Hristos Mântuitorul nostru

Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi.” (1 Timotei 1:15).

Întreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos; Mântuitorul a dorit să întărească credinţa urmaşilor Săi în cuvânt. Când prezenţa Sa vizibilă urma să fie retrasă, cuvântul trebuia să fie sursa puterii lor.” Hristos lumina lumii, pg. 390, engl.

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pg. 57-65, engl.

Duminică 17 iulie

1. IDEIleGREŞITE SUNT CORECTATE

a. De unde avem dovada că evreii credeau de fapt în eficacitatea jertfelor de a îndepărta păcatele? Isaia 11:1; Ieremia 6:20; Mica 6:6, 7. Cum au înţeles ei planul de mântuire?

Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. (Isaia 11:1).

Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi Sunt plăcute.” (Ieremia 6:20).

Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?” (Mica 6:6, 7).

Iertarea păcatului, îndreptăţirea prin credinţa în Isus Hristos, accesul la Dumnezeu doar prin mijlocitor datorită situaţiei lor deznădăjduite, a vinei şi păcatului lor – despre aceste adevăruri poporul avea puţină ştiinţă. Îşi pierduseră cunoaşterea de Dumnezeu într-o mare măsură, precum şi singura cale de a se apropia de El. Ei pierduseră orice simţ cu privire la ce era păcat şi ce era neprihănire.” Selected Messages, vol. 1, pg. 238, engl.

b. Pentru a corecta vederile lor greşite, ce solie le-a trimis Dumnezeu prin profeţi? Isaia 1:15–19; 59:1, 2; Ieremia 6:16; 8:5; Mica 6:8.

Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult vaţi ruganascultcăcimâinile vă Sunt pline de sânge!” „Spălaţivă, deci, şi curăţiţivă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” – „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării. (Isaia 1:15–19).

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să vă asculte! (Isaia 59:1, 2).

Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care Sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” (Ieremia 6:16).

Pentru ce, deci, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? (Ieremia 8:5).

Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8).

c. În ce fel le-a clarificat Dumnezeu, prin apostolul Pavel, evreilor creştini sensul jertfelor? Evrei 10:1-4.

În adevărLegeacare are umbra bunurilor viitoarenu înfăţişarea adevărată a lucrurilornupoate niciodată, prin aceleaşi jertfecare se aduc neîncetat în fiecare ansă facă desăvârşiţi pecei ce se apropieAltfelnar fi încetat ele oare să fie adusedacă cei ce le aduceaufiind curăţiţiodată, nar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcateDar aducerea aminte a păcateloreste înoită din an în antocmai prin aceste jertfecăci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi alţapilor să şteargă păcatele. (Evrei 10:1-4).

„Sistemul tipic al jertfelor şi darurilor a fost stabilit ca prin aceste forme religioase păcătosul să poată înţelege marea jertfă, Hristos.” The Faith I Live By, pg. 106.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie – septembrie 2011 21

Luni 18 iulie

2. VOINŢA LUI DUMNEZEU REGLEMENTATĂ

a. Ţinând cont de Psalmii 40:6-8, cum a explicat Pavel cele două sisteme de lege după cruce? Evrei 10:8-9. Ce a vrut să spună prin „cea dintâi” care a fost desfiinţată? Ce a vrut să spună prin „cea de-a doua” pe care Hristos a venit să o pună în loc? Evrei 10:10.

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine- vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:6-8).

După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. (Evrei 10:8-9).

Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. (Evrei 10:10).

Evanghelia lui Hristos face să se reflecte slavă asupra perioadei dăruite evreilor. Ea revarsă lumină asupra întregii organizări evreieşti şi dă sens legii ceremoniale. Cortul întâlnirii cu Dumnezeu, sau templul, era un model al originalului aflat în cer. Toate ceremoniile legii iudaice erau profetice, simboluri din tainele planului de răscumpărare.

Ritualurile şi ceremoniile legii au fost date de Însuşi Hristos care, învăluit într-un stâlp de nor ziua şi într-un stâlp de foc noaptea, era conducătorul oştirii lui Israel; deci această lege ar trebui să fie tratată cu mare respect, deoarece este sfântă. Chiar şi după ce urma să nu mai fie respectată, Pavel a prezentat-o înaintea evreilor cu rolul şi valoarea sa adevărată, arătându-i locul în planul de mântuire şi legătura ei cu lucrarea lui Hristos; şi marele apostol declară această lege ca fiind glorioasă, vrednică de Originatorul ei divin. Ceea ce trebuia desfiinţat era glorios, dar nu era legea instituită de Dumnezeu pentru a guverna familia Sa din cer şi de pe pământ; deoarece, atât timp cât vor exista cerurile, tot atât va exista legea lui Dumnezeu.” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 6, pg. 1095, engl.

b. Deoarece Hristos a venit să descopere voinţa lui Dumnezeu, ce trebuie să facem pentru mântuirea noastră? Coloseni 4:12; Romani 12:1, 2. Cum se manifestă voia lui Dumnezeu în viaţa noastră? Romani 2:17, 18; Psalmii 40:8.

Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. (Coloseni 4:12).

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.(Romani 12:1, 2).

Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege.(Romani 2:17, 18).

vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:8).

Voia lui Dumnezeu este exprimată în preceptele legii Sale sfinte şi principiile acestei legi sunt principiile cerului.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 109, engl.

„Ascultarea pe care Hristos a dovedit-o este exact ascultarea pe care Dumnezeu o solicită astăzi de la fiinţele omeneşti. A fost ascultarea unui fiu. El Şi-a slujit Tatăl de bunăvoie şi cu dragoste, deoarece era ceea ce trebuia să facă. [se citează Psalmii 40:8] Tot aşa trebuie să-I servim şi noi. Ascultarea noastră trebuie să fie un serviciu venit din inimă. Întotdeauna a fost aşa la Hristos. Dacă-L iubim, nu o să ni se pară greu să-L ascultăm.” The Signs of the Times, 25 Ianuarie 1899, engl.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie – septembrie 2011 22

Marţi 19 iulie

3. ÎNDREPTĂŢIRE

a. De ce sunt toţi oamenii „vinovaţi înaintea lui Dumnezeu”? În ce sens se află întreaga lume „sub [condamnarea] legii”? Romani 3:19. Ce problemă avem cu toţii? Romani 3:23.

Ştim însă că tot ce spune Legeaspune celor ce Sunt sub Legepentru ca orice gură să fieastupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. (Romani 3:19).

Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23).

Noi am călcat legea lui Dumnezeu, şi prin faptele legii nici o fiinţă nu poate fi îndreptăţită. Cele mai serioase eforturi pe care le poate depune omul prin propria sa putere sunt fără valoare în faţa legii sfinte şi drepte pe care el a călcat-o.” Selected Messages, vol. 1, pg. 363, engl.

b. Putea să ni se reproşeze păcatul dacă legea lui Dumnezeu a fost desfiinţată? Romani 4:15; 5:13 (ultima parte). În acest caz am mai avea nevoie de un Mântuitor?

pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.(Romani 4:15).

… Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. (Romani 5:13 (ultima parte)).

c. Deoarece nu există în lege nici o prevedere cu privire la iertarea celui care o încalcă, şi deoarece omul nici măcar nu a avut legea cât timp a trăit în păcat, care este singura cale prin care Dumnezeu poate să-i îndreptăţească pe păcătoşii care se întorc la El? Romani 3:21–25, 28; 5:18–21; Efeseni 2:8, 9.

Dar acum sa arătat o neprihănire (Greceştedreptatepe care o dă Dumnezeufără legedespre ea mărturisesc Legea şi proorocii– şi anumeneprihănirea dată de Dumnezeucare vineprin credinţa în Isus Hristospentru toţi şi peste toţi cei ce cred în ElNu este nici o deosebireCăci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu. (Romani 3:21–25).

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:28).

..Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Ba încă şi Legea a venit ca să se înmulţească greşala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentruca, după cum păcatul a stăpânit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.(Romani 5:18–21).

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8, 9).

Prin Hristos, atât reabilitarea cât şi împăcarea sunt asigurate pentru om. Crucea de la calvar a construit un pod deasupra abisului creat de păcat. O răscumpărare completă, deplină, a fost plătită de către Isus, prin care păcătosul este iertat de păcat, fără a afecta dreptatea legii. Toţi cei care cred că Hristos este jertfa ispăşitoare pot veni şi pot primi iertare pentru păcate; deoarece prin meritele lui Hristos, s-a deschis o cale de comunicare între Dumnezeu şi om. Dumnezeu mă poate accepta ca fiu al Său, şi eu pot să apelez la El şi să mă bucur de El ca de Tatăl meu iubitor. Trebuie să ne axăm speranţele de a ajunge în cer doar pe Hristos, pentru că El este singurul nostru înlocuitor şi siguranţa noastră.” Ibid.

„În timp ce faptele bune făcute chiar de cei mai buni dintre oameni nu pot să le aducă mântuirea, nimeni nu poate fi mântuit fără a produce ca roade fapte bune. Puterea sfinţitoare a lui Hristos asupra inimii va da roade preţioase, şi Duhul şi puterea Sa vor face ca faptele noastre să fie primite de Dumnezeu.” The Signs of the Times, 6 Ianuarie 1898.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie – septembrie 2011 23

Miercuri 20 iulie

4. O VIAŢĂ NOUĂ

a. Daţi exemple pentru a arăta cum a îndreptăţit sau iertat Hristos pe păcătoşi „fără lege.” Luca 18:13, 14; 19:5–9; Ioan 5:8, 14; 8:10, 11.

Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şii ridice spre cerci se bătea în piept, şizicea: „Dumnezeuleai milă de minepăcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” (Luca 18:13, 14).

Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. (Luca 19:5–9).

Scoală-te” i-a zis Isus „ridică-ţi patul şi umblă.” (Ioan 5:8).

După aceea Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5:14).

Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde Sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?” „Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:10, 11).

b. Când un păcătos este îndreptăţit sau iertat, ce schimbare are loc în inima şi viaţa sa? 2 Corinteni 5:17–19, 21; Ioan 3:3, 5.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. (2 Corinteni 5:17–19).

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21).

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:3, 5).

Când păcătosul pocăit, stând plin de remuşcări înaintea lui Dumnezeu, înţelege ispăşirea făcută de Hristos în locul său, şi acceptă această ispăşire ca pe singura sa speranţă pentru această viaţă cât şi pentru cea viitoare, păcatele sale sunt iertate. Aceasta este îndreptăţirea prin credinţă. Fiecare credincios trebuie să-şi supună cu totul voinţa înaintea lui Dumnezeu şi să rămână într-o stare permanentă de pocăinţă, dovedind credinţă în meritele ispăşitoare ale Mântuitorului, progresând din putere în putere şi din slavă în slavă.

Iertarea şi îndreptăţirea sunt unul şi acelaşi lucru. Prin credinţă, credinciosul trece din postura de răsculat, de copil al păcatului şi al lui Satan, la postura de copil credincios al lui Hristos Isus, nu datorită unei bunătăţi înnăscute, ci datorită faptului că Hristos îl primeşte ca fiu al Său prin adop­ţie. Păcătosul primeşte iertarea păcatelor sale deoarece aceste păcate sunt purtate de către Înlocuitorul şi Garantul Său.” Reflecting Christ, pg. 74.

c. Atunci când Hristos îndreptăţeşte sau iartă pe un păcătos pocăit, El îi spune „du-te şi nu mai păcătui.” Ce vrea să spună prin aceasta? Romani 3:20, 31; 7:7; 1 Ioan 3:4.

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:20).

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. (Romani 3:31).

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”(Romani 7:7).

Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. (1 Ioan 3:4).

d. Cum descrie Petru starea unei persoane care este îndreptăţită sau iertată, aşa cu a fost femeia din Ioan 8:11, dar care uită ultimele cuvinte pe care i le-a spus Hristos? 2 Petru 2:20–22.

Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11).

În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi Sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca Sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2 Petru 2:20–22).

Joi 21 iulie

5. SFINŢIREA

a. Poate un păcătos iertat sau îndreptăţit să înceapă o viaţă nouă în Hristos fără să fie curăţat de păcatele sale şi fără să asculte de legea lui Dumnezeu? Romani 2:13, 23; 6:1, 2, 22. Când un păcătos se întoarce la Hristos prin pocăinţă, care sunt cele două lucruri pe care le face Mântuitorul? 1 Ioan 1:9; 1 Corinteni 6:11.

Pentru că nu cei ce aud LegeaSunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeuci cei ce împlinesc legeaaceastavor fi socotiţi neprihăniţi. (Romani 2:13).

Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? (Romani 2:23).

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? (Romani 6:1, 2).

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică. (Romani 6:22).

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:11).

b. Cu ce scop sunt păcătoşii îndreptăţiţi prin har prin credinţă? Efeseni 2:8–10; Tit 2:11–14.

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:8–10).

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11–14).

Când Hristos lucrează în voi, veţi da pe faţă acelaşi spirit şi veţi face aceleaşi fapte bune – roade ale neprihănirii, ascultarea.” Calea către Hristos, pg.63, engl.

c. Cum numeşte Biblia procesul spiritual de curăţire care începe atunci când un păcătos pocăit este îndreptăţit sau iertat? 1 Tesaloniceni 4:3-5; 2 Tesaloniceni 2:13.

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. (1 Tesaloniceni 4:3-5).

Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. (2 Tesaloniceni 2:13).

d. Poate cineva să-L vadă pe Domnul fără sfinţire? Matei 5:8; Evrei 12:14.

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! (Matei 5:8).

Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evrei 12:14).

e. Ce i-a spus Isus femeii după ce a fost îndreptăţită (iertată)? Ioan 8:11. Ce s-ar fi întâmplat dacă şi-ar fi continuat în mod voit viaţa anterioară de păcat? Evrei 10:26, 27. Cu ce condiţie vor trece credincioşii cu bine de judecata de cercetare? 1 Ioan 1:7; Coloseni 2:6; Romani 2:13.

Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11).

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Evrei 10:26, 27).

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. (1 Ioan 1:7).

Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El. (Coloseni 2:6)

Pentru că nu cei ce aud Legea, Sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi. (Romani 2:13).

Vineri 22 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce învăţătură au pierdut evreii în mare măsură din vedere?

2. Explicaţi Evrei 10:8, 9 cu ajutorul versetelor din Psalmii 40:6-8.

3. În ce fel este vinovată toată lumea în faţa Lui Dumnezeu?

4. Ce i-a spus Isus femeii îndreptăţite sau iertate fără lege? Care a fost datoria ei după ce a primit îndreptăţirea sau iertarea?

5. Explicaţi legătura dintre îndreptăţire şi sfinţire.