii cred cu sinceritate că simpla interzicere a predării creației în cadrul cursurilor de științe va înfrâna islamul, atunci, din nou, sunt extrem de naivi. Ar face bine să ia în considerare sfatul lui Charles Colson, care a scris că „creștinismul a oferit întotdeauna nu doar o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cel mai solid bastion împotriva tiraniei” .Securitatea, pacea, ordinea și legea civilă de care se bucură locuitorii din Occident decurg direct din faptul că societatea are o viziune biblică asupra lumii (nu care neagă Creatorul).

Printre alte erori, seculariștii europeni i-au pus pe „creaționiștii” islamici laolaltă cu creștinii. Aceasta este o greșeală de înțeles, având în vedere presupozițiile evoluționiste ale seculariștilor conform cărora (a) religia este ceva ce a evoluat odată cu evoluția omenirii (adică este o „truc al minții”) și, prin urmare, (b) „toate religiile sunt la fel de valide”, ceea ce înseamnă, în practică, (c) toate religiile sunt la fel de greșite, deoarece dacă una greșește, atunci și celelalte trebuie să fie greșite, dacă toate au aceeași validitate. Dar realitatea este că islamul și creștinismul nu sunt la fel; Dumnezeul Bibliei și zeul Coranului sunt zeități foarte diferite ; iar descrierile creației din Coran diferă substanțial și ireconciliabil de relatarea biblică (vezi Coranul vs. Geneza ).

 

Însă, atâta timp cât seculariștii europeni își repetă orbește angajamentul față de teoria evoluționistă – din care derivă numeroasele erori din rezoluția lor împotriva „creaționismului” – este puțin probabil să își „trezească” seama de unde vine adevărata „amenințare la adresa drepturilor omului și a drepturilor civice”.

 

Respingerea rezoluției

 

Comentariile noastre care resping diverse „argumente” invocate în rezoluția Consiliului Europei sunt intercalate în:

 

Pericolele creaționismului în educație

 

Raport,

Comisia pentru cultură, știință și educație

Raportor: dl Guy LENGAGNE, Franța, Grupul Socialist

 

Doc. 11297

8 iunie 2007

 

Nu este deloc surprinzător că un grup socialist ar urî creștinismul biblic. Însă numărul record de milioane de morți comise de guverne în regimurile comuniste atee ar indica faptul că există mult mai multe motive de teamă din partea socialismului din Europa decât din partea creației. Vezi și Secolul pătat de sânge al evoluției .

 

Din punct de vedere științific, nu există absolut nicio îndoială că evoluția este o teorie centrală pentru înțelegerea noastră a Universului și a vieții pe Pământ.

 

Fără îndoială ? Ne-am gândit că marea putere a științei constă în faptul că este tentativă , sau cel puțin așa ne spun scepticii.

 

Imagine Elise BosseBiserică veche din Rougemont, Elveția

Biserică veche din Rougemont, Elveția

Evoluția ar putea fi „o teorie centrală [adică populară]”, dar unii academicieni proeminenți i-au pus recent la îndoială utilitatea. AS Wilkins, editor al revistei BioEssays , a comentat: „Evoluția pare a fi ideea unificatoare indispensabilă și, în același timp, una extrem de superfluă”. 15 Chimistul de renume Philip Skell, membru al Academiei Naționale de Științe, a reiterat gânduri similare într-o rubrică pe care a scris-o pentru The Scientist , intitulată „De ce îl invocăm pe Darwin ? Nu, teoria evoluției contribuie puțin, dacă nu chiar cu nimic, la biologia experimentală utilă. Vezi și Este evoluția cu adevărat esențială pentru biologie?

 

Creaționismul, în oricare dintre formele sale, cum ar fi „designul inteligent”, nu se bazează pe fapte, nu folosește niciun raționament științific, iar conținutul său este jalnic de inadecvat pentru orele de științe.

Aceasta este o afirmație dogmatică incredibilă, dată fără nicio justificare sau dovadă. Ce ziceți de:

 

Evoluționismul, în oricare dintre formele sale, cum ar fi „echilibrul punctat”, nu se bazează pe fapte, nu folosește niciun raționament științific, se bazează pe frecvente erori logice, cum ar fi echivocul (momeala și schimbătorul), iar conținutul său este jalnic de inadecvat pentru orele de științe. În schimb, majoritatea ramurilor științei moderne au fost fondate de creaționiști, bazați pe credința lor într-un Creator care își susține creația într-un mod ordonat , așa cum admit chiar și cercetătorii seculari . Așadar, ar trebui să includem modelul creației în orele de științe datorită efectului său evident fructuos asupra descoperirilor științifice.

 

În realitate, metodele folosite de creaționiști sunt de trei tipuri: afirmații pur dogmatice;

 

A observat cineva ironia aici?

 

utilizarea distorsionată a citatelor științifice,

Adică un citat perfect în context care subminează o presupusă dovadă a evoluției, menționând în același timp că persoana citată încă mai crede în evoluție (deci este un martor ostil )?

 

uneori ilustrat cu fotografii magnifice;

Ar prefera să le ilustrăm cu fotografii de jalnică ?

 

și sprijinul unor oameni de știință renumiți, majoritatea nefiind biologi.

Există mulți creaționiști care sunt biologi (vezi „ Oamenii de știință în viață astăzi care acceptă relatarea biblică a creației ”). Și ce putem spune despre apărători renumiți ai evoluției (biologice), precum fizicianul Krauss și diverși non-oameni de știință care scriu pentru organizații sceptice și site-uri web anticreaționiste sau, de altfel, pentru politicieni socialiști?

 

Nu putem fi pe deplin conștienți de riscurile implicate de declinul semnificativ al biodiversității și de schimbările climatice dacă nu sunt înțelese mecanismele evoluției.

Modelul biblic al creației ar prezice că bacteriile deja rezistente la antibiotice ar supraviețui unui mediu bogat în antibiotice, în timp ce formele nerezistente ar fi eliminate.

O altă afirmație directă. Cum este evoluția utilă pentru înțelegerea acestor lucruri? Cum explică pierderea speciilor originea speciilor? Dar modelul biblic Creație-Cădere-Potop-Dispersie îl explică perfect. „Mecanismele evoluției” sunt mutațiile și selecția naturală. Mutațiile distrug în mod covârșitor informațiile genetice, iar selecția naturală o elimină și pe aceasta. O înțelegere corectă a evoluției, a faptului că aceasta nu este capabilă să creeze noi tipuri de organisme fundamentale, i-ar ajuta într-adevăr pe oameni să realizeze importanța conservării biodiversității, dar nu la asta se gândesc socialiștii. Dacă ei cred cu adevărat că evoluția este un proces creativ care a creat toate ființele vii de pe Pământ, determinat parțial de presiunea schimbărilor climatice din trecut, atunci nu ar trebui să se teamă de schimbările climatice, deoarece acestea vor permite doar continuarea evoluției lor (de la pelargonium la pelargoniu). Predarea dogmei evoluționiste va avea efectul opus celui sperat.

 

Și dacă evoluția este adevărată, de ce ne-ar interesa distrugerea altor specii? Ar demonstra doar că suntem mai în formă decât ele, așa că „merită” să piardă. Vezi și Ziua Pământului: Este creștinismul de vină pentru problemele de mediu?

 

Evoluția este prezentă peste tot,

Aceasta este echivocul menționat mai sus. Aici, „evoluție” este echivalat cu „schimbare”, lucru pe care niciun creaționist creștin nu îl neagă. Și dacă prin „evoluție” se referă la adaptare, creaționiștii recunosc, de asemenea, că organismele au fost create cu capacitatea de a se adapta; nu are nicio legătură cu „evoluția” microbilor în omenire.

 

… din cauza prescrierii excesive de antibiotice de către medici, care încurajează apariția bacteriilor rezistente

Cum este această „evoluție”? Din punct de vedere istoric, germenii rezistenți i-au luat pe toți prin surprindere și abia mai târziu evoluționiștii au „prezis”-o după fapt. Dar, în realitate, o mare parte a rezistenței este explicată printr- o teorie inventată de creaționist Edward Blyth , susținută în mod eronat ca fiind invenția lui Darwin și care astăzi este o parte importantă a modelului creației: selecția naturală (vezi și Darwin și căutarea unui mecanism evolutiv , care arată influențele istorice și filosofice asupra teoriei aparent științifice a lui Darwin). Modelul biblic al creației ar prezice că bacteriile deja rezistente la antibiotice ar supraviețui unui mediu bogat în antibiotice, în timp ce formele nerezistente ar fi eliminate. Teoria „îți dă bine prin intermediul grădinii zoologice” este complet irelevantă. Vezi și Antraxul și antibioticele: Este evoluția relevantă?

 

la utilizarea excesivă a pesticidelor în agricultură, care provoacă mutații la insecte asupra cărora pesticidele nu mai au niciun efect.

Același principiu se aplică și aici, invocând din nou ideea creaționistă a selecției naturale. Pesticidele elimină toate dăunătorii, cu excepția celor deja rezistenți . Așadar, aceștia sunt singurii dăunători care supraviețuiesc pentru a-și transmite genele. Așadar, următoarea generație este puternic populată de insecte rezistente.

 

Documentul este pur și simplu greșit când afirmă că utilizarea excesivă a pesticidelor provoacă mutații. Mai degrabă, mutațiile sunt aleatorii, iar orice mutație care conferă rezistență poate fi selectată. Dar se pare că majoritatea cazurilor de rezistență a insectelor la pesticide se datorează genelor de rezistență deja existente . În cazul rezistenței bacteriene la antibiotice, există o serie de exemple în care o mutație care pierde informații poate conferi rezistență. De exemplu, dezactivarea unei pompe din peretele celular bacterian poate opri germenul să pompeze propriul său călău (antibioticul), astfel încât acesta va supraviețui mai bine într-un mediu inundat de antibiotice. Dar în sălbăticie, o astfel de bacterie ar fi depășită în competiție de tipul sălbatic. Atât de des, super-germenii sunt de fapt super-puteri . Acest tip de schimbare este în direcția greșită, pentru a transforma bacteriile în biologi.

 

Vezi Variație și selecție naturală versus evoluție din Refutarea evoluției .

 

Există un număr considerabil de dovezi științifice privind evoluția. Oamenii de știință au demonstrat că evoluția este un fapt datorită

 

– dovezile furnizate de datele paleontologice,

 

Nu contează că legăturile despre care se presupune că documentează schimbarea de la un tip de organism la altul lipsesc din registrul fosil .

 

-numeroasele cazuri de caracteristici comune organismelor cu un strămoș comun,

[E]voluția este atât de plastică încât poate fi modelată pentru a se potrivi chiar și unor seturi de circumstanțe reciproc contradictorii.

Numai în cazul unei specii create, de exemplu, suntem de acord că tigrii și leii au un strămoș comun, la fel ca și balenele ucigașe false și delfinii. Vezi Ligrii și wholfinii? Ce urmează? Animale nebunești și amestecate, ce ne spun ele? Par să sfideze sistemele de clasificare create de om, dar ce se întâmplă cu speciile create din Geneza? Dar multe organisme au asemănări pe care evoluționiștii recunosc că nu ar putea proveni dintr-un strămoș comun, numite homoplazii . Vezi, de exemplu , discuția despre membrele lui Tiktaalik . Modelul asemănărilor din biologie susține Mesajul Biotic . Adică, dovezile din natură indică un singur designer (asemănările în general), dar cu un model care contracarează explicațiile evoluționiste (asemănările care nu s-ar putea datora strămoșilor comuni). De asemenea, în majoritatea culturilor care au existat vreodată, un design comun ar aduce o mare onoare designerului, arătându-i măiestria asupra a ceea ce crease – vezi A nu se mai folosi: Structuri omoloage și prezumția de originalitate ca valoare critică .

 

-realitatea derivei continentelor,

Oh, asta e biologie , nu-i așa? Sau acest august Consiliu înțelege prin „evoluție” viziunea materialistă despre lume care invocă doar explicații naturale pentru originea întregului univers? Acum se pare că da, deși anterior lucrarea, de dragul argumentului său anticreaționist eronat, voia să limiteze „evoluția” la biologie.

 

Desigur, deriva continentelor este reală; a fost propusă pentru prima dată de creaționistul Antonio Snider-Pellegrini în 1858, cu un an înainte ca Darwin să publice Originea speciilor . Dar deriva continentelor a fost probabil mult mai rapidă în trecut, conform tectonicii catastrofale a plăcilor , altfel nu s-ar fi întâmplat deloc! Aceasta explică de ce unele plăci crustale subduse din manta sunt încă reci – nu au avut timp ca temperatura să se echilibreze, deoarece s-au scufundat rapid acum doar aproximativ 4500 de ani. Din nou, un geofizician creaționist , Dr. John Baumgardner , este cel care a dezvoltat modelul principal de supercomputer pentru tectonica plăcilor, chiar și potrivit oamenilor de știință seculari.

 

-observări directe ale schimbărilor genetice în populații.

Deci lucrurile se schimbă ? Spuneți-ne ceva ce nu știm. Dar evoluează ei în direcția microbilor către misoteiști precum Richard Dawkins ?

 

Deriva continentelor , care este rezultatul divizării Pangeei (vechiul supercontinent care cuprindea aproape tot uscatul care a apărut din perioada Carboniferă la începutul Jurasicului) acum cel puțin 200 de milioane de ani, permite, de asemenea, furnizarea de dovezi ale evoluției. Fosilele organismelor care au evoluat atunci când continentele erau conectate au o distribuție geografică mai largă decât cele ale organismelor care au evoluat mai recent. Efectul derivei continentelor a fost acela de a separa familii de organisme vii și, astfel, de a provoca dezvoltarea lor, independent de descendența lor, precum și apariția de noi specii și dispariția altora.

Foarte amuzant. Darwin a folosit dovezi biogeografice ca „susținere” a evoluției, bazată pe ideea actuală de continente fixe . Așadar, cum poate fi invocată acum biogeografia ca susținător în contextul istoriei geografice complet diferite a continentelor în mișcare ? Nu, evoluția este atât de plastică încât poate fi modelată pentru a se potrivi chiar și unor seturi de circumstanțe reciproc contrare. Într-adevăr, viziunea populară în prezent are probleme în a explica distribuția marsupialelor, de exemplu. Acestea nu se află în principal în Australia „pentru că au evoluat acolo”. Evoluționiștii trebuie să recunoască faptul că marsupialele au trăit cândva în Europa, Asia și America de Nord (în abundență în aceasta din urmă), dar acum sunt în mare parte absente (cu excepția oposumurilor din America). Doi evoluționiști admit:

 

„Marsupialele vii sunt limitate la Australia 16 și America de Sud… În schimb, fosilele metateriene din Cretacicul târziu provin exclusiv din Eurasia și America de Nord… Această schimbare geografică rămâne inexplicabilă.” 17

 

Selecția naturală și artificială fac posibilă furnizarea de dovezi ale evoluției.

 

Întrucât au fost descoperite de creaționiști (creștini), nu este surprinzător faptul că ele oferă de fapt dovezi pentru modelul biblic al creației.

 

Mai general, schimbările recente ale virusului SIDA sunt o dovadă a capacității oricărui organism de a evolua.

Deci, virusurile se transformă în virusuri – da, asta dovedește cu adevărat că s-ar putea transforma în virologi. Nici aici nu există dovezi ale unor schimbări care să sporească informația și să fie necesare pentru ca evoluția să funcționeze. Într-adevăr, dovezile indică faptul că mutațiile care conferă rezistență implică pierderea de informație , deoarece HIV-urile rezistente la antivirale sunt depășite de varietățile sălbatice odată ce antiviralele sunt îndepărtate. Alte dovezi științifice incomode împotriva evoluției! Vezi discuția din Argument: Selecția naturală duce la speciație din Refuting Evolution 2 .

 

Una dintre descoperirile făcute în studiul planetei noastre și confirmată de nenumărate ori este datarea evenimentelor majore care au marcat dezvoltarea acesteia:

De unde știu că datarea este fiabilă, din moment ce ei nu au fost acolo? Consultați paginile noastre de întrebări și răspunsuri despre datarea radiometrică .

 

Sistemul solar, care include și Pământul, s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani;

Așadar, cum se face că încă avem comete, deși acestea ar trebui să reziste doar 10.000 de ani, deoarece trec pe lângă soare și se evaporă? Și cum se face că găsim carbon-14 în diamantele care se presupune că s-au format acum miliarde de ani? Și există multe alte dovezi științifice împotriva acestor scenarii de miliarde de ani .

 

-viața a apărut pe Pământ acum cel puțin 2,5 miliarde de ani (sub formă de bacterii unicelulare);

Multe dintre cele mai importante progrese medicale au fost realizate fără a se folosi în cea mai mică măsură evoluția.

Și această formă de viață „antică” a lăsat în urmă structuri numite stromatolite, care sunt formate și astăzi din organisme care arată la fel ca cele care au fost fosilizate la presupusul început al vieții – cianofite (cianobacterii sau „alge albastre-verzi”). Acest lucru este destul de incredibil, dacă ne gândim că marea poveste evolutivă prezintă o diversitate imensă a vieții de pe Pământ care evoluează din aceleași organisme care, aparent, nu au evoluat prea mult, dacă au evoluat deloc. Există multe alte fosile vii care sfidează povestea evolutivă – mai multe dovezi …

 

Și au acești socialiști vreo explicație despre cum viața – precum acele cianobacterii incredibil de complexe – ar fi putut evolua din substanțe chimice nevii, deși legile chimiei reale sunt împotriva acestui lucru ? Aceasta este o dovadă științifică mai solidă împotriva relatării evoluției.

 

-acum aproximativ 200 de milioane de ani, Pangea a început să se divizeze pentru a forma continentele pe care le cunoaștem astăzi;

 

-homo sapiens, adică ființele umane, au apărut între 100.000 și 200.000 de ani în urmă.

 

Prin urmare, nu este greu de înțeles de ce aceste descoperiri au reprezentat o provocare pentru cei care aplică o interpretare strictă primei părți a Bibliei, adică Genezei.

 

Nu contestăm nicio descoperire reală făcută de un evoluționist, ci doar interpretarea lor – vezi Evoluție și creație, știință și religie, fapte și prejudecăți din Refuting Evolution . Și, bineînțeles, nu este o „interpretare strictă”, ci o hermeneutică istorică originalistă sau gramaticală , care încearcă să înțeleagă ce ar fi însemnat cuvintele pentru cititorul inițial în contextul lor la momentul scrierii – vezi Ar trebui Geneza luată literal? și Este Geneza poezie/figurativ, un argument teologic (polemic) și, prin urmare, nu istorie?

 

Cum se pot face, de exemplu, progrese în cercetarea medicală cu scopul de a combate eficient boli precum SIDA, dacă se neagă orice principiu al evoluției?

Foarte ușor, pentru că putem aplica principiul creaționist biblic al selecției naturale.

 

Practic, evoluția este omniprezentă în toate cercetările medicale.

Prostii. Niciun progres medical important nu s-a bazat pe noțiuni evoluționiste. Luați în considerare:

 

Vaccinarea a fost descoperită de Edward Jenner (1749–1823 – rețineți că Darwin a publicat Originea în 1859)

Antisepsia de Joseph Lister, creaționist (1827–1912)

Anestezia de James Young Simpson (1811–1870), care credea că Dumnezeu a fost primul anestezist ( Geneza 2:21 ).

Teoria microbiană a bolilor de Louis Pasteur, creaționist (1822–1895), care a infirmat generarea spontană, încă o credință evoluționistă.

Antibioticele, dezvoltate fără cel mai mic aport al evoluției, prin descoperirea fortuită a lui Alexander Fleming (1881–1955), care descoperise anterior lizozimul, „propriul antibiotic al organismului”.

De fapt, evoluția a împiedicat dezvoltarea medicinei moderne: prin noțiuni eronate precum recapitularea embrionară , organele vestigiale și (recent) ADN-ul nedorit , care au împiedicat descoperirile medicale.

 

Cum putem considera o viață într-o lume fără medicamente?

Imagine WikipediaPictura lui Louis Pasteur în laboratorul său

Pictura lui Louis Pasteur în laboratorul său

Cu mare dificultate, însă doctrina evoluției, spre deosebire de biologia coerentă și logică, nu are absolut nicio legătură cu descoperirea și dezvoltarea medicamentelor. Este însă interesant faptul că cei 18 milioane de deținuți care au trecut prin brutalul GULág socialist-comunist 18 au reușit ocazional să supraviețuiască fără medicamente , având în vedere că Soljenițân putea emigra și scrie despre ele. Mai mult, oamenii au supraviețuit destul de bine timp de mii de ani înainte ca scrierile lui Darwin să înceapă să popularizeze ideile evoluționiste despre origini.

 

Pare absurd, dar eliminarea predării evoluției din programa școlară, așa cum susțin creaționiștii, ar putea duce la o reducere considerabilă, dacă nu chiar la sfârșitul, cercetării medicale.

 

După cum s-a arătat, aceasta este doar o tactică de intimidare, fără nicio bază reală. Au acești politicieni vreo idee despre medicină? Vedeți articolul unui medic creaționist creștin, care evident are o idee, „ Este evoluția cu adevărat necesară pentru progresele medicale ?”

 

În plus, abordarea „științifică” adoptată de creaționiști pentru a-și prezenta și susține ideile este în sine un instrument de manipulare mentală deosebit de periculos: prezentarea unei teze ca teorie științifică fără a oferi nicio dovadă poate fi comparată cu o încercare de a manipula mințile în scopuri care, de altfel, sunt puțin probabile virtuoase.

Ca răspuns, am putea întreba politicos: De ce să ignorăm dovezile prezentate de creaționiști, excluzându-le din taberele de îndoctrinare seculară pentru juniori, adică din școlile publice ? Este autorul un produs al unei astfel de îndoctrinări care nu s-a obosit niciodată să cerceteze problema pe cont propriu? Alternativa este că este necinstit și induce în eroare cititorii în mod voit, deoarece chiar și o navigare superficială pe acest site web (și există și altele bune) ar oferi dovezi din belșug pentru ideile creaționiste. Desigur, dacă ești un materialist dogmatic, ceea ce este un socialist, atunci nicio dovadă nu este probabil să conteze – cum ar fi această recunoaștere a autoproclamatului marxist Richard Lewontin.

 

După cum a scris Charles Otis Whitman, un zoolog american (1842–1910), „Faptele fără teorie sunt haos, dar teoria fără fapte este fantezie” . Prin urmare, așa cum notează G. Lecointre, orice manipulator inteligent se bazează doar pe „fapte”.

Dar manipulatorii extrem de deștepți, cum ar fi politicienii noștri socialiști, nici măcar nu au faptele!

 

Joacă-te la schimbarea istoriei

În concluzie, atunci când citim rezoluția Consiliului Europei împotriva creaționismului, trebuie să fim conștienți de o înșelăciune generală. Și anume, „creaționismul [adică relatarea Genezei] este religie, dar evoluționismul este știință” . De fapt, relatarea Genezei este o relatare a istoriei , iar evoluția este, de asemenea, o presupusă istorie . Așadar, atunci când seculariștii cer ca „creaționismul” să nu fie predat la orele de științe (dar, bineînțeles, cer ca evoluționismul să fie predat la orele de științe), ei înlocuiesc de fapt relatarea adevărată a istoriei cu propria lor versiune (falsă) și o numesc „știință”. Nu vă lăsați înșelați! Nimeni nu poate ști cu siguranță ce s-a întâmplat înainte de a se naște, decât dacă are acces la (și are încredere în) o relatare reală a unui martor ocular. Luați în considerare acest sfat înțelept pentru studenți (relevant în special pentru studenții la științe ) de la geologul creaționist Dr. Tas Walker :

 

Rețineți că, dacă evenimentele descrise nu au fost observate (de exemplu, dacă fac afirmații despre o perioadă anterioară nașterii cercetătorilor), atunci vă spun o poveste – o încercare de a construi o „istorie” evolutivă care se potrivește cu dovezile actuale. Odată ce sunteți atenți la acest lucru, nu veți fi păcăliți să acceptați modul lor de gândire evolutiv. ( Cf. accentul pus de Scripturi pe importanța martorilor oculari – Deuteronom 19:15 ; Iov 38:4 , 21 ; 2 Corinteni 13:1 .)

Dacă majoritatea europenilor ar ști acest lucru și l-ar lua în serios, viitorul Europei ar arăta cu siguranță mult mai puțin sumbru. Dacă Europa nu ia măsuri pentru a-și restabili rădăcinile creștine, ceea ce înseamnă să înceapă cu adevărata istorie a universului consemnată în Geneză – fundamentele istorice ale credinței creștine – atunci viitorul său va fi într-adevăr sumbru, deoarece va aluneca în anarhie și/sau totalitarism. Acest vot al Consiliului Europei este exact în direcția greșită.

 

Referințe

Adunarea Parlamentară—Consiliul Europei, Documentul nr. 11297: Pericolele creaționismului în educație, <http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc07/EDOC11297.htm>, 8 iunie 2007. Înapoi la text .

Reilhac, G., Organismul european pentru drepturile omului anulează votul creaționismului, Reuters, <http://uk.reuters.com/article/scienceNews/idUKL2543885120070625>, 25 iunie 2007. Înapoi la text .

ABC News, Consiliul Europei va vota asupra creaționismului, <www.abc.net.au/news/stories/2007/09/26/2043373.htm>, 26 septembrie 2007. Înapoi la text .

Adunarea Parlamentară — Consiliul Europei, Consiliul Europei afirmă că trebuie să se „opună ferm” învățăturii creaționismului ca disciplină științifică, spun parlamentarii, <http://assembly.coe.int/ASP/Press/StopPressView.asp?ID=1965>, 4 octombrie 2007. Înapoi la text .

Maier, PL, prefață la: Schmidt, AJ, Cum a schimbat creștinismul lumea, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004. Înapoi la text .

Furia musulmanilor față de caricaturile daneze, BBC News, <http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/4361260.stm>, 20 octombrie 2005. Înapoi la text .

Furia caricaturilor musulmane face victime, BBC News, <http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/4684652.stm>, 6 februarie 2006. Înapoi la text .

Cineast olandez critic la adresa Islamului, ucis, USA Today, <www.usatoday.com/news/world/2004-11-02-filmmaker-killed_x.htm>, 11 februarie 2004. Înapoi la text .

Smith, C., Revoltele s-au răspândit de la Paris în alte orașe franceze, New York Times, <www.nytimes.com/2005/11/06/international/europe/06paris.html>, 6 noiembrie 2005. Înapoi la text .

Revoltele din zona Parisului par să se diminueze în a patra noapte, MSNBC News, <www.msnbc.msn.com/id/21978411>, 28 noiembrie 2007. Înapoi la text .

Harrigan, S., Suedezii ating punctul de ruptură cu musulmanii, FOXNews.com, <www.foxnews.com/story/0,2933,139614,00.html>, 26 noiembrie 2004. Înapoi la text .

MacAllen, Susan, Salutați steagul danez! – Un simbol al libertății occidentale, Family Security Matters, <www.familysecuritymatters.org/homeland.php?id=1172085>, 23 iulie 2007. Înapoi la text .

Colson, C. și Pearcey, N., Cum vom trăi acum? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999. Înapoi la text .

Vezi și Steyn, M., America Alone: ​​The End of the World as We Know It , Regnery, 2006. Aceasta se referă la abandonarea sinucigașă de către Europa a propriei culturi și la rata natalității sub nivelul de înlocuire. Astfel, legea islamică Sharia ar putea fi impusă prin mijloace pur democratice în câteva decenii. Înapoi la text .

Wilkins, AS, Procese evolutive: o ediție specială, BioEssays 22 :1051–1052, 2000. Înapoi la text .

De fapt, marsupiale vii pot fi găsite și în Papua Noua Guinee (la nordul Australiei) și de acolo spre vest în Indonezia – chiar și pe insula indoneziană majoră Sulawesi (vezi, de exemplu, Cuscusul-urs din Sulawesi , Creation 24 (3):28–30, 2002). Iar opossumul australian trăiește acum și în Noua Zeelandă datorită ajutorului uman și este considerat acolo un dăunător major. Înapoi la text .

Cifelli, RL și Davis, BM, Originile marsupialelor, Science 302 :1899-2, 2003. Înapoi la text .

GULág (ГУЛаг) este un acronim al lui Г лавное У правление Лаг ерей ( G lavnoye U pravleniye Lag erey ), Administrația șefă a taberei sau în întregime, Г лавное Уенпира Исправительно-Трудовых Лаг ерей и колоний ( G lavnoye U pravleniye Ispravitel’no-Trudovykh Lag erey i koloniy ), Administrația șefă a lagărelor și coloniilor de muncă corectivă. Prin metonimie, acest sens inițial de agenție administrativă centrală a fost transferat în sistemul închisorilor și lagărelor de muncă pe care le administra, apoi în lagărele în sine. Arhipelagul GULág ( Архипелаг ГУЛАГ ) de Alexánder Isáyevich Solzhenítsyn (Александр Исаевич Солженицын 1918–2008 a fost instrumental pentru revelația sovietică în profunzimea) tiranie.

 

https://creation.com/when-will-europe-wake-up-creation-should-be-outlawed-in-schools

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Adevărul despre Mao

 

 

de Andrew McIntyre

 

Observatorul Național

(Consiliul pentru Interes Național, Melbourne),

1. 67, vara 2006,

paginile 49-55.

 

 

 

Andrew McIntyre descrie impactul senzației editoriale de anul trecut, dezvăluirea exhaustivă a lui Jung Chang și Jon Halliday, intitulată „Mao: Povestea necunoscută” .Spre mare fanfară și recunoaștere internațională, Jung Chang, autoarea lucrării non-ficțiune bestseller din toate timpurile , „ Lebede sălbatice” , a scris împreună cu soțul ei britanic, Jon Halliday, o istorie definitivă a lui Mao Zedong. Cartea a fost deja considerată cea mai bună istorie politică publicată în acest secol și este cu siguranță deja un bestseller. În ciuda faptului că au fost scrise și alte cărți detaliate despre brutalitatea lui Mao, „Mao: Povestea necunoscută” (publicată de Jonathan Cape) poate pretinde a fi corectarea definitivă a monstruozității tiranului Mao. Neobosită în descrierea celei mai mari crime în masă a secolului al XX-lea – peste 70 de milioane de morți în timp de pace – cartea se concentrează în mare măsură pe Mao ca om.Deși are puțin peste 800 de pagini și este plină de note și documentație, această carte se adresează publicului larg. Se citește ca o narațiune captivantă și este relatată în stilul accesibil al cărții „ Lebedele sălbatice” . Unul dintre punctele sale forte, în ciuda imaginii sumbre pe care o zugrăvește, este lipsa unei moralizații superficiale. Autorii descriu pur și simplu un om după părerea oamenilor care l-au cunoscut și l-au întâlnit. Cu toate acestea, acest lucru nu i-a împiedicat pe inevitabilii apologeți să facă încercări surprinzătoare de a-l susține pe Mao. Așadar, Thomas Bernstein, de la Universitatea Columbia din New York, un apologet al lui Mao, afirmă despre autori: „erudiția lor este pusă în slujba distrugerii complete a reputației lui Mao. Trebuie spus că, la urma urmei, însăși familia lui Chang a fost victimă, așa că aceasta trebuie să fie «răzbunarea» ei”. Însă Chang a depus eforturi mari pentru a sublinia că, în mare parte, cartea se bazează pe fapte documentate și surse primare. „Este incontestabil că Mao a condus greșit și a fost un tiran nemilos”, a explicat ea într-un interviu din Melbourne: „Cartea nu este o polemică. Este o poveste directă, cu fapte. Cititorii își pot trage propriile concluzii.”

 

Într-un articol recent din Commentary, Arthur Waldron, deși recunoaște importanța și impactul central al acestei noi cărți – „La fel ca Arhipelagul Gulag al lui Soljenițân , aceasta dă o lovitură fatală unui întreg mod de gândire” – semnalează faptul că există anumite fapte istorice relatate în carte care sunt aprig contestate de adepții sinologi ai lui Mao. Deși importanța acestor fapte disputate va face obiectul unor dezbateri aprinse și continue la margine, impactul moral al cărții – plasându-l pe Mao, în sfârșit, complet dincolo de limite – va fi moștenirea sa durabilă.

 

Împreună, autorii au călătorit prin China și au intervievat peste 150 de rude ale lui Mao, prietenii, colegii, personalul personal și membri ai eșaloanelor de vârf ale partidului. Acești oameni nu vorbiseră niciodată despre Mao în mod oficial. Deși autorii oferă cititorului puține explicații alternative sau un context istoric mai larg pentru acțiunile sale, este imposibil să reziști imaginii care ne este prezentată. Concluzia convingătoare este pur și simplu mai rea decât ne-am putea imagina: Mao a fost de neimaginat de cinic, amoral și vicios. A supraviețuit tocmai pentru că a fost mai nemilos decât oricine altcineva pe care l-a întâlnit, inclusiv Stalin. Mao, din aceste relatări directe, a avut o viață fără întreruperi de cruzime, purtată împotriva prietenilor, dușmanilor și familiei deopotrivă. Mai rău este că, potrivit relatărilor autorilor, comportamentul său nici măcar nu a fost atenuat de credințe ideologice. Acțiunile sale nu au fost susținute nici de credințe marxiste sau comuniste, nici de idealism de vreun fel.

 

Mao însuși este citat din propriul său jurnal, scris la vârsta de 24 de ani, în 1918. Acesta oferă cea mai clară și lucidă relatare a bazei filosofice a acțiunilor sale depravate:

 

„Nu sunt de acord cu opinia conform căreia, pentru a fi moral, motivul acțiunii cuiva trebuie să fie beneficiul altora. Moralitatea nu trebuie definită în raport cu ceilalți… Oameni ca mine vor să… își satisfacă pe deplin inimile și, procedând astfel, avem automat cele mai valoroase coduri morale. Desigur, există oameni și obiecte în lume, dar toate sunt acolo doar pentru mine… Oameni ca mine au o datorie doar față de ei înșiși; nu avem nicio datorie față de alți oameni… Unii spun că cineva are o responsabilitate pentru istorie. Eu nu cred asta. Sunt preocupat doar de dezvoltarea mea personală.”

 

Despre moarte și uciderea altora, el a spus:

 

„Ființele umane sunt înzestrate cu simțul curiozității, de ce ar trebui să tratăm moartea diferit? Nu vrem oare să experimentăm lucruri ciudate? Cred că acesta este cel mai minunat lucru… Ne place să navigăm pe o mare de răsturnări de situație. A trece de la viață la moarte înseamnă a experimenta cea mai mare răsturnare de situație. Nu-i așa că este magnific!”

 

A citi asta în lumina zecilor de milioane de oameni uciși sau înfometați este, ca să nu spun mai mult, înfiorător. Mao le-a spus cercului său conducător interior că nu conta dacă oamenii mureau. Moartea trebuia sărbătorită. China trebuia distrusă și apoi reformată. „Oameni ca mine tânjesc după [distrugere]… pentru că atunci când vechiul univers este distrus, se va forma un nou univers. Nu-i așa că e mai bine?”

 

Astfel, încă din primii ani ai vieții sale, autorii urmăresc psihopatologia lui Mao și cruzimea sa față de ceilalți. Începe cu copilăria lui, în cadrul familiei sale apropiate, apoi se trece la colegii și aliații săi de profesie, care sunt trădați sistematic și cu răutate din cauza setei personale a lui Mao pentru putere, bani și dominație. Era complet pragmatic. Leneș și oportunist, găsise de foarte devreme în lunga sa viață o modalitate ușoară de a obține bani fără a munci cu adevărat.

 

Atât de constant josnic a fost, încât este greu de știut într-un scurt articol ce să alegi ca fiind cele mai bune sau cele mai rele exemple ale depravării lui Mao. În cursul Marelelui Marș, el și-a forțat în mod deliberat trupele să se întoarcă în cerc timp de luni de zile în ocolișuri fără rezultat – sacrificând astfel mii de luptători puțini – fără alt scop decât să-și avanseze încercarea de a prelua conducerea. Într-un episod de lângă Banyou în 1935, Mao a complotat, a mințit și a amenințat să-l oblige pe Kuo-tao, pe atunci supremul militar al principalei forțe comuniste la acea vreme, să-și conducă trupele prin mlaștini unde nu exista nicio posibilitate de a găsi hrană sau sate. L-a îndemnat chiar „să-i aducă pe toți răniții și bolnavii care pot reuși să meargă”, într-un stratagemă calculat pentru a provoca suferințe maxime forțelor lui Kuo-tao. Scopul său era pur și simplu să-l întârzie și să-și consolideze propria poziție.

 

În Marele Salt Înainte, multe dintre dezastre și idei trăsnite ar fi putut fi evitate complet dacă nu ar fi fost Mao. Acesta a refuzat să asculte sfaturile experților. Regulile și bunul simț au fost lăsate deoparte atunci când oțelăriile au fost obligate să-și dubleze producția. După cum scrie Chang, „Experții care au încercat să vorbească cu sens au fost persecutați. Mao a dat tonul discreditării raționalității spunând că «cunoștințele profesorului burghez ar trebui tratate ca un pârț de câine, fără valoare, meritând doar dispreț, batjocură, dispreț…». Drept urmare, atât de multe dintre eforturi, cu prețul a sute de mii de vieți omenești și al suferinței a milioane de oameni, au fost în zadar. Cuptoarele din curțile din spate produceau oțel inutilizabil. Canalele și sistemele de irigații, adesea săpate cu mâinile goale, au fost abandonate ca fiind inutile din cauza lipsei de planificare și analiză. Faimoasa campanie de eliminare a vrăbiilor a provocat un dezastru ecologic; apelurile oamenilor de știință au fost ignorate. În patru ani, începând cu 1958, aproximativ 100 de milioane de țărani au fost constrânși să participe la astfel de proiecte, mutând o cantitate de pământ și zidărie echivalentă cu excavarea a 950 de canale Suez, majoritatea folosind propriile ciocane, târnăcoape și lopeți, hrană și adăpost. Mao știa precis și cu mândrie câte morți erau odată cu atâtea miliarde de metri cubi de sol. Când înalți oficiali din provincia Gansu au făcut apel la „distrugerea vieților omenești” în cadrul acestor proiecte, Mao i-a condamnat și pedepsit ca fiind o „clică de dreapta anti-partid”.

 

Criticii cărții, așa cum fac și apologeții, au o tehnică prin care recunosc cu ușurință ce monstru a fost Mao (cum ar fi putut evita asta), dar, la fel ca adevărații credincioși, dacă pot vedea un pahar plin cinci procente, descoperă că asta justifică mijloacele. Apologeții au subliniat deja rapid că în timpul interludiilor sănătoase dintre campaniile teroriste – când colegii mai pragmatici ai lui Mao aveau mai mult de spus – China a înregistrat o creștere economică remarcabilă și indici de bunăstare socială îmbunătățiți dramatic, speranța de viață dublându-se în anii 1950! Faptul că nimic din toate acestea nu este menționat în Mao, Povestea necunoscută, nu este surprinzător. De ce ar trebui autorii să se concentreze asupra îmbunătățirilor care, fără îndoială, ar fi fost mai mari sub un regim mai puțin opresiv? La urma urmei, Hitler a ținut sub control inflația și a restabilit mândria națiunii germane după înfrângerea sa în Primul Război Mondial, iar Stalin a creat cu siguranță tehnologie modernă și industrie masivă – fabrici care produceau uneori cizme pentru stângaci, de o singură mărime.

 

Marile epurări care au caracterizat domnia lui Mao sunt descrise în detaliu brutal. Chang și Halliday notează că Mao „a descoperit în sine o dragoste pentru huliganii sângeroase. Această plăcere viscerală, care se învecina cu sadismul, se amesteca cu, dar preceda afinitatea sa pentru violența leninistă. Mao nu a ajuns la violență prin teorie. Înclinația izvora din caracterul său.” Forma sa distinctivă de teroare organizațională era de a-i determina pe oameni să o folosească unii împotriva altora. El a perfecționat această metodă în Yenan, unde toți erau constrânși într-un exercițiu de critică și autocritică, mărturisindu-se și implicându-se reciproc în „greșeli” teribile. Această metodă, cu tortura oribilă asociată și morțile lente și terifiante, a fost extinsă treptat în întreaga Chină. Yenan însăși a devenit o închisoare gigantică, unde transfugii erau împușcați automat. Dar Mao a mers mult dincolo de orice realizaseră Hitler sau Stalin. El i-a transformat pe colegi atât în ​​gardieni, cât și în prizonieri în aceleași încăperi. Toți erau făcuți să se simtă suspecți prin răspândirea unor acuzații false. În timpul încarcerării, tinerii voluntari erau obligați să mărturisească că sunt spioni și să-i denunțe pe alții, ca modalitate de a inducere teroare. Toate acestea au oferit pretextul pentru tortură, privare de somn, biciuire, spânzurare de încheieturi, zvâcnirea genunchilor oamenilor până la punctul de rupere și execuții simulate. Noaptea, se auzeau țipete în tot Yenan-ul. Iar Mao a dat personal instrucțiuni despre tortură. Acesta a fost doar începutul unei frici și spaime universale care este aproape de neînțeles pentru noi astăzi și reprezintă un punct orb central al stângii occidentale în evaluarea sa asupra lui Mao. Când Mao, ceva mai târziu, a instigat o reprimare a corupției, se estimează că peste 200.000 de oameni de afaceri s-au sinucis sărind din clădiri. Au fost numiți cu dispreț parașute. Întrebat de ce nu au sărit în râu pentru a se îneca, un observator a susținut că ar fi acuzați că au fugit la Hong Kong și, astfel, și-ar pune în pericol familiile rămase în urmă. Mao era un om care tortura femeile din jurul său, inclusiv cele patru soții ale sale succesive. Când Chou Enlai, cel mai popular membru al regimului, a fost diagnosticat cu cancer la vezică urinară, Mao a ordonat ca acesta să nu fie informat despre această afecțiune și nici tratat pentru aceasta. Chiar dacă Chou era angajat în negocieri vitale cu Statele Unite, Mao s-a jucat cu servitorul său loial pentru a se asigura că va muri dureros.

 

În contrast șocant cu această mizerie, frică și moarte, megalomania lui Mao a înflorit în cele mai extravagante moduri, folosind resursele pentru propriul confort: case masive și scumpe au fost construite în toată China pentru uz personal, rămânând goale cea mai mare parte a timpului; pentru masa sa, un anumit pește trebuia transportat viu la 1000 de kilometri într-o pungă de plastic cu apă; orezul trebuia decorticat manual pentru a păstra o anumită membrană a bobului; orezăriile sale erau irigate cu apă de izvor, folosită cândva pentru apa potabilă a curții imperiale – toate acestea se întâmplau în timp ce propriul său personal rămânea crud subnutrit. În timp ce îi împiedica în mod activ pe alții să citească, a construit tipografii elaborate pentru a produce doar o mână de ediții de cărți pentru uzul său exclusiv.

 

O anecdotă surprinzătoare a fost măsura în care Mao a reușit să-l manipuleze pe Richard Nixon prin faimoasa diplomație a „ping-pong-ului” și prin prima călătorie ulterioară la Beijing, precum și prin tratamentul de proastă calitate și umilitor pe care președintele Nixon a fost forțat să-l îndure în cadrul întâlnirilor private cu acesta, în fața Dr. Henry Kissinger. Cartea arată cât de mult a contribuit această întâlnire și seducția ulterioară a Statelor Unite la proiectarea unei imagini benigne a lui Mao, atât de în contradicție cu ceea ce știm acum.

 

Ce a mai rămas astăzi din această moștenire? La trei decenii de la moartea sa, Mao Zedong este încă susținut oficial de actualul guvern chinez, cu fața sa fadă atârnând în Piața Tienanmen și împodobind fiecare bancnotă. Recenta dezertare a unui diplomat chinez în Australia și bătaia brutală a activistului pentru drepturi civile Lu Banglie în octombrie anul acesta sunt mementouri foarte contemporane ale naturii partidului comunist chinez și ale modului în care acesta tratează minoritățile precum Falun Gong și disidența politică. Guvernul nu se sfiește să persecute jurnaliștii. Într-adevăr, există mai mulți jurnaliști în închisoare în China decât oriunde altundeva în lume. Zhao Yan, corespondent al Biroului din Beijing al New York Times, a fost arestat în septembrie anul trecut, la fel ca și corespondentul Straights Times . Trebuie să ne amintim, de asemenea, atitudinea cinică și manipulatoare a Chinei față de Coreea de Nord cu Kim Jong-il, care îl sosia pe Mao, ca o modalitate de a chinui Washingtonul și Tokyo. Cererea guvernului ca bloggerii chinezi independenți să se înregistreze, precum și recenta recunoaștere a Microsoft că site-urile sale de bloguri chinezești vor bloca titluri precum „libertate” și „democrație” în eforturile țării de a controla internetul, sunt semne că mai este mult de parcurs. Drept urmare, Biroul de Securitate al Republicii Chineze raportează că 3,6 milioane de oameni au protestat în cadrul a 74.000 de „incidente în masă”, o creștere de 20% față de 2003, sfidând o represiune de 18 luni care a implicat mai multe rețineri, restricții și petiții, precum și controale mai stricte asupra internetului și a altor comunicații.

 

Fie cum ar fi, există semne ale unei reevaluări a lui Mao? Un nou muzeu din orașul Shantou, din sudul Chinei, tocmai s-a deschis și pare să sfideze sensibilitățile comuniste față de Revoluția Culturală, dând vina direct pe Mao Zedong. Există expoziții care includ scene ale unei țări cuprinse de nebunie la scară largă, cu statui aurite ale lui Buddha, acoperite cu pancarte pe care scrie „condamnat la moarte”, care sunt arse. Fumul se ridică din fabrici și colegii. Profesorii, preoții și oficialii sunt defilați cu șepci de basm și puși să se închine. Potrivit scriitorului Ji Xianlin, pe o placă din muzeu, „Revoluția Culturală a fost cea mai sălbatică, brutală, oarbă și ridicolă tragedie… A înnegrit fața națiunii chineze. Nu ar trebui să o uităm niciodată.” Muzeul este opera unui fost viceprimar al orașului Shantou, Peng Qian, care a fost persecutat de Gărzile Roșii și a decis să construiască muzeul după ce a găsit mormintele a aproximativ douăzeci de victime ale Revoluției Culturale pe acest deal. Peng pare să aibă un sprijin crucial din partea unor figuri comuniste regionale de rang înalt, inclusiv din partea fostului secretar de partid din provincia Guangdong, Ren Zhongyi, un susținător al reformei politice radicale.

 

De asemenea, trebuie să ne întrebăm de ce Chang și Halliday au avut carte blanche să intervieveze oameni pentru prima dată în întreaga China pentru această carte, când intențiile lor ar fi fost cunoscute autorităților. Se poate oare ca guvernul să încerce într-adevăr să pună capăt umbrei lui Mao, dar cu inițiativa venind din exterior?

 

Deși este de înțeles pentru China, având în vedere prin ce a trecut, să întâmpine dificultăți în a se debarasa de moștenirea lui Mao – un elev tipic de liceu „Tânăr Pionier” care vizita noul muzeu Shantou îl considera încă pe Mao un mare lider care a creat o „nouă Chină” – pare intolerabil faptul că stânga occidentală, mediul academic și elitele politice încă refuză să înțeleagă regimurile totalitare de stânga. Potrivit unui recenzent socialist britanic al acestei cărți, rolul lui Mao Zedong este „demn de o analiză completă de pe urma căreia tinerii și muncitorii de astăzi ar putea beneficia în lupta pentru socialism”. Recenzentul respectiv a obiectat în mod ciudat la cartea care îl grupează pe Mao cu Lenin, Mussolini și Hitler, considerând-o o „abominație”. Oare acești oameni încă operează sub excepția de la legea „ Poveste de dragoste” : „dragostea înseamnă să nu trebuiască niciodată să-ți ceri scuze”?

 

Încă se adulează prea mult triumfurile pretinse ale lui Mao. O analiză australiană recentă, de stânga, care contesta faptele lui Chang și Halliday despre traversarea podului Luding în timpul Marelelui Marș, părea totuși în favoarea unui nou muzeu imens, care includea o pictură murală cu trupe ale Armatei Roșii care se chinuiau să traverseze podul, printre împușcături și flăcări. În 2005, în ciuda a tot ceea ce se știe acum, pictura murală a preamărit virtuțile țăranilor săraci care injectau dolari din partea turiștilor în economia lor. Imaginați-vă, pentru un minut, indignarea dacă ar exista un parc muzeal tematic pentru Kristelnacht sau reprezentații ale mitingului de la Nürnberg pentru a stimula turismul german. Tocmai acest dublu standard față de cel mai mare monstru al secolului al XX-lea vizează „Mao: Povestea Necunoscută” .

 

Această atitudine respectuoasă și la modă față de Mao se observă și acum în șicul extravagant al New York-ului, unde serigrafiile lui Andy Warhol cu ​​Mao au depășit pragul de 100.000 de dolari la o casă de licitații din New York, acum câțiva ani. Există cu siguranță rezistență și curaj în rândul clasei liberale. De aceea, această carte este atât de importantă. Sperăm că va condamna odată pentru totdeauna monstrul care a fost Mao, așa cum Soljenițân a condamnat cu siguranță gulagul și pe Stalin.

 

 

 

 

 

DESPRE AUTOR:

 

Domnul Andrew McIntyre este un colaborator regulat al articolelor de opinie pentru Quadrant și alte reviste și ziare naționale.

 

 

https://www.nationalobserver.net/2006_summer_mcintyre.htm

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist (recenzie Weikart)

de Jonathan Sarfati

 

 

Cum au putut ororile Holocaustului să se întâmple în cea mai civilizată țară din lume? Enormitatea uciderilor a necesitat o rețea imensă de oameni, așa că cum au putut atâția oameni să comită astfel de atrocități?Richard Weikart, profesor de istorie europeană modernă la Universitatea de Stat din California, Stanislaus, a documentat temeinic rădăcinile darwiniste ale multor aspecte ale terorii naziste în recenta sa carte , „De la Darwin la Hitler: Etica evoluționistă, eugenia și rasismul în Germania ” .1

 

El a arătat că darwinismul a oferit multe dintre fundamentele principiilor naziste. De exemplu, darwinismul a subminat unicitatea umanității, ceea ce, la rândul său, a subminat caracterul sacru al vieții inocente. Aceasta în sine este o pantă alunecoasă – odată ce societatea începe să considere orice clasă de oameni ca fiind nedemnă de viață, este greu să oprești extinderea acesteia la alte clase, deoarece ușa este deja descuiată.

 

Darwinismul a subminat, de asemenea, fundamentul divin al eticii și moralității, astfel încât relativismul moral a înlocuit codurile morale tradiționale. În schimb, noțiunea de progres evolutiv a devenit binele suprem (trecând cu vederea contradicția că noțiunile de „bunătate” sunt lipsite de sens atunci când morala devine relativă). Așadar, ideile creștine despre compasiune pentru bolnavi și persoanele cu handicap au fost respinse ca fiind slabe. Au fost înlocuite de noțiunile conform cărora cel puternic îi domină pe cei slabi, susținând chiar că este o bunătate să-i elimini pe cei slabi.

 

Fotografie cu Hitler de NARA, fotografie cu Darwin de TFE GraphicsDarwin și Hitler

Noțiunea de adaptabilitate evolutivă nu a fost aplicată doar indivizilor, ci și grupurilor. Weikart subliniază că ideile rasiste pre-darwiniene erau de obicei respinse de viziunea creștină dominantă conform căreia toți oamenii provin din Adam și Eva. Însă rasiștii darwinieni germani au respins „rasele” mai întunecate ca fiind mai apropiate de maimuțe decât de oamenii „superiori”, mai ușori. Acest lucru a avut consecințe oribile în genocidul herero din Africa de la începutul anilor 1900.2

 

Linia de la Darwin la Hitler nu a fost simplă, deoarece era atât de ramificată. Weikart arată că ideile lui Darwin au devenit enorm de populare în cercurile educate germane, în mare parte datorită scrierilor lui Ernst Haeckel, despre care se spunea că desenează embrioni falsificați.3 Haeckel , la rândul său, l-a influențat puternic pe Alfred Ploetz, fondatorul Societății Germane pentru Igiena Rasială, prima organizație eugenică din lume. Această organizație l-a inclus pe Julius Lehmann ca membru principal. Acesta a fost un eugenist rasist și un important editor de manuale medicale și științifice și a avut contacte extinse cu Hitler din 1920.

 

Aceste idei nu erau răspândite doar în cercurile academice de elită, ci se filtraseră și în presa vieneză în perioada de dinaintea Primului Război Mondial a lui Hitler. După ascensiunea lui Hitler, propaganda nazistă a răspândit aceste idei și mai mult în rândul maselor. Un film, Victimele trecutului ( Opfer der Vergangenheit , 1937; vezi mai jos), prezenta o persoană cu handicap desfigurată și declara:

 

„Toate ființele vii slabe vor pieri inevitabil în natură. În ultimele decenii, omenirea a păcătuit îngrozitor împotriva legii selecției naturale. Nu doar că am întreținut o viață nedemnă de viață, ci chiar i-am permis să se înmulțească! Descendenții acestor oameni bolnavi arată… ca această persoană de aici!”

 

[NB: „Sinned” este o traducere mai bună a cuvântului „gesündigt” decât subtitlul „transgressed”.]

Din păcate, astăzi, însăși filosofia care a stat la baza nazismului este predată ca fapt în mass-media și în cercurile educaționale occidentale. Iar filozofi atei, precum Peter Singer și James Rachels, au aplicat același raționament ca și naziștii – că darwinismul a subminat caracterul sacru al vieții umane, așa că eutanasia involuntară ar trebui permisă, de exemplu, pentru nou-născuții cu dizabilități. Acest lucru arată că, dacă nu învățăm din istorie, este probabil să o repetăm.

 

Actualizare, 29 august 2014 : Vedeți mai jos videoclipul cu o prelegere susținută de Dr. Weikart din 2008, De la Darwin la Hitler sau Devalorizează darwinismul viața umană?, în care explică impactul revoluționar pe care darwinismul l-a avut asupra eticii și moralității. Darwinismul a jucat un rol cheie nu numai în ascensiunea eugeniei (o mișcare care dorea să controleze reproducerea umană pentru a îmbunătăți specia umană), ci și în eutanasie, infanticid, avort și exterminare rasială. Acest lucru a fost deosebit de important în Germania, deoarece Hitler și-a construit viziunea asupra eticii pe principii darwiniste.

 

 

Publicat: 24 iunie 2009

Referințe

Palgrave Macmillan, New York, SUA, 2004. Înapoi la text .

Ambler, M., Genocidul Herero: O pregustare a Holocaustului , Creation 27 (3):52–55, 2005.  Înapoi la text .

Grigg, R., Frauda redescoperită , Creation 20 (2):49–51, 1998; Ernst Haeckel: Evanghelist al evoluției și apostol al înșelăciunii , Creation 18 (2):33–36, 1996; Întrebări și răspunsuri: Recapitulare embrionară

 

 

https://creation.com/the-darwinian-roots-of-the-nazi-tree-weikart-review

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia

 

 

(Teoria generală a evoluției, așa cum este recunoscută de evoluționiști proeminenți, include originea vieții; vezi introducerea la Originea vieții .)

 

 

Mulțumiri lui „Cowboy Bob” Sorensen pentru această versiune „YouTube” a broșurii cu 15 întrebări.

Cum a apărut viața? Profesorul evoluționist Paul Davies a recunoscut: „Nimeni nu știe cum un amestec de substanțe chimice fără viață s-a organizat spontan în prima celulă vie.” 1 Andrew Knoll, profesor de biologie la Harvard, a spus: „Nu știm cu adevărat cum a apărut viața pe această planetă.” 2 O celulă minimală are nevoie de câteva sute de proteine. Chiar dacă fiecare atom din univers ar fi un experiment cu toți aminoacizii corecți prezenți pentru fiecare vibrație moleculară posibilă în presupusa epocă evoluționară a universului, nu s-ar forma nici măcar o proteină funcțională de dimensiuni medii. Așadar, cum a apărut viața cu sute de proteine ​​doar prin chimie, fără un design inteligent?

Vezi:

 

Originea vieții explicată .

 

Video despre întrebarea 1

 

Cum a apărut codul ADN? Codul este un sistem lingvistic sofisticat, cu litere și cuvinte, unde sensul cuvintelor nu are legătură cu proprietățile chimice ale literelor – la fel cum informațiile de pe această pagină nu sunt un produs al proprietăților chimice ale cernelii (sau ale pixelilor de pe un ecran). Ce alt sistem de codare a existat fără un design inteligent? Cum a apărut sistemul de codare ADN fără ca acesta să fie creat?

Vezi:

 

Limbajul remarcabil al ADN-ului.

 

Video despre întrebarea 2

 

Cum ar putea mutațiile – greșeli accidentale de copiere (litere ADN schimbate, șterse sau adăugate, gene duplicate, inversiuni cromozomiale etc.) – să creeze volumele uriașe de informații din ADN-ul ființelor vii? Cum ar putea astfel de erori să creeze 3 miliarde de litere de informații ADN pentru a transforma un microb într-un microbiolog? Există informații despre cum se produc proteinele, dar și despre controlul utilizării lor – la fel cum o carte de bucate conține ingredientele, precum și instrucțiunile despre cum și când să le utilizați. Una fără cealaltă este inutilă. Vezi: Metainformații: O enigmă imposibilă pentru evoluție . Mutațiile sunt cunoscute pentru efectele lor distructive, inclusiv peste 1.000 de boli umane, cum ar fi hemofilia. Rareori sunt ele măcar utile. Dar cum poate amestecarea informațiilor ADN existente să creeze o nouă cale biochimică sau nano-mașini cu multe componente, pentru a face posibilă evoluția „bună-ție”? De exemplu, cum a apărut un motor rotativ cu 32 de componente, precum ATP sintaza (care produce moneda energetică, ATP, pentru toată viața) sau roboți precum kinesin (un „poștaș” care livrează colete în interiorul celulelor)?

Vezi:

 

Trenul evoluției vine (Îmi pare rău, pleacă – în direcția greșită) .

 

Video despre întrebarea 3

 

Det. Aici

 

 

https://creation.com/en-au/articles/15-questions-for-evolutionists

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Acid universal

 

Editorial: O analiză a cărții lui Daniel Dennett, Ideea periculoasă a lui Darwin.

 

„Ideea periculoasă a lui Darwin” este titlul influentei cărți a filosofului ateu Daniel Dennett.1 Prin aceasta , el nu se referă la credința anterioară lui Darwin că un tip a dat naștere altuia. El se referă la ideea că selecția naturală, acționând asupra variațiilor întâmplătoare, a fost capabilă să creeze toate minunile lumii naturale, producând în același timp iluzia unui design.

 

El compară noțiunea lui Darwin cu un „acid universal” atât de coroziv încât nimic nu-l poate conține. Darwinismul „roade practic fiecare concept tradițional”   – cele mai prețuite credințe ale omenirii despre Dumnezeu, valoare, sens, scop, cultură, moralitate – totul. În timp ce îi atacă pe creaționiști, Dennett spune că aceștia au „dreptate într-o privință; ideea periculoasă a lui Darwin pătrunde mult mai adânc în structura celor mai fundamentale credințe ale noastre decât au recunoscut până acum mulți dintre apologeții sofisticați [ai darwinismului], chiar și față de ei înșiși. Chiar și astăzi, mulți oameni încă nu au ajuns la un acord cu implicațiile sale uluitoare.”

Mulți evoluționiști teiști, în special academicieni dornici să-și păstreze credibilitatea în ambele tabere, încearcă să respingă implicațiile ateiste ale darwinismului ca fiind doar o reacție exagerată a câtorva extremiști. Dar se dovedește a fi imposibil să „conțină” acest acid universal. Ateismul este acum aproape universal susținut de liderii științei evoluționiste.

Odată ce accepți că șansa și selecția, procesele fără minte ale darwinismului, ne-au produs corpurile și creierele, de ce ar trebui să fie mințile noastre excluse din acest proces? Ceea ce înseamnă că produsele minților noastre (gânduri, cultură, idei și comportamente de tot felul) sunt în cele din urmă rezultatele aceluiași proces fără minte. Alegerea filosofică a fost întotdeauna extrem de clară. Fie universul este produsul inteligenței, fie inteligența este produsul universului.

Dennett subliniază că nu există un punct de oprire logic pentru creștini și alții care vor să cocheteze cu darwinismul. Pentru el, întrebarea nu este dacă, ci când acest acid universal va fi dizolvat complet viziunea creștină asupra lumii în societatea noastră.

În ultimul secol și chiar mai mult, „acidul” darwinian a corodat serios întreaga cultură occidentală. Gândirea evoluționistă a fost mult timp implicită (nu există așa ceva ca valori absolute sau sens în viață, cu excepția propriei opinii). Devine din ce în ce mai explicită – lucruri precum „medicina darwinistă” sunt din ce în ce mai promovate. Sau psihologia darwinistă, care „explică” tot ceea ce era etichetat anterior drept „păcat” în termeni evoluționiști.Cei care se agață de ideea „Big Bang” ca ultim bastion pentru un act divin de creație au acel teren corodat de acidul universal – originea universului este acum „explicată” prin selecție în stil darwinist dintr-o serie de universuri care se replică și variază etern.

Multe colegii biblice evanghelice și altele asemenea au suferit deja o coroziune majoră din interior ca urmare a faptului că acest acid universal (și partenerul său strâns înrudit, „creația progresivă”) a intrat în comunitate. Nici aici nu există nicio barieră logică care să-l împiedice să-și croiască drum spre necredința finală.

 

Acceptă faptul că Biblia greșește în privința unui lucru atât de important și evident, precum lipsa morții/vărsării de sânge înainte de păcat sau natura globală a judecății Potopului, atunci poate că greșește în privința altor lucruri legate de natura păcatului, caracterul ilicit al comportamentului homosexual, zămislirea virginală a lui Isus Hristos, învierea trupească, ispășirea pentru păcatele noastre și așa mai departe. Acidul pur și simplu roade până când nu mai există nici cea mai vagă asemănare cu „ credința care a fost dată sfinților odată ” ( Iuda 3 ).Vestea bună este că există un antidot pentru acest „acid universal”. Trebuie să ne reconstruim întreaga gândire, nu doar despre știință și origini, pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Revista Creation este o parte puternică a antidotului – răspândește-o pe scară largă în colțul tău de lume și urmărește cum „spumărește”. Fie ca Dumnezeu să continue să aducă lumina Evangheliei Sale glorioase multora prin intermediul acestor pagini.

 

Lectură suplimentară

Întrebări și răspunsuri despre Charles Darwin

Referințe

Ideea periculoasă a lui Darwin: Evoluția și sensul vieții , Simon & Schuster, 1995.

1995. Dennett, „Ideea periculoasă a lui Darwin”, The Sciences , pp. 34–40, mai–iunie 1995. Dennett este directorul Centrului pentru Studii Cognitive de la Universitatea Tufts, Massachusetts.

 

 

https://creation.com/universal-acid

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Dawkins și eugenia

 

Un mare preot al evoluției îi dezvăluie latura urâtă.

de Carl Wieland

 

Profesorul Richard Dawkins îi atacă pe creștini pentru „atrocități”, dar încearcă să reînvie aspecte ale gândirii lui Hitler față de care Occidentul s-a opus timp de decenii.

Darwiniștii fanatici antiteiști, precum proeminentul profesor Richard Dawkins de la Oxford, se străduiesc să convingă milioane de oameni că totul s-a creat de la sine. Dawkins are nevoie de evoluția clară ca o cârjă pentru credința sa ateistă, spunând adesea: „Darwin a făcut posibilă devenirea unui ateu împlinit intelectual”.

 

Din aceasta rezultă că nu poate exista așa ceva ca binele sau răul, niciun standard în afara opiniei umane. Dawkins este autorul recentei cărți „The God Delusion”, în care dă vina pe credința în Dumnezeu pentru tot felul de „lucruri rele” (chiar dacă propria sa filozofie spune că nu poate exista un criteriu obiectiv pentru a numi ceva „rău”) [vezi recenzia noastră devastatoare, Ateu cu o misiune ].

 

Cei ca Dawkins ridică adesea spectrul războaielor religioase și al altor „atrocități fundamentaliste”, sugerând că, dacă omenirea ar crește și ar înfrunta viața fără Dumnezeu, am ajunge în sfârșit la o utopie pașnică. Este important de menționat că religia nu a avut nicio legătură cu marea majoritate a războaielor, de exemplu, războiul hutu-tutsi din Rwanda, războiul Falkland, războaiele din Vietnam și Coreea, al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, războiul Gran Chaco din America de Sud, războiul ruso-japonez, războiul hispano-american, războiul prusac-francez, războiul Crimeii, războiul civil american, războaiele napoleoniene, Războiul Rozelor, războaiele mongole, războiul galic, războaiele punice, războiul peloponezian, războaiele asiriene…

 

Astfel de critici trec de obicei cu vederea legătura clară dintre atrocitățile genocidale ale lui Hitler și fervoarea evoluționistă (și cu siguranță antibiblică) care le-a impulsionat , precum și intenția sa clară de a extermina creștinismul . Ca să nu mai vorbim de faptul că milioanele de oameni uciși în secolul trecut de regimuri anti-Dumnezeu sunt atât de numeroși încât fac ca numărul relativ mic de oameni uciși în evenimente precum cruciadele , Inchiziția etc. să pălească în insignifianță (vezi și „ Creșterea reală a creștinismului ” (în afara site-ului)).

 

De asemenea, așa cum au subliniat mulți alții, cei care se angajează în atrocități Îl neagă pe Domnul căruia pretind că Îl slujesc, în timp ce regimuri precum Pol Pot și Stalin nu prezintă nici cea mai mică inconsecvență cu filozofiile lor fundamentale – chiar opusul. Vezi Evoluție și răul social .

 

„Nu-mi place să fiu de acord cu Hitler, dar…”

Eugenica este „știința” dezvoltată de vărul lui Darwin, Francis Galton (vezi Eugenica… moartea celor lipsiți de apărare ). Bazată pe principiile selecției controlate, ea susține creșterea caracteristicilor dezirabile într-o populație umană. Aplicațiile extreme ale acestui principiu, însă, au dus la sterilizarea forțată și la sacrificarea celor „mai puțin adaptați”.

 

Adolf Hitler

Ideile lui Hitler despre o „rasă stăpână” au fost determinate de noțiunile darwiniste de favorizare a celor puternici față de cei slabi și a oamenilor ca marfă biologică. Evoluționiștii de avangardă de astăzi încearcă să reînvie aspecte ale gândirii naziste.

Această filozofie era proeminentă și populară înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, iar în Statele Unite a dus la practica pe scară largă a sterilizării forțate a „persoanelor indezirabile”. Mulți din SUA chiar au lăudat promovarea publică de către guvernul nazist a unor astfel de principii drept „progresiste”. Vezi:

 

Minciunile din Lynchburg

Eugenia în Vermont

Evoluționiștii americani: inspirația lui Hitler? (recenzie a cărții Războiul împotriva celor slabi de Edwin Black).

Ideile eugenice au alimentat gândirea naziștilor, inclusiv notoriul lor program de „igienă rasială” și de „creștere a supraoamenilor”. Acestea au dus progresiv la atrocități și mai grave, inclusiv eliminarea dinainte de război a unor secții întregi pline de oameni care aveau handicapuri mintale cronice grave, de exemplu.

 

După dezvăluirea macabră a lagărelor de exterminare naziste care a urmat eliberării Aliaților, eugenia și alte forme de darwinism social s-au strecurat rușinoase în umbră. (Deși majoritatea evoluționiștilor moderni ar încerca să se disocieze de darwinismul social, susținând că este o aplicare greșită a teoriei darwiniste, Darwin a fost cu siguranță un darwinist social ). Totuși, nu este surprinzător faptul că astfel de principii sunt acum revizuite, deoarece selecția trăsăturilor benefice este logic compatibilă cu evoluția.

 

Dawkins însuși spune acum că anumite idei despre eugenie s-ar putea să nu fie chiar atât de rele. Într-o scrisoare către editorul ziarului Sunday Herald (Scoția), Dawkins spune că, deși nu ar fi bine să fii văzut de acord cu Hitler, eugenia poate fi practică și dezirabilă. El scrie că „dacă poți crește vite pentru producția de lapte, cai pentru viteza de alergare și câini pentru abilitățile de păstorit, de ce naiba ar fi imposibil să crești oameni pentru abilități matematice, muzicale sau atletice?” 1

 

Dawkins și alți evoluționiști proeminenți își aplică din ce în ce mai mult viziunile puternice asupra lumii la probleme precum îmbunătățirea genetică a speciei umane, despre care spun ei, este o consecință logică a dorinței de a utiliza manipularea genetică pentru a vindeca bolile. (Acest lucru este diferit de repararea genetică a mutațiilor dăunătoare, deoarece exemplul vindecător al lui Hristos arată că ameliorarea efectelor blestemului este o binecuvântare – vezi, de exemplu:

 

Remodelarea oamenilor : Interviu cu chirurgul plastician Dr. David Pennington

Cartofi Fierbinți: Există o „viziune creaționistă” asupra alimentelor modificate genetic?

Vor crea oamenii de știință noi forme de viață – și ce ar dovedi acest lucru ?

Reproducerea și sacrificarea oamenilor

Dawkins scrie:

 

Mă întreb dacă, la aproximativ 60 de ani după moartea lui Hitler, am putea măcar să îndrăznim să întrebăm care este diferența morală dintre a crește animale pentru abilități muzicale și a forța un copil să ia lecții de muzică. Sau de ce este acceptabil să antrenezi alergători rapizi și săritori în înălțime, dar să nu-i crești. Mă pot gândi la câteva răspunsuri, și sunt bune, care probabil m-ar convinge.

Colegul său, evoluționist, Dr. Peter Singer, bioetician la Universitatea Princeton, ar fi întru totul de acord. Singer este, de asemenea, un susținător proeminent al eutanasiei, inclusiv ca obligație morală în cazul anumitor persoane în vârstă/cu dizabilități (deși, întâmplător, nu și al propriei sale mame când aceasta a avut Alzheimer). (Grupuri de persoane cu dizabilități îi protestează prelegerile în Germania, deoarece această țară știe cum este eugenia în practică).

 

În plus, el promovează în mod regulat ideea pruncuciderii, dreptul părinților de a dispune de bebeluși, în special de cei cu handicap. Acceptă cu ușurință faptul că bebelușii din uter sunt oameni. În loc să fie acesta un motiv pentru a nu-i ucide, el argumentează invers. Dacă este în regulă să ucizi un bebeluș în uter ( avort ) pentru că acesta nu a aspirat încă la „drepturile” depline ale „persoanei”, de ce nu li se poate da părinților dreptul de a decide, să zicem, pentru câteva luni din viața unui nou-născut, dacă vor să „accepte” copilul sau să dispună de el?

 

Același lucru este ilustrat de un raport New Scientist despre un grup de lucru pentru avort: 2

 

Grupul de lucru constată că noile tehnologii ale ADN-ului recombinant dovedesc în mod incontestabil că bebelușul nenăscut este o ființă umană completă din momentul fertilizării, că toate avorturile pun capăt vieții unei ființe umane și că bebelușul nenăscut este un pacient uman separat, aflat sub îngrijirea medicinei moderne.

Însă, întrucât New Scientist, ca revistă evoluționistă, este în esență anticreștină, a adăugat:

 

Punctul în care viața dobândește personalitate nu este ceva ce biologia poate stabili … 3

Ca o consecință a acestei etici anti-viață susținute de Dawkins și Singer, unele țări sunt deja bine angajate pe calea eugeniei, permițând screening-ul genetic în clinicile de fertilizare in vitro, precum și screening-ul prenatal pentru a elimina trăsăturile nedorite prin avort. Rețineți că, în unele țări, o „trăsătură nedorită” comună este a fi femeie , ceea ce face bizar faptul că majoritatea feministelor de astăzi susțin fanatic avortul, indiferent de motiv – vezi Dezechilibrul de gen din China crește pe măsură ce avorturile bazate pe selecția sexului continuă .

 

Drepturi pentru maimuțe, nedreptăți pentru oameni

Pe ce bază, în afară de Biblie, ai argumenta împotriva acordării unui cimpanzeu inteligent a acelorași „drepturi” ca și unei ființe umane grav retardate?

Un alt rezultat logic al respingerii Genezei este că oamenii nu mai sunt considerați ca fiind creați în mod unic după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Acest lucru provoacă inevitabil presiuni în două direcții: retrogradarea și devalorizarea umanității și promovarea și înălțarea regnului animal (cu mult dincolo de locul său în scopul creat de Dumnezeu – vezi Verdeața lui Dumnezeu ).

 

Așadar, nu este o coincidență faptul că Singer este probabil cel mai important activist pentru „drepturile animalelor” din lume, iar Dawkins este un lider al mișcării care susține că maimuțele mari vor primi aceleași drepturi legale ca și oamenii. Astfel de lucruri pot părea bizare și nefirești pentru cititor, dar gândiți-vă cât de mult sens au pentru oamenii adânciți în evoluționism. Fără Creator, fără revelație infailibilă, fără reguli. Fără Dumnezeu, fără suflet. Pe ce bază, în afară de Biblie, ați argumenta împotriva acordării unui cimpanzeu inteligent a acelorași „drepturi” ca și unei ființe umane grav retardate?

 

Vezi și O „Declarație a drepturilor” pentru maimuțe?

 

Evoluționiștii devin mai vocali în susținerea ateismului

Se pare că duhul darwinist a ieșit din sticlă, în parte datorită eșecului unei poziții unite împotriva filosofiei sale fundamentale și a istoriei „pro” Genezei, de către credincioșii în masă.4 Promotorii evoluției devin din ce în ce mai îndrăzneți în a renunța la afirmațiile nesincere conform cărora evoluția nu amenință creștinismul , afirmații pe care mult prea mulți ecleziaști le-au acceptat . Vedem acest lucru nu doar în atacurile lor frontale tot mai mari asupra religiei teiste (în special a creștinismului și, în special, și în mod isteric, asupra creaționismului – sau a celei mai mici urmă a acestuia à la ID) 5 , ci și în viziunile lor de inginerie socială. Noi, creștinii, ar fi trebuit să ne dăm seama că afirmațiile evoluționiste de „neutralitate” față de creștinism nu puteau dura – vezi această secțiune din „Ipocrizia toleranței” intolerante .

 

Concluzie

Pe măsură ce generațiile continuă să învețe toate faptele naturii într-un cadru care presupune adevărul paradigmei evoluționare largi și, prin urmare, o va „întări” mereu, ne putem aștepta ca societatea să se „evoluționeze” tot mai mult, încetinită de vestigiile persistente ale moștenirii creștine din Occident. Acum, mai mult ca niciodată, credincioșii individuali trebuie să răspândească informații de calitate despre creație prietenilor și vecinilor lor, inclusiv arătându-le consecințele pasivității față de această problemă vitală.

 

Publicat: 1 decembrie 2006

Referințe

Citat în Hilary White, Extremistul antireligios Dawkins susține eugenia: spune că proiectul genocidal al regimului nazist „s-ar putea să nu fie rău” , LifeSiteNews.com , 21 noiembrie 2006. Înapoi la text

Alison Motluk, Știința, politica și moralitatea se ciocnesc, New Scientist 189 (2543):8–9, 18 martie 2006. Înapoi la text

Rețineți că, chiar dacă ar fi adevărat că nu știm când începe să devină persoană, ar trebui să-i acordăm beneficiul îndoielii. Dacă nu ați ști dacă un cadavru este mort, nu l-ați îngropa; dacă nu ați ști că o clădire condamnată este goală, nu ați arunca-o în aer; dacă nu ați ști dacă o mișcare în tufișuri este o căprioară sau un om, ați fi vinovat că ați tras în acea direcție. Adică, beneficiul îndoielii trebuie acordat vieții; responsabilitatea le revine pro-avorțiștilor de a demonstra că nenăscutul nu este o persoană. Înapoi la text

Un alt exemplu este o clonă americană a lui Dawkins, pe nume Sam Harris, ale cărei atacuri stridente și înțelegere superficială a Bibliei și istoriei sunt respinse în JP Holding, „Scrisoare către un misoteist inadaptat” , noiembrie 2006. Înapoi la text

Vezi, de exemplu, articolul favorabil despre o conferință recentă a oamenilor de știință antiteiști din La Jolla, California: Michael Brooks, In place of God: Can secular science ever oust religious belief—and should it even try? (În locul lui Dumnezeu: Poate știința seculară vreodată să înlăture credința religioasă – și ar trebui să încerce măcar?) New Scientist 192 (2578):8–11, 18 noiembrie 2006. Înapoi la text

 

 

https://creation.com/dawkins-and-eugenics

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

O perspectivă revelatoare asupra politicii europene și mondiale- O recenzie a cărții „Lumea întoarsă cu susul în jos: Bătălia globală pentru Dumnezeu, adevăr și putere”

 

de Melanie Phillips,

Encounter Books, New York

 

 

Recenzat de Dominic Statham

 

Melanie Phillips

 

Melanie Phillips este o jurnalistă și autoare britanică premiată, care apare în mod regulat în programele de dezbateri de la televiziune și radio ale BBC. Deși este agnostică, este cunoscută pentru apărarea energică a valorilor iudeo-creștine și pentru avertizarea asupra consecințelor căderii Marii Britanii și Europei în secularism și declin moral. Cea mai recentă carte a sa este o expunere uluitoare a măsurii în care iraționalitatea și ideologiile agresive, anticreștine domină acum coridoarele puterii în parlamentele Marii Britanii și Uniunii Europene.Acoperind subiecte atât de ample precum încălzirea globală, războiul din Irak, Israelul, iudaismul, creștinismul, islamul, secularismul, scientismul și dezbaterea creație/evoluție, Phillips susține că o mare parte din discursul public s-a îndepărtat brusc de realitate. Încălzirea globală antropogenă, consideră ea, este un mit; situația din Orientul Mijlociu este raportată în mod constant și deliberat greșit; rațiunea și știința sunt venerate; dovezile creației sunt ignorate; iar credința perfect rațională în Dumnezeu este considerată, de către o intelectualitate autoproclamată la putere, culmea ignoranței și a nebuniei.

 

Fantezie științifică

Lumea întoarsă cu susul în jos

 

Deși nu este om de știință, Phillips depune un efort lăudabil pentru a înțelege argumentele aduse împotriva credinței în Dumnezeu și în creație și le expune ca fiind nimic mai mult decât materialism științific. Demascând natura circulară a afirmațiilor ateilor, ea le dezvăluie cu abilitate nebunia: Faptul că știința nu poate răspunde la întrebări despre scopul final le dovedește că nu există așa ceva ca scop final. Faptul că știința nu poate dovedi existența lui Dumnezeu le dovedește că Dumnezeu nu există” (p. 78). În realitate, așa cum subliniază matematicianul și filosoful științei de la Universitatea Oxford, profesorul John Lennox, afirmația că știința oferă singurul mijloc de a descoperi adevărul nu este în sine dedusă din știință – este o afirmație despre știință pentru care nu există dovezi (p. 79). Această acceptare oarbă a scientismului, susține Phillips, a dus de fapt la un grad uimitor de iraționalitate. Opinia lui Dawkins, conform căreia materia a apărut probabil din nimic, consideră ea, nu este nimic mai mult decât o credință în magie, iar opinia sa că viața pe Pământ ar fi putut fi însămânțată de extratereștri, o descrie ca fiind un fetiș. Pentru mulți, recunoaște ea, ideologia materialismului, susținută cu pasiune, are un scop – să „elibereze” omenirea de superstiție și, în special, de exprimarea acesteia în credința religioasă.O temă majoră a cărții, de interes deosebit pentru mulți creștini, este atitudinea multor politicieni și academicieni față de Orientul Mijlociu. Israelul, scrie ea, este portretizat ca un bătăuș, hotărât să-i oprime pe palestinieni și este echivalat cu nazismul și apartheidul. Realitatea, susține ea, este că Israelul este victima istorică a arabilor, iar comportamentul său, deși nu este perfect, este în general rezonabil, având în vedere că luptă pentru existența sa. Acest lucru, consideră ea, este tragic, deoarece Statul Israel este prima linie de apărare a lumii libere împotriva atacului islamist asupra civilizației occidentale (p. 408).

 

Abandonarea rațiunii

 

O altă temă majoră este convingerea lui Phillips că respingerea moștenirii noastre iudeo-creștine a dus la abandonarea rațiunii, la suprimarea libertății și la impunerea unei tiranii a minții. Pârghiile puterii politice, susține ea, au fost acaparate de o mică minoritate, hotărâtă să demonteze elementele constitutive ale civilizației occidentale. În numele politicii progresiste, al libertății și al toleranței, acești „custozi ai rațiunii” autoproclamați impun din ce în ce mai mult iraționalitate, prejudecăți și intoleranță. Legislația privind „drepturile omului” a instituționalizat nedreptatea. Instanțele permit criminalilor să cutreiere străzile, în timp ce victimele lor sunt arestate atunci când încearcă să se apere. Profesorii nu îndrăznesc să impună disciplină ca nu cumva să încalce „drepturile omului” ale copiilor. Imigranții ilegali beneficiază de beneficii sociale generoase, iar suspecții de terorism, despre care se înțelege că reprezintă un pericol mortal pentru oamenii obișnuiți, nu pot fi deportați dacă există doar posibilitatea ca drepturile lor umane să nu fie protejate.

 

Ea consideră că punctul de vedere al lui Dawkins, conform căruia materia a apărut probabil din nimic, nu este nimic mai mult decât o credință în magie, iar opinia sa că viața pe Pământ ar fi putut fi însămânțată de extratereștri este descrisă ca fiind un fetiș.În Regatul Unit, un ofițer de stare civilă creștin care a refuzat să organizeze „nunți” între persoane de același sex a fost forțat să demisioneze. Bunicilor a doi copii dați spre adopție unui cuplu de bărbați homosexuali li s-a spus că, dacă nu își renunță la opoziție, nu își vor mai vedea niciodată nepoții (p. 101). Asociația Britanică pentru Adopție și Plasament Familial i-a descris pe cei care se opun adopției de către persoane de același sex drept „homofobi retardați” (p. 102). Un predicator evanghelic în vârstă, Harry Hammond, a fost condamnat pentru o infracțiune deoarece a purtat un afiș care cerea încetarea homosexualității, lesbianismului și imoralității. De fapt, el fusese victima unui atac fizic, dar numai el a fost urmărit penal (p. 289). Grupurile auto-desemnate „victime” au întors binele și răul, victima și agresorul pe dos. „Dreptul” lor de a nu fi insultați sau discriminați a devenit baza discriminării și nedreptății împotriva reprezentanților valorilor majorității.

 

 

Inchiziția seculară

 

Presupunerea dominantă de astăzi, susține Phillips, este că religia și rațiunea sunt incompatibile, iar toate credințele nu sunt altceva decât credințe superstițioase ale unei epoci trecute de mit și bigotism. Cu toate acestea, în loc să conducă la o obiectivitate și o libertate sporite, aceasta a dus la o retragere din rațiune și la suprimarea libertății de exprimare. Adevărul, logica și obiectivitatea au fost înlocuite de ideologie, iar orice disidență față de „viziunea corectă” se confruntă cu o „inchiziție seculară”. Totul este tolerat, cu excepția a ceea ce este considerat normal de către majoritate. Fie că subiectul este dezbaterea creație/evoluție, încălzirea globală antropogenă, homosexualitatea sau Israelul și palestinienii, nu trebuie să existe disidență față de pozițiile care sunt „indiscutabil adevărate și corecte”. Faptele sunt ignorate sau negate pe motiv că cei care argumentează pe baza lor sunt neiluminați, deranjați sau chiar răi. Puterea a deturnat acum adevărul, susține ea, și l-a supus propriilor scopuri. Dogma corectitudinii politice este susținută de abuzul de autoritate și de intimidarea disidenței. Conform „Părintele noii stângi”, academicianul Herbert Marcuse de la Universitatea Harvard, libertatea de exprimare nu este deloc toleranță, ci opresiune, deoarece permite oamenilor să exprime opinii greșite (pp. 273-274).

 

Un atac asupra civilizației occidentale

 

 

În numele politicii progresiste, al libertății și al toleranței, … autoproclamații „custozi ai rațiunii” impun din ce în ce mai mult iraționalitatea, prejudecățile și intoleranța. Legislația privind „drepturile omului” a instituționalizat nedreptatea.

 

 

Potrivit lui Phillips, ceea ce se întâmplă în Regatul Unit și Europa nu este altceva decât un atac deliberat și atent planificat, din partea intelectualității și a autoproclamaților progresiști, asupra civilizației occidentale. Noua legislație care susține maternitatea unică, transsexualitatea și drepturile homosexualilor nu are ca scop principal eliminarea prejudecăților, ci reprezintă o încercare de a folosi ideile „moderne” despre sexualitate ca berbec pentru a distruge principiile fundamentale ale culturii occidentale. Printre altele, ea citează Frontul de Eliberare a Homosexualilor, care a declarat în manifestul său: „Trebuie să țintim spre abolirea familiei”, care a fost fondată pe „învățăturile arhaice și iraționale” ale creștinismului (p. 290). De asemenea, ea îl citează pe Dr. Brock Chisholm, primul director al Organizației Mondiale a Sănătății, care credea că cea mai persistentă barieră în calea vieții civilizate era conceptul de „bine și rău”. Copiii, susținea el, trebuiau eliberați de prejudecățile culturale și religioase impuse de părinți, iar educația sexuală ar trebui introdusă de la vârsta de nouă ani, eliminând „obiceiurile bătrânilor – prin forță, dacă este necesar” (p. 291). Daniel Dennett 1 este citat lăudând „ideea periculoasă” a lui Darwin drept un „acid universal”, dizolvând ideile tradiționale despre religie și moralitate (p. 308), iar laureatul Nobel Steven Weinberg 2 este citat susținând că „[l]uma trebuie să se trezească la lungul coșmar al credinței religioase… [O]rice putem face noi, oamenii de știință, pentru a slăbi influența religiei ar trebui făcut și ar putea fi, de fapt, cea mai mare contribuție a noastră la civilizație” (p. 318).

 

Secularism și credulitate

 

Pierderea credinței creștine în lumea occidentală, susține Phillips, a dus și la un haos moral, emoțional și intelectual răspândit, rezultând o mare singurătate și credulitate (p. 6). Fanteziile și cultele domină viața oamenilor, odată cu aproape zeificarea unor simboluri ale societății, cum ar fi Prințesa Diana. Marea Britanie a fost transformată, scrie ea, dintr-o țară a rațiunii, inteligenței, stoicismului, autocontrolului și responsabilității într-un tărâm al credulității, sentimentalismului, excesului emoțional, iresponsabilității și obsesiei de sine. Se spune că Cherie Blair, soția fostului prim-ministru al Marii Britanii, Tony Blair, crede în proprietățile transcendente ale pietrelor și poartă un pandantiv de cristal la gât pentru a se proteja de razele dăunătoare ale computerelor și telefoanelor mobile (p. 1). Se înțelege că doamna Blair, o avocată și judecătoare de renume, consultă în mod regulat un vindecător care îi poate citi ADN-ul consultând pietre și mișcând un pendul deasupra corpului ei. Se pare că acest vindecător a primit tăieturi de păr și unghii de la picioare atât de la domnul, cât și de la doamna Blair, pentru a-l ajuta să le dea sfaturi (p. 2). În 1990, se pare că existau cinci mii de păgâni practicanți în Marea Britanie, în timp ce un deceniu mai târziu acest număr crescuse la o sută de mii (p. 3). Spitalele permit acum păgânilor să practice meditația, ritualurile de vindecare și rugăciunile speciale în spitale, iar preoții păgâni au voie să folosească vin și baghete magice în timpul ceremoniilor din închisori. Teoriile conspirației abundă, cum ar fi credința că SIDA a fost creată într-un laborator CIA, Prințesa Diana a fost ucisă pentru a o împiedica să se căsătorească cu un musulman și atacul din 11 septembrie asupra New York-ului a fost orchestrat de administrația Bush (p. 4). Phillips descrie această nouă cultură ca fiind goală, amorală, neadevărată și manipulatoare. În cele din urmă, oamenii văd dincolo de înșelăciuni, dar acestea pot dura suficient de mult pentru a crea președinți și prim-miniștri.

 

Exagerează Phillips?

 

 

Ca cetățean britanic care a urmărit cu atenție aceste aspecte ale politicii britanice și europene, cred că nu. Ca mulți alții, am găsit schimbările în comportamentul autorităților statului profund tulburătoare, iar multe dintre politicile lor par a fi bazate pe o asemenea negare a rațiunii încât uneori este greu de crezut ceea ce citești. Deși nu încetează niciodată să pretindă că susțin democrația, toleranța și libertatea de exprimare, acestea acționează continuu în moduri care contrazic opinia publică, arată o mare intoleranță față de toți cei care nu sunt de acord cu ele și adoptă legi care incriminează efectiv exprimarea opiniilor „incorecte din punct de vedere politic”. „Directiva privind egalitatea de tratament” propusă recent de UE este atât de draconică în implicațiile sale asupra libertății de exprimare, încât avocatul, profesorul William Wagner, a descris-o ca având potențialul de a provoca un „genocid cultural” și de a „stinge creștinismul de pe fața Europei”. Deosebit de îngrijorătoare este „Prevederea privind hărțuirea”, care permite oamenilor să dea în judecată alte persoane dacă spun lucruri care îi jignesc (cum ar fi opiniile creștine despre comportamentul sexual). Wagner susține că formularea a fost aleasă în mod deliberat pentru a transfera sarcina probei asupra inculpatului, cerându-i acestuia să demonstreze că acuzatorul său nu a fost cu adevărat ofensat. Întrucât acest lucru este într-adevăr imposibil, singura modalitate de a evita urmărirea penală va fi păstrarea tăcerii.

 

 

Ceea ce are loc, de fapt, este o demontare deliberată și sistematică a fundamentelor lumii occidentale, cu intenția de a le înlocui cu ideologii seculare care sunt, în esență, anticreștine.

Ceea ce are loc, de fapt, este o demontare deliberată și sistematică a fundamentelor lumii occidentale, cu intenția de a le înlocui cu ideologii seculare care sunt, în esență, anticreștine. Toate restricțiile privind „libertatea” individului de a acționa așa cum dorește trebuie eliminate. Bărbații, femeile și copiii trebuie „eliberați” de restricțiile moralei creștine, iar legile care interzic „hărțuirea” și „incitarea la ură” vor asigura că aceștia se pot comporta exact așa cum doresc, fără a fi supuși criticilor. Predicarea despre păcat și dreptate este, practic, scoasă în afara legii.

 

O bază pentru speranță?

 

Într-un interviu acordat la scurt timp după publicarea cărții, Phillips a fost întrebată: „Care a fost cel mai consolator fapt pe care l-ați aflat în timpul scrierii cărții „Lumea întoarsă cu susul în jos ”? Ea a răspuns: „Fă că atât de mulți, foarte mulți oameni din Occident gândesc la fel ca mine”.4 Probabil , pentru ea, faptul că mulți îi împărtășesc preocupările îi oferă speranța că raționalitatea și bunul simț vor învinge în cele din urmă. Dintr-o perspectivă biblică, însă, perspectiva lumii occidentale este sumbră. Cu o societate din ce în ce mai lipsită de creștinism și chiar ostilă, există puține motive de optimism. În scrisoarea sa către Romani, apostolul Pavel a arătat din plin clar că o societate decentă, bazată pe compasiune și rațiune, nu poate exista separat de Dumnezeu. El a scris: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri și a oricărei răutăți a oamenilor care înăbușă adevărul în răutatea lor” ( Romani 1:18 ). Ordinea cuvintelor este cea mai semnificativă: mai întâi necinstirea și apoi răutatea. Adevărul despre Dumnezeu și pretențiile Sale asupra noastră ca și creator al nostru este respins; răutatea și corupția urmează la fel de sigur cum noaptea urmează zilei; răutatea întărește apoi respingerea adevărului. Pretinzând că sunt înțelepți, oamenii devin nebuni (v. 22) și, în cele din urmă, Dumnezeu îi lasă pradă gândirii depravate și a oricărui fel de răutate, răutate, lăcomie și depravare (v. 28, 29). Doar Evanghelia lui Hristos cel răstignit poate salva lumea occidentală de la prăbușirea în corupție, violență și ură tot mai mari. Numai întorcându-ne la Dumnezeu putem evita prăbușirea sistemelor politice și economice creștine de care ne-am bucurat atât de mult timp și cărora societatea le datorează atât de mult.

 

Acest articol este programat pentru publicare în Journal of Creation al CMI ( 25 (1)), dar a fost considerat suficient de important pentru a justifica această ediție specială pre-publicare. Revista acoperă nu numai științele, ci și domenii tematice precum filosofia, teologia, istoria, arheologia, științele sociale și multe altele. Vă oferă comentarii aprofundate, evaluate de colegi, recenzii și cele mai recente descoperiri ale cercetărilor care se referă la origini și la relatarea biblică a Creației, Potopului și Căderii – articole de la experți în domeniile lor pentru a satisface mințile curioase. Un abonament de un an include trei numere, fiecare de aproximativ 120 de pagini. Așadar, pentru a rămâne la curent, abonați-vă aici . Abonamentul ajută, de asemenea, cercetarea și divulgarea creaționistă.

 

 

 

Referințe

Vezi și Universal Acid. O analiză a cărții lui Daniel Dennett, Darwin’s Dangerous Idee , Creation 19 (2):4, martie 1997. Înapoi la text .

Fizician american și autor al numeroase cărți, de exemplu influenta lucrare „ Primele trei minute: o perspectivă modernă asupra originii Universului” , 1977 (ediția a II -a , 1993). Înapoi la text .

Îngrijorări serioase cu privire la Directiva UE privind egalitatea de tratament. Interviu cu profesorul William Wagner. CCFONtv, 29 septembrie 2009; http://www.ccfon.org/mediacentre.php?avid=266&avap=1 . Înapoi la text .

Melanie Phillips despre o lume înnebunită. Interviu realizat de Kathryn Jean Lopez, 20 mai 2010; http://article.nationalreview.com/434521/melanie-phillips-on-a-world-gone-mad/interview?page=1

 

 

 

https://creation.com/world-upside-down

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin

 

 

De Russell Grigg

În 1926, principalul cercetător al lui Stalin, Ilia Ivanovici, a încercat să creeze un super-războinic hibrid om-maimuță prin inseminarea cimpanzeilor cu spermă umană și a oamenilor cu spermă de maimuță. Toate experimentele au eșuat.

Dictatorul sovietic Iosif Stalin a vrut să reconstruiască Armata Roșie, la mijlocul anilor 1920, cu trupe în stilul Planetei Maimuțelor, prin încrucișarea oamenilor cu maimuțele. Aceasta se conform unui articol din ziarul The Scotsman din 20 decembrie 2005.Raportul susținea că Stalin i-a ordonat celui mai important om de știință din Rusia, Ilia Ivanov, să-și folosească abilitățile pentru a crea un super-războinic. Se spune că Stalin i-ar fi spus lui Ivanov: „Vreau o nouă ființă umană invincibilă, insensibilă la durere, rezistentă și indiferentă la calitatea alimentelor pe care le consumă”.2 În 1926 , Biroul Politic din Moscova a transmis această cerere de a construi o „mașină de război vie” Academiei de Științe, care l-a angajat pe Ivanov și l-a trimis în Africa de Vest cu mii de dolari pentru a efectua experimente de inseminare artificială a cimpanzeilor. În URSS, a fost înființat un centru în Georgia, locul de naștere al lui Stalin, pentru creșterea „maimuțelor”.Experimentele lui Ivanov în Africa au fost un eșec total. Alte experimente din Georgia, care au folosit spermă de maimuță pe voluntari umani, au eșuat și ele. Ivanov a ajuns acum în dizgrație. Pentru eșecul său costisitor, a fost condamnat la cinci ani de închisoare, comutați în cinci ani de exil în Kazahstan, unde a murit în 1932, la vârsta de 61 de ani.Autorii raportului de mai sus nu oferă alte referințe în afară de „documente secrete descoperite recent” nespecificate, „arhivele Moscovei” și „ziarele moscovite”.1 Așadar , cât adevăr există în el?

 

Câteva fapte cunoscute

 

Conform Enciclopediei Britanice 3 și Wikipedia , 4 Ilya Ivanovich Ivanov s-a născut în Rusia în 1870. A absolvit Universitatea din Harkov în 1896 și a devenit profesor titular în 1907. Cercetător veterinar, a perfecționat inseminarea artificială și prima utilizare a acesteia în creșterea cailor. Acest proces a permis unui armăsar să fertilizeze până la 500 de iepe, mult mai multe decât cele 20-30 obținute prin mijloace naturale. Aceste rezultate au fost senzaționale pentru vremea lor (aproximativ 1901). De asemenea, a fost pionier în utilizarea experimentală a inseminării artificiale pentru a produce hibrizi de animale domestice și varietăți sălbatice ale acestora.   A fost unul dintre primii oameni de știință care au obținut un zorz   prin încrucișarea unei zebre cu un cal Przewalski. În 1910, a susținut o prezentare la Congresul Mondial al Zoologilor din Graz, Austria, despre posibilitatea creării unui hibrid om-maimuță.8 În 1924 , a obținut permisiunea Institutului Pasteur din Paris de a folosi stația sa experimentală pentru primate din Kindia, Guineea Franceză, pentru un astfel de experiment. A solicitat sprijin pentru aceasta din partea guvernului sovietic. În cele din urmă, în 1925, a obținut 10.000 de dolari americani de la Academia de Științe pentru experimentele sale din Africa.S-a dovedit că nu existau cimpanzei maturi sexual în Kindia, așa că, în 1926, a obținut permisiunea guvernatorului colonial al Guineei Franceze pentru a lucra la grădinile botanice din Conakry. Aici, Ivanov a inseminat artificial trei cimpanzei. Niciunul dintre ei nu a reușit să rămână însărcinat. S-a întors în Uniunea Sovietică, unde și alte experimente planificate au eșuat.În 1930, Ivanov a fost criticat politic în timpul „Marii Epurări” și a fost arestat. A fost condamnat la cinci ani de exil în Alma Ata, RSS Kazahă (acum Almaty, Kazahstan), unde a lucrat pentru Institutul Veterinar-Zoologic Kazah până la moartea sa în urma unui accident vascular cerebral, pe 20 martie 1932. Celebrul psiholog și cercetător canin, Ivan Pavlov, a scris un necrolog despre el.

 

Motive

Stalin știa, fără îndoială, de proiectul compatriotului său de renume mondial. 10.000 de dolari americani ar fi fost o sumă enormă în acele vremuri și ar fi fost extrem de prudent ca oricine să obțină „aprobare de sus” înainte de a aloca atât de mult pentru un experiment atât de bizar. Dictatorul Stalin, un ateu pasionat, bazându-se pe credința sa în evoluție, 9 era perfect capabil să prevadă utilizarea tehnologiei, dacă aceasta s – ar dovedi reușită, pentru a produce războinici hibrizi sclavi. Și, datorită materialismului său evoluționist, nu ar fi avut nicio remușcare morală.

 

Dar îi era și rușine să creadă că orice creatură hibridă produsă cu propria sa spermă ar fi „copilul” său?

 

Ivanov împărtășea credința stăpânului său în evoluție. Dacă evoluția ar fi adevărată, oamenii și maimuțele ar fi strâns înrudite. Așadar, ideea că s-ar putea încrucișa nu ar fi părut extravagantă.11 În Africa , Ivanov nu și-a folosit propria spermă (sau pe cea a fiului său, care era cu el), 4 ci pe cea a nativilor locali.12 Fără îndoială, el credea în opinia rasistă darwinistă, larg răspândită, conform căreia africanii erau mai apropiați de maimuțe ca strămoși decât el, un caucazian. Dar îi era și rușine să creadă că orice creatură hibridă produsă cu propria sa spermă ar fi „copilul” său?

 

Din punct de vedere biblic, un astfel de hibrid natural om-maimuță nu este posibil. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul lui Dumnezeu, nu după chipul unei maimuțe. Oamenii au o dimensiune spirituală, care implică capacitatea noastră de a ne închina lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Își împărtășește și nu va împărtăși asemănarea cu o maimuță. Spre deosebire de sugestia noastră referitoare la Ivanov, lui Dumnezeu nu-i este rușine, ci îi este plăcere să fie Tatăl nostru și să ne numească „copiii” Săi   atunci când ne punem credința și încrederea în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al nostru din păcat. INTR UN Afiș de propagandă al Partidului Comunist Sovietic,il  înfățișaza pe Stalin ca o figură binevoitoare. Legenda spune „Iubitul Stalin este fericirea poporului”. În schimb, Stalin a fost una dintre cele mai crude și brutale figuri ale lumii, care părea să considere uciderea oamenilor ca fiind la fel de simplă ca tunderea gazonului.

 

Stalin, Lenin și Kalinin la cel de-al VIII -lea Congres al Partidului Comunist din 1919.

 

Feedback-ul cititorilor: Experimentul lui Stalin cu oamenii-maimuță avea motive împotriva lui Dumnezeu

Am apreciat „Super-războinicii Om-Maimuță ai lui Stalin” pentru că oferea mai multe informații despre ceva ce citisem cu ani în urmă despre același subiect. La vremea respectivă, m-am întrebat dacă este adevărat și am căutat o confirmare independentă, fără niciun rezultat – până acum. Ceea ce am citit cu ani în urmă a fost o scurtă referire la expediția africană a profesorului Ivanov într-o carte intitulată „Regele Iepuri al Rusiei” . Această carte a fost scrisă de domnul R. G. Urch, corespondent al ziarului London Times pentru Rusia și statele baltice în anii 1920 și 1930. Cartea a fost scrisă în jurul anului 1940 și are dialoguri fictive, dar urmărește cariera unui om foarte real, un birocrat sovietic care călătorea prin Rusia pentru a aduce mai multă hrană oamenilor prin cultura iepurilor. Multe dintre incidentele cărții sunt notate în note de subsol cu ​​referințe din ziarele contemporane. Detaliile expediției Ivanov au fost aceleași în această carte ca și în articolul dumneavoastră – având loc în 1925, finanțată cu 10.000 de dolari americani (aș vrea foarte mult să știu cine le-a dat banii) și funcționând prin intermediul stației de cercetare franceze. Domnul Urch a adăugat, de asemenea, două articole din ziarul din Leningrad, datate 27 noiembrie și 5 decembrie 1925, la acest episod. Iată câteva citate interesante din cartea sa:

 

„Întreaga idee revoltătoare nu este nici mai mult nici mai puțin decât să demonstreze că oamenii și animalele sunt una, că religia este greșită, că nu există Dumnezeu.”

„(Ea) fusese indignată de la bun început de eforturile guvernului sovietic de a crea o rasă de oameni-maimuță sau oameni-maimuță pe care să o «arunce în fața bisericii», cum spuneau liderii bolșevici.”

 

„Sarcina expediției Ivanov era simplă. Era să meargă în Congo și, dacă era posibil, să convingă stația franceză Pasteur, care lucra acolo sub conducerea profesorului Calmette, să-i ajute pe oamenii de știință bolșevici să prindă un număr de cimpanzei femele. După aceasta,

Ivanov și echipa sa urmau să încerce să fertilizeze maimuțele prin metode artificiale și să aducă înapoi mamele cu micile lor maimuțe umane pentru a înveseli inimile Societății anti-Dumnezeu din Rusia Sovietică și a demonstra că «Nu există Dumnezeu».”

Dl. Urch mai spune că în anul următor, la Moscova, circula un raport circumstanțial conform căruia vaporul care transporta „maimuțele interesante” ale lui Ivanov se pierduse cu tot echipajul în Marea Neagră. Expediția pare să fi fost un eșec pe care bolșevicii nu au vrut să-l recunoască.Este important să înțelegem că această încercare perversă și lipsită de etică de a crea hibrizi maimuță-om a fost deja încercată cel puțin o dată de dușmanii lui Dumnezeu, fără succes. Aceasta oferă un context potrivit pentru eforturile actuale de a face ca omul și maimuța să pară genetic similare.

 

DAVID DEMICK

Nebraska, SUA

 

Referințe și note

Stephen C. și Hall, A., Super-războinicii lui Stalin, pe jumătate om, pe jumătate maimuță, www.news.scotsman.com/international.cfm?id=2434192005, 2 august 2006.

„Și a existat o presiune intensă pentru a găsi o nouă forță de muncă, în special una care să nu se plângă, în contextul în care Rusia era pe cale să se angajeze în primul său plan cincinal pentru industrializare accelerată.” (Ref. 1.)

Enciclopedia Britanică, 6 :441, 1992.

Wikipedia, www.en.wikipedia.org/wiki/Ilya_Ivanovich_Ivanov_(biolog), 2 august 2006.

Obiectivul său era să dezvolte noi rase mai rezistente la boli și la iernile dure rusești (ref. 3).

Vezi și Catchpoole, D., Zenkey, zonkey, măgar zebră! Creation 26 (3):56, 2004.

Vezi Bell, P., Învierea unui cal „preistoric” , Creation 26 (2):46–51, 2004.

Answers.com, www.answers.com/topic/ilya-ivanovich-ivanov-biologist, 2 august 2006.

De exemplu, Hall, R., Impactul lui Darwin , Creation 27 (2):46–47, 2005.

Aceasta rezultă din presupozițiile evoluționiste; la fel ca iarba (verișoara noastră evolutivă), se presupune că suntem doar o altă rearanjare a materiei.

Vezi și Wieland, C., Straniul caz al „Humanzee”: incredibila poveste a lui Oliver, presupusul „hibrid maimuță-om” , Creation 28 (1):42–43, 2005.

Rossiianov, K., Dincolo de specii: Il’ya Ivanov și experimentele sale pe încrucișarea oamenilor cu maimuțe antropoide, Science in Context 15 (2):277–316, 2002.

Ioan 1:12 ; Romani 8:14–17 ; Filipeni 2:15 ; 1 Ioan 3:1–2 , Evrei 2:11 , 11:16 .

 

Articole similare

 

Fundamentul darwinist al comunismului

Recenzie de carte: „Stalin și oamenii de știință”

 

Media conexă

 

Transumanismul – utilizarea tehnologiei pentru a propulsa evoluția umană

 

Transumaniștii cred că umanitatea va evolua la nivelul următor în timpul vieții noastre prin utilizarea tehnologiei moderne. Explorați rădăcinile darwiniste ale acestei mișcări

 

 

 

https://creation.com/en-au/articles/stalins-ape-man-superwarriors

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Srenogramele groazei la Sfântul Pantelimon

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=wY72nEmipGo

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

De ce bat clopotele, Nicușoare ? – invitat General SIE (R) Gheorghe Dragomir

 

În Gura Lupului

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

E jale la ANAF! Curtea de Conturi a găsit „numeroase deficiențe”

 

 

Iulia Moise

 

E jale la ANAF! Curtea de Conturi a găsit „numeroase deficiențe”Control al Curții de Conturi la Tribunalul Vaslui.

 

 

Curtea de Conturi a efectuat un audit de conformitate la ANAF, în cadrul căruia a identificat, printre altele, numeroase deficiențe în ceea ce privește evidența contabilă a veniturilor statului și analiza pe plătitori. Raportul relevă că, la 2.440 de adrese din România, sunt înregistrate 47.513 firme, care au acumulat datorii către bugetul de stat de aproape 30 de miliarde de lei.

 

 

Curtea de Conturi: ANAF numeroase deficiențe în evidența contabilă

 

 

La o singură adresă din Sectorul 1 al Capitalei, figurează peste 2.000 de agenți economici și mai mult de 6.000 de persoane fizice autorizate. Oficialii Curții de Conturi consideră că „majoritatea acestor societăți comerciale ar trebui să atragă atenția organelor fiscale”, având în vedere că sunt plătitoare de TVA.Într-un comunicat de presă emis miercuri, Curtea de Conturi a subliniat că, în urma auditului de conformitate realizat la Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat concluzii cu rezerve referitoare la respectarea prevederilor legale privind formarea, evidența, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului general consolidat administrate de ANAF în anul 2023.

 

 

Curtea de Conturi, deficiențele pe domenii

 

Auditul a evidențiat deficiențe în următoarele domenii: evidența contabilă a veniturilor statului, analiza riscului fiscal, activitatea legată de prețurile de transfer, soluționarea cererilor de rambursare a TVA și colectarea creanțelor bugetare din TVA și impozitul pe profit. Conform documentului menționat, echipa de audit a Curții a realizat o analiză bazată pe datele primite de la ANAF, Centrul Național pentru Informații Financiare și Oficiul Național al Registrului Comerțului, concluzionând că este necesară investigarea contribuabililor care au sediile fiscale la aceeași adresă și care înregistrează datorii semnificative la bugetul de stat.

 

 

 

Curtea de Conturi, analiza de risc

Auditorii au semnalat următoarele aspecte:

 

 În România există 2.440 de adrese cu datorii de peste 1 milion lei fiecare către bugetul statului, la care sunt înregistrate multiple societăți comerciale. Numărul total de firme cu sediul social declarat la aceste adrese este de 47.513, având datorii totale de aproape 30 miliarde lei (29.666.938 mii lei).

Au fost identificate 361 de adrese cu mai mult de 10 firme, dintre care 72 au peste 100 de firme la aceeași locație.

„Analiza de risc efectuată de structurile cu atribuţii din cadrul ANAF trebuie să completeze indicatorii de risc fiscal astfel încât aceştia să surprindă şi acest comportament neconform. În vederea combaterii acestui fenomen sunt necesare modificări asupra cadrului legal actual care permite înregistrarea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unui număr de sedii sociale multiple, la aceeaşi adresă, inclusiv pe baza unor contracte de asistenţă juridică, ce devin în fapt permanente.

 

Curtea de Conturi a identificat un număr mare de adrese pe teritoriul României la care sunt înregistrate sediile sociale aparţinând unor sute şi mii de firme (la aceeaşi adresă), dintre care cele mai multe în Bucureşti”, se menționează în comunicat.

 

Mii de persoane, înregistrate la o singură adresă

De exemplu, la o adresă de pe bulevardul Bucureștii Noi, Sectorul 1, erau înregistrate 6.061 de persoane fizice autorizate și 2.398 de societăți comerciale. Tot în Sectorul 1, pe strada Argentina, 1.895 de societăți comerciale aveau sediul social declarat, cu datorii totale de 465.708 lei. În Sectorul 2, într-un singur apartament de pe strada Arhitect Grigore Ionescu, funcționau 2.736 de firme, cu datorii totale de 124.773.065 lei (la 31.12.2023). Curtea de Conturi subliniază că riscul fiscal asociat funcționării mai multor firme la aceeași adresă ar trebui evaluat de autoritățile fiscale.

 

Curtea de Conturi, circuitul datoriilor

 

 

Oficialii Curții de Conturi consideră că „analiza riscului fiscal în cazul unui număr mare de firme cu sediul social la aceeași adresă va ajuta organele de control fiscal să identifice grupuri de persoane specializate în transferul firmelor cu datorii mari către alți acționari și administratori, în scopul de a „îngropa” acele firme, ceea ce face ineficiente măsurile de recuperare ale autorităților fiscale”.

 

«Cele mai multe dintre aceste societăţi comerciale ar trebui să suscite interesul organelor fiscale, fiind evidente riscurile fiscale determinate de funcţionarea „la grămadă” de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor de firme la o adresă unică precum şi de faptul că deţin cod valabil de TVA, toate aceste societăţi comerciale fiind parte din circuitele de deductibilitate a TVA la nivel naţional, cu o influenţă semnificativă în economia TVA”, se mai arată în comunicatul de presă.

 

Obligație de plată pentru cei cu mașini pe benzină și motorină. A intrat în vigoare în România de azi, 9 iunie

Interzis pentru proprietarii de mașini. E necesară reomologarea RAR. Se obține obligatoriu autorizație

 

 

https://evz.ro/e-jale-la-anaf-curtea-de-conturi-a-gasit-numeroase-deficiente.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

(Micile gainarii cu epoleti clocite inca de pe vremea Premierului Pradoiu au guitat pui…) Șeful Jandarmeriei Brăila și-a cumpărat avion cu banii obținuți din afaceri incompatibile cu funcția. Cum îl certa soția: „Avem datorii”

 

 

Mădălina Cristea

 

 

Șeful Jandarmeriei Brăila, colonelul Nicolae Iulian Albăceanu, a fost plasat sub control judiciar fiind acuzat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție că făcea afaceri incompatibile cu funcția pe care o deținea. Mai mult, omul legii își cumpărase chiar și un avion, deși era certat de soție că au datorii.

 

 

 

Șeful Jandarmeriei Brăila și-a cumpărat avion. Cum îl certa soția: „Avem datorii”

 

 

 

În stenogramele obținute de Digi24, Albăceanu poate fi auzit în timp ce vorbește despre achiziția unui avion mic, spunând că soția îl ceartă din cauza acestui motiv, mai ales că familia are datorii. „Avem datorii, da’ avem… avem avioane în hangar. Ia vezi! Mă judecă…”, spunea colonelul în discuțiile interceptate.

 

Acesta i-ar fi spus soției sale că nu ar trebui să intereseze pe nimeni cum își gestionează banii. „E treaba noastră, nu a lor. Deci, nu interesează pe nimeni cum dezvolt eu firmele în viziunea mea de dezvoltare. Asta-i dezvoltarea mea! Și gata, caut să fiu delicat cu ea, că imediat te cerți cu ea, în doi timpi și trei mișcări: «Hahu!». Înțelegi? Prefer să nu mă cert cu ea, că n-am motiv”, mai spune șeful Jandarmeriei Brăila.

 

Potrivit anchetatorilor, în perioada 2021–2025, Albăceanu s-ar fi implicat direct în administrarea a două firme, desfășurând activități de recrutare de muncitori din Asia, vânzare de produse alimentare și contracte comerciale diverse. În același timp, încerca să-și ascundă averea și să nu declare veniturile în declarația de avere.

 

Mai mult, șeful jandarmilor din Brăila ar fi cumpărat avionul pentru a-l folosi în călătorii de afaceri și ar fi vrut să lanseze și o afacere în domeniul transportului aerian. El ar mai fi făcut demersuri pentru achiziția unui vas printr-un program de pescuit și pentru obținerea de credite imobiliare.Profitul net însumat al celor două firme ar fi fost de aproape 570.000 de lei. În timpul perchezițiilor, în locuințele verificate s-au găsit aproximativ 50.000 de euro cash. Pe durata controlului judiciar, Albăceanu nu mai are voie să-și exercite funcția în cadrul Jandarmeriei Române.

 

 

Mesajul transmis de Jandarmeria Română

 

Jandarmeria Română s-a delimitat oficial de comportamentul colonelului și a anunțat că va colabora cu anchetatorii. Instituția a precizat că respinge orice faptă sau atitudine care încalcă legea sau afectează încrederea publicului. Albăceanu a fost numit inspector-șef în 2021, după ce a deținut funcții importante în structuri precum Garda de Coastă Constanța sau serviciul de Achiziții al Jandarmeriei Române. Acum, cariera sa pare să fie pusă sub semnul întrebării.

„Instituția noastră precizează că va pune la dispoziția organelor judiciare toate documentele și înscrisurile necesare pentru elucidarea cauzei. Jandarmeria Română își exprimă disponibilitatea deplină de a colabora cu autoritățile competente și va face toate demersurile legale pentru a sprijini organele de urmărire penală în vederea înfăptuirii actului de justiție, indiferent de poziția sau funcția persoanei asupra căreia planează suspiciuni de încălcare a legii.Totodată, Jandarmeria Română se delimitează ferm de orice comportament, atitudine sau faptă care contravine normelor legale, principiilor de etică profesională și regulamentelor militare care guvernează activitatea instituției.

 

Ne reafirmăm, în mod transparent, așa cum am făcut-o de fiecare dată, disponibilitatea de a oferi sprijin necondiționat instituțiilor statului român și ori de câte ori ni se vor cere informații care pot elucida astfel de situații și vom pune la dispoziție, în regim de urgență, toate datele solicitate”, a transmis Jandarmeria Română.

 

 

https://www.fanatik.ro/seful-jandarmeriei-braila-si-a-cumparat-avion-cu-banii-obtinuti-din-afaceri-incompatibile-cu-functia-cum-il-certa-sotia-avem-datorii-21169170

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Si Justitia cu  Preotimea bat palma …) Un fost prim-procuror din Galați a fost reținut pentru mușamalizarea unui caz de viol care implică un preot și o minoră de 15 ani

 

 

Liviu Brăteanu

 

 

Fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor a fost acuzat de sustragerea și înlocuirea unor documente esențiale dintr-un dosar de viol, ceea ce a dus la clasarea acestuia. Procurorii Parchetului General au obținut aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru reținerea sa, iar acesta va fi prezentat în fața unui judecător cu propunerea de arestare preventivă.

 

 

 

 

https://informat.ro/actualitate/fost-prim-procuror-din-galati-retinut-pentru-musamalizarea-unui-caz-de-viol-66045

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Lovitură de stat ascunsă în zornăit de cătuşe

 

 

Persoane de la vârful Justiţiei, SRI şi a altor servicii, cu ajutorul unor servicii şi corporaţii străine direct interesate de anumite chestiuni legate de România, încearcă să preia controlul şi puterea asupra statului. Aceste organizaţii criminale elitiste conduc lumea, decid guverne, impun statelor politici economice,  numesc, ucid sau demit preşedinţi, oameni politici şi totul în scopul satisfacerii propriei lor nebunii de a stăpâni lumea şi resursele ei.  Instituţiile statelor, prin diverşi indivizi numiţi special în poziţii cheie (de regulă persoane foarte slab pregătite profesional, şantajabile sau obediente puterii de orice fel) execută ordinele primite fără crâcnire, conştiente sau nu de gravitatea actelor sau măsurilor dispuse. Ele sunt gata să-şi trădeze ţara,  să încalce legi interne şi internaţionale, Constituţia sau ordinea de drept, având convingerea clară că până şi abuzurile le vor fi iertate de către cei aflaţi în spatele lor. In România, instrumentele terorii sunt procurori DNA şi judecători (acoperiţi ai serviciilor, marionete sau pur şi simplu corupţi).Treaba merge ca unsă, populaţia e în ZEN. Încă puţin şi intrăm cu toţii în Nirvana.

 

Asistăm pasivi – ca de obicei – la o lovitură de stat dată în forţă, minuţios premeditată.

 

Trăim într-o lume nebună, avidă şi lacomă de putere, doar zornăitul cătuşelor se mai aude în aer. N-avem parte de linişte, de normalitate, de aşezare a lucrurilor. Scandalurile şi circul continuă şi după Băsescu. Acestea sunt efectele dezastruoase ale unui Parlament incompetent, a unei clase politice existente la nivel teoretic şi financiar, o clasă abjectă care n-a ştiut nicio clipă să managerieze şi să stopeze abuzurile justiţiei,  care n-a avut curajul să se ridice din genunchi şi să lupte pentru drepturile şi libertăţile românilor în faţa marilor puteri, care a preferat să execute ordine, să fure şi să tacă în loc să ia atitudine… Comportamentul absurd al parlamentarilor denotă complicitate făţişă cu opresorii. Dacă s-au temut să ia măsurile imperative la momente oportune înseamnă că niciun politician nu-şi merită locul în Parlament. Acum a venit ziua în care „justiţia” cere capul lui Ponta şi, odată decapitat, terenul rămâne deschis şi liber pentru invadatorii flămânzi de sânge, resurse şi pământuri roditoare.

 

Astăzi, România a închinat definitiv steagul în faţa marilor asasini economici. Soarta ne este pecetluită. Nicio şansă pentru cei vii,  nicio şansă pentru cei ce se vor naşte (dacă se vor mai naşte). Supuşenia noastră tembelă, adânc crestată în ADN-ul românesc, a permis hidrei să se nască. Care ar fi logica revoltei tardive? Dacă am fi reacţionat şi sancţionat orice abuz sau derapaj al puterii, dacă am fi avut demnitate, onoare şi mai ales dacă am fi gândit ca adevăraţi cetăţeni, ne revoltam de fiecare dată când lucrurile o luau razna. Ne-am complăcut în roluri de râme şi ne-am comportat precum turma cretină de oi. Dacă vreo unul dintre noi strigă astăzi pentru Dreptate, l-aş ruga să se privească sincer în oglindă şi să-şi spună sieşi ce vede? Oare nu cumva descoperă chipul hidos al personajului colectiv numit „politician român” în mixtură cu cel al „justiţiei” de maidan?

 

Toţi suntem vinovaţi de ceea ce se întâmplă în România.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2015/06/06/lovitura-de-stat-ascunsa-in-zornait-de-catuse/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Scrisoarea deschisă a lui Ilie Şerbănescu adresată poporului român- condamnat la moarte

 

Ilie Şerbănescu, analist economic, doctor în economie şi fost ministru de finanţe în guvernul Victor Ciorbea, a publicat o scrisoare deschisă către naţiune în care prezintă necosmetizat câteva realităţi dramatice despre economia şi industria din România: toate, dar absolut toate firmele importante din ţară aparţin „marilor investitori străini” iar noi, românii, am devenit bieţi captivi ai consumierismului internaţional, nemaiproducând nimic. Ne aflăm în această poziţie ingrată datorită politicienilor excesiv de corupţi dar şi a lipsei totale de reacţie a poporului în întregul său. Domnul Şerbănescu speră, ca prin poziţia publică abordată, să trezească din temelii conştiinţa latentă a majorităţii. Personal, am mari dubii. Românii dorm liniştiţi în timp ce sub ochii lor se desfăşoară continuu jaful şi corupţia la cele mai înalte cote! Suntem o colonie haituită, un spaţiu în care-şi duce viaţa o şlehtă de sclavi preocupată de singur ţel: SUPRAVIEŢUIREA! Atât şi nimic mai mult.

 

„Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș (n.r. Bucureşti). Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.

 

Știți și dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observat un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o companie franţuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța. Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian. Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau European. Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc. Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească. Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de import.

 

Deci, cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități.

 

Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

 

Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

 

În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!

 

Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic. Deci, politicienii noștri din ultimii 24 de ani, sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro. I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!

 

Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

 

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii! Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !

 

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!”

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2015/06/10/scrisoarea-deschisa-a-lui-ilie-serbanescu-adresata-poporului-roman/

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rușinos! Trei medici de la Spitalul Militar Central, ditamai coloneii, plasați sub control judiciar într-un dosar de corupție

 

 

Autor: Dana Fodor Mateescu

 

Trei medici de la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” sunt cercetați de DNA pentru că ar fi primit mită de la mai mulți pacienți, majoritatea cadre militare, în legătură cu acordarea unor concedii medicale nejustificate, recomandări pentru pensionări pe motive medicale, consultații și intervenții chirurgicale.

 

Potrivit unui comunicat oficial al DNA, este vorba despre:

 

Colonel dr. Marian Mitrică, șeful secției de neurochirurgie – cercetat pentru luare de mită în formă continuată (9 acte materiale);

Colonel dr. Vasile-Alin Chirteș, medic primar neurochirurgie – cercetat pentru luare de mită în formă continuată (3 acte materiale);

Colonel dr. Emil Popa, medic primar neurochirurgie – cercetat pentru o faptă de luare de mită.

Cum funcționa mita?

 

Potrivit anchetatorilor, pacienții lăsau plicuri cu bani – sumele variind între 100 și 1.300 lei sau 100 de euro – odată cu actele medicale. Medicul lua plicul și îl ascundea sub tastatura de la birou.

 

Ce a descoperit DNA?

 

Colonelul Marian Mitrică, șeful secției de neurochirurgie, este acuzat de nouă fapte de luare de mită, sumele fiind cuprinse între 100 și 1.000 de lei.

Colonelul Vasile-Alin Chirteș este suspectat de trei fapte de luare de mită, cu sume între 100 și 1.300 de lei.

Colonelul Emil Popa este acuzat de o singură faptă, pentru care ar fi primit 100 de lei.

 

Procurorii au făcut percheziții la sediul spitalului și la două locații din județul Dâmbovița. Cei trei medici sunt plasați sub control judiciar pentru 60 de zile. Nu mai au voie să își exercite profesia în cadrul spitalului și trebuie să respecte alte obligații procesuale.

 

 

Stenograme DNA

 

În stenogramele consultate de anchetatori, colonelul Mitrică îi explică unui pacient că documentele medicale prezentate nu sunt suficiente pentru trimiterea către comisia de evaluare și sugerează prelungirea concediului și o nouă internare. „Tu vrei să intri în comisie? Tre’ să mai căutăm, că nu-ți ajung astea ce ai aicea”, afirmă acesta într-o discuție redată în ordonanța de urmărire penală.

 

Important

 

Potrivit DNA, doar în cazul lui Marian Mitrică au fost documentate 25 de situații în care ar fi fost primită mită. Procurorii susțin că oferirea banilor devenise o practică obișnuită în timpul consultațiilor. Ancheta este în curs, iar cercetările vizează și alte persoane.

 

DFM 20 iunie 2025

 

 

https://revistatreispe.wordpress.com/2025/06/20/rusinos-trei-medici-de-la-spitalul-militar-central-ditamai-coloneii-plasati-sub-control-judiciar-intr-un-dosar-de-coruptie/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

”: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5/20 b)… ca să nu mai rămâneţi cârpa de șmotru a satanei! Fiindcă Părintele Credinţei, Avram, s-a împrietenit cu El şi a câştigat Totul Totului Tot, ce pierdem (noi), dacă ne împăcăm cu El? Chiar dacă nu le place unora, până la urmă” Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” (Ioan6/45) Căt nu este prea târziu, să ne lăsăm impăcați, spălaţi prin transfuzia cu Rânduiala, Învăţătura şi Gândirea Dumnezeiască (Îs. Cap.53),cu Sânge Cristic -goliți de viclenie, curvie, minciună, cârtire, hoţie, exploatare, manipulare demonică!,, Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (F.Ap. 2/40) Orice „creştin” care nu se naşte din nou, (precum Petru care s-a pocăit- când a plâns cu amar- Matei,   26/75), poate deveni mai periculos decât Stalin, Hitler și tartorul inchiziţiei globale la un loc! De aceea toate cele bune „au fost (re) create prin El şi nimic din ce a făcut nu a fost făcut fără El” (Ioan, cap.1), ca să-l acceptăm pe Duhul Său ca „şef”, să domnească integru, integral, prioritar, suveran, complet în vorbire, gândire şi făptuire, căci numai El –Căpetenie (dimpreună cu noi, cei înnoiți-smeriți) face totul foarte bine (Gen. 1/27) şi pentru veşnicie (Ecl. 3/11-14); Să credem că noi toţi, cu toate maimuţărelile- fărădelegile noastre am fost răstigniţi şi îngropaţi dimpreună cu El şi, prin învierea Lui trăim, dar nu mai trăim noi, cei păcătoşi, ci Iisuss trăieşte în noi (Gal.2/20), dacă-l lăsăm să domnească, să rodească… Tot ce făptuim, să facem numai prin El, dimpreună cu El, pentru aprecierea şi slujirea Lui, dar şi a semenilor, nu pentru înfumurarea noastră; Nu ne-am convins că despărţiţi de El, suntem terminaţi (Ioan, cap. 15), fiindcă nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7)!

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

Elementele de bază ale studiului biblic inductiv

 

Studiul biblic atent şi devotat reprezintă cheia predicării expozitorii. Fiindcă Biblia estre Cuvântul lui Dumnezeu, ea trebuie tratată cu respect şi nu abordată (sau, prezentată) cu uşurinţă şi neseriozitate. Una dintre metodele eficiente de pregătire a unui studiu, sau a unei predici, se bazează pe regulile generale ale metodei inductive. Pentru ca puritatea Bibliei să fie păstrată, mesajul ei bine interpretat, omul lui Dumnezeu trebuie să se angajeze cu toate eforturile în efectuarea următorilor paşi ai studiului biblic inductiv.

Vreau de la bun început să neg orice originalitate a oricăror idei ale studiului biblic inductiv. Cu toate acestea sunt responsabil pentru alcătuirea şi ordonarea ideilor lor. Cu toţii suntem îndatoraţi mulţimii de creştini ce având o dragoste deosebită pentru Cuvântul lui Dumnezeu au dezvoltat şi conceput metode de studiu a Bibliei. Voi cita numele unora, însă dacă voi neglija pe alţii, să mi se ierte.

Responsabilitatea studiului biblic

Obiectiv: de la nişte „ageamii” ai studiului biblic la nişte creştini educaţi/informaţi biblic şi în stare să-i informeze şi pe alţii. Studiul biblic nu este responsabilitatea doar a celor ce eventual predică sau conduc biserica. Nu de multe ori mulţi ajung să devină dezinteresaţi de Biblie din cauză că nu pătrund înţelesul ei dincolo de cititul devoţional sau de programul ei de citire anuală. Biblia trebuie nu doar citită dar, mai ales, şi studiată!!

Faceţi cunoştinţă cu creştinul senzual!

Conform unei definiţii a dicţionarului, senzual înseamnă „extrem de susceptibil influenţării simţurilor”. Astfel creştinul senzual este „cel ce găseşte desfătare doar în obţinerea senzaţiei de plăcere”, etc. Creştinul senzual este cel ce trăieşte după simţurile sale, care depinde de satisfacerea lor şi care nu se călăuzeşte după înţelegerea sa a Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta nu poate fi convins să participe la servicii, să se închine, să studieze, să-şi formeze discipline spirituale, şi să slujească decât dacă „simte aşa”. Dacă nu are chef sau nu simte că ar vrea, nu face acele lucruri! Viaţa lui creştină este eficientă atâta vreme cât sentimentele sale sunt intense. Când cunoaşte o euforie spirituală, el este un uragan de activităţi pentru Dumnezeu. Când este deprimat, este un leneş spiritual. În permanenţă acesta caută experienţe noi şi proaspete ale lui Dumnezeu şi le foloseşte pentru a determina care este Cuvântul lui Dumnezeu. Simţămintele sale interioare devin testul final al adevărului.

Creştinul senzual nu are nevoie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu pentru că deja el este obişnuit să determine voia lui Dumnezeu după simţămintele sale. El nu doreşte să-l cunoască pe Dumnezeu, ci doreşte să-l experimenteze. Pentru el, credinţa ca a unui copil, ce trebuie arătată, reprezintă echivalentul ignoranţei. Crede că atunci când suntem îndemnaţi să avem o astfel de credinţă, înseamnă să avem o credinţă fără conţinut şi fără pricepere. El nu ştie că Biblia spune, „Fratilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari” (1 Cor.14:20), sau, „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunostinţă…” (1 Tes.4:13).

Creştinul senzual îşi continuă fericit viaţa spirituală până ce dau peste el necazurile şi încercările. Atunci nu mai este fericit şi cedează. De regulă, adoptă un fel de teologie sentimentală în care experienţa câştigă întâietate înaintea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Legea supremă a creştinului senzual constă în evitarea cu orice preţ a simţămintelor neplăcute. Stabilitatea acestuia în relaţia cu Dumnezeu se poate obţine doar prin angajarea serioasă a minţii în studiul Cuvântului scris.

În timp ce creştinii se maturizează în înţelegerea doctrinei biblice ei devin mai stabili în gândirea şi experienţa lor care este modelată de neschimbătoarele principii biblice.

R.C. Sproul, „Knowing The Scriptures”

Călăuzire – Credincioşii nu vor fi dezorientaţi. Vor primi călăuzire. Ps.119:105 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.”

Maturitate – ştiu deja ce spune Biblia! Nu mai sunt copii aruncaţi încoace şi-n colo de orice vânt de învăţătură: Efes.4:14

Victorie – asaltaţi de duşman: „Este scris!”

Sfinţenie – Ps.119:9-11 „Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău…Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! „

Vreau să studiez biblia dar nu ştiu cum! Acest studiu doreşte să răspundă unei astfel de întrebări prin a-i înzestra pe toţi creştinii cu elementele de bază ale metodei studiului biblic inductiv. De ce aceasta şi nu alta, vom vedea mai încolo.

Studiul biblic începe şi sfârşeşte cu rugăciunea, elementul nelipsit şi căruia îi vom acorda timpul cuvenit. Studiul biblic nu înseamnă doar a cunoaşte şi a stăpâni metode de cercetare a Scripturii, ci a le angaja într-adevăr cu toată seriozitatea în studiul personal al Bibliei, dar nu fără a neglija rugăciunea, singura care poate da viaţă efortului intelectual al celui ce cercetează Cuvântul.

În cuvintele lui E.M.Bounds:

„…O predică adevărată este un lucru ce are viaţă. Este un lucru viu. Ea creşte fiindcă omul creşte. Predica are putere fiindcă omul are putere. Sau, predica este sfântă fiindcă omul este sfânt. Predica este plină de ungere divină pentru că omul este plin de ungere divină. Omul ce propovăduieşte este omul care se roagă. Iar rugăciunea este arma cea mai puternică a predicatorului. Ea, forţa omnipotentă în sine, este cea care dă viaţă şi forţă la tot.

Predica adevărată se ţine în cămăruţa de rugăciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este format. Viaţa lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au născut în comuniunea lui tainică cu Dumnezeu. Agonia în lacrimi şi povara spiritului său, cele mai grele şi mai bune mesaje, i-au venit pe când era singur în prezenţa lui Dumnezeu. Omul este format de rugăciune. Rugăciunea, formează predicatorul. Pastorul, este format de rugăciune.

Amvonul zilelor noastre este slab la rugăciune. Mândria învăţăturii se opune umilinţei rugăciunii. Prea de multe ori, rugăciunea amvonului, este doar oficială – o performanţă săvârşită pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugăciunea nu mai este forţa din viaţa lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugăciune un factor primordial al lucrării sale şi al vieţii sale, este un slab slujitor al lucrării lui Dumnezeu şi prea neputincios să ducă mai departe cauza lui Dumnezeu, în această lume.”

Aceasta a fost rugăciunea sfinţilor din Vechiul Testament:

Psalmul 119:18 „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

Aceasta a fost rugăciunea apostolului Pavel pentru creştinii din Efes:

Efes.1:17, 18 „Si mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de inţelepciune si de descoperire, în cunoaşterea Lui, si să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi…”

„Studiază până la moarte şi roagă-te apoi să fi înviat.”

Depindem într-adevăr de Dumnezeu pentru iluminarea Cuvântului Său şi pentru descoperirea lui inimilor şi minţilor noastre. Nici un efort intelectual nu poate înlocui revelaţia, iar aceasta se primeşte prin a o cere şi prin a ne apropia de sursa ei, de Dumnezeu. Metodologia şi tehnicile, deşi având rolul lor, sunt inutile, dacă nu suntem învăţaţi de Dumnezeu!

Câteva metode recunoscute de studiu biblic

Ce este metoda inductivă? Scoate în evidenţă ceea ce textul spune.

Ce este metoda deductivă? Impune textului ce să spună. „Debutează” cu o premiză, adică, începe cu o concepţie formulată mai dinainte şi nu formulată în urma confruntării cu Scriptura.

Ce este metoda „trambulinei”? Împărtăşeşte o opinie şi se culeg versetele biblice care să o sprijine. Practic orice nerozie se poate spune aşa. Cu toate acestea, se pot împărtăşi idei foarte bune, dacă este respectat spiritul Scripturii.

Metoda „trambulinei”, a „rampei de lansare”. La urmă oamenii se întreabă, „despre ce a fost studiul?”, „a avut vreo temă?” „Este ea prezentă în textul de bază, de plecare?”. Vorbitorul se ridică în picioare anunţând în introducere ce va face cu textul, dar niciodată nu ajunge tema mult aşteptată!

Mulţi folosesc metoda („C şi D”) absolut superficială de citire a textului şi divagare. Adică, citesc textul, pleacă de la text, se depărtează de textul iniţial, şi nu se întorc niciodată la el. Aceasta este tehnica multora. În felul acesta se pun pe seama Bibliei tot felul de enormităţi care nu se pot deduce din textul de plecare.

Nu se presupune să o studiem, sau să o explicăm aşa! Biblia nu poate fi folosită ca o platformă pentru ideile noastre mai mult sau mai puţin inspirate, ca o carte care să sprijine crezurile noastre preconcepute, sau doctrinele particulare ale bisericii noastre (Danny Bond, numeşte această predicare, „predicarea cosmică”; „rachetă”!!??, în care se poate vorbi despre lucruri adevărate, aspecte biblice, dar care din păcate nu privesc textul ales. Nu asta este predicarea expozitivă bazată pe metoda inductivă!).

Dimpotrivă acestea trebuie deduse prin studiu atent inductiv şi noi trebuie să ne bazăm crezurile pe ea. Pe Biblie. A aborda Scriptura verset cu verset aşa cum a fost aşezată de autorul iniţial în pagină şi a urmări şirul ideilor transmise prin inspiraţie de Duhul, extrăgând din text ideea lui (la urma urmei, ideea lui Dumnezeu), ceea ce el spune, şi nu impunându-i ceea ce noi vrem să spună (aceasta nu se poate face decât cu mare lepădare de sine!). Toate concluziile noastre trebuie să decurgă din text, nu să fie introduse în text, fără ca acesta să le autorizeze. Ori faci/dai dreptate Scripturii, lăsând-o să se exprime, ori o nedreptăţeşti exprimându-te în locul ei!!

Această eroare este întâlnită şi la culte şi secte. Se numeşte „citare selectivă/preferenţială” deoarece se culeg texte biblice, ignorându-se contextul lor, şi se folosesc pentru a sprijini o anumită idee preconcepută, o negare a învăţăturii generale a Scripturilor.

În formularea teologiei cuiva să se înceapă de la scripturi

Este cel mai bine să se înceapă de la Scripturi şi din ele să se formuleze teologia cuiva. Lucrul acesta nu se poate sublinia îndeajuns! Prospeţimea materialului şi răsplata descoperirilor vor depăşi cu mult ceea ce se poate culege din studiul cărţilor de teologie. După ce cineva şi-a făcut studiul său al Bibliei, atunci cărţile de teologie pot deveni o excelentă sursă de întărire şi confirmare a celor crezute.

Predicarea expozitorie se poate rezuma în trei cuvinte de bază:

Predicarea expozitorie este inductivă. Lucru care înseamnă pur şi simplu că abordăm textul pentru a afla ce vrea să spună, lăsându-l să se exprime singur. (Cum facem asta?)

Este opusul metodei deductive, care vine la Scriptură cu o idee preconcepută şi o impune textului. O metodă deductivă poate fi uneori foarte valabilă (îndreptăţită), dar trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a fi siguri că pasajul într-adevăr sprijină ideea înainte de a se recurge la ea.

Predicarea expozitorie este exegetică. Cel ce predică expozitoriu trebuie să-şi facă datoria faţă de pasaj înainte să-l predice. Ceea ce înseamnă a urma cu atenţie principiile hermeneutice şi exegetice cuvenite. Un predicator ce predică expozitoriu ar trebui într-adevăr să fie cunoscut ca fiind unul ce „împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Tim.3:15).

Predicarea expozitorie este expozitivă. Abordează Cuvântul lui Dumnezeu în mod inductiv, îl studiază exegetic, apoi îl explică oamenilor prin expunere (expoziţional). Predicarea expoziţională va căuta să clarifice ceea ce este greu de înţeles într-un pasaj. Deschide Cuvântul şi-i expune sensurile mai puţin evidente şi aplicaţiile ce le conţine.

Observaţia

Observaţia reprezintă primul pas (pasul iniţial) în studiul biblic. Un interpret trebuie să evite ispita de a sări imediat la interpretarea elementelor specifice ale unui pasaj. Un autor pe nume, Traina, defineşte observaţia ca fiind

în esentă constiinciozitate…rostul general al observării pasajului este a a-l face pe cel ce-l studiază să fie atât de saturat cu detaliile unui pasaj încât acesta să fie pe deplin constient de existenta lor si de nevoia lor de explicatie. Observatia este mijlocul prin care datele unui pasaj devin parte a mentalitătii celui ce-l studiază. Furnizează materia primă pe care mintea să o folosească în procesul interpretational. (Traina, Bible Study, 31-32).

Caracteristicile de bază ale observării

Observaţia ar trebui să fie atentă – Observaţia include a deveni foarte conştient de termenii (cuvintele folosite) folosiţi într-un pasaj, de structura şi forma lui literară. Observarea ar trebui să fie atentă. Adică, să se facă cu atenţie!

Ilustratie: Eminentul William Osler si studentii săi de medicină

Sir William Osler, eminentul doctor a dorit foarte mult să le ofere tinerilor săi studenţi o lecţie privitoare la importanţa observării detaliilor în practica medicală. În timp ce sublinia această idee înaintea unui grup de studenţi, el a ridicat în mână o sticluţă spunând: „Această sticlă conţine o mostră pentru analiză. Testând-o este posibil să se determine boala de care suferă pacientul.” Acestea fiind spuse, şi-a muiat degetul în soluţia din sticluţă şi după aceea l-a pus în gură. Atunci el a continuat spunând: „Acum veţi trece sticla de la unul la altul şi fiecare să gustaţi conţinutul pentru a diagnostica boala”. Sticla a trecut pe la fiecare student, aceştia trebuind cu oroare să-şi înmoaie degetul în soluţie şi cu mare curaj să-i afle gustul. Când în cele din urmă sticla a ajuns înapoi la dr. Osler acesta a declarat: „Domnilor acum mă veţi înţelege ce vreau să spun când vorbesc despre importanta detaliilor. Dacă aţi fi fost atenţi aţi fi observat că mi-am înmuiat degetul arătător în soluţie, dar pe cel mijlociu în gură!” (Robert A.Traina, Bible Study, pag.32-33)

Observaţia trebuie de asemenea să fie sistematică – Observarea trebuie de asemenea să fie sistematică. Martin Luther a asemănat studiul său biblic cu culesul merelor spunând: „întâi, scutur tot copacul, pentru ca să cadă merele cele mai coapte. După aceea mă urc în copac şi scutur fiecare ramură, apoi fiecare creangă, şi în cele din urmă mă uit sub fiecare frunză”. (Citat în Mayhue, How to Interpret, pag. 49)

Observaţia ar trebui să fie insistentă – Deşi risc să mă repet, timpul prelungit în observaţie este obligatoriu pentru cel ce vrea să predice expozitoriu. El trebuie să reziste ispitei de a apela imediat la comentarii şi la alte unelte de studiu. Nimic nu poate înlocui observaţia făcută personal.

Ilustraţia: Studentul, peştele şi Agassiz

Cu mai mult de cincisprezece ani în urmă am păşit în laboratorul profesorului Agassiz anunţându-l că m-am înscris la şcoala lui de ştiinţe naturale pentru a studia biologia. El mi-a pus nişte întrebări cu privire la motivul înscrierii mele, cu privire la trecutul meu, m-a întrebat despre cum doream să-mi folosesc cunoştinţele ce le voi dobândi în clasa lui şi dacă aveam vreo ramură anume pe care doream să o studiez. La ultima i-am răspuns că doream să fiu bine instruit în toate domeniile zoologiei, dar mai târziu dorind să mă devotez îndeosebi studiului insectelor.

– „Când doreşti să începi?” m-a întrebat el de îndată.

– „Acum”, i-am răspuns şi eu grăbit.

Răspunsul acesta se pare că i-a plăcut mult deoarece cu un energic „foarte bine!” a cules de pe raft un borcan uriaş conţinând un specimen de peşte plutind în alcoolul îngălbenit de ani şi a spus: „Ia acest peşte, şi studiază-l. Noi îl numim Haemulon. Ia-l şi priveşte-l cu atenţie şi mai încolo o să-ţi pun întrebări cu privire la ce ai observat”.

Cu aceste spuse, m-a lăsat stând singur acolo cu borcanul în mână. Totuşi după o vreme profesorul a revenit oferindu-mi instrucţiuni precise privind îngrijirea mostrei încredinţate. „Nici un om nu este vrednic să se numească naturalist dacă nu ştie să păstreze mostrele pe care le studiază”.

Astfel, se presupunea ca eu să ţin peştele într-o tăviţă mică, din când în când să umezesc tăviţa cu alcoolul din borcan, asigurându-mă întotdeauna la urmă să pun dopul foarte bine. Acelea nu erau zilele dopurilor fixe de sticlă şi a elegantelor sticle fumurii de mostre. Toţi studenţii de atunci îşi amintesc uriaşele sticle mari fără gât cu un dop de plută izolat cu ceară, mâncat de insecte şi care îngăduia alcoolului să se prelingă pe lângă el. Entomologia era o ştiinţă mai sigură decât ihtiologia însă exemplul profesorului care fără ezitare şi-a băgat mâna până la fundul borcanului pentru a scoate peştele a fost molipsitor, şi deşi „alcoolul era foarte vechi şi avea un puternic miros de peşte” nu am îndrăznit să arăt nici o aversiune faţă de sacrele rămăşiţe ale peştelui tratând alcoolul drept apă pură. Cu toate acestea nu am putut ignora sentimentul trecător de dezamăgire încercat la privirea peştelui şi a faptului că nu mă vedeam un pasionat entomologist. Cei de acasă au fost de asemenea foarte puţin impresionaţi descoperind că nici o cantitate de apă de colonie nu putea să înlăture mireasma care mă însoţea ca o fantomă.

În zece minute am observat cam tot ceea ce putea fi observat la acel peşte şi am pornit în căutarea profesorului care din păcate părăsise clădirea muzeului. La întoarcerea mea acasă specimenul meu se uscase pe de-a întregul în tăviţa lui şi a trebuit să-l stropesc cu alcool în speranţa că va învia din starea lui ca de leşin, aşteptând nerăbdător revenirea acestuia la forma lui iniţială. Fără ca aceasta să se întâmple nu mi-a mai rămas decât să privesc în ochii goi ai tăcutului meu tovarăş. Astfel a trecut o jumătate de oră, apoi, o oră, şi încă o oră, iar peştele arăta tot mai jalnic. L-am întors pe partea cealaltă, apoi pe cealaltă, l-am privit îngrozit din faţă, de dedesubt, de deasupra, din dungă. Eram disperat şi după încă o oră am decis că este timpul pentru prânz. Cu mare uşurare l-am repus cu grijă în borcanul lui şi timp de o oră mi-am luat liber.

La întoarcerea mea, am aflat că profesorul Agassiz a trecut pe la muzeu dar acum era din nou plecat şi nu se întorcea decât după mai multe ore. Colegii mei erau de asemenea prea ocupaţi pentru a-i deranja cu convorbirile mele. Din nou, cu mare oroare am scos hidosul peştele din borcan şi disperat am reînceput din nou să-l privesc. Nu se presupunea să folosesc o lupă. Orice instrumente erau interzise. Am fost lăsat doar cu cele două mâini ale mele, cu ochii mei, şi cu peştele. Mi se părea un câmp de explorare extrem de limitat. La un moment dat i-am băgat degetul în gură pentru a vedea cât de ascuţiţi avea dinţii. După aceea, am început să-i număr solzi după ordinea diferită a şirurilor pe care le avea, până ce am simţit că totul devenea absurd. La urmă mi-a venit o idee strălucită. Voi desena peştele! Spre surpriza mea făcând acest lucru am început să descopăr alte trăsături ale nefericitei creaturi. Tocmai atunci s-a întors şi profesorul.

„Asta e bine”, a început el, „un creion este unul dintre cei mai buni ochi! Mă bucur de asemenea să văd că păstrezi exemplarul umed şi borcanul bine închis.” Pe lângă aceste cuvinte încurajatoare el a mai adăugat:

„Altfel, cum mai este (evident, peştele)?”

A ascultat cu atenţie scurta mea trecere în revistă a structurilor lui şi a părţilor cu nume încă necunoscute mie, arcadele, operculumul mobil, porii capului, branhiile, gura fără buze, ochii fără pleoape, coada bifurcată, trupul arcuit şi îndesat. Când am terminat, acesta părea să aştepte să continui şi într-adevăr cu un aer de dezamăgire a spus:

„Nu l-ai privit cu destulă atenţie” şi continuând profesorul spuse, „de ce nu ai văzut unele dintre cele mai evidente trăsături ale animalului, ce erau atât de clare înaintea ochilor tăi, ca şi bună ziua? Priveşte-l din nou! Uită-te la el cu şi mai mare atenţie!”

Acestea au fost cuvintele care m-au aruncat în disperare. Profesorul m-a uluit, m-a surprins şi m-a şocat. Mă săturasem de hidosul peşte! Însă mi-am reluat îndatorirea cu o mare hotărâre să-l satisfac pe meticulosul meu profesor. Astfel am ajuns să descopăr unul după altul lucruri noi, înţelegând cât de justificată a fost critica profesorului. După-amiaza aceea a trecut cu repeziciune când pe seară profesorul m-a întrebat din nou:

„Nu vezi, încă?”

„Nu”, am răspuns. „Sunt sigur că-mi scapă ceva, dar acum înţeleg cât de puţine am observat înainte”.

„Asta este foarte bine” a răspuns el mai încurajat, „dar nu o să te ascult acum. Acum pune-ţi peştele la loc şi du-te acasă. Poate mâine dimineaţă vei avea un răspuns mai bun. Te voi asculta înainte să studiezi peştele din nou”.

Lucrul acesta a fost absolut deconcertant. Nu numai că trebuia să mă gândesc peste noapte la peşte, studiindu-l în lipsă, la urma urmei un mod foarte straniu de obţinere a observaţiilor, dar în plus fără să-mi recapitulez descoperirile trebuia a doua zi să-mi prezint cu mare exactitate cunoştinţele. Ştiam că am o memorie slabă. Abătut am plecat în drum spre casă, pe lângă Râul Charles, complet absorbit de gânduri şi uluit de paradoxurile studiilor mele.

Primirea cordială de a doua zi dimineaţa a profesorului a fost foarte liniştitoare. Iată un om ce părea foarte nerăbdător să afle de la mine ceea ce cu siguranţă ştia mai bine.

„Vreţi să spuneţi că peştele are două părţi simetrice unde sunt aşezate organele sale?” am întrebat eu mirat. Complet satisfăcut profesorul a spus, „desigur, desigur!” răsplătind orele îndelungate de studiu din noaptea trecută. Astfel după ce profesorul a cuvântat cu mare entuziasm şi satisfacţie asupra importanţei acestei descoperiri, cum de altfel o făcea de fiecare dată, m-am aventurat să-l întreb ce va trebui să fac în continuare.

„Ooo, priveşte la peştele tău! Studiază-l încă odată”, a spus el şi m-a lăsat din nou să-mi văd de treabă. La mai puţin de o oră profesorul s-a întors şi a început să-mi asculte lista noilor mele descoperiri.

„E bine, e bine!” a repetat el, „însă asta nu-i totul. Continuă”. Astfel pentru încă trei zile foarte lungi el a continuat să aşeze peştele înaintea ochilor mei, interzicându-mi să mă uit la altceva, sau să folosesc vreun mijloc artificial de observaţie. „Priveşte-l, priveşte-l, priveşte-l” a răsunat ecoul repetatului său îndemn.

Aceasta a fost cea mai bună lecţie entomologică de care am avut vreodată parte. O lecţie a cărei influenţă şi-a întins ramificaţiile în fiecare domeniu al studiilor mele, o moştenire de o valoare inestimabilă pe care profesorul mi-a lăsat-o, după cum a lăsat-o multor altora, pe care nu o puteam cumpăra şi de care nici nu mă puteam despărţi.

La un an după această întâmplare ne amuzam desenând cu creta animale nefireşti pe tabla muzeului. Am desenat uriaşe stele de mare, broaşte încleştate într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, viermi cu nouă capete, raci gigantici, ce stăteau ridicaţi în coadă şi purtau umbrele colorate, peşti groteşti având gurile deschise şi ochii mari. Imediat ce a venit, profesorul a privit la rându-i amuzat la experimentul nostru. S-a uitat la peşti. Concluzia lui seacă şi resemnată a spus totul:

„Haemuloni, toţi fără unul: haemuloni. Domnul …(şi a spus numele meu!) i-a desenat!” Într-adevăr, până astăzi, dacă încerc să desenez un peşte, nu pot schiţa decât haemuloni!!!

În cea de-a patra zi, un al doilea peşte din aceeaşi grupă a fost aşezat pe masă, alături de primul, i-ar eu am fost rugat să evidenţiez diferenţele şi asemănările dintre cei doi, după care a fost urmat de un altul, şi apoi de un altul, până ce întreaga lor familie s-a perindat înaintea ochilor noştri. O duzină de borcane cu formol ocupa masa şi rafturile din jurul nostru, mirosul devenise un parfum plăcut, şi chiar până azi vederea unui dop de plută lat de 6 inchi şi ros de viermi îmi trezeşte amintiri plăcute!

Atunci a fost recapitulată întreaga specie de haemuloni, şi fie că am fost angajaţi în disecarea unor organe interne sau ale unor părţi ale corpului lor, în pregătirea şi examinarea firavului schelet osos, sau în descrierea diverselor părţi, metoda lui Agassiz de observare a faptelor era întotdeauna însoţită de îndemnul insistent ca niciodată să nu ne mulţumim cu ce-am obţinut.

„Detaliile (datele tehnice; n.tr.) sunt stupide”, spunea el, „până ce nu sunt puse în legătură cu vreo lege generală (asociate unui principiu).” La sfârşitul a opt luni, mi-am părăsit aproape cu şovăire aceşti prieteni ai mei pentru a mă îndrepta spre insecte, însă ce-am dobândit prin această sugestivă experienţă a avut o valoare mai mare chiar şi decât toţi anii de cercetare a animalelor mele preferate.”¹

 

Concluzie: Un mod similar de a cugeta îndelung şi stăruitor asupra Scripturii va produce rezultate bogate, va aduce roade ce vor rămâne pe veşnicie. Aceasta este ilustraţia pe care cineva ar trebui să o aibe în minte atunci când se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu. Firea noastră va exaspera, puterile ne vor lăsa şi din pricina păcatului miopia noastră spirituală va împiedica descoperirea detaliilor semnificative. Dar ştiind că însăşi viaţa veşnică depinde de felul în care tratăm şi cercetăm Scriptura, ar trebui să nu ezităm să ne angajăm în observare asemenea studentului de mai sus!

Întrebări ale observării. Ele privesc doar observarea faptelor, a persoanelor, a împrejurărilor, etc. Nu privesc însemnătatea lor. Aceea este treaba interpretării.

– cine este prezent?
– ce se întâmplă? ce s-a întâmplat?
– unde se petrec evenimentele descrise, cuvintele rostite, etc.?
– ce s-a spus în această împrejurare? etc.

Puneţi întrebările de felul, cine? ce? unde? când? Cum? Aceasta este munca de detectiv în care studentul Bibliei trebuie neapărat să se angajeze. Fiecare bun învăţător biblic ar trebui să aibe ceva din flerul şi meticulozitatea unui Shelrock Holmes!!

Interpretarea

După observarea în detaliu a părţilor variate ale pasajului, următorul pas constă în determinarea sensului lor. Acest proces este cunoscut sub numele de interpretare. Observarea răspunde întrebării, „ce spune pasajul?” însă interpretarea răspunde întrebării „ce înseamnă ce spune?” „ce vrea să însemne?”

Interpretarea cuvenită a unui pasaj se efectuează urmând regulile şi metodele „hermeneuticii” şi ale „exegezei” ce vor urma să fie discutate în capitolele următoare. În general, interpretarea se ocupă cu acoperirea lacunelor (golurilor) ce există între autorii biblici şi zilele noastre. Există cel puţin patru astfel de lacune:

1) Lacuna limbajului. Deoarece Biblia a fost scrisă iniţial în ebraică, aramaică sau greacă, pentru a o interpreta corect este necesar ca noi să înţelegem aceste limbi.(!!?) Spre norocul nostru există uneltele ajutătoare celor ce nu stăpânesc aceste limbi, nu au posibilitatea sau capacitatea de a le învăţa, dar care totuşi sunt chemaţi să studieze şi să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Numărul mic al acestora în limba română impune încă o condiţie: pentru a se putea folosi aceste lucrări trebuie să se cunoască măcar limba engleză!

Iată câteva dintre aceste cărţi. Întâi, cele din limba engleză:

– Vine’s Expository Dictionary of Biblical Words (OT şi NT)
– The New International Dictionary of New Testament Theology (pt. greacă), de Collin Brown
– Word Studies in The Greek New Testament, de Kenneth Wuest
– Strong’s Concordance

În limba română:

– Analiză Semantică a Unor Termeni din Noul Testament, de William Barclay
– Interliniar Grec-Român Epistola către Romani, Editura Agape
– Etc.

Sărăcia acestor lucrări în limba română pentru o ţară care pretinde o vechime de 2000 de ani de cunoaştere a Scripturilor şi susţinere a credinţei este inadmisibilă. Atât din partea celor de rit vechi bizantin, cât şi a celor aparţinând segmentului protestant sau neo-protestant. Majoritatea lucrărilor se găsesc în seminariile ortodoxe, dar din păcate accesul laicilor la acestea este foarte limitat.

Comentariile sunt de asemenea o sursă utilă de studii ale cuvintelor ambelor testamente. Cu toate acestea, nici un înlocuitor nu se compară cu a fi în stare să înţelegi limbile originale ale testamentelor.

„PC Study Bible 2.1B” dispune de o foarte rapidă unealtă de studiu a limbilor originale bazată pe textele „Nestle” şi „Textus Receptus”, numită „Interliniar Greek-English”.

2) Lacuna culturală. Cadrul cultural în care s-a scris fiecare parte a Bibliei este foarte diferit de cultura secolul în care noi trăim, sau de cultura zonei geografice în care locuim. De aceea pentru a interpreta cum se cuvinte fiecare parte a Bibliei trebuie înţeleasă cultura momentului scrierii pasajului. De exemplu, a înţelege Vechiul Testament este necesar a se cunoaşte cultura Iudaismului antic (străvechi) şi a culturii păgâne, exact aşa cum a înţelege cultura iudaică a primului secol este importantă în interpretarea evangheliilor. În acelaşi fel, cunoaşterea culturii elene şi romane a primului secol ne va ajuta în interpretarea epistolelor Noului Testament.

Câteva lucrări de referinţă în domeniul culturii biblice:

– The Life and Times of Jesus the Messiah, de Alfred Edersheim, o sursă redutabilă de umplere a golului culturii evreieşti din vremea lui Isus.
– The Daily Study Bible Series, de William Barclay, sursă, deşi uneori confuză teologic, plină de referinţe la cultura vremii lui Isus.
– Dicţionarul Biblic, al lui Halley, versiunea românească
– Enciclopedia Bibliei, editura Logos
– Dicţionarul Biblic, etc.

Deşi ne lipsesc încă multe lucrări utile studiului biblic, nouă românilor ni s-a făcut un mare favor traducându-se şi adaptându-se lucrările de mai sus. Nu se mai poate invoca lipsa uneltelor de studiu!

3) Lacuna geografică. A înţelege geografia pământurilor biblice este uneori un aspect esenţial în desluşirea sensului unui pasaj. De exemplu, în 1 Tes.1:8 Pavel scrie: „Într-adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea”

Dificultatea acestei afirmaţii constă în faptul că Pavel tocmai a părăsit Tesalonicul imediat după scrierea primei epistole către Tesaloniceni. Cum a putut mărturia credinţei lor să se răspândească atât de repede în împrejurimi şi mai ales pretutindeni? Astfel un studiu al geografiei regiunii respective revelează faptul că una dintre principalele rute ale Imperiului Roman, Calea Ignatiană, traversa tocmai prin Tesalonic. În felul acesta, călătorii ce treceau pe acolo au putut răspândi cu repeziciune în toată lumea mărturia credinţei tesalonicenilor.

Un bun atlas biblic ar fi:

– The Macmillan Bible Atlas
– Wycliffe Historical Geography of Bible Lands
– Atlasul Studentului Bibliei, de Tim Dowley
– Ghid Biblic al Studentului, de Tim Dowley

Apelând la astfel de lucrări cel ce studiază Biblia va putea înţelege expresii care nu sunt arhaice, ci mai degrabă geografice. Exemple:

Ioan 2:13 „Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim”.

Fapte 8:5 „Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos”

Cum a putut Isus să „se suie” în Ierusalim? Expresia nu exprimă deplasarea pe hartă de jos în sus, ci într-adevăr doar privind la o hartă vom ajunge să înţelegem că Ierusalimul este situat pe o colină, pe Mt. Moria, astfel noi putând să descifrăm expresia autorului ca însemnând deplasarea lui Isus în Ierusalim prin urcare. Acelaşi lucru este valabil şi-n cazul „coborârii” lui Filip în cetatea Samariei. Orice hartă fizică vă va arăta că regiunea Samariei se găseşte într-o depresiune.

Pe lângă tipărituri, hărţile digitale asociate unor programe computerizate de studiu a Scripturilor reprezintă o utilă şi foarte accesibilă sursă de umplere a golului geografic în procesul de interpretare biblică. Din păcate, calculatoarele nu sunt şi ele la fel de accesibile modestului student român al Bibliei. Cu toate acestea, cel interesat cred că va ştii în ce direcţie să-şi îndrepte investiţiile materiale şi nu va ezita să-şi procure cele mai bune mijloace.

4) Lacuna istorică. A cunoaşte cadrul istoric al unui pasaj ajută nespus de mult la înţelegerea lui. Un efort considerabil de cercetare depus în vederea aflării contextului istoric al unui pasaj adesea reprezintă principala lui cheie de interpretare. De exemplu, a înţelege fundalul relaţiei lui Pilat cu liderii evrei va contribui la înţelegerea motivului pentru care el a cedat cererii lor de a-l crucifica pe Isus, deşi la început l-a considerat nevinovat. Astfel prin câteva din legile sale Pilat deja îi antagonizase pe iudei iar aceştia îl spuseseră Cezarului. De aceea, Pilat s-a temut că o altă plângere din partea lor îi poate atrage dezavuarea din partea Împăratului. Nu s-a găsit pe poziţia de a le refuza pretenţia.

Câteva dintre lucrările de referinţă pentru completarea cadrului istoric al pasajelor biblice:

– The Zonderan Pictorial Encyclopedia of The Bible
– Baker Encyclopedia of the Bible, etc.
– Studiu al Noului Testament, de Merrill Tenney
– Studiu al Vechiului Testament, de Schultz
– Etc.

Întrebările interpretării

A interpreta înseamnă a determina sensul celor spuse, celor întâmplate, a celor poruncite, etc. Interpretarea este în general caracterizată de întrebări ca:

– de ce a scris (spus) autorul (Isus; Dumnezeu Tatăl) aceste lucruri?
– ce a vrut să spună?
– ce au însemnat aceste lucruri pentru cei ce le-au auzit pentru prima oară?

Aplicaţia

După „observare” şi „interpretare” urmează „aplicaţie”. Studiul biblic nu este complet până ce adevărul descoperit nu este aplicat situaţilor vieţii. Spurgeon obişnuia să spună că „studiul biblic nu începe până la aplicaţie”.

Aplicaţia răspunde întrebării, „În ce fel mă priveşte acest adevăr?” Ce-mi cere să fac?

Următoarele întrebări te vor ajuta să aplici adevărurile descoperite în studiul biblic.

1) Găsesc exemple de urmat?
2) Găsesc porunci de ascultat?
3) Găsesc greşeli ce trebuiesc evitate?
4) Găsesc păcate la care trebuie să renunţ?
5) Găsesc făgăduinţe/promisiuni în care să mă încred?
6) Descopăr ceva nou despre Dumnezeu?
7) Găsesc principii după care să trăiesc?

Temă:

Să se facă următorul exerciţiu de observare. Exerciţiul se intitulează,

„Ce crede Hristos despre biserică?”

În felul acesta să ne intitulăm prima temă. Până acum am tot auzit ce cred bisericile despre Hristos. Este vremea să auzim şi părerea Lui! Pentru aceasta să deschideţi Bibliile la cartea Apocalipsei de la cap.2 la cap.3, tot inclusiv şi citiţi cu mare atenţie. Rugaţi-vă şi citiţi! Rugaţi-vă şi citiţi din nou! Aplicaţi cu atenţie toate aspectele observării : atentă, insistentă, sistematică.

Iată cum vreau să arate exerciţiul vostru de observare a ceea ce Hristos crede despre Biserică:

– sub formă de tabel, pe coloane
– câte biserici sunt menţionate: numărul.
– Unde sunt situate, cetăţile? Numele.
– Care sunt delimitările în versete unde se vorbeşte despre ele?
– Cum este descris Domnul Isus Hristos?
– Ce spune Domnul despre ele?
– De bine?
– De rău?
– Care este judecata cu care le „ameninţă”?
– Ce le porunceşte?
– Ce le promite?

Întrebări suplimentare:

– Care sunt singurele biserici despre care Domnul nu are nimic rău de spus? Numiţi-le.

– Care sunt singurele biserici despre care Domnul nu are nimic bine de spus? Numiţi-le. Sau, numiţi-o!

– Ce oferă tuturor bisericilor, fără excepţie? Judecată, poruncă , etc. Ce?

Observaţie: în temă să se folosească terminologia (expresiile şi limbajul) biblic! Fără materiale ajutătoare, cărţi, comentarii. Numai cu Biblia! Oricum, exerciţiul este de asemenea natură încât trebuie folosită doar Biblia.

Atenţie:

Tabelul este deja completat de mine deşi nu vedeţi literele fiindcă am schimbat culoarea fonturilor în alb! Doresc să faceţi exerciţiul! Când l-aţi făcut, pentru a afla modul în care am completat eu tabelul, puteţi să selectaţi textul de pe coloane şi să alegeţi pentru font o culoare care să-l facă să se evidenţieze!

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”

BISERICA	DESCRIEREA DOMNULUI	DE BINE	DE RĂU	JUDECATA	PORUNCA	FĂGĂDUINŢA
1) Efes(2:1-7)	Iată ce zice Cel ce tine cele şapte stele în mâna dreaptă, si Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur	Ştiu faptele tale, osteneala ta si răbdarea ta, si că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli…Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, si că n-ai obosit…urăşti faptele Nicolaitilor	Ţi-ai părăsit dragostea dintâi	voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui	Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, si întoarce-te la faptele tale dintâi.	îi voi da să mănânce din pomul vieţii
2) Smirna(2:8-11)	Iată ce zice Cel dintâi si Cel de pe urmă, Cel ce a murit si a înviat	dar eşti bogat…necazul tău si sărăcia ta…batjocurile			Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi Fii credincios până la moarte	şi-ţi voi da cununa vieţii…nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte
3)Pergam(2:12-17)	Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţita cu două tăişuri	Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, si n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi	Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, si să se dedea la curvie…ai câţiva cari, deasemenea, ţin învăţătura Nicolaitilor	Altfel, voi veni la tine curând, si Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele	Pocăieşte-te dar	Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, si-i voi da o piatră albă; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte
4)Tiatira(2:18-29)	Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, si ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă…,,Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii si inima…	Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta si faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi	tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorocită, să înveţe si să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, si să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!	Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; si celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor…Voi lovi cu moartea pe copiii ei.	Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!	…voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui…Celui ce va birui si celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fer, si le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit si Eu putere de la Tatăl Meu. Si-i voi da luceafărul de dimineaţa.
5)Sardes(3:1-6)	Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele şapte stele	Totuşi ai în Sardes câteva nume, cari nu şi-au mânjit hainele…fiindcă sunt vrednici	Ştiu faptele tale: că iţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort….n’am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu	Dacă nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei şti în care ceas voi veni peste tine	Veghează si întăreşte ce rămâne…Adu-ţi aminte dar cum ai primit si auzit! Tine, si pocăieşte-te!	Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb…Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, si voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu si înaintea îngerilor Lui
6)Filadelfia(3:7-13)	Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide, si nimeni nu va închide, Cel ce închide, si nimeni nu va deschide	iată ţi-am pus înainte o uşa deschisă, pe care nimeni n’o poate închide, căci ai putină putere, si ai păzit Cuvântul Meu, si n’ai tăgăduit Numele Meu…ai păzit cuvântul răbdării Mele			Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa	Iată că iţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei…îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, si să ştie că te-am iubit Te voi păzi si Eu de ceasul încercării…îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, si nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim
7)Laodicea(3:14-22)	Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu…Eu mustru si pedepsesc pe toţi aceia pe care-i îi iubesc.		că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Sunt bogat, m’am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic”, si nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb si gol	Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.	te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; si haine albe, ca să te îmbraci cu ele, si să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, si să vezi. .. Fii plin de râvnă dar, si pocăieşte-te!	voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să sadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie

Este un exerciţiu simplu! Dar util! Printr-o observaţie atentă veţi afla ce crede Hristos despre Biserică. Ascuţiţi-vă spiritul de observaţie pentru a avea toate datele la interpretare şi pentru a nu greşi.

Surse folosite:

„Rediscovering Expository Preaching”, de John F. MacArthur

1 „American Poems”, ediţia a treia, (Boston: Houghton, Osgood, 1879), pag. 450-454, la început publicată sub titlul „În laborator alături de Agassiz: de către un fost elev”), în publicaţia Every Sunday 16 (4 Aprilie 1874), pag. 360-370.

Recapitulare:

Metoda inductivă; deosebirile faţă de alte metode, deductivă, şi „trambulinei”.

Principalele elemente ale metodei inductive:

Observarea, interpretarea şi aplicarea..
Care sunt întrebările aferente fiecăreia?
Care sunt caracteristicile „observării”?
Lacunele ce trebuiesc completate.
Principiile de interpretare.
Exerciţiul de observare

* Condiţii ale studierii bibliei

* Metode de studiu ale cărţilor individuale ale bibliei şi ale unui capitol

---

Condiţiile studierii bibliei

---

De multe ori se spune şi se afirmă că „trebuie să luăm Biblia în serios”, dar nu se precizează cum! Tocmai asta vreau să facem acum! Să învăţăm cum „se ia în serios Biblia”. Să aflăm metode de studiu ale ei şi cum trebuie studiată.

Alte tipuri de studiu:

– studiul tematic, sau pe subiect; are riscurile lui!
– studiul cuvintelor
– studiul doctrinelor, ale marilor doctrine ale Bibliei.
– studiul biografiilor marilor oameni ai lui Dumnezeu, de exemplu, Pavel, Petru, etc.

Observaţie: Noi nu învăţăm cum să analizăm Biblia de dragul analizei ei, cum s-o disecăm de dragul disecţiei, ci cum s-o plăcem mai mult. Cum să o înţelegem mai bine şi cum s-o abordăm mai sănătos. Vă amintiţi că studiul acesta vi l-am propus ca o soluţie la pierderea interesului şi lipsa plăcerii în citirea devoţională a ei.

Noi, nu ne „analizăm” iubitele când suntem îndrăgostiţi! Ci le plăcem, le iubim, gata să trecem cu vederea micile defecte. Ce se întâmplă adesea, este că a analiza ceva, îi distruge farmecul.

„Paralizia analizei”

Dacă ne concentrăm în mod necuvenit asupra metodelor şi a metodologiei studierii Bibliei riscăm să suferim de „paralizia analizei”. Un fenomen întâlnit în lumea cercetătorilor ştiinţifici. Te scufunzi atât de mult în analiză încât uiţi ce şi de ce ai pornit să analizezi.

Mulţi iau metodele (formele studiului) mult prea în serios, lucru care nu se presupune. Într-adevăr principiile nu se schimbă, însă metodele…. Aşa s-a întâmplat cu ceea ce am învăţat la Castel, la Şcoala Biblică a Capelei Calvarului! Pentru că la un moment dat am fost întrebat cum îmi pregătesc eu studiul şi am răspuns că nu tocmai aşa cum s-a predat acolo, adică fără să urmez cu exactitate paşii studiului biblic inductiv am fost privit cu suspiciune şi neîncredere. Cu toate acestea aplicam principiile studiului biblic inductiv în studiul meu, deşi nu sub forma în care ne-au fost predate.

„Mulţi nu văd pădurea din pricina copacilor”

Ceea ce eu doresc este să fim eficienţi în aplicarea principiilor studiului biblic inductiv şi să devenim din nou entuziasmaţi de Biblie. De multe ori rigiditatea te împiedică să te îndrăgosteşti de ea. A-l cunoaşte pe Autorul ei şi a-l înţelege nu înseamnă a deveni excesiv de preocupat de metodologie. Doresc de asemenea, să ajungem să stăpânim nişte metode, dar mai ales să ajungem ca în urma studiului ei să devenim stăpâniţi de ea şi de spiritul ei.

Cea mai bună (fără scuze!) metodă de abordare a ei este de a o studia verset cu verset!! Studiu care să fie predicat expoziţional. Înseamnă, „a mânca elefantul bucăţică cu bucăţică!” Carte cu carte, capitol cu capitol, verset cu verset! Într-adevăr necesită o muncă titanică, însă este singurul mod care să ne poată oferi întreg planul lui Dumnezeu.

Să păstrezi echilibrul în studiu! Multe adevăruri duse-n extremă şi amplificate excesiv devin erezii.

Este bine pentru început să alegi o carte şi să ajungi să o stăpâneşti, să-i cunoşti autorul, intenţia scrierii ei, primitorii ei, problemele cu care se confruntau. Pentru aceasta vă voi propune mai târziu metoda studiului biblic individual al unei cărţi a Bibliei şi un exerciţiu al ei.

Spre deosebire de mulţi care recomandă noilor creştini să citească şi să studieze Evanghelia lui Ioan, Chuck Missler propune un studiu al Apocalipsei. Este singura carte, spune el, şi are dreptate, care are îndrăzneala să afirme că citind-o vei fi binecuvântat.

Apoc.1:3 „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea!”

De la început la sfârşit!

A încerca să studiezi aşa Biblia de fapt reconstituie felul în care evrei citesc: nu de la stânga la dreapta, ci invers. De la dreapta la stânga. Doar aşa se poate înţelege Vechiul Testament, dacă se interpretează prin prisma Noului Testament. De la coadă la început. Biblia se interpretează „cum se citeşte”. Când eram în şcoală ca un elev bun şi silitor ce eram întotdeauna săream la sfârşitul manualelor : acolo se găseau răspunsurile la exerciţii!

„Noul Testament se găseşte ascuns în Vechiul Testament, iar Vechiul Testament se găseşte revelat în Noul Testament.”

Condiţiile ca tu să poţi studia biblia – să fii mântuit

Prima şi cea mai importantă condiţie pe care majoritatea ori o ia de la sine, ori o ignoră, este că pentru a studia Biblia tu trebuie să fii mântuit. De exemplu, eu unul am asudat cu Biblia în faţă încercând să o citesc sau să o pricep, şi deşi înţelegeam cuvintele ei semnificaţia şi felul în care ele puteau să-mi schimbe viaţa îmi scăpa pentru că nu eram mântuit. Păcatele nu-mi erau iertate, eu niciodată nu-mi cerusem iertare de la Dumnezeu, nu-mi pusesem încrederea în jertfa lui Isus de pe cruce. Biblia era o carte închisă pentru mine. Eram străin de ea.

Câţi sunt mântuiţi dintre cei ce studiază Biblia?

„Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” (1 Cor.2:14)

„De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; ,Ia citeşte!’ El răspunde: ,Nu pot, căci este pecetluită!’ Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ,Ia citeşte!’ El răspunde: ,Nu ştiu să citesc.” Domnul zice: ,,Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească…În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciţi… Căci când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.” (Isaia 28:11-13, 18-20, 23-24)

Indiferent de ce metode stăpâneşte cineva, dacă respectivul nu este mântuit, nu este născut din nou, nu poate studia Biblia, în adevăratul sens al cuvântului! Doar după ce se întoarce la Dumnezeu, Biblia nu va mai fi pentru el o carte pecetluită.

Studiul Bibliei nu reprezintă un exerciţiu intelectual şi deşi îţi va ascuţi enorm mintea ta, fiind o carte spirituală Biblia, studierea ei înseamnă o confruntare spirituală şi o experienţă supranaturală. Se spune că mulţi nu plac Biblia pentru că găsesc greşeli în ea, când în realitate, ea este cea care găseşte greşeli în ei, şi este ceea ce urăsc în caracterul acestei cărţi.

„A fii mântuit contează mai mult ca patru ani de greacă şi patru ani de ebraică.”, spune pe drept cuvânt cineva, şi înseamnă mai mult decât a avea o diplomă în studii biblice. Escadroane de savanţi o studiază fără să o înţeleagă. „O diplomă în teologie este o dovadă sigură a unei profunde nesiguranţe interioare”.

„Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă” J.C.Ryle

Scopul studiului biblic

Studiul Bibliei rezultă în educaţia spirituală a întregii persoane, nu doar în iluminarea intelectuală a minţii acesteia.

Meditaţii de la autorul ei

Biblia nu se studiază fără rugăciune. Rugăciunea este mijlocul prin care noi primim „meditaţii” de la Autorul Scripturii. Să ne găsim în prezenţa Lui ca şi Enoh despre care se spune că „a umblat cu Dumnezeu”. Doar în felul acesta participi în procesul învăţării ei.

De ce trebuie privită imaginea ei de ansamblu

Există vreun capitol despre botez? Despre mântuire? Despre Trinitate? Observaţi cum fiecare doctrină majoră a credinţei este distribuită pe tot cuprinsul ei! Este ceea ce spune Isaia:

„…şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: ,,Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo” (Isaia 28:13)

Mulţi când citesc pasajul de mai sus îşi închipuie că este vorba despre cantitatea de învăţătură care trebuie receptată, dar expresia vorbeşte mai degrabă despre modul de ordonare şi distribuire al adevărului pe tot cuprinsul Scripturii.

De ce a ales Dumnezeu această modalitate de comunicare a adevărului? Ingineria comunicaţiilor este ramura care ne oferă o explicaţie. Când există o bruiere ostilă se emit semnale pe toată lungimea spectrului de bandă pentru a o evita. Aşa au funcţionat posturi de radio ce erau bruiate din ţările comuniste. Au împrăştiat semnalul în întreg spectrul benzii iar semnalele lor nu au putut fi oprite să pătrundă.

De aceea, chiar dacă smulgem o pagină sau dacă o lipsim de o carte a ei (evident, nu recomand să se facă aşa, dar să zicem!), nu-i putem reduce la tăcere mesajul ei al adevărurilor despre Dumnezeu şi despre mântuire. Într-adevăr, se pierde din acordul ei fin şi din rezoluţia acestor adevăruri, dar nu se pot obscura. Aceasta este proprietatea acordată în mod divin Scripturilor.

Respectul faţă de cuvânt

Să înţelegem că avem de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fii pregătit să o asculţi şi să o împlineşti mai înainte ca să se te apuci să o studiezi. Aşa cum se spune în Ioan 7:17, revelaţia se face doar în urma ascultării.

„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine.”

Cum ştii dacă Biblia este adevărată? Acesta este testul experimental, empiric la care poţi supune Cuvântul lui Dumnezeu. Ascult-o şi vei vedea că este adevărată.

Adesea noi spunem, „a vedea înseamnă a crede”, sau „credem ce vedem”. În Biblie însă se găseşte reversul: „a crede înseamnă a vedea”, a înţelege. Crezând, înţelegem.

Din experienţă fiecare creştin ar trebui să ştie că adevărul ascultat conduce la şi mai mult adevăr. Găseşti un adevăr în Bibliei? Aplică-l în viaţa ta şi te vei vedea condus într-o neasemuită aventură a cunoaşterii!! Lui Avraam noi presupunem că mai întâi Dumnezeu i s-a revelat şi abia după aceea el l-a urmat într-o adevărată aventură a credinţei ce a sfârşit în Canaan. În realitate Scriptura ne spune că mai întâi Avraam l-a ascultat pe Dumnezeu când l-a chemat. Observaţi ordinea : Chemarea – Ascultarea – Descoperirea. Nu invers. Voi asculta de ce ştiu. Ei bine, noi ştim foarte multe lucruri de la Dumnezeu. Ştim că Fiul Său a murit pentru noi ca să fim iertaţi şi mântuiţi. Ce ştim ar trebui să facem, adică să-l primim în inimi şi să-l ascultăm. Atunci El ne va arăta mai multe.

Cu această atitudine se poate pleca la studiul Bibliei. Acestea sunt condiţiile care trebuie îndeplinite dacă cineva vrea să studieze Biblia.

Cum se studiază diferitele forme ale scrierilor biblice? După cum ştiţi şi v-am arătat data trecută, prin ilustraţia „mâinii”, Biblia conţine mai multe forme literare.

Trebuie să învăţăm cum să studiem diferitele forme ale scrierilor biblice. Cum se studiază o epistolă, o evanghelie, o pildă, un proverb, o profeţie, o carte istorică.

Studiul biblic al unei cărţi individuale a Bibliei

1. Descrierea metodei
2. Exemplificarea ei

1. Descrierea metodei

Biblia este o bibliotecă compusă din 66 de cărţi deosebite între ele, fiecare aducându-şi contribuţia comună caleidoscopului adevărului lui Dumnezeu. Un studiu biblic satisfăcător se presupune să-i descopere celui ce studiază ideea centrală a unei cărţi, tema autorului, intenţia scrierii cărţii. Pentru a ajunge la acest rezultat, cel ce studiază trebuie să se angajeze într-o analiză integrală a cărţii. Adică de a o studia toată dintr-o dată.

Elemente ale studiului individual al unei cărţi: procesul aflării temei principale, a primitorilor, a problemelor ce au necesitat scrierea.

1) Descoperă principala temă a cărţii. Cum se face? Prin citire atentă şi observare a ideilor enunţate de autor, a problemelor cărora se adresează, a grupului căruia îi scrie. Aceasta ar trebui să se găsească sub forma unui titlu sau a unei fraze. Determină, întâi singur, tema cărţii şi apoi compară ce-ai obţinut cu temele indicate în alte cărţi de introduceri ale Bibliei unde sunt prezentate temele, autorul, intenţia scrierii cărţii, etc.

Eu unul vă pun la dispoziţie schiţele lui Vernon McGee, pentru comparaţie.

2) Aflaţi ce puteţi despre autorul cărţii. Despre personalitatea lui, despre biografia lui (de unde vine, al cui fiu este, ce fraţi, surori are…). Aceste date se pot găsi fie într-o carte scrisă de acesta, fie în alte cărţi ale Bibliei. Pentru a descoperi menţiunile respectivului autor mai trebuiesc citite şi alte cărţi ale Bibliei.

Exemplu: dacă analizăm o carte individuală, cum ar fi 1 Petru, pentru a afla date biografice privitoare la apost. Petru, autorul epistolei, mai trebuiesc consultate şi Evangheliile sau Faptele Apostolilor.

3) Unde s-a scris cartea? Dacă este posibil acest lucru ar trebui să se determine în urma citirii cărţii ce se studiază. Indică capitolul şi versetele pe care le foloseşti pentru concluzia ta. Dacă cartea studiată nu conţine indicii ale locului unde a fost scrisă (de exemplu, de unde a fost expediată epistola; unde s-a scris evanghelia) se pot consulta cărţii de introduceri biblice.

4) Când a fost scrisă? Găsiţi pasajele care indică momentul (aproximativ) al scrierii cărţii. Localizarea momentului scrierii cărţii în timpul vieţii autorului.

5) Cine erau primitorii cărţii (epistolă, evanghelie, etc.)? Cui a fost adresată cartea? Oferiţi indiciile existente privitoare la grupul de primitori ai epistolei dacă acestea se întâlnesc în cuprinsul cărţii. Dacă nu există menţiuni directe care să spună cine sunt aceştia, se poate determina (sau, cel puţin, presupune) cine erau privind la temele şi problemele abordate de autor. Se poate apela la surse exterioare dacă dovediţi că în cartea studiată nu există nici un fel de menţiuni privitoare la cei cărora le-a fost scris!!

6) Ce probleme din vieţile lor au solicitat scrierea cărţii? Acestea se pot determina după declaraţiile de intenţie ale autorului privitoare la scopul scrierii. Sau, se poate afla după problemele discutate în carte (se vorbeşte de lege, de fapte? Ce noţiuni teologice sunt menţionate?) Indicaţi dovezile textuale ale acestor probleme. În general autorul le „spune pe nume”. La acest capitol folosirea surselor exterioare Bibliei nu este recomandată devreme ce de regulă conţine referiri bogate la acestea.

7) Care sunt termenii repetaţi, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar în carte? Aceasta se poate face urmărind apariţiile unui cuvânt din întreg conţinutul cărţii. Aceste apariţii se pot enumăra pentru a evidenţia principala temă a cărţii. De asemenea, expresiile deosebite atrag atenţia asupra temei expuse în carte şi a problemelor cu care se confruntau primitorii scrierii.

8) Ce învaţă cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu? Ce spune despre Domnul Isus Hristos? Arătaţi felul în care Dumnezeu este prezentat. Iubitor, mânios, etc. Ce atribute ale sale sunt subliniate în cartea studiată.

9) Ce li se cere primitorilor să facă? Ce porunci le sunt date? Acestea pot fi evidenţiate prin tonul frazelor, prin interdicţiile impuse, prin tăria cuvintelor. De obicei, cuvinte ca, „de aceea”, „aşadar”, „dar”, indică schimbarea tonului autorului şi introducerea unor porunci. Prin inspiraţia Duhului Sfânt acestea au fost plasate în orice carte a Biblie.

10) Ce făgăduinţe de la Dumnezeu le oferă autorul?

2. Exemplificarea metodei

Să luăm pentru exemplificarea metodei epistola sobornicească (generală; universală) a lui Iacov. Un studiu individual prescurtat al cărţii. Deschideţi Bibliile.

1) Tema principală a cărţii:

„credinţa creştină în acţiune”, sau, „Locul faptelor bune în Creştinism

2) Autorul cărţii:

Este iudeul Iacov, fratele de trup al Domnului Isus (vezi, Gal.1:19), supranumit „Cel Drept”. Iuda, autorul epistolei, este şi el frate al Domnului şi al lui Iacov (Iuda 1:1; Mt.13:55; Mr.6:3; 1Cor.9:5). Nu este acelaşi Iacov (fiul lui Zebedei, fratele lui Ioan), omorât cu sabia de Irod (Fapte 12). A fost lider al Bisericii din Ierusalim (Fapte 15:13; Gal.2:9), un iudeu strict care avea mare respect faţă de spiritul legii.

Cu toate acestea, există o oarecare dispută asupra adevăratului autor deoarece în NT se găsesc cel puţin 4 oameni cu numele de Iacov.

3) Unde s-a scris cartea:

Probabil, Ierusalim. Autorul este familiarizat cu problemele creştinilor evrei (persecuţia) atât a celor din ţară cât şi ale celor „împrăştiaţi” pretutindeni.

4) Când a fost cartea scrisă:

Cea mai timpurie scriere a Noului Testament (probabil prima). Anii aproximativi ai scrierii ei: 45-50, după unii (V.McGee), 60 după Halley, 45-58 după Thiessen. Mai înainte ca mulţi neevrei să devină creştini. Aproape de sfârşitul a 30 de ani de păstorire a bisericii din Iudea.

5) Cine au fost primitorii cărţii:

Creştinilor evrei ce trăiau departe de Pământul sfânt.

6) Ce probleme din vieţile lor au necesitat scrierea cărţii:

Îşi pierdeau răbdarea în încercări (1:1-12). Au început să-l blameze pe Dumnezeu pentru suferinţe (1:13-18), greşeau în purtare (1:19; 5:20), favoritism faţă de bogaţi în biserică (2:1-4), amăgire într-o credinţă fără fapte (cap.2), o limbă slobodă (3:15), atitudini lumeşti, lipsă de blândeţe, de înţelepciune, invidii, certuri, nesupunere, etc. După cum se vede, creştinii cărora Iacov le-a scris erau confruntaţi cu probleme foarte numeroase.

7) Care sunt termenii repetaţi, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar în carte:

Credinţa, faptele, răbdarea, legea, înţelepciunea, bogăţia, fraţii. „Credinţa fără fapte, este moartă”

8) Ce învaţă cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu şi despre Isus:

Isus, Domnul slavei – 2:1
Isus nu priveşte la faţa (poziţia socială) a omului – 2:1
Isus este Fiul lui Dumnezeu – 1:1
Dumnezeu este generos cu toţi cei ce-i cer înţelepciune – 1:5
Dumnezeu dăruieşte cununa vieţii – 1:12
Dumnezeu nu se schimbă – 1:17
Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău – 1:13
Dumnezeu nu-l ispiteşte pe om – 1:13
De la Dumnezeu vine orice dar desăvârşit – 1:17
Dumnezeu este neprihănit – 1:20
Dumnezeu îi alege pe cei săraci să fie bogaţi în credinţă – 2:5
Există un singur Dumnezeu – 2:19
Dumnezeu l-a făcut pe om după asemănarea Lui – 3:9
Dumnezeu este înţelept – 4:17
Prietenul lumii este duşmanul lui Dumnezeu – 4:4
Domnul îi ridică pe cei ce se smeresc – 4:10
Întoarcerea Domnului este aproape – 5:8
Domnul este plin de milă şi de îndurare – 5:11
Domnul vindecă ca răspuns la rugăciunea sinceră – 5:15

9) Ce li se cere primitorilor să facă? Ce porunci le sunt date?

În general sunt multe în această carte.

– să rabde în încercări
– să împlinească, nu numai să asculte Cuvântul lui Dumnezeu
– să-i trateze egal pe toţi oamenii, aşa cum o face Dumnezeu
– să facă fapte demne de o credinţă adevărată (acesta este un subiect central al epistolei): Calvin a spus că „doar credinţa singură mântuieşte, dar credinţa ce mântuieşte nu rămâne singură”. Este urmată de fapte. Îndreptăţirea cuiva este demonstrată prin fapte, nu obţinută prin ele, ci pentru ele. Credinţa este rădăcina mântuirii; faptele sunt roadele ei. Credinţa este cauza mântuirii, faptele sunt rezultatul (niciodată condiţia) mântuirii.

– Să-şi stăpânească limbile
– Să arate o înţelepciune cerească
– Să-i mângâie pe orfani şi pe văduve
– Stăpânii să-i trateze drept pe lucrătorii lor şi să-i răsplătească pentru munca lor, etc.

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (1:22)

„Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (2:20)

10) Ce făgăduinţe de la Dumnezeu le sunt date?

– Dumnezeu dă înţelepciune tuturor celor ce o cer cu credinţă
– Dacă răbdăm ispita vom primi cununa vieţii – 1:12
– Cuvântul sădit în voi va poate mântui sufletele – 1:21
– Dacă ne supunem lui Dumnezeu diavolul se va depărta de noi
– Domnul îi înalţă pe cei ce se smeresc
– Venirea Domnului ca şi Judecător este aproape – 5:9
– Domnul vindecă pe cei bolnavi – 5:15

Aprofundarea studiului – Pentru a detaila/aprofunda studiul asupra Epistolei lui Iacov se pot face următorii paşii suplimentari:

Astfel se poate face o listă de studii (proiecte) suplimentare a unor teme secundare (sau, a altor subiecte abordate) din carte. Aşadar se poate…

– face un studiu comparativ între Epistola lui Pavel către Romani şi Epistola lui Iacov; mulţi spun că ideile expuse de cei doi se contrazic radical şi că sunt diametral opuse. Unul susţine importanţa credinţei iar celălalt al faptelor. Care este realitatea?
– o schiţă-tabel a cuvintelor cheie.
– un studiu al lui Dumnezeu aşa cum este descris în epistolă.
– un studiu comparativ dintre justificarea prin credinţă şi justificarea credinţei prin fapte.
– un studiu al cuvintelor care necesită definire.

Temă:

* Să se facă studiul individual al Epistolei lui Pavel către Romani răspunzându-se la elementele prevăzute în acest tip de studiu.

* Să nu se folosească alte cărţi în afara Bibliei. Pentru Romani se pot găsi în Biblie răspunsurile pentru toate elementele studiului individual.

Studiul biblic al unui capitol dintr-o carte

Biblia aşa cum a fost scrisă la început nu a avut nici un fel de diviziuni (împărţiri) ale capitolelor şi versetelor. Doar începând din anul 1520 aceste împărţiri au fost introduse în traducerile Bibliei de către Cardinalul catolic Hugo, formând nişte diviziuni şi secţiuni grupate de subiecte destul de satisfăcătoare, ce ne ajută astăzi în identificarea şi găsirea diferitelor subiecte biblice.

Astfel în Biblie există 1189 de capitole, multe dintre ele cum ar fi Psalmul 23, Psalmul 119 sau cap.13 din 1 Corinteni reprezentând adevărate preferinţe ale creştinilor de pretutindeni.

De să se studieze pe capitole?

Datorită acestor împărţiri nouă ne sunt oferite unităţi potrivite de studiu, ţelul unui cercetător (Fapte 17:11) al Bibliei fiind de cunoaşte şi identifica conţinutul fiecărui capitol. De exemplu, dacă este întrebat unde se vorbeşte despre Răpire (sau, altele: modul de utilizare al darurilor, conducerea bisericii, antihrist, etc.) să fie în stare nu doar să „nimerească” cartea ce o menţionează ci şi capitolul.

Deci încă odată, ţelul studiului biblic al unui capitol este de a-l face în stare pe creştin să analizeze şi să stăpânească conţinutul oricărui capitol al unei cărţi biblice.

Următoarele elemente apar în studiul biblic al unui capitol:

1) Care este tema capitolului? Cum se află? Citeşte capitolul în întregime şi formulează într-o singură frază care crezi că rezumă principala idee a capitolului.

2) Care este cel mai bun (evident, remarcabil) verset al capitolului? Exprimă-ţi opţiunea ta pe baza versetului care ţi se pare că vorbeşte în modul cel mai direct despre acţiune şi care oferă înviorare spirituală.

3) Care sunt poruncile ce se cer împlinite? Enumeraţi-le.

4) Care sunt făgăduinţele oferite?

5) Care sunt lecţiile ce ar trebui reţinute?

6) Care sunt cuvintele şi expresiile care-ţi atrag atenţia cel mai mult?

7) Ce cuvinte se repetă în capitol? Enumăr-le şi indică legătura lor cu întreaga carte, şi cu ideea centrală a capitolului.

8) Care sunt cuvintele neclare şi al căror sens nu-l pătrunzi? Află-le înţelesul dintr-o concordanţă sau dicţionar biblic.

9) Care ţi se pare motivul introducerii acestui capitol? Indică ce crezi că ar lipsi Bibliei, şi cărţii respective dacă acel capitol nu ar fi fost scris.

10) Care sunt erorile practice (greşelile de viaţă) ce ar trebui evitate? Fii exact.

11) Ce spune capitolul despre Dumnezeu, despre Fiul sau despre Duhul Sfânt? Enumeră fiecare referinţă la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Spor la treaba!

Bibliografie:
* „How to get more from your Bible”, by Lloyd M. Perry and Robert D. Culver
* „How To Study Your Bible”, Chuck Missler
* „Rediscovering Expository Preaching”, John F. MacArthur, „The Master’s Semminary Faculty”.

Elemente ale interpretării: Limbajul figurativ

Figurile de stil-Părţile de vorbire găsite în Biblie

---

Biblia se interpretează literar. Aceasta înseamnă a spune exact ce spune ea, dar fără a ignora genurile literare folosite în exprimare. Ea este într-adevăr o carte specială, în mod unic inspirată de Duhul Sfânt, însă această inspirare a ei nu transformă literele, cuvintele, propoziţiile şi frazele ei în formule magice. Chiar inspirat de Dumnezeu, un verb rămâne un verb, iar un substantiv este un substantiv. Întrebările nu devin exclamaţii, iar naraţiunile nu devin alegorii. Principiul interpretării literare necesită cel mai atent studiu al formelor de exprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie să avem o idee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate să apară.

În viaţa de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabilă între genurile literare pe care le întâlnim. De exemplul când citim ziarul nu spunem că citim un roman şi când ascultăm ştirile, bănuiesc că nu credem că ni se spun basme!! Adică, deosebim ce citim şi ce auzim şi putem recunoaşte o poezie sau o naraţiune. A nu face acelaşi lucru cu Biblia poate conduce la un eşec al interpretării ei. Cunoaşterea măcar generală a genurilor literare în care aceasta a fost scrisă este crucială pentru corecta ei interpretare.

Pentru a dovedi necesitatea cunoaşterii formelor literare prin care se exprimă Dumnezeu daţi-mi voie să vă amintesc că foarte mulţi oameni desconsideră realitatea istorică a unei întâmplări ca cea a înghiţirii lui Iona de către balenă şi o interpretează ca fiind doar o legendă şi un mit menit să descrie învierea lui Isus, şi că aceasta nu a avut loc în realitate. Din ce motiv? Din cauză că aceştia nu pot face deosebirea între felul de literatură care se găseşte în cea mai mare parte a cărţii, şi anume, un poem dramatic care se susţine că nu comunică o întâmplare reală ce a avut loc în istorie, astfel subminând infailibilitatea şi inspiraţia Scripturii. Cu toate acestea forma poetică în care Iona uneori se exprimă nu înseamnă că peripeţia lui nu a avut loc. Este un exemplu al eşecului de a înţelege corect genul literar conţinut în aceea carte. S-au „poticnit” de forma în care a fost scrisă!

În acelaşi fel alţii desconsideră Scriptura datorită exprimării hiperbolice (o afirmaţie exagerată intenţionat cu scopul de a produce un efect – cum o defineşte un dicţionar). De exemplu, indică criticii ei, se spune că Isus a străbătut toate satele şi cetăţile pentru a predica (Matei 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fără ca Isus să petreacă sute de ani de viaţă pământească! Înseamnă oare aceasta că Isus a luat fiecare localitate din Palestina la rând pentru a-i predica Evanghelia, sau doar că a trecut prin foarte multe cu acest scop?

În acelaşi fel se exprimă şi cu privire la afirmaţii ca, „tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan…(Marcu 1:5), spunând că Biblia este neserioasă exprimându-se în acest fel pentru că practic noi ştim că era imposibil ca „tot” ţinutul să „iasă” la El (la urma urmei cum poate veni un ţinut la un om?)!!

Dar oare nu ne exprimăm noi astăzi la fel când spunem că echipa de fotbal a oraşului Sibiu(!) câştigătoare a Cupei a fost întâmpinată la stadion de „toţi” locuitori oraşului? Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o ştire falsă? Nu este mai degrabă o exagerare nevinovată aruncată cu scopul de sublinia numărul nespus de mare de oameni care au venit să-i vadă pe campioni!!

Alţii mari cărturari/savanţi neagă istoricitatea şi inspiraţia Bibliei pentru că Isus a afirmat că grăuntele de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele (Matei 13:32) iar lucrul acesta astăzi se ştie că nu este adevărat. Dar din păcate, nu se mai întreabă ce-a vrut Isus să spună folosind dimensiunea într-adevăr mică (dar, nu cea mai mică) a seminţei de muştar şi nici nu se uită la contrastul pe care El l-a trasat în acest fel. Aceste grave erori se săvârşesc din interpretarea greşită şi din negarea rolului pe care figurile de stil îl joacă în revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu. Noi nu putem face aşa.

De aceea, doar o potrivită analiză a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziile şi percepţiile greşite ale Bibliei pe care şi noi le putem avea. Să încercăm să le cunoaştem.

Unul dintre cele mai relevante mijloace literare folosite în cuvântul lui Dumnezeu sunt figurile de stil, limbajul simbolic, sau figurativ. Acestea trebuiesc cunoscute şi definite pentru ca să poată fi interpretate bine. Încă odată, unele dintre cele mai grave erori de interpretare a Bibliei intervin ca şi consecinţă a necunoaşterii şi nerecunoaşterii acestor forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Înţelepciunii din Proverbul 8 este grăitor. Ignorând personificarea ei, aceştia folosesc în mod neautorizat pasajul pentru a susţine ca Isus este o fiinţă creată, şi nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, ce mai degrabă a creat alături de Tatăl şi Duhul Sfânt, decât a fost creat.

Pe de altă parte, abuzul acestor forme de exprimare a dus la negarea unor realităţi biblice şi a unor doctrine străvechi ale credinţei creştine. Este vorba despre negarea modernă a iadului de către unii dintre teologii protestanţi ai deceniului trecut ce au apelat la aceste figuri de stil pentru a-şi susţine interpretarea lui simbolică. Aceste două exemple de interpretare greşita a figurilor de stil ar trebui să fie suficient de convingătoare încât să acordăm o deosebită atenţie cunoaşterii şi interpretării lor.

Milton Terry ne prezintă acest subiect cu mare măiestrie:

Tendinţa naturală a minţii omeneşti este de a trasa în permanenţă comparaţii şi a face asemănări. Astfel, prin utilizarea metaforelor şi asemănărilor emoţiile omului pot fi intensificate iar imaginaţia lui stimulată. Chiar dacă pentru a ne exprima ideile noastre, am fi în stare să folosim cel mai copios limbaj posibil, nespus de bogat în cuvinte şi expresii, mintea noastră încă ne-ar cere să ne comparăm şi să ne contrastăm ideile, o asemenea operaţie necesitând o varietate de expresii şi de figuri de stil. O atât de mare parte din cunoaşterea noastră a fost dobândită prin intermediul simţurilor încât toate ideile noastre abstracte şi toate conceptele spirituale au o bază doar materială. „Nu este greu de observat”, spune Max Muller, „că întreg vocabularul nostru religios străvechi este alcătuit din metafore”. În ce ne priveşte toate aceste metafore au fost uitate. Noi vorbim de duh fără să ne gândim la suflare, de ceruri, fără să ne mai gândim la cerul Terrei, de iertare fără să ne mai gândim la izbăvire, sau de revelaţie fără să mai gândim la dezvăluire. (sau, de inimă fără să ne gândim la organul fiziologic, de mântuire fără să ne mai gândim la scăpare, salvare, etc.; n.tr.) Însă în limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecare cuvânt care nu se referea la un obiect material, se afla încă în starea de dezagregare, pe jumătate spiritual şi pe jumătate material, strălucind sau pălind, în funcţie de capacităţile utilizatorilor sau ale ascultătorilor săi.”

Milton S. Terry, Biblical Hermeneutics (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.

Aşa cum deja am indicat, folosirea uzuală a unui cuvânt din Biblie s-ar putea să nu fie literală. Utilizarea figurativă a unora este ceea ce ne îngreunează nouă enorm înţelegerea Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatură folosesc limbajul figurativ şi figurile de stil. Le poţi găsi în articolele de ziar sau în Shakespeare. Sau, chiar dacă nu aţi realizat, şi d-voastră le folosiţi în vorbirea de zi cu zi: „iute ca săgeata”, „foame de lup”, etc.

Figurile de stil permit să se spună foarte mult folosind doar câteva cuvinte. Ele stimulează imagini mintale şi sentimente care întăresc sau îmbogăţesc afirmaţiile tale. Acestea adaugă claritate, frumuseţe, exactitate şi fac ideea să fie mult mai interesantă. Spre exemplu, poţi spune, „mi-e foame”, dar gândeşte-te cu cât mai expresiv ar fi să spui, „am o foame de lup”! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar nişte ornamente (podoabe) alte vorbirii, ci constituie o formă de comunicare a unor înţelesuri. Noi le vom studia pentru a putea înţelege contribuţia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopul nostru este să ajungem să înţelegem corect Scriptura nu doar să fim în stare să-i spunem pe nume unei figuri de stil.

Astfel, a fost odată o familie numită asemănarea. Unii dintre vecinii ei i-au înţeles greşit pe membrii ei. Vedeţi aceştia nu pricepeau că această familie este o familie de actori care-şi petreceau mai tot timpul jucând un rol. Familia asemanare cuprinde cinci membrii:

1) Similitudinea
2) Metafora
3) Tipul
4) Alegoria
5) Parabola (sau, pilda)

În această primă familie a figurilor de stil se regăseşte o singură trăsătură comună: toţi membrii ei se aseamănă într-un fel sau altul cu obiectul cu care se compară. În cele mai multe cazuri asemănarea aceasta se limitează doar la caracteristicile esenţiale şi de regulă acestea sunt definite în porţiunea care se studiază.

Tipurile, alegoriile şi parabolele, de obicei sunt puţin mai complete şi pot participa în mai multe comparaţii. Trebuie să atragem atenţia asupra pericolului ca imaginaţia omenească să le ducă în extreme sugerând interpretări bizare.

Ce potenţial uriaş se găseşte în limbajul figurativ! Să explorăm câteva dintre exemplarele folosite în Biblie. Mai jos aveţi enumerate câteva dintre acestea, cât şi situaţiile în care ele sunt utilizate.

Similitudinea

Similitudinea este „fiul cel mai mic” (mezinul) acestei familii. Rolul său este unul foarte simplu, el întotdeauna anunţând ce va face. Astfel el îţi spune, „acum mă voi purta asemenea unui uriaş” şi-l vei vedea intrând în cameră tropăind şi călcând apăsat ca un uriaş. El îşi joacă rolul. Alteori, îţi va explica, „sunt îmbrăcat ca şi un poliţist”. Micuţul similitudine va folosi întotdeauna cuvintele „ca”, „asemenea”, „ca şi”, pentru a explica ce va face.

Biblia foloseşte multe similitudini. Observaţi doar ce spune Isaia 53:6 : „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui…”. Astfel, profetul Isaia trasează o comparaţie directă între noi şi nişte oi. Evident, nu vrea să spună că şi noi avem patru picioare şi lână (unii, poate!!), ci că noi sunt asemenea oilor în această privinţă: ne-am rătăcit/pierdut de Creatorul nostru! Ne-am depărtat de Dumnezeul nostru!

Isaia 55:9 oferă o altă similitudine. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Observaţi că în acest caz similitudinea apare sub o formă diferită. Întâi se spune „cât de”, apoi „atât de” realizând asemănarea. Aceasta este trăsătura de bază a similitudinii. Ea întotdeauna va face o asemănare folosind cuvinte de acest fel. În general o similitudine va fi scurtă, însă uneori poate fi foarte lungă întinzându-se pe cuprinsul a mai multor versete (vezi, Isaia 55:10-11).

Alte apariţii ale similitudinii: Rom.12:4, Ps.102:6, Judecători 13:6, 2 Samuel 22:34, Matei 28:3, Isaia 40:15.

Întâi, haideţi să comparăm similitudinea cu metafora. Efeseni 5:22-27 reprezintă o similitudine pentru că în acel pasaj se face o comparaţie formală, pe de-o parte între Hristos şi Biserică, şi de cealaltă parte, între soţii şi soţiile lor. Cuvintele „ca”, „tot aşa”, „ca şi”, „cum”, sunt cele ce o evidenţiază. Această figură de stil are rolul de a sublinia şi a înnobila relaţia căsătoriei. Acest lucru se poate vedea zugrăvit în tabelul de mai jos:

Un exemplu de dezvoltare a interpretării unei similitudini

Cum este Hristos şi biserica	Tot aşa sunt soţii şi soţiile
Cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea …Efes.5:25	Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica …Efes.5:25
„Ca s-o sfinţească” (Efes.5:26), adică pentru a putea sa o folosească în scopul pentru care a creat-o: a) ca si o expresie a propriei sale vieti si caracter. b) pentru a ne împlini, ca şi mădulare ale Sale, slujbele şi darurile date nou de Dumnezeu. c) multe altele, adăugaţi d-voastră!	Tot aşa şi soţul să-şi sfinţească soţia lui dăruindu-şi viaţa lui ei, şi să o sprijine să-şi: a) exprime propria ei personalitate şi viaţa în Hristos. b) folosească darurile ei într-o lucrare spirituala. c) să se îngrijească de casa ei, împlinindu-şi menirea faţă de soţul şi copiii ei.
„Ca să înfătişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită” (Efes.5:27), adică, ca el să se poată bucura de beneficiile rezultate din dragostea Lui jertfitoare faţă de Mireasa Lui. Prin dragostea Lui, să ducă la desăvârşirea umanităţii noastre.	Ca soţul să poată căuta împlinirea soţiei sale, a se bucura de ea. Să se poată bucura de frumuseţea şi de gloria rolului ei de femeie în familia lui. Îndeplinindu-şi rolul său de cap al familiei să o conducă prin dragostea lui la împlinirea ei.
„fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efes.5:27). Ca lucrarea Lui în noi să continue şi să fie dusă la îndeplinire, şi ca noi să-i aparţinem în întregime Lui.	Tot aşa soţul să-i rămână credincios ei, prin devotament şi fidelitate, în ciuda problemelor.
„după ce a curăţit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt” (Efes.5:26). Prin comunicarea pe care, din dragoste, El a iniţiat-o, să ne apropie, şi să ne ţină în dragostea Lui.	Tot aşa şi soţii trebuie să-şi comunice dragostea lor soţiilor lor, amintindu-şi că dragostea se exprimă singură, că lui îi revine iniţiativa de a demonstra acest lucru, aşa cum şi Hristos a făcut-o. Doar atunci, şi el va iubi aşa cum Hristos a iubit.

Cum se interpretează? Privind la trăsătura comună subliniată la părţile sau obiectele asemănate.

Metafora

„Domnişoara” metaforă este sora mai mică a micuţului similitudine. Ea este cu puţin mai în vârstă decât el, dar şi ea conţine părţi scurte. Şi ei îi place de asemenea să joace unele roluri, dar nu spune tuturora ce face. Uneori poate spune , „sunt o prinţesă”, iar unii s-ar putea să o creadă, dar prietenii şi familia ei ştiu că nu este. Alteori, s-ar putea să spună „sunt un fluture”, dar de data aceasta toţi să ştie că ea doar juca rolul unuia. Rolurile ei aduc foarte mult cu cele ale familiei ei, însă sunt mult mai scurte.

Prin contrast, metafora nu este atât de directă ca şi similitudinea. Ea comunică o impresie (exprimă o imagine) mai mult prin intermediul sugestiei. Prin expresiile, „Voi sunteţi sarea pământului…” (Mat.5:13) şi „Voi sunteţi lumina lumii” (Mat.5:14), Domnul nostru Isus apelează frecvent la metafore pentru a exprima adevărul incontestabil al faptului că creştinii se presupune să joace un rol hotărâtor în schimbarea lumii. În vremurile acelea, şi nu numai, sarea era principalul mijloc prin care se oprea descompunerea peştelui sau a cărnii, astfel încât folosirea acestei imagini de către Isus a avut efect asupra ascultătorilor Săi. La rândul ei, lumina ne permite să ne arătăm plini de încredere. Ea alungă întunericul. Dacă nu vedem înainte, ne pierdem şi ne rătăcim. Însă lumina luminează în întuneric. Cuvintele „sare” şi „lumină” sunt folosite pentru a sugera o comparaţie. Noi ar trebui să fim în lumea aceasta ca şi lumina şi să ne comportăm Ca ŞI sarea. Aceste metafore puternice ne conving de importanţa deosebită a rolul nostru în această lume.

În Biblie sunt folosite numeroase metafore. De regulă, metafora se bazează pe o anume trăsătură care este dorită să apară între cele două părţi. După cum am văzut mai sus, atât sarea cât şi creştinul joacă un rol comun, fiecare pe tărâmul lui, de conservare, de împiedicare a stricăciunii. Aceasta este trăsătura care se poate întâlni la obiectele asemănate, indiferent de cât diferite sunt în natura lor.

Interpretare
Pentru fiecare metaforă ar trebui să punem întrebarea, „în ce fel caracterizează sau explică obiectul cu care se face comparaţia?”, sau, „care este principala utilizare a obiectului din metaforă?” Isus a spus în Ioan 10:11 „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale”. După descrierea metaforei, El explică calitatea păstorului care i se potrivea şi Lui, şi anume faptul că El îşi va da viaţa pentru oile Sale. Astfel, Scriptura va explica singură figura care este folosită. Vezi, Ioan 6:51; 15:1; 10:9; 14:6; Matei 5:14; 1 Cor.3:9; Luca 13:32.

Tipul (umbra)

Cel mai vârstnic fiu al familiei asemănare este adolescentul tip. Lui îi place nespus de mult să imite, să mimeze şi să reconstituie mici scenete. Show-ul său preferat este parada de siluete. El aranjează ca lumina reflectorului să cadă asupra lui dintr-o parte pentru ca umbra lui să fie proiectată pe ecran. Atunci el îşi joacă diversele lui roluri. Audienţa lui este impresionată de jocul de umbre care se petrece în acelaşi timp cu derularea rolului său. Cu toate acestea rolul său este uneori greu de înţeles. Nu-ţi dai seama imediat ce joacă. De aceea, este nevoie ca cineva să ne explice.

Studiul tipurilor (umbrelor) biblice este unul foarte bogat şi care aduce foarte multe satisfacţii. În Coloseni 2:17 tipurile sunt denumite „umbra lucrurilor viitoare”. Dumnezeu a folosit umbrele în Cuvântul Său pentru a ilustra multe din adevărurile Sale esenţiale. Astfel jertfa lui Hristos a fost „jucată”, „imitată”, de jertfele de animale ale Vechiului Testament, sau templul este „umbra” locului ceresc unde se găseşte Dumnezeu. În acelaşi fel Biblia vorbeşte de Adam (Rom.5:14) spunând că este „o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (dacă, doriţi, „un prototip”), adică, a lui Hristos.

Diferitele forme sub care apare tipul (umbra) în Biblie

* Ca şi întâmplare (eveniment)

În cel de-al 10-lea capitol al primei epistole către Corinteni se descriu mai multe întâmplări care s-au petrecut în timpul rătăcirii prin pustie a israeliţilor. Aceste lucruri denumite în greceşte „typikos” (cuvânt ce se găseşte doar în acest loc!) se spune că au fost reţinute pentru învăţătura noastră:

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârsiturile veacurilor.” (1Cor.10:11)

Strong’s concordance: 5759 tupikos (toop-ee-kos’) – an adverb related to 5179; found only in 1 Cor. 10:11: as a warning, by way of example, typologically (i.e. figuratively, as a prophetic type, a typological interpretation of Scripture).

* Ca şi obiect (lucru)

În Evrei 10:20 vălul, sau perdeaua din interiorul Templului este obiectul cu care se compară trupul lui Isus Hristos, ce a fost răstignit pe cruce.

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său…

Astfel, un obiect poate servi de tip (umbră; model; prototip) al unui adevăr spiritual. Folosirea prototipurilor (modelelor) este foarte comună în industrie când se lansează (inventează) ceva. Când eram adolescent m-am înscris la cercul de aeromodele şi navomodele al Casei Pionierilor din Petroşani. Acolo construiam „modele” ale unor aeronave sau nave ce au existat în trecut sau existau în prezent. Scopul unui model, este evident de a avea o imagine (a ştii cum arată), la o scară mai mică, a unei nave ce nu se putea vedea.

O utilizare asemănătoare a modelului se găseşte şi în arhitectură. În acest domeniu „modelul” se numeşte „machetă”.

* Ca şi clădire (construcţie)

Tot în Evrei (9:11, 24) suntem învăţaţi că cortul întâlnirii din pustie reprezintă o umbră („o machetă”) a cortului din ceruri. Acesta mai este un model şi al Domnului Isus Hristos.

„Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta…Căci Hristos n-a intrat într-un locaţ de închinare făcut de mâna omenească, după chipul adevăratului locaţ de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfătişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”

* Ca şi ceremonie (ritual)

În Vechiul Testament sunt descrise multe ceremonii religioase. Una dintre cele mai importante dintre aceste ceremonii a fost Praznicul (sărbătoarea) Paştelui care celebra izbăvirea evreilor din Egipt şi de îngerul morţii. Astfel 1 Cor.5:7 ne subliniază că Isus Hristos este Paştele nostru.

Studiind Biblia vom descoperi aşadar că un tip (model, umbră, machetă, etc.) poate fi o persoană, o întâmplare, un obiect, o clădire sau o ceremonie. La rândul său Isus a folosit umbrele când a învăţat. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a folosit „şarpele din pustie” ca şi umbră a Sa şi a crucificării Sale apropiate (vezi, Ioan 3:14). De asemenea, Isus a pomenit şi experienţa lui Iona ca fiind un prototip al îngropării şi învierii Sale (vezi, Matei 12:40).

Avertisment în privinţa interpretării tipurilor

Un lucru pe care trebuie să-l evităm este ducerea în extremă a tipurilor. Trebuie să ne amintim că acestea nu sunt decât umbre. Dacă îl urmărim pe „tânărul” tip făcându-şi numărul său de siluete, nu vom putea să vedem decât umbrele pe care acesta le proiectează pe perete sau pe ecran fără să fim în stare să observăm detaliile. Nu vom putea să vedem ce culoare au ochii lui, sau nici măcar ce fel de haine poartă. De aceea, trebuie reţinut să întotdeauna o umbră, un tip, este inferior lucrului spre care indică (sau, pe care îl prefigurează). Întotdeauna realitatea (trupul) va avea mai multe detalii decât umbra.

Uneori, un tip poate prefigura mai multe lucruri. Cortul, de exemplu, nu este o umbră doar a cerurilor dar şi a Domnului Isus, şi a lucrării Sale de răscumpărare a noastră din păcat. Mai poate fi privit de asemenea şi ca o umbră a umblării şi părtăşiei creştinului cu El. Multe lucruri din Noul Testament sunt privite ca umbre. În plus, multe umbre din Vechiul Testament nu sunt deloc explicate în Noul. Luaţi de exemplu, viaţa lui Iosif. Deşi în multe feluri Iosif îl poate prefigura pe Hristos, Noul Testament nu specifică faptul că acesta este considerat o umbră a Lui.

Ţineţi minte acest avertisment! Tipurile, sau umbrele nu pot fi folosite ca bază pentru învăţarea sau formularea unor doctrine ci doar pentru ilustrarea şi clarificarea unor doctrine în timp ce le studiem.

Alegoria

„Mama” alegorie nu este doar o actriţă, dar şi o profesoară de actorie! Ea va juca un rol, brusc se va opri şi apoi va explica ce face. Ea este specializată în punerea în scenă a vieţii de zi cu zi şi în scenete simple pe care oricine le poate înţelege.

Definiţie: Biblia conţine multe alegorii. Adesea alegoria este definită ca fiind o metaforă prelungită, sau o metaforă continuă. În timp ce o metaforă de regulă apare sub forma unui singur cuvânt, sau a unei singure propoziţii, o alegorie este mai lungă de atât. De obicei, ea se desfăşoară sub forma unei naraţiuni.

În ce priveşte alegoria, este aproape o regulă că aceasta nu se poate interpreta literar. Astfel, alegoria uneori este însoţită de propria ei interpretare sau va fi explicată chiar de persoana ce oferă alegoria.

Cel de-al şaselea capitol al lui Ioan relatează miracolul hrănirii miraculoase de către Isus a 5 mii de oameni. În ziua care a urmat acestei întâmplări, El a folosit o alegorie în învăţătura pe care a dat-o. Atunci El le-a spus că părinţii lor din trecut au mâncat mana în pustie şi că acum sunt morţi dar, „Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (v.50-51). Iar vers. 54, „Cine manânca trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa vesnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi…” Însă în vers.60, El scoate în evidenţă faptul că ei spuneau că vorbirea aceasta este dificil de înţeles pentru ei şi insuportabilă: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?”

Una dintre caracteristicile alegoriei este faptul că dacă nu ai o inimă deschisă asemenea iudeilor poţi să te pierzi în înţelesurile ei şi să-ţi scape ideea principală. Interpretarea acestei alegorii este continuată în restul acestui pasaj până la vers.63 unde El personal interpretează pentru ucenici ceea ce a spus: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă”.

Unul dintre cele mai bune exemple ale unei alegorii se găseşte în Galateni 4:21-31. În acest pasaj Pavel le foloseşte pe Agar şi Sara pentru a ilustra cele două legăminte. Rom.7:1-6 ilustrează prin intermediul legii căsătoriei eliberarea credinciosului de sub lege prin unirea sa cu Hristos. Conform legii folosite drept ilustraţie femeia căsătorită este legată de soţul ei până la moartea lui. Doar în cazul intervenţie acesteia ea este liberă să se alăture altui bărbat.

După aceea, Efeseni 6 conţine alegoria armurii spirituale a creştinului. Primul lucru care ar trebui făcut atunci când studiem o alegorie este de a căuta ideea ei principală. De a afla ce vrea să spună. Astfel ar trebui să privim la context, la ceea ce este spus înaintea ei şi după ea, să aflăm care este scopul pentru care a fost folosită, să privim la împrejurările în care a fost folosită, şi la aplicaţia care i se face, sau interpretarea care i s-a adus de către autorul ei. Din nou, luaţi seama de a nu citi (subînţelege) prea multe într-o alegorie, sau chiar de a trece peste propria interpretare a autorului.

 

Parabola

„Papa” parabolă este povestitorul familiei. De regulă, acesta îşi spune poveştile cu un scop. Dar chiar dacă ascultătorilor lui îi plac poveştile pe care le spune, nu le înţeleg şi au nevoie să li se explice ce încearcă acesta să-i înveţe.

În Noul Testament se găsesc foarte multe parabole. Cuvântul parabolă provine de la verbul grecesc care înseamnă „a pune alături de”. El descrie ideea de a pune două lucruri alături pentru a le compara.

În mod normal parabola va privi lucruri din viaţa de zi cu zi, care vor fi folosite pentru a învăţa adevăruri spirituale foarte importante. În Matei 13:3-23, Isus descrie pilda (parabola) semănătorului. Începând de la vers.18, El Însuşi le interpretează ucenicilor Săi pilda. Ea însăşi învaţă mai multe adevăruri. Întâi de toate, sămânţa cade în locuri diferite prin care sunt reprezentate patru feluri de oameni. După aceea, El a explicat că sămânţa reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu şi că păsările care au venit şi au devorat seminţele îl reprezintă pe Cel rău. De asemenea, prin această parabolă Isus descrie felul în care este primit Cuvântul de diferiţi oameni.

În Mat.13:24 Isus a oferit pilda neghinei. După plecarea noroadelor Isus le interpretează ucenicilor Săi pilda, aşa cum vedem în vers.36-43.

Este important să se observe că pilda (parabola) nu este folosită doar pentru a învăţa ci uneori şi pentru a ascunde adevărul de cei ce nu vroiau să-l primească. În Mat.13:13-15 Isus spune că motivul pentru care El „învaţă în pilde” este fiindcă oamenii nu vor să înţeleagă, şi nu pentru că ei nu pot să înţeleagă. Pentru ei pilda era un mijloc care să le atragă atenţia asupra stării lor de împietrire faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

„De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Învăţarea celor indiferenţi Isus a făcut-o prin stupefierea lor cu aceste pilde. Deoarece nu l-au primit ca Mesia, inimile lor s-au întunecat şi nu au fost în stare să înţeleagă, lucru profeţit de Isaia 6:9,10.

În interpretarea parabolelor (deci, a pildelor) există câteva reguli pe care trebuie să le urmăm:

1) Caută obiectul (sau, subiectul; adevărul) pe care pilda doreşte să-l ilustreze. Uneori, acesta este afirmat direct tocmai de la începutul pildei, sau, uneori chiar şi la sfârşitul ei.

2) Priveşte doar la ideile principale ale acesteia. De obicei sunt oferite multe detalii care nu sunt neapărat foarte semnificative pentru a completa povestirea.

3) Pildele nu sunt folosite pentru a fundamenta doctrine ci pentru a le ilustra în acelaşi fel cum o fac, umbrele (tipurile) precum şi alte figuri de stil.

4) O cunoaştere a obiceiurilor evreieşti este foarte utilă în interpretarea pildelor. Fără astfel de cunoştinţe capacitatea unui om din zilele noastre de a interpreta este grav afectată.

Miracolele

Între acestea şi pilde există o foarte strânsă legătură (aşa cum şi evanghelistul Ioan am văzut că s-a străduit să ne demonstreze!). Miracolele au fost uneori descrise ca fiind pilde în acţiune. Întâi de toate notaţi că acestea sunt evenimente reale. Autorii evangheliilor au spus că ei au indicat doar câteva dintre lucrurile pe care Isus le-a spus şi le-a făcut. Astfel, o mare binecuvântare spirituală poate fi obţinută prin studierea adevărurilor mai profunde pe care acestea le învaţă. În Ioan, cap.11, vedem că Isus l-a readus la viaţă pe prietenul lui Lazăr, mort de patru zile. Vedem că nici surorile lui nu au crezut că acest lucru era posibil, spunând că după patru zile trupul lui a început să intre în putrefacţie. Totuşi Isus a putut să-l reînvie şi a făcut-o pentru a demonstra că indiferent de cât de profund se afundă cineva în păcat, indiferent de cât de disperat pare situaţia unui om în ochii prietenilor, sau a rudelor, Isus Hristos poate să salveze şi cel mai ticălos păcătos! Reţineţi de asemenea că aceste întâmplări ne-au fost transmise pentru ca noi să-l cunoaştem pe Isus ca Mesia.

Pentru aducerea aminte a celor învăţate

Tocmai aţi cunoscut familia „asemănare”! Există mai multe modalităţi prin care puteţi ţine minte identitatea fiecărui membru al ei. Poate vă amintiţi că similitudine este „mezinul”, cel mai mic (scurt) din această familie. Apoi, am cunoscut-o pe „domnişoara” metaforă, următoarea în vârstă. Următorul membru al familiei a fost „adolescentul” tip. „Mama” alegorie este bineînţeles foarte uşor de amintit pentru „mărimea” şi „greutatea” ei. Dacă vă amintiţi ALEGORIA este compusă din mai multe metafore care alcătuiesc o unică formă de exprimare. Aceasta este o relaţie „mamă-fiică”.

Ultimul menţionat din această familie este „papa” parabolă. Cinci de toţi. Desigur aţi observat că pentru memorarea lor am folosit tot o figură de stil. Ghiciţi care?

Înainte de a o face, daţi-mi voie să vă prezint câteva rude ale acestei familii!! Nişte nepoţi, unchi şi verişori.

Câteva dintre figurile de stil întâlnite în Biblie

Similitudinea (similis = ca şi)	O comparaţie formala ce foloseşte cuvinte ca, „tot aşa”, „ca si”, „cum”, pentru a exprima asemănare. „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor …” (Efes. 5:28).
Metafora (Meta + phero = a carrying over)	O comparaţie sugerata, un cuvânt atribuit cuiva care nu este aşa pentru a sugera o asemănare. „Beniamin este un lup care sfâşie …” (Gen.49:27).
Ironia (Eiron = un vorbitor disimulat)	Vorbitorul sau autorul spune exact opusul a ceea ce de fapt doreşte să afirme. „S-ar putea zice, în adevăr, ca neamul omenesc sunteţi voi, şi ca odată cu voi va muri şi înţelepciunea!” (Iov 12:1).
Metonimia (Mesa + onoma = o schimbare de nume)	Un cuvânt este folosit în locul altuia pentru a zugrăvi o relaţie dintre lucrurile semnificate. „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, si junghiaţi Pastele” (Ex.12:21) unde de fapt se vorbeşte despre mielul de Paste.
Hiperbola (Huper + bole = o proiecţie)	O exagerare intenţionată cu efectuata cu scopul de a accentua sau a amplifica realitatea. „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine…” (Mat.5:29).
Personificarea (Să se vorbească ca despre o persoana)	Obiectelor fără viaţă, impersonale, li se atribuie calităţile tipice unor persoane, ca şi cum ar avea viaţă. „Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit…munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei” (Ps.114:3,4).
Apostroful (apo + strepho = a întoarce de la)	A se întoarce de la ascultătorii prezenţi pentru a se adresa unei persoane absente si imaginare. Sau, unui obiect de asemenea imaginar. „Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teaca, opreşte-te si fii liniştită!” (Ier.47:6).
Sinedoha (sun + ekdechomai = a primi de la, si a asocia cu; sau, a lua de la si a atribui altcuiva)	Expresia prin care întregul vorbeşte pentru o parte, iar o parte pentru întreg. Un individ pentru un grup si un grup în locul unui individ.”În corabie eram de toţi: doua sute şaptezeci si sase de suflete…” (Fapte 27:37). În cazul acesta cuvântul suflet este folosit la descrierea tuturor părţilor oamenilor menţionaţi: trup, suflet si duh.

Partea a doua

Hiperbola

„Mătuşa” hiperbolă când îţi vorbeşte întotdeauna exagerează. Nu fiindcă doreşte să te înşele ci pentru că vrea să sublinieze ce-ţi spune. Supraestimează situaţiile.

Definiţie: A descrie o imagine mai înfrumuseţată a realităţii, sau mai amplificată, folosind intenţionat o exagerare reprezintă o trăsătură comună a exprimării umane, de aceea hiperbola (o proiecţie dincolo de realitate) ar trebui să constituie o figură de stil binecunoscută nouă. În chinul şi necazul său Iov foloseşte frecvent această formă de exprimare pentru a accentua cât de teribilă este situaţia prin care trece, cât şi sentimentele ce-l încearcă în acelaşi timp.

1 Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri de cât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cânii turmei mele.

2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei, şi n’au ca pâine de cât rădăcina de bucsau (ienupăr; n.tr.).

5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pamântului şi în stânci.

7 Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 Fiinţe mârsave şi dispreţuite, -sunt izgoniţi din ţară.

9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au nici un frâu înaintea mea.

12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.

13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul darâmaturilor.

15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m’au apucat zilele suferinţei.

17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 Dumnezeu m’a aruncat în noroi, şi am ajuns ca tarâna şi cenuşa.

20 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.

(Iov 30:1-23)

Sentimentele încercate de cineva ce trece printr-o nenorocire nu pot fi confundate şi nici înţelese greşit dacă cineva se exprimă în acest fel, şi folosind un limbaj atât de expresiv şi de extravagant ca cel utilizat de Iov.

În Noul Testament îl vedem pe apostolul Ioan folosind limbajul hiperbolic atunci când spune: „Mai sunt multe alte lucruri, pe cari le-a făcut Isus, cari, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile cari s-ar fi scris” (Ioan 21:25). Poate că dacă ne-am gândi la existenţa nesfârşită a Domnului Isus din veşnicie, o asemenea afirmaţie ar putea fi luată literar, însă dacă o limităm la faptele Sale pământeşti, din timpul încarnării Sale, (ceea ce şi cred că Ioan avea în minte!), este limpede că avem de-a face cu o hiperbolă.

Un alt exemplu semnificativ al utilizării unei hiperbole este expresia nefirească a lui Pavel din Fapte 9:35, „toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul”. „Toţi” este folosit cu intenţia de a atrage atenţia asupra amploarei trezirii care s-a petrecut în acele cetăţi, ca urmare a predicării lui Pavel cât şi a vindecării ologului Enea.

Cum se interpretează? Se priveşte la ce vrea să spună. La ce se sugerează. Nu se interpretează literar în 90% dintre cazurile în care se foloseşte!

Personificarea

„Unchiul” personificare îşi joacă rolul de unul singur, fără parteneri umani. De regulă, acesta joacă rolul unui obiect natural, sau fenomen al naturii, al vântului, sau al dimineţii, fără să i se pară deloc ieşit din comun.

Definiţie: Prin aceasta se face referire la obiecte impersonale ca şi cum acestea ar avea viaţă şi personalitate. Li se atribuie calităţi şi comportamente caracteristice doar fiinţei umane.

Imaginaţia joacă un rol important în personificare. În Numeri 16:32 se spune că, „pamântul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor”. În acest exemplu, Pământul este personificat spunându-se că are o gură şi că înghite oameni, şi cu toate acestea evenimentul îngropării de vii a rebelilor având loc, totuşi fără ca pământul să aibe o gură!

Domnul Isus a folosit şi El personificarea când spune, „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi, şi n-aţi vrut!” (Mat.23:37). Cetatea (oraşul) Ierusalim este personificat în exemplul de mai sus, când Domnul în dorinţa de a se adresa locuitorilor săi, se exprimă ca şi cum ei sunt reprezentaţi de cetate.

Cu o altă ocazie, Isus a personificat ziua de „mâine” spunând, „nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Mat.6:34). Astfel, ziua de mâine este investită cu trăsăturile unei personalităţi omeneşti cuprinse de griji.

„Moartea” este personificată în 1 Cor.15:55.

Ironia

„Verişoara” ironie, rudă a „mătuşii” hiperbolă întotdeauna subestimează situaţiile şi scoate în evidenţă lipsurile.

Folosirea ironiei ca şi figură de stil care deşi este însoţită de o înţepătură, poartă adesea o formă umoristică. Domnul Isus a folosit ambele efecte ale ei, „…cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Luca 6:42).

În 1 Corinteni 4:8 apostolul Pavel foloseşte ironia cu foarte mare forţă: „O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!” Citind mai departe, veţi vedea că Pavel contrastează starea apostolilor umiliţi şi prigoniţi, ultimii oameni în ochii lumii, cu corintenii plini de mândrie. Din nou el foloseşte ironia spunând, „Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi! (1Cor.4:10).Vă puteţi imagina ce au simţit creştinii corinteni văzând cum Pavel le-a dezvăluit valorile greşite şi sistemul de valori eronat pe care-l susţineau? Cum acest sarcasm le-a dezumflat balonul mândriei lor omeneşti? Din aceste ironii bine ţintite ale lui Pavel noi învăţăm astăzi că nu ne putem mândri şi lăuda decât cu ceea ce Domnul Isus Hristos a făcut pentru noi şi cu viaţa nouă pe care El ne-a dat-o!

Adesea această formă este folosită în Biblie pentru a administra mustrare şi a produce corectarea purtării.

O interesantă şi dificilă de interpretat utilizare a ironiei se găseşte în Fapte 23:1-5

The excuse that Paul made for what he had said, because he found it was a stumbling-block to his weak brethren, and might prejudice them against him in other things. These Jewish Christians, though weak, yet were brethren, so he calls them here, and, in consideration of that, is almost ready to recall his words; for who is offended, saith he, and I burn not? <2 Cor. 11:29>. His fixed resolution was rather to abridge himself in the use of his Christian liberty than give offence to a weak brother; rather than do this, he will eat no flesh while the world stands, <1 Cor. 8:13>. And so here though he had taken the liberty to tell the high priest his own, yet, when he found it gave offence, he cried Peccavi– I have done wrong. He wished he had not done it; and though he did not beg the high priest’s pardon, nor excuse it to him, yet he begs their pardon who took offence at it, because this was not a time to inform them better, nor to say what he could say to justify himself.

1. He excuses it with this, that he did not consider when he said it to whom he spoke (v. 5): I wist not, brethren, that he was the high priest– ouk edein. „I did not just then think of the dignity of his place, or else I would have spoken more respectfully to him.”

I see not how we can with any probability think that Paul did not know him to be the high priest, for Paul had been seven days in the temple at the time of the feast, where he could not miss of seeing the high priest; and his telling him that he sat to judge him after the law shows that he knew who he was; but, says he, I did not consider it. Dr. Whitby puts this sense upon it, that the prophetic impulse that was upon him, and inwardly moved him to say what he did, did not permit him to notice that it was the high priest, lest this law might have restrained him from complying with that impulse; but the Jews acknowledged that prophets might use a liberty in speaking of rulers which others might not, as <Isa. 1:10,23>.

Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!…Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n’ajunge pâna la ei. (v.10, 23)

Să nu uităm cine vorbeşte aici – Isaia!

Or (as he quotes the sense of Grotius and Lightfoot) Paul does not go about to excuse what he had said in the least, but rather to justify it; „I own that God’s high priest is not to be reviled, but I do not own this Ananias to be high priest. He is a usurper; he came to the office by bribery and corruption, and the Jewish rabbin say that he who does so is neither a judge nor to be honoured as such.” Yet,

2. He takes care that what he had said should not be drawn into a precedent, to the weakening of the obligation of that law in the least: For it is written, and it remains a law in full force, Thou shalt not speak evil of the ruler of thy people.

It is for the public good that the honour of magistracy should be supported, and not suffer for the miscarriages of those who are entrusted with it, and therefore that decorum be observed in speaking both of and to princes and judges. Even in Job’s time it was not thought fit to say to a king, Thou art wicked, or to princes, You are ungodly, Job 34:18.

Even when we do well, and suffer for it, we must take it patiently, <1 Pet. 2:20>.

Fiţi supuşi oricărei stapâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stapânitor, cât şi dregătorilor, ca unii cari sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. (1Petru 2:13-15)

Not as if great men may not hear of their faults, and public grievances be complained of by proper persons and in a decent manner, but there must be a particular tenderness for the honour and reputation of those in authority more than of other people, because the law of God requires a particular reverence to be paid to them, as God’s vicegerent; and it is of dangerous consequence to have those any way countenanced who despise dominions, and speak evil of dignities, <Jude 8 Totuş oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile>. Curse not the king, no not in thy thought, <Eccl. 10:20>. (from Matthew Henry’s Commentary)

Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Alte exemple:

– În 1 Regi 18:27 Ilie îi ridiculizează pe închinătorii lui Baal!! Merită citit!!

Metonimia

„Verişoară”

O altă figură de stil este metonimia (o schimbare de nume). Vorbindu-le Fariseilor despre Irod, Hristos spune, „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, ,,şi spuneţi vulpii aceleia…” (Luca 13:32), caracterizându-l astfel printr-un cuvânt pe vicleanul şi crudul politician, împărat al Iudei.

„Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Prov.12:15), „ochii” reprezentând felul de a vedea lucrurile, sau mentalitatea celui necredincios. Sau, „limba înţelepţilor aduce vindecare…” (Prov.12:18), unde „limba” reprezintă ceea ce înţelepţii spun, cuvintele lor, ideile lor, concepţiile lor, de pildă.

În Noul Testament se spune că, „nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor” (1 Cor.10:21), caz în care „paharul” şi „masa” sunt cuvinte folosite pentru a indica ce conţin acestea. După aceea, în Romani 3:30, circumcizia (tăierea împrejur) este folosită pentru a-i reprezenta pe iudei, în timp ce necircumcizia („netăiaţii împrejur”) se referă la Neamuri.

Din aceste câteva exemple se poate vedea cât de des este folosită în Biblie această formă numită metonimie. În acelaşi fel noi ne referim astăzi la o persoană spunându-i, „tigru” sau „pisică”!!

Apostroful

„Verişor”

Aceasta este o figură stranie dar pitorească care dă impresia că vorbitorul se adresează lui însuşi printr-un fel de dialog externalizat (grăit cu voce tare). De exemplu, „atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plâns. Pe când mergea, zicea: ,,Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” (2 Sam.18:33). Iată ce expresie mişcătoare a tristeţii lui David este zugrăvită de această formă. Într-o asemenea împrejurare nu se putea găsi nici-o altă formă de exprimare atât de expresivă, plastică, ca aceasta.

O altă ocazie în care apare o asemenea figură de stil este exemplul în care împăraţii pământului se adresează cetăţii căzute a Babilonului: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” (Apoc.18:10).

Această figură de stil pare cea mai potrivită exprimării simţămintelor celor mai profunde. În felul acesta atenţia noastră este repede atrasă asupra lor.

Sinedoha

„Verişoară”

Sunt convins că am tresărit cu toţii la auzul denumirii acestei figuri de stil biblice, dar este totuşi una pe care şi noi o folosim în exprimarea de zi cu zi. De exemplu, noi spunem despre un moment că, „acesta este ceasul”, fără să ne referim neapărat la durata unei ore.

Aceeaşi expresie folosită în viaţa lui Hristos pentru a exprima clipa Sa de suferinţă, sau de glorie, în funcţie de împrejurarea care se încearcă a fi descrisă. Astfel o parte substituie întregul. Sinedoha apare în Scripturi, de exemplu în pasaje ca, Judecători 12:7, unde ni se spune că Iefta a fost îngropat în „cetăţile Galaadului” deşi, evident este vorba doar de una singură în care a fost îngropat. În Luca 2:1 „toată lumea” se referă la Imperiul Roman. În Deuteronomul 32:41 expresia „fulgerul săbiei Mele” se referă la strălucirea lamei unei săbii lustruite.

Ebraismele

„Oaspete” al casei. Are probleme de exprimare deoarece este străin de noi. Lumea nu prea îl înţelege şi el adesea se bâlbâie. Încearcă din greu să se facă înţeles de gazdele sale. Însă cu cât aflăm mai multe despre ţara lui de origine şi obiceiurile neamului său ajungem să-l înţelegem mai bine.

Acestea sunt anumite expresii tipice doar limbii evreieşti care se repetă în limba noastră chiar în urma traducerii textului biblic.

Astfel cuvântul „fiu” uneori semnifică nu văr, sau chiar o rudă mai îndepărtată. Exemple:

– Mat.1:1 – Isus, fiul lui David? În ciuda numeroaselor generaţii ce s-au scurs între ei! Contradicţiile dispar! (Lot, era doar nepotul lui Avraam, dar este numit fratele lui în Gen.14:14, 16).

– Num.3:15 – preoţii sunt „fii lui Levi”.

– Fiul unui lucru: „copii ai mâniei” sau, „copii ai mâniei” indicând ce anume îi caracterizează.

Un aspect întâlnit şi la alte culturi. Vezi, cultura amero-indiană. Fiul lui „Zgârie Nori”!!??

Efes. 2:3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pamântesti, când făceam voile firii pamântesti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Efes. 5:8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

Paralelismele

Apar îndeosebi în formele poetice ale Scripturii.

Psalmul 25:4 – Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

Cele trei forme ale paralelismelor:

1) Paralelism sinonim: Prov.1:20, 22, 28, 30-31 – ideea: importanţa/necesitatea înţelepciunii

2) Paralelism sintetic: Psalm 1 – autorul adaugă ideii iniţiale. Suprapune ideii asemănătoare. Construieşte o progresie, o scară.

3) Paralelism antitetic: autorul contrastează o idee cu alta: Prov.15:2

1) al doilea rând repetă sensul primului
2) al doilea rând adaugă sensuri sau explică primul rând
3) al doilea rând este opus, contrazice, contrastează primul rând.

Negaţiile duble:

Efes. 6:12 Noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi a sângelui….

Concluzie

După ce am văzut importanţa şi frecvenţa utilizării figurilor de stil în Biblie putem să apreciem aerul pitoresc şi colorat pe care-l aduc Scripturii, sper acum că vom realiza cât de necesar este să le interpretăm în mod cuvenit pentru a înţelege ce a vrut Dumnezeu să ne comunice prin Biblie. Misterul acestora poate fi alungat, iar valoarea acestor expresii poate să ne facă să apreciem limbajul omenesc prin care ni s-a transmis revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu, însă pentru aceasta trebuie să le observăm şi să le definim bine.

Temă:

I. Primul exerciţiu: Să se determine ce figuri de stil sunt indicate în următoarele 15 pasaje biblice:

1) 1 Corinteni 5:7
2) Luca 12:42-48
3) Luca 11:29
4) Ioan 8:12
5) Psalmul 31:3
6) Filipeni 2:15
7) Marcu 15:32
8) Psalmul 18:33
9) Fapte 26:24
10) Isaia 40:31
11) Luca 10:30-37
12) Psalmul 80:8-16
13) Romani 5:14
14) 1 Petru 2:6-7
15) Fapte 17:18-32

II. Al doilea exerciţiu:

Să se comenteze alegoria din Galateni 4:21-31.

Ce vrea să indice?
Care este mesajul ei principal?
Ce a vrut Pavel să spună apelând la ea?

Care este interpretarea pe care acesta o oferă?
Ce contrastează Pavel aici?
Care mare adevăr spiritual a dorit Pavel să-i comunice folosind această alegorie?

Pe cine reprezintă Isaac şi pe cine reprezintă Işmael?
Ce este simbolizat prin Agar şi Işmael?
Ce este simbolizat prin Sara şi Isaac?
Dar prin Muntele Sinai din Arabia?
Dar, Ierusalimul se sus?
Cine sunt copiii celei părăsite?

Textul se explică singur, de aceea, asistaţi la expunerea „maestrului” Pavel care trasează toate comparaţiile şi indică toate ideile importante ale lecţiei şi notaţi-le pe hârtie. Acordaţi atenţia cuvenită şi exerciţiul va însemna o utilă revelaţie a harului lui Dumnezeu.

Compilarea, traducerea si adaptarea materialului revine lui Teodor Macavei.

Surse folosite:

– „Seeking Bible Treasures”, by Ray E. Baughman, An Emaus Correspondence Course, Emmaus Bible School, Cartlett Boulevard, Eastham, Wirral, Merseyside, England L62 8BZ.

– „Knowing Scripture”, R.C.Sproul

– First published in book form in 1978 by Word Books, Waco, Texas. Copyright (C) 1997 Discovery Publishing, a ministry of Peninsula Bible Church. Part of this data file is the sole property of Discovery Publishing, a ministry of Peninsula Bible Church. It may be copied only in its entirety for circulation freely without charge. All copies of this data file must contain the above copyright notice. This data file may not be copied in part, edited, revised, copied for resale or incorporated in any commercial publications, recordings, broadcasts, performances, displays or other products offered for sale, without the written permission of Discovery Publishing. Requests for permission should be made in writing and addressed to Discovery Publishing, 3505 Middlefield Rd. Palo Alto, CA. 94306-3695.

Charles Spurgeon – La al treilea ceas

 

 

 

Natura primului păcat

Loraine Boettner – Doctrina reformată a predestinării

 

 

 

Andrei Croitoru – Aspecte fundamentale ale doctrinei ispăşirii în teologia lui John Owen

•  

 

Philip Eveson – Efectele răzvrătirii din Eden

•  

 

Charles H. Spurgeon – Trei volume cu predici

 

Martyn Lloyd-Jones, despre Charles Spurgeon şi alegerea textului pentru predică

John Piper – Cultivarea gravităţii şi a bucuriei în predicare…

 

Studiu în cartea lui Iov

Înţelepciunea Lui Dumnezeu aşa cum este evidenţiată în cartea lui Iov

Cu porţiuni inspirate şi adaptate după Stephen Charnock
„Discourses on the existence and the attributes of God”
(1628 1680)

 

 

Recapitulare:

Această carte pare a fi scrisă pentru a răspunde şi a explica unele dintre cele mai chinuitoare întrebări ale umanităţii.

1. de ce suferă cei nevinovaţi?
2. a demasca ocările aduse de diavol celor ce cred în Dumnezeu
3. pentru a-i arăta lui Iov aşa cum este într-adevăr
4. pentru a-i învăţa pe sfinţi răbdarea
5. pentru a învăţa nevoia de pocăinţă …dacă până şi cei neprihăniţi suferă!
6. Subliniază suveranitatea şi înţelepciunea lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor omului.

Vedem în această carte încercarea disperată a prietenilor lui Iov, şi uneori a lui Iov însuşi de a explica suferinţa dintr-o perspectivă strict pământească şi omenească. Nu se explică! Pentru a înţelege această problemă avem nevoie să-l luăm în considerare pe Dumnezeu. Într-adevăr vedem că explicaţia nu intervine până ce Iov nu se „resemnează” în credinţa că Dumnezeu ştie mai bine ce face. Faptul că Dumnezeu a răsplătit credinţa lui Iov este mesajul culminant al cărţii.

Iov ne spune că omul nu este pierdut şi fără speranţă în faţa răului şi a suferinţei. Are planul spiritual care să-l ajute să-l înţeleagă!

O schiţă a cărţii

Partea de proză: capitolele 1,2

Scena I: În ţara lui Uz prosperitatea şi liniştea lui Iov 1:1-5
Scena II: În ceruri ocara pe care Satana o aduce împotriva lui Iov, înaintea lui Dumnezeu 1:6-12
Scena III: În ţara lui Uz pierderea copiilor săi şi a tuturor bogăţiilor 1:13-22
Scena IV: În ceruri Dumnezeu şi satana 2:1-6
Scena V: În ţara lui Uz Iov îşi pierde sănătatea şi sprijinul soţiei lui 2:7-10

Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Secţiunea de poezie a cărţii reprezintă o întrecere în argumente, o dispută ideologică între Iov şi cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsă era în aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.

Scena VI: la groapa de gunoi a cetăţii

1. Iov nu mai este înţeles de prietenii săi 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Ţofar 3:1-32:1
3. Iov în dispută cu Elihu 32:2-37:24

Scena VII: Disputa dintre Domnul şi Iov 38:1-42:6

Încheierea în proză: capitolele 42:7-17

Scena VIII: În ţara Uz – Binecuvântarea îndoită (dublă) a lui Iov cu zile, familie, copiii şi bogăţii.

În trei serii de dialoguri nişte prieteni, Elifaz, Bildad şi Ţofar, veniţi iniţial să-l mângâie încep mai târziu să-l critice nemilos conform unor şabloane religioase curente atunci şi curente astăzi. Ei erau siguri că toate aceste suferinţe îngrozitoare ale lui Iov sunt cauzate de păcatele lui. În mod simplist ei susţin că suferinţa este rezultatul numai al păcatului.

De aceea, dacă Iov s-ar pocăi doar de păcatele sale totul va fi bine din nou. Însă Iov a ştiut mai bine. El ştia bine că nu merita această pretinsă pedeapsă crudă, dar totuşi nu putea să înţeleagă de ce a îngăduit Dumnezeu ca aşa ceva să i întâmple lui. De aceea, Iov părea confruntat cu dilema ori că Dumnezeu îl tratează nedrept, sau că există o altă explicaţie care îi este necunoscută lui. În final, s-a plecat în faţa Necunoscutului, care i s-a făcut cunoscut chiar prin intermediul necazurilor pe care le-a îndurat.

Sfinţirea un motiv al suferinţei

Iov 23:10 Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

„Eu cred că necazurile noastre repetate nu cad asupra noastră asemenea trăsnetului asupra unui copac putred, distrugându-l şi mai mult, ci mai degrabă asemenea loviturilor unui sculptor ilustru asupra blocului de marmură în care va lua formă o imagine a frumuseţii şi splendorii. Dacă prezenţa divină se face simţită, nici o soartă nu este rea. Dacă îi voi vedea mâna, nici o întâmplare va veni ca o surpriză.”

„Un singur Fiu a avut Dumnezeu fără păcat, dar nici unul fără întristare/necaz/suferinţă.” John Trapp

„Există mai mult rău într-o picătură de păcat decât într-un ocean de suferinţă.” Thomas Watson

„Dacă o oaie se depărtează de turmă, păstorul nu-şi trimite câinele ca să o devoreze ci ca să o aducă înapoi. Aşa face şi Păstorul nostru ceresc.” Daniel Cawdray

„Beethoven a compus ce-a mai bună muzică a sa după ce a asurzit complet. Apoi, Pascal a făcut cele mai profunde observaţii despre om şi Dumnezeu, despre viaţă şi moarte în acele perioade de cruntă suferinţă.” Robert J. McCracken (1904-1973)

„Dumnezeu putea să-l ferească pe Daniel de groapa cu lei… pe Sila şi Pavel, să-i cruţe de închisoare …sau putea să-i cruţe pe cei trei tineri evrei de cuptorul încins, însă Dumnezeu nu ne-a promis niciodată să ne ferească sau să ne cruţe de necazuri ci doar a promis doar să ne treacă prin ele avându-l pe El alături!” Merv Rosell

În general reacţia tuturora în faţa răului şi a suferinţei dezvăluie o profundă imaturitate spirituală.

Pe lângă subiectul suferinţei neprihănitului Iov şi al explicării existenţei răului, un alt subiect frecvent subliniat în această carte a lui Iov este înţelepciunea lui Dumnezeu. De fapt, „relele” ce au avut loc în viaţa lui Iov au sens doar în lumina înţelepciunii nepătrunse a lui Dumnezeu!

Voi continua astăzi dezvoltarea temelor cărţii lui Iov cu a vorbi despre înţelepciunea lui Dumnezeu. Biblia ne spune că Dumnezeu a prins pe oameni în înţelepciunea lor, şi că nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor (vezi, 1Cor.1). De unde provin aceste cuvinte repetate de apost. Pavel? Din cartea lui Iov.

Ce este nebunia lui Dumnezeu care mântuieşte pe oameni? Vezi, care a fost aceasta de-a lungul vremurilor. Cazul lui Noe, Avraam, Iosua, etc.

Rom.16:27…lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

Cartea lui Iov pare să fie întărirea acestei afirmaţii de mai târziu a lui Pavel. Nimeni nu ştie de ce există răul şi de ce adesea se abate asupra celor inocenţi. Doar Dumnezeu. De ce doar El ştie? Pentru că El singur este înţelept!

Dacă în cazul lui Pavel exclamaţia de recunoaştere a înţelepciunii lui Dumnezeu se datorează ingeniozităţii Sale în mântuirea oamenilor prin darea Fiului Său, la vremea potrivită şi în maniera potrivită, în cazul lui Iov înţelepciunea lui Dumnezeu reiese din modul în care El răspunde provocării Satanei de testare a lui Iov şi de felul în care a folosit răul în viaţa lui Iov pentru a-şi justifica Domnia şi suveranitatea, cât şi meritul Său de a fi slujit de om pentru simplul fapt că este Creatorul lui.

La fel cum Hristos a spus-o, „Binele este Unul singur” (Mat.19:17) şi cum a spus-o aici apostolul Pavel, „Dumnezeu care singur este înţelept”, la fel Iov spune că …

Iov 9:4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
Iov 12:13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
Iov 12:16 El are puterea şi înţelepciunea El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
Iov 28:12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

Prin comparaţie, aşa cum toate creaturile sunt necurate faţă de puritatea Lui, tot aşa ele sunt „proaste” (nechibzuite) în comparaţie cu înţelepciunea Lui. Nici chiar îngerii Lui nu se ridică la nivelul înţelepciunii Sale

Iov 4:18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi…

La fel cum în Rom.16:27 are loc o „luare”, ca să zicem aşa, a înţelepciunii de la orice creaturi şi atribuirea ei exclusiv lui Dumnezeu prin Isus Hristos, tot aşa putem spune că în Iov are loc o ascundere a înţelepciunii lui Dumnezeu prin nenorocire şi o atribuire a ei doar lui Dumnezeu.

Cum recunosc oamenii că Dumnezeu este mai înţelept decât ei? exemple:

• este mai tare…
• este mai ştiutor
• este mai viclean, prevăzător

Înţelepciunea este strictul apanaj al lui Dumnezeu. Este teritoriul Său. Nici o creatură nu poate pretinde că o are. El este atât de înţelept, încât este Însăşi înţelepciunea.

În necazul lui Iov, vedem cum străluceşte înţelepciunea nevăzută şi nepătrunsă a lui Dumnezeu, dacă privim la felul în care lucrează în circumstanţele vieţii omului.

Întâi, ce este înţelepciunea? Grecii o considerau mai întâi de toate o perfecţiune în vreo artă sau meserie. Putem să-i spunem pricepere.
Astfel doar Dumnezeu are pricepere în domeniul vieţii omului. Un pictor sau un sculptor erau numiţi „înţelepţi” dacă stăpâneau cu desăvârşire tainele artei, sau ale meseriei lor. Dacă aveau o excelentă cunoaştere a respectivei arte.
În „arta” lucrului cu omului, a mântuirii, convertirii şi transformării lui spirituale, doar despre Dumnezeu se poate spune că este singurul înţelept (priceput).
Avem o primă idee a ce poate să însemne că Dumnezeu este înţelept. El „ştie” cum să-l aducă la realitate pe om. „Ştie”, „se pricepe”, cum să-l mântuiască şi să-l înnoiască spiritual.
Ulterior în cultura greacă, titlul de înţelept a fost acordat celor ce se devotau contemplării lucrurilor înalte şi care serveau scopurilor filozofice şi didactice.

Vedem că înţelepciunea lui Dumnezeu este permanent contrastată cu „înţelepciunea acestei lumi” (1 Cor. 1:20; 3:19), cu „înţelepciunea omenească” (1 Cor. 2:4, 13), cu „înţelepciunea oamenilor” (1Cor.2:5), şi cu „înţelepciunea acestui veac” (1Cor.2:6). De aceea, conceptul biblic al înţelepciunii este extrem de diferit de conceptul clasic al înţelepciunii ce caută să determine sensul existenţei prin intermediul filozofiei şi al gândirii raţionale a omului.

În schimb, primul principiu al înţelepciunii divine îi impune omului să se smerească înaintea lui Dumnezeu în ascultare de poruncile Sale, şi în închinare. Această idee răzbate puternic din cărţile de înţelepciune ca Iov, Proverbe, Ecleziastul şi Psalmii.
(from Nelson’s Illustrated Bible Dictionary; Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

În mod obişnuit, îi mai numim „înţelepţi” pe aceia dintre noi care îşi trăiesc vieţile în cumpătare, care îşi fac treburile cu pricepere şi discreţie, care îşi stăpânesc patimile firii şi care se poartă cu grijă şi respect faţă de semenii lor.

Însă în particular, înţelepciunea constă din a face bine. Constă în a stabili un ţel bun, a alege mijloacele potrivite şi în a le folosi pentru îndeplinirea acelui ţel. Aşa cum noi credem că omul înţelept este cel ce are cel mai nobil scop, posedă cele mai potrivite şi mai nobile mijloace, tot aşa Dumnezeu este infinit mai înţelept pentru că este o fiinţă net superioară omului şi posedă mijloacele cele mai nobile pentru atingerea celui mai suprem scop, care este El Însuşi. Nefiind nimeni mai superior ca El, nimic nu poate să fie un scop mai suprem decât El Însuşi. Aşa cum El este cauza tuturor lucrurilor, tot aşa reprezintă scopul final al tuturor lucrurilor. Iată acelaşi lucru exprimat de Pavel:

Rom.11:36 Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Apoi,

Este considerat înţelept cel ce se foloseşte de oportunităţile oferite de împrejurări pentru a-şi duce la îndeplinire planurile. Cel ce are capacitatea de a prevedea toate piedicile şi intrigile şi îşi armonizează acţiunile conform posibilităţilor.

Dar Dumnezeu are mai multă prevedere decât omul încât să nu poată fi împiedicat de circumstanţe şi mai multă bunătate decât el încât să nu fie nevoie să înşele pentru a-şi îndeplini planurile. Aşa s-a întâmplat pe vremea întrupării Fiului Său în lumea noastră care este numită, „împlinirea vremii”.

Gal.4: 4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

În aceasta, şi-a arătat El înţelepciunea. S-a folosit de toate împrejurările istorice, culturale şi sociale pentru a face cunoscută voia Lui şi a-şi descoperi gloria Lui celui ce-l vedeau pe Fiul (Ioan 1:14,15). Toate împrejurările au slujit împlinirii planului înţelept al lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Nici un lucru neînsemnat ca, sfâşierea cămeşii Lui, sau oferirea vinului amestecat cu oţet, nu au fost întâmplări, ci aşa cum se spune au făcut parte din evenimentele „împlinirii vremurilor”, sau „sfârşiturilor veacurilor”.

1Cor. 10:11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor.
Efes.1:10 ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.
1Pe 1:20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,
Evrei 9:26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

Fapte 4:27 În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

Înţelepciunea lui Dumnezeu constă în a face toate lucrurile după sfatul voii Sale. Căile şi hotărârile lui Dumnezeu nu sunt determinate doar de voia Lui, ci El acţionează conform înţelepciunii şi sfatului infinitei Sale înţelegeri/priceperi. În Efes.1:11 se spune,

Efes.1:11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale

De aceea, nu putem spune aşa cum o face Carl Jung că, „a fost voia Lui Dumnezeu” ca Iov să fie nenorocit, şi să ne întrebăm „ce fel de Dumnezeu crud este acesta care-şi torturează supuşii credincioşi?”

Lui Jung i-a displăcut înţelepciunea Lui Dumnezeu ştiţi, …îi era superioară lui!?

Înţelepciunea Lui este ceea care a permis să i se întâmple aceste lucruri lui Iov. Exact această înţelepciune a lui Dumnezeu este ceea ce-i displace enorm lui Carl Jung în cartea lui „Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”, mai precis în „comentariul” său profan asupra cărţii lui Iov. El i-a această înţelepciune peste picior, denumită „pronie” în traducerea românească a lucrării de psihologie şi religie.

El numeşte modul în care Dumnezeu a acţionat în viaţa lui Iov „un spectacol, neestompat de nimic, al sălbăticiei şi lipsei de scrupule divine” (pag.206), şi acuză „nedreptatea flagrantă (aşa numeşte Jung înţelepciunea lui Dumnezeu) a lui Iehova care se cuvenea să-i facă cunoscut lui Iov scopul suferinţelor sale”.

Aşa se văd într-adevăr lucrurile de către cei ce nu ştiu nimic despre nebunia lui Dumnezeu care, „este mai înţeleaptă decât oamenii” (vezi, 1Cor.1:25) şi lui Jung îi scapă „flagrant” faptul că în înţelepciunea Lui Dumnezeu a demonstrat că Iov nu-i slujeşte din interes şi că astfel Satana a fost mustrat şi ocara lui redusă la tăcere.

1Co 1:25 Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.
1Co 1:18 Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1Co 1:27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1Co 1:28 Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
1Co 1:29 pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Acţiunile voii divine nu sunt pripite sau irascibile ci urmează sfatul gândului Său înălţat. Şi lucrurile din viaţa lui Iov s-au petrecut după „sfatul voii Sale” ce a hotărât ce era mai bine să se întâmple. Toate căile Sale sunt desăvârşite. Toate căile Sale sunt drepte:

Deuteronomul 32:4 El este Stânca; lucrările Lui sînt desăvârşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

Într-adevăr Dumnezeu a beneficiat de cunoaşterea de la bun început a sfârşitului suferinţelor lui Iov dar nu a acţionat arbitrar conform cunoaşterii Sale, ci a acţionat potrivit înţelepciunii Sale. Cunoaşterea lui Dumnezeu reprezintă înţelegerea de către El a tuturor lucrurilor, dar înţelepciunea Lui este folosirea pricepută a tuturor lucrurilor pentru îndeplinirea planurilor Sale. Apostolul Pavel îl admiră pentru acestea şi le recunoaşte ca fiind distincte:

Rom.11:33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

Înţelepciunea şi ştiinţa lui Dumnezeu nu este numai bogată şi ci şi înaltă, adâncă, lungă şi lată, depăşind astfel cunoaşterea omenească (Efes.3:18).

Cunoaşterea poate să însemne înţelegerea a cum este un făcut un lucru, dar înţelepciunea înseamnă priceperea cu care acesta este folosit la ceva. Ca şi atribut al lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa este mai transcendentă (greu de înţeles) decât cunoaşterea/ştiinţa Sa. Ea, nu doar presupune existenţa cunoaşterii, dar şi utilizarea ei în maniera cea mai eficientă. Există oameni care ştiu foarte multe, adevărate enciclopedii umblătoare, dar cărora le lipseşte înţelepciunea pentru că nu ştiu cum să-şi folosească imensa lor cunoaştere. Însă Dumnezeu este atât atoate-cunoscător cât şi singurul înţelept.

Prov.2:6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

Dar ştiţi ce vine Jung şi spune?

„…acesta este singurul răspuns posibil, pentru un martor care, confruntat direct cu puterea creatoare infinită, simte încă oase groaza de o nimicire aproape totală. Cum altfel ar putea să răspundă, în mod rezonabil, în aceste circumstanţe un vierme uman, care se târăşte în pulbere, pe jumătate strivit deja?”

Dar, Dumnezeu nu l-a ameninţat pe Iov cu distrugerea/nimicirea. În creaţie şi-a demonstrat înţelepciunea, nu mânia! Ce i-a făcut o avanpremieră a Zilei Judecăţii? Nu. Jung confundă atributele Dumnezeirii!

Jung mai spune că, „arbitrariul divin aserveşte dreptatea”. Însă, gândeşte extrem de pueril căci Dumnezeu îşi arată aici dreptatea (sau, arată că are dreptate) nu fiindcă-i puternic, ci fiindcă-i înţelept!!!

În pag. 209 Jung îl acuză pe Dumnezeu de „antinomie”, adică „o sumă de contradicţii interioare, o condiţie indispensabilă a dinamicii Sale monstruoase, a atotputerniciei şi omniscienţei Sale”, dar nu pare să observe şi nici să ştie că, dragostea Lui nu contrazice mânia, sau dreptatea Lui, căci în Hristos una a fost arătată iar cealaltă a fost deplin satisfăcută, şi nici nu realizează că puterea Lui nu acţionează în mod sălbatic, necontrolată de înţelepciunea Lui. Dacă ar face-o pentru o singură clipă, omul ar fi fost nimicit de mult!
Nu apreciază bunătatea arătată de Dumnezeu!

Vedem că Jung împărtăşeşte convingerea multor ignoranţi spunând blasfemiator că, „a provocat păcatul originar, fără a avea intenţia să o facă.”

(cont.)

Totuşi cu ce-a greşit Iov?
Iov nu a păcătuit pentru că l-a chestionat pe Cel Atotputernic cu privire la rostul şi scopul suferinţelor din viaţa Lui, ci pentru că nu şi-a recunoscut lipsa de înţelepciune şi pentru că s-a crezut neprihănit de sine. Nu a realizat că înţelegerea lui limitată îl împiedica să dispute legitim cu Creatorul Său ce soartă ar fi meritat el. Nu a căutat să-şi vadă rezolvarea necazului său în Dumnezeu, ci în neprihănirea lui de sine. În această presupunere, Iov a greşit.

Înţelepciunea lui Dumnezeu în creaţie este amplu exemplificată în cartea lui Iov

Ps.104:24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.

1) În care carte a Bibliei (scrisă cu câţi ani mai înainte?) sunt pomenite constelaţiile Pleiadelor descoperite doar cu aprox. 20 de ani în urmă?

Iov 9:9 „El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
Iov 38:31 „Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?”

2) Unde se vorbeşte despre forţa gravitaţională înainte de „descoperirea” ei empirică?

Iov 26:7 „El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic”

3) Unde se vorbeşte prima dată despre dinozauri?

Iov 40:15-18 „Uită-te la ipopotamul („behemoth”), căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul…”

Elihu, ce de-al patrulea prieten al lui Iov are câteva lucruri de spus despre aceasta de la cap. 32 la 37. Astfel, el spune că,

• Dumnezeu are dreptate (nu greşeşte) în tot ce face
• Dumnezeu l-a creat pe om şi acesta îi dă socoteală Lui, nu invers.

(vezi, „teoria regresiei înapoi la Dumnezeu” a unui filozof modern… „Cine l-a creat pe Dumnezeu? Afli prin regresie. Pot să regresez dincolo de Dumnezeu şi să-ţi arăt că nu mai există nimeni…”, spune acesta. Dar regresând până la Dumnezeu de cine dăm acolo? De Dumnezeu! Dacă-l întreabă „cine l-a făcut pe El?”, Dumnezeu s-ar putea să răspundă „Nu contează cine M-a făcut pe Mine pentru că Eu te-am făcut pe tine şi Eu îţi cer socoteală, nu tu Mie!!” )

• Dumnezeu nu dă socoteală la nici un om
• îi îndrumă şi îi îndreaptă pe oameni prin necazuri (disciplină)
• le vorbeşte oamenilor prin vise şi viziuni (asta înainte de revelaţia cuvântului scris)

Citeşte cap. 32-33

8 Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 ,Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.’
12 Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama.
15 El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17 ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
19 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

Dumnezeu îl încearcă pe om de mai multe ori prin necaz, boală şi durere. (cap. 33)

19 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
…
29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30 ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

În cap. 34 Elihu sugerează că Dumnezeu nu face răul şi nici nu săvârşeşte greşeli.

10 Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11 El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

În cap. 34 Elihu ne arată că lui Iov încă îi scapă motivul necazurilor lui:

35 ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
36 Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
37 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

În cap. 35, Elihu îl avertizează pe Iov să aştepte sfârşitul încercărilor sale pentru a le putea înţelege:

14 Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15 Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

Începând din cap. 38 Iov rămâne singur cu Dumnezeu. Are loc un dialog furtunos. Atât Iov, cât şi Elihu în cele mai nobile eforturi ale lor de a explica răul şi suferinţa, n-au făcut decât să umbrească adevărul cu teoriile şi ideile lor.

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
2 ,,Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9 Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar, şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: ,Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?’
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Dumnezeu nu-i răspunde acuzaţiilor lui Iov şi nici nu se apără… dar prin a recapitula înaintea lui Iov actele creaţiei Sale, Dumnezeu îi arată lui Iov înţelepciunea Sa. Dumnezeu cerându-i acum să-i răspundă, Iov se vede pus în lumina înţelepciunii lui Dumnezeu şi îşi dă seama că este pierdut. Îşi pune mâna la gură…

Iov 40
3 Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
4 ,,Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
5 Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”

Izbucneşte din nou furtuna şi Dumnezeu îi vorbeşte din mijlocul ei. Din nou îşi descrie puterea Sa creatoare pe tot cuprinsul cap. 41.

Apoi, în cap. 42 Iov îi răspunde lui Dumnezeu recunoscând suveranitatea Lui:

2 ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. –

Îşi mărturiseşte păcatul şi se pocăieşte:

3 … ,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sunt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.” –
4 ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

Ceea ce Dumnezeu dă este mai bun decât ceea ce omul cere.

Scopul lui Dumnezeu în viaţa lui Iov este atins!
Iov înţelege că motivul pentru care Dumnezeu a permis răul şi suferinţa în viaţa lui a fost ca să se pocăiască.

În faţa măreţiei şi înţelepciunii lui Dumnezeu omul nu poate decât să se smerească şi să se pocăiască. Omul nu ştie nu numai de ce există răul, şi de ce suferă cei nevinovaţi, ci nu ştie nici cum a fost creat tot ceea ce există şi nu pătrunde toate misterele lui Dumnezeu.

O bună concluzie a ceea ce a făcut Iov prin protestele sale în faţa încercării o găsim în Psalm 19:13

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie (engl. „fereşte-mă de păcatele îndrăznelii”), ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Aplicaţie

Recunosc că studiului acesta unii ar putea să spună că îi lipseşte aplicarea practică. Dar să ne gândim mai bine! Dacă Dumnezeu este înţelept,

• merită ascultat
• merită lăudat
• în faţa necazurilor şi nenorocirilor vieţii vom ştii cum să ne purtăm, cum să reacţionăm. Cred că de aceea şi Petru ne îndeamnă astfel: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi”. (1Petru 4:12)
• ştiind că în înţelepciunea Lui, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Lui şi îl iubesc pe El (Rom.8:28), vom avea
  • pace, şi
  • bucurie în mijlocul încercărilor

Iov a avut o întrezărire a înţelepciunii lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor sale şi şi-a „ţinut gura”.

Apoi,

Temeiul religiei adevărate constă în a avea noţiuni corecte despre Dumnezeu, în a cunoaşte conceptele ortodoxe ale naturii şi persoanei lui Dumnezeu. Despre necredincios se spune că Dumnezeu nu se găseşte în gândurile Sale:

Psalm 10:4 Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

El nu se teme de El, nu-l caută, nu se gândeşte la El.

„Erezia este lepra minţii” (John Trapp)

Omul a cărei minte este plină de gânduri înălţătoare despre Dumnezeu nu va putea fi uşor atras de gândurile josnice ale păcatului. Înnobilarea minţilor noastre este o cerinţă principală a sfinţirii noastre practice (Rom.12:1-2)

Maleahi vorbeşte despre un popor care se gândeşte la Numele Său:

Mal 3:16 Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul (DESPRE EL); Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.

Câteva bune ilustraţii

Many successful people have acknowledged in their memoirs that whenever they came to an impasse in their work and were completely baffled, they sought wisdom from the Lord.
This was true in the life of the inventor of the telegraph, Samuel F. B. Morse. In an interview, George Hervey inquired, „Professor Morse, when you were making your experiments at the university, did you ever come to a standstill, not knowing what to do next?” „I’ve never discussed this with anyone, so the public knows nothing about it. But now that you ask me, I’ll tell you frankly — I prayed for more light” „And did God give you the wisdom and knowledge you needed?” Yes He did,” said Morse. „That’s why I never felt I deserved the honors that came to me from America and Europe because of the invention associated with my name. I had made a valuable application of the use of electrical power, but it was all through God’s help. It wasn’t because I was superior to other scientists. When the Lord wanted to bestow this gift on mankind. He had to use someone. I’m just grateful He chose to reveal it to me.” In view of these facts, it’s not surprising that the inventor’s first message over the telegraph was: „What hath God wrought!”
Every time you face a perplexing problem, seek wisdom from above. And when the answer comes, always be sure to thank God and give Him all the glory.

Înţelepciunea promisă
A little boy came to his father and asked him, „Dad, who made God?” The father, engrossed in the evening paper, responded, „Beats me, son.” The little boy would not be put off. „Dad, why is the earth round?” The dad answered, „I don’t know, son.” The boy played for a minute, then asked, „Dad, is there life on other planets?” The father patiently answered, „Nobody knows the answer to that.” Finally the boy asked his father, „Dad, do you mind me asking you all these questions?” The father put down his paper, „Why not at all son,” he said, „how else are you going to learn?”

„Eu ştiu că nu ştiu nimic!” De aceea sunt cel mai deştept atenian.”
Socrates, in his day, made the statement that he was the wisest of the Athenians. That shocked everybody because he was a very humble man. So they asked him what he meant. And he said something like this, „Well, there are a great many of the Athenians who think they know, and I know I do not know, I am the wisest of the Athenians.”

Să facem nişte enunţuri ale înţelepciunii lui Dumnezeu aşa cum este ea demonstrată în Scripturi

Înţelepciunea este o proprietate ce-i revine în mod unic lui Dumnezeu. Esenţa înţelepciunii, este esenţa lui Dumnezeu. Înţelepciunea nu este pentru El o calitate dobândită aşa cum este dobândită de om prin învăţare, experienţă, sau vârstă. Ea îi este înnăscută, inerentă. El nu poate fi neînţelept aşa cum nu poate să nu mai fie Dumnezeu. El este nu numai singurul „care are nemurirea” (1Tim.6:16) ci şi singurul care are înţelepciunea!

Isaia 40:13 Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
Isaia 40:14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
Ieremia 23:18 Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit?
Rom.11:34 Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

El este singurul înţelept din veşnicie
Prov.8:22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

El este singurul ce are o înţelepciune infailibilă
Prov.21:30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

Nici învăţătura omenească, nici uneltirea demonică, nimic nu pot zădărnici Cuvântul Lui, sau înţelepciunea Lui. Nimic nu o poate submina.

Isaia 14:24, 27 Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: ,,Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?

Motive pentru care Dumnezeu este înţelept (singurul)

1. Nu putea să fie desăvârşit/perfect fără să fie şi înţelept. Toate celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu ar fi fără aceasta ca, trupul fără ochi, ca picioarele fără cap. O natură raţională este superioară naturii iraţionale. Nici omul nu ar fi fost desăvârşit fără raţiune, de aceea nici Dumnezeu nu ar fi perfect fără să fie şi înţelept.
2. Fără înţelepciune nu putea să stăpânească (guverneze) lumea. Fără înţelepciunea în făurirea materiei, lucru ce s-a realizat prin puterea divină, lumea nu era decât un haos, iar fără înţelepciune în rânduirea ei, ar fi un conglomerat de confuzie. „Dumnezeu este un Dumnezeu al orînduielii/ordinii” (1Cor.12, 14?)
3. Creaturile care-şi împlinesc rostul lor fără să fie conştiente de asta demonstrează înţelepciunea lui Dumnezeu în călăuzirea lor. Toate lucrurile create pe această lume au un rost şi există cu un scop. Sunt de folos la ceva, chiar dacă uneori ne trebuie mulţi ani să-l descoperim acel folos.
4. Fără ca El să fie la origine înţelept, nici una din creaturile Sale nu putea să dovedească o fărâmă de înţelepciune. El însă este sursa lor. Nu vine de la ele. Cauza înţelepciunii este întotdeauna mai perfectă decât efectele ei, iar El este izvorul lor de înţelepciune!

Câteva frumoase ilustraţii biblice:

Prov.8:12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Isaia 54:16 ,,Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii în foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme.
Dan.2:21 El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
Iov 32:8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea (inspiratia, engl.) Celui Atotputernic, dă priceperea.

Concluzie

Înţelepciunea Lui Dumnezeu este ceva ce creştinul trebuie să recunoască şi să cunoască. Nu numai atât dar şi să-l cunoască cât mai bine pe Hristos pentru că în El se găsesc ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.

Col 2:2-3 …pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.

Iar dacă,

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

 

 

 

Iov, „pocăitul”

Omul: este tot numai mizerie la naştere, are durere în viaţă şi face necaz la moarte.

Viaţa-i scurtă şi plină de băşici. Maximă a negrilor americani.

 

 

Pentru o vreme vom lua la rând fiecare carte a Vechiului Testament. Pentru fiecare din ea voi pregăti un studiu general al cărţii în care vom afla, cine a scris-o, de ce a fost scrisă, perioada când a fost scrisă, şi cui a fost scrisă, şi de asemenea, care sunt principalele teme teologice şi învăţături ale ei. În felul acesta, sper să ajungem să ne dezvoltăm teologia noastră şi să ne completăm cunoaşterea noastră biblică generală. De asemenea, atunci când în mod normal citim aceste cărţi, având aceste studii să înţelegem despre ce vorbeşte autorul, ce forme literare foloseşte şi în ce vremuri i-a vorbit Dumnezeu.

Din rândul literaturii poetice a Bibliei face parte şi cartea Iov.

Aşa sună de multe ori filozofia pesimistă şi fatalistă a oamenilor care nu înţeleg rostul suferinţei şi a necazurilor în viaţă. Ei se resemnează în ateism, fatalism şi pesimism. Aţi observat că după acest secol în care oamenii au experimentat tot felul de ideologii (comunism, nazism, capitalism, etc.), sentimentul predominant este dezgustul faţă de tot. Lehamitea! Suferinţa omului nu s-a micşorat, societatea ideală nu s-a instaurat şi fericirea rămâne un vis…
Aţi citit vreun editorial al ziarelor româneşti numit aşa? Eu am citit mai multe.

Însă cartea iov este de un optimism supranatural!
Cred că putem spune despre această carte că prescrie un optimism supranatural, dacă nici asemenea catastrofe ca cele din viaţa lui Iov nu pot/reuşesc să facă viaţa pe acest pământ să nu aibe sens!

Valoare literară
Mulţi autori şi critici literari seculari recunosc valoarea literară a cărţii Iov. Deşi nu este scrisă în rima şi metrul vestic ci în stilul poeziei evreieşti, cartea Iov este recunoscută ca fiind una dintre cele mai magnifice piese dramatice ale lumii. Fără probleme poate fi aşezată alături de Iliada lui Homer, sau de scrierile lui Shakespeare…

Cartea răspunde la întrebări vitale ale existenţei omeneşti
Iov este cea mai străveche lucrare care se adresează veşnicei şi tulburătoarei chestiuni a răului şi a suferinţei omeneşti. Ea răspunde în mod inspirat de Duhul Sfânt la întrebări de felul:

Cum a putut un Dumnezeu aşa de bun să creeze o lume atât de rea?
De ce să facem binele?
De ce să nu facem răul ca să iasă binele din el? Un ecou al unor întrebări pe care şi apostolul Pavel le-a repetat şi pe care le-a combătut retoric.
De ce suferă unii oameni drepţi şi de ce răul trece uneori nepedepsit?
Cum se explică aceste lucruri în lumina existenţei unui Dumnezeu drept, sfânt şi iubitor?
Îi pasă cu adevărat lui Dumnezeu de cei ce-i aparţin şi îi ocroteşte?
Sunt necazurile şi suferinţele un semn că cel ce le îndură a păcătuit?
Dacă Dumnezeu este bun de ce îngăduie ca cel nevinovat să sufere?

(un citat dintr-un film: „lumea aceasta nu este un loc drept şi cinstit pentru toată lumea”; sau din altul: „dar toţi avem dreptul la fericire!”)

Iov este prima dintre cărţile poetice ale Bibliei, printre care se mai includ Psalmii, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, şi Plângerile lui Ieremia. Se poate numi aşa datorită formei literaturii conţinute în ea fără să sugereze că ar fi imaginară sau capricioasă. „Muza” autorului este Duhul Sfânt! Faptul că are o formă poetică nu înseamnă că poezia lui Iov este şi ritmică. Poezia evreiască se caracterizează prin repetarea unei idei, mijloc literar care se numeşte paralelism.

Autorul cărţii
Următorii autori au fost sugeraţi: Moise, Ezra, Solomon, Iov, şi Elihu. Elihu, spune texanul Vernon McGee pare cel mai probabil (32:16).

Excluderea lui Iov. Mesajul ei este bazat pe ignoranţa caracterului principal a evenimentelor ce se petreceau în viaţa lui, de aceea este îndoielnic că ar fi Iov.
Necunoaşterea de către Iov a evenimentelor petrecute în cer şi care erau în legătură cu necazul său îi face pe unii să spună că Iov nu poate să fie cel ce-a scris această carte. Probabil că au dreptate!

Dacă nu Iov atunci cine?
Moise? Tradiţia evreiască îl sugerează pe Moise ca autor devreme ce ţara lui Uţ era învecinată cu deşertul Madianului unde Moise a trăit timp de 40 de ani, exilat fiind acolo de Dumnezeu după uciderea egipteanului. Se presupune astfel că el s-a întors din acel exil aducând această carte cu el. Unii spun că această carte provine din colecţia „mineană” de scrieri arabe.

Solomon?
Datorită asemănărilor de stil şi conţinut unii spun că este posibil ca el să o fi scris în mod asemănător modului în care Moise a scris despre Adam şi Eva. Adică, printr-un act de inspiraţie specială din partea lui Dumnezeu. E greu de spus dacă aşa este.

Data scrierii cărţii
Este scrisă în timpul perioadei patriarhale şi înaintea Exodului deoarece nu există nici o referire la legea lui Moise, sau la vreunul din evenimentele petrecute cu aceea ocazie. Iată în continuare argumentele care plasează cartea Iov în perioada patriarhală şi poate cea mai veche carte a Bibliei:

1. Lungimea vieţii lui Iov (Iov 42:16) – de aprox. 200 de ani lucru care se potriveşte perioadei patriarhale (Avraam a trăit 175 de ani
2. Unitatea socială era familia patriarhală
3. Iov s-a purtat ca un mare preot în familia lui (1:4,5)
4. Caldeeni care i-au ucis servitorii (1:17) erau nomazi ce încă nu deveniseră locuitori ai oraşelor.
5. Averea lui Iov este evaluată mai degrabă în turme decât în aur şi argint (1:3; 42:12)
6. Elifaz, temanitul este urmaş al celui mai vârstnic fiu al lui Esau (Gen.36:10,11)
7. Tăcere asupra legămintelor lui Dumnezeu cu Avraam, asupra legii lui Moise şi a exodului israeliţilor.

De partea cealaltă Iov pare să ştie de Adam (31:33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân) şi despre potop (12:15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul)

Concluzie: Toate aceste aspecte luate împreună par să plaseze evenimentele din ea la puţină vreme după turnul Babel (Gen.11:1-9), dar înainte de Avraam.

Locul acţiunii
Ştim că ţara UŢ se găsea undeva în Orientul Mijlociu, dar nu mai mult de atât. Istoricul evreu, Iosifus Flavius ne oferă o imagine a posibilei localizări a Uzului, însă conform Genezei 22:21, întâiul născut al lui Nahor, fratele lui Avraam, se numea Uţ. El este fondatorul anticului oraş al Damascului. Poate că Iov a trăit undeva în deşertul sirian (arab) acolo unde Domnul l-a trimis şi pe Pavel pentru o vreme (Gal.1:17).

Scopul scrierii cărţii
Această carte pare a fi scrisă pentru a răspunde şi a explica unele dintre cele mai chinuitoare întrebări ale umanităţii.

1. de ce suferă cei nevinovaţi?
2. a demasca ocările aduse de diavol celor ce cred în Dumnezeu
3. pentru a-i arăta lui Iov aşa cum este într-adevăr
4. pentru a-i învăţa pe sfinţi răbdarea
5. pentru a învăţa nevoia de pocăinţă …dacă până şi cei neprihăniţi suferă!
6. Subliniază suveranitatea şi înţelepciunea lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor omului.

Oamenii trebuie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru simplul fapt că El este Dumnezeu!
Cartea lui Iov este o profundă analiză filozofică a problemei răului şi nu putem decât să recunoaştem inspiraţia ei când ne spune că nu este nici unul bun, nici unul măcar, nici chiar nevinovatul Iov, ci toţi suferă de lipsa bunătăţii.

Dumnezeu a ales cel mai bun om care a trăit vreodată (desigur cu excepţia Domnului Hristos) pentru a accentua nevoia tuturora de a se pocăi. În schimb, noi oamenii alegem pe cei mai răi pentru a arăta nevoia de a se pocăi. Argumentul lui Dumnezeu este evident mai puternic dacă trebuie să se pocăiască şi cei care sunt neprihăniţi după părerea noastră (sau, în ochii noştri).

Manase, un rege foarte rău, a trebuit să se pocăiască, spunem noi. Saul din Tars, un ucigaş al creştinilor şi un viguros oponent al bisericii, a trebuit să se pocăiască. Sf. Francisc de Asissi, un nobil stricat, a trebuit şi el să se pocăiască… şi aşa mai departe, dar Dumnezeu ne spune prin cartea lui Iov că Iov un om absolut nevinovat şi bun după toate standardele omeneşti, a trebuit să se pocăiască! L-a ales pe un om bun pentru a demonstra că neprihănirea de sine nu aduce mântuirea:

Iov 42:5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

Aceasta este diferenţa! Iov o exprimă foarte răspicat: este una să auzi de El şi alta să ajungi să-l cunoşti personal! Cei ce doar aud de El, nu simt nevoia să se pocăiască, iar de aceia sunt pline bisericile. Dar, cei care ajung să fie faţă-n faţă cu El, fie printr-un necaz, fie printr-o împrejurarea dramatică a vieţii şi mai ales prin descoperirea de sine a păcătoşeniei personale, aceia recunosc că trebuie să se pocăiască pentru că acum nu se mai judecă prin comparaţie cu un om, ci cu Dumnezeu! Cei ce-l descoperă pe El, se scârbesc de ei înşişi. Cei ce doar aud de El, dar nu-l cunosc personal, se iubesc pe sine. Aceasta este însăşi diferenţa între un credincios adevărat şi unul închipuit!

O schiţă a cărţii

Partea de proză: capitolele 1,2

Scena I: În ţara lui Uz prosperitatea şi liniştea lui Iov 1:1-5
Scena II: În ceruri ocara pe care Satana o aduce împotriva lui Iov, înaintea lui Dumnezeu 1:6-12
Scena III: În ţara lui Uz pierderea copiilor săi şi a tuturor bogăţiilor 1:13-22
Scena IV: În ceruri Dumnezeu şi satana 2:1-6
Scena V: În ţara lui Uz Iov îşi pierde sănătatea şi sprijinul soţiei lui 2:7-10

Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Secţiunea de poezie a cărţii reprezintă o întrecere în argumente, o dispută ideologică între Iov şi cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsă era în aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.

Scena VI: la groapa de gunoi a cetăţii

1. Iov nu mai este înţeles de prietenii săi 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Ţofar 3:1-32:1
3. Iov în dispută cu Elihu 32:2-37:24

Scena VII: Disputa dintre Domnul şi Iov 38:1-42:6

Încheierea în proză: capitolele 42:7-17

Scena VIII: În ţara Uz – Binecuvântarea îndoită (dublă) a lui Iov cu zile, familie, copiii şi bogăţii.

Vedem în această carte încercarea disperată a prietenilor lui Iov, şi uneori a lui Iov însuşi de a explica suferinţa dintr-o perspectivă strict pământească şi omenească. Nu se explică! Pentru a înţelege această problemă avem nevoie să-l luăm în considerare pe Dumnezeu. Într-adevăr vedem că explicaţia nu intervine până ce Iov nu se „resemnează” în credinţa că Dumnezeu ştie mai bine ce face. Faptul că Dumnezeu a răsplătit credinţa lui Iov este mesajul culminant al cărţii.

Iov ne spune că omul nu este pierdut şi fără speranţă în faţa răului şi a suferinţei. Are planul spiritual care să-l ajute să-l înţeleagă!

Cine este Iov?
Ca şi alte cărţi din Biblie, cartea lui Iov poartă numele principalului ei caracter. Numele lui pare că este derivat din cuvântul evreiesc „persecuţie”, astfel însemnând „cel persecutat”, sau s-ar putea să provină din cuvântul arăbesc „a se pocăi”, însemnând atunci „pocăitul”. Cartea dezvăluie o perioadă din viaţa acestui personaj străvechi în care acesta a fost pus la încercare în credinţa lui şi în care caracterul drept al lui Dumnezeu a fost revelat.

Autori ai Noului Testament îl citează direct pe Iov de vreo două ori:

Rom.11:34 Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
1Cor.3:19 Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: ,,El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”

Iov – o persoană istorică
Secţiunea de proză a cărţii Iov descrie o gigantică dramă care se desfăşoară în cer şi pe pământ. Din această pricină unii ar privi-o ca ficţiune. Dar, Ezechiel (14:14) şi Iacov (5:11) ne arată că Iov a fost o persoană reală şi istorică ce a trăit cu adevărat. Nu este un personaj mitic sau imaginar creat, chipurile, pentru a evidenţia glorioasele calităţi ale Dumnezeului lui Israel. Dar dacă el a trăit cu adevărat şi aceste lucruri s-au petrecut întocmai atunci Iov este o carte inspirată de Duhul Sfânt.

Ezechiel 14:13-14 ,,Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimete foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”
Iacov 5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

Vrei aventură şi schimbări radicale de situaţie, sau „happy end”? Nu merge la cinema, studiază Iov! Este o adevărată odisee!

Rezumatul

Povestea începe cu un foarte prosper şi respectat om din vechime care pe durata unei singure zile este distrus. Ceea ce i s-a întâmplat lui Iov ar trebui să-i trezească la realitate pe cei ce cred că sunt bogaţi în ochii lumii. El a pierdut tot ce a avut, inclusiv pe cei zece copii ai săi, într-o singură zi. Cu toate acestea, spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi (într-o asemenea situaţie), el refuză să-l blameze/învinovăţească pe Dumnezeu pentru necazurile sale.

Nu este interesant oare că indivizi care nu aveau nimic în comun cu Dumnezeu de îndată ce-i loveşte necazul îşi amintesc de El, chiar dacă uneori pentru a-l blestema şi învinovăţi pentru soarta lor nedreaptă? Că unii dintre cei care nu s-au gândit niciodată să i se închine şi să-l recunoască ca stăpân al vieţilor lor, de îndată ce vine suferinţa în vieţile lor reacţionează asemenea mustangilor sălbatici pe care se vrea să se pună şaua. Mulţi se pare că au teologie greşită a lui Dumnezeu, dar şi mai mulţi nu au nici o teologie a suferinţei !

„Dumnezeu este mult mai interesat de sfinţirea noastră decât de confortul nostru!”

În plus, mai târziu Iov este lovit şi de o boală teribilă şi suferă dureri cumplite multă vreme. După aceea, în trei serii de dialoguri nişte prieteni, Elifaz, Bildad şi Ţofar, veniţi iniţial să-l mângâie încep mai târziu să-l critice nemilos conform unor şabloane religioase curente atunci şi curente astăzi. Ei erau siguri că toate aceste suferinţe îngrozitoare ale lui Iov sunt cauzate de păcatele lui. În mod simplist ei susţin că suferinţa este rezultatul numai al păcatului.

De aceea, dacă Iov s-ar pocăi doar de păcatele sale totul va fi bine din nou. Însă Iov a ştiut mai bine. El ştia bine că nu merita această pretinsă pedeapsă crudă, dar totuşi nu putea să înţeleagă de ce a îngăduit Dumnezeu ca aşa ceva să i întâmple lui. De aceea, Iov părea confruntat cu dilema ori că Dumnezeu îl tratează nedrept, sau că există o altă explicaţie care îi este necunoscută lui. În final, s-a plecat în faţa Necunoscutului, care i s-a făcut cunoscut chiar prin intermediul necazurilor pe care le-a îndurat.

A dorit să-şi recapete onoarea pe care a avut-o odată ca şi om bun şi cu îndrăzneală l-a pus la încercare pe Dumnezeu să-l lase să-şi apere cauza înaintea Lui (vezi, capitolele 29-31). S-a încăpăţânat să creadă că în cele din urmă va fi dovedit nevinovat. Ceea ce este remarcabil este că în ciuda încercării şi a dilemei cu care se confruntă, Iov nu îşi pierde încrederea în (caracterul lui) Dumnezeu.

Elihu

Apare un alt prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:1-37:24), care declară că necazurile uneori vin de la Dumnezeu pentru a-i purifica pe cei drepţi şi că acestea nu indică deloc că Dumnezeu ar fi rău, şi nu ne-ar iubi. Ele pot fi chiar o metodă folosită de El pentru a ne aduce înapoi la El, aşa cum un tată îşi pedepseşte copiii. Uneori suferinţa ne învaţă în neprihănire şi ne împiedică de la a păcătui.

„Un mare semn de maturitate este când înveţi nu doar din suferinţele şi greşelile tale, ci din ale altora „.

Ilustraţie : Revistele mele …
Uneori când mintea mi se rătăcea şi privea cu uşurinţă păcatul îmi cădea în mână o revistă Newsweek cu poze ale anului. Văzând gropile comune din Kosovo, cadavrele de sub dărâmăturile clădirilor căzute la cutremurele din Turcia, etc. îmi pierea cheful de prostii! Este limpede că răul şi suferinţa au un caracter instructiv pentru sufletul regenerat.

Cel ce vede nenorocirea altora îşi consideră propria lui nenorocire drept uşoară. Proverb arab

Elihu oferă sfaturi evlavioase prin care îl avertizează pe Iov să nu-l pună la îndoială pe Dumnezeu sau să-l acuze. (de premeditarea necazurilor sale, ceea ce Carl Jung face!) Îl mai îndeamnă de asemenea să se supună smerit voii lui Dumnezeu.

După aceea, în cap. 38-41 Dumnezeu ia cuvântul după ce iniţial a ales în înţelepciunea şi suveranitatea Lui să nu răspundă întrebărilor lui Iov. În schimb îl copleşeşte pe Iov cu o imagine panoramică (deci, de ansamblu) a puterii Sale creatoare şi a înţelepciunii Sale.

În final Dumnezeu îi mustră pe prietenii lui Iov pentru că nu au înţeles adevăratul sens al suferinţelor lui Iov:

7 După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

Iov de asemenea este complet smerit şi se simte nepriceput în ignoranţa lui (întrebările pe care le-a pus) (Iov 42:1-6)

1 Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
2 ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. –
3 ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.” –
4 ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

În cele din urmă Dumnezeu l-a binecuvântat îndoit pe Iov cu tot ce avuse.

Concluzia rezumatului
Înţelegem noi mai bine decât prietenii lui Iov enigmele vieţii acesteia? Dacă am face-o am avea un avantaj considerabil faţă de restul lumii, dar încă nu am fi socotiţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.

Le înţelegem măcar ca Iov? Ar fi speranţă atunci să ne înveţe Dumnezeu ce este înţelepciunea adevărată şi de ce există rău şi suferinţă pe lume.

Nici noi nu am cerut să ne năştem în această lume şi suntem la fel de consternaţi de cât de bine o duc cei răi şi de cât de multe sunt nenorocirile care se abat asupra celor buni. Sper ca privind măcar la Isus să înţelegem dilemele vieţii ceva mai bine. El de asemenea a suferit enorm şi a fost judecat şi condamnat pe nedrept. Cu toate acestea El a ieşit biruitor pentru că a fost voia lui Dumnezeu ca unul Singur să sufere pentru cei mulţi. Putem atunci să vedem cum toate lucrurile lucrează împreună spre binele acelora care îl iubesc pe Dumnezeu! (Rom.8:28)

Încă odată, cartea lui Iov oferă răspunsuri la problema răului şi a suferinţei celor nevinovaţi. Să privim la ele.

Uneori Iov pare să întrevadă motivul suferinţelor sale:
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

Ca şi copil al lui este într-adevăr „ferice” de un om care este corectat de Dumnezeu prin intermediul necazurilor.

Sfinţirea un motiv al suferinţei
Iov 23:10 Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

Eu cred că necazurile noastre repetate nu cad asupra noastră asemenea trăsnetului asupra unui copac putred, distrugându-l şi mai mult, ci mai degrabă asemenea loviturilor unui sculptor ilustru asupra blocului de marmură în care va lua formă o imagine a frumuseţii şi splendorii. Dacă prezenţa divină se face simţită, nici o soartă nu este rea. Dacă îi voi vedea mâna, nici o întâmplare va veni ca o surpriză.

Ce face o bucată de pământ să devină un diamant nepreţuit? Presiunea şi fricţiunea.

„La fel cum o piatră nestemată nu este şlefuită decât prin frecare, tot aşa un om nu este făcut desăvârşit decât prin încercări.” Proverb chinez

Un alt motiv al suferinţei şi necazului să învăţăm să mângâiem (Ce spunem, de pildă, la cimitir? Nu ştim ce să le spunem oamenilor şi ori dăm cu bâta-n baltă, ori folosim clişee fără noimă încercând să-i mângâiem în pierderile lor!)

Apoi, la rândul nostru nu suntem mângâiaţi.

Prin anul 1835 un om s-a dus să vadă un doctor din Florenţa, Italia. Omul acesta suferea de o profundă anxietate, de lipsă de somn şi de deprimare. Doctorul l-a examinat şi a descoperit că omul poseda o formă fizică deosebită. Nu suferea de nici o tulburare somatică. Atunci doctorul şi-a concluzionat consultaţia şi crezând că pacientul lui nu avea nevoie decât de o porţie bună de râs i-a spus: „Mergeţi la circul din oraş. Este acolo un clovn numit Grimaldi care în fiecare seară îi face pe oameni să râdă pe săturate. Ar trebui să mergeţi într-o seară la circ! Trebui să-l vedeţi pe Grimaldi! Este cel mai amuzant clovn din lume. O să râdeţi şi o să vă treacă tristeţea.”

Însă la auzul acestui sfat, omul din faţa doctorului ce părea brusc şi mai abătut, a răspuns: „Nu, nu se poate! Nu mă poate ajuta… eu sunt Grimaldi!!”

Cam aşa se întâmplă şi cu unii dintre creştinii care cunosc speranţa cerurilor, dar care nu ştiu să reacţioneze biblic când apar necazuri şi tragedii în viaţa lor. Sunt neconsolaţi şi de neconsolat, ei care ar trebui să fie în stare să-i consoleze pe alţii. Pavel este unul care a trecut prin numeroase tragedii în viaţă. Din ele a învăţat ceva. Ascultaţi-l :

2Cor.1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
7 Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
8 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
9 Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

A mângâia este de asemenea o poruncă…
1Tes. 5:11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
Evrei 12:12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

Permite răul…ca să ne întoarcem la El

„Fericirea poate fi un mare blestem”

Un rabin a fost odată întrebat de un necredincios ce fel de blestem a fost pentru şarpe să i se dea să mănânce ţărâna pământului (vezi, „să mănânci ţărână” Gen.3:14) devreme ce aceasta era o mâncare foarte uşor de procurat pentru şarpe, în schimb, omul să fie condamnat să-şi mănânce pâinea prin sudoarea frunţii lui. La această întrebare înţeleptul rabin a răspuns: „Într-adevăr, omul a fost condamnat să-şi mănânce pâinea în sudoarea frunţii lui pentru ca în truda lui să-i strige după ajutor lui Dumnezeu. La fel şi femeia este condamnată să aducă pe lume copiii în necaz şi durere pentru ca în întristarea ei să plângă înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, date fiind nevoile lor, oamenii să ia legătura cu Dumnezeu. Pe când, şarpelui Dumnezeu i-a dat tot ce-i trebuie pentru ca să nu se întoarcă niciodată la El!” „Fericirea poate fi un mare blestem!”, a mai spus înţeleptul rabin.

Iov, „pocăitul”

(cont.)

Ocara satanei
Ştim că toate făpturile îngereşti dau socoteală lui Dumnezeu în mod regulat şi se comportă ca nişte creaturi responsabile. Faptul totuşi surprinzător, şi de care mulţi sunt şocaţi (vezi, Carl Jung „Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”) este că şi diavolul are intrare în ceruri şi poate apărea înaintea Domnului, însă lucrul acesta nu se datorează îndrăznelii sale cât controlului pe care Dumnezeu îl are şi asupra lui, dată fiind atotputernicia Lui şi limitarea satanei.

Trebuie să remarcăm ceea ce Satana spune că valorează viaţa omului şi ceea ce omul „plăteşte” pe ea. Cât de mercantil este omul!

Iov 2:4 Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

O ocară de fapt îndreptată asupra Creatorului!

Evident prin acuzarea lui Iov înaintea Lui că îi slujeşte din interes ocara satanei se îndreaptă de fapt împotriva Creatorului, sugerând că Acesta nu merită să fie slujit şi iubit, aşa pur şi simplu, cum ar fi pentru că-i Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a trebuit „să-l cumpere” pe Iov pentru a-i sluji. Pentru a-l ruşina pe diavol şi a-l contrazice, încă odată, Dumnezeu îi dă permisiunea să-l priveze pe Iov de tot, inclusiv de familie. În felul acesta, Iov este brusc lipsit de toate bunurile lui pământeşti şi de cei 10 copii ai săi. Însă reacţia lui Iov la aceste circumstanţe tragice dezvăluie că deşi credinţa lui Iov este serios clătinată, ea nu este definitiv zdrobită. În această privinţă, lecţia dată diavolului şi tuturor contestatarilor lui Dumnezeu este categorică. Nu cunoaştem multe cazuri în care un om să fi suferit asemenea dezastre şi să nu-şi pierdut nu numai credinţa, ci şi mintea!

Ce este răul? V-aţi întrebat vreodată? poate să aibe un scop? Nu este absurd? Fără rost?

Răul nu are un statut ontologic

Primul lucru pe care trebuie să-l stabilim în a răspunde la problema răului, este a răspunde precis ce este „răul”. Dumnezeu a creat toate lucrurile şi a spus despre ele că sunt bune. Este răul un „lucru”? Este creaţia Lui? Dacă se porneşte din acest punct, şansele de a putea privi puţin mai obiectiv la problema răului sunt ceva mai mari.

Însă răul nu este un lucru. Nu are nici un statut ontologic. Ontologia este ştiinţa care se ocupă cu natura existenţei. De aceea, când spunem că răul nu are nici un statut ontologic înseamnă că răul nu există ca şi lucru. Forma existenţei lui este alta.

(Ontologia: teoria existenţei; onto fiinţă; logy teorie, cuvânt.)

Când noi spunem despre ceva că este cald sau rece, ştim că aceste stări nu au un statut ontologic. Rece sau cald nu sunt lucruri ci este un fel de a descrie absenţa căldurii. Este reducerea activităţii moleculare care rezultă în senzaţia de rece. Recele nu este un lucru în sine care există. Este descrierea unei stări, dar nu există un lucru care să se numească „rece”. Gheaţa este rece, dar gheaţa nu este obiectul ce se numeşte „rece”.

La fel stau lucrurile şi cu umbra. Umbra nu este un obiect în sine, ci doar reprezintă absenţa luminii. A putut cineva să-şi prindă umbra.

Răul nu este o materie neagră şi care pluteşte deasupra oamenilor aşezându-se asupra lor şi împingându-i să facă răul. Răul este absenţa binelui, lipsa binelui, o privare de bine, dar un lucru în sine.

Dumnezeu nu a creat răul! Dacă-l foloseşte, asta-i cu totul altceva.

Când Dumnezeu a creat Universul El a făcut bine tot ce este în el. Asta citim în Geneza. Totul era aşa cum trebuia să fie. După ce Dumnezeu şi-a încheiat crearea bună a tuturor lucrurilor s-a petrecut ceva care a dus la reducerea binelui. Pierderea aceasta de bine din lume este numită „rău”. Însă la intrarea păcatului în lume s-a produs golul care a dus la apariţia răului, urmat de toate groteştile lui ipostaze din viaţa omului.

Cartea lui Iov este o profundă analiză filozofică a problemei răului şi nu putem decât să recunoaştem inspiraţia ei când ne spune că nu este nici unul bun, nici unul măcar, nici chiar nevinovatul Iov, ci toţi suferă de lipsa bunătăţii.

Aşadar, după recele nu există, ci este doar absenţa căldurii, cum nici umbra nu există ci este doar absenţa luminii, tot aşa nici răul nu există ci este absenţa binelui.

Dar dacă Dumnezeu a creat totul bine, a făcut bun tot ce există, de ce a îngăduit ca răul să-i infecteze creaţia?

Un înger căzut ca diavolul este un exemplu perfect de sursă independentă a răului. La fel au fost şi Adam şi Eva pentru rasa umană. Când au păcătuit, nu le-a fost transferat răul Satanei ci au ales să se priveze singuri de bine şi să-şi iniţieze propria lor răutate. Într-adevăr diavolul i-a influenţat după ce el însuşi şi-a produs prima derogare de la bine atunci când şi-a spus că se va înălţa mai presus de Creatorul lui…

Eze 28:13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Eze 28:14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
Eze 28:15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

Primii oameni au ales la rândul lor să se golească de bine şi să-şi iniţieze propriul lor rău. Nu le-a fost împrumutat răul satanei, ci ei sunt singuri responsabili că s-au făcut răi. Nu se poate spune că satana a făcut ceva rău şi le-a transferat şi lor acel rău, fiindcă răul nu este un lucru. Ei nu au putut să împrumute răul altuia ci la îndemnul diavolului s-au golit singuri de bunătate şi au căzut în neascultare. Când facem umbră nu o facem cu materia numită „umbră”, pentru că nu există aşa ceva, ci o facem blocând lumina şi stând în calea luminii.

Dumnezeu nu i-a creat pe Adam şi Eva având răul în ei, ci i-a creat cu capacitatea de a alege binele şi răul, de a-l asculta sau de a se răzvrăti împotriva Lui. Această capacitate se numeşte o voinţă morală liberă şi deşi este un lucru bun se poate folosi pentru a face răul. Este ceea ce ei, primii oameni au făcut, de aceea folosind această capacitate cu care au fost înzestraţi de Dumnezeu la crearea lor, s-au privat singuri de bine dobândind un „vid”, ca să-i spunem aşa, de sfinţenie.

Pentru că şi-au folosit greşit această libertate morală de alegere oamenii sunt acum lipsiţi de bunătatea lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu are şi El capacitatea de a întoarce tot răul spre bine, şi de aceea nu este o contradicţie să spunem că din tot răul poate veni şi un bine.

Dar pentru a menţine virtuţii ca sfinţenia, bunătatea, dragostea şi mila a meritat să se permită răul? Cu alte cuvinte avea nevoie Dumnezeu de rău pentru a-şi arăta bunătatea? Apostolul Pavel ar combate această concluzie cu mare pasiune.

Rom.3
3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?
8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Nouă ni se pare că într-un fel Dumnezeu va face ca binele să atârne mai greu în balanţă decât răul care l-a făcut să se producă, altfel nu va îngădui ca acesta să existe… dar Dumnezeu este singurul care poate folosi răul pentru a obţine binele, aşa că în privinţa rostului său în lume doar El poate să se exprime. Dacă trebuie să existe răul în lume doar El se găseşte pe poziţia să determine asta, perspectiva noastră asupra lui fiind foarte limitată.

Motivul pentru care noi nu gândim aşa este fiindcă credem că viaţa ar trebui să fie dreaptă cu noi. Credem că ea ar trebui să ne aducă plăcere şi să ne facă fericiţi. Societatea ideală spre care a tins omul din totdeauna fost una fără muncă grea şi fără durere. Dreptul acesta omul l-a pierdut iar scopul vieţii nu este plăcerea sau confortul personal. Într-adevăr, există aspecte ale vieţii care sunt plăcute, dar raţiunea creării noastre a fost pentru a ne forma spre a petrece veşnicia alături de El. El face lucrul acesta prin a ne conforma imaginii Sale ajutându-ne să ne sfinţind trăind în mijlocul unei lumi păcătoase. Această idee face parte şi din mesajul cărţii către Evrei, Isus Însuşi fiind făcut desăvârşit prin suferinţele şi patimile Sale, El care nu avea nevoie…

Evrei5:7-9 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit. Si după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice,

În mintea lui Dumnezeu gândul asemănării noastre cu imaginea Fiului Său este considerat mult mai important decât gândul izbăvirii noastre dintr-un necaz temporal, fie el oricât de greu. Recunosc că această realitate nu este deloc una plăcută, sau atrăgătoare, dar ar trebuie să fie preferată de cei ce moştenesc împărăţia împreună cu Fiul Lui.

„Scopul lui Dumnezeu în încercare nu este atât de mult izbăvirea noastră imediată cât sfinţirea noastră …sigură”

…Dumnezeu a creat lumea aceasta şi că Dumnezeu ne-a pus în ea cu scopul unic al plăcerii noastre. Satisfacţia şi să ne fie nouă bine în viaţă credem că este scopul numărul unu al lui Dumnezeu. GREŞIT!

De aceea, când nouă ni se „întâmplă” răul, credem ori că Dumnezeu ne-a abandonat, că nu există, sau că este crud pentru că a îngăduit ca să ni se întâmple ceva rău. O astfel de ideologie ascunsă explică reacţiile noastre nepotrivite în faţa încercărilor şi necazurilor de tot felul. Ele trădează pentru ce credem că trăim de fapt. Nu este tocmai aşa ceva corectat în Iov?

Iov 2:10 Dar Iov i-a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele lui.

Pentru foarte mulţi oameni însăşi viaţa în sine este prea crudă pentru a fi trăită, în consecinţă nu este crud Dumnezeul care după ce le-a dat viaţă le-a refuzat plăcerea de a o trăi? Oamenii beau şi se distrează, experimentează sexual şi îşi desfată simţurile până la paroxism. De ce Dumnezeu este atât de crud încât să le refuze fericirea? Nu cumva pentru că nu pentru acestea i-a creat în primul rând? Homosexualii se plâng că viaţa lor este plină de neplăceri, de despărţiri şi de drame. La fel şi prostituatele. Nu este o cruzime din partea lui Dumnezeu că aceştia nu se pot bucura de stilul lor de viaţă? Ei sunt cei ce beneficiind de liberul arbitru încredinţat de Dumnezeu au ales stilurile respective de viaţă.
Când te gândeşti pentru o clipă, nu ţi se pare ciudat că pentru ca noi să recunoaştem că Dumnezeu este „bun” trebuie mai întâi ca El să ne dea frâu liber patimilor noastre?

Ştiţi cine gândeşte aşa şi se comportă ca atare? Un copil. Doar aceasta atunci când vede ceva ce vrea şi i se refuză face o scenă în care nu se face de ruşine decât pe el singur. Iar noi aici vorbim de oameni mari. Cu aceasta îl somează omul modern pe Dumnezeu: dacă nu-i dă plăcerea păcatelor lui, nu-l va asculta şi nici măcar nu-l va recunoaşte că există. Este „scena” pe care toţi o facem înaintea Tatălui ceresc şi pentru care, ca orice tată bun care se respectă, ne va pedepsi la urmă!

Din nefericire noi am constituit o societate care în multe privinţe seamănă cu un grup de copii „adulţi” care cred că este dreptul lor divin de a cunoaşte în plăcere fără să se mai confrunte cu nici o dificultate, durere sau suferinţă, iar dacă totuşi se întâmplă să dea peste ele, Dumnezeu este un tiran crud.

Unii pot reacţiona spunând că este scandalos să justificăm în felul acesta atât de multă suferinţă, deşi nu vreau deloc să ignorăm teribilul impact pe care ea îl are asupra vieţilor oamenilor. Însă înainte de a explica problema răului din lumea aceasta trebuie întâi să recunoaştem că aşteptările noastre de la viaţă gravitează de cele mai multe ori în jurul plăcerii şi confortului ei. Este vorba de concepţia despre lume şi viaţă pe care mulţi o au, şi anume că pe primul loc ne aflăm noi şi plăcerile noastre, şi apoi că Dumnezeu ne este dator să ni le dea. Dacă Acesta cumva ni le refuză într-o oarecare măsură, atunci ceva nu este în regulă cu El, nu cu noi. El trebuie să fie un „Dumnezeu” rău, nu noi nişte oameni răi.

Dar dacă Dumnezeu este un Dumnezeu bun şi ne refuză plăceri, atunci cu siguranţă există un motiv bun pentru care face aşa. În primul rând, asta înseamnă a fi un Dumnezeu bun. Nu putem accepta ideea infantilă că pentru ca Dumnezeu să fie bun El trebuie să-mi dea tot ce vreau, respectiv să mă ferească de orice necaz sau dificultate în viaţă. De aceea, este drept să spunem că Dumnezeu a îngăduit suferinţa în lume din motive foarte justificate, chiar dacă nu ajungem în această viaţă să le înţelegem pe toate care sunt.

Dacă susţinem că nu există Dumnezeu din cauza existenţei răului pe lume atunci nu există nici o posibilitate de a îndrepta răul spre bine.(?!)

Filozoful britanic Bertrand Russell a spus că nici un om nu poate sta lângă patul unui copilaş aflat pe moarte şi să spună că încă crede în Dumnezeu. Ar trebui întrebat atunci Russell, „dar ce i-ai spune atunci unui copil ce ştie că e pe moarte?” Ce ar putea un ateist să-i spună? „Păcat!” „Ce ghinion!” „Asta, e, şi n-avem ce face!”? Vedeţi într-o astfel de situaţie nu există nici o posibilitate de a îndrepta răul acela spre un scop mai bun. La urma urmei nici nu are sens să-l numim „rău” dacă nu există un Dumnezeu care-l poate folosi în scopurile Sale. La El există cel puţin posibilitatea ca tot răul să fie folosit înspre bine. Aceasta este făgăduinţa Scripturii. De aceea, în loc de a raţiona, cum unii o fac, în felul aceasta, „Dumnezeu a creat toate lucrurile, iar răul este un lucru, ca urmare Dumnezeu a făcut răul”, ar trebui raţionat mai degrabă aşa: „toate lucrurile ce au fost create de Dumnezeu, sunt bune…este ceea ce Biblia ne spune, iar răul nu este un lucru bun, ca prin urmare, nu Dumnezeu a creat răul”. Dacă mergem mai departe, concluzionăm că, „dacă Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar El nu a creat răul, atunci răul nu este un lucru.”

Doar de la un astfel de raţionament se poate pleca la explicarea răului enorm din această lume. Premiza cealaltă, Dumnezeu a creat şi răul, fie îl exclude pe Dumnezeu din existenţă, fie răul este relativ şi nu ştim sigur că este rău. Fatalism. Ori putem crede că Dumnezeu este bun pentru că, odată nu a creat răul şi în al doilea rând El îi privează pe oameni de bine (sau, de rău) pentru a le influenţa vieţile, dar nu o face din motive rele ci pentru binele nostru.

(material inspirat din articolele lui Gregory Koukl, preluate online de pe Internet la de următorul site: www.str.org)

Într-adevăr, lumea aceasta ne datorează numai moarte, suferinţă şi necaz. Noi le-am adus în ea! Ea nu ne datorează plăcere şi fericire. Dar, noi ne-am plecat înaintea „dumnezeului plăcerii”, în locul Dumnezeului Bibliei!

Iov12
5 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mâna la gură.
6 Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
8 Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10 Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
12 Cântă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfată cu sunete de caval.
13 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor.
14 Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15 Ce este Cel Atot puternic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?
16 Ce! nu sînt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17 dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18 să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.

Izbitor de asemănătoare sunt sfaturile unora din biserică cu cele ale prietenilor lui Iov! O, poate ar trebui să te rogi mai mult! Sau, poate ai un păcat ascuns, nemărturisit!

În general reacţia tuturora în faţa răului şi a suferinţei dezvăluie o profundă imaturitate spirituală.

Augustine has said. „One of the goodliest spectacles, able to attract angels to the gates of heaven to behold it, is neither theatres, amphitheatres, pyramids nor obelisks, but a man who knoweth how to do well and bear ill, and to vindicate himself from ill by doing well.”

No untroubled day has ever dawned for me.
— Seneca

Se spune că un număr rezonabil de purici îl face pe un cîine să fie un prieten al omului şi nu o supărare.

I never knew any man in my life who could not bear another’s misfortunes perfectly like a Christian.
— Alexander Pope

Christ made no promise that those who followed him in his plan of re-establishing life on its proper basic principles would enjoy a special immunity from pain and sorrow-nor did he himself experience such immunity. He did, however; promise enough joy and courage, enough love and confidence in God to enable those who went his way to do far more than survive.
J. B. Phillips (1906-1982)

Count each affliction, whether light or grave, God’s messenger sent down to thee; do thou with courtesy receive him.
Aubrey Thomas De Vere (1814-1902)

Beethoven composed his deepest music after becoming totally deaf. Pascal set down his most searching observations about God, man, life and death in brief intervals of release from a prostrating illness.
Robert J. McCracken (1904-1973)

For God to explain a trial would be to destroy its purpose . . . calling forth simple faith and implicit obedience.
Alfred Edersheim (1825-1889)

A saint’s life is in the hands of God as a bow and arrow in the hands of an archer. God is aiming at something the saint cannot see; he stretches and strains, and every now and again the saint says, „I cannot stand any more.” But God does not heed; he goes on stretching until his purpose is in sight, then he lets fly. We are here for God’s designs, not for our own.
Oswald Chambers (1874-1917)

God could have kept Daniel out of the lions’ den. . . he could have kept Paul and Silas out of jail.. . . he could have kept the three Hebrew children out of the fiery furnace. . . but God has never promised to keep us out of hard places . . . what he has promised is to go with us through every hard place, and to bring us through victoriously.
Merv Rosell

God will not look you over for medals, degrees, or diplomas, but for scars.
Elbert Green Hubbard (1856-1915)

The same boiling water that hardens the egg will soften the carrot.

Cea mai bună facultate!
There is no education like adversity.
Benjamin Disraeli (1804-1881)

Pentru încheierea acestui studiu, vedeţi suplimentul intitulat, „Un plan biblic de reacţie în faţa nenorocirilor şi necazurilor vieţii”.

Teodor Macavei

 

 

Un plan biblic de reacţie în faţa nenorocirilor şi necazurilor vieţii

---

Acest material poate sluji drept supliment la studiul general asupra cărţii Iov. De cele mai multe ori nu ştim cum să „reacţionăm” în faţa necazurilor vieţii. De aceea, am pus la punct…

Odată,

Ce-i cu necazurile şi nenorocirile vieţii acesteia?

1. Dumnezeu le rânduieşte
2Regi 6:33 Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: ,,Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?” A spus Elisei
Iov 5:6 Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
Psalm 66:11 Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
Amos 3:6 Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate, fără să se spăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?
Mica 6:9 Glasul Domnului strigă cetăţii, şi omul înţelept se teme de Numele Tău. Ascultaţi pedeapsa şi pe Cel ce o trimete!

2. Dumnezeu le distribuie după voia Lui
Iov 11:10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
Isaia 45:7 Eu întocmesc lumina, şi fac întunericul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

3. Dumnezeu le stabileşte măsura
Psalm 80:5 Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi, şi-i adapi cu lacrimi din plin.
Isaia 9:1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileia Neamurilor.
Ieremia 46:28 ,,Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sînt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre cari te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.”

4. Dumnezeu le stabileşte durata
Gen.15:13 Şi Domnul a zis lui Avram: ,,Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
Gen.15:14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.
Numeri 14:33 Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
Isaia 10:25 Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.”
Ieremia 29:10 Dar iată ce zice Domnul: ,,De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.

5. Dumnezeu nu le trimite de bunăvoie. Sau, nu le permite în mod intenţionat.
Plângerile 3:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

6. Omul se naşte ca să sufere (Iată de ce spune Biblia că trăieşte omul! Nu ca să se simtă bine!)
Iov 5:6 Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
Iov 5:7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Iov 14:1 Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

7. Sfinţii sunt rânduiţi la suferinţă
1Tes.3:3 pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.

8. Necazurile omului sunt o consecinţă a căderii în păcat
Gen. 3:16-19 Femeii i-a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănânci deloc din el,’ blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.”

9. Păcatul produce necazuri
Iov 4:8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
Iov 20:11 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.
Prov. 1:31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.

10. Păcatul este pedepsit cu necazuri
2Sam. 12:14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut, va muri.”
Psalm 89:30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
Psalm 89:31 dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
Psalm 89:32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
Isaia 57:17 Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
Fapte 13:10-11 şi a zis: ,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bâjbâind nişte oameni, cari să-l ducă de mână.

11. Sunt întotdeauna mai puţin decât ceea ce merităm
Ezra 9:13 După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
Psalm 103:10 Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

12. Adesea se sfârşesc în bine
Gen. 50:20 Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
Exodul 1:12 Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel.
Ieremia 24:5 ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în ţara Haldeilor;

13. Sunt presărate cu milă
Isaia 30:18 ,,Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
Isaia 30:19 Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta.
Isaia 30:20 Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă în strâmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.

14. Sfinţii se presupune să se aştepte la ele
Ioan 16:33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Fapte 14:22 întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

15. Necazurile sfinţilor sunt considerabil mai uşoare
Fapte 20:23 Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
Fapte 20:24 Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
Rom. 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
2Cor. 4:17 Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

16. Necazurile sfinţilor sunt trecătoare
Psalm 30:5 Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.
Psalm 103:9 El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.
Isaia 54:7 ,,Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.
Isaia 54:8 Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
Ioan 16:20 Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi târgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
1Petru 1:6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
1Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

17. Sfinţii se bucură în necazuri
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
Iacov 5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

18. Necazurile sfinţilor se termină cu bucurie şi în binecuvântare
Psalm 126:5 Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.
Psalm 126:6 Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii.
Isaia 61:2 să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;
Isaia 61:3 să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi ,terebinţi ai neprihănirii,’ ,un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”
Mat. 5:4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
1Petru 4:13 dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.
1Petru 4:14 Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.

19. Necazurile demonstrează dragostea şi credincioşia Domnului Dumnezeu
Deut. 8:5 Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
Psalm 119:75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m-ai smerit.
Prov. 3:12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
1Cor. 11:32 Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
Evrei 12:6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
Evrei 12:7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Apoc. 3:19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!

Care este datoria noastră faţă de cei nenorociţi, în suferinţă?

1. Să ne rugăm pentru ei
Fapte 12:5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
Filipeni 1:16 Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari ştiu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
Filipeni 1:19 Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
Iacov 5:14 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

2. Să simpatizăm cu ei
Rom. 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
Gal. 6:2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

3. Să avem milă de ei
Iov 6:14 Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

4. Să-i purtăm în minte, să ne amintim de ei
Evrei 13:3 Aduceţi-vă aminte de cei ce sînt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii cari şi voi sunteţi în trup.

5. Să-i vizităm/cercetăm
Iacov 1:27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

6. Să-i mângâiem
Iov 16:5 v-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
Iov 29:25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
2Cor. 1:4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
1Tes. 4:18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

7. Să-i uşurăm în necazurile lor
Iov 31:19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
Iov 31:20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
Isaia 58:10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua-n ameaza mare!
Filipeni 4:14 Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.
1Tim. 5:10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

8. Să-i ocrotim
Psalm 82:3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
Prov. 22:22 Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!

Care este rostul necazurilor şi al suferinţelor?

1. Fac cunoscută gloria lui Dumnezeu
Ioan 9:1 Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
Ioan 9:2 Ucenicii Lui L-au întrebat: ,,Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
Ioan 9:3 Isus a răspuns: ,,N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
Ioan 11:3 Surorile au trimes la Isus să-i spună: ,,Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.”
Ioan 11:4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: ,,Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
Ioan 21:18 Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.”
Ioan 21:19 A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: ,,Vino după Mine.”

2. Demonstrează puterea şi credincioşia lui Dumnezeu
Psalm 34:19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
Psalm 34:20 Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.
2Cor. 4:8 Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
2Cor. 4:9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
2Cor. 4:10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
2Cor. 4:11 Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

3. Sunt folositoare în aceea că ne învaţă voia lui Dumnezeu
Psalm 119:71 Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
Isaia 26:9 Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
Mica 6:9 Glasul Domnului strigă cetăţii, şi omul înţelept se teme de Numele Tău. Ascultaţi pedeapsa şi pe Cel ce o trimete!

4. Sunt folositoare în a ne aduce înapoi la Dumnezeu
Deut. 4:30 Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui;
Deut. 4:31 căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
Neemia 1:8 Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe cari le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ,,Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
Neemia 1:9 dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.”
Psalm 78:34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
Isaia 10:20 În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.
Isaia 10:21 O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
Osea 2:6/7 De aceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările. Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: ,Hai să mă întorc iarăşi la bărbatul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!’

5. Sunt folositoare în a ne împiedica să ne depărtăm de Dumnezeu
Iov 34:31 Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
Iov 34:32 arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?’
Isaia 10:20 În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.
Ezechiel 14:10 Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,
Ezechiel 14:11 ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!” –

6. Ne împing să-l căutăm pe Dumnezeu în rugăciune
Judecători 4:3 Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de cară de fer, şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
Ieremia 31:18 Aud pe Efraim bocindu-se: ,M-ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!
Plângeri 2:17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi!
Plângeri 2:18 Inima lor strigă către Domnul… Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da nici un răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă!
Plângeri 2:19 Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, cari mor de foame la toate colţurile uliţelor!
Osea 5:14 Voi fi ca un leu pentru Efraim, şi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfâşia, şi apoi voi pleca, voi lua, şi nimeni nu-Mi va răpi prada.
Osea 5:15 Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, până când vor mărturisi că sînt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.
Iona 2:1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui,

7. Ne conving de păcat
Iov 36:8 Se întâmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
Iov 36:9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
Psalm 119:67 Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.
Luca 15:16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Luca 15:17 Şi-a venit în fire, şi a zis: ,Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Luca 15:18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

8. Ne conduc la mărturisirea păcatelor
Numeri 21:7 Poporul a venit la Moise, şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
Psalm 32:5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
Psalm 51:3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Psalm 51:5 Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

9. Sunt folositoare în a pune la încercare şi a arăta sinceritatea noastră faţă de Dumnezeu
Iov 23:10 Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
Psalm 66:10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
Prov. 17:3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –

10. Ne pun la încercare credinţa şi ascultarea
Gen. 22:1 După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: ,,Avraame!” ,,Iată-mă”, a răspuns el.
Gen. 22:2 Dumnezeu i-a zis: ,,Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”
Evrei 11:17 Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Exodul 15:23 Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).
Exodul 15:24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: ,,Ce avem să bem?”
Exodul 15:25 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
Deut. 8:2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Deut. 8:16 şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
1Petru 1:7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
Apoc. 2:10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

11. Ne smeresc
Deut. 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Deut. 8:16 şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
2Cron. 7:13 Când voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimete ciuma în poporul Meu:
2Cron. 7:14 dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
Plângeri 3:19 ,,Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”
Plângeri 3:20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
2Cor. 12:7 Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.

12. Ne purifică
Ecleziastul 7:2 Mai bine să te duci într-o casă de jale de cît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
Ecleziastul 7:3 Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
Isaia 1:25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
Isaia 1:26 Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
Isaia 48:10 Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.
Ieremia 9:6 ,,Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, – zice Domnul.” –
Ieremia 9:7 ,,De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
Zaharia 13:9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţă argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: …Acesta este poporul Meu!… Şi ei vor zice: …Domnul este Dumnezeul meu!…
Maleahi 3:2 Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.
Maleahi 3:3 El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

13. Ne formează răbdarea
Psalm 40:1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
Rom. 5:3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
Iacov 1:3 ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
1Petru 2:20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.

14. Ne fac roditori în fapte bune
Ioan 15:2 Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.
Evrei 12:10 Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
Evrei 12:11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.

15. Duc la înaintarea evangheliei
Fapte 8:3 Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
Fapte 8:4 Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul.
Fapte 11:19 Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor.
Fapte 11:20 Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
Fapte 11:21 Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
Filipeni 1:12 Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
2Tim. 2:9 pentru care sufăr până acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.
2Tim. 2:10 De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.
2Tim. 4:16 La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!
2Tim. 4:17 Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.

16. Exemplificări din viaţa unora ale rostului necazurilor

Fraţii lui Iosif
Gen. 42:21 Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”

Iosif
Gen. 45:5-8 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimes Dumnezeu înaintea voastră. Dumnezeu m-a trimes înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Aşa că nu voi m-aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui, şi cârmuitorul întregei ţări a Egiptului.

Poporul Israel
Deut. 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
De 8:5 Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.

Iosia
2Regi 22:19 ,Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

Ezechia
2Cronici 32:25-26 Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.

Manase
2Cronici 33:12 Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.

Iona
Iona 2:7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău ce sunt.

Fiul risipitor
Luca 15:21 Fiul i-a zis: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.’

Dacă vom medita şi ne vom aminti aceste versete când suntem loviţi de nenorociri şi necazuri poate vom „reacţiona” altfel! Biblia vorbeşte mult despre suferinţă, despre rău şi despre nenorocire dorind să ne pregătească cum să răspundem la acestea. Iov a răspuns cât de poate de omeneşte şi a protestat înaintea lui Dumnezeu din cauza nenorocirilor, dar cu toate acestea nu a păcătuit în atitudinea sa. Dumnezeu a spus la urmă că Iov nu a greşit cu nimic în tot ceea ce a spus despre El. Aşa să se spună şi despre noi chiar şi atunci când suntem loviţi de cele mai mari tragedii ale vieţii!

 

 

Studii în Psalmi

---

Psalmii sunt o parte importantă a Vechiul Testament. Cum acesta nu prea este cunoscut în biserica noastră, m-am hotărât să facem aceste studii în psalmi. Ştiu că eu unul voi învăţa din aceste studii!

O introducere la Vechiul Testament
De unde auzim noi de un Vechi Testament, şi care este exact semnificaţia unui testament, ce este numit „vechi”?

2Cor.3:14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această mahramă rămâne neridicată, fiindcă mahrama este dată la o parte în Hristos.

În greacă, „Vechiul Testament” este, „palaios diatheekes”.
Conform dicţionarului Strong, articolului cu numărul 3820, „palaios” înseamnă antic, ceva ce nu este recent, sau, uzat, arhaic.

Cuvântul „paleontologie” este un derivat al unui asemenea cuvânt grecesc. (paleontologie = ramura din geologie care se ocupă cu studiul formelor de viaţă din trecut, îndeosebi a formelor preistorice de viaţă prin studierea fosilelor. ©1995 Zane Publishing, Inc. ©1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.)

Este evident că datorită unuia ca Pavel noi avem această nouă denumire a Scripturilor evreieşti, a Legii, Proorocilor, şi Psalmilor, a căror rol el l-a reinterpretat datorită venirii lui Hristos, Mesia profeţit de aceste scrieri, pe care l-a cunoscut personal pe drumul spre Damasc. Pavel explică de ce este numit aşa:

Evrei 8:12-13 Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor”. Prin faptul că zice: ,,Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

Cum se poate înţelege ce spune Vechiul Testament?

2Cor.3:15-16 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o mahramă peste inimile lor. Dar ori de câteori vreunul se întoarce la Domnul, mahrama este luată.

Înţelegerea acestuia este condiţionată de „întoarcerea la Domnul”, care este Hristos.

Şi ca să nu credem cumva că ce este vechi, arhaic este şi inutil şi nu mai are valoare, să privim la ce au spus scriitori ai Noul Testament despre Vechiul Testament.

Valoarea Vechiul Testament pentru creştin este menţionată de mai multe ori în Noul Testament. Dacă nu ar fi un Vechiul Testament, nu am fi avut un Noul Testament. În cărţile moderne avem la sfârşitul lor o listă de resurse din care autorul cărţii respective spune că s-a inspirat. Aceasta este uneori numită bibliografie. Vechiul Testament este „bibliografia” Noul Testament! Această „bibliografie” trebuie studiată. Ne va ajuta să nu luăm drept gratuit NT. Isus l-a citat de multe ori.

Iată importanţa Vechiul Testament aşa cum este subliniată în diferitele cărţi ale Noul Testament.

Rom.14:4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

1Cor.10:11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor.

Prin „Sfintele Scripturi” din exemplul următor, se face referirea la Vechiul Testament, fiind, sper, evident că abia în vremea aceea se scria Noul Testament.

2Tim.3:15-17 …din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Dintre toate cărţile Vechiul Testament aceste afirmaţii sunt îndeosebi adevărate în ce priveşte cartea Psalmilor. Deşi ea conţine cam un singur gen literar, din punctul de vedere al valorii spirituale, Psalmii, conţin învăţături, profeţie, înţelepciune, deci posedă o valoare spirituală inegalabilă.

Ei reprezintă în primul rând colecţia străveche a imnurilor şi cântecelor de laudă şi închinare lui Dumnezeu folosiţi pe larg în templu de israeliţi mai întâi şi apoi savuraţi pe poporul lui Dumnezeu din orice veac.

Cronologia
În ordinea cronologică a scrierii lor psalmii sunt printre primii, mai ales Ps.90 al lui Moise, un cântec de meditare, reflecţie şi rugăciune, scris cu circa 1.300 de ani înainte de Hristos, alături de „psalmii” (deci, cântările) din Exodul 15:1-15, un cântec de triumf după traversarea Mării Roşii, şi Deuteronomul 32, 33, un cântec de îndemn să se ţină legea după intrarea în Canaan, ţara făgăduită. Totuşi în marea lor majoritate se situează după Cele Cinci Cărţi (Pentateuhului) şi după Iov considerată cea mai veche. Psalmii vin din epoca de aur a Israelului, din urmă cu aprox.3000 de ani. Studiem o carte veche!

Subiectele lor
Psalmii conţin o varietate de subiecte care demonstrează valoarea lor spirituală deosebită. Avem, astfel, psalmi de învăţătură, doctrinari, profetici, istorici, de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu, sau de pocăinţă…

Din cele 283 citări ale Vechiul Testament din NT, 116 dintre acestea provenind din cartea Psalmilor, conform lui „Halley’s Bible Handbook”.

Autorii
După titluri, 73 de psalmi sunt atribuiţi lui David, 12 lui Asaf (un levit, unul din liderii corului lui David 1Cronici 6:39), 11 fiilor lui Core (leviţi în Templu), 2 lui Solomon (Ps.72, 127), 1 lui Moise (90), 1 lui Etan (89), iar 50 se spune că au autori anonimi, deşi alţi comentatori biblici îi mai indică pe Ezechia cu 10 şi Heman (Înseamnă, „credincios”, 1) 1Regi 4:31 1Cronici 2:6, un fiul al lui Zera, cunoscut pentru înţelepciunea lui. 2) Nepot al lui Samuel, 1Cronici 6:33, 15:17 căruia i s-a atribuit Psalmul 88. El a fost unul dintre profeţii pomeniţi în 2Cronici 29:14,30, care juca un rol de bază în administrarea serviciilor sacre), cu 1 (Ps.88). Aceştia din urmă sunt numiţi de unii şi „psalmii orfani”. Unii dintre aceştia s-ar putea totuşi să aparţină tot lui David, cum vedem că Petru şi Ioan în Fapte 4:25, identifică ca autor al unuia dintre aceştia pe David, sau cum ni se spune în Evrei 4:7. (El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi,” -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” )

Cu toate acestea, titlurile lor nu sunt un indiciu absolut cert al scrierii lor de către unul sau altul, căci prepoziţia evreiască pentru „de”, „către”, „lui” este una şi aceeaşi. De aceea, poate un psalm „al lui” David poate fi unul care i-a fost dedicat lui David, sau scris pentru el. Dată fiind vechimea acestor titluri, totuşi se pare că acestea sunt corecte.

Cuvântul lor cheie este „aleluia” (ad literam, „slavă lui Iahweh”) sau în traducere, „lăudaţi”, iar Psalmul 150 reprezintă o încununare a întregii cărţi a psalmilor dată fiind apariţia de 13 ori a cuvântului „lăudaţi”.

Tipuri diferite de psalmi
Există vreo cinci categorii de psalmi.

• mesianici (sau, profetici)
• de răzbunare („imprecaţie”); foarte criticaţi dintr-o lipsă de interpretare corectă!
• de pocăinţă (penitenţă)
• istorici
• de laudă

O categorie deosebită sunt psalmii „hallel”: Ps.113-118. Deşi Psalmul 136 este numit „Marele Hallel”.

Tema lor principală Hristos!

Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”

Pasaj care indică importanţa fundamentală a psalmilor recunoscută de Însuşi Isus Hristos. Pentru a-l cunoaşte şi a-l înţelege pe Hristos, nu doar evangheliile sunt necesare ci şi Psalmii!

Psalmii abundă în descrieri ale lui Hristos. Unii susţin că în psalmi avem o imagine mai completă a lui Hristos chiar decât în Evanghelii.

„Evangheliile ne spun că Isus s-a dus pe munte să se roage, psalmii ne spun ce s-a rugat. Evangheliile ne spun că El a fost crucificat dar psalmii ne spun ce se petrecea în sufletul Lui când era pe cruce. Evangheliile ne spun că S-a întors în ceruri, la dreapta Tatălui, dar psalmii continuă de unde se opresc evangheliile…” Vernon McGee

Aranjarea lor
Psalmii corespund aranjării primelor cinci cărţi ale (lui Moise) Bibliei, Pentateuhului. Este una dintre cele mai sistematic aranjate cărţi ale Bibliei! Priviţi la modul în care se încheie. La ultimul psalm.

1. Cartea I (Psalmii de la 1-41) – corespunde Genezei
2. Cartea a II-a (Psalmii de la 42-72) – corespunde Exodului
3. Cartea a III-a (Psalmii de la 73-89) – corespunde Leviticului
4. Cartea a IV-a (Psalmii de la 90-106) – corespunde Numerilor
5. Cartea a V-a (Psalmii de la 107-150) – corespunde Deuteronomului

Acest aranjament al lor pare sugerat de materialul găsit în ei.

De ce să studiem psalmii?

I. Ne este poruncit să-i folosim în închinarea noastră prin cântec şi pentru învăţătură.

Efes.5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi (psalmoi), cu cântări de laudă (humnois) şi cu cântări duhovniceşti (ode pneumatikos), şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

În sine cuvântul grecesc „psalm” nu înseamnă doar „cântec”, dar mai are la origine şi cuvântul evreiesc „zmr”, care înseamnă a „pişca”, a „ciupi”, cu degetele (care-i termenul pentru stilul respectiv de cântat la ghitară?) corzile unui instrument. Este evident că au fost compuşi pentru a fi cântaţi la instrumente cu corzi, liră (alăută), sau harfă.

Col.3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.

Iacov 5:13 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

De cântat cu inima!
Psalmii au fost compuşi nu doar pentru a fi cântaţi cu instrumente, ci şi cu inima (aici, şi cei afoni se pot implica!).

Concluzie:
Cântatul psalmilor este o poruncă nou-testamentală inspirată de Dumnezeu şi rânduită pentru viaţa de zi cu zi a creştinilor. Deşi Creştinismul este opus veseliei profane, totuşi el încurajează bucuria şi veselia ce are o exprimare potrivită la adepţii lui. Astfel creştinii se presupun să cânte nu doar cu vocile lor ci şi din inima şi în inima lor, cu afecţiunile lăuntrice ale inimii lor, aceasta fiind o preocupare plăcută lui Dumnezeu la fel de plăcută cum ne este muzica nouă. Prin aceasta se face gloria lui cunoscută, şi este voia lui Dumnezeu.

(from Matthew Henry’s Commentary)

Un alt motiv pentru studierea psalmilor este pentru că,

II. Învaţă despre Hristos şi confirmă că Isus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul. Aceştia sunt recunoscuţi ca fiind psalmii mesianici, sau profetici. (lucru care explică de ce se porunceşte nu doar să ne încântăm cu ei, ci şi să ne învăţăm cu ei; vezi, Efes.5:19)

Întreg Vechiul Testament a fost scris pentru a crea o anticipare a Mântuitorului şi a prezice venirea Lui. Dintre aceste preziceri şi prefigurări ale Lui foarte multe se găsesc în psalmi, o carte de cântări, la urma urmei. Cât se semnificativ ar trebui să fie lucrul acesta pentru mulţi dintre muzicienii creştini ai zilelor noastre care din lipsă de inspiraţie cântă despre „câte-n lună şi-n stele”!

În psalmi, avem un adevărat „fir mesianic” care poate fi urmărit cu precizie. Deşi unele întâmplări se referă în prima instanţă la David sau la experienţe/întâmplări din viaţa lui, totuşi multe dintre elementele expuse în psalmi nu se potrivesc nici unui personaj istoric, nici chiar lui David, ci doar lui Hristos.

Să urmărim puţin acest „fir mesianic”, al profeţirii Mântuitorului. Avem descrieri atât ale suferinţelor Sale cât şi ale domniei Sale glorioase se găsesc presărate peste tot locul.

Psalmul 2 – are ca temă: „Unsul Domnului”
Cuprinde expresii mesianice ca:

2 „Unsul Domnului”

6 ,,Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” … Tu eşti Fiul Meu! … Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire… Daţi cinste Fiului… Ferice de toţi câţi se încred în El!

Acestea sunt expresii ale Domniei Sale eterne şi universale, ale Dumnezeirii Sale, şi ale binecuvântării celor ce se încred în El.

Psalmul 16 are ca temă, „Învierea Lui”

v.10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Pasaj ce este citat de Petru (Fapte 2:27,31) în predica din ziua Cincizecimii, pentru a justifica uciderea şi învierea din morţi a celui pe care ei l-au răstignit. Este o clară descriere a biruinţei Sale asupra morţii, şi a existenţei Sale veşnice.

Psalmul 22 conţine una dintre cele mai neobişnuite preziceri, şi anume ale crucificării Lui înainte de cunoaşterea crucii ca obiect de tortură al romanilor.

v.1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…

Exact cuvintele de pe cruce din Matei 27:46, rostite în momentul morţii Sale. Apoi, avem descrise anticipat batjocurile duşmanilor Săi, exprimate tot cu aceeaşi ocazie (Mt.27:43).

v.7-8 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ,,S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”

v.16 …mi-au străpuns mâinile şi picioarele

O surprinzător de exactă descriere a crucificării făcută cu o mie de ani înainte de introducerea pedepsei respective, ca manieră a morţii Sale (Ioan 20:20,25).

v.18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Prezicerea morţii lui Isus sporeşte în detaliu prin această menţiune a lucrurilor ce se petreceau pe fondul morţii Sale.

Psalmul 41 – are ca temă „Trădarea Lui de către un prieten”

v.9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

Deşi David se referea în prima instanţă la prietenul său, Ahitofel (2Sam.15:12), Isus citează acest pasaj ca imagine a propriei Sale trădări de către Iuda Iscarioteanul (Ioan 13:18-27; Luca 22:47,48).

Psalmul 45 – are ca temă, „domnia unsului lui Dumnezeu”

6 Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
7… De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
17 Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

Din nou, avem descrisă într-un psalm domnia glorioasă a unui Rege, întronat pe un scaun de domnie veşnic. Nu se poate referi decât la regele etern care va descinde din familia lui David. Psalmul mai este de asemenea şi un cântec de nuntă al Mirelui Hristos cu Mireasa Lui, Biserica.

Psalmul 69 – face referire la, „Fiere şi oţet”

v. 21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

Acesta este un alt incident din moartea lui Hristos ce a fost prezis în psalmi, cu 1.000 de ani mai înainte de a se întâmpla!

Psalmul 72 – „domnia Sa glorioasă”

7 În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
8 El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.
11 Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
19 Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!

Într-adevăr, unele dintre expresii par să se refere la Solomon şi uriaşa lui influenţă şi renume, dar dimensiunea influenţei sale este clar depăşită în aceste declaraţii ale Domniei şi Împărăţiei lui Hristos, Unul ce este mai mare decât Solomon (Mat.12:42)!

Psalmul 78:2 – Va vorbi în pilde

V.2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

Iată un alt detaliu al vieţii pământeşti a Mântuitorului prin care se face referire la ceea ce a părut metoda lui preferată de învăţare. Prin pilde. Ea este prezisă în acest psalm. (Mt.13:34,35)

Psalmul 89 – Tronul lui David

3 ,,Am făcut legământ cu alesul Meu” -zice Domnul- ,,iată ce am jurat robului Meu David:
4 ,,Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”
27 Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28 …. legământul Meu îi va fi neclintit.
35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36 Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer.

Dumnezeu a promis pe tronul lui David o Domnie nesfârşită unui „întâi-născut” al tuturor împăraţilor pământului. Acela nu este David, ci Isus!

Psalmul 110 – Un mântuitor care este rege şi preot

1 Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.”
4 Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.”

Se face astfel referire aici la domnia eternă şi la preoţia nesfârşită a Mesiei. Isus l-a citat pasajul spunând că se referă la El, iar în epistola către Evrei, El este indicat ca preot după „rânduiala lui Melhisedec”, adică având o preoţie nesfârşită (Evrei 7:11-21).

Psalmul 118:22 – Respingerea Mesiei de liderii poporului Său

v.22 Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.

Despre Isus se spune acest lucru, citat de mai multe ori în NT (Fapte 4:11; Mt.21:42; Marcu 12:10, etc.)

(„firul mesianic” al psalmilor este adaptat după „Halley’s Bible Handbook”)

Inspiraţia lor
Psalmii sunt extraordinar de inspiraţi! Ei constituie o parte esenţială a învăţăturii care-l descrie pe Mântuitorul Isus Hristos. Trebuie cunoscuţi! Multe din lucrurile care s-au spus despre El şi au ajuns să fie cunoscute despre El, se găsesc doar în aceste porţiuni ale psalmilor, şi nu altundeva.

Apostolii le-au folosit pentru a-l predica pe Isus ca Mesia, pentru a-l identifica Israelului pe Mântuitor. Şi noi putem face la fel.

Aplică:
La fel cum spunem că a-i oferi omului o speranţă de mântuire fără a-i vesti starea lui păcătoşenie înaintea lui Dumnezeu, este o amăgire, la fel a vorbi de Mântuitor fără a fi conştienţi de tot ce s-a prezis despre El şi cum a fost prefigurat, este la fel de neîntemeiat. Mi s-a atras atenţia asupra faptului că în sprijinul crezurilor lor mulţi creştini citează doar Noul Testament şi că în biserică noastră se învaţă prea puţin din Vechiul Testament. Credinţa noastră ar trebui la fel de mult să se inspire din Noul Testament cât şi din Vechiul Testament. Este adevărat că fără Noul nu am avea credinţa, dar nici fără Vechiul. Pentru credinţa de care trebuie să răspundem (1Petru 3:15) uneori în faţa semenilor noştri putem să ne folosim şi de Vechiul Testament!

Un semn de maturitate „evanghelia din psalmi”
Pe fiecare pagină a psalmilor cititorul descoperă elemente ale vieţii sufletului şi ale trăirilor care sunt cu desăvârşire creştine. De multe ori s-a observat cum creştinul mai vârstnic doreşte alături de NT şi o copie a Psalmilor. Acesta pare să treacă cu uşurinţă de la Evanghelii la psalmi şi înapoi, fără să aibe senzaţia că trece de la un nivel spiritual, la altul. Experienţa religioasă a fost atât de bine descrisă şi pătrunsă de psalmişti încât în perioada apostolică nu s-a compus nici o carte creştină care să înlocuiască psalmii!

Psalmii mai deţin valoare practică pentru creştin şi pentru că,

1) Psalmiştii sunt întotdeauna (fără excepţie) reverenţi în apropierea de Dumnezeire. Domnul Dumnezeu este pentru ei sfânt, infinit de sfânt.

Ps.99 3 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt! 5 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt! 9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Astfel Ps.95-100 reprezintă modele de adorare şi închinare lui Dumnezeu.

2) Psalmiştii zugrăvesc amplu trăirea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tânjeşte şi însetează după El. Psalmii 42 şi 63 servesc de exemplu.

Ps.42:1-2 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Ps.63:1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.

Aceste descrieri ale trăirilor sufleteşti cu Dumnezeu pot constitui puncte sigure de reper pentru a compara şi evalua propriile noastre trăirii în viaţa cu Dumnezeu. Cunoaştem noi aceeaşi intensitate a sentimentului religios? Avem noi aceeaşi sete şi dorinţă de a comunica cu Dumnezeu? Cunoaştem noi aceeaşi satisfacţie, bucurie, mulţumire în relaţia noastră cu Dumnezeu?

Ps.63:3-7 Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Sau,

Ps.84:2-3 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

3) Psalmiştii ne învaţă cum să-l lăudăm pe Dumnezeu. De departe, aceasta pare a fi specialitatea psalmilor. Ei dezvăluie un surprinzător bogat vocabular de cuvinte de laudă pentru Dumnezeu, dar spontane şi autentice, nu forţate şi comandate de vreun interes. De multe ori, noi nu ne găsim cuvintele în închinare şi rugăciune. Putem să învăţăm din psalmi!

4) Psalmiştii aduc bucurie în casa lui Dumnezeu. Psalmii 84 şi 122 sunt expresii clasice de bucurie în închinarea publică adusă lui Dumnezeu.

5) Psalmiştii descriu binecuvântările (relaţiei cu) practicării prezenţei lui Dumnezeu. În Ps.23 şi 91 este arătat cum credinciosul se bucură de protecţia şi prezenţa credincioasă a Domnului. Păstorul Cel Bun este întotdeauna alături să ocrotească şi să mângâie. Umbra Celui Atotputernic este peste sfântul care locuieşte în locaşul tainic al Celui Prea Înalt.

Dumnezeu este refugiul, turnul tare, sau de scăpare, locul de adăpost, al credinciosului, o imagine extrem de dragă psalmiştilor. Ajutorul Său, ni se aminteşte, este întotdeauna disponibil şi uşor de găsit. Contrar la ceea ce am gândi, puterea şi maiestatea lui Dumnezeu nu-i copleşeşte pe cântăreţii inspiraţi, ci devin temele unor compoziţii devotate.

6) Psalmiştii dezvăluie prezenţa lui Dumnezeu în natură. Nu descriu neapărat căutarea Lui în creaţia Sa, ci mai degrabă aceasta o iau de la sine şi descriu descoperirea Lui în fiecare tunet, în fiecare pală de vânt, în fiecare strălucire a fulgerului, şi văd mâna Lui în împlinirea nevoilor oamenilor şi animalelor. Astfel, Ps.104 este denumit „Un imn al Creaţiei”, Ps.29, „Iehova, un Dumnezeu al furtunii”, iar prima jumătate a Ps.19, „Cerurile ne spun…”

7) Psalmiştii descriu importanţa fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu. Dragostea şi dependenţa de El. Ps.119 este cel mai însemnat. Nimic nu se aseamănă cu această odă a Cuvântului scris şi a rolului lui în viaţa credinciosului. Cineva a numit Ps.119, „alfabetul sfânt al cărturarului Sionului”. Cuvântul este simbolizat în candela şi lumina revelatoare şi călăuzitoare, într-un izvor de speranţă şi mângâiere.

8) Psalmiştii par foarte convinşi de providenţa lui Dumnezeu. Demonstrează o încredere nemijlocită în providenţa divină atât generală cât şi specială. Astfel, Ps.65 vorbeşte de bunătatea lui Dumnezeu în udarea pământului cu ploaie şi luminarea şi încălzirea acestuia cu soare, în darea belşugului pământului, în roadele recoltelor şi numărul turmelor.

Aplicaţie: Pentru cei interesaţi îndeosebi de misiunea creştină, dar în general pentru toţi creştinii, aceşti psalmii ar trebui să-i uşureze de grija zilei de mâine! „Domnul, păzitorul tău” a fost citit în familie de David Livingstone în dimineaţa când a plecat misionar în Africa.

„Toată paleta trăirilor umane” psihologii au numărat câteva sute de emoţii umane; Psalmii le cuprind pe toate!!
Psalmii sunt utili şi pentru că descriu întreaga paletă de trăiri omeneşti ale omului aflat între Dumnezeu şi lumea aceasta. Fiecare trăire cunoscută omului este minunat exprimată în psalmi. Mânie, bucurie, exultare, încredere, pocăinţă, îndoială, sau chiar răzbunare. Psalmii reprezintă o adevărată anatomie a părţilor sufletului, spun unii. Eu spun că,

„Psalmii sunt un om viu ce trăieşte suspendat între Cer şi Pământ, exprimând de pe aceea poziţie ce simte”.

„Sunt mâna lui Dumnezeu ce se joacă pe claviatura sufletului uman!” (V.McGee)

Ei mai exprimă o profundă dorinţă a omului pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Ei exprimă apăsat dragostea, îndurarea şi mila lui faţă de cei drepţi, cât şi mânia şi răzbunarea Sa împotriva celor nedrepţi şi nelegiuiţi.

Utilitate practică
Cineva îi poate folosi pentru a încuraja, pentru a mângâia şi pentru a da speranţă. De aici valoarea lor didactică. Psalmii pot uşor deveni cartea de cântări şi rugăciuni ale creştinului, sursa lui de dovezi ale Mântuitorului, sau ghidul său pentru o viaţă dreaptă şi sfântă (Mark Copeland „The Executable Outlines”).

Speranţă dincolo de moarte!
Ei exprimă speranţa atât de binecunoscută creştinului, aceea de viaţă veşnică în prezenţa Dumnezeului Atotputernic şi a Fiului Său. La întrebarea lui Iov, ce se întâmplă cu omul după ce va muri, „va învia el din nou?” psalmii prezintă răspunsuri peste care nimeni nu poate sări astăzi.

Deşi uneori psalmiştii par copleşiţi de deznădejde, uneori din cauza înconjurării lor cu necazuri şi moarte în tot locul, aceştia exprimă destul de răspicat nemurirea sufletului celor drepţi înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, în Ps.16 se declară cum psalmistul îl are „pe Domnul necurmat înaintea ochilor” lui, psalmistul afirmând credinţa în învierea din morţi, şi nu în dispariţia sa după moarte (8-11).

8 Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

În Ps.17:13-15 vederea feţei lui Dumnezeu după moartea în trup este preferabilă psalmistului fericirii şi prosperităţii din lumea aceasta. (Ce palmă dă acesta materialismului compatrioţilor mei!)

13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

În Ps.73 autorul lui îşi dobândeşte odihna minţii şi sufletului său gândindu-se la certitudinea părtăşiei cu Dumnezeu ce nu va putea fi întreruptă

23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Despre Ps.49 se spune pe drept cuvânt că reprezintă culmea Vechiul Testament în speranţa vieţii după moarte. Moartea devine păstorul celor răi care se încred în bogăţii, în timp ce Dumnezeu îl scapă de credincios din puterea locuinţei morţilor şi duce sufletul credincios la El.

4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6 Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. –
14 sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. –
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva, şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

La urmă Dumnezeu îl va lua la El pe psalmist şi este ceea ce el exprimă cu convingere. Privind atunci în jur la toată nedreptatea şi materialismul feroce al semenilor săi, în perspectiva acestei neclintite asigurări îşi dă seama cât de zadarnică este invidia pe care ar putea să o aibe faţă de situaţia lor din această lume. Cât de potrivite sunt concluziile pe care fiii lui Core le trag pentru zilele noastre.

„Fii lui Core” – una dintre primele trupe de închinare nu a avut un sfârşit prea fericit! La câte trupe ar trebui să se li se întâmple acelaşi lucru!

2Cronici 20:19 Leviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

După Moise, scrierea psalmilor a avut culmile şi văile lor. În perioada lui David, lirica sacră a atins o maturitate deplină. În perioada lui Solomon, crearea psalmilor a început să decadă. Aceasta era epoca „proverbului”. Doar în două prilejuri scrierea psalmilor a mai cunoscut culmea şi inspiraţia care i-a făcut demni să fie păstraţi de Duhul în Cuvânt. Şi anume, în vremea lui Iehosofat (circa, 875, î.H.) şi din nou, în vremea lui Ezechia (circa 725, î.H.).

CONCLUZIE

Psalmii s-au născut în perioade de intensă trăire religioasă… dacă este să-I cântăm un cântec inspirat, trebuie să o „ducem bine” cu Dumnezeu!!

 

Studii în Psalmi

II

Psalmul 95

---

Majoritatea dintre noi tind să se închine muncii lor, să lucreze din joacă, şi să se joace la închinare.

Recapitulare:

Data trecută am inaugurat o serie de studii în Psalmi. La ce sunt buni psalmii? De ce să-i studiem? Aceştia sunt necesari creştinului din mai multe motive:

• abundă în descrieri profetice ale lui Hristos ei ne învaţă despre Mântuitorul şi ne confirmă cine este Acesta. Data trecută am urmărit un „fir mesianic” ce este desfăşurat cu o precizie perfectă în psalmi. Multe din lucrurile care s-au spus despre El şi care au ajuns să fie cunoscute despre El, se găsesc doar în aceste porţiuni ale psalmilor, şi nu altundeva.
• Asemenea apostolilor şi primilor creştini şi noi putem folosi psalmii pentru a dovedi cine este Mântuitorul!
• În Noul Testament i se porunceşte creştinului să-i cânte lui Dumnezeu şi să-şi încânte fraţii cu psalmi. De ce? Rolul lor de a aduce asigurare, mângâiere, încurajare este unic. Creştinul trebuie să cânte atât din inima lui cât şi în inima lui.

Alte motive pentru care psalmii trebuie studiaţi:

1) Psalmiştii sunt întotdeauna (fără excepţie) reverenţi în apropierea de Dumnezeire.
2) Psalmiştii zugrăvesc amplu trăirea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tânjeşte şi însetează după El.
3) Psalmiştii ne învaţă cum să-l lăudăm pe Dumnezeu.
4) Psalmiştii aduc bucurie în casa lui Dumnezeu.
5) Psalmiştii descriu binecuvântările (relaţiei cu) practicării prezenţei lui Dumnezeu. Ocrotirea şi protecţia lui Dumnezeu. Dumnezeu, Adăpostul şi turnul de scăpare al credinciosului.
6) Psalmiştii dezvăluie prezenţa lui Dumnezeu în natură.
7) Psalmiştii descriu importanţa fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu.
8) Psalmiştii par foarte convinşi de providenţa lui Dumnezeu. Purtarea Lui de grijă. În misiune psalmii reprezintă o comoară de asigurări ale purtării de grijă a lui Dumnezeu. Urmărind întâmplările şi prigoanele la care a fost supus David, putem vedea cum Dumnezeu a intervenit spre scăparea acestuia. Noi putem fi încurajaţi realizând că Dumnezeul lui David este şi Dumnezeul nostru!
9) „Toată paleta trăirilor umane” psihologii au numărat câteva sute de emoţii umane; Psalmii le cuprind pe toate!
Psalmii sunt utili şi pentru că descriu întreaga paletă de trăiri omeneşti ale omului aflat între Dumnezeu şi lumea aceasta. Fiecare trăire cunoscută omului este minunat exprimată în psalmi. Mânie, bucurie, exultare, încredere, pocăinţă, îndoială, sau chiar răzbunare. Psalmii reprezintă o adevărată anatomie a părţilor sufletului, spun unii.
10) Psalmii exprimă o constantă speranţă în veşnicie şi în viaţa de după moarte.

După cum aţi auzit data trecută, există mai multe tipuri de psalmi. Există vreo cinci categorii de psalmi.

• mesianici (sau, profetici)
• de răzbunare („imprecaţie”); foarte criticaţi dintr-o lipsă de interpretare corectă!
• de pocăinţă (penitenţă)
• istorici
• de laudă

Pentru astăzi am ales un psalm care face parte dintre cei de laudă conţinând în acelaşi timp şi elemente de învăţătură, sau prefigurări ale viitoarei odihne în Hristos a credinciosului. Şi anume,

Psalmul 95

1 Veniţi să cântam cu veselie Domnului, si să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2 Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
4 El tine în mâna adâncimile pământului, si vârfurile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a făcut-o, si mâinile Lui au întocmi uscatul:
6 veniţi să ne închinăm si să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul păşunii Lui, turma, pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
8 ,,Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit, si M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: ,,Nu vom intra în odihna Mea!”

Acesta se poate numi şi o „invitaţie la închinare” pentru că este un psalm de îndemnare la închinare. Spurgeon a spus că, „Poartă cu sine un ecou asemănător cu cel al clopotelor de biserică şi asemenea lor poate răsuna atât vesel cât şi grav. La prima bătaie, un clopot poate răsuna vioi pentru ca apoi să capete tonuri grave asemenea unui marş de înmormântare, într-adevăr, acela al generaţiei ce a pierit în pustie.” (C.Spurgeon, „Treasury of David”)

Împărţirea psalmului:

• prima lui parte conţine o invitaţie la închinare, (de la vers.1, la vers.7a-b) iar
• a doua parte, un avertisment serios (de la vers.7c, la vers.11)

Prima parte este o invitaţie cu raţiuni (motive) de închinare, iar cea de-a doua parte este o invitaţie cu avertismente. Având versetul şase ca centru al psalmului. Inima lui.

Vechiul Testament se interpretează cu Noul Testament!
Pentru înţelegerea acestui psalm trebuie să apelăm la explicaţii oferite de cel ce s-a inspirat din el într-o carte a Noului Testament. Şi anume, din epistola lui Pavel către Evrei, cap.3 şi 4, unde apar porţiuni din acest psalm pe care Pavel le foloseşte pentru a explica transformarea Sabatului Vechiului Testament în odihna veşnică a credinciosului din Noul Testament (sabatarienii ar trebui să acorde mare atenţie aici!) . Însă până acolo nu putem să trecem cu vederea explozia de laudă a cântăreţului David, şi care este identificat ca atare de către Evrei 4:7.

El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi,” -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Psalmul acesta este evident inspirat şi profetic pentru prevestirea zilelor Evangheliei şi a harului. Se vorbeşte despre o zi. Ziua în care Dumnezeu ne vorbeşte direct prin intermediul Fiului Său, Cuvântul întrupat propunându-ne o altă odihnă ca cea pe care au primit-o evreii în Canaan. Este vorba de odihna veşnică, nesfârşită şi nelimitată doar pe durata unei singure zile!

Pentru aceea zi, David îl laudă pe Dumnezeu şi îl avertizează pe omul neascultător care întârzie să intre în odihna Lui inaugurată de „aceea zi”.

Ne învaţă acest psalm cum să-l lăudăm pe Dumnezeu şi ne spune de ce să o facem? Fără îndoială! Să luăm drept puncte de reper experienţa lui David şi să ne întrebăm singuri:

• Priviţi la vers. 1: cântăm noi de veselie Domnului? Strigăm noi de bucurie către Stânca mântuirii noastre? Acest psalm debutează cu, „veniţi să cântăm cu veselie…”
  Priviţi la vers.2 : venim noi înaintea Lui cu laude? Facem noi să răsune cântece în cinstea Lui? Acest psalm spune în vers.2, „Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!”
• Priviţi la vers.6 : ne închinăm cu adevărat, ne plecăm genunchiul înaintea Lui, şi mai ales ne smerim înaintea Lui? Priviţi la vers.6

Avem noi aceleaşi motive în închinare ca cele înşiruite aici de David? Dacă nu, poate că ştim de ce închinarea noastră este săracă şi lipsită de dinamism.

V.6 veniţi să ne închinăm si să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

David ştia cel mai bine cum este să fi smerit! Ne-a dovedit-o în Ps.51. Despre David se pot spune multe lucruri rele, dar nu se poate spune că şi-a împietrit inima faţă de Dumnezeu atunci când a păcătuit. De aceea, el a devenit pentru creştin un model de frângere a inimii înaintea Domnului, motiv pentru care Acesta îl numeşte un „om după inima Lui”. Ascultaţi-l rugându-se în Ps.51.

Psalmul 51
14 Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, si limba mea va lăuda îndurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.
16 Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită si mâhnită.
18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului, si zideşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot si jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău vitei.

O invitaţie la închinare

1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, si să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2 Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

Psalmistul încurajează pe cei din adunarea lui Dumnezeu şi pe el însuşi să-l laude pe Dumnezeu, căci aceasta este o datorie a creaturi pe care să o îndeplinească cu cele mai vioaie sentimente şi bună dispoziţie. Avem mare nevoie să fim încurajaţi să facem aşa, de cele mai multe ori fiind posomorâţi şi inconştienţi faţă de această datorie a noastră.

Este o obligaţie… dacă nu-l cunoaştem!
O considerăm ca fiind o obligaţie religioasă de a-I aduce laudă atunci când nu-L cunoaştem, când calităţile şi însuşirile Sale ne sunt ascunse şi când nu realizăm măreţia Lui ca Rege mai presus de orice rege, că El este Susţinătorul universului şi că întreg pământul îi aparţine de drept doar Lui.

Dar,

„Dacă nu am învăţat să ne închinăm, nu contează cât de bine facem orice altceva!”

Erwin W. Lutzer (1941- )

Putem deja să desprindem câteva caracteristici ale închinării şi laudei autentice. Aşa ar trebui să fie şi lauda şi închinarea pe care noi să I-o aducem Lui în această biserică!

1) Cum ar trebui Dumnezeu să fie lăudat? Cu o bucurie sfântă şi cu veselie.

Iată cum ar trebui să-i cântăm Domnului: „cu veselie şi cu bucurie” Foarte diferit de felul în care de multe ori îi cântăm.

Strong: 7321 ruwa’ (roo-ah’); a primitive root; to mar (especially by breaking); figuratively, to split the ears (with sound), i.e. shout (for alarm or joy): KJV– blow an alarm, cry (alarm, aloud, out), destroy, make a joyful noise, smart, shout (for joy), sound an alarm, triumph.

Expresiile evreieşti vorbesc despre sunetul pe care ar trebui să-l scoatem în cântecul nostru, şi anume că trebuie să fie unul care să sfâşie liniştea, să facă să ţiuie urechile, să sune a triumf. Strigătul către El nu poate să nu pătrundă dincolo de pereţii acestei case. Doar asta poate să însemne, să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre!

Aplică: Întrebaţi-vă ce anume ar trebui să simţiţi pentru a putea avea în mod autentic o astfel de manifestare, ca ea să fie reală şi nu prefăcută. Nu cumva mântuirea noastră trebuie să fie o experienţă actuală, reală şi pătrunzătoare în fiecare sferă a vieţii? Trebuie, dacă este ca noi să-i strigăm de bucurie!

„Nu mă adresam d-voastră, domnule Preşedinte!”
Se povesteşte că pe vremea când Bill Moyers era asistentul special al Preşedintelui american Lyndon B. Johnson, i s-a cerut să mulţumească pentru mâncare servită la masa din unul din apartamentele din Casa Albă. Când Moyers a început să se roage cu o voce joasă, Preşedintele l-a întrerupt zicându-i „vorbeşte mai tare! vorbeşte mai tare!”. În aceea clipă, pastorul texan s-a oprit în mijlocul propoziţiei şi a replicat: „Nu mă adresam d-voastră, domnule Preşedinte!”

Să cunoaştem mântuirea să avem parte de ea!!

Ca să-i strigăm de bucurie trebuie mai întâi să cunoaştem mântuirea Lui şi să-l cunoaştem pe Dumnezeu ca „Stâncă a Mântuirii”. Să avem certitudinea şi siguranţa mântuirii pentru că-i cunoaştem făgăduinţa oferită în Isus Hristos care spune că, „pe cel ce vine la El, nu-l va izgoni”!

Ioan 6 Isus vorbeşte aici!
37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Si voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, să aibă viata vecinică; si Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Pentru cei ce nu cunosc mântuirea veselia lor se va transforma în plâns şi bucuria lor este înşelătoare, de cele mai multe ori, trecătoare. Însă pentru cei mântuiţi, ea (mântuirea) ar trebui să fie o sursă constantă de bucurie şi veselie. Cât de slabi suntem însă la acest capitol şi cât de posaci trecem prin această lume! Cum ar putea alţii să vrea să fie mântuiţi dacă nu văd nimic la noi care să-i atragă? Când bucuria şi veselia noastră sunt aspecte atât de rar întâlnite ale vieţilor noastre creştine!

Două contraste majore
La citirea legii şi aflarea veştii păcătoşeniei lor

Neemia 8:9 Dregătorul Neemia, preotul si cărturarul Ezra, si Levitii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi si să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.
Iacov 4:9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă si plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, si bucuria voastră în întristare:
Iacov 5:1 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi si tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.

Concluzie: Dar pentru cei ce sunt mântuiţi…

1 Veniţi să cântam cu veselie Domnului, si să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. 2 Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

2) Cum ar mai trebui Dumnezeu să fie lăudat?
Pe lângă veselie şi bucurie, să-l lăudăm cu o teamă sfântă, şi cu smerenie.

V. 6 Veniţi să ne închinăm si să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Să ne plecăm genunchiul aşa cum se cuvine cuiva care ne este cu mult superior nouă, creaturile Sale. Să ne plecăm genunchiul ca unii care recunoaştem distanţa infinită dintre noi şi El. Să ne plecăm genunchiul ca unii care ne recunoaştem nevrednicia pentru ofensele aduse Lui şi care ar trebui să ne atragă asupra noastră mânia Lui, şi nu mila Lui.

Deşi o spunem foarte des că poziţia corpului nu contează în a ne exprima dragostea faţă de Dumnezeu, în a ne exprima respectul şi a-l cinsti, aceasta (poziţia corpului) contează foarte mult. Prin poziţia corpului putem să oferim expresii exterioare de respect, seriozitate şi umilinţă. Este astfel nevoie uneori să ne ridicăm în picioare, să ne plecăm pe genunchi, să ne plecăm capetele, etc. Prin a fi mişcaţi interior de sfinţenia şi măreţia Lui, putem să ne mişcăm exterior şi membrele noastre, ce uneori le utilizăm în scopuri josnice!

O bună ilustraţie a ceea ce spun, urmează…

Pe genunchi, la Washington!
Timp de vreo doi ani după 1976, în fiecare vară, Hans Mulikin, un predicator laic baptist din localitatea Marshall, statul Texas, a ales să străbată distanţa dintre orăşelul lui şi capitala, Washington, pe genunchi. Pe data de 22 noiembrie 1979 acesta şi-a încheiat marşul său de 2 ani şi 1, lung de 2.560 de km pentru a i se spune că Preşedintele Carter era prea ocupat ca să-l primească!
La întrebările presei privind motivaţia gestului său, d-l Mulikin a explicat: „Am dorit doar să arăt Americii că trebuie să se plece pe genunchi şi să se pocăiască… Este ceva ce am avut pe inimă să fac pentru ţara mea.”
D-l Mulikin a mai precizat în interviul său că, „partea cea mai grea a marşului în genunchi a fost să…îngenuncheze pentru prima oară!” Tot timpul marşului a purtat nişte genunchiere şi un tricou pe care erau înscrise iniţialele S.O.N. (engl., „Fiul”), şi care reprezentau un slogan, „Save Our Nation”. În fiecare seară după ce îşi sfârşea porţia de ţârâit se întorcea în fugă la maşina în care dormea peste noapte şi cu care pleca a doua zi dimineaţa spre locul unde şi-a încheiat în seara precedentă marşul. Doar primăvara şi vara d-l Mulikin se angaja în acest efort, iar iarna şi-o petrecea la locul lui de muncă de la un atelier de cherestea.
Noi putem admira zelul lui Mulikin. Nu prea ştim ce să spune despre înţelepciunea sa, cu toate acestea Biserica are de învăţat din marşul său simbolic. Biserica va avansa doar pe genunchi, rugându-se. Pentru cei care îşi doresc trezire spirituală este bine ştiut faptul că „partea cea mai grea” este să îngenunchezi pentru prima oară!

Prin a ne smeri, ne supunem Lui, iar prin a ne pleca genunchiul îl respectăm. Cineva a mai spus că, „statura cea mai impunătoare a unui bărbat

Îngenunchierea mai reprezintă şi ascultarea pe care i-o arătăm:
„Dacă închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu nu se schimbă, aceasta nu se poate numi cu adevărat închinare. A sta înaintea Părintelui Veşniciei nu poţi să nu te schimbi. Închinarea începe cu o sfântă aşteptare şi se termină într-o sfântă ascultare.” Adaptare după, Richard J. Foster (1942- )

Raţiunile care ni se oferă ca să ne închinăm

3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
4 El tine în mâna adâncimile pământului, si vârfurile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a făcut-o, si mâinile Lui au întocmit uscatul:

Psalmul 135:6 Domnul face tot ce vrea în ceruri si pe pământ, în mări si în toate adâncurile.

A făcut anul acesta în Turcia, în America prin uragane şi taifunuri şi oricât de multe ar fi măsurile de prevedere pe care oamenii şi le iau, ei nu pot stăvili furia naturii aşa cum este controlată şi dirijată de Creatorul ei.

Ca unii mişcaţi lăuntric de măreţia Lui ca Dumnezeu şi de Domnia şi Stăpânirea Lui ca Împărat peste întreg Universul se presupune ca reacţia noastră exterioară cuvenită să fie cântatul cu glas al cântecelor, vestirea acestei măreţii, cât şi compararea acestor atribute ale Sale cu păcătoşenia noastră, activitate care să rezulte în laudă pentru bunătatea Lui nemărginită faţă de noi, şi laudă pentru milă în oferirea Fiului ca jertfă de ispăşire a păcatelor noastre. Dacă ne angajăm cu sinceritate în această activitate de mărire şi lăudare a Lui, şansele sunt ca şi alţii să fie atraşi şi încurajaţi să exprime ceea ce sunt datori să-i exprime.

Cred că Pavel a făcut o legătură între această lăudare conştientă a Lui şi evanghelizare:

1Corinteni 14
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga si cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta si cu mintea. …
24 Dar dacă toţi proorocesc, si intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu fata la pământ, se va închina lui Dumnezeu, si va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătura, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

Trebuie observat că invitaţia lui David de a veni, de a ne închina, este adresată în special adunării. Nu vrea să o facă singur şi nu se adresează sufletului său, ca în alte ocazii.

Dacă bisericile s-ar angaja în a recunoaşte în închinarea lor măreţia şi stăpânirea absolută a Domnului, în a vesti calităţile şi însuşirile Dumnezeirii, dealtfel văzute în mod desluşit de la întemeierea lumii în lucrurile pe care El le-a făcut, mai mulţi oameni şi-ar vedea răutatea şi păcătoşenia inimilor lor şi poate vor cădea la pământ, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr în mijlocul lor.

Pentru ca aceasta să se întâmple, mare parte a cântecelor noastre trebuie să răsune mai mult în urechile lui Dumnezeu decât în urechile semenilor noştri. Adică, să nu se cânte pentru a-i impresiona pe oameni, ci să se cânte cu adevărat „Stâncii Mântuirii”!

Ilustraţii:

„The Beechers”
Una dintre problemele bisericii din vremurile noastre este statului de celebrităţi a multor predicatori, pastori şi învăţători creştini. Mulţi dintre aceştia sunt pur şi simplu adoraţi şi veneraţi de ascultătorii lor. Merită amintit aici un incident despre care a scris Lyman Beecher Stowe în cartea lui numită, „Saints, Sinners, and Beechers” (adică, „Sfinţi, păcătoşi şi Beechers”; adepţi ai lui Beecher). În această carte se povesteşte cum celebrul pe atunci Henry Ward Beecher a fost înlocuit deliberat de către fratele său Thomas K. Beecher la biserica Plymouth Church din Brooklyn, New York. Astfel mulţi curioşi au venit la biserică pentru a-l auzi vorbind pe celebrul Henry Beecher. Dar în momentul când Thomas Beecher s-a ridicat la amvon pentru a vorbi unii dintre oamenii din public s-au ridicat şi au început să se îndrepte spre ieşire. Sesizând că sunt dezamăgiţi fiindcă era înlocuit de fratele său, Beecher şi-a ridicat mâna cerând linişte şi a anunţat: „Toţi cei ce au venit aici în această dimineaţă pentru a-l venera pe Henry Ward Beecher pot pleca din biserică. Toţi cei ce au venit să se închine lui Dumnezeu, pot rămâne”.

Se întâmplă şi la noi asemenea lucruri? În timp ce erau la mare acum câţiva ani, împreună cu Cornel am vrut să nu petrecem şi Duminica la plajă, ci să mergem la o biserică din Constanţa. Nu am vrut să mergem la o biserică din stabilimentul religios al localităţii ci la una nouă, poate independentă de cultele existente, dar bineînţeles dependentă de Hristos. Ei bine, am găsit una într-o sală de cinema, probabil închiriată. Am decis astfel să mergem acolo. Serviciul a început destul de molcom cu închinarea prin cântec. Unele cântece ne erau cunoscute, altele nu. După terminarea cântărilor, care nu au excelat nici în entuziasm nici în pasiune, a urmat predica. După încheierea predicii au mai cântat două cântece şi au trecut la anunţuri. Anunţurile s-au terminat cu anunţarea zilei de naştere a unuia dintre misionari americani, probabil unul dintre liderii acestei biserici. Spre surprinderea mea şi a lui Cornel întreaga adunare a izbucnit asurzitor cu un „Happy Birthday”! Atunci, am privit unul la celălalt şi ne-am zis, „aha, uite la cine se închină ăştia!!”, şi am plecat pentru a nu ne mai întoarce niciodată la aceea biserică!

„Nu ştiu care sunt planurile preşedintelui pentru deseară, dar ştiu că Dumnezeu va fi acolo!”
Într-o seară de ajun de Crăciun a sunat telefonul în biroul pastorului unei biserici din Washington, D.C. pe care o frecventa şi Preşedintele Franklin Roosevelt. „Spuneţi-mi Reverend”, a întrebat vocea la telefon, „ţineţi un serviciu de Crăciun în seara aceasta?” Când i s-a răspuns că se va ţine un serviciu în seara respectivă de ajun de Crăciun cel ce a sunat a mai întrebat, „Îl aşteptaţi şi pe Preşedintele Roosevelt să vină?”. „Asta nu ştiu” a răspuns răbdător pastorul, „şi, nu ştiu care sunt planurile Preşedintelui pentru deseară, dar ştiu că Dumnezeu va fi acolo!”

Întâmplarea următoare s-a petrecut în timpul vieţii lui Luis al XVI-lea al Franţei. Într-o Duminică când împreună cu suita lui a sosit la biserică regele nu a găsit pe nimeni acolo ci doar pe episcopul Fenelon, predicator la curte. Surprins să vadă toată biserica goală regele l-a întrebat pe Fenelon, „Unde este toată lumea? De ce nu este nimeni prezent la biserică în această dimineaţă?” Atunci predicatorul i-a răspuns că, „am anunţat în biserică că Maiestatea Voastră nu va veni astăzi pentru că am dorit să vedeţi cine vine la slujbă pentru a vă impresiona şi cine vine pentru a se închina lui Dumnezeu cu adevărat!”

Majoritatea nu au prilejul de a se găsi în adunare alături de demnitari. Cu toate acestea mulţi merg la biserică pentru cu totul alte motive decât de a se închina Domnului, a avea părtăşie cu alţi creştini, sau pentru a fi învăţaţi din Cuvânt. Poate că nu merg la biserică pentru a impresiona regi şi regine, dar motivaţiile lor sunt la fel de greşite şi deşarte. Merg pentru că le face bine firmei lor, le evidenţiază statutul social, sau o fac pentru a-şi afişa pietatea, iar alţii, doar dintr-un simţ al datoriei. Însă nici una dintre aceste motivaţii nu aduce într-adevăr glorie lui Dumnezeu!

Pentru ca să se cânte cu acelaşi entuziasm cu care au izbucnit evrei în laude când din piatră a ţâşnit apa ce le-a astâmpărat setea în pustie trebuie ca setea sufletului nostru să fie astâmpărată în El, prin mântuirea pe care ne-a dat-o :

Hristos este aceea „Stâncă”

1Cor.10:4 …si toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stânca duhovnicească ce venea după ei; si stânca era Hristos.
Ioan 4:10 -Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, si El ţi-ar fi dat apă vie.”
Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viata veşnică.”
Ioan 7:37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, si a strigat: ,,Dacă însetează cineva, să vină la Mine, si să bea.

2Sa 22:2 El a zis: ,,Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
2Sa 22:3 Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu si puterea… care mă mântuieşte, turnul…… meu cel înalt si scăparea… mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
2Sa 22:47 Trăiască Domnul, si binecuvântata să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele…

„Dumnezeu se află în căutarea închinătorilor adevăraţi. Dacă elita religioasă este prea mândră sau prea ocupată ca să înveţe să i se închine, El caută închinarea acelora ale căror vieţi sunt distruse de ruina morală”.

Erwin W. Lutzer (1941- )

„Mai mult decât lucrători, Dumnezeu doreşte închinători. Într-adevăr, singurii lucrători plăcuţi sunt cei ce au descoperit arta pierdută a închinării… Chiar şi pietrele îl vor lăuda, dacă este nevoie, iar mii de legiuni îngereşti vor sări gata să-i facă voia.” (şi aş îndrăzni să adaug, dar cine i se va închina de bună voie pentru ceea ce El este?)

A. W. Tozer (1897-1963)

Să răspundem acum la ceea mai importantă întrebare, una care îi macină pe necredincioşi, şi nu numai :

De ce ar trebui lăudat Dumnezeu şi care este conţinutul acestor laude? Are nevoie Dumnezeu să fie linguşit aşa cum au nevoie unii tirani pământeşti ca să se simtă bine?

1. Fiindcă El este un Dumnezeu mare şi Domn suveran peste toţi – v.3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
Fiindcă este „mare” înseamnă conform sensului evreiesc că este infinit şi perfect. Dar mai ales infinit. Toţi ceilalţi dumnezei nu pot fi mari, dar El este infinit.

„O condiţie esenţială a existenţei umane este ca omul să poată întotdeauna să se plece înaintea unei autorităţi infinit superioare lui. Infinitul şi Eternul sunt esenţiali pentru viaţa omului pe această mică planetă pe care locuieşte.”

Fyodor Mikhaylovich Dostoyevski (1821-1881)

Spre deosebire de magistraţii Israelului pe care El i-a numit „dumnezei” (o dumnezeire delegată) fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu le-a vorbit, El este cu adevărat un Dumnezeu. El este Dumnezeu prin natura Lui. Ceilalţi, prin poziţia lor, determină cursul vieţii israeliţilor şi împart dreptatea. Pe aceştia şi pe oricare dumnezei închipuiţi El îi biruieşte şi îi mânuieşte. Ei nu pot face ceea ce El poate. Are putere.

Un om poate fi vrednic de admiraţie, dar doar Hristos este singurul vrednic de adoraţie.

De aceea, lauda adusă Lui este legitimă.

Poate fi lăudat…

2. Fiindcă are în stăpânire tot pământul – 4 El tine în mâna adâncimile pământului, si vârfurile munţilor sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, El a făcut-o, si mâinile Lui au întocmi uscatul…

Noi îi considerăm mari pe aceia care au în proprietate mari suprafeţe de teren, pe latifundiarii unei ţări, dar cu cât mai mare decât ei este Cel ce are în proprietate tot pământul?

Ps.24:1 (Tot un psalm al lui David.) Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!
1Co 10:26 Căci ,,al Domnului este pământul si tot ce cuprinde el.”

Despre acest titlu de proprietate asupra Pământului se vorbeşte şi în Apocalipsa când se spune că Domnul se va întoarce şi va răscumpăra pământul din puterea Satanei.

Apoc.10:2 În mâna ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, si piciorul stâng pe pământ

Este totuşi lumea Lui! Într-adevăr, i-a fost dată omului, dar nu definitiv ci doar încredinţată lui pentru a o putea administra şi a o întreţine. Tot aşa cum un tată îi încredinţează copilului un colţişor din casa lui şi îi spune, „este al tău, poţi să-l foloseşti, să te joci în el, şi să-l îngrijeşti.”

Phillips Brooks (1835-1893)

3. Fiindcă cu cei ce-l ascultă El are o legătură deosebită – v.6 Veniţi să ne închinăm si să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! 7 Căci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul păşunii Lui, turma, pe care o povăţuieşte mâna Lui…

Închinătorii la idoli se închină celor pe care ei i-au făurit cu mâinile lor, dar noi ne închinăm Celui ce ne-a făurit pe noi şi Care a făurit şi lumea. El este îndreptăţitul ei Stăpân şi al nostru. Lui să ne închinăm!

El nu doar ne-a creat, dar ne-a şi adoptat. Ne-a făcut „poporul păşunii Lui”. Păstorul Cel Bun este Hristos, cum ne spun evangheliile, şi El trebuie ascultat. Oile Lui se caracterizează prin faptul că recunosc şi ascultă glasul Lui.

Ilustraţie:
Odată, în Israel un turist a văzut cum păstorul îşi chema oile şi a dorit să încerce şi el. L-a întrebat pe păstor ce le spune şi a repetat cu glas tare chemare. Oile l-au ignorat. Nu i-au cunoscut glasul!

Aceasta este datoria celor ce fac parte din poporul Lui:

Ioan 10:27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin după Mine.

Dacă spunem că suntem oile Sale, atunci să ascultăm de glasul Lui. Dacă-l numim Stăpân şi Domn atunci să facem lucrurile pe care ni le cere. Israelul nu le-a făcut.

Exemple în care nu au ascultat de glasul şi povăţuirea Lui :

Luca 19
41 Când S-a apropiat de cetate si a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,
42 si a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut si tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

De 32:29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Si s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
Ps 81:13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
Isa 48:18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, si fericirea ta ca valurile mării.
Eze 18:31 Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă si un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?

Eze 18:32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, si veţi trăi.”

Opţiunea care ni se oferă de către David prin acest psalm este, ori să fim un popor al Lui care-l ascultă, prevestit în Vechiul Testament şi vestit în Noul Testament, ori vom face aceeaşi greşeală ca israeliţii când s-au răzvrătit în pustie, un popor prin care Dumnezeu ne-a vorbit.

A II- A parte a Psalmului 95 O invitaţie cu avertismente

7c O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
8 ,,Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit, si M-au încercat, măcar ca văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: ,,Nu vom intra în odihna Mea!”

Ascultarea este întotdeauna o cerinţă pusă la timpul prezent. Pentru ea nu există un „mâine”, ci doar un „astăzi”!

Aplică: De cât de multe ori ne spunem când păcătuim şi o ştim că, „mâine o să ne oprim”. Au sufletele noastre şi conştiinţele noastre odihnă până mâine?

Să vedem de unde s-a inspirat psalmistul cu exemplul de împietrire a inimilor?

Exodul 17
1 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul să le facă; si au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
2 Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ,,Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: ,,Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi pe Domnul?”
3 Poporul stătea acolo, chinuit de sete, si cârtea împotriva lui Moise. El zicea: ,,Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?”
4 Moise a strigat către Domnul, si a zis: ,,Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, si au să mă ucidă cu pietre.”
5 Domnul a zis lui Moise: ,,Treci înaintea poporului, si ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mâna si toiagul cu care ai lovit râul, si porneşte!
6 Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca, si va ţâşni apă din ea, si poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.
7 El a numit locul acela ,,Masa si Meriba” (Ispită si ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră, si ispitiseră pe Domnul, zicând: ,,Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?”

La ce-a condus împietrirea inimii lor?

Evrei 3:17 …ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Evrei 3:19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

În consecinţă Dumnezeu hotărăşte o altă zi, numită „astăzi” :

Evrei 4
6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, si pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
7 El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi,” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte si el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Cea mai proastă zi a omului este când află că va fi un „mâine”
O fabulă ne spune cum trei diavoli ucenici trebuiau să meargă pe pământ pentru a-şi desăvârşi ucenicia lor. Au apărut înaintea Satanei, stăpânul lor prezentându-şi planurile lor de a-i distruge pe oameni. Primul a spus: „Eu le voi spune că nu există nici un Dumnezeu”. Satana a replicat, „degeaba, nu vei amăgi pe nimeni cu această minciună pentru că sunt încă mulţi care cred că El există”. Al doilea ucenic a spus atunci: „Eu le voi spune că nu există un iad.” Din nou Satana a replicat: „Nu vei amăgi pe nimeni cu asta pentru că mai sunt mult care cred că există.” Însă cel de-al treilea a spus: „Le voi spune oamenilor că nu e nici o grabă!” „Du-te!” a exclamat Satana atunci, „tu vei distruge pe mulţi cu planul tău.” Cea mai periculoasă amăgire de care poate suferi un om nemântuit este să creadă că are vreme! Când e vorba de mântuire, iertare şi viaţă veşnică, nu se poate amâna!

„O zi este o eternitate în miniatură!” Ralph Waldo Emerson (1803-1882)

„Fiecare zi, este o viaţă scurtă”. Arthur Schopenhauer (1788-1860)

Lumea spune, „trăieşte clipa”, „doar o viaţă ai, distrează-te”, dar cu preţul amânării facerii binelui, sau ascultării de Dumnezeu!

În schimb, Creştinismul îţi spune, „trăieşte fiecare zi din perspectiva eternităţii”… Ai grijă cum trăieşti, pe cine venerezi în ea…

Pentru ceea ce iubim ne găsim timp de ocupaţie! Să găsim timp să-l ascultăm pe Dumnezeu. Este cea mai plăcută jertfă pe care să i-o aducem în închinare.

Psalmul acesta ne comunică că există în Domnul o odihnă în care cineva intră doar prin ascultare şi închinare. Aceasta este invitaţia tacită a lui David. Să ne odihnim sufletele într-o închinare plăcută lui Dumnezeu!

Ce faci? Îmi omor vremea! Ai grijă să nu vătămezi eternitatea!

 

 

Cartea Proverbelor

---

Fiindcă în studiul nostru din cartea lui Iov am văzut cum înţelepciunea lui Dumnezeu a stat la baza încercărilor din viaţa lui Iov, vom putea să vedem acum cum înţelepciunea lui Dumnezeu stă (sau ar trebui să stea!) la baza vieţii obişnuite de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.

Înţeleptul împărat evreu Solomon ce a domnit în Israel între 971-931 în. de H. este cel ce a scris următoarele trei cărţi ale Bibliei: Proverbele, Ecleziastul şi Cântarea Cântărilor, cât şi Psalmii 72 şi 127. Proverbele vorbesc despre înţelepciunea necesară în viaţă, Ecleziastul, despre prostia (nesăbuinţa) omenească, prezentă în viaţă, iar Cântarea Cântărilor, despre dragoste ca subiect neutru. Se pare că dragostea este un intermediar potrivit între cele două extreme. Solomon este autoritatea care se exprimă asupra celor trei importante subiecte distincte.

Introducere
Cuvântul cheie al cărţii este „înţelepciunea”, sau „abilitatea de a trăi viaţa cu chibzuinţă şi pricepere”. A trăi o viaţă evlavioasă într-o lume nelegiuită nu este o sarcină deloc uşoară. Proverbele oferă îndrumările detailate ale lui Dumnezeu prin care cei ce-i aparţin să ştie să înfrunte cu succes problemele practice de zi cu zi ale vieţii, cum să trăieşti pentru Dumnezeu, cum să te înţelegi cu părinţii, cu copiii, cu semenii, cum să respecţi autorităţile, precum şi multe alte aspecte practice de viaţă.

Solomon, autorul lor principal, foloseşte o combinaţie de poezie, pilde, maxime, întrebări cu tâlc şi scurte povestioare pentru a pune într-o formă memorabilă bunul simţ şi perspectiva divină necesară vieţii.

Fiindcă Solomon, reprezentantul înţelepţilor Israelului a fost principalul contribuitor, titlul evreiesc al acestei cărţi este „Mishle Shelomoh”, adică „Proverbele lui Solomon” (1:1). Titlul grecesc este „Paroimiai Salomontos” (proverbele lui Solomon), iar titlul latinesc este „Liber Proverbiorum”, în care se combină cuvintele „pro” (pentru, spre) şi „verba” (cuvinte) pentru a descrie felul în care proverbele reuşesc să concentreze multe cuvinte în expresii (zicale) scurte. În scrierile rabinice „proverbele” sunt denumite „Sepher Hokhmah”, adică „Cartea Înţelepciunii”.

Ce este un „proverb”?
Un proverb este o exprimare care comunică un adevăr (sau o realitate a vieţii) într-o manieră foarte incisivă şi concisă. Cineva a spus că proverbele sunt, „fraze scurte produse de o experienţă îndelungată”. De fapt, este vorba de adevăruri ce sunt exprimate într-o formă uşor de amintit. Proverbul se mai poate denumi şi maximă, zicală sau dicton.

Cred că putem alege ca verset cheie al Proverbelor,

Prov.1:7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea si învăţătura.

Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu reprezintă în general patria proverbelor. Se crede că Solomon a cules mai multe maxime din astfel de surse. El le-a editat pe toate şi a scris multe dintre ele. Un doctor, pe nume Thirtle, spune Vernon McGee, precum şi alţi cercetători au observat că la un moment dat se petrece o schimbare de pronume de la persoana a doua la persoana a treia. Astfel ei sugerează că proverbele scrise în persoana a doua au fost cele predate lui Solomon de către învăţătorii lui, iar cele scrise la persoana a treia au fost scrise de însuşi Solomon.

Datarea Proverbelor

Cartea Proverbelor reprezintă o colecţie de maxime de înţelepciune şi nu o carte despre istorie. Este un produs al şcolii de înţelepciune a Israelului.
Proverbele scrise de Solomon însuşi provin din jurul anului 931 în. de H., iar cele din cap.25-29 au fost strânse de Ezechia, cam cu 230 de ani mai târziu. Ezechia a domnit între 715 şi 686 în. de H.

(Open Bible Study Edition)

Conform lui Ieremia 18:18 (,,Atunci ei au zis: ,Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba, si să nu luăm seama la toate vorbirile lui!”) şi Ezechiel 7:26 (Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea, si bătrânii nu mai pot da sfaturi”) existau trei categorii de oameni care vorbeau poporului în numele lui Dumnezeu:

• preoţii care ţineau legea
• profeţii care transmiteau Cuvântul şi vedeniile, şi
• înţelepţii, sau bătrânii poporului care sfătuiau

În cazul proverbelor, Dumnezeu ne transmite înţelepciunea Sa prin Solomon care nu este nici preot, nici profet.

Autorul Proverbelor
Îl cunoaştem din studiile făcute despre el… un tânăr care a început bine în „viaţa de credinţă”, dar care a sfârşit-o prost! A devenit „nesimţitor” faţă de învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu şi sfaturile tatălui său, David.

În Solomon vedem cum credincioşi care odată erau deosebit de promiţători, de dotaţi, de talentaţi şi de pricepuţi, având discernământ spiritual, binecuvântaţi şi foarte înţelepţi, pot deveni foarte împietriţi şi imuni la cuvintele Domnului. Privind la înălţarea şi căderea lui Solomon, la gloria şi dizgraţia lui, observăm că el l-a iubit pe Dumnezeu, dar a şi practicat unele lucruri, opuse Cuvântului Său care i-au adus ruşinea în cele din urmă.

Numele lui Solomon apare la începutul celor trei secţiuni pe care le-a scris personal:

• în primul verset de la cap.1, pentru Prov.1-9
• în primul verset de la cap.10, pentru Prov.10:1-22:16
• în primul verset de la cap.25, pentru Prov.25-29

Doar aproape 800 din cele 3.000 de proverbe ale sale sunt incluse în aceste colecţii solomonice din aceste cărţi. Nu a existat un om mai potrivit decât Solomon pentru a fi autor al acestor maxime spirituale. Proverbele nu le-a scris după ce inima lui s-a depărtat de Domnul, ci înainte. Ecleziastul cu concluziile sale amare cuprinde experienţa insatisfacţiei unei vieţii fără Dumnezeu, trăită în imoralitate, materialism şi idolatrie.

1Regi 11:1-4 Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Să nu intraţi la ele, si nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti si trei sute de ţiitoare; si nevestele i-au abătut inima. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; si inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

Isus vorbeşte de faima lui binecunoscută în lume datorită înţelepciunii lui pe care veneau să o asculte la curtea lui oameni din străinătate:

Mat. 12:42 Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecaţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon si iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

Tatăl lui, împăratul David, îi recunoaşte înţelepciunea:

1Regi 2:6-9 Fă după înţelepciunea ta, si să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor. Să te porţi cu bunăvoinţa cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, si ei să mănânce la masă cu tine; căci tot aşa s-au purtat si ei cu mine, iesindu-mi înainte, când fugeam de fratele tău Absalom. Iată că ai lângă tine pe Simei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a pogorât înaintea mea la Iordan, si i-am jurat pe Domnul, zicând: ,Nu te voi omorî cu sabia.’ Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept, si ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însângeraţi în locuinţa morţilor.”

Îl vedem ca tânăr împărat cum cere înţelepciune de la Dumnezeu (1Regi 3:5.9) şi cum Dumnezeu îi satisface cererea (vezi, 1Regi.4:34; 10:1-13, 24). Priceperea, discernământul şi perspicacitatea în luarea unor decizii au fost atât de extraordinare încât i-au dus faima în lume.

1Regi 3
7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărătească în locul tatălui meu David; si eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.
8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”
10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
11 Si Dumnezeu a zis: ,,Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viată lungă, nici bogaţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
12 voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleapta si pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta si nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
13 Mai mult, iţi voi da si ce n-ai cerut: bogaţii si slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.

Este probabil ca Solomon să fi cules şi editat şi alte proverbe pe lângă ale sale. După Ecleziastul 12:9, el „a cugetat şi a căutat să facă ordine în multe proverbe”.

Ecleziastul 12:9 Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat si ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit si a întocmit un mare număr de zicători.

Ultima colecţie de proverbe solomonice a fost alcătuită de către scribii (cărturarii) regelui Ezechia deoarece acesta a avut interesul de a-şi binecuvânta supuşii cu valorile spirituale ale Cuvântului lui Dumnezeu. Fiindcă şi profeţii Isaia şi Mica au slujit pe vremea lui Ezechia se crede că şi ei au contribuit la această colecţie de proverbe.

Asemănări?
Partea de la Prov.22:17 la 24:34 cuprinde „cuvintele înţelepţilor” (22:17; 24:23), care par similare celor descoperite în Înţelepciunea lui Amenemope, un document de învăţături asupra slujbei civile scris de un egiptean ce a trăit între 1000 în. de H. şi 600 în. de H. În vremea aceea înţelepţii se vizitau reciproc şi probabil că Amenemope a împrumutat câteva aforisme evreieşti.

Nişte personaje misterioase sunt Agur, fiul lui Iache (cap.30), şi Lemuel (cap.31). Primul rosteşte doar nişte cuvinte înţelepte drept învăţătură, iar cel de-al doilea este un împărat care redă învăţătura pe care i-a dat-o mamă-sa. Unii îi identifică pe ambii cu Solomon, dar nu ştiu cât de sigur este.

Proverbele ca formă prin care Dumnezeu îi îndrumă pe oameni
Parcă pentru a completa paleta de forme în care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor, a făcut-o prin legi, prin profeţii, prin întâmplări istorice, acum vedem că alege înţelepciunea. Le-a vorbit patriarhilor prin viziuni şi vise, lui Moise faţă-n faţă, din nou profeţilor prin vise şi vedenii (Num.12:6-8), acum Domnul îi vorbeşte lui Solomon prin intermediul observaţilor pe care acesta le face asupra naturii umane şi creaţiei. Laboratorul înţeleptului lui devine lumea…

Prov.24:30-32 Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, si pe lângă via unui om fără minte. Si era numai spini, acoperit de mărăcini, si zidul de piatră era prăbuşit. M-am uitat bine si cu luare aminte, si am tras învăţătura din ce am văzut.

„M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură” din ce-a văzut şi în consecinţă deduce următorul dicton:

33 ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…

34 Si sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hot, si lipsa, ca un om înarmat. (Ca un bandit, prin surprindere)

Cu alte cuvinte înţeleptul vrea să zică că în creaţia actuală atinsă de păcat funcţionează un principiu al entropiei (tehnic, „un consum de energie ireversibil”) care distruge viaţa, însă prin disciplină se pot reversa efectele haosului iminent.

Este „înţelepciunea” ceva misterios ce cade asupra omului ca o ceaţă, apoi se ridică?
Este important să observăm că înţelepciunea nu este doar turnată aşa ca şi cu o pâlnie în capul nostru când ne rugăm Domnului pentru ea. Cred că înţelepciunea ce vine de la El conţine acest aspect al observaţiei atente a tot ce este în jur şi a deducţiei cuvenite cu bun simţ a celor văzute. Unii nu au înţelepciune, nu pentru că nu o au, ci pentru că nu vor să o aibe!

Văd că lenea, beţia şi prostia, precum şi multe altele se plătesc, dar refuză să înveţe minte ci se complac. Aceştia nu sunt înţelepţi fiindcă sunt reduşi mintal, ci fiindcă refuză să asculte de glasul raţiunii date lor de Dumnezeu!

În acelaşi timp cred că este nevoie ca uneori Dumnezeu să dăruiască supranatural înţelepciune pentru a ieşi din anumite situaţii, a lua decizii şi a acţiona când mintea umană este limitată în soluţii. De curând am fost martor la felul în care cineva a rezolvat prin înţelepciunea dată respectivului de Dumnezeu o problemă spinoasă. Când noi eram în criză de soluţii, acesta pur şi simplu a scos-o ca un as de pe mânecă! Asta da, înţelepciune!

Este ca şi cum ai împuşca cu adevărat doi iepuri dintr-o dată! Raţiunea umană, îl împuşcă ori pe unul, ori pe altul, uneori îi scapă amândoi, însă înţelepciunea de sus este eficace.

Inspiraţie
Fără nici un fel de excepţii, autori creştini şi evrei au acceptat cartea Proverbelor de-a lungul vremurilor ca o creaţie inspirată a lui Solomon. Este totodată prima carte a Bibliei care este prefaţată cu numele autorului. Noul Testament abundă de citări ale Proverbelor. Calitatea maximelor şi valoarea lor indică o inspiraţie net superioară, de pildă, scrierilor apocrife care la rândul lor pretind înţelepciune şi inspiraţie.

Solomon a trăit cu 500 de ani înaintea celor celebrilor „şapte înţelepţi ai Greciei”, şi cu 700 de ani înainte de vremea lui Socrate, Plato, sau Aristotel.

Este clar că nu Solomon s-a inspirat din surse seculare, aşa cum susţin unele teorii, ci mai degrabă invers. Datorită migraţilor, ducerii lor în captivitate şi împrăştierilor evreilor în lume, filozofii seculari sunt cei ce mai degrabă au beneficiat de comoara de înţelepciune cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe aceştia.

(Jamieson, Fausset and Brown Commentary)

„Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah” este o carte scrisă de un evreu palestinian cu aproape 200 de ani în. de H. are un stil un similar cărţii Proverbelor. După aceea, „Înţelepciunea lui Solomon”, o carte de antică de filozofie evreiască provine din oraşul Alexandria al primului secol. Dar nici una dintre aceste scrieri apocrife nu se ridică la nivelul cărţii Proverbelor.

Afirmaţii ştiinţifice corecte
Proverbele îşi demonstrează inspiraţia şi prin aceea că nu fac nici o afirmaţie neştiinţifică sau observaţii inexacte. Ba mai mult avem Prov.4:23 care pe lângă îndemnul lui spiritual conţine un verset ce dezvăluie o surprinzătoare realitate ştiinţifică pentru acele zile:

Păzeşte-ti inima mai mult de cât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Doar cu 2.700 de ani mai târziu doctorul Harvey a descoperit că inima pune sângele în mişcare prin tot organismul.

Un capitol foarte important în înţelegerea proverbelor constă în,

Dificultăţile (sau, cerinţele) de interpretare a lor

I. Prima dificultate constă în înţelegerea în sine a înţelepciunii. Asemenea pildelor şi parabolelor lui Hristos, adesea adevărurile rămân ascunse şi obscure dacă sunt tratate cu superficialitate. De aceea, ele trebuie păstrate în inimă şi trebuie să se mediteze asupra sensului lor.

Iată câteva principii indicate de însăşi proverbele:

Prov.21:1-5 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, si dacă-ţi vei pleca inima la pricepere dacă vei cere înţelepciune, si dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, si vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, si vei găsi cunostinţa lui Dumnezeu.

Prov.4: 4 …el mă învaţa atunci, şi-mi zicea: ,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, si vei trăi!

II. O a doua dificultate este forma poeziei evreieşti: paralelismul. (care înseamnă exprimarea adevărurilor în paralel astfel încât al doilea adevăr – spus în paralel cu primul – dezvoltă, completează, defineşte, accentuează, sau îmbogăţeşte concluzia logică, ideea finală, sau, în unele cazuri, punctul de vedere diferit.)

III. O a treia dificultate (sau cerinţă interpretativă) constă în a realiza că Proverbele sunt doar nişte deducţii divine sau observaţii înţelepte care afirmă principii divine, şi nu reprezintă legi inflexibile, sau făgăduinţe absolute ale lui Dumnezeu.

Iată nişte exemple a căror aplicare nu poate fi generală:

Prov.10:27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.

Sau,

Prov.22:4 Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava si viata.

Sau,

Prov.31:6-7 Daţi băuturi tari celui ce piere, si vin, celui cu sufletul amărât; ca să bea să-şi uite sărăcia, si să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.

Aceste exprimări a unor adevăruri generale suferă excepţii datorită imprevizibilităţii comportamentului omului păcătos. Dumnezeu nu garantează aplicarea uniformă a tuturor situaţilor descrise în Proverbe, dar prin studierea şi înţelegerea mesajului lor omul poate să afle voia lui Dumnezeu pentru el.

Teologia Proverbelor

Constă din mai multe aspecte:

– Dumnezeu este cel ce a alcătuit atât cosmosul cât şi societatea
– Dumnezeu revelează în această carte alcătuirea societăţii omeneşti
– viaţa omului depinde de unitatea dintre faptă şi destin
– supunerea la ordinea impusă societăţii de Domnul este o chestiune ce ţine de inimă
– cuvintele au puterea de a modela inimile (în special, pe cele tinere)

Prezenţa Lui Hristos în Proverbe
Hristos este prezent în Proverbe sub forma „înţelepciunii” personificate.

El este numit „înţelepciune”:

Luca 7:33-35 În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, si ziceţi: ,Are drac.’ A venit Fiul omului, mâncând si bând, si ziceţi: ,Iată un om mâncăcios si băutor de vin, un prieten al vameşilor si al păcătoşilor.’ Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
Matei 11:19 A venit Fiul omului mâncând si bând, si ei zic: ,Iată un om mâncăcios si băutor de vin, un prieten al vameşilor si al păcătoşilor!’ Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţita din lucrările ei.”

În Proverbe 8 se spune că „înţelepciunea” este dumnezeiască, este sursa vieţii, este dreaptă şi curată. Această „înţelepciune” s-a întrupat în Hristos în care acum „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii si ale ştiinţei.” (Coloseni 2:3), „Si voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire si răscumpărare” (1Cor.1:30)

În această carte ni se oferă o înţelepciune proverbială ce poartă pecetea inspiraţiei divine. În această carte Dumnezeu s-a coborât să devină învăţătorul nostru în treburile practice ale vieţii. Mai târziu, Hristosul, cuvântul întrupat a făcut-o practic înaintea tuturora, în special, a ucenicilor. Prin expresii scurte şi concise Proverbele îi îndrumă pe oameni în principiile îndatoririi faţă de Dumnezeu şi semeni lor.

• Mai conţine de asemenea avertismente (prezentând consecinţele lui Dumnezeu şi naturale) împotriva, leneviei, nedreptăţii, abuzului, indolenţei, beţiilor, destrăbălării, imoralităţii.
• Prezintă răsplata adevăratei înţelepciuni: pacea, siguranţa, dragostea, mângâierea conştiinţei, a celor buni, o viaţă liniştită.

Valoarea practică deosebită a Proverbelor nu se poate sublinia îndeajuns.

Cartea Proverbelor

 

(cont.)

Un plan al cărţii Proverbelor:

Proverbele tratează următoarele tipuri de relaţii

I. Omul în raport cu Dumnezeu	II. Omul vizavi de el însuşi	III. Omul în raport cu semenii
A. Despre încrederea lui în El – Prov. 22:19	A. Despre caracterul lui – Prov. 20:11	A. Despre iubirea lui Prov. 8:17
B. Despre smerenia lui – Prov. 3:34	B. Despre înţelepciunea lui – Prov. 1:5	B. Despre prietenii lui Prov. 17:17
C. Despre frica lui de Domnul – Prov. 1:7	C. Despre nesăbuinţa/prostia lui Prov. 26:10,11	C. Despre duşmanii lui Prov. 19:27
D. Despre neprihănirea lui – Prov. 10:25	D. Despre vorbirea lui – Prov. 18:21	D. Despre sinceritatea lui – Prov. 23:23
E. Despre păcatul lui – Prov. 28:13	E. Despre auto-controlul lui – Prov. 6:9-11	E. Despre bârfă – Prov. 20:19
F. Despre ascultarea lui Prov. 6:23	F. Despre bunătatea lui – Prov. 3:3	F. Despre el ca tată – Prov. 20:7; 31:2-9
G. Despre răsplata lui – Prov. 12:28	G. Despre bogăţia lui – Prov. 11:4	G. Despre rolul mamei Prov. 31:10-31
H. Despre înfruntarea încercărilor – Prov. 17:3	H. Despre mândria lui – Prov. 27:1	H. Despre copii lui – Prov. 3:1-3
I. Despre binecuvântarea lui – Prov. 10:22	I. Despre mânia lui – Prov. 29:11	I. Despre educarea lor Prov. 4:1-4
J. Despre moartea lui – Prov. 15:11	J. Despre lenevia lui – Prov. 13:4	J. Despre disciplinarea lor – Prov. 22:6

Şi multe altele…

Principalele ingrediente cu care se urzeşte întreaga carte a Proverbelor sunt înţelepciunea şi prostia (nesăbuinţa, nechibzuinţa, nebunia). Înţelepciunea se bazează pe teama de Domnul, iar nebunia pe încrederea în sine şi nesocotirea lui Dumnezeu!

Prov.22
17 Pleacă-ţi urechea, si ascultă cuvintele înţelepţilor, si ia învăţătura mea în inimă.
18 Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău, si să-ţi fie toate de odată pe buze.-
19 Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.

Proverbele ating aproape orice domeniu practic al vieţii la care ne putem gândi:

• Dacă vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu Proverbe oferă sfaturi clare şi principii absolut infailibile.
• Dacă vrei să-ţi găseşti o nevastă, nu porni la peţitul ei fără să ştii cum este descrisă în Proverbe nevasta ideală!
• Dacă vrei să legi prietenii, află întâi cum îi caracterizează Proverbele pe prietenii adevăraţi!
• Ce înseamnă să te împrumuţi, … etc.

Însemnătatea practică a proverbelor este frecvent subliniată în Noul Testament.

„Umblarea” (deci, viaţa) creştinului este „comandată” să fie înţeleaptă (să o trăiască cu înţelepciune)

Efes.5:15 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

Timpul zboară, zilele sunt rele. Trebuie să ne folosim de timpul nostru. Să-l exploatăm slujind lui Dumnezeu. Mulţi îşi risipesc atât vremea cât şi viaţa pentru că nu trăiesc înţelept.

Scopul cărţii este declarat răspicat în chiar primul proverb:

Prov.1
1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2 pentru cunoaşterea înţelepciunii si învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor mintii;
3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simt, de dreptate, de judecată si de nepărtinire;
4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă si chibzuinţă,-
5 să asculte însă si înţeleptul, si îşi va mări ştiinţa, si cel priceput, si va căpăta iscusinţă
6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor si al cuvintelor lor cu tâlc.

Iar versetul cheie al întregii cărţi a Proverbelor, cât şi un adevărat sumar al cărţii se găseşte în vers.7:

7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea si învăţătura.

Ilustraţie: Vă amintiţi de „prelucrarea” morală de către Partid a tinerilor care împlineau 18 ani. Cum îi strângeau la Casa de Cultură şi le atrăgea atenţia de faptul că acum răspundeau altfel pentru acţiunile şi faptele lor? Şi comuniştii păreau să aibă mai multă înţelepciune decât societatea ce se întemeiază astăzi!

Pentru unii tineri de azi a deveni adult înseamnă a crede că au permisiunea de a comite „adultere”! Este ceea ce „adulţii” fac, nu? Adulţi, adultere?!

Ceea ce Prov.3:5-6 spune reprezintă un sfat mult mai valoros pentru un tânăr:

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, si nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, si El iţi va netezi cărările.

Acestea sunt cuvinte adresate tinerilor care vor să descopere secretul vieţii fericite. N-am întâlnit nici un tânăr care să spună că nu vrea să fie fericit în viaţă.

Cartea porneşte de la presupunerea bine fondată că Dumnezeu are toate răspunsurile!
Această carte este menită să-l ajute pe orice om, vârstnic sau tânăr, să înţeleagă ce este viaţa şi cum se trăieşte. De asemenea, pentru aceia care tocmai se pregătesc să iasă în lume pe propriile picioare, ea este cartea care să-i cruţe de erorile şi eşecurile mari ale vieţii, de căile şi deciziile greşite care transformă omul într-o ruină şi îl condamnă pentru eternitate.

Proverbele par să fie scrise pentru tânărul ce a crescut de acum şi se pregăteşte să plece din casa părintească. Merge la oraş unde va înfrunta toate presiunile şi ispitele lui. Va rezista el? Proverbele vorbesc despre presiunea relaţiilor sexuale neprincipiale

Ca sursă de consiliere şi călăuzire, Proverbele sunt incomparabile cu orice altă sursă cunoaştem. Sunt mai înţelepte decât prietenii cei mai bine-intenţionaţi, decât pastorul cel mai iscusit, decât psihologul cel mai şcolit. Dacă oamenii ar consulta-o, le-ar merge mult mai bine.

Ilustraţie: cunosc o persoană căreia i-a fost spus foarte superficial, fără a se cerceta bine situaţia ei familială că se poate recăsători, după ce divorţează de un soţ problemă…

În ea sunt demascate multe din miturile contemporane:

• sexul înainte de căsătorie, este „ok”?!
• a fura de la serviciu, idem
• a petrece în beţii şi orgii, la fel, …etc.

Vorbesc despre experienţa mea personală…
Acestea sunt sfaturi pe care mi-aş fi dorit mult să le aud înaintea de a ieşi în lume! Imediat ce am trecut de prima tinereţe, mi-am dat seama că aş fi putut fi mai înţelept. Să evit să fac unele din lucrurile pe care le-am făcut. Unele din relaţiile pe care le-am stricat. Etc. Dar de unde, cine să mă înveţe?

La rândul nostru care creştem copii, să ne amintim să le impunem nu interdicţii, ci sfaturi care să aibe sens!

Am ştiut eu oare că?

Prov.11:22 Femeia frumoasă si fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc.

Ilustraţie: femeia de la Bingo TV care în timp ce Horia Brenciu vorbea, ea se tot uita în cameră, îşi îndrepta spatele, îşi aranja părul şi îşi studia permanent mişcările…?!!! Era extrem de amuzant să urmăreşti atâta prostie televizată la oră de vârf!!!

Sau că,

Prov. 31:30 Dezmierdările sunt înşelătoare, si frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Sau că,

Prov.12:4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Sau am ştiut că,

Prov.17:28 Chiar si un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, si de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Sau,

Prov.17: 27 Cine îşi înfrâneaza vorbele, cunoaşte ştiinţa, si cine are duhul potolit este un om priceput.

Sau, în ce-i priveşte pe prietenii mei, am ştiut eu oare că,

Prov.18:24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care tine mai mult la tine decât un frate.

Dacă vrei sfat şi direcţie în viaţă Proverbe constituie cartea de bază!

Un capitol interesant al Proverbelor vorbeşte despre,

Bucuria „înţelepciunii” în faţa ordinii instituite în creaţie de Domnul Dumnezeu

Înţelepciunea personificată în învăţăturile lui Solomon a fost atât prezentă când Domnul Dumnezeu a creat Universul cu spaţiile sale vaste, cu cerurile înstelate şi pământul, cât şi se bucură în fiecare zi de felul în care le-a prestabilit limite corpurilor cereşti (8:22-26), făcând viaţa umană posibilă (8:27-31). Ea s-a bucurat atunci când a pus limite mării înfuriate (v.29). Bucuria ei se datorează nu numai ordinii pe care a stabilit-o în cosmos ci şi ordinii pe care El o stabileşte în omenire şi înfrânării răului în lume.

Cei înţelepţi trăiesc conform preceptelor înşiruite aici, pe când cei „nebuni”, sau nechibzuiţi le ignoră.

Permanent se observă această „teză” şi „antiteză”, „punct” şi „contrapunct” (primele zece capitole sunt caracterizate de această formă de exprimare):

Prov.10
2 Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. Dobândirea unor comori veşnice
3 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi. Săturarea celor ce se încred în Domnul
4 Cine lucrează cu o mâna leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte. Generozitatea faţă de cei nevoiaşi este condiţionată de hărnicia fiecăruie
5 Cine strânge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine. Leneşii sunt o pagubă pentru societate

Modul de exprimare (felul de vorbire; cum ar trebuie să fie?) formează sau distruge relaţiile umane

10 Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, si cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
11 Gura celui neprihănit este un izvor de viată, dar gura celor răi ascunde silnicie. –
12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. –
13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
14 Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. –

Foarte important următorul proverb pentru românii de astăzi!

Prov.10:16 Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viată, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

„De când nu mai beau (m-am pocăit), am capul mai uşor şi buzunarul mai greu!”

• discuţia din maxi-taxi… „tu ai bani! Eu nu am!” „Păi să vedem ce consumăm fiecare!”

Astăzi societatea ne oferă mai multe posibilităţi. Trebuie să o recunoaştem. Problema este că viciile costă mult şi comentăm când nu le putem satisface. Pentru mulţi salariaţi nu ar fi o problemă scumpirile dacă ar putea să trăiască fără cafele, ţigări şi alcool. Să trăiască auster. Da’ cui îi place, spune omul!

Ca pregătire pentru acest studiu, uite ce m-am gândit!?

• ce-ar fi să mă duc pe la magazine să mă interesez de preţul ţigărilor şi al băuturilor? Al filmelor proaste? Al închirierii de casete? Al revistelor şi ziarelor? Al cafelei este mare!! Uite, „Iacobs” este 50.000 de lei!!!
• Cât costă un cd-u cu hip-hop prost?
• Cât costă o seară la un bar de noapte?
• O casetă cu muzică lumească?
• Un televizor color?
• O carte? (câte cărţi bune sunt la librăria Ion Creangă? Nu prea multe!)

Depinde de ce vrem de la viaţă dacă vom avea parte de sărăcie sau îndestulare? Vrem păcate şi plăcere, vom primi lipsuri şi sărăcie. Vrem sfinţenie şi evlavie, vom primi pace sufletească şi mulţumire în starea în care ne găsim. Ce vrem?

În zilele noastre stilul de viaţă al fiecăruia îl pune într-o categorie socială sau alta. Între cei ce au şi cei ce n-au. Permanent pe strada asta (Aurel Vlaicu) trec oameni a căror înfăţişare te face să plângi, da’ de fiecare dată vin de la crâşmele de pe stradă şi umblă în zig-zag. Sunt prost îmbrăcaţi, nespălaţi, nemâncaţi, dar sunt beţi! Nu-i înşeală diavolul pe aceştia?
Alţii vin şi cer împrumut, dar nu sunt dispuşi să facă orice fel de muncă!

Proverbele conectează sărăcia cu neprihănirea şi bogăţia cu răutatea (păcătoşenia). Descriu un fel de lege a cauzei şi efectului în viaţa omului. Uneori într-adevăr, în unele cazuri de excepţie, pare că această lege este suspendată, dar la o observare generală a omenirii, acestea sunt doar excepţiile care întăresc regula.

Proverbele ne mai demonstrează că structurile sociale nu există în mod autonom şi independent de Domnul care le-a rânduit. El este cel ce le susţine.

(Un exemplu îl constituie revoluţia din România… da conspiraţie în parte, da, revolta maselor, şi mai ce ca să reuşească toate acestea? Nu cumva şi intervenţia lui Dumnezeu? Oamenii se scarpină în cap până la sângerare să afle adevărul gol goluţ, dar fără a-l recunoaşte pe Dumnezeu ca parte integrantă, chiar peste toate acestea Stăpân, toată speculaţia este ca învârtitul câinelui în jurul cozii lui!)

pentru când mergeţi la piaţă: („ocaua lui cuza” nu a fost inventată de el!)

Pr 20:10 Două feluri de greutăţi si două feluri de măsuri, sunt o scârba înaintea Domnului.-
Pr 20:23 Domnul urăşte două feluri de greutăţi, si cântarul mincinos nu este un lucru bun.-
Prov.11:1 Cumpăna înşelătoare este urâta Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Prov.11:14 Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Pentru şomeri şi cerşetori:

PROV.10:3, 4 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi. Cine lucrează cu o mâna leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.

Pentru muncitorul român

Pr 6:6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, si înţelepţeşte-te!
Pr 6:7 Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
Pr 6:8 totuşi îşi pregăteşte hrana vara, si strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
Pr 6:9 Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
Pr 6:10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
Pr 6:11 Si sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, si lipsa, ca un om înarmat.
Pr 11:24 Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; si altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.
Pr 12:24 Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.
Pr 19:15 Lenea te cufundă într-un somn adânc, si sufletul molatic sufere de foame.
Pr 19:24 Leneşul îşi vâra mâna în strachină, si n-o duce înapoi la gură.
Pr 20:4 Toamna, Leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!-
Pr 20:13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, si te vei sătura de pâine.

Teodor Macavei

Surse:
The New Open Bible The Study Edition.
The MacArthur Study Bible on CD-ROM
Evangelical Dictionary of Theology, de Walter Elwell
„Proverbs Notes”, by Vernon McGee

---

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament

 

Introducerea studiului profeţilor vechiului testament

---

În continuarea studiilor noastre din Vechiul Testament ne vom apropia de cărţile profetice. Modul în care le vom studia este acelaşi cu cel pe care l-au avut studiile noastre asupra cărţilor solomonice, cât şi a studiilor asupra Psalmilor şi a cărţii lui Iov. Adică, vom face întâi un studiu general asupra întregii cărţii, aflând cine a scris-o, în ce împrejurări, către cine şi care sunt principalele învăţături inspirate ale ei şi ce vrea Dumnezeu să ne înveţe prin intermediul respectivei cărţi. După ce acest prim obiectiv este atins, vom trece la un studiu mult mai specific provenit din cartea studiată întâi la modul general. Apoi, vom trece mai departe la altă carte din Vechiul Testament până vom completa o imagine de ansamblu asupra tuturor scrierilor Vechiului Testament. În felul acesta cunoaşterea noastră biblică va fi îmbunătăţită şi cu învăţăturile Vechiului Legământ!

Astăzi vom face o trecere de la cărţile biblice de poezie şi înţelepciune, la cele profetice şi istorice…

A studia profeţii Vechiului Testament este un obiectiv deosebit de îndrăzneţ dată fiind valoarea lor deosebită în formarea canonului biblic şi importanţa lor majoră în istoria poporului ales de Dumnezeu să-i facă cunoscută legea şi să-i intermedieze venirea Fiului Său pe lume.

În abordarea subiectului profeţilor biblici, sarcina noastră este de-a dreptul gigantică, a-i înţelege necesitând studiul a peste 1.000 de ani de istorie evreiască!

Biblia reprezintă o colecţie de 66 de cărţi-document inspirate de Însuşi Dumnezeu. Aceste culegeri se împart în două testamente, Vechiul (39) şi Noul (27). Profeţi, preoţi, regi şi alţi lideri ai poporului Israel au contribuit la scrierea cărţilor Vechiului Testament (cu excepţia a două pasaje în aramaică). Apostolii şi asociaţii lor, au scris Noul Testament în greacă.

Vechiul Testament începe cu relatarea creaţiei universului şi se încheie cu aproximativ 400 de ani înainte de prima Venire a lui Isus Hristos. O descriere a istoriei Vechiului Testament s-ar derula după aceste repere:

• crearea lumii
• căderea omului
• judecarea prin potop a pământului
• vremea patriarhilor Avraam, Isaac, Iacov (sau, Israel), părinţii poporului ales
• începuturile istoriei Israelului
  • exilul în Egipt — 430 ani
  • exodul (ieşirea din Egipt) şi umblarea prin pustie — 40 de ani
  • cucerirea Canaanului — 7 ani
  • vremea judecătorilor — 350 ani
  • vremea împărăţiei unite — Saul, David, Solomon — 110 ani
  • vremea împărăţiei divizate în Iuda şi Israel — 350 ani
  • exilul în Babilon – 70 ani
  • întoarcerea în Palestina şi reconstruirea ţării — 140 ani

Detaliile acestei istorii sunt explicate în cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament ce sunt împărţite în 5 categorii de scrieri:

• 1. Legea — 5 cărţi (Gen.-Deut.)
• 2. Istorie — 12 cărţi (Iosua – Estera)
• 3. Înţelepciune — 5 cărţi (Iov — Cântarea Cântărilor)
• 4. Profeţii mari — 5 cărţi (Isaia — Daniel)
• 5. Profeţii mici — 12 cărţi (Osea — Maleahi) ¹

În ce priveşte revelaţia Vechiul Testament ne arată că Dumnezeu s-a revelat astfel:

• prin creaţie, în principal prin om, care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui
• prin îngeri
• prin semne şi minuni
• prin vedenii
• prin cuvintele profeţilor
• prin legea scrisă

Religia şi istoria Israelului sunt fundamente profetice. Conform lui Evrei 1:1 revelaţia (implicit, descoperirea lui Dumnezeu din VT) Vechiului Testament a fost dată prin intermediul profeţilor.

Evrei 1:1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

Legătura strânsă dintre istorie şi profeţie
În Vechiul Testament istoria şi profeţia se găsesc într-o asemenea strânsă legătură încât în mijlocul unor evenimente ca şi chemarea lui Avraam din Haran, exodul evreilor din Egipt şi întemeierea regatului lui David, a distrugerii Ierusalimului şi exilului Babilonian, s-au emis mesajele profetice şi revelaţiile ce constituie astăzi Biblia noastră, Cuvântul lui Dumnezeu.

Profeţia prin inspiraţie divină rezultă din experienţa istorică a Israelului şi îşi găseşte împlinirea tot în istorie. Spre deosebire de religia vecinelor şi contemporanelor ei, religia naţiunii israelite se bazează pe revelaţie primită în mijlocul evenimentelor istorice în loc de speculaţie metafizică, superstiţie, ocult sau raţionament filozofic.

Faptul acesta explică de ce cărţile istorice ale lui Iosua, Judecători, Samuel, şi Împăraţi au fost denumite „profeţii timpurii” (sau, „primii profeţi”) în canonul evreiesc. Autorii acestor cărţi, asemenea „profeţilor târzii” au considerat istoria Israelului ca fiind în sine o revelaţie a lui Dumnezeu. Când un scriitor relata istoria Vechiului Testament el nu relata istorie de dragul istoriei, ci de fapt interesul său consta în a reda revelaţia lui Dumnezeu prin intermediul acelei întâmplări istorice şi din mijlocul ei. (C. von Orelli susţine aceeaşi idee spunând: „Chiar şi istoricii care au aruncat lumină asupra trecutului prin lumina revelaţiei, au scris profetic deoarece în acest fel au făcut cunoscute lucrările lui Dumnezeu din vechime”; Old Testament Prophecy, pag.17)

Pentru exemplificare, avem titlurile prin care Domnul Dumnezeu a ajuns să fie cunoscut Israelului şi prin acesta, ulterior lumii. Diferitele Sale nume care revelează trăsături de caracter sau atribute ale Dumnezeirii Sale sunt asociate cu întâmplări istorice, minuni, sau lucrări miraculoase.

El-Şadai — „Dumnezeul munţilor”, sau „Dumnezeul Cel Atotputernic” (apare pentru prima oara în ebraica în Gen. 17:1-2).

Vedem că în viaţa lui Avraam, Domnul s-a aflat la cârma inimii lui, de aceea a-l recunoaşte ca El Şadai înseamnă a-i ceda iniţiativa în vieţile noastre. Dacă este să avem vieţile schimbate de Cel Atotputernic El trebuie să conducă pe deplin vieţile noastre. Aşa a început aventura în credinţa a lui Avraam:

Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat, şi i-a zis: ,,Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană. (Gen.17:1-2)

Avraam a avut nevoie mult să-l cunoască pe Dumnezeul lui ca fiind El Şadai. Era în vârstă de 99 de ani şi Sara nu părea să fie însărcinată deşi Dumnezeu le-a făgăduit copii. În Romani 4:19-21 se spune că

…fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Yahweh-Jireh – „Domnul va purta de grijă” (Gen. 22:14). Aşa a fost denumit locul unde Dumnezeu a oferit lui Avraam un berbec pentru a-l sacrifica în locul lui Isaac. Acest nume este o mărturie a suveranităţii lui Dumnezeu.

Yahweh-Nissi – „Domnul, steagul meu” (Exodul 17:15). Moise a atribuit acest nume lui Dumnezeu după victoria împotriva Amaleciţilor. Numele lui Dumnezeu a fost considerat steagul sub care Israel se întruneşte pentru a fi victorios. Numele lui Dumnezeu era strigătul de luptă.

De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu constă din acestea: mărturia profetică a ceea ce Dumnezeu a spus şi a făcut, cât şi a ceea ce încă rămâne să împlinească în istorie.

Prin urmare, gândirea profetică include o filozofie a istoriei care îi interpretează cursul şi îi prezice destinul final.

În plus, nu doar istoria Israelului ci şi istoria tuturor neamurilor se găseşte sub controlul suveran al lui Dumnezeu. Întreaga istorie reprezintă o arenă în care se face o demonstraţie a înţelepciunii, puterii şi gloriei Sale. Lucrul acesta este limpede indicat de pildă în Amos 9:7 unde Dumnezeu i-a declarat Israelului nelegiuit:

,,Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe Filisteni din Caftor şi pe Sirieni din Chir?”

Semnificaţia acestei declaraţii priveşte mai întâi Israelul căruia i se cere să-şi evalueze corect istoria deoarece ca şi naţiune se aştepta cu o mare încredere de sine la cruţarea de la judecată datorită exodului ei şi scăpării ei din Egipt de către Dumnezeu. Bazându-se pe trecutul său Israelul şi-a format un fals sentiment de securitate şi astfel Dumnezeu i-a amintit că fără credinţă exodul lui, nu-i oferă nici un fel de favoruri, pentru că într-un fel chiar filistenii şi sirienii sunt popoare ale exodului. (G.C.Berkouwer, The Providence of God, pag.190).

Pe lângă această corecţie pe care o aduce israeliţilor textul acesta îl mai indică pe Dumnezeul Israelului ca fiind omnipotentul Stăpân al destinelor tuturor oamenilor, al naţiunilor şi al evenimentelor, cu alte cuvinte, El este Domnul istoriei. Judecăţile lui Dumnezeu asupra neamurilor cât şi asupra Israelului sunt dovezi ale acestui control al istoriei.

În Vechiul Testament găsim numeroase profeţii ale unor asemenea judecăţi exprimate prin scrierile profetice. Edomul, Moabul, Amonul, Filistia, Aramul, Tirul şi Sidonul toate au fost judecate alături de imperiile mondiale ale Asiriei, Egiptului , Babilonului şi altele. De fapt, uneori profeţii au anunţat judecăţi împotriva tuturor popoarelor (Is.34, Ioel 3, Zaharia 12-14, Ier.25:15-29, Is.24-27, Mica 7:11, Zaharia 1-3).

O preocupare deosebită în profeţiile lor faţă de alte popoare şi chiar faţă de întreaga lume în general, se observă la profeţii, Daniel, Obadia, Iona şi Naum. Ei prevăd lucrările lui Dumnezeu în istoria tuturor neamurilor pământului.

Scopul lui Dumnezeu în istorie posedă în mod clar acest caracter profetic. În gândirea evreiască în general şi în scrierile profeţilor, în particular, se observă o unicitate în concepţia despre istorie care diferă radical de filozofia seculară a istoriei. Această diferenţă se găseşte în conştienţa profetică a dominantei (dominantului supranatural divin) providenţe divine ce direcţionează toate evenimentele istoriei spre o ţintă precisă (un ţel central). Scopul lucrărilor supranaturale ale (minunilor) lui Dumnezeu din arena istoriei, cum ar fi ridicarea unui împărat ca Cir, nu priveşte doar Israelul ci are în vedere şi un scop final universal exprimat aici după cum urmează:

Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul. (Isaia 45:6)

Care este scopul istoriei?
Astfel, istoria Vechiului Testament nu înseamnă „doar” istorie, ci istorie care are un scop/rost/sens, iar acel scop al ei este salvator. (Sau, restaurator?) Scopul lui Dumnezeu în istoria Israelului privit din punctul de vedere al credinţei reprezintă o aluzie la istoria universală a omenirii. Acesta este accentul teologic al profeţilor, şi anume că Dumnezeu, ca Domn (Stăpân) al istoriei şi al supranaturalului (providenţei) a controlat evenimentele şi problemele istoriei cu un scop. Într-un glas profeţii declară că acest scop spre care se îndreaptă toată istoria este întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ (dar, să precizăm şi cum! Având în vedere tentativele oamenilor fără Hristos de a instaura raiul fără Dumnezeu!), a stăpânirii suverane şi a domniei lui Dumnezeu pe pământ:

Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume. (Zaharia 14:9)

Ce este profeţia?
Aşadar, profeţia şi istoria par să fie inseparabil legate. Însă profeţia biblică nu este doar un recital al istoriei, aşa cum susţin mulţi critici moderni, prin care „sensul prezentului a fost în primul rând dedus dintr-o înţelegere şi o interpretare a trecutului.”

Aceasta este definiţia ipotezei critice moderne a profeţiei: O capacitate deosebită de a înţelege trecutul şi de a proiecta învăţămintele acestuia în viitor…cu probabilitatea de a se repeta…

A.B. Davidson în cartea lui despre „Profeţia Vechiului Testament”: „Toţi oamenii contemplativi posedă într-o oarecare măsură darul profetic. Observând ce a fost, aceştia pot deduce destul de exact ce va fi.”
Profeţii, nişte „observatori mai dotaţi ai vremurilor lor”?!
În felul acesta profeţii sunt percepuţi ca fiind nimic altceva decât doar nişte observatori mai dotaţi ai vremii lor. Observăm modul acesta de a interpreta privind la aprecierile unor personalităţi politice sau literare ale secolelor trecute, sau ale acestuia. De pildă, Alvin Toffler, „un profet” al viitorului, şi alţii…

Pe baza înţelegerii lor deosebite a istoriei şi a unei sensibilităţi morale faţă de evenimentele contemporane lor, aceşti oameni au făcut preziceri rezonabil precise.

Perceput în felul acesta, „profetul este practic transformat într-un filozof moral ale cărui preziceri se ridică doar cu puţin mai presus de nişte maxime alese…” (spune unul ca Oswald T. Allis, în „Unity of Isaiah”, pag.21).

Ipoteza critică modernă susţine că prezicerea unui viitor îndepărtat este imposibilă şi ca prin urmare elementul predictiv al profeţiei trebuie în întregime eliminat, ori cel puţin redus la minimum.

Nu poate explica…
O asemenea concepţie inferioară a profeţiei nu poate explica sub nici o formă cum un Ezechiel exilat în Babilon ar fi putut printr-o evaluare logică şi deducţie raţională a evenimentelor istoriei să prezică care va fi soarta exactă a Împăratului Zedechia în Ierusalim, căruia în timp ce încerca să scape din cetatea asediată i s-au scos ochii şi este adus ca rob în Babilon (Ezechiel 11)!

2Regi 25:7 Fiii lui Zedechia au fost junghiaţi în faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.
Ezechiel 11:24-25 Pe mine însă m-a răpit Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinşii de război. Şi astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine. Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile, pe cari mi le descoperise Domnul. Robia lui Zedechia şi risipirea poporului.

Nici nu putea ştii doar ca simplu „interpret” al istoriei din izolarea lui din Babilon care va fi ziua exactă când va începe asediul (deci, împresurarea) Ierusalimului:

Ezechiel 24:1,2 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.

În acelaşi fel, ipoteza critică modernă asupra profeţiei biblice nu poate să explice prezicerea precisă a lui Ieremia a morţii profetului mincinos Hanania:

Ieremia 28
15 Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o încredere mincinoasă.
16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te izgonesc de pe pământ, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.”
17 Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.

Nu poate explica nici proorocia lui Amos a căderii Israelului în robia asiriană:

Amos 5:27 …vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oştirilor!”
2Regi 15:29 Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileia, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.

Nici,

• prezicerea lui Isaia a extraordinarei eliberări a Ierusalimului din mâna lui Senacherib (Sanherib) (Isaia 37:26-36),
• prezicerea pe nume cu mult înainte de a se fi născut a împăratului Cir (Isaia 45:1), cel care va emite edictul de reconstruire a Ierusalimului şi finanţator al proiectului
• prezicerea lui Ieremia a 70 de ani de robie urmată de revenirea în ţară (Ier.25:11-12)
• indicarea de către Mica pe nume a cetăţii unde se va naşte Mesia (Mica 5:2)

Cum le-au ştiut?
Domnul Dumnezeu le-a descoperit aceste lucruri profeţilor săi în mod direct. Ei nu le puteau cunoaşte dinainte de a se întâmpla prin raţionamente şi deducţii logice de felul „istoria se repetă”!

Aceste surprinzător de exacte preziceri nu se pot explica ca fiind simple concluzii obţinute în urma unei observaţii atente a condiţiilor morale şi politice ale Israelului, mai ales că acestea uneori nu prevesteau nimic. De exemplu, pe vremea lui Amos, Israelul era caracterizat de prosperitate politică şi economică, şi pe vremea lui Ieremia, regatul Iuda. Sub nici o formă aceste situaţii ar fi sugerat perspectiva extrem de pesimistă (a unor dezastre şi judecăţi) ce a caracterizat profeţiile lor. Nu avem nici o explicaţie satisfăcătoare în afară de descoperirea divină.

În plus, spre deosebire de ghicitorii şi prezicătorii păgâni ai neamurilor ce-i înconjurau, profeţii evrei niciodată nu prezis viitorul pentru a satisface curiozitatea, şi nici pentru a atrage atenţia asupra lor.

O profeţie a evenimentelor viitoare nu este un fenomen izolat, ci îşi găseşte sensul în legătura pe care o are cu împărăţia lui Dumnezeu şi cu venirea Unsului Său.

Profeţii israelului, „o copie” a ghicitorilor păgâni?!

Unii au fost în stare să susţină că instituţia profetică a Israelului este o copie de la predecesorii lui în Palestina! (H.H.Rowley). Însă aceştia ignoră că Israelul poseda instituţia profetică înainte de intrarea în Canaan. Alţii, spun că au împrumutat-o de la popoarele din jur. Ambele poziţii ignoră faptul că textul Vechiului Testament arată că în loc de a exista vreo legătură cu practicile comune de prezicere a viitorului şi de ghicit întâlnite, prin interdicţiile impuse şi pedeapsa cu moartea (Lev.19:26, 31; 20:6, 27; Deut.18:9-22) nu face decât să sublinieze unicitatea instituţiei profetice a Israelului.

Profeţia nu era un fenomen generalizat la străvechiul Orient Mijlociu (uneori numit, „patria profeţilor”), ci chiar de la începutul istoriei Israelului, Scripturile, au pronunţat o deosebire clară între profeţia adevărată ce este rezultatul revelaţiei divine şi metodele de ghicit păgâne:

Numeri 23:23 Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, NICI vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! (Balaam)

Acurateţea predicţiilor/prezicerilor lor confirmată de împlinirea pe plan istoric este ceea ce a caracterizat lucrarea profeţilor biblici. (vezi, căderea Tirului — Ezechiel 26:3-16)

Cu toţii poate am auzit de „întrecerea” dintre Ilie şi profeţii lui Baal…

1Regi 18:19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”.
1Regi 18:40 ,,Puneţi mâna pe proorocii lui Baal”, le-a zis Ilie: ,,nici unul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison şi i-a junghiat acolo

Profeţie nu înseamnă doar a descoperi viitorul (evenimente ce au să se întâmple)

În acelaşi timp, concepţia biblică a profeţiei nu se limitează doar la descoperirea viitorului. „Ceea ce Duhul îi descoperă profetului poate să privească atât viitorul cât şi prezentul sau trecutul”, spune James Orr în International Standard Bible Encyclopaedia (IV, 2464). Profeţii au fost şi nişte predicatori inspiraţi. Pentru contemporanii lor ei au fost în realitate, predicatorii morali şi etici ai unei religii spirituale.

De aceea, profetul Amos declară mustrarea Domnului acelor israeliţi care credeau că respectarea exterioară a ritualurilor şi jertfelor (conformitatea externă) îi poate absolvi de păcatele lor:

21 Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!
22 Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.
23 Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
24 Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată! (Amos 5:21-24, vezi şi Isaia 1)

Despre ce au scris profeţii?
Profeţii au denunţat cu mare curaj viciul, corupţia politică, oprimarea, nedreptatea, idolatria şi degenerarea morală. Au fost predicatori ai neprihănirii (sfinţeniei), adevăraţi reformatori şi „revivalişti” (promotori ai trezirii) ai religiei, cât şi profeţi ai judecăţilor sau binecuvântărilor viitoare. Au apărut în vremuri de criză pentru a îndruma, mustra, avertiza şi mângâia Israelul, combinând învăţăturile lor morale cu numeroase preziceri ale unor evenimente viitoare ce privesc Israelul sau lumea, cât şi venirea Mesiei.

Privind la aceste observaţii noi suntem forţaţi să ne întrebăm:
De ce românii trec prin ceea ce trec acum? De ce s-au petrecut aceste schimbări în lume? Încotro se îndreaptă ţara noastră din punctul de vedere al profeţiilor biblice? (nu, ale profeţilor mincinoşi celebri în lume! Vezi, Nostradamus — cu profeţia lui majoră neîmplinită, fapt care-l discreditează complet, sau ale lui Sadhu Sundar Singh, care pare că şi-a făcut o preferinţă din a-i linguşi pe români cu „Noul Ierusalim” la Bucureşti, şi „Israelul spiritual al lumii”, România!?)

• Aţi auzit de „weeping prophet” — Ieremia! Profetul tânguitor.

Dar mai ales au scris despre Mântuitor…!
Mesajele profeţilor ce au lăsat scrieri în urma lor au vorbit despre Hristos ca îndeplinind în principal două slujbe, două roluri. Acela de Mesia suferind (în locul altora, pentru nelegiuirile tuturora) (vezi, Isaia 53), cât şi acela de Mesia triumfător (vezi, Isaia 11). În privinţa aspectelor lucrării Mesiei însuşi profeţii au întâmpinat dificultăţi de înţelegere; vremurile în care unele din lucrurile spuse de ei fiind depărtate în viitor (1Petru 1:10-12).

Mulţi dintre rabinii Israelului nu recunosc nici astăzi că Isus Hristos a împlinit toate aceste aspecte ale lucrării Mesiei pentru că deşi profeţii au scris despre ele, ei au refuzat să conceapă că la venirea Lui Mesia va fi nu întronat, ci zdrobit prin suferinţă!

Profeţia nu poate fi redusă cu neglijenţă la un simplu fenomen comun culturilor orientale. Dimpotrivă, este absolut necesar ca pentru înţelegerea ei să realizăm că deşi ea este asociată diferitelor împrejurări istorice în care trăia profetul, sursa mesajului profetic este totuşi supranaturală în origine. Mesajul nu provine nici din observaţie, nici din analiză, sau speculaţie, ci este rezultatul revelaţiei divine.

În Deut.18 ne este spus chiar de la întemeierea instituţiei profetice a Israelului că va exista o distincţie (deosebire) clară între profeţia evreiască şi practicile curente ale vecinilor păgâni ai Israelului. Sper ca aprecierea noastră faţă de profeţii evrei să sporească pe măsură ce le studiem cărţile.

Deut.18
9 După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora.
10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11 de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
12 Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Lista cuprinde multe din practicile zilelor noastre la formularea prognozelor viitorului prin care actualii spiritişti şi ocultişti caută să dezvăluie secretele lui Dumnezeu.

Formele actuale: spiritişti, mediumi, ghicitori, astrologi, hipnotişti, magicieni, sunt omologii moderni ai locuitorilor Canaanului şi ai ţărilor învecinate.

Profeţii biblici se împart în mai multe categorii…

Profeţi ai Vechiului Testament ce au scris şi care se împart în două grupuri:
1. Profeţii mari, în număr de 4: cărţile lui Isaia, Ieremia, Ezechiel, şi Daniel
2. Profeţii mici, în număr de 12: cărţile lui Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Habacuc, Ţefania, Naum, Hagai, Zaharia, şi Maleahi.

Însă Vechiul Testament ne mai indică că au fost şi profeţi ce nu au lăsat nici un fel de scrieri. Printre aceştia îi avem pe Enoh, Ilie, Elisei, Natan, şi Gad. Chiar şi Ioan Botezătorul ca înaintaş al lui Isus face parte din această categorie, devreme ce el este considerat ultimul dintre profeţii Vechiului Testament.

Organizarea profeţilor după data slujbei lor şi a poporului căruia i s-au adresat. Următorul tabel ilustrează ordinea şi perioadele aproximative ale lucrării profeţilor ce au scris, „Israelul” reprezentând pe atunci regatul de nord, iar „Iuda”, regatul de sud:

Profetul	A slujit (s-a adresat) oamenilor din	Între anii (perioada) (în. de H.)
Obadia	Edom	850–840
Ioel	Iuda	835–796
Iona	Ninive	784–774
Amos	Israel	763–755
Osea	Israel	755–710
Isaia	Iuda	739–680
Mica	Iuda	735–710
Naum	Ninive	650–630
Ţefania	Iuda	635–625
Ieremia	Iuda	627–570
Habacuc	Iuda	620–605
Daniel	Babilon	605–536
Ezechiel	Babilon	593–570
Hagai	Iuda	520–505
Zaharia	Iuda	520–470
Maleahi	Iuda	437–417

Un alt mod de a organiza scrierile profetice este cel determinat de perioada robiilor Israelului şi Iudei (circa 722 şi circa 586 în. de H.):

Pre-exilic (deci, înainte de ducerea în robie) : Obadia, Ioel, Iona, Amos, Osea, Isaia, Mica, Naum, Ţefania, Ieremia, Habacuc
Din exil (din robie) : Daniel, Ezechiel
După exil : Hagai, Zaharia, Maleahi

Merită privit şi la împăraţii ce au domnit în vremurile în care au slujit profeţi.

„400 de ani de tăcere”
Aşa cum s-a văzut din perioadele în care aceştia au vorbit, vremea profeţilor s-a încheiat cu aproximativ 400 de ani înainte de venirea lui Hristos. Nu a avut loc nici o declaraţie oficială care să marcheze sfârşitul erei profeţiei Vechiului Testament, însă treptat poporul evreu a ajuns să-şi dea seama că de o perioadă considerabilă de timp nu a mai apărut în mijlocul lui un profet adevărat al lui Dumnezeu (vezi in apocrife, 1Maccabei 9:27). Este vorba de cei 400 de ani de tăcere, urmaţi de venirea Mesiei ce a ridicat apostolii şi profeţii Noului Testament.

Dumnezeu ne-a vorbit în multe feluri, până la venirea lui Isus…
Când Dumnezeu a vrut să comunice un mesaj specific, nu a fost necesar pentru El să apară în persoană. El a vorbit prin cuvintele profeţilor. Omul lui Dumnezeu deschidea gura şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul”. Dumnezeu avea controlul minţii şi gurii acelui om. În fond, uneori studiind profeţii este Îl putem separa pe Dumnezeu de profetul care vorbeşte.

Însărcinarea lui Ieremia ca şi profet, este un alt exemplu:

Ieremia 1:9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: ,Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.

De aceea, când Ieremia şi-a deschis gura, din ea i-au ieşit cuvintele lui Dumnezeu!

Ezechiel 3:10 El mi-a zis: ,,Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun!

Originea instituţiei profetice din israel
Aceasta este descrisă de Moise în Deut.18. El nu a avut niciodată contact direct cu instituţiile religioase ale Canaanului. Moise a anunţat în acest pasaj întemeierea unui oficiu al profetului în Israel care îi va face cunoscut mesajul lui Dumnezeu. Acest oficiu urma să-şi găsească împlinirea definitivă în persoana lui Isus, Profetul prezis de Moise.

Ioan 4
19 ,,Doamne”, I-a zis femeia, ,,văd că eşti prooroc.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 ,,Femeie”, i-a zis Isus, ,,crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25 ,,Ştiu”, i-a zis femeia, ,,că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Ioan 4:39 Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: ,,Mi-a spus tot ce am făcut.”

Este ceea ce acel „profet” trebuia să facă. Să facă cunoscută voia lui Dumnezeu, cu desăvârşire!

Deuteronom 18:15,18 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el! Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

Aceasta este într-adevăr o imagine a lui Hristos, dar şi a profetului din Israel, până la venirea Lui.
În contrast cu metodele de aflare a viitorului şi a lucrurilor rezervate lui Dumnezeu, profetul adevărat nu recurge la ghicit, citit în stele, etc. (metodele păgâne ale practicilor oculte) pentru că Dumnezeul lui Israel declară aici că i le descoperi prin revelaţie.

Testul biblic pentru profet — cum trece un om proba biblică a originii divine a mesajului său? Trebuie să aibe o rată de 100% a împlinirii profeţiilor! Nu de 99,9 % ci de 100%!

Deuteronom 18
21 Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
22 Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Nostradamus, un profet?
Momentul hotărâtor al profeţiilor lui Nostradamus de care depinde practic orice pretenţii de veridicitate a tuturor celorlalte predicţii ale sale a venit pe data de 1 iulie 1999.
Pe data de 1 iulie anul trecut, istoria şi-a pus definitiv amprenta asupra capacităţii profetice a celebrului Nostradamus!

Trăsăturile comune ale profeţilor falşi indicate de Vechiul Testament

Pretind a fi trimis de Dumnezeu
Ieremia 23:
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veţi avea pace;’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ,Nu vi se va întâmpla nici un rău.’
18 Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit?
31 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.”
32 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.”

Nu sunt trimis sau însărcinaţi de Dumnezeu.
Ieremia 14:14
14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
23:21 Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au proorocit.
23:21 ,,Trimete să spună tuturor celor din robie: ,Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: ,Pentru că Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimis Eu, şi vă insuflă o încredere mincinoasă

Lacomi, de bani
Mica 3:11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: ,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!”

Înşelători
Matei 7:15 Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori.
Ezechiel 13:6 Vedeniile lor sunt înşelătoare, şi proorociile lor mincinoase. Ei zic: ,Aşa vorbeşte Domnul!’ măcar că Domnul nu i-a trimis; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor.

Beţi, vorbesc sub influenţa alcoolului
Isaia 28:7 Dar şi ei, se clatină de vin, şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi şi prooroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă.

Sunt imorali şi profani
Ieremia23:
11 Proorocii şi preoţii sunt stricaţi; ,,le-am găsit răutatea chiar şi în Casa Mea, zice Domnul.”
14 Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.”

Proorocesc după placul lor, sunt fără minte
Ezechiel 13
2 ,,Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultaţi cuvântul Domnului!
3 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Vai de proorocii fără minte, cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic!

Sunt comparaţi cu şacalii din pustie
Ezechiel 13:4 Proorocii tăi, Israele, sunt ca nişte şacali în mijlocul dărâmăturilor!

Sunt vânt
Ieremia 5:13 Proroocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!”

Proorocesc neadevăruri
Ieremia5:31 Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

Ascund adevărata stare spirituală a poporului care îi atrage nenorocirea
Plângerile 2:14 Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi înşelătoare.

Amăgiţi de spirite rele — cazul lui Ahab şi a celorlalţi care prooroceau pe placul împăratului
1Regi22
21 Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,Eu îl voi amăgi.’
22 Domnul i-a zis: ,Cum?’ ,Voi ieşi’, a răspuns el, ,şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.’ Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!”
23 Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.”

Spun minciuni în Numele Domnului
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.

Au vorbit/proorocit în numele unor dumnezei falşi
Ieremia 2:8 Preoţii n-au întrebat: ,Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sunt de nici un ajutor.’

Pace, pace când nu este pace!
Ieremia 6:14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ,Pace! Pace!’ Şi totuşi nu este pace!
Ieremia 23
16 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veţi avea pace;’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ,Nu vi se va întâmpla nici un rău.’
Ezechiel 13:10 Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ,Pace!’ când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.
Mica 3:5 ,,Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:

Practică adesea ghicirea şi magie neagră
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
Fapte 13:6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus

Pretind că au visat
Ieremia 23:28 Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! ,Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul.”
32 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.”

Adesea sunt amăgiţi de Dumnezeu, ca judecată.
Ezechiel 14:9 Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.

Efectele proorocilor falşi asupra poporului

Conduc spre rătăcire
Ieremia 23:13 ,,În proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!
Mica 3:5 ,,Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:

Te fac să uiţi Numele Său
Ieremia 23:27 Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?

Sunt încurajaţi şi lăudaţi
Ieremia 5
30 ,,Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară.
31 Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?
Luca 6:26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
Mica 2:11 Da, dacă ar veni un om cu vânt şi minciuni, şi ar zice: ,,Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari!” acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!

Modul de verificare şi determinare a profeţilor falşi

Deuteronom 13
1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alţi dumnezei”, – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -,,şi să le slujim”!
3 să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

Deuteronom 18
21 Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
22 Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

1Ioan 4
1 Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
3 şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Judecăţi sunt pronunţate împotriva lor. Ieremia 8:1,2; 14:15; 28:16,17; 29:32.
Ezechiel 13:8 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu’.
Ezechiel 13:9 ,Mâna Mea va fi împotriva proorocilor, ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror proorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 13:16 S-a isprăvit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.’
Ho 9:7 Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă proorocul este nebun, sau dacă omul insuflat aiurează. Şi aceasta din pricina mărimii nelegiurilor şi răzvrătirilor tale.

Cu Biblia în mână şi nu cu ziarul vom fi foarte bine informaţi! Vedeţi, nu mă opun citirii ziarelor, dar fără a ştii ce spune Biblia despre istorie vei fi doar asemenea cârtiţei care ştie foarte bine ce se întâmplă pe movila ei, dar căreia îi lipseşte o imagine completă a câmpului!

1 John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.

Teodor Macavei

 

Cartea profetului Ieremia

Partea I-a

Ieremia, Profetul înlăcrimat

 

 

 

Recapitulare:

• Ultimul profet pe care l-am studiat împreună a fost Ţefania. Acesta a fost profetul de pe vremea reformelor lui Iosia şi care se pare, l-a influenţat pe acesta să le iniţieze. Este un profet de origine regească, descriindu-ne originea sa în urmă cu patru generaţii de la evlaviosul rege Ezechia.
• Deşi ţara a fost curăţată de idolatrie de regele Iosia, totuşi în inima poporului idolatria a rămas neînlăturată, lucru care le va atrage în cele din urmă judecata prevăzută a lui Dumnezeu prin aducerea unui năvălitor de la nord. Babilonul.
• El este unul din ultimii profeţii care au apărut înainte de invazia şi robia babiloniană. Iudea este judecată din cauza letargiei şi apatiei spirituale în care i-a dus idolatria. Ei nu-l mai caută pe Domnul, nici nu mai întreabă de El şi nici nu mai cred că acesta lucrează. Oamenii se complac în religia lor de formă în timp ce vieţile lor sunt împovărate de păcate grele.
• Ţefania este un alt profet a cărui temă preferată a profeţiei sale este „ziua Domnului”.
• Totuşi el încurajează poporul iudeu să profite de mila lui Dumnezeu şi să se pocăiască din timp. Ţef.2:1-3
• Ţefania prezintă totodată o perspectivă optimistă asupra Zilei Domnului, arătând că pentru Dumnezeu judecata nu este un scop în sine, ci doar mijlocul prin care-şi pune deoparte şi curăţeşte o rămăşiţă, un neam care să-L glorifice.

Introducere
Cartea profetului Ieremia se găseşte după cartea profetului Isaia, înainte de cea a Plângerilor, tot a lui Ieremia, şi înainte de profetul Ezechiel.

Ieremia a trăit cu 100 de ani mai târziu după Isaia. Dacă prin Isaia s-a reuşit salvarea Ierusalimului din mâinile Asiriei, prin Ieremia nu s-a reuşit salvarea Ierusalimului din mâinile Babilonului… din cauza răutăţii lui.
Prin Isaia naţiunea a fost cruţată (mesaj primit), prin Ieremia (mesaj respins), naţiunea este nimicită.

Cuprinde 52 de capitole ultimul fiind, se pare, epilogul propriului său secretar, Baruc, după alţii al preotului Ezra şi este urmată de altă scriere a sa, „Plângerile lui Ieremia” în care autorul lamentează soarta cetăţii căzute, Ierusalimul, la invadarea căruia el a fost martor ocular.

Această carte a unui profet „mare” datorită lungimii scrierii sale îşi primeşte numele de la autorul ei identificat de la bun început prin „cuvintele lui Ieremia”.

Cap.1, vers.1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.

Ieremia — doar un copil — nici măcar un tânăr!
Numele lui Ieremia înseamnă „Iehova (Domnul) întemeiază”, „rânduieşte”, în sensul de „a pune temelie”, „a fonda”. Putem vedea că în ciuda tinereţii sale (unii aproximează că ar fi avut vreo 20 de ani când a fost chemat de Domnul să-i slujească – o vârstă foarte „nepotrivită” pentru cultura acelei vremi să intri în slujba Domnului!), Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce-i fondează, rânduieşte, şi „ordinează” lucrarea profetică atribuindu-i o autoritate spirituală incontestabilă.
La chemarea lui în slujba profetică de către Domnul Dumnezeu, Ieremia răspunde spunând că este doar un „copil”.

1:4-8 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Eu am răspuns: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: ,,Nu zice: ,Sunt un copil,’ căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul. –

Apostolul Ioan în prima sa epistolă (1Ioan 2:12-14) ne arată că existau trei categorii de vârstă, iar noi ştim din cultura vremii că cei denumiţi „copilaşi” erau în jur de 20-30 de ani. Într-adevăr, Ieremia se pare că a fost foarte fraged pentru a fi profet, şi totuşi Dumnezeu l-a chemat şi l-a investit cu autoritate.

Despre cât de mulţi pastori şi preoţi ordinaţi astăzi se poate spune acelaşi lucru? Fără acest aspect esenţial, aceştia se găsesc în impostură. Chiar dacă s-au pregătit la seminar ca să devină „reprezentaţii” lui Dumnezeu, s-ar putea ca Acesta să nu-i fi chemat!

Cine este autorul?

Cartea posedă un puternic caracter autobiografic…

Dacă Ţefania excelează în a ne descrie originea sa prin enumerarea a 4 generaţii de strămoşi, Ieremia se remarcă prin a ne reda detalii din viaţa lui pe care nici un alt profet nu ni le oferă ca el. Astfel, vorbeşte despre lucrarea sa, despre reacţiile ascultătorilor săi, despre încercările şi prigoanele prin care trece şi despre simţămintele şi trăirile sale personale. A-l citi este de folos tuturor celor ce se implică în lucrarea de slujire a Bisericii, multe din experienţele lui Ieremia potrivindu-se lor!

Ier.1:4-5 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.”

Predestinarea în slujirea lui Dumnezeu (în lucrare) — un concept demn de reţinut.

Cartea lui Ieremia este profeţia unui om chemat de tânăr de către Dumnezeu şi predestinat lucrării mai înainte de a se naşte. Lucrul acesta poate să conducă la o serie de deducţii folositoare nouă:

• dacă Dumnezeu te-a înzestrat şi te-a rânduit să devii un lucrător al Său nu mai contează aşa de mult dacă alţii te remarcă, te îngăduie să le slujeşti, sau te numesc în postul de unde să-ţi exerciţi influenţa.
• dacă alţii ţi se opun şi nu te apreciază, chiar luptă din răsputeri să nu ajungi acolo, dacă Dumnezeu te-a destinat acelei lucrări, opoziţia lor este zadarnică. În cele din urmă Dumnezeu te va ridica să ocupi acea poziţie.
• dacă te crezi incapabil şi incompetent să-ţi faci lucrarea ta pentru Dumnezeu (şi eşti ne spune Pavel), va fi de o mare încurajare să ştii că nu ai venit din proprie iniţiativă, ci El te-a chemat, El te sprijină şi El îţi dă autoritatea de a-l reprezenta.
• Etc. ….

Ne mai amintim de vreun astfel de exemplu de slujitor al lui Dumnezeu? Care este acesta, sau aceştia?

Găsim în Biblie că la fel au fost:

Isaia
Isaia 49:1 ,,Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.
Ioan Botezătorul
Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui …
Apostolul Pavel
Gal. 1:15-16 Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, – a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om …

Dacă Dumnezeu nu a rânduit şi nu a chemat El Însuşi un om să-i slujească, echipându-l ca atare cu toate darurile şi talentele necesare, nimeni şi nimic nu-l poate forma pe acela, nici seminariile teologice, nici chiar hirotonisirile preoţeşti cele mai alese, sau ordinările protestante. În cuvintele lui Martin Luther, acestea „nu sunt decât mâini goale puse pe un cap gol!”

Locul de provenienţă al profetului

Ieremia care a fost atât profet cât şi preot a fost fiul preotului Hilchia, altul decât cel ce a descoperit cartea Legii pe vremea lui Iosia (deşi unii presupun exact acest lucru!). Provine din sătucul Anatot, un fel de reşedinţă provincială a tagmei preoţeşti, (1:1) sat numit astăzi Anata, găsit la aprox. 4-5 km nord-est de Ierusalim, totodată una dintre cetăţile de adăpostire din tribul lui Beniamin. Ca o pildă pentru regatul lui Iuda Ieremia a rămas necăsătorit (16:1–4).

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 ,,Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3 Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele cari se vor naşte în locul acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da naştere în ţara aceasta:
4 vor muri doborâţi de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”

„Secretarul” lui Ieremia — Baruc
Ieremia a fost asistat în lucrarea sa profetică de un scrib pe numele de Baruc căruia uneori i-a dictat şi i-a dat în grijă mesajele şi scrierile sale profetice.

32:13-15 Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, în ţara aceasta.’

Ceea ce constituie o extraordinară profeţie a revenirii în ţară după captivitatea babiloniană.

36:4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.
36:32 Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

Baruc care înseamnă „cel binecuvântat” este fiul lui Neriia, provenind dintr-o importantă familie a Iudeii. Baruc este cel care de la un balcon a citit cu voce tare cuvintele profeţiei lui Ieremia într-o zi de postire, şi după care le-a citit şi conducătorilor de la curtea regelui provocând o mare tulburare. Atunci împăratul Ioiachim a luat cartea şi a tăiat-o cu briceagul unui logofăt şi a aruncat-o în foc (Ieremia 36:23). Împreună cu Ieremia au trebuit să se ascundă şi să rescrie un alt sul (un efort deloc neglijabil în vremurile acelea!) la care au mai adăugat şi alte cuvinte împotriva Iudeii şi împăratului.

În timpul asediului lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului, lui Baruc i-a fost dat spre păstrare sulul care conţinea titlul de proprietate al terenului pe care l-a cumpărat Ieremia. (Ier.32:12). Fiind acuzat de duşmanii lui că-i favorizează pe caldeeni a fost aruncat în închisoare, alături de Ieremia unde a rămas până la căderea Ierusalimului. A murit probabil în Babilon.

Despre personalitatea lui Ieremia

La lucru în autor…
În felul acesta ştim că deşi a fost scris de oameni este totuşi Cuvântul lui Dumnezeu. Cum poate fi Biblia în acelaşi timp Cuvântul lui Dumnezeu şi de pildă cuvintele lui Pavel? Sau, Ieremia?

Se pune problema, cum pot fi atât de multe trăiri personale ale Cuvântului lui Dumnezeu? Cartea lui Ieremia poartă amprenta autorului. Cum poate scrierea lui să fie Cuvânt al lui Dumnezeu? Întrebările acestea se pun creştinilor de către sceptici.

Ştim că Dumnezeu este cel ce a modelat personalitatea celui ce scrie. Tot El l-a făcut pe Pavel să fie omul care El a vrut să fie. De aceea atunci când autorul atingea punctul pe care Dumnezeu îl dorea, El direcţiona şi controla voinţa liberă a acestuia astfel încât omul să scrie cuvintele lui Dumnezeu.

Cuvintele erau ale omului lui Dumnezeu, dar viaţa acestuia era a (aparţinea) lui Dumnezeu.
Putem spune că literalmente Dumnezeu şi-a ales cuvintele din viaţa fiecărui autor al Cuvântului Său scris, le-a cules din vocabularul lor, le-a colorat cu trăirile acestora şi apoi le-a transmis prin personalitatea lor. Cuvintele erau ale omului Său, dar viaţa omului era atât de influenţată de El încât reda literar cuvintele Lui. De aceea, putem spune, cartea Ieremia este scrisă de om, dar este şi scrisă de Dumnezeu. Ambele afirmaţii sunt corecte.
David a mărturisit:

2 Samuel 22:2 Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvântul Lui este pe limba mea.

De asemenea Petru ne spune că oamenii folosiţi de Dumnezeu în scrierea Cuvântului Său n-au vorbit de la ei ci au fost mânaţi de Duhul Sfânt (2Petru 1:21). Ei erau autori, nu doar „secretari”. Se elimină ipoteza „dictării automate”. L-au scris având amprenta personalităţii lor, dar fără să nuanţeze cu nimic conţinutul cuvintelor deoarece personalitatea lor era atât de propice comunicării lor. Când citim pe Ieremia, putem să-i simţim durerea sa profundă. Când citim pe un Amos aproape că simţim căldura focului judecăţii. Personalitatea oamenilor folosiţi de El în păstrarea cuvintelor Sale reiese din fiecare colţ al Scripturii.¹

Cartea profetului Ieremia conţine o experienţă foarte vie — trăirea intensă de către un om a crezurilor sale. Ieremia nu este profetul care apare din neant având o faţă ca de cremene şi care cu o voce tunătoare declară, „Aşa vorbeşte Domnul!!” (fulgere şi scântei). Nu, el simte ce spune şi-şi trăieşte profund mesajul!

Un autor creştin spune despre Ieremia: „Pentru a transmite un dur mesaj de judecată Dumnezeu a ales un om ce avea o inimă de mamă, o voce tremurândă, ca de copil şi nişte ochi înlăcrimaţi de tată. Acesta nu a fost omul puternic, ca Ilie, elocvent ca Isaia, serafic ca Ezechiel, ci unul timid şi plăpând, întotdeauna conştient de slăbiciunea lui, cerşind milă şi înţelegere, vrând tot timpul să cunoască o dragoste de care n-a avut parte niciodată. Acesta a fost vasul prin care Cuvântul lui Dumnezeu a venit la acel neam stricat şi înrăit.”

Ieremia este denumit de unii „profetul tânguitor”. Sau, care plânge.

El este omul care a transmis Iudeii un mesaj de o asprime deosebită însă cu o atitudine de blândeţe şi de dragoste, de asemenea neobişnuită. Vernon McGee spune că nimeni să nu-şi închipuie că poate pronunţa ca Ieremia asemenea judecăţi asupra oamenilor, dacă mai întâi nu demonstrează aceleaşi sentimente pentru soarta lor ca şi Ieremia!!! Cât de adevărat este faptul acesta :

„Să vrea să predice ca Ieremia, fără să fie zdrobit ca Ieremia în inima lui pentru soarta celor cărora le vorbeşte, aşa ceva nu se cade în lucrarea Evangheliei”

Este îngrozitor să vezi un tânăr vorbind cu uşurinţă despre iad, păcat şi judecata lui Dumnezeu unor oameni care se află pe o cale care-i duce acolo, şi care să nu fie pur şi simplu „distrus” în inima lui din pricina destinului înfiorător spre care acei oameni se îndreaptă grabnic. Lui Ieremia i-a păsat enorm unde mergeau aceştia după cum ne arată pasajele acestea :

9:1 ,,O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
13:17 Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
14:17 ,,Spune-le lucrul acesta: ,Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

Lipsa de pasiune în predicarea evangheliei este uneori la fel de distrugătoare pentru sufletelor celor ce o ascultă ca şi o altă evanghelie, deci, a le aduce un mesaj deformat al mântuirii!

Ce simţim pentru oamenii cărora le împărtăşim credinţa noastră, le „spunem Evanghelia”, este o întrebare care trebuie să ne urmărească în permanenţă. Ieremia a plâns pentru pedeapsa care el ştia sigur că se va abate asupra compatrioţilor lui. Nu ştim noi sigur că dacă nu-l primesc pe Isus Hristos oamenii merg în iad? De asemenea, Isus a plâns pentru soarta cetăţii, iar Pavel a mers până acolo încât să vrea el să fie blestemat de Dumnezeu pentru ca iudeii lui să fie mântuiţi! De ce nouă ne pasă atât de puţin?

Romani 9:1-3 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

Simţim noi la fel ca aceştia, sau facem o slujbă lipsită de pasiune, de convingere, şi rămânem nepăsători faţă de soarta celor cărora le vorbim? În acelaşi timp ştiu că unora le este mai uşor să jelească decât să evanghelizeze pe alţii… dar dacă le pasă cu adevărat, o vor demonstra mergând să-i evanghelizeze pe aceia.

Ştiu un creştin, de fapt, o creştină care fiind întrebată de ce este tulburată mai tot timpul a răspuns că din cauză că ştia unde merg părinţii ei dacă nu se întorc la Dumnezeu şi că era permanent atentă să caute ocazii să le spună evanghelia. Când un creştin o duce bine, simte aşa. Vrei să afli cum o duci spiritual, întreabă-te cât de mult îţi pasă de soarta pe care ştii sigur că o vor avea toţi cunoscuţii tăi care nu ştiu de Hristos!

Un alt teren unde se vedem cât de mult ne pasă de cei cărora le spunem evanghelia se găseşte înaintea lui Dumnezeu când ne rugăm pentru ei. Dovedim noi în rugăciune că într-adevăr vrem mântuirea unora? Par lui Dumnezeu convingătoare sentimentele pe care le avem faţă de pericolul ca aceştia să intre în veşnicie fără mântuire, faţă de pericolul real ca aceştia să meargă într-un iad în care noi susţinem tare că credem?

Dacă nu punem inimă în mesajul nostru înseamnă a-l dezbrăca de putere şi a-l considera nevrednic să fie ascultat. Ieremia şi-a scăldat în lacrimi durele sale profeţii, iar Duhul Sfânt le foloseşte acum pentru toate epocile Bisericii învăţându-i pe toţi creştinii să le pese sincer de cei nemântuiţi.

Să-l ascultăm pe E.M. Bounds cum recomandă că se poate obţine această compasiune:

Aceasta este pecetea divinităţii ei. Ungerea predicatorului îl pune pe Dumnezeu în evanghelie. Fără ea, Dumnezeu este absent, iar evanghelia este lăsată pe seama forţelor pe care inventivitatea umană, interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o împuternici şi pentru a-i proiecta înainte doctrinele…
Prezenţa acestei ungeri asupra predicatorului creează tulburarea şi fricţiunea din multe adunări. Aceleaşi adevăruri care au fost predicate în stricteţea literei, nu au făcut nici un fel de valuri şi nu au cauzat nici un fel de durere sau vreo impresie de viaţă. Totul este liniştit ca un cimitir. Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se găseşte această influenţă misterioasă; atunci litera Cuvântului este aprinsă de către Duhul, undele unei mari mişcări pot fi simţite; aceasta este ungerea care pătrunde în conştiinţă şi o trezeşte şi care frânge inima. Propovăduirea fără ungere duce la împietrire, face ca totul să devină uscat, steril şi arid. Într-un cuvânt, omoară.
Această ungere, nu este un dar necondiţionat, inalienabil. Ea este condiţionată, iar prezenţa ei este perpetuată şi sporită prin acelaşi proces prin care şi-a procurat-o la început: şi anume, printr-o rugăciune neîncetată lui Dumnezeu, şi prin dorinţe pasionate după Dumnezeu, evaluând-o şi căutând-o cu ardoare neobosită, socotind orice altceva, o pagubă şi un eşec în lipsa ei.
În ce fel şi de unde vine această ungere? Direct de la Dumnezeu ca răspuns rugăciunii. Doar inimile care se roagă sunt umplute cu acest sfânt ulei. Doar buzele ce se roagă sunt unse cu această ungere divină.
Doar rugăciunea multă este preţul ungerii propovăduirii… A le vorbi oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, însă a-i vorbi lui Dumnezeu pentru oameni, este şi mai mare. Cel ce n-a învăţat cum să-i vorbească bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va vorbi niciodată bine şi cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu.

Pildă: Se spune că evanghelistul Dwight L. Moody lăcrima de fiecare dată când vorbea de iad. Nu putea aşa pur şi simplu să-l pomenească în propovăduirea lui fără să fie profund mişcat. La fel Ieremia a fost un om caracterizat de simţăminte şi trăiri faţă de soarta poporului său. La fel ar trebui să fim şi noi!

Unii presupun că Ieremia a plâns exact în acel loc unde se găseşte stânca Golgotei. Locul căpăţânii. Sunt multe paralele care se pot trasa între simţămintele lui Ieremia cauzate de nimicirea Ierusalimului şi cele ale Domnului Isus Hristos care a prevăzut că împietrirea lor le va aduce încă o judecată, cea din anul 70 Anno Domini.

Profetul tânguitor este o umbră vie a Mântuitorului, iar noi ar trebui să ne amintim că atunci când Isus a privit la noroade, le-a văzut risipite şi fără păstor şi i s-a făcut milă. Aşa ar trebui să ni se facă şi nouă, ca urmaşi ai Lui!

1 O adaptare după, John MacArthur, Jr., How to Get the Most from God’s Word, (Dallas, TX: Word Publishing) 1997.

Cartea profetului Ieremia

Partea a II-a

 

 

 

Ieremia, Profetul persecutat

Recapitulare:

• Ieremia este ultimul profet dinaintea robiei babiloniene. Provine din aşezarea Anatot şi este fiu de preot. Se dovedeşte un demn urmaş al acelei tagme atât de împietrite în Iudea acelor vremuri.
• Data trecută (cu două Duminici în urmă) am privit împreună la chemarea în slujba profetică şi la caracterul deosebit al acestui om al lui Dumnezeu. El a fost supranumit „profetul tânguitor”, datorită pasiunii pe care o are pentru naţiunea sa de a se întoarce la Domnul. Este totodată profilul adevăratului patriot!
• „Cine vrea să predice ca Ieremia, să fie zdrobit ca Ieremia!” Ieremia şi-a scăldat profeţiile distrugerii în lacrimi de compasiune.
• Ieremia ne-a lăsat o profeţie de 52 de capitole, aşezată în Biblie după Isaia şi înaintea Plângerilor, şi profetului Daniel.

Despre structura/aranjarea cărţii — ea este oarecum „neîngrijită”!?
Cartea lui Ieremia se remarcă prin lipsa unei ordini precise a capitolelor şi a lipsei a unei cronologii a evenimentelor. Se pare că el a urmărit un efect prin a colecta informaţiile care să sublinieze temele importante ale ei. Alţii pun această „dezordine” pe seama intenselor sale trăiri emoţionale. Cartea lui Ezechiel stă în puternic contrast cu cea a lui Ieremia, acesta aranjând cronologic toate evenimentele pe care le relatează.

Ieremia este un profet foarte citat. Vechiul Testament şi Noul Testament îl citează de mai multe ori pe profet:

Vezi: 1) Daniel 9:2 (25:11,12; 29:10); 2) Matei 2:18 (31:15); 3) Matei 27:9 (18:2; 19:2,11; 32:6–9); 4) 1 Cor. 1:31 (9:24); 5) 2 Cor. 10:17 (9:24); 6) Evrei 8:8–12 (31:31–34); şi 7) Evrei. 10:16,17 (31:33,34).¹

Mesajul lui Ieremia

Ieremia a avut o lucrare care s-a îndreptat în principal către propriul său popor, locuitor al Iudeii, dar care uneori a vorbit şi altor naţiuni. Însă, în primul rând a apelat la compatrioţii lui să se pocăiască evitând judecata lui Dumnezeu trimisă prin intermediul unui năvălitor străin (vezi, cap. 7) — şi anume haldeeni, sau babilonienii (Imperiul Babilonian).

Ieremia 7
1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2 ,,Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta, şi spune: ,Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi barbaţii lui Iuda, cari intraţi pe aceste porţi, ca sa vă închinati înaintea Domnului!”
3 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
4 Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: ,Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’
5 ,Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie.
8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, cari nu slujesc la nimic.
9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tamâie lui Baal, mergeţi dupa alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!…
10 Şi apoi veniţi sa vă înfătişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: ,Suntem izbaviţi!’… ca iaraşi să faceti toate aceste urâciuni!
11 ,Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră?’ ,Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!”
12 ,,Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel!
13 ,,Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v’am vorbit dis de dimineaţă, şi n’aţi ascultat, fiindcă v’am chemat şi n’aţi răspuns,
14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
15 Şi vă voi lepăda dela Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!”
16 ,,Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!
17 Nu vezi ce fac ei în cetătile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.”
19 ,,Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?”
20 ,,De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde, şi nu se va stinge.” …

Ier.1:13-15 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: ,,Ce vezi?” Eu am răspuns: ,Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte.” ,,Şi Domnul mi-a zis: ,Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.

Observaţi că le-a proorocit cu precizie câţi ani de robie va interveni în istoria lor — 70 de ani!

„Diplomaţia” lui Ieremia
Odată însă ce invazia a devenit certă şi după ce Iudea a refuzat să se pocăiască, Ieremia i-a implorat să nu se opună invadatorului babilonian pentru a evita distrugerea lor completă (cap.27). Un gest de o rară diplomaţie, dar care este interpretat greşit. Pentru aceasta i-a chemat şi pe delegaţii altor neamuri pe care i-a sfătuit să-l asculte şi să se supună Babilonului (cap.27) prevăzând judecata lui Dumnezeu asupra mai multor neamuri (25:12-38; cap.46-51).

Totuşi nici Ieremia nu îi abandonează în întunericul Zilei Domnului ci după prezicerea celor 70 de ani de robie babiloniană (25:9-12), el prevede un viitor strălucitor rămăşiţei pe care Domnul o va păstra:

Ieremia 23:3-8 ,,Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în cari le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi. Voi pune peste ele păstori cari le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.” ,,Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihănirea noastră!” ,,De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ,Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ Ci se va zice: ,Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările în cari îi risipisem! ,Şi vor locui în ţara lor.’

Ieremia 33:15-22 În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: ,Domnul, Neprihănirea (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră.” Căci aşa vorbeşte Domnul: ,,David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi cari să aducă arderidetot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare, şi să aducă jertfe în toate zilele!” Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua, şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legământul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba. Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.”

Pedepsirea Iudeii demonstrează eficienţa iubirii de Tată a lui Dumnezeu.
Vreau să spun că atunci când păcatul îi lipseşte de simţiri pe copiii lui Dumnezeu, Acesta intervine cu pedepse aspre care să-i readucă la simţiri. Profeţia lui Ieremia ne arată că de fapt Tatăl este cel ce suferă cel mai mult în procesul disciplinei.

Context

Cuvintele de deschidere ale cărţii reprezintă cheia înţelegerii acestei profeţii pentru că ele dezvăluie fundalul istoric şi împrejurările tragice în care Ieremia a trudit. Este obiceiul profeţilor de a-şi data singuri profeţiile în acest fel, raportându-le la vremea regilor în care au trăit, iar dacă noi vrem să le înţelegem trebuie să cunoaştem contextul în care au vorbit.

1:1-3 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin. Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui, şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.

Vremuri grele urmau să vină asupra Iudeii în timpul lui Ieremia. Cu un secol mai înainte Israelul fusese complet nimicit şi dus în robia asiriană. Din păcate, Iuda nu a învăţat nimic din soarta tragică a regatului frate şi a continuat în apostazia ei care i-a adus în cele din urmă un necaz similar. Năvălirea şi robia babiloniană de 70 de ani.

Când a proorocit?

Perioada lucrării sale se întinde pe durata a aproape 50 de ani, de la al 13-lea an de domnie a lui Iosia (627 î. H.) după cum el însuşi precizează în vers. 1, până după luarea Ierusalimului de către Babilon în 586 î.H. (Ier. 39,40,52).

După anul 586 Ieremia a fost obligat să se alăture rămăşiţei care s-a refugiat în Egipt. Este posibil ca el să mai fi profeţit până în 570 şi avem un comentariu rabinic care susţine că atunci când Babilonul a invadat Egiptul între 568-567 Ieremia a fost dus ca rob în Babilon.

De aceea este posibil ca în jurul anului 561 el să fi fost în stare să scrie capitolele de încheiere ale cărţii când împăratului lui Iuda Ioiachim, prizonier în Babilon, i-a fost redată demnitatea (52:31–34). Dacă mai era în viaţă, Ieremia ar fi avut vârsta de 85-90 ani.²

Fundalul istoric
Detaliile vremii lui Ieremia sunt descrise în 2 Regi 22-25 şi 2 Cronici 34-36. Profeţiile lui Ieremia ne oferă descrieri ale păcatelor poporului său, ale năvălitorului pe care-l va trimite Dumnezeu, a efectelor asediului, ale nenorocirilor invaziei. Profeţiile sale au fost făcute în timpul ultimilor 5 regi ai Iudeii:

Iosia 640–609 î.H., Ioahaz 609 î.H. (2Regi 23:30-31), Eliachim sau Ioiachim 609–598 î.H., Ioiachin 598–597 î.H.(2 Regi 24:8), şi Zedechia 597–586 î.H.

Observaţi că Ieremia a menţionat doar trei dintre aceşti regi, Ioahaz care a domnit doar trei luni şi Ioiachin, tot trei luni, fiind trecuţi cu vederea. Nu i-a considerat vrednici de menţiune, fiind doi regi răi. Nici Zedechia a cărui fii au fost omorâţi de babilonieni înaintea lui şi căruia i-au scos ochii, nu a fost mai bun. De fapt, acesta s-a dovedit un caracter slab, un om schimbător şi nehotărât. Întâi, se supune Babilonului apoi, cere ajutorul Egiptului pentru a se opune lui. Ultimii regi ai Iudeii au fost o ruşine!

Spre deosebire de vremea lui Isaia, puterea dominantă în lume nu era Asiria, ci Babilonul…
În momentul acela se dădea o întrecere cu trei concurenţi la supremaţia internaţională: Asiria, Babilonul şi reînviatul Egipt.

Timp de vreo 300 de ani Asiria cu capitala în nordul văii Eufratului şi Tigrului, Ninive, care a dominat lumea cunoscută pe atunci, şi-a accelerat căderea. Babilonul, aflat în partea de sud a aceleiaşi legendare văi îşi începuse ascensiunea imbatabilă. Egiptul la rândul lui care în urmă cu o sută de ani era o mare putere începea din nou să-şi arate ambiţiile de dominaţie.

Dintre toate, pe la mijlocul vremurilor lui Ieremia, Babilonul este cel ce a ieşit câştigător în această competiţie. Babilonul a umilit Asiria (607) şi a zdrobit Egiptul (cu doi ani mai târziu) în bătălia de la Carchemiş şi timp ce 70 de ani a dominat lumea. Tot în această perioadă de timp şi iudeii au fost captivii acestui imperiu. Dintre toate naţiunile pe care şi le-au supus, cucerirea Iudeii le-a necesitat babilonienilor vreo 3 faze diferite (ceva asemănător cu cucerirea Daciei de către Roma!).

Condiţia spirituală a Iudeii era una de flagrantă idolatrie.

Împăratul Ahaz care l-a precedat pe fiul lui Ezechia, un rege reformator bun, pe vremea profetului Isaia a pus bazele unui ritual idolatru al jertfirii copiilor zeului Moloh în valea Ben-Hinnom-ului, din afara Ierusalimului. Despre acest ritual monstruos am mai vorbit cu ocazia studiului asupra cărţii lui Isaia. Valea Hinnom-ului a ajuns să fie ilustraţia geografică a adevăratului iad, şi se pare că „ghehena” este traducerea grecească a numelui ei evreiesc. De aici vine şi cuvântul „gheenă” (groapa de gunoi). Ezechia a introdus reforme şi a condus stârpirea acestui ritual (Is. 36:7), dar Manase, fiul acestuia, a perpetuat ritualul şi a sporit idolatria ce a continuat până în vremea lui Ieremia (7:31; 19:5; 32:35).

7:30-31 Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s’o spurce. Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”
19:5 Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”

Iudeii venerau zei canaaniţi ai fertilităţii prin relaţii sexuale iresponsabile iar copiii rezultaţi din acestea erau sacrificaţi lui Moloh ca să binecuvânteze pământul cu roade. Valea Ben-Hinomului era locul unde se ţineau aceste ritualuri scârboase şi de asemenea locul unde se depuneau oasele victimelor, un fel de groapă comună. De aceea, locul a primit această conotaţie nefastă iar priveliştea dezolantă a fumului care se înălţa continuu spre cer a inspirat imaginea Nou Testamentală a iadului.

Mulţi se închinau în acelaşi timp şi la „împărăteasa cerurilor, Astarteea (Ier.7:18):

Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.”

Reformele lui Iosia care au atins apogeul în 622 î.H. au dus într-adevăr la înlăturarea externă a unora dintre cele mai repulsive practici idolatre, dar nu a reuşit să ducă şi la înlăturarea idolatriei din inima locuitorilor Ierusalimului şi Iudeii.

Astfel, după un răgaz scurt păcatul a înflorit din nou în regatul de sud. Prefăcătoria religioasă, necinstea, adulterul, nedreptatea, cruzimea faţă de cei neajutoraţi, lipsiţi de apărare, au caracterizat vremurile profetului Ieremia.

Profetul persecutat

Aş spune că profetul Ieremia a avut parte de 40 de ani, nu de lucrare, ci de permanent conflict…

Ier.15:10 ,,Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată tara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi ma blestemă!
Ier. 20:8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Sâlnicie şi apăsare!” Aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

…deoarece nimeni nu i-a luat în seamă avertismentele ci a fost mai degrabă persecutat şi umilit. Vedem puţin mai încolo cum Ieremia a fost ameninţat, judecat, pus în butuci, forţat să fugă dinaintea împăratului, public umilit de un profet fals şi aruncat într-o groapă.

Un profil al curajului — „plângerile” lui ieremia sunt făcute lui dumnezeu, nu omului!
Omul acesta este un exemplu de curaj şi neînfricare în proclamarea adevărului unui popor înrăit şi împotrivitor să-l primească. Unii pot însă arăta cu degetul momentele în care Ieremia a ezitat să intre în lucrare, când a vrut să fugă, să dea înapoi, şi a tremurat de frică. Totuşi ceea ce trebuie remarcat este că în fiecare dintre aceste momente Ieremia se găseşte în prezenţa lui Dumnezeu, şi nu a oamenilor.

Îl vedem într-adevăr copleşit de măreţia lucrării sale, de povara mesajului de judecată însărcinat să-l ducă evreilor, zdrobit de profunde sentimente de nevrednicie şi neputinţă. Însă tocmai ceea ce alţii se grăbesc să critice este remarcabil la Ieremia fiindcă întotdeauna aceste trăiri îl arată prosternat înaintea lui Dumnezeu, singurul care putea să-l sprijine. De partea cealaltă, de fiecare dată când iese din prezenţa lui Dumnezeu pentru a veni înaintea oamenilor să le aducă Cuvântul Său, Ieremia este dârz, îndrăzneţ şi neînfricat în faţa ameninţărilor şi persecuţiilor lor — neînduplecat în afirmarea adevărului. Aceasta este o definiţie adevărată a eroismului.

Apoi, în ciuda lipsei rezultatelor, vedem un om care merge înainte, care continuă şi nu renunţă… Şi nouă ne-a fost lansată o singură chemare: să predicăm Cuvântul, la timp şi ne la timp, nu să ne preocupăm de rezultate. Ele revin lui Dumnezeu. Nouă ne revine ascultarea de porunca Lui.

Curajul lui Ieremia rezultă şi din maniera necompromiţătoare în care comunică un mesaj de judecată unei naţiuni aflate în culmea puterii ei — Imperiul Babilonian şi capitalei acestuia, cetatea Babilonului.

Îi invită pe preoţii şi mai marii poporului în Valea Ben-Hinomului să asculte o predică, mai mult o pantomimă cu mesaj.

Ieremia 19
1 Aşa a vorbit Domnul: ,,Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ, şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor.
2 Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe cari ţi le voi spune.
3 Să spui: ,Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
4 Pentrucă M’au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat.
5 Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.”
6 ,,De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
7 În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
8 Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi ceice vor trece pe lângă ea, se vor îngrozi şi vor şuera, când vor vedea toate rănile ei.
9 Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării, în care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa.
10 Să spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine.
11 Şi să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.

Mesajul acesta îi atrage o aspră prigoană pornită împotriva lui. Ieremia este nu doar „profetul tânguitor” din cauza soartei naţiunii sale, dar şi „profetul persecutat” fiindcă i-a spus adevărul!

Cartea conţine multă suferinţă ilustrată amplu prin persecutarea lui Ieremia.

Ieremia 11:18-21 ,,Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe cari le urzeau ei împotriva mea, zicând: ,Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.” – ,,O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!” ,,Deaceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, cari vor să-ţi ia viaţa, şi zic: ,Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!”

În cap.20 avem o descriere a prigonirii lui de către preotul şi profetul fals Paşhur şi concluzionează amara lui experienţă suferită din pricina Cuvântului lui Dumnezeu (Ieremia este un martir!)

20:18 Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?
15:15 ,,Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gîndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!

John MacArthur redă toate încercările şi suferinţele prin care a trecut Ieremia:

1. Ameninţări făcute asupra vieţii lui (11:18–23)
2. Izolat (15:15–21)
3. Pus în butuci (19:14–20:18)
4. Arestat (26:7–24)
5. Pus la încercare şi provocat de un profet fals (28:10–16)
6. Ameninţat cu moartea (36:1–32)
7. Întemniţare şi abuz, violenţă (37:15)
8. Mort de foame (38:1–6)
9. Legat cu lanţuri (40:1)
10. Izgonit (42:1–43:4)³

Ier.20:7-10 M’ai înduplecat, Doamne, şi m’am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine îşi m’ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea şi bate joc de mine. Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Sâlnicie şi apăsare!” Aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Dacă zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi-l”, strigă ei; ,,haidem să-l învinuim!” Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!”

Ştiţi de ce el nu s-a putut opri a spune adevărul? Pentru că, Cuvântul lui Dumnezeu nu era o informaţie externă; ci a fost ceva interiorizat şi l-a controlat pe Ieremia. El a fost captivat de adevărul lui Dumnezeu, Torah.

În ciuda persecuţiei aspre la care a fost supus, observaţi ce spune Ieremia că este Cuvântului lui Dumnezeu pentru el: „ca un foc mistuitor în inima lui, este închis în oasele lui.” Caută să-l oprească, dar nu poate! Firea lui striga de durerea persecuţiei dar Cuvântul lui Dumnezeu pe care el îl ştia nu-i îngăduia să tacă.

Eşti tu la fel de captivat de Cuvântul lui Dumnezeu?

Ştiţi de ce el nu s-a putut opri din a le spune semenilor lui adevărul? Pentru că Acesta nu era doar o cunoştinţă intelectuală, o masă externă de informaţie, ci era ceva ce şi-a însuşit personal, trăieşte personal, îl stăpânea şi dirija. Ieremia a fost captiv Cuvântului.

Într-un prilej, împăratul îi cere să proorocească de bine şi când colo Ieremia pronunţă judecată.

Uciderea profetului Urie. Ieremia a putut să vadă cum Dumnezeu i-a păzit viaţa, un profet pe nume Urie fiind ucis de Ioiachim, după ce acesta a trebuit să trimită o expediţie de aducerea a lui înapoi din Egipt.

Ieremia 26:18-24 ,,Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.’ L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s’a temut Ezechia de Domnul? Nu s’a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S’a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?” (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia. Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s’a temut, a fugit, şi s’a dus în Egipt. Împăratul Ioiachim a trimes nişte oameni în Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt. Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) – Totuş mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n’a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Să observăm sprijinul care Dumnezeu este pentru Ieremia!
Fără a realiza că avem acelaşi sprijin în lucrarea noastră, vom fi speriaţi şi daţi de ruşine.

Un alt lucru demn de remarcat este planul lui Dumnezeu pentru viaţa lui Ieremia, atât în lucrarea sa profetică cât şi în hotărârea lui de a-i împlini voia lui Dumnezeu în viaţa sa.

Ieremia 1
5 ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.”
6 Eu am răspuns: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”
7 Dar Domnul mi-a zis: ,,Nu zice: ,Sunt un copil,’ căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.
8 Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, -zice Domnul. –
9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: ,Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.
10 Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.
11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Ce vezi, Ieremio?’ Eu am răspuns: ,Văd un veghetor.’
12 Şi Domnul mi-a zis: ,Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.”
13 ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: ,,Ce vezi?” Eu am răspuns: ,Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte.”
14 ,,Şi Domnul mi-a zis: ,Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.
15 Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
16 Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregei lor răutăţi, pentrucă M’au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei şi s’au închinat înaintea lucrării mânilor lor.
17 Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.
18 Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregei ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.”

Ieremia 20:11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n’au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!
Ieremia 15:20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.”

 

Cartea profetului Daniel

Dumnezeu stăpâneşte!

---

Introducere

Această secţiune a Bibliei pe care o studiem de ceva vreme se numeşte „hagiografa” şi a fost denumită aşa de către biserica primară. Termenul denotă cea de-a treia împărţire a scripturilor Vechiului Testament numită de evrei „Kethubim” (adică, „scrierile”). Iată cum descrie Noul Testament această împărţire corespunzătoare a Vechiului Testament.

Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”

Ceea ce cartea Apocalipsei („descoperirii”) reprezintă pentru Noul Testament, cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament, atât din punct de vedere apocaliptic cât şi profetic.

Următorul profet care din punct de vedere cronologic urmează lui Habacuc este Daniel.

Cartea profetului Daniel se întinde pe întreaga perioadă de 70 de ani de robie babiloniană a poporului Israel (ca. 605–536 î.c.; cf. 1:1 şi 9:1–3).

Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov duşi pe malurile Eufratului. El este singurul care ne oferă o descrie a acelor vremuri întunecate ale Israelului. În aceea vreme, harfa cântăreţului din Templu a atârnat în arborii de pe malul Eufratului!

Nouă din cele 12 capitole ale cărţii relatează descoperirii (revelaţii) pe care profetul le-a avut. Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu care a vorbit atât poporului Său cât şi neamurilor lumii declarând evenimente curente sau viitoare.

Cartea profetului Daniel merită toată atenţia noastră având în vedere că ea este frecvent citată şi uzitată în diferitele scenarii escatologice popularizate azi.

Despre cel ce-a scris-o
Cartea aceasta nu debutează în modul tradiţional prin a-şi identifica singură autorul. Primul verset descrie doar împrejurarea istorică în care autorul ajunge în Babilon.

Daniel 1:1-2 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.

Doar mai târziu autorul se identifică singur.

Daniel 8:15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.

Prima oară s-a exprimat la persoana întâi abia în cap.7, vers.2

Daniel 7:2 Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.

Numele său înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul”.

Caracterul lui Daniel

Se pare că de la vârsta de 15 ani, adolescent fiind, Daniel a fost luat cu forţa de lângă nobila sa familie (Dan.1:3 „de neam împărătesc şi de viţă boierească..) din Iudea şi deportat în Babilon împreună cu alţi trei tineri evrei pentru a fi educat în cultura acestui imperiu şi a fi pus să se ocupe de iudeii deportaţi împreună cu el. Conform obiceiului babilonian i s-a dat un alt nume, adică „Beltşaţar” — „prinţul lui Bel”. Acolo el şi-a petrecut lunga şi demna sa viaţă de peste 85 de ani.

Prin credinţa sa neclintită în Dumnezeul Bibliei, Daniel s-a ridicat deasupra împrejurărilor istorice vitrege în care s-a întâmplat să se nască şi să se maturizeze. Prin caracterul integru şi prin slujirea sa Daniel a reuşit să glorifice cu succes pe Dumnezeu înaintea compatrioţilor cât şi a duşmanilor săi într-o vreme în care cu greu se putea găsi cineva care să-şi rişte pielea pentru Dumnezeul poporului său.

Ducerea în robie este descrisă de cronicar:

2Cronici 36:20 Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, pâna la stapânirea împărăţiei Perşilor,

Daniel fost probabil obligat să locuiască în palatul împăratului, nu doar să mănânce din bucatele acestuia, astăzi doar o grămadă de ruine aflate pe malul fluviului.

A fi un tânăr credincios este o sarcină grea în orice timp! A continua să rămâi credincios când eşti supus presiunilor unei lumi guvernate de o filozofie păgână a eu-lui şi a plăcerii devine o sarcină şi mai grea. Însă a apărea ca tânăr într-o asemenea epocă şi a ajunge în cele mai înalte pături ale conducerii unei societăţii şi a rămâne acolo în ciuda schimbărilor este povestea lui Daniel.

Care au fost secretele integrităţii lui Daniel?

Iată pe scurt câteva dintre trăsăturile de caracter ale lui Daniel care au stat la baza mărturiei sale pentru Domnul Dumnezeu.

Stăpânire de sine — Dan. 1:8 10:3

Daniel 1:8 Daniel s-a hotarât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
Daniel 10:3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, pâna s-au împlinit cele trei saptamâni.

Curaj — Dan. 5:22,23

Daniel 5:22, 23 Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

Integritate, nevinovăţie — Dan. 6:4

Daniel 6:4 Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârasca în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi nici un lucru rău.

Smerenie — Dan. 10:17

Daniel 10:17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!”

Iată care este în final aprecierea Lui Dumnezeu a acestui om glăsuită prin intermediul îngerului Gabriel:

Daniel 10:11 Apoi mi-a zis: ,,Daniele, om prea iubit şi scump…

Toată viaţa exemplară a lui Daniel îşi găseşte secretul şi explicaţia în trei preocupări de bază ale sale:

– Devotamentul faţă de Domnul Dumnezeu
– Rugăciunea
– Profeţia

1. În primul caz vedem alegerea clară pe care o face Daniel de a nu se lăsa atins de păgânismul vremii şi împrejurărilor în care trăia şi nici de a ceda idolatriei contemporanilor săi!

Adesea studiul profeţiei a rezultat în senzaţionalism sau chiar fanatism. În realitate acesta ar trebui să ducă la sfinţire şi la evlavie:

1Ioan 3:3 Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
2Petru 1:4 prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
2Petru 3:14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
2Timotei 4:7-8 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ,,ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Aceasta este aplicaţia logică a profeţiei celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Nu scenariile şi speculaţiile sfârşitului!

2. Fiecare decizie a vieţii lui trăită la curtea unui rege păgân a fost luată în urma rugăciunilor!

Daniel – Om al rugăciunii — Daniel 2:17,18; 6:10

Dan. 2:17, 18 Apoi Daniel s-a dus în casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
Dan. 6:10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.

3. Domnul Isus l-a numit pe Daniel profet. Matei 24:15.

Daniel — un om cu viziune spirituală — Dan. 7:9-12 10:5,6

Dan. 7:9-12 Mă uitam la aceste lucruri, pâna când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbatrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lâna curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m-am uitat pâna când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii pâna la o vreme şi un ceas anumit.
Dan. 10:5-6 Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

Dumnezeu l-a ridicat pe Daniel la rangul de om de stat şi l-a folosit pentru a le vorbi împăraţilor a două imperii. Celui Babilonian şi celui Medo-persan.

A fost numit în funcţii importante întâi de către Nebucadneţar, apoi de Darius.

Daniel 2:48 Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.

Daniel 6:1-2 Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; i-a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.

Despre autenticitatea cărţii

Cartea lui Daniel a fost aprig disputată de către teologii liberali la sfârşitul sec. al XVIII-lea, şi nu numai. Primul care a afirmat că ea provine din vremea lui Antiohus Epifanes a fost un eretic din sec. al III-lea pe nume Porfiriu. Însă în ciuda criticilor cărţii şi a autorului, nimeni altul decât Domnul Isus Hristos îl confirmă pe Daniel ca fiind autorul acesteia:

Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea ,urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfânt” cine citeşte să înţeleagă!

Apoi, Isus a recurs la aceleaşi imagini din descoperirile de care Daniel a avut parte:

Matei 25:31 ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 26:64 ,,Da”, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

Profetul Ezechiel, un alt profet al exilului îl menţionează pe Daniel. Dacă cartea acestuia nu este disputată, nu văd de ce ar trebui cea a lui Daniel. Poate datorită creditelor extraordinare de inspiraţie pe care le are!

Ezechiel 14:14 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”
Ezechiel 14:20 şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”
Ezechiel 28:3 Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;

Apariţia ei în traducerea Septuagintei care a fost făcută înainte de Antiohus întăreşte convingerea că Daniel provine din sec. al VII-lea î.de H. şi că este o profeţie nu o carte de consemnări istorice!

Lordul Isaac Newton afirmă că a-l nega pe Daniel „înseamnă a nega religia creştină pe de-a întregul”!

De asemenea, cartea Evrei pare să facă o aluzie cât se poate de clară la Daniel pomenind în galeria marilor oameni ai credinţei pe unul care a „astupat gura leilor” — Evrei 11:33.

Limbile în care a fost scrisă
Aspectul lingvistic al cărţii ne arată că autorul ei era familiar atât cu ebraica cât şi cu limba caldeilor. O parte a cărţii, de la cap.2, vers.4 şi până la cap.7, vers.1, este scrisă în caldeeană. Lucrul acesta se potriveşte cu poziţia socială pe care autorul a deţinut-o şi cu înţelepciunea care se spune că a dobândit-o.

Scopul scrierii cărţii — „Noaptea istoriei în lumina profeţiei” J.V.McGee

Ca şi scop primordial… ( constată că Dumnezeu este stăpân pe lumea aceasta!)
Ca şi cartea Noului Testament a Apocalipsei şi cartea lui Daniel este menită să ofere multă speranţă în viitorul poporului lui Dumnezeu. În timp ce Ioan le scrie creştinilor de pretutindeni pentru a le spune despre venirea viitoarei împărăţii a lui Hristos care va zdrobi sub călcâi toate împărăţiile opresoare ale lumii, despre veşnicie şi ceruri, Daniel aflat în această situaţie dramatică de robie în care se găseşte alături de poporul său vorbeşte despre venirea unei împărăţii care va strivi toate împărăţiile lumeşti sub care s-au găsit vreodată evrei şi mai ales prevede venirea acelei Pietre care le va zdruncina pe toate.
Această speranţă şi perspectivă strălucită asupra viitorului i-a fost creată de viziunea dată lui de Dumnezeu în ultimele capitole ale cărţii.

Fundal istoric
Cartea începe cu anul 605 când babilonienii au cucerit Ierusalimul iar Daniel alături de alţi trei prieteni ai săi sunt luaţi prizonieri plecând înspre Babilon ca prim grup de iudei deportaţi.

Dan.1:1-7 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.

Cartea mai cuprinde de asemenea istoria dominaţiei babiloniene şi se termină cu răsturnarea acesteia de către Imperiul Medo-Persan în anul 539.

După ducerea lui Daniel în robie babilonienii mai execută alte două incursiuni asupra Iudeii şi Ierusalimului (597 şi 586) în care desăvârşesc dezastrul produs şi în urma căreia deportează şi mai mulţi iudei.

Vremea lui Daniel este sugerată de menţiunea de către Ieremia a împăraţilor Iosia (640–609 b.c.), Eliachim sau Ioiachim (609–598 b.c.), Zedechia (597–586 b.c.).

Acesta este momentul culminant al judecăţii lui Dumnezeu asupra nepocăinţei Iudei şi a refuzului poporului de a-i asculta pe profeţi. Ţefania, Ieremia şi Habacuc i-au avertizat cu tărie cu privire la nepocăinţa, nedreptatea, şi prefăcătoria religioasă care-i caracteriza, dar fără succes. Acum, Dumnezeu a ridicat „poporul de la miază-noapte” ca să-i îndeplinească pedepsele asupra copiilor Săi neascultători.

Însă în timp ce se află în Babilon, Daniel primeşte revelaţii de la Dumnezeu asupra diferitelor stadii ale dominaţiei Neamurilor asupra lumii ce se va întinde pe durata a secole până când Mesia îi va pune capăt. Atunci El va înfrânge pe toţi duşmanii poporului lui Dumnezeu şi îşi va binecuvânta copiii în Împărăţia de o mie de ani.

Teme teologice ale cărţii

I. Puterea arătată prin domnie

Daniel a fost scrisă pentru a-i Încuraja pe evreii din exil descoperindu-le planul lui Dumnezeu în ce-i priveşte atât în timpul dominaţiei neamurilor asupra lumii cât şi după aceea. Evident printre toate celelalte teme ale cărţii se numără controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor neamurilor şi conducătorilor lor, cât şi înlocuirea acestora în final cu adevăratul Rege al Regilor şi Domn al Domnilor. (Da, creştinii cred într-un alt „Cezar” decât cel de la Cotroceni!)

Cine s-a născut să stăpânească, să conducă? Nu doar asupra tuturor naţiunilor lumii, ci mai ales şi până atunci, în inimile oamenilor de pretutindeni. El este cel ce poate aduce pacea nu doar asupra popoarelor ci mai ales în inimile oamenilor. Doar împărăţia Sa este una care nu va avea sfârşit.

„Guvernământul” lui Dumnezeu i-a fost dat lui Isus:

Isaia 9:6,7 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele vesniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârsit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Urmează din nou alegeri în ţara noastră?

În alegerea unui „conducător” Dumnezeu şi-a exprimat deja opţiunea…
Campania electorală este interzisă prin lege în această zi, însă ne-ar fi de folos să ştim că deja Dumnezeu şi-a exprimat opţiunea pentru un lider al lumii, al fiecărei naţiuni, al fiecărui oraş, al fiecărei familii şi al fiecărei inimii:

Lumea este în căutarea disperată a unui lider adevărat. Vă spun eu, nu-l va găsi! Nu se găseşte printre noi.
Românii s-au dezamăgit de toţi liderii şi conducătorii pe care i-au avut. Unde vor găsi unul?

El este numit „Singurul Stăpânitor”!
1Timotei 6:15 care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vesnică! Amin.

Mat 28:18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: ,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pamânt.

Dumnezeu nu a fost înfrânt prin a îngădui căderea Ierusalimului ci de fapt prin aceasta îşi duce la îndeplinire planurile suverane de a face o demonstraţie incontestabilă de putere şi de domnie neprihănită asupra lumii la venirea Mesiei.

Daniel 2:20-22 Daniel a luat cuvântul şi a zis: ,,Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descopere ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina….

Daniel 2:37-38 Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

Lecţie: Vedem cum în ciuda împrejurărilor istorice dramatice Daniel „ştie” că Domnul „are puterea şi stăpânirea” că, „El schimbă vremurile şi împrejurările, răstoarnă şi pune pe împăraţi…”. Cum ne-ar trebui şi nouă să avem perspectiva lui Daniel asupra istoriei şi asupra vremurilor în care trăim!!!

În mod suveran El a permis ca Neamurile să domine asupra Israelului, odată prin intermediul Babilonului (605-539), apoi a Imperiului Medo-Persan (539-331), a Greciei (331-146), şi apoi a Romei (146 î. de H. — 476 după Hristos), şi acum până la Cea de-a Doua Venire a lui Hristos.

Ierusalimul este încă „călcat în picioare de neamuri” fapt ce denotă darea lui spre disciplinare pe mâna lor. Însă atunci când acestea se vor alia pentru a pune la cale distrugerea lui definitivă, Însuşi Domnul Dumnezeu va interveni aducând nimicirea acestora după care îşi va întemeia Împărăţia Sa neprihănită de 1000 de ani asupra Pământului.

Luca 21:24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pâna se vor împlini vremurile neamurilor.

Daniel 2:44 Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Această stăpânire a lui Dumnezeu asupra Pământului a fost recunoscută nu doar de către evlaviosul Daniel, ci şi de către Nebucadneţar, care iniţial s-a îngâmfat datorită puterii lui şi a sfidat-o pe cea a lui Dumnezeu, dar după ce Dumnezeu l-a smerit a recunoscut-o şi el:

Daniel 4:34-35 După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: ,,Ce faci?”

Sau de către Darie, medul:

Dan.6:25-27 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghiarele leilor!”

Ce păcat că în lumea „modernă” a zilelor noastre nu se mai emit astfel de declaraţii de către marii şefi de state! Dimpotrivă, ei se contrazic cu nimeni altul decât Dumnezeul lui Daniel pretinzând că ar fi în stare să gestioneze criza din Orientul Mijlociu. Dar, este la fel de mare păcat că în preajma acestora nu se mai găsesc oameni de talia lui Daniel, care prin viaţa sa integră a influenţat trei regi şi două mari imperii mondiale! Lucrul acesta conduce clar spre venirea a Doua a lui Hristos pentru a fi întronat ca Rege adevărat şi vrednic al întregului Pământ!

Aceste perioade de dominaţie a Neamurilor asupra Israelului sunt definite în cap.2 până la cap.7. Desigur menţiunea lor ne aruncă în vâltoarea unui alt studiu fascinant al Scripturilor, şi anume acela al escatologiei biblice, studiu ce a fost întreprins de-a lungul veacurilor de diferiţi creştini cu multă pasiune şi a produs numeroase opinii dintre cele mai diverse. În acest moment trebuie să ne amintim de celebra maximă a unui părinte al bisericii, care spunea „În doctrină, unitate, în păreri, toleranţă, şi în toate lucrurile, dragoste”. Însă dragostea creştină este sfidată dacă pentru o părere diferită un creştin se separă de un frate al său.

O temă generală a stăpânirii lui Dumnezeu asupra omenirii este venirea anunţată în glorie a Mesiei pentru a domni asupra lumii prin neprihănire. Întâi, Acesta este simbolizat printr-o „piatră” în cap.2, apoi este descris ca „fiu al omului” în cap.7 şi în final este denumit „Unsul” în cap.9

2:25, 45 Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul… Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.”

7:13-14 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

9:26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

În cap.9 ni se mai oferă şi cadrul cronologic de la vremea lui Daniel la vremea împărăţiei lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că ni s-a dat şi autorizaţia de a ne lansa în calcule şi previziunii cronologice! Istoria stă mărturie la ruşinea pe care o astfel de preocupare a adus-o creştinilor.

II. Puterea arătată prin minuni

O a doua mare temă a cărţii lui Daniel o reprezintă demonstrarea puterii suverane a lui Dumnezeu prin miracole şi minuni.

John MacArthur pomeneşte de 6 ere ale Bibliei în care se poate observa o activitate deosebită a lui Dumnezeu în îndeplinirea planurilor Sale prin miracole. MacArthur spune că vremea lui Daniel este una dintre cele astfel de 6 ere. ¹

1. Prima ar fi perioada creaţiei şi a potopului (Gen.1-11)
2. A doua ar fi cea a patriarhilor şi a lui Moise (Gen.12 — Deuteronomul)
3. A treia îi priveşte pe profeţii Ilie şi Elisei (1Regi — 2Regi 13)
4. A patra este reprezentată de vremea lui Isus şi a apostolilor Săi (Evangheliile şi Faptele Apostolilor)
5. A cincea va fi în vremea Celei De-a Doua Veniri (cartea Apocalipsei).

Miracolele din vremea lui Daniel sunt de acum faimoase.

• mâna ce a scris pe perete
• ocrotirea celor 3 tineri în cuptorul aprins
• ocrotirea lui Daniel în groapa cu lei (cap.6)
• profeţiile supranaturale printre care se remarcă prezicerea cu precizie milimetrică a zilei, lunii, şi a anului intrării Mesiei călare pe măgăriţă în cetatea sfântă a Ierusalimului. (despre împlinirea acesteia fratele nostru George a vorbit cu mare măiestrie cu câţiva ani în urmă. Vă recomand caseta!)

În ciuda diverselor interpretări aduse asupra multor pasaje din Daniel tabăra criticilor stă neputincioasă în faţa împlinirii acestei profeţii.

Critica…
Astfel, criticii lui Daniel refuză o datare timpurie din vremea captivităţii babilonieni şi în schimb plasează cartea în vremea dintre testamente când, spun ei, numeroasele descrieri ale cap.11 nu sunt profeţii anunţate înainte de vreme ci doar observaţii ale unui autor ce a trăit să vadă aceste evenimente. Antioh al IV-lea Epifanes (adică, „ilustrul”) este cel despre care Daniel într-adevăr scrie pentru că a trăit în vremea lui care a fost 175-164 î. de Hristos.

Concluzie:
Acelaşi Dumnezeu care l-a păzit pe Daniel în groapa cu lei, pe trei tineri în cuptorul aprins sau pe Pavel în mijlocul mării, sau în temniţele Romei, vă va păzi şi vouă integritatea în faţa corupţiei şi imoralităţii vremii dacă asemenea acestor oameni şi noi ne vom pune încrederea în Dumnezeul Bibliei!

1 John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.

Teodor Macavei

 

Amos şi răspunderea pentru ceea ce suntem

---

Recapitulare: cartea profetului Osea – fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.

• Supranumit de unii „apostolul vechi testamental al dragostei lui Dumnezeu” faţă de omul păcătos; „sf. Ioan al Vechiului Testament”
• Două tragedii sunt descrise în această carte împreună cu consecinţele care le urmează acestora. Una a unui om al lui Dumnezeu şi una a lui Însuşi Dumnezeu. Amândoi suferă din pricina infidelităţii şi imoralităţii cuiva. De fapt, după modelul tragediei din viaţa omului, Dumnezeu trasează tragedia relaţiei Sale cu poporul Său ales. Totuşi ceea ce profetul evidenţiază este faptul că Dumnezeu i-a poruncit să o ia înapoi pe femeia preacurvă aşa cum El îi aduce înapoi la El pe copiii lui Israel! O ilustraţie perfectă a dragostei lui Dumnezeu!
• Osea, profetul a cărui copii au fost „botezaţi” de Domnul Dumnezeu

Amos şi răspunderea pentru ceea ce suntem

Reper biblic: după Ioel şi înainte de Obadia. Două cărţi deja studiate! Sper astfel să ajungem în cele din urmă să ne formăm o imagine a aranjării cărţilor Bibliei.

1 Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pamânt.
2 El a zis: ,,Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunile păstorilor jelesc, şi vârful Carmelului este uscat.

Această introducere era în mod natural din gura unui păstor care era familiar cu răcnetul leilor, cu mugetul taurilor, şi cu mugetul vacii. Răcnetul leului în pădure este unul din cele mai minunate sunete din natură; iar când este aproape produce teroare atât în inima omului cât şi a fiarei.

Cine este autorul cărţii?

Amos nu este un „absolvent” al şcolii de profeţi a Israelului fondată de Samuel, ci este un laic. El este păstor şi culegător de smochine de Egipt (sicamore). (1:1; 7:14) De loc este din Tecoa, un sat aflat cam la 16 de km de Ierusalim (numele satului acesta este interesant; înseamnă „sunetul trâmbiţei”; de asemenea pentru că era aşezat pe o înălţime — 850 m de la nivelul mării – satul a devenit un post de observaţie de unde se avertiza Ierusalimul de apropierea armatelor străine).
Deşi născut în Iudea mesajul său se adresează în primul rând regatului de nord, Israel, dar şi lumii întregi după cum vom vedea. Subtitlurile din Biblia noastră le indică.

Numele său înseamnă „povară”, sau „purtătorul poverii”.

Vremea scrierii cărţii

Lucrarea profetică a lui Amos s-a desfăşurat în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea, împăratul Israelului şi Ozia, împăratul Iudeii (care mai este numit şi Azaria — 2Cronici 26:14-21 ne spune că Ozia a încercat să uzurpe rolul Marelui Preot în Ierusalim aducând el însuşi tămâie pe altar motiv pentru care a fost lovit cu lepră şi a rămas lepros până la sfârşitul vieţii lui).

A fost contemporan cu Osea, profet în Israel şi cu Mica, profet în Iuda. Vremea exactă a profeţiei lui Amos este determinată de el după reperul cronologic al cutremurului din 760 în. de H. Acest cutremur a fost de asemenea proporţii încât este menţionat de profetul Zaharia cu câteva sute de ani mai târziu.

Zaharia 14:5 Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde pâna la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pamânt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!

Conform relatărilor istoricului evreu necreştin Iosifus Flavius (Antichităţile Evreilor 9.225) „o jumătate de munte a fost mutată la câmpie 400 de metri mai încolo, distrugând grădinile împăratului”, şi provocând o mare spaimă, făcându-i pe oameni să fugă dinaintea lui, aşa cum spune Zaharia în profeţia sa.

Este posibil ca aceste cuvinte ale lui Amos ce descriu efecte ale unui cutremur de pământ să fi fost împlinite exact pe vremea cutremurului menţionat de el, şi descris de Iosifus:

3:14-15 ,,În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfarâmate, şi vor cădea la pamânt. Voi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.”

Pace şi prosperitate
Vremea scrierii cărţii este de asemenea caracterizată de linişte, prosperitate şi de lipsa unei ameninţări militare străine, rezultat posibil al pocăinţei ninivenilor la predicarea lui Iona.

Tema cărţii/profeţiei

Două mari subiecte preocupă profeţia lui Amos:

1. lipsa religiei adevărate în Israel,
2. lipsa de dreptate din Israel

Aşa cum Iona a fost trimis Asiriei să le predice pocăinţa care să evite judecata iminentă şi să atragă îndurarea lui Dumnezeu, tot aşa Amos a fost trimis Israelului pentru a-l invita să se pocăiască de răutăţile lui şi a evita astfel judecata prevestită să vină asupra lui de la Dumnezeu. Deşi mesajul său a produs o oarecare tulburare în rândurile înalţilor demnitari ai Israelului (atât rege cât şi mare preot), în general regatul de nord nu s-a pocăit la predicarea lui Amos, drept pentru care după aproximativ 40 de ani de la profeţia sa Israelul este complet nimicit de asirieni şi dus în robie.

Tema mesajului lui Amos o reprezintă respingerea de către Israel a adevăratului Dumnezeu în schimbul închinării la idoli. Din aceasta au rezultat o sumedenie de alte fapte care caracterizau naţiunea şi pe care Dumnezeu le condamnă prin mesajul profetului.

Vor fi judecaţi pentru o mulţime de nelegiuiri, nu pentru puţine!
Iată înşiruite de profet motivele pentru care vor fi judecaţi. Remarcăm că sunt enorm de multe, şi că pentru a le sublinia se foloseşte o expresie, „pentru trei nelegiuiri ale…, ba chiar pentru patru” care să indice nu doar că s-a umplut paharul răbdării dar şi că a venit vremea judecăţii revărsându-se cu răutate, fapt exprimat plastic şi în versetele următoare:

8:1-2 Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte. El a zis: ,,Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: ,,Un coş cu poame coapte.” Şi Domnul mi-a zis: ,,A venit sfârţitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!

Este lucru ştiut că poamele coapte şi culese vara nu pot fi păstrate prea mult pentru că se strică, sugerând prin aceasta că judecata nu mai poate aştepta şi trebuie dusă de îndată la îndeplinire.

Astfel Amos pronunţă judecata lui Dumnezeu pentru:

Dispreţul arătat celor săraci. Seamănă a fi inflaţie ce se spune aici, dar este vorba de nedreptatea faţă de cei săraci şi de imoralitatea liderilor şi bogaţilor Israelului:

2:6-8 Aşa vorbeşte Domnul: ,,Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotarârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani, şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte. Ei doresc să vadă ţărâna pamântului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să pângarească Numele Meu cel sfânt. Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zalog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiţi de ei.
8:6 Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grâu.”

Pentru că au corupt religia adevărată:

2:11-12 Am ridicat prooroci dintre fiii voştri, şi Nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? zice Domnul… Iar voi aţi dat Nazireilor să bea vin, şi proorocilor le-aţi poruncit: ,Nu proorociţi!’

Pentru dezordinea şi asupririle din ţară, pentru averile rezultate din oprimare şi violenţă

3:9-10 Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului, şi spuneţi: ,,Strângeţi-vă pe munţii Samariei, şi vedeţi ce neorânduiala mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea! Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi grămădesc în palate comori câştigate prin silnicie şi răpire.”

Pentru imoralitatea femeilor lor:

4:1 ,,Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: ,Daţi-ne să bem!”

Pentru închinarea ipocrită, falsă:

4:4-5 Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi zeciuielile la fiecare trei zile! Faceţi să fumege jertfe de mulţămire făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bună voie! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Pentru că nu au acordat atenţie judecăţilor trimise de Dumnezeu asupra lor:
(Dumnezeu le-a trimis judecăţi selective/preliminarii parcă pentru a le atrage atenţia, a încerca să-i trezească, dar nu a mers. Erau prea împietriţi în păcatele lor aşa cum se concluzionează de fiecare dată: „cu toate acestea nu v-aţi întors la Mine”!!)

4:6 Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre, şi lipsa de pâine în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.”
4:10-11 Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberiei voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” – ,,V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul…

Pentru că au făcut să dispară dreptatea/justiţia din ţară:

5:7 voi care prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!

Pentru amăgire şi minciună:

5:10 Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii, şi le este scârbă de cel ce vorbeote din inimă.

Pentru că îi asupresc pe săraci. Pătura bogaţilor Israelului îi înşela pe cei săraci prin taxe împovărătoare

5:11 De aceea, pentru că pe sarac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grâu de la el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!

Pentru că nedreptăţesc pe cei nevinovaţi şi iau mită:

5:12 Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe, şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

Pentru huzur şi nepăsare:

6:1 Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…
6:3-6 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; manâncă miei din turma, şi viţei puşi la îngrăşat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!

Pentru încrederea în sine şi nu în Domnul:

6:13 Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: ,,Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?”

Pentru folosirea de măsuri şi greutăţi false

8:5 Voi, care ziceţi: ,,Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbam cumpăna ca să înşelăm?

Iată astfel, o mulţime foarte mare de motive pentru care profetul păstor şi agricultor Amos i-a îndemnat pe israeliţi să renunţe la căile lor păcătoase, să-l recunoască pe Dumnezeu ca şi Creator şi Răscumpărătorul lor, să reinstaureze dreptatea în relaţiile dintre ei.

De aceea, Amos transmite ecoul unei JUDECĂŢI IMPLACABILE cauzate de răutatea excesivă a copiilor lui Israel şi de împietrirea nemaipomenită a inimilor lor:

3:11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Vrăjmaşul va împresura ţara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jefuite!”
4:12 ,,De aceea îţi voi face astfel, Israele, – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!

Cum priveşte Dumnezeu religia în Israel în aceste circumstanţe? Nu se închină Lui nimeni cu adevărat? Mi-a trecut prin minte că Dumnezeu nu le vorbeşte celor ce se închinau la idoli, ci se adresează celor care încă se închinau Lui, dar care îşi ţineau gura şi-l compromiteau pe Dumnezeul adevărat.

5:21-23 Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!

Apoi le oferă îndemnuri la pocăinţă:

De 2 ori:

5:4 Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: ,,Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!
5:6 Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă
5:14-15 Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi! Urâţi raul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.
5:24 Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată!

În acelaşi timp cartea lui Amos declară imparţialitatea Lui Dumnezeu în judecarea tuturor neamurilor pământului.

9:7-9 ,,Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe Filisteni din Caftor şi pe Sirieni din Chir?” ,,Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s-o nimicesc de pe faţa pamântului; totuşi nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul.” ,,Căci iată, voi porunci, şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântura cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pamânt!

Dumnezeu nu are favoriţi. Nu oferă circumstanţe atenuante pentru păcat unuia şi pe altul îl judecă imparţial. Nici nu dă mai mult unuia decât altuia. Oricine doreşte să-i împlinească condiţiile impuse promisiunilor Sale va avea revărsate asupra lui binecuvântările Sale, fără parţialitate, dar dacă cineva profită/abuzează/, de promisiunile Sale va primi judecata, iar Cuvântul Său îl va condamna indiferent de cine este. Acesta este mesajul lui Amos.

Nouă ne vine greu să credem asta pentru că ştim cum se poartă omul în această privinţă, şi anume, dacă obţii favorul cuiva, îţi poţi permite să profiţi de bunătatea aceluia. Sau, poate că noi credem că nu ne vom confrunta cu felul de judecată cu care va fi judecată toată lumea, posedând poziţii privilegiate şi favoruri pe care Dumnezeu nu le-a mai acordat la nimeni. Aceste atitudini au fost ilustrate în timp de diversele grupări religioase ce s-au format.

Putem spune însă că lucruri stau cam pe dos. Privilegiile şi promisiunile pe care Dumnezeu le oferă sporesc responsabilitatea cuiva. Dacă are cineva parte de ele, şi nu se poartă ca atare judecata lui Dumnezeu va veni aşa cum se spune în,

Amos 3:2 ,,Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea va voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.

Pentru că a ales Israelul şi i-a oferit privilegiul de a fi poporul Lui, Dumnezeu se va „ocupa” mai mult de aceştia decât de alte neamuri. Odată cu binecuvântarea Lui vine şi răspunderea purtării pe măsura chemării cereşti.

Mesajul acestei cărţi are puterea de a trezi din letargie pe cei ce se cred copii de drept ai lui Dumnezeu dar fără să trăiască pe măsura favorului arătat de a fi numiţi aşa. De aceea, dacă crezi că te afli pe o poziţie privilegiată înaintea lui Dumnezeu din cauza cine ştie a căror fapte ale tale, sau împrejurări din viaţa ta (te-ai născut într-o familie creştină, într-o ţară creştină, etc.), cartea lui Amos îţi vorbeşte ţie în mod direct, mesajul ei fiind dezarmant în faţa unor astfel de pretenţii spirituale.
Tendinţa omului este de a se considera ori un individ privilegiat ori exact opusul – a spune că suntem aşa nişte creaturi sărace şi aşa nişte creaturi mizerabile şi decăzute încât Dumnezeu n-ar privi niciodată spre noi, alţi oameni având toate drepturile la favoarea lui Dumnezeu. Această atitudine este universală.

Când este vorba de tragedie întotdeauna noi suntem ispitiţi să spunem, „de ce mi se întâmplă numai mie?” sau dacă cineva este onorat, să spunem, „de ce nu mi se întâmplă şi mie?”

Mă gândesc la o istorisire ce s-a întâmplat în New York, în timpul unei seri fierbinţi de vară dintr-o trecere subterană. Oamenii se înghesuiau în maşinile din trecerea subterană în timp ce plecau din staţie şi fiecare maşină era încărcată la capacitatea maximă. În timp ce maşina cobora pe cale, mişcându-se şi balansându-se dintr-o parte în alta omul a-nceput să se simtă rău. Cu cât mergea mai în faţă cu atât se simţea mai rău, şi tocmai în momentul critic maşina a sosit într-o staţie, uşa s-a deschis şi i s-a făcut rău în faţa celui care stătea în staţie. Fără ca cineva să se mişte, uşa s-a închis brusc şi maşina a plecat din staţie. Cel care stătea în staţie se uita la el, ridica din umeri şi spunea, „De ce eu?”

Când profetul Amos a ajuns în regatul de nord cam aşa a fost primit! Locuitorii ţării s-au uitat la el ca şi cum acesta ar fi vomitat/vărsat pe ei!? Au fost dezgustaţi de el şi de mesajul său. L-au dispreţuit.

„De ce să ni se întâmple nouă lucrurile acestea? De ce nu te duci la alţii să le predici? Nouă ne merge bine…”
(Vedeţi, ei erau comozi în păcatele lor şi nu sufereau să fie deranjaţi! Cam cum vedem că stau lucrurile la noi astăzi!)

Această atitudine a fost exprimată răspicat de preotul idolatru Amaţia:

7:10 Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: ,,Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui!

Pe lângă dispreţuirea mesajului său observaţi şi acuzaţia de conspiraţie/înaltă trădare împotriva „orânduirii de stat şi de partid” pusă pe seama lui Amos de acest preot.

Aplicaţie: Astăzi la noi dacă nu le place de cineva fiindcă spune adevărul şi spune lucrurilor pe nume, îl acuză de lucruri de neînchipuit, printre care se numără trădarea de ţară, lipsa de patriotism, schimbarea religiei, etc.

Dacă mesajul celor neagreaţi displace, asemenea preotului idolatru Amaţia, îl trimit de acolo şi îl expediază în ţara lui de origine pentru că ei au templul lor sfânt la Betel:

7:12-13 Şi Amaţia a zis lui Amos: ,,Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo, şi acolo prooroceşte. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!”

Vezi, articolele de ziar…

În faţa acestei opoziţii extraordinare Amos este pentru noi un exemplu de ascultare faţă de Dumnezeu şi de îndrăzneală de a-şi duce la îndeplinire misiunea pe care Acesta i-a încredinţat-o. Curajul său este vrednic de urmat de noi, astăzi.

Sub constrîngere divină
Amos a profeţit nu fiindcă lui i-a venit ideea (a citit ziarele şi a văzut corupţia şi decadenţa unei naţiuni!), ci fiindcă Domnul l-a trimis! Amos a dat glas profeţiei fiindcă Domnul Dumnezeul lui Israel l-a chemat să-i transmită mesajul Său de judecată. Acesta este unul dintre cele mai clare exemple de imbold divin (constrângere divină) la chemarea Lui. Este ceea ce face ca mesajul său să fie original iar autoritatea sa ca profet, indiscutabilă.

Când Amaţia, preotul Israelului i-a „recomandat” să nu mai predice împotriva regelui, Amos i-a răspuns în felul următor:

7:10-16 Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: ,,Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui! Căci iată ce zice Amos: ,Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!’.” Şi Amaţia a zis lui Amos: ,,Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo, şi acolo prooroceşte. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!” Amos a răspuns lui Amaţia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: ,Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!’ Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu care zici: ,Nu prooroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’

Betel — „casa lui Dumnezeu” (vedem, devenită casa idolilor!)
După moartea lui Solomon şi la divizarea împărăţiei sale, Ieroboam, regele Israelului a ridicat doi viţei de aur, unul în Betel şi unul în Dan (1Regi 12:29,32-33). Astfel, Betelul a devenit marele centru de idolatrie al Israelului şi principalul lui lăcaş de cult, rivalizând cu Templul din Ierusalim aflat în regatul de sud, Iudea.

Osea a denunţat urâciunea din Betel numindu-l Bet-Aven (Osea 10:5, 15), adică „casa curviei/plăcerilor”. Ghilgalul care de asemene se găseşte în Israel a devenit un loc de închinare idolatră.

Betelul a devenit casa materialismului şi a plăcerii
Apoi el anunţă ceea ce este. Vă aduceţi aminte povestirea viţeilor care au fost ridicaţi de regele Ieroboam în oraşele Betel şi Dan? (1Împ. 12:28) poporul Israel a fost trimis acolo să se închine şi oamenii numeau acei viţei Iehova. Şi ei se închinau şi se aplecau în faţa acelor imagini de aur. Cei doi viţei reprezentau două idei de bază în Israel, pentru care Dumnezeu judeca continuu poporul. Cu atât mai mult acestea sunt idei care sunt predominante în ziua de astăzi, între oameni.
Viţeii de aur, erau făcuţi din aur deoarece aceasta reprezenta foamea acestor oameni după câştig, iubirea bunăstării, materialismul — dumnezeul aurului. Şi deoarece erau viţei, sau boi, aceştia reprezentau dumnezeii păgâni ai sexului, dumnezei ai naţiunilor, boul la care se închinau care simboliza fertilitatea sau potenţa sexual. Închinarea la aceşti doi viţei din aur era esenţial simbolică oamenilor care se închinau materialismului şi sexului. Aceasta sună teribil de modern nu-i aşa? Iar cuvântul profetului pentru aceşti oameni era că datorită acestui mod de închinare, naţiunea Asiriei urma să fie ridicată de Dumnezeu să gonească poporul Israel din nord şi să-l ducă în captivitate.
(din: Nelson’s Illustrated Bible Dictionary; Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

Putem înţelege acum de ce Amaţia vrea să-l expedieze de acolo!

Ca şi vocaţie el nu a pretins să fie un profesionist al altarului care vrea şi el „să mănânce o pâine” (pe care preotul Amaţia, nu i-o refuza, că doar şi el mânca una de pe urma religiei!), ci spune că de fapt este păstor şi agricultor, dar fiindcă Domnul l-a „împovărat” cu cuvintele şi vedeniile Sale, Amos nu a putut să nu răspundă chemării cereşti. Este un exemplu de modestie, sinceritate şi de adevărată autoritate spirituală.

Pentru el nu a contat ca oamenii să-l recunoască ca mare personalitate spirituală şi să-i facă temenele, ci ca adevărul să fie spus! Autoritatea lui de fapt decurge/rezultă tocmai din această atitudine. Dacă ar fi pretins că este cineva oamenii l-ar fi înconjurat de îndată cu favoruri şi linguşeli, care probabil l-ar fi împiedicat să exprime adevărul, dar aşa nimeni nu a văzut în el ceva deosebit, dar totuşi fiind folosit de Dumnezeu.

Lucrul spus de Isus rămâne veşnic valabil: ce este înălţat între oameni, este urât de Dumnezeu!

Luca 16:15 Isus le-a zis: ,,Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Judecăţi pronunţate asupra lumii
Modul în care Amos şi-a prezentat profeţia este interesant. Dacă am avea o hartă am putea vedea că acesta a transmis mesaje de judecată către toate cele patru zări. A măturat circular orizontul adresând judecăţii tuturor naţiunilor care înconjurau Iuda şi Israelul.

Astfel de la cap.1 la cap.2, vers.3 Amos pronunţă judecăţi

• împotriva Siriei pentru cruzime, 1:3-5
• împotriva Filistiei pentru că a făcut sclavi din prizonierii luaţi, 1:6-8
• împotriva Feniciei pentru încălcarea tratatului (legământului frăţesc), 1:9,10
• împotriva Edomului pentru răzbunarea arătată fraţilor săi, 1:11,12
• împotriva Amonului pentru crimele săvârşite împotriva Galaadului din dorinţa de a-şi mări teritoriul, 1:13-15
• împotriva Moabului pentru nedreptate, 2:1-3

Judecăţi pronunţate împotriva Iudeii şi Israelului
Tocmai când israeliţii ce-l ascultau pe Amos se simţeau măguliţi că Dumnezeu va judeca naţiunile ce-i înconjurau, pentru răutăţile lor mari, până şi Iuda este judecată înaintea lor, profetul le atrage atenţia în mod surprinzător.

Până atunci aceştia nu au reacţionat prea vizibil la judecăţile pronunţate asupra altora (probabil, credeau că le şi meritau!), şi l-au ascultat foarte comozi pe profet, însă de îndată ce acesta „ocheşte” Israelul ascultătorii lui tresar cu dispreţ aruncându-i,

„De ce nu mergi tu să predici altundeva, nu la noi!”

Acesta este rezultatul inevitabil ori de câte ori cineva este credincios mesajului lui Dumnezeu.

Trăim în vremea care a fost descrisă ca fiind cea

„…când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2Timotei 4:3-4)

Aplicaţie: Este ceea ce tu predici adevărat, conform standardului lui Dumnezeu, şi nu al omului? Provoacă uneori reacţii de adversitate, de împotrivire, sau eşti întotdeauna considerat un „tip de treabă”?

Dacă vestim astăzi evanghelia aşa cum este în realitate şi fără adăugirile sectare nu se poate să nu producă tulburare şi nemulţumire la unii din contemporanii noştri!

Alţii spun că Osea, sau Ozia, fiul lui Amazia, l-a lovit de stâlpul templelor, l-a doborât, şi aproape că l-a omorât; în aceste condiţii a fost dus la Tekoa, unde a murit şi a fost înmormântat cu părinţii săi. Această relatare ne este dată de aceşti autori. Contrar, este opinia altora, că a profeţit timp îndelungat la Tekoa după aventura pe care a avut-o cu Amazia: şi profetul nu a băgat de seamă felul rău în care se spune că l-a tratat Ozia, dar tăcerea lui nu este un argument că nu a suferit din partea lui.

Sfântul Ierom observă că nu este nimic măreţ şi sublim în stilul lui Amos. El i se adresează cu cuvintele Sfântului Pavel, aspru în vorbire, dar nu şi în cunoştinţă. El spune mai departe, că în timp ce toată lumea vrea să vorbească în stilul lui, Amos în general foloseşte comparaţii luate din viaţa de la ţară unde a fost crescut. Sf. Augustin spune că există un fel de elocvenţă la cei care scriu literatură sacră, conduşi de un spirit de înţelepciune, şi astfel raportat la natura lucrurilor pe care le discută, chiar cei care îi acuză de un stil rustic şi nepoliticos în felul lor de a scrie, n-ar putea alege un stil mai potrivit, vorbind despre acelaşi subiect, aceeaşi persoană, şi în aceleaşi circumstanţe.

Episcopul Lowth nu este satisfăcut cu judecata Sfântului Ierom. Autoritatea sa, spune învăţatul preot, a prilejuit ca mulţi comentatori să-l reprezinte cu totul aspru pe acest profet, lipsit de elocvenţă, lipsit de înfrumuseţarea stilului; pe când oricine îl citeşte cu atenţia cuvenită va afla că deşi este un păstor, este unul din principalii profeţi. După cum bine se observă, acelaşi Duh ceresc care l-a inspirat pe Isaia şi pe Daniel în palat, pe David şi Amos în corturile lor de păstori; alegând tot timpul persoane potrivite după voia sa, iar câteodată desăvârşind lauda chiar prin gura bebeluşilor: câteodată folosind elocvenţa cuiva; altă dată, determinându-i în mod elocvent să contribuie la scopuri măreţe. Vezi Calmet şi Dodd.

Arhiepiscopul Newcome vorbeşte pe bună dreptate despre acest profet: „Amos împrumută multe scene în care a fost implicat; dar le introduce cu pricepere, le oferă ton, demnitate prin elocvenţa şi grandoarea stilului său. Este de aşteptat să găsim la el multe pasaje care să ne afecteze, care sunt patetice, elegante şi sublime. Nici un profet nu descrie într-un stil mai magnific Dumnezeirea ca el; sau într-un stil mai grav mustrând luxul: sau mustrând nedreptatea şi asuprirea cu mânie, şi cu o indignare generoasă. Este un profet după a cărui model un predicator ar putea să-şi formeze stilul şi modul de a predica în aceste vremuri de lux şi desfrâu.

Astfel începând cu cap.3 profetul Amos vorbeşte Israelului începând exact cu ceea ce ei doreau să audă (o notă de diplomaţie, într-adevăr!), dar asta pentru a le atrage atenţia:

3:1-2 Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului! ,,Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului…

Asta doreau să audă! Cât de speciali sunt, cum Dumnezeu i-a evidenţiat dintre toate naţiunile pământului, dar ignorând ceea ce înseamnă acest lucru! Parcă poţi să-ţi imaginezi cum se umflau în piepturi de mândrie şi cum erau gata să-l aplaude cu admiraţie pe profet pentru afirmaţia făcută. Dar ca o lovitură de ciocan peste orgoliul lor cad următoarele cuvinte ale lui Amos

3:2b …de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.

Acum ne putem imagina cum le-au căzut colţurile gurilor în dezgust şi cu dezamăgirea că profetul nu era un patriot, ei nişte „democraţi” adevăraţi, îi cruţă viaţa dar îi recomandă să plece de la ei. (La fel cum i s-a recomandat preotului ortodox Dumitru Cornilescu să plece în Elveţia de către Patriarhul României!)

Alegerea aduce cu sine o uriaşă răspundere!
Însăşi motivul pentru care ei credeau că sunt atât de deosebiţi şi favorizaţi este cel care îi supunea unei judecăţi mai atente şi mai speciale din partea lui Dumnezeu. Într-adevăr cu ei înţelegem şi cuvintele lui Petru din,

1Petru 4:17 Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

„Privilegiul crează responsabilitatea” „Cu cât mai mare este binecuvîntarea cu atît mai mare este pedeapsa
Privilegiile religioase atrag cu sine cele mai aspre judecăţi. Fiindcă israeliţii au fost chemaţi la ceea mai nobilă relaţie dintre toate, cea cu Dumnezeul cerurilor şi al pământului (Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul… Amos 4:13), ei trebuiau să nu uite că lucrul acesta îi expunea la cele mai severe şi dure judecăţi şi pedepse din partea Lui.

„Cei mai măreţi şi mai înalţi brazi sunt cei care au cele mai multe motive să se teamă de trăznet”. Charles Rollin

Chutzpa – tupeu
În articolul său, Art Buchwald a discutat cuvântul chutzpa din limba idiş. El a spus că nu există un cuvânt echivalent în limba engleză dar se referă la cineva care are o incredibilă atitudine de amărăciune sau înfumurare. „Clasicul exemplu al unui chutzpa”, spune Buchwald, „este un tânăr care-şi ucide părinţii iar apoi cere celor din tribunal să aibă milă deoarece este un orfan.” Dacă avem tendinţa să zâmbim în legătură cu acestea, este oare pentru că ne gândim că crima e amuzantă? Desigur că nu! Ne amuzăm, nu dintr-o dorinţă rea, ci de această situaţie ridicolă…
La fel strigăm şi noi când ne judecă Dumnezeu că abuzăm de numele Său şi de privilegiile de a fi iertaţi, mântuiţi şi înfiaţi de El! „M-a părăsit Dumnezeu! Uite ce nenorocit sunt! De ce trebuie să sufăr atâta?”

Aceasta este situaţia celor ce au abuzat de privilegiile acordate lor pentru credinţa avută în Hristos.

„Mulţumirea de sine şi mândria spirituală reprezintă întotdeauna începutului degenerării. Când ajung să fiu mulţumit de ceea ce sunt din punct de vedere spiritual, atunci încep să decad.” Oswald Chambers (1874-1917)

Referiri la Amos în Noul Testament
7:42 Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: ,Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
5:25 Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…

Fapte 15:16 — la consiliul de la Ierusalim când s-a discutat primirea Neamurilor în Biserică
9:11-12 ,,În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.

5:24 Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată!

„Nu vom fi satisfăcuţi până dreptatea nu curge ca o apă, şi neprihănirea ca un fluviu măreţ.”
Martin Luther King, Jr. (1929-1968)

De ce este Dumnezeu mânios pe oameni? Dacă cruzimea îl face mânios, este pentru că inima lui este plină de bunătate pentru om. Dacă asuprirea îi produce mânie este pentru că doreşte ca omul să trăiască în dragoste şi pace.

Mesajul acestei cărţi este că Dumnezeu este fără blândeţe faţă de om. El nu va face pace. El nu se va compromite. Când începe să se ocupe de o naţiune, El insistă asupra valorilor absolute. Faptul că suntem creştini nu înseamnă că scăpăm de condamnarea judecăţii Cuvântului lui Dumnezeu în acele domenii unde încercăm să facem compromisuri. Faptul că suntem creştini de 2000 de ani nu schimbă Cuvântului lui Dumnezeu care ne cercetează inimile şi vieţile. Dumnezeu nu se schimbă.

Dumnezeu este mult mai preocupat de sfinţirea noastră decât de vindecarea, sau bunăstarea noastră.

Teodor Macavei

 

 

 

În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare,  tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre  ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie  etc

 

Sintetizam doar cateva titluri:

 

10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară?

 

Alte detalii puteti gasi aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/

 

 

************************************

 

 

CUPRINS

 

1 . Pana cand   ne cheltuim atât de mult pentru  vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea  mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …

 

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?

           

3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…

 

4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (”doctori”) folosesc acest Cuvânt de mai multe ori,facând refere la tămăduirea spirituală. Vă las ca să ne căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)

 

5. Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, scrie că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…

 

6 . Din terapiile lui Valeriu Popa  invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…

 

7 . Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat  si a viru(s)zat totul…

 

8 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:

 

9 . Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din  virtutile,din pilulule Dumnezeiesti  

 

10 . Fiecare  om  nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu  inima și cu  gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).

 

11 . (Imbolnavirea), păcătoșenia omului   începe   din interior(Iacov 1/13-15). Ea nu este rezultatul unei educații rele din copilărie. Nu este culeasă de la tovarăși răi sau de la exemple rele, așa cum susțin unii creștini slabi. Nu! Este o boală de familie, pe care o moștenim cu toții de la primii noștri părinți…

 

  12 . Păcatul este o boală care pătrunde și curge prin orice parte a constituției noastre morale și prin orice facultate a minții noastre. Înțelepciunea, simțămintele, puterea rațiunii, voința – toate sunt infectate (caci nimic bun nu locuieste in omul adamic…Rom.cap.7), mai mult sau mai puțin…

 

13 . Pe scurt, „Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1:6) 

 

14 . Este cu neputinta sa nu gresesti,spun cei caldicei,dar daca actionezi fara Mine(Ioan cap.15)esti terminat!Deci,fii inflacarat dupa Focul Mistuitor,caci Acela care este in omul innoit, este mai tare si mai mare decat Satan,decat ispita pacatului…(1 Ioan 4/4)

 

15 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem,  reflectă   starea noastră de sănătate

 

16 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre

 

17. IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR

 

18 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED  

19 . SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)

20 . RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR

21 . ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:

22 . c.Vindecarea prin ungere cu mir

23 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI

24 . Poți Să-ți Vindeci Viața, de Louise Hay

25 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco

26 . ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”

27 . Este iertarea importanta pentru a primi vindecare

28 . Cinci cărți care ne învață iertarea

29 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb

 

30. (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca, primiti si macar ) Lasati soarele sa intre!

31 . Iertarea – Miraculoasa cheie divină

32 . Bătălii spirituale

33 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.

34 . Terapia asistată de animale (TAA)

35 . Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor

36 .  Terapia prin grădinărit

37 . Vindecarea prin recunostinta

 

38 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare

39 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)

40 . Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain

41 . Relaxare printre flori- Terapia cu flori

42 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă

43 . Sa valorificam cele SAPTE puncte magice aflate la nivelul talpilor; De ce slăbim de la apă cu lămâie; Bauturile de care trebuie sa fugi pentru ca iti distrug ficatul; Supa care vindeca infectia digestiva; De ce nu trebuie sa

 

44 . Ce puteți trata cu vin de leuștean; Vinul din mărar detoxifică şi stimulează digestia. Ce alte vinuri medicinale şi ceaiuri au acelaşi efect şi cum trebuie administrate; Tratament Artrita Reumatoida – de la cauze la tratamente natural; Beneficiile consumului de prune! De ce nu trebuie să lipsească salatele de la masă? 5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline ; Infectiile urechii: Tratamente naturiste. Cum le alegi;Educatie pacienti: Tratamente naturiste pentru bronsita…

 

45 . Top 10 plante pentru slabit; Plante care vindeca plamanii – Top cele mai bune ierburi-  Întrebări frecvente; Sanatatea organismului: 12 plante care te pot ajuta sa te relaxezi; Top 5 Plante de interior care purifica aerul; Leacuri din batrani pentru constipatie, o tulburare care provoaca balonare, iritabilitate, cefalee, stare generala de rau; Detoxifierea organismului – tratament pentru detoxifiere…

 

46. Daca doriti si alte vindecari desavarsite,vi le propunem aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/si-noi-l-am-ingropat-pe-evreul-iisus-dar-glasul-sangelui-dumnezeiesc-izvoraste-continuu-din-fantana-golgotei-si-striga-mantuirea-vine-de-la-evrei-pentru-ca-nu-ne-am-pocait-vom/

 

47 . Alte”pilule” de neglijat puteti gasi aici : https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/oameni-noroade-si-popoare-vreti-sa-ramaneti-morti-in-pacate-sa-ii-semanati-lui-marx-lenin-mao-kim-iliescu-fesenescu-globalescu-care-au-ca-tata-pe-satan-ioan-cap-8-44-ori-doriti-sa-va-nast/

 

 

48 . Am adunat din truda lui Dumnezeu,dar si a geniilor omenesti cateva ”pilule” muzicale …Incepand  cu ajutorul muzicoterapiei pentru copii și adolescenți cu tulburări de comportament,continuand cu meloterapia,   sonoterapia ori muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice si terminand  cu…

 

49 . Terapia spirituala prin muzica

 

 

50 . Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament?

 

51 . Ce să citești în Biblie pentru…(orice vindecare Dumnezeiasca)

 

52 . Terapia „Meditație”

 

 

 

53 . Biblioterapia. Vindecarea prin lectură

54 . (Cinzeci- )50 de sfaturi pentru pacienții cu probleme psihiatrice

 

 

55. Ce este biblioterapia și cum se folosește în psihiatrie?

56 . Fitoterapie

 

 

 

********************************************************************************************************************************

 

 

 

 

1 . Pana cand   ne cheltuim atât de mult pentru  vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea  mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …

 

 

 Intre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca este o interdependenta,daruita si asigurata de  cel  mai mare, mai tare,priceput, atotcunoscator  (SEF) al TUTUROR retetelor,al plantelor medicinale si al tuturor medicamentelor  ;Rolul nostru consta in a-l ruga pe Doctorul-creatorul   si (ras)Cumparatorul fiecarui bolnav,ca  sa ne primeasca  la un consult;Lui sa-i daruim si defectele fardate,toate secretele si sa-l primim ,dimpreuna cu toate pilulele curatiei si vindecarii; Numai Vindecatorul cosmic(prin nasterea din Samanta Invataturii Bibliei lui Dumnezeu –Luca 8/11) ne poate spala de toate mizeriile,bolile,                                  invataturile,  smecheriile, rautatile, desteptaciunile, toxinele,nimicniciile acestei lumi;Sa nu ne fie rusine pentru ce am facut si cine suntem,caci nu avem un alt Prieten, caruia ii putem revarsa orice secret; Pe El sa-l lasam  sa domneasca, sa hotarasca,sa conduca totul,dimpreuna cu fiecare om care-l primeste   sa-i fie Cap,nu umplutura…Nici un doctor din lume nu cunoaste mai bine  pe omul suferind,decat Vindecatorul care l-a creat fara cusur…Pentru asta,trebuie sa ne intoarcem de pe maidan, la Acela care stie totul perfect si le face pe toate de minune;Sa credem ca daca ne intoarcem la el  ,nu  ramanem zdrentuiti,carpiti, mandri,idolatri,impietriti,rai,analfabeti si…fardati, ci prieteni cu El,prin credinta si pocainta, precum fiul risipitor (Luca  15/10-32);Sa nu-l impiedicam pe acela care l-a creat pe om si-l cunoaste perfect,in totalitate!Desi suntem  invatati sa-l scoatem din preocuparile noastre,pentru ca ne “descurcam” fara El,nu pierdem nimic daca-l primim si-i permitem sa se ocupe Dumnezeieste de digestie,asimilatie,respiratie,miscare ,auz ,gandire ,diviziunea celulelor si de… toti ”anticorpii vindecarii”!Chiar daca  ne pricepem sa-l ocolim,pana la urma,tot dam ochii cu El!Cine are  nevoie de Vindecator,il cauta,il crede,se increde in El  si-l primeste dimpreuna cu toate pastilele-invatatura ,gandirea,infaptuirea,voia Lui… Dacă suntem bolnavi din punct de vedere fizic, suntem în stare să mergem la Cluj, la Paris, la Viena…Dar de ce nu mergem intai la Doctorul intregului cosmos,macar sa-i spunem de ce ne-am imbolnavit si ce am facut cu talantii sanatatii  ,pe care ni i-a daruit ,nu pentru a ne imbolnavi,sau pentru a-i ingropa comorile,inclusiv Invatatura Dumnezeiasca,daruita pentru vindecare,inarmare (Ef.6/10-20) si biruire?

 

 

************************************

 

 

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului- virusul din inima, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?

 

 

 

Dacă vedem că preacurvim,mințim, că suntem mândri, poate invidioși,de ce nu-i spunem Lui si nu-i dam lui acesti microbi? Dacă ne doare măseaua, imediat luăm calmante, sunăm dentistul, încercăm să rezolvăm problema cât mai repede posibil. Tot la fel ne ocupăm și de bârfă, de mânie, de ură,de lacomie,de cartire,de preacurvie,de…?

 

            Oare nu suntem și noi mai rai decat  fariseii din vremea Domnului Isus? Ei doreau doar izbăvirea fizică, să le meargă bine, să scape de romani. Dar adevarata lor BOALA  era alta;Din pacate, nici nu mai erau conștienți de adevărata problemă, cea a păcatului, pentru că  pierduse obiectivul…Sa nu ne  facem griji, vom scăpa și de problemele acestei   boali. Sa contam pe fagaduinta din Apocalipsa, capitolul 21:

 

1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

 

2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

 

3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

 

4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

(Apocalipsa 21:1-4)

 

           

3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…

 

 

 

Va veni și vremea când Isus într‑adevăr va lua și durerea și boala, tânguirea si  va șterge orice lacrimă;Dar să nu pierdem esența: boala fizică, (cancer,tensiune,pietre la rinichi, orice altă boală, orice virus) nu ne oprește să ajungem în cer cu Dumnezeu. Dar bolnavul spiritual , infectat de microbul păcatului nu poate intra in Imparatie prin Usa Hristos (Ioan cap.10)

 

            Să ne tratam cu unele pilule-versete. David, în Psalmul 41 cu versetul 4, ne invata astfel : „Doamne, ai milă de mine! Vindecă‑mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!” (Psalmul 41:4) Cred că înțelegem cu toții foarte clar că aici este vorba despre tămăduire sau vindecare spirituală, nu fizică.

„Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel, tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” (Psalmul 147:2‑3) Din nou este vorba despre tămăduire spirituală, cea a inimii, care reprezintă interiorul nostru.

 

 

 

 

 

4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (doctori) folosesc acest cuvânt de mai multe ori referindu‑se la tămăduire spirituală. Vă las ca să mai căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)

 

 

In  Noul Testament,, Evanghelia după Matei, capitolul 13/15 ,daruit de Doctorul Isuss,sta scris  :„Căci inima acestui popor s‑a împietrit; au ajuns tari de urechi, și‑au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.” (Matei 13:15)

 

            Despre ce vindecare este vorba? Bineînțeles, vindecare spirituală. Ar mai fi multe exemple, sunt mai multe cuvinte în limba greacă (cel puțin trei) care vorbesc despre vindecare, tămăduire, salvare, mântuire, iar ele pot să se refere atât la boală fizică, cât și la boală spirituală; atât la salvare de o anumită problemă, boală, cât și la salvarea veșnică, la mântuirea sufletului. Cel mai simplu și cel mai corect este să ne uităm la contextul din cartea prorocului Isaia, capitolul 53, și la contextul din Întâia Epistolă a lui Petru. De multe ori citim un verset din Biblie, poate nici pe acela în întregime, luăm doar o parte, precum „Prin rănile lui suntem tămăduiți”, „Prin rănile lui ați fost vindecați”, și ne grăbim să tragem concluzii.

 

Cred că este suficient de clar. Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate.

 

 

************************************

 

5. Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, zice că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…

 

 

 

 

 

 Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate, să putem trăi pentru neprihănire și să rodim sfințirea, iar ca sfârșit să dobândim viața veșnică. Mai este totuși o problemă. Versetul 4, din Isaia 53:

 

„Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui…” (Isaia 53:4) Aici, într‑adevăr, este vorba despre boală fizică. Când a luat totuși Domnul Isus bolile fizice? Mergem la Evanghelia după Matei, capitolul 8, unde scrie: „Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.»” (Matei 8:16‑17) Seara au adus la Isus mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit toți bolnavii. De ce? (ca sa ne fie invatatura de minte pericolul nelegiuirii si…) Ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” Exact ceea ce scrie în Isaia, capitolul 53, versetul 4. Evanghelistul Matei este acela care citează cel mai mult dintre toți evangheliștii Vechiul Testament. Tot el folosește cel mai des și expresia, „să se împlinească”.

 

 

*********************************

 

 

 

 

6 .

Din terapiile lui Valeriu Popa  invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…

 

 … încălcarea legilor naturale care ne guvernează existența, duce invariabil la boală. Ne-a reamintit cum este să trăiești în echilibru, ce înseamnă nutriția curată-sanatoasa și că toate dezechilibrele vin din interior. 

 

„Căutați ca prin viața pe care o duceți, să trăiți cât mai aproape de perfecțiune, folosindu-vă de ambele căi de cunoaștere: Știința și Credința! Prin credință la știință și prin știință la credință!”

 

Surse:  Valeriu Popa îndrumător al cunoașterii prin știință si credință – Ovidiu Harbada- Arta vindecării învățată de la Valeriu Popa…

 

 

 

 

 

*******************************

 

 

7 .

Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat  si a viru(s)zat totul…

 

 

… Cercetați Globul de la răsărit la apus și de la un pol la celălalt  si veti constata călcarea in picioare,cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii lui Dumnezeu; cantariti fiecare popor din orice colț al pământului si pe fiecare om; cercetați orice clasă socială din țara sau de aiurea, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, priviți la oamenii aflați în orice circumstanță și stare, iar constatarea va fi întotdeauna aceeași. În orice loc, inima omului este în mod natural „nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9).

 

 

***********************************

 

 

8 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:

 

 

Mândria, Neascultarea, Idolatria, Moasteria, Lăcomia pântecelui (gastrimarghia), Iubirea de arginți (arghirofilia), Lenea (akedia)-comoditatea-indiferenta, Slava deșartă (chenodoxia), Desfrânarea (nopveia), Ura,Cearta,Razbunare,Invidie,Barfa,Clevetire, Inselere si…Întristarea,care ,ca si celelelte “madulare” ale faradelegii este o boală a sufletului produsă prin reaua întrebuințare a stării de tristețe apărută în firea omenească în urma păcatului originar…

 

 

****************************

 

9 .

Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din  virtutile,din pilulule Dumnezeiesti  

 

 Din partea mea, eu nu cunosc vreo dovadă mai puternică a inspirației divine a cărții Geneza și a relatării mozaice privind originea omului decât puterea, răspândirea și universalitatea păcatului.Păcatul este “”samanta”” lui Satan ,zamislita in corpul uman,cu acceptul acestuia…El este microbul purtator de boli;Este cancerul distrugator, care spurca (Marcu 7/14-23), tulbura, inraieste, debusoleaza,  corupe, ataca, inrobeste, omoara etc „Păcatul este fărădelege” (Iuda 1:19)si,cu voia omului produce  o boală morală care afectează întreaga rasă omenească,fiindca orice om este intrupat din pacat si zamislit din nelegiuiri (Ps.51/5), cu excepția lui Hristos Isus, Domnul.

 

 

 

*********************************

 

10. Fiecare om nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu  inima și cu  gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).

 

 

 

 

Omul  poate să comită păcat și totuși să fie ignorant față de el, imaginându-se inocent, când, de fapt, el este vinovat. L-am observat pe Domnul nostru afirmând în mod expres că „cine n-a știut-o, și a făcut lucruri vrednice de lovituri”, nu a fost scuzat pe baza ignoranței sale, ci a fost „bătut” sau pedepsit (Luca 12:48). Este bine să ne amintim că, atunci când vom face din cunoașterea și conștiinciozitatea noastră mizerabil de imperfecte măsura păcătoșeniei noastre, ne vom afla pe un teren foarte periculos.

Dumnezeu a suflat in narile primilor parinti Suflare Sfanta,dar carnea a fost plamadita din tarana spurcata, otravita, pustiita, intunecata de Satan … (Gen. 1 / 2)

 

 

 

***********************************

 

 

11 . (Imbolnavirea) păcătoșenia omului   începe   din interior(Iacov 1/13-15). Ea nu este rezultatul unei educații rele din copilărie. Nu este culeasă de la tovarăși răi sau de la exemple rele, așa cum susțin unii creștini slabi. Nu! Este o boală de familie, pe care o moștenim cu toții de la primii noștri părinți…

 

 

… Adam și Eva, și cu care ne naștem în această lume. Creați „după chipul lui Dumnezeu”, inocenți și neprihăniți la început, părinții noștri au căzut din neprihănirea originală și au devenit păcătoși corupți moral. Începând din acea zi și până astăzi, toți bărbații și toate femeile se nasc după chipul lui Adam și Eva, oameni căzuți și moștenesc o inimă și o natură înclinată să facă rău. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume”. „Ce este născut din carne, este carne”. „Eram din fire copii ai mâniei”. „Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile” (Rom. 5:12; Ioan 3:6; Efes. 2:3; Rom. 8:7; Marcu 7:21).Extinderea acestei vaste boli morale denumită „păcat” ne este prezentata în Scriptură. „Toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen. 6:5).

 

 

 

 

********************************

 

 

  12 . Păcatul este o boală care pătrunde și curge prin orice parte a constituției noastre morale și prin orice facultate a minții noastre. Înțelepciunea, simțămintele, puterea rațiunii, voința – toate sunt infectate (caci nimic bun nu locuieste in omul adamic…Rom.cap.7), mai mult sau mai puțin…

 

 

 

 

… Până și conștiința este atât de orbită încât nu mai poate fi considerată un ghid sigur  ,care   să-i conducă pe oameni într-o direcție bună, dacă nu este iluminată de Duhul Sfânt. Boala pacatuirii poate să stea ascunsă sub o poleială de curtoazie, politețe, bune maniere sau decor exterior, dar ea este adânc înrădăcinată în constituția noastră, căci, fata de  lucrurile spirituale, omul este totalmente „mort” și nu are nici cunoaștere naturală, nici dragoste sau frică de Dumnezeu… Cele mai bune lucruri ale sale sunt atât de mult întrețesute și amestecate cu hotie,viclenie si…  corupție, încât prin contrast cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele nu fac altceva decât să aducă și mai mult în relief adevărul și extinderea (de)căderii. Aceeași creatură ar trebui să fie în unele lucruri atât de înaltă și în altele atât de smerită, atât de măreață și totuși atât de măruntă, atât de nobilă și totuși atât de obișnuită, atât de grandioasă în concepția și execuția lucrurilor materiale, și totuși atât de degradată în simțămintele sale…

 

 

 

*********************************

 

 

13 .

Pe scurt, „Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1:6) 

 

 

 

 

…Toată această imagine este un puzzle îngrozitor pentru cei care batjocoresc Cuvântul scris al lui Dumnezeu și ne vorbesc de rău ca și cum am fi închinători la Biblie. Dar acesta este un nod pe care-l putem dezlega cu Biblia în mâini.Din pricina lui Satan nici macar „cerurile nu sunt curate”,dar Creatorul este Acela care citește gândurile și motivele și vede faptele, cerând ca adevărul să fie înăuntrul omului (Iov 4:18; 15:15; Ps. 51:6). Pe de altă parte, noi, creaturi sărmane, oarbe, în viață astăzi și morți mâine, născuți în păcat, înconjurați de păcătoși, trăind într-o atmosferă constantă de slăbiciune, infirmitate și imperfecțiune – ne putem forma cele mai neadecvate concepții cu privire la hidoșenia răului. Nu avem nicio capacitate de a conștientiza și nicio măsură pentru a verifica gravitatea păcatului. Dar haideți, în ciuda acestui fapt, să ne stabilim ferm în mințile noastre adevărul că păcatul este lucrul acela abominabil pe care Dumnezeu îl urăște, că Dumnezeu „are ochii așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu pot să privească nelegiuirea”, că cea mai măruntă încălcare a Legii lui Dumnezeu ne face „vinovați de toate”, că „sufletul care păcătuiește va muri”, că „plata păcatului este moartea”, că Dumnezeu va „judeca tainele oamenilor”, că există un vierme care nu moare și un foc care nu se va stinge, că toti „cei răi vor merge în pedeapsa veșnică”, și că „nimic întinat nu va intra [în Cer], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună” (Ier. 44:4; Hab. 1:13; Iacov 2:10; Ezec. 18:4; Rom. 6:23; 2:16; Marcu 9:44; Ps. 9:17; Matei 25:46; Apoc. 21:27).

 

 

 

 

 

****************************

 

 

 

 

14 . Este cu neputinta sa nu gresesti,spun cei caldicei,dar daca actionezi fara Mine(Ioan cap.15)esti terminat!Deci,fii inflacarat dupa Focul Mistuitor,caci Acela care este in omul innoit, este mai tare si mai mare decat Satan,decat ispita pacatului…(1 Ioan 4/4)

 

Pentru ca acum nu realizam hidosenia acestei boli a pacatului,sa credem ca  ne va uimi atât de mult, atunci când ne vom trezi în ziua învierii, si vom vedea  priveliștea păcatului și retrospecția nenumăratelor noastre defecte și eșecuri. Nu vom realiza niciodată pe deplin „păcătoșenia păcatului” până nu va veni ceasul când Hristos se va întoarce.

 

Poți vedea această înșelătorie în (1) incredibila înclinație a oamenilor de a privi păcatul într-o lumină mai puțin păcătoasă și mai puțin periculoasă decât este el în înaintea lui Dumnezeu, și în disponibilitatea oamenilor de a-l face mai puțin serios, de a aduce scuze pentru el și de a-i minimiza vinovăția. „Este doar un păcat mic! Dumnezeu este îndurător! Dumnezeu nu este exagerat ca să ia seama la orice greșeală! Am avut un scop bun! Nu putem fi atât de perfecți! N-am rănit pe nimeni prea mult. Nu facem altceva decât fac și alții!” Cine nu este obișnuit cu o astfel de exprimare? Poți să o vezi arătându-se în lungul șir de cuvinte moi și fraze pe care oamenii le-au compus pentru a descrie lucruri pe care Dumnezeu le numește fără ezitare rele și distrugătoare pentru suflet. Ce înseamnă expresii precum „repede”, „la modă”, „sălbatic”, „instabil”, „grăbit”, „liber”? Ele ne arată că oamenii încearcă să se înșele singuri în credința că păcatul nu este atât de păcătos pe cât spune Dumnezeu că este, și că ei nu sunt atât de răi pe cât sunt în realitate. Se poate vedea acest lucru chiar și în tendința credincioșilor de a tolera practici chestionabile în copiii lor  și în a-și pune mâna la ochi cu privire la rezultatul inevitabil al iubirii de bani, al jocului cu ispita și al tolerării unui standard jos al practicării religiei în familie…

 

**********************************

 

 

 

15 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem,  reflectă   starea noastră de sănătate

 

A ne vindeca   de  maladia faradelegii,înseamnă a-i da Duhului Sfant intaietate in toate,in totalitate ,pentru a curati,conduce si  restabili cât mai deplin condițiile normale de funcționare a organelor, a plexurilor nervoase, a țesuturilor, iar pentru aceasta –IMPREUNA cu El   să ne revizuim atitudinile, să ne controlăm gândurile, stările, să revenim la starea de armonie, de echilibru, de bunăstare interioară și să persistăm în această stare.Puterea Lui este singura forță pe care o avem la îndemână și care poate fi utilizată de noi pentru a ne menține trupul într-o stare armonioasă de sănătate.Gândurile benefice, credința în Atoputernicia lui vindecatoare, atitudinea impaciuitoare , o minte controlată facilitează procesul vindecării și în același timp ne ajută să descoperim cauzele subtile și dezechilibrele care au apărut în ființele noastre la un moment dat.

 

 

 

 

16 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre

 

 

Printre cauzele subtile ale bolilor nu lipsesc :ceea ce gândim, frica, furia, neglijența,nepasarea,comoditatea,pofta,ispita  etc

 Suntem prea înclinați să uităm că ispita de a păcătui se va înfățișa înaintea noastră rareori în culorile ei adevărate, spunând, „Eu sunt dușmanul tău de moarte, și vreau să îți ruinez sufletul pe vecie în Iad”. O, nu!

Haideți acum să ne așezăm înaintea imaginii păcatului, așa cum ne este zugrăvit în Biblie, și să luăm aminte la cât de vinovați și ticăloși suntem, la ce creaturi corupte suntem cu toții înaintea lui Dumnezeu. Ce nevoie mare avem cu toții de acea întreagă schimbare a inimii denumită regenerare, naștere din nou sau convertire!… Le cer cititorilor mei să observe cât de profund mulțumitori ar trebui să fim pentru “”MEDICAMENTUL””- glorioasa Evanghelie a harului lui Dumnezeu. Există un remediu revelat pentru nevoia omului, atât de lat, lung și adânc pe cât este boala omului. Nu trebuie să ne fie teamă să privim la păcat și să îi studiem natura, originea, puterea, extinderea și răutatea, atâta vreme cât privim în același timp la medicamentul minunat care ne este oferit prin mântuirea în Isus Hristos.

Fragment din cartea Sfințenia.

 

Note bibliografice și explicative

 

(1)  Articolul 9 din Cartea pentru Rugăciune Comună a Bisericii Anglicane.

 

 

De același autor

 

1. Ryle
2. Ryle (1816-1900) a fost un prolific și popular autor creștin anglican, și un slujitor al Evangheliei cu totul deosebit în vremea sa. În perioada contemporană este cunoscut cel mai bine pentru scrierile sale simple și clare pe teme practice ale credinței creștine. Broșurile și cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare în a doua jumătate

 

 

 

 

***********************************

 

 

 

17 . IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR

 https://www.youtube.com/watch?v=Lw2GRrUy1dI

 

 

 

 

***********************************

 

 

 

18 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED   

 

 

Din Exod  23:25-26 ,invatam :Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.

Isaia 53:4-5

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Psalmii 105:37

…Şi nici unul n-a fost neputincios din seminţiile Lui  [Şi eu sunt parte din familia LUI]

Psalmii 107:20

A trimis cuvântul Său şi i-a vindecat şi i-a scăpat de groapă.

Psalmii 103:2-3

Binecuvântează suflete pe Domnul, Şi nu uita nici una din binefacerile Lui, El îți iartă toate fărădelegile tale şi îți vindecă toate bolile tale.

Deuteronom 7:15

Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.

Isaia 40:31

dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.

 

Proverbele 4:20-22 ”Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

 

 

 

 

 

 

 

*******************************

 

 

 

19. SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)

 

 

 

 

 

 

Aflam sursa tuturor bolilor din Ioan 8/44 : „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

 

 

 

Luca 13:16 „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”

Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

— Era orb și mut pentru că un demon era în acel om.

Marcu 9:17-29 Domnul Isus eliberează copilul epileptic, mut și surd de demonii care-l stăpâneau.

 

 

 

Faptele Apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Luca 10:19 „Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”

Iacov 4:7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului [stați ferm împotriva lui] şi el va fugi de la voi [terorizat].

1 Ioan 4:4  Cel ce este în voi, e mai mare decât cel ce este in lume.

 

 

 

Matei 9:27-30 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii.

Psalmii 107:20 Şi-a trimis cuvântul Său, i-a vindecat și i-a scăpat de groapă.

Psalmii 92:13-14 Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi-1 Ioan 3:8 – Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului [scopul meu este să distrug boala, poruncindu-i să plece in Numele Lui Isus].

 

 

**********************************

 

 

20. RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR

 

 

 

Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

 

 

 

– Credinţa este asigurarea (confirmarea) lucrurilor sperate, fiind dovada lucrurilor care nu se văd şi convingerea că sunt reale [credinţa mea considera ca fiind real, ceva ce nu percep încă prin simţurile mele].

 

Marcu 9:23 Isus a zis…: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede…”

 

Evrei 6:12 … prin credinţă şi răbdare au moştenit făgăduinţele.

 

Evrei 11:6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

 

Marcu 11:23-24 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:„Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

 

–(Dacă voi)… zice acestui munte: “Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi nu mă voi îndoi în inima mea, ci voi crede că ce am zis se va întâmpla, AŞA VA FII! Trebuie să continui să mă rog pentru toate lucrurile, şi să cred că am şi primit tot ce am cerut, ŞI LE VOI AVEA!

 

Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Deci credinţa mea vine în urma auzirii şi auzirea prin Cuvântul Lui Dumnezeu.— Când mă aud pe mine rostind Cuvântul Lui Dumnezeu credinţa mea creşte şi încep să-i fac plăcere Lui Dumnezeu. Iar când cred că Dumnezeu vrea și poate să mă vindece, că promisiunile scripturii sunt valabile pentru mine azi, mă voi ruga și voi primi.

 

​

 

********************************

 

 

 

21. ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:

 

 

 

Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

a.Vindecarea prin cuvântul proclamat, rostit

 

 

 

Matei 8:3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.

 

b.Vindecare treptată, graduală

 

 

 

2 Împărați 5:8-10 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.”

2 Împărați 5:14-15 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.

Marcu 8:23-25 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.

 

 

 

Matei 9:6-7 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.

Ioan 4:51-53 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

 

 

 

 ***********************************

 

 

 

22 . c Vindecarea prin ungere cu mir

 

 

 

Iacov 5/14-15 : Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Marcu 6:12-13 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

 

d.Vindecarea prin prezența Domnului

 

 

 

Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

 

 

Minuni de vindecare:

 

 

Faptele Apostolilor 20:9-12 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

 

Faptele Apostolilor 9:33-35 Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

 

 

 

Faptele Apostolilor 9:39-41 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

 

Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

 

Faptele Apostolilor 5:12-16 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

 

1 Corinteni 4:20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.”

 

 

************************************

 

 

 

 

23 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI

 

Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El cu smerenie,cu sinceritate,cu o credinte Dumnezeiasca! Isus este același și azi. Trebuie doar să credem.

 

TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE

 

Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

 

VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ

 

Voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați și Biblia ne arată cum putem intra în posesia a ceea ce Isus a făcut deja pentru noi la cruce.

 

CONT. aici

https://www.thetruthstandsforever.com/vindecarea-prin-credin538258—versete-biblice.html

 

***********************************

  

 

 

Alte postari pe aceeasi tema puteti gasi aici:  

 

“Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen. 39/9 b) Dar noi, aşa îl răsplătim pe Dăruitor? El-care ne dă mişcare, mâncare, digestie, iubire (Ioan 3/16), plămâni, respiraţie, învăţătură, iertare, dragoste (1 Cor. cap. 13) anticorpi şi alţi talanţi (de neângropat), oare nu merită mulţumiri, laude, nepăcătuiri şi aprecieri (Mat. 6/7-10)?! Cine ne-a învăţat să-l cinstim din an în paşte, dacă adevăraţii creştini îl sărbătoreau şi când munceau şi când se odihneau, sau când plângeau cu amar, căci…?” Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pînea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.” (F.Ap. 2/46) “Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin” (Luca 24/53)…” Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” (F. Ap.5/42); Fiindcă…” Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus…” (2 Cor.4/10), de ce nu vrem să purtăm şi pocăinţa veşnică, credinţa, iertarea Cristică, bunătatea, blândeţea, evlania, smerenia, învierea, nepăcătuirea ,Domnia- Rodirea şi… slujirea Lui (Ioan, cap. 13)? Până când ne ascundem de Dreptate, Coretitudine, Seriozitate, Punctualitate şi de…? De ce vrem să îngropăm şi Adevărul, Lumina (Mat.5/14-16) Dreptatea, Blândeţea şi toate ale Sale? Nu ne simţim vinovaţi pentru respingerea Lui (Ioan 1/11) şi pentru răstignirea făptuită de noi,TOTI, încă de când eram în coapsele părinţilor noştri? Creatorul, când s-a odihnit a şaptea zi, nu s-a distrat, păcătuind ci, ne-a învăţat cum să-l reprezentăm, cum să-l onorăm-sărbătorim, (nu din când în gând) ci, clipă de clipă, cu tot trupul adus ca o jertfă vie şi sfântă (Rom.12/1-2)…” Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi -e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mânile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s’a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate şi pricina văduvei n’ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor”: (Îs.1/11-24)

 

 

 

***********************************

 

 

24 . Poți Să-ți Vindeci Viața, de Louise Hay

 

 

“Poți Să-ți Vindeci Viața”, scrisă de Louise Hay, este o carte emblematică în domeniul dezvoltării personale și auto-vindecării. Considerată o lucrare clasică în literatura de specialitate, această carte explorează puterea gândirii pozitive și a afirmațiilor în procesul de vindecare, atât la nivel fizic, cât și emoțional sau spiritual.Louise Hay își bazează filozofia pe ideea că multe dintre bolile fizice și problemele emoționale au rădăcini în gândurile și credințele negative, accentuând conexiunea dintre minte și corp. Ea propune ca prin schimbarea modului de gândire și adoptarea unor atitudini mentale pozitive, oamenii pot afecta schimbări semnificative în sănătatea și starea lor de bine.Cartea oferă ghiduri practice, exerciții și afirmații destinate să ajute cititorii să identifice și să schimbe convingerile limitative. Hay susține că iubirea de sine și auto-acceptarea sunt fundamentale în procesul de vindecare și încurajează cititorii să cultive o relație pozitivă cu propriul lor corp și minte.

 

Principiile și tehnicile prezentate în “Poți Să-ți Vindeci Viața” sunt larg utilizate nu numai de către indivizii care caută vindecarea personală, dar și de profesioniști în domeniul sănătății mintale și fizice  ….

 

Rezumat- Poți Să-ți Vindeci Viața

 

 

Aspectele cheie ale cărții includ:

 

Puterea afirmațiilor pozitive: Louise Hay subliniază importanța afirmațiilor pozitive în crearea schimbărilor pozitive în viața personală. Ea crede că modul în care vorbim și gândim despre noi înșine influențează direct sănătatea noastră fizică și emoțională.

 

Legătura minte-corp: Cartea explorează ideea că există o legătură profundă între stările noastre mentale și emoționale și sănătatea fizică. Hay sugerează că multe dintre bolile noastre sunt rezultatul unor modele de gândire negativă și a blocajelor emoționale.

 

Iertarea și eliberarea trecutului: Un alt aspect central este iertarea, atât a noastră cât și a altora, ca mijloc de vindecare emoțională și fizică. Hay încurajează cititorii să lase în urmă resentimentele și durerea pentru a se vindeca.

 

Autoiubire și autoacceptare: Hay pune un mare accent pe necesitatea de a ne iubi și a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. Ea consideră că acestea sunt pași esențiali în procesul de vindecare și îmbunătățire a vieții.

 

Exerciții practice și studii de caz: Cartea include o serie de exerciții practice, precum și studii de caz care exemplifică modul în care modificarea gândurilor și emoțiilor noastre poate conduce la schimbări reale și pozitive în viața noastră.

 

“Poți Să-ți Vindeci Viața” este apreciată pentru mesajul său împuternicitor și pentru abordarea sa accesibilă și practică asupra vindecării. Louise Hay a inspirat milioane de persoane să ia controlul asupra sănătății și fericirii lor, demonstrând că, cu schimbările potrivite în gândire și atitudine, putem face transformări semnificative în viața noastră.

 

Notițe din Poți Să-ți Vindeci Viața

 

Problemele cu care ne confruntăm în viață provin din lipsa iubirii de sine. Este nevoie să te accepți pe tine așa cum ești tu și în mod necondiționat.

 

Obții acele lucruri pe care te concentrezi. Cu cât te vei concentra mai mult pe un lucru, cu atât îl vei obține mai mult.

 

Acceptarea sinelui poate fi făcută în 3 etape:

 

Înlocuiește expresia ar trebui pentru că te face să te simți vinovat. Nu te critica niciodată și schimbă ar trebui cu aș putea.

 

Eliberează-te de trecut, doar așa vei avea un progres real. Învinovățindu-ne de trecut ne pedepsim și nu ne putem bucura de un prezent fericit.

 

Iartă-te pe tine și pe ceilalți pentru a scăpa de emoțiile negative și de ura care sunt captive în tine.

 

Bolile sunt un produs al stării noastre de spirit și pentru a ne vindeca avem nevoie ca înainte de toate să ne iubim pe noi înșine.

 

Nu suntem în siguranță doar pentru că avem un job, un cont bancar generos sau un partener de viață. Devenim astfel atunci când învățăm să ne conectăm cu Puterea Cosmică,DUMNEZEIASCA creatoare a  tuturor lucrurilor.

 

Citate din Poți Să-ți Vindeci Viața

 

Adu-ți aminte că te-ai criticat singur ani întregi și nu te-a ajutat. Încearcă să te aprobi și vezi ce se întâmplă.

 

Iubirea este medicamentul miraculos. Iubirea de sine provoacă miracole în viețile noastre.

 

Tu ești singura persoană care gândește în mintea ta! Tu ești puterea și autoritatea în lumea ta.

 

Când creăm pace, armonie și echilibru în mințile noastre, vom găsi asta și în viețile noastre.

 

Trecutul nu are nici o putere asupra noastră. Nu contează de cât timp am avut acele gânduri negative. Puterea este în momentul prezent.Ce lucru minunat de înțeles! Putem să începem să fim liberi din acest moment!

 

 

Det. Aici

https://www.divin.ro/?articol=1945&Poti-sa-ti-vindeci-viata

 

 

************************************

 

 

25 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco

 

Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm“.Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului“, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele.

 

A ierta nu înseamnă a scuza……………

 

 

…..Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.

 

https://doxologia.ro/iertarea-ca-tratament

 

 

 

************************************

 

 

 

26 . ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”

 

‌

 

‌     

 

Dragi Cititori,

 

”La început, eu tratam cu ajutorul mâinilor, iar apoi am înțeles că doar omul însuși se poate vindeca pe sine, schimbându-și caracterul și concepția despre lume. De exemplu, la mine venea un om grav bolnav de cancer la stomac. Eu îi explicam că el este foarte supărat pe oameni, este nemulțumit de sine și îi propuneam să-i ierte pe toți și să elimine supărările prin căință.

 

Iertarea înseamnă renunțarea la dorința interioară de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, întrucât orice jignire reprezintă o dorință de moarte interioară. Iar căința este un proces mai profund, o schimbare de sine: este necesar să fii puțin diferit pentru a nu te mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor,DOAR PRIN MIJLOCIREA LUI HRISTOSS

 

Pacientul făcea lucruri simple: îi ierta pe oameni, elimina supărările prin căință și boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli.

 

Adesea, mi se adresau femei ai căror copii erau bolnavi. Eu mă uitam în plan subtil după cauza bolii copilului și vedeam că această boală avea cauze înapoi în timp, încă până la nașterea lui.Noi ne-am obișnuit să fim atenți doar la evenimentele exterioare: la nivel extern, cauza dispare, dar consecința rămâne. Iar la nivel subtil, totul arată altfel: cauza și consecința au legătură una cu alta, cauza alimentează consecința în mod permanent. Este suficient doar să elimini cauza (de exemplu, supărarea din trecut) și efectul sub formă de boală fizică a copilului dispare.Iertarea și căința se pot dovedi a fi cu mult mai eficiente decât orice medicamente și operații deoarece sufletul este pe primul loc și starea corpului depinde de starea acestuia.

 

Supărarea duce la boli și probleme, iar iertarea și căința ne vindecă. Dar o singură tentativă sau două de căință și iertare sunt insuficiente. Pentru ca emoția noastră superficială să pătrundă în adâncul subconștientului, aceasta trebuie să se repete de sute și sute de ori sau să fie foarte puternică. Iar, pentru a o neutraliza în subconștient, de asemenea, sunt necesare sute de încercări. În plus, acest lucru este doar prima etapă. Iar apoi este necesar să-ți schimbi caracterul în așa măsură încât să nu mai faci o greșeală atât de mare în cazul în care o asemenea situație se repetă.La fel ca și un sacrificiu, iertarea și căința vindecă un om deoarece, atunci când omul sacrifică ceva, lui îi scade atașamentul față de lume. Căci tocmai atașamentul duce la intensificarea agresivității subconștiente.

 

Ce este iertarea? Este acceptarea unei jertfe forțate. De obicei, omul se supără atunci când pierde ceva, când dorințele sale sunt prejudiciate. Un om trufaș, care își pierde credința în Dumnezeu, nu este capabil să ierte.Schimbarea caracterului este un proces destul de chinuitor. Unul dintre principalele semne ale orgoliului este lipsa dorinței de a te schimba, incapacitatea de a-ți schimba atitudinea față de ce se întâmplă. Orgoliul înseamnă lipsa de înțelegere a faptului că voia Divină funcționează mereu spre binele „Eu-lui” nostru suprem, în favoarea salvării contactului nostru cu „Eul” suprem, chiar dacă „Eul” nostru din țărână este ofensat prin boli, nenorociri și chiar prin moarte.Suferințele ar trebui să nu ne îndemne la ură, ci la iubire. Eșecurile și pierderile nu trebuie să ne îndemne către supărări și tristețe, ci spre schimbări și dezvoltare.

 

De ce este necesar să-ți schimbi caracterul? Mai întâi, eu îi iert pe toți, pentru că neiertarea reprezintă o crimă la nivel subtil, înseamnă o neacceptare a voii Divine. Eu accept voia Divină, eu nu doresc să ucid oamenii, așa că mai bine îi voi educa. Iar când deja am învățat să iert, atunci eu trebuie să devin în așa mod încât să nu mă mai supăr – și atunci nici nu mai trebuie să iert.

 

Dacă un om este echilibrat la interior, dacă este gata să rezolve orice problemă și să-l educe pe cel care l-a jignit, atunci el nu mai are nevoie să se supere. Atunci energia lui este orientată și consumată nu pe supărare, ci pe schimbarea situației. Cu alte cuvinte, nu trebuie să te superi ci să dobândești ceva după un anumit efort.

 

Cine se supără? Se supără omul slab, pasiv, omul dependent sau consumator. Omul, care s-a obișnuit să dăruiască, se va strădui să facă ceva în orice situație, iar cel care nu face nimic doar se va supăra. Supărarea reprezintă, în mare, apanajul celor slabi, al oamenilor care sunt prea atașați de bunurile omenești, căci atașamentul dă naștere mereu unei firi sensibile.

 

 

…………………………………………………

 

Det. Aici

https://lazarevsn.ro/comunitate/vindecarea-sufletului-si-a-corpului-3/?frame=0

 

************************************

 

 

 

 

27. Este iertarea importanta pentru a primi vindecare?

 

Iertarea este un punct esential pentru ca omul sa poata primi vindecare in trupul lui.

 

Lucrul acesta l-am vazut odata cand am fost chemat sa ne rugam pentru cineva. Era vorba de o femeie care si-a luxat glezna. Aceasta se inflamase si persoana respectiva nu mai putea merge la serviciu.

 

Atunci cand am ajuns sa ne rugam pentru ea, unul dintre mijlocitorii care a venit mai repede s-a rugat poruncind videcare, dar nu s-a intamplat nimic. Noi am intrebat-o pe femeie ce s-a intamplat in situatia ei. Atunci ne-a spus ca si-a luxat glezna incercand sa puna perdelele. Urcandu-se pe scaun, s-a dezechilibrat si a cazut, ceea ce a dus la luxatie. Avea dureri asa de mari, incat era nevoita sa-si ia concediu medical. Am intrebat-o daca acest lucru s-a mai intamplat in viata ei. Femeia mi-a spus ca da. Se intamplase un lucru similar facand ceva prin casa. Ea a cerut ajutorul fiicei, dar aceasta nu a vrut sa o ajute.

 

Atunci i-am zis daca poate sa aduca aceste evenimente inaintea lui Dumnezeu si s-o ierte pe fiica ei care ar fi trebuit s-o ajute, dar s-a eschivat de la aceasta. Dupa acesta rugaciune de iertare, m-am rugat pentru piciorul ei ca el sa fie vindecat si sa functioneze deplin. Ea a observat imediat ca durerea a disparut si a inceput instant sa sara in mijlocul sufrageriei pe varfuri, fiind mirata de faptul ca piciorul inca nu se dezumflase complet.

 

Vedem ca aceasta cauzalitate se imparte intre obtinerea vindecarii si acordarea de iertare cuiva, care intr-un anumit context a participat la problema pe care tu o ai. Pana cand femeia respectiva nu si-a iertat fiica pentru lipsa ei de implicare, chiar si o rugaciune bine intentionata si dorita nu a functionat.

 

Interviu: Bogdan Graur, consilier, http://InHimMinistry.com

************************************

 

 

 

 

28 . Cinci cărți care ne învață iertarea

 

 

Eugenia Ion

 

Nu e greu să ierți, dar e greu să accepți că cineva a îndăznit să te rănească sau să îți trădeze așteptările.

 

Totul începe de la înțelepciune și de la ideea că nimeni nu este perfect și nu întotdeauna oamenii greșec cu intenţie, ci pentru că… a greși este omenește până la urmă, nu?

 

Suntem în ajunul sărbătorilor de Paști, aceste zile ne aduc mai aproape de tot ce înseamnă spirit. Este atât de bine să primești aceste sărbători cu sufletul deschis și fără urme de ranchiună.

 

De foarte multe ori vrem să iertăm, dar ne este greu. Poate nu știm dacă este corect să o facem, poate pur și simplu nu putem trece peste…

 

Cu siguranţă te-ai aflat și tu într-o astfel de situație măcar o dată în viață.

 

Îți recomandăm 5 cărți care te învață să ierți.

 

„A iubi înseamnă a ierta” (Savatie Baștovoi)

 

Părintele Savatie Baștovoi tratează tema iertării în această carte prin modelul religios.

 

Cele mai vechi sisteme care s-au preocupat de bunăstarea mentală a omului, înainte de orice temelie științifică, sunt sistemele religioase. Iar unul dintre modelele echilibrului relațional și, implicit, al liniștii sufletești, ne-a fost oferit cu două milenii în urmă de creștinism, prin rugăciunea lui Isus „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 9-13)

 

„Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc, ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea,” spune Savatie Baștovoi în cartea sa.

 

„Cartea iertarii. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră” (Desmond Tutu)

 

Desmond Tutu  – episcop și arhiepiscop – Laureat al premiului Nobel pentru Pace.

 

Mesajul autorului este foarte simplu:

 

Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptăm rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedica să se destrame comunitatea umană.

 

„Despre Sensul Vieții” cu Mihai Morar şi Parintele Necula

 

Această carte a devenit un bestseller în România într-un timp foarte scurt. Era și de așteptat. Mihai Morar – un jurnalist notoriu și Părintele Necula – un preot cu viziuni moderne.

 

Nu este o carte greu de citit. Ba, din contra, o puteți lectura degajați, alături de o ceașcă de cafea și nu contează dacă sunteți copii, adolescenți, tineri, adulți sau bunici.

 

Este o carte pentru ființă și nu pentru anumite categorii sociale, care atinge multe teme de interes printre care iubirea între oameni, echilibrul dintre religii și iertarea pentru a trăi liber.

 

„Între înger și demon, iertare și ranchiună” (Laura Tappata)

 

Laura Tappata este filosof, profesor de psihologie la Universitatea Catolică din Brescia. În prezent, este lector al Cercului de Filologie Milanez, iar în cadrul Universității Catolice din Piacenza.

 

În această carte autoarea aduce în discuție confruntarea inegală între Înger, ca simbol al iertării, și Demon, ca ranchiună, și subliniază darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea și suferința psihică pot fi instrumente de cunoaștere de sine ce transformă chimia furiei în energie constructivă.

 

Scopul cărții este să abandoneze măștile falsei bunătăți și să se concentreze asupra necesității de a depăși vechile dihotomii inutil sufocante, de bine și rău, corect și incorect, cinstit și necinstit, pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.

 

„Cele cinci limbaje ale scuzelor” (Gary Chapman si Jennifer Thomas)

 

Dacă până acum am recomandat cărți care te învaţă să ierți, atunci de acestă dată venim cu o sugestie mai diferită.

 

„Cele cinci limbaje ale scuzelor”  este o carte despre cum să ne cerem scuze și despre atitudinea pe care să o abordăm atunci când greșim.

 

Gary Chapman și Jennifer Thomas se adresează cititorilor care sunt hotărâți să învingă frică de a-l ierta pe celălalt.

 

Limbajele scuzelor implică asumarea răspunderii pentru faptele noastre. De multe ori, cei care greșesc nu au un suflet bolnav, ci o percepție greșită. După ce vor urma pașii recomandați, cititorii vor depăși dificultatea morală de a fi iertați sau de a-i ierta pe cei de lângă ei.

 

Sperăm că te-am inspirat la lectură.

 

Cinci cărți care ne învață iertarea

 

 

 

 

 

************************************

 

 

29 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb

 

Subtitlul cărții este Un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite. O lectură foarte interesantă, pe care o recomand. Cartea urmează să fie adaptată pentru un serial TV la ABC, cu Eva Longoria în rolul principal.

 

Despre ce este vorba?

 

Scrisă de Lori Gottlieb, jurnalist și psihoterapeut, cartea Poate ar fi bine să discuți cu cineva ne poartă în lumea psihoterapiei. Autoarea și-a dorit să ne ofere experiența unor ședințe de terapie și face acest lucru prin intermediul a 5 personaje (unul dintre personaje este chiar autoarea). Spun personaje, și nu persoane, pentru că stilul narativ este foarte asemănător unui roman. Astfel că, dacă te temi de o lectura greoaie și cu o terminologie specifică psihologiei, nu ai de ce să îți faci griji. Cartea se citește ușor și te ține conectat……………

 

 

Det. Aici https://casadincuvinte.ro/2020/05/25/poate-ar-trebui-sa-discuti-cu-cineva-lori-gottlieb/

 

************************************

 

 

 

30. (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca, primiti si macar ) Lasati soarele sa intre!

 

 

Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonu

 

Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonul vietii, omul zilelor noastre a reusit sa se izoleze complet de natura . In ziua de azi pentru o mare parte din noi soarele, pamantul, aerul, apa sunt reflectii, amintiri ale unor timpuri indepartate in care oamenii mergeau in picioarele goale pe iarba , beau apa direct din izvor, respirau aerul curat in natura si se lasau imbratisati de razele calduroase ale soarelui. Unde este linistea padurii dupa care toti tanjim?…a fost inlocuita din pacate cu complexe rezidentiale, constructii interminabile de beton, orase aglomerate si poluate care ne usuca sufletul si ne chinuie corpul. O sa ajungem eventual sa ne ducem copiii sa vada „copacii doar la muzeu” !

 

Unde este aerul curat de care avem atata nevoie ? …astazi aerul pe care il respiram pe langa ca este poluat si bombardat din toate partile, ajunge la noi prin tot felul de tuburi si aparate gen „aer conditionat”, e chiar amuzanta denumirea asta ….conditionat de ce? de nepasarea noastra poate. Dintre toate lucrurile necesare vietii, aerul este cel fara de care nu putem rezista decat cateva minute.

 

Unde este apa? Suntem 70 % apa. Unde este apa , aceasta substanta vie si miraculoasa? …apa de azi ajunge la noi filtrata si refiltrata, alterata si chinuita de multele doze de chimicale, ca un zombie , ca un drogat fara viata , fara suflet!  Din pacate aceasta apa care ajunge la noi este moarta. Bem pentru ca stim ca trebuie, dar apa care ar trebui sa ne dea viata si sa ne hidrateze , ne ucide. Prizoniera eterna , impachetata si plimbata apa este doar un al mod de a face bani.

 

Unde sunt campiile verzi? Cum mai interactionam cu pamantul? Am reusit sa ne izolam intr-atat incat singurul nostru contact cu pamantul care ne da viata este probabil prin mancarea obtinuta tot prin marinimia lui. Cand a fost ultima data cand ai mers descult prin iarba? Cand ai imbratisat ultima data un copac? Pamantul, pe langa ca ne hraneste si ne suporta pe toti, cand suntem in contact direct cu el ne umple fiecare celula din corp cu energia sa. Nu intamplator oamenii au o stare de liniste de fericire cand merg in picioarele goale pe iarba uda! (vezi  Impamantarea : poate cea mare descoperire medicala !)

 

Dar poate ca cel mai rau dintre toate este ca ne-am izolat de lumina soarelui. Unde este soarele cu caldura lui maestoasa ? Cand ati vazut ultima data un rasarit sau unsoarele apus? Cand v-ati lasat ultima data topiti sub razele sale datatoare de viata? …va spun eu unde este soarele , este in spatele cremelor de bronzat sau de corp, este in spatele ochelarilor de soare de firme mai mult sau mai putin celebre, este in spatele draperiilor si a jaluzelelor, a sepcilor, palariilor, umbrelelor si prelatelor , este in spatele miturilor si a povestilor celor care ne vor izolati, poate in curand o sa fie in spatele unui geam alaturi de copaci, apa si aer , intr-un muzeu al relicvelor naturii. Soarele este sursa vietii pentru toate fiintele de pe planeta, fara el nu ar exista viata. Soarele are efecte incredibile asupra corpului nostru si expunerea zilnica aduce nenumarate binecuvantari, multe dintre ele de care nici nu suntem constienti. Cum am reusit sa ne indepartam asa de mult de noi insine nestiind ca exact aceste minunate elemente de care ne-am izolat sunt exact ceea ce avem nevoie mai mult pentru a fi fericiti si  sanatosi?

 

 

………………………..

Nu e greu, natura este inca acolo, ne asteapta, planeta face in asa fel incat indura in continuare ca o mama rabdatoare si iubitoare toate marsaviile pe care noi le facem ca niste copii rasfatati si neascultatori impotriva ei. Nu este greu deloc sa bem apa direct de la izvor, sa petrecem cat mai mult timp in soare si cu picioarele goale pe pamant, sa respiram aerul curat din afara oraselor sa desteptam spiritualitatea si intelepciunea din noi.

 

Dar poate cel mai important lucru pe care il putem face este sa lasam soarele sa intre in casele noastre. Sa lasam soarele sa intre in sufletele noastre si sa ne incalzeasca sa ne trezeasca. Sa lasam soarele sa ne ilumineze mintea, sa ne invioreze spiritele sa ne purifice inimile! Haideti sa iesim din inchisorile de ciment pe care ni le-am facut si sa traim cu adevarat!

 

https://viataverdeviu.ro/lasati-soarele-sa-intre

 

 

************************************

 

 

 

 

31 .

Iertarea – Miraculoasa cheie divină

 

De: Peter Horrobin

 

Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.

 

Descriere

 

Publicata initial sub titlul Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

 

Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.

 

– WAYNE HILSDEN

 

PASTOR SENIOR, KING OF KINGS’ ASSEMBLY

 

IERUSALIM, ISRAEL

 

Niciodata o carte nu a fost mai binevenita si mai utila. Peter exploreaza iertarea in mod biblic, personal si practic. Fiecare crestin trebuie sa citeasca si sa raspunda la aceasta invatatura.

 

– JIM GRAHAM

 

PASTOR EMERIT, GOLD HILL BAPTIST CHURCH

 

Simpla si, totusi, profunda. Cartea ne da solutia vietii, asa cum ne-a fost ea prezentata si modelata de catre Isus insusi.

 

– ALISTAIR PETRIE

 

Fondator si director executiv, Partnership Ministries

 

Cateva chei care iti vor transforma gandurile si actiunile. Recomandam din toata inima aceasta carte, atat de necesara.

 

– EDDIE si ALICE SMITH

 

COFONDATORI AI U.S. PRAYER CENTER

 

Timp de mai bine de 45 de ani, am putut observa daunele si ranile produse de neiertare. Sunt atat de recunoscator ca prietenul meu, Peter Horrobin, a scris o carte atat de dinamica, de usor de citit, o carte de referinta pe acest subiect biblic vital, dar neglijat.

 

– GEORGE VERWER

 

FONDATOR AL OPERATION MOBILISATION

 

Peter ne prezinta, intr-un limbaj clar si exact, mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca sa facem ceea ce e imposibil pentru om, posibil cu Dumnezeu.

 

– dr. DAVID KYLE FOSTER

 

DIRECTOR EXECUTIV, MASTERING LIFE MINISTRIES

 

Peter Horrobin este fondatorul si directorul international al „Ellel Ministries”, o lucrare crestina de instruire si vindecare, avand centre in peste douazeci de locatii diferite din intreaga lume. Peter a scris mai multe carti despre vindecare, eliberare si ucenicizare, cele mai remarcabile fiind Vindecare prin eliberare si, mai recent, Traieste viata!

 

CUPRINS

 

Partea I Iertarea – miraculoasa cheie divina

 

Cheia miraculoasa

Solutia lui Dumnezeu

 

Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

Dinamita spirituala

 

Iarta si fii iertat

Legea divina a binecuvantarii lui Dumnezeu

 

Dar nu merita sa fie iertati!

Cel mai mare obstacol

 

Sa incepem cu parintii

Importanta iertarii propriilor parinti pentru tot ce au gresit

 

Confruntarea cu hotii si jefuitorii

Eliberarea de cei care ne-au furat o parte din viata

 

si pe mine?

Necesitatea iertarii de sine

 

De cate ori, Doamne?

Cea mai importanta lectie invatata de Petru

 

Cum ramane cu Dumnezeu?

Necesitatea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru a-L fi invinuit

 

Cei sapte pasi spre libertate

Instructiuni de utilizare a cheii miraculoase a lui Dumnezeu

 

Depinde de tine!

 

 

Ganduri finale

 

Partea a II-a Am invartit cheia!

 

Marturii personale despre vindecarea prin iertare

 

Produse asemănătoare

 

 

 

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/iertarea-miraculoasa-cheie-divina-produs

 

 

 

 

 

 

************************************

32 . Bătălii spirituale

 

 

De: Kris Vallotton

 

După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu.

 

Descriere

 

TU ȘTII CĂ BĂTĂLIA ESTE ÎN TOI – DAR LUPȚI ÎMPOTRIVA DUȘMANULUI ADEVĂRAT?

 

După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini bat în retragere încă de la primul semn al bătăliei deoarece dau greș în a recunoaște adevărata natură a bătăliei. Tu însă poți izbândi în libertate și bucurie.

 

Împărtășindu-și propria poveste în contextul legăturilor demonice, a luptei și a eliberării în cele din urmă, pastorul și autorul Kris Vallotton confruntă ideea de război spiritual în sensul în care noi o știm. El descoperă minciunile diabolice și strategiile dușmanului – atacuri și capcane atât de subtile și înșelătoare încât sufletul și inima noastră pot fi înlănțuite chiar fără știrea noastră. Îndeajuns! Acum poți câștiga bătălia invizibilă împotriva păcatului și a dușmanului. Biruința îți este la îndemână. Ți-o vei însuși?

 

Vă recomand această carte cu un mare entuziasm, știind că urmează o creștere în rodire pănă în momentul în care Isus își primește răsplata pe deplin. – Bill Johnson, autorul cărții Când cerul invadează pământul, pastor senior Biserica Bethel, Redding California……………..

Det. aici

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/batalii-spirituale-produs

 

 

************************************

 

 

 

33 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.

 

 

 

De: Kris Vallotton

 

Descriere

 

ZDROBIREA INIMII FACE LOC PUTERII LUI DUMNEZEU

 

Jason Vallotton a crezut că se dărâmă lumea în jurul lui, când a descoperit că soţia sa, Heather, avea o legătură amoroasă şi plănuia să-l părăsească. Folosind propria sa povestire drept o evocatoare şi tulburătoare ilustrare a harului şi vindecării lui Dumnezeu, Jason, împreună cu tatăl său, Kris Vallotton, vă invită să vă reajustaţi înţelegerea asupra răscumpărării. Împreună, ei ne arată cum se pot gestiona cele mai dificile perioade şi cele mai profunde dureri ale vieţii, astfel încât Dumnezeu să poată aşeza temelia pentru restaurarea completă şi împuternicirea viitorului vostru. Deşi poate părea un lucru dificil să considerăm rănile emoţionale drept daruri, de vreme ce ele încă dor atât de profund, Puterea supranaturală a iertării vă va ajuta să descoperiţi că Dumnezeu nu poate numai să vă vindece rănile, ci şi să folosească procesul de vindecare pentru a vă echipa pentru o viaţă deplină, împlinită şi puternică!

 

„Puterea supranaturală a iertării ne oferă exact ceea ce avem nevoie: sinceritate, inspiraţie şi discernământ, care să ne permită să înţelegem procesul spre vindecare şi însănătoşire.” Bill Johnson, Lider senior la Biserica Betel, Redding, California

 

„Puterea supranaturală a iertării va aduce fiecărei inimi care îmbrăţişează acest mesaj, o intimitate mult mai mare cu Tatăl.” Kim Walker-Smith şi Skyler Smith, Jesus Culture

 

Kris Vallotton este cofondator şi supraveghetor senior la Şcoala Betel a Slujirii Supranaturale, fondatorul şi preşedintele Revoluţiei Morale, o organizaţie dedicată transformării culturale şi lider senior asociat la Biserica Betel din Redding, California. Kris a scris mai multe cărţi, inclusiv Heavy Rain [Ploaie puternică] şi bestsellerul The Supernatural Ways of Royalty [Căile supranaturale ale regalităţii].

 

Jason Vallotton a dus o viaţă plină de provocări, de la întreţinerea unei familii tinere şi lupta cu incendiile de pe dealurile situate în nordul Californiei, până la a depăși îngrozitoarea lovitură cauzată de dizolvarea căsătoriei sale în 2008. În prezent supraveghează Şcoala de Slujire din cadrul Bisericii Betel din Redding, California, precum şi un grup destinat bărbaţilor, ce pune accent pe puritatea sexuală.

 

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/puterea-supranaturala-a-iertarii-produs

 

 

 

 

 

************************************

 

 

 

34 . Terapia asistată de animale (TAA)

 

 

De Gabriela N. STANCIU

 

 

 

 

psiholog clinician

 

Rezumat.

 

Interacțiunea om-animal a beneficiat în ultimele decenii de un amplu interes stiințific, în special, datorită necesității cunoașterii mecanismelor ce stau la baza efectelor benefice pe care animalele le pot avea asupra oamenilor atât la nivel fiziologic, cât și la nivel psihologic…………………………………………………………………………

 

Concluzii

 

Literatura de specialitate relevă faptul că Terapia Asistată de Animale este din ce în ce mai apreciată și adoptată de o paletă largă de specialiști, care au evaluat că acest nou tip de terapie este o tehnică eficientă ce propune strategii clinice alternative în tratarea sau ameliorarea tulburărilor emoționale și a tulburărilor psihice, atât la populația non-clinică, cât și la cea clinică. Cu toate acestea, specialiștii din domeniul sănătății apreciază că este nevoie de un număr mult mai mare de studii controlate pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare a acestei terapii și pentru evaluarea rezultatelor obținute. Practic, este nevoie de o fundamentare teoretică mai riguroasă și de validarea unor metode clare de măsurare a efectelor psihologice ce rezultă din interacțiunea om-animal.

 

 

 

 

Det aici

 

https://expertpsyjournal.wordpress.com/2016/10/25/terapia-asistata-de-animale-taa/

 

 

 

************************************

 

 

 

 

 

35. Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor

 

Mădălina Orian PARENTAJ

 

În calitate de logoped și psihopedagog, am observat numeroase beneficii ale terapiilor asistate de animale în dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială a copiilor. Aceste terapii, cunoscute și sub denumirea de „terapii asistate de animale“, presupun implicarea animalelor în tratamentul diferitelor afecțiuni și dificultăți comportamentale, oferind un mediu sigur și stimulativ pentru copiii care au nevoie de sprijin suplimentar.

 

Ce este terapia asistată de animale?

 

Terapia asistată de animale implică interacțiunea controlată și structurată cu animale special pregătite pentru a facilita procesul terapeutic. Aceste sesiuni sunt conduse de profesioniști specializați, implicând diverse specii de animale, cum ar fi câinii, caii, delfinii sau chiar pisicile și iepurii. Scopul principal este de a îmbunătăți sănătatea mintală și fizică a pacienților, de a crește motivația și de a reduce stresul și anxietatea.

 

Beneficiile terapiei cu animale pentru copii………………………………

 

 

Det. Aici

https://www.paginadepsihologie.ro/terapia-cu-animale-o-interventie-terapeutica-de-succes-pentru-dezvoltarea-emotionala-si-cognitiva-a-copiilor/?srsltid=AfmBOoptmNl6AlE7Y5N_LocJdtvzHOqzRKH6kCbqN2hr2B_-F7y-ZslP

 

 

 

************************************

 

36 .  Terapia prin grădinărit

 

Un vechi proverb chinezesc susține că „Viaţa începe în ziua în care sădeşti o grădină”. O fi adevărat sau nu, vă lăsăm pe dvs. să decideţi, dar cert este că lumea plantelor şi a florilor poate fi una cu adevărat fascinantă. Recompensele și satisfacțiile pe care le oferă grădinăritul sunt dintre cele mai plăcute și mai benefice – aer curat, mișcare, apropierea de natură, dezvoltarea creativității, bucurie, relaxare – o adevărată terapie!

 

Det. Aici https://www.rador.ro/2020/04/25/terapia-prin-gradinarit/

 

 

 

************************************

 

 

 

37 . Vindecarea prin recunostinta

 

“Recunostinta este memoria inimii”- Honoré de Balzac

 

“Descoperindu-ne si studiindu-ne egoismul innascut, transformam iubirea din ceva ce meritam, in ceva ce primim in dar.”, Krech G.

 

André Comte-Sponville in “Mic tratat al marilor virtuti”, spunea ca recunostinta este “cea mai placuta dintre virtuti si cea mai virutoasa dintre placeri”, ea “(…) se bucura de ceea ce se intampla sau de ceea ce exista.”

 

Zi de zi suntem coplesiti de binecuvintari de tot felul, fizice, materiale si spirituale, insa ne rezumam doar la multumiri formale si reci, uneori uitam pur si simplu sa multumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiti pentru ca ceea ce primim nu este perfect.

 

Cand cineva ne-a punctat viata intr-un mod benefic si ne-a ajutat sa ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat ca a avut o constiinta adanca fata de noi si ne-a privit in perspectiva ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul.

 

De cate ori rostim cuvantul “multumesc” intr-o zi pentru ca suntem sanatosi, pentru ca avem o familie, pentru ca avem din ce trai, pentru ca avem atatea oportunitati si putem face atat de multe lucruri?

 

Recunostinta reala nu presupune “serviciu contra serviciu”, acela este doar un troc! Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld: “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”, deoarece uneori denota o gandire de genul: „sa ma scap de o grija!”.

 

Textele scripturistice in care se vorbeste despre o atitudine de recunostinta fata de binefacatorii nostri, folosesc cel mai adesea ter­menul „multumire” si mai rar cel de „rasplata”. Cea mai potrivita pentru a exprima aceasta atitudine este minunea vindecarii leprosilor in care, dintre cei zece bolnavi vindecati, „pe cand ei se duceau””multumindu-I” (Luca 17, 16) sa se arate preotilor, doar unul s-a intors sa-si arate recunostinta catre Mantuitorul.

 

Recunostinta implica disponibilitatea de a imparti cu ceilalti. Este benefic pentru noi sa simtim recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele, pentru ca tot ce este in jurul nostru este interconectat cu noi, totul participa si inlesneste viata fiecaruia dintre noi. “Insasi energia pentru a rosti, pentru a scrie, sau pentru a gandi “multumesc” vine din efortul mitocondriilor. Fara ele, multumirile ar fi imposibile. Deci, nici macar multumesc nu pot spune fara ajutor.” Krech G.

 

A fi recunoscator ne ajuta sa ne schimbam starea concentrandu-ne pe lucrurile pozitive din viata noastra. Intr-un moment dificil, recunostinta este cea care ne ajuta sa vedem partea buna pentru a merge mai departe.

 

Recunostinta ne fereste sa ajungem in situatia de a aprecia ceva doar dupa ce pierdem, indeparteaza nemultumirile, temerile, furia si alte emotii distructive, si ne pazeste de indoiala de ceea ce este in jurul nostru si de noi insine.

 

Recunostinta inseamna sa deschidem ochii ca sa vedem cat de mult primim in fiecare clipa a vietii noastre, inseamna sa recunoastem si sa apreciem lucrurile care ne-au devenit obisnuite, bunatati si binecuvintari pe care le credem normale, ca si cand ni s-ar cuveni. Datorita acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentram pe ceea ce “nu merge”, aparand astfel in mod firesc frustrarea ca nu avem viata pe care credem noi ca ar trebui s-o avem………………………………………………………………………

 

 

……………Gregg Krech ne arata in cartea sa, 11 motive care ne impiedica sa ne exprimam recunostiinta:

 

Indreptarea atentiei in directia gresita. Cand atentia este indreptata asupra propriei persoane nu mai observam ajutorul primit de la ceilalti.

Lipsa reflectiei. Reflectia asupra modului in care s-a imbunatatit viata nostra ca urmare a unui mic dar sau serviciu venit din partea cuiva.

Prezumtia ca celalalt trebuie “sa stie” ca-i sunt recunoscator. “A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da.”, William Arthur Ward

Amanarea. Niciodata nu e tarziu sa-ti arati recunostinta.

Uitarea. E bine sa ne exprimam recunostinta chiar in momentul in care primim un ajutor sau, sugereaza autorul, sa ne facem o lista cu persoanele carora avem a le multumi.

Lenea, fizica sau mentala.

Parerea ca “totul mi se cuvine”.

“Nu-si face decat datoria, deci nu am de ce sa spun multumesc”.

“Nu i-a luat un efort prea mare”.

„Acea persoana imi cauzeaza ulterior, probleme sau greutati”, in traducere insemnand ca „nu este tot timpul la dispozitia mea (pentru ca are si ea o viata, dar nu-mi pasa!), nu face lucrurile in locul meu sau, daca nu a reusit sa-mi dea o data ceea ce-mi da de obicei, este impotriva mea”

Cel care mi-a oferit serviciul a disparut sau este necunoscut. In acest caz ii putem multumi avand grija ce facem cu darul venit din partea sa.

“Este usor sa uiti de unde iti provin lucrurile. Iar cand uitam, pur si simplu le etichetam pe toate ca fiind “ale mele” si ne consideram stapani ai lumii nostre materiale, izolate si independente. Dar, cand zabovim sa reflectam asupra originii tuturor acestor lucruri, ne conectam, atat in timp cat si in spatiu, la reteaua de interdependenta care ne inconjoara – si care suntem noi. Cum de ne putem simti lipsiti de iubire, intr-o astfel de lume? Si cum am putea fi, vreodata, singuri?”, Krech G.

 

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/vindecarea-prin-recunostinta.php

 

 

************************************

 

 

 

38 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare

 

Traumele din copilărie pot avea un impact profund asupra dezvoltării noastre emoționale, mentale și chiar fizice în viața adultă.

 

Fie că este vorba despre abuz emoțional, fizic, neglijare sau pierderi semnificative, aceste experiențe timpurii pot să contureze felul în care ne vedem pe noi înșine, cum interacționăm cu cei din jur și cum facem față provocărilor vieții.

 

În acest articol, vom explora felul în care traumele din copilărie influențează viața adultă și vom discuta despre diverse modalități de vindecare.

 

DEFINIREA ȘI TIPURILE DE TRAUME DIN COPILARIE

 

Ce este trauma?

 

……… MODALITĂȚI DE VINDECARE A TRAUMEI DIN COPILARIE…………….

 

Concluzie

 

Traumele din copilărie au un impact de durată asupra vieții adulte, influențând totul, de la relații și sănătate mentală la comportamente și percepția de sine.

 

Cu toate acestea, vindecarea este posibilă.

 

Prin terapie, practici de mindfulness, vindecare energetică și sprijin emoțional, putem începe să ne eliberăm de rănile trecutului și să creăm o viață mai echilibrată și mai sănătoasă.

 

Cheia este conștientizarea, iar drumul spre vindecare poate fi lung, dar merită parcurs pentru a obține o viață autentică și împlinită.

 

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/cum-ne-influenteaza-traumele-din-copilarie-viata-adulta-si-modalitati-de-vindecare.php

 

 ************************************

39 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)

 

Relația dintre oameni și natură este una profundă. Natura ne oferă nu doar hrană și adăpost, ci și un sentiment de confort, care la nevoie ne calmează. Plantele și animalele ne hrănesc, iar natura ne furnizează sursele originale ale medicamentelor, sub formă de plante și ambient relaxant. Adăposturile noastre sunt adesea construite din materiale provenite din copaci și mineralele pământului. Întotdeauna, omul a căutat confortul în natură – fie că este vorba despre un pescar care se relaxează pe barca sa, fie despre o plimbare liniștită în natură pentru a ne liniști mintea.

 

Eco-terapia, cunoscută și ca terapie prin natură sau terapie verde, este un domeniu în continuă dezvoltare în ceea ce privește sănătatea mentală, evidențiind beneficiile semnificative ale petrecerii timpului într-un mediu natural.

 

Eco-terapia ajută la tratarea afecțiunilor fizice și psihologice ale condiției umane prin restabilirea unei conexiuni puternice cu lumea naturală.

 

Această practică accentuează legătura intrinsecă dintre oameni și natură și încurajează activitățile fizice și atenția acordată în mediile naturale pentru a îmbunătăți starea mentală……………………………………………………………..

 

Det. Aici 

Sursa: https://www.lauramariacojocaru.ro/blog/eco-terapia-puterea-de-vindecare-a-naturii

 

 

 

************************************

 

40 .

Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain

 

Psiholog Craiova – Laura-Maria Cojocaru

 

Este bine ca iertarea sa fie prezenta in viata noastra si atunci cand este vorba despre a-i ierta pe cei din jurul nostru si, in aceeasi masura, atunci cand este vorba despre iertarea fata de noi insine…………

 

 

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/terapia-prin-iertare.php

 

 

 

************************************

 

 

 

41 . Relaxare printre flori- Terapia cu flori

 

 

 

Posted by Liliana Masgras

 

 

 

 

 

 

Terapia cu flori

Nevoia de relaxare a omului este esențială pentru sănătatea fizică, mentală și emoțională. Relaxarea nu este doar o plăcere, ci o necesitate vitală pentru funcționarea optimă a organismului și a minții.

Aș spune că dintotdeauna am simțit, parcă puțin peste medie, o nevoie puternică de a mă relaxa și cu cât îmi doream mai mult acest lucru, cu atât părea să fugă de mine; valabil și în alte arii ale vieții.😊Cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât acel ceva se îndepărtează. Și atunci care e soluția? Care este comportamentul potrivit? Soluția este să fii (valabil pentru femei) da, pur și simplu să fii! Și atunci vin către tine exact lucrurile, experiențele și oamenii de care ai nevoie! Și dacă tot am descoperit ‘’secretul’’… să fiu unde? mi-am spus eu. Unde în altă parte, dacă nu printre flori!

 

 

Hai să povestim puțin despre energia florilor și efectul lor terapeutic!

 

Energia florilor este un concept întâlnit în diferite tradiții spirituale și practici de vindecare alternativă. Aceasta se referă la ideea că florile au o anumită vibrație sau energie care poate influența pozitiv starea emoțională și fizică a oamenilor. Iată câteva aspecte importante legate de energia florilor:

Remediile Florale Bach

Una dintre cele mai cunoscute aplicații ale energiei florilor este reprezentată de remediile florale Bach, dezvoltate de dr. Edward Bach în anii 1930. Acestea sunt esențe obținute din flori sălbatice și plante, fiecare esență fiind asociată cu o anumită stare emoțională. De exemplu, esența de flori de aspen (eu le știu ca ‘’năsturei’’) este folosită pentru anxietate și temeri vagi, iar esența de flori de mimulus este folosită pentru frici cunoscute.

 

 

Aromaterapia

Aromaterapia utilizează uleiuri esențiale extrase din flori și alte părți ale plantelor pentru a promova bunăstarea fizică și psihică. Mirosul uleiurilor esențiale poate influența sistemul limbic al creierului, care este responsabil pentru emoții și memorie. De exemplu, lavanda este adesea folosită pentru relaxare și ameliorarea stresului.

Florile în Feng Shui

În Feng Shui, aranjarea florilor în casă este folosită pentru a îmbunătăți fluxul de energie sau „chi” și pentru a aduce noroc și prosperitate. Diferite flori sunt asociate cu diferite tipuri de energie. De exemplu, bujorii sunt considerați aducători de noroc în dragoste, iar orhideele sunt asociate cu prosperitatea și perfecțiunea.

 

 

Meditația

În unele practici de meditație și yoga, florile sunt folosite pentru a facilita concentrarea și pentru a crea un mediu calmant și inspirator. De asemenea, meditațiile ghidate pot include vizualizări ale unor flori, cum ar fi lotusul, pentru a simboliza deschiderea și iluminarea spirituală.

Arta florală și Ikebana

Ikebana, arta aranjamentelor florale japoneze, se bazează pe principiul că fiecare floare și ramură are o energie proprie care poate fi armonizată într-un aranjament pentru a crea echilibru și frumusețe. Această practică este văzută ca o meditație în mișcare, unde atenția și intenția depuse în aranjament sunt la fel de importante ca și produsul final.

 

Mitologia și Simbolismul

 

În diferite culturi, florile au simboluri și semnificații variate, adesea legate de mituri și legende. De exemplu, trandafirul este adesea asociat cu iubirea și frumusețea, iar floarea de lotus este un simbol al purității și renașterii în multe tradiții asiatice.

 

Energia florilor, fie că este folosită în vindecare, meditație sau artă, reflectă o apreciere profundă a frumuseții naturale și a interconectivității dintre toate formele de viață. Aceasta ne reamintește de puterea naturii de a influența pozitiv starea noastră de bine și de a aduce armonie în viețile noastre.

 

Vindecarea Chakrelor

În tradițiile de vindecare bazate pe sistemul chakrelor, anumite flori sunt asociate cu diferite chakre.

Florile sunt adesea asociate cu chakrele datorită culorilor lor și energiilor pe care le reprezintă. Fiecare chakră are o frecvență de vibrație specifică și este asociată cu anumite culori și simboluri, inclusiv flori. Iată o listă cu florile corespunzătoare fiecărei chakre:

 

 

Chakra rădăcină (Muladhara):

Culoare: Roșu

Flori: Trandafiri roșii, maci, garoafe roșii

Simbolism: Stabilitate, securitate, bazele existenței

Chakra sacră (Svadhisthana):

Culoare: Portocaliu

Flori: Crini portocalii, gălbenele, hibiscus portocaliu

Simbolism: Creativitate, sexualitate, emoții

Chakra plexului solar (Manipura):

Culoare: Galben

Flori: Floarea-soarelui, narcise, crizanteme galbene

Simbolism: Putere personală, voință, energie

Chakra inimii (Anahata):

Culoare: Verde (și uneori roz)

Flori: Trandafiri roz, lalele roz, bujori

Simbolism: Iubire, compasiune, legături emoționale

Chakra gâtului (Vishuddha):

Culoare: Albastru deschis

Flori: Iriși albaștri, hortensii albastre, albastrele

Simbolism: Comunicare, exprimare, adevăr

Chakra celui de-al treilea ochi (Ajna):

Culoare: Indigo

Flori: Lavandă, violete, florile de nu-mă-uita

Simbolism: Intuiție, percepție, înțelepciune interioară

Chakra coroanei (Sahasrara):

Culoare: Violet (și uneori alb)

Flori: Orhidee violet, liliac, lotus alb

Simbolism: Conexiune spirituală, iluminare, conștiință superioară

Aceste flori nu doar că reflectă culorile chakrelor, dar sunt considerate a avea și energii care pot ajuta la echilibrarea și deschiderea chakrelor. Folosirea acestor flori în meditație, aranjamente florale sau terapii de vindecare poate contribui la îmbunătățirea echilibrului energetic al corpului.

 

Ecologie și Energie

Floarea vieții, un simbol geometric sacru, este adesea utilizat în meditație și artă pentru a reprezenta interconectivitatea și armonia vieții. Aceasta este o formă de geometrie sacră care reflectă structurile naturale și tiparele energetice ale Universului.

Grădinăritul și Bunăstarea

Grădinăritul și interacțiunea cu florile în grădină au fost dovedite a avea efecte benefice asupra sănătății mintale. Actul de a planta și îngriji flori poate reduce stresul, anxietatea și depresia. De asemenea, petrecerea timpului în natură și înconjurat de flori poate îmbunătăți starea de spirit și bunăstarea generală.

 

 

Florile și Emoțiile

Florile pot evoca diverse emoții și stări de spirit. De exemplu, buchetele de flori sunt adesea folosite pentru a exprima dragoste, compasiune, mulțumire sau simpatie. Culoarea florilor joacă, de asemenea, un rol important în acest context. De exemplu, galbenul este asociat cu fericirea și optimismul, în timp ce albastrul poate induce o stare de calm și liniște.

Florile în Gastronomie

Unele flori sunt comestibile și sunt folosite în gastronomie pentru a adăuga arome și culori interesante mâncărurilor. Florile de lavandă, trandafir, hibiscus și violete sunt doar câteva exemple de flori utilizate în preparate culinare. Acestea nu doar că adaugă o notă estetică, dar pot avea și proprietăți benefice pentru sănătate.

 

…………………………..

 

 

Energia florilor este un concept bogat și variat, care transcende granițele culturale și științifice, oferind modalități diverse de a ne conecta cu natura și de a îmbunătăți calitatea vieții noastre.

………

 

Relaxarea printre flori – un concept Andeli Design

Atunci când am „inventat” acest tip de atelier, se întâmpla prin 2012, nu știam că era o practică de mii de ani.

Deși nu există o dată precisă pentru „inventarea” acestei practici, există numeroase exemple istorice și culturale care arată că oamenii au recunoscut beneficiile relaxării în natură de foarte mult timp. Iată câteva exemple relevante:

Relaxarea printre flori,

 

 cunoscută și sub numele de „terapie horticolă” sau „terapie prin grădinărit”, este o practică veche folosită pentru a promova bunăstarea mentală și fizică, o activitate umană universală și atemporală. Această practică se bazează pe ideea că interacțiunea cu natura, în special cu plantele și florile, poate avea efecte benefice asupra stării de spirit, reducând stresul și anxietatea, îmbunătățind calitatea vieții. Iată câteva modalități prin care relaxarea printre flori poate fi benefică:

 

 

Efecte asupra Sănătății Mentale

Reducerea Stresului și Anxietății: Petrecerea timpului într-un mediu natural plin de flori poate scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului, și poate induce o stare de calm și relaxare.

Îmbunătățirea Stării de Spirit:

 

Culorile și mirosurile florilor pot stimula producția de serotonină și dopamină, neurotransmițători care contribuie la o stare de bine și fericire.

Terapie pentru Depresie: Activitățile de grădinărit și interacțiunea cu florile pot oferi un sentiment de realizare și scop, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor de depresie.

 

 

Beneficii Fizice

Exercițiu Fizic Ușor: Grădinăritul implică activități fizice moderate, cum ar fi săpatul, plantatul și udatul plantelor, care pot îmbunătăți flexibilitatea, forța musculară și sănătatea cardiovasculară.

 

Reducerea Tensiunii Arteriale:

 

Contactul cu natura și activitățile de grădinărit pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale, reducând riscul de boli cardiovasculare.

 

 

Conexiunea cu Natura

Sensibilitatea Ecologică: Interacțiunea cu florile și grădinile poate crește conștientizarea și aprecierea mediului natural, încurajând comportamente ecologice.

Mindfulness și Prezență: Activitățile de grădinărit pot încuraja mindfulness, concentrând atenția asupra prezentului și reducând astfel ruminarea și gândurile negative.

 

 

Beneficii Sociale

Interacțiune Socială: Grădinăritul în comunități sau participarea la activități de grup legate de plante și flori poate favoriza relațiile sociale și poate combate singurătatea.

Colaborare și Învățare: Implicarea în proiecte de grădinărit poate oferi oportunități de a colabora cu alții și de a învăța noi abilități.

 

 

Tehnici de Relaxare Printre Flori

Meditație în Grădină: Meditația într-o grădină înflorită poate intensifica experiența de relaxare. Sesiunile de meditație pot include concentrarea asupra mirosurilor și sunetelor naturale.

Băi de Pădure: Conceptul japonez de „shinrin-yoku” sau „baie de pădure” implică petrecerea timpului în natură pentru a absorbi atmosfera pădurii, care poate include și zone cu flori sălbatice.

Aranjamente Florale: Crearea de aranjamente florale poate fi o activitate meditativă care promovează calmul și creativitatea.

 

 

Spații de Relaxare

Grădini Terapeutice: Multe spitale și centre de sănătate au creat grădini terapeutice pentru pacienți, oferindu-le un loc de relaxare și recuperare.

Grădini Botanice și Parcuri: Vizitarea grădinilor botanice și a parcurilor unde florile sunt în centrul atenției poate oferi o pauză de la agitația cotidiană.

 

 

Concluzie

 

Relaxarea printre flori nu este doar o plăcere estetică, ci și o practică terapeutică cu multiple beneficii pentru sănătatea mentală, fizică și emoțională. Prin integrarea florilor și a naturii în viața de zi cu zi, putem crea o sursă constantă de calm și inspirație.

Așadar, fă-ți un bine! Alege să fii înconjurată de flori! Depinde doar de tine cât loc le oferi în viața ta!

 

Det. Aici 

 

 

https://lilianamasgras.ro/terapia-cu-flori/

 

 

 

42 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă;Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain; Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii; Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare; Vindecarea prin recunostinta; Asane care îmbunătățesc funcțiile renale; Terapia prin grădinărit; Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor; Terapia asistată de animale (TAA); CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE? Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul; Poți Să-ți Vindeci Viața; de Louise Hay; Iertarea ca tratament; ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora…” Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cinci cărți care ne învață iertarea; Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb; (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre! Iertarea-Miraculoasa cheie divină; Puterea supranaturală a iertării… Bătălii spirituale…

 

ALTE AMANUNTE GASITI AICI :

” Moise i -a zis: Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Ex.33/15), pentru că numai omul identificat cu Biblia şi conlucrător cu El, care vorbeşte şi munceşte sub privirea Lui, iradiază mireasma cunoaşterii Lui-2 Cor.2/14-17 şi nu greşeşte niciodată! De aceea Enoh (care a umblat cu Dumnezeu Gen.5/22-24) a fost luat la Cer, iar nouă ni s-a dat pe Sine, nu doar să umblăm cu el ci, în El să rămânem şi să devenim Una cu învăţătura, rânduiala, voia, gândirea şi făptuirea lui (Fil.2/13), ca să rămânem înzidiţi în El,adică în Trupul Bisericii lui, cimentaţi, cârmuiţi de Duhul Sfânt-șef în toate; Cât îl mai ţinem la uşă (Ap.3/20) noi, cei care l-am răstignit, căci fără El-Căpetenie, nu putem face nimic Dumnezeiesc? Cât ne mai încredem în acela care este pe ducă, fiindcă, ”Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”…” Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! „(Ier. 17/5-7) Ferească Dumnezeu de omul care se crede zeu, se încrede în Anticrist (Ioan 5/43), în NATO sau în… teroristul eu, pentru că nimic bun nu locuieşte în cel nenăscut din nou (Rom.7/18), din Sămânţa Învăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11), fiindcă orice om este întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire (Ps.51/5)… Şi dacă vă încredeţi în vreo FIARĂ, până la urmă cele 2 Fiare (Ap. Cap.13) vor bate palma, iar pupătorii de moaşte iconate vor fi răsplătiţi cu moartea a doua (Ap. Cap.20) Nu mai lăsaţi în inimă să domnească Satan (Rom. cap.6) cu falita învăţătură, căci” Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.” (Ps.12/8)” Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit” (Prov.13/13)… Ce pierdem dacă noi, TOŢI, credem că” Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15/5)… Dacă oamenii veneau la un viţel sau la un ţap, peste care îşi mărturiseau, işi descărcau desaga cu păcătuiri, de ce nu venim la Mielul lui Dumnezeu, pentru a-i da lui şi nelegiuirile fardate, dar şi pe Nimicitorul gunoier cu toate dejecţiile cosmice din omul învechit (Marcu 7/14-23)? Doar El ridică păcatul lumii pentru totdeauna; Prin Sângerarea Sa (Evrei 12/4) el îngroapă pentru totdeauna orice urmă de păcat! Nu-l duce în pustie, ca ţapul lui Azazel (Lev. Cap.16), păcat pe care Necuratul, împreună cu alte 7 duhuri mai mortale (Mat.12/43-45) îl întorc în inima nelegiuitului şi fac ravagii!” De aceea cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.” (Îs. 9/16), pentru că fiecare om şi orice popor încă din coapsa părinţilor din grădina Eden s-au făcut una cu falimentul Nimicitorului şi faliţi în grădina Ghetsimani…” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi şi n’aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea până când …!” (Mat.23/37-39) De ce nu venim la El (Mat.11/28-30), nu la ea, (Ioan 2/15-17), ca să devenim una cu Duhul Său, prin pocăinţa nemuritoare, dăruită în Luca 15/10-32 şi prin înnoirea din Sămânţa veşnică a rânduielii, gândirii şi învăţăturii lui Dumnezeu! Şi dacă nu credem în El, făcând preş din sfatul, din învăţătura Lui, vom suporta pe propria piele roada necredinţei, căci” am fost înştiinţaţi prin Luca 22/31-32 : ”Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grâul! Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi…” ” De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi …” (1 Tes.4/8)

 

 

 

 

***********************************

 

 

 

43 . Sa valorificam cele SAPTE puncte magice aflate la nivelul talpilor; De ce slăbim de la apă cu lămâie; Bauturile de care trebuie sa fugi pentru ca iti distrug ficatul; Supa care vindeca infectia digestiva; De ce nu trebuie sa iti cureti urechile cu betisoarele de vata; 10 alimente care pot creste coeficientul de inteligenta; 4 trucuri asiatice de ingrijire a tenului; Ce mananci ca sa traiesti mult ( si bine?) “Surasul vine de la picioare”. La nivelul talpilor tale exista mii de terminatii nervoase aflate intr-o legatura directa cu organele vitale ale corpului.Scapa de respiratia urat mirositoare fara medicamente; Secretul unui ficat sanatos… Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta… 6 semne ca esti bolnav pe care probabil le ignori… Remediu naturist pentru dureri articulare! E471, un aditiv despre care autoritatile europene spun ca este sigur, dar lucrurile nu stau tocmai asa!…5 Cele mai bune ceaiuri pentru intarirea imunitatii; Cele mai bune ceaiuri pentru sanatate: optiuni potrivite si beneficii; (Toata vesnicia vom avea timp sa dam socoteala pentru fiecare gand, gest, vorba, simtamant…) PLEDOARIE PENTRU GANDIREA POZITIVA; Aparatul circulator; Aparatul circulator; CURA DE DEZINTOXICARE DE O ZI; Aparatul digestiv; Aparatul urinar; Patrunjelul – leacuri de mult uitate; Secretele plantelor-  pe cât de frumoase, pe atât de gustoase; Secretele plantelor medicinale. Cum să strângi ierburi pentru uscat; Au plantele conştiinţă? Experimente incredibile care arată inteligenţa şi capacitatea extraordinară de comunicare a plantelor; Farmacie naturista- Tratati hipertensiunea arteriala cu tratamente naturiste; Remedii naturale la îndemâna ta. Descoperă puterea plantelor medicinale românești; Coada-șoricelului, „leacul tuturor relelor“

 

 

 

 

Det. Aici 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/preoti-nu-va-fie-frica-rugati-va-si-voi-la-pareti-pictati-auriti-dar-muti-pana-va-umplu-cu-aur-rugati-va-si-la-foto-picturi-si-moaste-iconate-dar-surde-schioape-ca-sa-nu-va-innecati-in-a-doua/

 

 

************************************

 

 

 

 

44 . Ce puteți trata cu vin de leuștean; Vinul din mărar detoxifică şi stimulează digestia. Ce alte vinuri medicinale şi ceaiuri au acelaşi efect şi cum trebuie administrate; Tratament Artrita Reumatoida – de la cauze la tratamente natural; Beneficiile consumului de prune! De ce nu trebuie să lipsească salatele de la masă? 5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline ; Infectiile urechii: Tratamente naturiste. Cum le alegi;Educatie pacienti: Tratamente naturiste pentru bronsita; Educatie pacienti: Accidentul vascular cerebral – Simptome si preventive; Dureri de dinti – Remedii naturiste pentru durerile dentare; Lavanda – beneficii pentru sănătate– planta cu proprietăţi extraordinare; Ce puteți trata cu vin de țelină; CEAIUL DE MACESE, LICOAREA CU ZECI DE BENEFICII PENTRU SANATATEA TA;Varză roșie la borcan – Rețetă pentru iarnă – Salată de varză cu morcov, țelină și hrean; Hreanul, un adevarat miracol al naturii. Ce beneficii are si cum il preparam;  Alimentele care ne ajuta ficatul sa functioneze perfect. Varza, un adevarat miracol pentru sanatate; Care sunt cele mai nutritive legume – topul expertilor;Beneficiile și valoarea nutrițională a legumelor; Balonare: ce este, cauze, simptome, remedii eficiente…

 

 

 

Det. Aici

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/tineri-daca-vreti-sa-va-faceti-una-cu-indumnezeirea-vesnica-nu-cu-amanta-placerilor-de-o-clipa-a-senzualitatii-nu-mai-acceptati-false-invataturi-idolatrii-datini-conditionari-traditii-fesen/

 

 

45 . Top 10 plante pentru slabit; Plante care vindeca plamanii – Top cele mai bune ierburi-  Întrebări frecvente; Sanatatea organismului: 12 plante care te pot ajuta sa te relaxezi; Top 5 Plante de interior care purifica aerul; Leacuri din batrani pentru constipatie, o tulburare care provoaca balonare, iritabilitate, cefalee, stare generala de rau; Detoxifierea organismului – tratament pentru detoxifiere; Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar; SĂNĂTATE LA TINE ACASĂ: 9 PLANTE MEDICINALE BENEFICE ORGANISMULUI; 11 plante si condimente care amelioreaza simptomele artritei reumatoide; Cele mai bune remedii naturiste pentru prostata si potenta; Ceaiul de musetel: proprietati, beneficii si contraindicatii; Toate beneficiile pe care ceaiul de menta le aduce sanatatii tale- Cand si cum se consuma ceaiul de menta – Mod de preparare; Beneficiile ceaiului de menta; Consumul ceaiului de menta in timpul sarcinii; Administrarea ceaiului de menta la copii; Ceai de menta contraindicatii; Tratamente naturiste 60 plante medicinale  etc

 

 

Det. Aici

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/treci-la-romani-si-scapa-i-de-idolatrie-mergi-la-rusi-moldoveni-ucraineni-si-usureaza-i-de-ortomoasterie-du-te-in-africa-america-si-alunga-icoana-maimutaria-treci-in-ungaria-in-italia-gem/

 

 

***********************************

 

 

 

 

46 . Daca doriti si alte vindecari desavarsite,vi le propunem aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/si-noi-l-am-ingropat-pe-evreul-iisus-dar-glasul-sangelui-dumnezeiesc-izvoraste-continuu-din-fantana-golgotei-si-striga-mantuirea-vine-de-la-evrei-pentru-ca-nu-ne-am-pocait-vom/

 

1. Vindecare prin gandire . Noesiterapia. Contine CD – Angel Escudero; b) VINDECAREA PRIN GANDIRE; Patru paşi de vindecare prin gândire, în ştiinţa noesiologiei: „Răul n-ar trebui menţionat nici măcar pentru a-l nega“; (Cine-l primeste pe Atotstiutorul si Atotputernicul Creator,Eliberator,scapa si de tatal piticirilor…) „Elimina-ti Piticii de pe Creier”; (Daca am cunoaste efectul Gandirii Dumnezeiesti asupra noastra…??? ) Efectul gândirii pozitive asupra sănătății– 7 beneficii uluitoare; PANA UNDE AM AJUNS! Plante inteligente și roboți durabili; Vindecarea organismului prin puterea minții (lui Dumnezeu-prin nasterea din Samanta Atatputerniciei Lui…);Vibratia gandului. Legea atractiei in lumea gandurilor; Învață să Găsești Rădăcina “Problemei”; Autovindecare prin puterea mintii (Atotputernice-DUHOVNICESTI); Terapia prin ras; Relaxare printre flori;Puterea gandului: Tehnici pentru a atrage succesul și fericirea…(DAR nu despartiti de Mine,cum aflam din Ioan,cap.15/5); Puncte de presopunctura importante…

 

 

 

**********************************

 

 

47. Alte”pilule” de neglijat puteti gasi aici : https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/oameni-noroade-si-popoare-vreti-sa-ramaneti-morti-in-pacate-sa-ii-semanati-lui-marx-lenin-mao-kim-iliescu-fesenescu-globalescu-care-au-ca-tata-pe-satan-ioan-cap-8-44-ori-doriti-sa-va-nast/

 

 

Sănătatea Mintală – Ce Este și Cum Ai Grijă de Ea cu mult Calm; TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (I); Semnificatia culorilor (IV); Psihologia culorilor – Cum ne influențează culorile? Ceapa omoară infecțiile; Departamentul de Sanatate din California avertizeaza ca oamenii ar trebui sa tine smartphone-urile la cativa metri departare pentru a reduce nivelul de radiatii la care sunt expusi; Cate oua avem voie sa mancam zilnic; Semnele ascunse ale anemiei; De ce ar trebui sa mananci mai des varza; Te dor articulatiile pentru ca e nor? Un grup de cercetatori infirma aceasta teorie, dupa ce a analizat 1,5 milioane de oameni; Periuta de dinti pentru lenesi si pentru grabiti care spala singura dantura in doar 10 secunde; Cele trei alimente care, consumate in exces, pot duce la boli grave; Cum poti folosi mierea pentru a scapa de riduri; De ce ne e foame la miezul noptii; Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate; Cat de des ar trebui spalata lenjeria de pat; Ce risc de osteoporoza ai? Ce efecte grave au trezirile dese asupra sănătăţii? Boli pe care le poti depista cu usurinta daca acorzi mai multa atentie picioarelor; Bautura care iti pastreaza inima sanatoasa si te protejeaza de cancer; Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism; Talpa-gastii, o planta cu efecte spectaculoase; Ceaiuri care te ajuta sa ameliorezi celulita; Greseli de evitat atunci cand administrezi medicamente copiilor; Noua arma anti-cancer. Perioada de supravietuire s-a dublat in cazul bolnavilor cu leucemie acuta; Care sunt efectele muncii intensive asupra persoanelor de peste 40 de ani; Ce este sindromul burnout si cum stim ca ne afecteaza; Mineralul care poate schimba viata bolnavilor de diabet; Cauzele si simptomele hipotensiunii; 6 lucruri care tradeaza lipsa inteligentei oamenilor; 10 alimente care nu sunt atat de sanatoase pe cat credeai; Fructe si legume pentru nervi de otel; Cum putem schimba o mentalitate; Prima gradina terapeutica din Romania, folosita in tratarea afectiunilor psihice etc

 

 

************************************

 

 

 

 

 

48 . Am adunat din truda lui Dumnezeu,dar si a geniilor omenesti cateva ”pilule” muzicale …Incepand  cu ajutorul muzicoterapiei pentru copii și adolescenți cu tulburări de comportament,continuand cu meloterapia,   sonoterapia ori muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice si terminand  cu…

 

 

 

…Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament? Terapia spirituala prin muzica; Despre sonoterapie; Ce este defapt sound healing-ul? Cancerul, învins cu usturoi şi sonoterapie; Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice;  Terapia prin muzică – între mit și realitate; Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului; Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi; Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața; Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des; Zooterapia – Terapia cu animale de companie; 15 plante medicinale pentru sanatate; FLORITERAPIA; CROMOTERAPIE; Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane; CULOAREA PLANTELOR; UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC; Apiterapia…Din retetele bunicii… Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos

 

Det. aici

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/nici-fesenistii-komunistii-capitalistii-globalistii-faceboistii-sau-popistii-lumii-nu-ne-vor-bogati-destepti-puternici-sanatosi-biruitori-doar-daca-prin-nasterea-din-nou-prin-botezul-in-moa/

 

 

 

 

 ************************************

 

49 . Terapia spirituala prin muzica

 

 

 

 

 

„Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos.” PLATON

 

 

 

„Muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului, fara putinta de prefacatorie.” GEORGE ENESCU

 

 

 

„Caracterul unui om poate fi judecat dupa gusturile sale muzicale.” PLATON

 

 

 

„Daca ne-ar reusi sa reproducem detaliat in notiuni ceea ce exprima muzica, am capata o deplina si suficienta explicare a lumii.” ARTHUR SCHOPENHAUER

 

 

 

„Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in sufletul omenesc.” LUDWIG VAN BEETHOVEN

 

 

 

„Ceea ce este important in muzica, arta, este sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze.”

 

 

 

 

 

Ce este muzicoterapia?

 

 

 

 

 

Muzicoterapia este terapia prin muzica, care prin fenomenul de rezonanta ne pune in legatura cu Energiile Benefice vindecatoare ale Universului, inducand stari frumoase, inaltatoare catre DUMNEZEU.

 

Puterea muzicii consta in faptul ca ea se adreseaza direct Spiritului. Prin natura ei vibratorie, muzica ridica nivelul de constiinta si induce stari sufletesti speciale, care pot fi chiar extatice, apropiindu-ne de ceea ce nu poate fi exprimat: de DUMNEZEU.Fenomenul care sta la baza acestui fapt se numeste REZONANTA, intre compozitia vibratorie speciala a muzicii si mintea celui care o asculta, inducand ascultatorului o stare psihica speciala aflata in rezonanta cu timpul muzicii.

 

 

 

MUZICOTERAPIA ESTE O MODALITATE DE A INTELEGE SI FOLOSI IN MOD INTELIGENT FENOMENUL DE REZONANTA…

 

 

Det.aici

https://www.muzicoterapie.ro/

 

 

 

 

 

 

************************************

 

 

 

 

50 . Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament?

 

 

Autor: LOIS VĂDUVA

 

 

 

Dintre Darurile lui Dumnezeu,va oferim ”cateva”:

 

 

 

Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie etc

 

 

 

Perioada copilăriei și a adolescenței poate fi deosebit de frumoasă, însă poate fi și perioada când apar anumite probleme de comportament. Influența prietenilor, presiunile academice, tumultul emoțional și relațiile de familie pot provoca unele probleme de comportament care, desigur, se manifestă diferit în funcție de vârstă și personalitate.Un lucru important de menționat este faptul că există și probleme de comportament grave care necesită intervenție urgentă și de specialitate. De exemplu, comportamentele de automutilare sau gândurile de suicid reprezintă semnale de alarmă care impun intervenție psihologică. De asemenea, adolescenții care prezintă comportamente ce pun viața lor sau a celor apropiați în pericol au, de asemenea, nevoie de intervenții urgente.

 

 

 

În acest articol, însă, vom analiza șase dintre comportamentele problematice cel mai des întâlnite la copii și adolescenți precum și modalitatea prin care muzicoterapia poate ajuta la amelioararea lor…

 

 

 

 La sfârșitul fiecărei secțiuni veți găsi unul sau două versete din Biblie care reliefează ideea de speranță, vindecare sau reînnoire, acestea fiind teme centrale în muzicoterapie.

 

 

 

Una dintre problemele de comportament des întâlnite la copii și adolescenți este răspunsul agresiv la mânie. Frustrarea și lipsa unui control al emoțiilor pot provoca răspunsuri verbale sau fizice agresive. Probabil, cu toții am avut cel puțin o experiență în care am asistat la o scenă în care un copil sau un adolescent a strigat, a aruncat cu un obiect pe jos sau a trântit ușa de furie. Este important de menționat faptul că mânia face parte din spectrul normal de emoții pe care fiecare persoană îl experimentează. Problemele apar atunci când răspunsul la mânie este exprimat prin reacții agresive intense.

 

 

Muzicoterapia poate ajuta copiii și adolescenții în a-și dezvolta strategii sănătoase de a răspunde la mânie…

 

 Anumite instrumente, mai ales cele de percuție, îi pot ajuta să-și exprime emoțiile sau să se se calmeze.De exemplu, cântatul la tobă poate ajuta la eliberarea energiei negative și îi poate determina pe copii și adolescenți să-și canalizeze mânia într-un mod pozitiv. Activități care implică instrumente de percuție pot ajuta la ameliorarea stresului, iar repetarea unui ritm poate promova o stare de calm.

 

 

 

Studiu de caz: acum câțiva ani, am lucrat cu un adolescent care prezenta tulburări de comportament și risca să fie exmatriculat…

 

 

 Timp de 14 săptămâni am ținut sesiuni de muzicoterapie în care scopul principal a fost să învețe să-și exprime mânia într-un mod adecvat. În timpul sesiunilor, acest adolescent îmi povestea despre nedreptățile din viața lui și modul în care acestea îi stârneau mânia. I-am validat emoțiile și am stabilit amândoi că era justificat ceea ce simțea. Cu toate acestea, am început să lucrăm împreună la strategii prin care se poate face față mâniei. Una dintre strategii a fost cântatul la un instrument la alegere, de obicei pian sau tobă. În lipsa unui instrument, se pot folosi și alte suprafețe tari precum un birou, o bancă, etc.

 

 

 

L-am încurajat ca, de fiecare dată când simte mânie, să nu cedeze impulsului de a se lua la bătaie cu alti colegi , ci să încerce să-și elibereze mânia prin cântatul la tobe sau activitățile ritmice și de respirație pe care le-am învățat împreună. Spre sfârșitul sesiunilor noastre, acest adolescent a venit bucuros să-mi spună că a fost la un pas să se bată cu un coleg, însă și-a amintit de ce am discutat și a reușit să se calmeze prin exercițiile pe care le-am învățat. Din fericire, această poveste s-a încheiat cu bine, iar adolescentul a terminat școala fără alte incidente.

 

 

 

Versete Biblice de încurajare:

 

Proverbe 15:1 “Un răspuns blând potolește furia, dar o vorbă aspră provoacă mânia”;

Efeseni 4:31 – 32 “Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă problemă des întâlnită la copii și adolescenți este hiperactivitatea și deficitul de atenție…

 

 …

Versetul Biblic de încurajare: Filipeni 4:6-7 “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă provocare des întâlnită la copii și adolescenți este comportamentul social inadecvat…

 

 

 

 În acest caz, de cele mai multe ori, întâlnim două situații. Unii copii și adolescenți prezintă un comportament antisocial care presupune un comportament violent, abuz de substanțe, furt sau vandalism. În multe din aceste cazuri, comportamentul se datorează unui anturaj negativ sau unei traume experimentate. În cea de a doua situație, întâlnim copii și adolescenți care se izolează din punct de vedere social. Aceștia evită interacțiunile sociale, sunt restrași și preferă să se izoleze. Astfel de comportamente pot fi simptome de depresie, anxietate sau o stimă de sine scăzută. Cu toate acestea, este important de menționat faptul că există copii introverți care, deși socializează, au mai multă nevoie timp petrecut în liniște. Atâta timp cât există totuși timp de socializare sau au unul sau doi prieteni cu care socializează în mod regulat, nu este cazul de îngrijorare.În ambele situații, atât cea a comportamentului antisocial, cât și a comportamentului de izolare socială, muzicoterapia, mai ales cea de grup, poate ajuta prin dezvoltarea abilităților sociale…

 

 

 Muzicoterapia de grup implică activități precum crearea de muzică împreună sau împărtășirea unor activități muzicale de grup…

 

 

 Aceste activități pot îmbunătăți comunicarea, cooperarea și abilitatea de a asculta activ, care sunt esențiale pentru un comportament social sănătos. Pentru copii, structura activităților muzicale de grup îi poate ajuta în a-și controla impulsurile și a învăța să-și aștepte rândul. De asemenea, crearea muzicii în cadrul unui grup poate oferi sentimentul de experiență împărtășită și poate încuraja comunicarea și comportamentul pozitiv.

 

 

 

În muzicoterapia de grup, una dintre tehnicile cele mai des utilizate este improvizația muzicală în grup, compoziția terapeutică și interpretarea muzicală în grup…

 

 Aceste tehnici îi ajută pe copii și adolescenți să își dezvolte cooperarea, comunicarea și empatia, care sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților sociale. Cântând muzică împreună, ei învață să se asculte unul pe celălalt, să ia inițiativă pe rând și să lucreze în echipă…Pentru copii, o tehnică utilă pentru dezvoltarea abilităților sociale este jocul de rol bazat pe muzică. Această metodă încurajează copilul să joace un anumit rol sau personaj prin muzică și să exprime sentimentele sau gândurile acelui personaj prin improvizație vocală sau instrumentelă. Prin jocul de rol muzical, copiii își pot exersa empatia, ascultarea activă, dar pot și învăța cum să reacționeze în cazul unui conflict sau atunci când aud o perspectivă diferită.

 

 

 

Studiu de caz: Am avut bucuria de a fi implicată într-o sesiune de muzicoterapie deosebită cu un grup de adolescenți…

 

 A fost o sesiune deosebită pentru că a fost un grup de 15 adolescenți cu nevoi speciale, care au participat la sesiune, fie din curiozitate, fie din nevoia de a socializa. Observând acest grup divers, s-a decis ca majoritatea timpului să fie alocat unei activități de compoziție muzicală de grup. Împreună cu muzicoterapeuții s-a lucrat la scrierea unui cântec care să întrunească ideile, sentimentele și dorințele fiecăruia. S-a făcut brainstorming pe versuri și melodii, fiecare participant contribuind cu o idee, versuri și melodie. Rezultatul a fost o piesă muzicală deosebită, care a ajutat la coeziunea grupului și la dezvoltarea unei comunicări pozitive. Atmosfera creată a fost atât de specială încât, la finalul sesiunii, nimeni nu a mai dorit să plece.

 

Versetul Biblic de încurajare:

 Ioan 13:34 “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

 

 

 

O altă problemă comportamentală care devine din ce în ce mai prevalentă este dependența de tehnologie…

 

 

 Statisticile[1] recente ne indică faptul că aproximativ 60% dintre adolescenți au ajuns să aibă simptome de dependență față de telefonul lor mobil. De asemenea, folosirea excesivă a tehnologiei, mai ales a jocurilor video sau social media, poate conduce spre izolare, despresie, anxietate, probleme de comportament și performanțe școlare scăzute. În ultimul timp a devenit populară și Realitatea Virtuală (VR), care însă vine cu riscul de a perturba funcționarea normală a creierului. Utilizarea în exces a realității virtuale ar putea duce la reconectarea creierului în moduri imprevizibile sau chiar dăunătoare.[1] Mai mult, evadarea în realitatea virtuală poate provoca dependență pentru că, pe măsură ce ne obișnuim cu un mediul stimulant, vom fi tot mai înclinați să ne dorim ieșirea din realitate, mai ales dacă aceasta este stresantă.Această dependență de tehnologie se explică prin faptul că, atunci când folosim social media sau jucăm jocuri video, creierul secretă endorfine și dopamină, ceea ce ne face să ne dorim să repetăm această experiență plăcută…

 

 

 

Această stimulare constantă afectează sistemul nervos și poate provoca probleme de sănătate mintală.Cum poate ajuta muzicoterapia în această problemă?

 

 

 Muzicoterapia îi ajută pe copii și adolescenți să își distragă atenția de la ecrane și să se îndrepte spre experiențe reale, care au și o componentă senzorială, cum ar fi sunetul și rimtul, ceea ce conduce spre o conectare cu realitatea prezentă. Persoanele dependente de tehnologie au adesea probleme în a se deconecta de la o lume ireală și a interacționa cu lumea reală. În acest sens, improviația muzicală este deosebit de benefică pentru că presupune realizarea unei muzici spontane folosind fie propria voce, fie instrumente cum ar fi tobe, instrumente cu claviatură sau instrumente cu coarde. Aceste activități ne “împământenesc” în realitate și în prezent.

 

Versete Biblice de încurajare:

 Psalmul 147.3 „El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”; Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întărește”

 

 

 

A cincea problemă comportamementală întâlnită la copii și adolescenți este minciuna și trăirea unei vieți ascunse.

 

 

 

Desigur că toți copiii și adolescenții sunt ispitiți în a minți ocazional, însă acest comportament reprezintă o problemă atunci când devine obișnuință. Motivele pentru minciună și trăirea unei vieți ascunse sunt diverse, dar adesea au de-a face cu teama de consecințe sau dorința de a evita anumite responsabilități. Frica de comunicare sau lipsa abilităților de confruntare îi pot determina pe copii să trăiască vieți duplicitare. În acest sens, un sfat pentru părinți este să încurajeze sinceritatea și să se asigure că reacția sau consecințele pentru minciună sunt proporționale cu greșeala. Nu sugerez că nu ar trebui să existe consecințe pentru minciună, însă, în unele cazuri, reacția părinților este atât de puternică, încât copiii ajung să ascundă note, probleme sau accidente de frica unei pedepse mult prea dure. Prin modelarea unei comunicări sănătoase și prin învățarea confruntării sănătoase, putem învăța copiii și adolescenții cum să reacționeze atunci când greșesc și sunt ispiți să mintă.

 

 

 

În acest sens, muzicoterapia este benefică pentru că oferă un cadru sigur de exprimare și reglare emoțională…

 

 

 

 Prin muzică, copiii și adolescenții au posibilitatea de a-și comunica gândurile și sentimentele prin sunete, ritm și melodie. Prin muzicoterapie activă sau receptivă, ei pot să-și exploreze frustrarea, tristețea sau alte sentimente într-un cadru terapeutic sigur și controlat. Improvizația muzicală, de asemenea, poate ajuta copiii și adolescenții să învețe cum să comunice și cum să ia inițiativă în diverse situații. 

 

 

 

Versetul Biblic de încurajare:

Luca 8:17 “Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimul comportament problematic pe care îl abordăm în acest articol este sfidarea sau lipsa de respect…

 

 

 

 Chiar dacă acest comportament este mai des întâlnit la adolescenți, el se poate manifesta și în rândul copiilor. Sfidarea celor de jur, mai ales a părinților sau a profesorilor poate să fie o modalitate prin care adolescenții își testează limitele independenței. Aproape toțI adolescenții simt nevoia de avea mai multă independență și, prin testarea limitelor, ei vor să exploreze conceptul de libertate și vor să descopere cine sunt ei ca indivizi.

Cu toate acestea, atunci când sfidarea și lipsa de respect devin un obicei, ele pot să indice probleme emoționale profunde. În acest caz, una dintre metodele de muzicoterapie benefice este compoziția terapeutică. Această metodă presupune crearea unei piese muzicale împreună cu muzicoterapeutul prin care se pot transmite experiențe, provocări sau diverse emoții. Aceste elemente pot fi apoi discutate și abordate de către muzicoterapeut. Compoziția terapeutică oferă un cadru sigur pentru reflecție, pentru a descoperi și procesa emoții complexe sau dificile și pentru a dezvolta încrederea în sine.

 

 

 

O altă metodă benefică este terapia cognitiv-comportamentală bazată pe muzică. Această tehnică presupune schimbarea unor modele de gândire nesănătoase cu ajutorul muzicii…

 

 

 

 Se folosesc strategii din terapia cognitiv-comportamentală cu scopul de ajuta adolescenții să își înțeleagă gândurile și sentimentele și să descopere strategii de a-și redefini gândurile și sentimentele negative, mai ales cele care conduc spre probleme comportamentale.

 

 

 

Versetul Biblic de încurajare:

Efeseni 6:10 “În cele din urmă, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.”

 

 

 

În conzluzie,

 

muzicoterapia poate fi un instrument eficient pentru a ajuta copiii și adolescenții cu diverse probleme de comportament, datorită faptului că oferă o modalitate non-verbală și creativă de exprimare și procesare emoțională. De asemenea, muzicoterapia poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale pozitive și dezvoltarea obiceiurilor sănătoase în vederea gestionării unui comportament adecvat.

 

 

 

Câteva gânduri de final:

 

 

 

Dacă aveți copii sau nepoți cu anumite probleme de comportament – nu disperați! Uneori aceste comportamente vor trece de la sine, odată cu maturizarea lor.

 

Dacă observați comportamente periculoase sau dacă observați faptul că anumite probleme persistă, nu ezitați să apelați la specialiști de încredere. Să nu vă fie teamă că veți fi stigmatizați dacă adolescentul sau copilul are nevoie de terapeut sau psiholog. Așa cum ne îngrijim de ei când sunt bolnavi fizic, așa trebuie să ne îngrijim de ei și când au provocări ce țin de sănătatea mintală.

 

 

Nu căutați soluții pe internet ci, la Duhul Sfant; El ne-a fost trimis ca sa nu luptam ca niste orfani!

 

Din păcate există foarte multe informații care se încadrează în pseudoștiință, iar unele sfaturi și terapii sunt chiar periculoase. Un exemplu este practica terapiei de memorie recuperată (RMT) sau sindromul memoriei false. Această abordare are ca menire recuperarea amintirilor reprimate ale evenimentelor traumatice, în special abuzul din copilărie, prin hipnoza sau imagini ghidate. Cercetările științifice au demonstrate însă că această terapie creează amintiri false, iar clienții au crezut că au experimentat lucruri care de fapt nu s-au întâmplat vreodată.

 

Încurajați activități care îi țin în realitate și în prezent – cum ar fi sportul, muzica sau arta. Problemele de comportament adesea rezultă din emoții pe care ei nu știu să le gestioneze. Implicarea în activități sportive sau artistice le poate îmbunătăți echilibrul emoțional.

 

 

 

Pentru aprofundare:

 

 

 

Baker, Felicity. Therapeutic songwriting: Developments in theory, methods, and practice. Springer, 2016.

 

Bunt, L. and Stige, B., 2001. Music therapy. The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 17, pp.535-40.

 

Gardstrom, Susan, Suzanne Sorel, and B. Wheeler. „Music therapy methods.” Music therapy handbook (2015): 116-127.

 

Grocke, Denise, and Tony Wigram. Receptive methods in music therapy: Techniques and clinical applications for music therapy clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2006.

 

Edwards, Jane, ed. The Oxford handbook of music therapy. Oxford University Press, 2016.

 

Wigram, Tony. Improvisation: Methods and techniques for music therapy clinicians, educators, and students. Jessica Kingsley Publishers, 2004.

 

Hanser, Suzanne B. The new music therapist’s handbook. Hal Leonard Corporation, 2000.

 

McFerran, Katrina. Handbook of music, adolescents, and wellbeing. Oxford University Press, USA, 2019.

 

McFerran, Katrina. Adolescents, music and music therapy: Methods and techniques for clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2010.

 

Det. Aici

 

https://emanuel.ro/cum-poate-ajuta-muzicoterapia/

 

 

 

 

***********************************

 

51 . Ce să citești în Biblie pentru…(orice vindecare Dumnezeiasca)

 

 Det. aici

 

 

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/daca-socialistii-globalisti-fesenisti-comunisti-au-refuzat-sa-intre-in-arca-lui-noe-macar-noi-sa-intram-in-corabia-lui-dumnezeu-adica-in-hristos-prin-nasterea-din-nou-ioan-cap-3-daca-ne-bote/

 

 

 

 

************************************

 

52 . Terapia „Meditație”

 

 

Această terapie este de bază; se bazează pe Psalmul 1:2-3, care spune: „Dar El se bucură de Legea Domnului și la Legea Lui se gândește zi și noapte. Este ca un pom sădit pe malul râului, care dă roade la vremea lui și frunzele lui nu se ofilesc niciodată. Orice face el prosperă. ” (NIV)

 

Concept de bază: Învățați să prosperați meditând la Cuvântul Său.

 

Beneficii: Găsirea modalităților de a face proiectele noastre de succes.

 

Prima mișcare: alegeți un verset sau un pasaj din Biblie. De preferat ceva concret.

 

A doua mișcare: memorează versetul sau pasajul pe care l-ai ales. Și revizuiește-l dimineața, la prânz și seara înainte de a merge la culcare.

 

Pune-ți întrebări despre ceea ce citești. Întrebări de genul: Este scris la timpul prezent? Eu cred ce spune? Are data de expirare? Câte învățături are?

 

A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?

 

Meditația este o armă puternică pentru a obține succesul în proiectele noastre; Meditarea asupra Cuvântului face ca acesta să se înrădăcineze în noi în așa fel încât devine o parte din noi și viața Cuvântului începe să acționeze în noi.

 

Exemplu:

 

1. Alegem versetul Ioan 6:27 „Nu lucrați pentru hrana care piere, ci pentru hrana care dăinuie până la viața veșnică, pe care ți-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl l-a rânduit”.
2. Întrebați-vă la ce se referă, se vorbește despre a fi leneș? Despre ce mâncare vorbește? Cum putem accesa acea mâncare? Este o masă pe care numai Isus o poate oferi?
3. Ei bine de acum înainte mă hotărăsc să caut acea hrană care vine de la Dumnezeu, ajung la concluzia că Biblia însăși este hrană sănătoasă pentru viața mea. Așa că am decis să aplic citirea și studiul Bibliei în viața mea de zi cu zi, căutând acele cuvinte care îmi dau viață.

 

Meditația este unul dintre instrumentele fundamentale pentru ca proiectele noastre să aibă succes.

 

Armando Carrasco Z

 

 

 

Terapia „de ședere”

 

 

Această terapie este de bază, bazată pe Ioan 15:7 care spune: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice doriți și vi se va face.” (NIV)

 

Concept de bază: A învăța să rămânem în Cuvântul Său ne va ajuta să primim orice cerem.

 

Beneficii: Găsirea modalităților de a te ruga în mod responsabil.

 

Prima mișcare: Meditați asupra întregului context al acestui pasaj.

Citește Ioan 15:1-8

 

A doua mișcare: Pune-ți următoarele întrebări:

 

Cum pot rămâne în Hristos?

 

Primul pas este să credem că Isus a venit să-și îndeplinească misiunea de a-l împăca pe om cu Dumnezeu. Tot ce trebuie să faci este să mărturisești, să-I spui cu cuvintele tale că ai crezut în El. Gata, atât de ușor. El nu cere nimic mai mult decât să-l crezi.

 

Și cum pot rămâne cuvintele Lui în mine?

 

Acest lucru este important; Pentru că mulți, dar mulți dintre mulți, când aud cuvântul lui Dumnezeu, singurul lucru pe care îl fac este să-l ia ca pe ceva mistic. Ceea ce trebuie să faci pentru ca cuvântul Său să rămână în tine este să-l pui în practică.

 

A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?

 

1. Mărturisește că ai crezut în Isus
2. Fă-ți obiceiul să citești Biblia și să o pui în practică
3. Vorbește cu Dumnezeu crezând că vei primi ceea ce a promis El

 

Exemplu:

 

1. Fă o rugăciune simplă ca aceasta, folosind propriile tale cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, cred că ești fiul lui Dumnezeu și că ai murit pe cruce pentru a-mi ierta toate păcatele. Cred că ai înviat și aleg să ascult de Cuvântul tău.
2. Dacă nu ați citit niciodată Biblia, vă recomand să începeți cu o Evanghelie; alege unul și citește porțiuni din ea zilnic. Pune în practică ceea ce înveți.
3. Nu ezita să vorbești cu Dumnezeu. Își ține promisiunile.

 

Aceasta este una dintre marile promisiuni ale lui Isus Hristos. E doar o chestiune de a-l crede.

 

Armando Carrasco Z

 

 

Terapia 1

Terapia „Nu vă înșelați”

 

Această terapie este de bază, se bazează pe Ioan 22:29 care spune: „Isus le-a răspuns: greșiți pentru că nu cunoașteți scripturile sau puterea lui Dumnezeu.” (NIV)

 

Concept de bază: Învață să citești Biblia și să găsești o aplicație practică în timpul nostru.

 

Beneficii: Găsiți cu ușurință soluții pentru viața de zi cu zi.

 

Prima mișcare: Găsește un verset din Biblie.

 

A doua mișcare: Pune-ți următoarea întrebare: Cred ce spune Biblia aici?

 

Aceasta este cheia deoarece puterea Bibliei se bazează pe a crede în Dumnezeu. Nu crede doar în El. Mulți, mulți dintre mulți, cred în Dumnezeu. Dar foarte puțini cred în El. Asta e diferența.

 

Meditarea asupra acestui lucru este începutul acestei terapii.

 

A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?

 

Uneori nu punem în practică obiceiurile bune, din simplul motiv că nu s-au „instalat” în mintea noastră. Sunt sfaturi bune pe care nu le-am „imbratisat”. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să ne gândim cum l-am pune în practică.

 

A patra mișcare: Pune-o în practică

 

Să ne amintim că Isus însuși ne-a avertizat că puterea Cuvântului Său constă în ascultare și faptă. Învață și pune în practică. Lasă-ți mintea să rătăcească pentru a găsi modalități de a pune în practică pasajul pe care l-ai ales.

 

Exemplu:

 

Verset ales:

 

„Petru a venit la Isus și L-a întrebat: „Doamne, de câte ori trebuie să iert pe fratele meu care păcătuiește împotriva mea? Până la șapte ori?’ Isus a răspuns: „Nu-ți spun de până la șapte ori, ci de până la șaptezeci și șapte de ori.”

Matei 18:21-22

 

A doua mișcare: Îl cred?

Răspuns: Da, în totalitate.

A treia mișcare: Cum o pot pune în practică?

Răspuns: O să-mi iert vecinul care aruncă gunoiul în fiecare vineri în fața casei mele, (am să vorbesc cu el și o să fac tot ce îmi stă în putere pentru a încerca să-l conving într-un mod decent să nu mai facă asta) Dar în timp ce el este convins, decid să-l iert de fiecare dată când o face.

A patra mișcare: iertarea

 

Acest exercițiu simplu, dar puternic, te va obișnui să găsești modalități de a pune în practică învățăturile Bibliei.

 

Armando Carrasco Z

 

Det. aici

 

https://bibliaterapia.blogspot.com/search/label/Terapias

 

 

 

 

 

 

************************************

 

 

 

53 . Biblioterapia. Vindecarea prin lectură

 

 

 

Interviu realizat de Laura Mate

 

Ziua Internațională a Cărții și Drepturilor de Autor se sărbătorește pe data de 23 aprilie, ca  urmare a deciziei luate în cadrul conferinței UNESCO din Paris din anul 1995. Alegerea acestei zile a fost inspirată de tradiția din Barcelona, unde are loc în această zi Festivalul Trandafirilor, o manifestare dedicată Sfântului Gheorghe (San Jordi) şi în cadrul căreia este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. Cu ocazia acestui festival, fetele şi femeile primesc flori, iar bărbaţii cărţi.

 

Biblioterapia-

 Vindecarea prin lectură

 

Ziua Cărții a început să fie sărbătorită din 1926 pe data de 7 octombrie (presupusa dată de naștere a lui Miguel de Cervantes), la inițiativei lui Vicente Clavel, director al editurii Cervantes din Barcelona, care a încercat ca prin această sărbătoare să aducă un omagiu lui Cervantes, dar și să stimuleze vânzarea de carte. Pentru că toamna nu e întotdeauna cel mai prietenos anotimp pentru plimbări printre standuri de cărți, regele Alfonso al XIII-lea a aprobat în 1930 mutarea sărbătorii pe timp de primăvară, pe 23 aprilie (presupusa dată la care s-a stins din viață Miguel de Cervantes în anul 1616).

 

Ideea de librării, biblioteci, anticariate ca spații magice, în care cei care poposesc își găsesc liniștea, inspirația sau chiar fericirea nu este una nouă, la fel cum nici idea de conexiune cu personaje din romane, alinare prin lectură nu aparține timpului prezent.Anul acesta, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și Drepturilor de Autor ne îndreptăm atenția către biblioterapie. Termenul îi aparține lui Samuel McChord Crothers, pastor unitarian și eseist, care a folosit pentru prima dată acest termen în articolul pe care l-a publicat în anul 1916. Valoarea terapeutică a cărților a fost descoperită însă cu mult timp înainte. Până în secolul al XIX-lea, textele religioase au reprezentat sursa principală care a stat la baza practicării a ceea ce azi numim biblioterapie.

Terapia prin lectură reprezintă de cele mai multe ori un adjuvant folosit de psihiatri și psihoterapeuți, fiind un instrument util pentru a oferi noi perspective, a comunica noi valori și atitudini, a facilita înțelegerea faptului că există și alte persoane care se confruntă cu probleme similare, a permite cititorului să vadă că există mai multe soluții pentru problema sa etc.

Cu precădere în momentele dificile, avem tendința de a căuta răspunsuri, alinare în literatură, chiar  și în lipsa recomandărilor venite din partea unui specialist. În perioada pandemiei, la nivel global, se pare că au crescut vânzările de carte, iar două titluri s-au regăsit în top vânzări în multe țări din lume: Ciuma de Albert Camus și Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Márquez. Nu întâmplător aceste două romane clasice au revenit în atenția publicului larg. În fața incertitudinii, anxietății, distanțării, a înțelege cum alte persoane – fie ele chiar fictive – au făcut față unor situații similare poate avea un efect pozitiv asupra cititorului, îmbunătățindu-i starea de bine.

 

Iubirea conștientă, reziliența, vindecarea copilului interior, trauma, știința somnului, impactul stresului asupra corpului nostru, inteligența emoțională sunt toate subiecte pentru care cititorii au manifestat un interes aparte în ultima vreme, lucru care s-a tradus și în regăsirea titlurilor de dezvoltare personală în top vânzări pe libris.ro în acestă perioadă. În cadrul unuia dintre cele mai urmărite evenimente ale târgului online de carte și experiențe culturale, LIBfest, ediția a IV-a (martie, 2023), Petronela Rotar și Gáspár György, pshihoterapeuți, au discutat despre traumă și vindecare, menționând și biblioterapia.Cei doi psihologi au vorbit despre puterea cuvântului scris, impactul pe care îl poate avea o carte citită, percepția unori nefavorabilă a titlurilor din domeniul dezvoltării personale (influențată și de titlurile de tipul „5 pași pentru…” „Cum să … în X zile etc.”), importanța de a fi pregătiți pentru o anumită carte și puterea transformatoare a cititului. Gáspár György propune o abordarea extinsă a conceptului dezvoltării personale, considerând că acesta nu ar trebui să se rezume la aria psihologiei, ci ar putea să acopere și activități precum învățarea unui instrument muzical, practicarea unui sport etc. În perspectiva sa, biblioterapia poate fi considerată etapa de alfabetizare în procesul de dezvoltare personală. Cum să-ți reinventezi viața de Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Formula fericirii de Stefan Klein, Într-o voce nerostită de Peter A. Levine sunt doar câteva dintre titlurile recomandate în cadrul dialogului pe care-l poți viziona pe canalul Youtube a libris.ro.

 

Este biblioterapia o metoda folosită de specialiștii din domeniul sănătății mintale din România? Există date, studii cu privire la eficacitatea acesteia? Care ar fi diferența dintre actul individual al lecturii și biblioterapie? Iată câteva întrebări pe care ni le-am pus și pentru a aduce mai multă claritate asupra acestui subiect am discutat cu Sever Gulea, medic psihiatru, expert în domeniul sănătății mintale în România.

 

Libris: În rândul publicului larg, biblioterapia este deseori definită prin actul de citire a cărților de pe raftul de dezvoltare personală (în lipsa unor recomandări primite de la medic sau psihoterapeut). Considerați că există o diferență între acest act al lecturii și biblioterapie definită ca utilizare a cărților în scop ghidat terapeutic?

 

Sever Gulea: Există fără îndoială un înțeles larg al biblioterapiei, în care simplul act al lecturii este considerat o formă de terapie. În fond, textul scris a fost un însoțitor longeviv al umanității din cele mai vechi timpuri, inclusiv ca „asistent” pentru cei aflați în suferință. În secolul al XIX-lea, existau biblioteci atașate spitalelor, în secolul al XX-lea lectura era prescrisă de medici  soldaților din Primul Război Mondial ca paliativ, astăzi, odată cu răspândirea culturii individualiste și cu explozia literaturii de dezvoltare personală, cărțile au devenit nu doar un instrument de evadare, de alinare a suferinței, ci și o bază de autoperfecționare. În unele facultăți de medicină, precum cea de la Universitatea Yale, lectura și scrierea poeziei sunt importante și chiar integrate de zeci de ani în curricula de studiu pentru medici. Și asta nu e întâmplător, atâta timp cât premisa acestei abordări e aceea că poezia ar fi o cale importantă de a cultiva empatia, de a avea acces la emoții (cele proprii și cele ale altora), la anumite profunzimi ale vieții interioare de care un medic are nevoie în contactul cu pacientul.

 

Până la un punct, am putea vedea aproape orice tip de lectură ca parte din înțelesul larg al biblioterapiei. Putem decela însă și un înțeles mai îngust, ca un demers orientat spre un scop anume, al unei persoane care traversează o situație dificilă sau se confruntă cu o vulnerabilitate psihică. În acest sens biblioterapiea implică un proces ghidat (adesea printr-o selecție personalizată făcută de un biblioterapeut) care urmărește ca pacientul să poată experimenta în siguranță o serie de emoții, să stabilească o conexiune cu un anume tip de experiență (cum ar fi doliul sau trauma) și să se deschidă ulterior spre o schimbare (fie că asta implică o eliberare emoțională, un catharsis sau chiar o acțiune concretă) după finalizarea procesului. Biblioterapia în acest sens nu presupune doar o parcurgere informativă/educațională a unui text, ci mizează pe potențialul lecturii de a genera emoție și conexiune cu experiențele personale filtrate prin alte experiențe imaginate. Prin acest ocol sau filtru, primim un tip de validare, dar și un posibil nou orizont de interpretare. Experiențele/ emoțiile personale pot fi confruntate (în cazul în care există un blocaj) sau pot fi puse într-o altă lumina (atunci când sunt prea apăsătoare). De asemenea, biblioterapia nu e legată neapărat de conținutul unei cărți (de exemplu că e literatură sau e dezvoltare personală), ci de natura procesului și demersului implicate în folosirea textului scris.

 

Libris: Este biblioterapia un instrument la care apelați în practica dumneavoastră profesională? Dacă da, ne puteți spune de ce anume depinde folosirea acestuia? (ex.: tipul tulburării și/sau problemelor cu care se confruntă beneficiarul? dacă persoana în cauză are deja cititul încorporat în rutina sa zilnică? etc.)

 

Sever Gulea: Din păcate de prea puține ori, pentru că nu am o pregătire în sensul îngust al biblioterapiei, amintit mai sus. Altfel m-am străduit în ultimele luni să adun recomandări de lectură personalizate pentru diferite situații terapeutice sau vulnerabilități mintale. Biblioterapia aduce în Occident un beneficiu celor cu tulburări psihice precum depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburările de alimentație, adicții, dar țintește și zone în afară patologicului precum problemele legate de stimă de sine sau doliul. Am avut surpriză că parcurgerea unei cărți cu un anume conținut să aducă un beneficiu mai mare decât o simplă discuție, chiar și când ea are loc într-un cadru terapeutic. De exemplu, într-o situație de doliu, chiar și atunci când încerci să fii suportiv caterapeut/ psihiatru, ar putea apărea o limita între clientul aflat în suferința pierderii și terapeutul cu care  pacientul poate simți dificultăți de conectare emoțională.

 

Pe de altă parte, o carte potrivită, o poveste care prezintă un personaj care traversează efectiv experiența doliului ar putea fi sursă de alinare și suport de care cineva are nevoie: să vadă cum altcineva trece printr-o experiență similară, să-și recunoască trăirile în acel personaj, să dezvolte sentimentul că nu este singur într-o experiență dureroasă și că poate exista speranță sau reconciliere.

 

Libris: Din experiența dumneavoastră, există un segment de vârstă care este mai receptiv la biblioterapie?

 

Sever Gulea: Nu am o experiență vastă pentru a putea face aprecieri empirice în acest sens. În Occident există biblioterapie pentru copii dar și pentru adulți. Probabil că sunt mai receptivi cei pentru care obișnuința lecturii e ceva firesc, cei care cred în posibilitatea de a găsi sens și a trăi emoții prin literatură. Cu toate acestea, chiar și cei mai puțin obișnuiți cu literatura pot beneficia de biblioterapie. O mare parte a ascensiunii dezvoltării personale de astăzi și chiar dezvoltarea celei mai răspândite formă de psihoterapie la ora actuală (psihoterapia cognitiv-comportamentală) își au rădăcinile în filosofia stoică, astfel că scrierile lui Seneca sau Marc Aureliu sunt instrumente clasice de biblioterapie. Chiar si cei care nu au deprinderi experimentate de a citi în general pot beneficia de biblioterapie. Romanul grafic, de pildă, e folosit în vest cu succes în penitenciare, în cazul celor cu dificultăți de învățare sau cu dislexie.

 

Libris: Există oare câteva titluri ce pot fi mereu recomandate în cadrul biblioterapiei, indiferent de dificultățile cu care se confruntă o persoană și/sau răspunsurile în căutarea cărora este aceasta?

 

Sever Gulea: Ca orice demers terapeutic, și biblioterapia e mai degrabă personalizată. Atâta timp cât suntem unici ca indivizi, e important ca un biblioterapeut să cunoască parcursul, obișnuințele, preferințele și istoricul clientului pe care îl are în față sa, nu doar să se bazeze pe un diagnostic sumar sau pe rețete universale. Aceeași carte poate avea un impact evident diferit chiar și asupra persoanelor cu dificultăți aparent similare. Pentru cineva care traversează o depresie tonul lui William Styron din Beznă vizibilă ar putea fi o cutie de rezonanță potrivită, în vreme ce pentru altcineva ar putea părea ceva mult prea întunecat și apăsător. Iar acel altcineva ar putea găsi, dimpotrivă, mai multă conexiune cu Matt Haig, un autor care a depășit pragul sinuciderii și și-a așezat amintirile într-o varianta mai plină de umor, prin volumul Câteva motive să iubești viața.

 

Libris: Considerați că există și situații în care biblioterapia ar fi contraindicată?

 

Sever Gulea: Lectura oricărei cărți comportă în general un risc, acela de a nu mai vedea lucrurile ca înainte, de a produce o schimbare la care nu te aștepți. E un risc pe care suntem dispuși să ni-l asumăm prin natura curiozității noastre și disponibilității la schimbare. Nu cred că există o contraindicație generală a biblioterapiei. Putem vorbi de o incompatibilitate în aplicarea ei, atunci când nu există o disponibilitate minimală de participare într-un act de lectură din partea clientului. Ar mai putea exista și o aplicare prematură a ei, când un client vulnerabil e expus unor texte intense, fără avertismente /introduceri prealabile, când nu este pregătit să confrunte anumite tipuri de experiențe sau emoții și există riscul unor decompensări suicidare sau psihotice. În acest caz devine importantă și experiența unui biblioterapeut care să cunoască istoricul și să supervizeze evoluția clientului, să construiască un spațiu de siguranță în care clientul să își poată trăi emoțiile la contactul cu textul și să îl ajute să le dea un sens, nu doar să îl trimită acasă cu o recomandare de lectură și atât.

 

Libris: Trăim într-o perioadă în care noile apariții editoriale sunt într-un număr extraordinar de mare pe piața de carte din România, iar timpul de așteptare pentru traducerea și publicarea unui volum apărut într-o altă țară a scăzut considerabil de-a lungul ultimilor ani. Acest lucru vine cu multe avantaje, dar și cu dificultatea de a alege volumul potrivit de la un raft la care numărul de cărți pe aceeași temă poate fi copleșitor. Poate exista oare și cartea nepotrivită la momentul nepotrivit?

 

Sever Gulea: Cât de potrivit este ca o carte să apară într-un context sau în altul e ceva ce stabilim mai degrabă retrospectiv. Desigur, există o industrie întreaga a publicării care funcționează în statele cu piețe de carte imense și acolo unde instituția impresariatului și a editorilor are o vechime considerabilă și e extrem de competitivă, evident că vor fi oameni care vor evalua, vor anticipa contextul în care o carte e potrivit să apară – adică momentul în care ar avea cele mai mari șanse să se vândă și să atragă atenția (o poveste în acest sens, despre cum sunt unele cărți premeditate și create din nimic că să se potrivească unui context social/ unui trend al intereselor, aflați în romanul lui Nathan Hill – Nix, publicat de Editura Rao). Pe de altă parte, când vine vorba de cititori, nu cred că putem vorbi de o carte nepotrivită la un moment nepotrivit. Mai degrabă cred că pot există mai multe lecturi ale aceleiași cărți, la vârste diferite, în etape de viață diferite și cred că acele lecturi lasă urme mai mult sau mai puțin adânci în funcție de momentul de viață la care sunt citite. Pe de altă parte, inevitabil trebuie să ne împăcăm cu ideea că vor fi mereu tot mai multe cărți pe care nu le-am citit și cu care nu ne vom întâlni niciodată deși dacă ne-am fi întâlnit cine știe cum ne-ar fi impactat. Dar la fel se întâmplă și când vine vorba de relații interumane într-o lume globală… am putea întâlni atâția oameni, grație globalizării și deschiderii granițelor și totuși nu avem cum să o facem. De fapt, prin numărul tot mai mare de oportunități pe care globalizarea ni le scoate în cale (fie că e vorba de oameni, cărți, produse sau diverse experiențe), libertatea se simte tot mai grea și o filosofie a renunțării senine e tot mai necesară.

 

Libris: Se rezumă biblioterapia la anumite genuri literare? Și dacă da, care ar fi acestea?

 

Sever Gulea:  Așa cum aminteam, biblioterapia nu e legată de un anume gen literar, ci e mai degrabă un demers care urmărește un scop prin diferite tipuri de medii. Se poate folosi în biblioterapie poezia, proza, eseul filosofic, jurnalul, romanul grafic. Exista o biblioterapie, să-i spunem pasivă, care presupune realizarea unui jurnal de lectură personal sau doar parcurgerea textului scris, citirea și recitirea anumitor pasaje sau versuri de impact emoțional și reflecția asupra lor (cu o pauză în care să capatam acces mai bun la emoția pe care o trăim).  Exista și biblioterapie cu o dimensiune mai degrabă creativă care implică scrisul unei poezii sau a unei scrisori.

 

Libris: Se poate obține o specializare în biblioterapie?

 

Sever Gulea: Nu cunosc la acest moment cursuri oficiale în Romania pentru biblioterapie. În Occident există, fără îndoială.  

 

Libris: Ați întâlnit persoane care au apelat la psihiatru sau psihoterapeut în urma citirii unei cărți? Dacă da, ne puteți dezvălui și titlul/titlurile care au contribuit la decizia de a apela la specialiști în domeniul sănătății mintale?

 

Sever Gulea: Cred că psihoterapia și psihiatria beneficiază tot mai mult de ambasadori solizi în spațiul culturii populare. Am avut pacienți care au căpătat încredere să ceară ajutor sau au fost dispuși să capete curajul recunoașterii unor probleme după ce i-au citit pe Irvin Yalom sau Petronela Rotar.

 

Libris: Aveți vreun scriitor(are) preferat(ă)? Dar vreo carte preferată?

 

Sever Gulea: Mereu revin cu plăcere la Alain de Botton sau Michel Houellebecq. Și, o dată la doi ani, recitesc cu fascinație cartea lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin.

 

Libris: Ce cărți se regăsesc în acest moment pe noptiera dumneavoastră?

 

Sever Gulea: Specii de Cristian Fulaș, Elementele alegerii de Eric J. Johnson, Psihopatologie, persoană și cultură de Mircea Lăzărescu

Det. aici

 

 

 

https://blog.libris.ro/2023/03/31/biblioterapia-vindecarea-prin-lectura/

 

 

 

 

 

************************************

 

 

 

54 . (Cinzeci- )50 de sfaturi pentru pacienții cu probleme psihiatrice

 

 

”Pacienții sunt cei mai buni dascăli” – Dr. Allen Frances

 

 

 

 

 

Pe pagina de Facebook am postat un articol al doctorului Allen Frances în care acesta oferă ”50 de sfaturi pentru un psihiatru tânăr din partea unui psihiatru mai în vârstă”. Un text care însumează experiența a 50 de ani de experiență în diagnosticarea și tratarea persoanelor care suferă de o tulburare de sănătate mintală.

 

”Pacienții sunt cei mai buni dascăli” – Dr. Allen Frances

 

În continuare voi încerca să traduc și să comentez sfaturile pentru pacienți prezentate în articolul din Psychiatric Times, sfaturi care se regăsesc și în cartea lui: ”Esențialul în diagnosticul psihiatric” (merită citită – link la finalul articolului).

 

Sunt o grămadă de tratamente diferite – nu există unul care să se potrivească tuturor pacienților.

Unele dintre ele au o bază solidă de dovezi științifice, altele nu. Recomand să vă orientați către tratamente bazate pe dovezi.

Metodele de tratament utilizate în psihiatrie sunt la fel de eficiente (dar și la fel de ineficiente) ca tratamentele folosite în restul medicinei.

Rezultatele pot fi extrem de variabile și imprevizibile inițial. Pentru majoritatea persoanelor tratamentul este benefic într-o oarecare măsură, unii se recuperează complet, o minoritate nu răspund la tratament și câțiva pot fi sufere de pe urma efectelor secundare ale tratamentului.

Succesul tratamentului depinde de:

fiecare persoană în parte

natura problemei

acuratețea diagnosticului

tipul de tratament

abilitățile și flexibilitatea clinicianului

efortul pacientului

puterea relației terapeutice

prezența sau absența șansei

Alegerea unui tratament optim depinde de:

fiecare persoană în parte

natura problemei

severitatea problemei

preferințele pacientului

competența clinicianului

disponibilitate

rezultatele unei serii sistematice de încercări de tratament pentru a decide care dintre ele funcționează cel mai bine

”Niciun tratament” poate fi uneori tratamentul de elecție – în special pentru persoanele care se confruntă cu probleme normale, apărute în urma unor evenimente comune din viața de zi cu zi sau care nu au avut răspuns la tramentele anterioare.

Pentru simptomele ușoare, cel mai bun tratament este expectativa vigilentă, puterile vindecătoare ale trecerii timpului, reducerea stresului și suportul familiei/apropiaților.

În contrast, simptomele persistente/severe necesită atenție imediată – cu cât aștepți mai mult, cu atât mai greu va fi să tratezi, iar recuperarea va fi mai anevoioasă și mai incompletă.

O potrivire între pacient și clinician este crucială pentru un rezultat bun. Dacă este posibil, consultă mai mulți clinicieni înainte de a alege unul cu care rezonezi cel mai bine.

Nu-ți fie rușine să cauți ajutor – jumătate din populație poate avea un simptom de natură psihiatrică la un moment dat în viață, iar stigma de a fi sub tratament psihiatric aproape s-a evaporat (n.tr. – nu la fel stau lucrurile în țara noastră. Încă mai e nevoie de multă muncă și luptă împotriva stigmatizării bolnavului psihic). De aceea, articolul acesta te poate viza direct sau poți ajuta cel puțin jumătate din lista ta de prieteni distribuind textul pe rețelele de socializare!

Fii un consumator informat și sceptic – folosește internetul (deși nu recomand să crezi orice apare acolo); fă-ți o listă de întrebări înainte de fiecare vizită; așteaptă răspunsuri de bun simț. O a doua sau a treia opinie poate ajuta la luarea unei decizii.

Pune suflet în tratament; cu cât te implici mai mult, cu atât vei obține mai mult.

Psihoterapia este de regulă cel mai bun tratament pentru tulburările ușoare/moderate și uneori poate fi de ajutor în managementul tulburărilor mai severe.

Medicația psihiatrică este esențială pentru majoritatea cazurilor severe; uneori necesară pentru cele moderate; și trebuie luată în considerare atunci când simptomele persistă sau nu răspund la psihoterapie.

Există numeroase tehnici specifice și eficiente de psihoterapie – cognitive, comportamentale, interpersonale, psihodinamice, sistemice familiale și de grup.

Cei mai buni psihoterapeuți cunosc toate aceste tehnici și le aplică flexibil, așa cum e nevoie pentru fiecare pacient și moment în parte.

O alianță terapeutică puternică și o potrivire de caracter între clinician și pacient poate fi mai importantă decât tehnicile specifice utilizate.

Majoritatea terapiilor psihologice sunt scurte (5-12 ședințe); orientate către un scop; concentrate pe rezolvarea problemelor. Terapia pe termen lung poate fi necesară pentru probleme mai persistente sau scopuri mai ambițioase.

Cel mai mare beneficiu al psihoterapiei îl obțineți atunci când aplicați în viața de zi cu zi ceea ce se învățați în timpul ședințelor. Așteaptă să primești teme de casă de la terapeut și încearcă să descoperi modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile și de a-ți extinde limitele bazat pe ceea ce înveți în terapie.

Este important să acorzi o șansă psihoterapiei, dar dacă nu funcționează, încearcă altceva sau caută alt terapeut.

Tratamentul psihofarmacologic este în momentul actual suprautilizat – 20% din populație ia cel puțin un medicament psihotrop, 12% iau antidepresive, incluzând aici 25% dintre femeile peste 40 de ani și 4% dintre adolescenți; 4% iau o benzodiazepină, 6% dintre copii iau un stimulant. Antipsihoticele sunt de asemenea supraprescrise, în mod special în centrele de plasament și în căminele de bătrâni.

Aproximativ 80% dintre rețetele de psihotrope sunt oferite de medicii de familie (n.tr – datele provin din SUA. În România medicii de familie pot prescrie doar câteva psihotrope fără scrisoare medicală din partea specialistului) care au destul de puțin timp să-și cunoască pacienții, au avut un stagiu scurt de psihiatrie în rezidențiat și sunt deseori presați de pacienții care vor rezultate imediate de la primul consult.

Este extrem de ușor să începi o medicație psihiatrică, dar destul de greu să o întrerupi. Decizia de a iniția un tratament medicamentos trebuie să fie bine gândită și deseori necesită o perioadă de expectativă vigilentă sau psihoterapie înainte de prescriere (așa cum e menționat mai sus, pentru cazurile cu simptome ușor-moderate).

Răspunsurile de tip placebo combină efectele trecerii timpului, așteptărilor și faptului că majoritatea simptomelor apar ca răspuns la un stresor specific și se remit spontan. Rata de răspuns la placebo este foarte mare (50% sau mai mult) în cazurile ușoare și foarte scăzută (mai puțin de 10%) în cazurile severe.

Dacă începi un tratament medicamentos pentru o problemă ușoară, trecătoare, răspunsul pozitiv poate fi datorat în cea mai mare parte efectului placebo. Dar nu poți face diferența; mulți vor acorda credit medicației pentru ameliorare, iar alții vor continua tratamentul pe termen lung fără niciun motiv. Este important ca medicația să fie de ultimă alegere, nu un prim reflex, pentru problemele ușoare și moderate.

Reclamele pentru medicamente scot în evidență beneficiile și minimizează riscurile (n.tr. – în România nu există reclamă directă pentru medicamente așa cum se întâmplă în Statele Unite. Doar suplimentele alimentare pot fi promovate prin mijloace publicitare – toate sfaturile prezentate până acum se aplică și suplimentelor alimentare/terapiilor alternative).

Răbdarea este importantă. Este nevoie de timp ca medicamentele să funcționeze; nu sări de la un medicament la altul fără să-i acorzi timpul necesar de ajustare a dozelor. Curele sistematice sunt singura modalitate de a verifica eficacitatea unui tratament.

 

Medicația trebuie folosită cu grijă și doar pentru indicații specifice. Majoritatea medicamentelor au efecte adverse.

 

Principiul sacru al inițierii unui tratament trebuie să fie ”începe în doze mici și crește încet”.

Multe dintre medicamente pot cauza sindrom de discontinuare. De aceea este necesar să se întrerupă treptat și nu brusc – în special benzodiazepinele.

Medicația este esențială, uneori vitală pentru formele severe ale tulburărilor psihiatrice.

Există trei tratamente dificil de administrat (litiu, clozapină și TEC – terapie electroconvulsivantă) care sunt eficiente în situații specifice, dar utilizate mai rar. TEC ar fi alegerea mea dacă aș suferi de depresie severă.

Evoluția tulburărilor psihiatrice variază de la dizabilitate profundă la inconveniențe enervante. Ele pot fi atribuite fie șansei, fie abilităților medicului curant, dar o mare parte este determinată de felul în care participi la tratament și înveți cum să îți gestionezi cel mai bine problemele și simptomele.

Accesul la serviciile de sănătate mintală (și finanțarea lor) este inadecvată în Statele Unite ale Americii, în particular pentru cei care suferă de tulburări severe și care au resurse financiare reduse și suport social inadecvat.

Întotdeauna cere ajutor atunci când te gândești să închei socotelile cu viața. Împărtășindu-le cu alții te poate ajuta să te simți mai bine. Nu fii rușinat și nu simți că trebuie să porți povara aceasta singur.

Pregătește un plan de acțiune atunci când nu ai ideație suicidară, listând o serie de strategii de coping și persoane de sprijin la care poți apela atunci când revin/apar ideile autolitice.

Trebuie să știi faptul că finalitatea tentativei suicidare nu îndeplinește scopul pe care tu îl aștepți – acela de a scăpa familia de o povară. Dimpotrivă, gestul îi va urmări tot restul vieții lor.

Impulsurile suicidare ating apogeul în perioadele de stres și deznădejde și de regulă se remit dramatic în doar câteva zile/săptămâni. E o greșeală enormă să iei o decizie de viață și de moarte bazată pe ceea ce simți într-una din zilele cele mai negre ale vieții tale.

Suicidul este aproape întotdeauna o greșeală. Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc unei tentative suicidare sunt foarte recunoscătoare că sunt în viață.

Alcoolul și drogurile amplifică riscul de a dezvolta o tulburare psihiatrică și cresc dramatic riscul de suicid și violență.

Pacienții care suferă de atât de probleme de sănătate mintală și se confruntă cu o dependență de substanțe au nevoie de tratament pentru ambele afecțiuni.

Asigură-te că nu deții sau că nu ai acces facil la arme.

Nu fii perfecționist în ceea ce privește așteptările de la viață. Desigur, viața are destule coborâșuri – dar amintește-ți că viața este de asemenea incredibil de frumoasă și prețioasă.

Să nu ai niciodată așteptări perfecționiste de la tratament. Doar în unele situații este complet curativ, dar poate ajuta în majoritatea situațiilor și întotdeauna oferă confort și sprijin.

Fii rezilient. Desigur, nu e drept să fii împovărat cu o suferință psihică, dar nu este capătul lumii. Aproape întotdeauna suferința poate fi ameliorată cu trecerea timpului și cu tratament și poate fi  gestionată pentru a fi compatibilă cu o viață decentă.

Nu fi demoralizat dacă tratamentul pare să nu funcționeze. Deseori necesită multe încercări cu numeroase metode de tratament și o echipă multidisciplinară pentru a găsi tratamentul corect.

Nu renunța la speranță. Mai devreme sau mai târziu majoritatea persoanelor sunt fie eliberați de simptome sau învață să le gestioneze foarte bine.

Devino expert în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de sănătate mintală, sociale sau locative din zona ta.

Devino un avocat pentru îmbunătățirea serviciilor pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală. Politicienii răspund doar atunci când sunt constrânși de presiunea publică. Pacienții cu probleme de sănătate mintală au fost ignorați deoarece se simțeau stigmatizați și au acceptat această neglijare. Fă-te auzit! Alătură-te comunităților și asociațiilor care militează pentru destigmatizarea bolnavului psihic și pentru o mai bună psihoeducație a societății!

 

 

Dr. Frances este Profesor Emerit

și fost șef de catedră a departamentului de Psihiatrie a Universității Duke. De asemenea, este autorul a numeroase cărți de specialitate (și nu numai) precum: Esențialul în Diagnosticul Psihiatric, Saving Normal și Twilight of American Sanity: A Psychiatrist Analyzes the Age of Trump.

 

 

Scris de Ovidiu Balaban-Popa

 

Det. aici

 

https://psihiatrie.org/50-de-sfaturi-pentru-pacientii-cu-probleme-psihiatrice/

 

 

 

 

***********************************

 

 

 

55. Ce este biblioterapia și cum se folosește în psihiatrie?

 

 

 

Textul este tradus și adaptat după articolul apărut pe  7 decembrie 2020, în Jurnalul Frontiers in Psychiatry.

Autori: Emmanuel Stip, Linda Östlundh și Karim Abdel Aziz.

 

 

 

Biblioterapia (terapia prin citit) este o intervenție sistematică ce folosește materiale bibliografice atent selecționate pentru a ajuta persoanele să gestioneze mai bine stresul și problemele personale. O recenzie a studiilor desfășurate în acest sens sugerează că biblioterapia poate fi folosită cu succes atât în context educațional, cât și clinic.Acest articol sumarizează istoria biblioterapiei. De asemenea, am propus o listă de lectură care cuprinde diferite perioade istorice și culturi referitoare la pandemie, carantină, simptome, restricții și impacte sociale (ex. Camus, Moravia, London, Le Clezio etc.).

Biblioterapia poate fi un mod prin care personalul din prima line să găsească un sprijin psihologic și să se relaxeze. Poate să ajute persoanele care au nevoie de un sprijin emoțional în timpul pandemiei să-și verbalizeze emoțiile și să identifice noi modalități de a-și rezolva problemele.

 

Cuprins

 

Ce este biblioterapia?

Istoricul terapiei prin lectură

Cercetările actuale și cadrul practic

Terapie prin lectură pentru cei din prima linie

Propunere: De la Clubul de Literatură Medicală la Biblioterapie

Exemple de lecturi și cărți folosite în biblioterapie

Ciuma – Albert Camus

Dragoste în timpul holerei – Gabriel Garcia Marquez

Geopolitica țânțarilor – Erik Orsenna

Moarte la Veneția – Thomas Mann

Concluzii

Limitări

 

 

Ce este biblioterapia?

 

 

Biblioterapia este o formă de terapie clinică sau de dezvoltare personală, adesea folosită în asociere cu psihoterapia, care include lectura ca parte a unui tratament. Mai exact, terapia prin lectură este o sursă de reabilitare a tulburărilor de sănătate mintală (și anume tulburările de anxietate, tulburări de dispoziție, episoadele depresive, fobii, tulburări de somn, etc.) sau pentru întărirea bunăstării psihologice.

În mijlocul Primului Război Mondial, medicii și vânzătorii din librării de la Spitalul Militar din Alabama, Statele Unite ale Americii, au folosit cărți pentru ameliorarea tulburării de stres posttraumatic la soldații care se întorceau de pe câmpul de luptă.

 

Apoi, anii 1950 au marcat înmulțirea cercetărilor privind biblioterapia într-o mare varietate de domenii (asistență medicală, asistență socială, educație etc.), în principal în America de Nord, la care au contribuit în mare măsură librarii. În 1961, definiția a apărut în Webster International:

 

„Biblioterapia reprezintă utilizarea unui set de lecturi selectate ca instrumente terapeutice în medicină și psihiatrie,dar  și o modalitate de a rezolva problemele personale prin activitatea de lectură dirijată.”

 

Det. Aici

 

https://psihiatrie.org/biblioterapia-psihiatrie/

 

 

 

 

 

************************************

 

 

 

56 . Fitoterapie

 

 

Fitoterapia este metoda ce utilizează plantele medicinale în scop terapeutic. Este o terapie cu o vechime de mii de ani si o eficiență deja dovedită.Fitoterapia este metoda ce utilizează plantele medicinale în scop terapeutic. Este o terapie cu o vechime de mii de ani și o eficiență deja dovedită. Ea folosește plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată, care recomandă doar substanțe extrase din plante. Sunt utilizate diverse părţi ale plantei – împreună sau separat, după caz – de la rădăcini până la flori, inclusiv scoarţa sau mugurii.

 

 

Ce tratează Fitoterapia?

 

Alergiile, astmul bronșic, reumatismul (unele forme);Bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici;Infecțiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecțiuni virale;Stările de stres și epuizare, carențele în anumite vitamine și minerale;Intoxicațiile cronice, hipercolesterolemia;Ulcerul gastro – duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil.neurovegetative (anxietate, angoasă, spasmofilie, depresie moderată);circulatorii (tulburări venoase, hemoroizi, insuficienţă circulatorie cerebrală, hipertensiune arterială, retenţie de apă);funcţionale digestive, hepatoveziculare, respiratorii;cutanate (acnee, eczeme, psoriazis, urticarie);urinare (cistite);din sfera ginecologiei (sindrom premenstrual, menopauză);

 

Avantaje:

 

 

Accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine; culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);Acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate și sunt consumate conform indicațiilor sau prescripțiilor);Tratarea bolnavului ca un întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul pe toate nivelele);Se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate (cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente şi unele plante);Se adresează oricărei grupe de vârstă, ținând cont de acțiunea specifică a plantelor și efectele lor;Previn și nu doar tratează, tratează și nu doar ameliorează; cu cât afecțiunea este de dată mai recentă, cu atât reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai rapidă și mai eficientă; în formele acute cu declanșare bruscă fitoterapia nu este la fel de promptă, necesitând asocierea cu alte metode terapeutice;Sunt ușor de administrat, având în vedere multitudinea de modalități de prezentare;Tratamentul acționează lent, durata acestuia fiind pe perioade mai lungi, dând posibilitatea refacerii și regenerării structurilor lezate;Vindecarea se face pe cale blândă prin mecanisme proprii organismului și poate produce vindecări definitive.

 

 

CONTRAINDICAŢII

 

În mod normal, fitoterapia este foarte bine tolerată, dacă respectaţi dozele uzuale.Totuşi, anumite plante pot fi contraindicate în cazul unor boli (de exemplu, sunătoarea pentru persoanele care fac tratament anti-SIDA) sau al anumitor categorii (femei însărcinate, copii, persoane vârstnice).Fitoterapia nu este recomandată în cazul bolilor grave, dar poate aduce o ameliorare şi în aceste situaţii.

 

TRATAMENTE

 

Efectele plantelor se instalează în timp și necesită o administrare prelungită – de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea și vechimea bolii, reactivitatea organismului și perseverența bolnavului în a urma tratamentul.În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura și 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.

 

După remediile provenite din natură, include:

 

terapia cu ceaiuri,terapia cu plante aromate (aromoterapie – utilizează esențele de plante, sau uleiurile esențiale, substanțe aromatice secretate de numeroase familii de plante),terapia cu uleiuri (oleoterapie),terapia cu muguri de plante (gemoterapie –se bazează pe utilizarea extractelor alcoolice și glicerinate de țesuturi vegetale tinere, ca mugurii și radicelele aparținând unor plante diferite. Preparatele sunt prezentate sub forma distilată de două ori.),Herboristeria (corespunde metodei fitoterapiei, în sensul cel mai clasic și mai vechi, se servește de plantele proaspete sau uscate; ea utilizează fie planta întreagă, fie o parte a acesteia (scoarța, floarea, fructul, rădăcina). Prepararea constă în metode simple: decocție, infuzie, macerație).Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecțiunile ușoare, funcționale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant și poate contribui la o parțială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.Aceste afirmații se aplică la modul general, deoarece se constată în practica medicală că important este pacientul și nu boala (diagnosticul), căci adeseori dorința bolnavului de a se vindeca poate face adevărate minuni, în pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta suferă.

 

 

ATENŢIONĂRI

……………………………………..

Det.aici

 https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/daca-socialistii-globalisti-fesenisti-comunisti-au-refuzat-sa-intre-in-arca-lui-noe-macar-noi-sa-intram-in-corabia-lui-dumnezeu-adica-in-hristos-prin-nasterea-din-nou-ioan-cap-3-daca-ne-bote/