Pozitiile normale sau distocice ale iezilor si mieilor la fatari/ Pregatirea si desfasurarea campaniei de fatari la ovine/ Organizarea fatarilor la oi

zzzzIn parturitia normala botul este pozitionat intre membrele anterioare formand, mai mult sau mai putin, un con care va determina distensia progresiva a cervixului si vaginului, facand fatarea mai usoara.

Spargerea pungii cu lichid amniotic v-a lubrifia vaginul usurand fatarea.
Un membru anterior ramane in spate. Cand un picior anterior ramane in spate nu se mai formeaza conul care sa ajute fatarea Daca femela mama intampina dificultati este necesar sa aduceti piciorul fatului in pozitia normala.
Prezentarea cu trenul posterior. Fatul se angajeaza in traiectul de fatare cu trenul posterior, iar conul format din membre si cap ramane in spate. Aceste fatari sunt dificile. Cel mai mare pericol il reprezinta ruperea invelitorilor fetale inainte de expulzarea completa ceea ce va determina sufocarea produsului de conceptie. Se impune interventia si intoarcerea lui in pozitie normala de parturitie.
Capul intors in spate. Intrarea in canalul de fatare este foarte dificila daca nu imposibila. Solutia este sa incercati sa mutati capul fatului in pozitie normala. Fiindca memebrele anterioare sunt angajate deja, impingeti fatul inapoi pana puteti sa-i intoarceti capul astfel incat acesta sa fie pozitionat intre membre.
Corpul intors pe spate si un picior inapoi. Fatarea este dificila si trebuie intervenit pentru a intoarce fatul in pozitie normala, aducand si membrul anterior in fata capului .
Prezentare cu toate membrele. Membrele posterioare pot ajunge in fata capului, la nivelul celor anterioare. Fatarea devine imposibila. Se intervine prin impingerea membrelor posterioare si repozitionarea capului. Traiectul de fatare v-a fi astfel eliberat.

Fatari multipare
Fatarea a doi iezi este mult mai obisnuita la capre decat fatarea unuia singur. Tripletii sau patru produsi sunt mai rari insa nu e ceva neobisnuit. De obicei parturitia decurge usor, iezii angajanduse usor cate unul pe tractul reproductiv la anumite intervale de timp. In unele gestatii multiple iezii se incurca (incalcesc) in cordoanele ombilicale in interiorul uterului. Se intervine pentru a evita strangularea lor.
Prezentarea concomitentă a doi fetusi duce la fatari distocice deoarece acestia sunt prea mari pentru a fi expulzati. Unul dintre ei v-a fi impins usor inapoi, iar celalalt va fi extras pentru a elibera tractul reproductive. In alte situatii un fat are o pozitie normala iar celalalt este rasucit invers. Daca fatarea decurge greu fatul rasucit este extras, dupa parturitia celui care are pozitie normala. Expulzarea fetusilor este mai dificila cand capul unuia se afla intre membrele anterioare ale celuilalt.

Fatarea la oi
Cu o perioada de aproximativ doua sau trei saptamani inainte de fatarea oilor, acestea se vor codini. Aceasta operatiune presupune tunderea lanii din jurul ugerului, din jurul cozii sau de pe coada, in acest fel asigurandu-se igiena mulsului si a suptului.
In prima faza se vor pregati adaposturile pentru fatare, acestea facandu-se separat intr-un compartiment unde sunt oi care trebuie sa fete, o maternitate si un compartiment pentru mieii care au pana la 30 de zile. Ciobanii denumesc aceste ovine, miei zburati. In compartimentul unde se gseste mternitatea ovinelor, se vor amenaja cateva boxe individuale de fatare, fiecare dintre ele avand dimensiunea de un metru si jumatate pe 0,8 metri. In compartimentul unde se vor intretine mieii zburati, toate boxele vor fi la comun, nefiind separate una de alta din motive igienice. De asemenea, pentru fiecare oaie cu mielul sau se va asigura un spatiu de miscare de aproximativ un metru si jumatate.

La toate compartimentele se va schimba de trei ori pe zi apa, aceasta fiind intotdeauna proaspata si cat mai rece, exceptand compartimentul cu mieii zburati care trebuie sa bea apa putin mai calda, neriscandu-se astfel sa se imbolnaveasca. Furajele trebuie administrate in doze egale de cel putin cinci ori pe zi, masa trebuie sa fie foarte consistenta si sa aiba multe suplimente alimentare. Hranirea animalelor care au fatat sau cre unt inca la gestatie, se va face in functie de sezon si numai dupa sfatul medicului veterinar.

 

Pregatirea si desfasurarea campaniei de fatari la ovine/

/

Recomandari pentru perioada fatarilor la ovineCampania de fatari la ovine se desfasoara, in sistemul traditional, incepand cu ultima decada din ianuarie, luna februarie si prima decada a lunii martie, in functie de data introducerii berbecilor reproducatori in turmele cu oile stabilite pentru reproductie.
O etapa prioritara in tehnologia de crestere a ovinelor o constituie implementarea unor masuri specifice in domeniul reproductei (monta si obtinerea de miei prin fatari in campanii organizate), masuri care sa genereze obtinerea unui indice de natalitate ridicat, pentru a se asigura inlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte, cat si venituri importante prin vanzarea de miei vii, carne de miel, precum si cresterea numerica a efectivului.

Pentru ca aceasta activitate sa se desfasoare in conditii optime si sa nu fie afectata starea de sanatate a oilor mame sau a mieilor, se recomanda crescatorilor de ovine sa asigure, indiferent de dimensiunea efectivului, urmatoarele: 

    • Identificarea si inregistrarea in Baza Nationala de Date a ovinelor din exploatatie si a mieilor nou nascuti.
    • Asigurarea cu personal corespunzator din punct de vedere numeric si al cunostintelor de bunastare, inclusiv in manipularea oilor, a mieilor, stapanirea ulterior a tehnicilor de mulgere si tundere a oilor.
    • Adapostirea ovinelor in spatii corespunzatoare speciei si categoriei de varsta, care sa asigure in principal densitatea si zooigiena la parametrii normali (asternut curat, spatii dezinfectate si varuite).
    • Suprafata totala de adapostire pentru toate animalele si dimensiunea grupului se determina in functie de varsta, marime si alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie sa permita suficienta libertate de miscare animalelor, respectiv de 1,5 m² / cap de oaie adulta si 0,35 m² / miel. Padocul in aer liber trebuie sa asigure o suprafata minima de 2,5 m² / cap de adult si de 0,5 m² / miel.
    • Ovinele care nu sunt tinute in adaposturi inchise, trebuie sa li se asigure protectia necesara impotriva intemperiilor, contra animalelor de prada, accesul la apa si la hrana.
    • Compartimentarea adapostului in functie de starea fiziologica a efectivului (oi gestante, oi in fatare, oi cu miei).
    • Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatura de 18 – 20 grade C, coeficientul de luminozitate 1:12 – 1:15, umiditatea sa fie cuprinsa intre 65-70% si improspatarea continua a aerului prin ventilatie naturala.
    • Mentinerea in stare de igiena si functionare a echipamentelor din adaposturi, respectiv sistemele de iluminare, de incalzire si de ventilatie.
    • Hrana administrata zilnic ovinelor trebuie sa fie echilibrata nutritiv, furnizata in conditii igienice, aditivata cu suplimente minerale adecvate, atunci cand este necesar si cu un aport mai mare pe baza de cereale in aceasta perioada.
    • Sa se asigure un front de furajare care sa permita tuturor ovinelor sa se hraneasca simultan si sa aiba acces la o sursa de apa potabila de buna calitate.
    • Protejarea surselor de apa si furaje pentru a nu fi supuse inghetului si evitarea administrarii de furaje (silozuri sau radacinoase) inghetate care pot provoca avorturi sau alte afectiuni grave.
    • Mieii trebuie sa primeasca o cantitate suficienta de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, in decurs de 20-30 minute de la fatare. Hranirea cu lapte trebuie sa continue pentru cel putin primele opt saptamani de viata. Se recomanda, ca la sfarsitul primei saptamani de viata, mieii sa aiba acces treptat pana la intarcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate si la apa de calitate, la discretie.
    • Inspectarea zilnica a efectivului de ovine acordandu-se o atentie speciala la aspectul corporal in ansamblu, la miscarile animalelor, la rumegare, la schimbarile de comportament, existenta unor diverse rani sau plagi si starea ongloanelor.
    • Efectuarea coditului la oile fatatoare, inlaturarea invelitorilor fetale si a straturilor de asternut ud cu lichidele scurse in timpul fatarii, prevenind astfel raspandirea unor boli.
    • Ovinele bolnave sau ranite trebuie sa fie izolate in adaposturi sau boxe speciale, cu asternut uscat si confortabil si sa fie consultate de un medic veterinar.

In toata aceasta perioada crescatorii de ovine si asociatiile profesionale trebuie sa colaboreze permanent cu personalul sanitar-veterinar, pentru monitorizarea starii de sanatate a ovinelor, precum si pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare ce se impun.

 

Organizarea fatarilor la oi

Monta oilor se efectueaza intr-o perioada relativa scurta (40-50 de zile), deci si fatarile vor fi grupate. Problema cea mai importanta care contribuie la buna desfasurare a acestora si la reducerea pierderilor o constituie organizarea din timp si temeinic a fatarilor. Masurile organizatorice, care se impun a fi luate, se refera la pregatirea adaposturilor si a oilor, la asigurarea inventarului si a materialelor necesare la instruirea personalului.

Adaposturile destinate pentru fatarea si cresterea mieilor sugari se pregatesc, de regula, cu 2-3 zile inainte de inceperea fatarilor si consta in compartimentarea acestora, efectuarea reparatiilor, a curatirii si dezinfectiei, completarea inventarului si improspatarea asternutului. Compartimentarea asternuturilor presupune amenajarea de boxe comune si individuale pentru fatare si, ulterior, amenajarea de boxe comune de dimensiuni variabile, pentru fiecare categorie de miei cu mamele lor: „cruzi” (pana la varsta de 10 zile), „mijlocasi” (intre 10 si 20 de zile) si „zburati” (peste varsta de 20 de zile), proveniti din fatari simple si separate, din fatari gemelare. Amplasarea boxelor pentru fatare se face intr-o incapere separata de restul saivanului (maternitate ), bine izolata termic (prevazuta cu tavan), in care sa se poata asigura o temperatura de 16-20⁰C si o umiditate relativa a aerului de circa 65%. In fiecare maternitate dintr-un saivan se recomanda amenajarea pentru fatare a 2-3 boxe comune (circa 25 oi/boxa, revenind 1,5-1,8m²/oaie) si a circa 20 de boxe individuale (1,2/0,85m²/boxa), asigurandu-se o capacitate de adapostire pentru maxim 5% din efectivul total de oi fatatoare.

In boxele comune de fatare, oile se tin cel putin 3 zile, sau pana ce mieii se pot hrani singuri, fara interventia ingrijitorilor, iar boxele individuale servesc in primul rand la izolarea mioarelor, in scopul obisnuirii lor cu alaptarea mieilor (timp de 1-2 zile) si a oilor care refuza sa-si alapteze mieii. In restul saivanului, se vor amenaja boxe comune pentru cele trei categorii de miei cu oile mame (pe masura procedurii fatarilor), se va asigura o temperatura de 8-12⁰C si se va acorda cea mai mare atentie mentinerii umiditatii aerului in limitele normale (maxim 75%) si evitarii curentilor. Practica a demonstrat ca pierderile, in proportii mari ridicate, la miei, coincid cu inregistrarea unui exces de umiditate in adaposturi, indiferent de temperatura aerului. De aceea, prevenirea acestei situatii, prin asigurarea unei bune ventilatii, este obligatorie. Boxele comune se construiesc din panouri mobile (un panou avand lungimea de 3-4 m si inaltimea de 1 m).

Pentru hranirea oilor se folosesc, in general, iesle-gratar, care pot constitui unul sau doi dintre peretii boxelor comune, sau care se introduc in boxe, asigurandu-se un front de furajare de 30-35 cm/oaie. Pentru miei se folosesc iesle-gratar si jgheaburi de dimensiuni mici, iar pentru asigurarea apei la ambele categorii de animale – adapatori fixe sau mobile. Asternutul se asigura din paie curate si uscate.

Pregatirea oilor se face cu 2-3 saptamani inainte de inceperea fatarilor, prin tunderea lanii de pe uger si din jur („codinire”), in scopul asigurarii unui supt igienic. La oile merinos se tunde si lana din jurul ochilor.

Datorita particularitatilor anatomice ale bazinului, oile fata usor, distociile si cazurile de retentie placentara fiind rare. Cu 1-2 zile inainte de fatare sau parturitie, abdomenul se lasa mult in jos, vulva se tumefiaza, iar ugerul se mareste si devine turgescent. In apropierea momentului fatarii, oaia cauta un loc retras, devine nelinistita, isi priveste flancurile, se culca si se ridica des. Oaia va fi introdusa in boxa de fatare cu 1-2 zile inainte. Expulzarea fetusului dureaza 30-40 minute, iar in caz de fatare gemelara, al doilea fetus este expulzat la 15-20 minute dupa primul. Placenta este expulzata in primele 3 ore dupa fatare, involutia uterului se termina in decurs de circa 30 de zile. Dupa expulzare, mielului i se acorda primele ingrijiri: se indeparteaza mucozitatile de pe cap, se degajeaza regiunea gurii si a narilor, se sectioneaza ombilicul la 4-5 cm de abdomen, daca acesta nu s-a rupt in timpul fatarii, si se tamponeaza cu tinctura de iod. In continuare, mielul este lasat 20-30 de minute sa fie lins de oaie, ceea ce echivaleaza cu un masaj care activeaza circulatia sangelui. Dupa trecerea timpului mentionat, se trece la pregatirea oii pentru prima alaptare, prin curatarea ugerului si mulgerea primelor jeturi de colostru.

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv pentru micii fermieri si fermieri montaniAceasta modalitate de crestere este de obicei adoptata de micii crescatori de la sate. Mai multe gospodarii isi aduna caprele intr-o turma, numarul lor variind intre 50-200 capete.
Acestea sunt lasate peste zi in grija unor pazitori, care le duc la pasune. De obicei acest sistem se practica in zonele de deal si de munte. Inainte de a merge cu turma satului, dimineata caprele trebuie mulse. Seara sunt aduse proprietarului pentru a fi mulse si raman peste noapte in gospodaria acestuia. Incepand din luna mai, animalele pot fi trimise pe pasune, de obicei dupa intarcarea iezilor (cand ajung la 12-14 Kg) si dupa sacrificarea iezilor de lapte. In luna noiembrie, animalele pot fi pasunate pe suprafetele de pe care s-au recoltat diferite culturi deoarece ele valorifica mai bine decat alte animale furajere. La capre deobicei, in turma satului, monta se efectueaza in libertate. Separarea sexelor si formarea turmelor incepe imediat dupa intarcare sau cel mai tarziu la 4-5 luni. In cazul efectivelor mari, se formeaza turme de 300 de capete. In unitatile cu efective mici, se formeaza turme de 100-150 de capete sau 50 de capete.

Nu se recomanda pasunatul caprelor in zilele foarte friguroase. Nu pasteti caprele pe suprafetele pe care s-au folosit pesticide, nu folositi acest sistem de intretinere in cazul raselor ameliorate in scopul obtinerii unor cantitati mari de lapte. Rasele recomadate pentru formarea turmelor sunt rasele locale: rasa Carpatina si Capra alba de Banat. Acest sistem poate fi folosit cu succes pentru obtinerea unor productii de lapte indestulatoare pentru uzul familial, ideale pentru a fi valorificate in microfabrica de lapte a gospodariei sau a asociatiei de gospodari.

Adapostirea animalelor la domiciliul gospodarului se face in adaposturi deschise sau semideschise – tip saivan, cu o imprejmuire speciala. In cazurile adaposturilor semideschise sau inchise se pot crea pereti improvizati din baloti de paie sau alte materiale dar, atentie, alese cu grija pentru a nu rani animalele. Caprele pot fi crescute in acest sistem cu alte rumegatoare cum ar fi vacile sau oile. Se creeaza turme comune cu oile, incepand de la 300 de oi si 50-60 de capre. Aceste turme valorifica foarte bine pasunile montane. Ciobanii pleaca cu turmele inca din primavara (sfarsitul lunii mai) intorcandu-se toamna tarziu (sfarsitul lunii octombrie) de la munte. Prezenta caprelor alaturi de ovine face ca laptele si produsele din lapte sa aibe calitati mai bune. Datorita particularitatilor pe care le au, caprele valorifica mai bine pasunile. In tari din America de Sud de exemplu, caprele se cresc in mod curent cu vacile. Raportul cel mai des intalnit in turmele de vaci si capre este de 3 capre la o vaca. In zonele montane si colinare, pe masura ce in compozitia pasunilor creste proportia de arbusti de la 0% la 50%, creste si proportia caprelor de la 0% la 100 % si invers, odata cu cresterea proportiei de iarba de la 50%-100% creste si cea a bovinelor de la 0%-100% si scade cea a caprinelor.

Multi dintre gospodari aleg sa tina pe langa casa una, doua sau mai multe capre, pentru satisfacerea nevoilor familiei. Caprele sunt hranite cu iarba din gradini si livezi. In acest caz este recomandat, pentru a se evita stricaciunile produse de capre sa se foloseasca o metoda si anume legarea caprelor.

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.