Fiindcă părinţii noştri, în grădina Eden nu l-au crezut pe Dumnezeu şi s-au făcut una cu satan, nici noi, în grădina Ghetsimani, nu am crezut că Iisuss este unicul Fiu al lui Dumnezeu în care îşi găseşte toată plăcerea, ca să ascultăm de el, de învăţătura şi de înfăptuirea lui; Nu l-am primit în ieslea inimii demonizată (Ieremina 17/9) şi, din păcate, nu-l primim nici pe Duhul Sfânt ca Şef! El a venit să ne ajute, dar noi îl ţinem la respect, la uşă (Ap.3/20) chiar dacă fără el nu putem face nimic bun (Ioan, cap.15); Fiindcă tot ce spune el se face Dumnezeieşte (Gen. cap.1) şi pentru veşnicie (Ecl.3/11-14), să-l primim drept căpetenie, cu prioritate, în toate şi, în totalitate, să-i dăm suveranitate! Să-l credem, pe Cuvânt, pe Hristos, adică să-l primim plin de har, de adevăr, de mântuire, de pocăinţă, pace, credinţa Dumnezeiască şi umplut cu alte roade Duhovniceşti, pentru a deveni şi a rămâne Una cu el, cu învăţătura, cu voia lui…” şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi -o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Fil.3/ 9-11)

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este yf.jpgLucrari de ingrijire la tomatele din sera/ Cativa pasi esentiali pentru a va produce singuri rasadurile/ Inmultirea plantelor– cum trebuie sa procedezi corect/ Asolamentul Legumelor- Boli si daunatori la culturile legumicole …Plantarea zmeurului; 2 Fructel e de zmeur, daruri vindecatoare ale naturii etcAceastă imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 76.jpgPastele, mancarurile si semnificatia invierii DOMNULUI HRISTOS…Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta… Lucrurile nebiblice precum traditia si religiile idolatro-pagane… Botezul cu Duhul Sfant si Vorbirea in limbi… Neprihanirea… Mantuit prin har… Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4… ARUNCA AURUL IN TARANA…SI ATUNCI CEL ATOTPUTERNIC VA FI AURUL TAU, ARGINTUL TAU, BOGATIA TA, DESFATAREA TA… Experienţa mântuirii… EVANGHELIA ARE PUTERE- SECRETELE PERSOANEI CARE ESTE ÎN SUFERINŢĂ SI TOTUSI ARE BUCURIE… Religios ori Mântuit?Cum eşti? Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ut.jpgEi fura ca in codru, se injura si se reabiliteaza, dar poporul  deconteaza…Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, eliberat condiţionat după 2 ani şi jumătate de detenţie… Mihail Neamtu: Ion Iliescu şi blestemul înapoierii… Interviu cu Ion Cristoiu: „Blestemul Romaniei post decembriste este Ion Iliescu”. Revolutia, “o lovitura de stat prost mascata”. “FSN-ul seamana uluitor cu PDL-ul”…   AJUTAT-iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-Ion Iliescu şi Petre Roman, printre inculpaţii în Dosarul Mineriadei… Cum a ajuns Gelu Voican Voiculescu sa datoreze statului suma de 200.000 de euro, chiria pentru vila din Primaverii (Ziare.com)… Baronii striga: „Jos baronii!” … PONTA ISI TORPILEAZA FOSTUL PARTID: ”BARONI, HOTOMANI, SMECHERI, INVIRTITI! AU FURAT!…”

 

CARTI  

pe http://www.faracompromis.ro/carti/

Rutina, putreziciune sau trezire

Rutina_putreziciune_sau_trezireScopul meu este sa trezesc pe cativa din somn. Stiu ca este imposibil sa-i trezesc pe toti, dar sper sa trezesc cativa.
Avem la dispozitie o ora ca sa ne pregatim pentru eternitate. Sa esuezi in a te pregati este un act de nebunie morala. Daca ti se da o zi in care sa te pregatesti, iar tu permiti ca orice sa impiedice pregatirea, aceasta este o nebunie de neiertat pentru oricine. Daca suntem in rutina spirituala, nimic din aceasta lume nu ar trebui sa ne impiedice. Nimic din aceasta lume nu e vrednic sa faca aceasta. Daca credem in vesnicie, daca credem in Dumnezeu, daca credem in viata vesnica a sufletului, atunci nimic nu este suficient de important ca sa ne faca sa comitem un asemenea act de nebunie morala.
Unde sunt sfintii model? Noi ar trebui sa crestem printre noi sfinti model, felul de crestini care sa fie luati ca exemplu si despre care sa se spuna: “Vreau sa-i urmez pe acesti barbati si pe aceste femei si sa fiu ca ei, asa cum si ei sunt ca Domnul lor.” Dar noi, pur si simplu nu “producem” sfinti in aceasta generatie. Majoritatea sunt exemple proaste pentru alti crestini. Muncim din greu ca oamenii sa se converteasca si avem pretentia ca facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, dupa ce oamenii se convertesc si ajung sa ne cunoasca, le suntem exemple proaste. Cred ca acesta este un abuz in biserica lui Cristos.

 

justificare_si_regenerare

Justificare si Regenerare

Am văzut că păcatul este cea mai importantă problemă a omului, şi că problema omului cu păcatul are două aspecte, unul intern şi celălalt extern. Pe lângă faptul că fiecare dintre noi, ca şi urmaşi ai lui Adam, avem o inimă rea, noi avem de asemenea un cazier pătat înaintea Legii lui Dumnezeu. Păcatul corupe […]

 

De ce întârzie trezirea?

Ravenhill e un Ezechiel care aude glasul Domnului: „Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel!” Scopul cărţii e să ne vedem starea şi să ne pocăim înaintea Domnului. Ştiu că unele pagini nu sunt uşor de citit. Ravenhill e direct, tăios, dur. Cred însă că mesajul lui e bine venit. Clic aici pentru […]

 
Mai mult decat un simplu tamplar - coperta_fata

Mai mult decât un simplu tâmplar

Josh McDowell era sigur că creştinii nu sunt „în toate minţile”. Îi critica. Le combătea credinţa. Însă în cele din urmă, şi-a dat seama că argumentele lui nu stau în picioare. Isus Cristos a fost cu adevărat Dumnezeu în trup de om. McDowell a început să ţină prelegeri în campusurile universitare, lansându-le provocări celor care […]

 
Evanghelia lui ISUS

Evanghelia după Isus

Cartea doreşte să definească foarte clar, dintr-o perspectivă esenţial biblică, ceea ce înseamnă “Evanghelie” şi faptul că nu există o evanghelie predicată de Isus, una de apostoli şi alta predicată de Biserică în decursul istoriei. Evanghelia autentică este cea formulată de Domnul Isus Cristos şi redată de evangheliştii Noului Testament. De aici titlul cărţii – […]

 
Omul salasul lui Dumnezeu

Omul: sălaşul lui Dumnezeu

Cu mult timp în urmă am decis că prefer să cunosc adevărul decât să fiu fericit în ignoranţă. Dacă nu pot avea şi adevărul şi fericirea, vreau adevărul. În cer vom avea destul timp să fim fericiţi.  Oricine Îl caută pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu Îl va […]

 
 
In-lumina-eternitatii

În lumina eternităţii: Viaţa lui Leonard Ravenhill

Leonard Ravenhill s-a născut în 1907, la Leeds – în comitatul Yorkshire, Anglia. După întoarcerea la Dumnezeu, a studiat şi s-a pregătit pentru lucrarea creştină la Cliff College. În scurtă vreme a devenit clar pentru toată lumea că punctul său forte era evanghelizarea, şi Leonard i s-a dedicat cu toată forţa şi pasiunea. A fost […]

Lucrurile dracesti, firesti si lumesti precum curvia, preacurvia, pornografia, autosatisfacerea, homosexualitatea sau altceva de felul acesta

 
Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

Daca ne uitam in Biblie la spusele Domnului Isus Hristos si la scrierile apostolilor, vedem niste liste de pacate pe care ei le insira, dar mereu si mereu in capul acestor liste, vedem ca sunt mentionate aceste doua pacate: curvia si preacurvia, iar despre acestea vreau sa vorbesc acum.

Familii intregi s-au destramat din cauza acestor lucruri si multi sunt inrobiti de pofta trupului, care se manifesta prin pornografie, curvie, preacurvie, autosatisfacere si tot felul de lucruri scarboase, pe care Dumnezeu le numeste uraciuni.

Multi sunt inrobiti de aceste vicii, iar unii chiar sustin ca aceste lucruri scarboase pe care Dumnezeu le pedepseste, sunt normale zic ei si fac parte din viata omului, dar e fals. Dumnezeu a lasat relatiile intime doar in casatorie sub autoritatea si protectia Lui, dar diavolul ii minte pe oameni ca mai inainte sa se casatoreasca, oamenii trebuie sa vada daca sunt compatibili si in acest domeniu si cei mai multi traiesc in curvie si mintiti sau inselandu-se singuri. Altii sunt atat de inrobiti de aceste pofte, ca inabusa adevarul si isi urmeaza instinctele dracesti si pamantesti pentru a-si realiza placerea care bineinteles, daca nu se intorc de la calea lor, ajung in pedeapsa lui Dumnezeu.
Dumnezeu spune clar in Evrei 13:4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Vreau sa mentionez ca in spatele acestor vicii sunt demoni si duhuri necurate care influenteaza oamenii sau ii poseda in a urma destrabalarile lor.
Motivul pentru care oamenii nemantuiti nu pot sa iasa din aceste inrobiri, este pentru ca pe langa faptul ca nici nu isi doresc sa se lase de aceste spurcaciuni, pentru ca nu vad realitatea Bibliei, ei sunt incatusati si tinuti legati, rezultand ceea ce DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Ioan 8:34 „Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului”.
Toti cei care nu sunt mantuiti, sunt sclavi acestor lucruri: curviei, preacurviei, imaginilor indecente, filmelor si poftelor scarboase de care ne este si rusine sa le mentionam, asa cum Apostolul Pavel zice in Efeseni 5:11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

Daca ne uitam la televizor, ceea ce nu recomand, tot ceea ce vedem sunt reclame cu femei indecente, faze cu dorinte aprinse dupa trupurile altora si locuri unde se practica si se incurajeaza practicarea acestor nelegiuiri. Toti care se uita la filme sau emisiuni de divertisment, sunt intinati, supusi si subjugati acestor lucrari demonice.
Vreau sa vorbesc foarte clar, fie ca unii cred sau nu, in lume este aceasta lupta intre lumina si intuneric. Totul se rezuma la aceste lucruri. Unii traiesc in lumina si au fost scosi din sclavia si subjugarea pacatelor, iar altii, cei mai multi sunt inca acolo, legati de tot felul de vicii si pofte. Aceste dezlantuiri precum curvia si preacurvia, se extind cel mai mult seara, atunci cand in amurg tarziu, toti vor sa profite dupa trupul altuia. ( cluburi, puburi, filme, emisiuni, petreceri).
Vreau sa vorbesc clar ce inseamna aceste lucruri si care este prezentul si viitorul celor care practica aceste pacate:
Curvia = toti cei ce au intretinut sau intretin relatii intime inainte de casatorie.
Preacurvia = toti cei care sunt casatoriti si intretin relatii intime cu alte persoane care nu sunt partenerii lor de viata.
In aceste categorii intra si autosatisfacerea si homosexualitatea, care sunt pacate inaintea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Prezentul celor care le practica este ca ei sunt orbi, pentru ca nu vad pedeapsa lui Dumnezeu si nici nu le pasa, iar rezultatul lor este iadul vesnic al lui Dumnezeu, daca nu se pocaiesc si nu se intorc de la calea lor la voia DOMNULUI ISUS HRISTOS. Singurul mod in care omul poate iesi din aceste vicii demonice, este numai si numai prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS, printr-o pocainta reala si autentica inaintea lui Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS. Nimeni nu poate sa iasa din aceste lanturi demonice, decat doar prin ajutorul DOMNULUI ISUS HRISTOS.
Vreau sa mentionez ceva foarte clar si adevarat: toti cei care sunt nascuti din DUHUL SFANT, adica toti cei care sunt innointi de insusi Dumnezeu, prin credinta in DOMNUL ISUS HRISTOS, nu mai practica aceste lucruri, ci sunt liberi si sfinti prin Sangele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Mentionez asta pentru ca multi se cred crestini, dar sunt inrobiti de aceste pacate si ei nu sunt adevaratii crestini sau ucenici ai DOMNULUI ISUS HRISTOS, ci doar aceia care sunt liberi de a nu mai practica aceste lucruri sunt adevaratii ucenici ai MANTUITORULUI, cei care sunt schimbati de EL. Deci numai prin HRISTOS DOMNUL omul poate sa devina liber cu adevarat.

Sustin ca am vorbit cu multi oameni si mai ales tineri care se cred crestini si sunt inca inrobiti de pornografie sau autosatisfacere, de curvie sau pornografie, ceea ce conform Bibliei, ei nu pot sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu, daca vor continua in aceste lucrari demonice. Omul nascut din nou, are biruinta asupra oricarui pacat. Priviti ce spune DOMNUL DUMNEZEU in 1 Ioan 5:4 …pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.

Dupa nasterea din nou, omul se lupta si poate aparent inca este biruit de unele obiceiuri, dar un lucru stim sigur conform Bibliei, ca omul nascut din nou, nu mai poate sa traiasca in vechile lui pacate si vicii, ci curand si repede el este liber de sub puterea pacatului, de sub puterea oricarei pofte, astfel in el regenerarea prin DUHUL SFANT isi face aparitia, facand omul sa traiasca liber de orice pacat. 1Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

Daca nu esti liber de orice pacat si de aceste pacate care le-am mentionat mai sus, daca nu le urasti si inca iti gasesti placerea in ele, atunci va trebui sa iti pui mari semne de intrebare daca cu adevarat esti al lui DUMNEZEU si nascut din nou prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS. Pentru ca toti cei schimbati de EL nu mai traiesc in pacat ca stil de viata, ci lupta impotriva pacatului.

Conform spuselor DOMNULUI ISUS HRISTOS preacurvia nu este doar atunci cand intretii relatii intime in afara casatoriei, ci si atunci cand te uiti la o femeie si o poftesti in inima ta. Matei 5:27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

Acum vedem ca problema omului este nu pentru ca nu se abtine de la aceste pacate, pentru ca nu se poate sa se lase de ele si nici nu vrea ca este inrobit, ci problema omului este interiorul lui, inima lui din care ies toate aceste lucruri. Marcu 6:21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Numai printr-o interventie a DOMNULUI ISUS HRISTOS, este lucrarea exclusiv a Lui pentru a scoate inima rea si s-o inlocuiasca cu o inima noua, sensibila, numai asa omul poate sa fie schimbat si iertat si aceasta se realizeaza numai pe baza EVANGHELIEI, prin pocainta si credinta REALA in ISUS HRISTOS DOMNUL.

Toti cei care sustin ca s-au intalnit cu DOMNUL ISUS HRISTOS sau toti cei care zic ca au DUHUL SFANT si inca traiesc in aceste pacate: autosatisfacere, pornografie, curvie, preacurvie, pofte, homosexualitate si tot felul de lucruri demonice si firesti ca acestea, toti acestia mint sau se insala ca sunt crestini, pentru ca acolo unde este cu adevarat DOMNUL ISUS HRISTOS este Sfintenie. Nu va inselati…
Romani 1:26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

2 Corinteni 3:16 Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertarea.

Una din practicile unor zisi crestini, este ca intra in relatii de prietenie unii cu altii inspre casatorie, in care ei se saruta, se ating si au in imaginatia lor si in subconstientul lor tot felul de lucruri intinate si pacate. Acestia nu pot trai in curatie, pentru ca Biblia spune clar, ca numai si numai dupa casatorie ai dreptul sa-ti atingi si sa-ti saruti jumatatea. Dar acestia pe langa faptul ca se injuga la un jug nepotrivit si aduc astfel pedeapsa lui Dumnezeu peste ei si nu binecuvantarea, pe langa faptul ca se impotrivesc adevarului, ei isi mai dau si scuze ca sa traiasca in felul acesta, iar altii sunt atat de prinsi in capcana ca nu vor sa se rupa unul de altul, dand scuza ca nu vor sa sufere. Vreau sa va zic clar si foarte serios, DOMNUL ISUS HRISTOS zice asa: Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
Astfel relatiile inspre casatorie trebuie sa fie curate si in cinste, prin ascultare fata de Dumnezeu, altfel nu va mirati ca va certati, ca nu va intelegeti sau poate chiar va despartiti.

2Corinteni 6:17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

Acum daca ma intrebati, putem sa fim iertati si sa fim schimbati ? Mai este vreo sansa pentru noi ? Va zic clar ca este sansa, dar cei care zic ca au incercat sa se pocaiasca si nu reusesc, vreau sa va zic ca acestia nu vor sa se pocaiasca, ci folosesc aceasta scuza ca sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, precum ei au incercat dar nu se poate, astfel dau scuza peste scuza, cand de fapt ei nu isi doresc cu adevarat schimbarea si trairea dupa voia lui Dumnezeu. Va zic, ca daca vreti iertarea si schimbarea autentica pe care Dumnezeu o da prin DUHUL SFANT in Numele DOMNULUI ISUS HRISTOS, veti putea numai daca credeti cu adevarat in HRISTOS DOMNUL si in jertfa Lui de la cruce si daca va pocaiti. Altfel este imposibil si veti ramane robi ai acestor lucruri demonice care vor fi aruncate in iadul vesnic impreuna cu cei ce le practica. Celor care zic ca ei cred in HRISTOS, dar nu vor sa se pocaiasca, le zic ca DOMNUL ISUS HRISTOS a zis clar in Marcu 1:15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Deci celor care zic ca ei cred in HRISTOS DOMNUL, dar nu se pocaiesc, le zic doua lucruri:
1. Voi vreti sa slujiti altui HRISTOS, nu Celui din Biblie si nu Celui ATOTPUTERNIC si SFANT, Creatorul tuturor lucrurilor care se vad si care nu se vad.
2. Va zic ca Acest HRISTOS ISUS care ne-a schimbat pe multi dintre noi si care ne-a scos din robia pacatelor, care ne-a iertat si ne-a innoit, EL este DOMN si MANTUITOR. Este Domn, pentru ca EL Stapaneste peste tot si daca nu ti-ai pus viata sub autoritatea Lui si nu asculti de cuvintele Lui, nu poti sa zici ca esti ucenicul Lui. Este MANTUITOR pentru ca EL SALVEAZA omul din pedeapsa vesnica si din inrobirile pacatelor, pedeapsa care este manifestata de Dreptatea si Judecata lui Dumnezeu impotriva pacatosului.

Fapte 5:31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

Daca EL nu este pentru tine DOMN si MANTUITOR IN TERMENII BIBLIEI, nu esti iertat, inca esti mort in pacatele tale si daca nu te pocaiesti prin credinta in HRISTOS DOMNUL, tot ceea ce ramane pentru tine este asteptarea pronuntarii sentintei. Ori traiesti in lumina – ori in intuneric, ori esti liber de vicii si traiesti in voia lui Dumnezeu – ori esti rob al pacatelor si esti manat de duhuri necurate si intarituri demonice. Matei 6:24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

E HAR si Dumnezeu este Bun, veniti la EL si lasati-va de pacate, veniti si beti din HRISTOS DOMNUL, credeti in EL, credeti in ceea ce EL a platit la cruce, prin faptul ca EL a fost zdrobit de Dreptatea TATALUI CERESC, ca tu sa poti fi iertat, schimbat si sfintit prin SANGELE DOMNULUI ISUS HRISTOS si inviat la o noua viata prin DUHUL SFANT, traind o viata cu adevarat in voia lui Dumnezeu.
Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Pe langa faptul ca cei din lume traiesc sub stapanirea acestor pacate dracesti si pamantesti, firesti si in vrajmasie cu Dumnezeu, multi din cei care au fost expusi la EVANGHELIE inca traiesc trantiti, omorati de aceste nelegiuri si pofte. Acesti oameni au pus armele jos si se lasa calauziti de aceste vicii care duc la pedeapsa. Tot ce va pot zice este sa luptati si sa veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS cu adevarat si nu va inselati ca sunteti crestini, dar nici sa nu va inselati ca voi nu puteti iesi din aceasta stare, pentru ca puteti, daca multi dintre noi am putut, daca Pavel a zis in Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întăreşte”, inseamna ca se poate, numai veniti la DOMNUL ISUS HRISTOS si credeti in EL, pocati-va si nu va mai lasati tarati in poftele in care traiati altadata. 1 Petru 4:1 Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul;
2. pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Vreau sa vedeti clar, ceea ce Biblia spune despre aceste pacate:
2Petru 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
12. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.

Vedem ca prin aceste pacate: curvia si preacurvia, poftele si dorintele pamantesti, poporul Israel a cazut rau si Dumnezeu i-a pedepsit amarnic:
1Corinteni 10:5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.
6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
12. Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

De ce zice ca “ cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” ? Pentru ca suntem slabi si supusi ispitelor, pentru ca avem trupuri nerascumparate, de aceea trebuie sa stam tari in DOMNUL ISUS HRISTOS si in INVATATURA SANATOASA, sa ne indemnam unii pe altii sa veghem si sa fim treji, sa ne purtam aspru cu trupurile noastre pentru ca sa putem sa le tinem in stapanire, fara sa ne dam scuze sau fara a carti, dar numai prin DUHUL SFANT, ca numai prin EL putem sa omoram faptele trupului. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Romani 8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

Un lucru stim clar conform Bibliei, ca toti cei care au fost schimbati de HRISTOS ISUS DOMNUL, nu se mai incurca cu treburile vietii si nu mai persista in pacatele pe care odinioara le practica, nu se potrivesc lumii, ci sunt innoiti dupa Chipul si Asemanarea DOMNULUI ISUS HRISTOS. Cei nascuti din DUHUL SFANT biruiesc si au biruinta asupra oricarui lucru si oricarei ispite si ei nu mai tanjesc dupa poftele trupului, ci dupa voia lui Dumnezeu, calauziti de DUHUL SFANT.

Inchei si va spun sa mergem la MIRELE NOSTRU ISUS HRISTOS, DOMNUL oricarei stapaniri, sa credem in EL, sa ne pocaim, pentru ca in EL si exclusiv numai prin EL avem curatarea noastra prin SANGELE LUI CEL SFANT de orice intinaciune a carnii, ca sa putem trai frumos ca in timpul zilei, asa cum PAVEL zicea, neintinati in mijlocul acestui neam ticalos in care noi cei schimbati si iertati de HRISTOS DOMNUL sa stralucim ca lumini vii pentru Imparatia lui Dumnezeu, tinand sus CUVANTUL EVANGHELIEI DOMNULUI ISUS HRISTOS.
Romani 13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Filipeni 2:15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16. ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Pentru ca locuim intr-un popor cu buze si ganduri necurate, noi sa ne sfintim vietile si sa fim cu adevarat neintinati, stiind ca in Apocalipsa 19:27 scrie asa: “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.”

Domnul Isus Hristos sa ne ajute sa traim curati si sfinti, din EL, prin EL si pentru EL. A Lui sa fie Gloria, Slava, Cinstea, in vecii vecilor ! Amin.

Efeseni 5:3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

Efeseni 6:24 Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.

Alin Lolos

Religios ori Mântuit?

Cum eşti?

https://rcrwebsite.com/religion.htm


Faptele Apostolilor 4:12.
„În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

De-a lungul anului celebrăm multe sărbători religioase. Observăm că omul firesc doreşte să fie religios şi, din când în când, face multe lucruri crezând că se închină lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că a fi religios nu e acelaşi lucru cu a fi mântuit. E foarte posibil să fii religios dar să n-ajungi în ceruri!

Textul nostru ne-nvaţă că nu este salvare sau mântuire în niciun alt nume decât în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu există niciun alt nume sub ceruri prin care putem fi mântuiţi. Ori eşti mântuit prin Isus Cristos, ori nu eşti mântuit, deci eşti pierdut!

Pur şi simplu. Fără nicio confuzie, fără nicio contradicţie. Sub ceruri putem găsi religie în multe nume, dar mântuire putem găsi numai într-unul singur: acela e Numele lui Isus Cristos.

Nici preoţii, nici proorocii, nici supunerea la autopedepse şi nici chiar rugăciunile nu te pot mântui, ci numai Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nici serviciile religioase, nici faptele bune sau dărniciile, nici chiar lacrimile nu au puterea de a produce viaţa veşnică. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 1Ioan 5:11, 12 că „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”

În general oamenii acceptă să cunoască mai multe lucruri despre viaţa de creştin, dar refuză să-L accepte în inimă pe Cristos.
Oamenii acceptă să lucreze pentru biserică, dar refuză să se identifice cu păcătosul vinovat care are nevoie de mântuire.
Oamenii acceptă să creadă in principiile morale ale Cuvântului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci, dar refuză să creadă în lucrarea Fiului lui Dumnezeu care, prin moartea Sa, le-a salvat sufletul. De asemenea, îi vine greu omului să se odihnească în această credinţă.

RELIGIA este îmbunătăţirea naturii omului.
MÂNTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor personal. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Ioan 1:12 că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

RELIGIA ne îmbracă în haina propriei noastre neprihăniri (dreptăţi) dar proorocul Isaia ne spune că neprihănirea noastră este ca o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu.
MÂNTUIREA ne îmbracă în neprihănirea perfectă a lui Cristos care (doar ea) ne poate face acceptabili în faţa lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Tit 3:5 că „El ne-a mântuit nu prin faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

RELIGIA este ceea ce face omul pentru Dumnezeu.
MÂNTUIREA este ceea ce face Dumnezeu pentru om.

Isaia 53:6 ne spune că: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

RELIGIA spune: fac ceva cu mâna mea.
MÂNTUIREA spune: nu pot face nimic de unul singur.

Efeseni 2:8, 9 spune: „Căci prin har aţi fost mântuiti, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

RELIGIA înseamnă a mă încrede în lucrul făcut de mine.
MÂNTUIREA înseamnă a mă încrede în lucrul făcut de Cristos pentru mine.

Evrei 10:10 afirmă că „prin această voie am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.”

RELIGIA depinde de purtarea mea.
MÂNTUIREA depinde de credinţa mea.

Faptele Apostolilor 16:31 spune: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

RELIGIA spune să ne purtăm cât se poate de bine.
MÂNTUIREA spune că trebuie să acceptăm darul perfect al lui Dumnezeu.

Romani 6:23 spune că „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.”

RELIGIA depinde de suficienţa caracterului.
MÂNTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

1Corinteni 1:18 spune ca „propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

RELIGIA se străduieşte să aducă o jertfă.
MÂNTUIREA se încrede in Jertfa adusă.

Ioan 19:30 spune: „Când a luat Isus oţetul, a zis: S-a isprăvit! Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.”

RELIGIA se luptă să te facă desăvârşit.
MÂNTUIREA se reazămă pe o răscumpărare desăvârşită.

1Petru 1:18, 19 spune: „Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

RELIGIA încearcă să ne aducă din întuneric la lumină.
MÂNTUIREA ne aduce din moarte la viaţă.

Ioan 5:24 spune că „cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. ”

RELIGIA spune că trebuie să fim găsiţi în casa lui Dumnezeu.
MÂNTUIREA spune că trebuie „să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă…” Filipeni 3:9

E bine deci să ne amintim textul „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Faptele Apostolilor 4:12

Dragul meu prieten, eşti un om religios sau unul mântuit? Dacă eşti doar religios, atunci vei pierde raiul şi vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu şi de Fiul Său, într-un loc de chin. Dacă eşti mântuit, ai făgăduinţa (promisiunea) vieţii veşnice cu Dumnezeu şi Fiul Său.

Mantuit prin har

 

 

Este prin Harul lui Dumnezeu că cei păcătoşi sunt scăpaţi de o moarte rapida, subită. Toporul ascuţit al dreptăţii ar cădea pe copacul neroditor dacă Isus Hristos nu ar mijlocii pentru noi” Scapă-l Tată”. Mulţi din cei păcătoşi care îl acceptă pe Hristos îşi dau seama că prin mila lui Dumnezeu au fost scăpaţi de moartea în păcat. John Bunyan a avut trei experienţe de neuitat în care Dumnezeu la scăpat de la moarte. Toate acestea s-au întâmplat înainte de a-L accepta pe Hristos în viaţa lui. El menţionează despre aceste experienţe în ilustraţiile sale „Har din Plin” . De multe ori astfel de scăpări de la moarte care au loc în viaţa noastră, ţin să ne reaminteasca de dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu şi de durerea pe care am provocat-o. Oare nu ar trebui Dumnezeu sa ne reaminteasca din când în când că aparţinem lui? Nu ar trebui noi să credem că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuirea? (2Pet 3:15).

Un soldat în timpul unei bătălii a fost lovit de un glonte exact în buzunarul de la haina militară, dar a rămas nevătămat din pricina unei monede aflată în buzunarul pe care glontele a lovit-o şi pe care scria DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu). Această întâmplare l-a pus pe gânduri care l-au condus la citirea unei broşuri pe carte a primit-o de la un creştin înainte de a pleca de-acasă. Prin citirea acestei broşuri a devenit un credincios in Isus Hristos.

Dragă prietene, eşti tu nemântuit? Ai avut şi tu astfel de experienţe asemănătoare? Atunci admiră şi adoră acest Har gratis a lui Dumnezeu şi roagă-te să te conducă la pocăinţă. Cauţi tu căile vieţii? Adu-ţi aminte de cuvintele DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu) şi nu uita că prin Harul lui Dumnezeu suntem mântuiţi. Harul
este un dar nemeritat, dar Dumnezeu ţi-l oferă ţie . Ce frumos sună pentru aceia care nu merită. Crimele sunt iertate, păcatele sunt aruncate în marea uitării de Mântuitorul nostru din dragoste, favoare şi har. Cuvântul „har” are acelaşi înţeles ca şi cuvântul „gratis”. Rugăciunea lui Wickliffe a fost: „Doamne, mântuieşte-mă gratis”. Nici un fel de muncă (efort) nu ţi-ar putea procura, oferii, mântuirea ci doar Dumnezeu îţi poate oferi aceasta gratis, fără nici un fel de plată.

Harul îl primim prin credinţă în Isus Hristos. Oricine crede în El, nu va fi judecat (condamnat). O, păcătosule, permite-i lui Dumnezeu să-ţi dea harul de a privi la Isus şi a trăi. Priveşte acum, astăzi este ziua acceptării.

 

Neprihanirea

 

 

Totuşi, Dumnezeu doreşte atât de mult o relaţie cu omul, încât a găsit soluţia: prin jertfa Domnului Isus Hristos, omul poate fi considerat neprihănit în ochii lui Dumnezeu în momentul în care Îl acceptă pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal, prin credinţă.  „…să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă” (Filipeni 3:9).

Neprihănirea noastră se bazează pe jertfa Domnului Isus Hristos pe cruce.  Astfel, neprihănirea lui Hristos este considerată ca fiind a noastră şi suntem neprihăniţi în ochii lui Dumnezeu.

Cu toate că merităm osânda veşnică, suntem făcuţi neprihăniţi prin Isus Hristos.  Ieremia 23:5-6:„Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.  În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihănirea noastră!”

Omul nu are niciun merit în aceasta; este exclusiv decizia şi lucrarea lui Dumnezeu.  Putem alege să o acceptăm sau nu, dar este la îndemâna oricărui om, tocmai pentru ca nimeni să nu se mândrească cu neprihănirea lui.

Ca rezultat, vom petrece eternitatea în prezenţa Dumnezeului sfânt, curat, bun, blând şi neprihănit, care este neprihănirea noastră. Matei 13:43: „Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”…

…Vom avea viaţă „…Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa” (Romani 5:18).

Ce aduce neprihănirea:

Isaia 32:17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.”

Isaia 51:7: „Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.”

1 Petru 3:12: „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.”

Habacuc 2:4: „Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.”

Isaia 51:6: „Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.”

Romani 5:17: „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!.”

Botezul cu Duhul Sfant si Vorbirea in limbi

 
Pentru ca exista atata confuzie cu privire la acest subiect, pentru ca multi se insala si multi cred o minciuna cu privire la Botezul cu Duhul Sfant, vreau potrivit cu Scriptura sa va arat ceea ce este clar scris. Sunt indurerat pentru ca am vazut ca multi sunt confuzi si nu stiu clar ceea ce Biblia spune despre Botezul cu Duhul Sfant si nu ma refer doar la cei din bancile adunarilor, ci chiar si la unii lideri. Tu, om credincios trebuie sa fii gata sa dai socoteala oricui de nadejdea care este in tine si sa stii sa dovedesti cu Biblia orice subiect.
Nu conteaza din ce cult faci parte si nici daca unii lideri ti-au bagat in cap tot felul de lucruri, tot ceea ce conteaza este daca astazi tu crezi adevarul absolut pe care Biblia il proclama. Asa cum fiecare om nascut din nou este nascut de Dumnezeu din DUHUL SFANT si acest om primeste o revelatie directa de la El, tot asa si sa fii in Invatatura Sanatoasa a Bibliei este o descoperire pe care El o da clar scrisa in Biblie, pe care noi trebuie sa o credem si s-o traim.

Atunci cand vrei sa cunosti o invatatura din Biblie o cauti in Biblie, nu in culte sau religii.
Interesant este ca sunt unii asa zisi pocaiti care in loc sa se cerceteze pe ei uitandu-se la Cuvantul lui Dumnezeu si in loc sa traiasca sub autoritatea Bibliei, ei umbla dupa experiente si lucruri care izbesc ochiul, cu care se pot mandri.

Am intalnit oameni care au fost invatati gresit si care cred gresit in legatura cu Botezul cu Duhul Sfant. De mult acest subiect clocoteste in mine si ma bucur ca astazi pot scrie dovedind cu Biblia ce este Botezul cu Duhul Sfant, cand si cum se realizeaza si ce efecte are in om acest botez. Stiu ca multi vor fi deranjati de acest subiect si vor fi impotrivitori, dar repet, tot ceea ce conteaza este daca ceea ce spun este clar din Biblie sau nu. Daca este din Biblie, atunci multi din cei care aveti pareri diferite cu privire la aceasta invatatura, va trebui sa va pocaiti si sa intelegeti odata ceea ce Biblia spune. Vreau sa vedeti bazat pe textele Biblice ce spune clar Biblia despre acest subiect. Desi sunt foarte multe texte, voi incerca ca sa spun din Biblie aproximativ toate versetele unde scrie despre acest subiect, ca voi sa vedeti si sa intelegeti. Lasati cultul vostru ca nu cultul va duce in Rai si lasati parerile voastre si ceea ce ati invatat si vedeti ceea ce Biblia ne spune.

Mai intai haideti sa vedem cine are acest Botez cu Duhul Sfant? In Matei 3:10 “Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi taiat si aruncat in foc.
11. Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.
12. Acela Isi are lopata in mana, Isi va curata cu desavarsire aria si Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.”

Vedem ca aici vorbeste despre Domnul Hristos unde Ioan Botezatorul spune ca Hristos are cu EL un Botez cu Duhul Sfant si cu foc. Ei bine intrebarea este, ce inseamna acest Botez cu Duhul Sfant si cu foc? Ca sa intelegem bine versetul 11 unde ne este spus ca “El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc”, trebuie sa ne uitam la tot contextul.
Daca ne uitam la contextul in care vorbeste Ioan Botezatorul si la lucrurile care le scrie Apostolul Matei, vedem ca in versetul 10 ne este scris ca orice pom, referindu-se la orice om, care nu face rod bun va fi taiat si aruncat in foc. Acelasi lucru vedem in versetul 12, ca Hristos isi curata cu desavarsire aria, deci El are aceasta autoritate si este aria Lui si vedem la fel ca in versetul 10, El pune graul in granar, dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge. Cuvantul “dar” din versetul 12, ne arata ca aici se vorbeste de doua destine, unii vor merge in granarul Domnului reprezentand Raiul, iar unii vor merge in focul care nu se stinge reprezentand iadul vesnic. Pentru cultele care nu cred ca iadul e vesnic, mai cititi o data acest verset 12 unde zice “focul care nu se stinge” sau pentru o etalare mai mare a acestui subiect “Iadul vesnic”, cititi articolul cu acelasi nume din site. Clic aici “Iadul Vesnic“.
Deci vedem doua destine si vedem ca Domnul Hristos boteaza pentru aceste doua destine. In versetul 11 unde ne spune ca “El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc”, ne putem da seama ca Ioan Botezatorul vorbea norodului, stiind ca pe unii din norod Domnul Hristos ii va boteza cu Duhul Sfant si acestia vor merge in Rai, iar pe altii Domnul Hristos ii va boteza cu foc, stiind ca acestia vor merge in focul care nu se stinge. Cuvintele “El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc” nu inseamna ca pe credincios il va boteza si cu Duhul Sfant si cu foc, pentru ca aici in text cuvantul “foc” nu inseamna pasiunea sau ravna pentru Domnul asa cum spun unii si totodata Botezul cu foc nu inseamna ca este viata de incercari prin care Dumnezeu trece pe cei mantuiti, deoarece ravna si pasiune vei avea atunci cand ai Duhul Sfant si incercarile din viata omului mantuit vor fi sigur asa cum este clar scris, ci dupa cum am vazut clar din versetul 10 si 12 botezul cu foc este iadul, este focul care nu se stinge, este locul unde se arunca pleava, adica cei nemantuiti. Va rog sa vedeti ce este scris. Nu conteaza ceea ce tu ai crezut pana acum, ci ceea ce conteaza este sa vezi ca aici se vorbeste de doua feluri de oameni (grau si pleava), de doua feluri de botezuri (unul cu Duhul Sfant si altul cu foc) care aceste botezuri au doua destine (in granar reprezentand Raiul si in focul care nu se stinge reprezentand iadul). Nu putem si nu este Biblic sa credem ca cei botezati cu Duhul Sfant care vor merge in Rai, vor fi botezati si cu foc acestia mergand si in focul care nu se stinge, ci aici se vorbeste de doua destine si de doua lucruri diferite.
Referitor la ceea ce am vazut mai sus, ca sunt doua tipuri de oameni (grau sau pleava), ca sunt doua tipuri de botezuri (unul cu Duhul Sfant si altul cu foc) care aceste doua botezuri ne arata cele doua destine (in granar sau in focul care nu se stinge), aceste lucruri le mai gasim si in Luca 3:16-17.
Deci, conform Bibliei toti cei care se pocaiesc si cred in Domnul Isus Hristos vor fi botezati cu Duhul Sfant de catre Domnul Isus si vor merge in Rai, iar toti cei care nu se pocaiesc si nu vor crede in Domnul Isus Hristos vor fi botezati cu foc si vor fi aruncati in focul care nu se stinge. Apocalipsa 14:10-11, Marcu 9:43-47.

1. Ce inseamna sa fii botezat cu Duhul Sfant?
Indiferent ce zic unii si altii, noi mereu trebuie sa vedem ce Biblia ne spune, nu parerile cultelor sau oamenilor.
Botezul cu Duhul Sfant inseamna sa primesti Duhul Sfant. Inseamna sa fii cufundat in Duhul Sfant. Nu poti sa zici ca ai primit Duhul Sfant fara a fi nascut din Duhul Sfant sau fara a fi botezat cu Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant intra in tine tu devii templul Duhului Sfant, devii botezat cu Duhul Sfant, devii o faptura noua care niciodata nu ai fost pana atunci, devii unul care cauta pacea si Sfintenia lui Dumnezeu. Priviti 1 Corinteni 3:16 “Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?”
1Corinteni 6:19 “Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri?”
Botezul cu Duhul Sfant inseamna sa ai Duhul Sfant. Si ca sa ai Duhul Sfant inseamna sa crezi in Domnul Isus Hristos urmandu-L pe El, pocaindu-te si acceptand Evanghelia si invatatura ei clara revelata in Biblie. Priviti clar ca Botezul cu Duhul Sfant se primeste atunci cand crezi in Hristos Domnul:

2. Cand se realizeaza acest Botez cu Duhul Sfant?
Am intalnit multe persoane din diferite culte care nu inteleg cand se realizeaza acest Botez cu Duhul Sfant sau mai bine zis, cand isi are locul.
Priviti ce spune in Ioan 3:3. Drept raspuns, Isus i-a zis: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”
Intrebare: ce inseamna sa fii nascut din nou? Priviti in continuare ce spune textul: Ioan 3:5 Isus i-a raspuns: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh.
7. Nu te mira ca ti-am zis: “Trebuie sa va nasteti din nou.”
8. Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”
Deci, din text vedem ca Domnul Isus spune ca nasterea din nou este nasterea din Duhul Sfant. Este unul si acelasi lucru, cand zici nastere din nou sau nasterea din Duhul Sfant de fapt spui acelasi lucru.
Intrebare: Cine poate fi nascut din nou, adica nascut din Duhul Sfant ? Priviti in Ioan 1:12 ”Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Vedem foarte clar in versetul 12 cei nascuti din nou din Duhul Sfant sunt cei care” L-au primit pe Hristos, adica cei care CRED in El sunt copii ai lui Dumnezeu”. Si in versetul 13, acestia care CRED IN HRISTOS sunt nascuti direct “din Dumnezeu”.
Deci, cand se realizeaza acest Botez cu Duhul Sfant? Conform Bibliei si Invataturii Sanatoase a Domnului Hristos data prin apostoli, Botezul cu Duhul Sfant se realizeaza atunci cand CREZI in Hristos Domnul. Acum vreau sa va dau o serie de versete care ne arata foarte clar ca Botezul cu Duhul Sfant se produce atunci cand cineva crede in Hristos si cand isi pune increderea in Hristos:
 Unul din textele superbe si foarte clare este cel din Ioan 7 care ne arata apasat ca Botezul cu Duhul Sfant se produce si se realizeaza in credincios de catre Domnul Isus Hristos atunci cand omul CREDE. Priviti textul care este rostit de insusi Domnul Slavei: Ioan 7:37 In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare si a strigat: “Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
38. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura.”
39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese inca proslavit.

Oamenilor, vedeti voi ca Botezul cu Duhul Sfant si primirea Duhului Sfant in om se face atunci cand acesta crede? In versetul 38 ne spune clar ca ”Cine crede in Mine”, iar in versetul 39 ne spune clar ca “Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor CREDE in El”. Ce poate fi mai clar decat atat? Deci cei ce vor crede in Hristos primesc Duhul Sfant si punct. Nu poti spune ca tu desi ai primit Duhul Sfant in urma credintei tale, nu esti botezat cu Duhul Sfant.

 Un alt verset care ne arata ca Botezul cu Duhul Sfant se produce si se realizeaza atunci cand CREZI si este simultan cu mantuirea se afla in Efeseni 1:13, priviti textul: Efeseni 1:13. Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit
14. si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Din nou vedem in versetul 13 ca cei care au auzit Evanghelia si au crezut in Hristos au fost pecetluiti cu Duhul Sfant, iar in versetul 14 rezultatul ca au primit Duhul Sfant este mostenirea Raiului. Daca o luam mai detaliat, vedem ca primirea Duhului Sfant se face atunci cand crezi si aceasta credinta vine in urma auzirii si auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu (Romani 10:17). Deci, Botezul cu Duhul Sfant se primeste prin credinta atunci cand auzi Evanghelia si o crezi, avandu-L in centru pe Hristos.

– Un alt verset care ne arata ca Botezul cu Duhul Sfant si primirea acestuia este atunci cand crezi, se afla in Faptele Apostolilor 19, priviti textul: Fapte 19:1 “Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici
2. si le-a zis: “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Ei i-au raspuns: “Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.”

Uitati-va va rog in versetul 2, ce ii intreaba Pavel pe acesti ucenici? Intreabarea lui Pavel a fost daca au primit Duhul Sfant cand au crezut. Deci vedem din nou ca Duhul Sfant se primeste cand crezi in Hristos. Apostolul neamurilor, Pavel, ne spune acest lucru. Pavel intra direct in subiect si pune cea mai buna intrebare “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Tot ceea ce conteaza este daca un om este Botezat cu Duhul Sfant atunci cand crede. Daca un om nu a primit Duhul Sfant inseamna ca nu a crezut cu adevarat urmandu-L pe Hristos. Multi spun ca ei cred in Hristos, dar asta nu inseamna ca au si primit Duhul Sfant si pentru ca nu au primit Duhul Sfant ne arata ca de fapt ei nu cred cu adevarat in Hristos, ne arata ca nu stiu si nici nu au inteles Evanghelia.
 Dar ce inseamna sa cred si sa primesc Duhul Sfant? Inseamna sa intelegi Evanghelia care include mesajul iertarii si atunci cand spui ca crezi in Hristos inseamna sa-L urmezi pe Hristos asa cum spune El. Deci toti care zic ca ei cred in Hristos si viata lor nu este schimbata, acestia de fapt nu cred, ca daca credeau cu adevarat ei primeau Duhul Sfant asa cum am vazut mai sus si atunci cand primesti Duhul Sfant, devii o persoana noua, esti schimbat radical. Priviti un text frumos care ne arata acest lucru: Romani 8:9 ”Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Deci toti care nu au Duhul Sfant inca sunt pamantesti si ii cunosti dupa rodul lor, dar toti care au Duhul Sfant au ca rod sfintenia. Priviti Romani 6:22 ”Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.”
Indiferent ca un om spune ca el crede in Hristos, daca aceasta credinta nu este urmata de primirea Duhului Sfant inseamna ca acel om nu crede cu adevarat in Hristos si nu e gata sa lase tot, acest om tot mort este, tot neiertat este si tot in iad ajunge daca nu se va pocai si nu va crede cu adevarat, cu toate ca el sustine ca crede in Hristos. Ceea ce te face diferit si ceea ce te face al lui Hristos asa cum am vazut si in Romani 8:9 este Duhul lui Hristos. Ca Dumnezeu sa iti dea Duhul Sfant trebuie ca tu sa fii gata sa te lepezi de absolut tot si sa crezi in Hristos (Luca 14:33). Altfel nu poti fi ucenicul lui Hristos, ci vei fi doar unul cu numele asa cum multi au fost, dar s-au dovedit ca L-au parasit pe Hristos, pentru ca niciodata nu au primit Duhul Sfant si acest Botez al Duhului Sfant si niciodata nu au crezut in Hristos ca Domn si Mantuitor. Priviti Ioan 6:63 ”Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata. 66. Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El.”
1 Ioan 2:19 ”Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci, daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.”

Intelegeti voi ca Botezul cu Duhul Sfant il ai atunci cand crezi in Hristos si te decizi sa-L urmezi pe Hristos exact cum spune prin credinta, aratand ca ai inteles Evanghelia avand o viata schimbata conform Bibliei?
Domnul Hristos Isus a zis in Ioan 4:23-24 urmatoarele: “Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.
24. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.”
Deci ca sa te inchini lui Dumnezeu trebuie ca sa te inchini in duh si adevar si ca sa te inchini in duh si adevar sa fii una cu Dumnezeu trebuie sa ai DUHUL SFANT. Priviti textul unde spune ca cei al lui Dumnezeu sunt una cu Dumnezeu, adica un singur duh cu Dumnezeu: 1 Corinteni 6:17 “Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El.”
Deci ca sa fii un inchinator adevarat al lui Dumnezeu trebuie sa te inchini in duh si adevar si ca sa fii asa iti trebuie Duhul Sfant si ca sa primesti Duhul Sfant trebuie sa crezi in Hristos si astfel nasterea din nou este nasterea ta din Duhul Sfant care este simultan cu mantuirea. Priviti un text superb care ne arata ca la nasterea din nou primesti totul nou, un duh nou, o inima noua si bineinteles Duhul Sfant. Ezechiel 36:25 ”Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati; va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri.
26. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne.
27. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele.”
Vedem clar ca CEL CE BOTEAZA CU DUHUL SFANT da Duhul Sfant tuturor la nasterea din nou, care inseamna ca toti crestinii adevarati au fost botezati fara exceptie de acest si cu acest Duh Sfant. Priviti 1Corinteni 12:13 “Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.”
Deci cei care spun ca Botezul cu Duhul Sfant nu este la nasterea din nou, nu ii mai ascultati si cei care spun ca nu toti copiii lui Dumnezeu sunt botezati cu Duhul Sfant gresesc, nu ii mai ascultati, pentru ca Biblia este clara. Nu aveti nevoie de interpretarile nimanui, cititi, vedeti si credeti. 1Corinteni 12:13 “Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.”
Acum ce ne facem cu cei care spun ca trebuie sa staruim ca sa primim Botezul cu Duhul Sfant? Va zic ca cei mai multi nici nu stiu ceea ce fac. Si atunci cand au o experienta oarecare nu bazata pe Biblie, ei vin repede si zic ca au primit Botezul cu Duhul Sfant, dar viata multora nu este schimbata in sfintenie bazata pe Cuvantul scris cu evidentele lui. Nicaieri nu gasim in Biblie ca Botezul cu Duhul Sfant se primeste prin staruinta, ci dupa cum am vazut in toate textele pana acum Botezul cu Duhul Sfant se primeste atunci cand Crezi in Hristos. De exemplu, cum poate un om sa primeasca Duhul Sfant daca staruie, cand acest om nu stie Evanghelia? Cum poate un om sa primeasca Duhul Sfant prin staruinta cand acestui om trebuie mai intai sa-i fie prezentata Evanghelia, cine este Hristos, ca Tatal L-a omorat pe Hristos la cruce, ca Hristos este una cu Tatal si ca plata pacatului e pedeapsa vesnica. Nu ma intelegeti gresit, e bine sa staruiesti, dar cand nu stii dupa ce staruiesti e grav. Nu cei care staruiesc primesc Botezul cu Duhul Sfant adica nasterea din Duhul Sfant, ci cei care cred Evanghelia lui Hristos si o accepta primesc Duhul Sfant. Acum poate va intrebati, pai pentru ce sa mai staruim? E bine sa staruiesti pentru ca Duhul Sfant sa te umple si o sa vorbim despre asta putin mai incolo, dar ca sa staruiesti dupa umplerea Duhului Sfant trebuie mai intai sa fii mantuit, trebuie mai intai sa fii nascut din Duhul Sfant sau Botezat cu Duhul Sfant ca apoi sa iti doresti noi manifestari cu El.
Un om nemantuit nu primeste Duhul Sfant daca staruie in rugaciune, ca daca nu crede Evanghelia si nu vrea schimbarea radicala produsa de Hristos, poate el sa tot staruie mult si bine si tot neschimbat va ramane, ci omul primeste Duhul Sfant sau Botezul Lui atunci cand CREDE in Hristos si in mesajul Evangheliei. De aceea multi nu au Duhul Sfant pentru ca nici nu le este prezentata adevarata Evanghelie nediluata si nici nu o cred. Si astfel multi din adunari sunt ca si acei ucenici din Fapte 19 care nu aveau Duhul Sfant si care aveau lacune in invatatura lor, care ei spuneau “Nici n-am auzit ca a fost dat un Duh Sfant”, ei bine multi din adunari poate sa zica cam asa “niciodata nu am auzit adevarata Evanghelie ca noi s-o credem”.
Asa cum Pavel a realizat ca acesti oameni care sustineau ca sunt ucenici nu erau adevarati ucenici, tot asa si multi dintre noi realizam ca multi din adunarile noastre nu sunt adevarati ucenici, de aceea mereu pe unde merg intreb daca ei au primit Duhul Sfant in urma credintei lor in Hristos, in urma intelegerii si acceptarii Evangheliei. Daca vreti sa vedeti o prezentare clara a Evangheliei, va rog sa dati clic aici “Cei mai multi din adunari nu stiu Evanghelia“.

Nu ma intelegeti gresit, una este Botezul cu Duhul Sfant pe care toti copiii lui Dumnezeu il au si alta este umplerea cu Duhul Sfant care se face dupa ce ai Duhul Sfant. Priviti un text unde ne arata ca Botezul cu Duhul Sfant a fost primit de oameni NU prin Staruinta, ci prin auzirea Evangheliei: Fapte 10:44 ”Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul.
45. Toti credinciosii taiati imprejur care venisera cu Petru au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri.”
Acestia din Fapte 10 nu au staruit in rugaciune pentru Duhul Sfant sau dupa o vorbirea in limbi asa cum multi spun ca trebuie sa staruiesti dupa Botezul cu Duhul Sfant si gresesc grav, acestia din Fapte 10 erau nemantuiti, ci au devenit mantuiti prin auzirea Evangheliei si au primit Duhul Sfant prin CREDINTA. Este bine sa staruiesti, dar daca nu stii pentru ce staruiesti ai mari probleme.

Multi sunt chemati ca sa statuie dupa vorbirea in limbi, mai trist este ca nu sunt chemati ca sa staruie dupa trezire si vestirea Evangheliei, dar multi sunt chemati sa staruie dupa aceasta vorbire in limbi pentru ca multi sunt invatati gresit ca Botezul cu Duhul Sfant se primeste atunci cand cineva incepe sa vorbeasca in limbi. Este fals si erezie, in primul rand pentru ca Biblia sustine ca Botezul si primirea Duhului Sfant se realizeaza atunci cand CREZI in Hristos, iar in al doilea rand daca Botezul cu Duhul Sfant s-ar manifesta prin vorbierea in limbi atunci un mut sau un surdo-mut cum primeste el Botezul, ca acesta sa poata vorbi in limbi dupa cum multi spun si gresesc grav de tot? Daca il duc pe un mut la multi care fac staruinta ca sa primeasca asa cum zic ei botezul cu Duhul Sfant, credeti ca acest mut va vorbi in limbi? Nu va inselati pentru ca chiar si mutul atunci cand este botezat cu Duhul Sfant conform Bibliei el nu vorbeste in limbi, ci va fi schimbat radical urmandu-L pe Hristos Domnul.

Deci Biblia sustine ca au primit Duhul Sfant atunci cand au crezut, va rog, cititi atenti. NU VA INSELATI SI NU II MAI LASATI PE ALTII SA VA INSELE.
Am vazut ca Botezul cu Duhul Sfant se primeste prin Credinta nu prin metodele oamenilor. Multi ne pot intreba daca avem Botezul cu Duhul Sfant si tot ceea ce le putem raspunde este la fel pentru toti care au Duhul Sfant: Cine ne-a schimbat pe noi, cine ne-a dat putere ca sa nu mai traim in pacat si in toate viciile si sa iesim biruitori, cine ne-a convins de pacat, cine ne-a dat credinta si cine ne trimite sa predicam oriunde, oare nu Duhul Sfant? Ba da dragilor, atunci cand am fost nascuti din nou, prin credinta si pocainta in Domnul Hristos am primit Botezul cu Duhul Sfant si acest lucru nu il spunem ca o lauda, ci minunea este ca toti copiii lui Dumnezeu si toti nascutii din nou au primit Botezul cu Duhul Sfant. Nu exista vreun copil al lui Dumnezeu care sa nu fi primit Botezul cu Duhul Sfant. Nu va lasati inselati de cei care va spun ca Botezul cu Duhul Sfant nu il aveti cu toate ca v-ati pocait, cu toate ca sunteti nascuti din nou sau cu toate ca ati crezut in Hristos prin intelegerea Evangheliei. Nu va lasati tarati de acestia si nu-i mai ascultati. Priviti la ce v-am scris mai sus, priviti la textele din Biblie mentionate in acest mesaj, nu este foarte clar ca Botezul cu Duhul Sfant este pentru toti care cred in Hristos? Priviti din nou, unul din textele cele mai puternice care arata ca toti, repet, care arata ca toti copiii lui Dumnezeu au primit Botezul cu Duhul Sfant fara exceptie. 1 Corinteni 12:13 ”Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.”

Fratilor, oamenilor si prieteni dragi, voi vedeti acest adevar absolut, ca noi toti am fost Botezati de Duhul Sfant si adapati din El? Voi intelegeti ca persoanele care va zic ca daca esti nascut din nou nu esti Botezat cu Duhul Sfant, acestia gresesc amarnic? Acestia trebuie sa se pocaiasca, pentru ca Domnul Hristos prin apostolii manati de Duhul Sfant a dat o singura Invatatura si aceasta este clara cu privire la acest subiect, toti care cred, toti care se incred in Hristos si cred Evanghelia Lui, automat sunt Botezati cu Duhul Sfant. Nu există nicăieri în Scriptură vreo referinţă unde să fie menţionat vreun credincios care să fi fost exclus de la botezul CU, IN sau de către Duhul Sfânt. Aceasta indică faptul că toţi credincioşii experimentează acest act. Apostolul Pavel nu ar fi spus că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh şi că noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh dacă nu am avea cu toţii, ca şi credincioşi, Duhul Sfânt. Romani 8:9 este chiar mai tranşant în acest sens “dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, ea nu aparţine lui Hristos.”
Repet, cu toate ca pe multi ii va deranja acest articol si mesaj, cititi toate textele pe care le-am mentionat si vedeti ca Biblia este infailibila nu cultul sau religia voastra. Daca ceea ce am spus aici nu are de-a face cu ceea ce se practica la tine la adunare, vezi ca Biblia este infailibila nu unii liderii sau cultul tau, cerceteaza-te.
Eram intr-o adunare si dupa ce am predicat acolo, am intrebat o persoana daca este nascuta din nou. Voiam sa stiu. Dupa o scurta discutie am aflat ca acea persoana era inrobita de pornografie dar se lauda ca are Botezul cu Duhul Sfant. Am ramas surprins si indurerat cand mi-am dat seama ca problema nu este numai la el, ci posibil sa fie si la cei pe care i-a auzit de-a lungul anilor predicand intr-un mod gresit aceasta doctrina. Cum poate un om sa sustina ca are Botezul cu Duhul Sfant si totusi sa-si gaseasca placerea in pacat? Nu va inselati, Botezul cu Duhul Sfant nu se bazeaza pe experientele sentimentale omenesti, ci atunci cand un om este nascut din Duhul Sfant inseamna ca este Botezat cu Duhul Sfant si in urma acestui Botez omul nu mai poate trai oricum, ci este schimbat de Dumnezeu radical, ducand o viata in sfintenie in Invatatura Domnului Hristos.

Despre Vorbirea in Limbi:
Daca tot am vorbit despre Botezul cu Duhul Sfant, vreau sa va zic ca atunci cand esti botezat cu Duhul Sfant nu incepi sa vorbesti in limbi precum multi sustin, ca daca nu ai vorbirea in limbi nu esti Botezat cu Duhul Sfant. Este fals si erezie dragii mei, atunci cand esti nascut din Duhul Sfant adica atunci cand esti Botezat de El si cu EL de catre Hristos efectul nu este vorbirea in limbi, ci este o viata schimbata si transformata de Duhul Sfant, dandu-i omului o natura noua duhovniceasca (Romani 8:9), dandu-i omului o inima noua si un duh nou (Ezechiel 36:25-27), dandu-i omului rodul Sfintenia (Romani 6:22). Deci nu va mai lasati inselati de acestia care spun ca daca nu aveti vorbirea in limbi nu sunteti Botezati cu Duhul Sfant, cand de fapt voi stiti ca deja ati fost schimbati de Duhul Sfant prin credinta in Hristos.
Eu eram in camera mea cand am primit Botezul cu Duhul Sfant adica cand am primit nasterea din nou din Duhul Sfant prin credinta in Domnul Hristos. Atunci nu am inceput sa vorbesc in limbi dupa cum multi spun ca trebuie sa vorbesti in limbi, ci am fost schimbat radical de catre Duhul Sfant. Multi care vor aduce argument ca eu fac confuzie intre nasterea din nou si Botezul cu Duhul Sfant, ii rog sa mai citeasca inca o data versetele postate si mentionate in acest mesaj si sa vada ca omul cand este nascut din Duhul Sfant asa cum spune Ioan 3 si atunci cand este nascut din Duhul Sfant devine templul Duhului Sfant, de fapt este botezat cu Duhul Sfant si daca inca o data acestia citesc si nu vad clar ca Botezul cu Duhul Sfant este atunci cand Crezi si este de fapt nasterea din Duhul Sfant, eu nu vad ca ei sa-si poata revizui credinta, pentru ca nu sunt deschisi sa-si vada problemele, ci multi privesc aceasta invatatura si nu numai aceasta, o privesc prin ochelarii cultului lor si acest lucru este un mare rau.
Domnul Hristos zice clar in Ioan 7:38 “Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura.
39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El.”
Daca Hristos zice asa, ca Duhul Sfant il primim atunci cand credem in EL, ce argument mai puteti aduce la asta? Sau daca Pavel in Fapte 19:2 spune clar “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut” inseamna ca asa este. Tot Pavel zice in Efeseni 1:13 ca Duhul Sfant il primim cand credem. Ce mai puteti spune si ce mai puteti aduce ca argument precum nu este asa, cand Biblia dovedeste clar ca Botezul cu Duhul Sfant este atunci cand crezi in Hristos? Si nu numai ea dovedeste, ci si noi toti care am crezut in Hristos si am fost botezati cu Duhul Sfant, noi toti prin marturiile noastre strigam si spunem ca Botezul cu Duhul Sfant este atunci cand crezi si efectul Lui nu este vorbirea in limbi. Domnul Hristos sa ne dea Har. Cercetati-va si vedeti daca sunteti in credinta si in Invatatura Sanatoasa voi toti care aveti un alt crez fata de ceea ce Biblia spune.

Repet, Botezul cu Duhul Sfant este nasterea din nou este nasterea din Duhul Sfant a oricarui om care crede in Hristos si-L urmeaza. Cititi tot capitotul 12 din 1Corinteni in special versetele 29-30 si veti vedea ca nu toti crestinii sunt Apostoli si nu toti crestinii vorbesc in limbi. Acolo unde gasiti in Biblie, de exemplu in Fapte 10, 19 ca ei dupa ce au crezut in Hristos au inceput sa vorbeasca in limbi, motivul este ca apostolii sa vada ca neamurile si ceilalti care nu erau dintre ei, sa vada ca au primit clar Duhul Sfant ca si apostolii. Faptele Apostolilor 10 descrie pe apostolul Petru cum a mers să împărtăşească Evanghelia cu neamurile. Petru şi alţi creştini din veacul primar, fiind evrei, cu greu ar fi acceptat neamurile (ne-evreii), în biserică. Dumnezeu a lăsat ca neamurile să vorbească în limbi pentru a demonstra că au primit acelaşi Duh Sfânt pe care si apostolii L-au primit (Fapte 10:47, 11:17).
Deci vorbirea in limbi a fost data ca un semn. Sunt trei ocazii în cartea Faptele Apostolilor, când vorbirea în limbi a însoţit primirea Duhului Sfânt (Fapte 2:4, 10:44-46, 19:6). Si sa nu uitam ca in Fapte 2 Apostolii au vorbit in limbi omenesti cunoscute. Cu toate acestea, aceste trei ocazii sunt singurele locuri din Biblie în care vorbirea în limbi este o dovadă de primirea Duhului Sfânt. De-a lungul cărtii Faptele Apostolilor, mii de oameni au crezut în Domnul Isus şi nu se spune nimic despre vorbirea lor în limbi, priviti textele: (Fapte 2:41, 8:5-25, 13:48, 16:31-34, 21:20). Nicăieri nu ni se spune în Noul Testament că vorbirea în limbi este dovada, că o persoană a primit Duhul Sfânt. De fapt Noul Testament ne arată contrariul. Ni se spune că fiecare credincios în Hristos are Duhul Sfânt (Romani 8:9; 1Corinteni 12:13; Efeseni 1:13-14), dar nu fiecare credincios vorbeşte în limbi (1Corinteni 12:29-31).

Repet, cu toate ca gasim in Fapte doar doua convertiri ale Duhului Sfant in urma predicarii Apostolilor urmate de vorbirea in limbi exemplu in Fapte 10 si 19, gasim totodata tot in Fapte mult mai multe convertiri ale Duhului Sfant dar fara vorbirea in limbi (Fapte 2:41, 8:5-25, 13:48, 16:31-34, 21:20). De exemplu in Fapte 8:17 oameni au primit Duhul Sfant fara vorbirea in limbi, priviti versetul:
17. “Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei, si aceia au primit Duhul Sfant.“
La fel in Fapte 16:30-33 temnicerul si toata casa lui au crezut in Hristos, Pavel i-a si botezat in apa, dar acestia au fost mantuti de Duhul Sfant si nu au primit vorbirea in limbi. Ce vreau sa scot in evidenta este ca semnul ca un om are Botezul cu Duhul Sfant nu este vorbirea in limbi asa cum multi spun si gresesc grav, ci semnul ca ai Botezul cu Duhul Sfant este ca esti schimbat radical, ca urasti tot ceea ce Dumnezeu uraste si iubesti tot ceea ce Dumnezeu iubeste si esti pus in Invatatura lui Hristos, Fapte 2:42 “Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.”
Acolo unde ni se spune ca neamurile au primit Duhul Sfant urmat de vorbirea in limbi, vorbirea in limbi a fost data ca apostolii sa vada ca neamurile si ceilalti care nu erau dintre ei au fost convertiti ca si ei care au primit darul Duhului Sfant. Cum puteau ei sa stie ca Dumnezeu a ales si neamurile daca cei din neamuri nu aratau darul Duhului Sfant ca si al apostolilor? Apostolii nu aveau cum sa-i boteze pe oameni in apa si sa-i integreze in Biserica fara ca sa stie sigur ca acesti oameni au primit Botezul cu Duhul Sfant ca si ei. De aceea a fost data o vorbire in limbi ca un semn, dar asta nu inseamna ca au dreptate cei care va subjuga zicandu-va ca daca nu aveti vorbirea in limbi nu aveti Duhul Sfant. Acest lucru este fals pentru ca in 1Corinteni 12 vedem ca nu toti copiii lui Dumnezeu sunt apostoli si nu toti copiii lui Dumnezeu vorbesc in limbi. Daca eu am primit darul de evanghelist pentru ca asa a vrut Duhul Sfant atunci cand am primit Botezul cu Duhul Sfant la nasterea din nou din Duhul Sfant, nu pot sa vin si sa zic ca toti care nu au darul de evanghelist nu au botezul cu Duhul Sfant. Ar fi o nebunie. Daca aceasta ar fi catalogata o nebunie, cei care va subjuga spunandu-va ca daca nu aveti vorbirea in limbi nu aveti Duhul Sfant, asta ce este, nu este erezie si nebunie? Ba da.
Si nu uit sa mentionez ca darul vorbirii in limbi nu este mai presus decat alt dar. Conform 1 Corinteni 12:7 si 11, Duhul Sfant imparte darurile oamenilor cum vrea, nu precum zic oamenii ca trebuie sa staruiesti dupa daruri. E fals dragii mei, darurile, Dumnezeu nu le da daca staruiesti sau nu, ci le da si punct. Deci eu daca nu am un anumit dar miraculos, nu trebuie sa intru in panica si sa ma oftic asa cum multi se oftica pentru ca nu au nu stiu ce dar, ci trebuie sa-mi pun darul pe care eu l-am primit de la Dumnezeu in functie ca sa predic, pentru ca de aceea mi-a fost dat un dar, sa ma duc la toti si sa le zic lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, adica Evanghelia. Tu nu trebuie sa mergi la staruinta dupa daruri ca si cum te duci la piata dupa legume, ci dupa cum Biblia iti zice, atunci cand Duhul Sfant iti da un dar, ti-l da El nu pentru ca staruiesti, ci pentru ca El a vrut. Dau din nou exemplu din Fapte 10, cu Corneliu si casa lui, ei nu au primit darul vorbirii in limbi ca au staruit, ci asa a vrut Domnul. Deci ei nu au staruit dupa daruri, ci au primit daruri dupa cum Duhul a vrut.
Deci aceste daruri pe care Duhul Sfant le da, nu sunt obtinute de oameni prin metodele lor, ci sunt date de Duhul Sfant cum vrea El, cui vrea El si cand vrea El.
Si pentru ca suntem aici, dati-mi voie sa va spun ca vorbirea in limbi pe care multi o au si o sustin si o practica, nu este o vorbire in limbi Biblica, ci este o batjocura la adresa Duhului Sfant, pentru ca ei sustin ca au primit vorbirea in limbi de catre Duhul Sfant atribuindu-i Duhului Sfant aceasta lucrare, cand de fapt este doar o inselare pe fata si Duhul Sfant nu are nimic de a face cu asa ceva. Este pacat sa ii atribui Duhului Sfant vorbe pe care El nu le-a zis, lucruri pe care El nu le-a facut si experiente pe care EL nu le-a produs. Daca era pacat atunci cand farisei ii atribuiau satanei lucrarile Domnului Hristos, atunci este pacat si sa ii atribui Duhului Sfant vorbe si lucruri pe care nu El le face. Multi atribuie Duhului Sfant ceea ce nu este lucrarea Duhului Sfant. Uitati-va doar pe internet la acestia si veti vedea ce zic. Interesant este ca cei care pretind ca au daruri miraculoase date de catre Duhul Sfant, multi dintre ei nu sunt schimbati din pacat si nici nu au Invatatura Corecta, Adevarata si Sanatoasa din Biblie a Domnului Hristos data de Duhul Sfant, ceea ce aceste lucruri ar trebui sa ne puna niste semne de intrebare daca aceste daruri pe care ei le practica sunt de la Dumnezeu sau de la satana. Cum se poate sa ai aceste daruri si sa nu fi in Invatatura Sanatoasa a lui Hristos, ci sa ai total o invatatura opusa fata de cea a Domnului Hristos? Daca Duhul Sfant da darurile oamenilor atunci Duhul Sfant ii si pune pe oameni in Invatatura lui Hristos. Va rog sa intelegeti ce zic, satana poate falsifica orice dar, dar ceea ce nu poate falsifica in om este sfintenia. De aceea multi ii vor zice Domnului Hristos in ziua aceea “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei 7:22-23).
Dragilor, nu cei care au daruri merg in Rai, ci cei care traiesc in sfintenie si nu in faradelege. Si nu darurile trebuie sa fie problema voastra, ca Dumnezeu da fiecaruia cum voieste, ci problema voastra trebuie sa fie trairea dupa Cuvant. Ce inseamna faradelege? Inseamna pacat. Atunci cand traiesti in pacat de fapt traiesti in faradelege, asa cum spune si in 1 Ioan 3:4 “Oricine face pacat face si faradelege; si pacatul este faradelege.” Faradelege este atunci cand traiesti dupa o lege pe care nu ti-a dat-o Dumnezeu. Repet, nu cei cu daruri miraculoase merg in Imparatia lui Dumnezeu asa cum am vazut in Matei 7, ci numai cei care traiesc sfinti departe de faradelege. Asa ca nu va mai laudati cu darurile voastre.
De exemplu, multi predica la oameni, dar asta nu inseamna ca ei au si Duhul Sfant. Multi sunt pastori in diferite culte, dar asta nu inseamna ca ei au si Duhul Sfant. Multi au o vorbire in alte limbi, dar asta nu inseamna ca ei au si Duhul Sfant. Dar cum ii vom cunoaste pe cei adevarati? Prin rodul lor dragii mei asa cum este clar scris in Matei 7. Intelegeti ce zic? Cu siguranta ca Duhul Sfant nu da invataturi false si asta ar trebui sa ne alerteze pe toti vazand ca nu toti care au daruri sunt si de la Dumnezeu. De aceea Apostolul Ioan ne invata ca sa cercetam duhurile sa vedem daca sunt de la Dumnezeu, priviti 1 Ioan 4:1 “Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi.”
Deci nu exista cale de mijloc, ori esti calauzit de Duhul Sfant ori de diavolul (1 Ioan 3:8-10). Cand vezi ca omul este inaltat datorita darului sau, acolo nu este Duhul Sfant, dar cand iL vezi pe Hristos inaltat prin darul omului acolo cu siguranta este Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant cand vine intr-un om, Hristos este inaltat prin acel om, smerind omul si inaltand pe Domnul Hristos. Deci cum poti stii daca ai Duhul Sfant? Cand ai Duhul Sfant sau cand esti Botezat cu Duhul Sfant esti schimbat radical din pacat in voia lui Dumnezeu, esti pus in Invatatura Sanatoasa a lui Hristos, urasti tot ceea ce Dumnezeu uraste si iubesti tot ceea ce Dumnezeu iubeste, nu mai poti trai dupa cum traiai odata, ai aspiratii si tanjiri noi, ai dorinte noi, cu alte cuvinte esti o faptura noua (2 Corinteni 5:17).
Eu cred in vorbirea in limbi, dar cred in vorbirea in limbi Biblica nu ce multi practica astazi inselandu-se singuri. Acesta este alt subiect pe care probabil daca vrea Dumnezeu il vom discuta alta data. Repet, multi care sustin ca au vorbirea in limbi nu au o vorbire in limbi biblica, ci este o inselare a diavolului. Eu cred conform Bibliei ca Duhul Sfant este Atotputernic si imparte daruri cum vrea El si cand vrea El. Cred ca unui om, Dumnezeu poate sa ii dea cand vrea El darul vorbirii in limbi, dar cred ca ii va da darul vorbirii in limbi conform Bibliei si bazat pe Invatatura din Biblie, nu ce fac multi din multe adunari care nu au nicio treaba cu Evanghelia si cu Invatatura Domnului Hristos.

Daca Apostolilor le-a fost dat de Dumnezeu darul vorbirii in alte limbi pamantesti si vedem asta in Fapte 2:6-11, atunci celorlalti dintre cei care au crezut conform Fapte 10:46, 11:15 si 15:8, 19 le-a fost dat darul in limbi pamantesti ca si apostolilor.
De unde vin aceste limbi din Fapte 2? Acestea vin de la Dumnezeu, sunt pamantesti si sunt exact limbile pamantesti din Genesa 11, unde Dumnezeu le-a incurcat limbile oamenilor ca ei sa nu faca acel turn pana la cer, impartind oamenii dupa limbi.
Nu putem spune ca cei convertiti in urma predicilor apostolilor au primit o vorbire in limbi diferita de a lor, e absurd. In Fapte 15:8 ne este prezentat faptul ca Petru le spunea Apostolilor ca a predicat Evanghelia la neamuri, ba i-a si botezat in urma primirii Duhului Sfant a acestora. Este vorba de casa lui Corneliu. Priviti textul Fapte 15:8 “Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat Duhul Sfant ca si noua.”
Petru si ceilalti evrei crestini au vazut ca Dumnezeu le-a dat Duhul Sfant ca si lor pentru ca ii auzeau pe toti ca vorbeau in limbi ca si ei. Vreau sa va intreb, de unde stia Petru ca cei din casa lui Cornelui au primit Duhul Sfant? Raspunsul este in Fapte 10:46 pentru ca ii auzeau vorbind in limbi. Intrebarea este in ce limbi ii auzea Petru ca vorbeau? Raspunsul este in Fapte 11:15 “Si, cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfant S-a coborat peste ei ca si peste noi la inceput.”
Intrebare: Cum adica “Duhul Sfant S-a coborat peste ei ca si peste noi la inceput?” La care inceput? Inceputul din Fapte 2 unde ei Apostolii au vorbit in limbi pamantesti. Voi vedeti conexiunea, voi vedeti despre ce limbi este vorba? In 1 Corinteni 14:21 spune asa “In Lege este scris: “Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul.
22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi.”
Ce inseamna “voi vorbi printr-o limba si buze straine?” Inseamna o limba pamanteasca straina, necunoascuta de ei. Deci intelegeti voi ca limbile au fost date ca cei necredinciosi care erau din alte nationalitati sa auda Evanghelia? Daca ar fi adevarat ceea ce spun unii din diferite culte ca Botezul cu Duhul Sfant este urmat de vorbirea in limbi si ca vorbirea in limbi este aceea pe care ei o sustin, atunci ce sa credem despre altii care nu au experimentat ceea ce unii sustin, sa credem ca acestia vor merge in iad ca nu au vorbirea in limbi ca si ei? Ii punem la colt si le zicem ca nu au Duhul Sfant? Nu dragii mei, ci vedeti ceea ce spune Biblia ca s-ar putea ca multi sa va inselati.
Interesant este ca cei care sustin ca au darul vorbirii in limbi majoritatea dintre ei au alte limbi decat ce vedem ca au primit apostolii in Fapte 2 si daca noi care predicam Evanghelia in piete sau parcuri nu stim anumite limbi ca sa putem ajunge la inima strainilor cu Evanghelia, daca noi ii chemam pe majoritatea dintre cei care sustin ca au darul vorbirii in limbi sa vina sa ne traduca in limbile strainilor, acestia nu vin si sustin ca ei au altfel de limbi. Acest lucruri nu ar trebui sa ne puna niste semne de intrebare? Daca limbile au fost date pentru raspandirea Evangheliei, cum zic ei ca au alte limbi? Cred in vorbirea in limbi, dar cred in cea Biblica, ca Dumnezeu poate sa dea cui vrea acest dar, dar va fi dupa Biblie. In Marcu 16:15 scrie asa: Apoi le-a zis: “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.
17. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.”
Deci primul lucru pe care l-a poruncit Hristos este ca ucenicii sa se duca sa propovaduiasca. El nu a murit pentru ei ca ei sa primeasca darul vorbirii in limbi, ci ca sa fie iertati. In plus in versetul 17 ni se spune ca cei ce vor crede “vor vorbi in limbi noi”. Vreau sa va intreb, ce fel de limbi noi, oare nu cele din Fapte 2? Ba da, cu siguranta ca limbi noi pamantesti. Ei au primit daruri miraculoase nu ca sa se mandreasca ca unii au mai multe daruri decat altii, ci ca Evanghelia sa fie propovaduita la altii. Intresant este ca multi din adunari se lauda ca au primit daruri de la Dumnezeu si ei nu ies afara din Biserica ca sa predice Evanghelia, oare acestia nu se insala? Darurile au fost date pentru ca Evanghelia sa fie propovaduita, au fost date spre folosul altora, fie ca este vorba ca Biserica sa fie zidita, fie ca este vorba de cei nemantuiti ca ei sa fie mantuiti.
Hristos nu imbraca pe nimeni cu daruri ca ei sa stea intre cei 4 pereti laudandu-se cu darurile lor, ci darurile sunt date ca Evanghelia sa fie propovaduita asa cum vedem in Marcu 16 sau in Fapte 2. Limbile au fost date ca Evanghelia sa fie propovaduita. La fel si in 1 Corinteni 12:7 spune: “Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora.”
Multi umbla dupa daruri, nu dupa rodul Duhului Sfant si o viata sfanta. Vor numai cadouri. Deci acest echipament ne este dat ca sa predicam, dar intrebarea este, tu care te lauzi ca ai primit un dar de la Domnul Hristos, cand ai predicat Evanghelia ultima data pe strada, in piete, la munca sau in alte locuri?
Deci va rog sa vedeti textul din Marcu 16, toate darurile au fost date ca Evanghelia sa fie propovaduita si acolo unde zice in versetul 17 “vor vorbi in limbi noi” inseamna ca vor vorbi in limbi noi pamantesti ca cei straini sa auda si ei Evanghelia asa cum s-a intamplat in ziua Cincizecimii. Deci si darul in limbi ca si celelalte au fost date pentru ceilalti nu sa stai cu darul tau sa te lauzi. Dar intreb, cum poate un om care are cu adevarat darul in limbi sa il foloseasca? Acesta poate sa mearga cu cineva care are darul predicarii prin piete, prin adunari sau alte locuri traducand predicatorul in limba potrivita sau chiar el care are darul vorbirii in limbi sa predice Evanghelia la cei straini. Voi intelegeti? Daca cei care sustin ca au darul vorbirii in limbi nu vestesc Evanghelia si nu traduc pe altii pentru vestirea Evangheliei, ca pentru acesta a fost dat, atunci acela nu este un dar biblic. Si zic asta referitor la Fapte 1:8 cand Domnul Hristos spune ca “voi veti primi o putere ca sa-i fiti martori” in predicare, nu ca sa se mandreasca unii la altii cu aceste daruri. Cine zice ca a primit o putere de la Duhul Sfant si ca a primit un dar miraculos, daca nu il foloseste pentru oameni ca sa predice si sa-i slujeaca Domnului Hristos ca marturie, atunci acest om se insala. Daca apostolul Toma a murit in India, inseamna ca el avea darul vorbirii in limba indiana ca sa poata predica Evanghelia, asa era si cu Pavel si cu toti apostolii pe oriunde au umblat ei. Si stim acest lucru ca Toma ca si ceilalti Apostoli a vorbit in limbi straine in ziua Cincizecimii, conform Fapte 2. Toma nu trebuia sa apeleze la nimeni pentru ai fi traduse cuvintele in alte limbi straine, ci Toma era Apostol si cuvantul “Apostol” ne arata ca ei erau cei mai inzestrati pentru a face misiune. Deci nu va inselati.

Botezul cu Duhul Sfant si primirea acestuia nu are ca efect vorbirea in limbi. Pentru cei care spun, dar cu 1 Corinteni 13:1 ce facem? Haideti sa vedem textul: 1 Corinteni 13:1 ”Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Aici Pavel spune “chiar daca”, ceea ce ne arata o hiperbola si o exagerare, “chiar daca ar vorbi in limbi ingeresti si nu ar avea dragoste este un nimic”, aici pune accentul pe dragoste si nicidecum pe vorbirea in limbi ingeresti. Cu toate ca el spune “chiar daca as vorbi in limbi ingeresti”, asta nu inseamna ca el si vorbea in limbi ingeresti. Nu gasim nicaieri in Biblie ca Pavel a vorbit in limbi ingeresti. Va rog sa vedeti ca nicaieri nu se mentioneaza in Biblie precum cineva a vorbit in limbi ingeresti. La fel Pavel zice in versetul 2 “chiar daca as cunoaste toate tainele”, din nou el spune o hiperbola si o exagerare ca sa scoata in evidenta altceva si anume dragostea. Voi ati vazut vreodata un om care cunoaste toate tainele? Nicidecum. Deci ceea ce vorbeste Pavel aici prin cuvintele “chiar daca”, el ne arata ca pune accentul pe dragoste, nicidecum pe o vorbire in limbi ingeresti si se foloseste de o hiperbola, o exagerare. Totodata prin cuvintele lui Pavel “chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii”, aici la fel el spune o hiperbola si exagereaza pentru ca niciodata nu ati vazut un om care a mutat muntii. Deci el ne arata ca accentul aici nu este pe vorbirea in limbi ingeresti sau pe mutarea muntilor, ci pe dragoste, aratand ca fara dragoste indiferent ce ai putea face esti un nimic.
Fratilor si oamenilor, nu gasim nicaieri in Biblie ca cineva ar fi vorbit in limbi ingeresti. Si acum va intreb pentru ce i-ar trebui unui om darul in limbi ingeresti, ca sa predice ingerilor sau sa vorbeasca ingereasca cuiva? Caci stim ca darurile sunt date spre folosul altora. Ingerii nu trebuie sa se pocaiasca ca oamenii sa le predice Evanghelia pe limba lor si nu gasim nicaieri in Biblie ca cineva a vorbit ingereasca. Repet, cuvintele “darurile au fost date spre folosul altora” inseamna spre folosul semenilor nostri nu al ingerilor, ca ingerii nu sunt semenii nostri si nu le foloseste la nimic daca cineva are darul in limba ingereasca asa cum multi sustin. Nu gasim nicaieri in Biblie precum cineva ar fi primit darul in limbi ingeresti. Spre exemplu, ori de cate ori un inger a fost trimis la un om din Biblie, acest inger a vorbit pe intelesul omului, nu omul a vorbit pe intelesul ingerului. La fel si cu Isaia cand a vazut pe Domnul si cand ii auzea pe ingeri spunandu-si unii altora “Sfant Sfant Sfant este Domnul, in ce limbi ii auzea pe ingeri? Conform textului din Isaia 6, ingerii vorbeau pe intelesul lui Isaia pentru ca el a inteles. Sau unde gasiti voi in Biblie ca un inger a venit la un om si a vorbit ingereasca? Nicaieri dragilor, si acolo unde ingerii au vorbit chiar si lui Lot, ei au vorbit evreieste, chiar si Pavel in 2 Corinteni 12:4 cand a fost rapit in Rai, pana si acolo nu vorbeste de cuvinte ingeresti, ci vorbeste doar ca “nu ii este dat unui om sa le rosteasca.” Interesant este ca majoritatea care zic ca au darul in limbi, acestia sustin ca au darul in limbi numai ingeresti, dar nu si biblice pamantesti. Ingerul Gavril a vorbit Mariei in evreieste, alt inger a venit la mama lui Samson si a vorbit evreieste, lui Pavel si lui Petru in Fapte ingerii le-au vorbit pe limba lor inteleasa pamanteasca, apostolului Ioan la fel. Darul vorbirii in limbi inseamna sa vorbesti o limba de la Dumnezeu data pentru oameni ca sa auda Evanghelia, o limba pe care tu nu o stiai pana atunci.
Acum daca vine cineva si spune, dar cu 1 Corinteni 14:2 cum este? Haideti sa vedem versetul: 1 Corinteni 14:2 “In adevar, cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege si, cu duhul, el spune taine.”
Cine vorbeste intr-o limba, fara sa talmaceasca, nu vorbeste spre folosul adunarii. Dumnezeu intelege ce spune acest om, dar ceilalti din jurul lui nu inteleg, pentru ca pentru ei este o limba straina. Poate persoana respectiva rosteste adevaruri minunate, dar ce folos pentru ca ele nu sunt inteligibile, cunoscute.
Si cine vorbeste in alta limba daca nu are traducere sa taca pentru ca asa spune Biblia. 1 Corinteni 14:28 ”Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in biserica si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu.
Sa taca pentru ca Pavel spune clar in versetul 13. De aceea, cine vorbeste in alta limba sa se roage sa aiba si darul s-o talmaceasca. Deci daca nu are cineva darul talmacirii sa taca.”

Intrebarea este, la ce fel de limbi se refera Pavel in 1 Corinteni 14:2? Daca ne uitam la tot capitotul 14 vedem clar ca Pavel nu vorbeste de limbi ingeresti nicaieri asa cum multi pretind, ci Pavel se refera in tot capitolul 14 la limbi pamantesti intelese. Acesta este motivul pentru care el spune: 18. Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. (El vorbea in limbi mai mult decat toti pentru ca el a fost Apostolul neamurilor si cunostea limbile oride se ducea ca sa predice).
19. Dar in biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba.
20. Fratilor, nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti prunci; iar la minte fiti oameni mari.
21. In Lege este scris: “Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul.”

In tot capitolul 14 Pavel se refera la limbi pamantesti ca si in Fapte 2 si ca in Genesa 11 (Turnul Babel). Priviti in continuare 23 “Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si din cei fara daruri sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni?”

Dupa cum stiti in unele adunari ei in loc sa taca in primul rand ca nu vorbesc o limba Biblica si in al doilea rand nu au traducere, ei striga in gura mare atunci cand se roaga in libile lor si deranjaza pe toti cu manifestarile lor nebiblice.
Sa taca, pentru ca daca vorbeste cineva o limba fara traducere este degeaba.

Acum vreau sa va intreb, la ce se refera versetul 2 din 1 Corinteni14, cand Pavel spune ca “cu duhul, el spune taine “?
V-ati rugat vreodata in duhul vostru, in sinea voastra si poate chiar ati si plans? Ei bine asta inseamna in taina, in secret. Ce inseamna “nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu”, inseamna ca prin rugaciune omul ii vorbeste lui Dumnezeu. Cum altcumva ai putea sa-i vorbesti lui Dumnezeu? La fel ca si un mut, el se roaga in duhul lui, cu duhul el spune taine. El nu se roaga tare ca nu poate, ci in duhul lui vorbeste cu Domnul Isus. Iar cuvintele “cu duhul el vorbeste taine”, inseamna ca in secret, in privat, numai el cu Domnul stie. De exemplu in Romani 8:26 spune ca “Duhul Sfant mijloceste pentru noi cu suspine negraite”. Ce inseamna suspine negraite, oare nu inseamna in taina? Ba da.
Deci afirmatia “cu duhul el spune taine” aceste taine le spune si se intampla in duhul lui nu strigand si scotand tot felul de cuvinte fara rost ca multi altii din adunari. Dar repet, nicaieri nu vedem in Biblie ca cineva a primit un dar in limba ingereasca. Iar daca ar exista aceasta limba ingereasca daruita de Dumnezeu, desi nu vedem nicaieri in Biblie asa ceva, aceasta limba s-ar fi manifestat Biblic si nu in neoranduiala, ci ar avea un talmaci si acolo unde Dumnezeu da o limba straina si noua cu siguranta El da si talmacirea acestei limbi, pentru ca daca Dumnezeu ar avea ceva de spus, El spune ca oamenii sa inteleaga nu cum unii se lauda ca ei au darul vorbirii in limbi si manifestarea lor nu este biblica, urland si tipand atunci cand acestia se roaga deranjand pe toti. Disciplinatii pe acestia si avertizatii. Asa ca haideti sa ramanem la ceea ce este clar scris si sa pazim ce vedem o ochii nostri din Biblie, nu sa ascultam tot felul de manifestari nebiblice. Spun din nou, cititi Biblia si fiti tari in Scripturi ca si Apolo, ca sa puteti stii atunci cand ceva este nebiblic si fals. Repet, nicaieri nu gasim in Biblie ca cineva a vorbit limba ingereasca si aici in 1 Corinteni 14:2 unde spune ca cu “duhul spune taine”, inseamna ca atunci cand cineva vorbeste o limba neinteleasa de altii, acesta trebuie sa se roage in taina avand control, nu ca multi care sustin ca ei vorbesc in limbi si se manifesta total diferit fata de ceea ce Biblia spune. Acestia care sunt nebiblici vorbesc din indrazneala aceste lucruri si sunt controlati de duhul ratacirii. Omul controleaza darul, nu darul controleaza pe om, iar acestia care se manifesta in neoranduiala, tot ce vedem este ca ei nu traiesc in ascultare de Biblie si daca Duhul Sfant nu ii controleaza atunci cu siguranta este un duh strain pentru ca Duhul Sfant te pune in ascultare de Biblie, priviti 1 Ioan 4:6 “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
Ba mai mult, acestia care cica vorbesc in limbi ingeresti mereu repeta aceleasi lucruri, oare aceasta limba este atat de saraca incat numai 2-3 cuvinte se aud? Cercetati ce spune Biblia si cercetati duhurile. Daca ar fi o limba ingereasca data oamenilor si aceasta limba daca ar fi data de Dumnezeu s-ar manifesta Biblic, dar in Biblie nu vedem pe nimeni ca a vorbit ingereasca iar acestia care sustin ca ei vorbesc ingereasca ar trebui sa se cerceteze, pentru ca Biblia spune clar ca o limba neinteleasa fara traducator se manifesta in taina, asa ca spunetile sa taca conform textului din 1 Corinteni 14:28 “Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in biserica si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu.”

Stiu ca Dumnezeu este Atotputernic si ca poate sa dea cui vrea si cand vrea un dar deosebit, dar acest dar miraculos mereu si mereu o sa fie bazat pe Invatatura Apostolilor din Biblie si nu dupa experientele sau manifestarile multora. Daca ar exista o limba ingereasca data de Dumnezeu oamenilor, aceasta s-ar manifesta Biblic si noi am fi gasit in Biblie precum oamenii au vorbit ingereasca, dar din nou repet, nicaieri nu vedem un singur verset precum cineva din Biblie a vorbit ingereasca. Cine are urechi de auzit sa auda.

Lucrurile sunt clare si sunt urmatoarele:
1. Avem o porunca clara de la Dumnezeu si aceasta este in 1 Ioan 4:1 “Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi.”
2. Stim cum sa cunoastem duhurile si anume daca acesta este de la Dumnezeu asculta ce este scris, daca nu este de la Dumnezeu nu asculta ce este scris, priviti 1 Ioan 4:6 “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
3. Cauza ratacirilor de astazi este urmatoarea: Matei 22:29 “Drept raspuns, Isus le-a zis: “Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Conform acestor versete va intreb cel ce nu asculta de Biblie, are Duhul Sfant? Cel ce vorbeste tare in adunare o limba neinteleasa fara talmaci, este biblic? Raspunde-ti tie. Vedem clar ca in 1 Ioan 4:6 scrie clar “cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta”.
Intrebare: Cel ce nu calca pe urmele apostolilor are Duhul Sfant?

Biblia ne spune in 1 Corinteni 14:16 “cum va raspunde Amin la multumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri cand el nu stie ce spui”?
Intrebare: Cum poti sa zici “Amin” la ceva ce nu stii si nu ai inteles ce s-a spus?
Intrebare: Cel care NU isi manifesta credinta si practia darurilor conform Bibliei, neascultand ceea ce este scris, are Duhul Sfant sau duhul ratacirii? Va rog sa va deschideti ochii si sa vedeti inselarea din adunari.
Vedeti ca Pavel spune clar in 1 Corinteni 15:1-2 “sunteti mantuiti daca o tineti asa, altfel degeaba ati crezut”.
Intrebare: Acestia care nu tin Evanghelia si invatatura asa cum este clar scrisa, au Duhul Sfant sau duhul ratacirii?
Sa nu uitam ca apostolii Ioan si Iacov au fost insufletiti de alt duh atunci cand au vrut sa ceara foc din cer ca toti din sat sa moara (Luca 9:51-56). Petru la fel in Matei 16:22 cand a zis Domnului Isus “Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu Ti se intample asa ceva!”, Petru a fost insuletit tot de cel rau, pentru ca diavolul a vrut ca sa-L abata pe Domnul Hristos de la planul Sau de a murii pentru oameni.
Ei bine daca apostolii au fost atacati de duhuri necurate, oare acestia care se manifesta nebiblic prin aceste limbi sau alte lucruri total diferite de invatatura Bibliei, acestia nu sunt insufletiti de cel rau? Cu siguranta ca Da.
De aceea multi dintre cei care practica aceste manifestari nebiblice, ei sunt confuzi cu privire la Invatatura Biblica, nu prea stiu ce cred, nu au siguranta mantuirii biblice, nu au o traire ferma si biblica, ci sunt total dezorientati si purtati incolo si incoace de orice vand de invatatura (Efeseni 4:14). Va spun ca am vorbit cu multi si am auzit multe.

Cei care spun ca Botezul cu Duhul Sfant vine la pachet cu darul in limbi, vreau sa va intreb pentru cei muti si surzi cum vine Botezul cu Duhul Sfant? Pentru cei surdo-muti care sau pocait si cred in Hristos, dar acestia nu vorbesc in limbi asa cum multi sustin si gresesc ca trebuie sa se intample la Botezul cu Duhul Sfant precum acesta vine prin vorbirea in limbi, ce inseamna ca acestia sunt exclusi de Dumnezeu ca ei sa nu aiba parte de Botezul cu Duhul Sfant? Nu nu si iar nu. Voi va dati seama ce erezii cred multi din adunarile evanghelice? Numai stati si meditati si o sa fiti uimiti sau cautati pe youtube si veti vedea. Oamenilor fiti oameni la minte si fiti maturi. Daca tu te crezi ca ai darul in limbi atunci lasa-ma sa te inregistrez atunci cand iti incepi manifestarea si o sa ma duc cam la 3-4 talmaci si o sa vedem daca toti talmacesc la fel. Si daca zici, pai nu ca poate talmacii nu sunt de la Dumnezeu, atunci te intreb, tu de unde stii ca ai darul de la Dumnezeu? Biblia spune in 1 Tesaloniceni 5 :21 si in 1 Ioan 4:1 ca sa cercetezi duhurile, ei bine dragilor cercetati pe acesti oameni cu Biblia.
In 1 Corinteni 14:22 ne spune clar ca “Limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi ci pentru cei necredinciosi.” De ce este asa? Pentru ca cei credinciosi care au adevaratul dar in limbi, sa poata predica Evanghelia la cei necredinciosi in limba lor. Tot in 1 Corinteni 14:18 si 19 Pavel ne spune ca el “vorbeste in limbi mai mult decat toti.” Ce inseamna asta? In ce fel de limbi vorbea Pavel mai mult decat ei toti? In limbi omenesti dragilor, pentru ca el a fost Apostolul neamurilor si stia toate limbile pe unde se ducea, asa ca el Pavel le spune la toti ca adevaratele limbi nu sunt cele pe care le cred unii, ci acele pe care el le practica, de aceea spune clar ca Dumnezeu este un Dumnezeu al oranduielii si punct (1 Corinteni 14:33,40). Umblati dupa ce este scris. Tristetea este ca cei care nu au cu adevarat darul vorbirii in limbi, nu vor ca ei sa fie cercetati si iti spun cam asa “ce pui la indoiala darurile Domnului Isus?” Pot sa va spun clar ca pe Hristos nu iL punem la indoiala, ci pe voi care faceti si sustineti niste lucruri care nu sunt Biblice, ba mai mult ii mai si invatati pe altii sa faca la fel. Daca aveti daruri, vedeti daca sunt si Biblice de la Dumnezeu si daca sunt, iesiti si predicati.

Interesant este ca la unii asa zisa vorbire in limbi ingeresti se manifesta intr-un fel, iar la altii in alt fel. Acum te intreb, care e adevarata, ca toti spun ca ei vorbesc ingereasca? Dragilor, nu va inselati si vedeti despre ce limbi vorbeste Biblia si traiti dupa cum este scris. Limbile sunt cele intelese pamantesti cele din Fapte 2. Tot ce va pot spune este ca Biblia mea este la fel ca a voastra, cititi si vedeti, si va spun ca si budistii sau hindusii traiesc moral in casele lor, dar totusi nu il au pe Hristos si nu au adevarata Invatatura a lui Hristos asa ca cercetati-i, supuneti-i la test, inregistrati-i, comparati cu versete din Biblie pe toti care isi scot darul in evidenta.

Inca un lucru care vreau sa-l mentionesc se gaseste in aceste versete:
1 Ioan 4:6 “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
1 Corinteni 14:28 “Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in biserica si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu.”

Conform acestor versete vedem clar ca cine nu este din Dumnezeu nu asculta si prin aceasta cunoastem ca daca nu asculta este stapanit de duhul ratacirii. De aici reiese ca daca cineva care sustine ca are vorbirea in limbi nu are talmani, trebuie sa taca fara discutii. Trist este ca in multe adunari unde se practica aceste lucruri, multi in timpul rugaciunii cica vorbesc in limbi, dar acestia nu au adevarata vorbire in limbi pentru ca in primul rand nu au talmaci si in al doilea rand ei nu asculta de Biblie, pentru ca in 1Corinteni 14:2 spune clar ca daca cineva vorbeste o alta limba necunoascuta sa-si vorbeasca lui insusi si lui Dumnezeu dar in tacere, in taina, ceea ce ei striga in gura mare. Priviti din nou textul din 1 Corinteni 14:2 ”In adevar, cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege si, cu duhul, el spune taine.”
Aceste lucruri sunt nebiblice si nicaieri nu vedem aceasta practica in Biblie precum fac acesti oameni care vorbesc in niste limbi nebiblice. Reiese de aici ca acestia nu stiu Cuvantul Domnului.
Ba mai mult am mai vazut ca in multe adunari multi obisnuiesc ca sa se roage in grup, toti odata, lucru nebiblic si este o practica incomoda pentru cei noi in adunare sau pentru cei invitati sa asculte Evanghelia. Spun lucru acesta pentru ca Biblia este clara, in Fapte 4:23-31 aici ne spune ca erau toti adunati laolalta, dar aici cuvantul “toti” ne arata ca impreuna cu Apostoli nu erau si cei nemantuiti sau cei invitati sa asculte Evanghelia, ci ei erau doar apostolii cu ai lor, cuvinte pe care le gasim clar in versetul 23 unde spune “ei s-au dus la ai lor”,reiese ca apostolii erau cu ai lor care stiau Evanghelia si credeau in Hristos, caci unde in alta parte s-ar fi dus apostolii decat la ai lor care cred Evanghelia? Iar in versetul 24 ei se rugau lui Dumnezeu spunand “Stapane, Doamne”, ceea ce ne arata ca ei erau robii lui Dumnezeu nascuti din Duhul Sfant, pentru ca nimeni nu spune “Stapane Doamne” decat cei mantuiti, iar si mai clar in versetul 29 ne spune clar “da putere robilor Tai”,ceea ce ne arata ca nu erau cu ei cei nemantuiti sau cei invitati, ci ei care si-au inaltat toti glasul catre Dumnezeu erau numai cei mantuiti, maturi in Hristos, adica erau Apostolii cu ai lor.
Spun lucru acesta ca atunci cand intri intr-o adunare unde toti se roaga si tu esti cu un invitat nou, acesta va spune clar ca cu acestia nu este in regula si ca este o manifestare ciudata, si clar asa si este. Biblic vorbind, o adunare nu are voie sa faca asa ceva, sa se roage toti odata in acelasi timp cu voce tare atunci cand sunt si invitati nemantuiti sau unii care sunt imaturi spiritual, pentru ca cei invitati sau nemantuiti vor spune 100% ca acolo este o lucrare in neoranduiala, ca este un balamuc si chiar asa este. Biblia ne si spune in 1 Corinteni 14:16 clar “Altminteri, daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde “Amin”, la multumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui?” Deci cum putem noi cei care ascultam rugaciunile la toti in manifestarea aceea galagioasa sa spunem “amin”, cand acolo toti urla mai tare decat altul, ba mai mult sunt unii care mai si vorbesc cica in alte limbi, lucruri pe care le-am discutat mai sus si care sunt in neoranduiala si nebiblice.
2 Corinteni 1:20 ”In adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt “da”; de aceea si “Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.”
Deci cum poti sa zici “amin” si sa aprobi ceea ce s-a auzit in adunare cand toti striga si se roaga in galagie? Macar daca ar face acest lucru doar ei care spun ca sunt mantuiti, dar acestia deja fac o regula spunand ei ca au la baza textul din Fapte 4. Dar sa nu uitam ca in 1 Corinteni 14:33 spune clar ”caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate bisericile sfintilor.”
Mare atentie unde te duci si mare atentie ce ti se spune sa faci, cerceteaza oamenii si duhurile sa vezi daca invatatura lor este Biblica (1 Ioan 4:1).

Totodata mare atentie ca este posibil ca si cu multele miscari false, mare atentie ca posibil ca cultul tau sa te fi nascut din nou dupa o invatatura, o practica si traditie a lor, si nu duppa adevarata nastere din nou din Duhul Sfant. Mare atentie. Duhul Sfant care a scris Biblia prin prorocii Vechiului Testament si prin Apostolii Noului Testament cand il naste in un om din nou din El, acest om nu mai practica pacatul ci sfintenia si acest om este pus de catre Duhul Sfant in Invatatura Sanatoasa a Domnului Hristos.

Ce pot spune atunci despre mulţi, care au experimentat rugăciunea în limbi şi se pare că ei personal au găsit o astfel de rugăciune ca fiind foarte edificatoare? În primul rând, trebuie să ne bazăm credinţa si practica noastră pe Scriptură, nu pe experientă. Trebuie să ne uităm la experienţa noastră în lumina Scripturii, si să nu interpretăm Scriptura în lumina experienţelor noastre. În al doilea rând, multe dintre cultele şi religiile lumii au de asemenea practica vorbirii în limbi sau rugăciunea în limbi. Este clar că atata timp cand nu Duhul Sfânt a împuternicit pe aceşti indivizi, se pare că demonii sunt în stare să falsifice darul vorbirii în limbi si nu numai. Acest lucru ar trebui să ne facă să comparăm cu mai multă atenţie experienţele noastre cu Scriptura. În al treilea rând, studiile au arătat că modul în care unii vorbesc sau se roagă în limbi, arată că ar fi un comportament învătat. Prin ascultarea şi observarea altora care vorbesc în limbi, o persoană poate învăţa procedura, chiar în mod subconștient. La multi li se soptesc la ureche ce sa spuna sau altii sunt mereu antrenati pentru aceasta. Aceasta este explicaţia cea mai probabilă pentru marea majoritate a cazurilor de vorbire sau rugăciune în limbi printre oameni. În al patrulea rând, sentimentul de „auto-edificare” este natural. Organismul uman produce adrenalină si endorfină atunci când experimentează ceva nou, incitant, emoţional şi / sau deconectat de la gândirea raţională.
Daca in Deutoronomul 18:19-22 putem cunoaste prorocii falsi prin faptul ca prorociile lor nu se implinesc, oare nu putem sa cunoastem adevarata vorbire in limbi bazat pe textele din Biblie? Ba da. Asa ca dupa cum Pavel spune in 1 Corinteni 14:5 “As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi”, cuvantul “as dori” ne arata ca nu toti vorbeau in limbi. La fel ne spune tot capitolul 12. Deci voi toti care ii subjugati pe cei din adunari sustinand ca Botezul cu Duhul Sfant vine la pachet cu vorbirea in limbi, va rog sa va pocaiti si sa nu mai aduceti foc strain pentru ca stiti ce s-a intamplat cu fii lui Aron care au adus foc strain. Citit Leviticul 10:1-7. Botezul cu Duhul Sfant conform Bibliei nu are evidenta vorbirii in limbi, ci o viata total si radical schimbata in Invatatura Sanatoasa, departe de pacat.

Dupa ce primesti acest Botez cu Duhul Sfant adica dupa ce esti nascut din nou de catre Duhul Sfant prin credinta in Hristos, esti schimbat radical, esti pus de catre Duhul Sfant intr-o singura invatatura care prin revelatia Lui tu intelegi Evanghelia, precum Hristos este Dumnezeul cel Atotputernic intrupat in om una cu Tatal, intelegi ca SANGELE Lui te justifica inaintea Dreptatii Lui Dumnezeu, intelegi ca pedeapsa este vesnica a celor care nu se vor pocai si intelegi trairea in sfintenie care nu este o contradictie in viata omului Botezat cu Duhul Sfant, ci este o realitate pe care toti nascutii din nou o au.

Umplerea cu Duhul Sfant:
Nu uit sa mentionez ca atunci cand ai Botezul cu Duhul Sfant adica atunci cand esti nascut din Duhul Sfant, tu mereu vei cauta pe baza naturii tale noi duhovnicesti si a Duhului care este in tine, vei cauta umplerea cu Duhul Sfant mereu si mereu. Isus a promis că Duhul Sfânt va locui în credincioşi şi că acest lucru va fi permanent ( Ioan 14:16). Este totuşi important să facem distincţia între primirea sau Botezul cu Duhului Sfânt şi umplerea cu Duhul Sfânt. Primirea sau Botezul cu Duhului Sfânt nu este un lucru rezervat unui număr restrâns de credincioşi, ci dimpotrivă este pentru toţi credincioşii. 1 Corinteni 12:13 “Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.”

Ce inseamna aceasta umplere cu Duhul Sfant? Inseamna ca tu care ai Duhul Sfant tanjesti si ceri mereu lui Dumnezeu ca Duhul Sfant sa se manifeste din nou si din nou in tine, dandu-ti revelatii noi bazate nu pe experientele omului, ci pe Cuvantul clar scris, dandu-ti ravna si pasiune pentru Dumnezeu si lucrare, dandu-ti caracterul lui Hristos si asemanarea cu El, dandu-ti aceasta realitate de traire pe care o au toti cei care asculta de Dumnezeu crescand in Invatatura Sanatoasa devenind un om matur si chibzuit.
Această discuţie este controversată pentru că lucrările Duhului Sfânt sunt adesea interpretate în mod confuz de cei nestiutori. Primirea Duhului Sfânt sau Botezul cu Duhul Sfant are loc în momentul mântuirii asa cum ne spune si Efeseni 1:13 “Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit…”
Umplerea cu Duhul Sfânt este un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi de credinţă. Anumiţi oameni nu sunt de aceeaşi convingere. Aceasta conduce uneori către confuzia că Botezul cu Duhul Sfânt este un act care urmează dupa mantuire, ceea ce este fals. Botezul cu Duhul Sfant este in timpul mantuirii atunci cand Crezi asa cum am si vazut in toate textele de pana acum, iar umplerea cu Duhul Sfant este pe parcursul vietii de pocainta.

Priviti un text care arata ca cei credinciosi care au Botezul cu Duhul Sfant sunt chemati prin rugaciune sa se roage Tatalui pentru manifestari noi si umpleri noi ale Duhului Sfant: Efeseni 5:18 ”Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh.
Acest verset este scris de Pavel Biserici din Efes, credinciosilor din Efes care au fost pecetluiti cu Duhul Sfant adica care au primit prin credinta in Hristos Botezul cu Duhul Sfant. Priviti din nou textul Efeseni 1:13 “Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit…”
Deci nu va inselati, Botezul cu Duhul Sfant toti copiii lui Dumnezeu il au prin credinta in Hristos, iar umplerea cu Duhul Sfant este realitatea si rodul produs de Duhul Sfant in om, in trairea acestuia la lucrarea care a fost chemat.
La fel in Luca 11:1-13 Domnul Isus spune asa “ Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va da Duhul Sfant celor ce I-L cer!”
Aici Domnul Isus le vorbeste ucenicilor lui si vedem asta in versetul 1 “Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: “Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. Motivul pentru care Domnul Isus le da exemplul cu omul care vine si cere mereu paine de la vecinul insistand, este ca ei sa inteleaga ca trebuie mereu si mereu sa ceara Duhul Sfant de la Tatal pentru noi manifestari. Si cand zic manifestari, nu inseamna ca trebuie sa ceri Duhul Sfant ca sa fii Botezat cu El, pentru ca cei mantuiti au deja Botezul cu Duhul Sfant, ci atunci cand staruiesti nu staruiesti pentru Botez pentru ca dupa cum am vazut Botezul il primesc toti care cred in Hristos si in Evanghelia Sa, ci tu cand staruiesti, staruiesti dupa noi manifestari ale Duhului Sfant, adica dupa plinatatea si umplerea Lui in trairea ta. De aceea e bine sa staruiesti, dar numai sa si stii dupa ce staruiesti. Repet, dupa cum vedem in toate versetele mentionate, Botezul cu Duhul Sfant se primeste atunci cand crezi si staruinta dupa Duhul Sfant este ca sa fii umplut cu El.
Totusi sa nu uitam ca păcatul este ceea ce ne separă pe noi de umplerea cu Duhul Sfânt, şi supunerea noastră faţă de Dumnezeu este ceea ce face ca umplerea cu Duhul Sfânt să continue. Degeaba ne rugam sa fim umpluti de Duhul Sfant daca nu ne supunem lui Dumnezeu in totalitate pentru ca sa fim umpluti cu Duhul Sfant. Nu rugaciunea il face pe Dumnezeu sa te umple cu Duhul Sfant, ci trairea in sfintenie si rugaciunea il face pe Dumnezeu sa iti dea din plin Duhul Sau prin noi manifestari ale Harului Sau. Manifestari care-l fac pe Hristos mai dorit, mai iubit, mai onorat in noi. In Efeseni 4:30 ne spune ca este posibil prin trairea noastra cu toate ca am fost Botezati cu Duhul Sfant noi sa-L intristam pe Duhul Sfant. Pacatul din viata noastra iL impiedica pe Dumnezeu sa ne umple de Duhul Sfant.
Priviti alte texte care arata ca cei Botezati cu Duhul Sfant adica cei nascuti din Duhul Sfant sunt plini sau umpluti de catre Duhul Sfant. Fapte 4:8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
Fapte 6:3 “De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
Fapte 7:55 ”Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
Fapte 11:24 ”Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.”
Fapte 13:9 ”Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el.”
Fapte 13:52 în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Dragilor, am cautat sa scriu verset cu verset pentru a arata ca Biblia sustine foarte clar, ca prin credinta, atunci cand crezi in Hristos esti botezat si primesti Duhul Sfant, iar cei care sunt Botezati cu Duhul Sfant vor umbla dupa noi manifestari si umpleri ale Duhului Sfant in lucrarea fiecaruia la care a fost chemat, bazat pe natura noua primita de la Duhul Sfant. Am cautat pe baza Bibliei sa arat ca evidenta Botezului cu Duhul Sfant nu este vorbirea in limbi, ci este o viata schimbata si totodata am cautat tot pe baza Bibliei sa arat ca multi din cei care spun ca au Botezul cu Duhul Sfant nu-l au si din cei care pretind ca au vorbirea in limbi, nu este mereu o vorbire in limbi Biblica. Daca aveti ceva impotriva mea, nu trebuie sa fie impotriva mea, ci trebuie sa intelegeti versetele pe care le-am mentionat, care nu trebuie interpretate, ci trebuie doar citite si intelese. Deci inainte ca sa trageti alte concluzii va rog sa mai cititi o data articolul sau sa ascultati ceea ce am zis.

Revin la Botezul cu Duhul Sfant si te intreb: ai tu acesti Botez cu Duhul Sfant? Intelegi tu ca daca nu ai Duhul Sfant nu esti mantuit, nu esti iertat si nu esti un inchinator adevarat in duh si in adevar (Ioan 4:23-24)? Intelegi tu Evanghelia si acest Nou Legamant facut in Sangele Domnului Isus Hristos prin care toti cei care il cred sunt automat Botezati cu Duhul Sfant? A fost momentul din viata ta cand ai primit Duhul Sfant atunci cand ai crezut in Hristos precum spune Pavel in Fapte 19:2? Esti schimbat? Ai tu invatatura lui Hristos si atat?

Inchei spunand ca cei care spun ca se incred in Hristos si nu sunt schimbati de Hristos, de fapt ei nu cred in Hristos, pentru ca atunci cand cineva se increde cu adevarat in Domnul Slavei primeste un dar nemeritat din partea lui Hristos si numai din partea lui Hristos, primeste darul Sfantului Duh, primeste Botezul cu Duhul Sfant spre iertarea pacatelor dandu-i acestuia o viata total noua, cautand pacea si sfintenia. Deci toti din adunari care traiesc in pacate si pofte, acestia nu au Botezul cu Duhul Sfant, pentru ca Domnul Hristos spune clar in Matei 7:16-20 ca ii vom cunoaste dupa roadele lor.

Botezul cu Duhul Sfant il ai atunci cand crezi, dupa cum am vazut in toate textele mentionate in acest mesaj, dar intrebarea este ce inseamna sa crezi in Hristos ca sa primesti Botezul cu Duhul Sfant?
Atunci cand crezi inseamna sa fii gata sa lasi tot si sa te lepezi de tot ce spune Domnul Isus, inseamna sa iti vezi starea de pacat si pedeapsa vesnica pe care o meriti si sa vezi ca numai prin Hristos care a platit la cruce prin SANGELE SAU poti sa fii iertat de Dreptatea lui Dumnezeu. Si nu in ultimul rand, atunci cand crezi in Hristos inseamna ca iL urmezi pe El asa cum spune El in SINGURA Lui Invatatura Sanatoasa, inseamna sa te pocaiesti asa cum El spune, inseamna sa te tii de Cuvantul adevarat si sa stai ferm prin Duhul Sfant, neclintit si statornic in fata oricarei ispite, prigoniri sau in fata oricarui om sau duh necurat.

Ma rog ca familia mea sa aibe acest Botez cu Duhul Sfant, ma rog ca vecinii si cei cu care intru in contact sa sa pocaiasca si sa creada in Hristos Domnul ca prin urmarea credintei lor sa fie Botezati cu Duhul Sfant, dar ma rog ca toti cei din adunari care pana acum au refuzat sa creada acest adevar despre Botezul cu Duhul Sfant, ma rog ca sa se pocaiasca si sa lase ceea ce stiau pana acum si sa creada ceea ce este clar scris, nu parerile si interpretarile multora. Ce poate fi mai clar decat adevarata interpretare pe care Biblia o da, citeste, vezi si crede. Duhul Sfant te va ajuta sa intelegi.
Psalmul 32:8 „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Ioan 14:26 ”Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
Deci El ne va invata si ne va aduce aminte de tot.

1 Ioan 2:26 ”V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.”

Deci nu ai nevoie de nimeni, ci ai nevoie de Duhul Sfant sa te invete. Pocaieste-te, crede in Hristos, crede Biblia si astfel vei fi invatat de insusi Duhul Sfant.
1 Ioan 3:24 ”Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul pe care ni L-a dat.”

Cei Botezati cu Duhul Sfant sunt ai Domnului Isus Hristos calauziti de EL si au o viata dependenta de El, iar cei care nu au acest Botez cu Duhul Sfant sunt cei care nu vor sa sa pocaiaca si nu vor sa creada in Domnul Isus Hristos, sunt cei care daca vor continua asa dupa moartea lor fizica ei vor fi botezati de Hristos Domnul cu focul vesnic care nu se stinge. Matei 3:10 ”Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi taiat si aruncat in foc.
11. Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.
13. Acela Isi are lopata in mana, Isi va curata cu desavarsire aria si Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.”
Cine este Botezat cu Duhul Sfant de catre Hristos nu va mai fi niciodata botezat cu focul care nu se stinge pentru ca Legamantul lui Dumnezeu facut in SANGELE LUI HRISTOS este ca daca Dumnezeu incepe o lucrare intr-un om, o si duce la bun sfarsit (Filipeni 1:6), iar acest om nu va mai trai dupa mersul placerilor si pacatelor lumii, ci va trai calauzit de Duhul Sfant pe baza naturii duhovnicesti pe care a primit-o la Botezul cu Duhul Sfant (Romani8:9).
În concluzie, cum primim Duhul Sfânt? Primim Duhul Sfânt prin credinţa în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal asa cum am vazut in tot acest mesaj prin textele care sunt intelese clar. Când primim Duhul Sfânt? Duhul Sfânt devine o prezenţă permanentă în viaţa noastră chiar începând cu momentul în care ne punem credinţa în Isus Hristos ca Domn si Mantuitor.

Pentru oile DOMNULUI HRISTOS care sunt crestinii aflati in diferite culte va rog sa studiati Biblia si sa cautati pe Hristos nu prin experiente, ci prin ceea ce este clar scris. Cautarea experientelor poate deveni idolatrie si adevarat va spun ca pentru multi aceste experiente pe care le-am mentinut au ajuns idolatrie. 1 Ioan 2:26 ”V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.”
Desi stiu ca multi din anumite culte sunteti nascuti din Duhul Sfant, va incurajez sa cauti pe Domnul Isus si sa credeti ceea ce Biblia sustine nu cultul sau unii lideri. Stiu ca sunt multi lideri evlaviosi, dar sunt si multi care nu inteleg multe, de aceea fiti ca si oamenii din Bereea, dupa ce PAVEL predica ei se duceau acasa si cercetau sa vada daca ceea ce spunea Pavel este adevarat sau nu, dar vedeti ca ei cercetau Scripturile nu parerile unora sau crezul cultelor. Priviti textul Fapte 17:10 ”Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Bereea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga iudeilor.
11. Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.”
Asa ca in urma a ceea ce astazi ati cititi si auzit, va rog sa cercetati conform Bibliei si nu conform altora.

Daca multi pana acum ati inteles gresit acest subiect despre Botezul cu Duhul Sfant si darurie Lui, cu toate ca sunteti sinceri si multi dintre voi aveti nasterea din Duhul Sfant, trebuie sa intelegeti ceea Biblia sustine si nu cultul vostru. Voi puteti sa aveti Duhul Sfant si fara sa intelegeti in detaliu invatatura despre Duhul Sfant daca nu traiti in pacat si il urmati pe Hristos, pentru ca Duhul Sfant este primit prin credinta nu prin studiu si stiu ca multi din cei care ati inteleg gresit acest subiect aveti Duhul Sfant pentru ca aveti o viata schimbata si evlavioasa in Domnul Hristos urmandu-l pe Hristos in sfintenie. Dar daca pana acum ati crezut diferit fata de ceea ce Biblia sustine, va trebui sa va pocaiti, pentru ca Dumnezeu nu vrea ca sa ramaneti in necunostinta si neoranduiala, ci sa stiti lucrurile clar.
Noi putem sa avem Duhul Sfant si fara sa intelegem in detaliu invatatura despre Duhul Sfant pentru ca Duhul Sfant este primit prin credinta, fara studii asa cum multi au fost mantuiti prin piete si strazi atunci cand au auzit EVANGHELIA si au crezut-o. De aceea, va rog ca sa ma intelegeti si sa faceti un efort ca sa intelegeti, cu toate ca multi ati fost transformati, innoiti si sfintiti prin Duhul Sfant atunci cand v-ati pocait, va rog ca sa cititi atenti versetele mentionate aici si sa vedeti aceasta invatatura a Botezului cu Duhul Sfant pentru ca multi ati inteles gresit si ati fost invatati gresit aceste lucruri.

Nu vreau sa traiti in nestiinta, ci sa stiti ca Botezul cu Duhul Sfant pe care Hristos il da este una cu nasterea din Duhul Sfant si se primeste atunci cand crezi in Hristos. Asta ne arata Biblia si acest lucru il spun aici.

Atunci cand cineva devine copil al lui Dumnezeu in urma pocaintei si credintei in Domnul Isus Hristos prin Duhul Sfant, devine iertat numai prin Duhul Sfant, dar atunci cu toate ca este iertat, el nu intelege toate lucurile, ci pe parcursul vietii acesteia creste in invatatura si maturitate. Dar trist este ca desi multi au fost nascuti din Duhul Sfant, multi dintre voi ati fost invatati gresit despre unele lucruri si acest lucru este si subiectul despre Botezul cu Duhul Sfant. Tot ceea ce avem nevoie este sa citim atenti Biblia si sa vedem fara interpretari ceea ce este scris, fara pareri si fara explicati, ci sa vedem ce este scris, sa acceptam si sa credem.

Cu siguranta Dumnezeu Se descopera celor ce-L cauta dintr-o inima sincera si deschisa la adevar. Atunci cand un om este mantuit el nu vede toate lucrurile, ci pe parcursul maturizarii spirituale, el intelege tot mai mult descoperirea Domnului Hristos. Pe noi ne invata Biblia prin Duhul Sfant nu cultele sau oamenii dupa interpretarile lor. Tot ceea ce conteaza si tot ceea ce le zic la toti indiferent ca sunt adevarati crestini sau nu, le spun ca sa cerceteze ei singuri Biblia care este Cuvantul Adevarului. Asa ca luati, cititi cel putin Noul Testament pentru inceput iar apoi vedeti adevarul scris in legatura cu orice invatatura si veti dori sa mancati mereu si mereu caci daca ati gustat indradevar ca Bun este Domnul veti mai vrea. Psalmul 34:8 “Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El !“
1 Petru 2:2 “… si, ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire,
3. daca ati gustat in adevar ca bun este Domnul.”

Nu priviti si nu primiti invatatura Domnului Hristos prin ochelarii vreunui lider, al unui cult sau al unei religii, ci vedeti cu ochii vostri ceea ce este clar scris ca apoi sa intelegeti cu inima si sa vedeti cu ochii inimii ca sa puteti crede.
Desi am scris multe versete, inchei spunand ca Duhul Sfânt este un dar destinat tuturor celor care cred în Isus, fără excepţie, şi fără a fi impuse alte condiţii pentru a primi acest dar, în afara credinţei în Hristos (Ioan 7:37-39). Duhul Sfânt este dăruit în momentul mântuirii. Efeseni 1:13 indică de asemenea faptul că Duhul Sfânt este dăruit în momentul mântuirii. Galateni 3:2 arată din nou acelaşi adevăr spunând că pecetluirea şi primirea Duhului Sfânt au loc simultan in momentul punerii credinţei în Isus. Duhul Sfânt locuieşte permanent si in veci în credincioşi (Ioan 14:16). Duhul Sfânt este dat credincioşilor ca o arvună/avans si o identificare viitoare în momentul glorificării în Isus Hristos (2 Corinteni 1:22; Efeseni 4:30). Duhul Sfant ne este dat ca sa ne fie calauzitor, sa ne descopere adevarul, sa ne aduca aminte, sa ne protejeze, sa ne tina pe cale (Ioan 14-16).
Ma rog ca toti care auzim aceste lucruri sa ne pocaim, sa credem Evanghelia Domnului Hristos si astfel vom fi toti Botezati cu Duhul Sfant prin credinta in Domnul Hristos asa cum cere El si cum spune El,  traind o viata noua in EL prin EL si pentru EL, practicand darurile date de catre Duhul Sfant Bisericii cum este clar scris in Biblie. A lui sa fie gloria si slava in vecii vecilor Amin!

Alin Lolos

Lucrurile nebiblice precum traditia si religiile idolatro-pagane

 

 
 
 
00:00
 
00:00
 
 
 
 

Nu-ti impietri inima, ci vezi daca ceea ce am spus este din Biblie. Cerceteaza Scriptura !
Un lucru este clar si simplu, DOMNUL ISUS HRISTOS a dat o singura Invatatura si aceasta Invatatura nu se contrazice. Nu sunt mai multe Invataturi si nu este scrisa in alta parte decat in Biblie, care este formata din Vechiul si Noul Testament. Acum daca asa este, de ce unii oameni pun traditia pe acelasi grad cu Biblia, adica de ce pun traditia la aceeasi egalitate cu Scriptura ? Daca traditia ar fi adevarata, atunci Biblia ar spune asta, dar tot ceea ce spune Biblia, adica Cuvantul lui Dumnezeu, care este infailibil si care vorbeste impotriva traditiei si a oricarui manuscris care este diferit de Invatatura lui, contrazice traditia. In plus, Biblia contrazice traditia si traditia contrazice Biblia, ceea ce acestea doua sunt intr-o totala si continua contrazicere, care nu se imbina una cu alta. In alte cuvinte, traditia a fost facuta de om, dar Biblia este scrisa de insusi Dumnezeu.
Repet si imi doresc sa fie mult mai clar pentru unii, Dumnezeu nu se contrazice si nu a dat o invatatura ca sa il innebunesca pe om, sa nu stie ce sa mai creada, ci a dat o invatatura clara care sa fie calauza in trairea omului.

Acum vreau sa va intreb ceva si acest lucru imi intarata duhul in mine, asa cum si lui Pavel i se intarata in Fapte 17:16, vreau sa va intreb: nu este adevarat ca crestinul trebuie sa creada Biblia exact asa cum este ? Cu siguranta da. Acum daca asa este, inseamna ca omul care se declara crestin crede Biblia 100 % exact cum este scrisa. Dar ceea ce am realizat este ca cei mai multi care se declara crestini, dar trairea lor lasa de dorit, nu isi citesc Biblia, ba mai mult, nu cred Biblia, ci traiesc dupa o traditie sau o religie, traiesc chiar dupa parerile lor, care nu au deloc de-a face cu Dumnezeu sau cu Invatatura LUI HRISTOS DOMNUL. Este ca si cu otrava de sobolani. Pentru ca sobolanii sa manance acea otrava, aceasta trebuie imbinata 95 % cu mancare buna, iar 5 % otrava, altfel cum ar putea s-o manance si sa moara ? Tot asa este si cu traditia si religiile, au otrava in ele, iar conform Bibliei in Galateni 1:6-9 orice invatatura straina sa fie anatema. Atunci cand vorbesc cu oamenii religiosi, mai ales din religia ortodoxa, va dati seama ca de multe ori imi scot Biblia si le arat clar scris negru pe alb, ca majoritatea lucrurilor pe care cultul ortodox le practica si le cred, nu se bazeaza pe Scriptura, ci pe alte scrieri, mai ales se bazeaza pe o traditie nesustinuta de Scriptura, iar tot ce este in afara Scripturii, este fals si erezie. Tineti minte vorba: Sola Scriptura !

Vreau sa va scriu mai jos cam tot ceea ce religia ordodoxa practica si crede, lucruri care nu se bazeaza pe Scriptura.
Una dintre cele mai mari erezii este ca se inchina la fecioara Maria, aducand tot felul de argumente, lucruri care nu sunt sustinute de Biblie. De obicei imi place sa intreb: Credeti ca Dumnezeu TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT este Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor, Sfant, Drept, Dragoste ? Unii zic ca ei cred asta si imediat ii intreb, atunci de ce va inchinati fecioarei Maria si ii atribuiti ei acest statut ca al lui Dumnezeu ? Conform Bibliei, Dumnezeu este singura persoana care detine aceste atribute, iar inchinarea trebuie adusa numai si numai Lui, dar multi din religia ortodoxa, se inchina fecioarei Maria, ca si cum ea este la fel de infailibila ca Dumnezeu insusi si multi prin faptul ca se inchina ei, o ridica pe ea la acelasi statut cu al lui Dumnezeu Creatorul. Unii zic ca Maria este mijlocitorul dintre noi si Dumnezeu, ceea ce este fals, pentru ca Biblia spune clar in 2 Timotei 2:5 “Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” Asa ca prin faptul ca te inchini unui om, prin faptul ca te inchini fecioarei Maria, prin faptul ca te inchini Apostolilor, in alte cuvinte, prin faptul ca te inchini unei creaturi, aceasta este blasfemie si erezie. Nicaieri nu gasim in Scriptura asa ceva, iar argumentele unde scrie sa nu te inchini decat lui Dumnezeu, le vedeti in video-ul “De ce invatatura ortodoxa este falsa si nebiblica ?”

Vreau sa va scriu mai jos tot ceea ce se practica in unele religii, care nu sunt biblice, nu sunt sustinute de Dumnezeu si nu veti gasi niciodata asa ceva in Biblie. VA ROG NU MAI TINETI DE O RELIGIE, si nu mai continuati sa va dati argumente din afara Bibliei, ci credeti in EVANGHELIE si pocaiti-va crezand cu adevarat in DOMNUL ISUS HRISTOS ! Durerea mare este ca cei mai multi zic ca ei cred in Invierea DOMNULUI ISUS HRISTOS, iar atunci cand incep sa le zic planul lui Dumnezeu cum iarta omul, ei imi zic: “pai ce a inviat cineva sau s-a intors cineva din morti ? ” E nebunie iar cu aceste vorbe ale lor, ne dam seama clar ca ei nu cred in HRISTOS si nici in invierea Lui, altfel n-ar intreba asa ceva. Dar totusi, sa zicem ca unii chiar cred in invierea DOMNULUI ISUS HRISTOS, dar priviti care este durerea. Pai daca crezi in Invierea lui Isus Hristos si crezi in faptul ca HRISTOS inainte sa fie rastignit a zis: “Voi invia a treia zi”, atunci inseamna ca trebuie sa crezi tot ceea ce HRISTOS a zis despre EL si despre Invatatura pe care o cere de la noi, nu-i asa ? Ei bine, daca ei zic ca, cred in Invierea lui HRISTOS, de ce nu se pocaiesc de pacate, pentru ca Hristos a zis ”pocati-va si credeti in Evanghelie” Marcu 1:15, iar in alt loc a zis clar, “EU sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la TATAL decat prin Mine.” Ioan 14:6.
EL nu a zis ca este o cale, sau un adevar, sau o viata, ci a zis clar, ca EL este Calea, Adevarul si Viata. Ceea ce vad in tara si nu numai, cei care se declara crestini ortodocsi, nu cred in HRISTOS, nu asculta de vorbele lui HRISTOS, ci tin de o religie de parca ar scrie in Biblie ca religia ortodoxa este de la Dumnezeu !

Am o intrebare pentru cei care tin de religia ortodoxa si care in loc sa creada Cuvintele lui HRISTOS scrise in Biblie, cred si practica total altceva, numai voia lui Dumnezeu nu. Intrebarea este urmatoarea: daca va nasteati in India, sau intr-o insula, tot religia ortodoxa va era in cap ? Voi nu vedeti ca de mici si eu si voi am fost manipulati si fara ca noi sa vrem, ne-au botezat fara sa credem in HRISTOS si fara sa acceptam membralitatea in cultul ortodox ? Ganditi-va si nu mai tineti de religie, ca nu religia ne duce in rai, ci HRISTOS, daca ascultam si credem ce ne zice. De ce credeti ca si la televiziune si pe strazi si oriunde vorbesc cu oamenii, nu ii chem la un cult sau la o religie, ci ii trimit la casele lor sa-si ia Bibliile in serios, sa se pocaiasca de pacatele lor, sa creada cu adevarat Evanghelia, iar dupa aceea, ei singuri vor veni la adunare si-L vor urma pe HRISTOS in Invatatura Lui pana la capat.
Marcu 1:15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Urmatoarele lucruri sunt nebiblice, lucruri care se practica in religia ortodoxa: botezul de mici, inchinarea la icoane, inchinarea la tot felul de sfinti sau apostoli, inchinarea la moaste, inchinarea la ingeri, apa sfintita, pomeni si rugaciunile pentru morti , altare si spovedania la popi, iertarea prin fapte bune sau prin efortul omului, inchinarea la fecioara Maria , traditia , combinarea intre Vechiul Legamant si Noul Legamant, etc, nu sunt biblice, iar toti cei care inca practica aceste lucruri nu isi cunosc nici Biblia si sunt si rataciti, pentru ca se bazeaza pe total altceva decat pe Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia. Daca doriti sa ascultati sau sa vedeti o descreiere mai mare a acestor lucruri, ca rog sa dati clic aici, iar dupa ce dati clic mai jos aveti toate subiectele ce tin de aceste lucruri. Clic aici:
De ce invatatura ortodoxa este falsa si nebiblica ?

Nu esti in Invatatura lui HRISTOS, nu esti al lui HRISTOS.

Vorbind cu foarte multi oameni ortodocsi, unii din ei aduc acest argument in favoarea lor, bineinteles ca au facut dintr-un verset o invatatura, ceea ce nu este Biblic sa faci o invatatura dintr-un singur verset, ci trebuie sa vezi toata Biblia ca sa intelegi Adevarata Invatatura. Ei ca sa continue sa se bazeze pe traditie sau pe alte manuscrise, pe care ei le au, amintesc de acest verset : Ioan 21:25 “Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.”

Odata cu acest verset, ei zic, vezi, mai sunt si alte scrieri, traditia, acatistele, canoane etc . Stop, stop, stop ! Versetul nu zice ca s-ar mai fi scris si alte scrieri, ci zice clar ca “dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul”, ceea ce inseamna ca nu s-au scris, punct. Iar cei care sustin ca ar fi mai multe manuscrise pe care trebuie sa le credem, va intreb, de ce contrazice Biblia, sau de ce Biblia contrazice aceste manuscrise sau traditii pe care ei le tin ? Daca ar fi adevarate, n-ar trebui sa fie una cu Cuvantul lui Dumnezeu si aceeasi invatatura ? Si inca un lucru, imaginati-va ca tot in aceeasi Evanghelie zice clar in Ioan 20:30 “Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”

Versetul 30 se refera ca mai sunt evenimente din trairea DOMNULUI ISUS HRISTOS scrise de Apostoli, dar tot in Biblie scrise nu in traditii sau alte manuscrise. Sunt Matei, Marcu, Luca, Faptele Apostolilor, etc. Iar unele relatari despre apostoli si unele relatari din Biblie, sunt scrise si pe paginile istoriei, dar tot ceea ce este demn de crezare 100%, este numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, pentru ca in istorie unele lucruri oamenii le-au inteles gresit si le-au scris gresit, dar Biblia este scrisa sub inspiratia Duhului Sfant si totodata pastrata ca sa fie demna de crezare.

Iar versetul 31 spune clar ca ceea ce avem scris, ne este scris ca sa credem si ne este indeajuns. Ceea ce vreau sa zic este ca Biblia este scrisa de insusi Dumnezeu prin oameni, iar Dumnezeu nu omitea sa scrie ceva in Scriptura, daca era necesar pentru noi, ci a fost scris exact totul perfect ca noi sa avem si sa credem. Deci nu sunt alte scrieri pe care trebuie sa le credem, decat Biblia, punct. Cand veti crede asta, veti vedea cine este cu adevarat HRISTOS si veti vedea totodata si plata pacatelor noastre care este iadul vesnic, daca nu ne pocaim crezand in HRISTOS DOMNUL.

Astfel ajungem la concluzia ca cei mai multi se regasesc in aceste versete:
Tit 1:15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
16. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Sunt trist pentru ca cei care nu stiu Biblia le dau dreptate ortodocsilor sau celor care nu au nicio treaba cu Invatatura Domnului Isus Hristos, de aceea va indemn fierbinte sa va cititi Bibliile si sa credeti ceea ce este scris acolo, nu alte invataturi, nu alte erezii. Astfel putem spune clar si realist ca religia ortodoxa nu se bazeaza pe Biblie, iar noi am fost si multi altii inca sunt manipulati, ramanand in aceasta minciuna a diavolului, ca “ortodox m-am nascut si ortodox mor.” Aceasta expresie este spusa pentru ca multi se simt bine in religia lor, practicand pacatul, iar altii inselandu-se amarnic, aceasta rezultand judecata lui Dumnezeu impotriva idolatriei si Evangheliei straine. Ma intreb, daca cei din India spun: “ hindus m-am nascut, hindus mor ” ? Ce inselare sa crezi ca religia in care te-ai nascut este cea care duce in IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Omul nu se naste in ortodoxie sau in alta religie, ci se naste in pacat, iar daca cu adevarat vedeti asta, atunci veti realiza ca intrarea intr-o religie, de cele mai multe ori ne este manipulata de ceilalti care cred ca fac bine, botezandu-ne fara sa vrem, inscriindu-ne fara sa ne dam acordul intr-un cult, ca apoi noi sa tinem de aceste religii pagane, crezand ca avem adevarul. Ce nebunie, ce tragic, ce ridicol !

Ca sa vezi cu adevarat originalul, ca sa vezi cu adevarat Adevarul, mai intai trebuie sa ai Adevarul. Imaginati-va daca vin la voi cu o bacnota de 50 de euro, dar este trasa la xerox, probabil o iei, te uiti la ea si zici “pleaca de aici, este falsa”. Intrebarea este urmatoarea: de unde stii ca este falsa ? Bineinteles ca stii de unde este falsa, pentru ca ai avut originalul. Odata in timp ai avut 50 de euro originali 100%, de aceea pentru ca ai avut originalul iti dai seama de fals. Ei bine dragii mei, tot asa este si cu Invatatura lui HRISTOS, luati Biblia, cititi Noul Testament, cititi Vechiul Testament si va veti da seama ce este Adevarul, care este Adevarul, va veti da seama de bazele Scripturii, va veti da seama de Cuvintele Vii ale lui Isus HRISTOS, iar dupa ce veti sti Adevarul, ori de cate ori va veni o minciuna, ori de cate ori va veni o erezie in viata dumneavoastra, veti sti ca este ceva strain, pentru ca voi aveti ADEVARUL. Domnul sa ne ajute la aceasta! Amin.

In concluzie, tot ce face traditia este sa linisteasca constiinta pentru o vreme; faci inconjurul bisericii la Paste de cateva ori si crezi ca esti absolvit de pacat, dar in tine, de fapt nu s-a produs nicio schimbare conform Bibliei, te tot tii de unele sarbatori, legi si ritualuri, bineinteles toate prin efortul omului, ceea ce Biblia spune clar ca nu prin efortul omului se capata mantuirea, ca daca ar fi asa degeaba a murit HRISTOS DOMNUL. DECI TRADITIA PE CARE MULTI O PRACTICA SI O RIDICA IN SLAVI, NICIODATA NU O SA DUCA PE NIMENI LA DESAVARSIREA CUGETULUI, pentru ca mereu si mereu, indiferent de ceea ce practici din traditie, ritualuri, icoane, inchinari la Maria sau Apostoli, moaste, sarbatori, pomeni, spovedanii, cotizatii sau rugaciunile eretice din diferite carticele la diferiti sfinti, pacatul tot nu este biruit si nu poti sa fii iertat in felul acesta, pentru ca in primul rand Mantuirea si iertarea pacatelor se capata doar prin DOMNUL ISUS HRISTOS, iar in al doilea rand, toate aceste lucruri din adunarile pagane si idolatre sunt erezii, minciuni ale diavolului, care orbesc omul si-l fac sa creada ca ceea ce practica este cerut de Dumnezeu Creatorul, cand de fapt toate sunt impotriva lui Dumnezeu si pe langa faptul ca nu sunt sustinute de Biblie si sunt interzise de Dumnezeu insusi, toti care le practica si nu se vor pocai dupa invatatura Bibliei, nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu. De aceea pocaiti-va si credeti cu adevarat in Domnul Isus Hristos in care este Mila, Har, Indurare, Bunatate, Iertare si DRAGOSTE !

Inca un subiect care trebuie spus este ca Maria dupa nasterea Domnului Hristos a mai avut copii si inchinarea la ea, la apostoli, la ingeri este idolatrie. Pentru o descriere mai mare a acestor lucruri va rog sa dai clic aici:
Maria a mai avut copii dupa nasterea Domnului Hristos si inchinarea la ea este idolatrie

Alin Lolos

Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Întrebarea de astăzi este foarte practică şi incredibil de importantă. Ce vrea să spună Pavel în versetul 4 atunci când spune că ţelul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”?

Am menţionat săptămâna trecută faptul că unii cred că aceasta înseamnă că Hristos a împlinit Legea pentru noi atunci când a ascultat în mod desăvârșit de ea şi când a murit ca şi jertfă desăvârşită pentru noi. Noi suntem desăvârşiţi în El având desăvârşirea Lui şi suntem iertaţi în El prin sângele Lui. Cred că lucrul acesta este adevărat şi este fundamental pentru toate celelalte lucruri. Dar nu cred că este mesajul versetului 4. Şi motivul pentru care nu cred aşa ceva, este pentru că nu se potriveşte cu ceea ce spun cuvintele acestui verset. Versetul 4 spune că scopul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi.” Nu spune că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi. Este adevărat că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi, şi aş spune că lucrul acesta rezultă din Romani 5:19. Dar nu acesta este mesajul versetului 4. Apoi Pavel pune accentul în mod specific pe trăirea noastră ca şi modul în care va avea loc această împlinire a poruncii Legii: “ … pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim … după îndemnurile Duhului.”

Deci întrebarea mea este: Cum împlinim noi porunca Legii? Şi în mod specific, cum poate “trăirea” mea prin Duhul – care este întotdeauna imperfectă în această viaţă – să împlinească Legea lui Dumnezeu care este sfântă, dreaptă şi bună? Se poate ca Legea sfântă a lui Dumnezeu şi standardul divin să ne spună “Binişor este îndeajuns”?

Vreau să răspund la această întrebare cu un rezumat în 12 Teze, un rezumat cuprinzător al relaţiei creştinului cu Legea, ca să putem clarifica care este poziţia noastră atotcuprinzăoare şi să putem merge apoi mai departe cu Romani 8 fără să trebuiască să mai reclădim aceste lucruri mereu şi mereu.

TEZA 1

 

Împlinirea poruncii Legii din Romani 8:4 se referă la o viaţă de dragoste autentică faţă de oameni.

Romani 13:8-10

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. Din cauza aceasta poruncile: „SĂ NU PREACURVEŞTI, SĂ NU FURI, SĂ NU FACI NICIO MĂRTURISIRE MINCINOASĂ, SĂ NU POFTEŞTI”, şi orice altă poruncă, sunt sumarizate în porunca care spune: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” Dragostea nu face rău aproapelui: aşadar dragostea este împlinirea Legii.

Galateni 5:13-18

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniti poftele firii pământeşti … Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. (Comparaţi cu Romani 7:4, 6).

Matei 7:12

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.

Matei 22:37-40

Isus i-a răspuns: „SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL, DUMNEZEUL TĂU, CU TOATĂ INIMA TA, CU TOT SUFLETUL TĂU, ŞI CU TOT CUGETUL TĂU.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

TEZA 2

 

Împlinirea Legii de către noi, prin dragostea pe care o avem faţă de alţii, nu este baza îndreptăţirii noastre. Baza îndreptăţirii este numai ascultarea lui Hristos şi vărsarea Lui de sânge, care ne sunt creditate doar prin credinţă înainte ca noi să facem orice faptă bună. Împlinirea Legii de către noi este roada şi dovada faptului că suntem îndreptăţiţi (justificaţi) prin credinţă.

Romani 3:24-25

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

Romani 5:19

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Romani 8:3

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Romani 3:20-22

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

Romani 3:28

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

Romani 4:4-5

Însa, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

TEZA 3

 

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii nu se înfaptuieşte în propria noastră putere ci prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt.

Romani 8:4

… pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Galateni 5:22-23

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Galateni 5:13-16

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” … Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

TEZA 4

 

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul, se face prin credinţă, adică, prin a fi satisfăcuţi cu tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos – perseverenţa aceleiaşi credinţe care îndreptăţeşte.

Galateni 3: 5

Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

Galateni 5:6

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

1 Timotei 1:5

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.

TEZA 5

 

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, nu este o dragoste desăvârşită în viaţa aceasta.

Romani 7:15

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

Romani 7:19

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Romani 7:23-25

Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Filipeni 3:12

Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

TEZA 6

 

Dar împlinirea perfectă a Legii de către mine prin dragostea fața de alţii, prin Duhul prin credinţă, va deveni desăvârşită când voi muri sau când vine Hristos, şi voi trăi în veci în desăvârşirea dragostei.

Romani 8:30

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Filipeni 1:6

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Evrei 12:22-23

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, … de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.

TEZA 7

 

Chiar dacă într-o zi voi fi desăvârşit în dragoste, totalitatea existenţei mele nu va fi niciodată una desăvârşită pentru că va include întotdeauna primul capitol al stării mele corupte. Voi fi întotdeauna un păcătos iertat şi voi avea întotdeauna nevoie de o neprihănire imputată mie, străină mie, şi de un Înlocuitor care să ia asupra Lui păcatul meu pentru ca să am o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta Hristos va fi slăvit pe veci în mântuirea mea. Voi depinde pe veci de neprihănirea Lui şi de jertfa Lui.

TEZA 8

 

Chiar dacă este încă nedesăvârşită, dragostea aceasta dependentă de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos (care este esenţialmente bucuria jertfitoare-de-sine spre binele temporar şi veşnic al altora, 2 Corinteni 8:1-2, 8) este direcţia adevărată şi reală a vieţii pe care o cere Legea. În această viaţă avem o direcţie nouă, nu o desăvârşire deplină. Această direcţie este ceea ce cere Legea de la noi în drumul nostru spre perfecţiune. Vedeţi referinţele de la teza 1.

TEZA 9

 

Această împlinire a Legii Vechiului Testament prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, este câteodată numită “legea libertăţii” sau “legea lui Hristos.”

9.1 Atunci când împlinirea Legii este numită “legea libertăţii” înseamnă că noi ca şi creştini urmărim dragostea fiind eliberaţi de păzirea legii ca şi bază a îndreptăţirii noastre sau ca şi putere pentru sfinţirea noastră. Ci urmărim dragostea prin “legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Romani 8:2). Privim la Duhul lui Hristos pentru transformarea noastră astfel că dragostea curge prin putere din interior, şi nu prin presiune din exterior. Legea libertăţii este călăuzirea Duhului, şi “acolo unde este Duhul este libertatea” (2 Corinteni 3:17).

Iacov 1:25

Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Iacov 2:10-12

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „SĂ NU PREACURVEŞTI”, a zis şi: „SĂ NU UCIZI”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.

Galateni 5:1

Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

2 Corinteni 3:17-18

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi *suntem schimbaţi *în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

9.2 Când împlinirea Legii este numită “legea lui Hristos,” înseamnă că alergarea noastră după dragoste este călăuzită şi împuternicită de viaţa, cuvântul şi Duhul lui Isus Hristos. Legea lui Hristos nu este o nouă listă de comportamente exterioare ci o nouă Comoară şi un nou Stăpân lăuntric. El ne-a dat o “nouă poruncă” (“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii,” Ioan 13:34). Dar acest standard al dragostei este viaţa şi puterea unei persoane care locuieşte în noi prin Duhul. Noi urmărim dragostea din perspectiva “legii lui Hristos” privind la Hristos ca la neprihănirea noastră atot-suficientă, Comoara noastră atot-satisfăcătoare, Protecţia şi Ajutorul nostru atot-suficient, şi sfătuitorul şi călăuza noastră atot-înţeleaptă.

1 Corinteni 9:21

Cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt [în, nu sub] legea lui Hristos); ca să câştig pe cei fără lege.

Galateni 6:2

Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

TEZA 10

 

Legea Vechiului Testament poate fi înţeleasă într-un sens restrâns ca şi un set de porunci, sau într-un sens mai larg ca şi toată învăţătura Pentateuhului, sau chiar ca totalitatea instrucţiunilor lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu dă instrucţiuni.

10.1 Într-un sens restrâns cineva ar putea gândi că Legea porunceşte o ascultare perfectă care, dacă am putea-o împlini prin credinţă, ar deveni neprihănirea şi îndreptăţirea noastră. Dar, din cauza păcatului nostru, Legea nu dă viaţă în felul acesta (Galateni 3:21), ci ne întemniţează ca să ne îndreptăm privirea dinspre păzirea Legii înspre Hristos, pentru ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în El.

Galateni 3:21-25

Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, atunci neprihănirea ar veni cu adevărat din Lege. Dar Scriptura i-a întemniţat pe toţi sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. Însa înainte de venirea credinţei, noi eram ţinuţi sub paza Legii, fiind întemniţaţi faţă de credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea a devenit îndrumătorul nostru ca să ne călăuzească la Hristos, pentru ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. Însă acum, odată ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

10.2 În sensul mai larg al întregului Pentateuh sau al întregului Vechi Testament, am putea să ne gândim la Lege nu doar ca la ceva care are cerințe de la noi, ci şi ca la ceva care le arată păcătoşilor o cale pentru ca aceştia să fie îndreptăţiţi prin credinţă fără fapte, şi să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu umblând în dragoste (Geneza 15:6; Romani 4:3; Galateni 3:6).

Romani 3:19-22

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire; pe care o dă Dumnezeu, fără lege – *despre ea mărturisesc Legea şi proorocii *- şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

TEZA 11

 

Atunci când Legea este înţeleasă în întregimea ei, scopul ei este ca toată slava să-i fie dată lui Isus Hristos, El fiind Cel care conferă singura bază pentru neprihănirea care ne este imputată prin credinţă (îndreptăţire), şi singura putere pentru neprihănirea care ne este dăruită (=dragostea care împlineşte Legea) prin credinţă (sfinţire).

Romani 5:19

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Romani 10:4

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Filipeni 3:8-9

Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere … ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Filipeni 1:11

… plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

TEZA 12

 

Ca urmare, voi rezuma în trei puncte răspunsul la întrebarea, “Cum pot ascultarea mea imperfectă şi dragostea mea imperfectă să împlineasca Legea perfectă a lui Dumnezeu?”

12.1 Mai întâi, dragostea mea imperfectă este, fără îndoială, o dragoste dependentă de Dumnezeu, împuternicită de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos, şi care se bazează pe îndreptăţirea mea şi nu este un mijloc pentru obţinerea îndreptăţirii mele. Şi de aceea dragostea este noua direcţie către care ţintea Legea şi pe care a promis-o noul legământ. Pe scurt, dragostea ca şi roadă a credinţei care-L preamăreşte pe Hristos este dragostea către care ţintea Legea.

12.2 în al doilea rând, dragostea mea imperfectă este primul rod al unei desăvârşiri finale pe care o va împlini Hristos în mine la venirea Sa. Romani 8:4 nu spune că toată împlinirea Legii se petrece acum. Dar noi începem acum să trăim după îndemnurile Duhului şi tot acum începem să împlinim şi Legea.

12.3 În final, dragostea mea imperfectă este roada credinţei mele în Isus, iar Isus este îndreptăţirea mea perfectă înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, singura păzire a Legii de care depind eu, ca şi bază a îndreptăţirii mele, este păzirea Legii de către Isus. El a împlinit Legea în mod desăvârşit, pe când eu nu o pot împlini astfel. Eu nu voi putea niciodată să trăiesc pe tot parcursul veşniciei o viaţă perfectă pe care să i-o ofer lui Dumnezeu. Acceptarea vieţii mele pentru veşnicia întreagă va depinde întotdeauna de desăvârşirea lui Isus, care îmi este oferită mie. Dragostea mea imperfectă de acum şi dragostea mea perfectă de mai târziu va fi întotdeauna roada credinţei care priveşte la Isus, singura mea desăvârşire. În final Legea este împlinită în mod imperfect în mine pentru că a fost împlinită în mod perfect în El . Imperfecţiunea mea este un indicator care arată înspre perfecţiunea Lui, iar indicatorul acesta este cel către care ţinteşte Legea.

CONCLUZIE

 

Ori de câte ori priviţi în Scriptură priviţi la Isus. Lăsaţi ca orice pasaj să vă spună ceva despre Tatăl lui Isus şi Duhul lui Isus şi astfel, să vă spună ceva despre Isus. Faceţi din aceasta ţelul vostru de fiecare dată când folosiţi Scriptura, pentru ca să-L vedeţi şi să-L savuraţi tot mai mult pe Hristos. Căutaţi după comori care să vă satisfacă sufletul tot mai mult în El. În felul acesta Duhul lui Hristos va fi la lucru ca să vă transforme după chipul Său. Ţelul legii va fi împlinit tot mai mult în viaţa voastră. Şi Îl veţi preamări pe Hristos în viaţa voastră până când va veni El ca să desăvârşească lucrarea pe care a început-o.

 

O problema in biserica detectata de Iosif Ton

Simion Cure, prin 1972 a spus: „Istoria baptistilor din România se împarte în douã: Pânã pe la 1930, foarte mulþi predicatori erau experti în a arãta erorile si coruptia din ortodoxie si în a chema oamenii sã iasã de la ei si sã vinã în bisericile noastre. În 1925 s-a construit Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti si au venit mai multi teologi baptisti americani pentru a preda cursuri la acest Seminar. Profesorii acestia au observat ce fac predicatorii români care se concentrau pe criticarea ortodoxiei si, de prin 1930, au început sã ne spunã celor ce eram atunci în Seminar: „Lãsati ortodoxia în pace si predicati-L pe Domnul Isus, asa cum scrie apostolul Pavel: „Noi predicãm pe Isus Cristos cel rãstignit.” Slujba noastrã – au continuat ei – trebuie sã fie aceasta: Sã chemãm oamenii la Domnul Isus!” Este de remarcat cã semnul clar cã toatã frãtietatea baptistã a receptat acest mesaj a fost faptul cã în mai toate bisericile baptiste din tarã s-a scris de atunci deasupra amvonului: „Noi predicãm pe Isus Cristos cel rãstignit.” Dar ceea ce m-a izbit pe mine a fost ceea ce a adãugat Simion Cure la aceastã istorie: „Profesorii mei m-au învãtat cum sã chem oamenii la Domnul Isus, dar nu m-au învãtat ce sã fac cu ei dupã ce vin la Domnul Isus. Asa se face cã de treizeci de ani tot chem oamenii la Domnul Isus, dar nu mai stiu ce sã fac cu ei dupã aceea.” Problema care mi s-a formulat mie atunci a fost aceasta: Ce învãtãturã ar trebui sã le dãm noi oamenilor dupã convertire, adicã dupã ce vin la Domnul Isus. Am observat ca regulã generalã cã facem evanghelizãri, îi introducem pe cei convertiti într-un scurt si adeseori superficial curs de catehezã, îi botezãm si apoi îi lãsãm sã trãiascã linistiti în bisericã, fãrã sã mai avem pentru ei un program sistematic si coerent de învãtãturã.
Cândva am fost profesor de limba si literatura românã la clasele ciclului II ( de la cl. a V-a la cl. a VIII-a). Ca profesor, stiam exact ce si cât stie un elev când vine la mine în clasa a V-a. si eu stiam exact ce trebuie sã stie el când terminã clasa a VIII-a. Eu stiam cã trebuie sã le dau un volum de cunostinte si sã le formez o sumã de deprinderi. Pentru aceasta, în primul rând, eu aveam un plan de lectii pe care trebuia sã le predau în acel an scolar si, în al doilea rând, în planul acela aveam prevãzute si o serie de exercitii pe care trebuia sã le fac cu ei si o sumã de teme de casã pe care trebuia sã li le dau. Lucrarea mea de profesor trebuia sã fie extrem de bine gânditã si planificatã încã înainte de începutul anului scolar. De fapt, nu aveam voie sã intru la prima orã de clasã pânã nu mã duceam cu planul la dl Director ca sã mi-l semneze!
Si m-am gândit atunci: Oare de ce când am trecut de la catedrã la amvon nu mi-am pãstrat aceastã gândire organizatã si acest fel de muncã bine gânditã dinainte si amãnuntit planificatã? Ar fi trebuit ca atunci când am devenit pastor sã mã fi întrebat: În ce stadiu al cresterii spirituale se aflã noii mei elevi? Ce stiu ei si ce ar trebui sã stie ei? Ce subiecte ar trebui sã abordez eu în predici, adicã ce cunostinþe ar trebui sã le dau? Ce deprinderi de viatã crestinã au ei si ce deprinderi ar trebui sã le formez eu? Cu alte cuvinte, ce fel de oameni sunt ei acum, ce fel de oameni ai lui Dumnezeu as vrea eu sã ajungã si cum sã procedez ca sã-i fac sã ajungã acolo?Preluat de pe http://www.iosif-ton-mesaje.eu/introducere

Matei 26,36-46

Ps. 40 (39)

Am recitat cuvintele psalmului: „Iată vin! În capul cărții este scris despre Mine. Ca să fac voia Ta…” (v. 11). Isus este Fiul lui Dumnezeu pentru că face voia Tatălui, care este a se face fratele tuturor. În textul evanghelic vom vedea până-n ce punct ajunge fraternitatea lui Isus. Pătimirea Domnului ne ajută să înțelegem mai bine Paștile.

Versetele evanghelice sunt importante și ne exprimă sentimentele lui Isus în momentul principal al vieții Sale – în ultima Sa noapte, înaintea crucii – și ne exprimă raportul Său cu Tatăl…

Este noaptea Sa ultimă și misterioasă, o noapte în care vom vedea că Isus intră în toate nopțile noastre.

În Biblie există trei mari nopți. Prima este noapte originară, a haosului, când Dumnezeu a creat lumea și a biruit întunericul prin cuvântul Său și s-a născut lumea, care apoi s-a îndepărtat de El, în păcat. A doua noapte (Gen. 32) este o noapte de luptă între un om și Dumnezeu. În acea noapte omul descoperă numele său adevărat: Israel. În lupta cu Dumnezeu, în timpul nopții, iese la lumină numele său propriu, propria esență: unul care luptă cu Dumnezeu. Așadar omul este unul care luptă cu Dumnezeu.

În această cateheză vom vedea cealaltă luptă: agonia, care înseamnă lupta lui Isus în grădina Ghetsimani, loc în care iese la iveală numele lui Dumnezeu: Tată.

Dacă în prima noapte Dumnezeu a „așezat” lumea în afara Sa (în exteriorul Său), lume care apoi s-a îndepărtat de Dumnezeu prin păcat, în noapte, în textul nostru Dumnezeu se așază în fiecare noapte, în fiecare îndepărtare. Iar Fiul, din îndepărtarea absolută de Tatăl – din abandonarea Tatălui – Îi strigă numele: Tată.

În noaptea din Gen. 32 Iacob descoperă numele său nou, care indică destinul, deci se va numi Israel. În schimb, în această noapte în care Isus luptă – agonizează – Isus ne spune identitatea și numele profund al lui Dumnezeu care e Tată, adică Abba.

Se citește Mt. 26, 36-46

36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor: „Staţi aici până când mă voi duce acolo să mă rog!” 37 Şi, luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!” 39 Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat spunând: „Tată, dacă nu este posibil ca să treacă acest potir fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta”. 43 Venind, i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, a plecat din nou şi s-a rugat pentru a treia oară spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 46 Sculaţi-vă, să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape”.

Isus se află în ultima seară a vieții Sale, cu puține ore înaintea răstignirii pe care deja o prevede. Se află singur, în grădină, în afara zidurilor orașului. Și aceasta este ora decisivă, pentru că este ora în care El decide ce să facă. De fapt, în acel moment s-ar fi putut eclipsa, să meargă în altă parte și să nu înfrunte destinul care-L privește.

Textul este construit pe opoziția dintre Isus și discipoli. Pe de o parte, vedem discipolii care șed, dorm, sunt slabi în carne, nu-și dau seama de nimic, doar sunt treziți din când în când… Pe de altă parte, Îl vedem pe Isus prosternat, rugându-se și având puterea Spiritului pentru a împlini voia Tatălui. Și astfel „sosește ora”.

Acest text ne ajută să vedem cum sosește ora definitivă a mântuirii. Ceasul definitiv al mântuirii este trecerea de la voia mea la voia Tatălui. Cine face voia Tatălui este Fiu. Iar această noapte este ca generarea Fiului: Isus, care în sfârșit, este în mod deplin Fiu pe pământ, pentru că face voia Tatălui. Și această voie a Tatălui constă în a fi aproape de toți frații.

Centrul textului sunt cuvintele pe care Isus le spune discipolilor Săi: „locuiți aici și vegheați cu Mine”. Cu alte cuvinte noi suntem chemați „să locuim”, să construim locuința noastră și „să ținem ochii deschiși pe pătimirea lui Dumnezeu pentru lumea pierdută”, care se revelează în Isus, în agonia Sa, în lupta Sa. Asupra acestei pătimiri noi trebuie să ținem ochii deschiși!

Isus putea să se sustragă pătimirii; nu era dificil să se sustragă dinaintea unui lucru pe care cu luciditate îl prevede… dar pe care cu o determinare mișcată de iubire, îl acceptă. Isus nu se sustrage pătimirii.

v. 36 

36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor: „Staţi aici până când mă voi duce acolo să mă rog!”

Îl vedem pe Isus în rugăciune. În pericopele evangheliei Îl aflăm rugându-se mereu în timpul nopții și în momentele decisive: după prima zi, când toți Îl caută pentru a-l face rege, El este în altă parte pentru ca să se roage; după înmulțirea și darul pâinilor, când ei vor să decreteze triumful Său, Isus se retrage să se roage; aici, în ultima seară, când El însuși va deveni pâine, se retrage să se roage.

Cu alte cuvinte, noaptea – reprezentând „locul” în care omul nu mai poate face nimic – este simbolul morții, El se retrage în comuniune cu Tatăl, și trăiește acea limită reprezentată de noapte – simbol al morții – în comuniune cu Tatăl.

La fel și noi, putem trăi limitele noastre, ori în singurătate, închiși și aplecați asupra noastră, dar în acest fel limita noastră este cursa (capcana) care ne ține în moarte, sau trăim în limita noastră comuniunea cu Tatăl vieții și atunci acea limită asumă, primește o altă însemnătate. Adică este locul trecerii Fiului care face voia Tatălui. E locul – noaptea în rugăciune – în care se biruie ispita și încercarea. Altfel, noaptea, întotdeauna, este locul căderii.

Isus se retrage cu discipolii în Ghetsimani. Ghetsimani înseamnă „presă”. Isus va fi presat! La fel cum presa scoate la iveală sucul muncii, al vinului și al uleiului, la fel, umanitatea Sa presată va revela esența Sa, care este însăși esența lui Dumnezeu.

Noi suntem obișnuiți să-L considerăm pe Isus existând la două nivele. La etajul inferior se află umanitatea și la cel superior se află divinitatea. Și astfel spunem că El a suferit, dar că știa că este Dumnezeu, știa că va învia. Bine. Și eu știu că voi învia, dar acest fapt nu schimbă realitatea suferinței și a morții…

Nu luăm niciodată în serios umanitatea lui Isus. Însă, în evanghelie este tocmai umanitatea Sa cea care ni-L revelează pe Dumnezeu. Tocmai umanitatea Sa dăruită în totalitate fraților Îl revelează pe Dumnezeu. Nu înseamnă că umanitatea merge pe contul ei iar divinitatea este ceva despărțit de ea. Nu! Umanitatea Sa – care este

Î ntru-totul egală cu a noastră și care trăiește solidaritatea cu frații, chiar și-n noapte – ni-L revelează pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este solidaritate și iubire mai tare decât moartea.

Isus este „pontiful”, adică este puntea între Dumnezeu și omenire. O altă imagine este balamaua: este balamaua care unește în mod dramatic – în acest caz – ceea ce pare extrem de departe: Dumnezeu și omenirea.

vv. 37-38 

37 Şi, luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”

Isus ia cu Sine pe Petru, Iacob și Ioan. Sunt cei trei care au văzut schimbarea la față, locul gloriei în care umanitatea Sa a lăsat să strălucească divinitatea și unde Tatăl L-a numit Fiu. Acum aceștia trei Îl văd în agonie, în angoasă, în întristare, într-o situație în care Dumnezeu revelează propria Sa umanitate și în care Fiul Îi spune lui Dumnezeu: Tată.

Această scenă din Ghetsimani oglindește episodul schimbării la față: aceasta este desfigurarea, acela este transfigurarea, dar aceasta reprezintă trecerea în glorie.

Și aici „Isus a început să simtă întristarea și angoasa”.

Întristarea o cunoaștem toți. Angoasa e ceva mai profund. În limba greacă cuvântul indică saturarea, atunci când suntem plini până la gât… plini de gol. Este angoasa absolută, dezgustul vieții căci totul pare un nimic. Și Isus simte aceste sentimente profunde, care-s de fapt sentimentele profunde ale fiecărui om înaintea răului, înaintea morții.

A Sa nu este o moarte oarecare, ci este o moarte violentă. Are doar 33 de ani. E o moarte violentă nedreaptă dar și fără sens, pentru că El nu moare pentru o cauză. El este Fiul lui Dumnezeu, iar dacă moare El, s-a sfârșit cauza: El este Împărăția… Noi putem muri sau trăi pentru Cristos. Dar El este Cristosul. Și dacă moare El, totul este falit (terminat).

Isus experimentează un lucru pe care noi nu-l experimentăm: omul este păcătos și L-a abandonat pe Dumnezeu. Iar abandonul îl simte cine iubește. Și Dumnezeu iubind omul, experimentează abandonul făcut de om. Isus e Fiul, experimentează păcatul nostru care este „abandonarea Tatălui”. Iar Fiul, care este Fiu pentru că este al Tatălui, abandonat de Tatăl, trăiește nimicul lui (căci fără Tatăl nu mai este Fiu). Așadar, Isus trăiește răul absolut. La fel și Tatăl.

Și nu există nici un rău dincolo de acest rău, adică Fiul lui Dumnezeu experimentează abandonul lui Dumnezeu. Este haosul absolut.

Isus – în această noapte – intră în nopțile noastre, în noaptea morții, a morții violente nedrepte și fără sens, intră în abandonul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu unde este? De ce nu intervine? Poate Dumnezeu nu se mai interesează de nimic? Dumnezeu M-a abandonat!

Isus simte în Sine abandonarea lui Dumnezeu în sensul că El ia asupra Sa greutatea umanității care-L abandonează pe Dumnezeu.

Isus iubește viața. El nu dorește să moară, ci a venit să ne aducă viața și iubirea… și ia asupra Sa moartea și violența noastră… a venit să ne spună că Dumnezeu e Tată și experimentează indiferența și abandonarea Tatălui… Așadar, răul nostru atinge inima lui Dumnezeu. Și în acest loc Isus spune: „Locuiți aici!”

Textul grec spune „locuiți”. Este un imperativ.

Noi trebuie să construim locuința noastră în pătimirea, mila și iubirea pe care o are Dumnezeu pentru această lume pierdută. Aici noi ne aflăm acasă (locuim) și înțelegem cine suntem noi: locuim în această pătimire a lui Dumnezeu, în această iubire absolută. Și trebuie să ținem ochii fixați pe această pătimire, pentru că ne revelează răul ca fiind rău, dar, în același timp ne revelează și faptul că acest rău deja este plin de prezența Sa. Deja nu mai există „depărtare de Dumnezeu” care să nu fie „plină de Dumnezeu”. Nu există un abandon al lui Dumnezeu care să fie abandonat, pentru că acolo deja este prezent Fiul, solidar cu omul, cu ultimul dintre oameni, cu cel abandonat și pierdut. Căci Fiul este cel mai pierdut și abandonat.

În acest punct, Isus spune: „sufletul meu est trist până la moarte”. Înseamnă că sinuciderea este mult mai ușoară decât o astfel de viață. A muri este nimic față de a trăi această angoasă. A muri ar însemna sfârșitul acestei întristări. Însă Isus trăiește această angoasă, acest rău absolut. Și ne spune să stăm acolo, să privim. De ce să privim această scenă? Pentru că aceste lucruri sunt acelea înaintea cărora noi închidem ochii, la fel ca apostolii. Ce putem să facem în timpul nopții, decât doar să dormim? A închide ochii, a dormi, este mimarea morții. Cu alte cuvinte, înaintea răului noi zicem că nu există răul… și ne prefacem că nu există și ne continuăm viața pe cont propriu, până când răul nu ne atinge. Și apoi când ne atinge, pentru noi se termină totul… El ne îndeamnă „țineți-vă ochii deschiși pe această scenă”. Căci în acel loc de acum înainte este prezent Dumnezeu. Așadar, mântuirea deja e prezentă în orice pierzanie.

Acestei scene îi putem aplica un verset din Ps. 46,11 „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”. A se opri și a locui aici, a ține inima și ochii deschiși pentru a înțelege că aici este Dumnezeu.

v. 39 

39 Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.

Marcu ne spune că Isus cade cu fața la pământ, deci nu mai are vreun motiv pentru a trăi. Și în acest punct spune „Tatăl Meu”. Singurul motiv al vieții Sale este Tatăl; Dumnezeu este considerat ca fiind Tatăl, tocmai în timp ce Isus experimentează abandonarea lui Dumnezeu. Atitudinea lui Isus este un act de încredere absolută… Și spunându-I lui Dumnezeu Abba, Tatăl meu, Isus este Fiul.

Și această noapte este generarea Fiului. Adam a fost creat fiul lui Dumnezeu, dar L-a abandonat pe Tatăl și a intrat în noapte, în abandonarea lui Dumnezeu. Isus, însă, în abandonarea lui Dumnezeu, se reîntoarce la Tatăl și spune Abba, Tatăl Meu.

Așadar, de acum înainte orice îndepărtare de Dumnezeu este re-condusă de Fiul la Tatăl.

Tatăl Meu „dacă e posibil să treacă de la Mine acest pahar”. Isus nu vrea să sufere, pe bună dreptate. Suferințele adevărate sunt acelea care nu se procură altora și nici sieși, care nu se doresc, dar care ne ating din exterior, pentru că nu avem altă cale. Dacă am avea altă cale, ar fi mai bine să nu suferim… Isus se află în mijlocul acestei suferințe și spune: „Dacă e posibil să treacă de la Mine acest pahar”, acest potir care conține întreaga tragedie a umanității, tragedia morții, a violenței, a nedreptății, a răului, a abandonării, a haosului, a mâniei. E potirul mai mare decât suferința Sa fizică și sentimentală… e potirul întregii suferințe din lume, al oricărei suferințe a tuturor oamenilor care au existat, care există și care vor exista.

Apoi Isus spune: „Nu cum vreau El, ci cum vrei Tu”.

Interesant e că Isus are o voință care este diferită de cea a Tatălui. „Nu cum vreau Eu”, înseamnă că Isus vrea altceva… Și Isus e Fiu pentru că biruie frica Sa și spune „cum vrei Tu”. Și e primul om care împlinește voia lui Dumnezeu, adică iubește așa cum este iubit, deși simte voia opusă, adică frica, angoasa și moartea. Deci ce ar mai putea să facă în acest moment? Ar putea face ceea ce fac toți. Însă, în acest loc, Isus este primul om care face voia Tatălui, deci este primul care este Fiu. Și e Fiu nu într-o stare privilegiată, în timp ce se află în Biserică și are mari consolări și iluminări și spune „ce frumos e să fiu Fiul lui Dumnezeu!”… Ci Isus este Fiu și face voia Tatălui în timp ce se află cu toți frații pierduți și El însuși se apropie să fie pierdut.

Această luptă între „voia Mea” și „voia ta” este lupta fundamentală a omului. Păcatul meu este voia mea care consideră că voia lui Dumnezeu este un rău pentru mine și atunci eu aleg să fac voia mea. Păcatul este în a crede că Dumnezeu îmi vrea răul, fapt pentru care-mi este frică de El. Acesta e păcatul original. Atunci voia mea este contrară voii Sale.

Și Isus se află în răul absolut și tocmai în acest loc spune: „Nu voia Mea, ci a Ta”. Este actul absolut de încredere în Tatăl.

vv. 40-41 

40 Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

Discipolii – la fel ca noi toți înaintea acestei realități – dorm, adică închid ochii și nu pot face nimic altceva. Și Isus îi trezește de mai multe ori. Și e important că i-a trezit, pentru că cel puțin în acele scurte momente în care au fost treji, au văzut ceva… Ceva atât de impresionant încât vor rămâne mișcați pentru întreaga lor viață… Au înțeles că trebuie să locuiască în acel loc și să înțeleagă pătimirea lui Dumnezeu pentru lume. Și în acel loc noi stăm acasă, adică în iubirea Sa pentru noi.

„N-ați fost capabili să vegheați o singură oră cu Mine”. „Vegheați și vă rugați”. Și noi putem veghea, să ținem ochii deschiși, numai în rugăciune. Cu alte cuvinte, în măsura în care suntem în comuniune cu Tatăl, putem ține ochii deschiși, adică putem vedea corect.

Și numai așa nu cădem în slăbiciunea trupului. Trupul este slăbiciunea și limita noastră. Dacă nu trăim slăbiciunile și limitele noastre în comuniune cu Tatăl, atunci limitele noastre, trupul nostru devin locul căderii: ne închidem în noi înșine, în egoismul nostru.

v. 42 

42 Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat spunând: „Tată, dacă nu este posibil ca să treacă acest potir fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta”.

În această a doua rugăciune avem o parte egală „Tatăl Meu” și „un progres” în rugăciune… Dacă în prima rugăciune a spus: „Dacă e posibil să treacă acest potir”, în această a doua rugăciune cugetă… „Acest potir nu se poate să treacă”. Iar apoi finalul e egal „să se facă voia Ta”. În acest moment Isus nu vrea nimic împotriva voii Tatălui, pentru că spune: „Dacă este necesar ca Eu să stau cu frații mei până la acest punct (nivel), pentru că Tu-i iubești așa, și inclusiv Eu îi iubesc ca Tine, așa, în mod absolut, atunci să fie așa”.

Și aceasta este decizia lui Isus și această decizie este mântuirea noastră! Deja, El, în această noapte a decis să fie prezent în fiecare pierzanie de-a noastră, ca fiind El prima persoană care o ia asupra Sa.

A bea potirul. Voia lui Dumnezeu este să bea acest potir. Nu înseamnă că Dumnezeu vrea ca Isus să sufere. Dar dacă a bea potirul înseamnă a absorbi tot răul omenirii, atunci Tatăl dorește ca răul să fie consumat, anulat. Și biruirea răului trece prin suferința lui Isus: prin suferința, întristarea și moartea Sa. Isus absoarbe întreg răul omenirii. E modul prin care însănătoșește veninul umanității.

Nouă nu ne place ca Isus să fie așa, am prefera ca El să nu fie așa. Dar atunci ce s-ar întâmpla cu moartea noastră, cu întristările și angoasele noastre, cu violențele și abandonările noastre, dacă El nu ar fi prezent în ele? Pentru că noi avem toate aceste rele. Isus nu ne mântuiește de toate acestea, ci ne mântuiește intrând El în ele și făcându-se solidar cu noi până în acele locuri. Aceasta este mântuirea și nu faptul că El stă în afara relelor noastre. Faptul de a sta departe de relele noastre este mântuirea pe care noi o gândim… E ușor să stea afară, e suficient să-i ucidă pe alții și să ne simțim bine noi. Mântuirea este o iubire mai tare decât orice rău pe care-l experimentează, împărtășește până la capăt. Tocmai de aceea El este Dumnezeu. Și tocmai de aceea ne mântuiește, pentru că deja răul nu mai este cuvântul ultim. În orice rău și abandon, Îl aflăm pe El, care stă acolo și ne iubește și este Domnul vieții, pentru că este o iubire mai tare decât moartea. De aceea își îndeamnă discipolii: „Locuiți aici și țineți-vă ochii deschiși”.

Iar la reîntoarcerea Sa, Isus îi află dormind „pentru că ochii lor se îngreuiaseră”.

vv. 43-46 

43 Venind, i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, a plecat din nou şi s-a rugat pentru a treia oară spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 46 Sculaţi-vă, să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape”.

Isus, pentru a treia oară, se întoarce să se roage și „se roagă cu stăruință aceleași cuvinte”, apoi tot pentru a treia oară se întoarce la discipoli, dar acum discursul Său se schimbă. Și poate părea ironic. După ce de două ori i-a îndemnat să fie treji, a treia oară le spune să doarmă și să se odihnească. Apoi pare contradictoriu, pentru că imediat le spune să se ridice și să meargă… Isus vrea să le spună discipolilor Săi că acum pot dormi și se pot odihni.

A dormi este sinonimul lui a muri. A se odihni e sinonimul celei de a șaptea zi, al plinătății vieții în pământul făgăduinței.

De acum înainte, putem ține ochii deschiși și să privim în față noaptea noastră și toate nopțile noastre fără frică, pentru că deja în toate nopțile noastre se află Domnul vieții și aflăm odihna. Atunci putem și să dormim.

Iar somnul meu înseamnă să aflu odihnă, să aflu plinătatea vieții în pământul făgăduinței, pentru că de acum înainte în orice pierzanie Îl aflu pe El.

De ce? Pentru că „a sosit ceasul”! Ora în care Fiul omului e în mâinile păcătoșilor. În mâinile păcatului nostru, indiferent care este, și indiferent care este depărtarea noastră de Dumnezeu, acolo se află Fiul lui Dumnezeu. De aceea deja a sosit ceasul în care putem dormi și putem să ne odihnim. Nu mai trăim apăsați de coșmarul morții care ne terorizează. Ci moartea devine odihnă, plinătate de viață, căci a sosit ceasul. Indiferent cât de mult l-am abandonat pe Dumnezeu și indiferent cât de adânc s-a scufundat lumea în răutate, Dumnezeu este acolo în mâinile noastre.

Și de aceea Isus concluzionează: „ridicați-vă”. În limba greacă avem cuvântul „treziți-vă” și este același cuvânt al învierii. Acum putem să ne ridicăm la o viață nouă. Viața noastră nu mai este dominată de noapte, de frica de moarte și de violență, pentru că în orice noapte, în orice răutate, în orice păcat Dumnezeu este prezent acolo pentru a ne răscumpăra.

Atunci putem, în sfârșit, să ieșim din noapte și să ne îndreptăm spre o viață nouă.

Și încheie „Cel care mă consemnează este aproape”. Sunt aceleași cuvinte pe care Isus le spune la început: „Împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Unde este Împărăția lui Dumnezeu? Împărăția se află în faptul că El se consemnează celor care-L trădează și tuturor oamenilor.

Cei violenți deja răpesc Împărăția. Și El se dă pe mâna lor.

În gestul uman negativ al trădării avem gestul divin pozitiv al consemnării, al lui „a se da”.

Texte spre aprofundare:

  • Ps. 40 (39);
  • Ps. 46,11;
  • Gen. 32, 23-33, a doua noapte din Biblie cu prezența misterioasă și primirea noii sale identități;
  • Evr. 4,14-5,10;

Acest text evanghelic este noaptea definitivă a creației, noaptea în care se pune Dumnezeu însuși, Fiul, împreună cu noi toți și în această noapte spune cuvântul Abba, și ne face fii.

Autor: pr. Silvano Fausti
Traducător: pr. dr. Mihai Valentin Tegzeș
Corectori: Gabriela Neag și Ioan Moldovan

Ceasul întunecat din Ghetsimani

Matei 26:36-46

“S-a apropiat ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.” Versetul 45.

După ce Învăţătorul şi ucenicii Săi, ca evrei, au sărbătorit Cina de Paşti şi după ce apoi a instituit Amintirea morţii Sale, cu pâinea şi cu paharul, şi după ce Iuda a mers să-L vândă, Isus şi cei unsprezece rămaşi au părăsit odaia de sus din Ierusalim, au trecut prin cetate până la poartă, şi de acolo au trecut valea Chedron şi au urcat coasta piezişă a Muntelui Măslinilor spre Grădina Ghetsimani. Cuvântul Ghetsimani înseamnă presă de ulei. Tradiţia spune că această grădină aparţinea familiei din care făceau parte apostolii Ioan şi Iacov, şi din acest motiv Domnul şi ucenicii Săi aveau privilegiul să se simtă acolo ca acasă. Sf. Marcu, scriitorul uneia dintre Evanghelii, dar nu unul dintre apostoli, se presupune că a fost membru al aceleiaşi familii. Una dintre relatările despre arestarea Învăţătorului ne spune că printre cei care L-au urmat era şi un tânăr învelit cu o pânză, care a fugit gol când unii membri ai cetei au încercat să pună mâna pe El. Acel tânăr, spune tradiţia, a fost cunoscut după câţiva ani ca Sf. Marcu.

Această noapte a fost cea mai memorabilă din experienţa Învăţătorului. El cunoştea perfect semnificaţia fiecărei trăsături a Paştilor. Ştia că El era Mielul lui Dumnezeu, în mod antitipic, a cărui moarte trebuia să aibă loc în ziua următoare prin răstignire. Totuşi gândurile Sale erau la ucenicii Săi iubiţi. El trebuia să le dea ultimele cuvinte de încurajare şi învăţătură. Şi aşa a făcut. Trei capitole din Evanghelia lui Ioan relatează întâmplările perioadei dintre părăsirea odăii de sus şi sosirea în Ghetsimani, locul presei de ulei. “Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui” (Ioan 18:2). În Ioan capitolul 14, Învăţătorul le-a spus ucenicilor Săi despre locul unde va merge ca să-l pregătească pentru ei, dar că El va trimite Spiritul Adevărului să fie Mângâietorul lor, şi acesta le va arăta lucrurile viitoare. În capitolul 15, le-a dat pilda Viţei şi a Mlădiţelor şi i-a asigurat că ei nu vor mai fi robi, ci prieteni, “pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”. În capitolul 16, le-a explicat că trebuiau să se aştepte la persecuţii, dacă voiau să se împărtăşească de suferinţele Sale şi să fie pregătiţi să se împărtăşească de gloria Sa.

Încă puţin şi nu-L vor mai vedea; apoi încă puţin şi Îl vor vedea. Întreaga perioadă a absenţei Sale, din punct de vedere divin, comparată cu eternitatea, ar fi numai puţin timp. Apoi în virtutea “schimbării” învierii, ei Îl vor vedea, pentru că vor fi făcuţi ca El. “În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine.” În capitolul 17 este consemnată rugăciunea Sa minunată către Tatăl pentru urmaşii Săi — nu numai pentru apostoli, ci şi pentru toţi aceia care vor crede în El prin cuvântul lor.

În grădina Ghetsimani

Astfel vorbind, au ajuns în Grădină, sau în curtea cu măslini unde se afla presa pentru extragerea uleiului de măsline. Undeva aproape de intrare, opt dintre ucenici au fost solicitaţi să rămână şi să vegheze în timp ce Isus împreună cu preaiubiţii Petru, Iacov şi Ioan au mers puţin mai departe. Şi apoi, dându-Şi seama de imposibilitatea chiar şi a celor mai dragi prieteni ai Săi de a aprecia starea Sa de tristeţe, S-a dus mai departe singur să vorbească cu Tatăl. Ucenicii, nedumeriţi, uimiţi de lucrurile auzite de pe buzele Lui, n-au înţeles adevărata situaţie. Evident ei au gândit că trebuia să fie ceva pilduitor în cuvintele Sale. Voiau într-adevăr să vegheze împreună cu El, dar erau trudiţi şi s-au cufundat în somn. Spiritul era binevoitor, dar carnea era slabă.

Dacă unii se întreabă de ce Învăţătorul a preferat să fie singur în rugăciune atât de adesea, răspunsul este: “Eu singur am călcat în teasc şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine” (Isa. 63:3). Ucenicii şi urmaşii Săi L-au iubit mult. Totuşi El a fost singur, pentru că numai El fusese conceput de Spiritul sfânt. Urmaşii Săi nu se puteau simţi atât de binecuvântaţi şi nici nu puteau fi concepuţi de Spirit decât după ce sacrificiul Lui va fi fost sfârşit şi Se va fi înfăţişat înaintea lui Dumnezeu pentru ei, să aplice pentru ei meritul Său prin atribuire; să le permită să se alăture Lui ca jertfe în suferinţele din timpul prezent, ca să poată fi părtaşi împreună cu El şi în slava care va urma.

Sf. Pavel, referindu-se la experienţa Domnului nostru menţionată mai sus, spune că El a adus rugăciuni cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi a fost ascultat cu privire la ceea ce S-a temut. De ce S-a temut? Oare nu toată omenirea se confruntă cu moartea, iar unii dintre ei cu mare curaj şi alţii cu bravură? O, este o mare deosebire între punctul de vedere al Învăţătorului şi al nostru în ceea ce priveşte moartea. Noi ne-am născut muribunzi. N-am cunoscut niciodată viaţa perfectă. Întotdeauna am ştiut că nu există scăpare din moarte. Cu El a fost diferit. Toate experienţele Sale de pe planul spiritual înainte de a veni în lume au fost în legătură cu viaţa, perfecţiunea vieţii. “În El a fost viaţa” necontaminată, pentru că El a fost sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi; viaţa Lui n-a venit de la Adam.

El ştia că fiind perfect avea dreptul la viaţă, dacă trăia în acord perfect cu cerinţele divine. Dar El ştia şi că prin legământ special cu Dumnezeu, “un Legământ de jertfă”, fusese de acord să predea toate drepturile Sale pământeşti şi să permită să-I fie luată viaţa. Tatăl Îi promisese o mare răsplată de glorie, onoare şi nemurire prin învierea dintre morţi, dar aceasta depindea de ascultarea Sa absolută în fiecare amănunt — în cuvânt, în gând, în faptă. Întrebarea era: Fusese El absolut loial lui Dumnezeu în fiecare amănunt? Dacă nu, moartea însemna pentru El stingerea veşnică a fiinţei; nu numai pierderea gloriei cereşti promise ca răsplată, ci pierderea a toate. Putem să ne mirăm că n-a înţeles? Ceasul părea atât de întunecat încât a zis: “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”. El ştia că trebuia să moară. Ştia că moartea era necesară. Dar aici, acum, conturânu-se înaintea Lui, a doua zi era o execuţie ruşinoasă ca hulitor, criminal, călcător al legii divine. Era oare posibil ca în ceva, chiar şi în mod vag, să-Şi fi atribuit Sieşi onoarea cuvenită Tatălui? Era oare posibil ca în vreo măsură să Se fi dat înapoi, fie şi numai în mintea Sa, de la deplina ascultare de voinţa Tatălui? Se putea ca această răstignire ca criminal să însemne pierderea favorii divine? Era necesar să moară astfel? Nu se putea să treacă acest pahar umilitor? Aşa că S-a rugat într-o mare suferinţă. Şi deşi manuscrisele greceşti mai vechi nu conţin afirmaţia că El a transpirat picături de sânge, ştiinţa medicală ne spune că o astfel de experienţă n-ar fi fost imposibilă într-o suferinţă mentală, nervoasă, încordată. Dar remarcăm simplitatea frumoasă a declaraţiei cu care s-a încheiat rugăciunea Sa: “Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”.

Ce credinţă şi încredere copilărească şi frumoasă, chiar şi în mijlocul unei agitaţii încordate! Sf. Pavel ne spune că El a fost ascultat în cele pentru care S-a temut. Cum? Răspunsul lui Dumnezeu a venit prin mâini îngereşti. A apărut un înger şi I-a slujit — I-a slujit în necesităţile Sale. “Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?” (Evr. 1:14). Nu suntem informaţi în ce cuvinte a fost exprimată această slujire cerească faţă de Învăţătorul în singurătatea şi tristeţea Sa, dar ştim că trebuie să fi fost cu deplina asigurare a favorii, simpatiei şi iubirii Tatălui ceresc. El a fost ascultat în privinţa lucrurilor de care S-a temut. A primit asigurarea că era bineplăcut Tatălui; că fusese credincios Legământului Său şi că va avea învierea promisă.

Din acel moment, Învăţătorul a fost cel mai calm dintre toţi cei care au avut vreo legătură cu marile evenimente din acea noapte şi din ziua următoare. Ofiţerii, servitorii, Sinedriul, preoţii, Irod şi războinicii lui, Pilat şi soldaţii lui şi gloata gălăgioasă — toţi erau nervoşi, toţi erau frământaţi. Numai Isus era calm. Aceasta a fost pentru că El avea asigurarea Tatălui că totul era bine între Ei. După cum această asigurare binecuvântată I-a dat curaj Învăţătorului, tot aşa urmaşii Lui de atunci încoace au aflat că, “dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Dacă avem pacea lui Dumnezeu domnind în inimile noastre, aceasta întrece orice înţelegere umană.

Iuda apostatul nerecunoscător

Lumea este plină de caractere care dezamăgesc în mod jalnic. Toţi eşuăm în multe lucruri. Egoismul, josnicia, perversitatea, mândria etc., marchează familia umană dureros de mult. Dar pe lângă acestea, poate cineva găsi ceva mai reprobabil decât ingratul care-şi trădează cel mai bun prieten?

Lumea are aceeaşi părere în privinţa caracterelor ca acela al lui Iuda. Şi deşi el este un exemplu renumit, nu este nicidecum o excepţie; sunt mulţi. Unii trăiesc în ziua de azi. Dar oricine poate vedea josnicia unei astfel de dispoziţii cu

o claritate rezonabilă, va fi în mod sigur ferit de a manifesta un astfel de caracter, oricât de josnică ar putea fi dispoziţia sa. Omul care L-a putut vinde pe Învăţătorul său pentru treizeci de arginţi este pe drept în dispreţul întregii omeniri. Nu numai cei treizeci de arginţi l-au influenţat pe ingrat. Mai curând a fost mândria. El se gândise să fie asociat cu Învăţătorul pe un tron pământesc. Şi-a bazat credinţa pe această aşteptare. Acum acelaşi Învăţător a explicat mai clar că tronul încă nu era în perspectivă, că acesta aparţinea unui veac care urma acestuia şi că va fi dat numai acelora care se dovedesc loiali şi credincioşi până la moarte. În mintea lui Iuda acest lucru n-a luat cea mai înţeleaptă şi cea mai bună cale. Dispreţuind pe Marele Învăţător, cel înşelat a intenţionat probabil ca predarea să fie numai temporară —

o lecţie pentru Învăţătorul ca să nu vorbească aşa, să nu ducă lucrurile prea departe — un imbold pentru El, forţându-L să-Şi folosească puterea pentru a se opune celor care căutau să-I ia viaţa, şi astfel, înălţându-Se pe Sine, să asigure pentru ucenici partea în împărăţia pe care o promisese, sau, dacă nu va face aşa, să strice tot planul. Vai, iubirea de bani, iubirea de putere îngâmfă, şi pe unii care devin beţi de ambiţie îi face să delireze. Cât de necesar este ca toţi urmaşii Domnului să-şi aducă aminte mesajul: “Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat!” “Smeriţi-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe”. Mat. 23:12; 1 Pet. 5:6.

***

C. M. 412 În grădina Ghetsimani Priveghiaţi şi voi cu Mine Locul paşnic, liniştit, Zise învăţăceilor, Era locul rugăciunii Până când cu plecăciune Al lui Isus mult iubit. Mă voi ruga Tatălui.

În acest loc El mersese Şi mergând puţin ‘nainte Cu ai Săi învăţăcei A căzut pe faţa Sa, Şi-adesea El Se rugase, Zicând, bunule Părinte, Pentru El şi pentru ai Săi. Fie numai voia Ta.

Nu plecase niciodată Tot cu aceste cuvinte El cu atâta întristare El de trei ori S-a rugat, În grădina neuitată, Suferind chinuri cumplite Ca-n noaptea de trădare. Pentru a lumii păcat.

El trebuia să plătească Când la-nvăţăcei venise Preţul răscumpărării, I-a aflat pe toţi dormind, Ca lumea s-o mântuiască N-aţi putut şi voi cu Mine Din păcat şi din moarte. Încă un ceas să priveghiaţi?

R — 5550 / octombrie 1914

De ce suferinţa din Ghetsimani?

Marcu 14:32-42

“Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită.” Marcu 14:38.

După instituirea Cinei care aminteşte moartea Sa, Isus şi ucenicii au cântat o cântare, apoi au plecat din cetate spre Muntele Măslinilor care este în faţă — poate la o distanţă de un kilometru şi jumătate. Se pare că în drumul spre Ghetsimani le-au fost date ucenicilor câteva învăţături importante. Evanghelia Sf. Ioan le consemnează pe acestea în capitolele 15-17.

Cuvântul Ghetsimani înseamnă presă de ulei — un nume care este plin de semnificaţie. Când ne amintim că evreii foloseau uleiul de măsline atât pentru mâncare cât şi pentru lumină, şi că Isus este atât Cel care hrăneşte cât şi Cel care luminează lumea, vedem o potrivire specială în faptul că a avut experienţe zdrobitoare, care aproape I-au zdrobit sufletul, într-o grădină folosită pentru zdrobirea măslinelor şi extragerea uleiului din ele.

Ghetsimani nu era o grădină de flori, ci o livadă de măslini. Locul presupus este încă păstrat cu grijă şi păzit de călugări franciscani. În grădină sunt nişte măslini foarte vechi şi un stejar extrem de vechi. Se presupune că grădina a aparţinut unora dintre prietenii lui Isus; şi se pretinde că există ceva dovadă că Ioan Marcu, scriitorul Evangheliei Sf. Marcu, a fost flăcăul care a fost trezit din somnul său de agitaţia provocată de arestarea lui Isus şi care a ieşit cu învelitoarea pentru noapte pe el. Marcu 14:51, 52.

O notă de avertizare

În drum spre Ghetsimani, Isus a căutat să imprime în mintea ucenicilor faptul că ei intrau într-o criză mare. El le-a citat profeţia: “Loveşte pe păstor şi oile se vor risipi” (Zah. 13:7). Le-a spus clar că drept rezultat toţi vor fi supăraţi — descurajaţi, poticniţi, uimiţi. Lucrul la care nu se aşteptau se va întâmpla.

Sf. Petru, plin de încredere în devotamentul său faţă de Domnul, a negat aceasta, declarând că nu va fi adevărat în cazul său — că, chiar dacă va fi adevărat despre toţi ceilalţi, el va fi gata să moară cu Învăţătorul, mai degrabă decât să se lepede de El. Isus a insistat totuşi că Sf. Petru era în mare pericol. El se încredea prea mult în carnea sa şi nu privea spre Dumnezeu, veghind în rugăciune împotriva ispitei. De fapt, toţi ucenicii s-au unit în acelaşi protest împotriva acuzaţiei făcute de Isus. Ei s-au declarat loiali şi gata să moară. Ce puţin ştiau ce încercări aspre urmau să vină peste ei!

În mod sigur aici există o lecţie pentru toţi urmaşii lui Isus

— astăzi la fel ca atunci. Este corect să ne simţim pe de-a-ntregul hotărâţi să fim loiali cauzei Domnului chiar până la ultima suflare, deoarece o astfel de hotărâre este foarte necesară pentru învingere. Greşeala făcută de mulţi este că nu-şi dau seama cât de severe pot deveni încercările şi ispitele — că nu-şi dau seama de necesitatea ajutorului ceresc în orice timp de lipsă pentru noi. Apostolul a scris: “Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12:10). Prin aceasta, el fără îndoială a vrut să spună: Când sunt pe deplin loial Domnului, îmi simt slăbiciunea şi neputinţa, dar sunt tare pentru că atunci mă bazez în special pe ajutorul ceresc — atunci veghez şi mă rog şi astfel sunt prevenit împotriva ispitelor. Fără îndoială, la sfârşitul acestui Veac — în zilele de încheiere ale acestei Dispensaţii Evanghelice — vor veni experienţe Ghetsimane pentru Biserica lui Cristos. Cei care vor rezista la acele ispite şi încercări şi vor ieşi biruitori, vor fi cei a căror credinţă şi încredere în Domnul sunt puternice

— cei care veghează şi se roagă ca să nu cadă în ispită şi care sunt astfel păziţi. După cum Domnul nostru l-a prevenit pe Sf. Petru şi pe ceilalţi apostoli în privinţa încercărilor lor viitoare, tot aşa ne-a prevenit şi pe noi în legătură cu încercarea crucială care se apropie. Să profităm de experienţele apostolilor consemnate în această lecţie.

“Cuprins de o întristare de moarte”

Sosit în grădină, Isus a lăsat pe opt dintre apostoli aproape de intrare şi a mers mai departe într-un loc mai retras cu Petru, Iacov şi Ioan. Toţi trebuiau să vegheze, să fie în gardă împotriva a ceva ce urma să se întâmple, ceva despre care Isus ştia, dar care părea foarte improbabil pentru apostoli. Ei nu erau în stare să înţeleagă pesimismul Învăţătorului, chiar dacă compătimeau cu El.

Era miezul nopţii, şi ei obişnuiau să se culce devreme. Încordarea serii şi învăţăturile grele pe care Învăţătorul le dăduse, au avut ca efect asupra lor somnolenţa. Ei au dormit în loc să vegheze şi să se roage. Aceasta a fost adevărat chiar şi pentru cei trei mai apropiaţi Învăţătorului.

Dorind să fie singur în comuniunea Sa cu Tatăl, Isus a mers la o aruncătură de piatră singur într-un loc retras. În suferinţa care a venit peste El, tot mereu a venit să caute compătimire umană, numai pentru a-i găsi pe cei dragi ai Săi adormiţi nepăsători. Bine a fost exprimat de către profet: “Nici un om dintre popoare nu era cu Mine” (Isa. 63:3). El a călcat singur teascul tristeţii.

Numai când a terminat de dat sfaturi apostolilor Săi şi i-a lăsat pe unii la intrarea în grădină, numai atunci se pare că Învăţătorul S-a gândit la Sine şi la evenimentele extraordinare aşteptate pentru următoarele câteva ore. Lăsându-i pe cei trei favoriţi ai Săi, a dat expresie apăsării care părea să se lase brusc peste sufletul Său. El a exclamat: “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”. Mă simt ca şi cum aş muri acum, fără să ajung la acea mare criză care este înaintea Mea. Citim că El “a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare”. În greacă exprimarea este tot aşa de tare, însemnând surprindere completă şi tulburare mare, conţinând ideea de singurătate, dor, lipsa prieteniei.

Sentimentul de nefericire, disperare care a venit deodată asupra Mântuitorului a continuat o vreme; pentru că El a mers la Tatăl în rugăciune de trei ori, cerând ca această oră să treacă de la El, această apăsare grozavă care Îi frângea inima. Luca evanghelistul, care era medic, ne spune că suferinţa Învăţătorului a fost de aşa natură încât L-a făcut să transpire cu sânge. Deşi această mărturie în ceea ce priveşte transpiraţia cu sânge nu se găseşte în manuscrisele mai vechi, totuşi medicii sunt de acord că astfel de experienţe au avut şi alţii în mare suferinţă.

Cauza suferinţei Învăţătorului

Cum ne explicăm marea suferinţă a Învăţătorului în anticiparea morţii Sale, despre care avea cunoştinţă dinainte şi despre care le spusese ucenicilor Săi, asigurându-i de asemenea, ca şi în această lecţie, că va învia din morţi a treia zi? De ce gândul morţii să conţină pentru Răscumpărătorul mai mare teroare decât pentru unii dintre urmaşii Săi, da, decât pentru lume în general?

Sute de martiri au mers în moarte la fel de groaznic sau mai groaznic. Sute au dat dovadă de mare curaj, tărie în faţa unei morţi la fel de oribile. Cum vom explica noi această atitudine a Mântuitorului şi a faptului că El S-a rugat atât de serios ca ora sau paharul să treacă de la El?

Pentru a aprecia această întrebare şi răspunsul ei potrivit, trebuie să ne amintim cât de diferit a fost Învăţătorul de tot restul omenirii. O sentinţă a morţii planează asupra tuturor oamenilor. Ştim cu toţii că este numai o chestiune de timp când vom muri. Ştim cu toţii că procesul morţii poate dura cel mult câteva ore. Nu numai că nu avem speranţă de a scăpa de moarte, dar fiindcă suntem nouă zecimi morţi, facultăţile noastre intelectuale sunt amorţite mai mult sau mai puţin. Suntem mai mult sau mai puţin nechibzuiţi, nepăsători şi în aceeaşi măsură nestăpâniţi.

Manifestarea curajului adevărat

Există soldaţi care se aruncă în luptă în faţa morţii fără să arate nici o frică, şi de asemenea există cai care fac acelaşi lucru. Cel mai mare curaj însă este manifestat de aceia care ştiu, înţeleg, apreciază pe deplin ceea ce fac şi care au o teamă mare de moarte, dar care în ciuda acestui lucru merg înainte în ascultare de porunca datoriei şi iubirii. Isus a fost un astfel de soldat. El a înţeles, cum alţii n-au înţeles, ce este de fapt moartea. El a apreciat, cum alţii n-au apreciat, însemnătatea şi valoarea vieţii.

Isus lăsase gloria cerească, lipsindu-Se de natura mai înaltă de pe planul spiritual, schimbând-o cu natura umană, pentru că omul păcătuise şi pentru că în scopul şi aranjamentul divin El trebuia să moară, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca preţul de răscumpărare al omului. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu cu privire la El. El ne spune că pentru acest scop a venit în lume. Acest gând I-a dominat întreaga viaţă. El Şi-a depus viaţa zilnic, făcând voia lui Dumnezeu şi servind omenirea. Acum El ajunsese la marele punct culminant.

Tatăl ceresc promisese că dacă Domnul nostru era credincios în lucrarea pe care I-o dăduse de făcut, El va fi înviat din morţi prin putere divină pe planul spiritual de existenţă şi la o stare mai înaltă decât avuse înainte. El nu S-a îndoit de credincioşia Tatălui în această chestiune şi nu S-a îndoit nici de Puterea Tatălui. Dar prevederea şi promisiunea Tatălui erau condiţionate;  numai dacă Domnul nostru Îşi va îndeplini partea cu credincioşie va primi învierea la viaţă mai înaltă. Dacă în vreun sens sau grad, mare sau mic, El va ceda păcatului, pedeapsa pentru păcat va fi peste El — “Cu moarte vei muri”.

Timp de trei ani şi jumătate viaţa Lui fusese devotată lui Dumnezeu şi împlinirii voinţei divine. Singura întrebare era: făcuse El voia divină pe deplin, complet şi absolut, într-un astfel de spirit încât să-I fie plăcut Tatălui ceresc? Mai mult de atât, va putea El, va trece El prin experienţele următoarelor câteva ore cu un curaj cuvenit, credinţă cuvenită, ascultare cuvenită; sau va cădea şi va pierde totul în moarte.

Nici un avocat pentru Învăţătorul

Astfel vedem cât de diferit a fost în privinţa Învăţătorului faţă de cum este în privinţa oricăruia dintre noi care căutăm să mergem în urmele Lui. Noi nu avem nimic de pierdut; deoarece, ca rasă, suntem cu toţii sub sentinţa morţii. Pe lângă aceasta, urmaşii lui Isus îşi dau seama că El a fost Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre şi că meritul Său compensează pentru imperfecţiunile noastre, pentru că noi rămânem în El şi dorim să facem voia Tatălui.

Dar dacă Învăţătorul ar fi căzut, n-ar fi fost nimeni să repare pentru El. Eşecul Lui ar fi însemnat moarte veşnică. Mai mult, ar fi însemnat pierderea tuturor binecuvântărilor speciale pe care I le promisese Dumnezeu ca răsplată pentru credincioşie deosebită. Ar fi însemnat pierderea marelui privilegiu de a face lucrarea Tatălui de ridicare a omenirii din condiţiile păcatului şi morţii prin Împărăţia Mesianică. Într-un cuvânt, viaţa personală eternă a Învăţătorului era în cumpănă în acea noapte în Ghetsimani, după cum erau şi toate perspectivele de glorie, onoare, nemurire şi mare înălţare la dreapta Tatălui, mai presus de îngeri, stăpâniri şi puteri.

Nu este de mirare că Învăţătorul, dându-Şi seama de toate acestea, a fost covârşit de acest gând! Nu este de mirare că El a dorit ca, dacă era posibil ca planul divin să fie realizat altfel, El să fie salvat, cruţat de necazurile deosebite şi de experienţele oribile din orele care tocmai Îi stăteau în faţă! O parte din ororile acelei experienţe a fost desigur faptul că trebuia tratat ca un răufăcător, ca un hulitor al lui Dumnezeu, cu un duşman al lui Dumnezeu şi al dreptăţii.

De ce S-a temut Domnul nostru?

Pentru un suflet decăzut şi depravat, aceasta ar însemna puţin lucru; dar pentru Cel plin de iubire şi loialitate faţă de Tatăl, astfel de experienţe ar fi groaznice — ca Acel care a sacrificat tot ce avea, chiar gloria Sa cerească şi interesele Sale pământeşti, pentru a face voia Tatălui, să fie considerat un hulitor al lui Dumnezeu şi să fie răstignit ca un răufăcător, ca o persoană primejdioasă! Ce experienţă teribilă pentru unul cu un suflet atât de rafinat şi nobil cum a avut Isus, despre care citim că a fost “sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi!”

Se pare că această înjosire a fost lucrul pentru care S-a rugat Isus dacă se putea să treacă de la El. El nu S-a rugat să nu moară; căci ştia că venise în lume cu acest scop şi că numai prin moartea Sa putea fi îndepărtată pedeapsa cu moartea care zăcea peste familia umană. El vorbise despre moartea Sa în mod repetat; El nu Se gândise nici măcar o dată să scape de moarte. Ştia bine că “nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu”. Dar El spera că Tatăl putea să aibă un mod de a trece peste înjosirea acelei ore. Totuşi, chiar şi în cea mai mare suferinţă a Sa, Învăţătorul S-a rugat: “Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”.

Sf. Pavel ne asigură că experienţele Ghetsimane ale Învăţătorului au fost legate de frică — nu frica de moarte, ci frica de a rămâne mort, frica de faptul că Tatăl nu-L va socoti vrednic de acea înviere glorioasă care-I fusese promisă pe baza condiţiilor de ascultare absolută. St. Pavel spune: “El este Acela care în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L scape din moarte (prin înviere), şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui …” (Evr. 5:7). El a fost scăpat din moarte; şi mai mult de atât, Tatăl I-a dat asigurarea că va fi scăpat din moarte.

Întărit de sus

Aceasta este explicaţia afirmaţiei că un înger al lui Dumnezeu I S-a arătat în grădină şi L-a întărit — I-a dat asigurarea de la Tatăl că fusese credincios până în acel moment şi că binecuvântarea divină va fi cu El în ora încercării care era aproape. Începând cu acel moment, toată frica şi suferinţa au dispărut. Dacă Tatăl Îl aprobase până aici şi dacă binecuvântarea şi zâmbetul Tatălui erau cu El, putea să îndure toate lucrurile, orice venea. Tot restul acelei nopţi şi în ziua următoare, Isus a fost cât se poate de calm, sub cele mai severe împrejurări. El i-a mângâiat pe acei care Îl plângeau; a încredinţat-o pe mama Sa credinciosului Sf. Ioan etc.

Aceste experienţe ale Învăţătorului le găsim mai mult sau mai puţin repetate la ucenicii Săi. Când sunt asiguraţi că păcatele le sunt iertate, că Tatăl Însuşi îi iubeşte, că harul Său le este de ajuns şi că haina dreptăţii Răscumpărătorului îi acoperă, urmaşii lui Isus pot să fie curajoşi în astfel de situaţii, chiar dacă se tem de moarte.

Trebuie să fie amintită o mare deosebire între Învăţătorul şi urmaşii Săi: În timp ce “nici un om dintre popoare” nu era cu El, cu noi este altfel; Învăţătorul este cu noi, spunând: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Mai mult, şi în cazul nostru există o părtăşie a spiritului între fraţii lui Cristos, ale căror cuvinte de încurajare pe cale, în timp ce veghează cu noi şi se roagă cu noi, sunt o sursă de putere în orice timp de necaz. Muţumindu-I pentru toată prevederea şi aranjamentele divine, să înaintăm spre Ghetsimaniul nostru, tari prin puterea pe care Dumnezeu ne-o dă prin Fiul Său.

***

C. M. 201 Când cina cea de pe urmă Pe Petru, Iacov şi Ioan, Isus a sfârşit, Luându-i cu Sine, El către-nvăţăceii Săi, Într-o frică mare s-au dus, Într-acest fel a vorbit: Pe-al Măslinilor munte. Iubiţilor să privegheaţi, Şi când Isus S-a chinuit, În ispită să nu intraţi, Apostolii s-au odihnit Ci să vă rugaţi. Şi au adormit. Ora despărţirii noastre Iar pe El L-a înconjurat Vine, să vă las; O frică mare, Paharul durerilor Ştiind toate din-nainte, Eu trebuie să-l golesc. Ce moarte va avea!

Experienţa mântuirii

În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu L-a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca, în El, noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, ne recunoaştem păcătoşenia, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi ne manifestăm credinţa în Isus ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noas­tre şi ne dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim părtaşi la natura divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii. (2 Cor. 5,17-21; Ioan 3,16; Gal. 1,4; 4,4-7; Tit 3,3-7; Ioan 16,8; Gal. 3,13.14; 1 Petru 2,21.22; Rom. 10,17; Luca 17,5; Marcu 9,23.24; Ef. 2,5-10; Rom. 3,21-26; Col. 1,13.14; Rom. 8,14-17: Gal. 3,26; Ioan 3,3-8; 1 Petru 1,23; Rom. 12,2; Evrei 8,7-12; Ezech. 36,25-27; 2 Petru 1,3.4; Rom. 8,1-4; 5,6-10)

în alegoria creştină „păstorul lui Herma”, scrisă cu zeci de secole în urmă, păstorul visează o femeie în vârstă, plină de riduri, care trăise mult. În visul lui, pe măsură ce timpul trecea, ea începea să se schimbe; deşi corpul îi era încă bătrân şi părul, alb, faţa îi arăta din ce în ce mai tânără. În cele din urmă, ea a fost readusă la vârsta tinereţii.

  1. F. Torrance a asemănat această femeie cu biserica.[1] Creştinii nu pot rămâne statici. Dacă Duhul lui Hristos domneşte înăuntrul lor (Rom. 8,9), ei sunt în procesul schimbării.

Pavel spunea: „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Ef. 5,25-27). O astfel de curăţare este obiectivul bisericii. Credincioşii care compun biserica pot mărturisi că „de aceea… chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4,16). „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3,18). Această transformare este punctul final al unei Cincizecimi care se realizează înăuntrul credinciosului.

În toată Scriptura, etapele experienţei celui credincios – mântuirea, îndreptăţirea, sfinţirea, curăţirea şi răscumpărarea – sunt descrise în următorii termeni: (1) ca fiind împlinite deja, (2) ca realizându-se în prezent şi (3) ca urmând să fie realizate în viitor. O înţelegere a acestor trei perspective ajută la rezolvarea aparentei tensiuni dintre îndreptăţire şi sfinţire. Acest capitol este deci împărţit în trei secţiuni principale, ocupându-se cu mântuirea în trecutul, prezentul şi viitorul credinciosului.

Experienţa mântuirii şi trecutul

O simplă cunoaştere a unor informaţii despre Dumnezeu şi despre iubirea şi bunătatea Sa este insuficientă. Faptul de a încerca fără Hristos să-ţi dezvolţi latura pozitivă a caracterului este un lucru sortit eşecului. O experienţă a mântuirii ce pătrunde profund în suflet vine numai de la Dumnezeu. Vorbind despre această experienţă, Domnul Hristos a spus: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,3.5).

Numai prin Isus Hristos se poate primi mântuirea, „căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12). Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14,6).

Experienţa mântuirii cuprinde pocăinţa, mărturisirea, iertarea, îndreptăţirea şi sfinţirea.

Pocăinţa. Nu cu mult înainte de crucificare, Isus le-a promis ucenicilor Săi venirea Duhului Sfânt, care Îl va face cunoscut, dovedind „lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16,8). Când, la Cincizecime, Duhul Sfânt i-a convins pe oameni de nevoia lor de un Mântuitor şi ei au întrebat ce să facă, Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă!” (Fapte 2,37-38; vezi şi 3,19).

  1. Ce este pocăinţa? Cuvântul „pocăinţă” este o traducere a cuvântului ebraic nachum, „a-ţi părea rău, „a regreta”. Echivalentul grecesc metanoeo înseamnă „a se răzgândi, a-şi schimba părerea”, „a avea remuşcări”, „a se pocăi”. Adevărata pocăinţă rezultă din­tr-o schimbare radicală de atitudine faţă de Dumnezeu şi păcat. Pe aceia care-L primesc, Duhul lui Dumnezeu îi convinge de gravitatea păcatului, conducându-i la înţelegerea neprihănirii Domnului Hristos şi a stării lor pierdute. Ei simt durere şi vinovăţie. Recunoscând adevărul că „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Prov. 28,13), ei îşi mărturisesc păcatele în mod concret, precis. Prin exercitarea hotărâtă a voinţei, ei se supun fără rezervă Mântuitorului şi renunţă la comportamentul lor păcătos. În acest fel, pocăinţa atinge punctul culminant în convertire – o întoarcere a păcătosului spre Dumnezeu (de la grecescul epistrophe, „o întoarcere spre”, vezi Fapte 15,3).[2]

Pocăinţa lui David de păcatele de adulter şi crimă exemplifică foarte viu cum această experienţă pregăteşte calea pentru biruinţă asupra păcatului. Convins prin Duhul Sfânt de vinovăţia sa, David şi-a urât păcatul şi a plâns, pledând pentru curăţie: „Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta… Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele… Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic” (Ps. 51,3.1.10). Experienţa ulterioară a lui David demonstrează faptul că iertarea lui Dumnezeu nu numai că oferă absolvire de păcat, ci aduce şi vindecare de păcat şi refacere.

Deşi pocăinţa precede iertarea, păcătosul nu poate, prin pocăinţă, să se facă singur demn de a beneficia de binecuvântările lui Dumnezeu. De fapt, păcătosul nu poate să producă în interiorul lui nici măcar pocăinţa, căci ea este un dar de la Dumnezeu (Fapte 5,31; vezi şi Rom. 2,4). Duhul Sfânt îl atrage pe păcătos la Hristos, pentru ca el, păcătosul, să poată găsi pocăinţa – această sinceră părere de rău pentru păcat.

  1. Motivaţia pocăinţei. Domnul Hristos a spus: „După ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12,32). Inima se înmoaie şi se supune atunci când înţelege că moar­tea lui Hristos ne îndreptăţeşte, ne dezvinovăţeşte şi ne scuteşte de pedeapsa morţii. Imaginează-ţi simţămintele celui condamnat la moar­te, aşteptând execuţia, căruia i se aduce dintr-odată la cunoştinţă că a fost graţiat.

În Hristos, păcătosul pocăit nu numai că este iertat, dar este şi achitat, declarat neprihănit. El nu merita şi nici nu putea câştiga un astfel de tratament. Dar, cum subliniază Pavel, Hristos a murit pentru îndreptăţirea, disculparea noastră, în timp ce noi eram slabi, păcătoşi, necredincioşi şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu (Rom. 5,6-10). Nimic nu sensibilizează atât de mult profunzimile sufletului uman ca simţământul iubirii iertătoare a lui Hristos. Când contemplă această insondabilă iubire divină, care s-a manifestat la cruce, cei păcătoşi primesc cea mai puternică motivaţie posibilă pentru a se pocăi. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu ce ne îndeamnă la pocăinţă (Rom. 2,4).

Îndreptăţirea. În iubirea Sa infinită şi în mila Sa, Dumnezeu L-a fă­cut pe Hristos, „Cel ce n-a cunoscut niciun păcat; El L-a făcut pă­cat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”
(2 Cor. 5,21). Prin credinţa în Isus, inima omului este umplută de Duhul Său. Prin aceeaşi credinţă, care este un dar al harului lui Dumnezeu (Rom. 12,3; Ef. 2,8), păcătosul pocăit este îndreptăţit, dezvinovăţit (Rom. 3,28).

Termenul „îndreptăţire” este o traducere a cuvintelor greceşti dikaioma, care înseamnă „cerinţă sau acţiune dreaptă”, „reglementare”, „sentinţă judecătorească”, „act de neprihănire” şi dikaiosis, ceea ce înseamnă „îndreptăţire”, „reabilitare”, „dezvinovăţire”, „disculpare”, „achitare”. Verbul înrudit, dikaioo, însemnând „a fi declarat şi tratat ca neprihănit”, „a fi achitat”, „a fi îndreptăţit”, „a fi elibe­rat, făcut curat”, „a dezvinovăţi”, „a reabilita”, „a face dreptate”, „a disculpa” ne dă posibilitatea să înţelegem mai profund semnificaţia termenului.[3]

În general, cuvântul „îndreptăţire”, aşa cum este folosit în teolo­gie, desemnează „actul divin prin care Dumnezeu îl declară nevinovat pe păcătosul pocăit sau îl consideră nevinovat. Îndreptăţirea/dezvino­văţirea/disculparea este opusul condamnării” (Romani 5,16).[4] Baza acestei îndreptăţiri nu este ascultarea noastră, ci a Domnului Hristos: „…Tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare, a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă. […] Tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi” (Romani 5,18-19). El le oferă această ascultare acelor credincioşi care „sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său”(Romani 3,24). „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3,5).

  1. Rolul credinţei şi al faptelor. Mulţi cred, în mod greşit, că poziţia lor înaintea lui Dumnezeu depinde de faptele lor bune sau rele. Răspunzând întrebării cum sunt îndreptăţiţi oamenii înaintea lui Dumnezeu, apostolul Pavel declară: „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să-L câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă” (Fil. 3,8.9). El a făcut apoi referire la Avraam, care „L-a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Rom. 4,3; Gen. 15,6). El a fost îndreptăţit înainte de a fi tăiat-împrejur, şi nu datorită acestui lucru (Rom. 4,9.10).

Ce fel de credinţă a avut Avraam? Scriptura ne relatează faptul că „prin credinţă, Avraam a ascultat” atunci când Dumnezeu l-a chemat, părăsind patria sa şi călătorind „fără să ştie unde se duce” (Evr. 11,8-10; vezi şi Gen. 12,4; 13,18). Faptul că el a avut o credinţă reală, vie, în Dumnezeu a fost demonstrat prin ascultarea sa. Pe baza acestei credinţe dinamice el a fost îndreptăţit, disculpat.

Apostolul Iacov avertizează cu privire la o altă incorectă înţelegere a îndreptăţirii prin credinţă: aceea că cineva poate să fie îndreptăţit prin credinţă fără să dea dovadă de fapte corespunzătoare. El a arătat că adevărata credinţă nu poate exista fără fapte. Asemenea lui Pa­vel, Iacov îşi ilustrează punctul de vedere cu experienţa lui Avraam. Dispoziţia lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac, fiul său (Iacov 2,21), demonstrează credinţa sa: „Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită” (Iacov 2,22). „Credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iacov 2,17).

Experienţa lui Avraam demonstrează că faptele sunt dovada unei adevărate legături cu Dumnezeu. Credinţa care duce la îndreptăţire este, astfel, o credinţă vie, care lucrează (Iacov 2,24).

Pavel şi Iacov sunt de acord cu privire la îndreptăţirea prin credinţă. În timp ce Pavel vorbeşte despre falsitatea obţinerii îndreptăţirii prin fapte, Iacov se ocupă de ideea la fel de periculoasă a încercării obţinerii îndreptăţirii fără fapte corespunzătoare. Nici faptele şi nici o credinţă moartă nu duc la îndreptăţire. Ea se poate realiza numai printr-o credinţă ce acţionează din iubire (Gal. 5,6) şi care purifică sufletul.

  1. Experienţa îndreptăţirii. Prin îndreptăţirea prin credinţa în Hristos, neprihănirea Sa ne este atribuită nouă. Noi suntem „în rânduială” cu Dumnezeu, într-o relaţie bună cu El, pentru că Hristos este Înlocuitorul nostru. Pavel afirmă: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5,21). Ca păcătoşi pocăiţi, noi primim iertarea pe deplin, complet. Noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu.

Viziunea lui Zaharia despre Iosua, marele-preot, ilustrează foar­te frumos îndreptăţirea. Iosua stătea înaintea îngerului Domnului, îmbrăcat în haine murdare, care reprezintă necurăţia păcatului. Cum stătea acolo, Satana cerea condamnarea lui. Învinuirile lui Satana erau corecte – Iosua nu merita să fie disculpat. Dar Dumnezeu, în mila Sa divină, l-a mustrat pe Satana. „Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” (Zah. 3,2). Nu este el un om valoros, de care am grijă, într-un mod deosebit?

Domnul porunceşte ca hainele cele murdare de pe Iosua să fie imediat scoase şi declară: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare” (Zah. 3,4). Dumnezeul nostru iubitor şi plin de milă înlătură acuzaţiile lui Satana, îl îndreptăţeşte pe păcătosul tremurând, acoperindu-l cu haina neprihănirii Domnului Hristos. Cum hainele murdare ale lui Iosua reprezintă păcatul, tot astfel haina cea nouă reprezintă noua experienţă a credinciosului în Hristos. În procesul îndreptăţirii, păcatul mărturisit şi iertat este transferat asupra Fiului lui Dumnezeu cel curat şi sfânt, Mielul purtător de păcat. „Credinciosul pocăit, deşi nu merita, este îmbrăcat cu neprihănirea atribuită lui Hristos. Această schimbare de haine, această divină tranzacţie mântuitoare, este însăşi esenţa doctrinei biblice a îndreptăţirii.”[5] Credinciosul îndreptăţit a primit iertarea şi a fost curăţat de păcate.

Rezultatele. Care sunt rezultatele pocăinţei şi ale îndreptăţirii?

  1. Sfinţirea. Cuvântul „sfinţire” este o traducere a cuvântului gre­cesc hagiasmos, însemnând „sfinţenie”, „consacrare”, „sfinţire”, de la hagiazo, „a face sfânt”, „a consacra”, „a sfinţi”, „a pune deoparte”, „a dedica”. Echivalentul ebraic este qadaş, „a separa de ceea ce este obişnuit”.[6]

Adevărata pocăinţă şi îndreptăţire duc la sfinţire. Îndreptăţirea şi sfinţirea sunt strâns legate,[7] distincte, dar niciodată separate. Ele definesc două faze ale mântuirii: îndreptăţirea este ceea ce Dumnezeu face pentru noi, în timp ce sfinţirea este ceea ce Dumnezeu face în noi.

Nici îndreptăţirea şi nici sfinţirea nu sunt rezultatul unor fapte meritorii. Ambele sunt datorate numai harului şi neprihănirii lui Hristos. „Neprihănirea prin care suntem îndreptăţiţi ne este atribuită; neprihănirea prin care suntem sfinţiţi ne este împărtăşită. Prima ne dă dreptul legal să intrăm în cer, prin a doua avem calitatea să rămânem în cer.”[8]

Cele trei faze ale sfinţirii, prezentate de Biblie, sunt: (1) un act împlinit în trecutul credinciosului; (2) un proces în experienţa prezentă a credinciosului; (3) rezultatul final, de care credinciosul beneficiază la revenirea Domnului Hristos.

În ceea ce priveşte trecutul, în momentul îndreptă­ţirii credinciosul este, de asemenea, sfinţit în „numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Cor. 6,11). El devine un „sfânt”. În acel moment, omul credincios este răscumpărat şi Îi aparţine pe deplin lui Dumnezeu.

Ca rezultat al apelului lui Dumnezeu (Rom. 1,7), credincioşii sunt numiţi „sfinţi” pentru că sunt „în Hristos” (Fil. 1,1; vezi şi Ioan 15,1-7), nu pentru că ei ar fi atins o stare de nevinovăţie. Mântuirea este o experienţă prezentă. „Îndurarea Lui”, spunea Pavel, „ne-a mântuit… prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3,5), punându-ne deoparte şi consacrându-ne unui scop sfânt şi unei umblări cu Hristos.

  1. Adopţia în familia lui Dumnezeu. În acelaşi timp, noii credincioşi au primit un „duh de înfiere”. Dumnezeu i-a adoptat ca fii ai Săi, ceea ce înseamnă că cei credincioşi sunt fii şi fiice de împărat. El i-a făcut moştenitori ai Săi, „împreună moştenitori cu Hristos” (Rom. 8,15-17). Ce privilegiu, onoare şi bucurie!
  2. Certitudinea mântuirii. Îndreptăţirea aduce, de asemenea, siguranţa acceptării celui credincios. Ea aduce bucuria de a fi reunit cu Dumnezeu acum. Oricât de păcătoasă ar fi fost viaţa cuiva în trecut, Dumnezeu iartă toate păcatele şi noi nu mai suntem sub condamnarea şi blestemul Legii. Răscumpărarea a devenit o realitate. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1,7).
  3. Începutul unei vieţi noi şi biruitoare. Înţelegerea faptului că sângele Mântuitorului acoperă trecutul nostru păcătos aduce vindecare în corpul, sufletul şi duhul nostru. Simţământul vinovăţiei poate să fie înlăturat, căci în Hristos totul este iertat, totul este nou. Revărsând zilnic harul Său asupra noastră, Hristos începe transformarea noastră după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

În timp ce credinţa în El creşte, vindecarea şi transformarea noastră progresează, iar El ne dă tot mai multe victorii asupra pute­rilor întunericului. Biruinţa Lui asupra lumii garantează eliberarea noastră din sclavia păcatului (Ioan 16,33).

  1. Darul vieţii veşnice. Noua noastră relaţie cu Hristos aduce cu ea darul vieţii veşnice. Ioan afirmă că „cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5,12). Trecutul nostru păcătos a fost şters; prin locuirea Duhului Sfânt în noi, ne putem bucura de binecuvântările mântuirii.

Experienţa mântuirii şi prezentul

Prin sângele lui Hristos care aduce curăţire, îndreptăţire şi sfinţire, credinciosul „este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5,17).

O chemare la o viaţă de sfinţire. Mântuirea presupune trăirea unei vieţi sfinţite, pe baza a ceea ce Domnul Hristos a împlinit la Golgota. Pavel face apel la credincioşi să ducă o viaţă dedicată sfinţirii etice şi unui comportament moral (1 Tes. 4,7). Pentru a-i face în stare să trăiască experienţa sfinţirii, Dumnezeu le-a dat credincioşilor „duhul sfinţeniei” (Rom. 1,4). „Şi-L rog”, spunea Pavel, „ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă” (Ef. 3,16.17).

Ca fiinţe nou create, credincioşii au şi răspunderi noi. „După cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum”, spunea Pavel, „trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră” (Rom. 6,19). Acum ei trebuie să trăiască „prin Duhul” (Gal. 5,25).

Credincioşii plini de Duhul „nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Rom. 8,1; 8,4). Ei sunt transformaţi, deoarece „umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după îndemnurile Duhului este viaţă şi pace” (Rom. 8,6). Prin locuirea Duhului lui Dumnezeu în ei, „nu mai sunt pământeşti, ci duhovniceşti” (Rom. 8,9).

Cel mai înalt ideal al vieţii umplute de Duhul este acela de a fi plăcută lui Dumnezeu (1 Tes. 4,1). Sfinţirea este voia lui Dumnezeu, spunea Pavel. De aceea, „trebuie să vă feriţi de curvie [imoralitate sexuală] şi nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său…Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie” (1 Tes. 4,3.6.7).

Schimbarea interioară. La a Doua Venire, noi vom fi schimbaţi din punct de vedere fizic. Acest corp supus degradării se va îmbrăca în nemurire (1 Cor. 15,51-54). Totuşi caracterele noastre trebuie să sufere o transformare în timpul pregătirii pentru a Doua Venire.

Transformarea caracterului cuprinde aspectele mintale şi spirituale ale chipului lui Dumnezeu – „omul nostru dinăuntru”, natura noastră interioară, care trebuie să se înnoiască zilnic (2 Cor. 4,16; Rom. 12,2). În acest fel, ca şi bătrâna doamnă din povestirea „Păstorul lui Herma”, biserica creştină devine mai tânără pe dinăuntru – fiecare creştin supus pe deplin ascultării de Hristos este schimbat din slavă în slavă până când, la a Doua Venire, transformarea după chipul lui Dumnezeu va fi completă.

  1. Implicarea lui Hristos şi a Duhului Sfânt. Numai Creatorul poate aduce la îndeplinire lucrarea creatoare de transformare a vieţii noastre (1 Tes. 5,23). Cu toate acestea, El nu face acest lucru fără participarea noastră. Noi trebuie să ne poziţionăm în funcţie de acţiunea Duhului, lucru pe care îl putem face numai privind la Hristos. În timp ce medităm la viaţa lui Hristos, Duhul Sfânt reface în noi facultăţile fizice, mintale şi spirituale (Tit 3,5). Lucrarea Duhului Sfânt presupune descoperirea lui Hristos şi refacerea noastră după chipul Său (Rom. 8,1-10).

Dumnezeu doreşte să trăiască în mijlocul poporului Său. Aceasta pentru că a promis: „Eu voi locui… în mijlocul lor” (2 Cor. 6,16; 1 Ioan 3,24; 4,12). Aşa că Pavel a putut să spună: „Hristos trăieşte în mi­ne” (Gal. 2,20; vezi şi Ioan 14,23). Locuirea zilnică a Creatorului înăun­trul lor îi reînviorează pe credincioşi (2 Cor. 4,16), reînnoindu-le mintea (Rom. 12,2; Fil. 2,5).

  1. Părtaşi la natura divină. „Făgăduinţele nespus de mari şi scumpe ale lui Hristos” angajează puterea Sa divină într-o completă transformare a caracterelor noastre (2 Petru 1,4). Acest acces la puterea divină ne permite ca, în mod perseverent, „să unim cu credinţa… fapta, cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” (2 Petru 1,5-7). „Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi”, spune Petru, „ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb” (2 Petru 1,8.9).
  2. a) Numai prin Hristos. Ceea ce transformă fiinţele omeneşti după chipul Creatorului lor este îmbrăcarea sau împărtăşirea cu Domnul Isus Hristos (Rom. 13,14; Evr. 3,14) – „înnoire făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3,5). Înseamnă aducerea la desăvârşire a iubirii lui Dumnezeu în noi (1 Ioan 4,12). Aici este o taină asemănătoare aceleia a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Aşa cum Duhul Sfânt L-a făcut în stare pe divinul Hristos să Se facă părtaş la natura umană, tot astfel Duhul ne face în stare şi pe noi să împărtăşim trăsăturile divine de caracter. Această dobândire a naturii divine reînnoieşte interiorul persoanei, făcând-o asemenea lui Hristos, deşi la un nivel diferit. În timp ce Domnul Hristos a devenit om, credincioşii nu devin divini, ci mai degrabă asemenea lui Dumnezeu în caracter.
  3. b) Un proces dinamic. Sfinţirea este progresivă. Prin rugăciune şi studiul Cuvântului, noi creştem în mod constant în comuniunea cu Dumnezeu.

Numai o înţelegere intelectuală a Planului de Mântuire nu este suficientă. „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mân­caţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui”, spunea Domnul Hristos, „n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu rămân în el” (Ioan 6,53-56).

Limbajul Său figurat atât de şocant transmite faptul că cei credincioşi trebuie să asimileze cuvintele Domnului Hristos. Isus a spus: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (Ioan 6,63; Mat. 4,4).

Caracterul este compus din ceea ce mintea „mănâncă şi bea”. Când digerăm pâinea vieţii, noi suntem transformaţi asemenea chipului lui Hristos.

  1. Cele două transformări. În 1517, în acelaşi an în care Luther a afişat cele 95 de teze pe uşa bisericii castelului din Wittenberg, Rafael a început să picteze, la Roma, faimosul său tablou „Schimbarea la faţă”. Aceste două evenimente au ceva în comun. Actul lui Luther marchează naşterea protestantismului, iar pictura lui Rafael, cu totul neintenţionat, rezumă spiritul Reformei.

Pictura Îl înfăţişează pe Domnul Hristos stând pe munte, iar pe demonizat privind din vale către El, plin de speranţă (Marcu 9,2-29). Cele două grupuri de ucenici, una pe munte şi cealaltă în vale, înfăţişează două categorii de creştini.

Ucenicii de pe munte doreau să rămână cu Hristos, părând că nu-i interesează nevoile celor din vale. În decursul veacurilor, mulţi au zidit „pe munţi”, foarte departe de nevoile lumii. Experienţa lor este rugăciune fără fapte.

Pe de altă parte, ucenicii din vale lucrau fără să se roage şi eforturile lor de a scoate demonul au rămas fără rezultate. Mulţi au fost prinşi fie în cursa de a lucra pentru alţii fără putere, fie în aceea de a se ruga mult, fără însă a lucra pentru alţii. Amândouă categoriile de creştini au nevoie de chipul lui Dumnezeu refăcut în ei.

  1. a) Adevărata transformare. Dumnezeu speră să schimbe după chipul Său fiinţele umane căzute, transformându-le voinţa, mintea, dorinţele şi caracterul. Duhul Sfânt le aduce credincioşilor o schimbare de perspectivă. Roadele Sale sunt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Gal. 5,22.23), care de acum vor constitui felul lor de viaţă, chiar dacă ei rămân muritori, supuşi greşelii, până la revenirea Domnului Hristos.

Dacă nu ne împotrivim Lui, Hristos „Se va identifica astfel cu gândurile şi scopurile noastre, inima şi mintea noastră vor fi în aşa fel unite în a se conforma voinţei Lui, încât atunci când Îl ascultăm, nu vom face decât să aducem la îndeplinire propriile noastre simţăminte. Voinţa, curăţată şi sfinţită, va găsi cea mai mare plăcere în a face lucrarea Sa.”[9]

  1. b) Cele două destinaţii. Transfigurarea Domnului Hristos ilus­trea­ză încă un alt contrast izbitor. Hristos S-a schimbat la faţă, dar, într-un anumit sens, s-a schimbat şi băiatul din vale. Băia­tul însă a fost schimbat într-un chip demonic (Marcu 9,1-29). Aici vedem evidenţiate două planuri opuse: planul lui Dum­nezeu de a ne reface şi planul lui Satana de a ne ruina. Scrip­tu­rile ne spun că Dumnezeu poate să ne păzească de cădere (Iuda 24). Satana, pe de altă parte, face tot ce poate pentru a ne ţine în starea de decădere.

Viaţa implică schimbări continue. Nu există teren neutru. Noi suntem sau înnobilaţi, sau înjosiţi. Suntem sau „robi ai păcatului”, sau „robi ai neprihănirii” (Rom. 6,17.18). Ceea ce ne ocupă mintea, aceea ne ocupă şi pe noi. Dacă, prin Duhul Sfânt, Hristos ocupă mintea noastră, atunci vom deveni oameni asemenea lui Hristos – o viaţă plină de Duhul face „ca orice gând să fie rob ascultării de Hristos” (2 Cor. 10,5). Dar faptul de a fi fără Hristos ne desparte de Izvorul vieţii, ne schimbă şi face ca distrugerea noastră finală să fie inevitabilă.

Desăvârşirea lui Hristos. Ce este desăvârşirea biblică? Cum poate fi ea dobândită?

  1. Desăvârşirea în sens biblic. Cuvintele „desăvârşit” şi „desă­vârşire” sunt traduceri ale cuvântului ebraic tam sau tamim, care înseamnă „complet”, „corect”, „paşnic”, „întreg”, „sănătos”, „nepri­hă­nit”. În general, cuvântul grecesc teleios înseamnă „complet”, „perfect”, „crescut pe deplin”, „matur”, „pe deplin dezvoltat” şi „atin­gându-şi scopul”.[10]

În Vechiul Testament, când era folosit cu referire la fiinţele umane, cuvântul „desăvârşit” avea un sens relativ. Noe, Avraam şi Iov, fie­care dintre ei a fost descris ca fiind neprihănit, fără pată, desăvârşit, perfect (Gen. 6,9; 17,1; 22,18; Iov 1,1.18), deşi fiecare dintre ei avea imperfecţiunile lui (Gen. 9,21; 20; Iov 40,2-5).

În Noul Testament, cuvântul „desăvârşit” descrie adesea per­soa­ne adulte care au trăit după cea mai bună lumină pe care au avut-o şi au atins potenţialul puterilor lor spirituale, intelectuale şi fizice
(1 Cor. 14,20; Fil. 3,15; Evrei 5,14). Credincioşii, spunea Domnul Hristos, trebuie să fie desăvârşiţi în sfera lor limitată, după cum Dumnezeu este desăvârşit în sfera Lui infinită şi absolută (Mat. 5,48). Înaintea lui Dumnezeu, o persoană perfectă este aceea a cărei inimă şi viaţă sunt în întregime devotate adorării şi slujirii lui Dumnezeu, care se dezvoltă continuu în cunoaşterea de Dumnezeu şi care, prin harul lui Dumnezeu, trăieşte după toată lumina pe care a primit-o, în timp ce se bucură de o viaţă de biruinţă (Col. 4,12: Iacov 3,2).

  1. Deplina desăvârşire în Hristos. Cum putem deveni desăvârşiţi? Duhul Sfânt ne aduce la desăvârşirea Domnului Hristos. Prin credinţă, caracterul perfect al lui Hristos devine caracterul nostru. Oamenii nu pot niciodată să pretindă, în mod independent, această desăvârşire, ca şi când ar fi posesiunea lor, ceva înnăscut sau care le-ar aparţine de drept. Desăvârşirea este un dar de la Dumnezeu.

Despărţite de Hristos, fiinţele omeneşti nu pot obţine neprihănirea. „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu”, a spus El, „aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Hristos este Acela care „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Cor. 1,30).

În Hristos, aceste calităţi constituie desăvârşirea noastră. El a realizat o dată pentru totdeauna sfinţirea şi răscumpărarea noastră. Nimeni nu mai poate adăuga nimic la ceea ce a făcut El. Haina noastră de nuntă, sau haina neprihănirii, a fost realizată prin viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos. Duhul Sfânt ia acum „produsul finit” şi îl face să funcţioneze în viaţa creştinului. În acest fel, noi putem fi „plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef. 3,19).

  1. Mergând înainte spre desăvârşire. Ce rol jucăm noi în toate acestea? Prin locuirea lăuntrică a lui Hristos, noi creştem spre maturitate spirituală. Prin darurile lui Hristos date bisericii Sale, noi ne putem dezvolta până la „starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Ef. 4,13). Noi trebuie să creştem dincolo de experienţa copilăriei noastre spirituale (Ef. 4,14) – dincolo de adevărurile de bază ale experienţei creştine – mergând înainte spre „hrana tare” pregătită pentru credincioşii maturi (Evr. 5,14). „De aceea”, spunea Pavel, „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6,1). „Şi mă rog”, spunea el, „ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu” (Fil. 1,9-11).

Viaţa de sfinţire nu este o viaţă fără greutăţi majore şi obstacole. Pavel îi sfătuia pe credincioşi să ducă „până la capăt mântuirea… cu frică şi cutremur”. Dar adaugă şi cuvinte încurajatoare: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa, şi înfăptuirea” (Fil. 2,12.13).

„Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi”, spunea el, „câtă vreme se zice ‘astăzi’ pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3,13.14; vezi şi Matei 24,13).

Dar Scriptura ne avertizează: „Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu ne rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii” (Evr. 10,26.27).

Aceste îndemnuri fac evident faptul că cei credincioşi „au nevoie de ceva mai mult decât de îndreptăţirea şi sfinţirea pur legale. Ei au nevoie de sfinţenia caracterului, chiar dacă mântuirea se capătă totdeauna prin credinţă. Dreptul legal pentru ceruri se bazează numai pe neprihănirea lui Hristos. Pe lângă îndreptăţire, Planul de Mântuire al lui Dumnezeu prevede, prin acest titlu, existenţa unei anumite stări care să îl facă pe om potrivit pentru cer. Această stare e dată de locuirea lăuntrică a Domnului Hristos şi trebuie să se manifeste în caracterul moral al omului, ca o dovadă a faptului că mântuirea ’a avut loc’.”[11]

Ce înseamnă aceasta în termenii existenţei umane? Rugăciunea continuă este indispensabilă pentru trăirea unei vieţi sfinte, care să fie desăvârşită la orice stadiu al dezvoltării ei. „De aceea şi noi… nu încetăm să ne rugăm pentru voi… pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” (Col. 1,9.10).

Îndreptăţirea zilnică. Toţi credincioşii care trăiesc o viaţă sfinţită plină de Duhul Sfânt (stăpânită de Hristos) au o continuă nevoie de o îndreptăţire zilnică (dată de Domnul Hristos). Avem nevoie de aceasta din cauza păcatelor comise conştient şi a greşelilor pe care le-am putea săvârşi fără să vrem. Dându-şi seama de păcătoşenia inimii omeneşti, David cere iertare pentru greşelile „pe care nu le cunosc” (Psalmi 19,12; vezi şi Ieremia 17,9). Referindu-se în mod deosebit la păcatele credincioşilor, Dumnezeu ne asigură că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2,1).

Experienţa mântuirii şi viitorul

Mântuirea noastră va fi încheiată şi pe deplin realizată atunci când vom fi fie glorificaţi la înviere, fie transformaţi şi luaţi la cer. Prin glo­rificare, Dumnezeu împarte cu cei răscumpăraţi propria slavă strălucitoare. Aceasta este speranţa pe care noi toţi, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, o nutrim. Pavel spunea: „Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Rom. 5,2).

Aceasta se va realiza la a Doua Venire, când Domnul Isus Hristos va veni „ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evr. 9,28).

Glorificare şi sfinţire. Locuirea Domnului Hristos în inimile noas­tre este una dintre condiţiile pentru mântuirea viitoare – glorificarea corpurilor noastre muritoare. „Hristos în voi”, spunea Pavel, este „nădejdea slavei” (Col. 1,27); şi, în alt loc, explica: „Şi dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Rom. 8,11). Pavel ne asigură că Dumnezeu „[ne]-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului… ca să căpă[tăm] slava Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tes. 2,13.14).

În El, noi suntem deja în sala tronului din ceruri (Col. 3,1-4). Aceia care sunt „părtaşi Duhului Sfânt” au gustat realmente „puterile vea­cului viitor” (Evr. 6,4.5). Contemplând slava Domnului şi fixându-ne ochii pe frumuseţea caracterului lui Hristos, „suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3,18) – suntem pregătiţi pentru transformarea care se va produce la a Doua Venire.

Răscumpărarea noastră finală şi înfierea definitivă, drept copii ai lui Dumnezeu, vor avea loc în viitor. Pavel spunea: „Şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu”, adăugând că „şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” (Rom. 8,19.23; Ef. 4,30).

Acest eveniment culminant va avea loc la „vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” (Fapte 3,21). Hristos îl numeşte „înnoirea tuturor lucrurilor” (Mat. 19,28). Apoi, toată creaţia „va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.” (Rom. 8,21).

Poziţia Scripturii cu privire la faptul că, într-un sens, înfierea şi răscumpărarea au fost deja realizate şi că, în alt sens, ele nu sunt încă realizate i-a derutat pe unii. Un studiu al întregului domeniu al lucrării lui Hristos ca Mântuitor oferă răspunsul: „Pavel leagă mântuirea noastră prezentă de prima venire a Domnului Hristos. Din punct de vedere istoric, prin crucea, învierea şi slujirea cerească a Domnului Hristos, îndreptăţirea şi sfinţirea noastră sunt asigurate o dată pentru totdeauna. Mântuirea noastră viitoare, glorificarea corpurilor noastre, Pavel o leagă totuşi de a doua venire a Domnului Hristos.

Din acest motiv, Pavel poate să spună în acelaşi timp: ‘Noi suntem mântuiţi’, având în vedere crucea şi învierea lui Hristos în trecut, şi ‘noi nu suntem încă mântuiţi’, având în vedere viitoarea întoarcere a lui Hristos pentru a răscumpăra trupurile noastre.”[12]

Sublinierea mântuirii noastre prezente până la ignorarea mântuirii noastre viitoare dă naştere la o înţelegere incorectă, nefericită, a mântuirii complete în Domnul Hristos.

Glorificare şi desăvârşire. Unii, în mod greşit, cred că desăvârşirea supremă adusă de glorificare le este deja accesibilă oamenilor. Despre sine însă, Pavel – acel om consacrat lui Dumnezeu – scria spre sfârşitul vieţii sale: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Fil. 3,12-14).

Sfinţirea este un proces care durează o viaţă întreagă. În prezent, sfinţirea ne aparţine numai în Hristos, dar transformarea supremă, integrală, a vieţii noastre după chipul lui Dumnezeu va avea loc la a Doua Venire. Pavel avertizează: „Astfel dar, cine crede că stă în picioa­re, să ia seama să nu cadă” (1 Cor. 10,12). Istoria lui Israel şi viaţa lui David, a lui Solomon şi a lui Petru sunt pentru toţi avertismente serioase. „Atâta vreme cât va exista viaţa, este nevoie de stăpânirea sentimentelor şi a pasiunilor, cu un scop precis. Există decădere lăuntrică, precum şi ispite ce vin din exterior şi, oriunde va înainta lucrarea lui Dumnezeu, Satana aranjează împrejurările în aşa fel încât ispita să vină cu o forţă copleşitoare asupra sufletului. Niciun moment nu putem fi în siguranţă, decât dacă ne sprijinim pe Dumnezeu şi viaţa este ’ascunsă cu Hristos în Dumnezeu’.”[13]

Transformarea noastră finală şi creatoare este definitivată atunci când neputrezirea şi nemurirea devin ale noastre – când Duhul Sfânt reface total în noi creaţia originară.

Temeiul acceptării noastre de către Dumnezeu

Nici trăsăturile de caracter asemenea lui Hristos şi nici comportamentul ireproşabil nu constituie temelia acceptării noastre de Dumnezeu. Neprihănirea mântuitoare vine din partea singurului Om neprihănit, Isus, şi ne este transmisă de către Duhul Sfânt. Noi nu putem contribui cu nimic la darul neprihănirii oferit de Hristos – noi nu putem decât să-l primim. Nimeni altul în afară de Domnul Hristos nu este drept, neprihănit (Rom. 3,10). Neprihănirea omenească independentă de El nu constituie decât nişte zdrenţe murdare (Is. 64,6; vezi şi Dan. 9,7.11.20; 1 Cor. 1,30).[14]

Nici chiar ceea ce facem noi ca răspuns la iubirea mântuitoare a lui Hristos nu poate să formeze baza acceptării noastre de către Dum­nezeu. Această acceptare este identificată cu lucrarea lui Hristos. Aducându-ni-L pe Hristos, Duhul Sfânt aduce această acceptare.

Acceptarea noastră de către Dumnezeu are la bază neprihănirea lui Hristos care îndreptăţeşte sau neprihănirea lui Hristos care sfinţeşte? Sau amândouă? Calvin scotea în evidenţă faptul că, „după cum Hristos nu poate fi fragmentat în mai multe elemente, tot astfel cele două, îndreptăţirea şi sfinţirea, pe care noi le înţelegem a fi contopite în El, sunt inseparabile”.[15] Lucrarea Domnului Hristos trebuie văzută în totalitatea ei. Astfel, este deosebit de important să evităm speculaţiile cu privire la aceşti doi termeni prin „încercarea de a defini în amănunt punctele subtile de distincţie dintre îndreptăţire şi sfinţire… De ce oare să încercăm să fim mai minuţioşi decât Inspiraţia, cu privire la problemele vitale ale neprihănirii prin credinţă?”[16]

Aşa cum soarele are lumină şi căldură – inseparabile, dar totuşi cu funcţii distincte – tot astfel, Hristos a devenit pentru noi neprihănire şi sfinţire (1 Cor. 1,30). Nu numai că suntem pe deplin îndreptăţiţi, ci, de asemenea, suntem pe deplin sfinţiţi în El.

Duhul Sfânt aduce acel „S-a sfârşit” al Golgotei înăuntrul nostru, făcându-ne beneficiarii individuali ai acelei unice experienţe a ac­cep­tării de către Dumnezeu a omenirii, în ansamblu. Acest „S-a sfârşit” al crucii contestă toate celelalte încercări omeneşti de a primi acceptarea. Aducându-L pe Cel Crucificat înăuntrul nostru, Duhul aduce unicul temei al acceptării noastre de către Dumnezeu, asi­gurân­du-ne unicul drept legal autentic la mântuire şi starea necesară pentru mântuire, pe care le putem dobândi.

[1] T. F. Torrance, „Royal Priesthood”, Scottisch Journal of Theology Occasional Papers, nr. 3; (Edinburgh: Oliver and Boyd, 1963), p. 48.

[2] Vezi „Conversion” (Convertirea) şi „Repent, Repentance” (Pocăinţa) din SDA Bible Dictionary, p. 235, 933.

[3] W. E. Vine, An Expository Dictionary of the New Testament Words (Old Tappan, NJ: Fleming H. Revell, 1966), p. 284-286; W. F. Arndt and F. Wilbur Gingrich, A Greek English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature (Chicago IL: University of Chicago Press, 1973), p. 196.

[4] „Justification” (Îndreptăţire) SDA Bible Dictionary, p. 635.

[5] LaRondelle, p. 47.

[6] „Sanctification” (Sfinţirea), SDA Bible Dictionary, p. 979.

[7] Ibidem

[8] White, Solii către tineret, p. 35.

[9] White, Hristos, Lumina lumii, p. 668.

[10] „Perfect, Perfection” (Desăvârşit, Desăvârşire), SDA Bible Dictionary, p. 864.

[11] LaRondelle, p. 77.

[12] Ibidem, p. 89.

[13] White, Comentariul biblic adventist, vol. 2, p. 1032.

[14] Comentând cu privire la Domnul Hristos ca Marele nostru Preot, E. G. White spunea: „Serviciile religioase, rugăciunile, laudele şi mărturisirea păcatului făcută cu pocăinţă se înalţă de la adevăraţii credincioşi asemenea tămâiei către Sanctuarul ceresc; dar trecând prin canalele corupte ale naturii umane, ele sunt atât de mânjite încât, dacă nu sunt curăţate prin sânge, nu pot avea nicio valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele se înalţă nu în curăţie fără pată şi, dacă n-ar fi Mijlocitorul care Se află la dreapta lui Dumnezeu, care prezintă şi curăţă totul prin neprihănirea Lui, acestea n-ar fi primite de către Dumnezeu. Toată tămâia de la sanctuarele pământeşti trebuie să fie pătrunsă de către stropii purificatori ai sângelui lui Hristos” (Selected Messages, book 1, p. 344).

[15] J. Calvin, Instituţiile religiei creştine, III, 11, 6.

[16] White, Comentariul biblic adventist, vol. 6, p. 1072.

(Visited 105 times, 1 visits today)

ARUNCA AURUL IN TARANA…SI ATUNCI CEL ATOTPUTERNIC VA FI AURUL TAU, ARGINTUL TAU, BOGATIA TA, DESFATAREA TA..

 

Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu,si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire…Arunca dar aurul in tarana,arunca aurul din Ofir in prundul paraielor. Si atunci Cel Atot puternic va fi aurul tau,argintul tau,bogatia ta. Atunci Cel Atot puternic va fi desfatarea ta,si iti vei ridica fata spre Dumnezeu. Il vei ruga,si te va asculta,iti vei putea implini juruintele. Pe ce vei pune mana iti va izbuti,pe cararile tale va straluci lumina. Vina smerirea,tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajuta pe cel cu ochii plecati.” (Iov 22:21-29).

*

Cine vrea sa ramana cu adevarul,cu Hristos,trebuie sa arunce de la el tot ce nu e din Hristos. Pana nu rasare soarele,si un opait are valoare. Dar,dupa ce a rasarit si lumina lui umple totul,ar fi o nebunie si o pierdere de timp sa te mai ocupi de opait. Pana nu rasare Soarele-Hristos intr-o inima,lucrurile lumii,intelepciunea ei si viata ei,par a fi valoroase,par a fi castiguri. Cand insa vine El,care este Comoara comorilor vesnice,toate palesc si par ca un gunoi. Cine a gasit adevarul,vede toate lucrurile din afara lui,cu care s-a ocupat pana atunci,ca o mare pierdere. Numai cu adevarul este adevaratul castig,cu minciuna totdeauna este pierdere. Apostolul Pavel scrie crestinilor filipeni urmatoarele: „Dar lucrurile,care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere,din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus,Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi,ca sa castig pe Hristos,si sa fiu gasit in El,nu avand o neprihanire a mea,pe care mi-o da Legea,ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu,prin credinta. Inima omului este ca o teaca de sabie: nu poate incapea in ea decat o singura iubire,o singura neprihanire. Nu poti iubi si lumea si cerul,si pe Dumnezeu si pacatul,si sfintenia si placerile trupului. Cine traieste o viata dubla, traieste de fapt numai una: pentru placerile de o clipa ale pacatului. Binele amestecat cu rau este numai rau,adevarul amestecat cu minciuna este numai minciuna,neprihanire amestecata cu pacat este numai pacat. Asa este acum. Raul copleseste binele cand sunt amestecate. Intotdeauna,din amestecatura castiga partea cea rea. Iata un cuvant al Scripturii,care lamureste acest lucru: „Asa vorbeste Domnul ostirilor: „Puneti preotilor urmatoarea intrebare asupra Legii: „Daca poarta cineva in poala hainei sale carne sfintita,si atinge cu haina lui paine,bucate fierte,vin,untdelemn,sau o mancare oarecare,lucrurile acestea vor fi sfintite ?” Preotii au raspuns: „Nu.” Si Hagai a zis: „Daca se atinge cineva,spurcat prin atingerea de un trup mort,de toate aceste lucruri,vor fi ele spurcate oare ?” Preotii au raspuns: „Vor fi spurcate.” Atunci Hagai,luand iarasi cuvantul,a zis: „Tot asa este si poporul acesta,tot asa este si neamul acesta inaintea Mea,zice Domnul,asa sunt toate lucrarile mainilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfa este spurcat.” (Hagai 2:11-14). Otrava amestecata cu miere este numai otrava. Puterea de hranire a mierii nu mai are valoare,caci otrava a acoperit-o. „Arunca aurul in tarana,arunca aurul din Ofir in fundul paraielor. Si atunci Cel Atot puternic va fi aurul tau…” Daca vrem sa-L primim pe Dumnezeu in inima noastra,Il putem primi numai intr-un singur fel: sa aruncam din ea tot ce este al nostru,sau al altora. Sa aruncam aurul intelepciunii noastre,aurul puterii noastre,aurul neprihanirii noastre proprii,aurul talentelor noastre,si atunci Dumnezeu va fi pentru noi: Intelepciune,Putere,Neprihanire,Bogatie,etc. Atunci Dumnezeu va fi pentru noi TOT,cand aruncam TOT ce este al nostru. „Arunca aurul in tarana”,adica tot ce-a fost al tau inaltat pentru a fi vazut de toti,trebuie aruncat jos in tarana,acolo unde calca picioarele,acolo unde nu mai poate fi vazut. Ca sa poti inalta pe Dumnezeu cu adevarat,trebuie sa te dobori pe tine insuti,eul tau,in tarana. „Cine se smereste va fi inaltat.” „Arunca aurul in prundul paraielor„,adica in locul unde nu-l mai poti gasi niciodata. Caci tot ce este dus de apa nu mai poate fi gasit. Asa trebuie aruncat tot ce-am socotit valoros in noi,caci aurul reprezinta valoare,si atunci Dumnezeu va fi Aurul nostru,Valoarea cea nepretuita. In inima nu pot incapea doua valori: valoarea eu si valoarea Dumnezeu. Sa nu cautam sa castigam lumea cu aurul ei caci „Ce foloseste unui om sa castige toata lumea,daca isi pierde sufletul sau ? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau :”(Marcu 8:36-37). Oamenii isi vand sufletul si pentru castiguri pamantesti mari,dar si pentru lucruri mici. Eva si-a vandut sufletul pentru fructul unui pom,Esau pentru un blid de linte,Iuda pentru treizeci de arginti. Si altii pe mai putin,iar unii pe nimic. Cine poate sa cantareasca,sa masoare,sa evaluieze valoarea unui suflet inaintea lui Dumnezeu ? Am citit ca in fata unei fiice de rege,a stat intr-o zi un misionar imbatranit in slujba Domnului Hristos. Ea a intrebat pe misionar cate suflete a castigat pentru Domnul Isus. Misionarul a raspuns: „Sapte.” ,,Numai sapte ?”,a intrebat fata mirata. Misionarul a raspuns: „Alteta,daca mi-ar fi fost ingaduit sa aduc un singur suflet la Domnul Isus,viata mea tot ar fi o viata minunata.” Omul acesta,invatase sa cantareasca toate,mai ales sufletele cu cantarul lui Dumnezeu. Da,pus in cantarul lui Dumnezeu,un suflet cantareste mai mult,si are valoare mai mare decat lumea toata,cu tot aurul din ea. Pe usa unei biserici era urmatoarea inscriptie: „Este un singur Dumnezeu. Daca El este dusmanul meu,cine ma va mantui ? Am un singur suflet. Daca-l pierd,ce-mi mai ramane ?” Sfatul meu,prietene cititor ale acestor randuri,este urmatorul: „Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu,si vei avea pace. Arunca aurul tau si tot ce ai mai de pret,in tarana si in prundul paraielor,si atunci Dumnezeu va fi Aurul tau,Argintul tau,Bogatia ta,Desfatarea ta. Fii binecuvantat de Domnul nostru Isus Hristos !” Amin. Slavit sa fie Domnul !

Pastele, mancarurile si semnificatia invierii DOMNULUI HRISTOS

http://www.faracompromis.ro/pastele-mancarurile-si-semnificatia-invierii-domnului-hristos/

Nu faceti oua rosii, nu faceti ca multi din America “Easter Egg Hunt”, nu faceti iepurasi si nu faceti lucruri nebiblice si lumesti pe care lumea le practica. Acestea sunt nebibice pe care Biblia le condamna. Ci faceti numai ce este scris in Biblie. Lasa-ti parerile multor pastori si lideri lumesti care au adoptat lumea si practicati doar lucrurile CLAR SCRISE IN BIBLIE. Adevarata EVANGHELIE TREBUIE predicata si traita zilnic, mai ales in zilele acestea in care omul isi aduce aminte de Cum Hristos Domnul a murit sub mania TATALUI CERESC si a inviat ca toti care se pocaiesc si CRED in EL SA FIE ELIBERATI SI IERTATI DE MANIA TATALUI, DE PACATE SI VICII, DE SUB PUTEREA SATANEI, DE MOARTE SI DE IAD. Multi pastori nebiblici, multi asa zici pocaiti si multele adunari, in loc sa se intalneasca sa aiba partasie din Cuvantul Lui Dumnezeu ei se intalnesc ca sa se distreze si sa continue sa distreze caprele, iar oile raman nezidite, subjudate si nehranite pentru ca multi au facut din adunarea DOMNULUI o pesterea de facut bani si distractie sau etalare a darurilor. POCAITI-VA. 
Traiti ca Hristos Domnul 1 Ioan 2:6.

Pentru inceput vreau sa mentionez foarte clar ca desi multi oameni urmeaza diferite confesiuni sau diferiti lideri care sunt morti de mult, vreau sa zic apasat ca acesti lideri precum Confucius, Buda, Mohamed sau alti oameni care au condus diferite grupari de oameni, acestia sunt morti si putrezi de mult, dar HRISTOS DOMNUL care a murit pentru pacatele noastre ESTE SI VA FI VIU IN VECI VECILOR, pentru ca odata inviat, HRISTOS NU MAI MOARE. Hristos Domnul este Dumnezeul Creator intrupat in om.

HRISTOS A INVINS MOARTEA. POCAIESTE-TE SI NU ITI MAI DA SCUZE, CA NUMAI EL TE POATE IERTA
1Corinteni 15:54 „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56. Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
Matei 24:4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

Toti care urmeaza alti lideri sau invatatori in afara DOMNULUI ISUS HRISTOS acestia se vor nimici pe ei si lucrearea lor. Priviti:
Fapte 5:35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.
36. Căci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.
38. Şi acum eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39. dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”

Priviti ce spune DOMNUL HRISTOS:
Ioan 10:7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Romani 6:9… întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Am observat un rau care se intampla intre oameni. Mancarea si apa pe care o consuma cei mai multi, le consuma ca si cum lor li se cuvin toate aceste lucruri, nu ii multumesc lui Dumnezeu si nu IL respecta pentru acestea, ba mai mult mananca si beau si tot ceea ce vor este numai ce ei pot obtine aici pe pamant, de aceea este inima omului atat de egoista si rea, pentru ca toti se uita si umbla dupa foloasele lor si nu dupa ale lui HRISTOS.  Ei umbla dupa lucrurile palbabile si nu dupa lucrurile ceresti, iar conform textului din Evrei 11:6, lui Dumnezeu nimeni nu ii este placut decat prin Credinta. Evrei 11:6 ”Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

Filipeni 2:21 Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.

Am vazut ca un om care nu crede TOATA Biblia, este ca o pleava purtata incolo si incoace de orice vant. Nu are nicio speranta sau baza si in tot ceea ce isi pune nadejdea este in ceva trecator aici pe pamant. Dar am mai vazut ceva, am vazut ca un fiu de Dumnezeu are o speranta mare si priviti aceasta nadejde care nu insala: 1 Corinteni 15:12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
17. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18. şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii

Romani 5:5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Cel ce crede cu adevarat in invierea lui HRISTOS, acesta a primit o revelatie de la TATAL CERURILOR, pentru ca niciun om nu poate crede in HRISTOS si toate cuvintele lui Hristos daca TATAL nu intervine. Dar ma intreb, la multi dintre ei nu a intervenit ? Ba da, Tatal Ceresc la multi le-a descoperit Evanghelia, dar ei au respins-o, astfel ei au ajuns responsabili de faptele lor, prin negarea jertfei lui HRISTOS si invierea Acestuia.

Romani 10:18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”
19. Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.”

Dumnezeu la multi dintre ei le-a trimis oameni ca sa ii avertizeze si sa le adevereasca iertarea de pacate si ei nu au vrut. Si-au dorit mai mult religia lor si satisfacearea lor mentala precum sunt bine.

Ioan 1:10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Ma uit la vecinii mei care ei zic ca cred in HRISTOS si in invierea Lui, dar sunt morti, ei nu cred. Ma uit la parintii nostri si avem o durere mare in noi, nici ei nu cred in invierea lui HRISTOS. Ma uit la toti cei din televiziuni care si ei zic ca cred in HRISTOS si in invierea Lui, dar trairea lor, a parintilor cat si a vecinilor nostri, arata ca nu cred. Ei bine ma gandesc cum sa mai strig… Sunt intr-un pustiu, sunt inconjurat de morti, o, daca as avea capul plin de lacrimi! Ieremia 9:1 O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

Astfel acestia care zic ca ei cred dar traiesc cu faptele lor tagaduind pe HRISTOS DOMNUL, acestia sunt ca si fariseii care priviti ce spuneau DOMNULUI HRISTOS : Ioan 9:40 Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
41. „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.

Prietenii mei din lume atunci cand ii intreb, ce m-a schimbat, ei raspund ca sunt nebun sau total alt raspuns decat ca HRISTOS m-a schimbat. Ei bine ma gandesc cu tristete la DOMNUL Slavei, El a fost catalogat blasfemiator atunci cand a iertat pacatele sau atunci cand S-a dat drept Dumnezeu. Un om, ori crede ca HRISTOS este ceea ce El a zis ca este impreuna cu toti apostolii, adica insusi CREATORUL DUMNEZEU, ori un om crede ca HRISTOS este un mincinos. Ori unii cred ca eu sunt nebun si m-am lasat de viata mea din motivele pe care ei le sustin, ori chiar HRISTOS Domnul m-a schimbat precum spun si sustin. Ei bine, ma intreb, ce crezi tu ? Crezi tu in INVIEREA DIN MORTI A LUI HRISTOS ? Daca da, atunci nu mai poti trai nepasator, ci conform CUVINTELOR LUI HRISTOS.

Uitati-va ce nadejde au oamenii care nu cred in HRISTOS SI IN INVIEREA Lui… Ei isi pun toata speranta aici pe pamant ca ei sa aiba si sa fie mai bine. Dar fie ca crezi in HRISTOS SAU NU, tot de El vei da, pentru ca EL va judeca viii si mortii.
Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

2 Corinteni 5:10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Apocalipsa 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
Deci este o inviere.

Acum ca suntem in prejma Pastelui, vad lumea malefica de demoni cum isi face aparitia in modul religios atat de tare incat omul este inselat si tinut sub lantul satisfacerii constiintei, precum el chiar crede ca este bine inaintea lui Dumnezeu, cand de fapt bine esti numai daca SANGELE LUI HRISTOS te-a curatit si te-a transformat prin DUHUL ADEVARULUI. Daca azi nu stii daca esti iertat, crede-ma ca conform Bibliei nu esti iertat, pentru ca cel iertat stie ca s-a intalnit cu HRISTOS DOMNUL. Nu va inselati!

Acum oamenii fac tot felul de pregatiri, mancaruri si bauturi, de parca Imparatia lui Dumnezeu sta in mancaruri… Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Ba mai mult, ei fac curatenie in casele lor, isi iau haine noi, dar curatenie in inimile lor nu fac. Bine a zis DOMNUL HRISTOS in Matei 23:27-28 ca multi sunt ca mormintele varuite, pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de viermi. Curatati partea pe dinauntru mai intai ca partea pe din afara ati tot curatat-o si de la an la an v-ati facut mai rai si mai impietriti fata de pocainta oferita de DUMNEZEU si de iertarea Lui, in HRISTOS DOMNUL.

Sunt trist atunci cand imi vad vecinii, familia sau oamenii de rand, cand isi pun in fata mancarea si fara sa ezite, nu se apleaca inaintea CREATORULUI DUMNEZEU sa ii multumeasca si ca HRISTOS sa sfinteasca mancarea inainte ca s-o manance. Ei mananca pur si simplu ca si cum li se cuvine mancarea, ca si cum ei au facut ceva ca sa aiba acea mancare. Mai trist este pentru unii care se numesc pocaiti si care fac la fel.
Coloseni 3:15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi RECUNOSCATORI.

Cu privire la PASTE, pentru majoritatea dintre ei inseamna imbuibari sau petreceri, nu au nicio treaba cu HRISTOS DOMNUL, ei zic ca El a inviat, dar curvia, minciuna si inselarea zace in ei. Ce folos ? Au avut o viata si timp sa tot creada in HRISTOS SI IN INVIEREA LUI, dar mandria i-a facut sa se increada in ei si si-au calauzit singuri viata dupa cum au vrut si nu L-au lasat pe Dumnezeu sa domneasca peste ei. Vestea proasta pentru ei este ca HRISTOS oricum este DOMN si orice genunchi se va pleca inaintea Lui, unii se vor apleca in adorare, unii de groaza. Romani 14:11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
12. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Acum multi se vor duce sa ia lumina, ca si cum lumina aia din lumanare semnifica ceva. Este o mare minciuna. Dar ei fac asta, din nou si din nou, pentru ca ei sa stie ca au facut ceva, nu sunt sanatosi daca nu incearca ei sa faca ceva si la anul, din nou repeta aceeasi minciuna si greseala. Popa le zice, veniti sa luati lumina, dar ce lumina e aceea care te tine ascuns in pacat si in nebunia inimii tale ? Degeaba iau ei o lumanare care aceasta lumina a ei, nu poate patrunde in intunericul din oameni. Priviti cine este adevarata Lumina:
Ioan 8:12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
Ioan 9:5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”
Ioan 12:35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36. Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
In loc ca oamenii sa primeasca adevarata Lumina si ei sa nu mai traiasca in intunericul pacatului, ei continua de la an la an sa ia o lumina aprinsa de la un chibrit si sa se chinuie sa ajunga acasa cu ea, crezand ca daca ajunge acasa cu ea au noroc sau o viata mai buna. Ce inselare, ce orbire, ce ridicol! Priviti:
Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Cine are adevarata Lumina, adica pe HRISTOS nu mai traieste in pacate ca stil de viata. Nu va inselati crezand ca multi dintre voi il aveti pe HRISTOS cand inca gasiti placere in pacate. Priviti:
1 Ioan 1:5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric.
6. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.
7. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

1 Ioan 2:4 Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.

Adevarata lumina este sa ai partasie si relatie cu TATAL si cu HRISTOS si aceasta relatie este cum cere TATAL. Ioan 8:37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.
Ma intreb, dupa ce multi veti citi si veti auzi Cuvantul lui HRISTOS, veti continua sa-L ignorati si sa faceti aceleasi obiceiuri ridicole de la an la an, sau va veti pocai si astfel veti crede in HRISTOS spre iertarea pacatelor voastre ?

Va dati seama, ce planset si chin va fi atunci la judecata, cand cei mai multi vor auzi cuvintele din Matei 7:23 si Matei 25:41, plecati de la mine blestematilor caci nu va cunosc, cu voi niciodata nu am avut partasie si voi nu ati vrut niciodata adevarata Lumina CARE TE SCOATE DIN INTUNERIC.

A mai trecut un an, a mai trecut un Paste si MAJORITATEA tot nu sunt mantuiti.
Ei zic, luand un ou rosu in mana si ciocnindu-l de alt ou, HRISTOS A INVIAT, dar ei zic asta doar asa ca si cum zici…o reteta inainte de a sparge un ou, ei nu cred si astfel au ajuns tari de urechi se se impotrivesc adevarului. Fapte 7:51…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

2 Timotei 2:19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”

Deci, daca rostesti Numele lui HRISTOS, Biblia spune sa te indepartezi de pacat. Ma intreb, ce fac toti oamenii care de Paste rostesc Numele lui HRISTOS atunci cand sparg oua ? Se indeparteaza ei de pacat sau vor ei asta ? Va dati seama, pentru acesti oameni Numele lui Hristos este folosit sa sparga oua, nu sa sparga si sa sfarame inimile lor de piatra care ii tin departe de a face voia lui Dumnezeu si tocmai prin acest HRISTOS pe care ei il rostesc… Ce ironie, ce nebunie!

Din nou ritualuri, spovedanii si lumanari, oua rosii si posturi nebiblice ale multora. Zic nebiblice pentru ca adevaratul post nu este cu dulce sau nedulce, ci este dupa nasterea din nou, dupa pocainta da pacate, dupa ce tu ti-ai lepadat viata veche, dupa ce HRISTOS te-a schimbat. E ca si cum eu ca sa il numesc pe tata, tată, eu trebuia sa ma nasc in familia tatălui meu, tot asa si cu postul, si toate celelalte. Dumnezeu nu primeste rugaciunile si postul, decat in duh si adevar, prin DUHUL SFANT si conform Invataturii Sanatoase din BIBLIE reflectand o viata curatita prin SANGELE LUI HRISTOS.

Eram in timpul toamnei sau iernii cred, si umbland pe strada, am zis unei femei, HRISTOS A INVIAT, si ea de acolo imi zice, ca nu a inviat inca, ca mai este pana la Paste. Era sa innebunesc acolo. Va dati seama in ce intuneric malefic traiesc marea majoritate de oameni, ca daca noi nu mergem sa le propovaduim adevarata Lumina care este HRISTOS, ei cu niciun chip nu vor fi mantuti? Unii chiar cred ca de Paste Hristos invie, cand de fapt El DOMNUL domnilor a inviat acum 2000 de ani. Dar dupa cum am zis, ei nu cred. Stiti cum e, imaginati-va ca vine cineva la voi si va bate in geam si va zice ca acoperisul vostru este in flacari. Il crezi sau nu ? Pai ce te costa sa te duci si sa te uiti ? Nimic. Ci pur si simplu iesi afara si te uiti, pentru ca iti pasa si nu vrei sa ramai pe strazi fara casa, ei bine, vreau sa te intreb, ce te costa sa ma crezi pe mine sau sa crezi BIBLIA ca HRISTOS a inviat? Te va costa ceva, stii ce ? Durerea ca iti vei parasi starea ta de pacat si ticalosenia din inima care nu te lasa sa te pocaiesti. Parca ii aud pe multi, “eu am religia mea, eu ortodox m-am nascut si ortodox mor”, de parca scrie asa ceva in SCRIPTURA. Vedeti dragii mei, noi cei vii, si nu ma refer la vii ca traim si ne miscam, ma refer la noi ce vii in HRISTOS care suntem schimbati de EL, noi trebuie sa le zicem adevarul clar ca DUHUL SFANT sa sufle peste oameni, sa-i invie si sa ii faca sa vada. Aceasta este cea mai mare dragoste. Sa ii avertizam pe toti. Nu gandi ca daca te duci la vecinul si ii zici ca acoperisul este in foc, vecinul o sa aiba inima trista, ci du-te si spune-i, pentru că acest adevăr il scoate din necaz, tot asa este si cu voi toti crestinii adevarati, cei care chiar aveti o inima curata,predicati-L pe HRISTOS DOMNUL chiar daca adevarul doare, faceti asta si intoarceti oamenii din drumul spre iadul vesnic.

CINE CREDE in invierea lui HRISTOS, crede toate cuvintele rostite de HRISTOS DOMNUL si acestea sunt: Pocaiti-va de pacate si credeti in EL.
Priviti ce Credea Apostolul Pavel:
Fapte 23:6 Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.”

Priviti ce Cred acum majoritatea oamenilor. Ei sunt exact ca saducheii care nu cred in inviere.
Matei 22:23 ”În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere.”
Acum poate ziceti ca nu, ca voi credeti in Invierea lui HRISTOS. Dar va intreb, daca credeti, de ce nu va si pocaiti, de ce nu traiti dupa Biblie, de ce nu ascultati de voia TATALUI ca sa aveti partasie si o relatie cu Dumnezeu, de ce, de ce , de ce???
Matei 15:8 „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Invierea lui HRISTOS ne arata ca TATAL i-a primit jertfa de ispasire, jertfa prin care noi sa fim iertati. Este ca si in Vechiul Testament, cand marele preot aducea jertfa si intra din locul sfant, in Sfinta Sfintelor, acest preot prin faptul ca iesea afara viu din prezenta lui Dumnezeu arăta ca Dumnezeu i-a primit jertfa pentru popor.
Romani 4:24 …ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă CELOR CE CREDEM în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25. care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Tot ceea ce fac unii prin oua rosii, denii, iepurasul cu cadouri, spovedanii, ritualuri si alte obiceiuri care prin realizarea lor desfiinteaza porunca lui Dumnezeu, este doar un balsam pentru consiinta lor. Marcu 7:9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
Cei mai multi in perioada aceasta de Paste fac lucrurile din nestiinta si asa precum Pavel inainte ca sa devina Apostol, el traia si chiar credea ca ceea ce face este bine, dar desi avea o ravna fara pricepere, el a recunoscut dupa ce s-a intalnit cu HRISTOS CEL INVIAT, ca a fost un prigonitor si un eretic. Priviti:
Galateni 1:13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;
14. şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

Ma intreb, de ce acesti oameni in curand cu lumanari in mana si cu oua rosii, de ce continua sa aiba o ravna fara pricepere pentru datinile stramosesti si nu iau Biblia, Cuvantul direct al lui Dumnezeu sa vada adevarul? Ce trist sa fi avut sansa de atatea ori sa te pocaiesti de toate obiceiurile si ritualurile si sa nu fii iertat. Ce trist este sa-L tot pomenesti pe HRISTOS Domnul cel inviat si totusi sa nu-L cunosti.

Faptul ca isi urmeaza instinctul depravat al inimii lor sau ca se tin de religia lor, ei au impresia ca isi sterg pacatele, dar nu vad ca adevarata stergere de pacate si de contul lor inaintea Dumnezeului Drept si Sfant, se face numai prin SANGELE LUI HRISTOS si punct.
Proverbe 30:20 Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”

Coloseni 2:14 A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

In aceasta perioada, fecioara Maria este din noi ridicata in slavi si i se aduc rugaciunile oamenilor nestiutori. O catalogheaza pe Maria ca si cum ar fi Dumnezeu, iar acest lucru este blasfemie la adresa Bibliei si la adresa LUI DUMNEZEU. Va rog aratati-mi in Biblie unde gasiti asa ceva, aratati-mi unde gasiti ca trebuie sa ne inchinam in fata unui om… Vai de toti care nu pazesc CUVANTUL lui Dumnezeu si scot ce vor din EL. In plus fecioara Maria este moarta si desi ea ca suflet este in rai, are oasele in mormant, nu a inviat si nu este decat un om. Priviti cine a inviat de fapt si pe cine trebuie sa-L urmam:
1Corinteni 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23. dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

Proverbe 30:5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.

Deci, ceea ce satana ii minte pe oameni este ca de Craciun se face bradul si ca exista Mos Craciun, iar acum de Paste ii minte pe oameni ca sa faca oua rosii si ca iepurasul de Paste exista, ceea ce nicaieri nu gasim asa ceva in Biblie si este o mare inselare si minciuna.
Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Daca tu care zici ca, crezi in Invierea lui Hristos si nu porti in tine moartea lui HRISTOS precum sa fii mort fata de pacate, nu esti al lui HRISTOS. Pentru ca nu poti zice ca esti crestin si sa nu fii mort fata de ceea ce HRISTOS zice sa fii mort. In plus Hristos cand a murit a avut martori, tot asa si tu trebuie sa ai martori precum ai murit si te-ai lepadat de aceasta lume cu pacatele ei. Si totodata cand HRISTOS a inviat a avut martori, precum si tu trebuie sa ai martori ca ai inviat la o noua viata, schimbata total si radical de cea veche. Romani 6:4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
2 Corinteni 4:10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
11. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
Romani 6:8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Majoritatea cu care ma intalnesc traiesc sub aceste versete pe care Pavel le-a scris, referindu-se la toti care nu il vor pe Hristos, ci isi petrec viata doar pentru pantecele lor:
Filipeni 3:18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
19. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
1Corinteni 15:32 … Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.

Daca le zic oamenilor ca trebuie sa se lase de religia lor, de pacatele lor si sa se increada in HRISTOS, deoarece numai EL poate scoate oamenii din depravarea pacatului, ei imi raspund ca au religia lor, ca nu isi schimba religia. Si uite asa cu toata religia lor, nu se vor putea justifica inaintea TATALUI cel Drept si Sfant.

Faptul ca cei mai multi de Paste mananca miei si fac drob, pentru ei nu este decat o moda si o fiță, ceva ce trebuie sa se intample sigur, dar nu vad semnificatia acestui miel care este o imagine a adevaratului Miel Divin, Isus Hristos Domnul Mesia, prin care avem iertarea pacatelor.

Unul dintre motivele pentru care cei din lume cat si cei pocaiti nu multumesc DOMNULUI pentru mancare si iau lucrurile atat de usor este ca multi au belsug de mancare si nu mai umbla prin credinta ci prin vedere. Pana si in rugaciunea TATAL NOSTRU, Hristos Domnul ne invata ca sa ne rugam pentru mancare, dar priviti ce fac cei mai multi mai ales si acum de PASTE:
Pastele si Adevarata Credinta in HRISTOS DOMNUL
http://www.faracompromis.ro/pastele-si-adevarata-credinta-in-hristos-domnul/

Proverbe 30:7 Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!

8. Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.

Inchei, dar nu va spun Paste fericit, ci celor care nu vreti sa va pocaiti va spun POCAITI-VA, iar celor pocaiti le zic, duceti-va si predicati adevarata Lumina care ii va trezi pe cei morti si adormiti in pacatele lor.
Efeseni 5:14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”

Ma rog si vreau ca toti care citesc aceste articole si nu numai ei, sa ajungem sa spunem ceea ce Apostolul Pavel a spun:
Filipeni 3:10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11. ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Alin Lolos

Plantarea zmeurului-  Fructele de zmeur, daruri vindecatoare ale naturii-

 
 Epoca de plantare:toamna după căderea frunzelor;primăvara după dezgheţ, înainte de pornirea în vegetaţie.Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene.

 

Plantarea

Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.
Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
cultura în benzi cu spalieri – 2,5-3 m;
cultura sub formă de gard fructifer – 2,5-3 m;
cultura sub formă de evantai – 1,5-2,5 m, iar distanţa pe rând 1-l,2 m;
cultura pe araci -1,2 m.

Tehnica plantării este asemănătoare cu cea a coacăzului.

In alegerea terenului potrivit trebuie să ne orientăm cu cel puţin un an înainte, ţinând cont atât de condiţiile climatice, cât şi de planta premergătoare. Abia apoi se trece la lucrarea propriu-zisă a solului.

Pregătirea terenului
Analiza solului este necesară înainte de înfiinţarea plantaţiei. pH-ul optim este de 6,5 dar zmeurul se poate cultiva în condiţii bune şi la un pH între 6 şi 7. Dacă acesta nu este corespunzător, se poate face o corecţie prin aplicarea amendamentelor. Potasiul, fosforul şi magneziul se administrează concomitent cu pregătirea terenului înainte de plantare, iar îngrăşămintele cu azot se aplică la câteva săptămâni de la pornirea în vegetaţie.
Gunoiul de grajd bine fermentat, în cantitate de 60-80 de tone, se risipeşte pe toată suprafaţa sau pe rândul unde urmează sa fie plantat zmeurul şi se încorporează în sol cu freza.
Având în vedere durata mare de viaţă a unei plantaţii, de circa 12-15 ani, înainte de plantare este bine să se facă o arătură de desfundare, la 40-50 cm. Dacă, astfel, roca mamă (stratul nefertil) se aduce la suprafaţă se va face doar o arătură mai puţin adâncă.
În funcţie de analiza solului, se poate interveni cu un aport de magneziu.
În general, se asigură: P2O5 – 100-250 unităţi/ha; K2O – 200-300 unităţi/ha; MgO – 80-100 unităţi/ha.
Aceste date sunt orientative, ştiind că o parte din solurile din România sunt bine aprovizionate cu potasiu.
Înainte de plantare, solul se lucrează cu freza sau cu grapa cu discuri.

Înfiinţarea culturii
Distanţa de plantare între rânduri variază în funcţie de vigoarea soiului, de puterea de drajonare, de fertilitatea solului şi de modul de conducere a plantaţiei. La soiurile viguroase, cu putere mare de drajonare, se lasă o distanţă mai mare. În general, aceasta este de 3-3,3 m, când se lucrează mecanizat cu tractor mare şi de 2,5-2,8 m, când se lucrează cu un motocultor. Între plante, pe rând, se lasă 0,4-0,8 m, în funcţie de capacitatea de drajonare.
Înainte de plantare, se marchează rândurile cu o sfoară sau cu un marcator, pe o lungime de maxim o sută de metri, pentru a uşura recoltarea şi scoaterea lădiţelor în capătul rândurilor, la drumurile de acces.
Se recomandă ca rădăcina plantelor să se umecteze timp de 1-2 ore pentru a le rehidratata, sau să se mocirlească.
Plantarea se face manual în rigole deschise, mecanic sau cu cazmaua.
Drajonii de zmeur se plantează cu 2-3 cm mai jos faţă de nivelul la care s-au dezvoltat în pepinieră. Dacă se sădesc mai adânc, plantele se vor dezvolta mai greu şi vor emite drajoni puţini şi de slabă calitate. Planta se aşează cu rădăcina răsfirată, care se acoperă apoi cu pământ, iar solul se tasează uşor în jurul plantei.
La plantarea de primăvară apare riscul deshidratării, dacă nu plouă în primele zile după plantare, în acest caz fiind necesare udări.

Sisteme de conducere şi de palisare
Pentru a asigura întreţinerea optimă a unei culturi de zmeur este necesară montarea unui sistem de susţinere (palisare) care să asigure verticalitatea tulpinilor.
Întrucât recoltarea manuală reprezintă peste 55-60% din totalul cheltuielilor dintr-o plantaţie de zmeur, în funcţie de condiţiile locale avem nevoie de cel mai bun sistem de palisare. Se vor lua în considerare mai mulţi factori: vigoarea soiului, modul de fructificare (pe tulpini anuale sau bianuale), o bună expunere la soare, gradul de aerare şi costul sistemului de palisare.
Sistemul de conducere la soiurile remontante. În această grupă intră soiuri precum Polana, Polka, Pokusa şi altele. Palisajul este simplu: se pun spalieri şi se montează două sârme paralele la 1-1,2 m pentru susţinerea plantei. Tulpina se taie în ras în fiecare an. Dacă sârmele sunt fixate cu cleme, acestea se pot strânge în toamnă înainte de cosirea tulpinilor.
Cultura pe spalier. Majoritatea soiurilor cultivate realizează producţia de fructe pe tulpinile de doi ani. La acestea drajonii se plantează la distanţa de 2,5-3 m între rânduri şi de 0,4-0,6 m între plante pe rând.
Pe spalieri se prind două rânduri de sârme duble, aproximativ la 0,6 m şi 1,4 m. Stâlpii se amplasează pe rând la distanţe de 8-12 m, în funcţie de natura materialului (lemn, beton, fier) şi de grosimea lor, montându-se pe ei traverse (juguri) de lemn sau de metal prin care se conduc sârmele. Distanţele între sârme, pe acelaşi nivel, pot fi între 0,5 şi 0,8 m în funcţie de lăţimea benzii de fructificare.
Acest sistem de cultură asigură o bună producţie pe unitatea de suprafaţă, dar este mai costisitor.
Cultura sub formă de gard fructifer se pretează la soiurile cu creştere erectă şi cu vigoare mai mică.
Zmeurul se cultivă sub formă de bandă fructiferă, ca şi în cazul sistemului cu spalieri, dar nu se montează nici un fel de susţinere. Plantele se scurtează la 1,2-1,4 m. Producţia este diminuată din cauza îndepărtării vârfurilor, dar înfiinţarea şi întreţinerea culturii este mai puţin costisitoare. Acest sistem se foloseşte uneori la soiurile remontante.
Cultura pe araci nu se practică decât ocazional, pe suprafeţe mici, în grădinile particulare.
Alte tipuri de palisare sunt:
– sub formă de „V” simplu sau dublu, practicat în ţările din sud-vestul Europei;
– sub formă orizontală, pentru a uşura recoltarea mecanizată (Noua Zeelandă şi Australia);
– gard simplu, cu sârmele fixate pe o singură parte.
Într-una din ediţiile viitoare vom scrie despre întreţinerea culturii de zmeur şi tăierile care se aplică plantaţiilor.

IDENTIFICAREA SUPRAFEŢEI PENTRU CULTURĂ
Zmeurul necesită un teren însorit, cu o bună mişcare a aerului, cu umezeală suficientă, ferit de vânturile puternice şi de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii. În plantaţiile înfiinţate pe pantele cu expoziţie sudică fructele se coc mai repede cu 7-8 zile, comparativ cu cele situate pe pante nordice. În aceeaşi locaţie, condiţiile de microclimat şi de sol pot fi foarte diferite.
De aceea, pentru înfiinţarea unei plantaţii pe suprafeţe mari, arealul se poate testa timp de doi-trei ani, cultivând o suprafaţă mai mică de zmeur. În acest caz sunt obligatorii analizele de sol privind conţinutul în diferite elemente chimice şi pH-ul.
Zmeurul se dezvoltă cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate în materie organică, în general cu un humus de peste 2,5% şi cu o bună capacitate de reţinere a apei.
Specia se poate cultiva şi pe solurile mai nisipoase, dar în condiţii de irigare.
Nu se vor înfiinţa plantaţii de zmeur pe soluri reci şi argiloase, unde exisă tendinţa de băltire a apei, deoarece cultura va fi compromisă încă din primii ani. Pe aceste soluri se poate planta zmeurul doar cu condiţia asigurării unui drenaj corespunzător şi, eventual, plantarea pe straturi înălţate.
Planta premergătoare
Cerealele păioase pot fi bune premergătoare pentru zmeur, mai ales dacă se face o erbicidare totală după recoltat şi răsărirea buruienilor. Alte premergătoare pot fi leguminoasele, care lasă terenul îmbogăţit în azot şi, în general, curat de buruieni. Legumele timpurii, care se recoltează în timpul verii, pot fi o altă soluţie.
Se evită următoarele premergătoare: cartofii, roşiile, vinetele sau ardeii, din cauza riscului infecţiei cu Verticillium wilt (verticilioza), boală comună.
Acolo unde există zmeur sau mur din flora spontană în preajma plantaţiei, acesta se va elimina prin mijloace mecanice sau prin erbicidare pe o rază de cel puţin o sută de metri.

ACHIZIŢIONAREA PLANTELOR
Plantele de zmeur se procură din timp, din pepiniere autorizate, care sunt controlate şi autorizate de Inspectoratele Teritoriale pentru Controlul Seminţelor şi Materialului Săditor şi de Unităţile Fitosanitare judeţene.
Nu se folosesc plante de provenienţă necunoscută sau recoltate din plantaţii îmbătrânite de zmeur, care poartă bolile şi dăunătorii specifici din plantaţia mamă.

 

2 Fructele de zmeur, daruri vindecatoare ale naturii

Una dintre marile atractii ale calatoriilor spre munte o constituie zmeurisul, cu fructe de o aroma neintrecuta si frunze cu multiple proprietati vindecatoare. Fructele de zmeur au o compozitie chimica foarte diversa, ce se coreleaza cu proprietatile terapeutice si cu actiunile specifice in vindecarea diferitelor boli.
Cunoscut inca din Antichitate, acest arbust a primit denumirea stiintifica de Rubus idaeus. Popular i se mai spune smeurar, rug de munte si azmura. Planta creste frecvent in flora spontana din Europa, America de Nord si zonele temperate ale Asiei, mai ales in tinuturile montane si premontane, mai reci si umede, pana la altitudinea de 2.000 de metri, formand zmeurisuri naturale, usor umbrite de arbori inalti de brad si fag.
In a doua jumatate a verii apar fructele rosii, suculente, dulci-acrisoare si foarte aromate, care cresc timp de 30-35 de zile si se matureaza inca 25-30 de zile, in lunile iulie-septembrie, asigurand productii care pot atinge 400 kg la hectar in zmeurisuri spontane.
Recoltarea fructelor se face manual in momentul maturarii de consum, cu esalonare la 2-4 zile. Fructele se recolteaza pe calitati, in ambalaje din materiale plastice, carton cerat sau cutii din lemn, captusite cu pelicula de polietilena, avand capacitatea de 200-500 de grame, si se transporta in lazi sau ladite paletizate.
Fructele destinate prelucrarii in fabrici de conserve si de sucuri se recolteaza fara receptacul. Transportul se face in butoaie cu o substanta conservanta, se inchid ermetic si se pastreaza la temperaturi de 2-3 grade C.
Tratamentele fitoterapeutice
Din experientele anterioare rezulta ca in prevenirea si combaterea multor afectiuni se folosesc atat fructele, cat si frunzele, mugurii si mladitele tinere ale tufelor. Analizele de laborator au scos in evidenta prezenta glucidelor solubile, in special levuloza, care dau dulceata fructelor. Natura glucidelor permite folosirea fructelor, fara rezerve, si de catre persoanele diabetice, cu glicemie ridicata.
Armonizarea gustului se realizeaza prin continutul in acizi organici (1,2-2,3 %), intre care predomina acidul citric, malic, lactic si glicolic. Acesti acizi sunt conservati in organism, nu modifica alcalinitatea sangelui si au putere bactericida pronuntata, distrugand microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegaiuri). De asemenea, aciditatea totala a fructelor prezinta proprietati aperitive, stimuland secretia salivei, a sucurilor gastrice si intestinale.
Specificitatea culorii si a aromei este data de continutul in antociani, flavonoide, pectine, taninuri galice si elagice si uleiuri eterice. Materiile colorante, in principal cianina foarte complexa (C27H31O16), se gasesc atat in sucul celular al pielitei, cat si in pulpa fructelor, coloratia fiind intensificata de aciditate si diminuata in prezenta oxigenului din aer si a solutiei de bioxid de sulf folosit pentru conservare.
Valoarea nutritiva si terapeutica a fructelor creste in mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex in care predomina vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP si beta-caroten. Pentru pastrarea continutului vitaminic trebuie sa se tina seama de posibilitatea degradarii rapide prin fierbere la temperaturi mai mari de 40 grade C, in procesul de oxidare la aer si la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea si depozitarea fructelor.
Continutul ridicat de saruri minerale, usor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezinta sursa naturala a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu actiuni terapeutice.
Siropul de zmeura, “un bun prieten al ficatului”
Fructele proaspete sau transformate in sirop se folosesc in terapia medicala ca remedii exceptionale in boli ale tubului digestiv (stimularea digestiei, diaree rebela, dizenterie, arsuri gastrice, gastrite hiperacide, ulcere gastro-duodenale, enterocolite, pancreas), in afectiunile pulmonare (tuse, bronsita, sensibilitate la raceala, raguseala, tuberculoza si febrifug in gripe). Indulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare in dureri de cap, refacerea coardelor vocale si inflamatii bucale. La copii se recomanda in bronsita cronica si amigdalite recidivante.
Siropul este si un bun prieten al ficatului, si un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, in tulburari de tranzit, constipatie, afectiuni oculare (conjunctivita), astenie, reumatism, guta si boli de piele (eczeme, pustule, rani, eruptii tegumentare). In vindecarea ranilor intervine prin prezenta antocianinelor, cu rol de inhibare a enzimelor implicate in reactiile inflamatorii ale organismului.
Forme de utilizare
Fructele sunt foarte mult solicitate pentru consum in stare proaspata sau prin procesare industriala sau casnica in diferite forme alimentare, semipreparate sau finite, deosebit de gustoase si hranitoare (pasta, decocturi, placinte, dulceata, gem, marmelada, peltea, jeleu, serbet, fructe congelate si zaharisite, inghetata, compoturi, siropuri, vin aromat, otet aromat, vermut, lichior (zmeurata), sucuri pasteurizate, concentrate si alcoolizate.
In stare proaspata se consuma ca desert, cu efect inviorator si racoritor sau ca medicament, inainte de fiecare masa, cate 200-300 g pe stomacul gol, timp de 12 zile. Dupa ce s-a consumat portia de fructe nu se mananca nimic timp de 4 ore, deoarece fructele au efecte de incetinire a proceselor digestive si de reducere considerabila a foamei.
Siropul de zmeura, delicios si aromat, cel mai agreat dintre siropurile naturale, se prepara dintr-un kg de fructe bine spalate, puse intr-un borcan, unde se zdrobesc cu o lingura din lemn. Se leaga borcanul la gura cu un tifon si se tine 2-3 zile, amestecandu-se zilnic, pentru a nu prinde mucegai. Sucul lasat in borcan se trece prin tifon dublu sau triplu, udat in prealabil cu apa, si se stoarce. Se lasa acoperit 24 de ore pentru limpezire si se trece in alt vas. La fiecare litru de suc se adauga cate 1,25 kg zahar si zeama unei lamai, pentru conservare si pastrarea culorii (sau o aspirina zdrobita la un litru de suc). Totul se trece intr-un vas smaltuit, cu volum dublu fata de cantitatea de sirop. Se amesteca pana la dizolvarea totala a zaharului, se fierbe la foc mic timp de 30 de minute si se amesteca continuu, pentru a disparea spuma. Siropul fierbinte se toarna in sticle sterilizate si bine incalzite. Dupa astupare ermetica, sticlele se acopera cu paturi pana a doua zi, iar apoi se pastreaza la loc racoros.
Sucul de zmeura se prepara din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine si capsuni, spalate si stoarse prin tifon; se indulceste cu zahar dupa preferinta si se consuma imediat. In amestec cu sucul de coacaze este recomandat in stari infectioase cu febra, dureri menstruale, inflamatii urinare si infectii urinare.
Spuma de zmeura cu gris. Se prepara din 75 g fructe (eventual in amestec cu afine, capsuni si visine), din care se stoarce sucul; pulpa stoarsa se amesteca cu alte 75 g fructe intregi, se fierbe usor si se strecoara. In sucul rezultat se adauga treptat 20 g gris si 15 g zahar, continuand fierberea inca 4 minute. Se amesteca spuma inca 5 minute la rece si se adauga sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice in gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefactie, hepatita, rectocolita hemoragica, insuficienta cardiaca, hipertensiune, ateroscleroza, afectiuni renale si diferite boli infectioase.
Otetul aromat de zmeura se obtine din 1,5 kg fructe zdrobite si 1 litru otet alb, care se macereaza timp de 10 zile; se strecoara si se trece in sticle bine inchise. Amestecat cu apa minerala se administreaza in caz de laringita, pojar si scarlatina.

Lucrari de ingrijire la tomatele din sera/ Cativa pasi esentiali pentru a va produce singuri rasadurile/ Inmultirea plantelor– cum trebuie sa procedezi corect/ Asolamentul Legumelor- Boli si daunatori la culturile legumicole 

 roooIn functie de perioada infiintarii unei culturi,se aplica anumite lucrari.Spre exemplu,primavara,in aprilie se executa  la tomatele din sera   operatiunile de mai jos:

• Dirijarea factorilor de mediu;
• Distrugerea buruienilor;
• Copilitul;
• Palisatul;
• Defolierea;
• Stimularea fructificarii.

Dirijarea factorilor de mediu
Lumina naturala este dirijata in perioada septembrie – aprilie prin curatirea sticlei, pentru a asigura o cantitate cat mai mare de lumina. Incepand din luna mai se reduce insolatia prin stropirea sticlei cu emulsii opacizante (cu huma, creta sau slam 20%).
Temperatura in sere trebuie asigurata la minim 16 grade C, noaptea si intre 18-22 grade C, ziua, in functie de seninatatea cerului. In perioda fructificarii temperatura aerului trebuie sa fie cumprinsa intre 22 si 25 grade C.
Umiditatea solului nu trebuie sa scada sub 65% din capacitatea de camp a apei.
Umiditatea relativa a aerului la tomatele de sera se mentine intre 55-70%.
Aerisirea in sere se intensifica atunci cand temperatura in aer depaseste 20 grade C, si se continua in toate zilele de vara. Pentru dirijarea continutului de CO2 aerisirea se face pe durata scurta atunci cand temperatura este mai scazuta. In zilele calduroase se aeriseste puternic, pentru ca temperatura sa nu depaseasca 30 de grade.

Distrugerea buruienilor
Acolo unde nu s-au aplicat erbicide, se vor aplica prasile manuale. Conditiile din sere sunt deosebit de favorabile pentru majoritatea buruienilor. Gradul de imburuienare in spatiile protejate este mult mai mare. Tocmai de aceea este necesar ca inainte de plantarea cu 2-3 zile sa se aplice erbicide.
Erbicidele care se aplica inaintea operatiunii de plantat sunt: Sencor 70WP in doza de 0,3 – 0,5 l/ha;Treflan 24 EC in doza de 6 l/ha; Drevinol 45 F in doza de 3 l/ha. Erbicide se incorporeaza imediat in sol.

Copilitul
Copilitul se executa atunci cand lastarii laterali au 5 – 10 cm lungime, faza in care se pot rupe usor cu mana. Copilii mai mari de 20 – 40 cm diminueaza productia cu pana la 20 %
In conditii speciale la culturile mai tarzii in sera se poate mentine un copil cu 1-2 inflorescente pentru a creste productia.
De asemenea se poate utiliza un copil terminal cu 2-4 inflorescente pentru a prelungii recoltarile atunci cand conditiile sunt favorabile.

Palisatul
In mod normal sutinerea plantelor se face pe snur din sfoara, care se leaga la capatul de baza plantei, la circa 10 cm de nivelul solului, iar la celalat capat se leaga de sarma orizontala, afalat obisnuit la 2 m inaltime, asigurand si o rezerva de alungire ulterioara.
Se va avea in vedere ca legatura snurului pe tulpina sa nu fie prea stransa. Pe masura cresterii plantelor acestea se rasucesc in jurul sforii, dupa doua frunze, intot deauna in acelasi sens.

Defolierea
Defolierea incepe cu frunzele bazale, moarte, imbatranite, ingalbenitite atacate de boli si daunatori.
Prin acesata lucrare se imbunatateste si circulatia aerului la nivelul solului, care favorizeaza omogenizarea aerului din sera.
Defolierea se face de la baza plantei si pana la 2-3 frunze sub inflorescenta care are fructe de 10-20 mm in diametru. Pe masura recoltarii fructelor din inflorescenta va avansa si defolierea

Stimularea fructificarii
Temperatura aerului pentru germinarea polenului trebuie sa fie cuprins intre 20-28 grade C, iar umiditatea relativa aerului trebuie sa fie intre 60 – 70 %.
Pentru polenizare se recurge la vibrarea mecanica a plantelor prin baterea sarmelor orizontale cu un bat sau prin vibratoare electrice. Sporul de productie prin vibrare este de 14%.
Pentru imbunatatirea legarii fructelor se mai aplica regulatori de crestere specifici: Tomafix in doza de 0,03-0,05%; Tomatoset in doza de 0,5 – 1%; No – seed in doza de 0,1%, Tomatostim in doza de 3%. Flori se deschise sunt imbaiate cu un jet foarte fin. Sporul de productie prin aplicarea regulatorilor ajunge la 10%.
Inainte de plantare in sere cu o saptamana, rasadul va fi tratat cu Cycocel in doza de 0,1-0,15 %.
Pentru grabire amaturarii fructelor si cresterii productiei timpurii de tomate se aplica Ethrel (250-500ppm) in faza de banut. Tratamentul se mai poate face si dupa recoltarea fructelor in stare verde prin imbaierea acestora in solutia de Ethrel (1000 – 2500 ppm)

Cativa pasi esentiali pentru a va produce singuri rasadurile

rasad-ghiveci

Răsad = planta legumicola/ floricola tanara, la inceputul vegetatiei obtinuta in conditii organizatorice si tehnice speciale si care prin transplantare este utilizata fie la infiintarea unor culturi, fie la amenajarea rabatelor florale, amenajari peisagere sau producere de flori la ghiveci.

 

1. Pregatirea spatiilor unde veti produce rasadurile

Puteti utiliza spatiul din balcon (daca este inchis si are o expozitie sudica sau vestica), camere incalzite si bine luminate, dar se pot utiliza si mici adaposturi acoperite cu materiale plastice, rasadnite, solarii sau sere.

2. Dezinfectarea este importanta

Dezinfectarea cu substante specifice a uneltelor, ghivecelor, terinelor, etc. si completarea inventarului de ‚,mijloace tehnice’’. Spalati bine cu apa si Domestos sau Formalina toate uneltele ce vor fi folosite la producerea rasadurilor. La fel se procedeaza si cu terinele sau ghivecele daca acestea au mai fost utilizate inainte. Se pot transmite boli viitoarelor plantute.

3. Alegeti cu atentie semintele

Semintele utilizate la producerea rasadurilor trebuie alese cu grija deoarece de calitatea lor depinde obtinerea unor rasaduri viguroase si de calitate. Inainte de a va procura semintele, informati-va cu privire la alegerea soiului sau hibridului. Verificati pe ambalajele semintelor indicii de calitate a acestora: termen de garantie, tratamente aplicate pentru dezinfectie, etc. Este recomandat sa utilizati seminte care sunt in termen de garantie la data semanatului, altfel facultatea germinativa scade sau exista riscul unei rasariri necorespunzatoare sau chiar compromiterea acesteia.

Mare atentie atunci cand utilizati seminte produse in gradina proprie in anii precedenti. Exista riscul ca procentul de puritate al semintelor sa fie unul scazut, ceea ce conduce la scaderea valorii biologice a soiului sau la segregare si obtinerea unor culturi neuniforme!

4. Pregatiti semintele

Inaintea semanatului semintele se pregatesc printr-o serie de operatii (incoltire fortata, calire, stratificare, dezinfectie) care au drept scop o rasarire mai rapida si mai uniforma, stimularea cresterii rasadurilor si prevenirea transmiterii de boli. Dezinfectia este obligatorie chiar daca pe ambalaj nu este specificat acest lucru. Fac exceptie semintele drajate (acele seminte care sunt ‚, imbracate’’ in amestecuri organo – minerale la care se adauga insecto – fungicide si substante stimulatoare ) si cele sub forma de banda de hartie.

5. Substratul nutritiv

Substratul nutritiv joaca un rol foarte important in reusita obtinerii unor rasaduri de buna calitate, de aceea este necesar sa intruneasca urmatoarele caracteristici: sa aiba o structura corespunzatoare pentru a asigura schimbul de gaze cu atmosfera, sa fie afanat, sa aiba porozitate mare (˃ 75% ), permeabilitate, cu o capacitate mare de retinere a apei, bogat in elemente nutritive, un pH corespunzator cerintelor speciei la care se produce rasadul si o capacitate de tamponare ridicata pentru a mentine valoarea pH-ului.

Astfel de substraturi se obtin prin amestecarea mai multor componente de natura organica si anorgnica cum sunt: turba neagra si rosie, mranita, pamantul de telina sau de gradina, nisip sau perlit(vezi articolul Retete de amestecuri nutritive pentru producerea de rasad si semanat ).

Cel mai simplu este sa-l cumparati gata preparat de la magazinele de specialitate.

In cazul in care optati pentru prepararea amestecului, nu uitati sa faceti din timp opertiunea si sa dezinfectati substratul rezultat.

Dupa dezinfectie, timpul de pauza este de 10 – 30 de zile functie de substanta folosita.

Exemplu:

Dazomet 90 G → 200 g/m²

Formalina → 2l/ m²

Previcur → 300g/ m²

Sulfat de cupru 3%

Pentru o mai buna dezinfectie, amestecul se intinde in strat uniform de 25 – 30 cm grosime iar dupa aplicarea tratamentului se inveleste cu o folie din polietilena sau prelata timp de 3 zile.

Dupa dezvelire, substratul se lopateaza pentru a inlatura  vaporii de pesticide.

6. Semanatul

Semanatul se efectueaza in diferite moduri: in palete alveolare, diferite tipuri de ghivece, ladite din lemn, terine din teracota, in strat de amestec nutritiv, etc.

Indiferent de metoda aleasa aveti grija sa calculati volumul de pamant necesar functie de numarul de rasaduri pe care vreti sa-l obtineti.

Semanatul in ladite / terine se face prin imprastiere sau in randuri distantate la 3 – 4 cm.

Semanatul direct in cuburi nutritive, ghivece, pastile Jiffy prezinta avantajul eliminarii repicatului dar are dezavantajul ca ocupa o suprafata mai mare.

Pont: Semanatul direct in cuburi/ghivece este obligatoriu la specii sensibile la repicat si transplantat cum sunt castravetii, dovleceii, pepenii galbeni. Acestia se planteaza la locul definitiv cu tot cu balot (cubul de pamant in care a fost produs ).

7. Repicatul

Repicat = lucrare de transplantare provizorie a plantelor mici din semanatura deasa la distante mai mari.

Prin acest procedeu se mareste spatiul de nutritie al plantelor  la o suprafata de 5 – 13 ori mai mare decat cea initiala.

Se asigura desimea optima cresterii normale a plantelor prin crearea unor conditii mai bune de lumina, aer, hrana si apa.

Momentul repicrii difera de la specie la specie.

Exemplu: La tomate, ardei, vinete se repica cand frunzele cotiledonale au pozitie orizontala si au aparut primele frunze adevarate.

Varza, prazul, telina, salata se repica la 3-4 frunze adevarate.

Adancimea de repicat difera functie de particularitatile biologice ale plantelor.

Plantele care au proprietatea de a forma radcini adventive pe portiune de tulpina ingrosata in sol (tomate, varza, conopida, castraveti )  se repica pana sub primele frunze, in timp ce ardeii si vinetele se repica doar cu 1 – 1,5 cm fata de adancimea din semanatura. Celelalte se repica la aceeasi adancime.

8. Lucrarile de ingrijire

Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor incep imediat dupa semanat si dureaza pana la plantarea la locul definitiv. Acestea constau in dirijarea factorilor de vegetatie: lumina, temperatura, umiditate, nutritie, combatere fitosanitara.

Dirijarea luminii: daca rasadurile se produc in perioada februarie – mai, se asigura conditii optime de lumina prin asezarea rasadurilor la o expunere cat mai mare de lumina. Orientarea rasadnitelor usor inclinate spre sud, sere/solarii la care se curata sticla/folia din polietilena de praf.

Repicatul plantelor atunci cand acestea au tendinta sa se autoumbreasca.

Daca producerea rasadurilor se face in perioada mai- iunie, este necesara umbrirea rasadurilor pentru a reduce excesul de lumina care poate produce arsuri tinerelor plante iar temperaturile ridicate conduc la alungirea rasadurilor si chiar ofilirea acestora.

Umbrirea se face cu acoperirea ferestrelor/ foliei/ geamului rasadnitei cu rogojini, paie, storuri sau alte materiale care sa permita luminii difuze sa patrunda la plante.

Temperatura se dirijeaza functie de specie si de faza de vegetatie si se coreleaza cu intensitatea luminii.

Fiecare planta are nevoie de temperatura optima specifica pentru a rasari uniform intr-un timp cat mai scurt.

De regula, pana la rasarire se asigura o temperatura de 22 – 24º C. Dupa ce plantele au rasarit, timp de o saptamana se scade temperatura la 12 – 14º C, exceptie fac plantele sensibile si care au nevoie de temperaturi mari(castraveti, pepeni galbeni, dovlecei ) de 20 – 22ºC.

Dupa repicat se asigura un minim de 18º C.

Umiditatea atmosferica trebuie tinuta sub control astfel incat sa nu favorizeze aparitia bolilor criptogamice.

Udarea rasadurilor cand sunt mici iar timpul este friguros, se face rar si cu putina apa pulverizata foarte fin.

Pont: Apa trebuie sa fie la temperatura ambientului pentru a nu raci substratul si a produce stres plantutelor.

Pe  masura ce vremea se incalzeste, udarile se fac mai des si cu cantitati mai mari de apa care sa patrunda adanc si sa umezeasca substratul de pamant pe toata grosimea.

Asigurarea regimului de nutritie se face prin dozarea componentelor in amestecul de pamant si prin fertilizari suplimentare faziale cu ingrasaminte chimice sau organice.

Se fac 1–2 fertilizari, prima la 6-7 zile dupa repicat si a doua la 12 zile dupa prima.

Se utilizeaza ingrasaminte complexe sub forma de solutii cu concentrati de 0,3 – 1 % cu mare atentie. Distribuirea se face printre randurile de plante urmata de o stropire cu apa pentru a spala picturile de fertilizant cazute pe frunze.

Ca ingrasaminte organice se utilizeaza must de gunoi, gunoi de pasari sau alte preparate bio existente pe piata, ex. Cropmax.

Must de gunoi 10 – 20 g / l apa

Gunoi de pasari 5 – 7 g / l apa

Combaterea bolilor, mai ales cele criptogamice aparute din cauza umiditatii crescute se face cu solutii de concentratie 0,15 % la un interval de 6 – 7 zile.

Ca produse se utilizeaza: Folpan, Captadin, Previcur, etc.

9. Aerisirea rasadurilor

Aerisirile se executa zilnic cu scopul de a improspata aerul si de a elimina excesul de CO2 rezultat noaptea in timpul procesului de respiratie al plantelor. Prin aerisiri se regleaza regimul de temperatura si umiditate din aceste spatii.

10. Calirea rasadurilor

Calirea rasadurilor se face la cele produse pentru culturi timpurii cand in camp vor intalni conditii total diferite fata de cele in care au crescut.

Rasadurile necalite si plantate in camp, se vor prinde mai greu sau deloc.

Lucrarea incepe cu 6 – 7 zile inainte de plantare si consta in reducerea treptata a udarilor, intreruperea fertilizarilor si cresterea numarului de aerisiri.

Aerisirile se vor face, la inceput, numai pe timpul zilei, ca spre sfarsitul perioadei de calire, rasadurile sa ramana descoperite permanent.

Daca ati respectat toate conditiile necesare, este imposibil sa nu va bucurati de rasaduri de calitate superioara.

Inmultirea plantelor – cum trebuie sa procedezi corect

inmultirea-plantelor

Pare un titlu stufos si parca nici nu va vine sa cititi mai departe de titlu dar va asigur ca strategia de inmultire a plantelor este una simpla si variaza functie de tipul plantei.

Exista mai multe tehnici de inmultire a plantelor iar unele plante se pot inmulti prin mai multe metode. Am sa vi le descriu pe fiecare in parte si am sa va si invat cum sa va inmultiti cateva plante exotice.

Inmultirea plantelor se poate face prin seminte sau pe cale vegetativa prin butasi, drajoni, stoloni, marcote, bulbi, tuberculi, tubero-bulbi, rizomi sau divizarea tufei.

 

Inmultirea prin seminte

Semintele le puteti colecta chiar voi de la plantele anuale si nu numai.

Atentie: Aveti grija ca plantele de la care colectati semintele sa nu fie hibrizi F1 intrucat plantele rezultate din aceste seminte nu vor pastra caracterele plantei mama (de la care ati colectat semintele)! Daca va doriti plante de tip hibrid  atunci va trebui sa va achizitionati  aceste seminte de la magazinele de specialitate.

Colectarea semintelor

Atunci cand va colectati singuri semintele trebuie sa tineti cont de cateva reguli:

  • sa colectati semintele de la plante sanatoase pentru a obtine seminte de buna calitate, cu putere mare de germinare.
  • florile/ fructele de la care colectati semintele trebuie sa ajunga la maturitate.
  • semintele trebuie sa fie pline, nu uscate, șiștave (fara miez) fiindca nu vor germina.

Recoltarea se poate face din gradinile voastre sau ale prietenilor incepand cu sfarsitul lunii august – inceput de septembrie prin colectarea florilor (maciuliilor) ce contin seminte, intr-o punga din hartie. Va sunt suficiente 100 seminte mici si 25-30 seminte mari pe care le veti pastra in pungi din hartie sau in borcane inchise ermetic, etichetate si pastrate intr-un loc racoros si uscat pana vor fi semanate. Pentru semintele mai vechi de 2 ani se verifica facultatea germintiva pe o bucata de sugativa imbibata cu apa pe care puneti la incoltit cateva seminte… daca rasar peste 70 % le puteti folosi cu incredere.

Cum semanam

Plantele perene se auto-insamanteaza, cele anuale se vor semana in rasadnite (la inceputul lunii februarie), se vor repica si apoi cand au atins varsta optima se vor transfera la locul definitiv in gradina.

Bine ar fi sa va documentati inainte despre modul de inmultire si mai ales momentul optim de semanat al fiecarei plante.

Unele specii se pot semana direct la locul definitiv dar trebuie sa intarziati momentul cu o luna fata de momentul semanatului in rasadnita si sa aveti un sol foarte bine lucrat.

Semintele de flori sunt mult, mult mai mici decat cele de legume si se pot pierde printre bulgarii de pamant daca acestia nu sunt maruntiti si nu se respecta adancimea de semanat de 1-2 cm.

Inmultirea pe cale vegetative – divizarea tufei

Metoda se aplica la plantele care cresc sub forma de tufa.

Specii perene la ghiveci:asparagus, ferigi, spathiphyllum, saintpaulia, peperomia

Specii de gradina:căldărușă, bujor, margarete, campsis, rudbekia, rubarba, leusteanul, tarhonul

Procedeul consta in scoaterea plantei din pamant, cu o furca sau din ghiveci si divizarea ei in fragmente mai mici de lastari+radacina. Desfaceti cu grija radacinile iar daca acestea sunt mult prea compacte se taie cu o foarfeca sau un cutit bine ascutit in portiuni mai mici eliminand acele radacini care sunt bolnave, uscate, vatamate. Noile plante obtinute se vor planta in gradina sau in ghivece, dupa preferinta.

Cand efectuam inmultirea pe cale vegetativa

La plantele de gradina metoda se aplica primavara si toamna, exceptie face bujorul care este supus procedeului in luna august.

La plantele din ghiveci metoda se aplica tot timpul anului.

Ca si perioada de timp, despartirea tufei se face la 2-3 ani pentru plantele cu crestere rapida, la 4-5 ani pentru majoritatea speciilor si la 8-10 ani pentru bujor.

Inmultirea prin bulbi, tuberculi, tuberobulbi, rizomi

Prin bulbi sau cepe se inmultesc lalele, zambile, narcise, muscari, anemone, amaryllis, cyclamen, crocus, ghiocei, crini, etc.

Fiecare din aceste plante au un bulb mare inconjurat de mici bulbili care nu emit tije florale. Acesti bulbili se detasaza de bulbul mama si se planteaza 1-2 ani pentru a capata vigoare si a putea emite tije florale si totodata pentru a inmulti plantele.

Prin tuberobulbi sau radacini tuberizate se inmultesc gladiolele, freziile. Si acest tip de radacina are o portiune principala, mai mare, care emite tije florifere si mici pui de tuberobulbi care se desprind de radacina principala si se planteaza timp de 1-3 ani pana emit primele tije florifere.

Tuberculii sunt tulpini subterane  ingrosate ce prezinta pe suprafata lor muguri auxiliari sau ochi. Tuberculii se sectioneaza in fragmente mai mici si fiecare segment trebuie sa contina un ochi.

Prin tuberculi se inmultesc Gloxinia, Gloriosa, Caladium, cartof.

O serie de plante au in sol tuberculi fara acei ochi pe suprafata lor. Inmultirea se face prin fragmentarea tuberculului care trebuie sa contina portiuni din colet (punctul de insertie a tulpinii pe tubercul) fiindca acesta contine 1-2 muguri.

Plantele cu aceste caracteristici sunt: Begonia tuberhybrida, Dahlia, Ranunculus.

Rizomii sunt portiuni de tulpina subterana prevazute cu noduri, sunt ceva mai subtiri decat tuberculii, au o dezvoltare trasanta (adica paralela cu suprafata solului) si daca sunt divizati in portiuni mai mici au capacitatea de  a produce plante noi.

Prin rizomi se inmultesc Canna indica, ferigi, iris, lacramioare.

Inmultirea prin drajoni, stoloni si marcote

Prin drajoni se inmultesc saintsevieria, agave, aloe, bromelia, tufanele. Separararea se face de planta mama o portiune de radacina + lastar.

Stolonii sunt formatiuni, lungi, subtiri si flexibili care poarta din loc in loc si un varf de planta in miniatura cu sau fara radacina. Acesti stoloni pusi in contact cu solul vor emite radacini si apoi stolonul se pote taia si desprinde de planta mama.

Prin stoloni aerieni se inmultesc Clorophitum, saxifraga

Nefrolepis – stolonii  in contact cu solul emit radacini

Margaritar – stoloni subterani

Viola odorata (toporasi) – stoloni taratori

Marcotaj

a. natural – flox, garofite

b. artificial:

  • aerian – Yucca, Cordiline, Croton, Ficus, Monstera
  • subteran:
    • serpuit – Potos, Filodendron, Haortia, Iedera, Ficus
    • musuroit – Plumbago, Anthurium

Metoda necesita mult spatiu si timp pentru ca marcota sa prinda radacini. Se alege o ramura tanara, sanatoasa, flexibila si se vor elimina de pe o portiune frunzele si  mugurii laterali. Ramura se curbeaza si se pune in contact cu solul pe portiunea defrisata fixand-o cu o ’’agrafa ’’ din sarma in sol. Se poate lasa si libera marcota si se inveleste intr-un strat de turba pe portiune defrisata iar apoi turba se fixeaza cu folie tip film infasurata jur imprejurul ei.

Dupa 2 luni verificati daca marcota a emis radacini si abia apoi desprindeti noua planta de planta mama.

Inmultirea prin butasi

Butas = portiune de organ sau organ care pus la inradacinat va genera o noua planta.

Exista si o clasificare a butasilor

  • dupa organul prelevat
    • tronson
    • frunze
    • tulpina
  • dupa natura tesutului
    • erbacei
    • semilemnificat
    • lemnificati
  • dupa epoca de butasire
    • primavara (erbacei)
    • vara- toamna (dafin)
    • toamna – iarna (clerodendron)

Conditii de inradacinare

  • temperatura ridicata atat in atmosfera cat si in substrat (ficus necesita t = 28º C)
  • umiditate ˃ 80 – 90 %
  • lumina difuza
  • substrat din nisip, perlit, turba rosie sau amestecuri din cele 3
  • distante mici de plantare (3-4 cm intre butasi si intre randuri)

Butasi din varf de lastar

  • se taie lastarul la 6-12 cm
  • se fasoneaza (taietura transversala la 1-2 mm sub nod exceptie fac plantele cu tulpini fistuloase la care taietura se face prin nod)
  • indepartarea frunzelor de la baza butasului
  • reducerea suprafetei de evapotraspiratie prin reducerea limbului foliar cu 1/3 iar la speciile cu frunze coriacee (tare ca o piele – ficus) sau pubescente se face prin rularea frunzelor si legare cu o sfoara, elastic, etc.
  • speciile cu latex (ficus, croton) se tin in apa calda pentru coagularea latexului.

Speciile inmultite astfel : garoafa de sera, crizantema, ficus, leandru, hibiscus, muscata,

fucshia, croton, kalanchoe.

Butasi de tronson (fragment de lastar)

  • fiecare fragment trebuie sa aiba 2 noduri
  • fasonare (vezi mai sus)

Specii: Ficus, Potos, Pasiflora,cactusi, Colocasia

Pont: Butasii de colocasia in forma de rondele trebuie sa contina un mugure si se tin la deshidratat 1 – 2 zile, se pudreaza cu carbune si se pun la inradacinat. Atentie, rondelele sunt otravitoare!

Butasi de frunze

  • se pot folosi frunze intregi (Kalanchoe, Sedum, Saintpaulia, Peperomia)
  • frunzele provenite de la specii suculente se lasa 1 – 2 zile la deshidratat
  • butasii de ½ de frunze (streptocarpus) →se sectioneaza frunza de-a lungul nervurii principale astfel incat fiecare ½ sa aiba portiuni de nervura care se va pune in contact cu solul.

Butasi de tulpina florala

  • dupa terminarea ultimei flori se fragmenteaza tija florala in portiuni de cativa cm si se pun la inradacinat.

Specii: Phalenopsis, zambila, Echeveria gibiflora

Butasi de radacina

  • se fac la inceputul primaverii sau sfarsitul verii
  • se scot plantele din pamant, se aleg radacinile sanatoase, viguroase si se taie in fragmente de 5-8 cm si se pun in substrat in pozitie oblica.

Specii: Dicentra, Clerodendron, Papaver orientale, Aralia, Delphinium, Bouvardia.

Butasi de turions

Turions = tulpini rizomatoase subterane care emit la suprafata lastari

Se fragmenteaza in portiuni de cativa cm care se pun la inradacinat

Specii: Cordiline rubra, Cordiline terminlis si specii acvatice

Butasi de muguri

Cu un cutit foarte bine ascutit se detasaza mugurii de pe tulpina si se pun la inradacinat.

Specii: Aucuba japonica, Hortensia

Utilizand metodele de mai sus am reusit sa inmultesc cateva plante exotice.

Dintr-un butas de lastar am reusit sa obtin o frumoasa tufa de dafin

Sfaturi pentru inmultirea unor specii exotice

Mango

mango

Cumparati un fruct bine copt si taiati miezul pana ajungeti la sambure. Samburele il spalati bine si cu un cutit bine ascutit incercati sa desfceti prin linia mediana carapacea lemnoasa si sa scoateti miezul. Pe acesta din urma il asezati intr-un substrat din turba care se va mentine permanent umed. Dupa aproximativ 45 zile veti avea un mic pomisor de mango (vezi foto). Pomisorul meu are 3 luni.

Rodiu

rodiu-ghiveci

Ca sa obtin un pomisor de rodiu am pus cateva bobite de rodie in substrat de turba pe care am mentinut-o umeda si realtiv repede m-am trezit cu mici plantute pe care le-am tot repicat pana au crescut suficient de mari ca sa fie pusi individual in ghiveci. Am un rodiu de 5 ani in ghiveci. Asta vara am descoperit unul intr-o curte si tare imi pare rau ca nu am reusit sa fac o fotografie cand avea si rod. Se pare ca s-a adaptat destul de bine la conditiile noastre (vezi foto).

Avocado

sambure-avocado

Cumprati un fruct bine copt si scoteti samburele pe care il spalati bine. Infingeti 3 scobitori la un unghi de 120 º intre ele si sprijini-l pe un pahar in care ati pus apa. Baza samburelui trebuie sa atinga apa. Completati apa ori de cate ori este nevoie pentru ca samburele sa fie in contact cu ea.

Dupa aproximativ o luna veti vedea cum samburele se crapa in partea superioara de unde va rasari tulpina viitorului pom iar in pahar veti vedea o radacina pivotanta lunga.

Are nevoie de foarte multa lumina ca sa fructifice in 5 – 6 ani de la aparitia pomului din sambure. Daca aveti posibilitatea sa-l altoiti atunci veti fi norocosii unui pom cu fructe de avocado. Atentie nu-i place apa in exces!

Ananas

ananas-pahar

Alegerea fructului este foarte importanta. Alegeti fructele care au rozeta de frunze intreaga. Atentie, la unele magazine veti gasi ananas cu rozeta de frunze smulsa din mijloc, insa tocmai din aceasta rozeta se obtine viitoarea planta. Daca fructul este prea copt, probabil ca va intra in fermentatie prea devreme şi va putrezi. Astfel, este de preferat ca ananasul să fie mai verde, chiar dacă gustul nu va fi la fel de bun.

Următorul pas este taierea rozetei de frunze cu un capac din fructul de ananas.pentru a fi mai usor de separat frunzele şi cotorul lor de fruct. Inlaturati toata pulpa fructului, deoarece aceasta va putrezi si va distruge planta, deasemenea se inlatura o parte din frunzele de la baza (vezi foto), iar rozeta de frunze se va pune intr-un pahar cu apa, astfel incat apa să acopere numai partea de jos. Apa se va schimba zilnic.

Vasul trebuie să stea la lumina, dar fara ca soarele sa ajunga direct pe frunzele plantei.
De fiecare dată când schimbati apa, verificati dacă au apărut zone putrezite si inlaturati – le sub jet de apa.

După 4-6 saptamani veti observa primele radacini.Daca radacinile sunt prea mari, planta trebuie mutata într-un vas mai mare. Cand radacinile ating 10-12 cm, viitoarea tufa de ananas va fi transferata în ghiveci. Udati bine pământul după plantare.

Pentru ca planta să ajunga la maturitate si sa poata fructifica, este nevoie de aproximativ doi ani. Ananasul trebuie ferit de inghet, de aceea iarna se va tine în casa langa o fereastra insorita. Se va uda cu moderatie o data pe saptamana iar vara se scoate afara la soare, dar se va evita expunerea directa sub razele soarelui.

Asolamentul Legumelor 

morcov

 

 

Asolament = stabilirea structurii speciilor din cadrul unei exploatatii legumicole si modul de repartizare a acestora pe suprafata de teren in anul de cultura.

Rotatia culturilor = repartizarea speciilor din cadrul asolamentului, pe aceeasi suprafata de teren, timp de mai multi ani.

De ce ne intereseaza asolamentul? Datorita spatiului restrans pe care il ofera gradina voastra, folosirea rationala a terenului devine o necesitate.

 

Necesitatea folosirii asolamentelor:

  • Proprietatile fizico- chimice si biologice ale solului se degradeaza an de an datorita irigatiei, utilizarii cantitatilor mari de ingrasaminte si produse fitosanitare, lucrarilor solului ( mai ales cele mecanizate ) si extragerii unilaterale a elementelor nutritive din sol de catre plante.
  • Raspandirea masiva a bolilor si daunatorilor datorita monoculturii sau a cultivarii an de an a unor specii inrudite din punct de vedere botanic.
  • Folosirea rationala a ingrasamintelor
  • Folosirea rationala a fortei de munca este valabila pentru fermele mari.

Utilizarea asolamentelor si a rotatiilor de cultura contribuie la:

  • Asigurarea cresterii continue a fertilitatii solului
  • Utilizarea corespunzatoare a resurselor de apa din sol
  • Reducerea atacului de boli si daunatori
  • Cresterea cantitativa si calitativa a productiei
  • Utilizarea eficienta a fortei de munca, in cazul fermelor.

Cel mai important criteriu care sta la baza intocmirii asolamentului este stabilirea structurii culturilor, adica speciile sa fie diferite din punct de vedere botanic pentru a preintampina transmiterea  bolilor si daunatorilor specifice plantelor din aceeasi familie botanica.

Atentie: O specie de plante poate sa revina pe aceeasi suprafata de teren dupa 3-4 ani.

Un alt criteriu este modul de valorificare a ingrasamintelor organice si minerale.

Bine de stiut:

  • Sub aspect general, plantele legumicole utilizeaza ingrasamintele organice bine descompuse, aplicate in anul de cultura, pe cand cele organice nefermentate nu sunt suportate de radacinoase, bulboase, pepeni verzi si cicoare. In consecinta, aceste specii vor urma in cadrul rotatiei dupa specii care folosesc bine aceste tipuri de ingrasaminte ( solanacee, cucurbitacee,etc.).

 

  • Plantele leguminoase (mazare, fasole, bob, etc) au capacitatea de a fixa azotul atmospferic in sol si au un consum mai redus de ingrasaminte organice ceea ce le da dreptul sa revina pe aceeasi sola dupa 2-3 ani. Sunt foarte bune premergatoare pentru alte plante, mai ales varzoase si frunzoase mari consumatoare de azot. Radacinile fasolei secreta o substanta otravitoare care distruge viermii sarma.

 

  • Plantele legumicole cu un sistem radicular slab dezvoltat  (usturoi, ceapa, castraveti, verdeturi) intra in rotatie dupa cele cu un sistem radicular profund (radacinoase, pepeni) in scopul utilizarii mai eficiente a rezervelor de nutrienti si apa din sol.

Durata de vegetatie are un rol deosebit in asolament si mai ales in rotatia culturilor in sensul in care elibereaza terenul in etape diferite. Pentru culturile ce se infiinteaza toamna sau primavara devreme, culturile premergatoare trebuie sa elibereze terenul devreme ( sf. verii – inceput de toamna) pentru a permite pregatirea solului. Totodata folosirea speciilor cu durata de vegetatie diferita permite folosirea intensiva a terenului prin infiintarea de culturi succesive, asociate, duble sau anticipate.

Epoca de recoltare joaca un rol important in combaterea buruienilor astfel ca plantele recoltate mai devreme nu dau posibilitatea buruienilor sa creasca si semintele acestora sa ajunga la maturitate.

O rotatie corespunzatoare si un anumit tip de asolament se stabilesc functie de structura culturilor din asolament, de destinatia productiei, de modul de infiintare a culturilor (prin semanat direct sau prin plantare de rasad), de lucrarile de intretinere a culturii (in special cele manuale).

Asolamentul in legumicultura are avantajul ca in acelasi an, pe acelasi teren se pot cultiva doua sau mai multe specii legumicole ceea ce presupune 2-3 culturi succesive in acelasi an iar rotatia culturilor se stabileste pe baz culturilor principale.

Unele specii sunt incomptibile in cultura datorita formarii unor compusi toxici dar si a modificarii pH-ului si in acest caz asolamentul trebuie sa tina seama de gradul de favorabilitate si compatibilitate dintre plante.

Exemplu de amplasare a culturilor legumicole functie de culturile premergatoare:

Radacinoase

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | cucurbitacee cereale paioase | culturi furajere pentru masa verde radacinoase | grupa cepei si cele ptr. frunze

Varzoase

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | legume ptr. pastai | seminte si capsule cucurbitacee si radacinoase varzoase si cele pentru frunze

Solanacee

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
lucerna | trifoi in primul an dupa desfiintare | cucurbitacee | legume ptr. pastai | seminte si capsule radacinoase si grupa cepei  solanacee

Cucurbitacee

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
varzoase si legume ptr. pastai | capsule cereale paioase | fl. soarelui | radacinoase si bulboase cucurbitacee si solanacee

Legume pentru pastai, seminte si capsule

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
solanacee | radacinoase| cereale paioase cucurbitacee si bulboase culturi legumicole din aceeasi grupa

Bulboase (grupa cepei )

FOARTE BUNE
BUNE
CONTRAINDICATE
Mazare | bob | bame solanacee radacinoase

Atentie: Speciile legumicole perene intra in asolament dar nu si in rotatie datorita suprafetelor mici pe care le ocupa si vor constitui o sola separata.

In cadrul asolamentului e bine sa existe o sola saritoare, cu lucerna cu durata de 3-4 ani, cu trifoi cu durata de 2 ani sau cereale paioase cu durata un an.

Folosirea lucernei are avantajul ca acumuleaza azotul atmosferic, aduce din adancime si depune in radacinile din stratul arabil calciu, fosfor si alte elemente minerale ce vor fi folosite de culturile ce urmeaza. Radacinile groase ale acesteia patrund adanc in stratul mai putin permeabil si dupa destelenire,radacinile se decompun si raman numeroase canale  prin care excesul de apa din straturile superioare se scurge in adancime. Totodata radacinile plantelor ce urmeaza in cultura exploreaza mult mai usor solul fara sa intampine rezistenta. Are si un mare dezavantaj fiind mare consumatoare de apa si atunci culturile ce urmeaza trebuie sa fie infiintate primavara tarziu (tomate, castraveti, etc ) pentru refacerea rezervei de apa din precipitatii.

Si sola saritoare cu cereale paioase asigura regenerarea humusului si lasa terenul curat de buruieni (in special secara).

Numarul solelor din asolament trebuie sa fie egal cu numarul anilor de rotatie.

In cadrul asolamentului se stabilesc 2-4 culturi de baza ce vor ocupa fiecare cate o sola iar speciile cu pondere mica dar cu tehnologii de cultura asemanatoare pot fi grupate pe aceeasi sola pentru o mai buna rotatie si folosirea eficienta a terenului.

Schema de asolament pentru gradinile de langa casa si microferme

PARCELA
ANUL 1
ANUL 2
ANUL 3
I tomate| ardei| vinete radacinoase + bulboase varza timpurie + culturi succesive
II radacinoase + bulboase varza timpurie + culturi succesive tomate| ardei| vinete
III varza timpurie + culturi succesive tomate| ardei| vinete radacinoase + bulboase

Schema de asolament si rotatie pentru o ferma legumicola cu suprafete egale ale solelor

SOLA
ANUL 1
ANUL 2
ANUL 3
ANUL 4
I solanacee bulboase +radacinoase varzoase cucurbitacee
II bulboase + radacinoase varzoase cucurbitacee solanacee
III varzoase cucurbitacee solanacee bulboase + radacinoase
IV cucurbitacee solanacee bulboase+radacinoase varzoase

Pentru sere si solarii stabilirea asolamentului si mai ales a rotatiei culturilor se face mai greu datorita diversitatii ciclurilor de cultura practicate si ponderea diferita ocupata de specii.

De regula, in serele incalzite ponderea culturilor este detinuta de castravetii cornichon (fruct mic ) si tomate si pe suprafete mai mici se cultiva ardei si vinete in conditii de ciclu prelungit.

In solarii ponderea culturilor este detinuta de solanacee ( tomate, vinete, ardei ) iar pe suprafete mai mici se cultiva castraveti, fasole pastai, varza timpurie si cartof timpuriu astfel incat este imposibil de stabilit vreun asolament.

Se vor lua masuri de mentinere a igienei culturilor  ( fara boli, daunatori, buruieni ) si se va evita monocultura.

Boli si daunatori la culturile legumicole
Factorii care determina aparitia bolilor si daunatorilor  sunt:

  • temperaturile nefavorabile
  • umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
  • fertilizare abundenta cu azot
  • picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)
  • managementul defectuos al buruienilor s a

Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie luate masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.

Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele de sinteza.

 

Masurile preventive

Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.

Masurile agro-fitotehnice cuprind:

  • alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
  • respectarea rotatiei culturilor
  • executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
  • executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
  • semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
  • fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
  • utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
  • indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
  • tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide

In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au luat, masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si alternand aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.

Combaterea integrata 

O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).

C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).

PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie, este cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.

Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).

Masurile curative

Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:

  • Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni, repelenti, atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
  • Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) pentru diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
  • Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
  • Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.

Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu consecinte grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.

 

Cele mai intalnite boli ale legumelor si combaterea lor

Dupa toata aceasta teorie sa trecem la descrierea bolilor.

1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)

Patarea cafenie a frunzelor - Fluvia Fulva

Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis

Masuri preventive:

  • cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
  • irigare prin picurare
  • aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
  • distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
  • defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
  • controlul umiditatii relative a aerului.

Masuri curative:

  • bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2 ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
  • chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top

2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas)

Patarea frunzelor si basicarea fructelor  - Xanthomonas

Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate, samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

3. Patarea unghiulara (Pseudomonas)

Patarea unghiulara - Pseudomonas

Boala specifica fasolei si castravetilor. Fiind o boala bacteriana se transmite la fel ca precedenta.

Pe frunze apar pete mici neregulate cu aspect umed si culoare gri. Aceste pete cresc si iau forma poligonala  (delimitate de nervurile frunzei) si capata culoarea verde pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor
  • atentie la fertilizarea excesiva cu azot!

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

4. Putregaiul alb (Sclerotinia)

Putregaiul alb - Sclerotinia

Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.

Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U = 70 – 80 %

Ciuperca se transmite anual prin resturi vegetale sau plante gazda cum sunt: plantele radacinoase, rapita, tutun, floarea soarelui sau alte plante din flora spontana.

Boala apare la baza tulpinii sub forma unor pete brune, apoase acoperite cu un praf alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se ofileste si moare.

Masuri preventive si curative:

Aceleasi ca la boala anterioanra

5. Patarea bruna (Alternaria)

Patarea bruna - alternaria

Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.

Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata planta si se transmite usor si la plantele vecine.

Masuri preventive:

  • arderea resturilor
  • dezinfectie sol,unelte, seminte

Masuri curative:

  • tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile

6. Patarea alba (Septorioza)

Patarea alba - septiroza

Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.

Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un halou  (margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.

Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 – 28 º C aceste pete se extind si pe tulpini.

7. Ofilirea sau Fuzarioza

Ofilirea - fuzarioza

Apare la solanacee, castraveti, pepeni

Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si apoi ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.

Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.

Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.

Masuri preventive

  • se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.

8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)

Putregaiul cenusiu - Botrytis

Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in spatii protejate mai rar in camp.

Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.

Masuri preventive:

– indepartarea frunzelor si fructelor atacate

– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului

– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune

9. Mana

Mana la rosii

specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.

Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga planta omorand-o.

Masuri preventive:

  • nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
  • aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul) nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof

Masuri curative:

  • bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.

10. Fainarea – Erysiphe

Fainarea - Erysiphe

Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac

                  Leveillula – la solanacee

                  Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei

Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.

Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti observa o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii ciupercii si ai renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.

Masuri preventive:

  • cultivare de soiuri rezistente
  • in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la sub 70 %.

Masuri curative:

  • bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore, apoi se filtreaza si se stropeste.
  • chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.

Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi combatuta!!

11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic Virus)

Tobacco Mosaic Virus

Ataca tomatele in general

Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar mana fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!

Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se incretesc si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.

Masuri generale de combatere a bolilor la legume

Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la primele descrieri.

Important:

  1. Adunati resturile an de an
  2. Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire

Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.

Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.

Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:

  • Ridomil – 0, 25 %;
  • Dithane M45 – 0,2 %;
  • Bravo 500 – 0,2 %;
  • Champion – 0,3 %

Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:

Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.

Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se utilizeaza 150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante.

Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor, rasadurilor, fortificarea plantei.

Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana, rugina, putregaiul cenusiu.

Masuri ge nerale de combatere a bolilor la legume

Principalii daunatori ai culturilor de legume

1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Coropisnita

Ataca toate speciile

Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/ ha.

2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)

Limaxul cenusiu

Ataca salata, castravetii, varza, fasolea

Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol

Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.

3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)

Tetranychus Urticae

Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.

Combaterea

Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.

Omite 570 EW – 0,10%

Nissorun 10 WP – 0,04 %

Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se dilueaza apoi de 5 ori.

4. Tripsul comun (Thrips tabaci)

Thrips

Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete

Combatere

Diazol 60EC – 0,2 %

Mospilan 20 SC – 0,04 %

5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum, Achanthoscelides obtectus)

Buchus

Combatere

Carbetox 37EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02%

6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide

Brevicoryne

Sinoratox 35EC – 0,15 %

Diazol 60EC – 0,15 %

Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %

7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Gandacul de colorado

Ataca vinete, tomate, cartof

Combatere

Decis 2,5EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02 %

Hostathion 40EC – 0,1 %

8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Mamestra brassicae

Se intalneste la conopida, ridichi, varza

9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)

Helicoverpa armigera

La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei

10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Pieris brassicae

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi

Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha – 0,03%

Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2 ore.

11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)

Musca Miniera

Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni

Combatere

Vertimec 1,8EC – 0,09 %

Trigard 75WP – 0,02%

12. Musca cepei (Delia antiqua)

Musca cepei, Delia Antiqua

Ataca ceapa de consum si semincera

Combatere

Diazol 60EC – 0,15 %

Zolone 35EC – 0,2 %

13. Musca verzei (Delia brassicae)

Delia brassicae

Ataca varza

Combatere

Carbetox 37EC – 0,4 %

Dipterex 80SP – 0,2 %

Combatere daunatorilor legumelor prin metode bio

  • insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g fulgi se sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
  • contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium) 1kg planta proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
  • Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g pulbere + ½ l apa de ploaie
  • Ei fura ca in codru,se injura si reabiliteaza,dar noi decontam… Fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, eliberat condiţionat după 2 ani şi jumătate de detenţie

    INQUAM PHOTOS/OCTAV GANEA
     

    Tribunalul Ilfov a decis vineri eliberarea condiţionată a fostului preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Sorin Blejnar, condamnat în mai 2019 la 5 ani de închisoare, într-un dosar de trafic de influenţă.

    În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admite contestaţia formulată de contestatorul – petent BLEJNAR SORIN împotriva sentinţei penale nr. 2069 din data de 26.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 18056/4/2021. Desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza: În temeiul art. 587 alin. 1 Cpp raportat la art. 59 C.pen.1969 şi cu aplicarea art. 5 NCP admite cererea de liberare condiţionată formulată de petentul – condamnat BLEJNAR SORIN (date). Dispune liberarea condiţionată a petentului – condamnat de sub puterea MEPI nr. 5845/2019 emis de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în baza sentinţei penale nr. 2163/2018. Pune în vedere petentului dispoziţiile art. 61 din Vechiul Cod Penal privind revocarea liberării condiţionate. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică, azi 15.10.2021.”, se arată în decizia Tribunalului Ilfov.

    Blejnar a fost condamnat la cinci ani de detenţie în 7 mai 2018, zi în care a fost şi încarcerat, el declarând la acel moment că este o decizie nedreaptă. ”Nu mă aşteptam la aşa ceva”, a afirmat el atunci.

    În acest dosar, Sorin Blejnar a fost trimis în judecată în 16 decembrie 2016, pentru trafic de influenţă. Potrivit procurorilor, în 2011, în contextul iniţierii unor proceduri de achiziţii publice la nivelul ANAF, Sorin Blejnar a acceptat din partea omului de afaceri Horaţiu Bruno Berdilă promisiunea de a-i oferi 20 la sută din valoarea unor contracte ce urmau a fi încheiate.

    În schimbul banilor, Blejnar i-a cerut lui Dan Stroe, pe atunci director de achiziţii şi investiţii publice în ANAF, să ia măsuri astfel încât firma Romsys, controlată de Berdilă, să primească acele contracte. În schimb, în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, Sorin Blejnar şi subalternul său ar fi primit 13.172.520 de lei, printr-o firmă ”fantomă” controlată de aceştia, cu care societatea omului de afaceri a încheiat mai multe contracte fictive.

    Din această sumă, lui Blejnar i-ar fi revenit 12.513.894 de lei, respectiv aproximativ trei milioane de euro, au scris procurorii în actul de sesizare a instnaţei. Anchetatorii susţin că Sorin Blejnar ar fi folosit cinci firme de tip fantomă, ai căror asociaţi sunt cu precădere cetăţeni arabi, pentru a scoate din bancă cele aproximativ trei milioane de euro primite drept mită de la societatea în favoarea căreia a intervenit pentru câştigarea a două contracte cu ANAF, transmite News.ro.

    Fostul director de achiziţii şi investiţii publice din ANAF Dan Stroe le-a spus procurorilor DNA Ploieşti că a dus mita provenită din contractele încheiate de ANAF cu firma Romsys în biroul lui Blejnar. Banii i-ar fi fost duşi lui Blejnar în cutii de hârtie de copiator.

    În 15 aprilie 2019, Blejnar a fost achitat definitiv în dosarul ”Motorina”, în care a fost judecat pentru evaziune fiscală şi constituirea unui grup organizat.

    De asemenea, în 22 august 2019, Sorin Blejnar, fostul vicepreşedinte al ANAF Viorel Comăniţă şi fostul comisar general adjunct al Gărzii Financiare Sorin Florea au fost trimişi în judecată de DNA pentru luare de mită, după ce ar fi primit sumele de 1,2 milioane de euro, 960.000 de euro, respectiv 300.000 de euro de la un om de afaceri, pentru a proteja activitatea nelegală desfăşurată de societatea comercială coordonatăde acesta. În acest dosar a fost deferită justiţiei şi soţia lui Blejnar, pentru complicitate la luare de mită.

  • Mihail Neamtu: Ion Iliescu şi blestemul înapoierii

    https://adevarul.ro/news/eveniment/ion-iliescu-blestemul-inapoierii-1_5e046ab45163ec4271647417/index.html
  • Ne-am făcut urările creştineşti de Crăciun, dar nu trebuie să cădem în uitare. Scriu rândurile de mai jos pentru cei mai tineri, care se întreabă de ce România în 1989 n-a urmat drumul Poloniei, al Ungariei, al ţărilor baltice?  Crăciunul însângerat de acum 30 ani a scos la iveală acţiunea sadică a unor călăi instruiţi la şcoala bolşevismului: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru (agent GRU numit de Frontul Salvării Naţionale ministru al Apărării). Sunt personaje responsabile pentru confecţionarea diversiunii din perioada 22 decembrie – 31 decembrie 1989 sub pretextul „luptei anti-teroriste.” Bucureştiul a văzut băi de sânge, soldaţi seceraţi de mitraliere, oameni mutilaţi în bătaie, cetăţeni nevinovaţi ucişi ca nişte iepuri iar apoi lăsaţi să putrezească-n stradă. De ce a fost nevoie de aceste orori fără seamăn? Cine a planificat scenariul leninist al războiului civil? Cine a perfectat strategia troţkistă a mobilizării „gărzilor patriotice” în marele măcel? În 25 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a fost capturat la Târgovişte. Dictatorul trebuia judecat şi executat, dar nu înainte să vorbească despre eşalonul doi şi trei al Partidului Comunist Român. Ion Iliescu a grăbit deznodământul pentru ca informaţii importante să nu iasă la suprafaţă. Dosarele aveau să ardă, oricum, în groapa de la Berevoieşti… Intriga de tip cinematografic propagată din studiourile TVR (prin complicitatea unor personaje ca Teodor Brateş sau Mircea Dinescu) avea să legitimeze puterea neo-comunistă în faţa unui popor înfometat, speriat de violenţă, dezinformat. După asasinarea ţapilor ispăşitori (soţii Ceauşescu), procesul comunismului s-a putut amâna „ad nauseam”. Aproape zece mii de oameni au fost răniţi şi sute de tineri au căzut împuşcaţi la comanda unor farsori. Timp de un deceniu şi mai bine, Ion Iliescu şi camarila lui au dominat scena politică românească. Foştii securişti s-au repliat ca afacerişti, făcând milioane din falimente artificiale. Dizidenţi reali precum doamna Doina Cornea sau Corneliu Coposau au fost ţinuţi departe de centrul puterii politice. Visul libertăţii proclamat la Timişoara s-a spulberat. Instalată prin crimă, noua putere s-a dezlegat la furt, impostură şi minciună, adâncind lucrarea fărădelegii.  În 1989, România putea redeveni o ţară liberă. S-a lăsat siluită, în schimb, de nişte satrapi şi lichele.

    Citeste mai mult: adev.ro/q3406g

Interviu cu Ion Cristoiu: „Blestemul Romaniei post decembriste este Ion Iliescu”. Revolutia, “o lovitura de stat prost mascata”. “FSN-ul seamana uluitor cu PDL-ul”

 

Interviu de Florin But


In „Gaina fara bilet”, volum lansat in primavara la Targul de carte Bookfest, Ion Cristoiu si-a probat recunoscutele calitaţi de degustator al ironiei in proza. Odata cu noul volum, scriitorul se intoarce la vechea dragoste, jurnalismul. „O lovitura de stat prost mascata” – care va fi lansata sambata, la ora 13.00, la Targul de carte “Gaudeamus” – poate fi numita o carte a intoarcerii in timp, a nostalgiei dupa perioada imediat urmatoare revoluţiei din decembrie 1989, cand evenimentele politice s-au succedat cu o repeziciune care nu putea fi surprinsa decat de un condei curajos si atent la orice transformare, fie ea politica, economica, sociala sau de alta natura. In paginile ei, cititorul va regasi perioada postdecembrista, cand soluţiile alese de conducerea de atunci, in frunte cu fostul presedinte Ion Iliescu, au influenţat negativ viitorul ţarii prin pseudoreformele democratice pe care a ales sa le puna in practica. Cartea cuprinde editorialele jurnalistului din perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991, si este un preambul la un al doilea volum, care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992.

Domnule Cristoiu, cat de mult si in ce fel s-a schimbat Romania faţa de perioada 1990 – 1991?

Faţa de anii respectivi, Romania s-a schimbat numai la suprafaţa. Eu ma ocup in carte de perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991. Temeliile Romaniei postdecembriste au fost puse intre 1990 si 1992, iar aceste temelii au fost strambe. Echipa perestroikista venita la putere cu Ion Iliescu a procedat cam in felul urmator: s-au intrebat ce inseamna democraţia? Democraţie inseamna ONG-uri, partide politice si justiţie independenta. Si atunci au creat si ei justiţie independenta, care de fapt nu era independenta pentru ca includea fosti nomenclaturisti. Ca partide, s-au creat 230 pana in octombrie 1991, iar in toate aceste partide erau tot oamenii lor. Pana si ONG-urile erau politizate.

Cum se facea meseria de ziarist in anii aceia de dupa revoluţie? E diferita faţa de ceea ce facem astazi?

Daca ar trebui sa-mi scriu memoriile, as spune ca se facea in condiţii materiale sarace, condiţii care erau insa contracarate stralucit de talent si entuziasm. „Expres”, de exemplu, isi avea redacţia unde fusese biroul comitetului de partid al tipografiei Informaţia. La „ZigZag Magazin”, unde am fost director, toata redacţia era intr-o singura camera. Aceasta publicaţie avea un tiraj de 700.000. A fost revista cu care ma mandresc cel mai mult, mai mult decat cu „Expres Magazin“.

Despre Ion Iliescu, cum va raportaţi in vremurile acelea la el si cum vi se pare astazi?

Recitindu-mi editorialele din acea perioada, constat ca blestemul Romaniei postdecembriste este Ion Iliescu. Editorialele mele urmareau batalia din interiorul puterii, al FSN, dintre echipa reformista a lui Petre Roman, guvernamentala, si echipa conservatoare, perestroikista, a lui Ion Iliescu. Se vede din aceste editoriale ca in decembrie 1989 a avut loc o lovitura de stat data de Moscova pentru inlocuirea fostului secretar general al partidului cu unul nou, care era Ion Iliescu. In cadrul echipei venite in decembrie prin lovitura de stat, treptat, treptat se degaja echipa Petre Roman, care ajunge la concluzia ca trebuie sa fie anticomunista si ca trebuie sa fie chiar democratica. Numai ca aceasta echipa, care e asemanatoare PDL-ului de azi si lui Traian Basescu, in sensul ca voia sa faca reforme, dar nu avea instrumentele, nu putea sa administreze reforma. Trece asadar la reforme tipice economiei de piaţa, dar toate aceste reforme erau facute pulbere de structurile feseniste in frunte cu Ion Iliescu. Fostul presedinte a dus o politica tipica personalitaţii sale. In loc sa-si asume, impreuna cu Petre Roman, riscurile reformei, el pluteste un timp in ambiguitate, apoi trece hotarat de partea echipei neocomuniste. Este, daca nu autorul, atunci complicele mineriadei din septembrie 1991, lovitura de stat prost mascata care duce la inlaturarea Guvernului Roman si, cu acest prilej, la intoarcerea Romaniei cu 50 de ani in urma.

Singurul raspunzator pentru acest regres este fostul presedinte?

Singurul raspunzator este oportunismul lui Ion Iliescu. Toata viaţa lui s-a straduit din rasputeri sa ramana la putere. Cea mai buna dovada este urmatorul fapt: in momentul cand, in ianuarie ’90, a vazut ca societatea romaneasca si Occidentul vor de la noua putere si altceva decat neocomunism, si ca exista o tendinţa si catre prabusirea comunismului, domnia sa, in calitate de comunist, pentru ca era comunist din 1948, trebuia sa demisioneze, sa spuna ca nu este de acord ca sub presedinţia sa ţara sa devina capitalista. Asta daca era un comunist autentic. Poate nu atat credinţele domniei sale sunt de vina, ci aceasta nevoie a domniei sale de a ramane cu orice preţ la putere. Ce e mai grav insa e faptul ca Ion Iliescu a introdus in politica romaneasca luarea deciziilor si ducerea bataliei politice in boscheţi.

Aţi anticipat felul de a fi al domnului Iliescu?

Da. A preferat aceasta aparenţa, in care Iliescu era impotriva lui Roman, dar nu spunea faţis. Lucra prin intermediul altora, or, acest gen de politica a fost catastrofal pentru Romania.

Pentru jurnalistul Ion Cristoiu a fost, asa cum spuneţi in deschiderea carţii, „o epoca interesanta”.

Da, pai, gandiţi-va ca romanii, care timp de 50 de ani vazusera slava, cantari in presa la adresa partidului si a lui Nicolae Ceausescu, vedeau acum atacuri foarte dure in presa. Romanii se confruntau si cu enigme de nedezlegat, si am incercat sa contribui la dezlegarea lor. Daca a fost sau nu a fost lovitura de stat, cine se afla in spatele mineriadelor etc. Si aceasta mi-a dat posibilitatea si, in general, jurnalistilor, sa traim niste evenimente pe care dvs. n-o sa le mai traiţi. Din nefericire pentru jurnalisti, visul lor este sa fie lovituri de stat, revoluţii, rascoale, dar nu se mai poate. Romania este in UE si in NATO si aceasta fixare in doua structuri occidentale nu mai creeaza posibilitatea unor fenomene sociale imprevizibile.

Romanii de azi s-au desteptat, spre deosebire de cei din anii ’90?

Nu, romanii sunt foarte usor de manipulat. Daca atunci, in decembrie, cu fenomenul terorist sau, mai apoi, cu mineriadele, probabil ca se pot explica prostia, naivitatea poporului roman prin faptul ca nu cunostea mecanismele diversioniste ale democraţiei, intrebarea este de ce si acum cad in capcane? Cad pentru ca romanii reprezinta un popor isteric, un popor care se aprinde repede, usor de manipulat. Este usor de creat o presiune isterica a opiniei publice pe fondul careia se iau decizii de ultim moment, iar dupa asta romanii uita.

Se intrezareste acum perspectiva unor adevarate reforme?

Nu. Aceasta carte trebuie citita pentru ca nu putem inţelege dezastrul reformelor de azi decat citind despre dezastrul reformelor de atunci. Pentru a putea lua bani de la FMI, a trebuit sa se faca reforme, dar aceste reforme nu au fost bine administrate, adica Petre Roman, ca si Traian Basescu, a prezentat reformele si a lasat impresia ca sunt produsul voinţei sale si nu al necesitaţilor. Guvernul de atunci, ca si Guvernul Boc de acum, nu le-a administrat bine. Niste masuri de austeritate prost administrate sunt mai rele decat daca nu le faci.

Inseamna ca nu avem nicio sansa, ne invartim intr-un cerc vicios…

O sa vedeţi ca FSN-ul de atunci seamana uluitor cu PDL-ul de acum. FSN castigase alegerile nu cu un program de dreapta. PDL, sa fim clari, nu a castigat nici el alegerile din 2008 cu un program de dreapta, ci tot cu un program de stanga. In momentul de faţa trebuie sa avem un adevarat partid de dreapta in Romania. La noi veţi descoperi ca, exceptandu-l pe Traian Basescu, toţi ceilalţi lideri PDL nu au curaj sa susţina un program de dreapta, si atunci asta se vede. Se observa ca ei fac aceste reforme asa cum le-a facut FSN sub conducerea lui Petre Roman. Se vede lipsa de fermitate, pentru ca ei nu cred in aceste reforme. Asa cum Ion Iliescu din 1990 pana in 1996 nu credea in reforme capitaliste, pentru ca el era comunist in adancul sufletului, acesti tipi sunt si ei la randul lor oameni de stanga in adancul sufletelor lor. Reforme de dreapta nu pot fi facute decat de niste politicieni care cred in reformele de dreapta.

Pregatiţi un al doilea volum? Cand o sa apara?

Va fi un al doilea volum care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992, cand se formeaza Guvernul Vacaroiu si nu se mai intampla nimic interesant. Cine va citi va observa ca in octombrie 1992 se termina cu nelinistile mele. Aceste editoriale sunt si o fisa de temperatura a jurnalistului Ion Cristoiu. Veţi vedea in ele si nelinistile lui. Trebuie inţelese, deoarece eram un om care nu putea ghici ce va fi in viitor. E usor sa vii acum si sa spui: „Dar stai puţin, ca te inselai, pentru ca erai nelinistit atunci!” Daca ma intrebaţi care este viitorul, eu nu cred, ca om sceptic, in istoria care curge linistit.

Ce conţine „fisa de temperatura” a jurnalistului Ion Cristoiu din anii ’90?

Aceasta credinţa ca in orice moment istoria nu este, sa spunem, o autostrada pe care poţi sa mergi in viteza, deoarece nu stii niciodata ce te-asteapta, fiind, de fapt, o poteca cu haţisuri. Pe de alta parte, trebuie sa va marturisesc ca, recitindu-mi editorialele, constat ca scriam mult mai bine decat acum. Este constatarea care ma intristeaza cel mai mult. Scriam mai bine, eram mai tanar, eram mai entuziast si era pentru prima data cand faceam comentariu politic.

Sursa: RingVictor Ronce

  AJUTAT-iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-Ion Iliescu şi Petre Roman, printre inculpaţii în Dosarul Mineriadei

Fostul preşedinte, Ion Iliescu, dar şi fostul premier Petre Roman, precum şi Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu şi alte persoane au fost inculpate în dosarul Mineriadei. Iliescu riscă închisoarea pe viaţă.

    
Ion Iliescu, fostul preşedinte al României

Ion Iliescu, fostul preşedinte al României

Procurorii militari au decis, vineri, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu, în dosarul „Mineriada din 13-15 iunie 1990”.

Ion Iliescu nu este însă singurul inculpat. Puşi sub urmărire penală sunt, de asemenea, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al guvernului interimar al României; Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, fost adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

Rumänien Bukarest Bergarbeiteraufstand Armee 1990

Procurorii militari susţin că există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămarea integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a altor 1.242 de persoane. 

Totodată, urmărirea penală se efectuează, în continuare, faţă de alţi 18 suspecţi, sub aspectul săvârşirii aceloraşi infracţiuni.

Reacţiile celor vizaţi de acuzaţii

Fostul premier Petre Roman a declarat, vineri, că inculparea sa în dosarul Mineriadei nu se sprijină pe niciun fel de dovezi, apreciind că acuzaţia care i s-a adus este „neîntemeiată şi absurdă”.

”Reacţia, în primul rând, afirmaţia mea cât se poate de apăsată şi categorică este că această acuzaţie nu se sprijină pe niciun fel de dovezi, nu are niciun fel de susţinere faptică, e neîntemeiată, aş putea spune chiar că, într-un fel, e chiar absurdă”, a precizat Petre Roman pentru Mediafax. 

Fostul prim-ministru spune că intervenţia forţelor de ordine în dimineaţa zilei de 13 iunie nu era îndreptată împotriva populaţiei civile, ci avea un singur scop, respectiv acela de a restabili traficul în zona Pieţei Universităţii.

Mineriada, o rană deschisă în istoria României

Mineriada, o rană deschisă în istoria României

Solicitat să comenteze momentul în care s-a făcut această inculpare, ca distanţă în timp faţă de eveniment, Roman a precizat: ”Sunt observaţii de bun simţ, dar eu nu vreau să speculez pe această temă, o pot face ziariştii. Eu vreau să mă refer la conţinutul propriu-zis al acuzaţiei, pe care îl resping în modul cel mai categoric. Din păcate, această acuzaţie sună ca un mesaj politic, nu altfel”, a spus Petre Roman”.

Comunicatul integral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit a, g și j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, faţă de inculpaţii: 

– ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României;

– ROMAN PETRE, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului  interimar al României;

– VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României;

– NICOLAE DUMITRU, la data săvârșirii faptelor, prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale;

– MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații;

– general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

În perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației municipiului București, atac în care au implicat participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atac ce a avut următoarele consecințe:

1. uciderea prin împușcare a 4 persoane şi rănirea prin împușcare a 3 persoane, fapte ce constituie 7 acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;

2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1269 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;

3. privarea de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1242 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p..

 De asemenea, în aceeaşi cauză, s-a dispus punerea în mișcarea acțiunii penale sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității în forma prev. de art. 439 alin. 1, lit.  g și j din Codul penal, față de următorii inculpaţi:

– amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne;

– IONESCU CAZEMIR BENEDICT, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională;

– SÂRBU ADRIAN, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru;

– COZMA MIRON, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”;

– DRELLA MATEI, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni;

– BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor;

– general (rez.)DOBRINOIU VASILE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne;

– general (rez.) PETER PETRE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:  în perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii  au aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației Bucureștiului, atac în care a fost  implicată participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării și a avut  următoarele consecințe:

1. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1269 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;

2. privarea de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1242 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p.;

În cauză, urmărirea penală se efectuează, în continuare, față de alți 18 suspecți, sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni de crime  împotriva umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit a, g și j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

 Precizăm că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate în nicio situaţie să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

https://www.dw.com/ro/ion-iliescu-%C5%9Fi-petre-roman-printre-inculpa%C5%A3ii-%C3%AEn-dosarul-mineriadei/a-36894637

vd/mediafax.ro/ag

Cum a ajuns Gelu Voican Voiculescu sa datoreze statului suma de 200.000 de euro, chiria pentru vila din Primaverii (Ziare.com)

Unul dintre cei mai puternici si influenti politicieni de la inceputul anilor ’90 refuza sa plateasca chiria majorata de RA-APPS pentru vila de protocol pe care o ocupa in cartierul Primaverii din Capitala.

    
Symbolbild: Frankreich, Dijon: Betrüger lebte als Schlossherr in Frankreich

Asa ca Regia Autonoma – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA- APPS) l-a chemat in judecata. In doua hotarari date in prima instanta, Voican Voiculescu a fost obligat la plata unei sume de aproximativ 200.000 de euro, reprezentand chirii, penalitati si dobanzi. Deciziile au fost contestate.

Gelu Voican Voiculescu a fost unul dintre actorii politici cheie in Romania in timpul Revolutiei din decembrie 1989 si in guvernul condus de Petre Roman, in care a ocupat functia de viceprim-ministru si responsabil cu controlul serviciilor secrete (1989-1990). Ion Iliescu l-a trimis de doua ori ambasador al Romaniei in tari africane, in Tunisia (1994) si Maroc (2001).

Pentru activitatea sa derulata in timpul Revolutiei si la Mineriada, Gelu Voican Voiculescu a fost trimis in judecata in ambele dosare in 2017 si 2019. In prezent, politicianul ocupa functia de director general al Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989 (IRRD 89), institutie din subordinea Senatului.

Printre membrii institutului se afla si fostii sai colegi de la conducerea tarii din perioada 1989-1990, care se judeca alaturi de el in dosarele istorice: fostul presedinte Ion Iliescu (judecat in dosarele Revolutiei si Mineriadei – n.red.), fostul premier Petre Roman (judecat in dosarul Mineriadei – n.red.) si fostul vicepresedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, Cazimir Ionescu (judecat in dosarul Mineriadei – n.red.).

Cititi articolul integral pe Ziare.com accesand linkul de mai jos. 

Baronii striga: „Jos baronii!”

de Daniel Minca, Adriana Istodor  
Rascoala din PSD se acutizeaza. 19 presedinti de Consilii Judetene au elaborat acum doua zile un document intitulat “Pentru un nou PSD, pentru un PSD credibil”. Textul este foarte critic la adresa actualei conduceri a partidului, considerata vinovata de esecul in alegeri.

“PSD este intr-o stare de perplexitate care poate duce la degringolada, sciziune. Liderii sai marcanti, lipsiti de barbatie politica, sint tacuti. Nu au puterea de a accepta realitatea cruda, de a recunoaste propriile greseli, de a-si asuma responsabilitatea pentru propria conduita. Politica se identifica cu oamenii, cu liderii politici.
Advertisement
 
 

Daca politica nu a fost buna inseamna ca liderii nu au fost buni. Altfel, PSD n-ar fi pierdut. Este nevoie de o noua echipa si un nou program”, se spune in documentul semnat de cei 19 baroni locali PSD, citi au mai ramas in functii dupa alegerile de anul trecut. Printre ei, Marian Oprisan – baron de Vrancea, sau Nicusor Constantinescu – baron de Constanta.

Intrebari fara raspuns

Cei 19 acuza conducerea partidului ca n-a luat “nici o masura serioasa care sa vizeze eradicarea coruptiei si a coruptilor de la nivelurile cele mai inalte, nici o masura serioasa impotriva structurilor mafiote cu relatii in sfera inalta a politicii, desi au existat numeroase sesizari ale presei si serviciilor de informatii”.

Autorii documentului spun ca este necesar sa se raspunda, in cadrul partidului, la intrebari de genul: “De ce cea mai mare parte din mass-media nu ne-a fost favorabila? De ce nu am avut de partea noastra, practic, nici o asociatie a Societatii Civile? De ce reprezentanti marcanti ai Bisericii s-au ridicat impotriva noastra? De ce intelectualitatea, studentimea nu vad PSD-ul atractiv?”.

Stenogramele, cap de acuzare

O remarca foarte interesanta este cea referitoare la celebrele stenograme ale PSD. “Despre felul cum s-a facut politica la nivelul liderilor centrali, stenogramele publicate (daca sint adevarate) nu mai lasa loc de interpretari”. Cei 19 propun si citeva masuri de “iesire din amorteala”.

Prima dintre ele este convocarea unui congres extraordinar, in care sa fie reluata dezbaterea doctrinara in partid. Ca modalitate de alegere a liderilor, semnatarii propun instituirea “regulii de fier” a votului secret.

De asemenea, ei doresc disparitia Delegatiei Permanente – for de conducere care se intrunea cel mai des – si micsorarea numarului de membri ai tuturor celorlalte foruri de conducere.

Invitat special, Ion Iliescu

Cei 19 presedinti, alaturi de liderii tuturor filialelor judetene ale partidului, s-au intrunit ieri la sediul central al PSD din Kiseleff, unde a avut loc o reuniune in afara statutului formatiunii, de analiza a propunerilor privind restructurarea si reformarea partidului.

La intrunire a participat si Ion Iliescu, in calitate de lider autodesemnat al PSD. Reuniunea a inceput la ora 11.00, iar la ora 18.00 inca nu se incheiase. (Daniel Minca)

George Padure: Multi au trecut de la „opinca” direct la „ciocate”

Din postura de simplu membru al PSD, George Padure sustine reformarea partidului. Aceasta actiune insa nu trebuie sa se opreasca la virful ierarhiei, ci sa coboare cel putin pina la nivelul organizatiei de Bucuresti, acolo unde este sef Dan Ioan Popescu.

Cum vedeti „framintarile” din interiorul PSD?
Intrarea in opozitie a creat momentul oportun schimbarilor de care s-a tot vorbit, schimbari de altfel asteptate si de electorat, si de mass-media. PSD insa nu are probleme de doctrina, ci de comportament, atit in interior, cit si in exterior, fata de electorat. Sint multi care au trecut de la „opinca” direct la „ciocate”, fara sa poarte vreodata un pantof normal.

Nemultumiri concrete?
Sint multi, chiar lideri ai partidului, care au uitat de unde au plecat. Au uitat ca liderul trebuie sa se inconjoare de membri care sa il sprijine in toate actiunile sale, inclusiv cele electorale. Credibilitatea invocata de Ion Iliescu, de exemplu, trebuie sa se bazeze pe fapte, nu doar pe discurs.

Nu poti fi lider al partidului asteptind colegii „la o cafea”, ci pregatind cu ei actiuni conforme cu asteptarile electoratului. Or, tocmai lideri marcanti, presedinti de organizatii, nu au timp si nici chef de discutii nici macar la telefon, chiar daca ii suni de 70 de ori.

Mai mult, cautind sa-si conserve „linistea” si postul, iti cer sa stai acasa pina vei fi chemat, tocmai pentru a nu intra in concurenta.
Problemele astea nu-s chiar noi in PSD.

Parerea mea e ca totul a pornit de la „localele” din Bucuresti. Anul electoral 2004 a fost pentru PSD determinat de rezultatul localelor din Capitala, urmare a autosuficientei si superficialitatii cu care au fost abordate. Ce a urmat nu a fost decit un „bulgare de zapada”.

Iar autosuficienta si superficialitatea fac parte tot din comportamentul unora cum sint cei din conducerea organizatiei Bucuresti, in frunte cu Dan Ioan Popescu. Iar aici trebuie sa intervina sanctiunea.

Atunci, cine sa conduca partidul?
Imi permit sa mentionez citeva nume: Nastase, Diaconescu, Rus, Tanasescu, Nica si mai sint. Carierele acestora – mai lungi sau mai scurte in partid – nu s-au bazat doar pe discurs. Iar faptele lor au vizat atit electoratul, cit si partidul, incusiv „mica reforma” incercata in ultima jumatate de an.

Cit ma priveste, cred ca din motive mentionate mai inainte nu am fost implicat in viata acestui partid. Faptele mele sint cunoscute. De multe ori insa, nu cunoasterea faptelor este problema, ci recunoasterea lor.

Deci, Iliescu, Dan Ioan Popescu, trebuie sa dispara?
Sint multe teme pe care trebuie sa le analizeze PSD. Reforma nu inseamna neaparat sa schimbam persoane ci, mai de graba, comportamente. Comportamentul politic trebuie reformat. Nu trebuie sa ne oprim la „subiecte”. „Obiectul” este sa intelegem motivul pentru care electoratul ne-a trecut la „rezerve”.

Iar rezultatul analizelor trebuie sa duca la decizii care sa ajute PSD sa ramina cea mai importanta forta politica din Romania, un partid social-democrat european, modern.

Pleaca Iliescu? Se sparge PSD?
Nu sint in masura sa ma pronunt care va fi viitorul lui Ion Iliescu in PSD, dar transformarile trebuie sa se faca fara efecte in planul unitatii partidului. Pentru aceasta trebuie insa lasate deoparte orgoliile si interesele personale. Altfel, din PSD se pot face si sapte partide.

Marian Oprisan: Presedintele, pe banca de rezerve

Presedintele PSD Vrancea, Marian Oprisan, a continuat si ieri sa sustina ca reforma partidului nu poate fi facuta nici de Ion Iliescu, nici de Adrian Nastase. In ecuatia luptei pentru putere in interiorul PSD, Oprisan se situeaza, deocamdata singur la vedere, de partea lui Miron Mitrea.

Oprisan crede ca actualul presedinte Adrian Nastase „trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate a esecului din 12 decembrie si sa demisioneze” din conducerea PSD. „Ca lider european obisnuit sa joace pe toate posturile in politica, Nastase trebuie sa joace in linia a doua sau pe banca de rezerve”.

Probleme de constiinta il departeaza pe liderul din Vrancea si de fostul presedinte, Ion Iliescu. „A fost un presedinte bun, dar eliberarea lui Miron Cozma, eliberarea violatorilor, criminalilor, prin ultimul gest pe care l-a facut ca sef al statului, ma impiedica sa mai fiu de partea lui Ion Iliescu pentru sefia Partidului Social Democrat.

Mai mult decit atit, vreau sa spun ca un asemenea gest nu cred ca-l mai poate pozitiona in constiinta nationala, in constiinta cetatenilor Romaniei, pe Ion Iliescu ca presedinte al PSD”, a declarat Oprisan.

Liderul PSD Vrancea spunea deschis, luni seara, ca presedinte al partidului ar trebui sa fie Miron Mitrea, Ioan Mircea Pascu, Mircea Geoana ori Cristian Diaconescu. Ieri, lucrurile nu au mai fost atit de clare, el schitind doar un portret vag al viitorului presedinte: „Tinar, puternic, cu sustinere in filiale”. (M.C.)

Bebe Ivanovici: Nastase s-a indepartat de noi

Figura emblematica a PSD in Ilfov, Bebe Ivanovici simte ca doar cei care au fondat partidul pot sa-l si reformeze.

Mai sinteti membru al partidului?
Suta la suta. Eu sint membru al Biroului Executiv. M-am autosuspendat si, de citeva luni de zile, i-am lasat sa-si faca jocurile. Fac parte din Delegatia Permanenta a Consiliului Judetean Ilfov. Sint cu cotizatia la zi.

Iata ca aveti ocazia sa-l reorganizati…
Vreau sa spun in premiera. Vreau sa spun adevarul. Stau cu reportofonul in fata… Eu am fost indepartat printr-o scrisoare a SRI-ului care mi-a fost pusa in fata de ministrul care era atunci Gabriel Oprea, care mi-a zis ca dorinta lui e sa ajunga deputat. I-am zis, dom’le poti sa ajungi si deputat si senator…

Domnul Gabriel Oprea m-a chemat la el in birou unde era ministru delegat, la guvern, si mi-a zis ca el vrea sa ajunga deputat in locul meu si i-am zis ca e liber locul. Ca, la citva timp, sa ma cheme iar la el si sa-mi arate ca am plingere de la SRI ca sint implicat cu domnul Biris cu paminturile.

I-am zis ca eu n-am treaba cu astea… Stiu si eu ca n-aveti, mi-a zis, dupa care a aparut toata povestea in presa. Aduca m-au lucrat – daca nu joci cu noi iti facem dosar.

Cine credeti ca ar trebui sa reformeze si sa conduca PSD-ul?
Iliescu.

Ce aveti sa-i reprosati domnului Nastase?
S-a indepartat de presedintii Consiliilor Judetene, n-a mai tinut legatura cu noi.

Adica de baroni..
Nu. Domnia sa ar fi trebuit sa fie baron-sef daca noi eram baroni. Domnul Adrian Nastase chiar ne-a chemat pe toti presedintii Consiliilor Judetene la Tirgoviste, la o sedinta si atunci l-am intrebat: “Domnule presedinte, putem sa mai mergem impreuna?”. Cum sa nu, dumneata esti un om de baza, mi-a raspuns. Dupa aia mi-au facut dosare.

Ce schimbari ar trebui sa fie facute la nivelul partidului?
In primul rind, nu are dreptul sa vorbeasca domnul Marian Oprisan despre partid. Sa-i lasam pe copii nostri, pe prietenii nostrii, pe nepotii si studentii nostrii…nu trebuie neaparat sa fie neamuri. (Adriana Istodor)

PONTA ISI TORPILEAZA FOSTUL PARTID: ”BARONI, HOTOMANI, SMECHERI, INVIRTITI! AU FURAT!…”

 

Să o spunem direct și fără echivoc: interviul dat zilele trecute de Victor Ponta siteului știripesurse.ro este, foarte probabil, cel mai spectaculos din politica post-decembristă, prin sinceritatea brutală a dezvăluirilor, prin amploarea și gravitatea lor și prin statutul celui care le-a făcut. Fost ministru, președinte al celui mai mare partid, premier, candidat prezidențial, Ponta se detonează, efectiv, ca un kamikaze, aruncînd în aer și o bună parte a partidului pe care l-a condus. Un partid, acuză el, plin de hoți, de escroci, de jagardele, de șmenari, ”un sac de cartofi” pe care susține că l-a dus în spate și din cauza căruia a pierdut prezidențialele.

Într-o țară cît de cît normală, declarațiile lui Ponta ar fi aruncat societatea în aer și ar fi dus la autosesizarea cîtorva instituții grele ale statului. Pentru că devoalează trafic ce influență de nivel înalt, încălcări ale legii, abuz de putere, aranjamente murdare șamd. Suntem în România, însă, și reacțiile sunt aproape inexistente.

Măcar un cîștig ar trebui să existe, totuși: acei care vor fi avut răbdare să urmărească interviul realizat de Iosif Buble, extrem de lung, de peste două ore, vor fi primit confirmarea de la cel mai înalt nivel posibil a faptului că, la noi, politica nu are nicio legătură cu democrația. Ci cu interesele unui grup foarte restrîns de lideri, ale serviciilor secrete și ale unor grupuri afaceristice.
Voturi, principii, interes public, dezbateri pe linie de partid, numiri pe bază de competență?
Ce glumă bună!
Am aflat de la Ponta cum se negociază funcțiile grele în stat ca la tarabă, la nivel foarte restrîns.
Cum se sapă aliații între ei.
Cum se fac arajamente cu serviciile secrete.
Cum se pun la cale trădările.
Cum se tranzacționează mass-media ca la piață.
Cum se lasă funcțiile grele moștenire apropiaților, ca în familiile monarhice.
Cum se aleg cuvintele frumoase pentru public, în momente-cheie, pentru a se masca cele mai mizerabile intenții, de fapt.

Desigur, lumea bănuia de mult asta, nu au lipsit relatări pe această temă.
Totuși, cînd un fost mare lider politic relatează cu subiect și predicat fapte concrete la care a fost martor, situația devine și mai dramatică.
Mai ales că, la noi, omerta post-decembristă funcționează aproape perfect.
Doar Emil Constantinescu și, oarecum, Radu Vasile au mai avut tăria să dezvăluie cîte ceva din spatele ușilor închise.
Ce urmărește, oare, Ponta, prin dezvăluiri atît de grele?
Nu știm, deocamdată.
Știm sigur, de la el, că e implicat în construcția unui nou partid.
Speră, poate, ca aruncînd în aer PSD să recupereze, dintre rămășițe, oameni de mai bună calitate pentru propriul partid. De fapt, o spune aproape explicit. Nu e exclus chiar să reușească. Ultimul congres pesedist, așa mascaradă cum a fost, a relevat, totuși, o opoziție importantă la Dragnea. Una care ar putea da în clocot curînd. Un singur lucru e foarte greu de crezut: acela că, după asemenea declarații, Ponta s-ar mai putea întoarce vreodată în PSD. Dar, poate nici nu dorește asta. ”Nu există în acest moment alternativa la Dragnea decât eu” spune el, sigur pe sine. Și adaugă: ”Alegătorii care au votat PSD şi nu mai vor să voteze PSD pot să mă voteze pe mine. Asta e, de fapt, marea cheie a întregii dispute”. Mai direct de atît nu se poate.

Să reamintim, deci, cîteva dintre zicerile lui Victor Ponta. Pentru cei care au răbdarea să parcurgă un material destul de lung, dar foarte interesant.

Despre infractorii din PSD: ”Au furat”

”A fost un sac de cartofi pe care eu l-am dus în spate. Toţi aceşti baroni, hoţomani, şmecheri, învârtiţi, eu i-am dus în spate şi unul din motivele pentru care am pierdut alegerile. Totdeauna am considerat că Vanghelie este o pată pe obraz, o ruşine incredibilă pentru PSD, pentru Bucureşti. O parte importantă, în frunte cu Vanghelie, din oamenii care au probleme cu legea au avut pentru că au furat. Da? Asta este părerea mea. Şi eu, şi PSD, dar eu în primul rând, am pierdut foarte mult în 2014. Ţineţi minte când îmi scotea Iohannis lista? „Vanghelie, Bunea-Stancu, Dragnea…” N-a zis de mine! Iar eu tăceam din gură, că… Deci, au furat”.

Monarhia pesedistă: cum se transmite ”tronul” primului născut

”Să povestesc un episod care e important: 2009, miercuri, ultima zi de campanie la prezidenţiale şi venim de la Iaşi, am fost la Iaşi cu Mircea Geoană, în avion, întâmplător am stat lângă Liviu Dragnea, nu ştiu ce aveam de vorbit, şi vine Mircea Geoană la noi şi ne zice: Liviu, Victor, eu de luni merg la Cotroceni, să vă hotărâţi care vine la conducerea partidului, Şi eu m-am uitat la Liviu, Liviu s-a uitat la mine şi a zis: ”eu sunt mai mare cu zece ani” şi am zis: ”da, Liviu, sigur, hai să câştigăm duminică şi, sigur, dacă tu eşti mai bun, vorbim atunci”. Dar i-am spus: ”ştii, eşti de la PD”, atâta ştiu că i-am zis şi cred că nu mă iartă, că e un tip foarte orgolios. I-am zis: ”Eşti de la PD, totuşi, cum să fii tu şeful PSD-ului de la PD? ” Zic: nu neapărat eu, dar… Mă gândeam eu, aşa în mintea mea, că nu se poate vreodată un pedist din partidul lui Băsescu să fie şeful PSD-ului. M-am gândit greşit.”

Cum se șmenuiește un congres. Din 2010 bunăoară…

”Cu cinci zile înainte de congres, luni seară, am avut un Comitet Executiv în care susţinătorii lui Geoană – că, practic, Geoană avea cam toţi preşedinţii, şi pe Liviu Dragnea îl avea cu el – l-au enervat aşa tare pe Năstase, încât Năstase a zis: „Eu nu mai candidez”. A ieşit pe uşă și s-a dus în biroul pe care îl avea la Camera Deputaţilor. Eu am ieşit pe uşă şi m-am dus după el în birou. Şi am zis: ”Dom” preşedinte, chiar nu mai candidaţi? ” ”Băi, tu nu vezi că ăştia au pregătit tot congresul? E totul aranjat, nu am nicio şansă”. I-am zis: ”Dacă dvs nu candidaţi, pe mine mă lăsaţi să candidez?” ”Da” – zice. Zic: ”Eu, dacă pierd, ce? Eu sunt şeful de la Tineret, n-am o problemă. Dvs sunteţi Adrian Năstase… Dar mă şi susţineţi?” ”Da, o să spun că te susţin”.”

Îl cunoașteți pe Marian Oprișan?

”Oprişan este – nu vreau să se simtă jignit – genul de râmă politică; el se trage pe lângă oameni tot timpul. Se târăşte pe lângă”.

Puțini au fost, mulți au rămas

”Aşa am ajuns să candidez cu cinci zile înainte de congres. Şi am câştigat cu vreo 70 de voturi. Vreau să povestesc un episod pe care îl ştiu doar cei din jurul meu. La început, toată lumea credea că pierd. Lângă mine stăteau Adrian Năstase, cred că Robert Negoiţă, Nicu Bănicioiu, încă vreo 4-5 oameni. Lângă Geoană erau o sută de oameni. Pe măsură ce se numărau voturile, din ăia de la Geoană se mutau spre mine. La un moment dat, când s-a anunţat rezultatul, era o mulţime de oameni în jurul meu. M-am şi ridicat şi am zis: ”Băi, opriţi-vă! În primul rând, vreau să-i mulţumesc lui Adrian Năstase… ””

A nu se vomita în timpul congresului

”La un moment dat m-a înşfăcat cineva aşa, de haină, m-a întors – cineva mare, că totuşi, nici eu nu-s prea mic… M-a luat în braţe, aşa… Eram transpiraţi şi eu şi el – Oprişan. ”Victore, am învins!” Mi-a venit să vomit, pentru că ştiam că el nu mă votase şi că nu-i lăsase pe cei de la Vrancea să mă voteze. Dar a zis: ”Victore, am învins!” Ăştia-s genul de oameni pentru care de fiecare dată PSD, deşi a guvernat bine, deşi a avut oameni buni, a fost atât de urât; pentru că acest gen de oameni, care cad tot timpul în picioare, care pupă unde au scuipat şi invers, asta e o problemă structurală pe care eu n-am reuşit să o rezolv, în cinci ani de leadership. Eu n-am auzit de la nimeni, în viaţa mea, vorbe mai urâte despre Liviu Dragnea decât de la Oprişan”.

O gumă pentru șters istoria

”Ce mă şochează pe mine: chestia asta cu ştersul istoriei. Ştiţi, Năstase a avut certurile lui cu Iliescu; Geoană cu Năstase; Ponta cu Geoană – asta e natural, până la urmă. Dar eu învăţat… – de aia am intrat în PSD! Domnule, Iliescu… – ”Hai, domnule, ţinem pe toată lumea împreună; ne mai certăm, ne mai împăcăm”. Năstase, la fel – ne certa, ne chema înapoi. Geoană era chiar mai puţin supărăcios; îi trecea mai repede. Eu m-am certat cu Geoană, l-am dat afară din partid; după aia l-am luat şi l-am pus pe liste, l-am făcut senator încă o dată. Deci, ideea PSD şi ideea, în general, a unei munci de echipă este: ne certăm, ne…, dar stăm împreună. Ne gândim la oameni, ne… Dragnea e primul din această serie care ne-a şters pe toţi din istorie. De-aia în congres Iliescu n-a fost, Năstase n-a fost, Geoană n-a fost, Ponta n-a fost. Pe site – dacă intraţi acum – la PSD nu există ăştia toţi. El, totul începe cu el; nu mai există PSD. Mă rog, acum am văzut că ”de la Titel Petrescu la Liviu Dragnea”… Mi se pare o caricatură sinistră chestia asta! Şi nu doar asta, dar şi ideile PSD”.

Trădare, dar s-o știm și noi

”Fii atent cum a fost la congres: el a zis şi la presă – aveţi filmările – ”eu am votat cu Mircea Geoană”. Şi-l cred. Însă le-a spus celor de la Teleorman – care îl ascultau, pe bună dreptate – ”Votaţi cu Ponta”. După care, eu, când l-am văzut ce a zis la televizor, m-am dus la el şi i-am zis: ”Liviu, nu ţi-e ruşine? Cum adică?!” Şi a zis: ”Stai măi liniştit, că ai 40! Geoană a luat un vot de la mine şi 42 de voturi de la Teleorman sunt la tine. Stai liniştit!” El era deja secretar general şi urma să rămână secretar general”.

2012 – Cum se compune un guvern

”Ne-am aşezat frumos la masă şi am zis aşa: ”dragii mei colegi de la USL, eu zic să păstrăm structura guvernului actual, că dacă începem şi schimbăm acum ministere, după care în decembrie avem alegeri, câştigăm, băi, şi atunci schimbăm tot”. Toată lumea a fost de acord. Ok. Şi am pus aşa: PSD şi, în partea astalaltă, am pus PNL – PC. Am tras o linie pe mijloc, aveam printată structura guvernului Ungureanu, şi am zis: ”hai să punem ministerele – MAI…”. Şi am zis, ”eu, ca prim-ministru, am o singură condiţie, absolută, nenegociabilă: Ministerul Finanţelor. Şi vă spun şi de ce: vreau să îl pun pe Florin Georgescu”. După care s-a început cu ministerele, Crin mi-a zis: ”domnule, eu vreau Ministerul de Externe”. ”Bine Crin, ok. Hai să vedem, pune Ministerul de Externe”. Liviu, care era lângă mine, pentru el, ”domnule, Ministerul de Interne… Ministerul de Interne. E obsesia lui”.

De ce a fugit Dragnea de la Interne după 18 zile

”Eu cred că el a promis nişte lucruri, stilul Dragnea, le-a zis ”ajutaţi-mă”, şi l-au ajutat Vanghelie şi cu ceilalţi, cu Voicu, cu Cătălin Voicu, l-au ajutat, după care, în stilul tradiţional al lui Liviu, când a ajuns acolo a zis: ”ţeapă, mă, nu vă dau nimic”. Şi a apărut un conflict la care el nu a rezistat şi a fugit la Teleorman”.

Cum ajunge Ghiță în mijlocul negocierilor guvernamentale

”Da, ăsta e el, el este un electron din ăsta, nici nu ştii când apare, de unde apare. Important este că a apărut. Nu l-am dat afară, că, na, eram prieteni”.

One man show in PNL

”Hai să trecem la lucruri concrete. Cel care până la urmă a tranşat lucrurile a fost tot Crin, care a zis: ”Liviu, tu ştii, eu te susţin, mi-eşti drag, dar la mine la PNL nu pune nimeni miniştri, eu îi pun”. Apropo că de ce am venit cu lista lui Maior să… Crin a zis: ”La mine, la PNL, Victor, eu îţi trimit lista şi pe ăia mi-i pui””.

Alertă în SRI: antirabic pentru președinte

”Maior era la Neptun. Îmi aduc aminte că mi-a şi zis, ”băi, sunt la Neptun, este turbat ăsta, Băsescu”.”

Rovana, Rovana….De ce ?!

”Stai, că mă enervez! Rovana Plumb, singurul om cu care am vorbit înainte să fac guvernul, cred că era la Parlamentul European, era colegă cu Daciana, m-am văzut la Bruxelles. ”Rovana, dacă fac guvernul, vii?” ”Da, vin!” ”La Mediu, da, vii?” ”Da, vin la Mediu!” ”Ok!” A venit, am pus-o ministru. Ieri, o întreabă sau alaltăieri o întreabă presa: ”Ce ziceţi, domnul Dragnea zice că SRI-ul a făcut Guvernul!” ”Aşa e, are dreptate domnul Dragnea!” Măi, Rovana, măi, Rovana, te-a pus SRI-ul pe tine? Nu cu mine ai vorbit la Bruxelles, cu trei luni înainte?”

Kovesi – un procuror mic care nu știe nimic

”2013, octombrie sau noiembrie. Cu o săptămână înainte, vine Liviu la mine şi zice: ”băi, ne-au minţit”. ”Cum adică, Liviu?” ”Mă trimit în judecată!” ”Cum să te trimită, mă, în judecată? Păi, nu am zis că nu se mai fac dosare politice?”. ”Mă trimit în judecată. Mi-a zis Papici că îi spune Kövesi să mă trimită în judecată”. ”Băi, zic, eu nu cred, cred că te minte Papici”. ”Nu, mă trimite în judecată! Hai să vorbim!”. Şi ne-am dus să vorbim cu domnul Maior, cu domnul Coldea: ”domnule, îl trimite pe ăsta în judecată pe ceva ce nu a făcut! A sunat-o pe Kövesi, care a zis: ”domnule, eu nu vreau, vrea Papici să îl trimită”. Era o bălăcăreală din asta, ştiţi?L-au păcălit pe Dragnea aici, adică Kövesi i-a zis că Papici, Papici că Kövesi, şi mi-a şi zis. Şi eu de atunci i-am zis: ”Liviu, fraier ai fost să ai încredere, nu trebuie să ai încredere în asemenea oameni, hai să ne vedem noi de ale noastre, de guvernare, de…” De-aia am şi zis, că l-a trimis în judecată, şi eu am zis: ”nu, nu, Liviu Dragnea rămâne în guvern”. L-am apărat, l-am ţinut în guvern”.

Ce vrăji a mai făcut procuroarea mea

”Am văzut-o pe doamna Kövesi cum iese la televizor şi spune: ”o intervenţie a guvernului în activitatea DNA”. Am rămas uluit. Cum aşa? A, doamna Kövesi, eu nu am vorbit niciodată cu ea când am numit-o, dar am zis: ”ce condiţii are doamna Kövesi să vină? Condiţia mea e să nu mai facă dosare ca ăsta, să nu mai facă dosare politice”. ”Nu, nu face”. Are o singură condiţie: să poată să îl aducă pe Marius Iacob, că Marius Iacob, ea fără Marius Iacob nu poate. Domnule, Marius Iacob e cel cu Elodia, mi se părea ridicol. Dar zic: ”dacă voi credeţi că nu ne facem de râs, sigur, să propună pe cine vrea”. Ei, în acel moment, mă sună însărcinatul cu afaceri al SUA care ţinea loc de ambasador, cred că Duane Butcher era, zice: ”vreau să te văd, să vin la birou”. ”Da”. ”Uite, ne-a sunat doamna Kövesi şi ne-a zis că guvernul intervine în… şi, în condiţiile astea, nu ştiu cum să facem cu vizita”. Cred că asta v-a povestit Ghiţă, care le-a încurcat. Că eu la un moment dat i-am spus lui Ghiţă, zic: ”băi, tu îţi dai seama, cum adică, vizita ţine de ce spune Kövesi?” Şi tu am fost puţin indignat, am zis: ”bine, nu mai merg în America. Cum adică, dacă asta e condiţia, că v-a sunat doamna Kövesi pe dumneavoastră, pe ambasador, să veniţi la mine, să îmi spuneţi că nu mai merg în vizită în America, zic nu mai merg, poftim!” ”Staţi aşa, să discutăm la Departamentul de Stat…” A ieşit un mare tărăboi, că, totuţi, era vizita la Washington a primului ministru, era vizită oficială. Şi, în final, s-a zis: ”nu, nu, haideţi, veniţi, că vă aşteaptă domnul Biden”. Şi de-aia nu am putut să mă văd cu Obama, că trebuia să fiu la Biden şi să mă… ”Dar, ştiţi, înţelegem că sunt probleme, că guvernul intervine în activitatea DNA”. ”Domnule, nu am intervenit în activitatea DNA! Pur şi simplu am zis că dosarul… Deci, eu era să nu mai ajung în America pentru că îl apăram pe Dragnea, cu Dosarul Referendumul””.

Aiasta nu se poate, Majestate!

”Şi ajungem în toamnă, în campanie. Când eu vin şi spun: ”eu îl propun – că am ajuns la concluzia hai să anunţăm pe cine punem prim-ministru -, şi am zis: băi, eu nu sunt de acord să propun pe un prim-ministru de la PSD, a fost, s-a repetat scena de la Cornu, când i-a zis că nu va fi ministru de interne”. Tămbălău, scandal, supărare. Şi am zis: ”Liviu, te rog frumos, eşti şef de partid, vei fi şeful PSD-ului, vei fi ce vrei tu, dar nu prim-ministru, nu se poate. PSD-ul nu poate să ia tot în ţara asta, nimeni nu trebuie să ia tot în ţara asta. Îl punem pe Călin Popescu-Tăriceanu, care e liberal, care e om pe picioarele lui, care nu ştiu ce…” Ăla a fost momentul în care tot ce a fost între mine şi Dragnea s-a rupt definitiv, în secunda în care i-am spus că-l pun pe Tăriceanu, şi vă dau un singur element public, pe care vi-l amintiţi cu siguranţă: ţineţi minte că în campanie, brusc, a apărut Liviu Dragnea cu Sebastian Ghiţă anunţând că ei vor candida în tandem la conducerea PSD? Ghiţă era şi el supărat pe mine, că i-am zis: ”băi, n-o să fii nici tu nimic”, că şi el avea gânduri de măriri. Şi atunci, ei doi s-au răzbunat pe mine…”

Săriți, rămîne partidul fără candidat!

”M-am dus, am văzut şi le-am zis: ”uite, astăzi ies şi anunţ că eu nu mai candidez la prezidenţiale; voi doi, care sunteţi oamenii mei cei mai apropiaţi, tu, Ghiţă – prieten, tu, Dragnea – şeful campaniei, voi mă săpaţi în felul ăsta public…” Deci asta era problema voastră: cine preia PSD-ul după? Păi, da, măi, dar tu nu te gândeşti la noi, uite că l-ai anunţat pe Tăriceanu, cum se poate aşa ceva?” Şi Sebastian Ghiţă era supărat că l-am anunţat pe Tăriceanu, că n-au o relaţie bună deloc. Erau amândoi supăraţi: cum adică să-l pun pe Tăriceanu? Şi eu le-am spus: ”uite, astăzi ies, anunţ, la revedere, nu mai candidez, găsiţi-vă candidat. Mai aveţi două luni, sau nu ştiu cât mai erau, găsiţi-vă candidat sau, nu ştiu, iese cine vreţi voi”. ”Stai aşa” – m-au împăcat, mă rog, ştii cum se întâmplă. Dar de atunci cred că nu m-a iertat niciodată.”

De ce s-a rupt lanțul iubirii cu Iohannis?

”Am avut o relație normală,  până când a venit Dan Șova la mine și mi-a zis: ”Vezi că mă cheamă unul Uncheșelu la DNA să spun de tine”, Zic: ”Spune, Dan, ce vrei, ce…” Zice: ” Nu am ce să spun”. Zic: ”Bă, te cheamă să…” M-am dus la Maior și la domnul Coldea și le-am zis: ”Vouă vi se pare normal că la DNA sunt chemați prieteni de-ai mei ca să spună de mine ceva?” ”Stai să vorbim cu Kövesi să…” Aia a fost ultima dată când am vorbit cu Kövesi în viața mea. Da, a venit la K2, și a zis: ”Nu e adevărat”. A chemat-o domnul Coldea, da. Și a venit în birou. Și am zis: ”Doamna procuror șef, înțeleg că subordonații dumneavoastră cheamă senatori, deputați să facă denunțuri despre mine”. ”A, nu, nu, nu, nici vorbă de așa ceva. Cred că e o greșeală, o vorbesc eu, să…” Bine, era evident că mă minte”.

Cum să te răcorești în Brazilia după o condamnare penală

”A venit ziua condamnării lui Liviu Dragnea, era la mine în birou, am stat să ne uităm la televizor. Și când am văzut, condamnat la un an, bun, sigur că el era foarte supărat și i-am zis: ”Liviu, ți-e clar că ne-au mințit și că ei își văd mai departe de planul lor și…” Și el a zis: ”Trebuie să plec, că acum înțeleg că eu sunt ăla care am trădat și am fugit din funcții”. Primul care a plecat din funcții este Liviu Dragnea, din funcția de vicepremier și președinte executiv la partid. Vedeți cum se rescrie istoria și… Și am zis: ”Liviu, eu te susțin în continuare, dacă…” ”Nu mă, zice, nu se poate, sunt condamnat, sunt supărat”. Era supărat, într-adevăr. Și a plecat și din vicepremier, atât m-a rugat, zice: ”Te rog frumos să o pui pe Sevil în locul meu”. ”Da, mă, nicio problemă, uite acum fac decretul”. L-am chemat pe secretarul general, și îți promit că o pun pe Sevil în locul tău, nicio problemă. Și la partid ce facem? La partid lasă funcția goală, că îmi trece mie supărarea, eu plec în Brazilia, să-mi treacă supărarea, și văd eu după aceea”.

A mai murit un voievod. Cui îi rămîne sceptrul pesedist?

”Guvernul a rezistat la moțiunea de cenzură, după care, însă, l-am chemat pe Liviu Dragnea și pe Rovana Plumb – când am fost în Turcia să mă operez, au fost amândoi în Turcia, și domnul Tăriceanu – și am zis: ”Liviu, eu nu cred că pot să rămân cu un dosar penal, să rămân șef al PSD, pentru că se va spune: PSD-ul este condus de un penal. Deci, eu vreau să plec”. Pentru că pe Rovana Plumb eu voiam să o punem, i-am și zis lui Liviu: ”Rovana e cea mai bună, e femeie, nu are niciun dosar – era președinta Consiliului Național, era a treia funcție -, ce zici? Liviu zice: ”Da, dar nu îmi place de Rovana, dar nu știu ce, că știi cum e”. ”Măi, Liviu, găsește tu pe alcineva, dar nu se poate, uite, tu ai plecat din președinte executiv că ești penal, eu nu am cum să rămân președinte al PSD, că o să mi se spună: te duci cu PSD-ul la tribunal”. Şi Liviu, în stilul cunoscut, a zis: ”da, susţinem”, după care a tras o tură la baroni în ţară şi a zis: ”eu candidez contra Rovanei”.”

”Nenorocitul de Dragnea” și Codul Fiscal

”Uite, a fost o întâmplare când el a ieşit, Dragnea cu Iohannis, şi a zis: ”nu suntem de acord cu Codul fiscal” şi a venit Teodorovici la mine şi a zis ”nenorocitul ăsta de Dragnea, uite ce face”, şi am zis: ”măi Eugen, dăm ordonanţă?” ”Da!” ”Pregăteşte ordonanţa şi ţi-o semnez”. A venit din nou Teodorovici la mine şi mi-a zis: ”m-a sunat Dragnea şi mi-a zis că mă exclude din partid şi pe mine şi pe tine, imediat ce dăm ordonanţa”. ”Măi, Eugen, nu vrei să rămânem în istorie că am dat Codul fiscal şi ne-a exclus Dragnea penbtru asta? Hai, să-l dăm!”. Aşa s-a adoptat prin ordonanţă chestia cu impozitul pe dividende şi celelalte chestiuni. Ca să vedeţi cum se scrie istoria”.

Tragedia de la Colectiv și un mister: de ce a rămas Iohannis în București?

”Eram în avion, deasupra Oceanului Atlantic, aveam internet, şi a venit consilierul meu la mine, că eu stăteam la business, el la economic, şi a zis: ”şefu, s-a întâmplat ceva rău acasă”. ”Ce s-a întâmplat?. ”Păi, uite, nu merge aşa bine internetul, dar primesc mesaje de la Bănicioiu, un accident”. După care domnul Iohannis, care plecase la o nuntă la Sibiu… nu, după care apare domnul Iohannis care s-a dus să viziteze bolnavii. Şi am zis, de când vizitează Iohannis sâmbăta bolnavi? Nu l-am sunat pe domnul Iohannis, nu, că l-am văzut la televizor cum se îngrijea de bolnavi, ceea ce nu e chiar caracteristic pentru domnia sa. Pentru că întotdeauna vinerea pleca din Bucureşti, a fost singura sâmbătă în care a fost în Bucureşti în acest mandat. Şi, după aceea, de la Sibiu a zis chestia aia cu ”corupţia ucide”. Şi am zis: ”Domnule, stai. Stop!” Deci, partidul meu nu mă susţine, domnul Dragnea vrea să mă schimbe, preşedintele zice să îmi dau demisia”.

Sfîrșit de mandat

”Eu am discutat cu soţia şi cu mama mea, şi am zis: ”eu cred că ajunge, nu suport ideea să strige oamenii că sunt criminal, că n-am omorât pe nimeni totuşi. E nedrept, dar oamenii sunt supăraţi, cred că trebuie să fac ceva şi acel ceva nu există, că dau afară pe unul sau…”. Am luat decizia. Luni am luat decizia, marţi am fost la Guvern, am vorbit cu 2-3 dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai mei şi seara l-am chemat pe Gabi Oprea la mine acasă: ”Gabi, vreau să te anunţ că mâine depun demisia”. Deci, povestea aia că eu i-am zis lui Oprea să-şi dea demisia şi el n-a vrut, nu-i adevărat. Oprea a încercat să mă răzgândească, că trebuie să rezistăm. ”Gabi, nu-i vorba de rezistat aici, e vorba, uită-te şi tu, oamenii sunt supăraţi, e vorba de atâţia morţi”. ”Păi, dar nu avem noi nicio vină”. ”Ştiu că n-avem, dar nu trebuie să ai o vină, deci mâine o să anunţ demisia”. A doua zi dimineaţă l-am sunat pe Liviu Dragnea. Am trecut pe la el, la el acasă în Bucureşti, şi i-am zis, ”Liviu, fii atent, este ora 10:00, mă duc la înmormântarea bunicii mele, la prânz când mă întorc de la înmormântare fac conferinţă de presă”. ”A, da” – s-a bucurat, ca să spun sincer. Că el spera că uite în sfârşit plec. I-am zis: ”te rog frumos, ţine-o doar pentru tine, pentru că mă duc la înmormântare şi nu vreau să mă sune cineva la înmormântare”. Evident, s-a dus la Parlament şi primul lucru a zis că îmi dau demisia. Tipic Dragnea, da? M-am întors la Guvern, au fost lângă mine Nicu Bănicioiu, cu Daniel Constantin, miniştri mai apropiaţi şi ca oameni de mine. Am spus de ce mi-am dat demisia, am zis că înţeleg supărarea oamenilor, cineva trebuie să fie paratrăsnet, eu sunt cel mai bun paratrăsnet, aveţi demisia mea. Ştiu că l-am propus pe Mircea Duşa prim-ministru interimar şi domnul Iohannis nu l-a acceptat, l-a pus pe Sorin Cîmpeanu. Şi am terminat povestea unui mandat de prim-ministru, de care sunt foarte mândru, şi a marii mele supărări, şi anume faptul că din acel moment România nu mai este guvernată. S-au schimbat patru guverne – nu? – şi guvernarea este din ce în ce se strică tot ce am făcut”.

Domnul Klemm, neguțător de funcții politice

”După care a venit chestia cu grupul, în care hai să stabilim cine este preşedintele Camerei, în locul lui Zgonea. Şi eu am zis: ”păi, Liviu, mi-ai promis, că tu ai zis să vin”. Păi, zice, ,m-a chemat ambasadorul – Klemm cred că era – şi mi-a zis că nu poţi tu să fii,. ”Băi, Liviu, nu mă minţi, că nu cred că te-a chemat pe tine Klemm să îţi spună să nu fie Ponta”. Zic: ,pe bune, îl întreb eu pe Klemm dacă…” ”Băi, mi-a zis, mi-a zis clar, nu poţi să fii tu”. ”Hai, mă, termină cu minciunile, nu mă pune, Liviu, că pun mâna pe telefon sau mă duc la ambasadă să îl întreb pe Klemm dacă… că eu nu cred aşa ceva”. Bineînţeles că nu îi zisese Klemm absolut nimic de mine. Liviu Dragnea ţinea pentru el funcţia”.

Prăjituri politice cu aromă de televiziuni

”Vreau să vă relatez, însă, o discuţie, singura dată când m-am mai văzut cu Dragnea în campanie a fost atunci când m-a bătut Sebi Ghiţă la cap: hai să ne vedem şi cu Dragnea. Băi, zic, ”nu vreau să mă văd, că sunt supărat pe el”. ”Te rog frumos, că avem ceva important”. Şi ne-am văzut toţi trei şi discuţia a fost următoarea. Liviu a zis: ”Sebi mă ajută cu televiziunea, eu îl ajut pe el cu partidul, te rog, ajută-l şi tu, lasă-l să-ţi pună poze să…” I-am zis: ”băi, nu se poate să fiu şi pe la PSD şi la Partidul România Unită” Ghiţă zice: ”lasă, domnule, că luăm voturi şi la PSD şi la PRU. Dragnea a zis: ”Eu îl ajut pe Sebi cu partidul, dar nu pot ieși eu în faţă”; vezi tu, îl ajuţi pe Sebi Ghiţă cu partidul, şi el mă ajută pe mine cu televiziunea”. Şi el era, ştii, în fiecare zi la RTV, scria pe tablă. Socoteala era că avea nevoie de sprijinul lui Ghiţă, la RTV, iar Ghiţă avea nevoie să intre cu partidul în parlament, asta a fost. A fost un win-win, nu era nicio problemă. Şi eu le-am zis: ”domnule, dar vedeţi că eu fac pentru PSD, eu mă duc şi zic”. Da, dar inclusiv aia, ”zi că susţii PSD, şi ALDE, şi PRU”. ”Bine, domnule, zic, nu e nicio problemă”. Nu a avut tot efectul dorit”.

Filiera Moscova-Tel Aviv-Budapesta

”Dragnea acum e prins de o mașinărie, de un grup de interese și din România și din afară, în special din Israel, Ungaria. Este prins de un grup de oameni care vor să facă bani mulți în România. E omul lor, l-au prins total, care îi organizează vizite, îi plătesc vizite în America, care îi aduc consultanții, care îi aduc aia cu Fondul Suveran, care trebuie să ne ia tot, care l-au convins pe Dragnea o chestie incredibilă, deci nu…, aia să semnezi deja că tot gazul din Marea Neagră, ne-am chinuit… eu am fost la Houston pentru Exxon și el tot gazul din Marea Neagră îl dă la două firme ungurești, care de fapt sunt Israel-Budapesta, și or fi probabil și Moscova. Israel-Budapesta-Moscova, cu centrul la Dragnea. Banii aceea îl susțin pe el, ca el să le dea bani mai departe, să le dea lucruri importante, nu doar gazul. Vă spun, în momentul în care o să facă Fondul Suveran, Hidroelectrica, Aeroportul București, Transgaz, toate vor trece în mâini private, și nu în mâini românești. Veți vedea fonduri de investiții Israel-Ungaria-Rusia. Or, asta numai Dragnea poate să o facă, că nimeni altcineva, nu poate să o facă, nici Iohannis, nici Ponta, nici nimeni”.

Cum se taie porcul regulamentar într-o unitate militară

”S-a întâmplat când într-o duminică, înainte de Paşte, la T14, când au fost invitaţi mai mulţi oameni, şi domnul Rus, şi domnul Sârbu, şi, bineînţeles, Sebastian Ghiţă, şi alţii, şi doamna Kövesi, şi eu duminica jucam baschet tot timpul, acum nu mai joc că sunt accidentat, dar întotdeauna duminica eram la baschet, şi am zis, ”nu ştiu, vin mai târziu, treaba voastră”. Înainte să ajung la baschet, după baschet, nu mai ştiu. Sebastian Ghiţă, dar şi alţii îmi tot trimiteau, ”băi, mori de râs, nu se poate, să-l vezi pe Dragnea cum taie porcul”. Eu nu suport, nu mănânc porc. ”Domnule, lăsaţi-mă, nu-mi place aşa ceva, cum să…” ”Băi, e teroare”.”

Cum a ajuns PSD un imens harem

”Băi, Dragnea, tu eşti primul din istoria PSD care ai propus un prim-ministru de care nu a ştiut nimeni din PSD, l-au aflat la televizor, nu, pe Sevil Shhaideh”. Membrii CEx au stat ca nişte papagali, s-au uitat la televizor să vadă pe cine propun. Corect? ”Deci, ce vorbeşti tu despre consultare în partid? Tu eşti cel care zice: ”eu nu mă bag, dar uite, e şi Viorica Dăncilă de la Teleorman”. Hai, mă, te rog frumos, nene! Tu eşti cel care spui: istoria PSD de la Titel Petrescu încoace. Şi pe locul lui Iliescu, că ăla era locul lui Iliescu, da, acolo, în primul rând, stătea iubita lui. Ok. Pe locul lui Năstase stătea doamna Carmen Dan, de la Teleorman. Pe locul lui Geoană şi al lui Ponta mai stăteau alte doamne. Pe bune? Parcă e harem acolo. BPN-ul ăsta parcă e harem, nu mai e BPN. Deci, purtările lui sunt… Am văzut şi eu nişte scene, cum au dat buluc toate doamnele alea să-l aştepte la scară. Şi mi-am adus aminte, nu exista, nu ştiu, nici la Ceauşescu nu se înşirau, nu, aşa, la scară, să fie… se buluceau, şi-au rupt tocurile care ajunge prima la uşă, la uşa maşinii din care se dă jos… Ăsta nu e PSD, nu vă supăraţi.” (B.I.)

Ponta isi torpileaza fostul partid: ”Baroni, hotomani, smecheri, invirtiti! Au furat!…”

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.