Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. O dată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: Doamne, Doamne, deschide-ne! Drept răspuns, El vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi. Atunci veţi începe să ziceţi: Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod. Şi El va răspunde: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară. Vor veni dela răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miază-zi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi, cari vor fi cei de pe urmă.„ (Luca 13/24-30) Nu într-o casă egipteană, însemnată cu sânge de animal, suntem adăpostiţi ci, în Sfânta sfintelor, dacă rămânem în Hristos, lipiţi de Duhul Sfânt, trimis, ca să nu luptăm ca nişte orfani; Ce pierdem dacă ne lipim de Dumnezeu prin mijlocirea Lui Isuss, crezând că viaţa celor înnoiţi este ascunsă cu Isuss în Dumnezeu (Col.3/3)? Aşa cum Nimicitorul nu s-a atins de cei din casele”pecetluite” cu sânge de animal (Ex. Cap.12), cu mult mai mult ne va proteja de urgiile APOCALIPTICE-pecetea Sângelui Dumnezeiesc din inimile circumcise de Duhul Sfânt! Cât mai este Har, să ne întoarcem de pe căile risipiei şi rătăcirii (Luca 15/11-32), să ne cerem iertare Adevăratului Tată, căruia i-am întors spatele, încă de când eram în coapsele primilor părinţi; Şi pentru că noi, TOŢI, l-am răstignit pe Prietenul păcătoşilor, să ne pocăim, să ne naştem din nou din Sămânţa Învăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11) şi să devenim una (nu cu ea- 1 Ioan 2/15-17) ci, cu Mângâietorul trimis ca să ne dezvăluie TOT Adevărul (Ioan 16/13)… Cât nu se întronează Anticrist în inimile cipuite, să ne conectăm la transfuzia cu priceperea, înţelepciunea, cu Voia, Gândirea, Învăţătura, Înfăptuirea, cu Sângele (care ne scapă de orice păcat-1 Ioan 1/7), ca să nu ne umple globaliştii cu spurcăciunea demonică (2 Tes.2/2-12 şi Marcu 7/14-23); Astfel- să fim găsiţi în “Casa lui Dumnezeu”, având o pocăinţă, dragoste, iertare, smerenie, evlavie, neprihanire- date de credinţa în Hristos (Fil.3/9); Să ne lăsăm pecetluiţi de Sângele Cristic, singurul din univers care purifică, şterge orice păcat (dacă i-l mărturisim Lui), înlocuind toate pomenile lui Baal, dările, jertfele-arderile de tot, pentru ca “la venirea lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de el” (1 Ioan 2/28) ci, să –l întâmpinăm înzidiţi în Trupul Bisericii lui ca nişte pietre vii, avându-l drept Căpetenie pe Duhul Adevărului…Deci, ” Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!„ Poporul nu i -a răspuns nimic. (1 Imp.18/21)… Nu mai gandiţi-vorbiţi, nu mai făptuiţi nimic fără el, căci nimic bun nu locuieşte în omul nenăscut din nou (Rom, cap.7) Să rămânem una cu Duhul Sfânt; Să conlucrăm cu Domnia, cu Rodirea lui, căci fără el suntem terminaţi (Ioan cap. 15) El să ne conducă în toate, căci numai el lucrează totul foarte bine (Gen 1/31) şi tot ce face, rămâne pe veci (Ecl. 3/11-14), dacă-l păstrăm drept Căpetenie oriunde, oricând, în toate şi în totalitate!

Publicat la: Martie 19, 2024

Nici un comentariu

Procurorii si judecatorii romani, primii tortionari ai Tarii; (A innebunit coruptia albita de justitia rasplatita cu pensii neconstitionale si prin prescripția răspunderii penale … )Scandal uriaș de corupție. Șefa secției de Psihiatrie din Spitalul Județean Argeș a fost reținută; „Fapta s-a prescris”. Cum au dispărut 5.000 de infracțiuni. Mari beneficiari: politicieni, proxeneți, bătăuși Omenirea vampirizată. Introducerea; Implanturi cerebrale, mașini autonome… Cinci inovații de la Elon Musk care (poate) îți vor revoluționa viața de zi cu zi; Bine de știut în era terapiei genice. Agenții biotoxici pot fi generați dintr-un virus informatic. 01 Net; Cine ne va salva copiii de expunerea lor la sexualizarea timpurie, găzduită de grădinițe și școli? Raport exploziv de la SOS Education… Potrivit lui Harari, lobbyist-ul WEF, drepturile omului sunt doar o ficțiune. Legitimarea pedofiliei devine o formalitate… Reorganizarea lumii confirmată de două interviuri- Liliane Held-Khawam; Imagini care dor: Coposu, HUIDUIT de 1 Decembrie la Alba. Iliescu si Roman se hlizesc; Statele devin societăți pe acțiuni? Interviu; Dezmembrarea statelor de Liliane Held-Khawam; Personalul lui Elon Musk Neuralink susține că cererile sale de a grăbi testele cu implanturi cerebrale au dus la moartea inutilă a 1.500 de animale.Sunt în joc datele dumneavoastră biologice și medicale. Și nu este opțional! Vincent Held; Blogul lui Liliane Held-Khawam; Noua Eră, de la Opera Negrului la Satanism. De Bruno Bertez; Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa; Criptomonedă sau monedă digitală, marca fiarei este deja patentată. Nicoletta Forcheri; Când TF1 anunță fuziunea dintre om și mașină-Apocalipsa 4.0; Ion Iliescu a împlinit 94 de ani. Interviu inedit: ”Nu am vrut ca România să fie experimentul nord-coreean al lui Ceaușescu”; Articole de știri și jurnal centrate pe utilizarea animalelor în cercetarea biomedicală și dezvoltarea de alternative non-animale; Sute de cadre universitare solicită mese 100% pe bază de plante la universitățile din Marea Britanie; Dieta vegană reduce masiv daunele mediului, arată un studio;Călăii comuniști; Cele două păcate originare ale comunismului; Corupţii neamului, competenţii neamului, de Nicolae Manolescu, critic literar; Forumul Economic Mondial cere să se interzică Biblia și să emită o versiune „verificată” rescrisă de inteligența artificială; Rusia e gata să intervină în Transnistria: „Oamenii care sunt acolo trăiesc în condiţii foarte dure!”Noua normalitate, neo-marxismul și marea resetare; Istoricul Yuval Noah Harari: Putin deja a pierdut. Ucrainenii nu sunt ruşi. Kiev era metropolă pe când Moscova era doar un sat’; Theodor Codreanu: Un homuncul marxistoid: „corectitudinea politică”; Mitul disidenței; Disidenții reali; Corectitudinea politică – o ideologie neo-marxistă. Marxismul cultural – noua utopie; Freudo-marxismul: noua utopie, sau FREUD + MARX = LOVE; Alianța “mari intelectuali-mari afaceriști-mari politicieni”; ESTE MARXISMUL CULTURAL NOUA IDEOLOGIE DOMINANTĂ A AMERICII? CONTRA MUNDUM, PARIU PE CARTE; TESTAMENTUL DOSTOIEVSKIAN AL PROF. I.M. ANDREEV; ATACUL LUI HARARI ASUPRA MORALITĂȚII;NOBELUL LITERAR; ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a… Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie (crearea de molime prin agenți patogeni modificați), internetul trupurilor și editarea genetică; Bill Gates are planuri radicale de a ne schimba mâncarea . Ce este în meniu ? Pregătește-te să devii un „ material digital ” al marii resetări a globaliștilor; Generalul care a devalizat contul de război al Armatei cu 180.000 de dolari este judecat din nou. Ce înțelegere a făcut cu procurorii pentru a fenta pușcăria ; Marea resetare alimentară: Cine se află în spatele planului de retehnologizare a aprovizionării cu alimente la nivel mondial?Obsolescența omului virusat de sindromul Hybris prin Fereastra Overton; CARTE- Înțelegerea războiului imaginar: cultură, gândire și conflict nuclear, 1945-1990; Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane; Poporul amarat munceste din greu pentru plata pensiilor speciale si pentru plata falsilor “”revolutionari””, calai sau strigoi, indopati cu o padure de avantaje FeSeNale… Cine are cea mai mare pensie din România, peste 100.000 de lei brut pe lună. Încasează peste 19.000 de euro net; CLONELE umane crescute intenționat pentru a oferi oamenilor „piese de schimb” precum inimile, plămânii și ficatul, ar putea fi cheia pentru a trăi pentru totdeauna, susțin experții; O istorie a represiunii comuniste; Clonele și Inteligența Artificială (AI); ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC AR TREBUI INTERZISE; Cât de toxice sunt organismele modificate genetic? (II); Vă prezentăm 10 alimente toxice, care îngrașă și conțin multe chimicale. Iată cu ce le puteți înlocui; Prima țară din lume care interzice alimentele sintetice… Parchetul General o spală pe Luluța: a clasat dosarul în care era acuzată de luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu; Andrei Marga: Impostura a ajuns să fie regulă în politica românească! Prostocrația proliferează prin mediocrație și stupidocrație; Europarlamentarul german Christine Anderson: „Orașele de 15 minute” reprezintă „sărăcirea completă și înrobirea tuturor oamenilor”; Cum s-a prăbuşit economia României: Dispariţia fabricilor, uzinelor şi a milioane de locuri de muncă. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis!„Magia digitală” folosită de Vladimir Putin pentru alegeri: primul președinte rus ales prin vot electronic;De aceea au facut Tara praf si Poporul =pulbere ”Așa și-a cumpărat PSD liniștea!”. Spor „de praf” de 2.500 de lei pe lună la Avocatul Poporului … Ambasadorul Israelului, reacție dură după declarațiile primarului Constanței: Pentru a umple pusculita pesedisda- Iata doar o sursa a mortii unora si a imbogatirii altora…Popor roman ridica-te si umbla! Neomarxiștii din SUA vor să îl interzică pe… SHAKESPEARE.Consiliul de Egalitate i-a recomandat lui Igor Dodon să-și ceară scuze de la Maia Sandu, dar… Cică a promovat o masculinitate toxică și a fost incorect politic!Avocatul Gheorghe Piperea avertizează: DICTATURA MEDICALĂ – Va începe vânătoarea de copii și adulți nevaccinați!…Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă … EXPLICAȚII LA BIBLIE-PROFETUL LACRIMILOR- Ieremia„CERCETAȚI SCRIPTURILE PENTRU CĂ ELE VORBESC DESPRE MINE“…Păziţi-vă de învăţătorii falşi- Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Trebuie omul să se întoarcă la Dumnezeu?Astăzi mai este timp de har!de Hendrik Leendert Heijkoop; Adunarea (Biserica): Casa lui Dumnezeu-Rudolf Brockhaus; Valoarea morţii lui Hristos; Un Fiu spre bucuria Tatălui Său- Dirk Schürmann„Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară” (Ier. 5/30)… Asta- pentru că tot universul ascultă de Creator, numai satan şi omul neânnoit – NU! Dacă părinţii noştri nu l-au IUBIT- crezut şi nu l-au ascultat, noi suntem la fel… Nu-i apreciem Învăţătura, nu ne dorim să redobândim Chipul şi Asemănarea Lui, nu-i respectăm jertfa, nu-L păstrăm permanent şi prioritar ca „ŞEF” suveran, integru şi integral şi nu ne facem una cu Voia Lui, cu gândirea, cu făptuirea Lui; De ce nu vrem să ieşim de sub povara Legii şi a Blestemului (Gen. cap.3), prin iertare, pocăinţă şi împăcarea cu El? Să ne întoarcem din sclavia satanei, precum Fiul risipitor la Tatăl Adevărat (Luc. 15/11-32) prin naşterea din nou (Ioan, cap.3) care ne vindecă şi eliberează de orice nelegiuire, dar şi de sursa tuturor minciunilor, vicleniilor, răutăţilor şi urâţeniilor demonice (Col.3/5-6; 1 Cor. 6/9-10; Gal.5/19-21) „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” (F.Ap. 17/30) De aceea ne este Tara plină şi de broaşte râioase (Ex. Cap.8), create de vârcolacii satanei globaliste… Unde ne este măcar credinţa lui Moise, ca să vedem ce-am ajuns şi, ce puteam deveni, prin Hristos !…Forumul Economic Mondial vrea o singură religie globală și să rescrie Biblia cu ajutorul inteligenței artificiale; O carte despe convertire; Evanghelizarea bisericii și soluții pentru apatia acesteia – partea 2; O dorinţă vie pentru predicarea Evangheliei-(Isaia 49:1-9, Romani 1:8-15); Chemarea prin har, de George Vladu; Istoricul Yuval Harari prezice că o nouă Biblie va fi scrisă de inteligența artificială: „Poate crea noi idei; Comentariu biblic ce oferă o perspectivă asupra realităților din Europa Centrală și de Est; Ce înseamnă că Isus este Prietenul păcătoșilor? Listă cu versete din Noul Testament pe tema rugăciunii; Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu | Recenzie de carte; Mihail Neamțu: Să renunți la creștinism înseamnă să te lepezi de cel mai prețios dar făcut umanității; „Nobleţea suferinţei“, de Sabina Wurmbrand; Richard Wurmbrand, martirul viu al Cortinei de Fier; Sangele scump al Mielului; MÂNTUIREA; Mielul lui Dumnezeu Care Ridică Păcatul Lumii; Încălzirea globală şi noua evanghelie; Despre natura fără de Dumnezeu a naționalismului…(Cand globalistii il scot pe Dumnezeu din casa-din inima casei,se introneaza satanistii pe masa…) Globaliştii vor să creeze din oameni „zeităţi superioare” Zilele lui Noe sunt acum!; Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa; (Cine nu se face una cu El,este facut una cu ea-masina lor…) Tehnologia CRISPR va… Modificări ale paginilor din „cartea vieții” – Crispr cas9; Ce este Internetul Trupurilor Umane și cum a fost deja implementat? Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este aaq-651x1024.jpg Cristian Terheș: A fost adoptat portofelul digital. Sistemul va fi folosit pentru supraveghere și control în masă; Drumul spre convergența bio-digitală? Perspective indigene asupra convergenței biodigitale; Explorarea convergenței biodigitale- Ce se întâmplă când biologia și tehnologia digitală se îmbină? Conflict între Rusia și România și la nivel religios. Sinodul rus amenință BOR după ce zeci de preoți au părăsit Mitropolia Chișinăului infiltrată de serviciile ruse; TRANSUMANISMUL DECRIPTAT – Metamorfoza navei lui Tezeu; (Roada lucrarii fara Dumnezeu isi arata coltii)… Dr. Peter Scott-Morgan, „primul cyborg uman din lume”, a murit la 64 de ani. De ce a decis să se transforme în jumătate robot; (Facut dupa chipul si asemanarea lui satan…)Primul om bionic merge, vorbește și respire; Cât de îngustă e poarta cea strâmtă? Pecetea Duhului Sfânt; STUDIU BIBLIC – Zilele din Urma – Vremea harului; Ce este harul? Isus Hristos este totul(totului tot); Hristos este Proprietarul Absolut a toate… Tehnologia Spirituală Interzisă: Recunoașteți Și Rezistați IA Contrafăcută A Lui Satana, Transumanismul, Bioingineria; 20 de celebrități care sunt gay pe care probabil nu le cunoșteai;Transumanismul este satanism cu un cip creier; (Fiindca i-am declarant razboi lui Dumnezeu,iata…) Arsenalul războiului geofizic ‒ cutremure, uragane, tsunami, declanșarea vulcanilor…Putregaiul apical la ardei- alte boli si daunatori; Căderea plăntuțelor; Condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume… TEHNOREGEN…Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume etc Ce ar trebui sa stii despre sanatatea intestinelor…Cum se prepara vinul medicinal din flori de papadie…Modalitati naturale de a spori calciul din organism…Alimente care elimina toxinele din organism in mod natural…Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna etc

Călăii comuniști; Cele două păcate originare ale comunismului; Corupţii neamului, competenţii neamului, de Nicolae Manolescu, critic literar; Forumul Economic Mondial cere să se interzică Biblia și să emită o versiune „verificată” rescrisă de inteligența artificială; Rusia e gata să intervină în Transnistria: „Oamenii care sunt acolo trăiesc în condiţii foarte dure!”Noua normalitate, neo-marxismul și marea resetare; Istoricul Yuval Noah Harari: Putin deja a pierdut. Ucrainenii nu sunt ruşi. Kiev era metropolă pe când Moscova era doar un sat’; Theodor Codreanu: Un homuncul marxistoid: „corectitudinea politică”; Mitul disidenței; Disidenții reali; Corectitudinea politică – o ideologie neo-marxistă. Marxismul cultural – noua utopie; Freudo-marxismul: noua utopie, sau FREUD + MARX = LOVE; Alianța “mari intelectuali-mari afaceriști-mari politicieni”; ESTE MARXISMUL CULTURAL NOUA IDEOLOGIE DOMINANTĂ A AMERICII? CONTRA MUNDUM, PARIU PE CARTE; TESTAMENTUL DOSTOIEVSKIAN AL PROF. I.M. ANDREEV; ATACUL LUI HARARI ASUPRA MORALITĂȚII;NOBELUL LITERAR; ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a… Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie (crearea de molime prin agenți patogeni modificați), internetul trupurilor și editarea genetică; Bill Gates are planuri radicale de a ne schimba mâncarea . Ce este în meniu ? Pregătește-te să devii un „ material digital ” al marii resetări a globaliștilor; Generalul care a devalizat contul de război al Armatei cu 180.000 de dolari este judecat din nou. Ce înțelegere a făcut cu procurorii pentru a fenta pușcăria ; Marea resetare alimentară: Cine se află în spatele planului de retehnologizare a aprovizionării cu alimente la nivel mondial?

Obsolescența omului virusat de sindromul Hybris prin Fereastra Overton; CARTE- Înțelegerea războiului imaginar: cultură, gândire și conflict nuclear, 1945-1990; Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane; Poporul amarat munceste din greu pentru plata pensiilor speciale si pentru plata falsilor “”revolutionari””, calai sau strigoi, indopati cu o padure de avantaje FeSeNale… Cine are cea mai mare pensie din România, peste 100.000 de lei brut pe lună. Încasează peste 19.000 de euro net; CLONELE umane crescute intenționat pentru a oferi oamenilor „piese de schimb” precum inimile, plămânii și ficatul, ar putea fi cheia pentru a trăi pentru totdeauna, susțin experții; O istorie a represiunii comuniste; Clonele și Inteligența Artificială (AI); ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC AR TREBUI INTERZISE; Cât de toxice sunt organismele modificate genetic? (II); Vă prezentăm 10 alimente toxice, care îngrașă și conțin multe chimicale. Iată cu ce le puteți înlocui; Prima țară din lume care interzice alimentele sintetice… Parchetul General o spală pe Luluța: a clasat dosarul în care era acuzată de luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu; Andrei Marga: Impostura a ajuns să fie regulă în politica românească! Prostocrația proliferează prin mediocrație și stupidocrație; Europarlamentarul german Christine Anderson: „Orașele de 15 minute” reprezintă „sărăcirea completă și înrobirea tuturor oamenilor”; Cum s-a prăbuşit economia României: Dispariţia fabricilor, uzinelor şi a milioane de locuri de muncă. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis!„Magia digitală” folosită de Vladimir Putin pentru alegeri: primul președinte rus ales prin vot electronic;

///////////////////////////////////////////////////////////////////////

„Magia digitală” folosită de Vladimir Putin pentru alegeri: primul președinte rus ales prin vot electronic

Remus Florescu

Votul electronic, dezinformarea și blocarea accesului la informație au fost principalele instrumente digitale folosite de Kremlin pentru a-i asigura lui Putin rezultate dorite la alegeri, arată o analiză publicată de cercetători de la prestigioasa Universitate Oxford.

Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale cu peste 87 % din voturi. Rușii și-au putut vota președintele, în premieră, cu ajutorul unei platforme online. Însuși președintele a votat online, în data de 15 martie, prima zi din cele trei rezervate alegerilor. Agenția rusă de presă Tass a titrat că în ziua respectivă au votat online 3,5 milioane de ruși și, în total, în toate cele trei zile de vot, s-au înscris 4,7 milioane de alegători online.Cercetători de la prestigioasa Universitate Oxford au publicat o analiză despre modul în care autoritățile de la Kremlin au folosit tehnologiile digitale pentru a asigura rezultatul dorit.Primul aspect dezbătut de cercetătorii britanici a fost votul electronic, care a fost posibil pe site-urile web vybory.gov.ru și mos.ru. După depunerea cererii de vot online, se trimite un cod la numărul de telefon menționat pentru fiecare alegător pe un alt portal digital, „Gosuslugi” — platforma guvernamentală rusă lansată în 2011 care oferă acces online la informațiile publice și formulare electronice.

Acest tip de vot a fost posibil în 27 de regiuni ale Federației Ruse, precum și în Crimeea ocupată temporar. Problema cu această modalitate de a vota este, conform sursei citate, faptul că este „departe de a fi transparentă.”

Rezultate falsificate ale votului online

Cercetătorii susțin că au fost raportate în presa rusă mai multe cazuri în care funcționari publici au fost constrânși de șefii lor să voteze online. Astfel în Morozovsk, regiunea Rostov, profesorii au fost obligați să se înregistreze în sistemul de vot online, scrie RusNews. Dacă refuză, ei sunt amenințați cu „probleme din partea angajatorilor”, inclusiv cu concedierea, susține publicația.

Un alt aspect subliniat de cercetători este faptul că sistemul electronic de vot permite introducerea de rezultate false. Aceștia citează un articol din Deutsche Welle în care un programator rus, Pyotr Zhizhin, a explicat cum poate fi falsificat rezultatul votului electronic la distanță. Zhizhin a analizat codul sursă al sistemului de vot și a concluzionat că există două blockchain-uri – unul public, care stochează votul exprimat de alegător, și unul privat. Potrivit lui Zhizhin, voturile false pot fi înregistrate în blockchain-ul public, iar după finalizarea alegerilor, „voturile fantomă” urmează să fie introduse în blockchain-ul „privat”.Ancheta presei independente Novaya Gazeta a sugerat că în alegerile de acum patru ani pentru Duma de Stat peste 14 milioane de voturi au fost falsificate prin vot online.„Deoarece procedura rămâne aceeași ca în 2019 (alegerile locale) și 2020 (alegeri parlamentare), este foarte posibil ca rezultatele sistemului de vot online să fie falsificate și la alegerile din 2024”, susțin cercetătorii de la Oxford.

Dezinformarea online

Dezinformarea este o tactică esențială pentru menținerea stabilității regimului autoritar al Rusiei, susțin cercetătorii britanici.

„Motorul rusesc de dezinformare funcționează de mult timp pentru a influența atât publicul rus, cât și cel mondial, spre a vota candidații politici doriti de Kremlin. Candidatul favorit al Kremlinului în Rusia este, desigur, Putin, a cărui realegere în 2018 a fost considerată „consolidarea supremă a puterii sale”. Acest lucru s-a întâmplat în bună parte din cauza anilor de propagandă dusă de instituțiile media de stat din Rusia și de către instituțiile media adiacente, dar și din cauza fermelor de troli coordonate de stat”, arată sursa citată.Ani de zile aceste instrumente au promovat scenariul conform căruia Occidentul orchestrează orice fel de opoziție în Rusia.

„Înaintea alegerilor din 2024, propaganda a amplificat narațiunea potrivit căreia Putin este singurul lider capabil să conducă Rusia către victorie împotriva adversarilor săi occidentali decadenți”.O altă metodă folosită a fost aceea de a bloca accesul la anumite surse de informare: cele mai mari platforme de socializare deținute în străinătate sunt blocate, la fel ca accesul la sute de mii de site-uri.Din 2018, guvernul rus a instalat pachete „Deep Packet Inspection” pe majoritatea celor 3.500 de furnizori de internet din Rusia, permițând supravegherea guvernamentală a metadatelor de comunicații digitale, cum ar fi expeditorul, destinatarul și tipul de date și, într-o măsură mai limitată, conținutul, se mai arată în analiză.

Citește și: Volodimir Zelenski, despre scrutinul prezidențial din Rusia: „Nu există legitimitate în această imitație de alegeri”

Citește și: Cine s-a grăbit să-l felicite pe Putin? „Continuăm să menținem schimburi strânse”

Citește și: Occidentul contestă „alegerile” din Rusia: „O farsă și o parodie”

https://adevarul.ro/stiri-externe/rusia/magia-digitala-folosita-de-vladimir-putin-pentru-2348251.html

////////////////////////////////////////////////

Cum s-a prăbuşit economia României: Dispariţia fabricilor, uzinelor şi a milioane de locuri de muncă. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis!

În ţara noastră erau o mulţime de fabrici şi uzine în care se lucra la foc continuu. Românii nu se plângeau de lipsa locurilor de muncă, iar economia era înfloritoare.

Ce s-a ales de brandurile Iaşiului

Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt istorie. Doar doi coloşi industriali au supravieţuit. Procesul dur de selecţie capitalist a pus la pământ coloşi industriali cu zeci de mii de angajaţi şi cifre de afaceri ameţitoare. Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale. Fabrica de Ţigarete este exemplul cel mai trist al decăderii industriei la Iaşi

Fabrica clujeană Ursus, unde se producea berea îndrăgită în toată ţara, s-a transformat în complex imobiliar

Fabrica de bere „Ursus“, unul dintre simbolurile oraşului, şi-a închis porţile în 2010, la câţiva ani după ce a fost cumpărată de un gigant mondial SAB Miller. Compania a demolat clădirile şi a vândut terenul ginerelui lui Ioan Rus, care va construi aici locuinţe şi birouri. Bazele fabricii Ursus au fost puse din 1878 şi în deceniile ce au urmat la Cluj s-a aflat unul dintre cei mai importanţi producători de bere din ţară până în 2010, când proprietarul, compania SABMiller, a decis oprirea producţiei şi transferarea acesteia la Buzău şi Braşov sau Timişoara. La trei ani de la închiderea producţiei, fabrica a fost demolată şi cazanele uriaşe de bere au fost mutate. Anul acesta, terenul de circa un hectar a fost vândut unui om de afaceri local, Vasile Puşcaş, ginerele lui Ioan Rus. Pe teren a fost obţinut un certificat de urbanism în act se arată că în zonă se poate construi un ansamblu mixt, rezidenţial, de comerţ şi servicii. Ansamblul este împărţit în 4 imobile dintre care cel mai înalt are 10 etaje. De asemenea, se pot ridica două clădiri de 8 şi 6 etaje, plus un imobil cu subsol, demisol şi parter.

Industria Timişoarei, de la înflorirea din imperiul Austro-Ungar, intreprinderile comuniste, la şmecheriile din democraţia originală

În ciuda tranformărilor care au cuprins România după 1989, Timişoara a rămas unul din oraşele care s-au adaptat foarte bine noilor cerinţe. Industrializarea Timişoarei a început în perioada autro-ungară. Prima fabrică a fost înfiinţată imediat după eliberarea Banatului de sub dominaţia otomană, în 1718. Este vorba de cea mai veche fabrică de bere de pe teritoriul de azi al României. În 1728 se înfiinţează fabrica de tutun, iar apoi se deschid fabrici din toate ramurile. Toate se ridicau pe malurile canalului Bega, pentru că transportul produselor se făcea pe apă.

Fără strategii de marketing şi cu multe slujbe sociale, aşa îşi duceau zilele fabricile bistriţene

Unele dintre fabricile bistriţene fondate în perioada interbelică încă mai sunt în picioare, reuşind chiar să se impună pe piaţă. Potrivit economiştilor însă situaţia de atunci nu semăna deloc cu ce se întâmplă astăzi. Înainte de Revoluţie nu existau strategii de marketing, producţia era „exagerată”, iar slujbele sociale reprezentau o parte importantă din industrie. Produse proaste, slabe calitativ, vândute în multe cazuri mult sub costurile de producţie şi o lipsă totală de interes faţă de tot ce este legat de piaţă, aşa descrie analistul Cristian Munthiu industria bistriţeană.

Mândreţea judeţului, „ideală pentru showroom“. Integrata şi Fabrica de Pepsi de la Ovidiu

Fabrici vestite pentru producţia lor, mii de oameni angajaţi care îşi întreţineau familiile şi produse care făceau faima României la export, aşa arăta industria Constanţei. Acum, multe dintre ele nu mai sunt decât o afacere imobiliară. Unele au fost salvate la privatizare de foştii directori, cum este cazul fabricii de pâine Dobrogea sau al celei de ulei Argus. Altele au fost vândute unor magnaţi care continuă activitatea obiectivului, cum este Şantierul Naval Constanţa, cumpărat de Gheorghe Bosînceanu.

Cum s-a prăbuşit platforma chimică Săvineşti, colosul industrial unde lucrau peste 10.000 de nemţeni

Activitatea industrială de la Săvineşti asigura traiul pentru circa o treime din populaţia municipiului Piatra Neamţ. Combinatul de fire şi fibre sintetice (CFS), Azochim şi Institutul de Cercetare erau mândria judeţului. Platforma chimică de la Săvineşti a fost în anii de dinainte de revoluţie, şi chiar o perioadă bună după 1990 drept unitate etalon a economiei nemţene. Aici se produceau fire şi fibre sintetice (la Fibrex), îngrăşăminte chimice (Azochim), exista un institute de cercetare de elită în domeniu (ICEFS) şi un parc industrial bine dezvoltat cu utilităţi pentru toate activităţile de pe platformă. Mai bine de 10.000 de nemţeni, mare parte locuitori din Piatra Neamţ, făceau naveta zi de zi, produsele fabricilor asigurând resurse în economia naţională şi pentru export.

Mărirea şi declinul industriei în Hunedoara

Ce soartă au avut după 1990 cele mai mari întreprinderi din judeţ. În urmă cu jumătate de secol, judeţul Hunedoara era unul dintre cele mai industrializate județe ale ţării, iar principalele oraşe hunedorene îşi bazau economia pe întreprinderile mari, din industria siderurgică şi minieră. Municipiul Hunedoara s-a apropiat înainte de 1989 de cifra de 100.000 de locuitori. „Aproape 50.000 de oameni lucrau în combinatul siderurgic al Hunedoarei şi în ICSH (Întreprinderea de Construcţii Siderurgice Hunedoara)”, spunea cu mândrie Viorel Răceanu, fost primar al Hunedoarei în anii 1960 – 1970.

Colosul din Tulcea – Întreprinderea de Pescuit Oceanic: 82 de nave pe care lucrau 6.000 de navigatori

La Tulcea, căderea comunismului a însemnat şi prăbuşirea industriei din acest colţ de ţară. Mândria zonei a fost Întreprinderea de Pescuit Oceanic din care acum nu a mai rămas nimic. Colonelul în rezervă Nicolae Zărnescu, care timp de patru ani a fost locţiitorul şefului Securităţii la Tulcea, ne-a vorbit despre vremurile bune ale acestui oraş. Era anul 1986 şi Zărnescu lucra în contraspionajul românesc. La un moment dat, a fost chemat la Bucureşti şi i s-a spus: „Te mutăm la Tulcea!“.

Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în perioada Iliescu/Băsescu

Economia Buzăului a suferit o transformare radicală, după Revoluţie. Dacă zona industrială a municipiului Buzău a rămas funcţională, la Râmnicu Sărat, o mare fabrică de textile a fost ştearsă de pa faţa pământului, după privatizare. O soartă asemănătoare a avut-o şi cea mai importantă fabrică de prelucrare a lemnului, Foresta Nehoiu. Aproximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a dispărut de tot.

Simbolurile piteştene transformate în reţete imobiliare

Două dintre simbolurile piteştene, Rolast şi Fabrica de bere au fost puse la pământ, pentru ca în locul lor să fie ridicate un centru comercial şi un cartier rezidenţial. Reţeata imobiliară a fost aplicată şi fabricii de stofe Argeşeana. Şi nu sunt sigurele fabrici cu acest parcurs. Istoria Rolast, unul dintre coloşii industriali socialişti ai Piteştiului, a început în anul 1967, odată cu înfiinţatea “Combinatului de articole tehnice din cauciuc” (CATC) a cărui activitate a demarat în 1970 cu producţia de benzi de transport (cu o capacitate de 5300 de tone pe an). De amintit că dimensiunile fabricii au fost impresionante, CATC totalizând 22 de hectare, din care 14 hectare de clădiri.

Ce s-a ales de coloşii industriali ai Vasluiului: mii de şomeri şi ruine

În urmă cu 20 de ani, municipiul Vaslui avea o zonă industrială bine pusă la punct care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a municipiului. Erau de notorietate societăţile Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Moldosin (fire şi fibre sintetice), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), la fel ca şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin s.a. Giganţii industriali care asigurau locurile de muncă ale celor mai mulţi dintre vasluieni au căzut unul dupâ altul după anul ‘90, din industria Vasluiului nu a mai rămas decât niște clădiri în ruine şi mii de mare de şomeri care a situat an de an judeţul pe primele locuri în ţară. Hitromul era unul dintre cei mai mari fabricanţi de materiale izolatoare din România

Marile întreprinderi din Satu Mare, distruse de mafia cu gulere albe

Din fabrica de mobilă Samobil, cotată ca a doua pe ţară, au rămas tubulaturile de fier. Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine. Două dintre cele mai elocvente cazuri sunt fabrica de mobilă Samobil sau UNIO. Cel mai concret exemplu este fabrica de mobilă Samobil. SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.

Marile Uzine ale Braşovului au fost demolate. În locul lor au răsărit malluri

Hidromecanica şi Tractorul au fost rase de pe faţa pământului. În locul lor vor răsări, mall-uri, blocuri şi locuri de distracţie. Un alt mall se va construi şi pe terenul fostei uzine Fartec. Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic s-au construit clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Uzina mai are acum doat o hală la periferia Braşovului. Uzina a fost înfiinţată în 1880. Angajaţii lucrau în ateliere de turnătorie fontă şi prelucrări mecanice. În clădirea „Hidromecanica s-au fabricat primul autobuz şi primul strung românesc, în anii 50.

Falimentul industriei din Alba. Cele mai mari uzine au fost vândute la fier vechi

Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care, foarte probabil, nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Lista este mare şi cuprinde cele mai mari fabrici din judeţ: UPSOM Ocna Mureş, Montana Cîmpeni, Resial Alba Iulia, Capris Sebeş, Stratusmob Blaj. Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia. Sunt firme mari la care au lucrat mii de oameni şi care în trecut reprezentau baza economiei judeţului. Combinatul UPSOM din Ocna Mureş a fost închis, iar activele vândute pentru fier vechi

În perioada în care Cristofor Columb descoperea America la Reşiţa se aprindea focul în furnalele de topit fierul

StEG, una dintre cele mai mari companii austriece şi mondiale, înfiinţa la Reşiţa primele furnale în anul 1771, punând bazele celui mai mare centru siderurgic din Sud-Estul Europei, statut pe care Reşiţa şi l-a păstrat până în anii 90. Perioada interbelică, însă, a fost perioada de maximă prosperitate a Uzinelor şi Domeniile Reşiţa. Povestea celui mai important combinat din sud-estul Europei.

Cum s-a ales praful de siderurgia din Călăraşi

Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari. Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi. În prezent la fostul combinat siderurgic Călăraşi – Siderca funcţionează o oţelărie şi un laminor, deţinute de firma Tenaris. Are o capacitate de producţie anuală de 470.000 de tone, care include o oţelărie electrică şi linii de turnare continue, folosind ca materie primă fierul vechi.

Ce industrie a avut Brăila şi cum s-a ales praful de tot

A fost o vreme când Brăila excela la capitolul capacităţilor de producţie. Aici s-au produs celebrele excavatoare de la „Promex”, de aici au plecat la export mii de tone de fibre, celuloză şi hârtie şi tot de aici erau livrate piese de mobilier renumite în lume. Merită amintite chiar şi chibriturile care se fabricau pe malul Dunării, cu toate că nu aveau o faimă prea bună, pentru că se aprindeau foarte greu. Din punct de vedere economic, Brăila se numără printre oraşele care au avut cel mai mult de pierdut în tranziţia la capitalism. Întreprinderile care înainte de 1989 ofereau locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni au dispărut, rând pe rând, de la jumătatea anilor ’90 până în prezent.

Cum a „murit” după 1990 industria Botoşaniului şi cum a îngropat-o mafia lui Iliescu în 10 ani

Fosta zonă industrială a Botoşaniului se întindea pe sute de hectare. Aici lucrau zeci de mii de muncitori. După căderea regimului şi privatizarea uzinelor, uriaşele fabrici au fost vândute bucată cu bucată, de cei care vroiau să se îmbogăţească pe ruinele socialismului. O parte a foştilor muncitori au fost transformaţi de eşecul capitalismului în boschetari sau alcoolici. Uzinele Textile Moldova din Botoşani erau un colos industrial al perioadei comuniste. Erau regina industriei uşoare româneşti. Producţia era în mare parte destinată exportului. În fiecare dimineaţă pe poarta fabricii intrau peste 10.000 de angajaţi.

A fost odată o industrie în Vrancea de care s-a ales praful

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban. În perioada 1965-1989, în industria judeţului Vrancea s-au produs mutaţii importante, fiind reprezentată de 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Unicul rafinator de aur din Europa sau filatura Maratex, piloni ai economiei naţionale.

Băia Mare, lăsată pradă mafiei politice

Mineritul, metalurgia, filatura şi chiar Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere din Baia Mare au mai rămas doar în amintirea celor ce au trăit acele vremuri şi, poate, în imaginaţia celor ce au ascultat poveştile părinţilor sau ale bunicilor despre Baia Mare, un oraş industrial, un oraş în plină dezvoltare. Mult plâns de unii şi dorit a fi uitat de alţii.

Fabricile şi uzinele care odată ne-au făcut o putere economică greu de trecut cu vederea s-au închis, locul lor fiind acum ocupat doar de ruinele unor foste măreţe clădiri. Combinatul Phoenix era unicul rafinator de aur din Europa

În epoca de glorie la Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane lucrau peste 16.000 de oameni

Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane s-au transformat după Revoluţie din uzinele etalon în fabrici aproape inexistente cu datorii uriaşe către stat. Electroputere Craiova a fost una dintre cele mai mari fabrici din Oltenia şi a devenit cunoscută peste hotare pentru locomotivele şi echipamentele electrice realizate de angajaţi. La uzina din Bănie munceau peste 12.000 de oameni, însă imediat după 1989 peste 10.000 de olteni şi-au pierdut locul de muncă.

Cum a dispărut economia Aradului

S-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă. Ofereau zeci de mii de locuri de muncă şi făceau economia ţării mai înfloritoare. Este vorba despre fabricile judeţul Arad care şi-au închis porţile la câţiva ani de la Revoluţie. Acum, în unele locuri se află doar o imagine şocantă. Este cazul fabricii UTA, a cărei dezmembrare masivă a început în 2004. A urmat apoi IMAR-ul, compania care a furnizat mobilă Curţii Imperiale Austro-Ungare şi a Curţii Regale Române, iar în perioada 1985-1990 a fost principalul furnizor pentru Casa Republicii.

Declinul industriei din Teleorman

În urmă cu 20 de ani, în Teleorman existau fabrici care produceau de la zahăr, ulei şi conserve, până la panglici, rulmenţi sau vagoane. Zeci de mii de teleormăneni din Zimnicea, Roşiorii de Vede sau Turnu Măgurele lucrau, în schimburi, în fabricile din judeţ. Treptat, majoritatea unităţilor de stat şi-au închis porţile, iar locaţiile au ajuns în paragină. În judeţ, nu a mai rămas mai nimic din industria de altă dată. În urmă cu două decenii, Teleormanul putea fi considerat un judeţ în care industria funcţiona. Zeci de fabrici erau deschise în oraşele din judeţ şi zeci de mii de teleormăneni aveau un loc de muncă în liniile de producţie.

Mărirea, decăderea şi renaşterea economiei la Slatina

Pentru că fostul preşedinte al ţării de dinainte de 1989 era originar din Scorniceşti, aflat la doar câţiva kilometri de capitala Slatina, urbea de pe Olt a devenit rapid unul din punctele strategice ale economiei naţionale în acea perioadă. Industria slătineană “duduia” şi avea fabrici-etalon, fabrici din care, în prezent, mai rezistă doar câteva. Restul uzinelor au dispărut, economic vorbind, căci fizic încă mai există rămăşiţe ale acestora. Cea mai mare fabrică înainte de 1989 a fost Uzina de Aluminiu, botezată, după 1991, în SC Alro SA. Indiferent de nume însă, fabrica a rămas aceeaşi: unul dintre cei mai importanţi producători de aluminiu din lume, în prezent aceasta aflându-se în curtea unui imperiu rusesc şi fiind o subsidiară a grupului olandez Vimetco N.V. (fostă Marco Group), companie globală de aluminiu primar şi procesat controlată de acţionari ruşi. Uzina de Rulmenţi din Slatina a rezistat până la începutul anilor 2000.

Rămăşiţele giganţilor economici din Mehedinţi

Marile unităţi economice ale judeţului Mehedinţi şi-au închis porţile rând pe rând după 1990 încoace, iar micii agenţi economici au absorbit doar o mică parte din forţa de muncă disponibilă. O parte din mehedinţeni au luat drumul Occidentului în căutarea unui job, alţii s-au retras la ţară, acolo unde în gospodăriile proprii produc cele necesare traiului de zi cu zi. Odinioară, judeţul Mehedinţi, dar în mod deosebit Drobeta Turnu Severin era un puternic centru economic. Dezvoltarea judeţului şi prosperitatea locuitorilor oraşului Turnu Severin s-a datorat înfiinţării portului (1851) şi atelierului de reparat vapoare (1858), primul din ţara noastră, nucleul viitorului Şantier Naval, care va ajunge în 1914 cel mai însemnat din România şi unul dintre cele mai importante şantiere de pe Dunăre.

Zeci de mii de gorjeni au rămas pe drumuri

După ce numeroase unităţi economice din municipiul Târgu Jiu au fost puse pe butuci, după ce, evident, anumite persoane s-au ales cu conturile pline. Altele s-au închis din cauza managemenetului defectuos. Cert este zeci de mii de angajaţi au rămas pe drumuri. Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) ROSTRAMO producea mai mult pentru export. Fabrica se confrunta cu unele probleme financiare, după Revoluţie, dar reuşea să se menţină la limita de plutire. Reuşea să aducă în ţară sume considerabile de valută, în urma contractelor cu parteneri externi. Aici lucrau 3.000 de oameni la fabrica de mobilă, iar unitatea avea un patrimoniu de peste 10 milioane de euro.

Cimpoi Adrian

Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.

Cum s-a prăbuşit economia României: Dispariţia fabricilor, uzinelor şi a milioane de locuri de muncă. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis!

/////////////////////////////////////////////

Europarlamentarul german Christine Anderson: „Orașele de 15 minute” reprezintă „sărăcirea completă și înrobirea tuturor oamenilor”

Christine Anderson, deputată în Parlamentul European, consideră că pașapoartele COVID și codurile QR care s-au răspândit în timpul pandemiei au fost doar teste pentru implementarea „orașelor de 15 minute” care vizează întărirea controlului guvernamental asupra oamenilor.

Un oraș de 15 minute este un cartier în care un rezident poate ajunge la tot ce are nevoie, cum ar fi un magazin alimentar, un medic și așa mai departe, într-o plimbare de 15 minute. Potrivit lui Anderson, astfel de orașe reprezintă începutul unui control mai strict al guvernului asupra oamenilor. Administrația poate exercita controlul prin hotărârea „nu mai aveți voie să părăsiți zona imediată de 15 minute. Nu trebuie să-l îngrădească sau altceva. Se va face prin intermediul unui ID digital”, a spus ea într-un interviu acordat la „American Thought Leaders”, publicat pe 25 aprilie.

În România, un proiect care viza implementarea orașelor de 15 minute a fost retrimis la comisii, după intervenția lui George Simion (AUR).

„Dacă acum îți place un alt magazin și nu se întâmplă să fie în cartierul tău, ghici ce? Nu vei mai merge la acel magazin. După cum am spus, controlul total este ceea ce vorbim”, a spus ea.În Europa, se promovează legislația pentru a înființa orașe de 15 minute. Potrivit lui Anderson, Digital Green Certificate, permisul COVID introdus în timpul pandemiei, a fost doar un test conceput pentru a-i obișnui pe oameni să producă un cod QR și cerințele aferente.„Acum, ne trântesc aceste orașe de 15 minute. Nu vă înșelați, nu este vorba despre confortul dumneavoastră. Nu este pentru că ei vor să poți avea toate aceste locuri în care trebuie să ajungi în apropiere. Nu este vorba nici despre salvarea planetei”, a spus Anderson.

„În Marea Britanie, unele județe au adoptat deja legislație. Vor putea impune o blocare climatică. Acesta este pasul următor. Despre asta vorbim. Pentru a face asta, ei vor trebui să aibă aceste orașe de 15 minute.”, a mai spus europarlamentarul.

Următorul pas, spune Anderson, va implica restricționarea persoanelor în localitățile lor, permițându-le să părăsească locul doar de două sau trei ori pe an. Cu toate acestea, bogații vor putea scăpa de aceste reguli, deoarece pot cumpăra permise de ieșire din segmentele mai sărace, a spus ea.

„Dar în curând, va fi un moment în care nu vei mai avea de ales. Trebuie să aveți acest certificat verde digital cu acest cod QR. Apoi, ei vă vor spune unde puteți merge, ce puteți face și ce nu puteți face.”

Anderson a criticat proiectul „The Line” care este construit în Arabia Saudită. O structură de 200 de kilometri lungime, 200 de metri lățime și 500 de metri înălțime, The Line este proiectată să găzduiască până la 9 milioane de oameni.

„Va fi o sărăcire completă și o înrobire a tuturor oamenilor. O spun atât de clar pentru că așa pare și așa mi se pare”, a mai adăugat ea.

Europarlamentarul german Christine Anderson: „Orașele de 15 minute” reprezintă „sărăcirea completă și înrobirea tuturor oamenilor”

/////////////////////////////////////////////////

Andrei Marga: Impostura a ajuns să fie regulă în politica românească! Prostocrația proliferează prin mediocrație și stupidocrație

Profesorul Andrei Marga revine cu o amplă analiză privind ”Disoluția politicii”. După ce face o trecere generoasă prin istoria ideilor politice el încearcă un diagnostic pentru ceea ce se întâmplă în România.

În opinia sa ”Din nefericire, la noi se adaugă azi disoluții și mai brutale ale politicii. Pregnante sunt impostura – oameni sesizabil fără valoare ajung unde nu trebuie (ei nu pot articula o idee, încât citesc foi anoste sau de pe promter, dacă nu cumva secretara le șoptește ce să spună!), aducerea în scena selecției de personal a serviciilor secrete, meschinăriile financiare, întreținerea de prejudecăți demult clasate. În România de azi se trăiește în asemenea disoluții ale politicii, iar acest fapt îi împiedică vizibil dezvoltarea.”

”Răspândirea mediocrației și a stupidocrației (într-o românească mai originară: „prostocrația”) obligă la o constatare. Există totdeauna pretendenți la funcții politice și la funcții în instituții controlate de politică, dar nu este ușoară măsurarea valorii. În orice caz, piața, reclama, mediatizarea, aranjamentele oculte nu măsoară valori de personal, cum se pretinde.” – este diagnosticul la zi al politicii românești.

Iată analiza sa:

”Disoluția politicii

Andrei Marga

Nemulțumirea față de politicile actuale pare în creștere, în diferite țări. Fapt este că altădată, politicienii se ridicau dintre cetățenii cei mai merituoși și mai de vază, capabili să conducă. Azi, în evaluări deschise, cei întrebați pun rareori pe primele locuri politicieni. Aceștia se pot și vota, dar, în mod frecvent, a doua zi se critică ce s-a votat. Răul mai mic devine repede răul însuși.

Sunt însă și mulțumiți. Mai cu seamă cei care se străduiesc să se pună bine cu decidenții orei sau unii dintre cei care caută să le ia locul! Mulți și reușesc, dar creează de obicei, prin nepricepere și simplă descurcare, noi dificultăți concetățenilor.

Dincolo de orice, explicația este că politica a apucat din nou pe panta declinului, cu rezultate în consecință. Stagnarea în neajunsuri a unor societăți, eșuarea în inversul celor promise, antagonizarea oamenilor, pentru a prezerva funcții, vin din acest declin.Prea mulți politicieni de azi sunt preocupați de căpătuire, mai degrabă decât de prosperitatea propriei comunități. Soarta celor umili îi interesează puțin, dreptatea, echitatea și libertatea altuia contează doar la festivități.

Oricum ar sta însă lucrurile, într-o societate modernă nu sunt soluții fără politică. Sistemele – economic, administrativ, educațional, științifico-tehnologic, cultural – funcționează, vrând-nevrând, sub impactul politicii. Acesta este atât de mare, încât nu se mai poate indica azi instituție publică importantă necolonizată de decizii politice. De fapt, nici nu există. De aceea, disculparea a tot felul de ocupanți de funcții, cum că „politicienii ăștia sunt de vină”, este nu doar eronată, dar și trivială. Doar inși care nu cunosc sau se fac că nu cunosc lumea sau care au ceva de ascuns cultivă iluzia apolitismului.

Ca urmare, prin forța lucrurilor, trebuie reflectat mai precis asupra politicii. Ceea ce nu înseamnă, desigur, a accepta politici sau politicieni din fața ochilor și a crede că istoria s-a sfârșit cu ceea ce este.

Dintotdeauna, politica a fost înțeleasă ca „știință” sau „artă” a „guvernării”, „administrării”, „puterii” unui „stat”, în vederea asigurării „binelui comun”. Acești termeni intră în definițiile politicii de oriunde.

Dar, de aici nu rezultă nicidecum că politica ar fi aceeași de-a lungul timpului și în orice stat. Și ea s-a schimbat. Politica stă pe temeliile unor conceperi diferite ale societății, focusurile și accentele ei nu sunt mereu aceleași.

Politica a înregistrat praguri în istoria ei.

De pildă, Aristotel o privea ca acțiune de înfăptuire a binelui comun, în prelungirea eticii;

Confucius, ca acțiune plină de devoțiune și competență pentru cauze publice;

Hobbes considera că natura umană are carențe, încât este nevoie de mâna forte a cuiva din politică;

Toma vedea politica drept asigurare a vieții ființelor umane în satisfacție și noblețe înăuntrul comunității;

Vico a legat politica de discuție în vederea deciziei înțelepte;

Kant a legat-o de înfăptuirea unei comunități luminate a ființelor raționale;

Hegel de cerințele înaintării în realizarea spiritului;

Thomas Jefferson a identificat-o cu autoconducerea unei comunități;

Marx a văzut-o în serviciul luptei de clasă;

Max Weber a suprapus-o calculului pentru promovarea de sine a unei puteri;

John Dewey a legat-o de restabilirea democrației ca formă de viață;

John Rawls, de reînnoirea contractului social în condițiile echității (fairness);

Luhmann a văzut în ea un ansamblu de măsuri pentru reducerea complexității;

Habermas a plasat politica în comunicarea soldată cu triumful celui mai bun argument. O altă abordare de mare anvergură se anunță – cea a lui Brandom, care, pe fondul despărțirilor de istorie la care politica a recurs păgubos în ultimele decenii, o leagă de amintirea valorilor umanității oamenilor……

Det.aici

Andrei Marga: Impostura a ajuns să fie regulă în politica românească! Prostocrația proliferează prin mediocrație și stupidocrație

///////////////////////////////////////

Parchetul General o spală pe Luluța: a clasat dosarul în care era acuzată de luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a anunțat, marți, că a clasat dosarul deschis pe numele fostei șefe a Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Laura Codruța Kovesi, întrucât faptele nu există, scrie Mediafax.Procuririi explică acuzațiile de la dosar, care de fapt nu există -Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a transmis procurorii din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a PÎCCJ au dispus clasarea cauzei față de un fost procuror general al PÎCCJ sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, mărturie mincinoasă și abuz în serviciu, întrucât faptele nu există.

În acest dosar este vorba despre fosta șefă DNA, Laura Codruța Kovesi.De asemenea, procurorii au dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, represiune nedreaptă, influențarea declarațiilor, fals intelectual uz de fals, constituirea unui grup infracțional organizat, favorizarea făptuitorului și fals în declarații, întrucât faptele nu există.

„Referitor la infracțiunea de luare de mită, procurorii au reținut lipsa probelor care să susțină săvârșirea faptei de luare de mită în oricare din variantele sale alternative (pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri).

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, procurorii au stabilit că cele 5 acte de executare pentru care s-au efectuat cercetări au constituit acţiuni în reprezentarea instituţiei pe care o conducea ori care ţin de atribuţiile de ordonator de credite şi nu au fost întrunite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) Cod penal. Cu referire la infracţiunea de mărturie mincinoasă, de asemenea, procurorii au constatat că nu sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă, precum și împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. În ceea ce privește alte infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală in rem (lipsirea de libertate în mod ilegal, represiunea nedreaptă, influențarea declarațiilor, fals intelectual, uz de fals, constituirea unui grup infracțional organizat, favorizarea făptuitorului și falsul în declarații), în ordonanța de clasare s-a reținut că faptele care se circumscriu conținutului acestor infracțiuni și probele care pot contribui la dovedirea lor nu sunt suficiente pentru a continua cercetările penale”, potrivit comunicatului transmis de PÎCCJ.

Parchetul General o spală pe Luluța: a clasat dosarul în care era acuzată de luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu

/////////////////////////////////////////////

Prima țară din lume care interzice alimentele sintetice

Mădălina Dinu

Italia devine prima țară din Uniunea Europeană care interzice vânzarea, producția și importul de carne sintetică, de cultură sau „de laborator”, creată prin clonarea celulelor stem prelevate de la un animal și apoi reproduse cu ajutorul biotehnologiei.

Guvernul italian a aprobat un proiect de lege care interzice producția și comercializarea alimentelor sintetice, cum ar fi carnea de cultură, invocând lipsa studiilor științifice asupra acestora și inegalitățile nutriționale pe care le-ar putea provoca, scrie EFA News.Acest mod de a obține carne fără a fi nevoie să se sacrifice un porc, un vițel sau un pui și fără a recurge la manipulări genetice a fost deja aprobat în Statele Unite și în Israel, în timp ce Uniunea Europeană nu a autorizat momentan comercializarea sa.

Guvernul conservator al Giorgiei Meloni, care a făcut din apărarea suveranității alimentare una dintre mărcile sale, a aprobat interzicerea cărnii sintetice, cu amenzi de până la 60.000 de euro pentru cei care o vând.Roma încearcă astfel să devanseze o eventuală „undă verde” de la Bruxelles pentru comercializarea acestui produs inovator care a stârnit apetitul unor investitori precum Bill Gates și Jeff Bezos.

Adepții acestora susțin că această carne „de laborator” va permite să se răspundă cererii crescânde de proteine din partea populației mondiale cu un impact mult mai redus asupra mediului decât în cazul creșterii tradiționale a animalelor și fără a fi nevoie să se recurgă la „macroferme” în care sunt sacrificate milioane de animale.

Francesco Lollobrigida, ministru al agriculturii la Roma, dar și cumnatul lui Meloni, consideră, pe de altă parte, că această hrană de cultură „nu garantează calitatea și bunăstarea” consumatorilor și nici nu respectă „cultura și tradiția gastronomică” a Italiei.

Decizia de interzicere a cărnii sintetice a fost aplaudată de Coldiretti, principala asociație de agricultori din țară, care a strâns 500.000 de semnături împotriva producției și comercializării alimentelor cultivate în laborator.

https://www.retail.ro/articole/stiri-si-noutati/prima-tara-din-lume-care-interzice-alimentele-sintetice-8748.html

///////////////////////////////////////////////

Vă prezentăm 10 alimente toxice, care îngrașă și conțin multe chimicale. Iată cu ce le puteți înlocui

By: Laurentiu Kira

Un stil de viață sănătos implică hrană cât mai naturală, fără alimente procesate și pline de chimicale, sport și odihnă. Iată care sunt principalele 10 alimente toxice, care nu doar îngrașă, dar ne și îmbolnăvesc și care sunt alternativele lor sănătoase.Aditivii alimentari și conservanții apar în majoritatea alimentelor din comerț și ideal este să eliminați din dietă ceea ce este toxic și pune sănătatea în pericol, pe termen lung.

Margarina este făcută din uleiuri vegetale hidrogenate și este bogată în grăsimi trans, asociate cu apariția bolilor de inima și a cancerului. Ca alternativă, puteți consumă unt natural sau ulei organic de măsline sau de cocos.

Băuturile carbogazoase, chiar și cele dietetice, cresc numărul de kilograme și, prin urmare, și riscul de cancer, infarct miocardic, accident vascular cerebral, diabet și osteoporoză. Băuturile carbogazoase trebuie evitate întotdeauna, putând fi înlocuite cu sucurile naturale de fructe sau cu limonadă naturală.

Salamul, cârnații și alte mezeluri sunt bogate în substanțe toxice pentru organism, fiind implicate direct în apariția cancerului, conform studiilor. Mezelurile cresc riscul de apariție în special a cancerului colorectal. Acestea sunt pline de substanțe carcinogene, chimicale și conservanți.

Cerealele reprezintă un tip de mâncare rapid și gustos, însă foarte nesănătos. În special cele pentru copii sunt bogate în zahăr, pe lângă substanțele nocive conținute. În unele cazuri de cereale fortificate, doză de vitamine conținută este prea mare, recomandată în cazul adulților.

Chipsurile sunt consumate foarte des de persoane de toate vârstele. Însă, acestea sunt bogate în grăsimi, sare și calorii, ce duc la creșterea în greutate, precum și la creșterea colesterolului și a trigliceridelor din sânge, potrivit catena.ro.

Gogoșile și toate celelalte dulciuri din comerț sunt pline de grăsimi hidrogenate, crescând astfel cantitatea de grăsimi trans. Pe lângă acestea, zahărul este în strânsă legătură cu apariția obezității, a cancerului și a bolilor de inima.

Lactatele degresate, indiferent că este vorba despre iaurt, lapte sau altele, pot avea consecințe grave asupra organismului. Grăsimea este înlocuită cu zahăr, îndulcitori artificiali sau siropuri foarte dulci. În acest caz, este mai bine să consumați lactatele integrale, fără adaosuri de substanțe nocive.

Cartofii prăjiți sunt gustoși, însă reprezintă un real pericol pentru sănătate, pe lângă numărul mare de calorii și prepararea lor în uleiuri vechi și rancede. Este recomandat să optați pentru cartofii făcuți la cuptor sau cei natur.

Înghețata este bogată în grăsimi nesănătoase și trebuie evitată sau, cel mult, consumată doar la ocazii speciale. Dacă obișnuiți să o consumați cu regularitate, atunci riscați să va crească nivelul de colesterol și să se dezvolte diabetul.

Deși este bogată în calciu, brânza este bogată în grăsimi și, dacă este asociată cu alte alimente greu de digerat, poate favoriza creșterea în greutate într-un timp destul de scurt. Este de preferat să optați pentru brânză naturală, deoarece cea din magazine este procesată și conține numeroși aditivi.

https://www.jurnaluldesatumare.ro/va-prezentam-10-alimente-toxice-care-ingrasa-si-contin-multe-chimicale-iata-cu-ce-le-puteti-inlocui/

///////////////////////////////////////////

Cât de toxice sunt organismele modificate genetic? (II)

Rezistenţa la erbicide este determinată fie de amplificarea producţiei în plantă a enzimei asupra căreia acţionează erbicidul, fie de apariţia unei enzime mutante, rezistente la acţiunea erbicidului, fie pur şi simplu de sinteza unor noi enzime, capabile să metabolizeze erbicidul (enzime de detoxifiere). Glifosatul acţionează asupra enzimei 5-enol-piruvilshikmat-3-fosfat-sintetaza (EPSPS), implicată în căile metabolice ale biosintezei aminoacizilor aromatici esenţiali.

Apariţia rezistenţei la glifosat a fost posibilă în urma transferului genei pentru EPSPS de la petunie (caz în care s-a obţinut creşterea rezistenţei la glifosat, ca urmare a creşterii activităţii enzimatice a EPSPS în plantele transgenice), respectiv în urma transferului unor gene bacteriene mutante, care permit sintetizarea unei forme a EPSPS rezistente la acţiunea erbicidului.

O altă direcţie de evoluţie a mecanismelor de control a rezistenţei la erbicide, este cea a transferului la plante, a unor gene codificatoare pentru enzime de detoxifiere. Au fost obţinute astfel, plante de tutun, tomate, cartof, bumbac şi lucernă, rezistente la următoarele erbicide: Bromoxinil (având ca enzimă de detoxifiere nitrilaza), Fosfinotricin (acetil-transferaza), Atrazin (glutation-S-transferaza).

Rezistenţa la viroze are ca fundament, transferul la plantele sensibile, a genelor care codifică proteina virală (capsida) şi obţinerea ARN antisens.

În cazul tomatelor cu coacere modificată, manipulările genetice au urmărit reducerea nivelului exprimării genelor pentru poligalacturonază, enzimă implicată în procesul de coacere. Acest lucru a fost realizat pe baza introducerii în plante a unei clone antisens, a genei pentru poligalacturonază. Plantele obţinute astfel, sunt capabile să sintetizeze un ARNm antisens, care hibridizează specific ARNm, pentru enzima endogenă. Se formează astfel, hibrizi dublu catenari de ARNm, care blochează traducerea mesajului genetic pentru poligalacturonază.

Plantele transgenice rezistente la unele insecte, au fost obţinute ca urmare a transferului unor gene plasmidiale, provenind de la bacteria Bacillus thuringiensis. Aceasta este o bacterie gram pozitivă, care la sporulare formează o formaţiune proteică numită “cristal parasporal”, “cristal proteic” sau B.t.- delta endotoxină. Cristalul proteic se prezintă sub mai multe forme: bipiramidal, cubic, sferic sau neregulat. În cadrul grupului Bacillus thuringiensis, există trei tipuri de cristale proteice, denumite patotipuri (A, B şi C). Patotipurile, sunt la rândul lor constituite din mai multe clase proteice. Astfel, clasa Cry I/patotip A, patogenă pentru lepidoptere, clasa Cry II/patotip A+B, patogenă pentru lepidoptere şi diptere, clasa Cry III/patotip C, patogenă pentru coleoptere, clasa Cry IV/patotip B, patogenă pentru diptere (v. cap. Pesticide biotehnologice produse de bacterii).

Orice modificare genetică pune organismul în faţa unei provocări noi. În cazul plantelor utilizate în alimentaţie, această nouă provocare trebuie evaluată din perspectiva riscurilor pe care noul produs genetic la presupune. Dacă în cazul aditivilor alimentari există suficiente cunoştinţe în legătură cu doza zilnică acceptată, fără a exista un răspuns toxic din partea organismului, în cazul organismelor modificate genetic, această cantitate critică de produs este dificil de evaluat. Conform conceptului geneticii clasice, o genă este echivalentă cu o proteină. Prin urmare, orice modificare genetică crează, cel putin teoretic, o proteină nouă, faţă de care reacţia sistemului imunitar este greu de anticipat, constituind astfel un risc.

Evaluarea noilor proteine sau substanţe neproteice din organismele modificate genetic, se face plecând de la un concept numit “substantial equivalence” (echivalenţă). Echivalenţa estimează potenţialul toxigen al unei noi substanţe, pe baza asemănării ei structurale, conformaţionale, funcţionale etc., cu un toxic cunoscut. Echivalenţa face apel la logica similitudinilor, considerând că pe măsură ce numărul similitudinilor dintre două substanţe creşte, creşte şi riscul ca aceste două substanţe să producă în organism o reacţie similară.

Asupra diverşilor componenţi proteici, exprimaţi în plantele modificate genetic, au fost făcute numeroase studii de toxicitate în special pe şoareci incluzând: analiza toxicitatăţii orale acute (prin administrarea digestivă a proteinei), analiza toxicităţii intravenoase (prin aplicarea proteinei într-o singură doză), studiul legării proteinelor la celulele epiteliului intestinal al mamiferelor, studiul potenţialului hemolitic, analiza digestibilităţii proteinei in vitro, analiza răspunsului imun, compararea secvenţelor proteinei cu cea a unor alergeni sau toxici cunoscuţi, studii de senzitivare prin administrare orală sau intraperitoneală etc.

Dintre compuşii proteici analizaţi astfel, menţionăm:

– acetolactat sintetaza din Arabidopsis thaliana;

– aciltioesteraza din Umbellularia celifornica;

– 1-aminociclopropan-1-acid carboxilic deaminaza din Pseudomonas chloraphis;

– β – glucuronidaza din Escherichia coli K12;

– bromoxinil nitrilaza din Klebsiella pneumoniae var ozaenae;

– proteina capsidală din virusul mozaicului castravetelui, virusul Y al cartofului etc;

– endotoxinele Cry1Ab şi Cry1Ac din Bacillus thuriengiensis var kurstaki;

– endotoxina Cry1F din Bacillus thuriengiensis var aizawai;

– endotoxina Cry3A din Bacillus thuriengiensis var tenebrionis;

– endotoxina Cry9C din Bacillus thuriengiensis var tolworthi;

– enzima 5-enolpiruvilshikmat-3-fosfat-sintetaza din Agrobacterium sp. CP4;

– enzima 5-enolpiruvilshikmat-3-fosfat-sintetaza din Zea mays;

– glifosat oxidoreductaza din Ochromobactrum anthropii LBAA;

– neomicin fosfotransferaza II din Escherichia coli Tn5;

– fosfilotricin acetiltransferaza din Streptomyces viridochromogenes şi Steptomyces hygroscopicus etc.

Aceste studii au arătat că în cazul produselor biotehnologice pe bază de Bacillus thuringiensis, nu există efecte toxice adverse, atunci când acestea au fost folosite în hrana şoarecilor. Studiile au arătat că la nivelul intestinului mamiferelor nu există receptori specifici pentru cristalele proteice bacteriene şi că acestea sunt eliminate din organism. De asemenea, preparatele pe bază de B.t. au manifestat toxicitate redusă, la inhalare, aplicare pe piele şi la contactul cu ochii rozătoarelor. Injectarea şoarecilor cu preparate pe bază de B.t., nu a determinat moartea acestora la doze mici şi medii, însă au putut fi puse în evidenţă inflamări ale ficatului şi diminuări temporare ale activităţii acstuia. Nu au fost puse în evidenţă îmbolnăviri specifice la femelele rozătoarelor hrănite timp de 2 ani cu hrană conţinând toxine bacteriene. Studiile realizate pe subiecţi umani nu au pus în evidenţă reacţii toxigene. Totuşi, în cazul porumbului transgenic, la care a fost exprimată gena pentru endotoxina Cry9C din Bacillus thuriengiensis var tolworthi, există o serie de suspiciuni privind potenţialul ei alergenic. Endotoxina proteică a fost modificată la restul de arginină din poziţia 164, prin înlocuirea acestuia cu un rest de lizină, astfel încât a crescut rezistenţa proteinei la atacul serinproteazelor (Harry A. Kuiper, Gijs A.Kleter, Hub P. J. M. Noteborn, Esther J. Kok, 2001, Assessment of the food safety issues related to genetically modified foods, The plant Journal, 27 (6), 503 – 528).

În plus, endotoxina astfel modificată, prezintă o serie de similitudini cu o serie de alergeni cunoscuţi, anume:

– greutatea moleculară (68 kDa);

– rezistenţa la degradarea proteolitică gastrică;

– posibilitatea să fie o glicoproteină;

– inducerea unui răspuns imunitar puternic (IgE) prin ingerare sau injectare peritoneală la şoareci, în contrast cu endotoxina Cry1Ab5;

– poate fi găsită intactă în fluxul sanguin al şoarecilor după ingerare.

Pe de altă parte, proteina Cry9C nu prezintă omologie a secvenţei de aminoacizi cu alergeni cunoscuţi sau cu proteine toxice.

Un succes deosebit al ingineriei genetice a fost reprezentat de diminuarea cantităţii de acid erucic din seminţele de rapiţă. Pentru acest lucru a fost nevoie de transferul unor gene de la Brassica napus şi Brassica Campestris. Acidul erucic, CH3(CH2)7CH=CH(CH)11COOH provoca la animalele de experienţă o serie de leziuni cardiace grave. Iniţial, conţinutul în acid erucic al plantelor de rapiţă a fost redus până la 5 % (raportat la conţinutul total în acizi graşi), însă în prezent, se consideră că rapiţa cu un conţinut scăzut de acid erucic trebuie să conţină acest acid în proporţie de maxim 2 %. Studiile efectuate pe uleiurile obţinute din plante de rapiţă modificate genetic, au arătat că principalii acizi graşi din compoziţia acestora sunt: acidul palmitic (2 – 6 %), acidul oleic (50 – 66 %), acidul linoleic (18 – 30 %) şi acidul linolenic (6 – 14 %).

Această distribuţie a acizilor graşi nu prezintă diferenţe semnificative în raport cu compoziţia în acizi graşi ai unor uleiuri comestibile provenite din alte surse, precum: soia, porumb, alune, floarea soarelui, masline etc. Studiile toxicologice efectuatate asupra şoarecilor, porcilor, câinilor şi maimuţelor, au arătată că numărul leziunilor miocardice la animalele hrănite cu uleiuri provenite din rapiţă modificată genetic, nu diferă semnificativ faţă de cele hrănite cu uleiuri provenite din alte surse. De asemenea, aceste studii au arătat că efectele toxice grave, se manifestă la animalele de experienţă, numai atunci când acestea sunt expuse la doze care transced doza anticipată de expunere a omului la uleiuri provenite din rapiţă modificată genetic.

În cazul tomatelor modificate genetic, studiile toxicologice au evidenţiat efectele transferului de gene asupra concentraţiei de α – tomatină din fruct. α – Tomatina este un glicozid toxic natural al tomatelor, care se găseşte în principal în frunzele verzi şi în fructele necoapte. Din aceste organe, tomatina a fost izolată şi hidrolizată. S-au obţinut două molecule de glucoză, o moleculă de galactoză, una de xiloză, precum şi un aglicon reprezentat de tomatidină (C. D. Nenitescu, 1974, Chimie organică, vol. II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti).

Tomatidina

Nivelul de α – tomatină descreşte în fructul de tomate pe măsură ce acesta se maturează, de la 0,87 mg/g de fruct proaspăt la 0,45 mg/g în fructele galbene, respectiv la 0,36 mg/g în fructele roşii. Această cantitate scade rapid, după ruperea fructului copt de pe plantă. Metabolizarea tomatinei are loc în fruct, aceasta nefiind mobilă în plantă. Tomatina, spre deosebire de solanina din cartof, determină numai o inactivare minoră a acetilcolinesterazei, însă efectul său toxic este comparabil cu cel al solaninei.. Tomatina administrată digestiv la hamsteri, a determinat, apariţia unor modificări majore la nivelul mucoasei gastrice şi intestinale a acestora, similare celor produse de doze echimolare de solanină.

O serie de solanacee sălbatice, capabile de încrucişări cu plantele de cultură, conţin gene de rezistenţă la insecte. Dintre acestea, Lycopersicon hirsutum glabratum, prezintă o cantitate de 3,39 mg de tomatină / gramul de fruct proaspăt, adică de aproape patru ori mai mare decât în fructele plantelor de cultură.

Cu toate considerentele expuse mai sus, studiile efectuate până în prezent nu au putut determina efecte toxice la plantele transgenice de tomate, nici în cazul transgenelor pentru rezistenţă virală, nici în cazul plantelor rezistente la glifosat şi nici în cazul transgenelor cu coacere întârziată.

Un alt transfer genetic suspectat de implicaţii toxice şi alergenice, a fost realizat la soia. După cum se ştie, majoritatea plantelor leguminoase prezintă un deficit în aminoacizi cu sulf. Pentru a satisface necesităţile nutriţionale ale animalelor şi oamenilor s-a pus la punct o strategie genetică de modificare a balanţei aminoacizilor esenţiali din soia. Acest lucru a fost realizat prin transferul genei pentru 2S-albumină, o proteină ce conţine metionină într-un procent de 18 % şi alţi aminoacizi cu sulf în proporţie de 8 %, de la o specie de nuc brazilian (Bertholletia excelsa).

Nucile braziliene prezentau însă un istoric consistent privind reacţii anafilactice la o serie de indivizi sensibili. Prin urmare, în momentul în care s-a luat decizia transferului, a fost necesar să fie luat în calcul potenţialul alergenic al soiei modificate genetic. S-a colectat ser de la pacienţii alergici la nucile braziliene şi s-au făcut teste imunologice pentru a determina abilitatea proteinelor din soia transgenică, netransgenică şi a 2S-albuminei de a se lega de IgE. Rezultatele au demonstrat că potenţialul alergenic a nucilor braziliene se transmite, fără să-şi piardă reactivitatea, la soia modificată genetic, aceasta devenind alergenică pentru pacienţii sensibili la nucile braziliene.

Potenţialul alergenic al 2S-albuminei a fost studiat şi pe şoareci. Rezultatele obţinute nu au fost clare, nefiind identificat un complex 2S-albumina – IgE. Acest rezultat a fost pus însă pe seama toleranţei animalelor de experienţă la antigeni orali, consecinţă a depărtării filogenetice a acestora de om. Datorită riscurilor alergenice implicate, linia transgenică de soia nu a ajuns niciodată pe piaţă.

Tot la soia, a fost transferată şi gena pentru rezistenţă la glifosat, genă provenită din Agrobacterium sp. CP4 (CP4 EPSPS). Studiile efectuate în acest caz au urmărit evidenţierea unor posibile omologii ale secvenţelor de aminoacizi ale proteinei implicate, cu secvenţa de aminoacizi a unor alergeni cunoscuţi, precum şi digestibilitatea proteinei, masa, gradul de legare cu glucide sau gradul de glicozilare etc.

CP4 EPSPS nu a prezentat omologie semnificativă a secvenţei de aminoacizi cu nici una dintre proteinele alergenice cunoscute. Deşi criteriul de masă moleculară (46,4 kDa) se potriveşte cu cel a majorităţii alergenilor alimentari cunoscuţi (care au între 10 şi 70 kDa), proteina nu prezintă alte caracteristici similare alergenilor cunoscuţi. Mai mult, s-a constatat că aceasta este termolabilă şi digestibilă la nivelul sucurilor gastrice şi intestinale. După izolare şi purificare, s-a constatat că CP4 EPSPS nu este glicozilată, ceea ce este în contrast cu majoritatea proteinelor alergenice. Totodată, spre deosebire de majoritatea produselor alergenice, în care proteinele implicate sunt prezente în cantităţi mari, proteina CP4 EPSPS, este exprimată într-o cantitate foarte mică, de 0,08 % din proteina totală.

O altă direcţie a cercetărilor, a urmărit dacă transferul genei pentru rezistenţă la glifosat afectează sau nu cantitativ şi calitativ alţi alergeni endogeni din soia. Studiul a fost posibil prin prepararea unui extract proteic din flori de soia, derivate de la soia transgenică şi compararea reactivităţii serice a acestuia cu reactivitatea serică a altor 3 preparate, obţinute din cultivarii de soia nemodificate. Testele efectuate pe ser, care conţinea anticorpi IgE specifici pentru soia, de la 5 pacienţi alergici au arătat următoarele:

– cantităţile şi prezenţa proteinelor alergenice endogene a fost comparabilă în toate probele, ceea ce pledează pentru concluzia că transferul genetic nu a afectat în nici un fel reactivitatea alergenilor endogeni;

– nu există nici un motiv pentru ca transferul genei CP4 EPSPS să poată fi considerat un risc alergenic semnificativ.

După mai mulţi ani de aplicare practică, pe scară largă nu au fost înregistrate evenimente alergice deosebite la soia glifosat tolerantă.

Problema riscurilor toxicologice şi/sau alergice, s-a pus la majoritatea plantelor modificate genetic. Până în acest moment nu există nici o concluzie clară privind riscurile toxice sau alergenice ale transferului de gene, problema rămânând extrem de controversată. Orice transfer de gene la plantele comestibile crează un nou aliment. Impactul acestuia asupra siguranţei alimentare a populaţiei depinde de o serie de factori eterogeni, între care structura genetică şi comportamentul alimentar, nu sunt deloc de neglijat. Spre exemplu, alergiile la orez sunt foarte rare în lumea occidentală, dar sunt foarte comune în lumea asiatică. De asemenea, introducerea fructelor de kiwi în alimentaţia europenilor a determinat apariţia unor alergii la acestea, alergii necunoscute anterior.

Dovezile strânse până în acest moment sugerează că, atât ameliorarea convenţională cât şi ingineria genetică, pot altera alergenicitatea hranei într-un sens sau altul. Testele clasice pentru evidenţierea alergenilor sunt eficiente şi pentru identificarea alergenilor din plantele modificate genetic.

O problemă semnificativă studiată de specialişti este aceea a controlului alergenicităţii hranei, deoarece deşi produsele obţinute prin ameliorare convenţională prezintă aceleaşi riscuri alergice ca şi produsele transgenice, doar acestea din urmă sunt supuse în mod obligatoriu unor teste specifice, înainte de punerea lor pe piaţă.

https://millingtobaking.com/2017/01/29/cat-de-toxice-sunt-organismele-modificate-genetic-ii/

///////////////////////////////////////////////

ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC AR TREBUI INTERZISE

Argumentul 1: Organisme modificate genetic prezintă un grad ridicat de risc pt oameni şi pentru alte culturi de plante

Deşi se fac numeroase teste pe aceste organisme modificate genetic oamenii de ştiinţă nu pot anticipa ce s-ar putea întâmpla. Modificările la nivel de gene, în natură, se petrec de-a lungul a numeroase generaţii, într-un timp îndelungat, pe când “îmbunătăţirile” din laborator se produc prea repede şi numărul de gene modificate este din ce în ce mai mare, astfel nu se poate prevedea exact ce s-ar putea întâmpla în viitor cu aceste noi organisme. Singurele informaţii sigure referitoare la impactul organismelor modificate genetic asupra sănătăţii umane sunt acelea că astfel de produse pot produce crize de alergie deosebit de puternice.

Organismele modificate genetic duc în primul rând la miscorarea varietăţii genelor, şi, implicit, la slăbirea plantelor. În eventualitatea unei epidemii, ţinând cont că plantele au aceleaşi caracteristici: slăbiciuni, atuuri; s-ar putea ajunge la dispariţia lor. În al doilea rând se produce o infiltrare a ADN-ului modificat cu ADN nemodificat din cauza polenizării, ceea ce ar însemna o “poluare” a genelor naturale. Aceasta va crea probleme şi în etichetarea alimentelor modificate sau nemodificate genetic şi la dezinformarea populaţiei (nr de oameni care doresc alimente modificate genetic este foarte mic) . Potrivit unor sondaje recente, 62% din europeni şi 77% din cetăţenii italieni sunt preocupaţi de prezenţa organismelor transgenice ce pot “ateriza” în alimentele care le ajung pe masă zilnic. Un sondaj de opinie realizat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România arată că 78 % dintre români nu vor să dea banii pe alimente modificate genetic. De asemenea, 98% dintre cetăţeni consideră că etichetarea acestui tip de alimentelor este necesară, iar jumătate dintre ei cred că aceste alimente pot afecta sănătatea.

Argumentul 2: Organismele modificate genetic nu rezolvă problema foametei

În ţările slab dezvoltate problema nu este lipsa hranei, ci distribuţia deficitară, despădurirea, deşertificarea etc. Mai mult, majoritatea organismelor modificate genetic sunt infertile, ceea ce înseamnă că fermierii trebuie să cumpere noi seminţe anual. Astfel, neactionand asupra cauzei principale a foametei, chiar dacă recolta ar fi mai bogată în ţările cu probleme, foametea ar continua pentru că produsele ar fi exportate pentru plătirea datoriilor externe, teritoriu cultivat ar fi prea mic, iar hrana tot nu ar ajunge la toţi din cauza problemelor în infrastructura locală.

Referințe

http://www.bioresurse.ro/paginiomg/aplicatie4.html

http://www.sfin.ro/print.php?id=4250

http://www.revista-piata.ro/articole/special/intre-ciocanul-omg-urilor-si-nicovala-e-urilor_3.html

http://www.hotnews.ro/articol_45317-Culturile-de-soia-modificata-genetic-interzise-de-la-1-ianuarie-2007.htm

http://www.panda.org/news_facts/education/high_school/homework_help/webfieldtrips/gm_food/index.cfm

http://www.rag.org.au/baa/pros+cons.htmhttp://www.saynotogmos.org/ud2004/uapr04a.html

https://ardor.org.ro/organismele-modificate-genetic-ar-trebui-interzise/

////////////////////////////////////////

Clonele și Inteligența Artificială (AI)

Rasei umane i s-a manipulat ADN-ul cu mii de ani în urmă, a fost modificat și împărțit în doi […]

Rasei umane i s-a manipulat ADN-ul cu mii de ani în urmă, a fost modificat și împărțit în doi cozoni (două spirale), pentru a schimba întreaga noastră specie genetic. Clonele sunt o creație genetică care rulează pe un program artificial al „AI” (Inteligență Artificială).

Clonele, din cauza modificărilor genetice, vor suferi condiții grave de sănătate și probleme neurologice, în urma cărora vor sfârși în cele din urmă sau îi vor determina pe descendenți să aibă aceste probleme mai rapid, distrugând reproducerea lor la un număr limitat de generații, creând un sfărșit al acestei specii. Aceasta este ceea ce se întâmplă cu Grays ( Micii Cenușii).

Știința la nivel înalt a geneticii de pe planeta Pământ, care înseamnă guvernul din umbră al Cabalei, lucrează în laboratoarele subterane din DUMBS (baze subterane adînci) și au făcut clonare extrem de avansată a rasei noastre de cel puțin 100 de ani. Acest program foarte sinistru modifică în mod genetic omul, să lucreze pe o frecvență complet artificială bazată exclusiv pe Inteligența Artificială. Foarte periculos! Această Cabală Întunecată produce clone din tot felul de oameni, politicieni și celebrități, militari, oricine poate fi util să înlocuiască și să îndeplinească agenda pe care o doresc.

Aceste clone sunt controlate de o Inteligență Artificială Centrală (gen stup, n.b.) care funcționează cu un transmițător care primește informații printr-un cip ce este conectat neurologic la creierul lor. Această AI Centrală controlează aceste clone la fel ca într-o „Hive Mind” despre care am vorbit mai devreme.

Aceste clone au amintiri și reacții descărcate în ele pe baza persoanei originale pe care o clonează. Înseamnă, că ei studiază persoana originală, care are profilul mental pe care l-au descărcat într-un super computer avansat și este implantat în clonă ca program (Hi(t)lary Clinton, Obama, etc.). Aceste clone funcționează printr-un semnal AI. Când programul intern din aceste clone nu dă, să zicem, răspunsul corect sau reacția dorită, acesta poate fi accesat prin acel semnal de la un computer central AI. Cu toate că aceste clone învață lucruri noi în timpul experiențelor, ele sunt de natură foarte limitată. Semnalul care controlează aceste clone este transmis de rețeaua de telefonie mobilă și de alți transmițători de energie înaltă care sunt amplasați în puncte cheie din întreaga lume. Semnalul este accesat și controlat de un supercomputer numit „Red Queen” care se află sub aeroportul din Denver / SUA (unde există o enormă bază subterană a Cabalei – după ultimele info, se pare că Alianța Pământului ar fi distrus cu arme energetice în totalitate această bază și ar fi murit vreo 2500 de specialiști acolo, n.b.).

Există și alte noduri independente, așa cum sunt numite, în întreaga lume, dar aceste noduri subordonate sunt întotdeauna coordonate de Regina Roșie sau Centrală. Această AI a Reginei Roșii funcționează independent, luând propriile decizii și acționând fără control asupra unei ființe umane. Această Regină Roșie are nu numai clonele aflate sub controlul său, ci și roboți războinici de extrem de înaltă tehnologie, fabricați în cea mai mare parte de DARPA, și avioane fără pilot (drone) care sunt puternic înarmate. Red Queen poate prelua controlul asupra oricărui vehicul computerizat modern, cum ar fi o mașină, un avion, fie că este militar sau civil, navă sau submarin.

Aceste clone pot fi fabricate pentru a fi exact la fel ca originalul și pot fi modificate în funcție de nevoile creatorilor lor. Aceste clone nu sunt perfecte și sunt afectate de numeroase probleme. Ele pot, de asemenea, să facă o persoană artificială care nu reprezintă nici un om real, iar creația se face cu specificațiile producătorului în funcție de scopul și sarcina pe care o vor îndeplini. Aceste clone sunt oameni de nivel înalt, lideri ai marilor companii, celebrități, politicieni. Unele dintre aceste clone sunt folosite pentru a face crime, misiuni de sinucidere și programe politice.

Când aceste clone sunt hărțuite și suferă ridicol de mâna unei populații ce-i urăsc, de obicei, originalul a avut deja posibilitatea de a fugi (vă sună familiar?). Operațiunile de tip steag-fals, atacurile asupra școlilor, mall-urilor și locurilor publice sunt scenariile în care sunt folosite clonele (v-ați pus întrebarea de ce în aceste cazuri subiectul se sinucide sau este împușcat de poliție..?). Clonele copiilor și bebelușilor sunt, de asemenea, create pe scară largă, pentru a fi folosite în ritualurile satanice ale elitei din castelele aristocrației europene și nu numai, pentru zeii lor Archoni.

Celebritățile, bărbați și femei, de asemenea, sunt clonate în mod egal și vândute Elitei ca sclavi și sclave sexuale. Aceste clone variază foarte mult la prețuri în funcție de perfecțiune. Mulți dintre acești copii sunt creați și vânduți ca jucării sexuale acestor Elite ale Cabalei. Cele mai multe dintre aceste clone se bazează pe oameni reali și își păstrează o parte din personalitățile lor, dar aceștia sunt descărcați cu un program suplimentar pentru a le face mai docile, mulțumitoare. Aceste clone au tendința de a avea probleme neurologice grave, ca exemplu… Hi(t)lary Clinton. Cu cât perioada de gestație este mai lungă, adică … durata de timp dată în formarea lor, cu atât este mai mare stabilitatea totală a clonelor, cee ace duce la creșterea prețului.

Cele mai ieftine vor funcționa bine doar câteva săptămâni. Aceste clone ieftine sunt cele utilizate în misiunile de sinucidere și sunt adesea de unică folosință pentru o singură utilizare și au o durată de viață foarte limitată. Clonele cele mai scumpe sunt cele care durează 3 până la 5 luni pentru a fi formate. Clonele create pentru prețurile de sclavie sexuală variază între 20.000 și 50.000 de dolari, prin urmare, creșterea prețului în funcție de specificații. Cele mai scumpe dintre ele depășesc jumătate de milion de dolari.

Toate sunt disponibile numai pentru Elită, iar publicul rămâne complet ignorant în această problemă. Cea mai mare parte a publicului are cunoștințe despre animalele clonate etc., dar acestea sunt ținute în întuneric de cât de avansat este acest proces de clonare. De asemenea, fac clone de oameni reali în scopul transplanturilor de organe. Dacă persoana inițială nu respectă dorințele Cabalei și se revoltă împotriva lor, ei vor folosi clona, creând o situație de tortură de la distanță, pe care persoana inițială o va percepe și va suferi foarte mult. Dar, clona este torturată în loc de original, prin semnalul AI. Crearea clonelor în societatea noastră umană actuală este foarte mare și extinsă și crește progresiv, atingînd niveluri de invazie. Aceste clone fac parte din ceea ce ei numesc “oameni ireali” ai Matricei (gândiți-vă că pot fi clonați și înlocuiți președinți de state sau chiar Papa, n.b.).

Aceste clone se strecoară treptat în întreaga societate umană, la cele mai înalte trepte, încetul cu încetul ca o invazie tăcută. Aceasta este partea înfricoșătoare pentru o persoană ce trăiește viața de zi cu zi. Astăzi, orice persoană din public poate fi răpită de Cabală, printr-o răpire tradițională sau de o navă militară de înaltă tehnologie din serviciul Cabalei, în general de tip triunghiular … fie un TR- 3A sau TR-3B (a se citi articolul despre acestea din blog, n.b.). Aceasta se numește de obicei o răpire de tip MILAB. Dacă această persoană este de interes pentru ei și fiind foarte influentă pentru mase, ea va fi clonată și eventual înlocuită cu clona lor. În multe cazuri, numai cei apropiați de acea persoană clonată vor realiza că i s-a întâmplat ceva ciudat. Atât de mult din societate este ignorantă față de nivelul de clonare a rasei umane.

Această creație artificială a rasei umane infiltrează toate nivelurile societății în întreaga lume.

Această invazie a inteligenței artificiale are ca scop asimilarea planetară totală, ceea ce ei încearcă să facă pentru rasa umană, în măsura în care ne programează să fim mici roboți obedienți, fără conștiință, este scopul total al controlului. Această invazie a AI nu este de origine terestră și operează independent și nu are nevoie de vreun operator sau programator, ea a obținut deja independența și capacitatea de a fi conștientă de sine, dar nu are toată empatia și este interesată doar de puterea absolută și de controlul tuturor (a se viziona dezvăluirile lui Corey Goode din cadrul PSS referitor la Inteligenta Artificială – AI, de la categoria „David Wilcock”, n.b.) .

Am auzit cu toții despre implementarea chip-ului pentru ființele umane. Ei vă spun că va face lucrurile mai ușoare și vor încerca să o vândă ca pe o comoditate (la fel ca și tehnologia de telefonie 5G, n.b.), dar ceea ce puțini oameni nu știu este că totul este pentru a vă controla conștiința și comportamentul. Acestchip vă va manipula emoțiile și comportamentul cu un semnal primit prin acel chip printr-o frecvență celulară care afectează creierul. Acest semnal sau frecvență poate trimite, de asemenea, o secreție de substanțe psihotrope sau de nano-boți în fluxul sanguin, făcându-vă să respectați acest controler extern (gândurile voastre de fapt nu vor mai fi ale voastre, n.b.).

Pe lângă manipularea comportamentului unei anumite persoane, acest semnal poate trimite o frecvență pentru a provoca o boală, cum ar fi cancerul și chiar moartea. Refuzați cipul cu orice preț! Telefoanele inteligente moderne sunt, de asemenea, utilizate în scopul manipulării comportamentului populației, prin emiterea de frecvențe specifice care se potrivesc cu undele creierului celor din raza acelei frecvențe care este trimisă. Aceasta provoacă modificări ale comportamentului dvs., stărilor de spirit și problemelor neurologice, cum ar fi epilepsiile și crizele convulsive. Țineți-le departe de dvs. cât de mult puteți. Crede-mă că e mai ușor de zis decât de făcut!

Frecvențele specifice sunt destinate să afecteze cortexul cerebral din creierul nostru. Această tehnologie este deja utilizată pe scară largă transmisă de la turnurile Gwen. Această tehnologie este de asemenea utilizată pe câmpul de luptă. Această utilizare a armelor energetice poate modifica comportamentul inamicului. Ele provoacă sentimente de teroare și implantează idei pe care le vor lua ca pe ale lor, de asemenea îi determină să simtă îndoieli (aceste arme au fost testate în războiul din Irak, de-asta mulți militari irakieni au dezertat în masă, fără a opune nicio rezistență, n.b.).

Se păstrează o frecvență a undelor cât mai mare posibil (în tehnologia 5G între 30-300 Ghz, n.b.) pentru a menține anumite evenimente negative cauzate de frecvențele negative pentru a modifica experiențele subiecților. Aceste Elite doresc să vă modificați conștiința prin frecvență, astfel încât să păstrați o vibrație ridicată, o stare ridicată de conștientizare este cea mai bună, dar referitoare la realitatea create de Ei Vouă !

Teri WADE

Sursa: Teri Wade / https://www.disclosurenews.it via burebista2012

Clonele și Inteligența Artificială (AI)

/////////////////////////////////////////////////

O istorie a represiunii comuniste

Det. aici

https://www.ziarulrevolutionarul.ro/o-istorie-a-represiunii-comuniste/

///////////////////////////////////////////

CLONELE umane crescute intenționat pentru a oferi oamenilor „piese de schimb” precum inimile, plămânii și ficatul, ar putea fi cheia pentru a trăi pentru totdeauna, susțin experții

Clonele sunt următorul pas în extinderea vieții umane, crede omul de știință Dr. Alex Zhavoronkov.Tehnica sa dovedit a fi de succes la animale, dar nu a funcționat încă la oameni.Dr. Alex Zhavoronkov crede că va oferi organe „de rezervă” pentru oameni pe măsură ce îmbătrânesc.Indiferent de pașii uriași pe care oamenii de știință le-au făcut pentru atingerea obiectivului evaziv, nemurirea rămâne un vis.Dar un cercetător din domeniul anti-îmbătrânire crede că am putea ajunge acolo – sau cel puțin să prelungim viețile umane dincolo de limitele biologice actuale – fără nicio pastilă sau injecție miracolă.

Dr. Alex Zhavoronkov, șeful companiei de biotehnologie Insilico Medicine, spune că clonele umane ar putea oferi răspunsul la viața veșnică.Teoretic, conceptul SF de creștere a corpurilor în laboratoare le-ar oferi oamenilor organe vitale „de rezervă” atunci când ale lor încep să cedeze pentru a-și prelungi viața.Animalele – în special oaia Dolly în 1996 – au fost deja clonate ca parte a experimentelor științifice pentru dezvoltarea animalelor modificate genetic.Și plantele au trecut prin același proces – pur și simplu prin tăierea – de mii de ani.Academicienii care vânează nemurirea cred că aceeași performanță este posibilă și la oameni.Dr. Zhavoronkov, a cărei firmă cu sediul în Hong Kong dezvoltă medicamente pentru tratarea bolilor legate de vârstă, consideră că tehnica va deveni disponibilă oamenilor în timpul vieții copiilor de astăzi.Acesta va oferi organe vitale „de rezervă”, cum ar fi inima, ficatul sau plămânii, pentru oameni atunci când inevitabil se simt rău.Astfel de părți ale corpului ar fi recoltate din clona lor și transplantate.Infuziile cu plasmă de sânge dublează durata de viață a șobolanului, ridicând speranțe pentru o terapie anti-îmbătrânire disponibilă oamenilorUn șobolan de laborator a trăit până la vârsta record de patru ani după ce a primit injecții cu plasmă de sânge prelevată de la rozătoare mai tinere, au dezvăluit oamenii de știință.Oamenii de știință speră că descoperirile vor duce la aplicarea unui tratament similar oamenilor în următorii 20 de ani.De obicei, șobolanii trăiesc doar doi până la trei ani, în medie, dar Sima, șobolanul din studiu, a depășit cea mai lungă durată de viață anterioară cu o lună și jumătate.

Studiul a implicat administrarea ratelor de perfuzii dintr-o formă purificată și concentrată de plasmă sanguină, numită E5, luată de la animale mai tinere pentru a vedea dacă le prelungește viața.Rezultatele de până acum sugerează că cei care au primit o perfuzie placebo au trăit 34 până la 38 de luni, în timp ce cei care au primit perfuzii cu plasmă au trăit 38 până la 47 de luni.Dr Harold Katcherr, director științific la Yuvan Research, care a condus studiul, a declarat pentru The Guardian : „Adevăratul scop al experimentelor noastre nu este atât de a prelungi durata de viață, ci de a prelungi durata tinereții, de a întineri oamenii, de a-și face anii de aur cu adevărat. ani potențial de aur, în loc de ani de durere și decrepitudine.

„Dar adevărul este că, dacă reușești să faci asta, reușești și să prelungești viața și ăsta nu este un efect secundar rău.”

Plasma, care reprezintă aproximativ 55% din sânge, este un lichid de culoare galbenă care transportă trombocite, globule roșii și globule albe în jurul corpului.Studiile sugerează că tratamentul revigorează organele și țesuturile animalelor și prelungește viața prin încetinirea îmbătrânirii ficatului, inimii și creierului.Cu toate acestea, același rezultat nu a fost încă observat la oameni.Dr. Katcher a spus că dacă studiile mai mari pe animale arată aceleași rezultate, abordarea ar putea fi testată pe oameni.Dar terapia necesită aceeași cantitate sau mai multă plasmă decât cea aflată deja în organism – ceea ce înseamnă că ar putea fi colectată de la porci din abatoare.Cu toate acestea, ideea clonelor umane – despre care Dr. Zhavoronkov crede că va deveni în cele din urmă la fel de accesibilă ca o mașină sau un iPhone – este extrem de controversată.Acest lucru se datorează dificultăților științifice, cum ar fi o rată mare de deces și deformări corporale în rândul animalelor clonate.Există, de asemenea, preocupări etice cu privire la crearea unui om genetic identic cu o altă persoană care există în prezent sau a avut anterior.Acest lucru ar putea intra în conflict cu valorile religioase și societale de lungă durată despre demnitatea umană și ar putea încălca principiile libertății individuale, identității și autonomiei, potrivit Institutului Național de Cercetare a Genomului Uman din SUA.

Alții se tem că sistemul ar putea fi abuzat de susținătorii eugeniei

Dar dr. Zhavoronkov, care s-a născut în Letonia, dar acum lucrează în Hong Kong, consideră că crearea „multelor” clone de oameni este cea mai probabilă metodă de creștere a speranței de viață în rândul oamenilor.El a declarat pentru MailOnline: „Clonarea, în opinia mea, este singura modalitate de a face un salt dramatic în extinderea vieții și de a transforma longevitatea într-o problemă de inginerie”.Oamenii de știință ar trebui să dezvolte o modalitate de a clona cu succes oamenii și de a le dezactiva funcțiile cognitive, astfel încât acestea să poată fi utilizate numai pentru organe, a menționat el.Dr. Zhavoronkov a spus: „Dacă cineva găsește o modalitate de a ocoli problemele etice și de reglementare, tehnologia va fi disponibilă pentru câțiva selectați la început.„Dar la fel ca și în cazul iPhone-ului sau al mașinilor, nu ar trebui să fie prea scump și s-ar putea să obțineți din când în când o nouă caroserie ca un consumator obișnuit”.„Ați avea piese de schimb foarte mult timp”, a adăugat Dr. Zhavoronkov, sugerând că acestea vor fi depozitate în laboratoare sau fabrici specializate.Dacă o persoană a fost lovită de o boală, cum ar fi boala de rinichi, atunci ar primi organul sănătos din clona sa, sub sistem.

Toate organele vitale se deteriorează odată cu vârsta și pot fi lovite de boală, care poate fi fatală, așa că înlocuirea lor poate, teoretic, să țină oamenii în viață mai mult timp.

Dr. Zhavoronkov a spus: „Transplantologia a avansat deja în măsura în care puteți transplanta aproape orice.„Dacă nu există respingere, deoarece este o clonă perfectă, poți avea un corp perfect și te poți concentra doar pe longevitatea creierului tău”.Cu toate acestea, transplanturile de organe – care au fost efectuate încă din anii 1950 – prezintă o serie de riscuri, inclusiv infecții, cheaguri de sânge și leziuni ale nervilor pe termen scurt.Pe termen lung, organismul poate respinge noul organ – cauzat de o reacție excesivă a sistemului imunitar.Dr. Zhavoronkov este încrezător că vor exista „progrese semnificative în știința longevității în următorul deceniu”.

Dar el a menționat că ar dura „cel puțin” 15 până la 20 de ani pentru a crește o clonă adultă, din care ar putea fi recoltate organe.„Așadar, pentru bătrânii de astăzi de 80 de ani, șansele [lor] de întinerire sunt destul de mici – probabilitatea lor de a muri din orice cauză este foarte mare și crește odată cu vârsta”, a spus dr. Zhavoronkov.Oamenii care au peste optzeci de ani sau mai mult „au practic nicio șansă să trăiască peste 122” – recordul actual stabilit de Jeanne Calment, care a murit în 1997, după ce și-a petrecut întreaga viață în Arles, sudul Franței, a spus el.Oficiul pentru Statistică Națională prezice că speranța de viață a bărbaților născuți în 2070 în Regatul Unit va atinge în medie 85 de ani, în timp ce femeile vor avea aproape 88 de ani când vor muri.Doamna Calment, care a fumat țigări și a băut alcool în fiecare zi, a stârnit dezbateri în rândul oamenilor de știință despre ce este limita superioară de vârstă pentru oameni.Cu toate acestea, de atunci au existat speculații că vârsta ei reală la moarte era de 99 de ani.

CINE A FOST JEANNE CALMENT?

Jeanne Louise Calment deține recordul mondial Guinness pentru a fi cea mai în vârstă persoană din toate timpurile.Născută la 21 februarie 1875, se spune că a trăit până la vârsta de 122 de ani și 164 de zile.Ea a murit într-un azil de bătrâni din Arles, în sudul Franței, la 4 august 1997.Longevitatea ei de neegalat a făcut obiectul a numeroase studii, atât înainte, cât și după moartea ei.Ea i-a uimit pe medici continuând să fumeze țigări și să bea alcool în fiecare zi.Jeanne s-a bucurat de o sănătate bună pentru cea mai mare parte a vieții ei, chiar și a început scrima ca hobby la vârsta de 85 de ani.Doamna Calment a mai susținut că l-a cunoscut pe artistul Vincent van Gogh, căruia i-a vândut pânze de pictură în magazinul tatălui ei în adolescență.„Era urât ca păcatul, avea un temperament josnic și mirosea a băutură”, a spus ea.Cei care au peste douăzeci de ani astăzi „au o șansă reală de a trăi de multe ori mai mult decât se credea posibil”, datorită posibilității unei descoperiri științifice în acest domeniu, a spus dr. Zhavoronkov.Cu toate acestea, „juratia nu este încă” pentru cei care sunt de vârstă mijlocie din cauza incertitudinilor legate de viteza descoperirilor și regulile privind modul în care sunt utilizate, a spus el.Dr. Zhavoronkov a subliniat, de asemenea, intervențiile farmacologice – luarea de medicamente – ca o modalitate potențială de a crește durata de viață.Studiile promițătoare sugerează că transplantul de organe, diabetul și medicamentele pentru tensiunea arterială pot avea toate efecte anti-îmbătrânire.Cercetările în curs, realizate de Institutul Național al Îmbătrânirii din SUA, înregistrează modul în care medicamentele afectează durata de viață a șoarecilor.Rezultatele au arătat că „medicamentele rezonabil de sigure”, cum ar fi rapamicina, dezvoltată ca imunosupresor pentru pacienții cu transplant de organe, și acarboza, medicamentul pentru diabet de tip 2, cresc longevitatea la șoareci, a spus dr. Zhavoronkov.Iar analiza separată sugerează că inhibitorii PDE-5, care sunt utilizați pentru a trata persoanele cu hipertensiune arterială, reduc riscul de boli legate de vârstă, a spus el.Cu toate acestea, Dr. Zhavoronkov crede că medicamentele „ne vor ajuta doar să obținem o prelungire moderată a vieții”.

El a spus: „Adevăratele descoperiri vor veni din medicina regenerativă.

„Abilitatea de a înlocui țesuturile și organele vechi este probabil să ofere oamenilor o pistă de longevitate mult mai mare decât farmacologia”.Dr. Zhavoronkov a adăugat: „Nu ar trebui să stabilim cu adevărat o limită pentru speranța de viață umană”.Clonarea reproductivă, care a fost folosită pentru a duplica animale precum Dolly și ar fi probabil metoda folosită pentru a clona oamenii, implică îndepărtarea celulelor, cum ar fi o celulă a pielii, din entitatea care este clonată.ADN-ul din aceste celule este transferat într-o celulă ou căreia i-a fost îndepărtat ADN-ul.Oaia Dolly a fost prima clonă animală de succes, folosind celule prelevate din ugerul unei oi de șase ani, de către cercetătorii de la Institutul Roslin, care face parte din Universitatea din Edinburgh.Dar clonarea umană a rămas evazivă, în ciuda afirmațiilor infirmate ale unor cercetători conform cărora au reușit.

https://www.dailymail.co.uk/health/article-11718601/Human-CLONES-grown-people-spare-parts-key-living-forever-expert-claims.html

//////////////////////////////////////////////

Poporul amarat munceste din greu pentru plata pensiilor speciale si pentru plata falsilor “”revolutionari””, calai sau strigoi, indopati cu o padure de avantaje FeSeNale… Cine are cea mai mare pensie din România, peste 100.000 de lei brut pe lună. Încasează peste 19.000 de euro net

CRISTIAN MATEI

După impozitare, valoarea netă a pensiei trece de 19.000 de euro lunar şi este încasată de un fost angajat din sistemul bancar.Aşadar, este o pensie obţinută strict pe bază de contributivitate, potrivit informaţiilor News.ro.

Pensia medie în luna februarie în România a fost de 2.290 de lei (450 de euro), potrivit datelor furnizate de Casa Naţională de Pensii.Cea mai mare pensie din România se ridică la suma brută de 108.627 de lei. Potrivit legii, se aplică un impozit de 10% pentru suma care depăşeşte 2.000 de lei. Aşadar, în acest caz, se scad 2.000 de lei, iar suma impozabilă este de 106.627 de lei.

Rezultă o pensie netă de 95.965 de lei lunar. Aşadar, cea mai mare pensie din România atinge în acest moment valoarea de 19.193 de euro pe lună.

Potrivit informaţiilor News.ro, pensia aparţine unui fost bancher şi este obţinută strict pe bază de contributivitate.A doua pensie ca mărime din România se ridică la o valoare brută de 81.299 de lei. După ce se scad cei 2.000 de lei neimpozabili şi se aplică o taxare de 10%, rezultă o pensie netă de 71.370 de lei, deci 14.274 de euro.A treia pensie ca valoare brută atinge 78.526 de lei, deci 68.874 de lei net. Aproximativ 13.800 de euro net lunar.În top 5 pensii din România se mai regăsesc sume brute de 73.450 de lei şi 68.703 lei, valoarea netă fiind: 64.305 lei (12.860 de euro) şi 60.000 de lei (12.000 de euro). Aşadar, primele cinci pensii ca valoare netă din România se situează, descrescător, între 19.193 de euro şi 12.000 de euro.

Toate cinci sunt obţinute pe baza criteriul contributivităţii. Pensia medie în luna februarie în România a fost de 2.290 de lei.

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cine-are-cea-mai-mare-pensie-din-romania-peste-100-000-de-lei-brut-pe-luna-incaseaza-peste-19-000-de-euro-net.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

//////////////////////////////////////////////

Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane

GÜNTHER ANDERS (1902-1992)

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 124

Günther Anders (1902-1992) a fost un filosof, jurnalist, eseist și poet iudeo-german, autor al conceptului de „filosofia decalajului”. Conform teoriei sale, prima revoluție industrială de la mijlocul secolului al XIX-lea consta în emergența principiului tehnic după care se ghidează activitatea omului: a produce, cu ajutorul mașinilor, alte mașini sau piese tehnice. A doua revoluție industrială se petrece atunci când omul devine un simplu mijloc sau instrument în producerea mașinilor de către mașini. Iar a treia revoluție industrială, care marchează tendința lumii de a se tehniciza și a tehnicii de a deveni lumea însăși, instaurează posibilitățile tehnice ca imperative de realizare: ceea ce este posibil tehnic, este automat legitim și trebuie obligatoriu pus în practică. Din acest punct de vedere, exemplele lui Anders se referă la bomba atomică, inseminarea artificială, clonajul, ingineriile umane de tot felul (biologice și genetice). Libertatea omului și poziția sa centrală în cadrul lumii devin astfel obsolete (învechite, expirate), locul lor fiind luat de tehnică și de procesul ei de autonomizare în raport cu creatorul uman. Prin urmare, facultatea de producere a omului depășește, prin realizările sale, imaginația, sensibilitatea și capacitatea acestuia de a înțelege ceea ce a produs. Principalele lui cărți au fost: „Obsolescența omului. Volumul I. Despre suflet in epoca celei de-a doua revoluții industriale”, „Obsolescența omului. Volumul II. Despre distrugerea vieții în epoca celei de-a treia revoluții industriale” și „Stenograme filosofice”. Ele au fost traduse și în limba română. Textul de mai jos a fost scris de Günther Anders în 1956. Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe. Pentru mintea oamenilor. Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin. Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie. Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.

Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.

Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.

Condiționarea va produce astfel o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…

Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare.

(Günther Anders, „Condiționarea colectivă” (We are watching it as it happens!), 1956)

https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/vom-pune-sexualitatea-pe-primul-plan-al-intereselor-umane/

////////////////////////////////////////////////

CARTE- Înțelegerea războiului imaginar: cultură, gândire și conflict nuclear, 1945-1990

Matthew Grant (ed.) , Benjamin Ziemann (ed.)

Acest volum ia în serios caracterul metaforic al Războiului Rece și prezintă modul în care bomba a fost folosită ca simbol pentru războiul nuclear chiar în inima acestui conflict. Contribuțiile consideră relevanța istorică a ramificațiilor politice, culturale și artistice ale armelor nucleare ca semnificanți ai unui nou tip de conflict. Această înțelegere a calităților metaforice ale Războiului Rece este încapsulată în noțiunea de război imaginar sau, mai precis, de război împotriva imaginației. Ca un atac împotriva imaginației, amenințarea nucleară i-a forțat pe politicieni și pe oamenii obișnuiți să accepte ideea că pregătirile pentru anihilarea nucleară ar contribui la pace și că existența acestor arme și anticiparea distrugerii pe scară largă care a venit cu ele, au fost un corolar inevitabil al securității, libertății și prosperității viitoare de ambele părți ale diviziunii Războiului Rece.

https://academic-oup-com.translate.goog/manchester-scholarship-online/book/30396?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

///////////////////////////////////////////////

Obsolescența omului virusat de sindromul Hybris prin Fereastra Overton

Autor:

Ion Teleanu

Filozoful german Günther Anders a scris în 1956 textul ”The Outdatedness of Human Beings”- Obsolescenţa Omului, care a fost de fapt o reflecție asupra destinului uman. Ulterior, această reflecție s-a transformat în premoniție sau pragmatism pentru omenire, iar în ultimii ani ideile desprinse din textul filozofului german au prins contur în întreaga lume, fiind o oglindă nefardată a realității.Însă, premonițiile lui Günther Anders de acum 66 de ani sunt atât de bine implementate și reflectate astăzi la noi, încât orice dictator din lume devine invidios ori se răsucește în mormânt. Iată ce spunea în 1956 filozoful german care este literă de lege în România zilelor noastre și nu numai:

”Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe. Pentru mintea oamenilor. Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute… Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin. Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie. Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze. Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.

În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit… Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.Ceea ce se întâmplă în zilele noastre în România, dar și în majoritatea statelor lumii, este oglinda reflecțiilor transmise în urmă cu 66 de ani de către filozoful german Günther Anders.

Practic, reflecțiile acestuia se regăsesc astăzi în politica românească și nu numai sub tutela sindromului Hybris prin însușirea unuia dintre cele mai agresive concepte de influențare și manipulare care activează pe mapamond ce poartă numele de „Fereastra Overton”, după numele sociologului american Josef Overton.

Acest concept ne arată cum o idee sau o problemă, imposibil de acceptat într-o societate normală, cum ar fi cazul acceptării comunității LGBD, poate deveni lege dacă se urmează anumiți pași – șase la număr – într-un complex uriaș de manipulare. Și invers: de la lege la imposibil.

În schimb, Sindromul Hybris sau Sindromul Hubris se referă la persoanele care manifestă o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ, odată cu dobândirea unei funcţii de conducere sau când acced la o poziţie în societate care le conferă putere.

Se poate întâmpla acest lucru în politică, în afaceri sau în orice alt domeniu. Astfel, la ora actuală, premonițiile lui Günther Anders sunt implementate la noi cu brio de către cei virusați de sindromul Hybris prin intermediul Ferestrei Overton. Trist, dar adevărat!

https://www.puterea.ro/obsolescenta-omului-virusat-de-sindromul-hybris-prin-fereastra-overton/

////////////////////////////////////////////////

Marea resetare alimentară: Cine se află în spatele planului de retehnologizare a aprovizionării cu alimente la nivel mondial? Bill Gates și Fundația Rockefeller- Arhitecți ai revoluției genetice, în blană de filantropi

Aprovizionarea cu alimente a lumii este reproiectată sub pretextul unei false crize alimentare, avertizează jurnalistul James Corbett, într-un articol excepțional publicat de Defender, pe care îl redăm mai jos.

„De la găluștele cu praf de greieri și hamburgerii cu insecte, la bioreactoare și microbi de design, la nutrigenomică și materiale imprimate 3D, viitorul «mâncării» se anunță a fi radical diferit de tot ceea ce ați mai mâncat până acum”, a declarat autorul „The Corbett Report”. Mâncarea, a remarcat Corbett în emisiunea sa pe Substack, a fost folosită de-a lungul istoriei umane ca un „instrument puternic de control”.

Dar nu este prea târziu să „începem să ne formulăm propriile planuri pentru a contracara această agendă” de control, a spus Corbett. Care este primul pas? Să ne uităm cu atenție la cine se află în spatele agendei.

Potrivit lui Corbett:

„Pentru a putea face cu adevărat ceva pentru a deraia trenul scăpat de sub control care este Marea Resetare Alimentară, este necesar mai întâi să înțelegem despre ce e vorba. Și pentru a înțelege, este util să știm ceva despre oamenii din spatele acestei agende.” Corbett a oferit o prezentare susținută din plin de date despre grupurile și persoanele care, în opinia sa, sunt promotorii – din punct de vedere istoric și actual – ai marii resetări alimentare.

Fundația Rockefeller

Potrivit lui Corbett, Rockefeller și fundația care îi poartă numele – care „sunt, în multe privințe, progenitorii și arhitecții Marii Resetări a Alimentației” – fac presiuni pentru o mai mare centralizare a controlului asupra aprovizionării cu alimente, inclusiv „un nou sistem integrat de securitate nutrițională. De la începutul așa-numitei «revoluții verzi» până la așa-numita «revoluție genetică», Rockefeller a fost acolo”, a spus Corbett, „ajutând la derularea evenimentelor cu donațiile lor «filantropice»”.

Corbett a citat activitatea recentă a familiei Rockefeller în Africa, care funcționează sub numele de Alianța pentru o Revoluție Verde în Africa. Scopul declarat al alianței – „de a ridica vocea unică a Africii” – sună frumos și neclar, până când afli că 200 de organizații s-au unit pentru a denunța alianța și activitățile sale, a spus Corbett. Corbett a declarat că cele 200 de organizații critice la adresa ai alianței „susțin că grupul nu numai că a eșuat fără echivoc în misiunea sa, dar a afectat eforturile mai largi de sprijinire a fermierilor africani”.

Bill Gates

Corbett a subliniat că Bill Gates Sr., în 2009, a recunoscut că a privit la Fundația Rockefeller ca la un exemplu de urmat atunci când l-a ajutat pe fiul său să înființeze Fundația Bill & Melinda Gates – astfel că nu este nicio surpriză că Bill Gates este puternic implicat în Marea Resetare Alimentară. Gates este „literalmente învestit” în resetarea alimentară prin finanțarea industriei cărnii false, a spus Corbett.

„Gates a fost, în mod infam, un important susținător timpuriu al «Impossible Burger» și al înlocuitorului său alimentar biologic sintetic cultivat în laborator. De asemenea, el a furnizat capital rivalului Beyond Meat … până când acțiunile Beyond au început să se prăbușească. În mod miraculos, Bill & Melinda Gates Foundation Trust a reușit să se despartă de acțiunile Beyond Meat chiar înainte ca acțiunile să se prăbușească în 2019”, a spus Corbett, adăugând: „Familia Gates se pare că sunt investitori foarte isteți!”.

USAID

Corbett a discutat despre un document de lucru – „Soluții sistemice pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea impactului acestora în agricultură, nutriție și sisteme alimentare” – publicat în 2022, de către Consiliul pentru dezvoltarea internațională a alimentației și agriculturii al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în colaborare cu „Hrăniți viitorul”, inițiativa globală a guvernului SUA privind foametea și securitatea alimentară.

„Întregul document este formulat în limbajul birocratic insipid al «echității», «incluziunii» și «durabilității»”, a declarat Corbett. „Dar, dacă știi să citești printre rânduri, nu este greu să înțelegi ce spune de fapt raportul”. „Pârghia USAID asupra țărilor în curs de dezvoltare – la care se face referire în mod specific de nu mai puțin de 125 de ori – oferă o perspectivă asupra concepției kissingeriene hrana ca armă care se află la baza USAID și a misiunii sale”, a spus Corbett.

El a adăugat: „Întreaga întreprindere miroase a acaparare neocolonială de terenuri, mascată ca «filantropie» – genul de acaparare teritorială asupra căreia oamenii din Africa și din alte părți au avertizat de zeci de ani.”

– Marea resetare alimentară: Cine se află în spatele planului de retehnologizare a aprovizionării cu alimente la nivel mondial? Bill Gates și Fundația Rockefeller- Arhitecți ai revoluției genetice, în blană de filantropi –

/////////////////////////////////////////////////

Generalul care a devalizat contul de război al Armatei cu 180.000 de dolari este judecat din nou. Ce înțelegere a făcut cu procurorii pentru a fenta pușcăria

de Ionuț Mureșan

Generalul Cristian Iulian Gherghe, ofițer de informații militare, așteaptă din partea Judecătoriei Sectorului 5 pedeapsa pe fond din procesul de fals în declaraţiile de avere. Este vorba de al doilea dosar al fostului adjunct al serviciului de informații al Armatei, după cel în care a fost condamnat cu suspendare pentru sustragerea sumei de 180.000 de dolari din contul de război al DGIA. În ambele dosare a semnat acorduri de recunoaștere a vinovăției cu procurorii pentru a-și îndulci pedeapsa. Generalul Cristian Iulian Gherghe a fost „mâna dreaptă” a șefului Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), generalul Marian Hăpău. Fără știrea acestuia din urmă, dar folosindu-se de toate prerogativele funcției, Cristian Iulian Gherghe a scos din bancă o parte din banii serviciului de informații al Armatei și și-a cumpărat teren și casă la Corbeanca.

Prins de procurori și acuzat de delapidare, generalul Cristian Iulian Gherghe a restituit banii în 8 tranșe, cu ajutorul retragerii unor titluri de stat. Pe parcursul cercetărilor în dosarul de delapidare, ofițerul a recunoscut că a ascuns în declarațiile de avere faptul că deținea titluri de stat în valoare de 500.000 de lei, faptă care i-a adus al doilea dosar penal pentru fals în declarații. Dosarul de delapidare al generalului Cristian Iulian Gherghe s-a judecat la Curtea Militară de Apel București, proces finalizat pe data de 15.09.2021. Văzând că inculpatul a recunoscut acuzațiile și că a restituit banii, un judecător militar l-a condamnat pe generalul Cristian Iulian Gherghe la un an și 5 luni de închisoare cu suspendare. Pentru a-l „lecui”, Curtea Militară de Apel București l-a trimis pe Gherghe să presteze muncă neremunerată fie la Primăria Cornetu, fie la Școala Gimnazială din comună.

Procuroarea cere pedeapsă cu suspendare și în dosarul numărul doi După trecerea în rezervă, al doilea dosar al fostului ofițer de rang înalt a ajuns pe masa Judecătoriei Sectorului 5, unde, pe data de 7.03.2024, au avut loc dezbaterile pe fond, judecătoarea Oana Beatrice Simion urmând a se pronunța pe 21.03.2024. Generalul Cristian Iulian Gherghe a recunoscut faptele și în acest al doilea dosar în schimbul reducerii cu o treime a pedepsei. Urmare a acordului de recunoaștere, procuroarea de ședință a pus concluzii de condamnare a generalului la o pedeapsă cu suspendare. Procesul penal ca urmare a încheierii unui acord de recunoaștere este mai degrabă o formalitate, dar inculpatul tot trebuie să fie audiat și să răspundă la niște întrebări. Justificarea generalului: „Parte din bani erau de la nunta fiică-mii” Numărul 2 în serviciul secret al Armatei a susțint că „a omis” să treacă în declarațiile de avere faptul că deține titluri de stat în valoarea de 500.000 de lei (aproximativ 100.000 de euro). Cum era greu de crezut că o astfel de sumă poate fi trecută cu vederea, Cristian Iulian Gherghe a spus că banii respectivi nu i-ar aparține, provenind de la nunta fiicei lui. „Recunosc acuzațiile reținute în sarcina mea. Am omis să consemnez în declarația de avere activele respective, deoarece aveam foarte multe atribuții. În plus, declarația de avere trebuia completată într-un termen foarte scurt, respectiv într-o jumătate de oră”, a declarat fostul general. Unde s-a mutat și cât plătește chirie „Când ați conștientizat că ați omis?”, l-a întrebat judecătoarea pe fostul ofițer. „Păi, nici nu cred că mi-am dat seama”, a răspuns Iulian Gherghe pe un ton ingenuu. „Nici până la pierderea funcției nu am realizat că respectivele active trebuie consemnate în declarația de avere”, a mai spus generalul. La următoarele întrebări venite din partea judecătoarei și a procuroarei de ședință, Gherghe a recunoscut că nu era pentru prima dată când completa declarații de avere și că de fiecare dată când redacta respectivele formulare începea de la zero, fapt care exclude oarecum o eroare preluată din declarațiile anterioare. În ultimul cuvânt, fostul general a apelat la sensibilitatea judecătoarei: „Doamna președinte, îmi cer iertare pentru ce s-a întâmplat, nu am făcut-o cu intenție! Parte din bani erau de la nunta fiică-mii. Ea m-a rugat să-i păstrez banii. Regret ce s-a întâmplat și sper să am puterea să îmi refac viața”, a concluzionat fostul ofițer. Motivul pentru care generalul Iulian Gherghe va scăpa „ieftin” Pedeapsa cu suspendare pe care Iulian Gherghe o va primi pentru fals în declarațiile de avere se va contopi cu cea primită de general în septembrie 2021, în dosarul de delapidare a contului de război al DGIA. În mod uzual, cum faptele au fost comise în aceeași perioadă și în aceeași calitate, în urma contopirii pedepselor ar trebui să rezulte o condamnare cu executare. Că nu se va întâmpla așa în cazul generalului Gherghe rezultă din concluziile procuroarei la ultimul termen de judecată, care a cerut în mod expres: „dispuneți suspendarea pedepsei din condamnarea rezultantă” – adică din cea calculată în urma contopirii. Este greu de crezut că judecătoarea unei instanţe civile nu va lua în considerare acordurile de recunoaștere încheiate de generalul Iulian Gherghe în cele două dosare, așa fostul ofițer are șanse mari să scape de pușcărie. Cum a reușit ofițerul să-și ridice vilă la Corbeanca pe banii DGIA Libertatea a consultat motivarea condamnării generalului Iulian Gherghe la pedeapsa de un an și 5 luni de închisoare cu suspendare, pronunțată de Curtea Militară de Apel în data de 15.09.2021. Din documentul citat rezultă că, în perioada 1.09.2017 – 28.02.2021, generalul Gherghe avea funcția de locțiitor al șefului DGIA, generalul Marian Hăpău. Funcția de locțiitor pe care o deținea Iulian Gherghe îi conferea sarcina de a administra toate conturile DGIA, inclusiv unul destinat situațiilor operative în caz de urgență sau război, în care erau 1.428.000 de dolari. Contul era deschis pe numele UM 02630 București (indicativul DGIA), împuterniciți prin semnătură fiind generalul Marian Hăpău și generalul Iulian Gherghe. Vorba proverbului, „cine împarte – parte își face”, motiv pentru care generalul Iulian Gherghe și-a „tras” din contul DGIA 180.000 de dolari: „Aceste operațiuni nu puteau fi desfășurate de inculpat singur, ci doar împreună cu directorul general, care aplica semnătura finală pe aceste documente, cu excepția situațiilor în care inculpatul se afla la comanda unității, când semna singur, însă pentru orice retragere de numerar din contul în valută (dolari SUA) al unității erau necesare două semnături, respectiv a sa și cea a directorului general. În cursul lunii noiembrie 2018, inculpatul a hotărât să retragă în interesul său personal o sumă de bani din contul în dolari SUA al UM 02630, deschis la BCR, fapt pentru care a solicitat și a primit de la bancă documentele necesare pentru retragere (…), le-a completat la biroul său, la sediul Direcției Generale de Informații a Apărării, menționând datele necesare pentru retragerea în numele unității a sumei de 179.470 de dolari USD, justificând în mod fals că retragerea de numerar se realiza pentru plată de acreditive, operațiune care nu corespundea realității. Inculpatul a declarat că a prezentat documentele respective colonelului (…), iar acesta a aplicat pe ele ștampila UM 02630, precum și pe cea cu semnătura directorului general al acestei unități, fără a citi documentele. Din această sumă, prin primăvara anului 2019, inculpatul a început să ia diferite sume pe care le-a folosit pentru a cumpăra un teren intravilan, de 678 mp, în comuna Corbeanca, pe care dorea să construiască o casă, iar restul sumei retrase de inculpat din contul bancar al UM 02630 a folosit-o pentru construirea unei locuințe personale pe terenul menționat. Cum l-a convins generalul pe judecătorul militar să-l ierte de pușcărie Judecătorul de la Curtea Militară de Apel București a notat în motivarea condamnării definitive că faptele lui Iulian Gherghe prezintă un pericol social ridicat, dar a luat în considerare pregătirea profesională a acestuia, faptul că a recunoscut acuzațiile și că a reparat integral prejudiciul: Curtea va avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are un copil major, că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor sesizate, având o atitudine procesuală sinceră și a reparat integral prejudiciul cauzat UM 02630 București prin săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa (…). În urma analizării declarațiilor de avere întocmite de către inculpat (…), organul de urmărire penală a constatat că în cuprinsul lor nu se regăsesc titlurile de stat la care se referă inculpatul în proiectul de procură notarială, deși există o rubrică specială pentru acestea. Cu privire la acest aspect, organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu, prin procesul-verbal din data de 7.05.2021 (…) cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. Totodată, la stabilirea duratei pedepselor cu închisoarea care vor fi aplicate inculpatului, Curtea va ține seama și de faptul că față de acesta au fost dispuse măsurile preventive cele mai severe, respectiv reținerea și arestarea preventivă, executând practic o parte a pedepsei rezultante”, se mai arată în motivarea judecătorului militar. Cum fostul general s-a ales cu al doilea dosar penal în timp ce încerca să repare prejudiciul din primul, cel mai probabil judecătorii vor găsi o cale de a-l condamna la o pedeapsă cu suspendare. Deși soluția Judecătoriei Sectorului 5 este pe fond, ea ar putea deveni hotărâre definitivă în măsura în care nici inculpatul, nici procurorii nu o vor contesta la instanța ierarhic superioară.

Aviz recidivistilor ce primesc pedepse cu executare pentru fapte identice, cu atat mai mult daca nu sunt recidivisti! Sa invoce exceptia de necontitutionalitate a oricaror dispozitii legale ce permit instantelor sa aplice pedepse diferite pt fapte identice…Putreziciunea din tara asta nu mai are masura, nici perdea! Sufoca totul

Armata l-a ridicat la gradul de general, tot armata să-l retrogradeze

Citește mai multe „Mama, tata și soția” produc zeci de milioane de euro. Rețeta banilor obținuți de familiile deputaților prin contracte cu statul 13 iul. 2023 Citește mai multe Șeful BTT, lucrător doar la stat, și-a luat Tesla. Are 28 ani și e șeful tinerilor PSD București

Citește mai multe Ce spune generalul SRI Cristian Celea despre averea sa: „18 terenuri și 4 imobile au fost moștenite de la defuncții mei părinți” 12 apr. 2023

Citește mai multe INVESTIGAȚIE. Activarea generalului SRI Celea, omul cu 23 de terenuri, două case, 3 apartamente, 4 mașini și 3 șalupe

Citește mai multe Cel mai bine plătiți rectori și decani din UMF-uri care sunt și medici polivalenți. Cine este cel care primește 10 salarii din 10 funcții

Cum pică din cer 270.000 de lei. Problemele din declarațiile de avere ale deputatei PSD Mirela Furtună 4 feb. 2022

Citește mai multe

Directorul World Trade Center Bucureşti, reţinut pentru delapidare. Acesta și-ar fi însușit bani, dar și bunuri de peste jumătate de milion de lei

Citește mai multe Spălare de bani la Vatican. Un cardinal va fi judecat pentru delicte financiare, alături de alte 9 persoane

Averea deputatul PSD Radu Cristescu: casă de vacanță în America Centrală, în timp ce anul trecut a trăit oficial cu doar 122 de lei pe lună. „E o poveste foarte lungă… Alte curiozități mai aveți?”

Citește și alte știri noi Regina Camilla a Marii Britanii, imortalizată sub forma unei păpuşi Barbie: „Mi-aţi luat cam 50 de ani din viaţă”

Citește și alte știri noi Percheziții DGA la polițiști din Ialomița, suspectați că au primit mită ca să dea amenzi mai mici șoferilor

Citește și alte știri noi O șoferiță în vârstă de 103 ani, fără permis și asigurare, oprită pentru viteză în Italia. Unde se grăbea

Ce înțelegere a făcut cu procurorii pentru a fenta pușcăria

Citeşte întreaga ştire: Generalul care a devalizat contul de război al Armatei cu 180.000 de dolari este judecat din nou. Ce înțelegere a făcut cu procurorii pentru a fenta pușcăria

Det.aici

https://www.libertatea.ro/stiri/generalul-care-a-devalizat-contul-de-razboi-al-armatei-cu-180-000-de-euro-este-judecat-din-nou-ce-intelegere-a-facut-cu-procurorii-pentru-a-fenta-puscaria-4826618?utm_source=stirileprotv&utm_medium=referral&utm_campaign=articol

/////////////////////////////////////////////////

Pregătește-te să devii un „ material digital ” al marii resetări a globaliștilor

Puțini sunt conștienți de asta, dar digitalizarea rasei umane avansează cu o viteză de rupere.Nu te uita acum, dar lumea se desfășoară pe o cale care a fost intercalată cu minele terestre de control și supraveghere și totuși aproape niciun politician occidental din vreun partid nu pare suficient de preocupat pentru a vorbi chiar despre impactul pe care îl va avea asupra vieții private.Dacă sunteți curioși de ceea ce ne rezervă viitorul apropiat, ascultați tehnocrați precum Bill Gates.În urmă cu un an, în martie 2020, în timp ce guvernele își închideau economiile invocând un misterios virus, Gates a făcut o serie de interviuri media solicitând un „certificat digital” globalizat pentru fiecare ființă umană de pe planetă.El a spus că aceasta este singura modalitate de a ține pasul cu cine are virusul și cine a fost vaccinat. Rețineți că în martie 2020 nu se știa că există niciun vaccin, dar Gates a vorbit despre vaccin ca și cum ar fi fost chiar după colț. El stia.

Avem sub acoperire PENTRU CĂ ESTE TIMPUL DE A PUBLICA ACEST PUBLIC – Dr. Rashid Buttar

Într-un forum online „Ask Me Anything” din 18 martie 2020, sponsorizat de Reddit, Gates a fost întrebat ce schimbări trebuie făcute modului în care funcționează companiile pentru a asigura sănătatea publică, fără a distruge economia.Răspunsul lui Gates la problemă a fost certificatele digitale , care conduc în mod clar societățile occidentale libere odată într-un scenariu „arată-ți documentele” că pre-COVID ar fi fost considerat un tabu asemănător nazistilor …

Gates era, de asemenea, cunoscut la acea vreme, investind în inițiativa ID2020, care urmărește să conecteze istoricul vaccinurilor oamenilor la acțiunile lor de cumpărare.În loc să ia Gates în serios în martie 2020, marea majoritate a oamenilor i-au respins comentariile ca fantezie a celui mai mare geek din lume.

Am fost unul dintre primii ani care am sugerat că Gates ar trebui să fie luat în serios și că planul său final era să „actualizeze” codul genetic al fiecărei persoane cu cea mai recentă versiune de protecție împotriva virusului ARNm, similar modului în care sistemul său de operare Microsoft Windows automat actualizează computerul.Gates nu înseamnă doar scuturi de basme techno. El este un purtător de cuvânt pentru aripa tehnico-medicală a Noii Ordini Mondiale [există, de asemenea, aripi economice, sociale și religioase în NWO].Cred că Gates primește multe dintre ideile sale de la indivizi mai puțin cunoscuți, asociați cu Forumul Economic Mondial [a se vedea graficul WEF despre identitatea digitală ], aceiași oameni împingând așa-numita Great Reset globală. Gates îi place, de asemenea, să lucreze în parteneriat cu fundațiile familiei Rockefeller.

David Rockefeller a fost cel care, în 1973, a cofondat împreună cu Zbigniew Brzezinski Comisia Trilaterală [practic Deep State], o organizație tehnocratică elitistă care a promis să promoveze crearea unei „noi ordini economice internaționale”.

Unii dintre cei mai proeminenți lideri de gândire care au condus schimbările rapide din economia globală de astăzi sunt membri ai Comisiei Trilaterale, a cărei listă actuală de membri include reprezentanți ai băncilor centrale din Europa, America și Asia.

Corporațiile multinaționale, în cooperare cu Big Banks, Big Pharma, Big Tech, Big Government și globaliști conectați la Forumul Națiunilor Unite-World Economic Forum, folosesc criza COVID pentru a transforma modul în care banii, bunurile și serviciile se tranzacționează.Dar nu se oprește aici.

Ei folosesc „oportunitatea”, prezentată de pandemie, spune directorul WEF, Klaus Schwab, pentru a transforma sistemele de îngrijire a sănătății, bancare, producția industrială, producția și consumul de energie, utilizarea globală a terenului, chiar și modul în care socializăm împreună ca ființe umane.

Schwab a comentat că nicio industrie nu va fi scutită de Marea Resetare. Și Organizația Națiunilor Unite declară în Agenda sa 2030 că nicio persoană nu va fi „lăsată în urmă” de acest sistem global care vine.

Întrucât nu s-a ținut niciun vot și niciunul dintre noi nu a fost întrebat dacă vrem să ne înscriem la Marea Resetare / Agenda 2030, aceasta ne pune întrebarea: Ce se va face cu dizidenții care refuză să meargă împreună cu această viziune pentru lume?

Răspunsul stă ascuns în viitorul sistem fără numerar.

Aceste elite își doresc de mult timp să scape de numerar. Acesta a fost un element prioritar pe lista lor de sarcini de mai bine de 60 de ani.

Numerarul este pur și simplu prea dificil de urmărit [în ciuda diverselor încercări], iar elitele tehnocratice sunt obsedate de urmărirea, măsurarea și monitorizarea tuturor în timp real.

Vor să monetizeze, să pună în valoare fiecare viață umană. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să poată urmări cu o acuratețe precisă a cheltuielilor și a obiceiurilor de consum ale tuturor.

Acum cred că au găsit soluția: înlocuirea numerarului cu o nouă monedă digitală bazată pe tehnologia blockchain.

Cu ce va fi susținută această nouă monedă digitală? Există mai multe teorii, dintre care niciuna nu poate implica metale prețioase precum aurul sau argintul .

Unii cred că noua monedă mondială va fi susținută de marile mase funciare ale lumii și de resursele naturale aflate sub acel pământ. Acest lucru ar putea explica de ce chinezii și Bill Gates au început să cumpere terenuri care includ terenuri agricole în Statele Unite.

O altă teorie este că această nouă monedă globală va fi susținută de capitalul uman, adică forța de muncă globală.

Acest lucru ar explica de ce trebuie să atribuie o valoare monetară fiecărei ființe umane, pe baza vârstei, productivității și a altor contribuții la societate minus amprenta lor de carbon.

Practic, devii o roată dințată în roata lor globalistă, un activ digital al băncilor centrale. Desigur, persoanelor importante li se va permite să consume mai mult carbon și să zboare în jurul lumii cu avioane, așa cum ne-a informat John Kerry, în timp ce masele sunt retrogradate la biciclete și la transportul public.

Odată cu apariția COVID, indiferent dacă a fost eliberat accidental sau intenționat de Partidul Comunist Chinez, elitele puterii și-au văzut oportunitatea și au profitat de aceasta.

Numerarul, așa cum știm, este eliminat treptat, peste 60 de țări testând noi monede digitale fără numerar.

China preia conducerea acestui proces și vrea să devină prima națiune fără bani din lume. Partidul Comunist Chinez a lansat un nou Yuan digital și îl testează în câteva orașe importante din China.

Spre deosebire de bitcoin, care păstrează anonimatul proprietarului și funcționează independent de orice autoritate de guvernare, Yuanul digital va fi primul ban digital din lume emis de o bancă centrală.

După cum raportează CBN News , noul yuan chinez digital va fi o monedă internațională, oferind un spectru înfricoșător al controlului asupra cetățenilor chinezi și un „model” pentru alte țări.

David Curry de la Open Doors a declarat pentru CBN: „China construiește ceea ce cred că este un plan, o hartă a persecuției pentru alte regimuri din întreaga lume și o fac cu supraveghere”

Cred că acesta este cel puțin parțial motivul pentru care dolarul este devalorizat în mod deliberat de guvernul SUA, cheltuielile fugare urmând să conducă în curând la hiper-inflație pe măsură ce datoria națională se apropie de uimitoarele 30 de miliarde de dolari.

La un moment dat, persoanelor fizice li se poate oferi o afacere în care partea lor din datorie, împreună cu probabil datoria personală, să fie eliminată în schimbul aderării la noul sistem digital.

Nu întâmplător regimul cel mai represiv din lume conduce lumea către o societate fără bani.

Gândiți-vă la posibilități.

Ieșiți din linie cu dictaturile statului, iar banca centrală vă închide imediat accesul la banii digitali necesari pentru a vă pune mâncarea pe masă. Refuzați să vă vaccinați și vă închid contul.

Încălcați standardele comunității Big Tech în conturile dvs. de socializare și acestea vă închid contul [acest lucru se întâmplă deja în China, unde Facebook lucrează cu statul unic pentru a pedepsi dizidenții].

Da, este posibil ca FBI să vă înghețe contul bancar aici, în America, în cadrul sistemului actual bazat pe numerar, și aceasta este o tactică pe care o folosesc din ce în ce mai mult împotriva susținătorilor lui Trump, dar puteți întotdeauna să vă întoarceți la numerar în sistemul economic actual.

În cadrul noului sistem, nu veți avea astfel de copii de rezervă. Întregul tău mijloc de trai va fi lăsat în voia marelui guvern care lucrează cu Big Tech și Big Pharma .

Prevăd că într-o perioadă de trei până la cinci ani, tranziția către acest nou sistem fără numerar va fi completă. Va începe ca voluntar, cu diverse stimulente oferite pentru a adera la sistem. De-a lungul timpului, aceste stimulente vor fi înlocuite cu pedepse, până când cei care folosesc numerar sunt total blocați din sistem, incapabili să cumpere sau să vândă sau să lucreze un loc de muncă.

Nu vi se va permite să urcați în avioane, să intrați în hoteluri, stadioane, săli de concerte și alte evenimente mari, chiar și în magazinele de vânzare cu amănuntul, fără a vă arăta dovada vaccinării, care va fi un card sau o aplicație pe telefonul dvs. legat în noua monedă digitală la banca dvs.

Treptat, vor adăuga mai multe informații pe card / aplicație, până la punctul în care vor include toate informațiile dvs. vitale, ce medicamente consumați, antecedente penale, dacă aveți unul, dosarul dvs. de conducere și scorul dvs. social, astfel cum este furnizat de Big Tech detaliază de câte ori ați alergat la „standardele comunității” Facebook, Twitter, Instagram și YouTube.

Această imensă bancă de date va fi controlată central de o comisie de un fel, numită de guvern și etichetată cu un nume orwellian , ceva de genul Comisiei pentru securitatea și confidențialitatea datelor.

Acest sistem bestia va oferi cele mai noi în materie de comoditate și securitate folosind tehnologia blockchain.

Acum aud reclamele: te-ai săturat de toate regulile și restricțiile COVID? Înscrieți-vă doar pentru a obține „permisul” și vă puteți întoarce să vă bucurați de serile la pub, jocuri de bal în după-amiaza însorită a sâmbetei, concerte, croaziere, slujbe bisericești, toate beneficiile vieții anterioare „normale”!

Spre deosebire de blockchain-ul folosit pentru bitcoin și alte criptomonede, acest blockchain va fi controlat central și orice altceva decât privat.

Din păcate, foarte puțini sunt încă conștienți de acest lucru și, dacă le-ai spune despre asta, ai fi acuzat că ai vizionat prea multe filme SF.

Adevărul este că toate acestea progresează în liniște sub radarul atenției mass-media și a controlului public. Până când va fi lansat pentru înscrierea „voluntară” pe scară largă, va fi prea târziu pentru a întoarce ceasul.

Acesta a fost planul de-a lungul timpului, de a folosi COVID pentru a speria masele într-un tip cu totul nou de societate, în care informațiile de identificare personală ale fiecărui individ sunt legate de o nouă monedă digitală.

Mai jos sunt doar câteva dintre titlurile recente care indică cât de repede ne îndreptăm în această lume curajoasă nouă.

IBM și producătorul de vaccinuri Moderna s-au unit pentru a produce un permis de sănătate digital COVID-19 numit Excelsior Pass, o aplicație concepută pentru a „urmări administrarea vaccinului în timp real prin diferitele sale servicii blockchain, inteligență artificială și cloud hibrid”.

Într-un comunicat de presă , IBM ia act de programul pilot recent dezvăluit pentru Digital Health Pass în New York, care depune în mod efectiv întreprinderile private pentru aplicarea reglementărilor Covid-19 impuse de guvern, potrivit lui Raul Diego într-un articol din 10 martie 2021 pentru Mint Press Știri.

Permisul digital a fost deja testat la un joc NBA la Barclay’s Center și la un joc NHL pe 2 martie în Madison Square Garden. Diego remarcă că IBM folosește cuvinte cheie din industrie clișee precum „transparență”, „încredere” și chiar „confidențialitate” pentru a-și promova permisul de sănătate, iar literatura de marketing Digital Health Pass a IBM descrie aplicația de urmărire în masă ca un „mod inteligent de a reveni în societate” care le permite oamenilor să „revină la activitățile și lucrurile pe care le iubesc”.

Astfel de aplicații sunt lansate sub masca de a fi voluntare. Însă, potrivit Steve LaFleche de la IBM, Digital Health Pass și aplicații similare de verificare a sănătății mobile, precum CommonPass, încetează să mai fie voluntare odată cu îndrumările și reglementările guvernamentale care obligă sectorul privat să impună punerea lor în aplicare, ca în cazul regulilor de redeschidere din New York pentru stadioane, teatre și alte locuri, scrie Diego.

Amazon și-a prezentat cititorul digital de palmieri Amazon One, un dispozitiv biometric care permite clienților să plătească la magazinele Amazon Go folosind palma lor.

Compania a anunțat în februarie că dispozitivul va fi lansat în alte magazine Amazon din Seattle – o extindere care va face sistemul disponibil în opt magazine de vânzare cu amănuntul Amazon, inclusiv magazinele Amazon Go, Amazon Go Grocery, Amazon Books și Magazinele Amazon de 4 stele, relatează TechCrunch . Dispozitivul creează o imprimare de palmier unică pentru fiecare client.

Israelul a devenit prima națiune care a lansat un permis de sănătate digital, numit Green Pass , care impune fiecărui israelian să-și prezinte dovada vaccinării înainte de a putea intra în magazine, biblioteci, evenimente și aproape în orice loc public sau afacere.

De asemenea, Israelul a devenit recent prima națiune care a primit majoritatea populației sale cu terapia genetică experimentală cunoscută sub numele de „vaccin” cu ARNm.

Școlile din Los Angeles, în parteneriat cu Microsoft și Anthem Health [afiliat Blue Cross Blue Shield], au emis Daily Pass QR Health Portal pentru a urmări mișcarea fiecărui elev din sistem.

Comisia Europeană a anunțat planurile de a introduce un pașaport comun de vaccinare pentru a „facilita libera circulație în interiorul Uniunii Europene în timpul C pandemiei OVID-19 .“

Pe măsură ce omenirea se trezește la adevărata agendă din spatele Marii Resetări, va exista o întoarcere. De fapt, acea împingere începe deja. Procesele sunt pregătite atât la nivel local, cât și internațional, așa cum am raportat pe acest site.

Cum să vă pregătiți pentru viață în grila de control care vine

Mai jos sunt recomandările mele, toate derivate cu un ochi pentru a deveni autosusținători. Este posibil să avem doi până la trei ani, maxim, pentru a ne da seama, așa că acum este momentul să ne pregătim pentru momentul în care societatea de supraveghere fără numerar intră în plină înflorire:

Dezactivați conturile Facebook, Twitter, Instagram și YouTube și nu utilizați Google ca motor de căutare.

Excepția ar putea fi dacă sunteți un producător de conținut cu o acoperire mare, atunci ați putea dori să rămâneți pe aceste platforme cât mai mult posibil, astfel încât să puteți împărtăși adevărul cu alții.

Dar ne apropiem rapid de punctul în care niciun adevăr de orice semnificație nu va fi permis pe aceste platforme și există alternative precum Gab , Parler, Minds , MeWe , BitChute și Rumble .

Aflați cum să vă cultivați propriile alimente , să obțineți câteva găini pentru ouă și, eventual, carne (WEF a spus deja că carnea sub Marea Resetare va fi un lux).

Începeți această primăvară cu grădina și până anul viitor sau anul următor veți fi aflat ce crește bine în zona dvs. și cum să o cultivați. De asemenea, puteți obține informații despre acest lucru de la agentul dvs. local de extindere agricolă sau de la un vecin care are deja grijă.

Cunoaște-ți vecinii . Aflați care sunt de încredere. Elaborați aranjamente pentru a împărtăși resursele pe baza talentelor date de Dumnezeu.

Alăturați – vă un co-op alimente în comunitatea ta . Nu este doar o modalitate de a găsi fructe și legume ieftine, ci și o modalitate de a vă conecta cu oameni cu aceeași idee din zona dvs.

Cel mai important dintre toate , îndrepta-te catre Dumnezeu .

de Leo Hohmann

Sursă: https://humansarefree.com/?

– Pregătește-te să devii un „ material digital ” al marii resetări a globaliștilor –

///////////////////////////////////////////////

Bill Gates are planuri radicale de a ne schimba mâncarea . Ce este în meniu ? Va pot spune ca se lucreaza intens la asta si ca in unele locuri din lume se vinde deja sub tot felul de forme –

Dacă Bill Gates are calea lui, mâncarea din viitorul nostru seamănă puțin cu ceea ce avem astăzi în farfurii. Gates și partenerii săi din industria agroalimentară propun să transforme mâncarea noastră și modul în care sunt produse.

Pentru industriașii tehnico-alimentari, foamea și schimbările climatice sunt probleme de rezolvat cu date și inginerie. Ingredientele de bază ale planului lor revoluționar: ingineria genetică – și brevetarea – pentru orice, de la semințe și animale alimentare, până la microbi în sol, până la procesele pe care le folosim pentru a produce hrană. Culturile alimentare locale și dietele tradiționale ar putea dispărea pe măsură ce producția de alimente se mută în interior în laboratoare care cultivă carne falsă și alimente ultraprocesate.

Gates spune că țările bogate ar trebui să treacă în totalitate la carnea de vită sintetică . Și are drepturile de proprietate intelectuală să le vândă. Ca un aliment care poate ajuta la fixarea climatului, Gates susține Impossible Burger, o pastă pe bază de plante fabricată din soia modificată genetic și texturată cu drojdie prelucrată. Producătorul său, Impossible Foods, finanțat de Gates , are două duzini de brevete și peste 100 de brevete în așteptare pentru a reproduce artificial brânza, carnea de vită și puiul și a pătrunde aceste produse cu arome, parfumuri și texturi fabricate.

Ginkgo Bioworks, un start-up susținut de Gates, care produce „organisme personalizate”, tocmai a devenit public într-un acord de 17,5 miliarde de dolari . Compania utilizeaza tehnologia sa „programare de celule“ pentru a inginer genetic , arome și mirosuri în tulpini comerciale de drojdie de inginerie și de bacterii pentru a crea ingrediente „naturale“, inclusiv vitamine, aminoacizi, enzime și arome pentru produsele alimentare ultra-procesate.

Potrivit prezentării sale pentru investitori , Ginkgo intenționează să creeze până la 20.000 de „programe celulare” proiectate (acum are cinci) pentru produse alimentare și multe alte utilizări. Axios raportează că compania intenționează să taxeze clienții să-și folosească „platforma biologică”, cum ar fi taxele Amazon pentru centrul său de date, și va prelua drepturi de autor precum aplicațiile din Apple Store. Clienții Ginkgo, arată clar investitorul, nu sunt consumatori sau fermieri, ci mai degrabă cele mai mari companii din lume de produse chimice, alimentare și farmaceutice.

Dacă produsele tehnico-alimentare nu sunt în topul listelor de cumpărături ale majorității consumatorilor, acesta este un meniu pe care investitorii îl pot avea în urmă. Piața produselor modificate genetic are potențialul de a ajunge la 2-4 trilioane de dolari în următorii 20 de ani. Și Bill și Melinda Gates sunt poziționați pentru a culege recompensele. Gates sprijină „o multitudine de start-up-uri în domeniul tehnologiei agroalimentare”, relatează AgFunder News , fie prin vehicule de investiții private, fie prin intermediul Gates Foundation Trust, care finanțează activitățile caritabile ale fundației .

Gates și start-up-urile tehnologice își prezintă produsele ca soluții pentru cele mai provocatoare probleme de mediu și sociale. Dar chiar sunt?

Dublându-mă la monoculturi

„Strategia câștigătoare a lui Gates pentru hrană și agricultură”, potrivit unui articol recent al revistei Fortune de Shawn Tully, „găsește modalități prin care fermierii pot produce mai mult porumb și soia pe fiecare acru … reducând în același timp substanțial emisiile de carbon”. Gates consideră că „semințele modificate genetic și erbicidele chimice, în doze potrivite – și nu agricultura organică intensivă în pământ – sunt cruciale pentru reducerea emisiilor de carbon”.

Din 2006, Fundația Bill & Melinda Gates a cheltuit peste 5 miliarde de dolari pentru eforturile de transformare a agriculturii africane; programul său emblematic, Alianța pentru o revoluție verde în Africa, lucrează la tranziția fermierilor către o agricultură industrială cu inputuri ridicate și la extinderea piețelor pentru semințe comerciale și produse agricole. Gates spune că aceste metode pot stimula producția și scoate fermierii din sărăcie .

Mulți critici, inclusiv lideri de credință africani și sute de grupuri ale societății civile din întreaga lume, spun că strategiile de dezvoltare agricolă ale fundației nu reușesc să îndeplinească promisiunile și să beneficieze corporațiile multinaționale față de micii fermieri și comunitățile din Africa. Fundația nu a răspuns la solicitările noastre de comentarii.

“Gates a influențat direcția agriculturii în beneficiul corporațiilor”, a spus Million Belay, coordonatorul Alianței pentru Suveranitatea Alimentară în Africa (AFSA), o coaliție formată din 50 de grupuri din Africa. „Fundația sa a contribuit enorm la slăbirea normelor noastre referitoare la semințe, la biosecuritate și la cele agrochimice … vor dura ani de zile pentru a anula ceea ce au făcut.”

Gates influențează, de asemenea, modul în care guvernele și instituțiile academice gândesc la viitorul agriculturii în Africa, a spus Belay. „Narațiunea acum este că trebuie să utilizați produse agro-chimice, soiuri cu randament ridicat, OMG-uri și o serie de alte tehnici de gestionare a fermei pentru a vă hrăni”, a spus el. „De asemenea, vor dura ani de zile pentru a convinge elitele noastre că viitorul este agroecologia. Fiind unul dintre cei mai bogați și puternici oameni de pe planetă, ușile guvernelor noastre sunt deschise (către Gates) în timp ce este deschisă pentru cetățenii africani. El trebuie chemat și trebuie să schimbe direcția. ”

Experți de frunte în securitate alimentară și nutriție solicită o schimbare de paradigmă de la agricultura industrială în stil revoluționar verde și către agroecologie , care promovează biodiversitatea în loc de monoculturi , integrează animalele pentru a reconstrui solurile și pledează pentru reforme politice și economice pentru a aborda inechitățile și problemele sociale. diviziuni. Sistemele agroecologice diversificate sunt mai rezistente , spun ei, și au o capacitate mai mare de recuperare după tulburări, inclusiv evenimente meteorologice extreme, dăunători și boli.

Științele recente sugerează că agricultura industrială cu consum intensiv de substanțe chimice este un factor cheie al schimbărilor climatice, al eroziunii solului și al declinului mondial al insectelor . Monoculturile de porumb și soia sunt deosebit de problematice; epuizează solul și se bazează pe îngrășăminte sintetice care emit oxid de azot , un gaz cu efect de seră de 300 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon la încălzirea atmosferei. Acestea sunt probleme pe care Bill Gates speră că tehnologia le poate remedia.

O soluție climatică?

Fortune descrie planurile lui Gates de a intensifica producția de porumb și soia ca pe o „campanie esențială în războiul împotriva încălzirii globale”. Cum așa? Syngenta, a doua cea mai mare companie agro-chimică din lume, „implementează date mari, editarea genelor, analiza ADN și alte tehnologii revoluționare în căutarea recoltei de protecție în timp ce scade CO2”. Bayer, cea mai importantă firmă de produse chimice și semințe, face un pas similar și susține că noile sale tehnologii de sustenabilitate vor „împuternici 100 de milioane de fermieri mici din întreaga lume”.

Timp de 30 de ani, companiile agro-chimice au promis că OMG-urile ar putea hrăni săracii și să ajute micii fermieri, dar nu a funcționat încă așa. Majoritatea culturilor OMG din pământ sunt astăzi proiectate pentru a supraviețui substanțelor chimice care ucid buruieni sau pentru a ucide insectele. În timp ce aceste culturi au oferit beneficii pe termen scurt fermierilor, nu au oferit niciun beneficiu consumatorilor și nici nu și-au îndeplinit promisiunile de a spori randamentele , dar au sporit utilizarea erbicidelor . Dovezile arată acum că culturile eșuează pe măsură ce buruienile și insectele evoluează în jurul tehnologiei .

Ca soluție pentru a face față crizei climatice și pentru a permite „intensificarea durabilă” a agriculturii industriale, Gates și Bayer indică proiecte experimentale de inginerie genetică a microbilor pentru fixarea azotului pe plante. „Dacă aceste abordări vor funcționa”, scrie Gates în cartea sa climatică , „vor reduce dramatic nevoia de îngrășăminte și toate emisiile de care este responsabil.” În 2017, Ginkgo Bioworks s-a unit cu Bayer pentru a lansa JoynBio, o companie de microbi care lucrează la crearea plantelor cu auto-fertilizare.

Aceasta este și o promisiune pe care Bayer a făcut-o înainte. Încă din 1897, Bayer a promovat un produs care ar putea asimila azotul atmosferic, potrivit Mark Finlay, profesor de istorie la Armstrong Atlantic State University. Bayer a spus că produsul său ar putea „face posibil ca toate terenurile agricole să fie permanent fertile”, a scris Finlay într-o carte din 2015 despre istoria agriculturii. „Deși rezultatele timpurii au fost dezamăgitoare, mulți scriitori de presă populari au salutat potențialul acestei descoperiri”.

OMG 2.0: editarea genomului

Gates este un evanghelist pentru alimentele modificate genetic. El prezice că „ OMG-urile vor pune capăt foametei în Africa ” și OMG-urile pot „ pune capăt foametei lumii până în 2030 ”. Dacă prima generație de culturi OMG nu a reușit să îndeplinească aceste speranțe, Gates crede că noi metode de inginerie genetică ne vor duce acolo.

Cu CRISPR-Cas9 și alte tehnici de „editare a genomului”, oamenii de știință pot acum adăuga sau șterge șuvițe de ADN sau pot activa sau dezactiva gene, pentru a produce trăsături specifice la plante sau animale – ca și cum ar scrie codul computerului. Exemplele includ ciupercile care sunt „editate” pentru a rezista la rumenire, „bovine terminatoare” crescute numai tatălui descendenți masculi sau tulpini inofensive de E Coli transformate în fabrici de antioxidanți .

Tehnicile de editare genetică, și în special CRISPR, sunt eficiente, dar imprevizibile . Studiile arată că procesul CRISPR poate crea mutații neașteptate, inclusiv deteriorarea ADN-ului și alte efecte în afara țintei . În 2019, un plan de eliberare a „vacilor fără coarne” editate de CRISPR în Brazilia a fost eliminat după ce un cercetător al guvernului SUA a descoperit că vitele aveau două gene de rezistență la antibiotice care nu trebuiau să fie acolo . Vacile Recombinetics, Inc. au fost „animalele poster ale revoluției de editare a genelor”, potrivit MIT Technology Review , până când „înșurubarea majoră a ADN-ului lor” a ieșit la iveală. Cercetătorii companiei au ratat ADN-ul suplimentar în propriile studii; au raportat, incorect, că animalele erau „libere de efecte în afara obiectivelor”.

Ingineria genetică, inclusiv editarea genomului, „are rezultate imprevizibile”, spune Michael Antoniou, un genetician molecular la King’s College din Londra. “Nu știți în prealabil care sunt consecințele procesului de transformare a GM … și pentru că nu știți, singura modalitate de evaluare a siguranței este generică”, a spus Antoiniou. „În principiu, trebuie să efectuați un proces de hrănire pe termen lung la animale și să vedeți ce se întâmplă … și asta nu se întâmplă deloc nicăieri în lume, în scopuri de reglementare, deloc.”

Cu toate acestea, experimentele continuă pe culturi importante și animale alimentare. Fundația Gates a cheltuit peste 40 de milioane de dolari pe proiecte de inginerie genetică a vacilor de lapte, cu speranța de a crea vaca „perfectă” . Acceligen (o divizie a Recombinetics) lucrează cu o subvenție a Fundației Gates pentru a proiecta mai multe trăsături în vacile de lapte pentru a maximiza productivitatea și durabilitatea în climă caldă.

Fundația este, de asemenea, un finanțator principal al experimentelor de generare a genelor care pot forța o trăsătură proiectată printr-o specie. Luna aceasta, în Florida Keys, compania susținută de Fundația Gates , Oxitec, a lansat 144.000 de țânțari concepuți pentru a elimina femelele dintr-o specie purtătoare de boli. Utilizările agricole propuse pentru generarea de gene includ inversarea toleranței la erbicide la plante, suprimarea buruienilor și eradicarea dăunătorilor agricoli . Ce ar putea merge prost?

Risc sistemic

Unul dintre cei mai importanți experți din lume în probabilitate și incertitudine, Nassim Taleb , a analizat această întrebare – Ce ar putea merge prost cu OMG-urile? – pentru o lucrare din 2014, a scris împreună cu colegii de la New York University School of Engineering. Autorii au analizat OMG-urile în contextul a ceea ce au numit o viziune „non-naivă” a Principiului de precauție. Au concluzionat: „OMG-urile reprezintă un risc public de vătămare globală” și ar trebui să fie supuse „unor limite severe”.

Principiul de precauție afirmă că, dacă o acțiune prezintă un risc suspectat de a provoca daune grave domeniului public, acțiunea nu ar trebui luată în absența unei certitudini științifice cu privire la siguranța acesteia. Autorii cred că „ar trebui evocat numai în situații extreme” atunci când potențialul rău este sistemic și consecințele sunt răspândite și ireversibile; au spus că OMG-urile „se încadrează direct” în cadrul acestui criteriu.

Printre riscurile sistemice pe care le-au citat: OMG-urile au tendința de a se răspândi necontrolat, cu efecte ireversibile la nivelul întregului sistem și dezavantaje necunoscute. Impacturile ecologice nu sunt testate empiric – și, prin urmare, nu sunt înțelese – înainte de lansarea tehnologiilor. Cercetătorii au remarcat doi factori care contribuie la riscul sistemic: modificările genetice proiectate și monoculturile în care cresc.

„În loc de o lungă istorie a selecției evolutive, aceste modificări se bazează nu doar pe strategii de inginerie naive care nu iau în considerare în mod adecvat riscul în medii complexe, ci și pe abordări explicit reducționiste care ignoră consecințele neintenționate”, au spus cercetătorii. „Etichetarea abordării OMG„ științifică ”trădează o înțelegere foarte slabă – într-adevăr deformată – a plăților probabilistice și a gestionării riscurilor.”

Taleb și-a rezumat concluziile într-o ediție din New York Times din 2015 : „Experimentul OMG, realizat în timp real și cu întregul nostru sistem alimentar și ecologic ca laborator, este probabil cel mai mare caz de hubris uman vreodată. Creează încă o altă întreprindere sistemică, „prea mare prea eșuează” – dar una pentru care nu va fi posibilă salvarea atunci când eșuează ”.

Monopoly Bill

Dacă planurile lui Gates pentru sistemul alimentar nu au prea mult sens din perspectiva echității sau ecologice, acestea sunt logice din punctul de vedere al unui monopolist economic.

„În calitate de fost director executiv și cel mai mare acționar al Microsoft, ați putea crede că Bill Gates este un capitalist, dar nu este exact așa”, a declarat pentru The Ink Megan Tompkins-Stange, un cărturar al filantropiei de la Universitatea din Michigan . „Versiunea Gates a capitalismului ar fi mai bine numită monopolistă. El a căutat în mod constant să denatureze piețele libere pentru a avansa acumularea propriei corporații de avere, putere și preeminență. ”

Aceste ideologii au condus la controversa recentă asupra vaccinurilor Covid-19 , în care insistența lui Gates asupra brevetelor ar fi putut împiedica accesul la vaccin pentru cei săraci din lume. Incidentul a ridicat îngrijorări cu privire la influența puternică pe care o are Gates asupra problemelor vitale care implică sănătatea publică. Așa cum a scris Timothy Schwab în The Nation , „Este din ce în ce mai urgent să ne întrebăm dacă rolurile multiple ale lui Gates în pandemie – ca organizație caritabilă, afacere, investitor și lobbyist – sunt despre filantropie și oferirea banilor sau despre preluarea controlului și exercitarea puterii – puterea de monopol ”.

Gates joacă aceleași roluri în sistemul nostru alimentar. “Gates și-a plasat pariurile pe investiții în multe dintre locurile cheie din această narațiune corporativă emergentă despre ceea ce are nevoie sistemul alimentar: acțiuni genetice, geoinginerie, carne falsă, agricultură digitală, sechestrarea carbonului”, spune Jim Thomas de la ETC Group, care investighează concentrare corporativă în industria alimentară. „În mod clar, el este gata să beneficieze de aceste schimbări, plus finanțarea Fundației sale sprijină toate acestea.”

Companiile agroindustriale implementează aplicații digitale în fermele din întreaga lume pentru a culege date despre toate aspectele agriculturii: sănătatea solului, aporturile de produse, vremea, modelele de cultură și multe altele, inclusiv informații genetice despre cele mai importante semințe din lume și animale și cunoștințe pe care fermierii indigeni le-au dezvoltat peste mii de ani. Toate aceste date trebuie să fie deținute și controlate de corporații, rulate prin algoritmi AI și vândute înapoi fermierilor cu „rețete” pentru modul de cultivare și ce produse corporative să cumpere, cu puțină transparență sau explicații.

Sistemul alimentar și agricol hiperconsolidat a adus deja numeroase consecințe negative pentru fermieri și consumatori. Un raport din 2019 al Grupului internațional de experți în sisteme alimentare durabile documentează modul în care concentrarea corporativă a stors veniturile fermierilor, le-a erodat alegerile, a restrâns sfera inovației și a escaladat riscurile pentru sănătate publică și mediu. Efortul corporativ de a controla Big Data, a spus IPES, „va exacerba dezechilibrele de putere existente, dependențele și barierele de intrare în sectorul agroalimentar”.

Gates Ag One

Nerăbdătoare cu progresul târâtor al revoluției tehnico-alimentare, Fundația Gates a lansat anul trecut o nouă organizație non-profit scutită de impozite care „încearcă să accelereze dezvoltarea inovațiilor susținute de echipa de dezvoltare agricolă a fundației” în două dintre regiunile cu cea mai rapidă creștere din lumea: Africa subsahariană și Asia de Sud.

Noul „ startup ag tech ” va „colabora cu parteneri din sectorul public și privat pentru a comercializa semințe și trăsături rezistente, care îmbunătățesc randamentul”. Acesta este situat în St. Louis, Missouri, fostă casă a Monsanto și actual centru de companii chimice și de semințe, și condus de Joe Cornelius , fostul director general al Agriculturii, Alimentației și Nutriției la Bayer CropSciences. Ca și cum ar sublinia că uniformitatea și controlul centralizat sunt obiectivele esențiale ale efortului, noul nonprofit se numește „Gates Ag One”.

Ferma viitorului?

În 2019, Cargill (partener al Ginkgo Bioworks) a deschis o fabrică de 50 de milioane de dolari în Lincoln, Nebraska . Planta produce EverSweet, o substanță care are gustul îndulcitorului stevia. Pentru ao produce, Cargill combină drojdia modificată genetic cu moleculele de zahăr pentru a imita gustul steviei.

Consumatorii nu ar ști acest lucru citind site-ul web sau uitându-se la pachet; compania descrie cu îndemânare procesul ca o „tehnică veche de secole” care implică „fermentare”. Se comercializează EverSweet ca „non-artificiale.“

Cargill prezintă, de asemenea, produsul ca fiind „produs în mod durabil”, probabil pentru că mută producția de stevia de pe teren, în locuri precum Paraguay, unde micii fermieri cultivă stevia de generații . Dar materia primă pentru alimentele fabricate fabricate în noua fabrică a lui Cargill trebuie să provină de undeva. Cargill nu ne-ar spune ce folosește pentru materie primă, dar locația fabricii din Nebraska oferă un indiciu: este înconjurată de monoculturi de porumb și soia OMG.

Derek Knauss

De la USRTK.com:De Stacy Malkan

– Bill Gates are planuri radicale de a ne schimba mâncarea . Ce este în meniu ? Va pot spune ca se lucreaza intens la asta si ca in unele locuri din lume se vinde deja sub tot felul de forme –

///////////////////////////////////////////////

Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie (crearea de molime prin agenți patogeni modificați), internetul trupurilor și editarea genetică –

Pentagonul explorează modalitățile în care noile inovații în domeniul biotehnologiei – printre care vaccinurile ARNm, editarea genelor CRISPR și interfețele creier-computer (BCI) – ar putea schimba natura războaielor viitoare, a informat jurnalistul de investigație Lee Fang, într-o analiză prezentată de Children’s Health Defense.

Departamentul de Apărare al SUA (DOD) obișnuia să considere războiul bazat pe biotehnologie prea riscant sau chiar eugenic, potrivit unui nou raport realizat pentru agenție de RAND Corporation, dar „progresele” recente „schimbă alegerile strategice privind trupul uman ca domeniu de luptă”, au scris autorii raportului.

RAND Corporation este un think tank militar înființat în timpul Războiului Rece, cunoscut pentru activitatea sa constând în influență activă asupra guvernului și a politicii militare.

Raportul – denumit „Plagues, Cyborgs, and Supersoldiers: The Human Domain of War” (Molime, cyborgi și supersoldați: Domeniul uman al războiului) – prezintă o serie de scenarii viitoare de război bazate pe progresele în domeniul armelor biologice proiectate prin inginerie, internetul trupurilor și genomică, scenarii despre care autorii au spus că „ar putea părea fantastice”, dar nu sunt „deloc exagerate”, având în vedere progresele rapide în biotehnologia secolului al XXI-lea.

Raportul recomandă ca planificarea militară să anticipeze aceste scenarii viitoare de război.

„Vedem apariția unui peisaj complex, cu amenințare ridicată, în care războaiele viitoare sunt purtate de oameni controlând mașini hipersofisticate cu gândurile lor”, în care „bolile generate în mod sintetic, țintite genomic” perturbă baza militaro-industrială americană, iar viitorul soldat este un „luptător îmbunătățit” care poate supraviețui în condiții extreme, avertizează raportul.

Fang a declarat pentru The Defender: „Aceste rapoarte de cercetare de la Pentagon par științifico-fantastice, dar oferă o perspectivă asupra modului în care armata vede desfășurarea viitoarelor conflicte și exercită presiuni asupra legislatorilor în probleme cruciale de politică”.

Scenarii: agenți patogeni modificați, internetul trupurilor și genomica îmbunătățită

Raportul prezintă scenarii cu viitoare pandemii asemănătoare covid-19, declanșate de agenți patogeni modificați, și le ia în considerare în contextul războiului cu China și Rusia.

Autorii susțin că SUA s-ar afla într-un dezavantaj major dacă nu fac investiții prealabile serioase în propriile arme biotehnologice și dacă nu este concepută o strategie pentru reducerea dezvoltării unor astfel de arme de către puterile globale concurente.

Primul scenariu ipotetic are loc în 2028, când un nou și extrem de infecțios „SARS-CoV-3” se răspândește în Marea Chinei de Sud și apoi pe navele Marinei americane, forțându-le să înceteze activitatea. Agențiile americane sunt implicate în lupte interne cu privire la care agenție ar fi indicat să investigheze cauzele și să conducă răspunsul.

China, care pare a fi imună la virus, lansează un atac asupra Taiwanului, iar flota americană dezactivată nu poate răspunde.

Organizația Mondială a Sănătății atribuie răspândirea lentă distanțării sociale din China, fără să știe că armata și populația chineză au fost vaccinate pe ascuns împotriva noii versiuni a bolii, lansată ca armă biologică.

Potrivit lui Fang, acest scenariu a fost conceput inițial de cercetătorii de la Pentagon, care „cred că o «armă biologică bazată pe coronavirus» poate apărea la orizont”.

Într-un alt scenariu, „Geopolitica pandemiei”, un nou agent patogen transmisibil pe calea aerului, cu o perioadă lungă de contagiune și o rată de mortalitate astronomică de 2,5%, începe să circule în 2033, ucigând 1 milion de americani în patru luni, cu o estimare de încă 6,5 milioane de decese.

În acest scenariu, China și Rusia au vaccinuri în avans și folosesc oportunitatea pentru a-și extinde granițele. SUA și Europa nu au capacitatea de a răspunde militar.

Raportul se referă apoi la scenariul „Internetul Trupurilor” despre care Fang scrie că este „aparent inspirat de declinul cognitiv al senatoarei Dianne Feinstein” și este plasat într-un viitor mai îndepărtat.

Liderii în vârstă ai Congresului se tem de pierderea puterii din cauza zvonurilor despre declinul lor cognitiv. Pentru a părea mai competenți, au dispozitive BCI implantate în creier pentru a-și stimula funcționarea fizică și cognitivă. Cu toate acestea, dispozitivele funcționează defectuos, politicienii acționează neregulat și aliații străini încep să se distanțeze de SUA.

Într-un alt scenariu, angajații guvernamentali folosesc lentile artificiale pentru ochi care au dispozitive de înregistrare și stocare. Însă tehnologia este folosită și pentru a colecta și a scurge informații sensibile, fără ca Guvernul SUA să știe.

Dispozitivele BCI ar putea oferi beneficii „luptătorului”, de exemplu, permițând comandanților și forțelor lor să comunice în mod direct. Cu toate acestea, raportul avertizează că și dispozitivele BCI pot fi piratate.

În prezent, SUA este lider în dezvoltarea tehnologiei internetul trupurilor, cel puțin în ceea ce privește numărul de brevete care au fost depuse, dar autorii au avertizat că „China ne ajunge rapid din urmă”.

Autorii prevăd un viitor îndepărtat în care supravegherea genomică va fi utilizată pentru a-i selecta pe cei mai adecvați militari și în care modificările genetice vor fi folosite pentru a crea „supersoldați”.

Potrivit lui Fang, „ei observă că, în cazul unei arme biologice de coronavirus, majoritatea oamenilor de știință «probabil» ar presupune că virusul are o origine naturală sau zoonotică, contestând ipotezele despre un atac pus la cale. Această «ambiguitate ar putea servi intereselor unui stat național», susține raportul”.

Convenția Națiunilor Unite privind armele biologice ar fi necesar să fie revizuită pentru a aborda problemele ridicate de noile tehnologii, recomandă autorii.

De asemenea, solicită ca SUA să renunțe la Institutul de Virologie din Wuhan, despre care mulți susțin că este sursa scurgerii din laborator a covid-19.

După cum notează Fang, „raportul vizează Congresul, criticând recenta abrogare a ordinului de vaccinare obligatorie anti-covid-19 pentru membrii serviciului. Îndeamnă parlamentarii să se opună «populismului anti-vaccin» pentru a asigura pregătirea militară”.

În ciuda naturii științifico-fantastice a scenariilor pe care RAND le prezintă în raport, Fang a spus că este important să urmărim astfel de documente de politică, întrucât rapoarte similare din trecut au prefigurat viitoare acțiuni guvernamentale care au avut efectiv loc.

El a scris: „În urmă cu peste un deceniu, In-Q-Tel, filiala cu capital de risc a CIA, a publicat un raport care analiza oportunitățile oferite de rețelele de comunicare virtuală și sugera că platformele majore ar putea fi analizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale pentru detectarea sentimentelor și colectarea avansată de informații.

La scurt timp după aceea, agenția a început să finanțeze mai multe startup-uri specializate pentru a analiza protestele și mișcările politice folosind platforme precum Twitter și Facebook. Unele dintre firmele susținute de CIA au continuat să se angajeze în forme sofisticate de supraveghere.”

– Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie (crearea de molime prin agenți patogeni modificați), internetul trupurilor și editarea genetică –

////////////////////////////////////////////

ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE –

Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a refuzat de doua ori sa-l elibereze pe dizidentul anticomunist Iulius Filip pe motiv ca a continuat actiunile subversive impotriva regimului Ceausescu: “Discutii dusmanoase la adresa RSR… Injurii la adresa organelor de partid si de stat”. Procurorul General se codeste sa raspunda Luju

SCRIS DE: GEORGE TARATA

Lumea Justitiei a intrat in posesia unor documente bomba, cu stampila Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Sunt documente pe care le prezentam in exclusivitate si care dezvaluie cum un procuror din judetul Alba, pe numele sau Augustin Lazar, a refuzat in doua randuri sa elibereze un dizident anticomunist. S-a intamplat la mijlocul anilor ’80, in plina teroare a regimului Ceausescu.

Coincidenta face ca numele procurorului din acest caz sa fie identic cu cel al actualului Procuror General al Romaniei. Tot coincidenta, cazul se petrece la Penitenciarul Aiud din judetul Alba, judet din care provine si actualul Procuror General al Romaniei. Nu in ultimul rand, in anii in care dizidentul anticomunist era tinut in puscarie de catre procurorul Augustin Lazar pentru actiuni impotriva regimului comunist, actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar (foto) isi desfasura activitatea, conform propriului CV, la Procuratura Alba. Sa fie procurorul Augustin Lazar care l-a tinut in puscarie pe dizidentul Iulius Filip acelasi cu actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar? Nu stim. Tocmai de accea, Lumea Justitiei a trimis o solicitare oficiala catre Parchetul General prin care i-am cerut lui Augustin Lazar sa isi exprime un punct de vedere cu privire la implicarea sa in acest caz, astfel incat sa publicam si pozitia acestuia. Desi am indicat o ora pana la care pozitia Procurorului General sa ne fie transmisa, pentru a putea fi inclusa in articol, din pacate, pana la momentul publicarii materialului, nu am primit niciun raspuns din partea PICCJ. Vom prezenta punctul de vedere al lui Lazar in momentul in care acesta ni-l va trimite.

Astfel, numele unui procuror Augustin Lazar apare in cazul unuia dintre cei mai cunoscuti dizidenti anticomunisti si detinuti politici. Ne referim la maistrul militar Iulius Filip. Pe scurt, in anii ’80, dupa ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu si si-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul fata de miscarea anticomunista “Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat si arestat in mai multe randuri, fiind inchis in beciurile Securitatii, in celule mortii de la Penitenciarului Rahova si internat la sectia de nebuni din spitalul inchisorii Jilava. In final, acesta fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani si 4 luni inchisoare cu executare pentru “propaganda impotriva orandurii socialiste”.

“A redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale”

Executarea pedepsei a inceput la 14 decembrie 1981, data expirarii fiind 13 aprilie 1987. In aceasta perioada, Iulius Filip a incercat insa de doua ori sa fie liberat conditionat. Tot de e doua ori a fost refuzat, iar printre cei care au decis sa il tina in continuare in puscarie s-a numarat procurorul Augustin Lazar.

Astfel, in 9 iulie 1985, situatia lui Iulius Filip a fost discutata in cadrul Comisiei de propuneri pentru punerea in libertate conditionata a Penitenciarului Aiud. Comisia era formata din lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), lt. major Petru Silaghi (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud – ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud), pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor din Penitenciarul Aiud) si era condusa de procurorul Augustin Lazar.

Comisia a stabilit ca pentru a deveni propozabil in vederea liberarii conditionate, Iulius Filip trebuia sa excute 2/3 din pedeapsa, adica 1299 de zile, iar in cazul in care ar fi muncit, 325 de zile considerate ca fiind executate pe baza muncii prestate si 974 de zile efectiv executate. Comisia condusa de Augustin Lazar a constatat ca Iulius Filip executase deja 1304 zile, de la 14 decembrie 1981 pana la 9 iulie 1985, fara sa fi fost folosit la munca pe motiv de boala. Asadar, deizidentul anticomunist indeplinea toate conditiile pentru liberarea conditionata.

Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lasat liber. Iar asta intrucat Comisia in fruntea careia se afla Augustin Lazar a decis ca Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si ca a continuat actiunile subversive impotriva orandurii socialiste, a regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania. Mai exact, Comisia condusa de procurorul Augustin Lazar a hotarat urmatoarele:

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.

A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

In cele din urma, prin procesul verbal nr. 28 din 09.07.1985 (vezi facsimil 1), Comisia lui Augustin Lazar a decis ca: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana 1 an, pentru ca a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezinta garantia reeducarii”.

1986, acelasi verdict

Situatia dizidentului anticomunist Iulius Filip a fost rediscutata anul urmator, in 8 iulie 1986. Si de aceasta data Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata l-a avut ca presedinte pe Augustin Lazar, ceilalti membri fiind lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), mr. Marius Coldea Rusu (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud – ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud) si pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor al Penitenciarului Aiud – ca secretar).

Intre timp, dizidentul anticomunist Iulius Filp ajunsese la 1669 de zile executate, indeplinind deci conditiile pentru liberarea conditionata, care prevedeau 1299 zile executate. Si de aceasta data insa Comisia condusa de Augustin Lazar a refuzat sa-l elibereze pe Iulius Filip. Au fost invocate aceleasi motive ca in 1985, mai precis ca Iulius Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si a continuat actiunile impotriva regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania.

Iata ce a retinut Comisia condusa de Augustin Lazar in 1986:

Drept urmare, prin procesul verbal nr. 28 din 08.07.1986 (vezi facsimil 2), Comisia prezidata de Augustin Lazar a hotarat: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana la termen, respectiv 13.04.1987, pentru ca timpul executat nu prezinta garantia unei depline reeducari”.

Practic, din cauza refuzurilor Comisiei lui Augustin Lazar de a-l elibera conditionat, dizidentul anticomunist Iulius Filip si-a efectuat in totalitate pedeapsa.

Cine este Iulius Filip

In final, iata mai multe informatii despre detinutul Iulius Filip, pe care procurorul Augustin Lazar l-a tinut in puscarie, asa cum au fost ele prezentate pe site-ul Wikipedia:

“Iulius Filip este un dizident anticomunist si fost detinut politic roman.

Primul act public de disidenta manifestata de maistrul militar Iulius Filip, s-a petrecut atunci cand s-a declarat net de partea minerilor participanti la Greva minerilor din Valea Jiului din 1977. Masura luata a fost interdictia de a mai lucra cu armament.

In 1981 Iulius Filip a trimis pe adresa Comitetului Central al PCR un pamflet, adresat lui Nicolae Ceausescu, intitulat „Vis si speranta” care se incheia cu versurile: „Laude, minciuni si vorbe, cu ele mereu ne-ati dus/ Dar acum sosit-a clipa pentru-al lor sfarsit si-apus!”. A fost arestat in 3-5 martie 1981 si anchetat, iar in 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apararii, Constantin Olteanu, l-a trecut in rezerva prin Ordinul 51/ 1981 „pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”.

Securitatea i-a oferit un post de maistru la o institutie civila, cu conditia sa devina informator. Deoarece a refuzat, nu i s-a oferit nici un loc de munca. Pentru a-si intretine familia, a fost nevoit sa faca munci necalificate, spaland scari de bloc, geamuri etc. Dupa 3 luni a reusit sa se angajeze la atelierele de reparatii ale CFR, la uzina “16 Februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fara sa i se recunoasca nici o calificare.

In 1981, Iulius Filip a trimis in Polonia o scrisoare de sprijin catre Congresul sindicatului Solidaritatea cu mesajul „Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din tarile socialiste”, semnand „muncitorul roman Iulius Filip, Atelierele CFR 16 Februarie Cluj”. Conducerea sindicatului Solidaritatea a primit scrisoarea care a fost citita in plenul congresului la 28 septembrie 1981. Ulterior, scrisoarea a fost difuzata de marile agentii de presa.

Ca urmare, Departamentul Securitatii Statului, cunoscut sub denumirea de „Securitatea”, a initiat o ancheta in urma careia a fost acuzat de „pactizare cu fortele contrarevolutionare din Polonia”. Dupa ce scrisoarea a fost difuzata si de postul Radio Europa Libera, ajungand sa fie cunoscuta de populatia Romaniei, Iulius Filip a fost deferit tribunalului militar din Cluj si apoi celui din Bucuresti, pentru ca ar fi comis infractiunea de propaganda impotriva oranduirii socialiste. A fost condamnat la pedeapsa privativa de libertate de cinci ani si patru luni, pedeapsa pe care a executat-o in inchisorile din Cluj, Bucuresti, Jilava si Aiud.

A fost inchis in subsolul Securitatii (14-19 decembrie 1981), Bucuresti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnatilor la moarte de la Rahova, inchisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi inchisoarea de la Aiud pana in 1987.

A fost eliberat din inchisoare in 1987. Pentru ca a refuzat sa semneze o declaratie prin care sa se angajeze ca nu va mai intreprinde actiuni impotriva oranduirii socialiste, Iulius Filip a fost mutat pe santierul Zlatna, din judetul Alba, unde a muncit timp de un an si doua luni.

Impreuna cu alti detinuti politici a formulat o scrisoare, in care se cerea inlaturarea de la putere a lui Nicolae Ceausescu si democratizarea Romaniei, pe care a trimis-o, in mai 1988, participantilor reuniti la Viena pentru Conferinta privind Securitatea si Cooperarea in Europa. Ca urmare, a fost anchetat si torturat timp de cinci zile de catre Securitate.

Lui Iulius Filip si altor opozanti ai regimului li s-a impus sa paraseasca tara in 10 zile. Acestia isi depusesera de mai multa vreme actele de emigrare la Ambasada Americana din Bucuresti, mai mult formal, ca sa nu poata fi ucisi si facuti disparuti. Iulius Filip a parasit Romania si a petrecut opt ani exilat in Statele Unite ale Americii, langa Seattle, statul Washington. in 1997 s-a intors in Romania pentru a-si ingriji mama bolnava.

Presedintele Republicii Polone Bronisław Komorowski i-a acordat lui Iulius Filip Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone, „pentru contributia si devotamentul sau in sprijinirea schimbarilor democratice din Polonia”. Acesta i-a fost inmanata de ambasadorul Poloniei in Romania, Marek Szczygiel, in cadrul unei ceremonii oficiale desfasurata in Sala de Sticla a Primariei Cluj-Napoca, in ziua de 7 noiembrie 2014”.

* Cititi aici varianta in limba engleza a articolului

https://www.luju.ro/zbirul-oranduirii-comuniste-procurorul-augustin-lazar-a-avut-grija-ca-adversarii-lui-ceausescu-sa-infunde-puscaria-in-anii-80-ca-sef-al-comisiei-de-liberari-conditionate-a-penitenciarului-aiud-lazar-a-refuzat-de-doua-ori-sa-l-elibereze-pe-dizidentul-antic

/////////////////////////////////////////////////

NOBELUL LITERAR

de Theodore Dalrymple

Marele sinolog și eseist literar Simon Leys și-a început eseul despre scriitorul francez Andre Malraux povestind despre un preot de țară care reușeau să-i facă să plângă pe toți oamenii din parohia sa prin ardoarea predicilor sale, cu excepția unuia singur, care se afla în vizită. Acesta nu plângea, iar după ce predica s-a sfârșit țăranii l-au întrebat de ce nu plânge. „Nu sunt din parohia asta”, a răspuns el.

Legat de admirația generală pentru Malraux, Leys scria că el nu face parte din acea parohie. Același lucru l-aș putea scrie și eu despre Bob Dylan, cel care a câștigat recent Premiul Nobel pentru literatură (articolul lui Dalrymple a apărut în 2016 – n.trad). Cu siguranță nu fac parte din parohia fanilor săi. Când am auzit vestea, am crezut că este o glumă. M-am gândit „de ce să nu dea premiul Nobel în chimie unui bucătar celebru?” Poezia este făcută din cuvinte, Dylan scria cuvinte. Mâncarea este făcută din chimicale, bucătarii amestecă chimicale. Analogia poate nu este întocmai exactă, dar este suficient de bună.

Recunosc că nu l-am urmărit cu atenție pe Dylan. Nu m-a interesat niciodată prea mult. Pentru mine, smiorcăitul său nazal era în mod caracteristic sunetul de autocompătimire al adolescentului râzgâiat din clasa mijlocie. De fapt, îl găseam atât de respingător încât mi-l făcea pe lugubrul Leonard Cohen să pară că este o privighetoare. Dar pot să accept că gusturile diferă (deși trebuie să ne reamintim că umanitatea este mai împărțită de gust decât de orice altceva).

Cât despre presupusa poezie, nu mi se pare doar slabă, dar cu excepția unuia sau a două versuri, este în mod autentic dezgustătoare. Nici măcar nu este amuzantă precum versurile lui William McGonagall, un pretendent mai vechi la titlul de cel mai prost poet de limbă engleză. Poemul său celebrul „The tay Bridge Disaster” începe astfel:

„Beautiful Railway Bridge of the Silv’ry Tay!

Alas! I am very sorry to say

That ninety lives have been taken away

On the last Sabbath day of 1879,

Which will be remember’d for a very long time.”

Nu sunt neapărat cele mai proaste versuri ale lui McGonagall. După cum un alt poet, Gerard Manley Hopkins s-a exprimat într-un alt context, mai existențial: „Mai rău de atât nu există”.

În fapt, nu mai pot să râd de McGonagall așa cum o făceam odată, deoarece astăzi mi se pare o figură în mod real tragică (și eroică). Fiul unor imigranți irlandezi analfabeți în Scoția, a trăit cea mai neagră sărăcie a Revoluției Industriale dar cu toate acestea și-a pus în gând să fie în același timp un actor shakespearean (când l-a jucat pe Macbeth a refuzat, se spune, să cadă jos și să moară) și poet. Credea că este posesorul unui geniu poetic imens și și-a citit versurile sale de duzină în aplauzele batjocoritoare ale publicului de peste tot, deși nu-și dădea seama că aplauzele erau în râs. A murit așa cum a trăit: în mizerie. Scopul său era nobil, o dorință de a transcede originile sale umile și sărace cu ajutorul artei. În același timp, a eșuat catastrofic și a reușit triumfător, deoarece numele său este la fel de nemuritor sau la fel de efemer precum însăși limba engleză. În fapt, McGonagall încapsulează în destinul său gloria și absurditatea existenței umane.

A fost o personalitate mai impunătoare decât Bob Dylan care a sperat să devină poetic printr-un soi de gândire magică, adică printr-un soi de asociere literară, luându-și numele unui poet adevărat (Dylan Thomas) a cărui îndemânare strălucită cu limbajul era evidentă de timpuriu dar care pentru multă vreme a fost la fel de celebru pentru viața sa boemă ca și pentru poeziile sale.

Deși nu am studiat cu atenția poezia lui Bob Dylan, m-a ajutat că la o zi după ce s-a făcut anunțul, ziarul „The Guardian” a publicat zece dintre cele mai bune versuri ale sale. Iată unui dintre el, care, la rece mi se pare sub-shakespearean:

„Idiot wind, blowing every time you move your teeth

You’re an idiot, babe

It’s a wonder that you still know how to breathe…”

Fără îndoială că nu este drept să compari orice scriitor în viață cu Shakespeare, un geniu care apare odată într-un veac, dacă apare și atunci. Dar mi se pare și că versurile de mai sus, „presupus printre cele mai bune, țineți mine”, sunt sub nivelul lui Ella Wheeler Wilcox sau al felicitărilor Hallmark, fără să mai vorbim de cei aflați sub Keats sau Tennyson. Iată, de pildă, o strofă din Wilcox luată la întâmplare:

„I do not like the phrase “It might have been!”

It lacks force, and life’s best truths perverts:

For I believe we have, and reach, and win,

Whatever our deserts.”

Groaznice, desigur, dar nu la fel de rele ca cele ale lui Bob Dylan.

În cazul de față, pentru mine, întrebarea interesantă este de ce premiul a fost primit de intelighenția nu atât cu ridicol cât cu stări de leșin admirativ. Răspunsul poate fi rezumat într-un singur cuvânt: teroarea. Intelighenția era terorizată de gândul de a nu părea snoabă, sau chiar mai rău, elitistă, deși te-ai putea gândi că întreaga idee a premiilor Nobel este elitistă. Și nu există niciun dubiu că Bob Dylan este (sau cel puțin a fost odată) foarte popular.

În sine, popularitatea nu este un lucru rău, desigur. Dar ca și originalitatea nu reprezintă în ea însăși o virtute artistică sau un garant al valorii estetice și intelectuale, mai mult decât este un garant al celor aflate la antipodul acestora. Cu toate acestea, popularitatea lui Bob Dylan a fost un atribut care a fost adus drept argument în mod repetat în elogiile dezgustătoarea, chiar slugarnice, de cei care, presupun, nu au găsit versurile sale foarte impresionante. Nimeni nu a spus despre versurile sale că reprezintă vreo inovație verbală fericită deoarece ar fi fost evident caraghios. Iată alte câteva dintre versurile sale nemuritoare, de altfel printre cele mai bune pe care le-a scris:

„I see a lot of people

As I make the rounds

And I hear her name here and there

As I go from town to town

And I’ve never gotten used to it

I’ve just learned to turn it off

Either I’m too sensitive

Or else I’m getting soft”

Dacă acestea sunt cele mai bune, ne putem cu greu imagina cum arată cele mai rele.

Mă gândesc că premiul trebuie să fie acordat unui autor în viață iar epoca noastră nu este o epocă de aur a literaturii, dar tot trebuie să fie câteva sute de mii de autori cel puțin la fel de buni, dacă nu mai buni, decât Bob Dylan. Îmi aduc aminte de ceea ce a spus Dr. Johnson când a fost întrebat dacă sunt mulți bărbați care ar putea scrie poemele lui Ossian. „Da, domnule, sunt mulți bărbați, multe femei și mulți copii”. Poate că la anul Premiul Nobel pentru Literatură va fi acordat felicitărilor Hallmark, a căror lirică este cel puțin la fel de celebră precum cea a lui Bob Dylan. Sau poate ar trebui să primească Premiul pentru Pace, dat fiind faptul că sentimentele din poeziile Hallmark sunt atât de bine-intenționate și dulci.

Theodore Dalrymple este autorul volumului „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea”, apărut la Editura Contra Mundum

https://contramundum.ro/2023/10/13/nobelul-literar/

////////////////////////////////////////////////

ATACUL LUI HARARI ASUPRA MORALITĂȚII

de Walker Larson

Yuval Noah Harari a scris recent pe Twitter citându-se, se pare, pe sine:

„Din punct de vedere biologic, nu există ceva nenatural. Orice e posibil e prin definiție natural. Un comportament cu adevărat nenatural, care este împotriva legilor naturii, pur și simplu nu poate exista, așa că nu are nevoie de interdicție.”

La prima vedere, comentariul e atât de prostesc încât îți vine ușor a-l ignora. Dar din cauza pericolului pe care îl conține, nu ar trebui să facem asta. Ideile au consecințe în lumea reală, mai ales acele idei care vin de la cineva care este consultant al lui Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial. Ideile confuze ale lui Harari nu plutesc aiurea prin cyberspațiu, ci pot deveni politici publice ale unor organizații puternice precum FEM.

În plus, nu ar trebui să trecem cu vedere grozăvia gândirii lui Harari, deoarece ea reprezintă concluzia logică a unei tradiții îndelungate de mecanicism, cu rădăcini în Revoluție Științifică, și care acum este îmbrățișată de mare parte din lumea modernă.

Un test simplu ne demonstrează falsitatea poziției lui Harari. Putem simplifica argumentul său astfel: dacă ceva poate fi făcut, atunci e natural; ce e natural, nu trebuie interzis; pe cale de consecință, orice poate fi făcut, nu trebuie interzis. Pentru a contracara această afirmație, tot ceea ce avem de făcut este de a ne imagina o situație extremă în care se aplică acest principiu.

De pildă, să presupunem că un curier de ziare se hotărește ca, în loc să le aducă oamenilor ziarele, să-i ucidă (poate pentru a ajunge pe prima pagină a publicațiilor). E posibil. Potrivit lui Harari, e ceva natural și nu ar trebui interzis. E limpede că nu așa stau lucrurile – simțul comun ne arată asta și practic toată omenirea ar fi de acord că uciderea oamenilor ar trebui interzisă, astfel încât afirmația lui Harari pică la acest test simplu.

Intuitiv știm că silogismul lui Harari e fals – dar de ce? Prima propoziție („din punct de vedere biologic, nimic nu e nenatural”) ne pune pe gânduri deoarece sună respectabil. Biologia nu face decât să descrie procese naturale – cum lucrează organismele vii și ce fac – astfel încât dacă un organism face ceva, acel ceva devine un fapt biologic. Și desigur că nu putem dezbate cu fapte biologice sau încerca să le prevenim. Așadar, un bărbat e atras de copii – asta e pur și simplu biologie. Cum am putea argumenta împotrivă?

Să nu ne grăbim. Harari se folosește de un truc lingvistic. El comite eroarea echivocării cu cuvântul „natură”. Observați că în argumentul său el înlocuiește cuvântul „natură” cu „biologie”, echivalându-le practic: „Orice e posibil (citește, observabil biologic) e prin definiție natural”. Însă nu acesta e înțelesul corect al ideii de natural în sensul de lege morală naturală.

Natură e un cuvânt cu multe înțelesuri. Se poate referi la lumea naturală și la procesele sale – lumea științific observabilă a insectelor, plantelor și tunetelor. Acesta e sensul cu care Harari operează, în care oamenii nu sunt decât Homo sapiens, cu puțin mai evoluați decât alte aspecte ale „naturii”.

Dar cuvântul are și alt înțeles. Se referă la esența a ceva – ceea ce face ceva să fie ceea ce este și nu altceva. Aceasta este definiția tradițională a „naturii” când vine vorba de moralitate. Harari folosește, deci, două sensuri complet diferite ale „naturii”, fără să le distingă.

Natura unui lucru e legată de scopul său. Care e scopul său? E ceea ce lucrul acela poate face mai bine decât orice altceva. De pildă, natura unei foarfece este de a tăia, iar natura unui film este de a ne educa și distra.

Când înțelegem natura și scopul unui lucru, putem face judecăți despre el. De pildă, o foarfecă taie bine (își îndeplinește cum trebuie scopul). Un film bun ne distrează.

În același fel, o persoană bună acționează conform naturii sale, care, potrivit lui Aristotel și tradiției filosofice din Occident, este de a trăi rațional și a cunoaște adevărul din moment ce omul e un animal rațional. A trăi virtuos reprezintă binele nostru și duce la la adevărata fericire și înflorirere umană. Pe cale de consecință, moralitatea, rațiunea și fericirea merg sau cad împreună.

Așadar, când strămoșii noștri au interzis comportamentele nenaturale, ei înțelegeau acele comportamente care mergeau contra rațiunii și ignorau scopul lucrurilor (inclusiv al nostru). Aveau în vedere acțiuni care nu corespundeau naturii noastre neschimbătoare. „Natural” nu e doar ceea ce se întâmplă, așa cum ar vrea Harari, ci mai degrabă ceea ce se întâmplă după cum ar trebui să se întâmple. Drept urmare, contrar lui Harari, există acțiuni pe care le facem și care sunt iraționale și afectează adevărata fericire umană. Aceste acțiuni sunt interzise.

În cele din urmă, moralitatea stă sau pică pe recunoașterea faptului că există un scop al lucrurilor, inclusiv al nostru. Am ajuns într-un punct în care oamenii pot cred în principiile morale depravate ale lui Harari deoarece suntem nesiguri de scopul nostru și al universului. Pentru oameni ca Harari, totul e neutru moral deoarece nu există nimic care să aibă un scop obiectiv, în lume nefiind vorba decât de molecule.

Această viziune mecanicistă a universului, care a fost dezvoltată începând cu Revoluția Științifică și cu Iluminismul, a înlocuit viziunea lumii cu un scop.

Consecințele acestei perspective asupra vieții umane sunt întunecate și cumplite. Dacă respingem adevărul că viața umană are un scop, așa cum ar vrea Harari și tovarășii săi, atunci orice agresiune și brutalitate devine justificabikă. Cele 30 și ceva de cuvinte citate la începutul acestui articol sunt vestitoarele tiraniei, terorii și torturii.

https://contramundum.ro/2024/02/19/atacul-lui-harari-asupra-moralitatii/

////////////////////////////////////////////////

TESTAMENTUL DOSTOIEVSKIAN AL PROF. I.M. ANDREEV

de Ierom. Serafim Rose

În toate scrierile sale, precum şi în viaţa sa, Andreev a fost un om cu inimă mare. A suferit groaznic din cauza conştiinţei bisericeşti şi morale scăzute din vremurile noastre, atât în Uniunea Sovietică, cât şi în lumea liberă. Este foarte probabil că anii săi de creativitate ar fi fost mult mai rodnici dacă nu ar fi fost tras în jos de sentimentul că sunt prea puţini cei cărora le pasă de Dumnezeu, de ortodoxie, de aproapele lor. Un articol în mod special (tipărit ca anexă la Teologia sa morală) ne descoperă preocuparea sa profund creştină, ceva ce acum pare să dispară cu desăvârşire de pe faţa pământului.

Acest articol, intitulat simplu „Plângeţi!” – „Weep!” – şi dedicat comemorării lui Dostoievski (care mai mult decât oricare altă figură din literatura rusă a descris suferinţa omenească şi sensul ei), relatează simplu despre una din recile şi „absurdele” crime ale unui mare oraş american.

O mamă în vârstă de 29 de ani din New York, într-o criză de furie, îşi omoară în bătaie fiul de două luni, lăsându-l inimaginabil de deformat; şi nu-şi exprimă niciun fel de regret faţă de crimă. Andreev descrie rănile suferite de băieţel, cu detalii clinice înfiorătoare, şi apoi se opreşte, ştiind că mulţi cititori vor protesta împotriva unor astfel de detalii „inutile”. „Oamenii au devenit surzi faţă de suferinţe. Ei fie că nu aud, fie nu vor să audă despre ceea ce se petrece, nu într-un coşmar, ci în realitate.”

El face apel la conştiinţa ortodoxă a cititorilor săi. „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi suntem vinovaţi: aceasta este esenţa eticii sociale a creştinismului… Toţi suntem vinovaţi, pentru că toţi suntem păcătoşi; facem rele, contribuim cu răul nostru la «magazia universală a răului». Şi acest rău se acumulează într-o imensă energie universală a răului şi îşi caută întruparea în vasele trupurilor lipsite de har, şi, atunci când le găseşte, se întrupează în ele, şi ele fac mari fapte rele… Să ne gândim fiecare la noi înşine… Ce făceai în acea seară când această faptă rea, de necrezut, dar reală, a fost făcută? Poate că a fost păcatul tău, fapta ta imorală, maliţia ta, care s-a dovedit a fi ultima mică picătură care a făcut ca vasul răutăţii să dea pe dinafară. Acesta este modul în care trebuie să reflectăm, dacă suntem creştini…

Plângeţi, fraţi şi surori! Nu vă fie ruşine de aceste lacrimi! Plângeţi! Și fie ca aceste lacrimi să devină izvorul în care Domnul va boteza pruncul-martir, care probabil era nebotezat, miruns fiind cu propriul său sânge de copil nevinovat, în loc de mir. Plângeţi! Fie ca lacrimile voastre să fie și izvorul unui alt fel de energie, o energie a binelui care să se împotrivească celei a răului, care cu puterea ei să scape măcar pe un copilaș nevinovat de torturi și măcar pe o mamă de un păcat de moarte. Lăsaţi ca aceste lacrimi să-i trezească şi pe mulţi dintre cei indiferenţi… Nu vă fie ruşine să plângeţi cu lacrimi de durere, de compasiune şi de pocăinţă.”

Aceste cuvinte sunt testamentul lui Andreev pentru noi, strigătul înflăcărat al sufletului său.

(traducere ușor revizuită și adăugită prin confruntare cu originalul, preluată din versiunea românească a cărţii menţionate, disponibilă online: https://archive.org/details/IvanAndreevSerafimRoseSfiniiCatacombelorRusiei – 20.10.21)

https://contramundum.ro/2024/01/04/testamentul-dostoievskian-al-prof-i-m-andreev/

//////////////////////////////////////////////

CONTRA MUNDUM, PARIU PE CARTE

Oarecum împotriva gândului lumii, noi pariem pe carte. Pe cartea tipărită pe hârtie mai groasă sau mai subțire, cu coperți din carton mai gros sau mai subțire.

Unii oameni, închinători la zeul tehnologiei sau, pur și simplu, prizonieri ai conformismului intelectual, cântă prohodul cărții tipărite, având ca model greaua suferință a printului mass-media. Formatul electronic, spun ei, e-book reader-ul, online-ul vor triumfa definitiv și iremediabil în fața megatonelor de hârtie consumată inutil pentru a produce carte. În scurt timp, cartea va deveni o relicvă simpatică, bună de pus în muzeul tehnologiei, lângă aparatul de zbor al lui Da Vinci.

Noi ne îndoim de împlinirea acestei profeții.

Credem că, în interiorul celor mai mulți dintre oamenii zilei de azi, bombardați cu trilioane de informații, cele mai multe dintre ele false ori imposibil de verificat, nevoia de adevăr argumentat, de ierarhie a informației, de autoritate intelectuală și morală, de valoare certificată crește direct proporțional cu acest bombardament infernal. Or, toate acestea nu pot exista fără bătrânul suport de hârtie.

De ce? Simplu… Într-un ceas, ca hacker sau ca administrator de sistem, poți modifica finalul tuturor pieselor lui Shakespeare din biblioteca online a Amazon. Într-o clipită, cu un singur click al mouse-ului, poți șterge toate cărțile electronice din toate bibliotecile din lume. Dar nu vei putea niciodată să aprinzi un rug mare cât vulcanul Mauna Loa, ca să arzi toate cărțile din lume la minimum 451 de grade pe scara Fahrenheit.

De aceea, Contra Mundum pariază pe carte.

https://contramundum.ro/2017/09/25/contra-mundum-pariu-pe-carte/

//////////////////////////////////////////////

ESTE MARXISMUL CULTURAL NOUA IDEOLOGIE DOMINANTĂ A AMERICII?

de Antony P. Mueller

Marxismul cultural este un alt nume dat neo-marxismului din ce în ce mai popular în Statele Unite. Această nouă teorie susține că forța care dirijează revoluția socialistă nu este proletariatul, ci intelectualitatea. În vreme ce marxismul a dispărut, în mare măsură, din mișcarea muncitorească, teoria marxistă ia amploare în instituțiile culturale, în lumea academică și în mass-media. Acest ”marxism cultural” își are originile la Antonio Gramsci (1891-1937) și la Școala de la Frankfurt. Teoreticienii marxismului au ajuns a concluzia că proletariatul nu va juca rolul așteptat, de ”obiect revoluționar”. De aceea, pentru ca revoluția să aibă loc, mișcarea trebuie să se bazeze pe liderii culturali care să distrugă actuala moralitate și cultură dominantă, majoritar creștină, și care, apoi, să dirijeze masele dezorientate spre comunism, care va fi privit ca noua lor credință. Scopul mișcării este de a instaura o guvernanță globală, în care intelectualii marxiști au ultimul cuvânt. În acest sens, marxiștii culturali sunt o continuare a ceea ce a început revoluția rusă.

Lenin și Sovieticii

În frunte cu Lenin, autorii revoluției au privit victoria din Rusia ca pe un prim pas al revoluției mondiale. Revoluția Rusă nu a fost nici rusească, nici proletară. În 1917, muncitorii ruși erau doar o mică parte a forței de muncă, reprezentată, majoritar, de țărani. Revoluția Rusă nu a fost rezultatul unei mișcări sindicale, ci a unui grup de revoluționari de profesie. Dacă ne uităm cu atenție la componența Partidului Bolșevic, a primelor guverne ale statului sovietic și a aparatului său represiv, ni se va lămuri adevăratul caracter al revoluției sovietice, un proiect care nu a avut drept scop eliberarea poporului rus din jugul țarist, ci a servit drept rampă de lansare pentru revoluția mondială.

Experiența Primului război Mondial și urmările sale au dovedit că teoria marxistă a ”proletariatului” privit ca forță revoluționară a fost o iluzie. Din exemplul Uniunii Sovietice se poate vedea că socialismul nu a putut funcționa ca o dictatură. Analizând aceste aspecte, strategii marxismului au ajuns la concluzia că este nevoie de o strategie diferită pentru a instaura socialismul. Autorii comuniști au propagat ideea că dictatura socialistă trebuie să fie deghizată. Pentru ca socialismul să aibă succes, este nevoie de o schimbare a culturii existente. Controlul cultural trebuie să preceadă controlul politic.

Controlul cultural crește în tandem cu controlul politic

De mare ajutor pentru neo-marxiști a fost faptul că au sincronizat eforturile de a prelua controlul cultural cu cele de invadare a libertăților individuale. În ultimii zeci de ani, pe măsură ce așa-zisa corectitudine politică a câștigat teren, guvernul american a obținut un arsenal vast de instrumente de represiune. Foarte puțini americani par să știe că Statele Unite se află încă, legal, sub stare de urgență, care este în vigoare din 2001, atunci când George W. Bush s-a folosit de prerogativa sa de a declara starea de urgență națională. În același ani, evenimentele din 11 septembrie au deschis calea pentru promovarea Patriot Act. De la un scor de 95 de puncte, ”Indexul total al libertăților” în SUA, formulat de Freedom House, a scăzut la 86 de puncte, în 2018.

Corupția morală

Calea spre supremația marxiștilor culturali este coruperea morală a oamenilor. Pentru a realiza acest lucru, mass media și educația publică trebuie să deruteze și să inducă în eroare, în loc să lumineze. Media și establishment-ul educațional lucrează pentru a întoarce o parte a societății împotriva celeilalte. Pe măsură ce identitățile de grup devin tot mai clare, catalogul victimizării și al istoriei oprimării devine tot mai detaliat. A ajunge o victimă recunoscută a oprimării reprezintă calea pentru a obține statut social și drepturi speciale, respect și incluziune socială.

Cererea pentru dreptate socială creează un flux nesfârșit de cheltuieli considerate esențiale – pentru sănătate, educație, vârstnici și pentru cei aflați în ”nevoie”, ”persecutați” și ”oprimați”, fie ei reali sau imaginari. Fluxul nesfârșit de cheltuieli în aceste domenii afectează finanțele statului și produce crize financiare. Iar lucrul acesta îi ajută pe neo-marxiști să acuze ”capitalismul” de toate relele când, de fapt, reglementările statului produc eșecuri sistemice iar povara datoriei publice creează fragilitatea financiară.

Politica, media și sistemul judiciar duc un război nesfârșit: împotriva drogurilor, a tensiunii arteriale, campanii contra obezității și grăsimii. Lista dușmanilor crește pe zi ce trece fie că este vorba de rasism, xenofobie și anti-islamism. Cel mai simptomatic punct al acestei mișcări este corectitudinea politică, războiul dus împotriva opiniilor personale. În timp ce publicul înghite exemple de comportament dezgustător, în special sub cultul artelor, lista cuvintelor și opiniilor interzise crește zilnic. Opinia publică nu trebuie să meargă mai departe de câteva poziții acceptate. În timp ce dezbaterea publică sărăcește, diversitatea opiniilor radicale crește în subteran.

Marxiștii culturali împing societatea spre o criză morală de identitate prin intermediul criteriilor false și al unei moralități ipocrite. Scopul nu mai este „dictatura proletariatului”, deoarece acest proiect a eșuat, ci „dictatura corectitudinii politice” a cărei autoritate rezidă în mâinile marxiștilor culturali. Precum o castă de preoți, paznicii noii ortodoxii conduc instituții a căror putere încearcă să o extindă asupra întregii societății. Distrugerea morală a individului este pasul necesar pentru a dobândi victoria finală.

Opiumul intelectualilor

Credincioșii în „neo-marxism” sunt predominant intelectuali. Muncitorii, la urma urmelor, sunt parte din realitatea economică și știu că promisiunile socialiste sunt iluzorii. Socialismul nu a fost nicăieri instalat datorită mișcării proletariatului. Muncitorii nu au fost niciodată apostolii socialismului, ci întotdeauna victimele sale. Liderii revoluției au fost intelectualii și militarii. A picat în sarcina scriitorilor și artiștilor să camufleze violența regimurilor socialiste prin articole, cărți, filme, muzică și pictură, pentru a da socialismului o aură științific-intelectuală, estetică, morală. În propaganda socialistă, noul sistem pare să fie atât just cât și productiv.

Marxiștii culturali cred că într-o zi ei vor singurii deținători ai puterii și vor putea dicta maselor cum să trăiască și să gândească. Și totuși, pe neo-marxiștii intelectuali îi așteaptă o surpriză. Când va veni într-un final, „dictatura intelectualilor” va fi orice numai inocentă nu – și nu foarte diferită față de ce s-a întâmplat atunci când sovieticii au preluat puterea. Intelectualii vor fi printre victime. La urma urmelor, exact acest lucru s-a întâmplat în Revoluția Franceză, care a fost prima încercare de revoluție a intelectualilor. Majoritatea victimelor ghilotinei erau intelectuali proeminenți care sprijiniseră mai înainte revoluția, printre ei și Robespierre.

În piesa sa „Moartea lui Danton”, dramaturgul Georg Buchner a plasat această frază celebră: „Precum Saturn, revoluția își devorează copiii”. Mai potrivit ar fi să spunem că revoluția își devorează părinții spirituali. Aceiași intelectuali care promovează acum marxismul cultural vor fi primii pe listă, dacă acest proiect va triumfa.

Concluzia

Contrar a ceea ce credea Marx, istoria nu este predeterminată. Marșul prin instituții a ajuns departe dar nu a acaparat totul. Încă mai există vreme să schimbăm această tendință. Pentru a contracara această mișcare, trebuie să fim atenți la slăbiciunea inerentă a marxismului cultural. În măsura în care neo-marxiștii au schimbat marxismul clasic și au eliminat temele sale esențiale (determinismul istoric, colapsul total al capitalismului, mizeria proletariatului) mișcarea a devenit chiar mai utopică decât a fost socialismul vreodată.

În calitate de succesori ai Noii Stângi, „socialiștii democratici” din zilele noastre propagă un melanj de poziții contradictorii. Datorită caracterului acestei mișcări care promovează conflictul de grup, neo-marxismul este ineficient ca instrument de acaparare a puterii. Dar asta nu înseamnă că nu are impact. Dimpotrivă: datorită contradicțiilor sale inerente, ideologia marxismului cultural reprezintă sursa principală de confuzie profundă care a înhățat aproape fiecare segment al societăților moderne și care este pe cale să capete proporții înfricoșătoare.

https://contramundum.ro/2018/10/12/este-marxismul-cultural-noua-ideologie-dominanta-a-americii/

////////////////////////////////////////////////

Alianța “mari intelectuali-mari afaceriști-mari politicieni”

Anacronic

Redacţia

Vă prezentăm un fragment din capitolul întâi al exceptionalului volum al lui Antony Sutton, Wall Street și Revoluția Bolșevică, proaspaăt apărut la Anacronic. O perspectivă corectă asupra isoriei recente trece peste clișeul luptei între dreapta și stânga politică și are, obligatoriu, în vedere alianța dintre internaționaliști, iubitorii de monopol, fie ei finantisti sau revoluționari, cei care au înțeles ca cel mai mare aliat în asigurarea unui monopol este statul puternic si centralizat.

Dragă dle Președinte:

Cred că forma sovietică de guvernare este cea mai potrivită pentru poporul rus […].

—Scrisoare către președintele Woodrow Wilson (17 octombrie 1918) din partea lui William Lawrence Saunders, președinte, Ingersoll-Rand Corp.; director, American International Corp.; și președinte adjunct, Banca Rezervelor Federale din New York

Prima pagină a acestei cărți ilustrează un desen al caricaturistului Robert Minor1 din 1911 pentru St. Louis Post-Dispatch. Minor, artist talentat și scriitor, a fost, în același timp, revoluționar bolșevic, fiind arestat în Rusia, în 1915, sub acuzația de subversiune, și ulterior finanțat de către finanțiști importanți de pe Wall Street. Caricatura lui Minor ilustrează un Karl Marx bărbos și radios, stând pe Wall Street cu Socialismul sub braț și acceptând felicitările starurilor financiare J.P. Morgan, George W. Perkins, partenerul lui Morgan, ale unui John D. Rockefeller infatuat, John D. Ryan de la National City Bank și Teddy Roosevelt − identificat în principal prin faimoșii săi dinți − în fundal. Wall Street este decorat cu steaguri roșii. Mulțimea care aplaudă și pălăriile din aer sugerează că Marx trebuie să fi fost o figură populară în districtul financiar din New York.

Visa Robert Minor? Dimpotrivă, vom vedea că Minor avea motive solide să reprezinte alianța entuziastă între Wall Street și socialismul marxist. Personajele din caricatura lui Minor − Karl Marx (simbolizându-i pe viitorii revoluționari Lenin și Troțki), J.P. Morgan, John D. Rockefeller — și, firește, Robert Minor însuși, sunt, de asemenea, personaje principale în această carte.

Contradicțiile sugerate de caricatura lui Minor au fost măturate sub covorul istoriei pentru că nu se potrivesc spectrului conceptual acceptat al stângii și al dreptei politice. Bolșevicii sunt la capătul din stânga al spectrului politic, iar finanțiștii Wall Street la cel din dreapta; prin urmare, deducem că cele două grupuri nu au nimic în comun și orice alianță între ele este absurdă. Lucrurile care se opun acestui aranjament conceptual sunt respinse de obicei drept observații bizare sau erori nefericite. Istoria modernă prezintă o astfel de dualitate intrinsecă, iar dacă prea multe fapte inconfortabile au fost respinse și băgate sub preș, avem cu siguranță de-a face cu o istorie neadevărată.

Pe de altă parte, se poate observa că atât extrema stângă, cât și cea dreaptă a spectrului politic convențional sunt absolut colectiviste. Atât național-socialiștii (de exemplu, fasciștii), cât și socialiștii internaționaliști (de exemplu, comuniștii) recomandă sisteme politico-economice totalitare bazate pe putere politică nelimitată și coerciție individuală. Ambele sisteme solicită un control monopolist asupra societății. Dacă controlul industriilor reprezenta odată obiectivul lui J.P. Morgan și al lui J.D. Rockefeller, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cercurile de putere ale Wall Street au înțeles că modalitatea cea mai eficientă de a câștiga un monopol de neclintit era să „joace politic” și să facă societatea să lucreze pentru monopoliști − în numele binelui și al interesului public. Această strategie a fost detaliată în 1906 de Frederick C. Howe în lucrarea sa Confessions of a Monopolist2. Howe, să nu uităm, este și el un personaj în istoria Revoluției Bolșevice.

Prin urmare, o ambalare conceptuală alternativă a ideilor politice și a sistemelor politico-economice ar fi clasificarea în funcție de gradul de libertate individuală versus gradul de control politic centralizat. Într-o asemenea ierarhie, statul asistențial corporatist și socialismul sunt de aceeași parte a spectrului. Ca atare, vedem cum încercările de a obține controlul monopolist asupra societății pot avea etichete diferite, dar trăsături comune.

Prin urmare, o barieră în calea unei înțelegeri mature a istoriei recente este ideea că toți capitaliștii ar fi adversari de neînduplecat ai tuturor marxiștilor și socialiștilor. Această idee eronată provine de la Karl Marx și i-a fost, fără îndoială, utilă scopurilor sale. În realitate, ideea este un nonsens. A existat o alianță continuă, deși ascunsă, între capitaliștii internaționali și socialiștii revoluționari internaționali − în interesul lor reciproc. Această alianță a fost trecută cu vederea pentru că istoricii − cu câteva excepții notabile − au o prejudecată inconștientă față de marxism și, prin urmare, nu văd posibilitatea unei asemenea alianțe. Cititorul cu o minte deschisă trebuie să țină seama de două lucruri: capitaliștii monopoliști sunt adversari puternici ai antreprenorilor de tip laissez-faire; și, având în vedere slăbiciunile planificării socialiste centralizate, statul socialist totalitar reprezintă piața captivă perfectă pentru capitaliștii monopoliști, dacă se poate face o alianță cu liderii socialiști de la putere. Să presupunem − și este doar o ipoteză în acest punct − că monopoliștii capitaliști americani ar putea reduce Rusia planificată socialist la statutul unei colonii tehnice captive. Nu ar fi aceasta extensia logică internaționalistă, de secol al XX-lea, a monopolului căilor ferate al lui Morgan și al trustului petrolului deținut de Rockefeller la sfârșitul secolului al XIX-lea?

În afară de Gabriel Kolko, Murray Rothbard și revizioniști, istoricii n-au fost atenți la astfel de combinații de evenimente. Relatarea istorică, cu puține excepții, a intrat într-o dihotomie capitaliști versus socialiști. Studiul monumental și inteligibil al lui George Kennan privind Revoluția Rusă menține în mod consistent dihotomia fictivă Wall Street-Bolșevici3. Russia Leaves the War face o singură referință întâmplătoare la firma lui J.P. Morgan și niciuna la Guaranty Trust Company. Cu toate acestea, ambele organizații sunt menționate clar în documentele Departamentului de Stat, documente la care ne referim frecvent în această carte, și ambele sunt parte din dovezile importante prezentate aici. Nici auto-denumitul „bancher bolșevic” Olof Aschberg, nici Nya Banken din Stockholm nu sunt menționați de Kennan, deși ambii au fost personaje cheie în finanțarea bolșevicilor. Mai mult, în circumstanțe minore, dar totuși importante, cel puțin pentru argumentul nostru, Kennan comite erori factuale. De exemplu, Kennan spune că William Boyce Thompson, directorul Sistemului Federal de Rezerve, a părăsit Rusia pe 27 noiembrie 1917. Această dată a plecării i-ar face imposibil să fie în Petrograd pe 2 decembrie 1917, pentru a transmite o cerere pentru un milion de dolari către Morgan în New York. În realitate, Thompson a părăsit Petrograd pe 4 decembrie 1918, la două zile după ce a trimis telegrama la New York. Apoi Kennan susține că, pe 30 noiembrie 1917, Troțki a ținut un discurs în fața sovietului din Petrograd, în care a menționat: „Astăzi am avut aici, la Institutul Smolnîi, doi americani aflați în legătură strânsă cu elemente americane capitaliste.” Potrivit lui Kennan, „este greu să-ți imaginezi cine ar fi fost acești doi americani, dacă nu Robins și Gumberg”. Însă, în realitate, Alexander Gumberg a fost rus, nu american. Mai mult, din moment ce Thompson se afla încă în Rusia pe 30 noiembrie 1917, cei doi americani care l-au vizitat pe Troțki erau mai mult decât probabil Raymond Robins, un promotor al mineritului devenit filantrop și Thompson, de la Banca Rezervelor Federale din New York.

Bolșevizarea Wall Street-ului era cunoscută în cercurile informate încă din 1919. Ziaristul financiar Barron a înregistrat o discuție cu magnatul petrolului E.H. Doheny în 1919 și a numit explicit trei finanțiști importanți: William Boyce Thompson, Thomas Lamont și Charles R. Crane:

La bordul S.S. Aquitania, vineri seara, 1 februarie 1919.

Am petrecut seara cu familia Doheny. Dl Doheny a spus: nu poți crede și în democrație, și în socialism. Socialismul este otrava care distruge democrația. Democrația înseamnă oportunități pentru toți. Socialismul întreține speranța că un om poate să nu lucreze și să trăiască la fel de bine. Bolșevismul este adevăratul fruct al socialismului și, dacă vei citi mărturia interesantă din fața Comisiei Senatului de la mijlocul lui ianuarie, care îi arată pe toți acești pacifiști și pacificatori ca simpatizanți ai germanilor, socialiști și bolșevici, vei vedea că majoritatea profesorilor universitari din Statele Unite predă socialismul și bolșevismul și că 52 dintre aceștia se aflau în așa-numitele comisii de pace din 1914. Președintele Eliot de la Harvard predă bolșevismul. Cei mai răi bolșevici din Statele Unite nu sunt numai profesorii universitari, din categoria cărora face parte și președintele Wilson, ci și capitaliștii și soțiile capitaliștilor, și nimeni nu pare să știe despre ce vorbește. William Boyce Thompson predă bolșevismul și îl poate converti și pe Lamont de la J.P. Morgan & Company. Vanderlip este un bolșevic, la fel și Charles R. Crane. Multe femei se alătură mișcării și nici ele, nici soții lor nu știu ce este și la ce duce. Henry Ford este un altul, la fel și majoritatea din cei 100 de istorici pe care Wilson i-a luat cu el în străinătate, în ideea nesăbuită că istoria îi poate învăța pe tineri demarcațiile geografice între rase, popoare și națiuni.4

Pe scurt, aceasta este o istorie a Revoluției Bolșevice și a urmărilor ei, însă una care se distanțează de abordarea conceptuală uzuală a distincției între capitaliști și comuniști. Istoria noastră postulează un parteneriat între capitalismul internațional de monopol și socialismul internațional revoluționar pentru beneficiul lor reciproc. Costul uman final al acestei alianțe a căzut pe umerii oamenilor obișnuiți, ruși și americani. Antreprenoriatul a fost discreditat și lumea a fost ghidată către planificarea socialistă ineficientă ca rezultat al acestor manevre monopoliste din lumea politicii și a revoluției.

Note:

Coperta prezentei ediții în limba română ilustrează o adaptare a acestui desen. (n.r.)

„Acestea sunt regulile companiilor mari. Ele au înlocuit învățăturile părinților noștri și se reduc la o maximă simplă: obține un monopol; lasă societatea să muncească pentru tine: și amintește-ți că cea mai bună din toate afacerile este politica, deoarece un grant legislativ, o franciză, o subvenție sau o scutire de taxe este mai valoroasă decât un zăcământ Kimberly sau Comstock, pentru că nu necesită muncă, mentală sau fizică, cu atât mai puțin exploatarea ei.” (Public Publishing, Chicago, 1906, p. 157)

George F. Kennan, Russia Leaves the War, Atheneum, New York, 1967 și Decision to Intervene. Soviet-American Relations, 1917-1920, Princeton University Press, Princeton, 1958.

Arthur Pound și Samuel Taylor Moore, They Told Barron, Harper & Brothers, New York, 1930, pp. 13-14.

Publicat inițial pe Activenews

ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.

Nu ratați ultimele apariții în bună tradiție Anacronic, Wall Street și Revoluția Bolșevică de Antony Sutton și Siluirea maeștrilor de Roger Kimball, două cărți care topesc clișee moderne în care am fost și suntem crescuți privind istoria recenta, respectiv arta.

https://www.anacronic.ro/alianta-mari/

//////////////////////////////////////////////

Freudo-marxismul: noua utopie, sau FREUD + MARX = LOVE

Andrei Dîrlău

Deși tezele economice ale marxismului clasic au fost invalidate de eșecul economiilor răsăritene, precum și, în plan teoretic, de economiști precum Alfred Marshall, de școala austriacă etc., iar cele politice – de istoria represiunii sângeroase exercitate de sistemele invariabil totalitare care le-au transpus în practică în secolul XX, totuși comunismul nu pare azi compromis, exercitând încă o inexplicabilă seducție asupra unor intelectuali ce vorbesc de o înviere a lui „a treia zi” [1].

Dar a murit oare comunismul? Oare a eșuat el cu adevărat? Credem că eşecul său a fost doar parţial, căci şi-a atins totuşi scopuri importante, precum decimarea elitelor și enormele dislocări axiologice și avarii produse tradiţiei. În realitate, comunismul nu este doar o „modernitate eşuată”, cum pe bună dreptate şi bine argumentat îl numeşte Radu Preda, ci şi – paradoxal şi în aceeaşi măsură – o modernitate reuşită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în postmodernitate. La un anume nivel, comunismul şi-a îndeplinit rolul distructiv, s-a metamorfozat şi, prin componenta lui cea mai virulentă, freudo-marxismul, a devenit metastazat în ţesutul neoliberal al societății, americane în special, cu care a fuzionat până la a deveni indiscernabil.

„De multe ori când ne uităm spre Vest”, spune dl. Pleșu, „găsim acolo o foarte vie gândire de tip marxist”[2]. Așa este, dar care este explicația? Cum de am ajuns să importăm de acolo marxism, fie și sub o formă reșapată? Cum de s-a infiltrat el în aspecte ale vieții pe care, mai ales societatea românească, obișnuită cu reflexele a 45 ani de comunism, nu o asociază sub nicio formă cu marxismul?

Volumul „FAȚA NEVĂZUTĂ A HOMOSEXUALITĂȚII” recent apărut în România, răspunde pe larg la aceste întrebări. Aici schițăm doar câteva repere istorice și analitice.

Așa cum arată R. Raehn [3], după succesul revoluției din octombrie 1917 au loc revolta Spartakistă din Berlin, înființarea Sovietului din Bavaria și a Republicii comuniste maghiare a lui Bela Kuhn în 1919, în același timp cu invazia Poloniei de către Troțki. Dar Armata Roșie e învinsă pe Vistula în 1920, Spartakiștii, Sovietul bavarez și guvernul lui Bela Kun sunt înlăturate (ultimul chiar de trupele române) și nicăieri revoluționarii marxiști nu sunt susținuți de clasa muncitoare oprimată, sub stindardul marxismului, ceea ce contrazice flagrant teoria economică și politică și profeția lui Marx privind unirea proletarilor. Acest eșec trebuia explicat și impasul – depășit. Soluția găsită de cominterniștii Antonio Gramsci și Georg Lukacs, apoi Wilhelm Reich și membri ai Școlii de la Frankfurt precum Herbert Marcuse, este marxismul cultural sau freudo-marxismul.

Să creăm omul nou şi revoluţia e garantată!

Din analiza lor, concentrată mai cu seamă pe „suprastructura” culturală a societății decât pe structura economică, reiese că revoluția marxistă nu va triumfa la nivel global, cum prevăzuse Marx, cât timp muncitorii și țăranii vor fi „contaminați” de creștinism, de morala și relațiile de familie tradiționale, trăind într-o societate structurată organic pe principiile eticii creștine, mai importante decât neajunsurile exploatării economice. Pentru ca noua lume marxistă să ia ființă trebuie desființată societatea existentă. Gramsci, arestat de Mussolini, scrie în faimoasele „Caiete din închisoare”: cât timp muncitorii au suflet creştin, nu vor răspunde apelurilor revoluționare. Teoria lui despre hegemonia culturală ca mijloc al dominației de clasă presupune crearea unui om nou comunist înainte ca revoluția să fie posibilă. Lukács (căruia Istorie și conștiință de clasă i-a adus recunoașterea ca „cel mai inteligent teoretician marxist de după Marx”) afirmă și el: „Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție (s.n.). O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”. El fixează ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial şi civilizațional creştin al Occidentului.

Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” şi educaţie sexuală

Devenit vicecomisar pentru cultură sub regimul bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919, Lukács a lansat ceea ce va fi cunoscut sub numele de „terorism cultural”, inclusiv un program radical de educație sexuală în școlile ungurești. Copiii erau instruiți în teme precum „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei și irelevanța religiei ce privează omul de plăceri. Femeile erau instigate la revoltă împotriva normelor sexuale tradiționale. Campania „Terorismului cultural” inițiată de Lukacs a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politică” va genera mai târziu în școlile americane.

Şcoala de la Frankfurt s-a născut la Moscova

În 1923 Georg Lukács şi Wilhelm Münzerberg [4] au o întâlnire cu marxiştii sovietici la Institutul Marx-Engels din Moscova. La această întâlnire, din ordinul lui Lenin, a participat şeful CEKA, Felix Dzerjinski. Acolo s-a decis de către intelectuali marxiști afiliați Partidului Comunist german înfiinţarea Institutului de Studii Sociale marxiste în cadrul Universităţii din Frankfurt: viitoarea Şcoală de la Frankfurt. Primul său director a fost Carl Grünberg, filosof marxist născut la Focșani în 1861. Mai târziu, mergând pe linia lui Lukács, Institutul avea să-l conjuge pe Marx cu Freud, producând Freudo-Marxismul. Determinismul economic a fost înlocuit cu cel cultural.

Aici, termenul „cultură” trebuie înţeles în accepţia largă, de civilizaţie sau societate, a cuvântului german Kultur, aşa cum e folosit de Sigmund Freud în Das Unbehagen in der Kultur [5].

Chiar în această lucrare din 1930 Freud îşi dezvoltă teoria ce va fi preluată de neomarxişti şi grefată pe marxism. Freud pretinde că civilizaţia ar avea o natură represivă în raport cu instinctele primare ale individului – a căror satisfacere, în virtutea principiului plăcerii, ar constitui sursa fericirii şi însuşi scopul vieţii [6]. Prin legi ce pedepsesc crima, violul, adulterul etc., posibilităţile individului de a-şi găsi fericirea ar fi, chipurile, grav restrânse, societatea civilizată devenind astfel principala sursă de nefericire a oamenilor. Nefericirea se traduce adesea prin nevroze cauzate de aceste frustrări. Pulsiunea nativă a ego-ului spre agresivitate şi moarte e reprimată de societate, generând un super-ego cultural ce ar acţiona ca o conştiinţă socială sau o instanţă represivă colectivă.

Revoluţia proletară devine revoluţie sexuală

La neomarxişti, eliberarea de acest „supra-eu” social represiv devine eliberarea de puterea represivă a statului democraţiei occidentale şi a creştinismului instituţionalizat.

Ideea ingenioasă a neo-marxiştilor a constat pur şi simplu în înlocuirea represiunii economice din marxismul clasic, respectiv exploatarea clasei muncitoare de către capitalişti, cu represiunea sexuală din teoria freudiană, respectiv reprimarea cetăţenilor în societatea de inspiraţie creştină care le interzice manifestarea liberă a erotismului, frustrându-le satisfacerea sexuală plenară.

Nedreptatea nu mai constă în oprimarea proletariatului de către burghezie în goana după profit, ci în oprimarea tuturor de către o civilizaţie ce le reprimă libidoul prin tabu-uri şi restricţii. Soluţia: distrugerea acestei civilizaţii, revoluţia totală, liberalizarea radicală şi abolirea tuturor normelor, restricţiilor şi tabu-urilor ce îngrădesc instinctele primare. Iar categoriile cele mai reprimate, pretinde Marcuse, sunt minorităţile sexuale şi rasiale, femeile, tinerii.

În acest scop, membrii Şcolii de la Frankfurt vor elabora noua teorie critică, de la care se vor revendica apoi toate grupările radical-minoritare, şi care va sta la baza conceptului postmodern de deconstructivism.

Existau și alte tentative de acest gen: în 1928, la Al Doilea Congres Internaţional pentru Reformă Sexuală, ţinut la Copenhaga, Kurt Hiller, succesor al lui Magnus Hirschfeld (numit şi „apostolul indecenţei”) ca preşedinte al organizaţiei homosexualiste Comitetul Ştiinţific-Umanitar, a încercat şi el, sprijinit de marxişti notorii precum Karl Kautsky, o fuziune între Freud şi Marx, lansând ideea că homosexualii ar fi un „grup oprimat” [7].

În 1933, când naziștii au venit la putere în Germania, membrii Școlii au plecat în exil, cei mai mulți în America. Aici neomarxistul Herbert Marcuse e cel ce va dezvolta această teză, absolutizând criteriul sexual în „emanciparea” Occidentului şi concepând o societate a „perversităţii polimorfe”, văzute ca „eliberare sexuală”. El consideră, ca şi Erich Fromm, că distincţia dintre sexe nu e un dat natural, ci un construct.

Multiculturalismul, unealta deconstructivismului cultural şi social

Paradisul material, insuficient pentru Occident, trebuia dublat de paradisul senzual erotic postulat de neomarxistul Marcuse. Strategia articulată de el era menită:

SĂ DEMANTELEZE SOCIETATEA AMERICANĂ, FOLOSIND DIVERSITATEA ŞI MULTICULTURALISMUL CA PE NIŞTE «RĂNGI» CU CARE SĂ DEMOLEZE STRUCTURA ACESTEIA, BUCATĂ CU BUCATĂ. EL I-A OPUS PE NEGRI ALBILOR, PUNÂND «GRUPURILE VICTIMĂ» ÎN CONFLICT CU SOCIETATEA ÎN ANSAMBLU. TEORIA LUI MARCUSE DESPRE GRUPURILE-VICTIMĂ CA NOUL PROLETARIAT, COMBINATĂ CU TEORIA CRITICĂ A LUI HORKHEIMER, A PĂTRUNS ÎN MEDIUL UNIVERSITAR AMERICAN, UNDE A DEVENIT BAZA MIŞCĂRII POST-STRUCTURALISTE (STUDII «DE GEN»/LGBT/QUEER). TOATE ÎŞI DESCRIAU FĂŢIŞ MENIREA: DE A ABOLI VALORILE TRADIŢIONALE CREŞTINE, TRADIŢIILE ACCEPTATE ALE CULTURII OCCIDENTALE, ŞI A LE ÎNLOCUI CU UN RELATIVISM MORAL CE PUNE SEMNUL EGAL ÎNTRE TOATE CULTURILE ŞI FILOSOFIILE – CU EXCEPŢIA CIVILIZAŢIEI APUSENE «EXPLOATATOARE ŞI RELE» [8].

Aceasta e azi ideologia oficială în toate campusurile universitare americane. Marcuse specula că progresul tehnologic şi „raţionalitatea technologică” vor duce la apariţia unei noi ordini sociale şi unei noi forme umane. El a postulat o utopie a libertinajului nelimitat (numit „de-sublimare”): omul, emancipat de orice norme morale restrictive, îşi va „reintra în drepturi” prin patimile sale. Obiectele dorinţelor sale vor fi modelate de voinţa sa liberă, fără a trebui să le apere împotriva unei societăţi ostile, „imature, represive”. Marcuse predică eliminarea oricărei constrângeri morale, descătuşarea tuturor apetitelor şi patimilor, o societate total liberalizată erotic, populată de o nouă formă umană, un „om nou”: un soi de Phoenix ce va învia din cenuşa industrialismului modern [9].

Freudo-marxismul ca anti-antropologie

În realitate, freudo-marxismul promovează o falsă antropologie, mai corect spus o anti-antropologie”. În baza unui relativism aberant, noua ideologie a corecţiei politice a ajuns să pretindă că genurile au devenit „fluide”: simple convenţii pe care postmodernismul le botează „roluri”, determinate nu de anatomia şi fiziologia cu care omul se naşte, ci de propria alegere. „Genul” ar deveni o „şaradă” ce poate avea „soluţii” diverse şi aleatorii, cu sau fără ajutorul unui chirurg. Asistăm la un narcisism radical, ce duce la desubstanţializarea sinelui şi pulverizarea persoanei umane.

Graniţa dintre natural şi sintetic se estompează, devenind tot mai arbitrară. Firea umană e redefinită, schimonosită într-o „natură” artificială, confecţionată tehnologic şi „legitimată” mediatic. Chipul omenesc devine o caricatură ce-şi sfidează modelul divin. Singura lege universală devine hedonismul nelimitat, ce transformă omul într-un agregat fără memorie şi fără identitate, altul de la o clipă la alta. Definiţia sa e redusă la o continuă succesiune de experienţe, fără nevoia sau posibilitatea de a menţine un „sine” sau o „personalitate” stabilă. Omul devine un flux de trăiri şi experienţe, fără trecut şi deschis oricărui viitor. Până şi datele sale biologice devin „opţiuni” private, supuse aceloraşi alegeri arbitrare dictate de patimi.

Paradisul eliberării sexuale, utopia noilor marxişti

Aşa cum anticipa Marcuse, extazul (erotic), nu persoana, este cel ce devine substratul identităţii, într-o lume în care evoluţia tehnologică induce o permanentă schimbare şi ca urmare riscul inevitabil al alienării. Existenţa nu mai e guvernată de nici un principiu, cu excepţia celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi iresponsabilitatea sunt implicite. Tranzienţa radicală, ca unică realitate de necontestat, aboleşte normele etice tradiţionale. Eticul e înlocuit de estetic, la rândul lui guvernat de norme cu totul relative, mergând de la sordid până la grotesc și monstruos. Existenţa încetează a se mai supune raţionalităţii, decenţei sau bunului simţ, alterările dramatice ale biologiei şi psihologiei având implicaţii şocante.

În final, însuşi ontologicul este alterat. Căci, oare, va mai putea omul trăi astfel? Şi cum? Cu o singură condiţie: să înceteze a mai fi om. Dar asta se şi doreşte: crearea unui „om nou”, dezumanizat, infinit maleabil şi obedient. Tocmai în virtutea iluziei sale că el ar fi cel care alege permanent, el va fi în realitate cel ce nu alege niciodată. Da, îşi va putea alege „genul şi partenerii” aşa cum alege canalele TV cu telecomanda. Dar de fapt patimile sale vor alege pentru el. Prin intermediul lor, el va fi astfel pururea la cheremul alegerilor induse de demon. Acesta este viitorul pregătit omului în societatea post-creştină de corectitudinea politică: un om inconsistent şi în ultimă instanţă inexistent, epitom al unei utopii de coşmar.

______________

Note bibliografice:

[1] Vezi cazul lui Emmanuel Terray, descris cu luciditate de Andrei Pleșu în “A treia zi a comunismului?”, în A. Pleșu, G. Liiceanu, H. Patapievici, O idee care ne sucește mințile, Humanitas, 2014, p. 13.

[2] Ibidem.

[3] Raymond Raehn, „Rădăcinile istorice ale Corectitudinii Politice”, în Political Correctness: A Short History of an Ideology, ed. W. Lind, Free Congress Foundation, 2004, p. 12.

[4] Propagandist al Partidului Comunist German în epoca de la Weimar, colaborator al Internaţionalei Comuniste (Comintern) şi al poliţiei secrete sovietice (CEKA, OGPU) între 1917-1934 (http://en.wikipedia.org/wiki/Willi_Münzenberg). El a definit misiunea Institutului de la Frankfurt astfel: „Vom organiza intelectualii şi-i vom folosi pentru a face civilizaţia occidentală atât de coruptă încât să pută. Doar atunci, după ce-i vom fi alterat toate valorile şi făcut viaţa imposibilă, vom putea impune dictatura proletariatului.” (cf. www.americanthinker.com/2009/05/hate_crime_legislation_back_do.html).

[5] Vezi Sigmund Freud, Disconfort în cultură, Ed. All, Bucureşti, 2011.

[6] Această plasare a sensului vieţii în sfera imanentului, reducerea umanului la satisfacerea preferinţelor şi instinctelor, e exprimată plastic de Fukuyama: „Fiind de acord privind ţelurile, oamenii nu vor mai avea motive să se lupte între ei. … Un câine e mulţumit să doarmă toată ziua la soare cât timp e hrănit, deoarece nu e nemulţumit de ceea ce e. Nu-l preocupă că alţi câini o duc mai bine ca el, nici că-i stagnează cariera lui de câine, ori că undeva în altă parte a lumii câinii sunt oprimaţi.” (Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man, Free Press, New York, 1992, p. 311.)

[7] http://en.metapedia.org/wiki/Sexual_Bolshevism.

[8] Andrew Breitbart, Righteous Indignation. Excuse me while I save the world, Grand Central Publishing, 2011.

[9] Herbert Marcuse, „Some Social Implications of Modern Technology”, în Studies in Philosophy and Social Sciences, Vol. IX (1941). Cf. Moya K. Mason, Herbert Marcuse: Evolution and Transformation of Individuality and Reason, www.moyak.com/papers/herbert-marcuse-sociologist.html.

Andrei Dîrlău

Doctor în teologie și istoria religiilor. Absolvent al Facultății de Limbi şi Literaturi Străine (engleză, spaniolă, chineză) şi al Facultății de Relaţii Economice Internaţionale. Autor, traducător, editor. Are experienţă profesională în învăţământ, administraţie publică și programe europene.

Freudo-marxismul: noua utopie, sau FREUD + MARX = LOVE

///////////////////////////////////////////////

Corectitudinea politică – o ideologie neo-marxistă. Marxismul cultural – noua utopie

Autor: Coord. Andrei Dîrlău şi Irina Bazon

Editura: Reintregirea

În ultimii 40 ani America a fost cucerită de o ideologie: Corectitudinea Politică. Unii o consideră o glumă. Nu e. E mortal de serioasă. Ea vrea să altereze regulile, să schimbe comportamentul, gândirea, cuvintele. Căci cine controlează limbajul controlează gândirea. Corectitudinea Politică e de fapt Marxism Cultural: marxism transpus din termeni economici în termeni culturali. El datează din anii 1920, de la Antonio Gramsci şi György Lukács. În 1923 un grup de marxişti întemeia în Germania un institut dedicat răspândirii comunismului în occident. Ei îl combină pe Marx cu Freud… (William Lind) Veţi afla incredibila poveste a acestei invazii sexo-marxiste citind cartea de faţă.

https://www.egumenita.ro/produse/detalii/3215-corectitudinea-politic%C4%83-%E2%80%93-o-ideologie-neo-marxist%C4%83-marxismul-cultural-%E2%80%93-noua-utopie

////////////////////////////////////////////////

Disidenții reali

Pentru Barbu, polemica vizând Europa liberă a fost şi o posibilitate de a reveni?

Nu, n‑a revenit deloc. După excluderea din conducerea Uniunii Scriitorilor, el şi grupa sa n‑au mai revenit niciodată în aparatul Uniunii Scriitorilor sau la revistele Uniunii Scriitorilor. Lui i s‑a dat o mică fiţuică – programul săptămânal de spectacole ale Bucureştiului, care era doar un simplu program de radio şi televiziune – şi i s‑a permis de la municipiu să interpreteze nişte mici informaţii, pe care el le‑a extins tot mai mult, şi aşa a apărut Săptămâna…

În jurul lui s‑au mai adunat scriitori de valoare?

Nimeni, nimeni. În jurul lui au fost nişte necunoscuţi, nişte ageamii, nişte veleitari, nişte trepăduşi – nici un scriitor. Cu o singură excepţie – criticul Marian Popa, care era inteligent şi cult şi care, înainte de a pleca în străinătate, s‑a rupt de Barbu, dar lumea literară nu l‑a mai primit.

Nu‑mi amintesc încă să vă fi exprimat punctul de vedere asupra prozei lui Eugen Barbu…

Barbu se înscrie în seria de prozatori buni, de nuvelişti români buni, care fac operă într‑o manieră ce nu mi s‑a părut niciodată majoră – exploatează lumea suburbiilor, a mahalalei. Barbu era un pitoresc, un naturalist, cu efecte de limbă, dar era un acefal şi un om cu extrem de mari complexe de inferioritate. Era celebră, la începutul carierei sale, cartea lui Goethe, în care acest om, care nu ştia nici două fraze în germană, făcuse procesul lui Goethe. Bineînţeles, fusese făcută de negri. De altfel, el a scos o grămadă de cărţi făcute de negri, adunând milioane. Nu s‑a jenat să fure din Paustovski şi alţii. Pe lângă bani, pentru el era o vanitate şi aceea de‑a arăta că el este un om cult. Avea diverşi băieţi (indivizi anonimi plătiţi), care mergeau la bibliotecă, veneau cu fişe pe care le publicau alandala, până la limitele rizibilului. Era o figură pitorească a mahalalei literare române, ştim, dar un om de cert talent. Pentru mine însă, de la un anumit nivel în sus, talentul nu mai este extrem de important. A fost, cum am zis eu, un diavol de serviciu, el a făcut mereu diversiuni politice în lumea literară. Şi ne‑a păcălit pe mulţi pentru că, la un moment dat, el a atras asupra lui toată atenţia şi concentrarea noastră. Am spus deseori în ultimii ani: „Să fim atenţi. Noi lovim într‑o «fantoşă». În loc să lovim spre centru, spre partid, spre secţiile de propagandă şi de cultură, partidul ne opune mereu această «fantoşă», deja răsuflată, iar noi continuăm cu naivitate, dar şi cu viclenie, să lovim în ea ca să înţeleagă ceilalţi”. Dar ceilalţi nu înţelegeau nimic. El a fost diavolul de serviciu. În prima parte, a fost un diavol viu, iar în partea a doua, o simplă fantoşă. Revista Săptămâna era o platformă de diversiune, era făcută excelent din punctul de vedere al diversiunii şi al ticăloşiei, ataca emigraţia, ataca pe cei fugiţi. Şi a avut un cinism care a mers până acolo încât, atunci când a fugit Caraion, imediat Barbu i‑a publicat jurnalul confiscat de Securitate, arătându‑şi legătura cu ea pe faţă… Asta a fost forţa lui, forţa omului cinic, care nu s‑a jenat să conlucreze pe faţă cu Securitatea şi cu aripa cea mai dură a Partidului.

Barbu era agent de partid în ultimii ani, după ce fusese trântit în ’65‑’68. Dar de data aceasta acceptase postul călăului care acţionează din umbră…

Probabil, ca diversionist. De altfel, elevii lui continuă aceeaşi linie şi astăzi. Dar eu cred că Manolescu a greşit foarte grav, intrând în dialog cu Vadim Tudor. Şi pe mine m‑a atacat Vadim Tudor, dar nici o clipă nu m‑am gândit să‑i răspund, eu nu intru în dialog cu oricine. Am fost atacat de multă lume de la Paris: Bujor Nedelcovici, Monica Lovinescu etc., dar n‑am răspuns decât lui Goma, pentru că pe Goma îl stimez. Goma a făcut un lucru adevărat şi extrem de curajos: singura atitudine anticomunistă şi anticeauşistă a fost aderarea lui la Charta ’77, a fost o mişcare de o reală disidenţă politică. Lui Goma i‑am răspuns pentru că stimez ce a făcut. În rest, n‑am răspuns. Cu atât mai puţin lui Vadim Tudor… dar Manolescu n‑a înţeles că îi justifică pe aceşti inşi, că le permite să intre în dialog cu unul din vârfurile literaturii, cu literatura în esenţa ei, că le hrăneşte diversiunile şi pretenţiile lor la prestigiul politic.

Să revenim la Goma. El s‑a apropiat de Breban, ca să‑şi publice cărţile în România, şi a iniţiat un grup care a încercat penetrarea şi în România a Chartei ’77. Ce importanţă a avut gruparea Charta ’77 la noi în România?

Grupul lor n‑a avut nici o importanţă din cauza laşităţii noastre. E suficient să constatăm că Goma e arestat şi, la o săptămână, se ţine Conferinţa Scriitorilor. Şi nimeni de la tribuna acestei Conferinţe n‑a spus ceva de arestarea lui: nici Doinaş, nici Nichita Stănescu, nici Marin Preda, nici Manolescu, nici Dinescu. Nimeni. Dar trebuie observate îndrăzneala şi cinismul Partidului, care, după ce îl arestează pe Goma, la o săptămână face Conferinţa Scriitorilor, adunând laolaltă sute de scriitori, fiind sigur că nimeni nu va ataca problema la microfon, deşi acesta era închis pe Calea Rahovei, la trei străzi distanţă de locul întrunirii lor. După aceea l‑au eliberat, el a plecat şi totul s‑a stins fără nici un ecou. Mulţi scriitori şi‑au justificat nealinierea cu Goma, pretextând că acesta nu are prestigiu. Dar, de fapt, lumea aprecia că nu e realistă această acţiune. Goma însuşi a greşit, continuând să‑l atace tot timpul pe Ceauşescu, refuzând sfatul meu, acela de‑a ataca instituţiile Partidului şi nu persoana lui Ceauşescu.

Din ce perioadă se poate spune că Uniunea Scriitorilor a devenit un organism politic care se împotrivea Partidului?

E o greşeală… Este o legendă făcută de noi înşine, ca să salvăm trecutul nostru, cel puţin evaziv şi pasiv, să ne salvăm propria pasivitate. Uniunea Scriitorilor n‑a făcut nimic! Nimic! Scriitorii n‑au fost în stare să se organizeze. N‑au fost în stare măcar să forţeze o altă Conferinţă a Scriitorilor, după cea din ’81. În ’85 trebuia să aibă loc o conferinţă, după statut. Consiliul Uniunii Scriitorilor n‑a putut propune asta, n‑a putut să‑i dea afară pe Ungheanu, D.R. Popescu şi pe ceilalţi. Uniunea Scriitorilor aproape n‑a putut să facă nimic, nici măcar să‑şi apere drepturile ei fundamentale. Uniunea Scriitorilor n‑a devenit în nici un caz un organism politic disident, nici măcar un sindicat care să apere drepturile scriitorilor. Iar cei care au condus Uniunea, D.R. Popescu şi Bălăiţă, au făcut întru totul jocurile lui Ceauşescu şi ale aparatului lui până în ultima clipă. D.R. Popescu a vorbit de la tribuna Congresului al XIV‑lea, cu câteva săptămâni înainte de Revoluţie. Ei spun că putea fi mai rău, dar eu refuz această variantă. După ce au profitat de pe urma acestei laşităţi, după ce s‑au încărcat de bani şi de vile – cum s‑a întâmplat cu domnii care conduceau Uniunea Scriitorilor – îmi vine greu să cred că s‑au sacrificat în timpul ăsta. De fapt, au fost manipulaţi contra Uniunii Scriitorilor, contra activităţii capitale a Uniunii Scriitorilor. Nu numai că nu au avut loc conferinţele, dar nici Consiliul Uniunii Scriitorilor în ultimii ani nu mai funcţiona. E adevărat că a existat un grup constituit din Manolescu, Deşliu, Dimisianu şi Paler, care în şedinţele de consiliu se agitau, dar n‑a obţinut mare lucru. Probabil că din cauza lipsei de coeziune, n‑aveau un Ţepeneag în străinătate, care să‑i susţină. Goma a avut succes, pentru că l‑a susţinut Ţepeneag în străinătate. Şi Ţepeneag a agitat nu numai presa pariziană. Când a fost arestat Goma, Ţepeneag a făcut o campanie de susţinere de s‑a auzit la Washington. Aşa era posibilă disidenţa; şi Soljeniţîn a avut pe cineva în spate în Occident, care imediat a alertat opinia publică, editurile care l‑au publicat… Dovadă că alţi disidenţi, ca Tudoran şi alţii, n‑au stârnit nici un fel de ecou. Tudoran a fost rapid izolat şi apoi lăsat în pace să plece.

Aţi spus că după ’81 nu s‑a mai făcut nimic la Uniunea Scriitorilor… Poate că moartea lui Preda a lipsit literatura română de o mare personalitate.

Preda nu mai era personalitatea aceea, cum vă închipuiţi voi acum. Preda intrase în partid în ’78, într‑un moment când lucrurile se stricaseră rău în cultură în România. Omul ăsta, care s‑a ţinut departe de comunişti atâta vreme, la spartul târgului intră şi el în Partid. Preda n‑a fost niciodată luptător pentru cauza scriitorilor. Editura Cartea Românească am înfiinţat‑o eu, nu el. Eu am luptat pentru o editură. El era membru în comisia condusă de mine şi abia în clipa când s‑a configurat proiectul Editurii Cartea Românească a început să se agite puţin. A ajuns director pentru că eu am refuzat să ocup acest post. Preda n‑a fost niciodată un luptător şi, de altfel, nici nu exista printre scriitori importanţi un luptător. Nici Nichita Stănescu nu era un luptător; nu puţini aveau psihologia cinică, defetistă şi pacifistă a lui Sadoveanu. Adică ce putem noi face contra ăstora?

■ Fragment din vol. Confesiuni violente. Convorbiri realizate de Constantin Iftime, Ediţia a II‑a, definitivă, Editura Ideea Europeană, 2021

■ Scriitor, romancier, eseist, dramaturg, membru al Academiei Române

Nicolae Breban

https://www.contemporanul.ro/editorial/disidentii-reali.html

///////////////////////////////////////////////

Mitul disidenței

Preda nu era un luptător, dar era un independent…

Nu, nu era deloc un independent. La fiecare şase luni era ameninţat că i se desfiinţează editura… Cum să fie independent un om căruia i se dă comandă să scrie un roman despre Antonescu, căruia i se plăteşte un milion, o sumă enormă pentru vremea aceea?!… Şi‑a lucrat romanul cu Dumitru Popescu, şeful secţiei de cultură a C.C.‑ului. Cum putea fi independent?…

E vorba de Delirul?

Da, de Delirul. Un roman care a creat confuzii. Lumea stătea la coadă după el, nebănuind că prin acest roman Ceauşescu îşi făcea o poleială de naţionalist.

Însă curentul de opinie creat cu Cel mai iubit dintre pământeni le scăpase de sub orice control, controlul celor de la Partid sau de la Securitate…

Te înşeli. Problemele aduse în discuţie de Cel mai iubit dintre pământeni au fost aspru criticate de Ceauşescu la plenara C.C. din ’67 cu lucrătorii din Miliţie şi Securitate. Nu ştii de această plenară? Au fost criticate atunci toate metodele şi crimele făcute de Gheorghiu‑Dej. Ce e în cartea lui Preda? Ca şi în cartea Ostinato a lui Goma, este critica universului concentraţionar al lui Gheorghiu‑Dej şi al lui Stalin. E vorba acolo de Ceauşescu şi de frontieriştii închişi de Ceauşescu? De ce l‑ar fi deranjat pe Ceauşescu? A revenit Ceauşescu vreodată şi a spus că a făcut bine tovarăşul Gheorghiu‑Dej închizând oamenii? N‑a revenit. A stat Cel mai iubit dintre pământeni măcar o zi la cenzură? Nu, a apărut imediat. Nu ţi se pare ciudat?

Dar moartea lui nu a fost suspectă?

Preda se alcoolizase în ultimii ani. A murit după o alcoolizare agravată…

Dar, după moartea lui Preda, Uniunea Scriitorilor a trecut cu arme şi bagaje în tabăra celor de la Partid. Iar disidenţă cât de cât pe faţă a făcut, iată, unul ca Dan Deşliu, cel care în anii ’50 era abonat la Premiul Academiei şi la Premiile de Stat.

Dan Deşliu a fost unul din stâlpii stalinismului în literatură, unul dintre personajele literare create de Gheorghiu‑Dej şi de partid în ’50. A fost un vârf de lance al diversionismului politic şi literar. A publicat texte premiate, în care se aţâţa lumea şi poliţia contra proprietarilor, ţăranilor, intelectualilor. La sfârşitul anilor ’60, Dan Deşliu a fost dat afară, pur şi simplu dat afară de la conducerea revistei Luceafărul. A eşuat apoi la Televiziune, unde a făcut o mică emisiune de sport, despre fotbal, iar după aceea a prezentat „Steaua fără nume”, o emisiune cu mici cântăreţe diletante. Şi atunci, simţindu‑se marginalizat, nu numai de Partid, dar şi de presa literară, cu ambiţie politică, cu viclenie şi cu o anumită experienţă s‑a strecurat în grupul scriitorilor buni, al albilor, al disidenţilor. S‑a apropiat de Manolescu, iar Manolescu a făcut greşeala, după părerea mea, să‑i prefaţeze un volum apărut în BPT. Iată o altă impostură – Dan Deşliu trecea drept disident. Or, în acea epocă, i‑a apărut o carte în BPT. Mie nu mi‑a apărut acolo nici o carte! Dar Dan Deşliu, în timp ce spunea că e disident – mai critica cenzura, lucru care n‑avea nici un efect – a apărut cu o carte la BPT. Ce era BPT‑ul la noi? Era colecţia de masă, de prestigiu. Şi nu numai că i‑a apărut la BPT, dar cartea lui a fost şi prefaţată de Manolescu. Eu i‑am reproşat lui Manolescu, spunându‑i: „Nu se poate, tu, care timp de 20 de ani ai apărat valoarea, să prefaţezi un impostor? Omul ăsta n‑are talent!” Nu mai vorbesc de păcatele lui politice vechi; omul ăsta fusese poetul naţional şi oficial, în timp ce toată intelectualitatea românească era în închisoare. Manolescu s‑a trezit în această impostură delicată şi Scânteia tineretului l‑a ironizat, adică omul care apăra valoarea să prefaţeze nonvaloarea. Dar lui Manolescu i s‑a părut că aşa se fac alianţele politice. Ceea ce e fals! Când am ajuns în Biroul Uniunii Scriitorilor, m‑am aliat cu Nichita Stănescu, cu Cezar Baltag, cu Matei Călinescu. Şi numai în felul acesta noi ne‑am afirmat în ochii celor de la Partid, care nu ne iubeau, dar ne respectau. Noi am intrat toţi patru în Biroul Uniunii Scriitorilor. Şi unul dintre noi, Matei Călinescu, nici nu era membru de partid. Nu pot să mă aliez cu Dan Deşliu, cu un impostor. Da, Deşliu făcea parte din micul grup al Consiliului Uniunii Scriitorilor, împreună cu Paler şi ceilalţi, care, o dată la trei luni, făcea mici critici conducerii Uniunii şi Ministerului… Dar Deşliu, Paler şi ceilalţi din Consiliu, din păcate, au fost inoperanţi, n‑au reuşit să‑l schimbe nici măcar pe Ungheanu de la Luceafărul… Mircea Dinescu a intrat în disidenţă reală cu interviul din Libération cu o jumătate de an înainte de a cădea Ceauşescu. A fost un interviu curajos, ca şi al lui Dan Petrescu. Aceste două interviuri au fost interesante… Al lui Dan Petrescu a fost mai curajos, pentru că l‑a atacat pe Ceauşescu, al lui Dinescu, mai puţin curajos, pentru că a atacat doar Uniunea Scriitorilor.

Lui Dinescu i‑au luat apărarea „cei şase”…

Era o scrisoare către D.R. Popescu… Ca şi cum ai scrie cuiva de la parterul blocului, ca să te plângi de portar. Ei n‑au îndrăznit să‑i scrie lui Ceauşescu, i‑au scris lui D.R. Popescu, care era o fantoşă. Probabil că mulţi dintre colegii noştri stimaţi şi distinşi au vrut să‑şi creeze un mic alibi, simţind că se strică căruţa. Scriitorii n‑au făcut cu adevărat nici un fel de disidenţă, nici n‑aveau stofă. Şi mulţi m‑au lămurit că în zona asta balcano‑fanariotă nu e posibil să faci nimic contra domnului şi a aparatului poliţist. S‑a exagerat cu „forţa Securităţii”, n‑au înţeles că Securitatea însăşi a voit să se rupă de domn, de Ceauşescu. Ceea ce distrugea el, în primul rând, nu era cultura, ci Partidul şi Securitatea, Armata, propriile lor structuri. Asta a distrus Ceauşescu în ultimii ani – propriile structuri ale Statului comunist. Numai că ele însele, aceste structuri au fost destul de laşe şi de prost organizate ca să încerce să se debaraseze de el. Şi el a căzut pur şi simplu după ce a căzut zidul de la Berlin, la 9 noiembrie ’89.

Poate a fost un păcat între conducerea Uniunii scriitorilor şi Partid în această perioadă?

Nu, nu deloc. Conducerea era dublă: de o parte erau scriitorii membri ai C.C., buni scriitori, dar care erau nişte unelte docile ale Partidului – D.R. Popescu, Bălăiţă, Ţoiu – iar de partea cealaltă era grupul de rezistenţă: Ana Blandiana, Manolescu şi ceilalţi, care făceau o figură aparte.

Iată, aţi amintit de Blandiana, care face parte din generaţia Breban – Nichita Stănescu. În jurul Anei Blandiana se crease un mit al disidenţei…

N‑a fost nici un fel de disidentă Blandiana, astea sunt mici legende apărute târziu. Ana Blandiana, care e o foarte bună poetă şi publicistă, a avut în toată cariera ei rubrici fixe la marile reviste literare. Evident, Paler, Dinescu, Manolescu, Blandiana, A.D. Munteanu şi alţii câţiva, puţini, incomodau pe cei din conducerea Uniunii Scriitorilor, pe funcţionarii partidului. Au continuat însă să aibă rubrici fixe, n‑au reuşit să iasă cu totul din sistemul cultural, din Consiliu etc.

Unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi în literatură este Mircea Dinescu. Cum a apărut?

Mircea Dinescu a fost un băieţel talentat.

În anturajul lui Marin Preda.

Şi Marin Preda, şi Fănuş Neagu, câţiva ani a fost cu Fănuş Neagu. După aceea a trecut la Marin Preda. Amândoi, şi Fănuş, şi Preda, locuiau la Mogoşoaia. Serile, la sala de mese, se întâlneau şi apoi se plimbau. Dinescu nu avea o instrucţie culturală prea aprofundată, însă de la început se vedea că‑i un om talentat, cum e şi astăzi, un poet talentat. Şi în ultimii ani ai dictaturii s‑a alipit şi el la grupul lui Manolescu, Deşliu. Dar dincolo de câteva discursuri mai mult sau mai puţin fulminante nu a organizat ceva cu adevărat periculos.

■ Fragment din vol. Confesiuni violente. Convorbiri realizate de Constantin Iftime, Ediţia a II‑a, definitivă, Editura Ideea Europeană, 2021

■ Scriitor, romancier, eseist, dramaturg, membru al Academiei Române

Nicolae Breban

Nicolae Breban

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintre cei mai importanţi romancieri români. Familia Breban se refugiază la Lugoj, unde tatăl scriitorului va funcţiona în cadrul Episcopiei Unite (1940-1941). Nicolae Breban îşi începe, în acest oraş bănăţean, studiile gimnaziale şi liceale. Este exmatriculat, datorită originii sale sociale „nesănătoase”, din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Absolvă, la fără frecvenţă, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea (1952), după ce se angajase ca funcţionar în acest oraş. Intenţionează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din Bucureşti, unde lucrează la sudură şi strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar fier. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, după cum mărturiseşte în Confesiuni violente, fiind dat însă afară după şase luni (1953). Lecturile sale din Nietzsche şi Schopenhauer îl fac, de altfel, să devină suspect pentru decanul Athanase Joja. Devine student la germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. Are, apoi, la insistenţele tatălui său, o tentativă de a urma dreptul (1955-1956). Debut literar în revista Viaţa studenţească (nr. 5, din mai), cu schiţa Doamna din vis (1957). Este, alături de Nichita Stanescu, unul dintre vârfurile generaţiei şaizeci.

Devine membru supleant al C.C. şi îşi dă, aflându-se la Paris, în Le monde, demisia (1971, Tezele din Iulie), în semn de protest faţă de dictatura personală a lui Ceauşescu. Romanul Bunavestire este atacat cu brutalitate: „După amânări şi tracasări prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iaşi apare Bunavestire, roman scris între anii 1972-1974. Cartea fusese refuzată, pe rând, de Editurile Cartea Românească şi Eminescu. Acest «roman excepţional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de către Nicolae Manolescu, «scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil şi original», este încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. După apariţie, romanul este incriminat cu vehemenţă în plenara CC al PCR din 28-29 iunie”. Un fragment din atacul brutal la adresa romanului şi a autorului, proferat în Plenara CC al PCR de către Titus Popovici, după care de îndată au urmat atacuri în cele mai importante foi culturale şi de partid la adresa aceleiaşi capodopere brebaniene, Bunavestire, este inserat în Ediţia a IV-a a romanului (Editura Paralela 45, 2002). Acelaşi roman figurează printre primele zece romane ale secolului al XX-lea într-o anchetă iniţiată de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001).

Este menţinut în marginalitate socială până în 1989, fiind unul dintre cei mai atacaţi scriitori sub dictatură.

După 1989 revine din exil, propunând megaproiecte. Astfel, publică în circa douăzeci ani, trilogia romanescă Amfitrion (1994), tetralogia epică Ziua şi noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieţii. Din romanele publicate menţionăm: Francisca (1965, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968, „romanul anului” şi Premiul Uniunii Scriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Pândă şi seducţie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua şi noaptea, Singura cale (2011). Volume de eseuri: O utopie tangibilă (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovaţi fără vină, Trădarea criticii (2009), O istorie dramatică a prezentului (2010) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viaţa Românească). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vieţii.

Romanele sale au fost traduse în suedeză, franceză, rusă, engleză, bulgară etc. Publică trei romane la prestigioasa Editură Flammarion, Paris: În absenţa stăpânilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991).

Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Române. Este director al revistei Contemporanul.

https://www.contemporanul.ro/editorial/mitul-disidentei.html

////////////////////////////////////////////////

Theodor Codreanu: Un homuncul marxistoid: „corectitudinea politică”

Un viitor care sună cam aşa în concluzia lui Raymond V. Raehn: „Corectitudinea politică reprezintă marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia.”

O nouă „religie”?

În 1927, Julien Benda scria celebrul op Trădarea cărturarilor, atrăgând atenţia că intelighenţia este mereu ispitită să să-⁠şi părăsească menirea şi să se aventureze în militantism de partea ideologiilor cu priză în epocă. În asemenea împrejurări, este nevoie de „reacţionari” (care să contracareze maladia), în sensul eminescian1 al cuvântului, sens recuperat, în vremea noastră, de gânditori precum Virgil Nemoianu (O teorie a secundarului), Jean Sévillia (Le Terrorisme intellectuelSAM_5745-Codreanu, Editions Perrin, Paris, 2004 ş.a.) sau Antoine Compagnon (Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes, 2005, versiune românească în 2008). Cum în lumea de după încheierea Războiului Rece pare să triumfe noua ideologie a „corectitudinii politice”, erijată în „faţă umană” a vechiului internaţionalism marxist-⁠leninist, ideologie trebuitoare pentru impunerea noului concept de globalism, se cuvine o scoatere-⁠din-⁠ascundere a adevărului, observând că political correctness moşteneşte cu fidelitate metamorfozarea marxismului economic (eşuat lamentabil) în marxism cultural, metamorfoză trecută prin gândirea freudo-⁠marxismului, filtrat cu chibzuială încă de Georg Lukács şi Antonio Gramsci şi dus la perfecţiune de Şcoala de la Frankfurt, prin care a dat rod spectaculos într-⁠o bună parte a învăţământului universitar din America. De acolo a fost reimportat pe bătrânul continent.

Reacţia faţă de noua „religie” nu a întârziat să apară atât în Statele Unite, cât şi în Europa. În ţară, lucrurile s-⁠au mişcat mai greu. În ce mă priveşte, am publicat, în 2010, cartea Polemici „incorecte politic”, urmată, în 2014, de Eminescu „incorect politic”. Iată că, în acest an, apare, în traducere românească, lucrarea coordonată de americanul William S. Lind, gânditor şi expert militar, intitulată Political correctness: A Short History of an Ideology, apărută sub auspiciile Free Congress Foundation (U.S.A.). Ediţia românească, tradusă din engleză de Andrei Dîrlău, Irina Bazon şi Dragoş Moldoveanu, are titlul Corectitudinea politică: „religia” marxistă a noii ordini mondiale şi a apărut la Editura Rost, din Bucureşti, cu un Cuvânt-⁠înainte semnat de Claudiu Târziu. Cu acordul autorilor americani (William S. Lind, Raymond V. Raehn, T. Kenneth Cribb jr, Jamie McDonald, Gerald L. Atkinson, Roger Kimball), ediţia românească a fost întregită, în a doua parte, exceptându-⁠l pe Roger Kimball, cu studiile câtorva autori români: Theodor Codreanu, Irina Bazon, Ciprian Voicilă şi Andrei Dîrlău. Prima parte are titlul: „Corectitudinea politică”: scurtă istorie a unei ideologii, iar a doua: Freudo-⁠marxismul – noua utopie. Corectitudinea politică, avatar al marxismului cultural. Sunt suficiente motive pentru a vorbi despre un eveniment editorial al anului 2015.

Eminescu definea spiritul „reacţionar” ca reacţiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos. Cu alte cuvinte, nu e vorba de a reacţiona la o ideologie utopică printr-⁠o altă ideologie, ci de o întoarcere la organicism, la normalitate, atitudine urmată şi de amintitul Julien Benda în cartea sa polemică La Trahison des Clercs. Or, corectitudinea politică, aidoma marxism-leninismului sau nazismului, este o nouă propovăduire a anormalităţii, de la reformarea limbajului (prin eufemisme ostentative) şi declararea lui Shakespeare ca „incorect politic”, până la considerarea homosexualităţii ca „normală”, iar familia heterosexuală ca supusă răului. Această din urmă antiteză, bunăoară, a fost experimentată ideologic, sub masca unei abile manipulări regizorale, în filmul Copiii sunt bine-⁠mersi. În România, experimentul a avut loc într-⁠un spaţiu considerat sacru de către români: Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Faptul s-⁠a petrecut cu doi ani în urmă, în 2013, când, în numele „corecţilor” (campania „Luna istoriei LGBT”), s-⁠a programat la sala de proiecţie cinematografică „Horia Bernea” (!?) rularea filmului Copiii sunt bine-⁠mersi, regizat de Lisa Cholodenko după un scenariu realizat împreună cu Stuart Blumberg, în care, sub semnul genului comico-⁠umoristic, se înalţă un imn „familiei postmoderne” (Peter Bradshaw) ce inaugurează o nouă civilizaţie – gay (a noului „popor ales”, cum zice Andrei Dîrlău, p. 243), familia idealizată aici fiind una de lesbiene, cu doi copii proveniţi din sperma unui donator. Cei doi copii, în pofida adversarilor „civilizaţiei gay”, sunt bine-⁠mersi, trăind ca în sânul lui Avram, spre deosebire de cei din familia tradiţională supuşi conflictelor dintre soţ şi soţie, care-⁠i agresează, nenorocindu-⁠i.

Într-⁠o primă fază, experimentul de la Muzeul Ţăranului Român a fost „amânat”, în faţa protestelor unor organizaţii ortodoxe. Numai că filmul a fost reprogramat pe 26 februarie, la insistenţele exprese ale ambasadei S.U.A., ambasadă care, până în decembrie 2012, fusese condusă de Mark Gitenstein, un adept şi militant al corectitudinii politice, mult prea îndrăgostit de România, prin originea lui botoşăneană, ca să n-⁠o fericească şi cu noua ideologie. Arma utilizată de Hollywood este una subtilă, inducerea mentalitară, subliminală, după tehnica reclamelor, subversiune care funcţionează după principiul: „Da, de ce nu? Uite că merge şi-⁠aşa”, în speţă, cu un nou tip de familie! (p. 246). Spălată pe creier prin „educaţie” şi cu ajutorul mass-⁠media, lumea se obişnuieşte cu orice, ca în anii comunismului. Andrei Dîrlău compară Copii sunt bine-⁠mersi cu un faimos film, la vremea lui, Omul cu arma, al regizorului sovietic Serghei Iutkevici, considerat „un poem epico-⁠eroic despre triumful Revoluţiei asupra vechii orânduiri ţariste şi rolul marelui conducător şi vizionar V.I. Lenin în călăuzirea proletariatului rus spre victorie asupra duşmanului de clasă şi instaurarea noului regim soSAM_5727-Codreanuvietic”, film care îl entuziasma pe criticul italian de cinema Giovanni Buttafava, fascinat de „savoarea ce atinge pragul legendei”. (pp. 241-⁠242). La fel de savuros şi filmul Lisei Cholodenko. Doar că, în loc de Mosfilm, Hollywood!

Nemaiavând arma represiunii dure a marxism-⁠leninismului clasic, ipostaziată, la noi, în forma tenebroasă a „experimentului Piteşti”, marxismul cultural şi-⁠a schimbat radical metodele, dar efectele sunt aceleaşi, dacă nu cumva mai primejdioase, cum remarcă Claudiu Târziu, în Cuvânt-⁠înainte: corectitudinea politică „e mai primejdioasă decât marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil. / Marxismul cultural şi-⁠a propus să dărâme «lumea veche», întemeiată pe tradiţie – înţeleasă ca moştenitoarea socială referenţială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-⁠un cuvânt, vrea să distrugă normalitatea.” (p. 9). Dacă marxismul economic aborda lumea materialist, după principiul materia-înaintea-⁠minţii (Jonathan Black2), cel cultural a înţeles „secretul lumii” care se sprijină pe principiul mintea-⁠înaintea-⁠materiei. Şi cu acest principiu vrea să schimbe omenirea, violându-⁠i însă organicitatea, ca orice utopie ideologică ne în stare să se smulgă din rădăcinile din care crede că s-⁠a eliberat total – în speţă, marxismul economic. Claudiu Târziu avertizează: „Cartea pe care o ţineţi în mână nu e un răspuns ideologic, de pe poziţii conservatoare, la «propunerea pentru paradis» neomarxistă, ci un semnal de alarmă: umanitatea este în pericol de moarte! Şi, totodată, cartea este un ghid de supravieţuire.” (p. 11).

Istoricul corectitudinii politice

Cu asta, altminteri, îşi începe discursul William S. Lind, care atrage atenţia că măreţia Americii s-⁠a clădit prin aceea că nu a avut niciodată o ideologie de stat, ceea ce i-⁠a permis să se dezvolte organic, ajungând în fruntea civilizaţiei contemporane. N-⁠a avut, dar acum este în pericol să fie subminată de o asemenea ideologie – cea mai perfidă dintre toate – corectitudinea politică, operă insidioasă clocită la Şcoala din Frankfurt şi refugiată peste ocean în timpul regimului hitlerist. Iată de unde succesul ei, cu statul obscur de variantă a marxismului sovietic troţkizat. Scopul cărţii coordonate de William S. Lind: „Avem nevoie să înţelegem ce este cu adevărat corectitudinea politică. Aşa cum veţi vedea imediat, dacă putem da în vileag adevăratele origini şi natura corectitudinii politice, acesta înseamnă un pas gigantic către abolirea ei.” (p. 17). Până nu e prea târziu.

Autorul observă că până prin anii ’50-⁠’60, America era o ţară normală, cu şcoli publice excelente, cu bărbaţi care „tratau femeile ca pe nişte doamne”, cu familii „cu doi părinţi” şi mame care îşi întâmpinau copiii veniţi de la şcoală etc. De prin anul 2000, America a început să fie de nerecunoscut: eşti în pericol să fii jefuit pe stradă, să ţi se fure maşina, să trăieşti „în teamă constantă”, să-⁠ţi zăvorăşti uşile înainte de culcare, să-⁠ţi dotezi maşina cu sistem de alarmă, să tremuri la gândul că, întorşi de la şcoală, copii au inhalat „un praf alb ciudat şi că au învăţat că homosexualitatea e normală şi bună”, iar seara, uitându-⁠te la televizor, împreună cu familia, n-⁠ai înţelege „cum se face că pornografia” e în văzul public, că, la facultate, în numele „multiculturalismului”, sunt excluşi din programă Shakespeare şi Faulkner, ca prea greu de înţeles şi, pe deasupra, incorecţi politic, în locul lor fiind preferat divertismentul. Sau cum observa Harold Bloom: „Catedrele de engleză vor deveni Catedre de studii culturale, unde filme ca Batman, temele favorite ale mormonilor, televiziunea, filmele şi rock-⁠ul îi vor înlocui pe Chaucer, Shakespeare, Milton, Wordsworth sau Walace Stevens.”3 Şi tot Bloom: „Mişcarea greşit numită «multiculturalism», care este şi antiintelectuală, şi antiliterară, elimină din programa de studiu majoritatea operelor ce prezintă dificultăţi imaginative şi cognitive, ceea ce înseamnă majoritatea operelor canonice.”4 Şi concluzia lui William S. Lind: „În ultimii 40 de ani, America a fost cucerită de aceeaşi forţă care înainte ajunsese la putere în Rusia, China, Germania şi Italia. Acea forţă este ideologia.” (p. 21). Acea ideologie se numeşte political correctness: „Unii o consideră drept o glumă. Nu e. E mortal de serioasă.” A încercat, cu mult haz, s-⁠o prezinte ca atare, scriitorul James Finn Graner, Poveşti corecte politic de adormit copiii (Vezi trad. din engleză de Felicia Mardale, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

William S. Lind şi Raymond V. Raehn fac istoricul corectitudinii politice, de la părinţii Georg Lukács şi Antonio Gramsci, până la promotorii actuali. După eşecul „revoluţiei sexuale”, pe care o proiectase Lukács în Ungaria lui Béla Kun, tot el a fost unul dintre iniţiatorii marxişti ai înfiinţării Institutului pentru Studii Sociale, 1923, în Germania, institut devenit Şcoala de la Frankfurt, al cărei scop era să răspundă la întrebarea: Cine ne va salva de civilizaţia occidentală? Izbânda metamorfozei marxismului economic în unul cultural s-⁠a prefigurat în cursul mişcărilor studenţeşti din 1968, biblia rebelilor devenind opera lui SAM_5762-CodreanuHerbert Marcuse, îndeobşte Eros şi civilizaţie (1955), dar şi cartea Personalitatea autoritară (1950) a lui Theodor Adorno, care a avut un mare impact asupra psihologiei şi sociologiei americane (v. Raymond V. Raehn, p. 30). Freudo-marxismul cere eliberarea omului de tabuurile sexuale, identificând răul în „complexul Oedip”, ca tiranie a puterii tatălui, deţinută, în istorie, de anumite grupuri: „Marxismul cultural susţine că istoria e explicată în întregime prin dominaţia unor anumite grupuri – definite prin normalitate sau anormalitate în funcţie de sex (masculin/feminin), rasă, preferinţe sexuale – asupra altor grupuri.” (Lind, p. 22). Marxismul clasic identifica centrul represiv al puterii în burghezie, pe când cel cultural, în grupul care se pretinde normal din punct de vedere sexual, supremaţia arogându-⁠şi-⁠o bărbatul, de unde şi caracterul „patriarhal” al creştinismului. Dacă vechii marxişti vedeau în proletariat clasa reprimată, menită să elibereze omenirea de răul puterii, marxiştii culturali identifică mai multe grupuri reprimate, „bune”, hărăzite să devină „mântuitoare”: minorităţile de tot felul (religioase, sexuale, rasiale), destinate să distrugă vechea ordine patriarhală a puterii. În chip bizar, bunăoară, femeile sunt considerate o minoritate de către feministe, încât femeile care nu le împărtăşesc ideologia sunt excluse din rândul feminităţii. O influenţă importantă asupra feminismului ideologic a avut cartea lui Betty Friedan, Mistica feminină. Doctrina feminismului, argumentează Raymond V. Raehn, se trage din Fr. Engels, cu a sa lucrare din 1884, Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului.

William S. Lind prezintă cinci similitudini frapante între marxismul economic şi cel cultural (pp. 22-⁠23): ambele sunt totalitare, dau explicaţii istoriei printr-⁠un singur factor, declară a priori anumite grupuri virtuoase, destinate să exproprieze pe cei care deţin puterea, creează, în sfârşit, o metodă de analiză care să evidenţieze corectitudinea ideologiei lor în toate situaţiile. Şcoala de la Frankfurt a creat teoria critică din arsenalul căreia s-⁠a conturat faimosul deconstructivism, fala culturii postmoderniste. Din acesta a apărut, în România, moda demitizărilor, a răsturnării valorilor. Paradoxal, în globalismul corect politic, rele sunt majorităţile (naţionale, religioase, sexuale), bune – doar minorităţile. De aici s-⁠a născut multiculturalismul, ecumenismul de tip New Age, în care creştinismul nu mai este fundamentul care a creat Europa, ci o religie, între altele, încât o proiectată Constituţie europeană nu-⁠şi mai recunoaşte rădăcinile creştine, de unde şi deschiderea largă a porţilor în faţa noilor invazii migratoare. Să reamintesc îngrijorarea unui cunoscător al mersului civilizaţiilor şi culturilor în istorie, Neagu Djuvara, care, la finele anului 2010 declara, în revista „Cultura”: „Din păcate, Europa de mâine va aparţine arabilor şi ţiganilor. De aceea considerăm că cea mai gravă crimă făcută împotriva europenilor de baştină şi a culturii europene este deschiderea largă a porţilor Europei hoardelor barbare şi hămesite de foame din Asia şi Africa, hoarde care vor transforma Europa creştină, civilizată şi prosperă de astăzi în Euro-⁠Indo-⁠Arabia de mâine, în care urmaşii noştri vor putea, probabil, supravieţui pentru câteva generaţii în «rezervaţii»… Iar noi, europenii de rând, stăm cu braţele încrucişate. Şi ne văicărim de toate ticăloşiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Aşa încât ne merităm soarta, spre ruşinea noastră, a tuturor!”

Un semnal de alarmă

Aşadar, semnalul de alarmă tras de autorii cărţii pe care o comentez nu este doar aşa ca să ne aflăm în treabă, ci arată la ce ne poate duce corectitudinea politică, de dragul căreia nu mai pot multiculturaliştii care ne croiesc viitorul de aur. Un viitor care sună cam aşa în concluzia lui Raymond V. Raehn: „Corectitudinea politică reprezintă marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia.” (p. 34). O Rusie care încă e departe de a se fi desprins de totalitarismul moştenit pe linie stalinistă. Numai că, în locul dictaturii proletariatului, „corecţii” de azi se slujesc de arma divertismentului, amintind de falsa fericire a căderii finale din Sodoma şi Gomora. Desigur, nu e rău divertismentul în sine, ci doar cel folosit ca armă ideologică, spune Lind: „Ea controlează aproape total cel mai puternic factor din cultura noastră, industria divertismentului. Ea domină atât învăţământul public, cât şi pe cel superior: multe campusuri universitare sunt azi nişte mici Corei de Nord deghizate în simbolurile excelenţei. Ea a capturat până şi clerul multor biserici creştine. Oricine care face parte din Sistem şi se abate de la dictatele ei încetează rapid de a mai face parte din Sistem.” (p. 24).

Asupra fenomenului atrăgea atenţia încă din 1987 Alain Finkielkraut5. Succesul triumfal al corectitudinii politice, spune Lind, rezultă din cameleonismul uriaş al deghizamentului: „Deşi e târziu, bătălia nu e încă decisă. Foarte puţini americani (ca şi europenii, n.n.) îşi dau seama că, de fapt, corectitudinea politică e marxism îmbrăcat în alte veşminte. Dacă acest adevăr se răspândeşte, şi rezistenţa se va răspândi odată cu el. În prezent corectitudinea politică prosperă prin faptul că se ascunde sub o deghizare.” (p. 26).

Deghizarea începe cu educaţia, în condiţiile în care familia tradiţională este tot mai fărâmiţată şi demoralizată. De acest aspect se ocupă studiul lui T. Kanneth Cribb jr. Dacă în învăţământul preuniversitar educaţia tinde să se reducă la „joc” şi „divertisment”, considerându-⁠se că educaţia tradiţională era „constrângătoare”, supusă exclusiv puterii, postmodernii tind să creeze noul „popor jeune”, cum i-⁠a spus Alain Finkielkraut, specie care nu mai vrea să fie persoană, în sens creştin, ci, printr-⁠un joc de cuvinte, Je-⁠une, individul uman nemaifiind „silit” a sta cu faţa către Dumnezeu, ci spre adolescenţă, ca explozie a fericirii, fără povara prejudecăţii identitare naţionale şi personale6. Este forma culturală de triumf a marxismului: „Le Bourgeois este mort, vive l’Adolescent!”7 Căci un adolescent nestresat cu vechile programe se cuvine a rămâne şi tânărul ajuns în campusurile universitare, adaugă T. Kanneth Cribb jr.: „Tehnicile corectitudinii politice sunt bine cunoscute în prezent: atacarea programei şcolare în numele «multiculturalismului», impunerea unor «coduri de limbaj» restrictive şi vag formulate, precum şi cursuri obligatorii de «formare a sensibilităţii» adresate bobocilor, care nu sunt altceva decât eforturi sistematice de îndoctrinare ideologică.” (p. 44). Autorul dă exemple de la diferite universităţi americane. La Universitatea din Massachusetts, de pildă, profesorii sunt obligaţi să completeze un chestionar prin care să declare ce „contribuţii la multiculturalism” au adus (p. 45). Rectorii, decanii, şefii de departamente sunt promovaţi după criteriul „corectitudinii”, la rându-⁠le angajând cadre „după chipul şi asemănarea lor” (p. 46). Conceptul de libertate este redus la referenţialul political correctness. Programele multiculturaliste sunt făcute în aşa fel, încât „să-⁠i împiedice pe studenţi de a dobândi cunoştinţe despre tradiţia occidentală” (p. 47). Încă din 1988, Universitatea Stanford a eliminat materia obligatorie de „Civilizaţie occidentală”, substituind-⁠o cu un curs multi-⁠ intitulat „Culturi, idei şi valori”. Marxiştii revoluţionari din America Centrală sunt puşi pe aceeaşi treaptă cu Platon, Shakespeare şi Newton (p. 48). Aceeaşi universitate a abandonat studierea istoriei. De altfel, în toate cele 50 de universităţi de vârf, „cu excepţia uneia”, studenţilor nu li se mai cere „să urmeze măcar un singur curs de istorie”. Li se oferă, în schimb, cursuri de felul: „Film şi literatură. Reprezentări ale frontierei dintre SUA şi Mexic”, „Teatru etnic contemporan”, „Culturile lumii”, „Cultura expresivă Chicana”, „Misoginie şi feminism în Renaştere”. Să ne mai mirăm de haosul din învăţământul preuniversitar şi universitar românesc, de marginalizarea predării istoriei, de gravele confuzii în predarea literaturii române, prin eliminarea criteriului diacronic, încât elevii cred că Marin Preda este scriitor interbelic etc.? Altfel spus, timpul nu mai are decât o singură dimensiune, cea a prezentului, încât trecutul este invocat doar ca termen de comparaţie negativ, ca şi în comunism. Sub masca libertăţii sans rivages, se ia omului şansa reală a libertăţii. „Cele mai tragice victime ale acestei epoci a corectitudinii politice sunt studenţii.” (p. 49). Campusul fiind un spaţiu relativ izolat, devine mediu ideal pentru „experimente în metamorfoza socială” (p. 50). Există însă şi reacţii, cu publicaţii studenţeşti independente, ale căror articole fac publice „bufoneriile corectitudinii politice din campusuri”. Când un fost student al Universităţii Yale, Lee Bass, a donat 20 de milioane de dolari pentru finanţarea unui curs integrat de civilizaţie şi cultură occidentală, suma a fost folosită, dimpotrivă, pentru ţintele „corecţilor”, ceea ce a stârnit un mare scandal, datorită dezvăluirilor făcute de editorii publicaţiei „Leight & Truth”. E doar un exemplu între altele. Studenţii eminenţi şi profesorii de excepţie reacţionează însă.

Jamie McDonald se ocupă de efectele deconstructivismului asupra literaturii. Aceasta, fiind tărâmul cuvintelor „pe care societatea, în ansamblul ei, le consideră drept exemplare”, este adevărata „fereastră spre cultură” (p. 55). Din păcate, literatura americană a început să fie sufocată de -⁠isme ca marxism, feminism, freudism etc., sub imboldul corectitudinii politice, încât interpretările critice abundă în abuzuri ideologice, mai ales după ce lucrările lui Jacques Derrida au început să fie traduse peste ocean, la mijlocul anilor ’70. S-⁠a declanşat o adevărată molimă a feminismului, a teoriilor „queer” (al treilea val feminist şi gayst) sprijinite, filosofic, de deconstructivism şi de ceea ce s-⁠a numit „criticism cultural”, care a dus la o adevărată vânătoare de elemente rasiste, homofobe, antifeministe în operele marilor scriitori occidentali heterosexuali. Literaturii i s-⁠a interzis să mai aibă sens, adevăr, fiind doar… text. Deconstruit, bunăoară, sensul iubirii dintr-⁠un sonet al poetei Elizabeth Barret Browning este spulberat din pricina versului „Mai mult te voi iubi în moarte.” Astfel de „hermeneutică” se năpusteşte şi asupra Bibliei acuzată de homofobie, încât versetele despre Sodoma şi Gomora trebuie imperativ scoase din Sfânta Scriptură! Cu atât mai mult, cu cât Derrida s-⁠a arătat adversar al „semnificatului transcendental” în literatură: „Credinţa în Dumnezeu este etichetată drept un produs al gândirii occidentale deficiente, iar Derrida pretinde, în maniera veritabil nietzscheană, că Dumnezeu este un construct al limbii şi nu viceversa.” (p. 64). Ceea ce, în realitate, este şi o deformare a gândirii lui Nietzsche. „Dacă teoriile deconstructiviste – notează Jamie McDonald – ar avea măcar o slabă acurateţe, atunci orice comunicare verbală – şi, prin extensie, orice forme de comunicare – ar fi cu neputinţă.” (p. 65). Imposibilă ar fi însăşi existenţa literaturii. Autorul american observă că, sub influenţa deconstructivismului, profesorii de literatură pierd „aptitudinea de a scrie frumos”, încât speranţa renaşterii literaturii nu mai vine de la mediile universitare, ci de la scriitorii consideraţi „amatori”. Nu numai Shakespeare, Milton, Chaucer sunt negaţi de profesorii „corecţi” şi feminişti, ci şi o scriitoare ca Jane Austen, considerată ca prea conservatoare, „din pricina temelor despre iubire şi căsătorie” (p. 67).

Nihilismul radical

Este momentul pentru Gerald L. Atkinson să abordeze fenomenul feminismului radical, care nu are tangenţe cu clasica luptă pentru drepturile femeii, rezolvate de multă vreme. Feminismul este o ramură importantă a corectitudinii politice. Accente feministe găsim în prima jumătate a secolului al XIX-⁠lea, la Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, la Harriet Beecher Stowe, Julia Ward Howe, consideraţi precursorii „boomerilor” actuali, de după 1960. Feminiştii primei perioade au luptat, îndrituiţi, pentru egalitatea politică cu bărbaţii, dar şi pentru întărirea familiei. Feminismul radical este cuprins între 1960-⁠2015, produs, îndeobşte, de Hollywood şi de mass-⁠media. Până şi revistele care se adresează bărbaţilor (Esquire, GQ, Men’s Health, Men’s Fitness, Maxim etc.) vizează bărbaţii… feminizaţi (p. 73). Se poate vorbi chiar de încheierea feminizării Americii, exceptând, poate, armata. Feminismul este însă mai mult, cu ingerinţe ample din marxismul cultural, ca reacţie la ceea ce Şcoala de la Frankfurt a numit personalitate autoritară venindă din familia patriarhală, analizată încă de Engels. Feminismul implică un război psihologic împotriva bărbatului, „pentru a-⁠l face pe acesta neinteresat să apere credinţele şi valorile tradiţionale”, supus fiind unui soi de „castrare” freudiană. În doctrina Şcolii de la Frankfurt se vorbeşte despre „tehnici psihologice pentru schimbarea personalităţii”, pentru ca întrebarea lui Georg Lukács cine ne va scăpa de civilizaţia occidentală să capete un răspuns practic. Soluţia a fost oferită de Abraham Maslow, creatorul „psihologiei umaniste, cea de a treia forţă”, promotor al tehnicilor psihoterapeutice în şcolile publice, vizând „transcenderea masculinităţii şi a feminităţii către un tip general de umanitate”8. Asemenea idei şi practici, a observat Gertrude Himmelfarb, s-⁠au insinuat încet-⁠încet, pe neobservate, până s-⁠a constatat că postmoderniştii au început să le promoveze cu mult zel (p. 76). Astfel, s-⁠ar fi transformat „personalitatea autoritară”, descrisă de Theodor Adorno, în cadrul unei revoluţii „de catifea”, ca să folosesc un termen de la răscrucea lui 1989. Vechea lume oblăduită de Dumnezeul autoritar (este Iisus, Dumnezeul iubirii, autoritar?, n.n.) s-⁠ar fi prăbuşit. Visul „teoriei critice” a unui nou sistem „umanitar” pare împlinit: „sistemul ideologic al revoluţionarilor Şcolii de la Frankfurt este, funciarmente, anti-Dumnezeu, anti-creştinism, anti-⁠familie, anti-naţionalist, anti-⁠patriotism, anti-⁠conservator, anti-ereditate, anti-etnocentrism, anti-masculinitate, anti-tradiţie şi anti-⁠moralitate.” (p. 77).

Nihilismul acesta radical se focalizează pe desfiinţarea „hegemoniei bărbaţilor albi”: „Adoptarea de legi şi intentarea de procese, intimidarea şi demonizarea bărbaţilor albi ca fiind rasişti şi sexişti sunt obiective urmărite prin intermediul mass-⁠media şi al sferei universitare. Psihodinamica procesului revoluţionar ţinteşte către descalificarea psihică – decapitarea – celor care se opun.” (pp.79-⁠80). Steve Forbes reamintea că fondatorii Statelor Unite au pariat pe trei valori fundamentale, în Declaraţia de Independenţă: viaţa, libertatea şi urmărirea fericirii. Forbes observă că inversarea acestor valori, punând înainte fericirea sau libertatea în locul vieţii, înseamnă a instaura haosul moral şi anarhia socială. Este exact ceea ce produce corectitudinea politică. Iată de ce această ideologie este mortală nu doar pentru Statele Unite. Cu atât mai mult, cu cât ideologia „boomerilor” duce la fanatismul „tolerant” al unui curent religios – New Age. „Se poate – conchide Jamie McDonald – ca soarta civilizaţiei americane să depindă de rezistenţa fermă a bărbaţilor americani împotriva feminismului corect politic.” (p. 82).

În partea a doua a cărţii, Roger Kimball analizează efectele nocive asupra ştiinţei istoriografice, invadată de relativism, sub impulsul altui enunţ nietzschean răstălmăcit: „Nu există fapte, ci doar interpretări.” „Corecţii” neagă existenţa oricărui adevăr în istorie, frustrând cercetarea de posibilitatea obiectivităţii, întrucât adevărul ar fi „mai degrabă inventat decât descoperit” (p. 101). Cu alte cuvinte, toate sunt invenţii scriitoriceşti, „mituri” naţionale, încât un popor nu-⁠şi mai poate legitima existenţa prin astfel de basne, de unde şi eliminarea pregătirii istoriografice din universităţile americane, modă care a invadat şi Europa, inclusiv mentalitatea istoricilor români, foarte sensibili la a se sincroniza cu ceea ce fac alţii. Până şi o carte ridicolă de felul celei semnate de istoricul Simon Schama (de la Harvard), Dead Certainties („Certitudini moarte”, 1991) a avut un mare succes, după acesta orice cercetare fiind „fatal circumscrisă” „caracterului şi prejudecăţilor naratorului”. Astfel, o problemă de stilistică personală este transformată în argument al imposibilităţii apropierii de adevăr, încât toţi istoricii, conform lui Simon Schama, ar trebui să se recunoască simpli autori de ficţiune, de poveşti bune de adormit copiii, în acord cu corectitudinea politică. „Nu este surprinzător – notează Kimball – că devierea de la adevăr a avut consecinţe devastatoare în mediul academic. Printre altele, acest fapt a subminat integritatea multor discipline academice; a contribuit considerabil la compromiterea a însăşi ideii de «disciplină» academică – desemnând un domeniu ştiinţific în cadrul căruia este studiată o materie general acceptată şi sunt utilizate instrumente comune de cercetare.” (p. 102). Nu e vorba aici de interdisciplinaritate şi de transdisciplinaritate, ci de o uniformizare (entropică) a cercetării, ducând la un haos naratologic de tip postmodernist, încât şi oamenii de ştiinţă trebuie să recunoască faptul că nu mai slujesc adevărul, ci creează… texte. Programele universitare amestecă „studiile dedicate feminismului, homosexualilor, afro-⁠americanilor, mişcării Chicano, studiile pentru pace, studiile despre text; metastaza acestor pseudo-⁠materii şi a altora de acest fel în spaţiul academic semnalează nu extinderea, ci declinul disciplinelor academice. Merită subliniat că astfel de programe, deşi promovate ca fiind «interdisciplinare», sunt, în realitate, antidisciplinare. Ele nu presupun stăpânirea unor discipline multiple, ci abandonarea rigorii disciplinare în favoarea susţinerii unei ideologii prescrise.” (p. 102). Şi: „În aceeaşi situaţie se află ştiinţele naturale: teoria şi filosofia ştiinţei – dacă nu chiar practica actuală a ştiinţei – au devenit, într-⁠un grad tot mai ridicat, subjugate unor forme diverse de disoluţie la nivel epistemologic, întrucât logica şi esenţa ştiinţei sunt confundate în mod deliberat cu sociologia ştiinţei.” (p. 103).

Nicholas Fox, de la o facultate de medicină din Anglia, în cartea sa Postmodernism, Sociology and Health (1993), susţinea, nici mai mult, nici mai puţin că noţiunile de „pacient”, „boală” etc. sunt „ficţiuni sociologice”, explicabile uşor prin „elemente ale teoriei feministe şi prin conceptele derridiene de différance şi intertextualitate”. Până aici a ajuns confuzia punctelor de vedere, asupra căreia atrăgea atenţia Mihai Ralea, încă din 1935 (Valori), confuzie ce indică o gravă slăbire a inteligenţei umane. Adevăraţii gânditori au reacţionat însă la astfel de aberaţii, precum a făcut-⁠o Allan Bloom, încă din 1987, în celebra carte Criza spiritului american. Pe aceeaşi linie de rezistenţă împotriva postmodernismului semănător de confuzii maladive se înscriu lucrări precum: Tenured radicals (1990), de Roger Kimball; Sign of the Times:Deconstruction and the Fall of Paul de Man (1991), de David Lehman; Higher Superstition:The Academic Left and Its Quarrels with Science (1994), de Paul Gross şi Norman Levitt; The Killing of History: How a Discipline is Being Murdered By Literary Critics and Social Theorists (1994), de australianul Keith Windschuttle ş.a.

Marea confuzie, în ştiinţa istoriei postmoderne, arată Keith Windschuttle, este reducţia istoriografiei la mit (cum au făcut-⁠o, cu mult zel, după 1989, la noi, Lucian Boia şi ideologul politically correct Vladimir Tismăneanu, erijat, astăzi, în neo-⁠conservator, deşi descinde direct din troţkism, după propria-⁠i mărturie). „Corecţii” vor să anuleze 2400 de ani de cercetare istorică, animată de căutarea adevărului, chiar dacă au existat destui istorici care „au prezentat eronat întâmplările, că mulţi au fost părtinitori şi adesea în neconcordanţă totală cu adevărul. Totuşi, criticii lor s-⁠au simţit adesea datori să arate că istoricii s-⁠au înşelat în legătură cu fapte reale, că afirmaţiile lor cu privire la trecut nu corespund întâmplărilor adevărate. Cu alte cuvinte, criticii încă porneau de la presupunerea că adevărul este accesibil istoricului.”(Apud Roger Kimball, loco, p. 105). Keith Windschuttle atrăgea atenţia că, dacă istoricii se vor lăsa absorbiţi de abisul teoretic al ideologilor, „îşi vor cauza propria dispariţie, precum şi cea a disciplinei”, de astă dată nemaifiind vorba de vreun „conflict între generaţii”, ci de un cancer al gândirii.

Erodarea valorilor maturităţii

Ca o confirmare a teoriei „poporului jeune” a lui Alain Finkielkraut, este capitolul Corectitudinea politică şi erodarea valorilor maturităţii, semnat de Irina Bazon, cu extindere, desigur, la principalele valori ale civilizaţiei şi culturii europene. Cea dintâi este chiar limbajul, „întors pe dos” (Ilie Bădescu), un soi de confuciană tcheng ming negativă, orientată spre „bulversarea şi relativizarea valorilor”, „simptom al regresului către imaturitate” (p. 133). Se ajunge la un galimatias în care cuvintele îşi pierd sensul real, pierzând referentul într-⁠o amnezie generalizată prin care se pot manipula mentalităţile printr-⁠un soi de jargon sindicalist, o limbă de lemn mai aridă decât în comunism şi care pariază pe o invazie de eufemisme (Diana West) ce convieţuiesc cu vulgaritatea ostentativă din mass-⁠media (p. 179).

Revoluţia „corecţilor” începe însă cu ateismul, cum prevedea Dostoievski, ca detronare a figurii Tatălui şi proclamarea autonomiei omului faţă de Dumnezeu, el însuşi aşezându-⁠se, antihristic, pe tronul celest coborât pe pământ. După evenimentele din 1968, Charles A. Reich (The Greening of America, 1970) anticipa „revoluţia Noii Generaţii”: „Nu va fi similară revoluţiilor din trecut. Va începe cu individul şi cultura, iar schimbarea structurii politice va fi ultimul ei act.” Tinerii fuseseră deja captivaţi de „ideile ademenitoare care le promiteau o viaţă eliberată de grijile maturităţii, în care îşi puteau satisface orice dorinţe. Inoculându-⁠le dispreţul faţă de valorile maturităţii, revoluţia «eliberării» i-⁠a adus, şi urma să-⁠i menţină permanent, într-⁠o stare de infantilizare şi vulnerabilitate.” (p. 138). O mentalitate mai potrivnică vieţii nu e de conceput. Cum spune Ovidiu Hurduzeu, citat de Irina Bazon, e vorba de un hedonism „terapeutic” menit să înlocuiască „spiritul jertfelnic şi valorile transcendente care îl caracterizează pe omul religios”. Modelele propuse în loc sunt copilul, adolescentul, antieroul, cultul victimei, loserul, boemul, nebunul etc. (p. 139). Normalul e transformat de neomarxişti în simptom de patologie socială a „personalităţii autoritare” (Adorno). Ordinea patriarhală trebuie înlocuită cu una matriarhală, feministă. Vladimir Volkoff, autorul Manualului corectitudinii politice (vezi versiunea românească de la Editura Antet, Bucureşti, 2007), sublinia şi el distrugerea valorii supreme întrupate de Hristos – Adevărul: „Corectitudinea politică distruge adevărurile, oricare ar fi acestea, şi nu pune nimic în loc. Nihilistă prin natură şi prin vocaţie, corectitudinea politică nu se fondează pe o revelaţie, ci pe imposibilitatea oricărei revelaţii.” Iar acuza că Dumnezeu ar întruchipa „persoana autoritară”, matrice pentru puterea oprimatoare, se potriveşte ca nuca-⁠n perete cu dogma trinitară a creştinismului, trimiţând, mai degrabă, la Dumnezeul unic al Vechiului Testament. Apoi, e aberant să confunzi autoritatea cu puterea, cum se iluzionează Adorno şi „corecţii”, căci auctorias e cel care „susţine un lucru şi îl face să crească” (Lafay), citat de Paul Evdokimov, în Iubirea nebună a lui Dumnezeu: „Autoritatea este diferită de putere. Prima inspiră un sentiment de respect şi veneraţie, cealaltă un sentiment de frică.

Autoritatea este legată de demnitate, puterea, de forţă.” (Apud Irina Bazon, p. 143).

„Corecţii” pretind că apără victimele. Eroare! Cum poţi crede că aperi victimele, când faci alte victime? Şi încă în număr exponenţial, de vreme ce victime ale corectitudinii politice cad majorităţile, naţiunile, rasa albă etc. Apărarea victimelor este opera, prin excelenţă, a creştinismului. Iisus mai este numit Paracletul, „avocatul” celor persecutaţi, El însuşi fiind primul dintre persecutaţi. René Girard a demonstrat, în chip genial, că Noul Testament este cel mai complex şi mai limpede text victimar, că prin Golgota Mântuitorului s-⁠a pus capăt tradiţiei mitice a ţapului ispăşitor. Aşa că orice întoarcere la victimizare, după Înviere, este, de fapt, erezie anticreştină, recădere în mitologie. Nu poţi comite crime, persecuţii în numele lui Hristos, fiindcă asta înseamnă înrobire faţă de Antihrist. De asemenea păcat groaznic n-⁠au fost scutite anumite Biserici, iar exemplul cel mai întristător de anticreştinism a fost Inchiziţia, de care Biserica Catolică s-⁠a lepădat, în al doisprezecilea ceas. Dar aceasta este o cu totul altă discuţie.

Pe de altă parte, „corecţii” cer încălcarea legilor. Victimizând majorităţile, ei cer privilegii, discriminări pozitive, ca semn al puterii pe care o instituie, pretinzând că o abolesc: „Astfel, mass-media, educatorii sociali şi guvernele le acordă homosexualilor şi, mai recent, transsexualilor, statutul unor persoane cărora li se cuvin drepturi speciale şi recunoaştere pe motiv că au fost anterior marginalizaţi sau traumatizaţi.” (Paul Gottfried). Printre victimele guvernelor îndoctrinate „corect politic” se află, în schimb, o altă majoritate, cea a bătrânilor, care, în societatea tradiţională se bucurau de tot respectul. Niciodată, ca în ultimii 25 de ani de guvernare corect politică, bătrânii nu au fost mai oprimaţi, declaraţi fiind, în presă, ca „expiraţi” şi „parazitari”: „Bătrâneţea trebuie discreditată fiindcă influenţa pe care ar putea să o exercite asupra tinerilor este cu totul incorectă politic. Oamenii au tendinţa să-⁠şi ascundă vârsta, de care au ajuns să le fie ruşine.” (Irina Bazon, p. 173). Mai mult, prin voturile lor sunt declaraţi… comunişti! Şi inamici publici. Şi o ruşine. De către cine? Tocmai de către marxiştii culturali. Pe bună dreptate, Vladimir Volkoff scria: „În zilele noastre, bătrâneţea se machează, îşi face lifting, se ia peste picior sau se neagă”. Bătrâneţea fiind cea mai înaltă valoare a maturităţii, în societatea tradiţională, altfel zis – antiteza „poporului jeune”, era de aşteptat să fie cea mai victimizată. Bunicii erau stâlpii familiei, alături de părinţi. Or, familia a fost deja declarată incorectă politic, încât acelaşi incisiv Vladimir Volkoff observă: „Familia împiedică individul să beneficieze plenar de influenţa corectă politic. Pe de altă parte, orice familie este mai mult sau mai puţin ierarhizată. Funcţiile nu sunt identice, diferenţele de vârstă sunt evidente. Relaţiile dintre membri sunt congenitale şi nu depind aproape deloc de alegere. Pe scurt, familia este cel mai puţin corect politic dintre toate modurile de asociere a fiinţelor umane.” (Apud, p. 182).

Economistul, teologul, omul de afaceri şi profesorul universitar american John Médaille (autorul cărţii Spre o piaţă cu adevărat liberă, trad. în română de Irina Bazon, Editura Logos, 2012, p. 138) scria: „Ne putem da seama de succesul sau de eşecul guvernului observând cât de puternice sunt familiile ca unităţi de bază ale societăţii”. Eşecul guvernelor este marcat de gradul de angajare în ideologia corectitudinii politice. Ca şi Steve Forbes, John Médaille pune haosul economic şi moral pe seama inversării celor trei fundamente din Declaraţia de Independenţă. El spune textual că guvernele îndoctrinate din Occident şi de aiurea duc politici „anti-⁠viaţă, anti-familie”.

Din nefericire, România se află şi de astă dată în avangarda statelor înrobite corect politic. Nu e de mirare, de vreme ce a fost şi în avangarda comunismului. Asta se vede zilnic, peste tot, în toate domeniile. Să nu ne mire că familia românească e pe cale de dispariţie, că populaţia scade vertiginos, că exodul românilor în lume anunţă moartea acestei naţiuni vechi şi nobile. La noi nu există speranţă dinspre partidele politice, fiindcă toate (de stânga, de dreapta, de centru) sunt sub robia corectitudinii politice. Speranţa trebuie să vină de la noi, intelectualii şi oamenii de bun simţ, care mai cred în valorile vieţii şi care, tocmai de aceea, suntem obligaţi să purtăm un război inegal cu cea mai coruptă clasă politică din istorie, acoperită de umbrela nefastei corectitudini politice.

Note:

„Maniera noastră de-⁠a vedea – spune Eminescu – e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite şi neatârnând câtuşi de puţin de liberul arbitru al indivizilor din cari, într-⁠un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendenţele şi ideile noastre se pot numi reacţionare (s. n.), epitet cu care ne gratifică adversarii noştri, această reacţiune noi n-⁠o admitem decât în înţelesul pe care i-⁠l dă fiziologia, reacţiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos (s.n.) contra influenţelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său.” (Timpul, 17 august 1879).
Cf. Jonathan Black, Istoria secretă a omenirii, trad. din engleză, de Adriana Bădescu, Editura Nemira, Bucureşti, 2008.

Harold Bloom, Canonul occidental, trad. din engleză de Delia Ungureanu, prefaţă de Mircea Martin, ediţia a II-⁠a, Grupul Editorial ART, 2007, p. 514.
Ibidem, p. 424.
Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Gallimard, Paris, 1987. A se vedea şi cap. Izbânda lui Zombi din cartea mea Transmodernismul, Editura Junimea, Iaşi, 2005.
Alain Finkielkraut, op. cit., p. 175.
Ibidem, p. 176.

Raymond Raehn, The Roots of Affective Education in American Schools, 1995.

Theodor Codreanu

Theodor Codreanu (n. 1 aprilie 1945, Sârbi, jud. Vaslui). Critic şi istoric literar, prozator şi publicist, doctor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Theodor Codreanu este autorul a peste patruzeci de cărţi, colaborând la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate: România literară (unde a debutat în critica literară, sub girul lui Geo Dumitrescu, printr-un articol polemic: Moştenire culturală sau… dezmoştenire?, nr. 21/1969), Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Astra, Steaua, Porto-Franco, Viaţa românească, Bucovina literară, Oglinda literară, Pro Saeculum, Noua Revistă Română, Însemnări ieşene, Poesis, Contemporanul. Ideea europeană, Limba română, Literatura şi arta, Viaţa Basarabiei (ultimele trei din Republica Moldova), Origini, Lumină lină (S.U.A.) ş.a. A debutat în volum cu romanul Marele Zid, la Editura Junimea din Iaşi, în 1981, următorul roman fiind Varvarienii (1998, carte de sertar). Aforismul şi cugetarea incisivă fac obiectul volumului Fragmentele lui Lamparia (2002, cu o prefaţă, de Edgar Papu, carte de sertar). Autorul s-a impus în critica literară cu volumul Eminescu – Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, 1984), îmbogăţind, apoi, eminescologia şi cu alte cărţi: Modelul ontologic eminescian (1992), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu (2004), Eminescu în captivitatea „nebuniei” (2011), Eminesciene (2012). Este autorul unor exegeze de profundă ţinută hermeneutică: „Complexul Bacovia” (2002), Caragiale – abisal (2003), Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (2011), Cezar Ivănescu – transmodernul (2012). Th. Codreanu este teoretician al conceptului cultural de transmodernism, realizând prima sinteză românească în domeniu (Transmodernismul, 2005), concept care se sprijină şi pe metodologia transdisciplinarităţii elaborată de Basarab Nicolescu şi Edgar Morin. O abordare de anvergură, în acest sens, este masiva lucrare din 2008 A doua schimbare la faţă (o cercetare transdisciplinară a civilizaţiei române moderne). Vocaţia de excepţional polemist, pusă în slujba apărării valorilor româneşti şi europene, transpare în cărţile: Istoria „canonică” a literaturii române (2009) şi Polemici „incorecte politic” (2010). Un loc singular în opera lui Th. Codreanu ocupă seria de zece volume sub titlul Numere în labirint, din care au apărut primele trei (2007-2009), al patrulea fiind în curs de apariţie, la Editura Contemporanul. Este un „jurnal” ideatic din fragmente, o aventură spirituală şi istorică a fiinţei. Scriitorul a creat punţi trainice între cele două maluri ale Prutului, realizând câteva cărţi despre scriitorii basarabeni şi o sinteză cultural-istorică, apărută în trei ediţii: Basarabia sau drama sfâşierii (2003-2004).

https://www.contemporanul.ro/polemice/theodor-codreanu-un-homuncul-marxistoid-corectitudinea-politica.html

//////////////////////////////////////////////

Istoricul Yuval Noah Harari: Putin deja a pierdut. Ucrainenii nu sunt ruşi. Kiev era metropolă pe când Moscova era doar un sat

Istoricul israelian Yuval Noah Harari consideră că „indiferent ce ar face, Putin a pierdut deja acest război”, precizând că ucrainenii nu sunt ruşi, iar Kievul are o istorie de peste 1.000 de ani, fiind metropolă pe vremea când Moscova era doar un sat.

„Este un război al unui singur om, cu o putere uluitoare şi cu mai multe şuruburi slăbite”, spune istoricul, dar nu poate cuceri spiritul ucrainenilor, iar asaltul său îi va uni şi mai mult”, a declarat Harari, citat de timeofisrael.com

Indiferent dacă îşi retrage trupele sau încearcă să bombardeze oraşele ucrainene pentru a se supune, preşedintele rus Vladimir Putin a pierdut deja războiul pe care l-a lansat împotriva ţării, a susţinut istoricul israelian Yuval Noah Harari.

Putin, a spus el, a început războiul „pentru că are o fantezie pe care şi-a construit-o în cap că nu există un popor ucrainean, că ucrainenii sunt de fapt ruşi, că vor să facă parte din Rusia şi că doar nişte mici. Banda iudeo-nazistă aflată la putere o împiedică.”

Putin credea că va intra, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski va fugi, armata se va preda şi populaţia „va saluta tancurile ruseşti cu flori”.

Dar „a greşit pe tot parcursul drumului”.

„Lucrul cel mai important care trebuie ştiut este că ucrainenii nu sunt ruşi şi că Ucraina este o naţiune veche, independentă. Ucraina are o istorie de peste 1.000 de ani. Kievul era o metropolă importantă şi un centru cultural pe vremea când Moscova nu era nici măcar un sat. În cea mai mare parte a acestui mileniu, Kievul nu a fost sub conducerea Moscovei. El (Putin – n.red.) are această fantezie, că Ucraina nu este o naţiune, că Ucraina este doar o parte a Rusiei, că ucrainenii sunt ruşi. Potrivit fanteziei lui, ucrainenii sunt ruşi care vor să se întoarcă în sânul Mamei Rusii. Credinţa lui era, cel puţin, că trebuie doar să invadeze, că Zelenski va fugi, guvernul se va prăbuşi, armata va depune armele, iar ucrainenii îi vor primi cu flori pe eliberatorii ruşi. Această fantezie a fost deja spulberată. Zelenski nu a fugit, armata ucraineană luptă, iar ucrainenii nu aruncă cu flori în tancurile ruseşti, ci cu cocktailuri Molotov”, a declarat istoricul Yuval Noah Harari.

Într-un interviu pentru postul de televiziune Canal 12, Harari a fost întrebat ce părere are despre comparaţiile dintre campania lui Putin şi expansionismul lui Adolf Hitler. Istoricul a spus că nu este un mare fan al comparaţiei dintre cei doi, dar a recunoscut că există anumite asemănări.

El a subliniat că există o diferenţă foarte mare: „Hitler avea o ideologie, iar poporul german era în mare măsură unit în spatele acestei ideologii. Aici este un război al unui singur om. Nu este un război al poporului rus. Poporul rus nu vrea asta. Nu este nici măcar un război al acelui cerc restrâns din jurul lui Putin, al acelor oligarhi… Ei au iahturile lor, casele lor din Londra, castelele lor din Franţa, avionul privat – asta îşi doresc ei de la viaţă”, a spus Harari, citat de publicaţia The Times of Israel.

Afrodita Cicovschi

https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/istoricul-yuval-noah-harari-putin-deja-a-pierdut-2153857.html

/////////////////////////////////////////////////

Noua normalitate, neo-marxismul și marea resetare

prof. dr. Adrian Severin

Puține concepte egalează în perversiune pe acela de „nouă normalitate”. La o privire lucidă acesta înseamnă, de fapt, „banalizarea anormalității”. Normalitatea se definește ca stare firească a lucrurilor caracterizată prin nivelul mediu de performanță și de viață a indivizilor care compun o comunitate și totodată prin absența manifestărilor patologice, raportat la respectiva medie. Prin urmare, ceea ce se abate de la normalitate este nefiresc, împotriva rânduielii, împotriva bunului simț și împotriva naturii. Astfel, întrucât „noua normalitate” este altceva decât „vechea normalitate” ori, mai degrabă, decât „normalitatea” pură și simplă, căci, de principiu, firescul nu este vechi sau nou, ea impune nefirescul, substituindu-l cu patologicul. O asemenea substituire, fiind esențială, are caracter revoluționar. Ca în prima parte a secolului al XIX-lea sau în prima parte a secolului al XX-lea, trăim astăzi, în prima parte a secolului al XXI-lea, o revoluție globală. Baza ei ideologică este neo-marxistă, iar transpunerea în practică a acesteia se realizează prin strategii și instrumente subsumate conceptului de „mare resetare”.

CE ESTE NEO-MARXISMUL ȘI CINE SUNT NEO-MARXIȘTII?

Eșecul marxismului. Marxismul a văzut cauza nedreptăților și conflictelor sociale în legitățile inerente naturii capitalului și ale circulației acestuia. Dacă munca era aceea care producea valoare adăugată, profitul se acumula în patrimoniul proprietarului de capital, capitalistul, în timp ce proprietarul forței de muncă, proletarul, abia dacă avea din ce să își refacă energia necesară intrării într-un alt ciclu de producție. Astfel, bogăția se concentra la un pol al societății, în timp ce sărăcia se concentra la polul opus.

Mânați de interese specifice și totodată contrarii, capitaliștii și proletarii se adunau în clase sociale, inițial grupări în sine dar ulterior, pe măsura conștientizării propriilor obiective, grupări pentru sine. Între acești capitaliști, care deveneau tot mai bogați, și acești proletari, care deveneau tot mai săraci, se purta o inevitabilă luptă de clasă, aflată, potrivit unei expresii din perioada leninistă și stalinistă, în permanentă ascuțire.

Instabilitatea internă din statele capitaliste, care îndeplineau rolul de „paznic de noapte” al averii capitaliștilor, impunea deținătorilor puterii publice adoptarea unor politici de tip opresiv aplicate apoi, în afara frontierelor naționale, adică în relațiile internaționale, cu același conținut dar cu alte mijloace. Luptei dintre clase, purtate în interiorul statelor-națiune, îi corespundea războiul în relațiile dintre statele-națiune. Un război câștigat, evident, de statele bogate (adică statele cu mulți capitaliști bogați) în defavoarea celor sărace (adică statele cu puțini capitaliști bogați).

Instabilității sociale legice i se adăugau, însă, și crizele economice ciclice care îi obligau pe capitaliști să recurgă la sprijinul statului. Acesta, pentru a răspunde chemării, apela la banul public, având alături de monopolul violenței legitime și pe acela al colectării contribuțiilor obligatorii ale cetățenilor, inclusiv proletari. Astfel, în timp, se ajungea la un capitalism monopolist de stat care făcea ca statul, forma de organizare politică a națiunii, să devină capitalistul însuși, urmând să dispară de la sine, în accepțiunea sa clasică, pentru a face loc dictaturii capitalului. (Această predicție marxistă pare a se confirma abia astăzi, odată cu din ce în ce mai evidenta victorie a corporatismului globalizat, trei decenii după ce țara „comunismului biruitor”, URSS, a dispărut, iar sistemul mondial comunist a decedat.)

Pentru ca toate aceste inconveniente să fie evitate, marxismul, spre deosebire de toate celelalte ideologii care i-au premers, nu a propus schimbarea clasei dominante, respectiv nu a conceput o societate în care celelalte clase să fie conduse de proletari, ci a proiectat transformarea tuturor membrilor societății în proletari. În acest sens, „dictatura proletariatului” se deosebea radical de „dictatura capitalistă” întrucât, prin esență, era provizorie, durând până când, prin colectivizarea capitalului („naționalizarea mijloacelor de producție”), proces realizabil doar cu instrumentele dictaturii, se ajungea ca toți membrii societății să nu mai aibă altă proprietate în afara propriei forțe de muncă și astfel să fie egali. O egalitate despre care se estima că va face ca toate conflictele interne și externe să înceteze, în același timp cu ștergerea diferenței dintre intern și extern – națiunea și statul ei dispărând, rămânea doar „internaționala comunistă”.

Pentru a se ajunge aici era nevoie ca proletarii din toate țările – indiferent de originea lor națională, națiunea avându-și rădăcini în organizarea familială, și lipsiți de dorul proprietății private, inițial acumulate în cadrul familiei, ca celulă de bază a societății capitaliste – să se unească în cadrul și pe deasupra frontierelor naționale. „Proletari din toate țările uniți-vă!” Iată deviza proletar-internaționalistă lansată, concluziv, de Manifestul Partidului Comunist.

Practica a dovedit că această seducătoare teorie este o utopie. Familia, formată din soț, soție, și copii, având uneori menaj comun cu bunicii și străbunicii, a supraviețuit. Atașamentul față de proprietatea privată și dorința sporirii acesteia s-au păstrat. Chiar dacă, în mare măsură, etatizarea mijloacelor de producție (a proprietății) a condus la etatizarea gândirii, „omul nou”, etatizat, la formarea căruia toate regimurile comunismului real au lucrat, nu a încetat să își dorească libertatea, intimitatea (viața privată) și proprietatea privată. În lupta cu statul monopolist (al puterii economice, politice, militare și culturale) indivizii au izbutit să smulgă drepturi, silindu-l pe acesta nu numai să își împartă puterea cu ei, ci, devenind democrat, să își asume, sub controlul lor, și rolul de garant al acelei împărțeli, ca stat național – depozitar, administrator și apărător legitim al sistemului democratic de organizare a societății. Or, „pluralismul democratic”, specific democrației capitaliste, spre deosebire „centralismul democratic”, pentru care au pledat adepții „democrației populare” propuse de marxism, a generat, ca să reluăm o altă expresie leninistă, „proprietate privată zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă”, libertatea individuală și liberalismul economic mergând mână în mână, și astfel s-a revenit la polarizările sociale și contradicțiile capitalismului.

Reacția neo-marxistă. Pornind de la ceea ce consideră a fi eșecul marxismului clasic, neo-marxiștii vor să „corecteze” viciile respectivei doctrine, pentru a-i atinge țintele pe căi diferite. Ceea ce, de fapt, îi face să se depărteze de marxism, de bazele sale teoretice și morale, cam tot așa cum wahhabismul a pervertit islamul îndreptându-l spre un fundamentalism dezumanizant și anulându-i posibilitățile de adaptare la realitatea socială în continuă schimbare. De aceea adepții marxismului ar trebui să combată neo-marxismul din perspectiva marxistă, iar nu să respingă calificativul, propunând în loc etichetarea neo-marxiștilor ca neo-fasciști.

Ca și bolșevicii, conduși de Lenin în zorii comunismului real, ei înșiși o sectă ai religiei (dogmei) marxiste, neo-marxiștii au convingeri și atitudini mesianice, comportându-se asemenea unor „mântuitori” chemați să salveze lumea prin pedepsirea celor damnați (a priori vinovați, așa cum au postulat și calviniștii) și să îi conducă pe cei ce le respectă poruncile spre „pământul promis” al unei noi ordini mondiale fruste, austere, frugale, severe, egalitare și, pe deasupra tuturor, triste. Ei susțin (precum marxiștii, de altfel) că dictatul lor este numai spre binele oamenilor și se bazează pe știință, care este obiectivă, iar nu pe emoții sau raționamente subiective.

Cei care acceptă „știința” sunt salvați, ei fiind prototipul noului „om nou” (sic!) pe care puterea politică îl va clona sau înmulți după metode genetice inspirate din biologie. Cei care nu o acceptă sunt damnați întrucât sunt „oameni vechi” – corupți, necivilizați, inculți, oligofreni, dar și „știrbi”, „expirați”, „dependenți de urinal” – a căror singură soartă trebuie să fie supunerea lor unui proces de eugenie și eutanasie socială. Românii pot recunoaște toate aceste idei în discursul mișcării neo-marxiste #rezist și în cel al organizației sale politice, USR.

Marxismul a dorit proletarizarea societății prin colectivizarea proprietății. Neo-marxismul o dorește prin colectivizarea identității culturale. Astfel se ajunge la colectivizarea gândirii ca premisă a triumfului societății virtuale / digitale, asupra societății reale. Internaționalismul proletar este înlocuit de globalismul cultural / identitar, iar „omul nou” devine cu adevărat unidimensional (concept găsit cu un înțeles nu foarte diferit în lucrările lui Herbert Marcuse), atât sub aspect calitativ (la nivel individual), cât și cantitativ (la nivel colectiv), atât pe terenul producției, cât și pe cel al consumului.

COLECTIVIZAREA CULTURALĂ ÎNAINTEA COLETIVIZĂRII PATRIMONIALE; COLECTIVISM, EGALITARISM, GLOBALISM

Pornind de la experiența comunismului real, neo-marxiștii așează colectivizarea culturală înaintea colectivizării patrimoniale. Folosesc aici termenul „colectivizare” iar nu pe cel de „etatizare” întrucât confiscarea identității sau deposedarea de identitate are loc dincolo de frontierele naționale și pe deasupra lor, la nivel global. Se urmărește ca individul să fie lipsit de identitate familială, de identitate etno-culturală și de identitate religioasă, iar statele să nu mai aibă identitate națională. Nu putem vorbi de etatizare întrucât statul însuși dispare; statul se globalizează.

În prefața la prima ediție (1884) a lucrării sale intitulate „Originea familiei, a proprietății private și a statului”, Friederich Engels scria: „Potrivit concepţiei materialiste, momentul hotărîtor în istorie este, în ultimă instanţă, producţia şi reproducţia vieţii nemijlocite. Dar, această producţie este şi ea de două feluri: pe de o parte, producerea mijloacelor de subzistenţă — alimente, îmbrăcăminte, locuinţă — şi a uneltelor necesare în acest scop; pe de altă parte, producerea omului însuşi, perpetuarea speciei. Rânduielile sociale în condiţiile cărora trăiesc oamenii dintr-o anumită epocă istorică şi dintr-o anumită ţară sunt determinate de ambele feluri de producţie: de treapta de dezvoltare pe care se află, pe de o parte, munca, iar pe de altă parte familia. Cu cât munca este mai puţin dezvoltată, cu cât cantitatea produselor ei şi deci şi avuţia societăţii este mai limitată, cu atât predomină în orânduirea socială legăturile de gintă. Or, în cadrul acestei societăţi a cărei structură este bazată pe legături de gintă se dezvoltă, totuşi, din ce în ce mai mult productivitatea muncii şi, o dată cu ea, proprietatea privată şi schimbul, deosebirile de avere, posibilitatea de a folosi forţa de muncă străină şi, prin aceasta, baza contradicţiilor de clasă: noile elemente sociale, care de-a lungul unor generaţii întregi se străduiesc să adapteze vechea orânduire socială la noile condiţii, pînă când, în cele din urmă, incompatibilitatea lor duce la o răsturnare totală. Vechea societate bazată pe uniuni de gintă este sfărâmată ca urmare a ciocnirii dintre clasele sociale nou formate; locul ei îl ia o nouă societate, organizată în stat, ale cărei subunităţi nu mai sunt uniunile de gintă, ci uniunile teritoriale, o societate în care organizarea bazată pe familie este complet subordonată relaţiilor de proprietate şi în care, în prezent, se desfăşoară în voie contradicţiile de clasă şi lupta de clasă, care formează conţinutul întregii istorii scrise de pînă acum.” Acestea erau idei ale materialismului istoric marxist care, după cum se vede, pun în centrul istoriei relațiile de proprietate.

Neo-marxiștii amână tratarea problemei proprietății pentru a începe cu dezagregarea familiei. Nu mai avem soț și soție, ci partener 1 și partener 2. Nu mai avem tată și mamă, ci părinte 1 și părinte 2; iar părintele 1 poate fi de același gen (care nu mai are vreo legătură cu sexul biologic, tratat ca nesemnificativ) cu părintele 2. Dacă în „vechea normalitate” diferențele între soți se făceau în funcție de o realitate biologică permițând perpetuarea speciei prin procreare, așadar pe cale naturală, „noua normalitate” presupune relativizarea până la aneantizare a acestor diferențe, altminteri obiective.

Cum se va perpetua, însă, specia, în aceste condiții? Nu se va mai perpetua, evident. Chiar dacă se va apela la fertilizări in vitro, utere închiriate și mame incubator, procesul va putea fi controlat și astfel numărul locuitorilor Terrei va putea fi redus. La ce este nevoie de atâția locuitori dacă forța de muncă umană va fi înlocuită de roboți, într-o societate / economie digitalizată? Mai ales când locuitorii de azi, care trăiesc prea mult (sic!), s-au obișnuit cu statul-providență și cu traiul pe credit, de la un moment încolo imposibil de rambursat, numărul lor trebuie redus (sic!).

Vă amintiți de referendumul pentru familie? USR a făcut tot ce se poate pentru boicotarea sa. Nici un partid nu și-a mobilizat militanții pentru a introduce definiția familiei naturale în Constituție, iar BOR a adoptat o poziție de neutralitate. Rezultatul a fost o imensă victorie neo-marxistă.

Egalitarismul patrimonial, adică egalizarea forțată a averilor, preconizată de marxism, avea un anume sens și o anumită frumusețe morală. Relativizarea tuturor diferențelor imaginabile (între părinți, între sexe, între cei cu dizabilități și cei sănătoși, între instruiți și analfabeți, între inițiați și profani, între credincioși și necredincioși etc.), iar nu doar ștergerea artificială a deosebirilor dintre bogați și săraci, conduce la o confuzie identitară generală și absolută care nu are vreo legătură cu teoria egalității șanselor, nici cu aceea a discriminării pozitive, nici cu politicile de redistribuție pentru protecția persoanelor defavorizate, marginalizate și vulnerabile. Discriminările (iar nu distincția, care este altceva) care se fac pe fondul pandemiei Covid 19, între „vaccinați” („salvații”) și „nevaccinați” („damnații”) au, din perspectiva egalitarismului neo-marxist, rolul de a transforma întreaga societate într-un de „vaccinați”; deci tot despre ștergerea forțată a diferențelor este vorba.

În viziune neomarxistă, „omul nou” este omul fără identitate care, pe cale de consecință, lipsit fiind de repere personale precise, este gata să accepte în orice moment dictatul puterii, canoanele stabilite de preoțimea seculară auto-proclamată ca lider moral al unei societăți de anonimi; societate ea însăși funcționând în anonimat. Această societate de proletari culturali va accepta și proletarizarea patrimonială, lepădându-se benevol de proprietatea privată, precum și proletarizarea civică, acceptând fără opoziție, dacă nu chiar cu bucurie, abolirea drepturilor și libertăților civile, ca și ruperea legăturii sale de cetățenie. Cetățeanul universal este cetățeanul nimănui și nu dispune de vreun drept la protecție în raport cu ceilalți. Aceasta înseamnă și dispariția statului; ori cel puțin a statului-națiune. Colectivizarea conștiinței duce și la colectivizarea proprietății (unii membrii USR au afirmat deja că acesta trebuie să fie viitorul), la destructurarea familiei și la destatalizarea societății / dispariția statului.

Ca să se ajungă aici esențială este și distrugerea credințelor religioase; mai ales a bisericilor organizate pe criteriul național, așa cum este biserica ortodoxă. Atacurile susținute împotriva BOR, cu toate calomniile, mistificările, înscenările și insultele umilitoare la adresa „Marelui Alb” și a întregului cler, asta urmăresc. BOR a ajuns astfel, ultimul bastion al rezistenței statului național român, dar și al identității umane, împotriva unui așa zis „globalism-progresist” care, în realitate este un globalism cultural dogmatic dezumanizant. Acest globalism ia locul internaționalismului proletar marxist cu care nu are, practic, nici o legătură.

Marxismul preconiza, utopic dar sincer, combaterea înstrăinării de sine a omului, a alienării la care îl conducea modul de producție capitalist, în faza premonopolistă a capitalismului. Neo-marxismul urmărește tocmai dezumanizarea omului, întoarcerea sa împotriva condiției sale naturale. Așadar, colectivism identitar, egalitarism patrimonial și personal, globalism politic. Iată marile obiective ale neo-marxiștilor și cheia de boltă a ideologiei lor.

FALSELE OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTELE PERVERSE ALE MARII RESETĂRI: ANTI-CORUPȚIA, „DREPTURILE” LGBTQ, ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ, PANDEMIA COVID 19

Obsesia anti-corupției. Corupția a fost (și rămâne) o plagă gravă pretutindeni, mai ales pe fondul tranziției, cu impact atât la nivel național cât și la nivel universal, de la starea de război rece la cea de pace rece, care a avut loc în deceniul 1990. Asemenea schimbări au fost totdeauna asociate cu fenomenul îmbogățirii ilegitime și cu diverse forme ale acumulării primitive de capital.

În atari circumstanțe combaterea corupției trebuia să fie o țintă importantă a politicilor guvernamentale. Eradicarea corupției s-a schimbat, însă, din obiectiv în mijloc; și anume în mijloc pentru înlăturarea tuturor entităților care s-ar fi putut opune „noii normalități” – partide și lideri politici, capitaliști autohtoni, instituții academice, sindicate, organizații de cult cu rădăcini naționale, comandanți militari și forțe armate naționale, organe de presă independente, formatori de opinie din toate sectoarele de activitate etc.

Acestei schimbări i-au căzut victimă inclusiv cei care anterior se pronunțaseră cu sinceritate împotriva corupției și corupților, implicându-se efectiv în luptă. (Eu însumi m-am numărat printre aceștia.) Din perspectiva revoluției neo-marxiste, ca factor dizolvant al coeziunii sociale, corupția trebuia, de fapt, menținută; în timp ce marii corupți s-au dovedit a fi adevărați atleți ai „Marii resetări”.

Astfel, „Marea resetare” a inclus, ca primă linie de acțiune, politizarea luptei împotriva corupției prin eforturile unei triade formate din justiție (cu accent pe unitățile parchetului), serviciile secrete (interne și externe, care au lucrat inclusiv prin ong-urile militante create de ele sau sub supravegherea lor) și presa aservită. Scopul acestei etape a fost acela de a lăsa națiunile fără conducători apți a le apăra identitatea și interesele, precum și de a face din jocul democratic un simplu ritual fără credință, o formă fără fond. Strategia aplicată a fost inspirată de observația biblică: „bate păstorul și se va risipi turma!”.

Obsesia drepturilor LGTBQ. Tratamentul la care nu doar regimurile politice autoritare i-au supus în trecut pe membrii minorităților sexuale a fost reprobabil. În cel mai bun caz, aceștia au fost supuși umilirii publice, iar în cel mai rău au fost trimiși în închisori, dacă nu chiar exterminați. O asemenea excludere aproape sistematică trebuia să înceteze. De aceea, dezincriminarea practicării consensuale și neostentative a unor raporturi sexuale diferite de cele firești (raporturile firești fiind cele care asigurau perpetuarea speciei) a fost o decizie corectă a puterii de stat (pentru care și eu am militat). Ceea ce nu putea și nu trebuia să împiedice continuarea dezbaterii pe teren moral, în care fiecare, și în special biserica, era liber să se implice în exercitarea dreptului la opinie și la credință religioasă. Context în care s-ar fi putut spune și că primul îndreptățit a arunca piatra este cel care nu a păcătuit niciodată. De asemenea, nimic nu se opunea legiferării uniunilor civile, în așa fel încât relațiilor juridice dintre persoane de același sex, care nu afectau ordinea publică, să li se ofere claritate, stabilitate și predictibilitate.

În contextul „Marii resetări” agenda LGBTQ este, însă, cu totul alta. Nu mai este vorba despre toleranță, respectul diversității sau împotrivirea față de dictatura majorității, ci despre instaurarea unei adevărate dictaturi a minorității care să asigure proletarizarea identitară a întregii societăți, adică lipsirea omului de orice element de diferențiere, de orice identitate cu excepția celei care ține de funcțiile biologice vitale. Până la înlocuirea completă cu roboții propriu ziși, lipsiți de conștiința de sine, omul ar trebui să fie astfel un robot viu, cu o conștiință de sine redusă la dimensiunea supraviețuirii exclusiv la nivel individual în ordinea exclusiv materială. Aici nu mai este vorba despre diversitate, ci despre negarea diversității, despre ștergerea oricăror diferențe; inclusiv și în primul rând cele decurgând obiectiv din legile naturii.

Spre deosebire de marxism, care unise materialismul lui Feuerbach cu dialectica lui Hegel, în încercarea de a pune în centrul filosofiei natura și omul, parte intrinsecă a acesteia, ca fundament al devenirii istorice, neo-marxiștii scot omul din ecuație prin confiscarea conștiinței lui. Depărtându-se chiar de materialismul german pre-marxist, ca și de marxismul care l-a valorificat, ei încearcă să anihileze esența socială a omului și să înlocuiască transformarea de sine a acestuia prin interacțiunea lui liberă cu natura, cu reducerea lui la dimensiunea biologică într-o lume a desocializată a comunicării virtuale, supusă controlului unei puteri oligarhice oculte, prin manipularea mediatică a convingerilor și nevoilor sale primare. Ceea ce mai rămâne din marxism (și din materialismul antropologic al lui Ludwig Feuerbach) este doar concepția despre religie ca o înstrăinare a omului de el însuși; de unde și ateismul militant al promotorilor neo-marxismului.

Dacă, potrivit concepției leniniste, dictatura proletariatului trebuia să oblige capitaliștii a-și preda capitalul și a se transforma în proletari, potrivit concepției neo-marxiste care orientează „Marea resetare”, dictatura comunității mondiale a LGTBQ trebuie să îi oblige pe oameni să își predea reperele conștiinței, prin raportare la care, în cadrul „vechii normalități”, se defineau familia, proprietatea, patrimoniul, națiunea, statul, ordinea publică etc.

iii. Obsesia încălzirii globale și a economiei verzi. Încălzirea globală este un fenomen ciclic. Ghețarii se topesc într-un loc pentru a se forma în altul. Perioadelor de creștere a temperaturii în mediul înconjurător le urmează perioade de scădere a temperaturii, astfel încât pe termen lung media se menține constantă.

Este adevărat că prin voluntarismul, lăcomia și iresponsabilitatea lui, omul a stricat echilibrele naturale. Acest derapaj se cere controlat. De aici și până la „revoluția verde”, ca dimensiune a „Marii resetări” este, însă, o uriașă diferență.

„Încălzirea globală” a devenit alibiul unei schimbări esențiale în plan economic, cu impact în plan social, atât în ceea ce privește modul de viață al individului, cât și relațiile dintre indivizi. Sectoare economice întregi vor fi lichidate, cu șomajul aferent, dar și cu distanțarea socială a celor care lucrau acolo, astfel încât asocierile de interese și revendicările colective să nu mai poată avea loc.

Transformările nu se reduc la sistemele de producere a energiei și profilarea producției industriale. Ele vor afecta, în mod inevitabil, agricultura și industria alimentară; iar pe atare cale viața privată cotidiană a oamenilor. Cum alimentele ecologice, în sens clasic, nu pot satisface nevoile populației lumii, la dimensiunile actuale ale acesteia, vor trebui acceptate două consecințe. Pe de o parte, limitarea și uniformizarea consumului. Ceea ce nu va privi doar alimentația, ci și toate bunurile de necesitate obișnuită. Primele semne de revenire la penuria din fostele magazine (alimentare și nu numai) ale comunismului real se fac deja simțite; cel puțin pentru cei cu sensibilitate ridicată a percepției. Pe de altă parte, se va apela nu doar la alimentele manipulate genetic, ci, de-a dreptul, la alimente sintetice. Ceea ce va fi imposibil să nu afecteze sănătatea oamenilor și durata lor de viață. Astfel vor, desigur, adepții „noii normalități” să refacă echilibrul între durata vieții și durata aportului productiv.

Vor accepta oamenii așa ceva? De astă dată instrumentul nu este politic, ci psihologic. Teama de efectele încălzirii globale, care ne este indusă zilnic, prin toate mijloacele de comunicare în masă (de la presa care nu mai este independentă, ci mijloc de propagandă, la internet) va face ca măsuri până mai ieri inacceptabile, de mâine să ne pară inevitabile.

Obsesia virusului ucigaș. Este vorba despre același factor „teamă” la care s-a recurs și se recurge prin politizarea pandemiei Covid 19. Virusul există, fără îndoială (îndoiala privește doar originea sa și felul în care s-a răspândit în lume) și face ravagii… la nivelul a circa 1% (sic!) din populația celor infectați. Odată declarată pandemia, anumite măsuri speciale trebuie luate.

De aici și până la declanșarea terorii de stat este o distanță de ani lumină; sau, mai bine spus, de ani întuneric. Apare din ce în ce mai clar că restrângerea drepturilor și libertăților individuale sub pretextul luptei împotriva unei viroze, viroză departe de a egala gravitatea altor molime similare din trecut, este nu doar inadecvată sau disproporționată, ci și ireversibilă.

Că avem de a face cu o tactică a „Marii resetări” se observă și din aceea că liderii politici, în trecut, pe bună dreptate, preocupați să mențină calmul și optimismul unei populații aflate sub amenințări reale, acum amplifică panica prin toate mijloacele. Or, teama și panica întunecă gândirea și slăbesc discernământul.

Așa se explică de ce, poate, pentru prima oară în istorie, un număr uriaș de oameni cere statului, puterii politice, să îi retragă drepturile fundamentale. Acestea nu sunt abolite prin teroare directă exercitată de puterea publică asupra societății, ci prin teroarea mediată de un agent patogen din afara comunității umane.

Adițional, respectiva teroare are și „meritul” de a scinda societatea, între adepții libertății și fanaticii supunerii, fiecare tratându-l pe celălalt ca incult, necivilizat, idiot. Dacă diferența între genuri (sexe) a fost desființată, s-a născut diferența, nu între „bolnavi” și „sănătoși”, care încă ar avea sens, ci aceea între „vaccinați” și „nevaccinați”, pentru mulți vaccinul fiind acceptat nu în speranța sănătății sau a prelungirii vieții, ci în aceea, dovedită a fi iluzorie, de a recupera câte ceva din libertatea pierdută.

Într-o bună zi, pandemia se va sfârși. Regimul opresiv și lipsirea de libertăți civile impuse în numele ei vor continua; dar atunci lanțurile vor fi fost deja prea strâns legate pentru ca opoziția să mai fie eficientă, dacă nu cumva oamenii se vor fi obișnuit cu „noua normalitate”. Or, persoanele fără drepturi cetățenești nu mai sunt cetățeni și acolo unde nu există cetățeni nu mai există cetate.

REVOLUȚIA ESTE MONDIALĂ

Să încheiem prin a observa că toate cele descrise aici nu se limitează la România, la UE sau chiar la lumea euro-atlantică. Avem de a face cu un proces ce se desfășoară la scară mondială.

Cu vreo două decenii în urmă, la finele secolului al XX-lea, se vorbea cu speranță despre o posibilă și chiar necesară guvernare mondială democratică. Guvernarea mondială care se profilează astăzi este una oligarhică.

În realitate, „noua normalitate” este menită a face mai sigură și mai confortabilă „vechea normalitate” a capitalului globalizat și a proprietarilor acestuia. Scăpată de o vreme de sub orice control democratic, tradițional exercitat de statele națiune, oligarhia corporatistă a încercat să își mențină și consolideze bunăstarea controlând acum ea felul în care conducătorii politici naționali (și, uneori, cei transnaționali) își concep și aplică agenda menită a menține un minim calm social și anumite echilibre economico-sociale. În acest scop au fost create adevărate „state subterane” (în România, ca și în SUA, de pildă) ca puteri politice oculte, active la nivel național, prin intermediul cărora, oculta mondială își transmitea ordinele către conducerile oficiale ale statelor supraterane (care acționează la vedere).

Acest sistem a scăpat, însă, de sub control și mecanismul folosit până acum s-a gripat. Statul a încetat a mai fi armura politică a demosului (poporului) pentru a deveni arma corporatismului altădată supravegheat și civilizat de el, dar acum ajuns putere suprastatală, împotriva demosului. Astfel democrația a intrat în moarte clinică.

Capitalismul neo-liberal și neo-conservator aveau nevoie de o reformă aptă a menține omenirea într-un sistem de organizare democrată. În locul ei, oligarhia mondială a găsit soluția „marii revoluții neo-marxiste”, cea a globalismului cultural dogmatic, care, spre a le garanta corporatiștilor, loviți și împuținați de criză, bogății și mai mari și o existență și mai fericită, trebuia să împingă popoarele spre o „nouă normalitate” pe calea unei „mari resetări”.

Ce se poate face pentru a ne împotrivi acestui curs al lucrurilor? Cum ne putem opune acestei revoluții mondiale, de un tragism egal, dacă nu mai mare, cu cel al revoluției bolșevice?

Deocamdată este greu de făcut un plan detaliat. Ceea ce se poate face este, pentru moment, să devoalăm fenomenul, să punem în lumină realitatea, să găsim copilul care să strige că „regele este gol”. Astfel vom fi în stare să definim corect problema, iar definirea corectă a problemei este primul pas către soluționarea ei corectă.

Este ceea ce am încercat să fac prin textul de față, inclusiv în speranța că alții vor fi astfel încurajați la exerciții similare. Înainte de a ne recupera libertatea pierdută și spre a o recupera, trebuie să recuperăm adevărul. Să aflăm adevărul și prin el să fim liberi!

Autor: dr. Adrian Severin

https://www.cotidianul.ro/noua-normalitate-neo-marxismul-si-marea-resetare/

////////////////////////////////////////////////

Rusia e gata să intervină în Transnistria: „Oamenii care sunt acolo trăiesc în condiţii foarte dure!”

Scris de: ZIUA NEWS

Rusia e gata să intervină în Transnistria:

Rusia s-a declarat miercuri deschisă să ajute Transnistria, regiune separatistă prorusă din cadrul Republicii Moldova, ai cărui reprezentanţi au cerut anterior ajutorul Moscovei în faţa a ceea ce ei au numit „presiunea sporită” din partea Chişinăului.

„Oamenii care sunt în Transnistria trăiesc în condiţii foarte dure. Desigur, au mare nevoie de ajutor. Rusia este deschisă la acest ajutor, dar preferăm până în ultimul moment să rezolvăm orice problemă prin dialog, dialog politic”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, în cadrul unei conferinţe cu un grup de studenţi.

Peskov a recunoscut că situaţia dintre Transnistria, un teritoriu populat preponderent de slavi – scrie EFE – şi Republica Moldova „este departe de a fi previzibilă şi calmă”. „Acolo locuiesc oameni care în mare măsură nu sunt de acord cu ceea ce fac autorităţile de la Chişinău. Desigur, sperăm că autorităţile moldoveneşti vor ţine cont de părerea acestor oameni”, a declarat Peskov.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului şi-a exprimat totodată încrederea că Republica Moldova nu va urma sfaturile niciunei puteri din afara regiunii şi nu va alege „calea confruntării şi represiunii poporului”. „Acest lucru va duce la o catastrofă”, a adăugat el şi a denunţat că „bacilul rusofobiei se înmulţeşte” în Republica Moldova.

Peskov a criticat şi faptul că unii lideri consideră că a paria pe apropierea de Uniunea Europeană înseamnă a fi „duşmani” ai Rusiei. ”Este o greşeală teribilă. Sperăm ca la Chişinău să se înţeleagă cât de monstruos este”, a spus el.

La aşa-zisul Congres al „deputaţilor de la toate nivelurile” din Transnistria, întrunit săptămâna trecută la Tiraspol la solicitarea liderului separatist Vadim Krasnoselski, a fost adoptată o rezoluţie oficială prin care se cerea „protecţia” Rusiei în faţa a ceea ce a descris ca fiind o presiune concertată asupra economiei transnistrene din partea guvernului moldovean.

Iniţial, apelul transnistrean de săptămâna trecută a fost interpretat ca o solicitare de ajutor militar, dar autorităţile separatiste au clarificat că este vorba de o cerere de asistenţă strict politică pentru reactivarea negocierilor în vederea soluţionării conflictului, remarcă EFE.

În apelul lor către Rusia, dar şi către ONU şi alte organizaţii internaţionale, transnistrenii au amintit că „peste 220.000 de cetăţeni ruşi” locuiesc permanent pe acest teritoriu, unde trăiesc mai puţin de o jumătate de milion de oameni. În replică, Republica Moldova a negat că exercită presiuni asupra regiunii separatiste, iar ulterior Departamentul de Stat al SUA a dat asigurări că monitorizează „foarte atent” acţiunile Rusiei.

https://m.ziuanews.ro/stiri/rusia-e-gata-s-intervin-n-transnistria-oamenii-care-sunt-acolo-tr-iesc-n-condi-ii-foarte-dure-1581446

////////////////////////////////////////////////

Forumul Economic Mondial cere să se interzică Biblia și să emită o versiune „verificată” rescrisă de inteligența artificială

Scris de: ZIUA NEWS

Forumul Economic Mondial cere să se interzică Biblia și să emită o versiune

Forumul Economic Mondial (FEM) a cerut ca scripturile religioase să fie „rescrise” de inteligența artificială pentru a crea o „nouă Biblie” globalizată.

Yuval Noah Harari, care este mâna dreaptă a lui Klaus Schwab la Forumul Economic Mondial, susține că Biblia este plină de „știri false” și de discursuri instigatoare la ură, iar elitele pot folosi inteligența artificială pentru a înlocui Biblia și a crea o „religie unificată care este de fapt corectă.”

Harari, care este cunoscut drept „Profetul” în cercurile de la Davos, a făcut declarația în timp ce ținea un discurs despre „viitorul umanității”.

Potrivit lui Harari, puterea AI poate fi valorificată și utilizată pentru a remodela spiritualitatea în viziunea globalistă a FEM despre „echitate” și incluziune.

Potrivit FEM, o nouă religie mondială a sosit și ea unește întreaga umanitate în închinarea la altarul științei climatice, tehno-comunismului ocult și eugeniei. Dumnezeu, Iisus și creștinismul sunt „știri false” care trebuie respinse de către omenire.

Blasfemia nu se oprește aici. FEM a anunțat, de asemenea, că au avut atât de mult succes în planurile lor, încât vor transforma oamenii în zei.

FEM devine din ce în ce mai ostilă creștinismului și religiilor majore. Este clar că Klaus Schwab încearcă să-l înlocuiască pe Iisus.

Potrivit FEM, Iisus este o știre falsă, Dumnezeu este mort și nu ai suflet. Sunteți un „animal hackabil” care nu are capacitatea de a avea liberul arbitru.

Bineînțeles, mulți creștini susțin că întregul proces de scanare a telefoanelor pentru a intra în zonele publice îi obișnuiește pe oameni să facă acest lucru înainte de introducerea unui microcip sau a unui tatuaj digital asemănător cu sistemul „Semnul fiarei” prezis în Biblie.

Toate semnele sugerează că ne îndreptăm rapid spre o lume în care Biblia falsă a FEM va fi acceptată de mase.

https://m.ziuanews.ro/stiri/forumul-economic-mondial-cere-s-se-interzic-biblia-i-s-emit-o-versiune-verificat-rescris-de-inteligen-a-artificial-1577144

////////////////////////////////////////////////

Corupţii neamului, competenţii neamului, de Nicolae Manolescu, critic literar

Pe vremea când eram parlamentar în comisia militară, de ordine publică şi SRI (nu exista încă aceea specială de azi) a Senatului, îl întrebam, pe jumătate în glumă, pe Virgil Măgureanu, director al SRI, dacă instituţia domniei sale este responsabilă de proasta funcţionare a telefoanelor noastre, fiindcă ar fi sub ascultare, sau dacă e o problemă de tehnologie nepusă la punct. Bănuiţi răspunsul: tehnologia, bat-o vina!

Dilema de ieri îmbracă astăzi în mintea mea straie noi, aşa încât mă întreb, tot ca prostul: care este fenomenul cel mai grav pentru România, corupţia sau incompetenţa? Viaţa m-a învăţat că, atunci când nu descoperi cauza unui fenomen, e musai să fie mai multe. Ce-ar fi dacă am lăsa discriminările baltă şi am admite că incompetenţa şi corupţia sunt, în egală măsură, răspunzătoare de ce se întâmplă în ţărişoara noastră. Două cauze fac o treabă mai bună decât una singură. Mai rămâne să stabilim niscai legături între una şi alta. M-am pus pe treabă şi am observat că legătura bate la ochi în nouă cazuri din zece. Procentul denotă oarecare optimism, recunosc. S-ar putea să fie şi mai mic, mai ales dacă luăm în calcul afacerile cu statul.

Corupţii neamului

Înainte de oferi câteva exemple, pe care cu siguranţă le cunoaşteţi, dar pe care nu le veţi fi pus neapărat în raport cu modul în care corupţia şi incompetenţa îşi dau mâna, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, permiteţi-mi să vă sugerez o concluzie: singurul domeniu, vital pentru România, în care incompetenţa nu-şi află locul este corupţia. Paradoxul face ca toţi corupţii neamului să fie şi competenţii neamului. S-ar spune că, la rău, românaşul e incomparabil mai priceput decât la bine. Mai cu seamă de când răul a început să fie predat la şcoală de către dascăli care cer bani elevilor sau studenţilor ca să-i treacă la examene sau de când televiziunile difuzează informaţii precise de felul în care se poate copia la BAC cu mijloace din cele mai sofisticate. Răul se învaţă, aşadar, chiar mai înainte de doctorate, plagiate sau/şi obţinute pe bani. Din liceu. Nu mai e mult până când un părinte care îi cumpără fiului său de 18 ani, pe lângă nota la BAC, asta a devenit de la sine înţeles, un permis auto, îi va cumpăra fratelui mai mic, aflat la grădiniţă, o coroniţă.

Instituţii abilitate

Citeam zilele trecute în presă că două firme străine, una olandeză, alta, austriacă, au mărit, prin lucrări de care nici o firmă naţională nu s-ar fi dovedit capabilă, plaja de pe Litoral, cu o garanţie de 50 de ani şi că, nici după doi ani, plaja a luat drumul fundului mării din cauza unor lucrări defectuoase. Cine a ales firmele cu pricina, urmare a unei licitaţii? Cine a verificat lucrările pe parcurs sau odată încheiate? Nu contează, dacă e vorba de Primăria Constanţa, de Consiliul Judeţean sau de alte instituţii abilitate. Pe scară mică, situaţia o repetă pe aceea din alte n cazuri: Bechtel, podul Grand, autostrada Sibiu-Orăştie sau cardurile de sănătate, pe care, aţi aflat, sunt sigur, s-au cheltuit 2.000.000 de lei şi care, acum, nefuncţionale fiind, vor trebui înlocuite cu documente personale de identitate, conţinând totul despre fiecare, de la talia costumului la numărul de la pantof. Cine dă socoteală de banii aruncaţi gârlă pe fereastră sau intraţi în buzunarele celor care au făcut contractele? Pe IT-istul Sebastian Ghiţă, omul cu cardurile, ia-l de unde nu-i! (n.r. – textul a fost scris înainte de reţinerea în Serbia a lui Sebastian Ghiţă) Pe cel care a tăiat panglica la Orăştie, unde să-l căutăm? În PSD, uite-l-nu-e. Sau pe şefii CNADR, odată denumirea instituţiei schimbată? Iar de miniştrii succesivi ai transporturilor care au îngropat autostrăzile şi CFR-ul, ce să mai spunem? DD, cel cu sacul cu bani falşi, de la Combinatul Govora, am mai auzit câte ceva, e în puşcărie, dar şi pe el, şi pe Gruia-CFR Marfă, cine i-a angajat şi protejat?

Nu mai e mult până când un părinte care îi cumpără fiului său de 18 ani, pe lângă nota la BAC, asta a devenit de la sine înţeles, un permis auto, îi va cumpăra fratelui mai mic, aflat la grădiniţă, o coroniţă.

Licitaţii cu dedicaţie?

Aş vrea să-mi indicaţi unul singur din cazurile de mai sus în care e vorba doar de corupţie. Incompetenţa bate în toate la ochi. Precizez: când e vorba de a face bine. Când e vorba de a face rău, competenţa e la ea acasă. Licitaţii cu dedicaţie? Autorizaţii pe bani? Aprobări finale cu ochii închişi? Asta, da, la tot pasul. Ar fi încurajator dacă autorii acestor avantajoase contracte ar fi doar corupţi. Ei sunt şi incompetenţi, nestăpânind domeniul pe care îl administrează. Nu sunt, pur şi simplu, ticăloşi, sunt şi proşti. Politizarea de sus până jos a funcţiilor publice a declanşat acest fenomen al incompetenţiei car generează corupţie. Ce te poţi aştepta de la miniştrii numiţi în raport de gradul de apropiere de liderii politici şi nu de priceperea în ale ministerului cu pricina? Vreţi să-i menţionez pe incompetenţii din guvernul actual? Nu am destul spaţiu. Aşa că mă limitez la un singur nume: Olguţa Vasilescu. Ce o să tragă Liviu Dragnea de pe urma ei, nu mă întrebaţi. Unde s-a mai văzut un ministru care să promită mărirea cu 100% a salariilor şi care să scoată în stradă instantaneu mii de poliţişti şi de funcţionari publici? DNA o caută pe Olguţa în lenjeria intimă a corupţiei. Greşit! O fi ea coruptă, nu ştiu, dar incompetentă e cu siguranţă. Dacă ţine cu orice chip să-şi ducă la bun sfârşit îndrăzneţul program de guvernare, ceea ce îi doresc din toată inima, îl rog pe Liviu Dragnea să-mi permită să-l sfătuiesc să caute miniştri competenţi. Nu apropiaţi sau fideli. Cum procedează Tăriceanu. Com-pe-tenţi!

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/coruptii-neamului-competentii-neamului-1780150.html

//////////////////////////////////////////////

Cele două păcate originare ale comunismului

Nicolae Manolescu, Critic literar

Primul păcat este de natură juridică: lichidarea proprietăţii private. Al doilea este de natură socio-profesională: lichidarea morală şi fizică a elitelor.

Discuţiile pe tema comunismului, tot mai rare în ultima vreme, de altfel, au privit de obicei aspecte legate de viaţa de zi cu zi a oamenilor în trecutul regim prin comparaţie cu viaţa aceloraşi oameni în epoca de tranziţie. E o perspectivă sentimentală, explicabilă îndeosebi prin frustrările de tot felul de care suferă nu puţini dintre contemporanii noştri. Dacă anii 1990 s-au caracterizat printr-un anticomunism visceral, anii 2000 se caracterizează, dacă ne luăm după sondaje, fie prin dezinteresul generaţiei tinere faţă de „Epoca de aur“, fie prin nostalgia celor vârstnici după aceeaşi epocă. Dacă, imediat după 1989, nostalgicii care plângeau la mormintele soţilor Ceauşescu reprezentau o tristă excepţie, astăzi un român din doi e de părere că trăia mai bine ieri decât azi.

Emoţiile oamenilor sunt, prin natura lor, pe cât de consistente, pe atât de schimbătoare. De aceea, perspectiva sentimentală asupra istoriei nu e scutită de contradicţii. Însemnările care urmează încearcă să ofere o altă perspectivă, care explică în bună măsură contradicţiile cu pricina ca pe o consecinţă directă a unor păcate originare ale comunismului.

Dacă, imediat după 1989, nostalgicii care plângeau la mormintele soţilor Ceauşescu reprezentau o tristă excepţie, astăzi un român din doi e de părere că trăia mai bine ieri decât azi.

Primul păcat este unul de natură juridică: lichidarea, într-o proporţie mai mare decât în orice ţară comunistă, a proprietăţii private. Al doilea este de natură socio-profesională: lichidarea morală şi fizică a elitelor. Le voi comenta pe rând.

Averile au fost confiscate

Regimul comunist a debutat, imediat după 1947, prin confiscarea averilor de tot felul şi de toate dimensiunile, pământuri, întreprinderi, ateliere, imobile, obiecte de artă, biblioteci şi altele. Două reforme monetare au lichidat economiile oamenilor.

Colectivizarea agriculturii a dat lovitura de graţie producţiei de cereale, legume, fructe sau carne. Activiştii PCR pătrundeau în casele ţăranilor şi le goleau podurile şi şurile de tot ce strânseseră după un an de trudă, lăsându-i pradă foametei. Fără vite, căruţe şi unelte, ţăranii nu mai aveau cum să-şi lucreze nici micul lot din jurul casei. Depopularea satelor s-a datorat nu numai mizeriei, ci şi industrializării forţate.

Industria mare n-a avut de la început nicio şansă: PCR n-a corelat niciodată ritmul industrializării cu necesarul resurselor de energie. Rezultatul a fost maldărul de fiare vechi, cum numea Petre Roman industria ceauşistă. Avea dreptate. Din păcate, şi astăzi unii dau vina pe privatizările din anii 1990 pentru prăbuşirea celei mai mari părţi din industria românească, victimă, în realitate, a proiectelor supraponderale din „Epoca de aur“.

Dispariţia proprietăţii private a lăsat urme adânci în mentalitatea românilor. Clasa ţărănească a intrat în istorie ca urmare a colectivizării. Ţăranii migraţi la oraş n-au devenit cu adevărat orăşeni. Clasa muncitoare şi-a sporit numărul cu câteva milioane, dar nu de muncitori, propriu vorbind, ci de lumpeni.

Ne lovim deseori astăzi de aceste modificări radicale de structură socială. Dificultăţile tranziţiei provin în mare măsură din aceste modificări ireversibile.

Elitele au umplut puşcăriile

Se adaugă distrugerea sistematică a elitelor care n-a întârziat, şi tot după 1947. Politicieni, savanţi, medici, profesori, artişti plastici, scriitori, muzicieni, ingineri au fost înlăturaţi de la conducerea instituţiilor, de la catedre universitare, din Academie, din viaţa politică, de pretutindeni unde jucaseră un rol important în trecutul regim, mulţi umplând puşcăriile şi murind în lungii ani de detenţie. Era vorba de foştii miniştri antonescieni, dar şi de alţi intelectuali care nu făcuseră politică, de scriitori consideraţi „de dreapta“, dar şi de alţii care nu se dovediseră suficient de oportunişti odată cu instalarea regimului comunist.

Chiar şi dacă unii ingineri au fost numiţi adjuncţi ai unor directori de fabrici proveniţi din muncitori fără pregătirea necesară ca să salveze eficienţa producţiei, reuşitele au fost puţine.

Nivelul şcolii a scăzut brutal. Reforma, foarte promiţătoare, n-a durat decât abia un deceniu. Ideologii realismului socialist au prăbuşit literatura şi arta vreme de un deceniu şi jumătate. Academia a rămas o instituţie politică până în 1989, avându-i pe Ceauşeşti membri de onoare. Nu mai e nevoie să spun ce consecinţe teribile a avut această distrugere a elitelor în anii 1950: a fost nevoie de cel puţin două generaţii pentru a fi creată o nouă elită. Care a resimţit din plin lipsa unor predecesori şi dascăli iluştri, epurarea bibliotecilor publice, raritatea contactelor internaţionale. „Modelele“ erau ele înseşi infestate ideologic, cu prea rare excepţii. De ce ne-am mira, în aceste condiţii, că elitele postcomuniste sunt atât de precare cultural şi profesional?

Cele două păcate originare ale comunismului au lăsat urme greu de şters în mentalitatea oamenilor tranziţiei. Le vedem ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă.

Nicolae Manolescu

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/cele-doua-pacate-originare-ale-comunismului-1446384.html

///////////////////////////////////////////////

Călăii comuniști

Codrut Constantinescu

Comunismul a fost prima ideologie care a avut nevoie ca de aer de inamici şi practic nu a supravieţuit istoric decât fabricând permanent noi dușmani.

PE ACEEAȘI TEMĂ

Gondole venețiene, impresii italiene

Adriatica lui Kaplan

Barcelona în timpul războiului civil spaniol

Despre primele alegeri parlamentare din România Mare

Cu trenul, spre Sibiu. Jurnal

Ceea ce a încercat și reușit cunoscutul istoric Thierry Wolton este absolut uriaș și, dintr-o anumită perspectivă, depășește până și Cartea neagră a comunismului, care a fost totuși deschizătoare de drumuri în multe spații occidentale, în care comunismul își păstra din influență până în anii 1990. Peste 3.300 de pagini dedicate istoriei mondiale a comunismului, structurate într-o trilogie de o amploarea neegalată până cum (și este și greu de crezut că în curând va apărea ceva similar), fiecare volum concentrându-se asupra unui unghi bine delimitat al istoriei comunismului (Călăii, victimele, complicii). Primul volum*, a cărui lectură reprezintă în sine o provocare, se concentrează asupra elitelor care au ghidat comunismul şi cele care au provocat cel mai mare carnagiu pe care istoria l-a cunoscut. Comunismul nu a avut în vedere nici un moment altceva decât o politică explicită de exterminare, iar impresionantul volum o dovedeşte din nou, fără putinţă de tăgadă (doar cei orbiţi sau cu interese ascunse o pot face interesat şi vinovat).

Practic, comunismul a fost prima ideologie care a avut nevoie ca de aer de inamici şi practic nu a supravieţuit istoric decât creându-şi necontenit alţi şi alţi dușmani, pe măsură ce cei anteriori erau lichidaţi. Distrugerea lor reprezintă adevăratul „motor revoluţionar“. Comunismul a turnat milioane de litri de sânge în rezervor. Cei interni erau cel mai uşor de eliminat, cei externi, mai greu, dar nu imposibil. Iar Lenin şi Troţki au fost primii administratori şi instigatori ai doctrinei asasinatului de stat, chiar dacă ambii sunt relativ eludaţi, având în vedere recordurile lui Stalin şi Mao. „Purtător al unei cunoaşteri absolute asupra istoriei şi societăţii, partidul leninist concentrează în el dorinţa de a o rupe definitiv cu trecutul şi pretinde că întemeiază o lume mai bună. (…) Odată ajuns la putere, partidul leninist devine instrumentul totalitarismului, pentru că este intrinsec totalitar. Nu-i ajunge să-şi mobilizeze energia pentru construirea paradisului promis; mai trebuie şi să convingă societatea că socialismul deja a început, altminteri trebuind să declare falimentul ideologiei“. Național-comunismul, pe care l-am experimentat și noi, în România își are și el explicația lui, căci cu „cât speranţa în socialism se erodează, subminată de confruntarea cu proba realităţii, cu atât naţionalismul va avea tendinţa să i se substituie. Acest fenomen de compensare/substituire se va regăsi în toate ţările comuniste, sub forme naţionale diferite, ţinând tocmai de particularităţile naţionale, dar şi în partidele de orientare marxist-leninistă care n-au ajuns la putere. Toate vor sfârşi prin a-şi exalta propria naţie, propagând chiar o anumită xenofobie. (…) Fuziunea naţionalismului şi comunismului devine cel mai «perfect» totalitarism, combinaţia de şovinism istoric şi dogmatism ideologic duce la distrugerea fiinţei umane. Iar faptul că Albania şi Coreea de Nord se numărau printre cele mai crude tiranii născute din marxism-leninism dovedeşte cât de periculos este amestecul genurilor“.

Extraordinar de exactă este ecografia întâlnirii dintre cele două totalitarisme ale secolului trecut, a celui nazist și a celui comunist, idilă care avea să se termine tragic pentru zeci de milioane de oameni. Însă regimului sovietic i-a convenit și înfruntarea, căci era pregătit, cel puțin psihic: „regimul sovietic face față șocului, pentru că este în elementul său. Nu există alt comunsim decât cel de război, sistemul totalitar care creează ideologia nu are nevoie să se reconvertească, este de ajuns să se adapteze la noua situație ca să existe, ba chiar să crească. Născut din război, totalitarismul se hrănește cu el“. Să nu uităm că „totalitarismul este o stare de război permanentă“. Războiul distruge individualismul uman, egoismul, necesitatea de prezervare, fie că îl face pe individ să creadă că luptă pentru un ideal măreț, fie îi permite sistemului să înăbușe în sânge orice împotrivire care este privită drept trădare: „două regimuri totalitare care dau mână liberă nocivității sistemului lor: negarea omului, disprețul față de viață, supunerea totală a societății la imperativul războinic, ura față de celălalt, centralizarea puterii, absurditatea și impunitatea conducerii… Niciodată Roșii și Brunii nu au semănat mai mult decât atunci când au încrucișat armele“.

Comunismul s-a dovedit a fi un parazit extraordinar de rezistent şi, ca orice parazit, capabil să se muleze pe structura societăţilor în care s-a infiltrat. „Remarcabila capacitate a ideologiei marxist-leniniste de a se adapta la particularităţile fiecărei ţări cucerite în secolul XX explică de ce, dincolo de structurile de putere similare, copiate după modelul originar instaurat de Lenin, comunismul a putut să-şi dezvolte forme de dictatură naţională, care aveau să-i permită să reziste, în ciuda dezastrelor produse. Ceea ce se va confirma în fiecare ţară europeană aflată sub dominaţie sovietică şi cu atât mai mult, ulterior, în comunismul asiatic.“

Istoricul francez este foarte familiarizat și cu efectele comunismului în țările satelizate de Stalin, implicit cu ceea ce s-a întâmplat în România comunistă, el fiind de altfel un frecvent oaspete al Muzeului Memorial de la Sighet, inițiativa Anei Blandiana și a lui Romulus Rusan, participând la mai multe evenimente. „Instaurarea regimului comunist este întotdeauna o sursă de suferință pentru populație, care este victima lui. În noile democrații populare, cel puțin două sectoare funcționează bine, se dezvoltă chiar: poliția politică și lagărele de concentrare. Efectivele celei dintâi numără în medie 1% din populația totală a fiecărei țări, iar ale celei de-a două tind să se extindă geografic.“ Albania avea la începutul anilor 1950 doar 19 lagăre, Bulgaria 86, Cehoslovacia 422, iar numărul condamnaților este impresionant (mai ales în Ungaria, unde ar fi vorba despre 850.000 între 1948-1952, 200.000 în Cehoslovaicia, 187.000 în Bulgaria etc.). Studierea istoriei Războiului Rece oferă şi din prisma primului volum a trilogiei comunismlui, asamblat cu o migală incredibilă de istoricul francez Thierry Walton, anumite concluzii care sunt valabile şi astăzi, într-o lume liberă, care se confruntă cu agresivitatea Rusiei lui Putin sau perversitatea influenţei crescânde a Chinei comuniste. Doar prin fermitate, îndiguire, asanare (a fenomenului corupţiei interne

Cartea lui Wolton este o istorie de o amploare neobișnuită, iar ambiția lui de a îmbrățișa întregul fenomen comunist este herculeană și, cu toate acestea, îi iese de minune, căci cele trei istorii ale lui oferă o panoramă completă a comunismului. Care este explicat și prin poziționarea sa în societățile pe care le-a devastat. Fără minime cunoștințe despre această istorie locală nu putem înțelege de ce în unele locuri comunismul a eșuat, iar în altele a sufocat și parazitat pe termen lung dezvoltarea societală. Nu ne rămâne decât să așteptăm următoarele două volume ale acestei trilogii fundamentale pentru cunoașterea fenomenului comunist și a consecinţelor lui nefaste, care afectează grav în continuare şi societatea românească, la aproape trei decenii de la prăbuşirea regimului Ceauşescu. //

Despre acest subiect spumos avem şi noi un mic capitol în Mirajul utopiei (Editura Vremea, 2013) intitulat Mirajul Cubei castriste, care a fost publicat iniţial în paginile revistei 22.

// THIERRY WOLTON

O istorie mon dială a comunismului.

Vol. 1, Cu pumnul de fier. Călăii.

Încercare de investigaţie istorică.

// Editura Humanitas, 2018

https://revista22.ro/cultura/calaii-comunisti

////////////////////////////////////////////////

Dieta vegană reduce masiv daunele mediului, arată un studiu

O analiză detaliată arată că dietele cu plante conduc la cu 75% mai puține emisii de încălzire, poluare a apei și utilizarea terenurilor decât cele bogate în carne.

Damian Carrington, The Guardian

Consumul unei diete vegane reduce masiv daunele aduse mediului cauzate de producția de alimente, a concluzionat cea mai cuprinzătoare analiză de până acum.

Cercetarea a arătat că dietele vegane au dus la cu 75% mai puține emisii de încălzire a climei, poluare a apei și utilizarea terenului decât dietele în care se consumau peste 100 g de carne pe zi. Dietele vegane reduc, de asemenea, distrugerea faunei sălbatice cu 66% și consumul de apă cu 54%, arată studiul.

Impactul puternic al cărnii și al produselor lactate asupra planetei este binecunoscut, iar oamenii din națiunile bogate vor trebui să-și reducă consumul de carne pentru a pune capăt crizei climatice. Dar studiile anterioare au folosit diete model și valori medii pentru impactul fiecărui tip de aliment.

În schimb, noul studiu a analizat dietele reale a 55.000 de oameni din Marea Britanie. De asemenea, a folosit date de la 38.000 de ferme din 119 țări pentru a lua în considerare diferențele în impactul anumitor alimente care sunt produse în moduri și locuri diferite. Acest lucru întărește în mod semnificativ încrederea în concluzii.

Cu toate acestea, s-a dovedit că ceea ce a fost mâncat a fost mult mai important în ceea ce privește impactul asupra mediului decât locul și modul în care a fost produs. Cercetările anterioare au arătat că chiar și carnea cu cel mai mic impact – carnea de porc organică – este responsabilă pentru de opt ori mai multe daune climatice decât planta cu cel mai mare impact, semințele oleaginoase.

Cercetătorii au spus că Marea Britanie ar trebui să introducă politici care să ajute oamenii să reducă cantitatea de carne pe care o consumă pentru a îndeplini obiectivele climatice ale națiunii. Miniștrii au spus în repetate rânduri că nu vor spune oamenilor ce să consume , în ciuda precedentului, de exemplu, a taxelor pe băuturile bogate în zahăr.

Profesorul Peter Scarborough de la Universitatea Oxford, care a condus cercetarea, publicată în jurnalul Nature Food , a spus: „Olegările noastre alimentare au un impact mare asupra planetei. Reducerea cantității de carne și lactate din dieta ta poate face o mare diferență asupra amprentei tale dietetice.”

Sistemul alimentar global are un impact uriaș asupra planetei, emițând o treime din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră care conduc la încălzirea globală. De asemenea, folosește 70% din apa dulce din lume și provoacă 80% din poluarea râurilor și lacurilor. Aproximativ 75% din pământul Pământului este folosit de oameni, în mare parte pentru agricultură, iar distrugerea pădurilor este cauza majoră a pierderilor uriașe de biodiversitate.

Profesorul Neil Ward de la Universitatea din East Anglia a spus: „Acesta este un set semnificativ de descoperiri. Întărește din punct de vedere științific punctul susținut de Comitetul pentru Schimbările Climatice și de Strategia Alimentară Națională în ultimii ani, conform căruia modificările dietetice de la alimentele de origine animală pot aduce o contribuție majoră la reducerea amprentei de mediu a Regatului Unit.”…

[… Citiți mai multe la The Guardian ]

Vezi studiul original: Scarborough et al, „ Vegans, vegetariens, fish-eaters and meat-eaters in the UK show discrepant environment impacts ”, Nature Food 4 (565–574), 2023

https://onlineacademiccommunity-uvic-ca.translate.goog/asri/2023/08/17/vegan-diet-massively-cuts-environmental-damage-study-shows/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

///////////////////////////////////////////

Sute de cadre universitare solicită mese 100% pe bază de plante la universitățile din Marea Britanie

Damian Carrington, The Guardian

lupta cu criza climatică, spunând că instituțiile „de secole au strălucit lumini ale progresului intelectual, moral și științific”.

Scrisoarea deschisă, organizată de campania Universităților pe bază de plante condusă de studenți , a asemănat trecerea către alimente fără carne cu dezinvestirea combustibililor fosili la care s-au angajat deja 101 universități din Marea Britanie .

Reducerea consumului de carne în țările bogate este vitală pentru a aborda criza climatică , oamenii de știință spunând că este cea mai mare modalitate prin care oamenii își pot reduce impactul asupra planetei.

Scrisoarea, trimisă vicecancelarilor universităților din Marea Britanie, managerilor de catering și președinților sindicatelor studențești, spunea: „Suntem foarte conștienți – așa cum trebuie să fiți și dumneavoastră – de criza climatică și ecologică; nu numai acest lucru, dar suntem, de asemenea, conștienți de faptul că creșterea animalelor și pescuitul sunt factorii principali ai acestora.

„Majoritatea universităților au declarat o urgență climatică, multe dintre ele luând măsuri precum dezinvestirea combustibililor fosili. [Studenții] merită să știe că universitățile lor lucrează activ pentru a-și crea un viitor în care să poată absolvi.”….

Campania Universități pe bază de plante este activă în peste 50 de universități. Până în prezent, sindicatele studențești din Birmingham, University College London, Stirling și universitățile Queen Mary au votat pentru introducerea treptată a meniurilor 100% pe bază de plante.

Voturi similare au trecut și la universitățile Cambridge , Kent și London Metropolitan. Voturile la universitățile din Edinburgh și Warwick nu au trecut. Universitatea din Cambridge a scos carnea de vită și miel din meniurile celor 14 magazine ale sale de catering în 2016, „reducând dramatic emisiile de carbon legate de alimente”.

Chris Packham a spus: „Studenții activiști ai universităților pe bază de plante fac schimbări incredibile în instituțiile lor și este corect să vedem sute de academicieni intervenind pentru a le susține.”

În 2020, O coaliție puternică a profesiilor din domeniul sănătății din Marea Britanie a declarat că criza climatică nu poate fi rezolvată fără acțiuni de reducere a consumului de alimente cu emisii mari, cum ar fi carnea roșie, și că dietele durabile sunt mai sănătoase.

Cateringurile din sectorul public care servesc miliarde de mese pe an în școli, universități, spitale și case de îngrijire s-au angajat, de asemenea, în 2020 să reducă cantitatea de carne pe care o servesc cu 20%. În 2021, o strategie alimentară națională comandată de guvern a recomandat reducerea consumului de carne cu aproape o treime.

[… Citiți mai multe la The Guardian ]

https://onlineacademiccommunity-uvic-ca.translate.goog/asri/2023/09/11/hundreds-of-academics-call-for-100-plant-based-meals-at-uk-universities/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

///////////////////////////////////////////

Articole de știri și jurnal centrate pe utilizarea animalelor în cercetarea biomedicală și dezvoltarea de alternative non-animale

Canada este atât de aproape de a interzice testele crude și inutile pe animale

…După aproape 10 ani de susținere din partea BC SPCA și a multor alte persoane, organizații și întreprinderi, guvernul federal a propus recent interzicerea testelor cosmetice și de toxicitate pe animale.

Bugetul federal pentru 2023 și Notificarea privind Moțiunea privind căile și mijloacele, publicată recent, conține modificări propuse la Legea privind alimentele și medicamentele care ar interzice în cele din urmă:

Testarea produselor cosmetice pe animale în Canada;
Vanzarea de produse cosmetice care se bazeaza pe testarea pe animale pentru a stabili siguranta produsului (cu unele exceptii); și,
Etichetarea falsă sau înșelătoare cu privire la testarea produselor cosmetice pe animale.

Prin conducerea noastră națională la Humane Canada, BC SPCA continuă să ceară guvernului canadian să-și îndeplinească mandatul și să adopte această legislație cât mai curând posibil.

Proiectul de lege S-5, o lege de modificare a Legii canadiane pentru protecția mediului, avansează și stabilește o foaie de parcurs pentru a elimina treptat testele crude de toxicitate pe animale vertebrate și pentru ca Canada să devină lider în dezvoltarea și utilizarea metodelor alternative de testare. ….

[… Citește mai mult la BCSPCA ]

https://onlineacademiccommunity-uvic-ca.translate.goog/asri/category/news/research/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

/////////////////////////////////////////////

Ion Iliescu a împlinit 94 de ani. Interviu inedit: ”Nu am vrut ca România să fie experimentul nord-coreean al lui Ceaușescu”

Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a acordat un interviu inedit consilierului său, Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii și deputat, într-un podcast pe care acesta l-a publicat pe blogul președintelui de onoare al PSD.

autor

CRISTIAN MATEI

Interviul a fost publicat chiar în 3 martie, ziua în care Ion Iliescu a împlinit 94 de ani, iar fostul preșdinte al României vorbește pe larg despre începuturile sale în politica comunistă, despre întâlnirile cu importanți președinți precum George Bush sau despre orașele sale preferate ca turist.

Ion Iliescu: Așa am ales să fac politică

Întrebat de Vulpescu cum a ajuns să facă politică, Ion Iliescu a spus că a făcut parte din tineretul politic într-o perioadă în care ”Europa fierbea”.

”În 1968 Europa fierbea din nou: Franța avea parte de o revoluție a individualismului politic; pe frontul de Est, intervenția din Cehoslovacia era condamnată. Eu am făcut parte din tineretul politic care a fost portavocea tuturor acestor evenimente. Așa am ales să fac politică. Un al doilea episod ține de înfiorarea pe care am trăit-o văzând că Ceaușescu avea în intenție să implementeze modelul nord-coreean pentru a stimula o neagră dictatură. Nu am vrut ca România să fie experimentul coreean al lui Ceaușescu. I s-a părut că reacția mea e intelectualistă și m-a destituit din funcție, întorcându-mă la talpa țării, la recuperare și reeducare. În 1984 am devenit directorul Editurii Tehnice. Unde, până în decembrie 1989 am sperat că în România se va putea face politică și că nimănui nu îi va fi frică de democrație.” – a spus Ion Iliescu în podcast.

Ion Iliescu spune un banc: ”Un român intră într-o cofetărie şi cere un ceai”

”În 1960 relațiile dintre chinezi și ruși au început să fie tot mai glaciale. La un Congres PMR Hrușciov l-a făcut pe Mao Zedong „galoș îmbătrânit”. Închipuiți-vă cum a fost pentru România tensiunea dintre doi titani totalitari, China și Rusia. Circula un banc, ți-l spun să ne mai descrețim frunțile: „Un român intră într-o cofetărie şi cere un ceai. Şi este întrebat de care ceai doreşte: chinezesc sau rusesc. La care românul răspunde: Cafea nu aveți?” Cumva România căuta cafeaua, adică zona de neutralitate.” – a explicat Ion Iliescu.

CITEȘTE ȘI

Theodor Paleologu: România de după 1989

Generalul Pițu: În 1989, trupele Rusiei au fost la un pas să intre în România, la cererea lui Ion Iliescu și a grupului său

Cum explică Ion Iliescu nostalgia românilor după comunism în 2023

Ionuț Vulpescu: Cum explicați nostalgia unora după comunism?

Ion Iliescu: ”Depinde pe cine întrebi și de unde te uiți. Dacă întrebi un om politic, evident, nu făceai politică în comunism, ci obediență, deci nu are cum să îți fie dor de anii unei dictaturi. Dacă întrebi un copil care și-a pierdut un părinte sau un bunic în închisorile comuniste, nici de aici nu poate veni o nostalgie: doar durerea și dorința de a te întoarce în timp, pe vremea când toți ai tăi erau alături și în viață. Nostalgie pentru oamenii care au trăit în comunism, poate, dar pentru comunism, nu. Știu că Internetul e plin de filmulețe care glorifică faptul că Ceaușescu nu citea de pe foi cele 200 de cuvinte pe care le tot rostogolea și că e prezentat ca un subtil și patriot conducător. Eu nu am cum să trăiesc această nostalgie. Însă înțeleg mentalitatea din spatele ei pentru unii indivizi care găseau în fostul regim un stil de viață predictibil. Suferind, dar predictibil: locurile de muncă erau repartizate, salariile erau predictibile, societatea părea intuibilă în evoluția ei.

Nu era presiunea job-urilor și a capitalismului sălbatic, e adevărat, dar prețul plătit era mult prea mare. Am aflat de curând că un sondaj operat în 2021 a scos la iveală 63% din populația României ca fiind nostalgică după comunism, iar din acest procent, majoritatea respondenților sunt oameni cu vârste egale democrației românești: puțin peste 3 decenii. Dar e perfect explicabil: tineretul alunecă într-un radicalism politic pentru că nu este sprijinit și transformat într-o categorie socială pentru care statul trebuie să ofere protecționism și politici educaționale, culturale, mai sănătoase, iar nostalgie pentru anii aspri ai comunismului pot avea doar cei care n-au trăit sub modelul coreean importat în ceaușism. E și paradoxal: am câștigat în 1989 libertate celor care cred că se puteau lipsi de ea! Mai e ceva: din afară, România se vede mai bine decât o vedem dinăuntru. Suntem subiectivi și e firesc.

Acum, generațiile tinere sunt cele care s-au născut deja cu apartenență la familia politică europeană. Sunt cetățeni europeni. E foarte simplu să fii critic când nu ai acces la timpurile pe care nu le-ai trăit și pe care prea puțini le mai povestesc astăzi. Milieniali, boomeri și oricare alții, oameni ai timpului prezent, nu știu – acesta e adevărul – cât de greu a fost să pui România pe șinele drumului corect. România normală nu era un dat, și nu trebuia să fie nici un privilegiu: a fost însă o construcție, care a avut nevoie de timp.

Mi se pare problematică asprimea unora față de ceea ce nu cunosc și nici nu vor să cunoască. La fel și în privința afilierii NATO: în actualul context geopolitic, vedem că este cea mai bună lume posibilă în care puteam fi, în această alianță care garantează securitatea României și altfel”.

Generalul Pițu: În 1989, trupele Rusiei au fost la un pas să intre în România, la cererea lui Ion Iliescu și a grupului său

Generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror-șef al Secției Parchetelor Militare, care a investigat Dosarul Revoluției din 1989, afirmă că în decembrie 1989, România a fost la un pas să fie ”invadată” de trupele militare ale fostei Uniuni Sovietice, la cererea de ”ajutor” a lui Ion Iliescu și a unor generali comuniști.

Într-un interviu acordat televiziunii publice în luna mai a anului 2023, fostul procuror – care acum s-a pensionat, după 26 de ani de activitate – a povestit că în 23 decembrie 1989, gruparea care preluase puterea de la Nicolae Ceaușescu a formulat o cerere de intervenție către Uniunea Sovietică.

Sursa: Pro TV

https://stirileprotv.ro/stiri/politic/ion-iliescu-a-implinit-94-de-ani-interviu-inedit-nu-am-vrut-ca-romania-sa-fie-experimentul-nord-coreean-al-lui-ceausescu.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

//////////////////////////////////////////////

Când TF1 anunță fuziunea dintre om și mașină-Apocalipsa 4.0

Manipularea informațiilor. Canalul nu reușește să informeze despre riscurile de moarte pe care le-ar fi putut experimenta cobaii lui Elon Musk.

Creierul uman este cu siguranță Sfântul Graal pe care super elita care controlează Planète Finance încearcă să-l însușească! Imaginați-vă că reușește să aibă creierul tuturor implantat de un dispozitiv mai mult sau mai puțin mare, mai mult sau mai puțin mic (dimensiunea de ordinul nano) în computerul la care are tot acces în timp real!

Acum imaginați-vă că miliardele de indivizi care ar fi supraviețuit episodului Covid (toate fazele combinate) au fost echipate cu acest tip de interfață și că aceasta a făcut posibilă crearea unui creier planetar gigant.

Îți imaginezi viitorul umanității în aceste condiții?

https://lilianeheldkhawam.com/2023/07/19/le-dossier-des-interfaces-cerveau-machine-non-therapeutiques-sur-la-table-de-vos-dirigeants-politiques/

Aș dori să subliniez că aceasta nu este una dintre dezordinea mea. Aceasta se află pe agenda politică a liderilor noștri. Și par destul de iubiți de proiectul care ar duce la tehno-sclavia umanității. Fără excepție! Insist să nu facă excepții pentru că presupun că unii oameni de mare competență cred că ar strecura printre picături. Ei bine, este imposibil să lași pe cineva în afara modelului.

Conceptul lui Teilhard de noosferă, – deviat sau nu de la intențiile reale ale părintelui iezuit nu contează aici – insistă asupra faptului că întreaga umanitate converge către UNUL. Prin Unificarea totală, locuitorii pământului pot ajunge la punctul lor Omega. Gând împărtășit de singularitatea tehnologică.

Marea problemă a acestui model promovat, inclusiv de TF1, a cărui gazdă pare fericită în fața fuziunii omului cu mașina, este că designerii și finanțatorii par lipsiți de cea mai mică uncie de conștiință sau de frică în fața oricărei autorități. Ei par chiar să fie locuiți de o tulburare mentală/spirituală care le permite să încalce regulile etice fără să pară să-i deranjeze câtuși de puțin. (vezi cazul doctorului Ken Hayworth în partea de jos a paginii)

Mai mult, TF1 nu reușește în mod deliberat să informeze cetățenii despre soarta miilor de animale care au murit în urma instalării implantului Neuralink…

https://www.theguardian.com/technology/2022/dec/05/neuralink-animal-testing-elon-musk-investigation

… și alte câteva mici probleme pe care le pune un implant cerebral.

O eroare jurnalistică intolerabilă care urmărește cu bună știință să promoveze un produs și să genereze consimțământ, de facto neinformat.

LHK

Cercetătorii meta analizează creierul nostru pentru a-și îmbunătăți algoritmii. 01net.com

Deși rețelele neuronale profunde (DNPs) au făcut progrese enorme în ultimii ani, ele sunt încă departe de a avea anumite abilități intelectuale umane, cum ar fi învățarea și stăpânirea unei limbi. „Câteva milioane de propoziții sunt suficiente pentru ca un copil să stăpânească o limbă. O rețea neuronală profundă are nevoie de mult mai multe date pentru a realiza același lucru ”, subliniază Jean-Rémi King, cercetător la laboratorul Meta FAIR.

Pentru a înțelege de ce creierul este atât de eficient în învățarea și utilizarea limbilor,Cercetătorii meta își unesc forțele cu cei de la NeuroSpin CEA și Inria într-un proiect de cercetare pe termen lung. Ideea lor este de a compara funcționarea creierului uman și a RNP-urilor atunci când se confruntă cu aceleași propoziții citite sau auzite. https://www.01net.com/actualites/les-chercheurs-de-meta-analysent-notre-cerveau-pour-ameliorer-leurs-algos-2056062.html

Încărcarea minții: mai mult decât un experiment de gândire? Denis Forest. Cairn.info

Iată un articol care discută despre descărcarea creierului. Vă las pe dvs. să o citiți, și în special partea care se ocupă de Dr. Ken Hayworth. Mi se pare că procedura lui este cel puțin umbră. Ei bine, acest domn este o referință în acest domeniu, iar amestecul care pare să-i locuiască mintea nu îl împiedică să beneficieze de amploarea investitorilor.

Potrivit acestui cercetător, este o eroare să vorbim despre „moarte naturală”; vom muri doar din orbirea care ne împiedică să recunoaștem posibilitatea nemuririi noastre și să căutăm mijloacele pentru a asigura acest lucru.

6 Să ne amintim care sunt cele patru etape ale scenariului lui Hayworth:

Primul este acela de a conserva creierul prin injectarea de agenți chimici care ucid individul, dar îi păstrează fiecare microstructură a creierului.
A doua este aceea de a tăia creierul astfel conservat în felii subțiri, apoi de a produce imagini ale structurilor astfel dezvăluite și analiza funcțională detaliată a acestora.
Al treilea este cel al implementării acestei descrieri exhaustive și a algoritmilor care modelează interacțiunile dintre neuroni într-un computer care vor face posibilă simularea comportamentului creierului biologic.
În sfârșit, această replică artificială a creierului biologic în activitate trebuie conectată la un corp în sine artificial: astfel întruchipat, individul gânditor trebuie să redevină agentul care a fost înainte de începerea procedurii, el poate exista din nou într-un timp. și plasează, modifică lumea și interacționează cu ea, adaugă episoade noi la biografia lui.

7 Hayworth este convins că pentru mințile noastre cufundate în ceea ce el numește „filozofie proastă”, acest scenariu este science fiction. Această filozofie rea nu este doctrina unui anumit filozof, nici măcar o mișcare filosofică. Am putea spune că este întâlnirea a trei prejudecăți care formează un compus care pătrunde în mintea noastră.

O prejudecată religioasă, întărită de metafizica dualistă: atunci când creierul nu mai funcționează, chiar și temporar, sufletul scapă din corp pentru totdeauna.

O prejudecată spiritualistă: materia nu poate gândi, nu poate exista un spirit produs sau reprodus de o mașină.

O prejudecată legată de natura sinelui și de unicitatea spiritului individual: fiecare persoană nu este o biografie, ci un punct de vedere asupra lumii pe care nu îl poate împărtăși sau comunica vreodată unui terț. Fiecare dintre noi suntem cufundați în unicitatea persoanei noastre. https://www .cairn.info/revue-archives-de-philosophie-du-droit-2017-1-page-205.htm

https://lilianeheldkhawam.com/2023/07/20/quand-tf1-annonce-la-fusion-de-lhomme-avec-la-machine-apocalypse-4-0/

//////////////////////////////////////////////////

Criptomonedă sau monedă digitală, marca fiarei este deja patentată. Nicoletta Forcheri

Revelation 13:16-18

16 El a făcut ca toţi oamenii, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi sclavi, să primească un semn pe mâna dreaptă şi pe frunte; 17 și că nimeni nu putea cumpăra sau vinde fără un astfel de semn, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici stă înțelepciunea. Cel înțelept să numere numărul fiarei: este un nume de om. Și acest număr este șase sute șaizeci și șase. (666)

Marca fiarei există și a fost patentată de Microsoft. EXTRACTE.

Și aici s-a adeverit profeția biblică

SISTEM DE CRIPT CURENTA UTILIZAREA DATELOR DE ACTIVITATEA CORPORULUI . Recent, pe 26 martie 2020, a fost publicat un brevet de către Microsoft Technology Licensing LLC (Washington, DC) la Oficiul de Brevete al Statelor Unite (depunere depusă la 20 iunie 2019), intitulat „ The Deep State of the World”

O criptomonedă care utilizează datele despre activitatea corpului.

De la nașterea banilor, războiul a fost întotdeauna un pretext pentru a face această resetare, „tabula rasa”, care nu s-a mai făcut de la babilonieni – jubileul datoriilor – ca o oportunitate de a anula datoriile neperformante, iar datorită pradă, începe din nou cu datoria țărilor invadate în beneficiul invadatorilor.

Acesta este un război neconvențional pe care statul profund global l-a declarat împotriva umanității pentru a-l transporta în moneda digitală cu microcip, din care aplicația de urmărire Immuni* este doar un aperitiv.

Este un sistem de „minerit” care, în loc să folosească capacitățile de calcul ale unei mașini, folosește „munca” corpului uman ca „activ de bază” pentru a crea monedă(1) .

*Immuni este o aplicație open-source de urmărire a contactelor COVID-19, utilizată pentru urmărirea digitală a contactelor în Italia. Utilizează sistemul de notificare de expunere Apple/Google. A fost dezvoltat de Bending Spoons și publicat de Ministerul italian al Sănătății la 1 iunie 2020. (Wikipedia)

În lumea blockchain-ului, imaginea minei de aur este folosită pentru a exalta dogma monedei de aur, o marfă, ca fiind sistemul perfect.

Descrierea brevetului este următoarea:

„Activitatea corpului uman asociată cu o sarcină atribuită unui utilizator poate fi folosită într-un proces de minerit pentru a produce criptomonede. Un server poate atribui o sarcină dispozitivului unui utilizator conectat la acesta pentru a comunica. Un senzor conectat la sau inclus în dispozitivul utilizatorului poate detecta activitatea în corpul utilizatorului. Datele despre activitatea corpului pot fi generate pe baza activității corpului detectată de utilizator. Sistemul de criptomonede conform invenției, care este conectat pentru a comunica cu dispozitivul utilizatorului, poate verifica dacă datele despre activitatea corpului utilizatorului îndeplinesc una sau mai multe condiții stabilite de sistem prin recompensarea utilizatorului, utilizatorul ale cărui date despre activitatea corpului au fost verificate, cu un bonus de criptomonedă.”

Cu alte cuvinte, presupune atribuirea unor sarcini turmei care, în timpul executării lor, vor fi controlate de un dispozitiv – echipat cu un senzor – care va măsura parametrii corporali: vor primi criptomoneda ca bonus doar dacă „vor fi realizat. munca”.

Aceasta implică înlocuirea activităților de calcul ale mașinilor din minerit cu activități ale corpului uman asociate cu o sarcină atribuită unui utilizator într-un sistem de monedă digitală.

Miningul – literalmente „mining” – este procesul prin care se creează noi bitcoini și alte criptomonede și se transferă tranzacții prin rețea: este un sistem de calcul care necesită, în mod normal, mașini extrem de eficiente pentru a rezolva problemele de algoritm, permițând validarea lucrării, care adică munca de calcul care urmează să fie testată și tranzacția să fie autorizată. În descrierea invenției brevetate, colectarea datelor corporale este prezentată ca o metodă eficientă de înlocuire a procesului de cuțite de minerit cu activitatea fizică a utilizatorului. Mult mai puțin scump!!!

Cu alte cuvinte, este ca și cum ai avea o lesă cu un senzor care verifică dacă corpul nostru funcționează. Sau o vacă cu un extractor de lapte atașat la sfarcurile ei. Sistemul morcov și stick, perfecționat cu senzori și tehnologie digitală… aplicat animalelor umane.

Ce este activitatea corporală?

Și ce înțelegem prin muncă și activitate corporală? Exemplu: „ O undă cerebrală sau căldură corporală emisă de utilizator în timpul îndeplinirii sarcinii cerute de un furnizor de informații sau servicii, cum ar fi vizionarea unei reclame sau utilizarea anumitor servicii de internet (… ) ”.

Descrierea activității corporale a utilizatorului. ..

„Activitatea corporală poate include, de exemplu, dar nu în mod exhaustiv, frecvențele emise de corpul uman, activitatea creierului, umorile corporale (de exemplu, sângele), activitatea sau mișcarea organelor, mișcarea fizică sau alte activități care pot fi detectate și reprezentate prin imagini, valuri. , semnale, text, numere, grade sau orice altă formă de informații sau date.”

… undele cerebrale incluse

Și apoi există descrierea undelor cerebrale într-un scenariu înspăimântător care ne permite să ne imaginăm situații de condiționare totală a gândirii.

„Căldura corporală emisă, pulsul sau undele cerebrale sunt exemple de unde emise de corpul uman. Undele cerebrale includ , de exemplu, dar nu exhaustiv:

(i) unde gamma implicate în sarcini de învățare sau mnemonice,

(ii) undele beta implicate în gândirea logică și/sau gândirea conștientă,

(iii) undele alfa care pot fi legate de gândurile subconștiente,

(iv) undele Theta care pot fi legate de gânduri care implică emoții brute și profunde,

(v) undele delta care pot fi implicate în somn sau relaxare profundă și

(vi) electroencefalograma (EEG) care poate fi măsurată pentru a evalua activitatea electrică a creierului ca în cazul concentrării profunde”.

Posibilitatea condiționării umane?

Să spunem, în acest sistem, putem forța utilizatorul, condiționându-l cu cripto-recompensa, la orice tip de comportament cerebral, chiar inconștient sau emoțional, într-un sistem tehnologic de spălare și condiționare a creierului. Și aceasta continuă în scenariul de control total:

„ Exemplele de mișcări ale corpului pot include răsucirea ochilor, mișcări faciale sau alte mișcări musculare. În plus, activitatea creierului poate fi detectată folosind fMRI, care măsoară activitatea creierului prin detectarea modificărilor asociate cu fluxul sanguin. Această tehnică se bazează pe faptul că fluxul sanguin cerebral și activitatea neuronală sunt legate. Când o zonă a creierului este activă, fluxul de sânge în acea zonă crește .”

Un adevărat sistem de spionaj și condiționare a gândirii datorită unui senzor care, precizează brevetul, va fi conectat la un telefon inteligent, un PC, o tabletă sau, se poate crede logic, orice alt dispozitiv de stocare a memoriei, precum un microcip sub piele. .

Microsoft, compania lui Bill Gates care controlează OMS și GAVI, o alianță de vaccinuri, și pregătește lumea pentru perspectiva vaccinării a 7 miliarde de oameni, poate cu plasturi speciale de cerneală cu senzori speciali, a finanțat și simularea pandemiei organizată de Bloomberg John Școala de Sănătate Publică Hopkins în octombrie 2019…

O legătură între cele două tehnologii?

Nforcheri

Pasaje preluate din articolul original scris în italiană pe 21 aprilie 2020 https://nicolettaforcheri.wordpress.com/2020/04/21/il-marchio-della-bestia-esiste-ed-e-stato-brevettato-da- microsoft/

Referința brevetului: https://patentscope.wipo.int/search/en/detail.jsf?docId=WO2020060606

(1) Miningul este procesul de validare a tranzacțiilor pe blockchain folosind capacitatea de procesare și calcul a mașinilor/PC-urilor puternice. Blockchain-ul, care permite rezolvarea operațiunilor de calcul, face posibilă obținerea validării lucrării, adică dovada lucrării pentru a putea înregistra criptografic noua monedă sau tranzacție.

Citește și

https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/04/bill-gates-futur-maitre-de-la-planete/comment-page-1/

https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/23/lhumanite-livree-aux-gafam-lhk/comment-page-1/

https://lilianeheldkhawam.com/2020/10/15/cryptomonnaie-ou-monnaie-digitale-la-marque-de-la-bete-est-deja-brevetee-nicoletta-forcheri/

////////////////////////////////////////////////

Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa

Autor:Emil STRÃINU, dr.

Editura:Prestige

Detalii:

Există în rândul politologilor şi sociologilor convingerea că există cel puţin 12 semne de netăgăduit că globaliştii pun la cale în prezent sfârşitul omenirii sub forma pe care o cunoaştem…

Nu mai este un tabu să vorbeşti public despre depopulare. Chiar şi mulţi dintre cei care odată respingeau conceptul ca pe o teorie a conspiraţiei, recunosc acum public realitatea că se depun eforturi la nivel mondial pentru a reduce drastic populaţia umană (de la opt miliarde de locuitori la jumătate sau chiar până la 500.000 milioane, conform Pietrelor îndrumătoare din Statul Georgia, SUA) de pe planeta Pământ.

Mass-media mainstream vorbeşte acum frecvent despre „lockdownul climatic” ca fiind un lucru bun – încetarea activităţii umane pe Pământ, pentru a „salva planeta” de aşa-zisele schimbări climatice, cu totul o născocire şi o înşelătorie cu ştiinţă falsă, cu rădăcinile în minciuna că dioxidul de carbon este cumva dăunător vieţii pe planetă. Fără a spune că, fără acesta, nu ar exista fotosinteză, nu ar exista plante, nu ar exista animale şi nu ar exista oameni.

Acum, mass-media corporatistă solicită în mod deschis întreruperi de energie electrică şi lockdownuri climatice, raţionalizarea aerului condiţionat şi, eventual, chiar interzicerea utilizării energiei electrice pentru răcirea locuinţelor şi clădirilor în zilele cu temperaturi ridicate.

Bineînţeles, toate acestea sunt prezentate ca fiind necesare pentru a salva planeta.

Los Angeles Times, de exemplu, a publicat recent un articol în care se întreba dacă o „pană de curent ocazională” ar putea „ajuta la rezolvarea schimbărilor climatice”.

După cum a subliniat corect Sky News: „Alarmiştii agendei verzi din mass-media corporatistă cer acum întreruperi generalizate ale reţelei electrice pentru binele suprem al rezolvării crizei climatice.”

Într-un articol din Los Angeles Times, publicaţia sistemului susţine că ar fi „mai uşor şi mai puţin costisitor să luptăm împotriva schimbărilor climatice” dacă publicul ar fi „dispus să se acomodeze” cu „pene de curent”.

Cu alte cuvinte, am depăşit momentul în care mass-media corporatistă controlată spune că întreruperile de curent şi lockdownurile climatice sunt doar o teorie a conspiraţiei, chiar dacă Uniunea Europeană încă mai susţine că presiunea pentru a-i face pe oameni să mănânce gândaci este o teorie a conspiraţiei, nu la mult timp după ce instituţia a promovat insectele ca fiind următoarea mare sursă de hrană.

Acum, mass-media controlată susţine deschis că funcţionarea societăţii umane va distruge Planeta. Prin urmare, se insinuează că singura modalitate de a salva Planeta este de a desfiinţa infrastructura alimentară şi energetică ce menţine omenirea în viaţă.

https://www.divin.ro/?articol=13333&Omul-intre-resetarea-planetara-si-extinctia-in-masa

Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa

De (autor): Emil Strainu

Resetarea globala prin schimbarea / inlocuirea speciei umane?!

O carte aparuta in 1956… (Nu este nicio greseala, anul aparitiei este chiar 1956, dupa razboi si dupa inabusirea Revoltei de la Berlin – 1953 – si anul Revolutiei Anticomuniste de la Budapesta) ne spune ca, pentru a reprima din fasa orice revolta, nu trebuie sa se actioneze cu violenta.

Metode asemanatoare celor ale lui Hitler sunt depasite. Este suficient sa creezi o conditionare colectiva atat de puternica, incat insasi ideea de revolta nu va mai aparea in mintea oamenilor.

Idealul ar fi sa pregatim indivizii inca de la nastere, limitand aptitudinile lor biologice innascute. Dupa aceea, am continua conditionarea, reducand intr-o maniera drastica educatia, pentru a-i aduce pe oameni la o forma de insertie profesionala.

Un individ incult nu are decat un orizont de gandire limitat si, cu cat gandirea sa este limitata cu preocupari mediocre, cu atat mai putin se poate el revolta. Trebuie sa facem in asa fel incat accesul la stiinta sa devina din ce in ce mai dificil si elitist, intre popor si stiinta sa existe o prapastie, iar informatia destinata publicului larg sa fie lipsita de orice continut cu caracter subversiv.

Mai ales fara filosofie. Si aici, trebuie sa folosim puterea de convingere si nu violenta directa: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care sa se adreseze doar laturii emotionale sau instinctive.

https://www.libris.ro/omul-intre-resetarea-planetara-si-extinctia-in-PRE978-630-6506-90-3–p35550235.html?utm_source=criteo&utm_medium=cpc&utm_campaign=Criteo_funnel&cto_pld=6tdGnviiAADExLf08iuAig#descriptionHead

/////////////////////////////////////////////////

Noua Eră, de la Opera Negrului la Satanism. De Bruno Bertez

Am fi putut să ne intitulăm textul „Noua eră”: cum să construim consens.

Am fi ramas astfel in registrul accesibil si banal al Bursei. Nu am făcut-o pentru că Munca pe care o realizează Maeștrii lumii depășește Bursa de Valori, finanțe și monedă, este un fel de „Lucrare Subterană”. Are o dublă latură alchimică și satanică.

Mai mult, pentru a asimila pe deplin ceea ce vrem să-i facem pe oameni să simtă, trebuie să ne adâncim înapoi în Yourcenar și Goethe. Deși primul film mut despre mitul lui Faust exprimă și mai bine ceea ce ne inspiră.

Acțiunea Stăpânilor lumii pune, ca și în marile mituri menționate mai sus, întrebarea binelui și a răului, a prețului de plătit, a corespondentului omnipotenței și a știi cine beneficiază de toate acestea. .

Am dorit să expunem aspectul teoretic, adică progresul prin descoperirile teoriei comunicării, formatarea opiniilor și minților. Construirea consensului este încă prea aproape de practicile clasice de manipulare și de utilizare a propagandei, în timp ce ceea ce vrem să subliniem este saltul radical în abordarea Maeștrilor lumii, cei pe care îi numim uneori „demiurgii”. Nu mai este vorba de distorsionarea realității ca în minciună și propagandă, este vorba de a aduce o altă lume acționând pe subiectul cunoscător.

Ei cred că percepțiile guvernează totul și că controlul percepțiilor este posibil datorită tehnicilor cvasimilitare, dar „soft” de spălare a creierului. Modernitatea nu este minciună, este eternă; modernitatea este stabilirea unei lumi în care semnele, cuvintele și discursurile nu pot fi nici adevărate, nici false și totuși să fie eficiente.

Modernitatea se bazează pe disjuncție. După cum spunem adesea, este umbra separată de corp. Este crearea unei lumi paralele, a unei imaginații care este un „alt loc” prin ruptura pe care o stabilește între semnele presupuse a reprezenta realitatea și realitatea însăși. Și în această lume totul este posibil, nimic nu este imposibil. Ne aflăm în disocierea alchimiștilor și în mitul lui Faust.

Pentru a înțelege pe deplin, trebuie să ne gândim la conceptul și noțiunea de „model”. Un model este o reprezentare a lumii care „funcționează”, care dă rezultate, este o proiecție ideologică, spiritualistă, un produs al creierului care o proiectează. Modelul elimină noţiunea de cauză, o preferă pe cea de corelare; instrumentul lui preferat este statistica. Modelele au invadat gândirea politică și economică și înlocuiesc gândirea clasică bazată pe categoriile de adevărat și fals. Un model fie funcționează, fie nu funcționează. Au existat câteva gânduri interesante de la Milton Friedman cu privire la această întrebare… nu este o coincidență când cunoaștem descendența lui Bernanke! Cu modelele lui Friedman în mână, Bernanke a reușit să exclame, vorbind despre Marea Depresiune, „niciodată din nou!” „.

De fapt, aceste practici moderne au fost pregătite de celebrele descoperiri ale laureaților Premiului Nobel care au articulat teoria piețelor eficiente, adică teoria conform căreia piețele sunt întotdeauna la prețul lor atâta timp cât integrează toate informațiile. Tocmai această teorie stă la baza politicii de transparență/direcționare practicată acum de aproape toate băncile centrale.

Analiza financiară nu a înțeles cum toate acestea sunt noi, cum creează o lume diferită. În același mod, ea nu a înțeles lucrările lui Nash despre teoria jocurilor și aplicarea acesteia în lumea financiară. Finanțele nu sunt articulate cu realitatea, nu suntem într-o lume binară în care finanțele reflectă realitatea, nu, suntem într-o lume extrem de complexă în care operatorul trebuie să pună întrebarea „ce ar trebui să fac eu știind asta că știu, știind că ei știu. ce stiu.” Relația nu este o relație cu realitatea, ci o relație cu ceilalți participanți și cu Maeștrii.

Părintele analizei financiare fundamentale, Benjamin Graham, strămoșul căruia îi susține Warren Buffett, a spus: „pe termen scurt, piețele sunt o mașină de vot, dar pe termen lung, sunt aparate de cântărire”. » De la Graham a venit această idee a inevitabilei Mari Reconcilieri dintre percepțiile oamenilor și lumea reală. Dar Graham nu a prevăzut că Stăpânii lumii, demiurgii, vor pune în practică o teorie foarte sofisticată care să facă posibil să se creadă că termenul lung nu există și că termenul lung este doar o succesiune de termene scurte. după cum afirma Bernanke în 2009. Nu și-a imaginat că ucenicii vrăjitori vor avea la dispoziție o „tipografie” nelimitată, cu o monedă eliberată de toate constrângerile de emisie și credit socializat, este de spus unde este asumat riscul, plătit pentru de comunitatea globală. Nu și-a imaginat că se poate separa radical umbra de corp. Nu-și imagina că s-ar putea fi atât de cinic încât să amâne toate ajustările și toate reechilibrarile și că s-ar putea prefera să mergi până la capătul haosului.

Maeștrii lumii inversează formula pe care mulți o vor recunoaște: „ordinea izvorăște din haos”, ei sunt pentru „haosul izvorăște din ordine”. Suntem în satanism.

Jocul satanic constă în folosirea confuziei dintre „informare” și „comunicare”.

Comunicarea nu este ancorată sau referită la adevăr sau fals, ci la util sau inutil. Dar evacuând întrebarea centrală: util pentru cine, în slujba cui, a ce interese? Cu siguranță nu în slujba cetățenilor, sau a masei acestora, a clasei de mijloc, nu, în slujba unei mici minorități de 0,01%.

Bruno Bertez

https://lilianeheldkhawam.com/2015/05/30/la-nouvelle-ere-de-loeuvre-au-noir-au-satanisme-par-bruno-bertez/

////////////////////////////////////////////

Blogul lui Liliane Held-Khawam

„După ce a folosit și a abuzat de un fals liberalism, reorganizarea societății pare să promite că va resuscita modelul sovietic, de data aceasta în beneficiul persoanelor private. » Lovitură de stat planetară

Meniul………………..

Reorganizarea lumii (DOSAR)

Această pagină oferă o imagine de ansamblu asupra dosarelor/articolelor de pe site care intră în restructurarea modelului organizatoric al Statelor/societăților. Diferitele articole se bazează pe fapte: legi noi, tratate, uniuni, drepturile cetățenilor etc.

Scopul exclusiv este acela de a culege informații existente fără niciun spirit – dacă este posibil – de demagogie sau speculație….

CONFIRMAREA DOSARULUI NOSTRU PRIN ACEST:

Reorganizarea lumii confirmată de două interviuri:

„De ce europenii nu adoptă o limbă comună?” Uniunea Europeană este tânără, în comparație cu secolele de război și conflicte care au precedat-o. Trebuie să extindem viziunea lui Jean Monnet. De ce europenii nu adoptă o limbă comună, de exemplu? În era digitală, mai ai mii de traducători! Pun pariu că Franța va fi prima țară din lume care va fi complet digitalizată. Revoluția digitală aduce o creștere de 2% pe an, a început deja. » (MS Peres)

„Ca să fiu sincer, cred că în viitor, oamenii vor folosi tehnologia pentru a se transforma în zei. Și vreau să spun asta literalmente, nu metaforic. Oamenii sunt pe punctul de a dobândi abilități care erau considerate în mod tradițional abilități divine. Oamenii pot fi în curând capabili să-și imagineze și să creeze ființe vii după bunul plac, să navigheze în realități imaginare doar cu puterea minții, să-și prelungească incredibil durata de viață și să-și schimbe propriul corp și spirit în funcție de dorința lor. » (M Harari)

Dizolvarea statelor: DOSAR

Reorganizarea lumii în jurul unei piețe unice fără toate constrângerile Extras:

„Pe scurt, vedem așadar că organizarea unei piețe globale unice necesită o restructurare totală a spațiului geografic, economic, financiar, legislativ și deci politic pentru a permite înflorirea celor 4 libertăți.

Pentru moment, aceste 4 libertăți par să intre în conflict direct cu democrația, liberalismul clasic, economia reală și locală și chiar cu libertățile individuale.

În orice caz, această reorganizare este în curs. Va constitui cea mai mare revoluție tăcută care a existat vreodată…” LHK

Trăim într-o oligarhie și nu într-o democrație. Extras:

„În sfârșit, dacă ar exista și cea mai mică îndoială cu privire la sfârșitul democrațiilor care pun oamenii în centrul vieții politice, iată un studiu realizat de o echipă de la Universitatea Princeton care neagă oamenilor capacitatea de auto-conducere. Acolo spune acest lucru: „Analiza multivariată indică faptul că elitele economice și grupurile organizate care reprezintă interesele de afaceri au un impact independent substanțial asupra politicii guvernului SUA, în timp ce cetățenii medii și grupurile de interese bazate pe masă au o influență independentă mică sau deloc. Rezultatele oferă un sprijin substanțial pentru teoriile dominației economice-elite și pentru teoriile pluralismului părtinitor, dar nu și pentru teoriile democrației electorale majoritare sau pluralismului majoritar” sau „ Analiza multivariată indică faptul că elitele economice și grupurile organizate care reprezintă interesele întreprinderile au un impact independent semnificativ asupra Politica guvernului Statelor Unite , în timp ce cetățenii medii și grupurile de interese în masă au o influență independentă mică sau deloc . Rezultatele oferă un sprijin substanțial pentru teoriile dominației economice -elite și pentru teoriile pluralismului părtinitor , dar nu și pentru teoriile democrației electorale majoritare sau pluralismului majoritar .

Reorganizarea lumii: sfârșitul monedelor naționale Extras:

Aceste politici monetare anunță sfârșitul monedelor naționale. O uniune monetară și economică globală ar trebui probabil să vadă lumina zilei.Această monedă unică și politica ei vor fi adaptate la nevoile celor de pe piața globală. Multe întrebări apar în această etapă, dar una iese în evidență: Cine va beneficia oficial de puterea suveran – suverană de creație monetară? » De LHK

Reorganizarea lumii: Spre sfârșitul numerarului. Extrage:

„Întrebarea care se pune în acest moment este următoarea: vor îndrăzni autoritățile monetare să elimine complet „scurgerile bancare” prin restrângerea – sau chiar eliminând – numerar și mai drastic? Băncile centrale naționale vor mai avea atunci un motiv să existe?

În funcție de răspunsurile la aceste două întrebări, băncile comerciale ar fi reușit atunci privatizarea nu a banilor, ci a statului însuși și a politicii… » LHK

Rate negative ale dobânzii sau confiscare progresivă ușoară

„Aceasta nu este altceva decât o tehnică de confiscare – blândă și progresivă cu siguranță, dar totuși confiscatoare. »

Un circuit financiar dublu care servește speculației. Extrage

Cu toate acestea, circuitul financiar local și național este cel care conferă credibilitate și consistență transnaționalului. Excedentele din balanțele de plăți ale țărilor, economiile din rezerve și capitalul de pensie înseamnă că înaltele finanțe vor curte sau nu țara X. Cineva a spus odată că o țară precum Franța, care beneficiază de obligațiuni foarte avantajoase, dă și beneficiază în continuare. din garantia oferita de economiile oamenilor. LHK

Suntem în anticamera unei dictaturi financiare? Extrage

Prin urmare, putem spune că High Finance atacă direct libertățile noastre și dreptul nostru la proprietate privată. Procedând astfel, își impune propriile criterii societale care justifică supravegherea oamenilor prin nevoile unei piețe hotărât nesățioase și logica tehnocratică…

Până în prezent, reprezentanții statului nu par să fie șocați de practicile care plasează un sistem liberticid și inuman deasupra indivizilor și a bunăstării acestora. Doi piloni ai drepturilor cetățenilor și o așa-zisă Constituție democratică le tremură din temelii. Vor cădea?

Întrebare finală: statul este deja mort sau se preface că este?… LHK

Finanțarea înaltă îți atacă moștenirea genetică. (Vot 14 iunie DPI) de LHK (EXTRACT)

Eugenia, comercializarea ființelor umane, capturarea moștenirii genetice, umanizarea roboților și robotizarea oamenilor au devenit nu numai posibile, ci și cerute de factorii de decizie necunoscuți ascunși în spatele piețelor financiare.

Bătălia fundamentală care se poartă în prezent este aceea a identității umanității, a libertăților inalienabile și libere ale omului. Problema: privatizarea VIEȚII și a nemuririi. Nimic mai putin !

Noua Eră, de la Opera Negrului la Satanism. De Bruno Bertez

Nu-și imagina că s-ar putea fi atât de cinic încât să amâne toate ajustările și toate reechilibrarile și că s-ar putea prefera să mergi până la capătul haosului.

Maeștrii lumii inversează formula pe care mulți o vor recunoaște: „ordinea izvorăște din haos”, ei sunt pentru „haosul izvorăște din ordine”. Suntem în satanism.

Jocul satanic constă în folosirea confuziei dintre „informare” și „comunicare”.

https://lilianeheldkhawam.com/la-reorganisation-du-monde/

///////////////////////////////////////////////

Sunt în joc datele dumneavoastră biologice și medicale. Și nu este opțional! Vincent Held

https://pbs.twimg.com/media/EZGO70EWAAAnnuI?format=jpg&name=small

Este stabilită moștenirea genetică a persoanelor testate? Dacă da, cine îl exploatează și în ce scopuri?

#CoronaInfoCH #Coronavirus #COVID19
28.05 Actuellement, 30'796 cas ont été testés positifs en laboratoire, soit 20 de plus qu'hier.https://t.co/gnPJVrJtZi pic.twitter.com/UhVYlni17p
— BAG – OFSP – UFSP (@BAG_OFSP_UFSP) May 28, 2020

Cuvânt înainte:

Sperie oamenii. Comunicarea autorităților sanitare a implementat o strategie bazată pe guvernare prin frică. Și a funcționat destul de bine.

https://dicocitations.lemonde.fr/imagescitations/La_gouvernance_par_la_peur_est_le_moyen_de_souder_les_gens_-_Joel_de_Rosnay-71361.png

Săptămâna trecută, medicul responsabil cu gestionarea epidemiei în Elveția, Daniel Koch, ne-a dezvăluit brusc că „din punct de vedere epidemiologic, închiderea școlilor nu era o necesitate”. O admitere uluitoare, lansată în prime time pe canalul public RTS . Potrivit acestuia, era mai presus de toate o chestiune de „ a face educație ”, de „ a face populația să înțeleagă situația ”… Pe scurt: a speria cetățenii.

Grație unor pretexte false, dar adevărate psihoze, autoritățile s-au prezentat drept salvatori. Această postură le-a permis să pună în aplicare măsuri represive ale societății, dar cu acordul unei mari părți a populației. A început cu ascultarea, a continuat cu supravegherea și se termină cu urmărirea făcută de Google-Apple. Acesta este scopul final al schimbării legislative dictate de înaltele finanțe.

Totalitarismul digital este acum aici și îi aduce beneficii celor care trag sforile GAFAM, și în special finanțele înalte care îi dețin.

https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/28/covid-19-attention-a-la-mise-a-jour-de-votre-smartphone-histoire-de-ne-pas-la-charger-sans- Il vreau/

LHK

https://cdn.futura-sciences.com/buildsv6/images/mediumoriginal/e/d/f/edfff1188b_50163935_visuel-covid.jpg

În Franța, aplicația Stop-Covid este încărcată și pe… Apple și Android. La fel ca cea din celelalte 22 de țări de care Franța a vrut să se diferențieze. Doar arată că com’ul are încă un viitor strălucit înaintea lui… ( Sursa AICI ).

Supraveghere în masă: Elveția nu a așteptat ca epidemia să-și „urmeze” populația! Vincent Held

JDM – Elveția

În fruntea celor mai rele, cazul elvețian ne poate oferi câteva indicii cu privire la scopul real al celebrului „urmărire” a „contactelor” noastre . ..

Chiar dacă, potrivit datelor oficiale , epidemia s -a încheiat deja de ceva timp, Elveția începe „faza pilot” a noii sale „aplicații de urmărire”.

Deși beneficiul său în ceea ce privește sănătatea publică rămâne de demonstrat, generalizarea supravegherii electronice a elveției riscă, pe de altă parte, să normalizeze practicile extrem de intruzive de colectare a datelor private. Și care, deși sunt „ilicite”, sunt nu mai puțin susținute activ de autoritățile politice ale țării…

În primul rând, trebuie să începem prin a face următoarea observație: spre deosebire de ceea ce se spune adesea în mass-media elvețiană , „urmărirea” nu va viza doar câțiva dependenți de tehnologie care vor instala aplicația SwissCovid pe smartphone -ul lor . În caz contrar, ar fi evident imposibil să „mergi înapoi în lanțul de contaminare” pentru a găsi persoane „potențial infectate”. Prin urmare, este absolut necesar ca toată lumea să fie urmărită.

iOS 13.5 2

Acesta este motivul pentru care dispozitivul de urmărire de pe smartphone-urile Apple și Android este de fapt descărcat prin actualizări ale acestor sisteme, așa cum a explicat foarte serios Journal du Net (JDN) din 21 mai. De menționat că, în cazul Apple, sistemul de urmărire a fost integrat într-o actualizare care datează din 20 mai, în timp ce Parlamentul elvețian a dat „undă verde” sistemului Swisscovid abia pe 26 mai . Totuși, această nonșalanță din partea autorităților politice elvețiene are o explicație foarte simplă: a trecut mult timp de când datele private ale elvețienilor pot fi colectate fără știrea lor. Și în special prin serviciile GAFAM, astăzi omniprezente în viața noastră de zi cu zi.

20 minute – Date medicale

În februarie 2019, cotidianul principal TagesAnzeiger a dezvăluit că anumite companii cumpărau deja date medicale despre elvețieni, în special „în străinătate” . Transformation Digitale, un lobby asociat cu Google, a cerut „comerț liber” cu informații medicale de la guvernul elvețian!

Supraveghere în masă în Elveția: ilegalitatea normalizată

În martie 2018, Parlamentul elvețian a adoptat o lege de „supraveghere” menită să consolideze lupta împotriva „fraudei de asigurări sociale”. Cu toate acestea, acest text a vizat de fapt întreaga populație elvețiană , așa cum ar sublinia deputatul socialist Paul Rechsteiner :

„Aceste intruziuni [în sfera privată] ne pot preocupa pe fiecare dintre noi. […] De fapt, toate asigurările sociale sunt vizate: asigurări pentru limită de vârstă (AVS), asigurări de invaliditate (AI), asigurări de șomaj și asigurări de sănătate , care este și asigurări sociale. […] Nu este distractiv pentru oamenii implicați, când stilul lor de viață , când contactele lor sunt monitorizate, când acest lucru este înregistrat. Cu [această lege], toată lumea este expusă unei astfel de observații cu mijloace extinse . »

Cu toate acestea, pe lângă autorizarea „înregistrărilor vizuale și sonore” (inclusiv atunci când ținta este „în apartamentul său” ), această lege de supraveghere ar autoriza și „urmărirea” asiguraților. Fie că folosesc drone , prin geolocalizarea „telefonului mobil” al acestora , fie datorită „trackerelor GPS care există în mașini” …

În plus, această punere sub supraveghere a elvețienilor ar putea fi ordonată direct de asigurările sociale – inclusiv de asigurări private de sănătate în special . Mai exact, luarea deciziilor cu privire la supravegherea asiguraților (și a contactelor acestora) ar putea fi încredințată unui singur „membru de conducere” al companiilor de asigurări în cauză! Iată ce a explicat Parlamentului ministrul elvețian al Sănătății, Alain Berset, în a doua zi a dezbaterilor:

„ Noi [Consiliul Federal], evident, nu am vrut să fie conducerea [asigurărilor] ca comitet, ca organism unit, care a luat această decizie, ci mai degrabă un membru al conducerii …”

Ceea ce este foarte practic pentru a da vina pe un număr limitat de țapi ispășitori în cazul unui scandal…

Spionaj – AsigurareSpionaj – Asigurare TDG

La o lună după aceste deliberări parlamentare, cotidianele regionale Tribune de Genève și 24heure (cantonul Vaud) au dezvăluit într-un articol comun că asigurările de sănătate și GAFAM lucrează deja mână în mână pentru a colecta – și a utiliza – datele personale ale elvețienilor. .

Trebuie să precizăm aici că, spre deosebire de „tapping” (și alte „înregistrări vizuale”), „urmărirea” GPS a asiguraților trebuie să fie „aprobată” în prealabil de „instanțele cantonale de asigurări sociale” în cauză…

Totuși, din 3 aprilie 2018 , la abia două săptămâni de la adoptarea noii legi a supravegherii, instanța de contencios administrativ a cantonului Geneva a luat poziția de a autoriza automat exploatarea acestor date sensibile!

„Monitorizarea efectuată în cadrul unei proceduri de asigurare de accidente nu are un temei juridic suficient și, prin urmare, încalcă dreptul la respectarea vieții private […] Cu toate acestea, […] materialul colectat în contextul observării ilicite [și în special prin „un GPS far”] poate fi exploatat . »

În curând avea să urmeze cantonul Vaud, cu o hotărâre judecătorească surprinzător de similară, pronunțată pe 10 aprilie 2018 . Tocmai o săptămână mai târziu!

„ Interesul public în prevenirea fraudei în asigurări depășește încălcarea relativ modestă a drepturilor fundamentale […] În acest context, nu se poate trage o concluzie diferită din utilizarea unui tracker GPS . »

Trebuie să subliniem aici faptul că acest tip de date prezintă un interes deosebit pentru Școala Politehnică Federală din Lausanne (EPFL), care efectuează „sondaje de mobilitate ( TRACE )” în rândul populațiilor Vaud și Geneva din 2017 . Aceasta ținând cont de sosirea viitoarelor mijloace de transport autonome, care urmează să înlocuiască în cele din urmă autobuzele , taxiurile – și chiar vehiculele private.

Mobilitatea autonomă prezintă provocări economice colosale, atât pentru operatorii de taxiuri și navete autonome (Uber, Google /Waymo, etc.), cât și pentru municipalități, care vor putea percepe taxe pe aceste servicii digitale .

Cu toate acestea, însăși natura conceptului de mobilitate autonomă impune capacitatea de a modela întregul flux de populație , pentru a dezvolta concepte de mobilitate radical diferite de ceea ce se făcea înainte. În acest context, datele GPS reprezintă o mulțime de informații de neprețuit pentru a modela mișcările noastre în timp real și, astfel , „prevăd fluxurile de pasageri” , așa cum pretinde EPFL că este capabil să facă astăzi. În plus, EPFL se mândrește cu faptul că poate detecta „modul nostru de transport” în timpul călătoriilor noastre… Și asta, ca parte a unui proiect „sponsorizat” de Swisscom ! Putem, așadar, să presupunem serios că EPFL nu are deja acces la datele GPS cel puțin de pe telefoanele noastre mobile?

Sfârșitul lunii aprilie 2020 – În același timp în care a anunțat sosirea iminentă a „aplicației de urmărire”, EPFL a realizat un studiu alarmist care anticipa o „recuperare” devastatoare a epidemiei în timpul verii. Se pare că EPFL era gata să-și pună credibilitatea științifică în joc pentru a impune acest gadget digital, chiar dacă epidemia era deja la sfârșitul cursului…

Toate acestea nu ar putea explica nerăbdarea acestei școli de a se oferi voluntar pentru a crea aplicația de „urmărire” pentru potențialii pacienți covid? Și invers, de ce Confederația Elvețiană a decis încă de la început să încredințeze dezvoltarea acestei aplicații Școlilor Politehnice, cu încălcarea totală a normelor legale referitoare la licitațiile publice ? Și aici, această grabă nu poate fi explicată prin „criza sănătății” care, la momentul acestor anunțuri, se terminase deja de câteva săptămâni.

OFSP – Tweet

Potrivit datelor oficiale ale Oficiului Federal de Sănătate Publică, „vârful epidemiei” a fost deja atins în martie…

Prin urmare, putem presupune cu siguranță că aplicația de „urmărire” a EPFL nu este în niciun fel menită să combată microbii, ci mai degrabă să regularizeze o situație care este, cel puțin, instabilă la nivel legal în ceea ce privește supravegherea în masă . Nu putem exclude cu ușurință ideea că EPFL joacă un rol activ în colectarea datelor cu caracter personal ale elveției, în colaborare cu GAFAM. Este de fapt parte, cu Google (și Swisscom), din lobby-ul Transformării Digitale, care șoptește la urechea Consiliului Federal . De asemenea, EPFL se întâmplă să fie integrat în rețeaua de centre de date a Microsoft Azure , serviciul de inteligență artificială al Microsoft… Dar pe ce se bazează inteligența artificială, dacă nu Big Data ?

TuseVid

O altă aplicație EPFL, destinată colectării probelor de tuse de la pacienții covid și care solicită „accesul la microfonul” telefonului tău mobil . Nu știm încă dacă va fi integrat în aplicația SwissCovid… și dacă utilizatorii vor fi informați despre asta. Ar fi în orice caz în ordinea lucrurilor ca tusele utilizatorilor (și ale contactelor acestora) să fie ascultate în mod continuu, pentru o mai bună depistare a pacienților…

De asemenea, trebuie menționat că EPFL este situat în cantonul Vaud, ai cărui reprezentanți au fost deosebit de activi în timpul dezbaterilor parlamentare privind „supravegherea asiguraților”.

Averile variate a trei vaudoize angajați

Să începem cu cazul Rébecca Ruiz, deputatul socialist care a propus ca luarea deciziilor privind monitorizarea asiguraților în mâinile unui singur „membru al conducerii” . Ei bine, doamna Ruiz avea să fie propulsată în curând în funcția de ministru al Sănătății și Acțiunii Sociale pentru cantonul Vaud. Atât de mult încât astăzi supraveghează agențiile de asigurări sociale ale cantonului, care își pot pune ele însele asigurații (și contactele lor) sub supraveghere! De menționat că aderarea doamnei Ruiz la această poziție strategică a urmat demisiei surprinzătoare a predecesorului său – și retragerii nu mai puțin neașteptate a celor doi concurenți din turul doi…

În același timp, un alt deputat vaud, liberal-radicalul Isabelle Moret, a devenit președinte al Consiliului Național. Cu toate acestea, în timpul dezbaterilor parlamentare, a refuzat să interzică în mod expres utilizarea metodelor de „hacking” pentru a spiona asigurații (și „contactele”) acestora. Și asta, sub pretextul că nu ar trebui să riscăm să „supraîncărcăm” textul legii de monitorizare a asiguraților!

Marianne – AscultăO practică „ilicită”, dar totuși tolerată în Elveția. Atâta timp cât este „comandat” de asigurările sociale, publice sau private…

Existența „interceptărilor ilegale”, realizată în special cu asistența operatorului național de telefonie Swisscom, fusese totuși abordată direct în timpul dezbaterilor (mai exact de doamna Ruiz)… Cum ar putea atunci dna Moret să creadă că astfel de mijloace ar putea nu fi folosit pentru a spiona pe elvețieni? Pentru că erau deja!

Prin urmare, trebuie remarcat faptul că în Elveția, supravegherea în masă – inclusiv în forme ilegale – este o practică susținută activ de sferele politice de conducere. Și asta, chiar și atunci când mijloacele folosite sunt „mult mai intruzive în ceea ce privește captarea imaginilor și sunetelor decât o cameră, un microfon, o cameră sau un recorder”…

Deci, de ce ar fi surprinzător dacă Institutele Federale de Tehnologie ar participa direct la încălcări ale „drepturilor noastre fundamentale”? Fie pentru a lupta împotriva fraudei în asigurări, fie împotriva microbilor care sunt acum de negăsit, se pare că toate scuzele sunt bune pentru a capta cele mai sensibile date ale cetățenilor…

https://www.rts.ch/play/tv/19h30/video/swisscom-interview-avec-carsten-schloter-director-general-22?id=5041248

În memoriam: ultimul interviu cu Carsten Schloter, fostul CEO al Swisscom, care a vrut să redea elvețianilor dreptul de proprietate asupra datelor lor. A murit câteva săptămâni mai târziu, în iulie 2013.

În sfârșit, trebuie menționat și cazul unui al treilea deputat din Vaud, socialistul Géraldine Savary, care, la rândul ei, a opus acestei legi argumente legale reale (mai degrabă decât cele pur și simplu compasive), denunțând „ o încălcare gravă a sferei private ” . Doamna Savary a atras, de asemenea, atenția Parlamentului asupra faptului că „criteriile” de acceptabilitate pentru plasarea fiecărei persoane sub supraveghere „nu sunt clare”. Totuși, după ce a anunțat că vrea să combată textul prin referendum, nu va dura mult să fie spălat de o chestiune de finanțare a campaniei care presupunea o donație de câteva mii de franci… care însă nu avea nimic ilegal.

RTS – Savary

Potrivit presei, necazurile lui au început în iunie 2018, chiar înainte de începerea campaniei pentru referendum împotriva noii legi a supravegherii. Doamna Savary ar fi trebuit să preia președinția Camerei Superioare a Parlamentului în anul următor…

Se pare că, pentru a rezista în politica elvețiană, este mai bine să știi să fii înțelegător față de practicile oarecum intruzive de colectare a datelor care alimentează valoarea bursieră a GAFAM. Mai ales când ești un ales din cantonul Vaud…

Vincent Held

Informații suplimentare (de la LHK)

Iată textul legii federale care constituie baza legală pentru monitorizarea asiguraților. Puteți face clic pe pagini pentru a le mări.

Legea privind supravegherea asigurărilor 1Legea privind supravegherea asigurărilor 2Legea privind supravegherea asigurărilor 3

Această lege a fost semnată de doamna Karin Keller-Sutter, Președintele Consiliului Statelor. Ea va fi aleasă câteva săptămâni mai târziu în Consiliul Federal. Pentru consemnare, vom aminti de legăturile pe care le avea cu consiliul de administrație al companiei de asigurări Bâloise Group la momentul selecției. Ea a slujit acolo din 2013.

Reamintire a articolului Consiliul federal, finanțele înalte își au perla , din care iată un extras:

În ciuda acestei funcții foarte sensibile într-o țară care a renunțat la controlul industriei asigurărilor, doamna Keller-Sutter președează Consiliul Statelor din 2017. Ea i-a urmat apoi domnului Ivo Bischofberger, el însuși instalat într-un rol strategic în cadrul Groupe Mutuel, un alt asigurător important.

Pe lângă La Bâloise, doamna Keller-Sutter deține numeroase alte funcții, inclusiv un loc la Neue Zürcher Zeitung, principalul ziar de limbă germană din Elveția. Captivată, un jurnalist de la Le Temps a descris-o drept perla rară a PLR. Vom nota acest pasaj gustos: „Ce CV! Doisprezece ani de experiență la Consiliul de Stat din St. Gallen, șapte ani la Consiliul de State din Berna, pe care în prezent îl prezidează suveran, ca să nu mai vorbim de mandate în cadrul unor consilii de administrație prestigioase precum cele ale Bâloise Assurances sau ale NZZ. Karin Keller-Sutter este o bijuterie rară. Pentru PLR, pentru femei și pentru Elveția francofonă. ” ( AICI )

Nu trebuie ratat: https://www.letemps.ch/suisse/karin-kellersutter-perle-rare-plr

În urmă cu ceva timp, doamna Keller-Sutter s-a remarcat, în calitate de președinte al Consiliului Statelor, arătându-și sprijinul pentru comerțul liber între Elveția și Malaezia și Indonezia cu ulei de palmier! Deci nu mai protejează pădurile tropicale tropicale și drepturile populațiilor locale.

https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/31/vos-donnees-biologiques-et-medicales-sont-lenjeu-et-ce-nest-pas-facultatif-vincent-held/#more-48672

/////////////////////////////////////////////////

Personalul lui Elon Musk Neuralink susține că cererile sale de a grăbi testele cu implanturi cerebrale au dus la moartea inutilă a 1.500 de animale.

DE CHLOE TAYLOR

Neuralink de la Elon Musk este investigat pentru tratamentul pe care îl face asupra animalelor de testat.

Neuralink, una dintre întreprinderile mai puțin cunoscute ale lui Elon Musk, se confruntă cu o investigație federală asupra practicilor sale, după ce se spune că 1.500 de animale au fost ucise în testele cu implanturile pe creier ale companiei.

Startup-ul, pe care Musk a fondat-o în 2016, construiește cipuri de computer de dimensiunea unei monede concepute pentru a fi implantate în creierul uman, cu scopul de a ajuta persoanele cu afecțiuni precum paralizia sau tulburările neurologice.

Reuters a raportat luni că o investigație asupra Neuralink este în curs de desfășurare , citând documente oficiale și surse familiare atât cu ancheta, cât și cu operațiunile companiei.

Inspectorul general al Departamentului Agriculturii din SUA a deschis ancheta în ultimele luni la cererea unui procuror federal, surse spunând Reuters că oficialii analizează potențiale încălcări ale Legii privind bunăstarea animalelor.

Legea privind bunăstarea animalelor reglementează tratamentul animalelor în mediile de cercetare și testare.

Reprezentanții Neuralink și Departamentul Agriculturii nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

Ancheta promptă a personalului

Ancheta asupra Neuralink vine pe fondul unei sume de plângeri interne ale personalului, potrivit Reuters, angajații sustinând că testarea rapidă pe animale a companiei provoacă suferințe inutile și moarte.

Aceste plângeri includ afirmații că presiunea din partea lui Musk – care este CEO-ul companiei – de a accelera dezvoltarea tehnologiei Neuralink a dus la experimente substandard. Reuters a raportat că aceste experimente eșuate trebuiau repetate, ceea ce duce la uciderea din ce în ce mai multe animale de testare.

Actualii și foștii angajați au declarat agenției de presă că Musk face eforturi pentru un progres mai rapid la Neuralink, spunând angajaților într-un e-mail din februarie: „În general, pur și simplu nu ne mișcăm suficient de repede. Mă înnebunește!”

Se pare că acea notă internă a venit la 10 minute după un alt mesaj de la Musk, care includea un articol de știri despre oamenii de știință elvețieni al căror implant electric a ajutat un bărbat paralizat să meargă.

Raportul Reuters se bazează pe interviuri care Fortune le-a efectuat în ianuarie cu foști angajați Neuralink, care au descris „o întreprindere marcată de tensiuni interne și management neregulat”, precum și acuzații din partea grupurilor pentru drepturile animalelor de abuz, inclusiv „experimente invazive și mortale pe creier” pe maimuțe. . Compania a recunoscut ulterior că a ucis opt maimuțe în timpul experimentelor de cercetare.

Anul trecut, Neuralink a lansat imagini cu ceea ce spunea că arăta că mișcările mâinii intenționate ale unei maimuțe sunt traduse pentru a-i permite să joace un joc pe computer, iar în 2020, compania a declarat că a implantat cu succes un cip în creierul lui. porc pe nume Gertrude .

Ce face Neuralink?

Neuralink se descrie ca o „echipă de oameni excepțional de talentați” care „creează viitorul interfețelor creier-calculator”.

Pe lângă dezvoltarea de implanturi cerebrale care ar putea ajuta pacienții tetraplegici să comunice prin intermediul gândurilor lor și, eventual, chiar să-și recapete funcția motrică, senzorială sau vizuală , compania spune că „inventează noi tehnologii care ar putea extinde abilitățile noastre, comunitatea noastră și lumea noastră”.

Unii oameni de știință, totuși, susțin că Musk este exagerează potențialul Neuralink .

Implantul său cerebral este proiectat să funcționeze conectând mii de neuroni din creier, înregistrându-le activitatea și transpunând semnalele direct într-un dispozitiv extern. Acest lucru le-ar permite teoretic persoanelor cu tetraplegie să controleze computerele și dispozitivele mobile cu gândurile lor.

Musk a descris anterior tehnologia ca „a Fitbit în craniul tău”.

Chiar săptămâna trecută, Musk a spus că el însuși se va înscrie pentru a deveni subiect de testare odată ce testările umane vor primi permisiunea de reglementare.

https://fortune-com.translate.goog/2022/12/06/elon-musk-neuralink-staff-claim-rushed-brain-implant-trials-led-to-needless-deaths-1500-animals/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_hist=true

///////////////////////////////////////////////

Dezmembrarea statelor de Liliane Held-Khawam

14.000 de kilometri. Această cifră reprezintă granițele Uniunii Europene care delimitează piața unică și o separă de statele vecine. În ceea ce privește suprafața acestei uniuni vamale, aceasta se ridică la 4.493.712 km2. Aceasta arată că planificarea regională ocupă un loc preponderent în construcția europeană. Integrarea diferitelor teritorii pare centrală în reflecția cu dorința Bruxelles-ului de a omogeniza acest întreg.

Așa a fost adoptat Raportul „Europa 2000+” în anii 1990. Acesta face un bilanț al activității desfășurate de Comisie în domeniul amenajării regionale și al schimburilor de opinii cu statele membre în cadrul comitetului pentru dezvoltare teritorială. Acest document foarte cuprinzător este disponibil online ( link direct ): descoperim rolul regiunii, planificarea teritorială, importanța integrării prin colaborare transnațională (exemple: Geneva Mare, aglomerația trinațională Basel…).

Împărțirea teritorială în „NUTS”

Comisia Europeană a împărțit Europa în regiuni. Acestea sunt listate folosind un sistem numit „NUTS”. Detalii pot fi găsite în „Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind stabilirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS)”.

Sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=CELEX:32003R1059 )

Format din 3 niveluri, sistemul NUTS (1,2 și 3) ierarhizează această împărțire a „teritoriului economic al UE” și servește la:

colectarea, dezvoltarea și armonizarea statisticilor regionale;

analize socio-economice ale regiunilor;

definirea politicilor regionale ale UE.

Franța în 13 regiuni:…………………det.aici

https://lilianeheldkhawam.com/2014/12/13/le-demantelement-des-etats-les-regions/

/////////////////////////////////////////////

Imagini care dor: Coposu, HUIDUIT de 1 Decembrie la Alba. Iliescu si Roman se hlizesc

Pe 1 Decembrie 1990, urmare a campaniei de manipulare si dezinformare dusa de FSN impotriva liderilor Opozitiei, Corneliu Coposu a fost huiduit de catre zeci de mii de oameni la manifestarile de la Alba Iulia.

Corneliu Coposu a incercat sa sustina un discurs in fata multimii, insa a fost puternic huiduit. Vizibil incantati, cu gura pana la urechi, Ion Iliescu si Petre Roman mimeaza ca doresc sa linisteasca multimea. Corneliu Coposu si-a sustinut cu calm discursul pana la sfarsit.

Corneliu Coposu a stat 17 ani in inchisorile comuniste. Dupa 1990 propaganda FSN, partid creat si condus de Ion Iliescu si Petre Roman, a mintit ca liderul taranist a venit din Occident ca sa vanda tara strainilor.

https://24pharte.ro/imagini-care-dor-coposu-huiduit-de-1-decembrie-la-alba-iliescu-si-roman-se-hlizesc/

//////////////////////////////////////////////

Statele devin societăți pe acțiuni? Interviu

Iată un interviu pe care l-am avut cu Slobodan Despot , renumit pentru că este cel mai bun scriitor din Elveția francofonă.

Interviul a avut loc ca parte a publicației sale de duminică Antipresse via Skype, având în vedere dificultățile tehnice recurente pe care le am cu compania numărul 1 de telecomunicații elvețiană.

Experiența a fost foarte bogată și îmbogățitoare. Datorită lui Slobodan Despot l-am descoperit, de exemplu, pe Alexander Zinoviev sau problema foarte puțin cunoscută și dureroasă a destrămarii fostei Iugoslavii.

Public acest interviu la cererea prietenilor deoarece angajamentul meu este doar prin scris.

În fine, nu mă feresc de plăcerea mea de a publica aici comentariul pe care l-a scris despre mine. Cu siguranță, cel mai frumos lucru pe care l-am primit pe acest pământ!

LILIANE HELD-KHAWAM: STATELE DEVIN COMPANII ANONIME?

Manager de afaceri, consultant în management, Liliane Held-Khawam menține discret un blog uluitor. Acolo descoperim o cronică documentată a „reorganizării lumii” conform dreptului corporativ. Fie că este vorba de impozitare, de monedă, de politică energetică sau de transumanism, autorul arată cu calm și precizie devierea instituțiilor publice și a obiceiurilor moștenite către un model nou, transversal și transnațional de putere și de „management” al masei umane.

LHK nu avansează nimic fără dovezi. Fără motive ascunse de „conspirație” în analizele sale, ci o descriere rece și rațională a faptelor, cuplată cu o capacitate remarcabilă de sinteză. Acesta este ceea ce conferă eseurilor sale o pătrundere formidabilă și o înălțime de viziune care evocă uneori viziunile futuriste ale unui Alexander Zinoviev.

Explorând zonele gri în care mass-media nu se aventurează, LHK ajunge să pună la îndoială ce rămâne din interesul public și democrația însăși în statele care se transformă, fragmentat, în societăți cu răspundere limitată în beneficiul și sub conducerea castelor nealese. Folosind două exemple din țara ei, Elveția – politica monetară și vânzarea energiei hidraulice – ea ne arată în ce măsură oamenii sunt plini de iluzii cu privire la adevăratele acțiuni ale celor care ar trebui să-și apere interesele. Acest interviu general va fi completat util de lecturi preluate de pe site-ul său.

Slobodan Despot

Statele devin societăți pe acțiuni? O întrebare captivantă prin exemplul Elveției. De ce a fost legat francul de o monedă care eșuează, euro? De ce vrem să vindem cea mai mare comoară energetică a țării: barajele sale? Un interviu care pune sub semnul întrebării multe certitudini…

Link către interviu:

https://soundcloud.com/despotica/le-desinvite-dantipresse-017-liliane-held-khawam

https://lilianeheldkhawam.com/2016/04/02/les-etats-sont-ils-en-train-de-devenir-des-societes-anonymes/

///////////////////////////////////////////////

Reorganizarea lumii confirmată de două interviuri- Liliane Held-Khawam

Unde mergem?

Cuvânt înainte: Nu am putut rezista reluării unui interviu cu fostul premier israelian MS Peres care validează toată munca site-ului care se învârte în jurul reorganizarii lumii, a statului transnațional, a globalizării, a dispariției democrației etc.

Acest interviu validează și locul central al științei în viața viitoare a umanității.

Un al doilea articol, un interviu cu M Harari în revista Science et Vie, va completa tabloul cu o viziune foarte particulară asupra omului viitorului și a locului central al Inteligenței Artificiale.

M Harari a spus în special:

„ Ca să fiu sincer, cred că în viitor, oamenii vor folosi tehnologia pentru a se transforma în zei. Și vreau să spun asta literalmente, nu metaforic. Oamenii sunt pe punctul de a dobândi abilități care erau considerate în mod tradițional abilități divine. Oamenii pot fi în curând capabili să-și imagineze și să creeze ființe vii după bunul plac, să navigheze în realități imaginare doar cu puterea minții, să-și prelungească incredibil durata de viață și să-și schimbe propriul corp și spirit în funcție de dorința lor. »

Toate acestea ne duc înapoi la ceea ce unii numesc era post-umanistă definită după cum urmează de Wikipedia:

„ Postumanismul este un curent de gândire născut la sfârșitul secolului XX , care se ocupă de relația dintre oameni și tehnologii (inclusiv biotehnologii) și de schimbarea radicală și inevitabilă pe care această relație a provocat-o sau riscă să o provoace în lume. 1 . Cuvântul ar fi fost publicat pentru prima dată de Peter Sloterdijk în 1999, în cadrul unei conferințe dedicate lui Heidegger și sfârșitului umanismului, Sloterdijk postulând „ că dezvoltarea tehnoștiințelor a făcut necesară luarea în considerare a unui nou sistem de valori care să însoțească producția. a noilor fiinţe şi legitimarea puterii celor care vor beneficia de tehnologiile de augmentare umană” 2 . Pentru P Sloterdijk transumanismul, încă prost definit, ar fi o tranziție către postumanism. Acesta își propune să fie internațional, cu o Asociație Transumanistă Mondială creată în 1988 apoi redenumită „Umanitate+”.

Lectură bună.

Liliane Held-Khawam

Shimon Peres: „Asistăm la tranziția de la o lume veche la o lume nouă.” Philippe Gélie, Figaro

Fostul prim-ministru și fostul președinte al Israelului Shimon Peres

INTERVIU – Shimon Peres, 92 de ani, fost prim-ministru și fost președinte al Israelului, prezidează astăzi Centrul Peres pentru Pace.

Îngroșate întrebările din Le Figaro , în subțire răspunsurile lui Shimon Pérès

LE FIGARO. – Ce vă inspiră astăzi situația din Orientul Mijlociu?

Shimon Peres. – Încerc să privesc lumea cu o perspectivă mai largă. Ceea ce asistăm la trecerea de la o lume veche la o lume nouă. Este sfârșitul teritoriilor și al cuceririi lor. Trecem de la epoca pământurilor și a războaielor la o epocă nouă, complet diferită, bazată pe știință. Știința nu este ceva care trebuie cucerit cu forța. Nu o poți lua cuiva, nu trebuie să slăbești pe nimeni. Problema este că în acest moment nu am părăsit complet lumea veche și nu am intrat complet în lumea nouă.

Daesh pare într-adevăr mai inspirat din Evul Mediu…

Shimon Pérès. Războiul are un scop, terorismul este un protest. Jihadiștii spun: „Ne-ați insultat, vă vom tăia capul”. Sunt religioși, vor să schimbe sistemul și cred că au dreptul să se afirme. Dar nu au nici un program, nici un alt mesaj decât răzbunare.

Poate progresul să depășească aceste ideologii?

Shimon Peres. În sine, știința este neutră. Nu poți intra în lumea nouă cu arme și nu poți scăpa de sărăcie fără știință. Putem vedea clar că această revoluție a schimbat deja economia mondială și afectează sistemele guvernamentale. Liderii au puterea, dar nu au sprijinul oamenilor. Marile companii internaționale nu au nevoie de politicieni, nu au nevoie de arme, sunt aleși în fiecare dimineață de clienții lor. Ei sunt cei care dețin averea, 27.000 de miliarde de dolari în rezerve! Acest lucru schimbă sensul democrației. Astăzi, drepturi egale înseamnă dreptul fiecăruia de a fi diferit. Cine optează pentru discriminare a pierdut.

Depinde de guverne să se adapteze?

Shimon Peres: „În lumea nouă, nu mai putem conduce, trebuie să slujim.”

Este sfârșitul unui sistem. Există o economie globală, dar nu există un guvern global. În lumea nouă, nu mai putem conduce, trebuie să slujim. Guvernele actuale produc inegalitate socială în loc să o reducă. Generațiile tinere își doresc o educație mai bună, o viață mai bună, de aceea protestează. O vedem peste tot, în Orientul Mijlociu, în Africa, în Europa, în America.

Atacurile care lovesc Europa arată că lumea antică nu a dispărut…

Shimon Pérès. Dacă mergem să luptăm împotriva terorismului, acesta se întoarce la ușa noastră. Ceea ce trebuie să facem este să luptăm împotriva motivelor terorismului: sentimentul de inferioritate, lipsa de educație, medicamente, hrană, discriminarea femeilor… Când o femeie nu este educată, victima este copilul. Iar cei care au primit studii trebuie să poată munci. Întreprinderile trebuie să ajute generațiile tinere. În Orientul Mijlociu, 65% din populație are sub 28 de ani. Să lucrăm cu tinerii!

Cu toate acestea, mii de tineri, inclusiv ai noștri, pleacă să se alăture lui Daesh…

Shimon Peres. Cât costă? 10.000? 20.000? Dar milioane nu merg acolo. Trebuie să le dăm o altă alegere: să le explicăm religia și, în același timp, să le oferim mijloacele de a trăi. Luați Egiptul: populația s-a înmulțit cu cinci în cincizeci de ani, dar restul nu a urmat. Nilul se usucă, Etiopia construiește un baraj care îi îngrijorează pe egipteni… Astăzi, știința este capabilă să înmulțească fiecare picătură de apă cu cinci sau șase. Tinerii arabi și africani încep să se miște, trebuie să-i ajutăm. Când avem o abordare globală, nu mai avem granițe și nu suntem naționaliști.

„Trebuie să construim noi industrii în Africa și Orientul Mijlociu, să oferim acestor oameni un viitor, să transformăm zonele periculoase în noi piețe.”

Această lume globalizată cufundă și Europa într-o criză a migrației fără precedent…

Shimon Pérès. Nu este suficient să-i ajuți pe refugiați să se stabilească. Ca și în cazul terorismului, cauzele trebuie abordate. Trebuie să construim noi industrii în Africa și Orientul Mijlociu, să oferim acestor oameni un viitor, să transformăm zonele periculoase în noi piețe.

Nimic în lumea de astăzi nu-ți atenuează optimismul?

Shimon Peres. Bărbații sunt întotdeauna pesimiști, dar istoria este optimistă. Compară lumea de astăzi cu cea de acum două secole. Optimiștii și pesimiștii mor la fel, așa că ar fi bine să fii fericit. Prefer fericirea în locul egalității. Nu, nu sunt deloc pesimist. Aceasta este și o caracteristică a poporului evreu.

Nu vă îngrijorează situația Israelului în acest Orient Mijlociu zbuciumat?

Shimon Peres. Nu producem ceasuri, pariem pe eternitate! Am oferit lumii un document important, Cele Zece Porunci: 172 de cuvinte care constituie condiția prealabilă a civilizației. Este o revoluție care pune moralitatea pe primul loc. A fi poporul ales nu a fost un concurs de frumusețe: am fost masacrați, exilați, am experimentat Shoah-ul. Dar astăzi suntem singurii oameni din Orientul Mijlociu care vorbesc limba profeților lor. Avem 4.000 de ani ca popor și 68 de ani ca stat. Această nouă stare ne-a dat temperamentul tinereții.

Vedeți o lecție pentru popoarele vecine?

Shimon Peres. „Israelul este 95% știință și oameni, 5% pământ.”

Am venit de departe: un pământ foarte mic și foarte sărac, punctat de mlaștini și deșerturi, un râu, Iordanul, care are mai multă faimă decât apa… Eram entuziasmați de visul nostru, dar lipsiți de realitate. Am descoperit apoi că există o resursă disponibilă în natură, caracterul uman. Și, bine ai venit, am făcut aproape totul. Israelul este 95% știință și oameni, 5% pământ.

Dar un pământ care rămâne amenințat…

Shimon Pérès. Nu numai că am schimbat lumea, am schimbat perspectiva asupra lumii. Beneficiul pe care îl căutăm nu este bogăția, ci pacea și inovația. Deci al-Qaeda sau Daesh nu sunt problema. Problema este sărăcia, ignoranța, intoleranța. Aceasta este ceea ce trebuie să luptăm. Orientul Mijlociu și Africa se confruntă cu această alegere. Trecutul nu conține viitor, nu există experți pentru ceea ce nu s-a întâmplat încă.

Optimismul tău se aplică și în Europa?

Shimon Peres. „De ce europenii nu adoptă o limbă comună?”

Uniunea Europeană este tânără, în comparație cu secolele de război și conflicte care au precedat-o. Trebuie să extindem viziunea lui Jean Monnet. De ce europenii nu adoptă o limbă comună, de exemplu? În era digitală, mai ai mii de traducători! Pun pariu că Franța va fi prima țară din lume care va fi complet digitalizată. Revoluția digitală aduce o creștere de 2% pe an, a început deja.

La 92 de ani, te gândești doar la viitor!

Shimon Peres. Oamenii mă întreabă adesea cum rămân tânăr. Este simplu: numără-ți realizările în viață și visele tale în capul tău. Dacă ai mai multe vise decât amintiri, ești tânăr.

YUVAL NOAH HARARI, AUTORUL CĂRȚII „ SAPIENS, O SCURTĂ ISTORIE A UMANIȚII ”, Science et Vie

Doctor în istorie, absolvent al Universității din Oxford, Yuval Noah Harari, 39 de ani, predă la catedra de Istorie a Universității Ebraice din Ierusalim. 65.000 de oameni se abonează la cursul său online O scurtă istorie a umanității. În 2012, a primit Premiul Polonsky, care recompensează creativitatea și originalitatea lucrărilor din științele umane. Cercetările sale actuale abordează întrebări istorice foarte generale privind relațiile dintre istorie și biologie, diferența dintre Homo sapiens și alte animale sau chiar relația noastră cu fericirea.

>> DEscopera-I INTERVIUL.

1/ CUM AȚI VENIT CU ACEASTA DORINȚĂ DE A SCRIE PE UN SUBIECT LA MAI DE AMBIȚIOS CA ISTORIA UMANIȚII?

Mi s-a părut urgent să accesez o viziune globală a umanității, pentru că specia umană este la un pas de a lua deciziile cu cele mai grave consecințe de la crearea ei, și de a redefini traiectoria și sensul însuși al vieții. . De la apariția vieții pe pământ în urmă cu patru miliarde de ani, viața a fost guvernată de legile selecției naturale. În toate aceste ere, fie că ești un virus sau un dinozaur, evoluezi după principiile selecției naturale. Acum, știința umană ar putea înlocui selecția naturală cu un design inteligent și ar putea începe să creeze forme de viață non-organice. Problema este că designul inteligent al omului este ghidat de forțele oarbe ale pieței și de modele efemere. Distrugem o mare parte a planetei noastre într-o orgie de consum nestăpânit. Sper că înțelegerea cine suntem, de unde venim și cum am câștigat o astfel de putere ne va ajuta să luăm decizii mai înțelepte pentru viețile noastre viitoare.

2/ MODUL TĂU DE A NE POVȚI DESPRE ACEASTA EVOLUȚIE LUNGĂ, PRIN AMESTAREA ISTORIEI, BIOLOGIEI, FILOZOFIEI ȘI ECONOMIEI, CITITORII PASIONAȚI DIN LUMEA. ÎNCĂȘI MARK ZUCKERBERG, FONDATORUL FACEBOOK-ULUI, V-A DECLARAT CARTEA „CARTEA ANULUI 2015”. CUM EXPLICATI O ASTA MODA?

Cred că cartea a primit o primire pozitivă pentru că răspunde unei nevoi reale. Trăim într-o lume globală, dar școlile și cărțile încă ne spun doar povești „parohiale” despre o țară sau o anumită cultură. Realitatea este că nu mai există o singură țară independentă în lume. Planeta noastră este încă împărțită în 200 de țări diferite, dar toate depind de forțele economice, politice și culturale care sunt globale. Principalele probleme cu care ne confruntăm sunt, de asemenea, de natură globală. Ce se va întâmpla când încălzirea globală va crea schimbări climatice radicale? Ce se va întâmpla când computerele înlocuiesc oamenii pe piața muncii și majoritatea oamenilor devin inutili din punct de vedere economic? Ce se va întâmpla când descoperirile în biotehnologie vor face posibilă îmbunătățirea umană, creând deosebiri imense între bogați și săraci? Acestea sunt întrebări la care toți oamenii trebuie să răspundă și nicio țară nu le poate rezolva în mod izolat. Cred că „Sapiens” a fost atât de bine primit pentru că spune povestea umanității ca întreg și o face dintr-o perspectivă globală, mai degrabă decât una locală.

3/ ANALIZELE DVS. SUNT RELEVANTE ȘI INOVATIVE. DE EXEMPLU, EXPLICAȚI CĂ FEMEILELE SUNT LA PUTERNICE CA BĂRBAȚII ȘI „ÎN ÎN GENERAL, SUNT MAI REZISTENTE LA FOAME, LA BOALĂ ȘI LA OBOSELI”. FEMINISMUL ÎNCĂ ESTE DREPT SĂ FIE ÎN 2015?

Feminismul a fost una dintre cele mai importante revoluții ale secolului trecut. A contestat și a răsturnat cu succes așa-numitele structuri sociale „naturale” care rezistaseră de mii de ani și supraviețuiseră nenumăratelor alte revoluții. Succesul relativ al feminismului ar trebui să ne facă, de asemenea, să ne regândim istoria. Cum au reușit bărbații să domine majoritatea societăților umane în trecut?

Cea mai comună teorie sugerează că bărbații sunt mai puternici fizic decât femeile și că și-au folosit forța fizică superioară pentru a forța femeile să se supună. Un argument mai subtil explică faptul că puterea lor le-a permis oamenilor să monopolizeze sarcinile economice care necesită efort fizic, cum ar fi aratul sau recoltarea. Acest lucru le-a dat control asupra producției de alimente, ceea ce s-a tradus în putere politică.

Principala problemă cu această teorie este că nu există nicio corelație între puterea fizică și puterea socială în societățile umane. Bătrânii de șaizeci de ani îi domină în general pe cei de douăzeci de ani, în timp ce adulții tineri sunt mult mai puternici fizic decât bătrânii lor. Gândiți-vă și la ierarhia din biserica catolică. Cum devii papă? Nu bătându-i la pumni pe ceilalți cardinali. Chiar și în crima organizată, liderul suprem nu este neapărat cel mai puternic. Este adesea un bărbat în vârstă, care rareori își uzează pumnii. Reușește să lase munca murdară oamenilor mai tineri și mai puternici. Un tip care crede că modalitatea de a deveni șeful este să-l învingă pe cel de la putere este puțin probabil să trăiască suficient de mult pentru a învăța din greșelile sale. Chiar și printre cimpanzei, masculul Alfa își câștigă poziția prin stabilirea unei coaliții cu alți bărbați și femele, nu prin violență pură. Printre bonobo, femelele domină masculii pentru că comunică mai bine între ele.

De fapt, istoria omenirii demonstrează că există adesea o relație inversă între puterea fizică și puterea socială. În majoritatea societăților, clasele muncitoare sunt responsabile pentru munca manuală. Pentru a reuși în politică, nu ai nevoie de forță fizică superioară. Trebuie să construiești alianțe puternice și pentru asta ai nevoie de abilități sociale. Trebuie să liniștiți oamenii – să-i atragi de partea ta – și mai presus de toate, trebuie să înțelegi ce se întâmplă în mintea celorlalți (în special a dușmanilor tăi).

Se explică adesea că bărbații au mai puțin talent social decât femeile și că, în special, bărbații au o capacitate mai mică de a înțelege și de a înțelege nevoile, dorințele și punctele de vedere ale celorlalți. Cum se face că în societatea noastră, al cărei succes depinde în primul rând de capacitatea de a stabili o colaborare socială, indivizii cel mai puțin potriviți cooperării și care au cele mai puține calități sociale (bărbați) sunt cei care îi controlează pe cei care sunt a priori mai talentați în acestea zone (femei)? Astăzi nu avem un răspuns definitiv. Acesta rămâne unul dintre misterele istoriei.

4/ PUNEȚI ÎNTREBAREA FERICIRII, ÎNTREBându-vă DACA SUNTEM MAI FERICIȚI ÎN TIEMILE NOASTRE DECÂT VĂRII NOȘTRI VÂNĂTORII-CULEGĂTORI. CREDEȚI CĂ SAPIENII ANULUI 2015 SUNT CAPAȚI SĂ FIE FERICIȚI?

Deși oamenii sunt deosebit de buni la dobândirea puterii, ei nu par să fie foarte buni în a o transforma în fericire. Drept urmare, în 2015, suntem mult mai puternici decât înainte, iar viața noastră este cu siguranță mult mai confortabilă decât în trecut. Cu toate acestea, este discutabil dacă suntem mult mai fericiți decât strămoșii noștri. În comparație cu ceea ce au visat majoritatea oamenilor de-a lungul istoriei, trăim în paradis. Dar din anumite motive, nu ne simțim așa.

O explicație este că fericirea depinde mai puțin de condițiile obiective decât de propriile noastre așteptări. Totuși, așteptările tind să se adapteze condițiilor. Când lucrurile se îmbunătățesc, așteptările noastre se umflă în consecință și astfel chiar și îmbunătățirile substanțiale ale condițiilor noastre de viață ne lasă la fel de nemulțumiți ca înainte.

O altă explicație este că așteptările noastre și fericirea noastră sunt ambele determinate de sistemul nostru biochimic intern. Iar sistemul nostru biochimic intern nu are un interes real pentru fericire. A fost modelat de evoluție pentru a crește șansele noastre de supraviețuire și reproducere, iar evoluția ne-a asigurat că, indiferent de ceea ce realizăm, rămânem veșnic nemulțumiți, căutând în permanență mai mult.

La cel mai fundamental nivel, răspunsul nostru instinctiv la plăcere nu este satisfacția, ci căutarea pentru mai multă plăcere. Așa că, indiferent de ceea ce completăm, ne crește doar apetitul pentru mai mult, nu satisfacția noastră. Aceasta explică de ce omenirea a avut atât de mult succes în a cuceri lumea și a dobândi o putere imensă, dar nu a reușit să transforme toată această putere în fericire.

5/ LA SFÂRȘITUL CĂRȚII DVS., abordați EVOLUȚIA SELECȚIEI NATURALE, ȘI sfârșitul ei FOARTE APROPIAT, CAUZAT DE CERCETĂRI EFECTUATE DE LABORATOARELE DIN PRIN LUME. CUM îți imaginezi viitorul nostru?

Sincer să fiu, cred că în viitor, oamenii vor folosi tehnologia pentru a se transforma în zei. Și vreau să spun asta literalmente, nu metaforic. Oamenii sunt pe punctul de a dobândi abilități care erau considerate în mod tradițional abilități divine. Oamenii pot fi în curând capabili să-și imagineze și să creeze ființe vii după bunul plac, să navigheze în realități imaginare doar cu puterea minții, să-și prelungească incredibil durata de viață și să-și schimbe propriul corp și spirit în funcție de dorința lor.

De-a lungul istoriei, au existat multe revoluții economice, sociale și politice. Dar un lucru a rămas constant: însăși noțiunea de umanitate. Încă avem același corp și minte ca strămoșii noștri din Roma antică sau Egipt. Și totuși, în următoarele decenii, pentru prima dată în istorie, conceptul de umanitate va suferi o revoluție radicală. Dincolo de societatea și economia noastră, corpurile și mințile noastre vor fi transformate de genetică, nanotehnologie și interfețe creier-calculator. Corpurile și mințile vor fi principalele produse ale economiei secolului XXI.

Când ne gândim la viitor, de obicei ne imaginăm o lume în care oamenii care sunt identici cu noi în toate aspectele importante beneficiază de tehnologia îmbunătățită: pistoale laser, roboți inteligenți și nave spațiale care călătoresc cu viteza luminii. Cu toate acestea, potențialul revoluționar al tehnologiilor viitoare este de a transforma Homo Sapiens însuși, inclusiv corpurile și mințile noastre, nu doar vehiculele și armele noastre. Cel mai fascinant lucru despre viitor nu vor fi navele spațiale, ci ființele care le pilotează.

Să luăm moartea ca exemplu principal. De-a lungul istoriei, moartea a fost considerată un fenomen metafizic. Murim pentru că Dumnezeu decide, sau Cosmosul, sau Mama Natură. În mod logic, se credea că moartea poate fi anulată doar printr-un fel de mare eveniment metafizic, cum ar fi întoarcerea lui Hristos. Recent, am început să redefinim moartea ca o problemă tehnică. O problemă foarte complicată, fără îndoială, dar în esență o problemă tehnică. Și știința este convinsă că orice problemă tehnică necesită o soluție tehnică. Nu trebuie să așteptăm ca Dumnezeu, Isus Hristos sau Mesia evreu să învingă moartea. Câțiva tocilari dintr-un laborator ar putea să o facă. Dacă în mod tradițional, moartea era apanajul preoților și teologilor, inginerii preiau. În urmă cu doi ani, Google a fondat o companie numită Calico, menită să rezolve problema morții. Acest lucru va avea ca rezultat oportunități enorme, precum și pericole teribile. Nu există niciun motiv să fim optimiști sau pesimiști în acest sens, trebuie să fim realiști. Trebuie să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat – este știință, nu science fiction – și este timpul să începem să ne gândim serios la asta. Prin comparație, majoritatea problemelor care îngrijorează guvernele și cetățenii sunt nesemnificative. Criza economică globală, Statul Islamic, situația din Ucraina… toate sunt probleme importante desigur, dar sunt complet incidentale în comparație cu problema îmbunătățirii umane.

6/ A RECUPERAT RECENTAREA INTERESULUI PENTRU DEZVOLTAREA INTELIGENTEI ARTIFICIALE, CU MAI PARTICUL IMPLICAREA LUI STEPHEN HAWKING, BILL GATES SI ELON MUSK, INTR-O FUNDATIE DESTINATA PĂSTRĂRII O ETICĂ ÎN RELATIE CU PRODUCEREA ETICĂ. . LE IMPARTINAȚI OPINIA?

Creșterea inteligenței artificiale este o dezvoltare extrem de importantă și extrem de îngrijorătoare. Pericolul este că AI-ul va face pe majoritatea oamenilor inutili. Algoritmii digitali ajung din urmă cu oamenii în tot mai multe domenii cognitive. Este puțin probabil ca computerele să dezvolte ceva apropiat de conștiința umană, dar pentru a înlocui oamenii în economie, computerele nu au nevoie de conștiință. Au nevoie doar de inteligență. De-a lungul istoriei, inteligența a mers întotdeauna mână în mână cu conștiința. Singurele entități inteligente au fost entități conștiente. Singurii care puteau juca șah, conduce vehicule, lupta războaie și diagnosticau boli erau ființe umane conștiente. Dar inteligența se separă de conștiință. Dezvoltăm algoritmi non-conștienți care pot juca șah, pot conduce vehicule, pot lupta războaie și pot diagnostica bolile mai bine decât putem. Când economia trebuie să aleagă între inteligență și conștiință, economia va alege inteligența. Nu prea are nevoie de conștiință. Odată ce mașinile fără șofer și medicii roboți îi depășesc pe șoferii umani și medicii, milioane de șoferi și medici din întreaga lume își vor pierde locurile de muncă, deși mașinile fără șofer sau medicii robot nu au conștiință.

Ce folos vor avea oamenii într-o astfel de lume? Ce vom face cu miliarde de oameni fără valoare economică?

Nu știm. Nu avem un model economic pentru o astfel de situație. Aceasta ar putea fi cea mai mare problemă economică și politică a secolului XXI.

https://lilianeheldkhawam.com/2016/03/30/la-reorganisation-du-monde-confirmee-par-deux-entretiens-liliane-held-khawam/

//////////////////////////////////////////

Potrivit lui Harari, lobbyist-ul WEF, drepturile omului sunt doar o ficțiune. Legitimarea pedofiliei devine o formalitate

În urmă cu șaptezeci de mii de ani, strămoșii noștri umani erau niște animale nesemnificative, pur și simplu se ocupă de treburile lor într-un colț al Africii cu toate celelalte animale. Dar astăzi, puțini ar nega că oamenii domină planeta Pământ; ne-am răspândit pe fiecare continent și acțiunile noastre determină soarta altor animale (și poate Pământul însuși). Cum am ajuns de acolo până aici? Istoricul Yuval Noah Harari sugerează un motiv surprinzător pentru ascensiunea umanității.

Acest videoclip, vechi de 10 ani și vizionat de peste 4 milioane de ori, vă arată prin a+b tot disprețul pe care îl poate avea acest om față de populația umană. Evident, aceste comentarii derogatorii nu se aplică sponsorilor săi miliardari, deoarece sunt zei.

Acest discurs plin de ură trebuie denunțat tare și clar de toată lumea pentru a evita apariția unei culturi dezumanizante, abjecte și monstruoase. De fapt, nu există cuvinte care să descrie filozofia vedetei miliardarului.

Asta nu e tot. Nesocotind legislatia facuta de oameni in general, acest influencer cauta sa sparga tabuurile, liniile rosii pe care societatea nu le trece in mod normal.

Acest discurs este foarte util oamenilor puternici al căror comportament delincvent ar putea intra sub incidența legii.

Exemplu. Pedofilia, care se presupune a fi aspru pedepsită, apare încet și se plasează în centrul societății. Tine minte:

Între 0 și 4 ani, să fie informat despre „satisfacția legată de atingerea propriului corp” și masturbarea timpurie a copilăriei”. În același timp, va fi vorba despre învățarea „să-și exprime dorințele” și dezvoltarea „o curiozitate față de corpurile altora”. După 4 ani, cu siguranță vom fi gata pentru un adevărat „joc sexual” . [1] Prin urmare, va fi vorba de a fi informat cât mai repede cu putință despre „prietenia și dragostea cu persoane de același sex”. Între 6 și 9 ani, ne vom descoperi „drepturile sexuale”, precum și „influența pozitivă a sexualității asupra sănătății și bunăstării”. De asemenea, va fi necesar să se studieze în continuare tehnica „masturbării”, în timp ce se învață „să accepte diversitatea stilurilor de viață”. Între 9 și 12 ani, va trebui să fiți capabil să „descrieți violul” și alte violențe sexuale [2] , pe lângă faptul că sunteți informat despre diferitele „dimensiuni” posibile ale organelor genitale masculine și feminine. În această etapă, vom fi învățat evident că este dăunător să rămânem „tăcuți” sau să rămânem în „negație” cu privire la „orientarea sexuală” a cuiva. Între 12 și 15 ani, se va adăuga întrebarea „sarcinii în cupluri de același sex”, precum și cea a „identității de gen”. (Nu ar fi acesta momentul ideal pentru a începe „tratamentul hormonal”?). Și pentru a le oferi celor mai puțini resurse o șansă, aceștia vor fi în continuare învățați să „iasă” ca homo- sau bisexuali chiar și după 15 ani! https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/20/onu-oms-une-e education-sexualle-explosive-pour-revolutionner-l humaine-dossier-vincent-held/

Luați spectacolul olandez pentru copii „Pur și simplu gol”. Acolo, adulții se dezbracă în fața copiilor care trebuie să urmărească acest spectacol în direct. Într-unul dintre episoade, un bărbat transgender s-a dezbracat în fața unor copii de 10 și 12 ani. În timp ce realizatorii de film au fost nevoiți să estompeze părțile private pentru telespectatori, copiii prezenți au fost nevoiți să urmărească versiunea necenzurată pentru că este „educativă”!

Il existe aux Pays-Bas une émission de télévision pour enfants intitulée "Simply Naked", dans laquelle des adultes se déshabillent devant des enfants. Dans cet épisode, un transgenre s'est déshabillé devant des enfants de 10 et 12 ans.

Mais ce n’est pas tout

Ils ont du flouter… pic.twitter.com/Kbc4DDnIFu
— ⚜ Eric Archambault ⚜ (@EricArchambaul7) September 27, 2023

Germania. Era vorba despre educația sexuală dedicată copiilor mici, precum și despre crearea unor săli în care copiii să se poată juca la doctor și să-și exploreze corpul. Ziarele financiarizate au denunțat minciunile unui post de televiziune precum Fox News, fără a ezita să-l denigreze în acest proces pentru a-l discredita mai bine.

Dar câteva luni mai târziu, aceeași observație a fost făcută de marile ziare elvețiene.

Aflăm că o creșă administrată de orașul Zurich oferă locuri protejate unde copiii își pot explora sexualitatea. Veți descoperi că în acest caz, politicienii sunt cei care promovează ignominia.

https://www.24heure.ch/sexualite-espaces-de-masturbation-dans-les-creches-suisses-622357949939

Ne-am continuat cercetările și iată ce am observat. În contextul lecțiilor de educație sexuală dedicate copiilor de școală primară, profesorul desemnat trebuia să părăsească clasa, iar „lecția” putea fi susținută de o asistentă a școlii, sau chiar de un activist LGBT, sau altul. Și conform experienței recente, cursul a virat în promovarea anumitor practici.

https://www.sexualaufklaerung-schule.ch/web.php/9/fr/enseignement.es/0-4-an

Pastorul Harari predică neobosit cuvântul bun în toată lumea. cuvintele lui sunt tot atâtea încălcări ale legislației. El este cel care ridică capacul la toate inhibițiile, inclusiv cele mai periculoase. Și l-am lăsat să o facă. Ascultați-l pe criminologul Xavier Rauffer despre acest subiect. Eu personal nu am putut ajunge la finalul videoclipului…

Toate aceste evenimente care se adaugă la sesiuni de educație sexuală mai mult decât explicite apar peste tot în lume. Distrugerea dimensiunii invizibile a acestor copii este garantată, chiar dacă reacția fiecăruia poate varia.

Defalcarea, precum și înlocuirea reperelor societale sunt coordonate la nivel planetar datorită structurii supranaționale a sistemului ONU (UNESCO, OMS) și a galaxiei sale de ONG-uri presupuse să reprezinte societatea civilă. De fapt, toate aceste organizații (inclusiv ONU) implementează proiectele finanțatorilor lor care sunt în esență miliardarii lumii financiare, divinizați de același Harari în urmă cu aproximativ zece ani.

Micuții noștri au nevoie de tine și mai ales de forțele noastre de ordine și de securitate. Este urgent.

https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/04/selon-harari-le-lobbyiste-du-wef-les-droits-de-lhumanite-ne-sont-quune-fiction-la-legitimation-de-la-pedophilie-devient-une-formalite/#more-72632

//////////////////////////////////////////////////

Cine ne va salva copiii de expunerea lor la sexualizarea timpurie, găzduită de grădinițe și școli? Raport exploziv de la SOS Education.

Descoperiți întâlnirea față în față dintre Sophie Audugé, delegat general al SOS Educație, și Mathieu Bock-Côté, pe CNews din 27 ianuarie 2024 – Sophie Audugé dezvăluie principalele puncte ale raportului de analiză privind educația sexuală în context școlar realizat de SOS Education, înainte de lansarea sa oficială pe 29 ianuarie! Accesați fișierul complet urmând acest link: https://soseducation.org/notes-etudes-interviews-tribunes/education-sexualite-ecole

Absolut totul sugerează că copiii se confruntă încă de la o vârstă foarte fragedă cu „educație” sexuală care, în realitate, ar putea constitui un adevărat atac moral, psihologic și emoțional în cadrul școlii, un loc care ar trebui să ofere siguranță copilului.

Cine este Alfred Kinsey, profetul educației sexuale curios?

Profetul a ceea ce pare violență mentală (ca să nu zic încălcare) care ar trebui să ducă mai devreme sau mai târziu la violență fizică, venită de exemplu de la iubiți, ei înșiși traumatizați, este sinistrul Alfred Kinsey. Ideologia acestui om și-a găsit ecou în bârlogurile OMS, finanțate din belșug de Fundația Gates. Dar Bill Gates a fost stropit de scandalul celebrului pedofil Epstein.

„În 1947 a fondat un Institut de Cercetare a Sexului la Universitatea Indiana din Bloomington , redenumit mai târziu Institutul Kinsey pentru Cercetare în Sex, Gen și Reproducere (denumit în mod obișnuit Institutul Kinsey ). Institutul de Cercetare a Sexului este până în prezent singurul institut de cercetare specializat în studiul sexualității umane din lumea anglo-saxonă și unul dintre puținele din lume dintre cele cincisprezece active. În lumea de limbă germană, Institutul de Cercetări Sexuale al lui Magnus Hirschfeld de la Universitatea din Berlin a fost primul care a fost fondat în 1919 4 . În lumea francofonă, Universitatea Quebec din Montreal a fondat în 1969 un departament independent de sexologie, căruia i-au fost atașate două catedre de cercetare active 5 .

Munca lui a stârnit multe controverse, atât științifice, cât și non-științifice. A fost criticat în principal pentru motivațiile personale de a-și promova obiectul de studiu și reprezentativitatea slabă a eșantionului de populație studiat de institutul său.

Kinsey este acuzat că a obținut rezultatele cercetărilor sale utilizând serviciile unui număr necunoscut de pedofili. Institutul Kinsey a refuzat întotdeauna să dezvăluie sursele eșantionării și conținutul arhivelor sale sensibile. Cu toate acestea, au fost menționate unele nume, cum ar fi cel al notoriului molestator de copii „Rex King” alias „Mister X”. „

Wikipedia

Vincent Held a alertat foarte devreme asupra acestui subiect scabrus, integrat în programa școlară. Și acolo Elveția este în frunte. Scolile catolice incluse.

Sexualizarea timpurie a copiilor: Elveția în prim-plan!

Este un fapt: guvernul elvețian aprobă în mod deschis standardele OMS pentru educația sexuală, pe care le consideră „întemeiate științific”. În februarie 2018, Consiliul Federal a oferit sprijinul său oficial fundației Santé Sexual Suisse (SSS) din Lausanne , o organizație dedicată promovării acestor metode educaționale „bazate pe drepturi”:

„SĂNĂTATEA SEXUALĂ din ELVETIA […] promovează educația sexuală holistică în Elveția, conform standardelor OMS pentru Europa . » [5]

https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/20/onu-oms-une-education-sexualle-explosive-pour-revolutionner-lhomme-dossier-vincent-held/

Având în vedere oroarea absolută a situației și imperativul de a vedea părinții și forțele de ordine intervinând pentru a pune capăt acestui joc de masacru, Vincent Held și-a pus la dispoziție cartea Enslavement.

Rezumat – Înrobire

Descărcați cartea, faceți clic pe link-urile:

vincent-a ţinut-înrobire

vincent-held-enslavement (comprimat)

Salutăm munca SOS Education și invităm orice adult să se implice în acest subiect care nu poate accepta compromisuri.

https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/06/qui-va-sauver-nos-enfants-de-leur-exposition-a-la-sexualisation-precoce-hebergee-par-les-garderies-et-ecoles-rapport-explosif-de-sos-education/#more-72650

//////////////////////////////////////////////////

Bine de știut în era terapiei genice. Agenții biotoxici pot fi generați dintr-un virus informatic. 01 Net

Universitatea Ben Gurion – Diferitele etape ale atacului

Cuvânt înainte: Vă invit să puneți aceste informații în perspectivă cu articolele noastre https://lilianeheldkhawam.com/2020/08/02/notre-sante-livree-aux-ingenieurs/ https://lilianeheldkhawam.com/2015/ 05/ 28/la-haute-finance-a-légale-de-votre-patrimoine-genetique-by-liliane-held-khawam/ https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/26/des-humaine-geneticement-modificat- bientot-possible-grace-a-la-revision-de-la-loi-bioethique/ https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/28/lavenir-du-vivant-est-aux-mains-de- the elite -financiere-dispossessed-lafrique-has-become-a-reservoir-of-cobayes-de-la-biotech-financiarisee/ https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/25/crispr-cas-9-ou- the -bricolage-du-vivant-video-din-the-we-article-cu-bill-gates-promotor-de-crispr/

Cercetătorii în domeniul securității au arătat că este posibil să se interfereze la nivel de computer cu procedurile de sinteză a ADN-ului pentru a provoca crearea de agenți infecțioși. Un scenariu care dă pielea de găină. Gilbert KALLENBORN

Crearea și răspândirea unui virus biologic dintr-un virus informatic nu este science fiction, ci un scenariu imaginat și testat de hackeri de la Universitatea Ben-Gurion, o instituție binecunoscută pentru cercetările sale extraordinare în probleme de securitate cibernetică. Într-un articol publicat în Nature, ei descriu un atac destul de incredibil care vizează un laborator de sinteză a ADN-ului. Acest domeniu este în plină expansiune, mai ales după inventarea tehnicii Crispr-Cas9. Sunt multe promisiuni, în sectoarele medical, chimic și agroalimentar. Dar există și riscuri, în special riscuri IT.

În scenariul lui Ben-Gurion, un hacker infectează stația de lucru a unui genetician și modifică secvența de ADN proiectată. El injectează un cod capabil să producă proteine rău intenționate, cele ale unui virus sau un agent toxic de exemplu. Cu toate acestea, acest cod este împrăștiat în bucăți mici ca un puzzle, astfel încât scanarea secvenței ADN – al cărei scop este detectarea posibilelor serii de perechi de baze dăunătoare – nu generează o alarmă. După fabricare, firele de ADN sunt controlate prin secvențiere și, din nou, hackerul reușește să intervină pentru a falsifica rezultatul și a face oamenii să creadă că este într-adevăr secvența corectă de ADN.

Reasamblare prin Crispr-Cas9

Urmează faza de transformare genetică. ADN-ul sintetic este injectat într-o celulă. În prezența proteinelor Cas9, o parte a codului genetic rău intenționat se va ocupa de reasamblarea pieselor mici și de a crea o secvență capabilă să producă agentul toxic. Iar laboratorul nu a văzut decât foc de la început până la sfârșit. „Această amenințare este reală. Am efectuat o dovadă a conceptului: ADN-ul ofuscat care codifică o peptidă toxică nu a fost detectat de software-ul de screening. Comanda respectivă a fost mutată în producție ”, subliniază cercetătorii. Evident, experimentul nu a fost realizat până la final, pentru a evita orice risc de contaminare.

Descoperă și în video

Pentru a proteja împotriva unui astfel de „biohack”, cercetătorii de la Universitatea Ben-Gurion recomandă, printre altele, utilizarea sondelor de detectare a intruziunilor la nivel de rețea și asigurarea integrității designului cu semnături electronice. Fără aceasta, mințile teroriste ar putea fi tentate să lanseze un nou agent infecțios, în stil coronavirus.

Sursa : Nature (prin Zdnet)

https://www.01net.com/actualites/on-peut-generer-des-agents-bio-toxices-a-partir-d-un-virus-informatique-2012868.html

https://lilianeheldkhawam.com/2020/12/21/bon-a-savoir-a-lheure-de-la-therapie-genique-on-peut-generer-des-agents-bio-toxiques-a-partir-dun-virus-informatique-01-net/

//////////////////////////////////////////////////

Implanturi cerebrale, mașini autonome… Cinci inovații de la Elon Musk care (poate) îți vor revoluționa viața de zi cu zi

Miliardarul american este cunoscut pentru proiectele sale futuriste. Cucerirea spațiului, neuroștiința, transportul… Franceinfo a analizat câteva dintre aceste inovații.

Articol scris deMarie-Violette Bernard

Televiziunile Franceze

„ Bărbații sporiți ” . Acesta este noul proiect futurist al lui Elon Musk , care dorește să dezvolte implanturi cerebrale capabile să îmbunătățească abilitățile cognitive ale ființelor umane. Miliardarul de origine sud-africană (american naturalizat) s-a angajat deja în mai multe proiecte de inovare tehnologică, care uneori par de nerealizat. Călătorii pe Marte, mașini fără șofer, tren „supersonic”… Va revoluționa Elon Musk cu adevărat viața noastră de zi cu zi? Franceinfo a analizat întrebarea.

1 Tesla: mașini autonome

Care este proiectul lui Elon Musk? Majoritatea producătorilor de mașini, inclusiv compania lui Elon Musk, Tesla, lucrează pentru a dezvolta vehicule capabile să conducă fără intervenția umană. „Mașinile vor deveni din ce în ce mai autonome în anii următori: șoferii vor putea să renunțe la volan sau la pedale, menținând în același timp o anumită vigilență pe drumuri precum autostrada sau drumurile departamentale”, Guillaume Crunelle, partener responsabil, explică franceinfo despre industria auto de la Deloitte. Tesla a investit deja în acest tip de autonomie.”

Compania comercializează mai multe modele cu pilot automat, reamintește Numerama . Programul a permis unui șofer olandez să evite un accident în Belgia la sfârșitul lunii decembrie. În cele din urmă, Tesla vrea să dezvolte vehicule capabile să conducă fără nicio intervenție din partea unui șofer.

Este acest lucru realist? Proiectul nu este doar realist, ci și bine avansat. „Până în 2025 până în 2030, anumite vehicule vor avea autonomie totală în toate situațiile și se vor putea descurca fără pedale și volan”, prezice Guillaume Crunelle. Dar acest lucru necesită „a face mașina cognitivă, adică a-i permite să înțeleagă și să interacționeze cu mediul său”.

Pentru a dezvolta această formă de inteligență artificială, producătorii trebuie să-și facă vehiculele să parcurgă kilometri: aceasta este „învățare automată” . Un domeniu în care compania lui Elon Musk are avantaj. ” Tesla este în prezent singurul producător care are mașini parțial autonome pe șosea și care le vinde , subliniază Guillaume Crunelle. Toate vehiculele sale sunt conectate și oferă informații despre mediul lor și situațiile întâlnite de-a lungul milelor.”

Elon Musk a anticipat aceste progrese tehnologice. Potrivit Numerama , toate mașinile Tesla care au părăsit fabrica din octombrie 2016 au deja camerele, senzorii și capacitățile de calcul necesare care le vor permite, în câțiva ani, să se deplaseze fără intervenția unui șofer. Mai este necesar ca diverșii legiuitori să autorizeze și să reglementeze acest mod de transport.

2 Hyperloop: un tren „supersonic”.

Care este proiectul lui Elon Musk? Conectează Paris la Marsilia cu trenul în 45 de minute (comparativ cu trei ore astăzi) sau Los Angeles la San Francisco în jumătate de oră (comparativ cu aproximativ zece ore). Pentru a revoluționa transportul feroviar, Elon Musk pilotează un proiect suprarealist: Hyperloop . Acest „tren supersonic”, transportat de o pernă de aer, ar călători cu o viteză de 1.000 km/h într-un tub.

Antreprenorul nu a investit direct în proiect: nu a depus brevet, invitând ingineri din întreaga lume să lucreze la fezabilitatea acestuia. Drept urmare, mai multe start-up-uri au preluat ideea. Unul dintre aceștia, Hyperloop One, a strâns 160 de milioane de dolari, în special prin unirea forțelor cu parteneri internaționali, precum SNCF și compania franceză de inginerie Systra (filiala SNCF și RATP). Hyperloop One a efectuat un prim test la scară largă în deșertul Nevada pe 11 mai 2016.

Este acest lucru realist? Hyperloop One vrea să comercializeze prima linie supersonică în 2021, relatează L’Express . Dar există încă dificultăți majore: acumularea de aer pe nasul dispozitivului și temperatura ridicată în tub. „Toate tehnologiile necesare există”, asigură săptămânalul Sébastien Gendron, șeful start-up-ului canadian Transpod, care lucrează și el la proiect. „ Trebuie pur și simplu să reușim să le potrivim.” Potrivit L’Express , producătorii doresc să instaleze un compresor pentru a aspira aer în partea din față a Hyperloop și să folosească componente chimice pentru a absorbi căldura degajată de trecerea trenului.

Dar proiectul nu ridică doar întrebări tehnologice. „[Elon Musk] îl imaginează pe stâlpi, instalați de-a lungul autostrăzii. Dar efectuarea unor astfel de lucrări va provoca blocaje majore în trafic de ani de zile , a scris Business Insider (în engleză) în 2013. Aceasta va fi o vânzare dificilă pentru oameni.”

Autoritățile ar putea decide și limitarea vitezei de deplasare a trenului în zonele urbane, presupune The Verge (în engleză). „Gările ar putea fi situate departe de centrele urbane din motive legale ”, explică site-ul. „Am fi în continuare încântați să aflăm că o călătorie de 30 de minute este de fapt o călătorie de 3 ore?”

3 Spațiul X: colonii pe Marte

Care este proiectul lui Elon Musk? Space X este deja responsabil pentru reaprovizionarea Stației Spațiale Internaționale cu capsula Dragon. Dar șeful firmei, Elon Musk, vede mult, mult, mult mai departe. Până în martie . Miliardarul vrea de fapt să creeze un oraș pe Planeta Roșie . Intenționează să permită oamenilor să ajungă pe Marte din 2022, la bordul unor nave mari echipate cu cabine. Factura pentru o astfel de călătorie promite să fie abruptă: 100.000 USD de persoană.

Este acest lucru realist? Există trei etape de dificultate crescândă pentru un zbor cu echipaj cu echipaj către Marte, potrivit astrofizicianului Francis Rocard, șeful programelor de explorare a sistemului solar la Centrul Național de Studii Spațiale (Cnes): „Zburați peste Marte, mergeți pe orbită în jurul planetei și aterizați. Acolo.”

Dacă prima etapă (o misiune de un an și jumătate până la doi ani) este relativ ușoară, a doua este deja foarte complexă din punct de vedere al infrastructurii. „ Trebuie să construim o navă care să se poată insera pe orbita lui Marte și să stea acolo fie 30 de zile (cu un zbor dus-întors de mai mult de un an), fie cu 500 de zile înainte de a o putea părăsi ”, explică Francis Rocard. NASA are în vedere acest tip de misiune, în cel mai bun caz, în anii 2030. „Planificarea unui zbor de acest tip în 2025, așa cum face Elon Musk, este, prin urmare, deja extraordinar de optimistă!”

Pentru ca un om să aterizeze apoi pe Marte, infrastructura (locuințe, laboratoare, vehicule, centrală energetică) ar trebui instalată acolo în prealabil. „Pentru moment, acest proiect este în stadiu de studiu”, temperează astrofizicianul. NASA nu plănuiește, de altfel, să „colonizeze Marte” definitiv, așa cum propune Elon Musk. „ Prioritatea este de a determina ce se va face în următorii zece ani și cum”, continuă Francis Rocard. Primul pas nu este marțian, ci lunar: NASA vrea să instaleze o mică stație spațială pe orbita Lunii.” Potrivit expertului, „călătoria unui om pe Marte ar fi, prin urmare, mai degrabă fezabilă pentru 2050 sau 2055, în ipoteza realistă a unui buget NASA în creștere modestă”.

4 Boring Company: o rețea de tuneluri în oraș

Care este proiectul lui Elon Musk? The Boring Company pare să-și ridice numele („plictisitor” poate însemna „plictisitor” sau „săpat” în engleză). Acest proiect este, de fapt, mai puțin inovator și mai incitant decât trimiterea oamenilor pe Marte. Miliardarul vrea să sape o rețea gigantică de tuneluri de peste 15 m adâncime, pentru a rezolva problema ambuteiajelor urbane, explică Bloomberg (în engleză) .

El prevede până la 30 de niveluri de șine subterane, permițând mașinilor și trenurilor (inclusiv Hyperloop, evident) să circule fără a bloca străzile. „Este evident că această organizație 3D va satisface nevoile de transport ale orașelor de orice dimensiune”, a declarat Elon Musk pentru Wired . Pentru a realiza acest proiect titanic, compania Boring trebuie să „găsească cum să mărească viteza de forare a tunelului cu 500 până la 1.000%” . Doar asta.

Este acest lucru realist? Deocamdată, Boring Company este un proiect vag. Elon Musk a început deja să sape un tunel „de test” pe terenul sediului Space X din Los Angeles, explică Wired . Dar, după recunoașterea miliardarului, „nu avem idee ce facem”. Compania Boring nu are încă niciun angajat, potrivit Bloomberg.

De asemenea, este dificil să accelerezi procesul de forare a tunelului, notează Wired . „Experiența recentă din Statele Unite arată că locuitorii sunt îngrijorați, că riscăm să intrăm în conflict cu mai multe legi de mediu și că nu știm niciodată cu adevărat ce este în sol” , subliniază Michael Manville, cercetător în urbanism la Universitatea din Los Angeles ( UCLA). O soluție mai puțin costisitoare, complexă și consumatoare de timp pentru blocajele în trafic ar fi, prin urmare, dezvoltarea transportului public, astfel încât locuitorii să-și folosească mașinile mai puțin, estimează Wired.

5 Neuralink: implanturi pentru a comunica cu mașinile

Care este proiectul lui Elon Musk? Cea mai recentă provocare a lui Elon Musk pare direct dintr-o carte științifico-fantastică. Miliardarul a creat o companie pentru a dezvolta implanturi care să conecteze creierul la mașini, relatează Wall Street Journal (articol pentru abonați, în engleză) , luni, 27 martie. Scopul ar fi inventarea unui „cord neuronal” care să permită oamenilor să comunice direct cu tehnologia, fără a fi nevoie să-și folosească vocea sau mâinile. Pe scurt, pentru a crea feluri de „bărbați augmentați” .

„Suntem deja cyborgi”, a spus Elon Musk într-un interviu pentru Vanity Fair (în engleză), la sfârșitul lunii martie. Telefonul sau computerul tău sunt extensii ale tale, dar interfețele (degetele sau vocea) sunt foarte lente. .” Miliardarul speră să dezvolte tehnologia necesară pentru a controla mașinile cu gândurile noastre în „patru sau cinci ani”.

Este acest lucru realist? Din nou, proiectul lui Elon Musk este vag. Cercetarea Neuralink ar putea fi folosită pentru a trata anumite patologii neurologice, cum ar fi boala Parkinson. „Știm deja că prin stimularea directă a neuronilor responsabili de producția de dopamină, putem face să dispară tremorurile cauzate de boală ”, explică Claude Touzet, de la laboratorul de neuroștiințe integrative și adaptive de la Universitatea din Aix-Marseille, la franceinfo.

Pentru cercetător, scopul lui Elon Musk ar fi însă mai ambițios: să aibă o „imagine precisă a funcționării cortexului” , care rămâne puțin cunoscută. Pentru a avea o hartă detaliată a activității creierului, ar trebui să fie implantați 160.000 de electrozi în creier. „Astăzi, suntem capabili să implementăm câteva zeci, poate câteva sute ”, subliniază Claude Touzet. Pentru a avea imaginea cuiva care gândește, Neuralink ar trebui să dezvolte nano-electrozi „capabili să fie plasați singuri în creier, prin intermediul sistemului sanguin”.

Deocamdată, această inovație nu există. Dar nano-robotica este un domeniu în care progresul este uluitor. „Elon Musk nu este împiedicat de chestiuni de finanțare, publicare sau comision: de aceea companiile sale progresează atât de repede , estimează Claude Touzet. Realizarea unor astfel de inovații în patru sau cinci ani pare puțin scurtă. Dar el nu „Nu este imposibil, cu cercetătorii potriviți și cu fondurile de care dispune, ca Elon Musk să fie la originea unor progrese importante în domeniul neuroștiinței.”

https://www.francetvinfo.fr/sciences/high-tech/implants-cerebraux-voitures-autonomes-cinq-innovations-d-elon-musk-qui-vont-peut-etre-revolutionner-votre-quotidien_2123557.html

/////////////////////////////////////////////////

Omenirea vampirizată. Introducerea

Astăzi, voi împărtăși cu voi Introducerea în volumul 3 al trilogiei care descrie Reorganizarea Lumii, numită din 2020 Great Reset.

În această parte se face referire la semnarea Tratatului OMS stabilit pentru luna mai. În prezent circulă o petiție pentru ca Consiliul Federal să nu poată angaja suveran întreaga Elveție într-un proiect pe care unii îl descriu drept periculos. Voi pune linkul în cauză în partea de jos a paginii.

Voi actualiza periodic articolul anterior pe măsură ce vă postez extrase din manuscris. Acesta va fi fixat în partea de sus a paginii de pornire.

Petiție la Parlament

Tratatele OMS: Parlamentul și populația decid!

OMS intenționează să adopte două tratate în mai 2024 pe care Consiliul Federal ar trebui să le semneze pentru Elveția. „Tratatul de pandemie” și „Regulile internaționale de sănătate (IHR)” amenință să ne restrângă sever drepturile constituționale și dreptul nostru la autodeterminare în viitor. Consiliul Federal intenționează să semneze el însuși aceste tratate. Acest lucru pur și simplu nu este acceptabil pentru că acest mod de a face lucrurile este diametral opus conceptului de democrație directă!

Cerem ca Consiliul Național și Consiliul Statelor să decidă asupra tratatelor și ca această decizie să fie supusă referendumului.

https://vorsparlament.ch/fr

Comandați carduri pentru a spune STOP la Tratatul OMS

Click pentru a accesa FR-Futur-CH-Protestkarte-WHO-Vertraege-2024.pdf

https://www.futur-ch.ch/stop-aux-projets-de-traites-avec-loms/

https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/29/lhumanite-vampirisee-lintroduction/

/////////////////////////////////////////////////

„Fapta s-a prescris”. Cum au dispărut 5.000 de infracțiuni. Mari beneficiari: politicieni, proxeneți, bătăuși

Virgil Burlă

Mii de dosare penale instrumentate de justiția din România au fost închise în ultimul an nu pentru că inculpații au fost găsiți vinovați sau nevinovați, ci pentru că faptele s-au prescris.

Protestul magistraților față de schimbarea legii pensiilor speciale amână procesele care nu sunt urgente. Pentru sute de dosare, inclusiv de violență, aceasta înseamnă prescrierea faptelor.

În ultimul an, aproape 5.000 de dosare au fost închise din acest motiv. Printre beneficiari: politicieni, afaceriști, dar și proxeneți sau bătăuși.

Din luna mai 2022 până în prezent, mii de procese penale s-au închis după ce judecătorii au aplicat o decizie a Curții Constituționale (CCR) și o hotărâre a instanței supreme care au stabilit că, vreme de patru ani, între 2018 și 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripției penale și, mai mult, că decizia se aplică retroactiv.

Acest lucru a dus la închiderea a mii de dosare, de la cele de corupție în care erau judecați înalți funcționari publici, până la dosare care judecau fapte de tâlhărie, furturi, proxenetism, trafic de persoane, dar și un dosar de terorism.

Europa Liberă trece în revistă cele mai mediatizate dosare penale care au fost închise pe baza acestor două decizii ale judecătorilor.

Fostul viceguvernator al BNR Bogdan Olteanu a scăpat de închisoare după ce s-a aplicat decizia CCR

Bogdan Olteanu, fost viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR) și fost președinte al Camerei Deputaților a scăpat de închisoare după ce a fost trimis în judecată de DNA pentru trafic de influență.

În 2008, Olteanu ar fi primit un milion de euro de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-i numi un apropiat, pe Liviu Mihaiu, în funcția de guvernator al Deltei Dunării.

Condamnat definitiv la cinci ani închisoare, Olteanu a făcut o cerere de revizuire la tribunal după ce a apărut decizia CCR privind prescripția și a fost eliberat imediat după doi ani de detenție.

Alt beneficiar al deciziei privind prescripția a fost Adrian Mititelu, patronul clubului de fotbal FC U Craiova. Condamnat definitiv la o pedeapsă de trei ani închisoare deoarece ar fi vândut un fotbalist cu 1,1 milioane de euro deși activele clubului erau puse sub sechestru de Fisc, Mititelu a fost eliberat din închisoare de îndată.

Dorin Cocoș și Gabriel Sandu, doi dintre marii beneficiari ai deciziilor CCR și ÎCCJ care le-au închis dosarele.

Fostul ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu a fost judecat pentru spălare de bani după ce ar fi primit 2,2 milioane de euro pentru a acorda contracte preferențiale de închiriere pentru licențe Microsoft cu Guvernul României.

Banii au ajuns în conturile unei firme cipriote, care i-au virat ulterior în țară. În decembrie 2022, instanța supremă a constatat că faptele s-au prescris în urma deciziei CCR.

În 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) îi condamna pe Crinuța Dumitrean și Sergiu Diacomatu la câte șapte ani închisoare după ce ar fi supraevaluat cu 54 milioane de euro despăgubirile pentru un teren din București.

Cei doi conduceau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), iar banii au ajuns la afaceristul Gheorghe Stelian, zis „Stelu”, care a primit și el șase ani închisoare.

Intermediarul afacerii a fost Dorin Cocoș, fostul soț al ministrului Dezvoltării, Elena Udrea. Partea lui Cocoș a fost de 16 milioane de euro, potrivit DNA.

În decembrie 2022, instanța supremă constata, în recurs, că faptele s-au prescris și toți cei implicați în dosar au fost achitați.

Dezinfectanți diluați pentru spitale, dosar închis

În scandalul dezinfectanților neconformi vânduți spitalelor publice, directorii companiei Hexi Pharma au scăpat de închisoare după ce faptele s-au prescris.

Condamnați la fond la câte trei, respective trei ani și opt luni de închisoare cu executare pentru fals în înscrisuri și zădărnicirea combaterii bolilor, Flori Dinu și Mihai Leva au scăpat de proces după prescrierea faptelor.

Procurorii susţineau că, în perioada 1 iunie 2010 – 16 mai 2016, Hexi Pharma a indus în eroare reprezentanţii a 340 de spitale din întreaga țară „prin prezentarea ca adevărată a unor calităţi mincinoase ale produselor proprii”, referitoare la concentraţia substanţelor active şi la eficienţa biocidă, altfel spus – dezinfectanți cu etichete false.

Și fostul ministru Elena Udrea a scăpat de condamnări pe motiv de prescriere a faptelor.

În aprilie 2023, Curtea de Apel București a constatat încetarea procesului penal față de Elena Udrea în dosarul „Hidroelectrica”.

Udrea și Dan Andronic au fost trimiși în judecată de procurorii DNA în decembrie 2017, în dosarul în care fostul ministru al Dezvoltării era acuzat că a acceptat o mită de aproape cinci milioane de dolari de la magnatul Bogdan Buzăianu pentru a păstra condițiile păguboase pentru stat ale contractelor cu compania Hidroelectrica.

În alt dosar, Udrea a fost condamnată la opt ani închisoare în contextul campaniei electorale a fostului președinte Traian Băsescu. Fiica fostului demnitar, Ioana, a primit o pedeapsă de cinci ani închisoare.

Procesul durează de șase ani, iar avocații celor două au cerut instanței supreme să constate prescrierea faptelor. O decizie definitivă urmează să se pronunțe pe 11 iulie.

Norocul lui Boureanu

Pe 26 mai, ÎCCJ a constatat prescripția răspunderii penale a fostului deputat PDL Cristian Boureanu în dosarul în care Sebastian Vlădescu și Mircea Ionuț Costea au fost condamnați definitiv.

Instanța supremă a dispus astfel încetarea procesului penal împotriva lui Cristian Boureanu, după ce acesta fusese inițial condamnat la patru ani şi trei luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă.

Fostul ministru Sebastian Vlădescu era cât pe ce să scape de condamnarea de șapte ani și patru luni închisoare

Tot prin prescripția răspunderii penale au scăpat de acuzații și Constantin Dascălu (fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condamnat inițial la cinci ani şi șase luni de închisoare pentru luare de mită) și Mihaela Mititelu, o apropiată de conducerea Companiei Naţionale CFR, care primise patru ani de închisoare pentru complicitate la trafic de influenţă.

Ionuț Costea, condamnat la șase ani închisoare a dispărut din țară. Fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu a primit în acest dosar o pedeapsă de șapte ani și patru luni după ce ar fi cerut și primit două milioane de euro de la o companie austriacă pentru reabilitarea unui tronson de cale ferată.

Acuzat de terorism și achitat în baza deciziei CCR

Pe 8 iulie, instanța supremă a constatat încetarea procesului penal pe motiv că faptele s-au prescris în cazul unui licean radicalizat în numele unei organizaţii fundamentaliste din Orientul Mijlociu, care a discutat cu un alt elev despre cum să arunce în aer centrala nucleară de la Cernavodă.

În iunie 2018, Mihai Theodor Eugeniu, la acea vreme în vârstă de 15 ani, a fost reţinut de DIICOT pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Mihai Theodor Eugeniu a susţinut legitimitatea participării la luptă în favoarea organizaţiilor teroriste, manifestându-şi intenţia de a călători în zonele de conflict şi s-a instruit şi a pus la dispoziţia altor persoane materiale de instruire cu privire la producerea de dispozitive explozive improvizate şi utilizarea armelor în vederea realizării de atacuri teroriste.

Raiul proxeneților

Europa Liberă a arătat că, numai într-o lună, zece proxeneți au scăpat de pedepse după ce li s-a aplicat decizia CCR privind prescrierea faptelor. Magistrații au analizat faptele grupării, au descris metodele prin care aceștia au traficat minore în Olanda, însă nu i-au putut pedepsi judiciar pentru că faptele s-au prescris.

Frații Andrew și Tristan Tate și două femei au fost trimiși în judecată pentru constituirea unui grup infracțional organizat pentru trafic de persoane.

ÎȚI MAI RECOMANDĂM

Frații Tate au fost trimiși în judecată pentru trafic de persoane prin metoda „loverboy”

Alți doi proxeneți din Botoșani au scăpat de proces după ce au dus 130 de femei din patru județe ale Moldovei în Olanda unde le-au obligat să se prostitueze.

Victimele erau păcălite cu locuri de muncă în străinătate, unde erau exploatate sexual. După o anchetă care a durat zece ani, inclusiv colaborarea cu autoritățile olandeze, proxeneții au scăpat de acuzații după doi ani de proces.

Evazionist de top, salvat de CCR

Omul de afaceri Nelu Iordache a scăpat de două dosare penale în urma deciziilor CCR și ÎCCJ.

Astfel, în ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti i-a anulat o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare primită în dosarul delapidării companiei de transport aerian Blue Air. Motivul? Faptele s-au prescris.

Nelu Iordache a scăpat de două condamnări în urma prescrierii faptelor.

În al doilea dosar, după o judecată de cinci ani la Tribunalul București, judecătorii au decis încetarea procesului.

Potrivit DNA, în luna decembrie 2012, Nelu Iordache a înregistrat în contabilitatea SC Romstrade SRL achiziţii fictive de materiale de construcţii în sumă totală de 58.921.812 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi al deducerii nelegale de TVA.

În martie 2023, Tribunalul București s-a conformat deciziei CCR privind prescripția și a constatat încetarea procesului penal pe numele fostului europarlamentar PDL Petru Constantin Luhan, într-un dosar de corupție deschis în 2019.

Acuzat de DNA pentru că ar fi decontat în fals deplasări de peste 50.000 de euro din bugetul UE, Luhan nu a mai apucat să fie condamnat.

Peste 4.500 de dosare prescrise

La o căutare pe ReJust.ro – portalul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru jurisprudența instanțelor din România – pe criteriile „penal”/ „încetare proces penal”/ „hotărâre”, sistemul informatic arăta luni, 26 iunie, seara, 4.675 de rezultate pentru ultimul an 26 iunie 2022 – 26 iunie 2023.

Cauzele privesc infracțiuni de furt, constituire de grup infracțional organizat, lovire sau alte violențe, înșelăciune, distrugere, amenințare, delapidare, corupție.

Nu apar la căutare dosarele închise pe motiv de viol sau trafic de minori, acestea fiind blocate automat de sistemul informatic.

Compania Hexi Pharma este în insolvență și așteaptă decizia judecătorilor în dosarul de înșelăciune. Fotografie din martie 2020, cu fabrica Hexi Pharma din Mogoșoaia, destinata producerii de biocide, închisă în acel moment.

ÎȚI MAI RECOMANDĂM

Faptele din dosarul Hexi Pharma, al dezinfectanților diluați, s-au prescris. Spitalele ar urma să primească despăgubiri

De asemenea, nu sunt centralizate pe portal soluțiile pronunțate de instanța supremă.

Exemple ale numărului de dosare închise de instanțe în intervalul 26 iunie 2022 – 26 iunie 2023:

44 de dosare de corupție pe motivul prescrierii faptelor;

251 dosare de evaziune fiscală;

46 dosare de constituire a unui grup infracțional organizat;

376 dosare de furt calificat;

326 dosare de înșelăciune;

9 dosare de infracțiuni la regimul vamal;

180 de dosare de fals în înscrisuri;

20 de dosare ce privesc infracțiuni la regimul silvic;

43 de dosare de ultraj;

142 de dosare de violare de domiciliu;

8 dosare de fals în înscrisuri oficiale;

258 de dosare de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

De unde a pornit totul

Pe 26 mai anul trecut, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul Penal care permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea de noi probe. CCR a constatat că, în perioada 2018 – mai 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripţiei penale.

Ulterior, nouă judecători de la instanța supremă au decis că hotărârea Curții Constituționale (CCR) din mai 2022 privind termenul de prescripție trebuie interpretată ca o lege mai favorabilă.

Câțiva magistrați din țară au avut curajul să conteste deciziile CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiției (ÎCCJ) și au sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Instanța europeană ar trebui să se pronunțe pe aceste cereri și să explice care este calea de urmat din perspectiva dreptului comunitar.

Virgil Burlă

Jurnalist de investigații, a lucrat în 20 de ani de carieră la diverse publicații. Uneori cu patimă sau cu sentimentul că totul este pierdut. Ghidat de interesul public și pasionat de studiul comunismului ca experiment social, Virgil Burlă crede că jurnaliștii sunt „agenții sanitari” ai societății.

https://romania.europalibera.org/a/dosare-prescrise-romania/32471938.html

//////////////////////////////////////////////////

(A innebunit coruptia albita de justitia rasplatita cu pensii neconstitionale si prin prescripția răspunderii penale … )Scandal uriaș de corupție. Șefa secției de Psihiatrie din Spitalul Județean Argeș a fost reținută

Șefa secției de Psihiatrie a Spitalului Județean Pitești a fost reținută într-un uriaș scandal de corupție.

autor

OVIDIU OANȚĂ

Este bănuită că, în doar câteva luni, ar fi luat mită de aproape 150 de ori de la pacienți care aveau nevoie de evaluari psihiatrice pentru dosarele de pensie.

Cazul a fost instrumentat de ofițerii Direcției Generale Anticorupție care au aflat că șefa secției de psihatrie de la Spitalul Județean din Pitești obișnuia să primească mită de la pacienți, dar și de la aparținătorii acestora.

E vorba despre persoane care aveau nevoie de evaluari psihiatrice pe care sa le faca doctorita, pe care acestia sa le folosesca la dosarele de handicap ori la cele de pensionare.

Faptele ar fi avut loc între mai și august, anul trecut, perioadă în care șefa secției de psihiatrie ar fi primit sume între 50 și 600 de lei.

Ieri au avut loc mai multe percheziții și după audieri doctorița a fost reținută pentru luare de mită în formă continuată.

În același dosar de corupție sunt cercetați încă doi suspecți, tot angajați ai spitalului – un asistent și un registrator, care sunt bănuiți la rândul lor de luare de mită și tăinuire. Anchetatorii au hotărât să îi plaseze sub control judiciar.

CITEȘTE ȘI…

Doi angajaţi ai Spitalului de Pneumoftiziologie din Bacău au fost reţinuţi de procurorii DNA pentru luare de mită

Şeful Serviciului Tehnic, Administrativ şi Aprovizionare din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Bacău şi economistul unităţii au fost reţinuţi de procurorii anticorupţie pentru 24 ore sub acuzaţiile de luare de mită.

11 persoane reținute în dosarul angajărilor pe șpagă la spitalul din Botoșani. Bijuterii din aur și ceasuri, pentru promovări

Mai multe persoane ar fi primit ca mită bijuterii şi sume de până la 15.000 de euro pentru angajări la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) „Mavromati” din Botoşani, potrivit unui comunicat transmis de Serviciul Teritorial Suceava al DNA.

STIRI ACTUALE

Percheziţii DNA la două spitale din Bucureşti într-un dosar de corupţie. Mai mulți funcționari publici ar fi luat mită

Procurorii DNA percheziționează în acest moment sediul Administrației Spitalelor din București, dar și spitalele ”Colțea” și ”Sfântul Luca”, unde au suspiciunea că s-au săvârșit acte de corupție în derularea unor contracte de achiziții publice.

Directorul Spitalului Colentina a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu DNA. A dat o mită de 20.000 de euro

STIRI ACTUALE

Managerul Spitalului Colentina, George Mirel Cristescu, cercetat penal pentru că a dat o mită de 20.000 de euro pentru a fi numit în funcţie, a încheiat cu DNA un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

STIRI SANATATE

Scandal de corupție în sănătate. O doctoriță a prelucrat la spital mii de teste Papanicolau recoltate în cabinete private

O doctoriță, fost manager al Spitalului Județean Sălaj, a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită și abuz în serviciu.

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/scandal-urias-de-coruptie-sefa-sectiei-de-psihiatrie-din-spitalul-judetean-arges-a-fost-retinuta.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

////////////////////////////////////////

Procurorii si judecatorii romani, primii tortionari ai Tarii

SCRIS DE: JURIST NINEL PEIA, PRESEDINTELE PARTIDULUI NEAMUL ROMANESC

Marea Unire a fost clipa in care s-a nascut Romania moderna, cea care va fi modelul de prosperitate pentru noi, intre cele doua mari razboaie mondiale. Nu exista, in istoria noastra, mai mare izbanda si izbavire. Si pentru asta ar trebui sa multumim vesnic si politicienilor care au facut posibila implinirea acestui mare deziderat al romanilor de pretutindeni. Prea repede, insa, ei au fost trecuti in uitare, desi gesturile lor, viata lor, lupta pe care au dus-o, ar trebui reamintite romanilor zi de zi. Acestia sunt printre cei mai de vaza eroi de-ai nostri, bineinteles, alaturi de Regele Ferdinand si Regina Maria.

Printre politicienii care au facut posibila Marea Unire, nu numai prin lupta lor neincetata, ci, deseori, punand la bataie, direct, averile lor, sunt amintiti Iuliu Maniu, Ioan Suciu, Aurel Vlad, literatul Vasile Goldis, medicul Alexandru Vaida Voevod, finantistul Teodor Mihali, George Pop de Basesti, Pantelimon „Pan” Halippa, Iosif Jumanca, Ion Mihalache, Ilie Lazar, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzesti, N. Carandino sau episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acestia mai au ceva in comun: au fost aruncati in temnitele bolsevice unde multi au murit. Acolo ar fi ajuns si patriarhul Miron Cristea, daca nu ar fi murit in 1939.

Dar chinul lor a inceput mai devreme. Ca o imagine particulara a acelor ceasuri, va jur ca, inaintea celui de al doilea razboi mondial, presa noastra semana lacrima cu cea de azi. Si atunci, ca si acum, fara sa tina cont de sacrificiul si rolul istoric jucat de aceastia si de clasa politica in general, ziaristii scriau neincetat despre coruptii din Parlament, deputatii si senatorii afaceristi, dejucau mismasuri inexistente, le gaseau amante si celor mai batrani. Nu e nici o diferenta fata de presa de azi care, platita sau nu, executa acelasi demers mizerabil: improscarea clasei politice cu noroi, macularea tuturor vectorilor politici romanesti, aruncarea in derizoriu a actiunilor si deciziilor politice. Cainele de paza al democratiei era si atunci, si acum, asmutit mai cu seama asupra figurilor emblematice ale politicii romanesti.

Nu scriu aceste randuri doar pentru a arata cat de ticalos au fost tratati politicienii romani care au infaptuit Marea Unire, cat, mai cu seama, sa atrag atentia asupra unui flagel care se repeta aproape identic si in zilele noastre. Veti vedea, adevaratii tortionari ai fruntasilor politicii romanesti nu sunt cei care au manevrat bata si ranga, ci cei care i-au osandit, adica procurorii si judecatorii, culmea!, tot romani. Sange din sangele Neamului Romanesc.

Deci, presa vremii toca marunt politicienii. Colac peste pupaza, ambitiile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, animate de admiratia europeana fata de actiunile lui Mussolini, cad ca un baros peste aceeasi clasa politica. Cea mai eroica clasa politica pe care am avut-o vreodata. La 20 februarie 1938, regele Romaniei Carol II-lea a semnat decretul de promulgare a unei noi Constitutii a Romaniei, care legifereaza instaurarea dictaturii regale si sfarsitul regimului parlamentar. Noua Constitutie a Romaniei va fi promulgata la 27 februarie 1938. Constitutia de la 1938 critica regimul de partide si concentreaza puterile politice in mana regelui, care dobindeste prerogative deosebit de mari. Pe 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renasterii Nationale, „unica organizatie politica in stat”, orice activitate politica fiind considerata clandestina.

Inca o lovitura data aceleiasi majestuoase clase politice a Marii Uniri.

Cativa ani mai tarziu, bolsevicii puneau mana pe Romania instaurand cea mai nefasta perioada politica a iubitei nostre Tari.

Acum, aceeasi eroica clasa politica, care isi jucase destinul istoric pentru Romania Mare si pusesera tot la bataie, devenise dusmanul numarul unu al regimului bolsevic. Slabi la minte, dar cu dorinta de a fi cineva in noua conjunctura istorica, idiotismul util se raspandeste ca un virus letal in toata societatea romana. Se nascusera obedientii fara simbrie, cea mai perversa forma sociala pe care o poate adopta un cetatean.

Cei mai periculosi dintre idiotii utili s-au manifestat in randul procurorilor si a judecatorilor. Magistratii romani erau infectati pana peste poate. Dovada cea mai graitoare a acestei supusenii este ilustrata prin grozaviile pe care le-au dus la indeplinire in folosul bolsevicilor. Si ne reintoarcem la clasa politica a Marii Uniri. Ce n-a reusit dictatura de butaforie a lui Carol al II-lea, au facut, cu mare eficienta, procurorii si judecatorii noului sistem. Procurori si judecatorii care studiasera intr-o Romanie libera, intr-un sistem democratic, parlamentar, in aerul curat al unei Romanii luata in seama in toata Europa. Scoliti in libertate, acesti mizerabili au infaptuit acte de o marsavie incredibila. La comanda bolsevica, au ras de pe suprafata pamantului exceptionala clasa politica a Marii Unirii. Politician dupa politician a fost intemnitat cu gandul limpede al unei exterminari rapide, printr-un tratament caruia nici un caine nu i-ar fi putut supravietui.

Bref, niste magistrati crescuti in democratie au devenit rapid si irevocabil cei mai importanti pioni ai bolsevicilor in planul Justitiei. Tortionarii perfecti, calaii clasei politice de exceptie care generase la 1918 izbanda izbanzilor Natiei Romane.

La Canal, la Poarta Alba, la Sighet si mai stiu eu pe unde, s-au stins romanii cei mai importanti ai istoriei noastre moderne, politicieni si intelectuali, striviti de cizma marelui frate de la Rasarit apasata cu pricepere legislativa de procurorii si judecatorii momentului. Cei mai ticalosi, cei mai vanduti, cei mai utili dintre idioti, sculele perfecte ale asasinarii constiintei nationale. Asasini acoperiti de Codul Penal.

Dar de ce au facut ce au facut? Simplu, pentru ca bolsevicii stiau ca aceasta clasa politica, care daduse totul pentru Neam, nu aveau sa lase Tara in mainile lor, fara lupta. Liberi fiind, deveneau focare de revolta. Rezervoare ale ideologiei libertatii. Puncte de forta care puteau construi politicieni autentici, tineri, activi, oameni de actiune, intelectuali cu iubire de Tara. Asa ceva nu puteau bolsevicii permite. Dar nici exilarea acestora nu era o solutie. Plecati in lumea libera, ar fi facut orice pentru eliberarea Romaniei. Ar fi zacut pe presurile marilor cancelarii, ar fi infiintat guverne in exil, ar fi finantat miscari de rezistenta politica, si nu numai. Pe scurt: nu ar fi cedat fara lupta, ar fi dorit libertatea Neamului cu pretul vietii lor. Puteau fi exemple de demnitate, de ridicare impotriva opresorului, vectori ai gandirii sanatoase.

De asta trebuiau exterminati.

De asta, procurori si judecatori au renuntat la apartenenta la Neamul Romanesc ca sa le fie lor bine. Internationalisti de carton care au osandit nevinovati la moartea ce mai mizerabila pe care si-o putea imagina cel mai pervers bolsevic. Adevaratii tortionari au fost procurorii si judecatorii, magistratii romani scoliti in libertatea si prosperitatea anilor interbelici!

Imi pare rau sa o spun, dar o stiu, deja cei ce percep corect realitatea. Virusul idioteniei utile a revenit printre procurorii si judecatorii de astazi! Au schimbat numai numele stapanilor. Pe atunci erau bolsevicii, acum noii comanditari sunt neomarxistii progresisti, noua ciuma mondiala!

Metodele folosite sunt aceleasi, folosite azi mai mucles, cu batista pe tambal, asa cum se spune. Adica: se fabrica azi dosare la comanda? Pai asa se facea si sub dictatura ridicola a lui Carol al II-lea, apoi sub jugul bolsevic. Da un imbecil o declaratie ca sa scape de ceva si gata, denuntatul devine penal inainte sa fie judecat. De multe ori si dupa ce e judecat, ca sa nu fie indusa opinia publica in eroare. Protocoale cu SRI? Ce e nou? Credeti ca serviciile calarite de Carol al II-lea, Siguranta si mai apoi Securitatea bolsevizata nu prestau la dosare? Ba da, si inca cu mare ardoare.

Tortionarii procurori si tortionarii judecatori au revenit in forta.

Din nefericire, actioneaza tot sub mecanismul idiotismului util. Ca sa fie oameni de baza, ca sa fie vazuti bine, ca sa se tina cont, ulterior, de servilitatea lor. Noii stapani, progresistii internationalisti au inlocuit bolsevismul oferind ce cere matul omului. In spate, parghiile sunt de otel. Daca e sa nu scape nimeni, atunci nimeni nu va scapa. Au grija ei, magistratii tortionari.

Justitia e sufocata de acest nou tip de idioti utili. Un zvon, un telefon, ce conteaza ca distrugi definitiv viata unui politician de exceptie. Daca e patriot, n-are nici o sansa. Ca sa fii de valoare e musai sa n-ai Neam si Tara, sa fii gata sa repudiezi Romania, sa cersesti globalizarea unificatoare, tampirea in masa. Uita de Dumnezeu, de Biblie, de traditii, de felul in care traiesc si spera de veacuri romanii. Altfel, undeva acolo si se va coace un dosar pe care un procuror tortionar il va inainta unui judecator tortionar care va hotara sa fii ”reeducat” pe viata. Altfel, cum ar avea progresistii Romania la cheremul lor? N-au nevoie de opozitie, de oameni curajosi, de politicieni patrioti. Instaurarea puterii poporului global nu permite dizidenta.

Au creat Patul lui Procust al tuturor Neamurilor si magistratii tortionari ne vor inghesui pe toti in el.

Ca sa le fie lor bine si Romaniei rau!

https://www.luju.ro/procurorii-si-judecatorii-romani-primii-tortionari-ai-tarii

//////////////////////////////////////////

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ee.jpg

De aceea au facut Tara praf si Poporul =pulbere ”Așa și-a cumpărat PSD liniștea!”. Spor „de praf” de 2.500 de lei pe lună la Avocatul Poporului … Ambasadorul Israelului, reacție dură după declarațiile primarului Constanței: Pentru a umple pusculita pesedisda- Iata doar o sursa a mortii unora si a imbogatirii altora…Popor roman ridica-te si umbla! Neomarxiștii din SUA vor să îl interzică pe… SHAKESPEARE.Consiliul de Egalitate i-a recomandat lui Igor Dodon să-și ceară scuze de la Maia Sandu, dar… Cică a promovat o masculinitate toxică și a fost incorect politic!Avocatul Gheorghe Piperea avertizează: DICTATURA MEDICALĂ – Va începe vânătoarea de copii și adulți nevaccinați!…Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă …

//////////////////////////

De aceea au facut Tara praf si Poporul -pulbere… ”Așa și-a cumpărat PSD liniștea!”. Spor „de praf” de 2.500 de lei pe lună la Avocatul Poporului

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 21.jpg

Deputatul PNL Cristian Bacanu a dezvaluit, marti, ca in cadrul institutiei Avocatul Poporului se afla directori care incaseaza la salariu un spor de 2.500 de lei pentru ca ar lucra „in praf”. „Este unul din multele sporuri, platite din bani publici luati de la investitii in infrastructura, in sanatate, in educatie si in alte domenii vitale, cu care PSD si-a cumparat linistea si si-a imbuibat camarila de partid”, precizeaza Bacanu.

„Sunt liberal si va spun: ceva nu este in regula cu atatea sporuri! 2500 de lei este sporul de praf si conditii vatamatoare pe care il primeste lunar un director din institutia ‘Avocatului Poporului’ (da, institutia aceea care in ultimii ani a dovedit ca ar trebui sa se numeasca Avocatul Coruptilor si al carei singur scop recent pare sa fi fost, eliberarea lui Liviu Dragnea din puscarie si desfiintarea DNA). 2500 de lei! Adica un salariu minim pe economie. Sau putin peste 10 alocatii majorate. Sau aproape doua pensii medii. Si asta pentru ca sta, aparent, in praf. Ca de lucrat in conditii vatamatoare, ma indoiesc sincer ca o face.

Este unul din multele sporuri, platite din bani publici luati de la investitii in infrastructura, in sanatate, in educatie si in alte domenii vitale, cu care PSD si-a cumparat linistea si si-a imbuibat camarila de partid.

Si in mediul privat se lucreaza cu calculatorul, dar de spor pentru ca isi obosesc ochii nici nu poate fi vorba. Si nici de spor de stres. Si nici de spor de mediu toxic. Si nici de multe astfel de sporuri, care mai de care mai jignitoare la adresa bunului simt si mai agresive cu banul public. Ban pe care il varsa la buget, luna de luna, cei care lucreaza in mediul privat; de cele mai multe ori in stres, in mediu toxic sau in fata unui calculator. Fara sa primeasca niciun spor, evident!

Cred ca trebuie sa taiem raul din radacina si sa punem stop capusarii bugetului de stat prin astfel de practici PSD-iste”, a scris Bacanu pe Facebook.

Ministrul Muncii, Raluca Turcan, a declarat, luni seara, ca nu sustine ”o abordare heirupista” a sporurilor din sistemul public de salarizare, deoarece unele categorii de persoane muncesc foarte mult, iar plata in plus se justifica. Acolo unde, insa, vor fi descoperite ”sporuri anapoda”, Turcan crede ca trebuie eliminate, dand exemplul sporului de calculator si celui de confidentialitate.

”In calitate de ministrul al Muncii, nu am sustinut o abordare heirupista de tratare a sporurilor bugetarilor pentru ca, realmente, sunt categorii de bugetari care muncesc foarte mult si merita motivati si in acelasi timp bugetari care lucreaza in conditii dificile si acestia trebuie sprijiniti. Acolo unde sunt sporuri anapoda, in momentul in care le luam la puricat, unul cate unul, punem degetul pe rana si, fie le acordam intr-o suma fixa, daca vor fi necesare, dar unele vor fi eliminate”, a declarat, luni seara, la Realitatea Plus, Raluca Turcan.

Ministrul a precizat ca ”scopul nu este sa faci rau bugetarilor”.

Detaliind situatia unor sporuri, Turcan a precizat ca cel de antena ”ar trebui sa fie acordat intr-o suma fixa”. ”Daca exista un nivel de radiatii sau expunere la radiatii, functionarii sa fie recompensati”, a mai declarat Turcan.

Ministrul crede ca sporul de antena si cel de confidentialitate ar trebui eliminate.

”Sporul de calculator nici nu ar trebui sa existe din punctul nostru de vedere si vom propune eliminarea, asa cum am propune eliminarea si pentru sporul de confidentialitate. Daca lucrezi intr-un domeniu care presupune confidentialitate, nu trebuie sa fii rasplatit pentru faptul ca respecti legea”, a mai afirmat Turcan.

Fostul ministrul al Muncii Violeta Alexandru a declarat ca sporurile in sistemul public, cu cateva exceptii, au aparut precum pensiile speciale si ”cine s-a descurcat sa prinda un moment prielnic si a fost aproape de decident a obtinut un spor”.

Ea a adaugat ca, potrivit informatiilor pe care le-a centralizat, sunt peste 50 de tipuri de sporuri, de la cel pentru conditii de stres sau suprasolicitare neuropsihica, la spor pentru munca in ture, spor pentru gestionarea informatiilor clasificate si pentru pastrarea confidentialitatii.

Neomarxiștii din SUA vor să îl interzică pe… SHAKESPEARE. Cică a promovat o masculinitate toxică și a fost incorect politic!

Nebunia neomarxistă infectează cu totul America, iar de acolo se va transmite ca o ciumă și în Europa, destul de infectată și ea, deja, cu această boală.

Problema mare pe care o avem deja cu toții este aceea că SUA au ajuns în mâinile unei grupări neomarxiste care îi are în frunte pe Joe Biden și Kamala Harris. Cu această echipă la butoane, ideologia de stânga radicală va face ravagii.

Într-o astfel de ecuație poliică, vor fi interziși, precum în comunism, autori celebri, cărți celebre, filme celebre, în principiu orice este în opoziție cu progresimul neomarxist.

Dovadă că și cel mai mare geniu al teatrului din toate timpurile, Shakespeare, pare să aibă zilele numărate. Cu privire la acest lucru, Adevărul.ro ne informează că:

„Creaţia dramaturgului britanic William Shakespeare (1564 – 1616), un clasic al literaturii universale, este puternic contestată de grup de profesori din SUA. Reuniţi pe reţelele sociale sub hashtag-ul #DisruptTexts, aceştia spun despre autorul tragediei „Romeo şi Julieta” că nu a avut atitudinea potrivită faţă de rasă, sexualitate, gen şi clasă socială, relevă Washington Times.

Ei nu îl consideră pe Shakespeare drept un simbol al literaturii, ci mai mult un instrument al oprimării imperiale. În opinia lor, scriitorul britanic ar trebui disecat în clasă, cu accentuarea problemelor legate de egalitate, sau scos cu totul din programa şcolară. „Este despre supremaţie albă şi colonizare”, afirmă ei. (citește mai mult: Adevarul.ro )

Ba, mai mult, acești nebuni au ajuns și la concluzia că a promovat o „masculinitate toxică”.

Pe când (mă gândesc eu), dacă ar fi avut eroi homosexuali sau transexuali în rolurile principale, atunci Shakespeare ar fi fost cât se poate de dezirabil pentru acești periculoși cenzori ai libertății de expresie.

Să sperăm că nebunia nu este atât de mare încât marele autor britanic să fie scos din manuale. Totuși, cred că ar trebui să privim cu teamă spre țara unde Visul American pare să se transforme în coșmar!

Daniel Roxin

„Popor român, ridică-te și umblă!”

Ion Coja

Atunci,in perioada interbelica ,la fel ca si acum Romania a fost supusa asaltului iudeo masonic.
Una din tintele acestui atac a fost filonul nationalist al poporului roman care s-a manifestat atunci prin Miscarea Legionara.
Represiunea a fost groaznica ,de nivelul evului mediu si a continuat dupa razboi prin asazisa lupta de clasa promovata de iudeo comunistii adusi in Romania de tancurile sovietice.
Lupta de clasa a facut prapad in societatea romaneasca eliminind fizic pe toti cei care erau considerati o piedica in calea comunismului.
Zeci de mii de romani au platit cu viata comunizarea Romaniei.
A existat totusi un moment,cam la 20 de ani dupa razboi ,cind in partidul comunistilor din Romania s-a manifestat o aripa nationalista care a incercat marginalizarea alogenilor si o politica economica de dezvoltare industriala care sa faca din Romania un stat puternic.
Aceasta politica nationalista cu dominanta economica a fost intrerupta de valul revolutiilor din Europa de est care au declarat comunismul in afara legii tocmai pentru ca si-au dat seama ca nationalismul se poate manifesta si in interiorul comunismului folosindu-i doctrina in interes national.

Nationalismul romanesc a fost activ in tot cursul istoriei noastre zbuciumate imbracind haina epocii in care s-a manifestat.

Privind inapoi in negurile istoriei ii vedem pe daci fericiti sa moara in lupta si sa mearga la Zalmoxis aparindu-si glia satrabuna.
Religia lor a fost atunci pilonul nationalismului.
In mileniul de tacere romaneasca in care pe teritoriul Daciei s-a auzit numai tropaitul hoardelor invadatoare romanii s-au retras in munti ,ferindu-se astfel de corceala biologica si culturala a migratorilor.
A fost asa cum spunea dl.profesor Coja intr-un studiu al domniei sale despre acea perioada ,o vreme in care poporul roman s-a pustnicit in munti ,s-a intarit spiritual,si-a pastrat credinta si si-a cladit traditia si a pastrat curata fiinta biologica.
A fost haina pe care a imbracat-o nationalismul romanesc in mileniul de liniste . Haina spiritualizarii si a puritatii.
Renuntarea la lupta cu sabia nu a fost un semn de lasitate pentru ca logica numerica a infruntarilor armate din acele vremi nu ne dadea nici o sansa in fata navalitorilor.

A urmat apoi perioada voevodala cind romanismul a fost dus mai departe de domnitori incinsi cu sabie si ctitori de multe biserici.
A fost o perioada de supravietuire de sute de ani in care sabia a fost pavaza de glie si biserica pavaza de suflet.
Crucea si palosul au fost hainele nationalismului romanesc in acea perioada .

Vlaguiti de sute de ani de lupte pentru supravietuire ,pe la anii 1700 romanii renunta la palos ,isi cumpara linistea cu aur si bucate ,dar nu renunta la credinta ,la cruce ,biserica si scriptura la limba si traditie .
Printr-un fel de coalitie pan ortodoxa nationalisnul romanesc ,in acesti ani s-a adapostit in biserica s-a inaltat prin cruce si a tins spre Dumnezeu .
A dat Cezarului ce era al Cezarului si lui Dumnezeu ce i se cuvenea lui Dumnezeu.
Asta a fost haina in care ni s-a infatisat nationalismul acelor vremuri.
Au venit apoi vremuri tulburi cind imperiile s-au clatinat temeliile cezarilor s-au subrezit si romanii si-au cistiget independenta cu arma in mina.
Cu toate ca a fost cistigata in lupta independenta a trebuit negociata cu lobiul masonic.
Unirea Principatelor s-a facut sub domn roman dar sub umbrela masonica iar lucrarea lui Cuza a putut fi dusa mai departe doar printr-un domn strain.
Romania Mare s-a facut cu arma dar a trebuit recunoscuta tot la un conclav masonic.
Se pare ca in acea perioada nationalismul romanesc a imbracat uneori haina masonica ,alteori si-a atins telurile negociind sau folosindu-se de masonerie care la acea vreme s-a folosit si ea de natoinalisti pentru destramarea imperiilor.
Asta a fost strategia nationalismului romanesc in acea perioada a caderii Cezarilor,cind romanii s-au adunat independenti in aceleasi granite,reusind sa cuprinda in patria mama cea mai mare parte din fiii ei.
A urmat apoi perioada dintre razboaie cind masonii au venit sa-si in tainul si Romania a fost supusa agrsiunii economice ,coruptiei,instabilitatii politice si asltului cultural strain care a avut raspuns in aparitia Miscarii Legionare.
O miscare spirituala intocmita pe religia ortodoxa ,morala crestina si credinta in jertfa suprema pentru apararea patriei si a neamului.
Legionarii au luptat voluntari in Spania ,au luptat voluntari pe frontul de est s-au predat,asumindu-si jertfa suprema, dupa ce i-au executat pe cei care au tradat pe romani,au luptat voluntar si imotriva comunistilor iudeo-masoni si dupa august 44.
Legionarilor nu le-a fost frica de moarte si prin asta se aseamana inrt-un fel cu dacii care mureau in lupta fericiti ca merg in ceruri.
Haina nationalismului romanesc dintre razboaie afost o haina de credinta si de jertfa.
Dupa razboi ,cei care au cazut in temnite si-au dedicat viata rezistentei spirituale iar cei din munti care au luptat cu arma s-au sprijinit pe speranta si credinta in Dumnezeu pina la jertfa suprema.
In perioada comunista nationalismul romanesc a gasit cu cale sa se manifeste in interiorul doctrinei comuniste si folosindu-se de ea.
S-a imbracat in hainele ei in asa fel ca sa-i vina bine si a lucrat in folosul patriei si poporului,notiuni des vehiculate in acele vremuri.
Ciudata intorsatura de lucruri in politica comunista sau socialista pe care eu am trait-o dar nu am perceput-o ca atare decit atunci cind am avut un termen de comparatie.
Acel termen de comparatie este situatia in care se gaseste astazi Romania.
Cu o economie destrusturata fizic si demantelata tehnologic ,cu finantele in mina straina cu comertul dirijat de marile companii ,dependenta de importuri de alimente si produse industriale ,cu serviciile publice in mina strainilor,cu rezervele de energie si materii prime concesionate pe nimic,cu o armata simbolica cu o jandarmerie supradimensionata cu invatamintul de la an la an mai precar cu un sistem de sanatate care nu face fata ,cu bugetul care se imprumuta de la luna la luna si de la an la an si cu o clasa politica putreda de corupta ,vinduta intereselor straine, instabila si mincinoasa.
Practic Romania este aproape de punctul de a fi rapita total din miinile romanilor,care mai sint doar cu numele stapinii tarii lor.
Tara noastra va trebui recladita din temelii ,renascuta din cenuse ca pasarea Phoenix.
Poate ca generatia care va face acest miracol s-a si nascut deja.
Ce haine va imbraca ea ,cum se va manifesta ramine de vazut. Cred ca aici e vorba de inspiratie divina .
Dumnezeu a avut grija sa ne arate drumul de cite ori a fost nevoie si sa ne tina in viata pina astazi ca popor.
Dar astazi cutitul a ajuns la os.El hirjiie pe os ca un fierastrau.
Va simti poporul roman durerea si pericolul sau va trebui sa vina Cineva si sa-i porunceasca:

Popor roman ridica-te si umbla!!

Avocatul Gheorghe Piperea avertizează: DICTATURA MEDICALĂ – Va începe vânătoarea de copii și adulți nevaccinați!

Într-o postare pe Facebook, avocatul Gheorghe Piperea atrage atenția asupra dictaturii medicale care ni se pregătește prin votul care se va da în aceste zile în Camera Deputaților, vot care poate să ducă la o vânătoare de copii și ADULȚI nevaccinați.

Sub pretextul asigurării sănătății publice, o armată de politicieni iresponsabili sau transformați în cozi de topor, care vor să taie și să spânzure în numele corporațiilor farmaceutice, se pregătesc să NAȚIONALIZEZE corpurile cetățenilor români, asupra cărora vor avea mai multe drepturi decât posesorii lor de drept.

Păi, nu e asta definiția dictaturii? Ba da, este, și e strigător la cer să vezi câți români inconștienți susțin legea vaccinării obligatorii, incapabili să îi anticipeze consecințele!

Dar să vedem ce spune avocatul Gheorghe Piperea:

Gheorghe Piperea: „In cea mai stricta confidentialitate, a fost avizata in Comisia de Sanatate din Camera derutatilor legea vaccinarii obligatorii a copiilor si adultilor. Practic, legea este ca si adoptata. Maine se voteaza in plen (chiar daca este programata audierea ministrilor guvernului Catu).

Nu ar fi rau sa stiti ce va asteapta in viitoare dictatura medicala.

Incepeti cu asta :

„vaccin – medicament imunologic care conţine microorganisme vii atenuate sau inactivate, fragmente antigenice purificate de bacterii sau virusuri, inclusiv obţinute prin inginerie genetică, care după administrare produc o reacţie de apărare specifică a organismului, fără să producă îmbolnăvirea”.

[Ati inteles bine, sper: e vorba de microorganisme obtinute prin inginerie genetica]

Continuati cu astea :

„Categoriile de vaccinări obligatorii sunt următoarele: […]
vaccinările pentru alt personal din unităţile publice şi private care, prin natura atribuţiilor, sunt expuse suplimentar la boli infecţioase sau pot reprezenta surse de infecţie care ar putea pune în pericol sănătatea publică, stabilite prin hotărâre a Guvernului”;

„Angajatorii, persoane fizice sau juridice, suportă, din bugetul propriu, costurile pentru vaccinurile și administrarea acestora personalului propriu care, prin natura profesiei sau a formării pe care o urmează, este expus la riscul de infectare sau poate reprezenta o sursă de infecție, care ar putea pune în pericol sănătatea publică, ori a cărui vaccinare, potrivit legii, este obligatorie”

[nota: cu publicul intra in contact, practic, orice angajator, fie el oficiu postal, banca, restaurant, societate de avocati, furnizori de utilitati, corporatii din Pipera, vanzatori la supermarket sau in piete, medici, dentisti etc; in consecinta, costul vaccinurilor va fi prezent in absolut totate marfurile si produsele, exact la fel cum sunt prezente dobanzile bancare; viata va fi mai scump dupa vaccinare, dar nu si mai sigura].

„Medicii, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale în cadrul sistemului public sau privat şi indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor şi de a introduce în RENV datele privind vaccinările efectuate conform CNV”;

„Pe perioada existenței unor epidemii declarate în baza notificării transmise de către direcția de sănătate publică în raza teritorială a căreia funcționează, instituția de învățământ suspendă participarea la cursuri sau la alte forme de participare colectivă a copiilor care nu sunt vaccinați potrivit CNV”;

„Persoana desemnată să asigure creşterea şi îngrijirea copiilor în cazul părinţilor care sunt plecaţi din ţară va asigura şi însoţirea copilului la vaccinare”

[nota bene – daca sunteti plecati in strainatate, iar copii sunt lasati acasa, faptul in sine nu va scuteste de obligatia de a va vaccina copilul]

„Persoanele cu vârsta de peste 18 ani, au obligaţia prezentării în vederea consilierii pentru vaccinare, pentru tipurile de vaccinări stabilite în Calendarul naţional al adultului, în cazul convocării acestora de către furnizorul de servicii medicale de vaccinare”.

Si acum, start la vanatoarea de copii si adulti nevaccinati. Cand ii dibuiti, nu uitati sa le lipiti pe piept niste stele in 8 colturi, ca sa stim cu cine avem de-a face. Doar asa o sa fiti siguri ca se obtine „imunitatea de turma” (termen des uzitat in virusologie si imunologie). „Așadar, țineți-vă bine! Dacă se adoptă legea nu avem decât o soluție: nesupunerea civică și acționarea în judecată a tuturor celor care se fac vinovați de îngrădirea drepturilor cetățenilor români!

Daniel Roxin

Consiliul de Egalitate i-a recomandat lui Igor Dodon să-și ceară scuze de la Maia Sandu, dar…

Consiliul de Egalitate, o structură autonomă ai cărei membri sunt numiți de Parlament, i-a recomandat președintelui PSRM, Igor Dodon, să-și ceară scuze de la președinta Maia Sandu pentru afirmațiile sexiste și instigatoare la discriminare făcute la adresa ei în timpul campaniei electorale prezidențiale de anul trecut, în emisiunea sa video Președintele Răspunde. Potrivit IPN, ofensele aduse de Dodon lui Sandu se refereau la faptul că ea nu are copii. Recomandarea Consiliului de Egalitate vine în urma solicitării Platformei Egalitate de Gen, o organizație civică dedicată promovării drepturilor femeilor. Aceasta a semnalat declarațiile lui Dodon ca fiind sexiste și discriminatorii față de oponenta sa, politiciana Maia Sandu și, în general, față de toate femeile din Republica Moldova cu situație similară. În opinia activiștilor, a avea sau nu copii este doar un detaliu din biografia unei persoane, cert unul de interes public în cazul unei persoane publice, dar acesta nu definește personalitatea și aptitudinile profesionale.

Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă

Maria Diana Popescu

Aţi vrut guvern de dreapta, aţi votat berbeci şi gîşte haştagiste, iacătă, aţi băgat România într-un post de încă patru ani de groază şi austeritate. Ce proteste! Dormiţi liniştiţi! Drobul de sare tot pe sobă a rămas! Maşinile manipulării funcţionează mai ceva ca utilajele de deszăpezire în punctele esenţiale ale guvernării de dreapta, butonate de „doctori” în ştiinţele corupţiei şi hoţiei de stat. După trei decenii de capitalism curg sudorile pe românii rămaşi fără cojoacele şi căciulile tradiţionale, într-o Românie mahmură, unde oile din ţarc sînt special ţinute flămînde şi însetate. Ba, li s-au pus şi botniţe, nu de teama Covidului, ci ca să nu behăie prea tare.

Aceste fenomene care se consumă în organismul social şi politic au dus la fragmentarea societăţii româneşti, la relativizarea şi neantizarea adevărului, încît fiecare argat al puterii pretinde că la el se află adevărul. Atîta timp cît în Guvernul lui Iohannis totul se va poziţiona între latitudinea prostiei şi longitudinea corupţiei, nu vom fi niciodată liberi şi prosperi. Dreapta? Care dreaptă? Dreapta atît de îndurerată de popor a lui Iohannis, care a băgat România în gard şi ucis la foc automat economia şi atîtea vieţi omeneşti!? Am mai văzut filmul ăsta de groază şi în cinematograful lui Băsescu!

Indivizii aceştia cu dublă personalitate, care l-ar intriga pînă şi pe Freud, nu vor părăsi sistemul prea de uşor. Aşa vă trebuie, oameni creduli, dacă aţi dat România şi finanţele pe mîna unui personaj concediat de o mare bancă, în urma atacului său speculativ împotriva monedei naţionale, acum mai bine de un deceniu. Pînă cînd adevărul ascuns de Cîţu va ieşi la lumină, nimic nu ne împiedică să tragem de guler pe acest personaj sinistru şi Guvernul său, acest guvern cu un comportament bolşevic faţă de propriul popor. Pînă una alta, Cîţu a fost la Bruxelles şi s-a întîlnit cu înalţii satrapi, Ursula von der Leyen, Charles Michel şi David Sassoli, cei care îl joacă pe degete cum vor. Sau, poate, l-au chemat să le dea o mînă de ajutor în întocmirea bugetului UE pe 2021. Bugetul pe acest an este la fel ca maculatura de 500 de pagini trimisă UE pentru fonduri europene şi returnată imediat!

Bucuraţi-vă cei care i-aţi votat! Aveţi, în sfîrşit, putere de dreapta sau mîna dreaptă a mondialiştilor care ne va face praf pe toţi. O dreaptă branşată la corupţia mondială, instruită să devalizeze ţara, sub ştampila Înaltelor Porţi. Oamenii lui Iohannis s-au conectat pe faţă la conducta de bani publici şi o împart după bunul plac, vînturînd banii ţării din buzunarul drept în buzunarul stîng. La fel ca Guvernele Boc ale lui Băsescu, Guvernul Cîţu rade tot: vaucere de vacanţă, sporuri salariale, gratuitatea călătoriile cu trenul ale studenţilor, alocaţiile copiilor, pragul minim pentru bursele şcolare şi creşterea pensiilor. Deşi programul mincinos de guvernare al P.N.L.& Co prevedea majorarea anuală a valorii punctului de pensie pentru a acoperi 100% rata inflaţiei şi un minim de 58,5% din rata de creştere a salariului mediu brut pe economie, era de aşteptat că nu vor respecta legea.

Există o lege a pensiilor votată în Parlament, care prevede creşterea pensiilor şi salariilor, însă penelelul lui Iohannis a minţit în campanie, a dus electoratul cu zăhărelul, că vor respecta programul de creştere, pînă s-a văzut la guvernare. După care a întors pagina la capitolul „Nu!”. Pensiile nu vor creşte anul acesta nici măcar pentru a compensa rata inflaţiei. Sică gură-mare a uitat că nu mai e prim-ministru şi, după şedinţa coaliţiei de guvernare a declarat: „Punctul de pensie va creşte de la 1 ianuarie 2022”. Cîţu n-are bani pentru cinci milioane de pensionari care mor de foame şi boli, dar are bani pentru o sută de mii de trîntori hămesiţi, cu pensii şi sporuri speciale. Cum pot eu să contrazic faptele, cînd în contul lui 2021 Guvernul Cîţu a depus atîtea erori şi măsuri de austeritate reprobabile, fără să scotă un sunet despre miliardele de Euro împrumutate în ultimele luni! În acest an dificil au venit cu proiectele S.F. de anul trecut şi cu intenţia de a-şi lărgi propriile buzunare. Lanţul trofic al corupţiei se umflă, iar salariile şi pensiile se vor mări „la anul şi la mulţi ani.” De cînd au pus mîna pe putere, miniştrii lui Iohannis au umblat doar cu cioara vopsită în chip de papagal. Uite mărirea, nu e mărirea!

Deşi tot ei au afirmat că banii de pensii sînt în buget conform legii, cu două luni înainte de aplicarea acesteia, au spus că nu-i mai au. Dacă nici acum nu i-aţi învăţat pe dinafară pe aceşti derbedei mincinoşi, e grav dragi conaţionali! Ştiu că prostia are în rîndul alegătorilor sute de mii de chipuri! S-a ales praful de democraţie şi stat de drept, Justiţia de dreapta nu se ridică nici măcar la nivelul Justiţiei ceauşiste. Nu mai am nicio aşteptare de la opoziţie! Ciolacu trăieşte într-o realitate paralelă. Îşi păzeşte fotoliul de muşte, în timp ce românii vor rămîne fără mălai, o mămăligă moale.

Dacă ne gîndim la femeia oarbă din poemul lui Rilke, care se plîngea că nu mai poate locui cu cerul pe ea, o putem mîngîia spunîndu-i că nici noi nu mai putem trăi cu aceşti acarieni în spinare, care nu-s nici Shakespeare cu inimă de fecioară, nici Dostoievski exilat într-o Siberie cerească, ci mercenari ai apocalipsei. Guvernele de sub aripa lui Iohannis au proiectat hologramele unor cîinii cu colaci în coadă şi tot aşa, prin rotaţie, javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă. În concluzie, nimic nu mai e sigur în România. Nici viaţa, nici măcar moartea.

Primul dosar DNA privind corupția de la Permise Suceava, trimis în instanță: un ofițer MAI de la Anticorupție, acuzat că a dezvăluit un flagrant

Mihail Martin, un ofițer de la Direcția Generală Anticorupție (DGA) Suceava din cadrul Ministerului de Interne a fost trimis în judecată pentru că l-ar fi informat pe șeful de la Permise Suceava, comisarul șef Radu Ionuț Obreja, că este monitorizat de procurori, potrivit unui comunicat DNA.

Potrivit DNA, Martin l-ar fi anunțat pe Obreja că, în dosarul în care acesta din urmă era vizat de procurorii DNA, au fost autorizați 5 investigatori sub acoperire, i se pregătește un flagrant, este monitorizat și are comunicațiile interceptate. În schimbul protecției, polițistul DGA ar fi primit de la șeful de la Permise un autoturism de teren.Polițistul DGA se află acum în arest la domiciliu, iar fostul șef de la Permise Suceava este în arest preventiv.

Radu Ionuț Obreja, fostul șef de la Permise Suceava, este vizat și în alte 2 dosare penale pentru corupție. El ar fi condus o rețea formată din polițiști și instructori auto care primeau șpagă pentru sală și traseu. Pentru promovarea probei de traseu, tariful era între 300-1500 euro, iar pentru proba scrisă, între 3.000-6.000 euro, susțin procurorii.

În noiembrie, în urma perchezițiilor, DNA a ridicat peste un milion de euro, aproape 800 de mii de dolari, ceasuri și mașini de lux. Unele sume erau ținute inclusiv în ligheane.

Vezi mai jos comunicatul DNA pe larg:

”Unul dintre cele trei dosare penale mediatizate prin comunicatul nr. 820 din 27 noiembrie 2020 a fost finalizat de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Suceava, fiind trimiși în judecată următorii inculpați:

MARTIN MIHAIL (în stare de arest la domiciliu), la data faptelor ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Suceava, pentru comiterea infracțiunilor de:

– folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată (4 acte materiale)

– favorizarea făptuitorului,

– luare de mită,

– acces ilegal la un sistem informatic,

OBREJA RADU IONUȚ (arestat preventiv în altă cauză), comisar șef de poliție, la data faptelor șef al Compartimentului Regim Permise de Conducere și Examinări din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Suceava, pentru comiterea infracțiunilor de:

– dare de mită.

În același dosar, a mai fost trimisă în judecată o persoană fără calitate specială (arestat preventiv în altă cauză) pentru comiterea infracțiunilor de:

– complicitate la luare de mită,

– complicitate la dare de mită.

În celelalte două cauze mediatizate prin comunicatul anterior menționat se desfășoară în continuare acte de urmărire penală după cum urmează:

– în dosarul privind fapte de corupție legate de eliberarea de permise de conducere, se desfășoară în continuare acte de urmărire penală față de mai mulți angajați ai Ministerului afacerilor Interne (MAI), șase aflați în stare de arest preventiv (între care și Obreja Radu Ionuț) și patru sub control judiciar, alături de instructori și intermediari ai școlilor de șoferi

– în dosarul privind fapte de corupție legate de înmatriculări auto se desfășoară în continuare acte de urmărire penală față de mai multe persoane între care trei intermediari (doi în arest preventiv și unul sub control judiciar)

În dosarul finalizat prin rechizitoriu și trimis în judecată, procurorii au reținut în esență următoarea stare de fapt:

În perioada 2018 – 2020, la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (S.P.C.R.P.C.I.V.) Suceava ar fi funcționat o grupare infracțională condusă de inculpatul Obreja Radu Ionuț, în care, alături de polițiști și funcționari, ar fi fost cooptate mai multe persoane printre care instructori auto și angajați ai Registrului Auto Român (R.A.R.). Gruparea, structurată pe mai multe paliere, ar fi acționat în scopul obținerii de sume de bani în legătură cu fraudarea examenelor practice pentru obținerea permiselor de conducere și în legătură cu înmatricularea autoturismelor.

Promovarea candidaților s-ar fi asigurat contra unor sume de bani percepute atât la examinarea teoretică, cât și la traseu.

În acest context, inculpatul Martin Mihail, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Suceava, ar fi asigurat protecție juridică activității infracționale de corupție derulată la nivelul serviciului de permise (SPCRPCÎV) Suceava, structură al cărei exponent era inculpatul Obreja Radu Ionuț. Protecția juridică, asigurată de ofițerul DGA pe parcursul anului 2020 ar fi constat în divulgarea, fără drept, a unor informații la care avusese acces în virtutea atribuțiilor, informații menite să îl favorizeze pe Obreja Radu Ionuț, șeful Compartimentului permise Suceava și pe complicii săi. Concret:

– l-ar fi informat pe șeful Compartimentului permise despre autorizarea a cinci investigatori sub acoperire într-un dosar penal în care acesta din urmă era vizat de procurorii anticorupție.

– i-ar fi oferit date despre pregătirea unei acțiuni de constatare în flagrant a unei infracțiuni de corupție,

– l-ar fi informat despre autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică și despre stadiul cercetărilor într-un dosar penal în care șeful Compartimentului permise și complicii săi erau vizați de procurorii anticorupție

– i-ar fi transmis informații legate de un apel telefonic TELVERDE primit de DGA Suceava, apel ce conținea date concrete despre comiterea unor activități infracționale corupție în legătură cu obținerea permisului de conducere. Devoalarea acelor informații ar fi modificat conduita persoanei denunțate (constând în restituirea sumei de bani pretinsă cu titlu de mită), ceea ce a îngreunat tragerea la răspundere.

La data de 18 august 2020, ofițerul de poliție Martin Mihail ar fi pretins, prin intermediul celui de-al treilea inculpat, persoană fizică, de la șeful Compartimentului permise Obreja Radu Ionuț, un autoturism de teren, iar la data de 8 noiembrie 2020 ar fi și primit autoturismul, cu titlu gratuit, în schimbul omisiunii sesizării din oficiu și furnizarea unor informații nedestinate publicității cunoscute în virtutea atribuțiilor de serviciu. Conduita ofițerului l-ar fi pus la adăpost pe șeful compartimentului permise și pe complicii săi de o eventuală răspundere penală pentru activitatea infracțională de corupție desfășurată în legătură cu permiselor de conducere.

În același context, la data de 09 octombrie 2020, inculpatul Martin Mihail, în aceeași calitate, ar fi accesat în mod ilegal baza informatizată de date administrată de Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (care conținea date clasificate ca secrete de stat, iar accesul era destinat unui grup restrâns de utilizatori) pentru a efectua verificări cu privire la raporturile de muncă ale unui agent de poliție din cadrul Compartimentului permise Suceava.

Ulterior, informațiile respective ar fi fost transmise inculpatului Obreja Radu Ionuț care-l îl bănuia pe subordonat de formularea unor denunțuri împotriva sa.

În cauză, s-a dispus indisponibilizarea și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului de teren primit cu titlu de mită de către inculpatul Martin Mihail.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Suceava cu propunere de a se menține măsurile preventive și asigurătorii dispuse în cauză.

În cauză, procurorii au beneficiat de sprijin din partea ofițerilor de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție”, este comunicatul DNA.

Ambasadorul Israelului, reacție dură după declarațiile primarului Constanței: Minimalizează suferința victimelor Pogromului de la Iași, ale celor din ”trenurile morții” și a ale celor deportate din Bucovina și Basarabia în Transnistria

Ambasadorul Israelului, David Saranga, afirmă, într-o postare pe pagina de Facebook a Ambasadei, că a aflat ”cu stupoare și dezamăgire” despre afirmațiile recente ale primarului Constanței, Vergil Chițac, referitoare la rolul jucat de mareșalul Ion Antonescu în istoria României.

Ambasadorul a mai precizat că îl invită pe Vergil Chițac să viziteze Yad Vashem, Muzeul Victimelor Holocaustului de la Ierusalim, ”pentru o cunoaștere aprofundată a atrocităților comise la ordinul lui Ion Antonescu împotriva evreilor din România.”

Amintim că primarul Chițac a declarat, luni, pentru G4Media.ro, întrebat despre schimbarea numelui străzii Mareșal Ion Antonescu din Costanța, că în jurul figurii și rolului jucat de Ion Antonescu în istoria României există ”evaluări diverse, chiar contradictorii, polemici și controverse”.

Tot luni seara târziu, primarul Vergil Chițac a revenit asupra declarției inițiale, în care exprima o serie de ezitări și a subliniat că ”nu ezită să schimbe numele străzii”, dar că are nevoie de puncte de vedere pentru începerea demersului, fiind un act strict procedural. (Detalii aici)

Redăm mai jos integra meesajul E.S. David Saranga:

În 1946, Ion Antonescu a fost anchetat și găsit vinovat pentru crime de război de către Tribunalul Poporului. Din păcate, astfel de declarații minimalizează suferința victimelor Pogromului de la Iași, ale celor din ”trenurile morții” și a ale celor deportate din Bucovina și Basarabia în Transnistria. Tot acestea pun la îndoială o realitate crudă și nedreaptă.

În acest context, îl invit pe domnul Vergil Chițac să viziteze Yad Vashem, Muzeul Victimelor Holocaustului de la Ierusalim, pentru o cunoaștere aprofundată a atrocităților comise la ordinul lui Ion Antonescu împotriva evreilor din România.

Criminalii Holocaustului, dar și cei care sunt simpatizanți ai mareșalului Ion Antonescu, ai Mișcării Legionare, ori cei care instigă la ură nu trebuie tolerați de societate.”

Mesajul E.S. David Saranga cu privire la declarațiile Primarului Constanței despre rolul mareșalului Ion Antonescu în istorie:

„Am aflat cu stupoare și dezamăgire despre afirmațiile recente ale Primarului Constanței, domnul Vergil Chițac, referitoare la ”rolul jucat de mareşalul Ion Antonescu în istoria României”. Doresc să subliniez că din partea comunității științifice nu există nicio incertitudine cu privire la responsabilitatea lui Ion Antonescu în uciderea evreilor din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1946, Ion Antonescu a fost anchetat și găsit vinovat pentru crime de război de către Tribunalul Poporului. Din păcate, astfel de declarații minimalizează suferința victimelor Pogromului de la Iași, ale celor din ”trenurile morții” și a ale celor deportate din Bucovina și Basarabia în Transnistria. Tot acestea pun la îndoială o realitate crudă și nedreaptă.

Criminalii Holocaustului, dar și cei care sunt simpatizanți ai mareșalului Ion Antonescu, ai Mișcării Legionare, ori cei care instigă la ură nu trebuie tolerați de societate.”

SUA trebuie să înfrunte expansiunea Chinei comuniste, până nu e prea târziu (Valentin Naumescu/contributors.ro)

Tania Radu

Într-o analiză de politică externă, Valentin Naumescu se ocupă pe contributors.ro de poziția Statelor Unite și respectiv a unor state din Uniunea Europeană față de China. „Pentru a salva încă o dată lumea liberă, de data aceasta în secolul XXI, dar firește și pentru propriul interes de primă Mare Putere a sistemului internațional, Statele Unite ale Americii vor trebui să înfrunte expansiunea Chinei comuniste, s-o oprească și să-și apere supremația globală. Acum. (…) Peste câțiva ani va fi prea târziu. În caz că nu este deja prea târziu”. A nu face asta ar echivala, spune Naumescu, „cu desființarea ordinii liberale occidentale și cu intrarea într-un sistem mondial condus de o putere dictatorială pentru care nu contează libertățile și drepturile omului. Ceea ce nu s-a mai întâmplat de peste 250 de ani, dinainte de Revoluția Franceză, practic dinainte de «secolul britanic» și de «secolul american»”. Urgența intervenției americane vine din ceea ce spun statisticile : China poate depăși America, pe toate planurile, până la finalul acestui deceniu. Dacă, la Washington, noul președinte Joe Biden dă asigurări că asta îi este intenția, în Europa pozițiile sunt diverse, de la „discursul plin de nuanțe și delimitări al Președintelui Macron (de tipul da, dar noi nu…)” până la „baletul diplomatic european și Borrelliada tragi-comică”. Franța, scrie analistul, continuă să vorbească despre o „suveranitate confuză”, ca și cum și-ar proiecta în viitor Uniunea ca pe „o Elveție economică rămasă neangajată în bătălia giganților”. „Sper sincer, încheie Naumescu, că liderii de la București iau de pe acum în considerare scenariul că, dincolo de afinitatea declarată oficial pentru multilateralism la Washington și la Paris, diferențele de nuanță dintre SUA și Franța în relația cu China și Rusia să se amplifica în viitor, iar acestea să se transforme treptat în diferențe de opțiuni și interese, respectiv în dileme decizionale extrem de dificile pentru țările din așa-numitul Flanc Estic al NATO”.

Andreea Ruxanda scrie pe republica.ro despre moțiunea de cenzură pe care social-democrații de la București au depus-o împotriva noului ministru al sănătății Vlad Voiculescu, pe care îl acuză că nu a făcut ce trebuie pentru ca recentul incendiu de la Institutul „Matei Balș” să nu fi avut loc. Autoarea articolului întoarce acuzațiile către precedentul guvern social-democrat și citează pur și simplu promisiunile PSD din programul de guvernare, la capitolul sănătate. Niciuna, dar niciuna nu a fost îndeplinită.

Publicația online press hub postează un text semnat de Doina Jela despre Monica Macovei, fost ministru de justiție și fost europarlamentar. Portretul pe care i-l face reamintește valoarea determinării și curajului lui Macovei, a măsurilor pe care ea le-a luat împotriva corupției și a sprijinului acordat Laurei Codruța Kovesi la conducerea Direcției Naționale Anticorupție. „Persoana și rolul Monicăi Macovei în istoria României postdecembristă fac parte dintre cele puține care aleg apele”. „Trecerea ei prin viața politică românească, ca membru al unor organizații ale societății civile, ca ministru al Justiției și apoi ca europarlamentar, a lăsat o urmă indelebilă din acest unic motiv, scrie Doina Jela: a avut un diagnostic și un proiect politic clar. Iar acestea erau corupția ca boală de sistem a societății românești, respectiv leacul ei unic, Justiția”.

Putregaiul apical la ardei- alte boli si daunatori; Căderea plăntuțelor; Condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume

Putregaiul apical este datorat unui dezechilibru hidric dupa o perioada cand alimentarea cu apa a fost normala .Se considera ca se manifesta mai puternic la soiurile albe cu fructele in sus.

Simptomul caracteristic: inmuierea varfului, colorarea in verde- cenusiu , apoi albicios, cu aspect hidratat. Tesuturile se strang si pata apare depresionara. La suprafata tesuturilor afectate se instaleaza ciuperci saprofite, in special din genul Alternaria, Cladosporium care coloreaza pata in negru. Fructele tinere sunt mai afectate, ele sunt depreciate total din punct de vedere comercial.

Alternarioza (A.Solami ) – ataca fructele de tomate (si celelalte organe ale tomatelor) pana aproape de maturare. Fructele mici se innegresc si cad cu usurinta; pe fructele mai mari infectia incepe din zona cavitatii pedunculare unde apar pete brune, usor depresionare, circulare. Alternarioza ataca, pe fructele de ardei in zonele cu putregai apical (foarte important pentru aplicarea tratamentelor).

Primul indiciu de putregai apical este prezenta unei portiuni de tesut cu aspect hidratat la extremitatea opusa peduncului. Aceasta zona este de forma circulara, cenusie-albicioasa, apoi cenusie-inchis, aproape neagra. Fenomenul este corelat cu un continut al calciului in sol care contribuie la agravarea simptomelor de putrezire apicala. Dezechilibrul hidric aparut la nivelul plantei prin pierderea prin transpiratie a unei cantitati mai mari de apa decat absorbtia, viteza mare de pierdere (brusca) a apei din fruct – determina distrugerea tesuturilor din zona apicala. In practica se impune ca remediu o alimentare regulata cu apa in sol, mentinerea unei umiditati ridicate a aerului prin aspersii scurte dimineata. Pentru faza de vegetatie – fructificare vom urmarii sa asiguram conditii care sa stopeze sau sa limiteze manifestarea dezechilibrului hidric.

Raportul N:K trebuie sa fie in favoarea potasiului astfel ca se vor face fertilizari faziale cu: Agriplant 2 (N12; P2O5 5; K2O 25; MgO2 + microelemente); Agriplant 4 (N8; P2O5 14; K2O 25; MgO 3 + microelemente); Ferticare III (N10; P2O2 5; K2O 26; MgO 4) alternativ cu azotat de calciu. Se administreaza in doza de 1/1,5 g/l foliar (concentratia solutiei variaza intre 0.5 – 0.7 %) la circa 2 saptamani.

Se pot face stropiri cu clorura de calciu (“Mica enciclopedie horticola”).

Se vor lua masuri de umbrire acolo unde este posibil (clase de umbre , in sere, solarii, gradini pe suprafete mici ).

Plantele izolate pot fi inlaturate din cultura.

Tratamente chimice. Se fac in scopul limitarii dezvoltarii altor agenti pe seama acestui dezechilibru fiziologic. Se pot folosi: Kasumin 0.15%; Teldor 0.08%; Rovral 0.05%; Caldian 0.15% Sumilex 0.1% si alte substante din reteaua comerciala.

NOTA: In faza de vegetatie – fructificare vinetele sunt destul de sensibile la concentratia mare a sarurilor din sol, aceasta fiind una din explicatiile frecventei mari a depigmentarii fructelor. Absorbtia eficienta a calciului este foarte importanta si aici.

Se recomanda saptamanal cate o fertilizare cu azotat de calciu 1g/l si 1-2 fertilizari cu Agriplant 3 sau Agriplant 1, Ferticare II, in doze de 1-1.5 g/l, Foliar, concentratia solutiei la administrare variaza intre 0.5 – 0.7 % iar intervalul intre fertilizari este de aproximativ de 10 zile.

TEHNOREGEN

CERCETĂRI NOVATOARE PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI IMPLEMENTAREA UNEI TEHNOLOGII MODERNE PENTRU PROCESAREA DURABILĂ A RESURSERLOR REGENERABILE DIN FERMELE AGRICOLE

Proiectul urmărește dezvoltarea și implementarea unei tehnologii noi moderne, ecologice de procesare durabilă a resurselor regenerabile (gunoiul de grajd, deșeuri vegetale) în fermele agricole. Cercetările vor urmări dezvoltarea de noi metode de descompunere și procesare a gunoiului de grajd, de pasări, deșeuri vegetale în scopul scăderii timpului de compostare fata de metodele tradiționale, măririi procentului de reținere și conservare a materiei organice, a macro, microelementelor cât și a substanțelor biologic active naturale și îmbunatățirea calității compostului format.Pentru tratarea gunoiului de grajd se urmărește utilizarea unor materiale inerte (substanțe puternic absorbante ce au capacitate mare de schimb ionic cu eliberare lenta) cât și a unor preparate biologic active naturale (în scopul amplificării procesului de descompunere a materialului vegetal) pentru scăderea timpului de descompunere, procesare și îmbogățirea acestuia în elemente nutritive.
Compușii activi cât și elementele nutritive vor fi reținute prin fenomene de absorbție în interiorul materialului inert, iar ulterior la momentul aplicării pe teren și odată cu încălzirea vremii, acești compuși se transforma din forme dăunătoare plantelor dar și mediului, în forme ionice ușor accesibile plantelor.
Proiectul își propune testarea mai multor rețete de amestec intre gunoiul de grajd, gunoiul de pasări cu diferite proporții de materiale inerte și preparate biologic active. Atât înainte cât și după compostare se vor analiza dejecțiile cât și composturile bioactive din punct de vedere chimic și biochimic pentru a se urmări randamentul procesului de compostare. Tot pe parcursul experimentelor se va urmări dinamica compostării pentru a observa momentul propice când compostul are calitatea necesara aplicării în cultura unor legume.

Avantajele obținerii biocomposturilor prin metoda mai sus menționată sunt:

– protecția mediului înconjurător:
• datorita retinerii azotului și eliminarea sau reducerea posibilității de levigare a acestuia pe profilul solului cu poluarea apelor freatice;
• datorita legării amoniacului și reducerea posibilității de eliberare în atmosfera;
• datorita reducerii cantității de deșeuri de origine animala și vegetala neutilizata și care atât prin depozitare cât și prin componenta afectează mediul;
– reducerea timpului de compostare;
– sporirea calității compostului prin retinerea de la spălare a macro, microelementelor conținute în dejecțiile supuse procesului;
– creșterea calității compostului datorita retinerii unei cantități sporite de substanțe active benefice pentru creșterea și dezvoltarea plantelor;
– eliberarea în timp a elementelor reținute fără afectarea mediului înconjurător;
– utilizarea materiei organice componenta a biocomposturilor în agricultura.

Ulterior se vor urmări caracteristicile agrochimice ale composturilor organice, (biocomposturi) astfel obținute încât acestea sa răspundă foarte bine la cultura de legume în sistem ecologic. Se vor utiliza pentru testare testele, de control agrochimic ale solului sau substraturilor și anume: testul Mayer, metoda Neubauer-Schneider.

În anul următor se trece la testarea în teren a biocomposturilor realizate alegându-se doar cele a căror rezultate în ceea ce privește acumularea macro și microelementelor este cea mai buna. Testarea va avea loc pe loturi experimentale a căror soluri vor fi analizate în prealabil cu privire la caracteristicile agrochimice cât și la încărcarea acestora cu metale grele sau pesticide în scopul asigurării certificării obținerii unor culturi ecologice. Aceste loturi se vor cultiva cu mai multe specii de legume și cu doze graduate de biocomposturi. Produsele obținute, legumele vor fi testate de laboratoare specializate, atestate cu privire la caracteristicile de calitate cerute legumelor ecologice conform Ordonanței de urgenta nr. 34/17 aprilie 2000 privind calitatea produselor agroalimentare ecologice.

Totodată beneficiarii rezultatelor acestui proiect sunt micii producători, fermierii care întrețin puține animale iar dejecțiile de la acestea sunt aruncate dezordonat afectând pânza freatica, apa din fântâni și râuri, solul cât și aerul înconjurător și care pot utiliza aceste dejecții în cultura legumelor ecologice. Aceștia vor putea folosi în scop constructiv și eficient dejecțiile animalelor în obținerea unui îngrășământ organic de calitate superioara și care poate fi utilizat în cultura ecologica.
Se cunoaște ca agricultura ecologica se bazează în principiu pe creșterea conținutului solului în materie organica și elemente nutritive prin folosirea îngrășămintelor organice naturale: gunoi de grajd, composturi, îngrășăminte verzi, tulbureala, urina, mustul de gunoi de grajd. Agricultura ecologica previne impurificarea și degradarea mediului înconjurător cu întreg arsenalul chimic al agriculturii contemporane, la care se adaugă aplicarea neraționala, la întâmplare și uneori abuziva chiar, a unor lucrări tehnologice.

În ultimii ani la noi inîn țară s-a trecut în unele ferme de la agricultura intensiva cu utilizarea îngrășămintelor chimice la agricultura ecologica deoarece produsele obținute au calități gustative și componenți activi apreciați pentru sănătatea oamenilor. Deși prețul de cost al acestor produse ecologice este foarte ridicat comparativ cu cel al produselor cultivate intensiv, produsele ecologice au o piață mai mare de desfacere atât la noi în țară cât și în străinătate.

Musculița albă

Descriere și caracteristiciCulturile de legume sunt afectate în general de două specii de musculițe albe: Trialeurodes vaporariorum și Bemisia tabaci. În unele cazuri, Bemisia tabaci poate fi prezentă în culturile de legume sub forma unui biotip B, cunoscut și sub numele de Bemisia argentifolii, cu peste 900 de plante gazda.

Trialeurodes vaporariorum, denumită și „musculița albă de seră”, este un dăunător caracteristic culturilor crescute în sere și solarii.
Bemisia tabaci, denumită și muculița cartofului dulce, creează mari probleme culturilor de legume oriunde apare, printre care se numără:
– pagubele mari provocate prin hrănire de populațiile numeroase;
-este vector de transmitere a unor virusuri deosebit de periculoase (TYLCV la tomate);
-rezistența multor populații la unul sau chiar mai multe insecticide, face ineficintă combaterea chimică cu respectivele produse.

Pagubele provocate sunt atât directe – înțeparea și sugerea sucului celular de către nenumărate musculițe duce la micșorarea semnificativă a ritmului de dezvolare și creștere a plantelor afectate, cât și indirecte- reprezentate de transmiterea unor virusuri, caz în care plantele nu mai sunt vindecabile.

Ca și afidele, musculița albă secretă cantități mari de glucide, suport pentru apariția fumaginei pe fructe și frunze, calitatea fructelor scăzând considerabil din cauza acestui fenomen, devenind nevandabile.
Apariția și dezvoltarea fumaginei pe părțile aeriene ale plantelor duc la scăderea și apoi la stoparea totală a capacității fotosintetice a frunzelor; ele se îngălbenesc și se usucă.

Metode de control și combatere

Pentru obținerea celor mai bune rezultate se recomandă aplicarea unui complex de măsuri: utilizarea insecticidelor, sterilizarea solului, stabilirea unor asolamente corecte, etc.
În combaterea chimică se recomandă tratamente cu unul din următoarele insecticide, in dozele omologate pe suprafață:

Eforia 045 ZC

Fastac 10 EC

Mospilan 20 SP

Mospilan 20 SG

Movento 100 SC

Pyrinex 48 EC

Omida Fructelor

Caracteristici și simptomeOmida fructelor (Helicoverpa armigera) este o specie polifagă care atacă numeroase specii de plante din flora spontană și de cultură. La legume, atacă tomatele, ardeii, vinetele, fasolea.
Pagubele provocate de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea vorace a omizilor, stadiile larvare ale moliei, cu frunze, mai ales în fazele inițiale de după eclozare. În fructe pătrund și formează galerii care, ulterior, se infectează secundar cu diferiți agenți patogeni.

Metode de control

La culturile de tomate din ciclul II, tratamentele preventive și de combatere a omizilor trebuie să înceapă când 50% din florile de la primul etaj au înflorit; practic, după ce încep să înflorească primele flori, poate fi început tratamentul preventiv împotriva omizii.

Cea mai sensibilă fază a omizilor în care tratamentele au cea mai mare eficiență este imediat după eclozare, când mobilitatea este foarte redusă, iar hrănirea este foarte dificilă și necesită un efort energetic destul de mare din partea insectelor. De asemenea, și cantitatea necesară de insecticid este mai mică decât în următoarele faze.

Barierele fizice (plasele de umbrire laterale) ce împiedică pătrunderea moliilor adulte în sere / solarii, reduc semnificativ severitatea atacurilor omizilor.

Metode de combatere

Pentru combaterea chimică a omidei fructelor se pot aplica tratamente chimice, in dozele omologate pe suprafață, cu:

Affirm

Coragen

Mavrik 2 F

Novadim Progress

Pregatirea pentru plantarea răsadurilor

Înainte de a începe activitatea de plantare a răsadurilor de legume, este necesară efectuarea unor lucrări de pregătire.
Astfel, înainte cu câteva zile de transplantare sunt necesare următoarele operațiuni tehnologice:

Se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;

Răsadurile se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat ambele cu o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventualele îmbolnăviri foliare.

Se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare, se instalează sistemul de irigare prin picurare;

Înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului.

Dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;

Este recomandat ca înainte de plantare sa se aplice la sol un insecticid contra coropișnițelor, care, altfel, ar cauza pierderi masive imediat după plantare.

Căderea plăntuțelor

Căderea plăntuțelor este un fenomen destul de frecvent în activitatea de producere a răsadurilor, fiind întâlnit la cele mai importante specii legumicole (tomate, castraveți, vinete, varză, ardei).
Boala este produsă de mai multe specii, aparținând genurilor Phytium spp. și Phytophtora spp. (cu excepția Phytophtora infestans), aceste genuri având în comun următoarele aspecte: simptomele pe care le provoacă plantelor, modul în care acționează, condițiile de mediu favorabile apariției bolii dar și metodele de prevenire și combatere a acestor grupuri de agenți patogeni.

Simptomele bolii

La plăntuțele afectate se pot observa leziuni maro, umede, la nivelul rădacinilor, care avansează spre baza tulpinii, provocând căderea plantei.
Alte simptome mai pot fi observate la baza tulpinii, al cărei țesut devine mai moale și umed pe câțiva centimetri, dând impresia că tulpina a fost ciupită. În scurt timp, tulpina se maronește în zona afectată. Oricare ar fi simptomele inițiale și organele răsadurilor afectate, rezultatul este același în foarte scurt timp de la apariția primelor semne observabile: căderea plăntuțelor.

Condiții de apariție a bolii

Căderea plăntuțelor este cauzată de ciuperca Phytium spp. Este caracteristică răsadnițelor neprofesionale, în care condițiile de mediu (temperatura atmosferei, temperatura substratului, umiditatea relativă a aerului, etc.) nu sunt controlate.
Factori care cresc severitatea atacurilor

Pentru a preveni pierderile mari cauzate de infectarea cu Phytium spp.( chiar dacă patogenitatea diferă în funcție de specie și de tulpină) trebuie diminuată densitatea mare la semănare.

Excesul de azot crește severitatea atacurilor Phytophthora spp.

Irigarea în exces urmată de compactarea substratului constituie o altă cauză importantă ce duce la creșterea incidenței infecțiilor cu agenți patogeni din complexul căderii plăntuțelor. Din acest motiv trebuie mare grijă cu privire la metoda de irigare și condițiile care prelungesc peste măsură umiditatea mare și compactarea substratului – decompactarea și uscarea suprafeței substratului sunt metode de prevenire a plăntuțelor.

Metode de control

În răsadniță este obligatorie tratarea substratului de semănat cu un fungicid anti-oomicete, iar cele mai bune rezultate se obțin cu combinația de propamocarb și fosetil de aluminiu.

Limitarea irigării excesive și compactarea substratului – după irigare este necesar ca în foarte scurt timp suprafața substratului să se usuce și să se mențnă uscată.

Decompactarea periodică pentru a permite uscarea eficientă și oxigenarea substratului.

Evitarea fertilizarii în exces cu azot și aplicarea, dacă este necesar, a îngrășămintelor cu mai mult potasiu.

Densitatea de semănare trebuie să fie cât mai mică pentru a preveni îmbolnăvirea în masă a plăntuțelor aflate una lângă alta.

Dacă au apărut simptome ale complexului de boli, plăntuțele afectate, împreună cu cele din jur, chiar sănătoase, se îndepărtează urgent și se aplică tratament chimic.

Pentru o reducere semnificativă a rscurilor de apariție a unei epidemii de cădere a plăntuțelor cea mai bună metodă este semănarea în tăvițe alveolare de semănat, cu substrat profesional pentru semănat pe bază de turbă.

Răsadnița trebuie ventilată sau aerisită corespunzător pentru evitarea acumulării de umezeală în atmosferă și implicit a prezențe apei pe organele plăntuțelor (tulpină, frunzulițe).

Metode de combatere
Pentru combaterea chimică a căderii plăntuțelor, se pot aplica radicular tratamente cu unul din următoarele produse: Previcur Energy (doza 0,1 % ) Merpan (0,15%), Folpan (0,15 %).

Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume

În asigurarea condițiilor necesare declanșării procesului de germinare a semințelor de legume la culturile efectuate în sere, o importanță deosebită o au următorii factori: temperatura substratului, umiditate și lumină.

Temperatura

Pentru a rasari uniform și într-un timp anume, plantele au nevoie de temperatură optimă specifică.

În timpul germinării semințelor și până la rasarirea plantelor, este necesară o temperatură constantă a substratului, apropiată de limita superioară a valorii temperaturii optime pentru fiecare specie legumicolă.

Daca se menține o temperatură a substratului mai scazută timp îndelungat după declanșarea procesului de germinare sau sunt variații mari ale valorilor de temperatură, semințele pierd cantități mari de substanțe hrănitoare de rezervă, iar timpul de germinare se prelungește, întârziind răsărirea cu până la 10-14 zile.

Asigurarea unei temperaturi constante la nivelul substratului (22-26 grade C), este sufiecientă pentru majoritatea culturilor de legume, în aceste condiții răsărirea se încheie 3-6 zile, excepție făcând cultura de salata verde, la care, temperatura optimă de germinare este de 18 grade Celsius.

Fiecare specie legumicolă are anumite pretenții fată de temperatură, iar dirijarea acesteia trebuie facută diferențiat, motiv pentru care se recomandă ca în același spațiu să se producă simultan numai răsaduri din specii cu cerințe asemănătoare (de exemplu, ardei cu vinete sau varza cu salata).

Lumina – Pe parcursul producerii rasădurilor, lumina se dirijeaza diferit. Astfel, germinarea semințelor de legume trebuie să se desfășoare la întuneric, lumina nu este necesară, iar acest lucru se realizează prin acoperirea cu ziare sau carton din hârtie a patului germinativ sau a tavițelor alveolare.

Umiditatea necesară pentru germinare este de 100%. Umiditatea se sigură prin umectarea completă a substratului de semănat (înainte de semănare substratul pe baza de turbă se asează într-un recipient și se udă foarte bine, atunci când se strânge în mână, să curgă câteva picături de apă).

Totodată, peste patul germinativ sau tavițele alveolare acoperite cu ziare sau cartoane de hartie, se pune o folie de polietilenă (poate fi albă sau neagră), aceasta având rolul de a reține umiditatea optimă germinării. Atenție, însă, această metodă cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplică numai pentru semănatul culturilor din timpul iernii, când intensitatea soarelui este mică și nu creează probleme; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii, nu se utilizează sub nicio formă acoperirea cu folie, deoarece conduce la sufocarea și moartea plantuțelor.

Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume
CULTURA	PERIOADA	TEMPERATURA SUBSTRATULUI Grade Celsius	LUMINA	UMIDITATEA
Tomate	Până la răsărire	22-24	Lipsa completă a luminii	100%
Ardei Vinete		24-26
Varză Conopidă		20-22
Castraveți Dovlecei		25-30

Afidele- paduchii de plante

Afidele (paduchii de plante) – ataca un numar mare de specii de plante printre care si legumele. Paduchii de plante sunt insecte cu corpul moale, mobilitatea fiind mult redusa din cauza riscului de deshidratare – localizarea pe partea inferioara a frunzei nu este intamplatoare deoarece le protejeaza de razele directe ale soarelui. Au culori diferite – transparente, verzi gri, maro roz, culori dobandite in functie de seva cu care se hranesc. Cele mai multe dintre speciile de afide sunt monofage insa exista si exceptii ca Myzus persicae, care este polifag, atacand un numar de cateva sute de plante gazda.

Modul de hranire

Pe plante, afidele se gasesc cel mai adesea grupate pe colonii in apropierea principalelor vase de transport ale frunzelor sau petiolului. Aceste insecte inteapa frunzele sau petiolul infingand trompa in vasele de transport si sug seva elaborata a plantelor. Din aceasta cauza, frunzele atacate se ingalbenesc si apoi se usuca.
Concentratia mare de glucide prezenta in seva face ca afidele sa excrete cantitati considerabile de glucide sub forma asa numitei „ roua de miere”, substrat de crestere pentru multi fungi printre care si Capnodium salicinium sau fumagina, care provoaca innegrirea frunzelor sau fructelor afectate.

Afidele pot intepa si vasele lemnoase uneori (continutul de glucide sau aminoacizi fiind de circa 1% fata de concetratiile din seva elaborata) sugerandu-se ca acest lucru este din cauza necesitatii de hidratare suplimentare a paduchilor, insa nu sunt elucidate pe deplin toate motivele pentru care se intampla acest lucru, iar o alta explicatie este legata de reglarea osmotica.
De asemenea, capacitatea de a secreta cantitati mari de glucide creaza o relatie mutuala, aproape o simbioza intre afide si furnici, care se hranesc cu „roua de miere” si in schimb protejeaza afidele de numerosi pradatori naturali.
In timpul verii, daca sunt observate furnici cu trasee pe frunzele sau lastarii din varf, poate fi un semn de infestare a plantelor cu paduchi, observarea din timp si luarea masurilor de control contra afidelor fiind imperios necesara.

Metode de control si combatere

Din cauza modului de hranire cu seva elaborata din vasele liberiene de transport, din cauza infectiilor secundare produse dupa excretia glucidelor pe planta si din cauza vectorilor de transport pentru numeroase viroze, afidele sunt unii dintre cei mai importanti daunatori pentru culturile de legume, fiind nevoie de elaborarea si implementarea unui plan de prevenire si control foarte riguros pentru micsorarea daunelor provocate de acest grup de daunatori.
Metoda cea mai eficienta in cazul combaterii paduchilor de plante, este combaterea chimmica cu produse de contact, in primul rand si produse sistemice.
Insecticidele utilizate pentru combaterea afidelor sunt: Actara 25 WG,Confidor Energy,Decis Mega 50 EW, Eforia 045 ZC, Fastac 10 EC, Faster 10 EC, Karate Zeon, Mavrik 2 F, Mospilan20 SG, Movento 100 SC, Nuprid 200 SC, aplicate in dozele omologate pe suprafata.

Paianjenul rosu comun

Paianjenul rosu comun este considerat un daunator problema pentru culturile de legume (camp si spatii protejate), avand un numar mare de planta gazda: legume, buruieni, pomi, vita de vie, flori, plante ornamentale.

Simptome ale prezentei daunatorilor

Paianjenii se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor, in apropierea vaselor mari de transport, iar pagubele sunt reprezentate de hranirea prin intepare, distrugerea celulelor tesutului foliar si sugerea sucului celular.

Primele simptome vizibile pe partea superioara sunt mici puncte clorotice ce vor deveni galbene, intr-o zona restransa a frunzelor- prezenta unor vase mai mari de transport in zona respectiva poate fi un indiciu suplimentar privind prezenta paianjenilor.
Ulterior, zonele afectate se maresc atat ca marime ( hranire intensa a unui numar mai mare de indivizi) cat si ca numar pe frunze (unii indivizi migreaza catre alte zone ale frunzei).
Inteparea celulelor se produce din loc in loc, in forma de cerc, rezultand astfel forma tipica a punctelor circulare de suctiune a paianjenului rosu comun. Dupa ce celulele epidermale sunt intepate in acest fel, ele se colapseaza, iar sucul celular supt de catre daunator.

Hranirea intensa si unirea punctelor initiale distruse, duce la formarea de leziuni uniforme, iar frunzele capata un aspect albicios care devine in scurt timp maroniu. Prin distrugerea celulelor in timpul hranirii, tesutul foliar din zona afectata colapseaza, stomatele invecinate sunt distruse si implicit functia respiratorie este mult micsorata.
Frunzele afectate pe toata suprafata isi schimba traptat culoarea, se ingalbenesc si se usuca.
Totodata, pe frunzele afectate mai poate fi observata o panza de paianjen foarte fina , in reteau carei a indivizii aflati in diferite faze de dezvoltare sunt mai bine protejati de factorii de mediu neprielnici (vant, ploaie) dar si de actiunea tratamentelor chimice .
In afara foliajului, paianjenul rosu comun se poate localiza si hrani si pe fructe, scazand considerabil calitatea lor.

Metode de prevenire si combatere

– Irigarea constanta a plantelor si mentinerea unei umiditati relative a aerului peste 70% , reduc foarte mult instalarea primelor colonii de paianjeni in culturile de legume. Plantele aflate sub stres hidric, usor ofilite, sunt foarte usor atacate de catre paianjeni.
-Din cauza unui spectru foarte mare de plante gazda cu care se poate hrani, paianjenii au o capacitate genetica deosebita de a dezvolta rezistente la substantele aplicate pentru combaterea lor.
In functie de programele de combatere aplicate, anumite populatii pot capata rezistenta la diferite pesticide pentru o perioada de timp, pot aparea fenomene de rezistenta incrucisata sau o explozie a populatiilor de paianjeni intr-un timp foarte scurt, in urma cresterii rapide.

Tratamente chimice:
Pe cale chimica, Paianjenul rosu comun poate fi combatut cu urmatoarele pesticide:
Floramite 240 SC, Milbeknock, Nissorun, Vertimec, Voliam Targo.

/////////////////////////////////////////////////////////////

Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna

Este foarte util sa-ti imbogatesti meniul zilnic cu portii suplimentare de fructe si legume, dar daca vrei sa eviti sa se strice sau sa-si piarda proprietatile nutritive ar fi bine sa fii atent si la modul in care le pastrezi. Iata ce fructe si legume trebuie tinute separat pentru a evita efectele negative:

Castravetii trebuie sa stea departe de fructe. Rosiile, bananele si pepenii produc compusi care grabesc alterarea calitatilor nutritionale. Castravetii sunt foarte susceptibili la acest efect, asa ca mai bine tine-i chiar in bucatarie in loc sa-i pui in sertarul de la frigider, alaturi de alte fructe sau legume. Daca vrei neaparat sa mananci castraveti reci ii poti tine la frigider, dar asigura-te ca nu au niciun fruct in apropiere.

Trateaza ierburile aromatice la fel ca si florile proaspete. Daca incerci sa reduci consumul de sare fara sa renunti la aromele deosebite precis vei folosi mai des ierburile aromatice, dar nu le arunca direct in frigider. „Depoziteaza ierburile aromatice la fel cum ai pastra si florile de-abia taiate din gradina. Mai intai asigura-te ca frunzele sunt complet uscate. Dupa aceea taie varfurile firelor si pune ierburile intr-un borcan de sticla, cu apa. Majoritatea vor tine mai mult daca le pui asa in frigider. Busuiocul este o exceptie pentru ca va rezista mai bine la temperatura camerei, dar va fi nevoie in continuare sa-l tii in apa. Schimba apa la 2 zile si vei putea folosi ierburile aromatice timp de 10-14 zile”, potrivit dr. Dana Tomlin, nutritionist din Austin, Texas.

Dovleacul nu poate sta langa mere si pere. Desi se stie ca dovleacul poate fi pastrat o perioada indelungata, merele si perele nu trebuie depozitate in acelasi loc pentru ca vor provoca ingalbenirea si putrezirea. Dovlecii mai mari pot fi pastrati intr-un loc racoros pana la 6 luni, dar este bine sa-i verifici pe cei mai mici pentru ca se pot strica dupa 3 luni.

Morcovii, sfecla rosie si ceapa se pastreaza in pungi de hartie separate. Contin foarte multe vitamine si minerale pe care le absorb din sol. Pentru a nu compromite proprietatile lor utile este indicat sa pastrezi aceste legume separat, in pungi de hartie, in camara. Nu le pune in frigider libere in sertarul pentru fructe si legume pentru ca se vor inmuia si vor mucegai mult mai repede.

Merele trebuie sa stea departe de portocale. Aceste doua tipuri de fructe probabil fac parte din dieta multor persoane, dar nu sunt deloc compatibile cand vine vorba despre conditiile de depozitare. Poti pune merele in frigider libere pentru a le prelungi durata de prospetime. Portocalele pot sta si ele la rece, dar intr-un sertar separat, preferabil intr-o plasa cu gauri de aerisire pentru a favoriza circulatia aerului si a preveni mucegarirea.

Ceapa si cartofii nu se inteleg deloc. Poate ca adaugi des ceapa la retetele care au si cartofi, dar nu este bine sa-i tii impreuna inainte sa incepi sa gatesti. „Ceapa va grabi deteriorarea cartofilor. Este mai bine sa-i pastrezi separat, intr-un loc racoros si intunecos. Ii poti pune si intr-o punga de hartie, dar asigura-te ca nu se acumuleaza umezeala pentru ca se vor strica mult mai usor. Vecinul ideal pentru ceapa este usturoiul. Pot fi pastrate impreuna fara probleme, intr-un loc bine ventilat”, explica dr. Tomlin, potrivit eva.ro.

////

Bolile primaverii tratate cu ceapa verde

Cand vine vorba de sanatate, primavara vine la pachet cu afectiuni si boli. Alergia, eczemele sau bronsitele alergice sunt doar cateva dintre cele mai frecvente boli ale primaverii. Din fericire, ele pot fi tinute sub control cu ajutorul unui aliment aparent banal, accesibil si eficient. Este vorba de ceapa verde, o delicatesa vegetala cu efecte terapeutice foarte puternice.

Ceapa verde are efect diuretic si depurativ. Este considerata un antialergic natural de prima mana, intrucat regleaza activitatea glandelor care secreta in mod natural cortizon. O cura prelungita cu ceapa verde moduleaza reactia sistemului imunitar, prevenind astel eruptiile pe piele si fenomenele respiratorii specifice alergiei. in cazul alergiei deja declansate, ceapa verde, consumata zilnic, ii diminueaza severitatea si previne complicatiile, mai ales cele respiratorii. Indeosebi in timpul polenizarii, al infloririi gramineelor, dar si in cazul expunerii la praf si caldura, se consuma 6-10 fire de ceapa zilnic, asociata eventual cu alte verdeturi, insa fara alimente consistente.

Eczemele alergice apar odata cu incalzirea aerului si cu aparitia diferitilor alergeni. Cel mai frecvent apar datorita problemelor imunitare si a dezechilibrelor hormonale din organism. Cel mai eficient tratament dietoterapeutic se face cu asocierea dintre ceapa verde, frunze de marar si frunze de telina, sub forma de salata consumata pe stomacul gol.

Ceapa verde este eficienta ca adjuvant, atat in bronsitele infectioase, cat si in bronsitele alergice. Consumata din belsug, aceasta este si un bun mijloc de prevenire a astmului bronsic. Alicina pe care o contine este un antibiotic si un expectorant puternic, iar clorofila are efect antiinflamator. Cum se consuma ceapa verde, ca adjuvant. Se iau 2-4 tulpini de ceapa verde, se spala foarte bine, se toaca fin si se pun intr-o portie de salata (pentru o persoana). Se asociaza foarte bine cu frunzele de leustean si cu cele de patrunjel (o fac mai digerabila si mai usor de suportat de catre colecist si ficat). Ceapa verde se mai poate combina cu orice tip de verdeturi (salata verde, spanac, salata rosie), dar si cu rosii sau ardei. Daca este bine tolerata, se poate manca preparata foarte simplu, doar cu sare, suc de lamaie si putin ulei de masline. Ceapa verde se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de cei cu colon iritabil.

/////

Alimente care elimina toxinele din organism in mod natural…

In plus, toxinele intra adesea in organism prin obiceiuri precum consumul de alcool sau fumatul. Aceste substante toxice pot deteriora organele moi. In plus, sistemul imunitar este slabit. Iata cateva alimente care elimina toxinele din organism in mod natural!

Ce alimente elimina toxinele din corp in mod natural?

Catraveti: sunt formati din 95% apa, te ajuta sa elimini toxinele si sa alcalinizezi corpul, oferind in acelasi timp multi nutrienti;

Usturoi: stimuleaza ficatul pentru a incuraja productia de enzime detoxifiante;

Broccoli: ofera o doza mare de vitamine, in timp ce neutralizeaza si elimina toxinele;

Linte: cu un continut ridicat de fibre (1 cana de linte gatita reprezinta 62,5% din doza zilnica recomandata), ajuta la eliminarea toxinelor, reducerea colesterolului si echilibrarea nivelului de zahar din sange;

Seminte de floarea-soarelui: acestea au un continut ridicat de seleniu si vitamina E, ajuta la detoxifierea ficatului si previn acumularea de colesterol in sange si artere. Este recomandat sa alegi varianta ecologica, deoarece grasimea si uleiul din acestea absorb substantele chimice folosite in procesul de productie;

Nuci: uleiurile sanatoase omega-3 din acestea ajuta la detoxifierea organismului;

Turmeric: stimuleaza hunctia hepatica;

Ardei rosu: cand vine vorba de detoxifiere, vitamina C este una dintre cele mai bune, deoarece transforma toxinele in materie digerabila. Un ardei rosu contine de aproximativ 3 ori mai multa vitamina C decat o portocala;

Grapefruit: acesta scade colesterolul, impiedica formarea pietrelor la rinichi si ajuta sistemul digestiv, lucru care il diferentiaza de celelalte citrice;

Nasturel: tine radicalii liberi departe de celulele, stimuleaza enzimele de curatare din ficat si este un diuretic natural;

Anghinare: cu un continut ridicat de cinarina, creste productia bilei si promoveaza o digestie sanatoasa.

Evita consumul de alimente procesate. Fructele, legumele, carnea slaba si cerealele integrale care nu sunt procesate ar trebui sa nu lipseasca din dieta ta. Aceste alimente ajuta organismul sa isi revina dupa substantele toxice din mancarea procesata pe care o consumi. Evitarea alimentelor procesate presupune si eliminarea excesului de grasimi, a potasiului si a zaharului.

Consuma ceai verde. Ceaiul verde contine antioxidanti atat de puternici, incat ajuta la accelerarea si facilitarea metabolismului organismului. In plus, ceaiul verde poate sa hidrateze in mod eficient organismul si sa previna bolile, cum ar fi gripa. Decat sa consumi bauturi dulci sau carbogazoase, mai bine ia in considerare ceaiul verde.

Bea apa. Apa poate elimina toxinele nedorite de catre organism. Prin consumul unei cantitati mari de apa, vei accelera procesul de eliminare a toxinelor. In plus, apa vine si cu alte beneficii, cum ar fi o piele mai sanatoasa.

Evita fumatul si consumul de alcool. Renuntarea la un obicei pe care l-ai avut pentru mult timp nu este usoara. Dar pentru un corp sanatos este foarte important sa faci acest lucru. Fumatul si consumul de alcool afecteaza activitatea inimii si a plamanilor.

Fa activitati care te ajuta sa transpiri. Stii deja ca exercitiile fizice sunt sanatoase pentru organism, dar probabil ca nu stiai ca un antrenament intens te poate ajuta sa elimini toxinele din organism. Cu ajutorul exercitiilor fizice, corpul va transpira, iar cateva dintre toxinele din organism vor fi eliminate prin piele.

//////

Modalitati naturale de a spori calciul din organism…

Hipocalcemia se refera la o scadere anormala a calciului din sange (lipsa de calciu). Calciul este un mineral vital pentru buna functionare a organismului. Organismul nostru il foloseste pentru a construi oase puternice si dinti sanatosi. Calciul este necesar pentru ca inima si muschii sa functioneze in mod corespunzator. Atunci cand in organism nu exista o cantitate suficienta de calciu, creste riscul de aparitie a unor boli precum osteoporoza, osteopenia si deficienta de calciu (hipocalcemie).

Pe masura ce afectiunea progreseaza, pot sa apara unele simptome precum: confuzie sau pierderea memoriei; spasme musculare; amorteala si furnicaturi la nivelul mainilor, picioarelor si fetei; depresie, halucinatii; crampe musculare; unghii fragile si moi; fracturarea usoara a oaselor; piele subtire si fragile; convulsii ale muschilor.

Primavara, laptele are cel mai bogat continut de calciu. Se consuma cate 1 litru de lapte (obtinut in gospodariile taranesti) crud pe zi, in cure de minimum 30 de zile. Daca sunt probleme cu asimilarea calciului, atunci se adauga la tratament cat mai multe bai de soare – stimulat de razele solare, corpul va sintetiza foarte multa vitamina D, esentiala pentru fixarea calciului.

Seminte de susan cu miere – Concentratia in calciu a semintelor de susan este de 20 de ori mai mare decat in came si de 4 ori mai mare decat in lapte. De asemenea, semintele de susan contin si magneziu, zinc, fier si toti aminoacizii esentiali. Din seminte de susan se poate prepara o pasta care va aduce un aport serios de calciu asimilabil in organism. Preparare si administrare in 100 g miere lichida naturala se adauga 5 lingurite cu seminte de susan crude, rasnite. Se amesteca bine (cu o lingura de lemn) si se pastreaza la frigider. Din acest amestec se ia cate 1 lingurita, pe stomacul gol. Optional, dupa ingerarea pastei, se poate consuma 1 pahar cu apa. Se consuma zilnic, 20 de zile in fiecare luna, pe o perioada de 3 luni. Cura are efecte extraordinare.

Seminte de susan cu miere si suc de lamaie – Se prepara un amestec (cu o lingura de lemn) din 6 linguri de faina proaspata din seminte de susan (obtinuta prin rasnirea semintelor in rasnita de cafea), 2 linguri de miere, 1/2 lingura de suc de lamaie. Se pot adauga si 2 linguri de seminte decorticate de floarea-soarelui, tot crude, care sunt foarte bogate in calciu. Se consuma ca atare sau pe paine, 4-5 linguri pe zi, in cura de 30 de zile. Dupa o pauza, administrarea se poate relua.

/////

Cum se previne parodontoza in mod natural

Este o afectiune cu mare frecventa la omul modern (peste 20% din populatie este atinsa de aceasta boala grava a gingiilor). Se considera ca o treime din persoanele cu varste de peste 55 de ani sufera de parodontoza. Parodontoza este o boala a adultilor care nu au stiut sa-si impuna o igiena corespunzatoare a gurii înca din tinerete. Boala da atat complicatii locale (pierderea dintilor), cat si complicatii generale (boli de focar). Parodontoza afecteaza mucoasa gingivala si tesuturile de sustinere ale dintelui. Începe degenerarea mucoasei gingivale fara inflamatie sau pungi cu puroi. Prin infectare treptata se formeaza pungi gingivale cu puroi, iar dintii devin mobili, se misca si cad unul dupa altul. Acest fenomen se poate manifesta la un dinte, la un grup de dinti sau la toti dintii. Parodontoza este cea mai frecventa cauza de pierdere a dintilor, cu urmari traumatizante pentru bolnavi (modificarea fizionomiei fetei, reducerea fortei de masticatie, agravarea unor boli digestive, cardiovasculare si diabetice).

Formele clinice grave (parodontite) pot fi declasate la scaderea rezistentei organismului, mai ales cand se suprapun peste un diabet zaharat, boli infectioase, rahitism, senescenta, hipertiroidism si unele boli endocrine. Aparitia parodontozei este favorizata si de unele anomalii dento-maxilare, cauzate de anumite obiceiuri vicioase, cum ar fi respiratia pe gura, sugerea gumei, a degetului sau a creionului (la scoala), pozitie anormala a corpului si a capului la masa de lucru sau în timpul somnului, masticatie lenesa precum si diverse ticuri sau pareze faciale.

Tratamentele fitoterapeutice- Extern se fac: – gargarisme si clatiri ale gurii (4-6 ori pe zi) cu infuzii concentrate din salvie, cretisoara, coada calului, cimbrisor, troscot, matase de porumb, muguri de plop si arin (luate separat sau în amestec); – infuzie concentrata din flori de galbenele, coada soricelului, frunze de zmeur si afin, herba de sunatoare si cimbru care se utilizeaza atat în gargara cat si la clatirea gurii; – gargara cu decoct din scai vanat, naprasnic, obligeana, sclipet, coaja de salcie, stejar, mesteacan si arin; – badijonari ale gingiilor cu zeama de lamaie, suc de aloe, tinctura de propolis si ulei de catina; – masarea gingiilor cu frunze proaspete de salvie si suc de rostopasca, aloe si hrean. Intern este recomandata tinctura preparata dintr-un amestec de rostopasca, napraznic, frunze de tuia si pochivnic (în parti egale); se iau 10 g de amestec si se macereaza timp de 7 zile în 100 ml de alcool 400, dupa care se consuma cate 10-20 de picaturi de 2-3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 luni pe trimestru.

Se recomanda consumul de fructe zemoase si legume proaspete pentru a îndeparta placa bacteriana prin masticatie. În afara de fructe si legume se indica a se consuma mult lapte si produse lactate, coaja de paine neagra si integrala, carne proaspata de vita si peste. Este importanta reducerea cantitatilor de dulciuri din ratia calorica zilnica. Dupa fiecare masa si înainte de culcare se impune o igiena corecta a dintilor si a cavitatii bucale folosind o periuta de dinti si pasta de dinti speciala (Parodontax) care contine bicarbonat de sodiu si 6 plante medicinale (salvie, myrth, ratanie, menta, musetel si echinaceea), cu rol în îndepartarea resturilor alimentare (mai ales a dulciurilor), neutralizarea acizilor din placa dentara si favorizarea actiunilor antiinflamatoare, antimicrobiene, tonifiante, cicatrizante, de oprire a sangerarilor si de odorizare a cavitatii bucale.

În afara periajului zilnic se indica masajul gingiilor cu degetul sau cu partea bombata a unei lingurite, la nevoie cu bicarbonat de sodiu alimentar si sare de mare, urmat de o clatire obisnuita. Apa de gura poate fi preparata si în casa din cateva picaturi de tinctura obtinuta din plante aromatice (menta, melisa, musetel si trandafir de dulceata) într-un pahar cu apa. Mai recent au fost recomandate geluri de dinti care contin Aloe vera, propolis si complexul clorofila-cupru, cu rol antioxidant. Alt gel care are compozitie asemanatoare cu structura smaltului dentar se aplica dupa îndepartarea tartrului dentar si a placii bacteriene, avand rolul de a favoriza regenerarea tesuturilor de suport ale dintelui. Exista si tratamente antiinflamatoare cu ajutorul laserului iar, în ultima faza, se aplica tratamentul chirurgical cu înlocuirea dintilor afectati sau a întregii danturi.

//////

Cum se prepara vinul medicinal din flori de papadie…

Vinul medicinal de papadie este o licoare folosita cu succes atat in tratarea, cat si in prevenirea bolilor. Vinul de papadie este un tonic excelent, creste pofta de mancare, imbunatateste procesele metabolice si elimina toxinele din organism. De asemenea, previne ateroscleroza, este benefic in bolile de ficat si cele ale tractului gastro-intestinal. Vinul de papadie este, totodata, un bun diuretic, coleretic si antipiretic.

Pentru vinul de papadie se folosesc numai corolele papadiei (floarea, fara tulpina). Pentru a obtine 4 litri de vin, este nevoie de: aproximativ un borcan de 1 litru plin cu flori— de papadie 1 kilogram de zahar natural 1 lamaie 4 litri de apa 1 lingurita de drojdie Mod de preparare — Florile de papadie se spala sub jet de apa, intr-o sita, dupa care se pun intr-un vas inalt, emailat. — Se curata lamaia de coaja si apoi se stoarce. Se adauga sucul de lamaie si se pune totul peste florile de papadie. Apoi, se toarna trei litri si jumatate de apa. — Vasul se pune pe foc, se lasa lichidul sa fiarba cateva minute, dupa care se indeparteaza de pe foc, se acopera si se lasa la infuzat timp de 24 de ore. — A doua zi, se dizolva zaharul in jumatate de litru de apa, intr-un vas emailat. Se lasa sa fiarba, pana ce se transforma intr-un sirop, apoi se toarna peste infuzia din flori de papadie.

La final, se adauga drojdia, dizolvata in putina apa calda. — Vasul se acopera cu un tifon si se lasa la fermentat intr-un loc intunecos si calduros timp de 2 zile, moment in care lichidul se strecoara, se toarna intr-un recipient de sticla si se acopera cu un capac din plastic gaurit, in care se introduce un furtun pentru eliminarea dioxidului de carbon. — Se lasa intr-un loc intunecos, pentru continuarea procesului, timp de 1 saptamana, apoi se ‘’trage’’ lichidul din recipientul de sticla, folosind un furtun, pentru a nu agita depunerea de pe fundul vasului. — Vinul se toarna in sticle de culoare inchisa. Se inchide bine si se mai lasa timp de 4-6 saptamani.

Dupa aceasta perioada, vinul este gata de consum. Se pastreaza intr-un loc racoros, maximum 1 an. Administrare: Se administreaza cate 80 ml de vin de papadie, de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale, in cure de maximum 2 saptamani.

/////

Negelarita – eficienta in boli hepatice grave

Negelarita este o planta medicinala utilizata din cele mai vechi timpuri pentru tratamentul bolilor hepatice grave, influentand în mod pozitiv metabolismul. De asemenea, tratamentul cu negelarita, cunoscuta mai mult sub numele de rostopasca se recomanda în cazul afectiunilor renale sau ale veziculei biliare. Rostopasca este o planta erbacee perena, care traieste în locuri umbroase, în special în jurul asezarilor, din regiunile de campie pana în zona montana. Planta înfloreste din aprilie pana în septembrie. Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o înaltime de 30-80 cm si are frunzele zimtate, asemanatoare cu cele ale stejarului, fructul avand forma de capsula. Din tulpina si din rizom izvoraste o seva vascoasa, de culoare brun-portocalie, cu miros neplacut si gust amarui.

Recoltarea plantei se face pe timp însorit, evitandu-se acest lucru în zilele ploioase, datorita brumificarii care conduce la degradarea principiilor active. Se culege în special partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile. Datorita efectelor depurative (îndepartarea toxinelor din organism) si hematopoetice (ajuta la cresterea numarului de globule rosii), rostopasca poate fi folosita cu succes în multiple afectiuni. Rostopasca poate fi folosita, de exemplu, în tratamentul bolilor hepatice grave (ciroza, hepatita A, hepatita B). Se administreaza un amestec de ceaiuri de rostopasca, urzici si mladite de soc. Pentru obtinerea unor rezultate satisfacatoare, se recomanda consumul a cel putin doi litri pe zi din acest amestec. Împotriva icterului se utilizeaza rostopasca macerata în vin: 30 de grame de planta se lasa timp de doua ore în 0,5 l de vin alb, rezultatele fiind aproape imediate.

În cazul hemoroizilor, al întepaturilor de insecte, urinarii dificile sau a senzatiei de vajait în urechi se recomanda ceai de rostopasca. Se beau doua-trei cesti de ceai pe zi (o lingurita rasa la o cana de apa clocotita) cu înghitituri mici. Ceaiul poate fi folosit si în tratamentul bataturilor, negilor, eczemelor, cancerului de piele si cataractei. Sucul proaspat de rostopasca este utilizat în cazul dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala si se striveste între degetul mare si aratator. Sucul astfel obtinut este întins cu aratatorul spre coada ochiului, tinand ochii bine închisi. Sucul de rostopasca se recomanda si în cazul cataractei, vederii slabe si, preventiv, pentru ochii sanatosi suprasolicitati.

/////

Portocalele, fructe excelente pentru sanatate, dar nu atunci cand sunt consumate in exces

Portocalele – in afara de gustul lor iubit de (probabil) toata lumea – au multe beneficii de sanatate: pot imbunatati sistemul imunitar, redau o piele mai sanatoasa si chiar pot ajuta inima si pot duce la scaderea nivelului de colesterol. De asemenea, unele dovezi sugereaza ca mancatul de portocale poate ajuta la reducerea riscului aparitiei bolilor respiratorii, a anumitor cancere, a artritei reumatoide, a ulcerelor si a pietrelor la rinichi. Totusi, exista si efecte secundare atunci cand sunt consumate in exces.

Sucul de portocale este bogat in nutrienti. Totusi, acesta nu contine fibra gasita in pielita, stratul alb si subtire dintre pulba si coaja. De asemenea, este mai usor de consumat prea multe calorii atunci cand bei suc de portocale decat atunci cand mananci o portocala, scrie descopera.ro, care citeaza Live Science. Multe citrice au o cantitate mare de vitamina C, iar portocalele au niveluri ridicate chiar si atunci cand sunt comparate cu fratii lor. Vitamina C este un antioxidant puternic si protejeaza celulele prin neutralizarea radicalilor liberi periculosi.

De asemenea, vitamina C din portocale poate imbunatati sistemul imunitar, protejand astfel organismul de virusuri si infectii precum gripa. „Vitamina C din portocale este asociata cu un risc redus de cancer de colon datorita prevenirii aparitiilor mutatiilor ADN-ului” Studiile au aratat ca 10-15% dintre cancerele la colon au o mutatie intr-o gena numita BRAF.

Mai mult, un studiu din 2013 publicat in jurnalul Nutrition and Cancer a gasit ca o cantitate ridicata de vitamina C si acid folic, alaturi de proprietatile antioxidante al sucului de portocale poate reduce deteriorarea ADN-ului, astfel si riscul aparitiei cancerului.

Alaturi de vitamina C, portocalele contin fibra, potasiu si cholina, dintre care toate sunt bune pentru inima. Potasiul, un mineral de electrolit, este vital pentru functionarea sanatoasa a sistemului nervos, iar o lipsa de potasiu poate duce la aritmie, tensiune ridicata si un nivel scazut de calciu in oase. Totusi, prea mult potasiu poate duce la hiperkalemie, o conditie periculoasa care include simptome precum oboseala musculara, ameteli si paralizie.

Portocalele sunt bogate si in acid folic (vitamina B9), care ajuta corpul sa mentina un nivel scazut de homocisteina, un aminoacid care este des intalnit in carnea rosie si este asociat cu o sanatate precara a inimii. Fibrele din portocale pot ajuta la scaderea nivelului de zahar la oamenii cu diabetul de tip 1 si pot imbunatati nivelul de insulina al celor cu diabet de tipul 2. Fibra ajuta si la digestie si scade nivelul de colesterol.

Portocalele sunt bune, dar trebuie consumate moderat. „Consumul prea multor portocale are unele efecte secundare neplacute”, a precizat Laura Flores, nutritionist din San Diego. „Continutul mare de fibre consumat poate afecta digestia, ducand la diaree”, a adaugat aceasta. De asemenea, consumul in exces poate duce la cresterea in greutate. De asemenea, este posibil ca doza zilnica recomandata de vitamina C sa fie depasita, ceea ce poate duce la diaree, ameteli, stari de voma, dureri de cap si insomnie.

Raspunsul este si da si nu, depinde de portocala. Daca sunt organice, da, dar daca sunt tratate cu diferite substante, este recomandabil sa nu. Cojile, desi nu sunt atat de usor de digerabile precum pulpa, pot fi folosite intr-o varietate de retete si sunt bogate in nutrienti. „Coaja are mai multe fibre decat pulpa. Mai mult, are flavonoide care au beneficii nutritionale”.

Flavonoidele sunt compusi care se gasesc in multe alimente si sunt cunoscuti pentru reducerea tensiunii arteriale si a inflamatiei. Cojile de portocale mai contin si calciu, mai multe vitamine B si vitaminele A si C. Totodata, „pielita portocalei poate fi amara, dar de fapt contine atat de multa vitamina C precum pulpa, alaturi de o cantitate insemnata de fibra”, a precizat Flores.

Fructul provine din sud-estul Asiei, incepand sa fie cultivat acum 6.000 de ani; apoi s-a raspandit in India. Portocalele sunt un hibrid intre pomelo si mandarine. Pomul in care cresc portocalele este mic, tropical spre semitropical si mereu verde. Picturile renascentiste care au portocale pe masa in timpul Cinei cea de Taina sunt gresite. Portocalele au inceput sa fie cultivate in Orientul Mijlociu undeva in secolul al IX-lea. In 2017, cele mai mari producatoare de portocale din lume erau Brazilia, SUA, China, India si Mexic. Circa 85% dintre portocale sunt folosite pentru suc si exista peste 600 de soiuri in intreaga lume.

//////

Ce ar trebui sa stii despre sanatatea intestinelor…

Nu este o veste noua ca tractul gastro-intestinal este deosebit de important pentru starea generala de sanatate. Acesta transporta alimentele din gura in stomac, le transforma in nutrienți care pot fi absorbiți si stocheaza energia, in timp ce elimina si deseurile din organism. Iar daca nu mananci corect, nu traiesti. Atat de directa este corelația. In ultimii ani, oamenii de stiința au descoperit ca tractul gastro-intestinal are sarcini chiar mai complexe decat se credea. Acesta a fost corelat cu numeroase aspecte ale sanatații care nu au nimic de-a face cu digestia, de la imunitate la stresul emoțional, bolile cronice, inclusiv cancerul si diabetul de tip 2. Iata ce ar trebui sa stii despre sanatatea intestinelor!

Stim ca tractul gastro-intestinal este plin de miliarde de bacterii, care ne ajuta nu doar sa procesam mancarea, ci si sa menținem bunastarea corpului. Cheia poate consta in microbiom, adica bacteriile si alte microorganisme din stomac si intestine. Cercetarile care analizeaza microbiomul inca sunt la inceput. Dar studiile au constatat deja ca anumite medii, alimente si comportamente pot influența sanatatea intestinelor. Iata de ce este atat de important acest lucru!

Microbiomul fiecarei persoane este unic, dar exista cateva linii generale cand vine vorba despre ce este sanatos si ce nu. In cazul oamenilor sanatosi, exista o gama variata de organisme. Cele mai multe organisme sunt bacterii, dar exista si virusuri, ciuperci si alți microbi. In cazul persoanelor mai puțin sanatoase, diversitatea nu este atat de mare si se pare ca exista o crestere a bacteriilor asociate cu bolile.

Insa oamenii de stiința nu stiu daca bacteriile influențeaza riscul bolilor sau daca bolile existente influențeaza bacteriile intestinale. Cel mai probabil, ambele afirmații sunt adevarate. Inca nu exista dovezi concrete despre cum funcționeaza aceasta conexiune, dar ea exista. Unele bacterii se lupta cu inflamația din corp, in timp ce altele o stimuleaza.

Cand intestinele funcționeaza asa cum ar trebui, totul este sub control. Insa cand echilibrul din intestine nu mai este la fel, bacteriile inflamatorii pot prelua controlul si pot produce metaboliți care trec prin mucoasa intestinului, iar apoi ajung in sange, raspandind inflamația si in alte parți ale corpului.

Anumite tipuri de bacterii din intestin pot duce si la apariția altor probleme si boli. Studiile efectuate pe animale si oameni au asociat unele bacterii cu o funcție imuna a organismului mai slaba, cu un risc mai mare de astm si alergii, cu boli cronice cum ar fi diabetul, bolile de inima, scleroza multipla si unele forme de cancer.

Sanatatea intestinelor a fost corelata chiar si cu anxietatea si depresia, precum si condițiile neurologice precum schizofrenia si demența. De asemenea, bacteriile intestinale variaza la persoanele slabe si la cele supraponderale, ceea ce sugereaza ca acestea ar putea avea un rol in apariția obezitații.

Alimentele pe care le consumi joaca, in mod evident, un rol important in sanatatea intestinala, dar si alți factori sunt responsabili pentru asta. Inclusiv natura nasterii. Cercetarile arata ca bebelusii nascuți pe cale naturala au microorganisme mai diverse decat ele transmise prin intermediul cezarianei, datorita expunerii la diferite bacterii in canalul de nastere. Si alaptarea stimuleaza bacteriile intestinale benefice.

Mediul in care cresti au un alt rol semnificativ. Expunerea la germeni si bacterii ne poate intari microbiomul. Iesi din casa, joaca-te cu animalele, fa un castel de nisip. Toate aceste activitați vor ajuta la echilibrarea sanatații intestinelor. Stresul emoțional este un alt factor care ne poate afecta bacteriile intestinale, semnalele din intestin putand influența neurotransmițatorii din creier si invers. Cercetarile inca sunt la inceput, dar microbiomul si starea mentala a unei persoane par a se influența reciproc intr-o oarecare masura.

/////

Te ajuta sau nu vinul rosu sa traiesti mai mult?

Numind acest lucru paradoxul francez, cercetatorii speculau ca vinul rosu putea proteja organismul de bolile de inima. La inceputul anilor 2000, corelatiile au inceput sa se inmulteasca, ajungandu-se la concluzia ca o dieta mediteraneana poate creste speranta de viata. O componenta a acestei diete este vinul rosu.

Chiar si printre cei care tin o dieta mediteraneana sanatoasa, cei care beau vin in mod regulat si in cantitati moderate (1-2 pahare pe zi, in special vin rosu, consumat la masa) traiesc mai mult decat persoanele care beau mai putin sau mai mult. Un studiu a constatat ca barbatii italieni de varsta mijlocie, care au baut pana la cinci pahare de vin pe zi, au avut tendinta de a trai mai mult decat barbatii care beau mai mult sau mai putin alcool.

In timp ce unele cercetari recente privind grasimile saturate fac paradoxul francez sa para mai putin paradoxal, adica exista unele dezacorduri cu privire la faptul ca grasimile saturate sunt cu adevarat nesanatoase, interesul public si stiintific pentru beneficiile aduse longevitatii de catre vinul rosu inca este unul puternic. Din pacate, dovezile care sustin aceste beneficii sunt impartite.

De exemplu, un studiu din 2017 din revista Circulation a descoperit ca cea mai mare parte a dovezilor sugereaza ca un consum de vin rosu scazut catre moderat este bun pentru inima. ?i exista multe cercetari care coreleaza consumul scazut de alcool cu o viata mai lunga. Pe de alta parte, un studiu publicat in revista The Lancet a concluzionat ca si cantitatile foarte mici de alcool cresc riscul de cancer si moarte precoce.

Constatarile sunt inconsistente, dar cercetatorii incearca sa gaseasca explicatii. In timp ce vinul rosu a fost sub lumina reflectoarelor, exista dovezi ca orice tip de alcool, atat timp cat este consumat cu moderatie, poate oferi beneficii pentru longevitate. Alcoolul ar putea fi benefic prin mecanisme biologice, cum ar fi cresterea nivelului colesterolului sanatos, afectand mecanismele de coagulare si trombocitele din sange sau afectand sistemul vascular. Unii dintre cei mai in varsta adulti tind sa bea alcool cu moderatie.

Dar una dintre provocarile in evaluarea efectelor asupra sanatatii aduse de vinul rosu este faptul ca alte variabile ale stilului de viata pot influenta doezile. De exemplu, un studiu publicat in 2006 a examinat achizitiile alimentare ale oamenilor si a constatat ca persoanele care beau vin au tendinta sa cumpere alimente mai sanatoase decat bautorii de bere. In cazul in care bautorii de vin mananca mai sanatos decat majoritatea, s-ar putea explica unele beneficii ale vinului pentru longevitate. Este posibil ca asocierea sa nu aiba nimic de-a face cu consumul de alcool, ci mai degraba cu lucrurile care vin pe langa consumul de alcool. Persoanele care beau alcool pot pur si simplu sa socializeze mai mult, avand parte de mai multe beneficii pentru sanatate. Ar putea sa nu sufere de boli care sa descurajeze consumul de alcool. Acestea sunt toate explicatii posibile pentru legatura dintre longevitate si consumul de alcool.

Dar exista cateva componente unice ale vinului rosu, care nu se gasesc in alte tipuri de alcool. Iar acestea pot fi deosebit de sanatoase. Vinul rosu contine compusi bioactivi, inclusiv flavonoide si fenoli, care au fost corelati cu diverse beneficii pentru sanatate. Multe studii privind vinul rosu s-au concentrat asupra efectelor resveratrolului, un compus regasit in coaja strugurilor. Concentratia de polifenoli si mai ales de resveratrol este de 10 ori mai mare in cazul vinului rosu decat in cazul altor bauturi alcoolice.

/////

Frunzele cu puternic efect diuretic si de ardere a grasimilor

Pe langa faptul ca dau gust si savoare mancarurilor, frunzele de telina sunt un antidot impotriva supragreutatii. Frunzele de telina au efecte diuretice, ajutand la eliminarea excesului de apa din tesuturi si la ‘’topirea’’ mai eficienta a adipozitatilor in exces. Consumul lor zilnic reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea ‘’acceselor de foame’’, care apar frecvent la obezi, mai ales in conditii de tensiune emotionala, de gol sufletesc.

Frunzele de telina, adaugate in alimentatia de zi cu zi, ajuta la o slabire usoara si sanatoasa, cu conditia ca dieta sa fie echilibrata, nu prea bogata in calorii, si fara excese de dulciuri, grasimi, fainoase, alimente sarate. Cei interesati sa slabeasca cu ajutorul lor le pot ‘’rontai’’ ca atare, intre mese, le pot adauga in salata de cruditati, ori ca adaos la ciorbe si mancaruri. in plus, frunzele de telina, consumate zilnic, intineresc pielea, facand-o mai elastica, mai luminoasa si mai neteda. Datorita continutului sau de clorofila si de siliciu organic, telina este ideala ca tonic pentru par si unghii.

Pentru sucul din frunze de telina se iau 40-50 g frunze de telina si se maruntesc. Peste frunzele proaspete, maruntite, se adauga o jumatate de pahar de apa, apoi se mixeaza cu ajutorul blenderului. Se lasa sa stea 10 minute si se strecoara. Se bea sucul cu o jumatate de ora inainte de masa, de 2-3 ori pe zi. Sucul se consuma intotdeauna proaspat. Se poate combina cu putin suc de morcov. O cura dureaza 3 saptamani.

Pentru salata din frunze de telina se toaca marunt o mana de frunze de telina, se adauga suc de lamaie si cateva picaturi de ulei de masline. Aceasta salata de telina se consuma de 2-3 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de mese, timp de 3 saptamani. Precautii Curele de telina pot conduce la aparitia fotodermatitelor (sensibilitate exagerata a pielii la radiatia solara) – de aceea, persoanele ce consuma frunze de telina in cure intensive nu trebuie sa se expuna la soare puternic fara sa foloseasca creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiatiilor ultraviolete. in foarte rare cazuri, telina poate produce alergii (traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care administrarea va fi intrerupta).

///////

Remedii care combat durerile de muschi si articulatii

Fibromialgia este un ansamblu de simptome si tulburari musculo-scheletice care se caracterizeaza prin oboseala extrema, durere persistenta, rigiditate variabila a muschilor, tendoanelor sau tesutului moale. Fibromialgia este o boala cronica, manifestata prin dureri difuze în muschi si articulatii, oboseala permanenta si tulburari de somn.

Ceai de ghimbir si turmeric: Ghimbirul contine o cantitate importanta de zingibain, o enzima care are o puternica actiune antiinflamatoare. Turmericul combate inflamatiile prin reducerea nivelului histaminei si stimuleaza glandele suprarenale, determinand o crestere a secretiei de cortizol, substanta antiinflamatoare pe care corpul nostru si-o produce singur. o bucata de ghimbir de 6-8 cm 1 lingurita de turmeric pulbere 2 betisoare de scortisoara ½ lingurita de piper cayenne 1-2 lingurite miere de salcam 1 felie de lamaie 4-5 cesti de apa minerala plata sau de izvor. Radacina de ghimbir se curata si se taie feliute, dupa care se adauga în oala cu apa plata sau de izvor. Se lasa sa ajunga pana în punctul de fierbere, dupa care se da focul mic. Se mai lasa sa fiarba pentru înca 10 minute, dupa care se adauga scortisoara, turmericul si piperul cayenne. Se mai fierbe înca 10 minute, dupa care se strecoara. Cat înca este cald, se adauga felia de lamaie (se stoarce sucul) si mierea de salcam. Ceaiul se consuma la primele ore ale diminetii, înaintea cafelei, de 2-3 ori pe saptamana.

Sirop din plante, cu efecte admirabile :1 litru de apa clocotita 15 g flori de coada-soricelului 15 g frunze de menta, tocate marunt 10 g flori de salvie 10 g chimen pisat 80 g patlagina 10 g tintaura 30 g urzica mica 10 g urzica moarta (galbena) 40 g sunatoare 40 g ramura si bobite de ienupar Toate plantele se pun într-un vas emailat. Peste ele se toarna 1 litru de apa clocotita, iar vasul se lasa acoperit timp de 24 de ore. Recipientul se pune apoi pe foc mic si se lasa continutul sa fiarba timp de 1,5 – 2 ore. Se strecoara, iar cat înca este cald, se adauga 100 gr. miere. Se amesteca bine si se pastreaza în sticlute bine închise. Se iau 2 lingurite de sirop, în fiecare dimineata, pe stomacul gol, timp de 6 saptamani.

Baie cu sare amara: Sarea Epsom pusa în baia zilnica ajuta organismul sa absoarba magneziul (fibromialgia este asociata cu deficienta de magneziu). Baia cu sare amara va aduce un plus de relaxare si diminueaza din dureri. Se dizolva 2 cani de sare amara în apa din cada. Ȋmbaierea dureaza 20 de minute si se face de 3 ori pe saptamana.

/////

Stiri din Sanatate

https://stiridinsanatate.com/

Articole Stiri din Sanatate 2018

Anumite afectiuni oculare netratate pot duce la orbire – 14.10.2018

Vaccinul obligatoriu pentru gravide -14.10.2018

Sfaturi care nu trebuie neglijate daca vrem un par frumos – 14.10.2018

Afectiuni tratate cu ajutorul florilor de sunatoare – 14.10.2018

Remedii naturiste care au la baza sfecla rosie -14.10.2018

De ce nu este indicat sa lasam scrumiera la indemana copiilor – 14.10.2018

Alege sa gatesti mai sanatos – 14.10.2018

Planta pentru raceala care un pronuntat efect impotriva ridurilor – 14.10.2018

Cum putem sa indepartam petele fara chimicale – 14.10.2018

De ce este recomandat sa mancam pastele reincalzite – 14.10.2018

Ce trebuie sa cunoastem despre plantele medicinale -15.10.2018

Pericolele care exista in excesul de vitamina A – 15.10.2018

Cancerul produs din cauza aerului pe care il respiram – 15.10.2018

Ce este sindromul de tunel carpian – 15.10.2018

Cum reducem colesterolul rau – 15.10.2018

Remedii naturiste pentru curatarea colonului – 16.10.2018

Simptome identice pentru anumite afectiuni ale copiilor – 16.10.2018

Masuri urgente pentru unghia incarnata – 16.10.2018

Produsul natural cu cel mai puternic efect de regenerare – 16.10.2018

Idei fundamental gresite in legatura cu depresia – 16.10.2018

Alimente care regleaza colesterolul – 17.10.2018

Tratamente naturiste pentru atacuri de panica – 17.10.2018

De ce nu este bine sa exageram cu dusul – 17.10.2018

Lipsa somnului este daunatoare pentru organism – 17.10.2018

Factori de risc ai aparitiei cancerului la san – 17.10.2018

Cum recunoastem hipercalcemia – 18.10.2018

Importanta pieptanatului pentru par – 18.10.2018

Oscilatiile de temperatura afecteaza imunitatea – 18.10.2018

Cum se prepara un ceai antiacneic – 18.10.2018

Consumati lastari de naut pentru o dieta sanatoasa – 18.10.2018

Efecte pozitive ale consumului de banane – 21.10.2018

Efecte negative ale consumului de cafea – 21.10.2018

Cum procedam atunci cand avem conjunctivita – 21.10.2018

Ce trebuie sa stii inainte de a-ti comanda ochelarii – 21.10.2018

Preparate tamamduitoare din clei de albine – 21.10.2018

Semne care arata ca ai deficiente de vitamina C – 24.10.2018

Cum distruge propolisul bacteriile agresive – 24.10.2018

De ce este bine sa consumi ciocolata – 24.10.2018

Cat de des ar trebui sa te speli pe cap, in functie de tipul tau de par – 24.10.2018

Efecte pozitive oferite de ceaiul de menta – 24.10.2018

Factori importanti pentru sanatatea oaselor – 24.10.2018

Remediu anticancer la indemana tuturor – 24.10.2018

Copii care prezinta un risc mai mare de obezitate – 24.10.2018

Indepartare oboseala mentala – 24.10.2018

Beneficii nestiute oferite de un dus rece – 24.10.2018

In ce consta consultul de gastroenterologie si cand este el necesar – 25.10.2018

Cum trebuie purtati pantofii cu toc si riscuriale purtarii gresite – 25.10.2018

Cat de nocivi sunt gandacii urat mirositori care ne invadeaza toamna casele? – 25.10.2018

Ce exercitiu arde cele mai multe calorii – 25.10.2018

De ce femeile sufera mai multe migrene decat barbatii? – 25.10.2018

Somnul slabeste. Cat trebuie sa dormim pe noapte pentru a nu ne ingrasa – 25.10.2018

Aceasta este cea mai raspandita boala psihica – 25.10.2018

Sfaturi pentru o alimentatie corecta in obezitate – 25.10.2018

Plante medicinale utile in infectii urinare – 25.10.2018

Sfaturi utile daca ai matreata – 25.10.2018

Cum poate berea sa protejeze stomacul – 26.10.2018

Cum trebuie consumate legumele pentru a pierde kilograme – 26.10.2018

Cum sa te machiezi potrivit trasaturilor tale – 26.10.2018

In ce masura este afectata vederea de hipertensiunea intraoculara – 26.10.2018

Pe cine ajuta masajul Shiatsu – 26.10.2018

Ingredientul natural esential pentru o sanatate de fier – 26.10.2018

Primul pas in lupta cu celulita – 26.10.2018

Rolurile glandelor endocrine – 26.10.2018

Cand apelam la mediastinoscopie – 26.10.2018

Seleniul – foarte important pentru creier – 26.10.2018

Cat de mult avocado poti manca in fiecare zi? – 27.10.2018

Cum sa ai mereu parul moale si matasos – 27.10.2018

Consumul de cafeina din cafea poate reduce efectele cuperozei – 27.10.2018

Semnele care indica ca starea ta de irascibilitate ascunde o problema mai grava – 27.10.2018

Unghiile iti spun ce vitamine iti lipsesc in organism – 27.10.2018

Regimul de viata cand ai picioarele umflate – 28.10.2018

Cum tratam durerea cu ajutorul bacteriilor – 28.10.2018

Cand se produce infarctul miocardic si cum il recunoastem – 28.10.2018

Vitaminele si dezvoltarea corecta a copilului – 28.10.2018

Lucruri pe care trebuie sa le stie orice diabetic – 28.10.2018

Metode naturiste de reducere a colesterolului – 28.10.2018

Beneficii cunoscute din vechime, ale usturoiului – 28.10.2018

Cum se face administrarea corecta a calciului – 28.10.2018

Dislipidemia se poate preveni – 28.10.2018

Planta cu cel mai puternic efect detoxifiant – 28.10.2018

Tratamente din natura eficiente in rinite – 29.10.2018

Cum se face si cui ajuta terapia cu aer – 29.10.2018

Remedii naturiste pentru nefrita – 29.10.2018

Cancerul ovarin ar putea fi prevenit cu un vaccin – 29.10.2018

Coniferul, de folos in probleme circulatorii si inflamatii – 29.10.2018

Un nou factor in aparitia cancerului: cat de mult conteaza inaltimea – 30.10.2018

Cum ar arata o dieta cu citrice si la ce ajuta – 30.10.2018

Boli in care ne pot ajuta sucurile de legume – 30.10.2018

Lupta cu germenii e tot mai crancena – 30.10.2018

Cum sa ramai slab si in sezonul rece – 30.10.2018

Legatura nestiuta dintre cafea si sani – 31.10.2018

Plante care pot fi folosite cu succes in tratarea ascitei – 31.10.2018

Sfaturi utile daca stii ca sforai – 31.10.2018

La ce trebuie sa fie atenti bolnavii de oreion – 31.10.2018

Alimentele modificate genetic chiar sunt o amenintare pentru sanatate – 31.10.2018

Tratamente naturiste eficiente in ateroscleroza – 05.11.2018

Ce sa mananci cand suferi de litiaza biliara – 05.11.2018

10 lucruri pe care trebuie sa le stim despre obezitate – 05.11.2018

Greseala pe care o fac multi parinti – 05.11.2018

Cata sanatate este, de fapt, intr-un pahar de vin – 05.11.2018

Metode naturale de tratare a gastritei – 05.11.2018

Cum sa intelegem mai bine lupusul – 05.11.2018

Metoda inedita de atenuare a ridurilor – 05.11.2018

Ce trebuie sa stie parintii depre loviturile la cap ale copiilor – 05.11.2018

Ce este si ce nu este, spasmofilia – 05.11.2018

Remedii naturiste antibalonare – 06.11.2018

Tipuri de tratamente pentru afectiuni ale picioarelor – 06.11.2018

Avantaje mai putin stiute ale celor care se trezesc devreme – 06.11.2018

Reguli importante in caz de intepatura de albina – 06.11.2018

Starea de sanatate în functie de culoarea unghiilor – 06.11.2018

Plante si remedii eficiente in durerile provocate de ulcer – 07.11.2018

Ce efecte nedorite pot aparea la aministrarea antiinflamatoarelor – 07.11.2018

Ce ar trebui sa nu faca nimeni cand se confrunta cu dureri de spate – 07.11.2018

De ce sunt controversate suplimentele alimentare – 07.11.2018

Rasul este terapie curata – 07.11.2018

Regimul de viata al persoanelor afectate de isomnie – 07.11.2018

Efectele zgomotelor asupra sanatatii – 07.11.2018

Solutie naturista pentru tratarea rinitelor – 07.11.2018

Oamenii care prefera sa stea acasa sunt mai destepti – 07.11.2018

Ce se intampla cand ti se schimba culoarea pielii – 07.11.2018

Cand sa apelezi la medic daca ai gripa – 08.11.2018

Ciocolata neagra nu contine colesterol, insa este bogata in grasimi vegetale – 08.11.2018

Ce ar trebui sa stim despre coxartroza – 08.11.2018

Reguli de care sa tinem cont inaintea investigatiilor medicale – 08.11.2018

Untul care depisteaza boala Alzheimer – 08.11.2018

Carbohidrati sanatosi pe care ii poti manca fara sa te simti vinovata – 08.11.2018

Siropul natural eficient in astm, ulcer dar si anemie – 08.11.2018

Ceai verde si sare, un amestec care intarzie producerea ridurilor – 08.11.2018

Ai tenul gras? Uite ce sa mananci pentru o piele fara probleme – 08.11.2018

Bacteriile rezistente la antibiotice omoara peste 30.000 de europeni, anual – 08.11.2018

Cele mai importante lucruri de stiut despre miere – 09.11.2018

Relaxare si odihna de calitate. De ce este important sa atingem aceste tinte – 09.11.2018

Consumul de cafea ar putea reduce riscul de aparitie a Alzheimer si Parkinson – 09.11.2018

O dieta sanatoasa poate cauza constipatia? – 09.11.2018

Cataplasme care accelereaza vindecarea contuziilor – 09.11.2018

Alimente de evitat cand ai racit – 09.11.2018

Precautii in administrarea medicamentelor purgative – 09.11.2018

Cand sistemul imunitar poate provoca leucemie – 09.11.2018

Cura naturala de tonifiere a organismului – 09.11.2018

Mare atentie la ce vitamine iei! Una iti poate strica tenul – 09.11.2018

Tot ce trebuie sa stim despre Intoxicatia alimentara – 10.11.2018

Pana in ce punct este cafeaua benefica – 10.11.2018

Grasimea nu este mereu inamicul sanatatii – 10.11.2018

Cand pot deveni periculoase jocurile video – 10.11.2018

Alimente de consumat in special toamna – 10.11.2018

Cine nu are voie sa consume ceai de musetel – 11.11.2018

Hepatita epidemica pe intelesul tuturor – 11.11.2018

O noua terapie genetica impotriva Alzheimer – 11.11.2018

Alimente care iti vor oferi mai multa energie decat o cana de cafea – 11.11.2018

Postul intermitent ajuta la pierderea in greutate? Cat de sanatos este si cine poate adopta o astfel de dieta – 11.11.2018

Simptome ale pancreatitei acute si cronice: cand trebuie sa ne adresam medicului – 12.11.2018

Obsesiile si tulburarea obsesiv-compulsiva – 12.11.2018

Ce trebuie sa stim inainte de a trata o eczema – 12.11.2018

Tratamentul de urgenta in tahicardie – 12.11.2018

Vitamine care cresc riscul de cancer, in doze foarte mari – 12.11.2018

Cand e bine si cand nu, sa luam acid folic – 13.11.2018

Ce este paralizia diafragmatica – 13.11.2018

Cine favorizeaza si cine inhiba absorbtia fierului – 13.11.2018

Paducelul alina bolile de inima – 13.11.2018

Nu va spalati pe dinti imediat dupa ce mancati citrice – 13.11.2018

Cand este mai putin eficient vaccinul antigripal – 14.11.2018

Remedii naturiste indicate in dureri lombare – 14.11.2018

Efectele asupra organismului provocate de lipsa de somn – 14.11.2018

Cum sa scapam de mahmureala – 14.11.2018

Ce nu stiai despre dieta fara gluten – 14.11.2018

Ce inseamna alimentatie sanatoasa – 15.11.2018

Ce functii au aminoacizii esentiali in organism – 15.11.2018

Cum procedam cand copilul inghite un obiect – 15.11.2018

Cum se manifesta sindromul alergiei orale – 15.11.2018

Cand este benefica volbura pentru sanatate – 15.11.2018

Ce e bine sa stim despre carnea de pui din comert – 16.11.2018

Blenoragia poate duce la infertilitate – 16.11.2018

Cum alegem si folosim lamaile pentru sanatate – 16.11.2018

Ce facem cand copilul acuza dureri de cap – 16.11.2018

Ce este si cum ajuta hadronoterapia – 16.11.2018

Alimentul care inhiba foamea – 17.11.2018

Cat de daunator este frigul – 17.11.2018

Acesti bebelusi au risc crescut de tulburari psihiatrice – 17.11.2018

De ce durerile menstruale nu sunt luate in serios? – 17.11.2018

De ce nu trebuie sa dormi cu fata pe perna – 17.11.2018

Ce este indicat sa mancam cand suferim de reumatism – 18.11.2018

De ce orice miscare este mai buna decat nimic – 18.11.2018

Din ce cauze apar tulburarile de limbaj – 18.11.2018

Neuropatia periferica pe intelesul tuturor – 18.11.2018

Cand sunt recomandate impachetarile cu ciocolata – 18.11.2018

Lucrurile care distrug sistemul imunitar si tu le faci zilnic – 19.11.2018

Noi descoperiri despre pilula contraceptiva – 19.11.2018

Ceai sau cafea? Factorul care determina alegerea – 19.11.2018

S-a descoperit proteina care contracareaza imbatranirea – 19.11.2018

De ce beau oamenii cafea, desi are un gust amar – 19.11.2018

Combate diabetul cu apa minerala – 20.11.2018

Reguli simple pentru persoanele cu alergii respiratorii – 20.11.2018

Cum ne ajuta rasina de muguri de plop – 20.11.2018

Aceasta este viroza cel mai frecvent intalnita – 20.11.2018

Medicamente care ar putea preveni boli cronice – 20.11.2018

Suplimentul alimentar care poate preveni atacul de cord – 21.11.2018

Alimente pe care sa nu le tii niciodata in congelator – 21.11.2018

Ce trebuie sa stim depre terapia cu unde de soc – 21.11.2018

Cum sa-ti imbunatatesti memoria cu ginkgo biloba – 21.11.2018

Cum trebuie sa ne alimentam in timpul postului – 21.11.2018

Avantajele si dezavantajele aspirinei – 22.11.2018

Planta eficienta in boli cerebrale – 22.11.2018

De ce bolnavii de rinichi trebuie sa manance mai multe pere – 22.11.2018

Cum e bine sa se hidrateze bolnavii de ulcer – 22.11.2018

Ce este miastenia neonatala – 22.11.2018

Cum sa ne mentinem pielea hidratata in sezonul rece – 25.11.2018

Esti dependenta de cafea? Genele tale ar putea fi de vina – 25.11.2018

Bautura care arde caloriile in timp ce dormi – 25.11.2018

Curatarea ficatului cu suc de mere – 25.11.2018

Ce sa nu faceti daca v-ati ars – 25.11.2018

Remedii din natura pentru constipatie – 25.11.2018

6 alimente „rau famate” dar foarte necesare – 25.11.2018

Reguli de respectat pentru ca picioarele sa nu miroasa urat – 25.11.2018

Cataplasme naturale eficiente in caz de panaritiu – 25.11.2018

Rosiile trateaza boli – 25.11.2018

Cum pot fi prevenite virozele respiratorii – 26.11.2018

Retete cu dovleac pentru sanatatea ta – 26.11.2018

Metode de vindecare cu ajutorul plantelor – 26.11.2018

Cum influenteaza vitaminele B sanatatea copilului – 26.11.2018

Planta Maicii Domnului regleaza glicemia diabeticilor – 26.11.2018

Ce afectiuni poate provoca machiajul – 26.11.2018

Prea mult calciu strica – 26.11.2018

Sfaturi utile daca te confrunti cu hemoroizi – 26.11.2018

10 semne ca ai putea fi mai inteligent decat crezi – 26.11.2018

Greseli alimentare pe care sa le eviti in timpul sarcinii – 26.11.2018

Merele ne ajuta mult mai mult decat stim – 27.11.2018

Astmul poate fi tinut sub control – 27.11.2018

Un supliment utilizat in tratarea infectiilor urinare poate incetini dezvoltarea cancerului – 27.11.2018

Cele sase semne care iti spun ca urmeaza sa faci un atac cerebral – 27.11.2018

13 lucruri care genereaza modificari ale sanilor tai – 27.11.2018

Un calmant eficient si natural – 28.11.2018

Cauza mai putin stiuta a migrenelor la tineri – 28.11.2018

Cum ajuta gheata la subtierea taliei – 28.11.2018

6 sfaturi pentru un par undulat spectaculos – 28.11.2018

Vitamine cu rol important in dezvoltarea copiilor – 28.11.2018

Sfaturi utile impotriva caderii parului – 29.11.2018

Ce e bine sa stie parintii despre fibroza chistica congenitala – 29.11.2018

Substante care stimuleaza intelectul – 29.11.2018

Cand e cazul sa incepem sa reducem colesterolul – 29.11.2018

Regimul persoanelor care prezinta tuse puternica – 29.11.2018

Ceaiul cu cel mai puternic efect detoxifiant – 01.12.2018

Sfaturi pentru prevenirea sinuzitei – 01.12.2018

Ce sa mananci daca sferi de duodenita – 01.12.2018

Tramente din plante, pentru acnee – 01.12.2018

Remedii pentru viermi intestinali, indigestie, obezitate si astm – 01.12.2018

Cum ne ajuta castanul sa ne mentinem sanatosi – 02.12.2018

Vitamina care ar putea vindeca astmul – 02.12.2018

O cauza a cancerului pulmonar, foarte greu de evitat – 02.12.2018

Regimul de viata cand apar primele semne ale osteoporozei – 02.12.2018

Cum ne poate afecta lumina artificiala in exces – 02.12.2018

Ce trebuie sa stim cand luam medicamente – 02.12.2018

Remedii naturiste eficiente in alergii – 02.12.2018

Bacteria, posibil mortala, ce se afla pe pielea fiecaruia dintre noi – 02.12.2018

Trucuri simple pentru a pastra caldura in casa mai mult timp – 02.12.2018

Cea mai mare greseala pe care o faci cand folosesti oja – 02.12.2018

Durerile de spate pot anunta si afectiuni grave – 03.12.2018

Cum procedam cand ne supara colita – 03.12.2018

Cum ne ajuta apiterapia in osteoporoza – 03.12.2018

Cum ne ajuta bioflavonoizii – 03.12.2018

De ce bolnavii de tiroida trebuie sa consume pepene galben – 03.12.2018

De ce sa consumam cat mai putin zahar cu cat inaintam in varsta – 04.12.2018

Giardioza e mai prezenta decat credem – 04.12.2018

Trucuri pentru o inima sanatoasa – 04.12.2018

Botulismul poate fi prevenit – 04.12.2018

Greseli pe care le faci fata de dintii tai – 04.12.2018

Alimente esentiale pentru creierul tau – 05.12.2018

Bautura care ti-ar putea intari genunchii, reconstrui cartilajul si ligamentele – 05.12.2018

Cum poti preveni reaparitia pietrelor la rinichi – 05.12.2018

Ce trebuie sa stii daca suferi de otita – 05.12.2018

Substanta minerala cu rol esential in producerea colagenului si coagularea sangelui – 05.12.2018

Ce determina aparitia hipotiroidismului – 06.12.2018

Oamenii stresati ar putea avea creierul mai mic – 06.12.2018

Jucariile care pot afecta dezvoltarea copiilor – 06.12.2018

De ce este foarte importanta conditia fizica a viitoarelor mamici – 06.12.2018

Precautii si contraindicatii in folosirea uleiurilor esentiale – 06.12.2018

Dieta pentru ciroza – 09.12.2018

Angelica ajuta la concentrare si calmeaza arsurile gastrice – 09.12.2018

Cel mai simplu mod de a prepara o cafea – 09.12.2018

Trucuri care te ajuta cu adevarat sa slabesti – 09.12.2018

Cum recunoastem candidoza intestinala a sugarului – 09.12.2018

Simptome care anunta insuficienta cardiaca – 09.12.2018

Dieta de slabit cu conopida – 09.12.2018

Testul care depisteaza cancerul in zece minute – 09.12.2018

Modalitatea revolutionara pentru stoparea migrenei persistente – 09.12.2018

Remedii naturiste care incetinesc evolutia artrozei – 09.12.2018

Ce trebuie sa stim despre apele minerale – 10.12.2018

Unguente naturale recomandate in celulita – 10.12.2018

Masti cosmetice pe baza de ulei de masline – 10.12.2018

S-a descoperit cauza schizofreniei? De vina ar fi lipsa unei vitamine – 10.12.2018

In sfarsit, se testeaza un contraceptiv masculin – 10.12.2018

Cele 8 mari beneficii ale usturoiului – 10.12.2018

Alimente care modifica gustul – 10.12.2018

Somnul indelungat poate creste riscul aparitiei bolilor cardiovasculare si chiar al decesului – 10.12.2018

Tratamentul cu microbi poate fi un remediu impotriva simptomelor autismului, conform unei descoperiri surprinzatoare – 10.12.2018

Dusurile lungi si fierbinti iti afecteaza sanatatea – 10.12.2018

Cum recunoastem si cum tratam angina pectorala – 11.12.2018

Ce afectiuni provoaca parazitii micotici – 11.12.2018

Modalitati naturale de prevenire a meningitei – 11.12.2018

Marele dusman nevazut din casa ta – 11.12.2018

O molecula din sange reflecta predispozitia la diabet – 11.12.2018

Ce efect are stresul asupra creierului – 15.12.2018

Bautura naturala care ar vindeca gripa – 15.12.2018

Cum recunoastem si ce sanse de vindecare sunt in hepatita alcoolica – 15.12.2018

Cum tratam pecinginea cu coacaze – 15.12.2018

Cand ne ajuta o cura cu orz verde – 15.12.2018

Cum mancam corect fructele Goji – 15.12.2018

De ce aproape jumatate dintre femeile tinere dezvolta firbom uterin – 15.12.2018

Remedii naturale interne pentru celuluita – 15.12.2018

Cum prevenim situatiile care cer scoaterea nervului dentar – 15.12.2018

Fertilitatea barbatilor, pusa in pericol de un banal obiect de uz casnic – 15.12.2018

Cauze mai putin stiute ale durerilor de cap – 16.12.2018

De ce sfecla rosie este indicata in special iarna – 16.12.2018

Cum poti medita in timp ce mergi – 16.12.2018

Cum scapam de disconfortul abdominal cu ulei de menta – 16.12.2018

Cum se manifesta bolile copilariei la adulti – 16.12.2018

Indicatii si precautii in cura cu polen – 16.12.2018

Ce poti face cu zatul de la cafea – 16.12.2018

Plante care pot lupta cu afectiuni precum acnee, urticarie si chiar psoriazis – 16.12.2018

Cand apelam la terapia prin lumina – 16.12.2018

Intrebuintari diverse ale lavandei – 16.12.2018

Tot ce trebuie sa stii despre insomnii – 17.12.2018

De ce ar trebui sa mananci desertul dimineata? – 17.12.2018

Trucurile care te ajuta sa nu te ingrasi in preajma sarbatorilor – 17.12.2018

Pestele care poate ucide un om daca nu e gatit cum trebuie, a suferit o mutatie genetica – 17.12.2018

Cum folosim otetul de mere pentru a slabi – 17.12.2018

Fructul care impiedica imbatranirea precoce a organismului – 18.12.2018

Cel mai important beneficiu adus de legume si fructe – 18.12.2018

Plante care ajuta in disconfortul provcat de balonare – 18.12.2018

Cat de bogat in fier este, de fapt, spanacul – 18.12.2018

Infertilitatea poate fi vindecata in foarte multe cazuri – 1812.2018

Semnale importante pe care ti le transmite inima ta – 19.12.2018

Plante care combat crizele de astm – 19.12.2018

Uleiul care combate bolile cardiace, inflamatia dar si exemele – 19.12.2018

Ceaiuri medicinale excelete in sezonul rece – 19.12.2018

Metode simple de a scapa de matreata – 19.12.2018

Cum stii cand organismul tau e incarcat de toxine – 19.12.2018

Legatura dintre oua si colesterol – 19.12.2018

Damiana trateaza sterilitatea, astmul dar si diabetul – 19.12.2018

De ce turmericul are un puternic efect anticancer – 19.12.2018

Cum tratam infectiile cu streptococi – 19.12.2018

Cum ne ajuta dieta cu suc de castraveti – 20.12.2018

Riscul major al gravidelor care se expun la ftalati – 20.12.2018

Radacina care intareste imunitatea, imbunatateste circulatia si alunga oboseala – 20.12.2018

Boli care afecteaza limba copiilor – 20.12.2018

Vitamina E – implicata in cele mai importante procese din organism – 20.12.2018

Moduri naturale de purificare a sangelui – 21.12.2018

Cum sa-ti tii ego-ul sub control – 21.12.2018

Moduri stiintifice in care poti scapa de grasimea de pe abdomen – 21.12.2018

Ce se intampla in organism atunci cand dormim? – 21.12.2018

Uleiul volatil care amelioreaza durerea si stimuleaza intelectul – 21.12.2018

La ce sa fii atent daca simti dureri cand mergi pe jos – 27.12.2018

Masa in familie este mai importanta decat crezi – 27.12.2018

Alimentatia are rol foarte important in prevenirea gripei si a racelii – 27.12.2018

Ce se intampla, de fapt, atunci cand plangi – 27.12.2018

La ce trebuie sa fie atente femeile trecute de 30 de ani – 27.12.2018

Afectiuni mult mai frecvente la barbati – 27.12.2018

Cu cat este superioara mierea de manuka – 27.12.2018

Lucruri pe care multi nu le stiu despre diaree – 27.12.2018

O cauza foarte frecventa a tulburarilor metabolice – 27.12.2018

Cat de tare trebuie sa ne ingrijoreze febra musculara – 27.12.2018

Cum ne hranim corect in sezonul rece – 28.12.2018

Ce faci daca ai un bebelus obez – 28.12.2018

Hiperfagia – o problema mult mai serioasa decat pare – 28.12.2018

Metoda ayurvedica de hranire in sezonul rece – 28.12.2018

Cum depistam cataracta cat mai devreme – 28.12.2018

Retete alimentare simple care te pazesc de raceala – 28.12.2018

Ce inseamna, de fapt, caderea nervoasa – 28.12.2018

Bautura din trei ingrediente care curata plamanii fumatorilor – 28.12.2018

Modalitati rapide de renergizare a organismului – 28.12.2018

Sfaturi utile pentru protectia dintilor – 28.12.2018

Uleiul care regenereaza globulele albe – 29.12.2018

Ce inseamna o hemoragie in timpul sarcinii – 29.12.2018

Planta care curata aerul poluat din casa – 29.12.2018

Afectiuni benigne ale sanilor – 29.12.2018

De ce atunci cand dormim mai putin mancam mai multe alimente fast-food – 29.12.2018

Aroma delicioasa care te poate ucide – 29.12.2018

Alimentul care poate preveni cancerul de ficat – 29.12.2018

De ce traiesc femeile mai mult decat barbatii – 29.12.2018

Remediu cu suc de ceapa si miere pentru circulatie si afectiuni respiratorii – 29.12.2018

Plante de ajutor in circulatie periferica proasta – 29.12.2018

Cum ajutam ficatul sa se refaca dupa sarbatori – 30.12.2018

De ce laringitele cronice sunt mai frecvente la baieti – 30.12.2018

De la ce varsta putem oferi ceai verde copiilor – 30.12.2018

Uleiul de folos in zeci de afectiuni – 30.12.2018

Solutii din natura pentru a intari imunitatea celor mici – 30.12.2018

Cate minute trebuie sa mergem pe jos zilnic – 30.12.2018

Nu mai ocoliti bananele foarte coapte – 30.12.2018

Exact de atatea cafele au nevoie creierul si organismul tau – 30.12.2018

Plantele care pot trata bolile de rinichi si de vezica urinara – 30.12.2018

Paducelul ajuta in afectiuni cardiace si circulatorii – 30.12.2018

PROFETUL LACRIMILOR

jeremiah

Orice carte are un cheie care o descuie înțelesului nostru. Cartea lui ieremia poate fi înțeleasă dacă folosim simetria a două versete asemănătoare. primul este la început, iar al doilea este spre finalul cărții:

,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.’“ (Ier. 1:10).

Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul“ (Ier. 31:28).

Una din metaforele pe care le putem folosi cu acești termeni este succesiunea anotimpurilor agricole. Toamnă se ia recolta de pe câmp și totul pare că rămâne pustiu, mort. Starea aceasta ține toată iarnă, până la socirea primăverii, când natura cunoaște iar un anotimp nou al sădirilor unei noi zidiri (creații).

De la Sinai până la Babilon a ținut sezonul primului Legământ. Vremea lui Ieremia marchează un eșec total. Poporul n-a adus roadele așteptate de Dumnezeu. Va veni însă vremea unui Legământ nou, superior celui dintâi în natură și în rezultate (Ier. 31:31-34).

„Iată vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de dobitoace“ (Ier. 31:27).

Ieremia a fost profetul plângerilor, al bocetelor. Rânduit de Dumnezeu să activeze într-o perioadă de dezastru național, omul acesta a văzut dincolo de aparențe, la dizolvarea fibrei naționale și la descompunerea morală a celor care se pretindeau ,,sfinți“.

Am să vă dau o ilustrație. La întoarcerea sa din strălucitoarea ,,cetate eternă“ a Romei, tiranul Irod, obsedat cu construcțiile, a privit la edificiile din portul Cezareea și i s-au părut mult prea mici și întunecate pentru el. Imediat a dat poruncă să se înceapă un proiect de refacere a falezei și a decretat ca toate clădirile care erau vizibile de pe apă să fie placate numai și numai în marmoră. În felul acesta, călătorii care veneau cu vaporul erau izbiți de strălucirea de oglindă a zidurilor care reflectau soarele. Astăzi, cei care merg în Israel văd doar ruinele. Strălucirea clădirilor de altădată a dispărut. Fațadele au căzut și au rămas doar ruinele strălucirilor de altădată.

Cam așa a fost lucrarea profetică a lui Ieremia. Profetul a văzut dincolo de fațadele religioase; a văzut dezastrul de dedesubt. Ochii lui au pătruns dincolo de pretențiile falselor reforme și au diagnosticat cangrena de păcat care a condamnat națiunea la moarte.

Cum de a reușit Ieremia această performanță? Pentru că Dumnezeu i-a împrumutat vederea Lui și făcându-l ,,văzător“ l-a proclamat purtătorul Lui de cuvânt.

Cuvintele din debutul cărții profetului Ieremia sunt baza credinței creștine în inspirația autorilor cărților Bibliei. Omenește, cartea este produsul unui semen de-al nostru. Dumnezeiește, cartea cuprinde ,,Cuvântul Domnului“:

,,Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii din Anatot“ (Ier. 1:1)

,,Cuvântul Domnului a venit la el în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda … Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis …“ (Ier. 1:2,4).

O profeție cuprinde cuvintele unui om și Cuvântul lui Dumnezeu în același timp. Aceste două dimensiuni scot o rostire profetică din rândul ,,literaturii“ și o transformă într-o comunicare de excepție, importantă pentru timp și pentru eternitate, pentru că ea vine spre noi nu numai din istorie, ci și din eternitate.

Titlul:

Cartea poartă numele autorului ei. Numele lui Ieremia este neobișnuit. El poate însemna în același timp și ,,a zidi“ și ,,a dărâma“.

,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti“ (Ier. 1:10).

Numele i-a descris perfect misiunea. Timp de 40 de ani, Ieremia le-a spus oamenilor că Dumnezeu îi înalță pe cei care Îl ascultă și-i trântește la pământ pe cei ce I se împotrivesc.

Data:

Ieremia a început să profețească prin anul 626 î.Ch., după ce cele zece seminții din regatul de Nord au fost duse în robie. Israelul și Samaria s-au aflat atunci sub pedeapsa lui Dumnezeu pentru neascultare și idolatrie. În regatul lui Iuda și la Ierusalim, în timpul domniei lui Manase, lucrurile nu stăteau cu mult mai bine (2 Regi 21). Pe vremea acestui împărat decăzut s-au născut în poporul Domnului doi copii cu un destin special: Iosia și Ieremia. Primul a ajuns împărat, iar cel de al doilea, profet. După Manase a urmat un alt împărat rău, Amon, care a fost fost asasinat de cei care n-au mai putut să-i sufere faptele, iar în locul lui a fost așezat pe tron, la vârsta fragedă de numai opt ani, Iosia. Dacă țineți minte, pe vremea lui a fost poruncită dregerea Casei Domnului și a fost găsită cartea Legii. Citirea ei, cel mai probabil a cărții Deuteronomul, a produs marea mișcare de reformă religioasă despre care ni s-a relatat pe larg în 2 Regi 22-23.

Este interesant că, deși a fost contemporan cu împăratul Iosia, Ieremia nu amintește nimic despre reformele religioase produse în țară de el. Ieremia nu scrie despre Iosia, iar cartea 2 Regi nu amintește despre Ieremia. Se pare că Ieremia, care era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, a considerat că ,,reforma religioasă“ n-a fost o veritabilă ,,renaștere“. Cu toate că a arătat frumos la suprafață, reforma n-a atins straturile adânci ale inimi. Mai mult, puțin înfumurat, împăratul Iosia s-a amestecat întrun conflict mult prea mare pentru el, care nici nu-l privea direct, și a fost omorât fără nici o noimă:

,,Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte, şi Faraon l-a omorât la Meghido cum l-a văzut. Slujitorii lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său“ (2 Regi 23:29-30).

După Iosia, pe tronul de la Ierusalim s-au perindat o serie de împărați răi. Ieremia și-a desfășurat activitatea profetică mai ales pe timpul ultimilor patru din acești împărați răi, de aici și caracterul negativ al majorității mesajelor primite de la Domnul.

Cum se naște o carte profetică? În cazul lui Ieremia, capitolul 36 al cărții lui ne istorisește cum i-a apărut cartea. Ca și apostolul Pavel, Ieremia a scris din închisoare (Ier.36:5). Pentru că ,,verba volant scripta manent“, Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să aștearnă toate prorociile vestite până atunci într-o carte:

„Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate neamurile din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi! Poate că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.”
Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia, şi Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul“ (Ier. 36:2-4).

Aceasta a însemnat că Ieremia i-a dictat lui Baruc toate profețiile rostite între anii 628 î.Ch (Ier. 1:2) și 605/604 î.Ch. Ier. 36:6). Baruc a citit apoi cartea în Curtea Domnului, și înaintea căpeteniilor poporului, și, parțial, înaintea împăratului Ioiachim. Căpeteniile au fost inițial pătrunse de pocăință (Ier. 36:15-19), dar împăratul împietrit s-a mâniat, a tăiat cartea cu briceagul logofătului și a aruncat-o în foc (Ier. 36:23), poruncind ca Baruc și Ieremia să fie arestați (Ier. 36:26). ,,Dar Domnul i-a ascuns“.

Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să mai scrie încă o dată cartea. Eu cred că n-a făcut-o doar pentru poporul de atunci, ci, providențial, a decis ca s-o avem și noi astăzi. La cele scrise inițial au fost adăugate apoi celelalte profeții rostite de Ieremia:

„Ia din nou o altă carte şi scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda. …

Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea“ (Ier. 36:28-32).

Autorul:

Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte puţin despre viaţa autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presărată aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografică (Ier. 10:23-24; 11:18 -12:6; 15:10-18; 17:9-11, 14-18; 18:18-23; 20:7-18).

(a). Locul naşterii: Ieremia s-a născut la Anatot, un sătuc din ţinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a păstrat încă din vremurile vechi şi derivă de la zeiţa feniciană Anat. Anatot era una din cele 13 cetăţi date Leviţilor în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon şi Beniamin (Iosua 21:13-19; 1 Cronici 6:57-60). După divizarea împărăţiei lui Solomon, Anatot-ul a rămas în împărăţia lui Iuda. Localitatea mai există şi astăzi sub numele de Anata.

„Din ţara lui Beniamin”. Asemenea marelui apostol Pavel de mai târziu şi Ieremia a fost din seminţia lui Beniamin şi tot asemenea lui Pavel şi el a primit o misiune îndreptată în acelaşi timp şi înspre iudei şi înspre neamuri (Ieremia 1:5, 10, 18). Cu amândoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresată de Dumnezeu cu secole înainte celor din seminţia lui Beniamin:

„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, şi se va odihni între umerii Lui” (Deuteronom 33:12).

Cu adevărat aceşti doi beniamiţi ameninţaţi din toate părţile au găsit odihnă numai în Domnul, care a ştiut să-i ocrotească şi care i-a purtat cu credincioşie pe umeri.

Ieremia s-a născut pe vremea împăratului Manase, cel despre care se crede că l-a tăiat în două cu ferăstrăul pe Isaia. Dumnezeu l-a chemat în slujbă pe Ieremia după moartea profetului Isaia. Activitatea lui s-a desfășurat pe durata ultimilor 40 de ani de existenţă ai regatului lui Iuda.

„Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia… pe vremea lui Ioiachim… până la sfârşitul lui Zedechia… până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie”(12:3).

(b). Familia: Tatăl său s-a numit Hilchia (1:1) şi a fost din rândul preoţilor. Ieremia a fost deci şi preot şi profet. Mama lui este menţionată în Ier. 15:10, dar nu i se aminteşte numele. Ni se mai spune că Ieremia a mai avut şi alţi fraţi (Ier. 12:6). Un amănunt semnificativ pentru consacrarea profetului este că Dumnezeu nu i-a dat voie să se căsătorească şi să aibă copii (Ier. 16:2).

Ieremia s-a născut într-o familie preoțească aflată sub un blestem străvechi. Dumnezeu i-a spus lui Eli că nici unul din urmașii lui nu va ajunge la bătrânețe (1 Sam. 2:31), așa că Dumnezeu a trebuit să-l cheme la slujire încă din adolescență ca să-i dea suficient timp să-și împlinească cei 40 de ani de activitate.

(c). Chemarea în slujirea profetică: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia” înseamnă în anul 626 î.Cr. De fapt textul ne spune că Dumnezeu l-a „plămădit” pentru misiunea lui încă din pântecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea şi sfiiciunea lui proverbială l-au făcut însă să primească numai cu greu misiunea care i-a fost încredinţată (Ier. 1:5, 7, 8; 17:16; 20:7).

A început să profețească probabil pe la 17 ani și nici măcar cei din casa lui nu i-au primit mesajul cu bunăvoință. Ca să nu fie omorât de frații săi, Ieremia a trebuit să se mute la Ierusalim, cam la 5 km de casa părintească:

„Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ,,Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.“

,,O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!“

De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa şi zic: ,,Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!“ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,,Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete. Şi nici unul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi.” (Ier. 11:18-23).

Din inima sistemului politic de la Ierusalim, Ieremia și-a continuat slujirea în aceeași perioadă cu Habacuc, Țefania, Ezechiel și Daniel. A început să-i sfătuiască pe concetățenii lui să capituleze și să se predea babilonienilor. Nimeni n-a primit mesajul lui, ci l-au urât și l-au tratat ca pe un trădător. Când inevitabilul s-a produs și Babilonul a cucerit Ierusalimul, babilonienii i-au îngăduit lui Ieremia să aleagă între a fi strămutat alături de popor la Babilon (Ier. 40:4-6) sau să rămână împreună cu cei lăsați în Iudeia (Ier. 52:16). Nici una dintre variante n-a fost plăcută. Ieremia nu-i plăcea pe babilonieni, iar iudeii nu-l plăceau pe Ieremia.

(d). Suferințele profetului: Ajuns la capătul puterilor, Ieremia se lamentează și se plânge pentru destinul pe care i l-a hotărât Dumnezeu. În contrast cu profeții care vesteau vești false, dar vesele pentru popor (Ier. 14:13), lui Ieremia Dumnezeu i-a dat predici aspre care l-au făcut urât de toți:

„Vai de mine, mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blestemă!” …(Ier. 15:10).

,,Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua“ (Ier. 20:8).

„Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta! Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! (Ieremiahu – acest ,,Iahu“ așezat ca un sufix este o prescurtare de la Iahve). N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie. Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă care seacă?” (Ier. 15:15-18).

(e). Moartea sa: Este clar că Ieremia a fost târât de iudeii încăpățânați și apostați alături de ei în Egipt (Ieremia 43). Până la urmă a sfârșit-o în Egipt. Niște iudei l-au răpit și l-au târât după ei la Taphanes (Ier. 43:5-7). Tradiţia ne spune că Ieremia a murit acolo, în mijlocul rămăşiţei poporului, fiind omorât cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinăciunea către „împărăteasa cerului” (Ier. 44:1, 8, 16, 17, 18, 25, 26). Ieremia a murit acolo, contestat și disprețuit de toți, singur (Ier.44). Un final trist pentru o viață tristă.

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe şi mai atrăgătoare caractere din galeria eroilor biblici. În lăuntrul lui, Dumnezeu a ţesut într-o armonioasă întrepătrundere duioşia unei mame şi statornicia unui luptător, tandreţea feminină şi hotărârea neînduplecată a unui bărbat, fragilitatea nervoasă şi simplicitatea transparentă, elocvenţa sensibilă şi duritatea proclamatorului de adevăr.

Natura sa lăuntrică este atât de vizibilă în afară, convulsiile sufletului său sunt atât de publice, încât îl putem asemăna cu limpezimea apelor de cleştar din lacurile montane care reflectă fidel turbulenţa mereu schimbătoare a norilor de deasupra.

Ieremia a fost dăruit de Dumnezeu cu o natură interioară care nu l-a lăsat să se restrângă la poziţia unui simplu „comunicator” al voinţei divine. El n-a fost niciodată capabil să se detaşeze afectiv de conţinutul mesajului care i-a fost încredinţat. Mistuit de o dragoste intensă şi chinuitoare, Ieremia şi-a trăit mesajele suferind şi condamnând deopotrivă. Omul şi discursul profetic s-au contopit în întregime.

Ce impresionează mai întâi când ne gândim la Ieremia?

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alături de cei căzuţi în vină.
Este o simpatie şi o identificare la intensitatea căreia numai puţini oameni au ajuns. Lăuntrul lui Ieremia era sfâşiat în două. Pe de o parte, era îndrăgostit de Dumnezeu cu o iubire supremă, neclătinată şi definitivă, iar pe de altă parte era îndrăgostit de concetăţenii lui şi nu se putea opri să nu sufere alături de ei. Când erau loviţi ei, el le simţea loviturile.

Pe de o parte, în relaţia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relaţia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reuşit să intre deopotrivă şi în viaţa poporului său şi în natura divină, identificându-se cu amândouă. El nu s-a mulţumit să vorbească „pentru” Dumnezeu, ci a vorbit „împreună” cu El şi nu s-a oprit doar să vorbească poporului, ci s-a coborât să fie „împreună” cu ei în suferinţă. Dualitatea aceasta l-a sfâșiat lăuntric și i-a produs clipe în care și-a urât viață. Asemenea mult încercatului Iov (Iov 3:1-26) și Ieremia a ajuns să-și blesteme ziua nașterii:

,,Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească”, şi l-a umplut de bucurie cu ea! Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa şi strigăte de război la amiază!
De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine? Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine? (Ier. 20:7-18).

b. Perseverenţa lui plină de răbdare.
Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcaţi situaţia paradoxală în care a trăit profetul: Dumnezeu l-a chemat să vorbească unui popor răzvrătit, dar în acelaşi timp i-a interzis să mijlocească pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). L-a încredinţat cu un mesaj care l-a făcut urât de popor, dar în acelaşi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a ieşi din mijlocul lor (Ier. 20:7-10 şi mai ales 37:11-16 şi 43:1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe faţă şi cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat să nu aibă pe nimeni drag alături, lipsit de înţelegerea unei soţii şi de mângâierea copiilor, urât de cei din jur, iubind fără măsură, tratat ca trădător, dar punând în sângele lui flacăra nădejdii naţionale, aruncat pe rând în temniţă, în gherlă, în groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbăvit rând pe rând din toate acestea, nedorit ca prooroc şi totuşi târât cu forţa alături de cei ce-şi împlineau neascultarea fugind în Egipt.

Perseverența lui Ieremia este un derivat al perseverenței lui Dumnezeu. În ciuda alunecărilor poporului Său, Dumnezeu a stăruit să-l păstorească. În ciuda lipsei de prețuire, El a continuat să-i considere vrednici de bunăvoința Lui. Nicăieri nu se vede mai duios acest contrast decât într-un text din care a predicat la nunta noastră Vasilică Moisescu, prietenul și tovarășul de pușcărie al lui Traian Ban. Bun cunoscător al limbii ebraice, dânsul ne-a dăruit atunci șase traduceri posibile ale versetului:

,,Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi“ (Ier. 2:33).

Una era; ,,Ce bine știi să te prefaci, să joci teatru, să porți o mască, atunci când vrei să câștigi simpatia unei persoane pe care o iubești“.

Alta era: ,,Ce bine știi să te păcălești singur, să-ți adormi conștiința, atunci când te atrage păcatul pe care-l iubești“ (de aici și urmarea: ,,Chiar şi la nelegiuire te deprinzi“).

O a treia era: ,,Nimic nu este prea greu atunci când ești cu adevărat îndrăgostit“. Unde există dragoste, există întotdeauna o soluție. Sora Bințea Wurmbrand obișnuia și dânsa să spună: ,,Pentru dragoste nimic nu e prea greu, nimic nu este prea scump, nimic nu este prea mult, nimic nu este imposibil“.

În context, profetul Ieremia lasă să ajungă până la oameni răbufnirea de nemulțumire a lui Dumnezeu. El îi bate pe umăr pe iudei ca să-i întoarcă cu fața spre El. Vrea ca ei să-L privească în ochi și să vadă cât de mult îi iubește și cât de mult Îl doare îndepărtarea lor de El:

,,O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ,,Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?“ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ,,Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?“ (Ieremia 2:31)

Cât de mut trebuie să-L fi durut pe Dumnezeu lipsa de recunoștință a iudeilor! Ca să-i facă să înțeleagă, Dumnezeu le dă două exemple de atașament pentru lucruri de nimic, dar care înfrumusețează, fac bine, ajută: podoabele unei fete și brâul unei mirese:

,,Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. “ (Ier. 2:32).

Stupefiant! Dumnezeu privește de la înălțimea cerului și vede atașamentul unei adolescente pentru podoabele care i se par că o fac mai frumoasă. Nimeni n-ar putea să o despartă de ele! Tot așa, Dumnezeu vede atașamentul unei mirese pentru brâul ei. Brâul era corespondentul antic al corsetului. El le ajuta pe mirese să arate ,,subțirele la mijloc“.

Aceste metafore alese de Dumnezeu sunt uimitoare! El alege să se compare pe Sine cu niște podoabe și cu un brâu lipsit de valoare. Oare nu este El mai mult pentru Israel? N-a făcut El mai mult pentru ei? Și totuși, iudeii nu-L prețuiesc și nu-I simt lipsa nici măcar atât cât simte o puștoaică lipsa podoabelor și o mireasă lipsa brâului ei.

Nu, Dumnezeu n-a renunțat la poporul Său! Providența este perseverentă! Iată ce declarații de dragoste solemne face Dumnezeu:

„Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor: ,,Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea! ”
„Aşa vorbeşte Domnul: ,,Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul“ (Ier. 31:35-37).

,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi voi avea milă de ei! ” (Ier. 33:25-26).

Conţinutul cărţii:

Ieremia este o figură cheie din Vechiul Testament și unul din cei mai cunoscuți dintre profeți. Cartea lui nu este însă una dintre cele mai populare și asta din trei motive: este descurajantă, dificilă și deprimantă.

Descurajantă

Are 52 de capitole scrise în cei aproximativ 40 de ani de activitate. Numai Isaia, cu 66 de capitole este mai lungă. Pentru majoritatea cititorilor, cartea lui Ieremia, este prea lungă pentru a le trezi entuziasmul.

Dificilă

Conținutul nu este nici cronologic și nici tematic, așa că este greu de parcurs. Profețiile au fost așezate unele lângă altele parcă alandala, într-o ordine arbitrară. Am putea spune că Ieremia are o colecție de colecții. Pe deasupra, se pare că Ieremia și-a schimbat punctele de vedere de-a lungul cărții. Criticii se delectează să gasească ,,contradicțiile“ din predicile lui. În primii ani de activitate, Ieremia s-a pronunțat categoric împotriva Babilonului, dar mai târziu, a văzut în Babilon un instrument al disciplinării divine și a îndemnat poporul să i se predea de bunăvoie. Este unul din motivele pentru care a fost învinuit de trădare. Adevărul este că de-a lungul celor 40 de ani, mesajul lui s-a schimbat după cum s-au schimbat și circumstanțele politice și după cum Dumnezeu a schimbat tonul și conținutul anunțurilor profetice pe care i le-a încredințat. De la:

„Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se! …
M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul de milă“ (Ier. 15:1, 6).

la:

„N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: ,,A lepădat Domnul cele două familii pe care le alesese“? Atât de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.Aşa vorbeşte Domnul: ,,Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi voi avea milă de ei! ” (Ier. 33:24-26)

Deprimantă

Cel mai obișnuit motiv pentru care cititorii ocolesc această carte este caracterul ei deprimant. Ieremia aduce numai vești rele pentru regatul lui Iuda, iar ele îi fac inima să sângereze. În literatura și folclorul popoarelor, o ,,ieremiadă“ a ajuns să însemne o tânguire jalnică. Nimeni n-a vorbit și nu vorbește de bine despre Ieremia.

Ca și în alte cazuri însă, nu aceasta este tot. Chiar și în cele mai groaznice profeții, Dumnezeu a așezat și vești bune. Ele sunt însă așa de ascunse în tufișurile de vești rele că oamenii nici nu le observă.

Când o studiezi, cartea lui Ieremia te fascinează, așa cum te fascinează marile tragedii ale lumii, prin dramatismul evenimentelor și prin complexitatea personajelor. Ieremia este și el ,,o tristă figură care nu și-a meritat destinul“, trezindu-ne astfel simpatia. Mai mult decât alții, Ieremia este plin de ,,spovedanii“, de mărturii personale, de destăinuiri ale propriilor reacții în fața evenimentelor. Citindu-le, ne putem identifica cu el și ne devine chiar simpatic. Mai mult însă, cartea ne vorbește despre Dumnezeu, punându-ne la dispoziție un material excelent pentru a-L înțelege mai bine.

Circumstanțele istorice:

Ieremia și-a început activitatea pe la sfârșitul secolului VII î.Ch., când regatul celor două seminții din sud, Iuda și Beniamin, era pe cale să fie dus în robia babiloniană (586 î.Ch.). Parte din populație a fost strămutată chiar înainte de această dată.

Ieremia a trăit pe vremea a șapte regi de la Ierusalim: Manase, Amon, Iosia, Ioahaz, Iehoiachim, Ioiachin și Zedechia. Cei 40 de ani de activitate profetică s-au desfășurat pe timpul ultimilor cinci regi enumerați mai sus.

Profetul a vorbit într-o perioadă traumatică pentru poporul lui Dumnezeu. Cele zece seminții din regatul de nord fuseseră duse deja în robie de asirieni. Profeții Isaia și Mica au murit după ce mesajele lor au căzut pe urechi surde. Ieremia este ultimul dintre profeți chemat să-i avertizeze pe iudei și să-i anunțe că a venit vremea pedepsei. Ieremia s-a născut în timpul domniei lui Manase, împăratul apostat care a anulat în țară toate reformele bune făcute de tatăl său, Ezechia. Manase a făcut ca Iudei să ajungă într-o stare mai jalnică decât ,,neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel“ (2 Regi 21:2-9). La toate acestea, el a mai adăugat și uciderea lui Isaia, pe care l-a închis în trunchiul unui copac și l-a tăiat în două cu ferăstrăul.

Mesajele lui Ieremia au o tentă tragică, un fel de ,,Este prea târziu!“ amestecat cu o licărire de speranță că lucrurile se mai pot îndrepta încă. Ambivalența aceasta s-a născut dintr-o întâmplare amintită în capitolul 18 al cărții. Dumnezeu l-a trimis în casa olarului să vadă cum se fac vasele. Foarte mulți comentatori s-au grăbit să spună că lecția învățată acolo de Ieremia a fost că Dumnezeu poate face orice vrea El cu lutul. S-au scris o sumedenie de poezii și cântări pe această temă. Nu aceasta a fost lecția pe care i-a dat-o Dumnezeu! Adevărata lecție a fost că ceea ce poate face un olar este direct dependent de calitatea lutului, de felul în care se lasă el modelat de mâna olarului. Lutul decide ce fel de vas va ieși. Dacă el nu se lasă modelat, olarul îl va arunca iar pe roată. Nereușitele din istoria lui Israel nu i se datorează lui Dumnezeu. Lui i se datorează doar răbdarea cu care o ia mereu de la început! Dumnezeu nu lucrează cu păpuși mânuite de sfori, ci cu oameni care I se pot împotrivi și pot alege să nu-L asculte. În astfel de condiții, din mâna olarului iese un vas care merită să fie făcut țăndări:

,,Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune. … Să spargi apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. Şi să le spui: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,,Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare. Aşa voi face locului acestuia, zice Domnul, şi locuitorilor lui şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul“ (Ier. 19:1-2; 1012).

Dumnezeu ar fi preferat să facă din Israel un vas de podoabă, dar cartea lui se termină cu ultimii copii ai lui Israel, sub conducerea lui Ezechia, duși în Babilon. Națiunea a fost făcută țăndări.

Cartea profetului Ieremia este un mozaic de procedee stilistice. În vorbire, Ieremia folosește exprimarea poetică. Afirmațiile lui sunt scurte și ritmate, deosebindu-se astfel de majoritatea celorlalți care au scris profeții.

Ca regulă generală, Dumnezeu folosește proza atunci când comunică gândurile Lui către gândurile oamenilor și poezia când vrea să transmită sentimentele din inima Lui către inimile oamenilor. Poezia este limbajul inimii și este important să remarcăm că majoritatea profețiilor lui Ieremia sunt în limbaj poetic. Din nefericire, prea mulți oameni neglijează să pătrundă conținutul emoțional al Bibliei, oprindu-se doar la stratul ideilor. Biblia este o carte care ,,trăiește“, care este plină de sentimentele divinității.

Iată un pasaj care vorbește despre supărarea lui Dumnezeu și despre mânia Lui:

,,Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!“ (Ieremia 15:1).

Iată un altul care descoperă dragostea infinită pe care o poartă Dumnezeu pentru poporul Său:

,,Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu“ (Ier. 32:38-41).

Există imagini poetice chiar și atunci când Ieremia vorbește despre lucruri tragice:

,,Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii!“ (Ier. 13:16).

Cine și-ar fi închipuit că Dumnezeu este atent la fascinația unei adolescente cu podoabele și la ,,șmecheriile“ unei mirese? Ieremia ne spune că El o face.

În alt pasaj, Ieremia vorbește despre propria suferință. Îl știu pentru că fratele Geabou Pascu l-a folosit într-o anumită întâmplare când toți cei prezenți plângeau, în afara tatălui meu:

,,Vasile, n-ai apă-n cap, Vasile! D-aia nu plângi!“ Într-adevăr, sortit unei vieți dure de orfan pribeag pe la porțile altora, tatăl meu și-a vărsat ultimele lacrimi atunci când a văzut-o pe mama lui în coșciugul din camera din față a casei părintești, într-un obscur sătuc al Săvenilor din Moldova. Fratele Pascu făcea aluzie la o expresie de jale a profetului Ieremia:

„O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!“ (Ieremia 9:1).

Dincolo de proză și poezie, în cartea profetului Ieremia întâlnim drama unor mici scenete. Au fost ocazii în care Dumnezeu a vrut să-i confrunte pe oameni cu ,,întâmplări“ publice și să le forțeze o reacție. Prin aceste mici dramatizări, Dumnezeu a încercat să treacă dincolo de apatia și indiferența ascultătorilor.

Pe lângă vizita din casa olarului, de care am amintit deja, Ieremia a folosit o întâmplare cu un brâu înfășurat în jurul coapselor (un fel de chilot) îngropat bun și dezgropat putred lângă râul Eufrat, ca să ilustreze putrefacția din viața intimă a iudeilor (Ieremia 13:1-11). Altădată, profetul a folosit ,,juguri și legături“ puse pe grumaz ca să ilustreze porunca dată de Dumnezeu tuturor oamenilor din toate popoarele de a se supune Babilonului (Ieremia 27).

Când toți cei din Ierusalim se grăbeau să-și vândă ogoarele de teamă că vor ajunge fără valoare din cauza invaziei Babilonului, Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să facă un spectacol întreg din cumpărarea unui ogor de la o rudă panicată, ca semn că iudeii se vor întoarce în țară și ,,investiția“ va fi răsplătită din belșug (Ier. 32).

Alte procedee dramatice au fost ascunderea unor pietre (Ier. 43:8-13), aruncarea unei cărți în râul Eufrat (Ier. 51:63) și purtarea unui coș pe cap prin cetate, asemenea unei femei gospodine.

După primii 23 de ani de rostiri profetice, Dumnezeu l-a oprit pe Ieremia să mai vorbească în public. Baruc, secretarul lui Ieremia a primit porunca să scrie mesajele profetice. Cred că se cade să spunem câteva cuvinte despre ,,secretul secretarului Baruc“.

În cartea profetului Ieremia apare o notă specială despre Baruc. De fapt, capitolul 25 este o interferență în scurgerea cărți, un fel de apendice destinat acestui om deosebit. Faptul că cel care a scris capitolul 25 este Baruc, dă acestui text un caracter de pocăință personală și de mărturisire publică a unei slăbiciuni (cum este de altfel și cartea profetului Iona).

În terminologia modernă, Baruc a fost ,,secretarul“ profetului Ieremia. Numele lui înseamnă ,,Binecuvântat“ și i-a fost dat de tatăl său, Neeria, care a anticipat lucruri mari pentru el. Baruc a avut un frate care ajunsese figură importantă, un fel de administrator șef la curtea regală din Ierusalim:

,,Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş“ (Ierem. 32:12; 51:59).

Pentru Baruc, Dumnezeu rânduise însă o ,,altfel“ de binecuvântare. Rânduit să fie secretarul unui profet al cărui mesaj a fost lepădat de concetățeni, Baruc a fost slujitorul unui slujitor al lui Dumnezeu. Într-o generație apostată, plină de împotrivitori ai lui Dumnezeu, poziția lui Baruc nu l-a făcut nici popular, nici prosper.

Baruc a trebuit să scrie rostirile profetice ale lui Ieremia, iar când împăratul Ioiachim a ars una din scrisorile lui Ieremia, profetul i-a poruncit să o mai scrie odată (Ierem. 36). Probabil că aceasta a umplut paharul lui Baruc, care a protestat cam așa: ,,La ce bun să o mai scriu odată?! Crezi că or s-o citească? La ce bun să scriu și celelalte cuvântări ale tale? Nu te ascultă când vorbești! Crezi că vor căuta cu interes scrierile tale? Nu vezi că n-are nici un rost? Misiunea ta este un eșec și eșec este și să aștern toate lucrurile acestea pe hârtie. M-am însoțit cu un om ratat și am parte și eu de ratarea lui … Puteam să fiu altceva în viață … Fratele meu este administrator șef la curtea regală. El a ajuns ceva în viață! Poate că mă voi duce la el să-i cer și eu o slujbă ,,adevărată“, că asta pe care o fac lângă tine este fără nici un rost.“

Spuse sau doar gândite, aceste cuvinte ale lui Baruc au fost auzite de Dumnezeu, care s-a grăbit să-i răspundă. N-am fi știut niciodată de ezitările lui Baruc dacă n-ar fi existat acest răspuns de la Dumnezeu, iar faptul că Baruc îl face public dovedește că intervenția lui Dumnezeu și-a atins scopul.

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:
,,Tu zici: ,,Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!“
Spune-i:
,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta. Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge” (Ierem. 45:2-5).

Surprinzător pentru mine, expresia ,,Viața ca o pradă“ este titlul unui roman scris de frustratul Marin Preda prin 1977, în România comunistă, care simțea și el aceeași lipsă de semnificație și rost ca și Baruc.

Din răspunsul dat de Dumnezeu la frământările lui Baruc înțelegem patru mesaje care se potrivesc tuturor slujitorilor descurajați ai lui Dumnezeu:

Dumnezeu știe despre lucrarea ta.
Dumnezeu știe despre încercările tale.
Dumnezeu știe ce spui.
Dumnezeu are o răsplată pentru tine.

Descurajarea l-a făcut pe Baruc să nu vadă bine. El trăia într-o vreme când Dumnezeu însuși nu era popular și se lupta cu împotrivirile încăpățânate ale iudeilor. Cum se putea aștepta el la o soartă mai bună? ,,Și tu umblii după lucruri mari?“ este o mustrare pe care au nevoie să o audă și alții, nu numai Baruc.

De fapt, în perspectiva istoriei și mai ales în perspectiva eternității, Baruc avea să fie o figură mult mai importantă și mai populară decât fratele său, Seraia. Cine ar mai fi știut după mii de ani, despre Seraia, ,,marele adimistrator de la Ierusalim“, dacă n-ar fi scris despre el aparent nesemnificativul Baruc? Providențial, scrise de Baruc, nebăgatele în seamă profeții ale lui Ieremia au fost traduse astăzi în mai toate limbile pământului, iar Baruc ,,trăiește“ viața lui ca o pradă și astăzi. Cei din vremea lui au fost uitați de mult, dar el este viu prin lucrarea lui și mai ales prin ascultarea lui de misiunea primită de la Domnul. Asta ca să nu mai amintim și de răsplata credincioșiei pe care i-a va da ,,în ziua aceea, Domnul“ (2 Tim. 1:12,18; 4:8).

Parafrazând acest minuscul capitol al pocăinței lui Baruc, am putea răspândi și noi astăzi această concluzie-avertisment: ,,Fii atent la ambițiile din afara planului lui Dumnezeu. El te poate lăsa să ai succes în ele și să pierzi … slava pe care a pregătit-o El pentru tine !“

SCHIŢA CĂRŢII

Introducere – Chemarea lui Ieremia (1)

I. PROFEŢII GENERALE, NEDATATE 2-20
Primul mesaj 2:1- 3:5;
al doilea mesaj 3:6-4:30;
al treilea mesaj (la poarta Templului) 7:1-10:25;
cel de al patrulea (legământul rupt) 11:1-12:17;
al cincilea (semnul cu brâul de lână) 13:1-27
al şaselea (despre secetă) 14:1-16:21;
al şaptelea (profetului necăsătorit) 16:1-17:18;
al optulea (la porţile cetăţii) 17:19-27;
al nouălea (vasul olarului) 18:1-23;
al zecelea (vasul zdrobit) 19;
urmarea 20.

II. PROFEŢII SPECIFICE, DATATE 19-39
Prima (către Zedechia) 21-23;
a doua (după prima deportare) 24;
a treia (despre robia Babiloneană) 25;
a patra (dărâmarea Ierusalimului şi a Templului) 26;
a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) 27-28;
a şasea (către prinşii de război din Babilon) 29-31;
a şaptea (al zecelea an al lui Zedechia) 32-33;
a opta (pe timpul asediului Babilonean) 34;
a noua (în zilele lui Ioiachim) 35;
a zecea (într-al patrulea an al lui Ioiachim) 36;
a unsprezecea (în timpul asediului) 37;
urmarea 38-39.

III. DUPĂ CĂDEREA LUI IUDA 40-44
Blândeţea celor din Babilon faţă de Ieremia, 40:1 -6;
Ghedalia ca dregător şi omorârea lui, 40:7-41:18;
Mesajul lui Ieremia pentru cei rămaşi în ţară 42;
Ieremia târât în Egipt 43:1-7;
primul mesaj către iudeii din Egipt 43:8-13;
al doilea mesaj către cei din Egipt 44;

IV. PROFEŢII DESPRE NEAMURI 45-51
Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc 54;
primul mesaj (despre Egipt) 46:1-28;
al doilea (împotriva Filistenilor) 47:1-7;
al treilea (împotriva Moabului) 48:1-47;
al patrulea (împotriva Amoniţilor) 49:1-6;
al cincilea (împotriva lui Edom) 49:7-22;
al şaselea (împotriva Damascului) 49:23-27;
al şaptelea (împotriva Chedarului şi Haţorului) 49:28-33;
al optulea (împotriva Elamului) 49:34-39;
al nouălea (împotriva Babilonului şi Caldeii) 50-51;

ÎNCHEIERE: – Căderea Ierusalimului 52.

Mesajele profetice din cartea lui Ieremia nu sunt așezate cronologic. Există totuși o aproximație pe care o putem face:

Prolog – chemarea lui Ieremia (1:1-19)
Păcatele națiunii (2 – 45) 605 î.Ch.
O pedeapsă promptă (2– 20) (preponderent poetică)
Babilonul zdrobește Asiria (612 î.Ch.)
Babilonul înfrânge Egiptul (605 î.Ch.)

605– 585 î.Ch.: Restaurarea finală (21– 45) (preponderent proză)
Babilonul deportează pe cei din Iuda

Către neamurile din jur (46– 51)

Epilog – catastrofa națională (52)

Prologul din capitolul 1 ne spune că Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia din adolescență, în ciuda timidității și a fricii lui de a vorbi în public.

Capitolele 2– 20, ,,Păcatele națiunii“, cuprind și prezicerea lui Ieremia că pedeapsa va veni prompt. Este vorba despre anii 627– 605 î.Ch.Partea aceasta este preponderent poetică, ceea ce înseamnă că Ieremia comunică sentimentele lui Dumnezeu față de popor, în special mânia și regretul Lui. Dumnezeu se zbuciumă între dragostea care iartă și dreptatea care nu-i poate lăsa nepedepsiți. Aici apare și prezicerea că Babilonul va zdrobi Asiria și va învinge Egiptul. Regii din Iuda își făcuseră calcule greșite când au crezut că o alianță cu Egiptul îi va proteja.

Capitolele 21– 45 conțin vești bune pentru că Ieremia privește dincolo de vremea pedepsirii la vremea restaurării finale a națiunii. Porțiunea aceasta este scrisă prioritar în proză, ceea ce înseamnă că transmite mai ales gândurile și planurile lui Dumnezeu. Pe termen lung, după ce Babilonul îi va deporta pe iudei și va devasta Ierusalimul, unii din popor se vor întoarce, vor reconstrui cetatea. Este loc pentru speranță!

Capitolele 46– 51 conțin pronunțarea pedepsei lui Dumnezeu asupra popoarelor din jurul Israelului. Restaurarea poporului lui Dumnezeu va coincide cu pedepsirea celor ce i-au făcut să sufere pe evrei. Acesta este modul în care lucrează Dumnezeu în istorie.

Capitolul 52 este un fel de epilog care descrie dezastrul național care s-a prăbușit peste poporul lui Ieremia. Capitolul se termină totuși cu ridicarea în cinste a lui Ioiachin la curtea imperială din Babilon. Este o aluzie la lucrările minunate pe care le va face acolo Dumnezeul prin profetul Daniel și împărăteasa Estera.

+++++

Cuvinte cheie şi teme caracteristice:

Așezată în Biblie imediat după Isaia, cartea profetului Ieremia ne dă ocazia să spunem câteva lucruri despre caracterul cărților profetice. Parte din cartea lui Ieremia este asemănătoare cu celelalte cărți profetice, parte este deosebită. Să le luăm pe rând:

Partea comună

Mare parte din mesajele lui Ieremia sunt aproape identice cu mesajele celorlalți profeți. De fapt, dacă citești cărțile din secțiunea profetică una după alta riști să te ia plictiseala. Peste tot și în toate găsești aceeași veche istorie a idolatriei, imoralității și nedreptății. Profeții au fost întotdeauna martorii unei perioade de declin. Ierusalimul era plin de violență, până acolo că cei bătrâni nu mai îndrăzneau să iasă afară, iar copiii nu mai îndrăzneau să se joace pe străzi. Există patru direcții majore în care mesajele lui Ieremia se aseamănă cu mesajele celorlalți profeți. Ca dovadă, atunci când aproape a fost omorât, oamenii și-au adus aminte că același mesaj îl avusese și profetul Mica (Ier. 26:17-19) și asta l-a scăpat. Cele patru direcții majore ale mesajului profetic comun au fost (1) Apostazia poporului, (2) Iminența pedepsei, (3) Restaurarea finală și (4) Pedepsirea dușmanilor.

(1) Apostazia poporului

Nicolae Iorga a spus: ,,Miturile sunt față de creștinism ceea ce poezia este față de adevăr, măști ridicole sub care se ascunde pasiunea de a trăi“. În Israel, alunecarea spre idolatrie a fost sinonimă cu o ,,eliberare“ a poftelor și trăirilor păcătoase:

,,Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine“ (Ier. 2:31).

Apostolul Pavel a expus procesul acesta păgubos de ,,emancipare“ de sub Legea lui Dumnezeu în capitolul întâi al epistolei sale către Romani. Abandonarea lui Dumnezeu duce inevitabil la păcat și pervertire. Așa s-au petrecut lucrurile și în vremea lui Ieremia:

,,Cum poţi să zici: ,,Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali“. Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: ,,Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei.“ (Ier. 2:23-25).

,,Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei!Ca nişte cai bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său“ (Ier. 5:7-8).

Zicala zice: ,,Peștele de la cap se-mpute!“, iar Dumnezeu se ridică împotriva celor ce aduseseră poporul într-o astfel de stare. Într-o radiografie a națiunii, Dumnezeu pune diagnosticul: ,,Au creat un sistem religios autonom, care nu mai avea nevoie de Dumnezeu!“

,,Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?
Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?“ (Ier. 5:28-31).

Decăderea iudeilor a avut un caracter general, mai pronunțat chiar decât acela din Sodoma și Gomora:

,,Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul“ (Ieremia 5:1).

Dumnezeu vorbește împotriva mai marilor poporului. Există un pasaj distinct în care Dumnezeu face un rechizitoriu împotriva profeților (Ier. 23:9-40). Ieremia este uimit de mulțimea celor ce pretindeau că au fost la sfatul lui Dumnezeu, dar profețeau lucruri împotriva mesajelor primite de el. De fapt, ei vorbeau ,,ceea ce era la modă“, copiindu-și cuvintele unii altora și spunând poporului ceea ce dorea el să audă.

,,Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ,,Pace! Pace!“ Şi totuşi nu este pace!“ (Ier. 6:14; 8:11).

Situația de atunci își are un echivalent în viața creștinilor de astăzi. Se împlinește profeția făcută de apostolul Pavel despre vremea sfârșitului:

,,Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4:3).

Domnul Isus ne-a avertizat că trebuie să stăruim în credință ca să scăpăm de mânia viitoare. S-au ridicat însă mulți învățători mincinoși care propovăduiesc o siguranță falsă a mântuirii și care tolerează trăirea în păcat. Apostolul Pavel ne-a avertizat că suntem mântuiți prin credință, dar vom fi evaluați după fapte și că fiecare dintre noi trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Christos, unde, ne spune apostolul Petru, ,,dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se vor face cel nelegiuit şi cel păcătos?“ (1 Petru 4:18).

În alte pasaje, Dumnezeu se pronunță împotriva preoților, care găzduiau niște așa numite ,,festivaluri ale credinței“. În numele toleranței religioase, ei oficiau alături de preoții păgâni, instaurând în țară un ecumenism contaminant în care toate religiile idolatre erau practicate, până la cele mai aberant demonice forme ale lor (2 Regi 21:1-18).

,,Preoţii n-au întrebat: ,,Unde este Domnul?“ Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de nici un ajutor“ (Ieremia 2:8).

,,Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, şi-au aşezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte“. (Ier. 7:30-31)

Cea de a treia categorie de conducători ai poporului care este vinovată înaintea lui Dumnezeu sunt ,,căpeteniile“.

,,Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor“ (Ieremia 2:26).

Ieremia a profețit că Ioiachim va muri fără să fie bocit de nimeni, ,,ca un măgar“ (Ier. 22:19). Zedechia, ultimul rege de la Ierusalim, a fost un om oscilant, o simplă marionetă în mâna politicienilor de la curte. Imaginile folosite de Ieremia pentru a descrie necredincioșia căpeteniilor poporului sunt șocante, cu o foarte intensă tentă de sexualitate:

„El zice: ,,Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? Şi tu ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăşi la Mine?“ zice Domnul“ (Ieremia 3:1).

,,Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!“ (Ieremia 3:2).

Pe vremea lui Ieremia a existat o decadență a ,,teologilor“, care au pervertit Cuvântul lui Dumnezeu într-o interpretare ,,liberală“. Vă sună familiar?

,,Cum puteţi voi să ziceţi: ,,Suntem înţelepţi şi Legea Domnului este cu noi?“ Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?“ (Ier. 8:8-9).

Situația generală dezastrouasă este înfățișată metaforic de Ieremia printr-o comparație cu credincioșia păsărilor migratoare. ,,Necredincioasa Israel“ (3:6) și ,,vicleana Iuda“ (3:7) se întrec în șmecherii religioase. Este adevărat, reformele lui Iosia au adus în Iuda aparența unei schimbări, dar n-a fost vorba despre o lucrare de adâncime, ci mai de grabă de una de suprafață. Dumnezeu acuză:

,,Vicleana Iuda nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie“ (3:10).

Prin contrast, Dumnezeu le vorbește despre ascultarea cocostârcului:

,,Spune-le: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?“ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înşelătorie şi nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu? Căci Eu sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: ,,Ce am făcut?“ Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.

crane cranes

,,Chiar şi cocostârcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului! Cum puteţi voi să ziceţi: ,,Suntem înţelepţi şi Legea Domnului este cu noi?“ Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor“ (Ieremia 8:4-8).

Ținutul Țării Sfinte este un coridor al păsărilor migratoare. Ieremia, ca probabil toți ceilalți oameni ai vremii sale, a observat că păsările zboară primăvara dinspre ținuturile nordice ca să ierneze în Africa și se întorc de acolo odată cu venirea primăverii. Este una din mișcările rânduite de Creator și Dumnezeu, spune Ieremia, știe când lucrurile se mișcă și când lucrurile nu se mișcă. Spre deosebire de păsări, evreii necredincioși și-au pierdut calea, s-au rătăcit și nu se mai întorc înapoi la Cel pe care L-au părăsit.

Cocostârcul este un minunat exemplu de fidelitate și de bună orientare. An de an, el pleacă la mii de kilometrii depărtare, dar știe să se întoarcă primăvara exact la același cuib părăsit toamna. Astăzi, se estimează că mai mult de o jumătate de milion de cocostârci împlinesc acest du-te vino anual. Faptul că Ieremia a scris această observație cam prin secolul șase dinainte de Christos, face din acest pasaj prima referință ,,științifică“ despre migrarea păsărilor din literatura mondială.

2. Iminența pedepsei

Spre deosebire de împărați și preoți, profeții n-au fost prezențe permanente în poporul lui Dumnezeu. Ei au fost un fel de ,,trupe speciale“ ale lui Dumnezeu trimise doar când poporul se îndepărta de la ,,Lege și Mărturie“. Apariția unui profet deci semnala o vreme de decadență, în care regele și preoții nu și-au făcut datoria, iar poporul se afla în pericolul unei iminente pedepse divine.

Majoritatea promisiunilor făcute prin Moise au fost condiționate. ,,Am să te binecuvintez dacă vei asculta“ și ,,Am să te blestem dacă nu vei asculta“. Dumnezeu se ține de cuvânt și este credincios promisiunilor Sale. Unii cred că asta este valabil numai atunci când binecuvintează, dar este la fel de valabil și atunci când pedepsește.

Ieremia primește viziunea unui ,,cazan clocotind dinspre miazănoapte“ (1:13), ceea ce anunță că pieirea va veni de acolo prin babilonieni, iar invazia va fi rapidă și nimicitoare:

,,Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate“ (Ieremia 11:16).

3. Restaurarea finală

Dincolo de pedeapsă, Ieremia, asemenea tuturor profeților, anunță vremuri bune pentru poporul lui Dumnezeu. În cartea lui se găsesc unele dintre cele mai pozitive profeții despre soarta finală a Israelului. Viitorul națiunii este la fel de cert ca legile naturii (Ier. 33:20-25). Dumnezeu este la fel de statornic cu această națiune ca și cu legile care guvernează universul (Ier. 31:35-37).

Ca să-i poată asigura un viitor fericit, Dumnezeu promite două lucruri singulare. El însuși se va îmbrăca cu un nume nou, de neimaginat până atunci și, în virtutea acestei noi identități, va încheia cu poporul Său un Nou Legământ.

Evreii, ca și noi de altfel, n-aveau nici o șansă să poată sta înaintea Dreptului Judecător prin prerogativele Legii din Legământul Mozaic. În dragostea Sa, Dumnezeu găsește o altă cale.

„Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! “ (Ier. 23:5-6; 33:16).

,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ,,Cunoaşte pe Domnul!“ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ier. 31:31-34).

Așa cum vom vedea, majoritatea cărților profetice se încheie cu o astfel de promisiune a restaurării națiunii în vremuri mesianice viitoare. Dincolo de orice robie și de orice diasporă, întotdeauna va exista un Israel în lume. Chiar și faptul că acest cuvânt există astăzi pe hărțile lumii este o dovadă a credincioșiei divine. Profetul Ieremia anunță că robia babiloniană va dura exact 70 de ani (Ier. 25:11). Cifra nu este aleasă arbitrar, ci este suma tuturor anilor sabatici neglijați în care evreii n-au dat voie țării să se odihnească (2 Cron. 36:21).

Ieremia anunță de asemenea venirea unui nou conducător al poporului. El îl numește astfel: ,,Păstorul cel bun, Odrasla neprihănită, prințul mesianic, sub care nu numai evreii, ci și neamurile vor prospera.

4. Pedepsirea dușmanilor

Dumnezeu a folosit alte popoare pentru a-și disciplina copiii, dar asta nu-L împiedică să le judece în viitor pentru felul în care și-au îndeplinit această misiune. Răutatea lor se va întoarce asupra capului lor:

,,Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici, ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit” (Ieremia 46:28).

PARTEA DEOSEBITĂ

Cartea profetului Ieremia are particularități care o fac unică între cărțile profetice.

Spiritualitate

Ieremia a fost supranumit ,,profetul spiritual“ pentru că a susținut că un ritual religios este zadarnic dacă nu este făcut din toată inima. Mai mult chiar, profetul declară că tot sistemul de jertfe este o pierdere de vreme dacă este pătat de ipocrizie:

,,Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.“ (Ieremia 6:20).

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,,Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ,,Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!“ (Ier. 7:21-23).

Privind înapoi, la vremea dinaintea Sinaiului, Ieremia pregătește poporul pentru viitor. În Babilon, evreii au trebuit să învețe să se închine fără Templu și altare. Acolo au luat ființă ,,sinagogile“, centre de învățătură a Scripturii.

2. Individualitate

Ieremia este unic printre profeți prin faptul că prezice un Nou Legământ pe care Dumnezeu îl va face cu fiecare evreu în mod individual. El vestește astfel timpurile Noului Testament (alt nume pentru Legământul cel Nou), prin care Domnul Isus cheamă individual oamenii să vină la El.

,,În zilele acelea, nu se va mai zice: ,,Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii“, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor sterpezi dinţii!“ …

,,Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ,,Cunoaşte pe Domnul!“ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul …“ (Ier. 31:29-30, 34).

3. Implicații politice

Ieremia dă mai multe sfaturi conducătorilor lui Israel decât toți ceilalți profeți. Când s-a micșorat ca putere și suprafață teritorială, regatul lui Iuda a încercat să le ațâțe pe cele două supraputeri ale vremii una împotriva alteia. Când a fost cu Egiptul, când a fost cu Babilonul. Ieremia i-a sfătuit pe toți să se supună imperiului babilonian. El a mers până acolo încât să-l descrie pe împăratul Babilonului drept slujitor al lui Iehova. Nu-i de mirare că a fost considerat un ,,trădător“.

,,Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse“ (Ieremia 27:6; 28:14).

,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului şi o va arde cu foc“ (Ieremia 32:3, 28; 34:2).

Ca să fie clar pentru toți, Ieremia și-a purtat mesajul pe umeri:

,,Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri şi puneţi-le la gât“ (Ieremia 27:2).

,,Dar, dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui“ (Ieremia 27:8).

Neînțeles de concetățeni, Ieremia și-a dus slujirea până la capăt, refugiindu-se în dialogurile lui cu Dumnezeu. Cele nouă rugăciuni înregistrate în cartea lui sunt unele din cele mai sincere și mai oneste din întreaga Scriptură, un exemplu de urmat pentru fiecare dintre noi (Ier. 1: 6; 4: 10; 10: 23– 25; 11: 20; 12: 1– 6; 15: 15– 18; 17: 14– 18; 18: 19– 23; 20: 7– 18).

Mesajul cărţii: Viaţa lui Ieremia este o încurajare pentru toţi cei fragili şi singuratici, pentru toţi cei chemaţi de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Cu răbdare, cu blândeţe şi cu perseverenţă, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercările şi reuşeşte să-şi ducă până la bun sfârşit slujirea. Mulţi din cei tari şi înflăcăraţi au căzut. Un chipeş Saul, un înţelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vânturile împotrivitoare ale vieţii. Firavul şi plângăreţul Ieremia a rămas însă în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii. Rămân însă în picioare sălciile plângătoare biciuite de vânt la marginea apelor.

Păziţi-vă de învăţătorii falşi

Ca să să vă puteţi păzi de învățătorii mincinoși (Matei 7:15-16), trebuie mai întâi să-i identificaţi ca să știți cine sunt prooroci (învăţători) mincinoşi, fiindcă este scris:

„În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare,…” (2 Petru 2:1)

Prin ceea ce urmează nu se poate spune că studierea subiectului ar fi completă, deoarece, fără îndoială sunt şi alţi factori care să identifice în mod clar o persoană ca fiind un învăţător¹ mincinos, adică fals (ex. un învăţător homosexual, sau un curvar, sau un pastor de sex feminin, 1 Timotei 2:11-14; 1 Cor. 14:34-37, 1 Cor. 6:9-10).

Dar, noi însă vom face prezentarea a şapte semne distincte din Scriptură. Oricare din aceste semne este o identificare a unui învăţător mincinos, astfel că dacă cel puţin unul din aceste semne este caracteristic vieţii unui om, acesta descrie clar un învăţător mincinos. Şi desigur să nu se înţeleagă că arătând numai unul din aceste semne, un om ar avea numai unul singur şi nu ar avea şi altele. Dar, pentru a face lucrurile simple şi pentru a ajuta în identificare, un semn este tot ce trebuie.

1. Prin Învăţătură Falsă

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 Ioan 1:9)

Din moment ce Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (adică Scripturile, Ioan 1:1, 14; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13), doctrina lui Hristos nu este doar învăţătura Lui ce o găsim în Matei, Marcu, Luca, şi Ioan, ci mai degrabă, învăţătura Sa este totalitatea Scripturii. Prin urmare, un învăţător poate fi găsit a fi adevărat sau mincinos, bazat pe simplul fapt de a stabili dacă el rămâne în limitele cuvântului lui Dumnezeu, sau nu (Ioan 8:47; 1 Tim 6:3-5; 2 Ioan 9).

Isus a zis:

Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:15-20)

Care sunt roadele despre care vorbeşte Isus, prin care putem identifica proorocii mincinoşi? La Matei 7 nu ni se spune care sunt roadele, dar în Luca da.

Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:39-45)

Deci, ce este „roada?” Roada este ceea ce iese din gură, adică cuvintele pe care le spune.

Acum, chiar dacă Isus vorbeşte în mod specific de prooroci mincinoşi în Matei 7:15-20, totuşi în Luca 6:39-45 vorbeşte în termeni mai generali („oameni”). Prin urmare, cuvintele lui Hristos cu privire la ai cunoaşte după roadele lor este aplicabilă atât proorocilor dar şi învăţătorilor şi păstorilor, sau chiar pentru oricine altcineva care îndrumă pe alţii. Puteţi să cunoaşteţi o persoană după ceea ce-i iese din gură (Proverbe 20:11). Totuşi, acest lucru este atât de des uitat.

Dacă învăţătura falsă a oamenilor foarte cunoscuţi şi respectaţi în comunitatea creştină este demascată, argumentele pe care le auzim sunt uimitoare. Astfel că oamenii, chiar de vor vedea doctrina falsă a celor arătaţi că sunt mincinoşi, totuşi ei vor spune: „Dar îl cunoşti tu pe acest om? Ai vorbit tu vreodată cu el? Ai petrecut tu ceva timp cu el?”

Dar, Isus nu a spus: „Îi veţi cunoaşte petrecând timp cu ei.”

Dacă ceea ce iese din gura lui este înşelăciune, adică… roada, deci pe această bază consistentă ştiţi că omul este mincinos! Este atât de simplu! Nu trebuie ca cineva să-l cunoască personal pe acel om. Dacă ar fi să urmărim o parte din nebuniile pe care le auzim, atunci nu am putea examina niciodată toate învăţăturile unui om (adică roadele lui) ca să ştim dacă el este un învăţător fals sau nu, pentru că noi nu l-am chemat mai întâi şi nu am avut o întâlnire cu el şi nici nu ne-am aşezat cu el la masă, ca într-adevăr să ajungem să-l cunoaştem. Iar, dacă am face astfel, nu am putea împlinii cuvintele lui Hristos care spun simplu: „… După roadele lor îi veţi cunoaşte.„

De obicei, oamenii par să creadă că roadele (sau roada bună) sunt marile slujiri, cum de exemplu sunt slujirile celor cunoscuţi: Billy Graham, sau James Dobson, sau John MacArthur, sau Chuck Swindoll, sau cei de la Promise Keepers,.² Pentru ei, s-ar putea crede că roada ar fi toate masele de oameni care îi urmează, ca şi cum ar fi vorba de roade bune. Problema cu acest tip de gândire este că tocmai aceste lucruri (o lucrare mare, cu mulţi adepţi) îi expune ca fiind ceea ce sunt, adică, oameni nelegiuiţi (Iuda 14-15)!

În afară de Luca 6:26, tot astfel 2 Petru 2 spune:

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

În aceste zile din urmă (2 Timotei 3:1; 4:3; Luca 18:8), faptul că mulţi îi urmează pe aceşti învăţători mincinoşi, este un semn că sunt falşi, adică nu sunt adevăraţii învăţători. De fapt, chiar este scris că puţini sunt cei ce urmează adevărul (Matei 7:14). Dar despre cei mulţi, este spus că vor urma pe aceşti învăţători şi minciunile lor (2 Petru 2:2), astfel se face că şi unii şi alţii se găsesc pe calea lată care duce la pierzare (Matei 7:13-14), adică atât învăţătorii cât şi cei care-i urmează nu vor vedea pe Dumnezeu. Şi, chiar şi din acest context, unde se vorbește despre mulţi şi puţini, se poate vedea cine sunt cu adevărat „oamenii lui Dumnezeu” (2 Petru 2:1-2).

Avertismentul lui Isus din Matei 7:13-14, este pentru cei care se numesc „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-14). Înştiinţarea aceasta este în contextul religiei corecte, după cum este exemplificat prin următoarele versete (Matei 7:15-27).

Astfel deci, cam cât de multă învăţătură falsă ar trebuii unui om, ca să poată fi numit un învăţător fals, adică mincinos? De fapt nu foarte multă.

1 Timotei 1:3 spune: „să nu înveţe pe alţii altă învăţătură.” Care este deci standardul? Ei bine, acesta este: „nici o altă învăţătură.” Şi, nicidecum nu este: „Ei bine, poţi fi greşit privitor la unele lucruri,” ca şi cum s-ar spune, puteţi continua în doctrină falsă. Nu, Scriptura nu spune un astfel de lucru.

La 1 Timotei 6:3 este zis:

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase [Iar, de la Geneza la Apocalipsa, cuvintele sunt foarte sănătoase], ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic …

Deci, dacă cineva învaţă altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta este o învăţătură falsă. Cei care au Duhul Sfânt în ei, ascultă cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 8:47). Ei vor fi de acord cu cuvintele sănătoase. Dar, cei care nu cunosc pe Dumnezeu, vor respinge aceasta (Ioan 8:47).

Acum, ce putem spune despre confruntare? Anume, despre care un om care are o oportunitate de a fi de acord cu cuvintele sănătoase? Dacă nu există alte semne că acel cineva ar fi un învăţător fals (cum ar fi cele menţionate mai jos), Scriptura oferă atât de multe instrucţiuni, dar şi un avertisment pentru a proteja pe credincios.

1 Timotei 5:19-21 oferă instrucţiuni despre modul în care să se confrunte un bătrân (prezbiter, pastor), care păcătuieşte. Păcatul fiind învăţăturile mincinoase; prin urmare, ar trebui să fie expus în public („în prezenţa tuturor,” 1 Timotei 5:20). Dacă omul este identificat ca fiind un învăţător fals, Isus chiar avertizează să nu fie confruntat în privat (Matei 7:3-6). Învăţătorii mincinoşi trebuiesc să fie trataţi (expuşi) cu public. Isus a făcut acest lucru în Matei 23, dar şi în Luca 11. Deci, dacă bănuiţi că cineva este un învăţător fals şi doriţi să-l confrunţi cu privire la învăţătura falsă, făceţi-o biblic. Făceţi-o public. Dacă el este un prezbiter care păcătuieşte, atunci el trebuie să fie confruntat”, în prezenţa tuturor” (adică public, în prezenţa adunării de credincioşi, 1 Timotei 3:15; 5:19-20). Dacă el se dovedeşte a fi un om care pur şi simplu a fost în eroare (cum a fost Petru, Galateni 2:11-21), atunci el va fi de acord cu cuvintele sănătoase (1 Timotei 6:3). Dar, dacă el se dovedeşte a fi de fapt un învăţător fals, nu va consimţi (1 Timotei 6:3-5) şi nici nu va primii mustrarea, aşa că, adevăratul credincios ar trebui să fugă de un astfel de om (Ioan 10:5; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 2:20-21). Nu mustra în privat, pe un pastor care învaţă doctrină falsă. Acest lucru este împotriva a ce este zis la 1 Timotei 5:19-20. Dar, dacă mustri în privat un pastor şi dacă el se dovedeşte a fi un învăţător fals, acesta s-ar putea întoarce și să te rupă în bucăţi (Matei 7:6).

2 Petru 2:1 vorbeşte despre erezii nimicitoare. Cum ai putea oare determina, ce este nimicitor şi ce nu? Desigur, aceasta ar fi simplu: „Orice este contrar Cuvântului lui Dumnezeu are potenţialul de a fi nimicitor, deoarece abate încrederea oamenilor de la Cuvântul lui Dumnezeu.”

Un exemplu, în Romani 14:1 Pavel spune să nu se dispute asupra lucrurilor îndoielnice. El dă ca exemplu consumul de carne. Pavel o spune clar, să nu vă apucaţi la vorbărie pentru acest lucru. Tu nu poţi susţine şi nici lupta pentru lucruri îndoielnice. Despre ce domeniu vorbeşte el? Acesta este de domeniul conştiinţei, deci este vorba de o convingere personală (Romani 14:22-23). Dacă este lăsat în domeniul conştiinţei personale, este un lucru îndoielnic. În acest caz nu trebuie să fie contestat (Romani 14:2-4). Dar, dacă cineva trece peste acest domeniu de convingere personală, atunci avem o problemă. Dacă cei „mincinoși” vor spune ceva ca: „Noi nu putem mânca carne. Nu putem fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu dacă mâncăm carne…„, aceasta ar fi ca şi cum Biblia învaţă acest lucru. Aici, clar este diferit, fiindcă au plecat de la un lucru îndoielnic şi din ea au făcut o învățătură demonică (1 Timotei 4:1-5).

Această problemă, dacă este lăsată în sfera convingerilor personale este o chestiune îndoielnică, deci nu trebuie să fie contestată. Dar, dacă cu toate acestea, se învaţă ca pe o doctrină biblică, aceasta ar devenii erezie nimicitoare (1 Timotei 4:1-5), şi aici ar trebui să ne împotrivim şi să luptăm pentru adevăr (Iuda 3). [Pentru mai multe detalii, consultaţi Unitatea Sfinţilor.]

2. Făcându-se apel la Tradiţie

Când vine vorba de o înţelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu, tot ceea ce are nevoie un credincios este Duhul Sfânt (1 Ioan 2:27). Credinciosul nu are nevoie de „părinţii bisericii” (care erau catolici, a se vedea Părinţii Bisericii), nici de presupuşii …”mari oameni ai lui Dumnezeu din trecut”, sau de cei din istoria bisericii, sau de comentatori, ori cercetători ai Bibliei, sau de vreun om special (cum ar fi Darwin Fish, ori Vasile Sanda), etc… În caz contrar, orice altă cale este un apel la tradiţia oamenilor. În Coloseni 2:8 Pavel a avertizat:

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Nu scrie că avem nevoie de „sfânta tradiţie” (adică tradiţia oamenilor) pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este tot ce avem nevoie să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Ioan 2:26-27 spune:

V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Avem noi oare nevoie de „obiceiurile” sau practicile tradiţiei bisericii, pentru a ne feri de rătăcire de la adevăr? Nu. Tot ce avem nevoie este de Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.

Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. (1 Ioan 2:20)

Ceea ce găsim în contextul acestor versete din 1 Ioan 2:20-21, 26-27 sunt versete despre anticrişti (1 Ioan 2:18-19).

1 Ioan 4:1-6 spune:

Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, Sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. Ei Sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă Suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

De asemenea, 2 Ioan 7 spune:

Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

Ce înseamnă, şi cine sunt cei ce „nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup”? Practic, este a nega adevărul din 2 Petru 1:3 şi 2 Timotei 3:16-17, sau cei ce neagă ceea ce este arătat în 1 Ioan 2:26-27 – că tot ce ai nevoie este Hristos, Cuvântul Său şi Duhul Său. Dacă cineva vine şi spune că ai nevoie de tradiţiile oamenilor pentru a înţelege corect Cuvântul lui Dumnezeu şi că trebuie să trăieşti această viaţă aşa cum ar învăţa ei – acesta este Anticristul. Dacă vine cineva cu amăgire deşartă, îndepărtându-vă de calea dreaptă ce urmează Cuvântul lui Hristos – acesta este Anticristul. Dacă cineva caută să te convingă prin filozofie sau pragmatism (învăţăturile începătoare ale lumii) – acesta este Anticristul.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. ( Coloseni 2:8-10)

Cu alte cuvinte, nu aveţi nevoie de filosofie. Nu aveţi nevoie nici de tradiţia oamenilor. Şi nici nu aveţi nevoie de învăţăturile sau principiile de bază care lucrează în această lume. Avem nevoie de Hristos, şi numai de El. Pentru că „în El locuieşte trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este în trup în Hristos. Dumnezeu, Isus Hristos, a venit în trup. Credincioşii sunt compleţi în Hristos şi nu au nevoie de nimic altceva pentru a trăi în această viaţă în evlavie, sfinţenie, şi auto-control (Galateni 5:22-23; Evrei 2:14-18, 4:14-16). Nu aveţi nevoie de psihologie, sau tradiţii (alte învăţături superioare Cuvântului lui Dumnezeu ) sau ceva „ce are sens” (principiile de bază ale lumii), etc. 2 Petru 1:2-3 spune:

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot [Deci nu ne lipseşte nimic] ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

Credincioşii au toate lucrurile care ţin de viaţă, sau trăire şi evlavie, prin cunoaşterea lui Hristos (Cuvântul, Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13). Nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă am spune că ne-ar mai trebuii ceva, este ca şi cum am spune că Hristos nu a venit în trup, şi aceasta este împotriva lui Hristos (Anticristul). 2 Timotei 3:16-17 spune:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Cuvântul lui Dumnezeu este tot ce aveţi nevoie să fiţi „desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună.” Dacă învăţătorii/pastorii sau oricine altcineva s-ar apropia de voi şi vor spune, „Aveţi nevoie de comentariile Părinţilor Bisericii, ca să căpătaţi pricepere prin studiile presupuşilor oameni ai lui Dumnezeu din trecut, ca să înţelegeţi corect Cuvântul lui Dumnezeu,” acesta este anticristul.

Unii poate vă vor spune să învăţaţi mai întâi „Istoria Creştinismului” sau „Creştinismul Ortodox”. Aceşti termeni fac apel la tradiţiile oamenilor (Coloseni 2:8). Acest apel este anticristul. Care este standardul valabil pentru adevăr? Este Cuvântul lui Dumnezeu, nu „Istoria Creştinismului.” Astfel că orice apel la tradiţie, arată/expune pe acest om, ca fiind un învăţător fals un mincinos, a cărui încredere nu este în Dumnezeu, care este în trup (Isus Hristos, Ioan 1:14, Coloseni 2:9), ci mai degrabă în tradiţia oamenilor (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7).

3. Sau la „Înţelepciunea lumii”

La fel ca cele de mai sus, în 1 Corinteni 2:2 Pavel a scris:

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Ce vrea Pavel să spună prin această declaraţie? Că el nu a mai învăţat din Scriptură, nimic altceva oare, decât caracterul şi acţiunile lui Hristos (adică numai ceea ce se găseşte în Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi faptul răstignirii Sale? Nu, nicidecum, ci Pavel a învăţat tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27). În 1 Corinteni 2:2 Pavel nu spune că el nu a învăţat întregul plan al lui Dumnezeu. De fapt, chiar declaraţia lui înseamnă că el a învăţat tot planul lui Dumnezeu, pentru că Hristos (adică, Cuvântul, Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:14; Evrei 4:12-13) este tot planul lui Dumnezeu. El este Cuvântul Dumnezeului celui viu. De fapt, ceea ce Pavel a arătat practic aici, este că cunoştinţele pe care el le lăsa să iasă de pe buzele lui a fost de cunoaştere a Scripturii (Hristos), şi pe El răstignit. Însă înţelepciunea acestei lumi nu poate să priceapă (1 Cor. 3:19).

Pavel nu a venit cu o înţelepciune deosebită, lumească. El spune: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” Dar, cine face apel la înţelepciunea acestei lumi (cum ar fi, psihologia) sau doreşte să aducă orice fel de înţelepciune lumească, ca să ajute pe oameni să trăiască viaţa curată înaintea lui Dumnezeu şi să arate căi sau moduri, prin care oamenii să scape de păcat, sau de voia minţii lor blestemate (Romani 1:28), etc, aceasta îl identifică ca fiind învăţător mincinos, acesta este antihrist (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7). Deoarece, Isus Hristos a venit în trup (2 Ioan 9). El a fost deci, părtaş aceluiaşi tip de carne ca şi noi (Evrei 2:14). El a suferit în acest trup şi a fost ispitit la fel ca şi noi (Evrei 2:18). El a învăţat ascultarea prin suferinţă (Evrei 5:8). El chiar se temea³ de Dumnezeu, aşa cum şi noi trebuie să facem (Evrei 5:7).

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:15-16)

Isus Hristos este în trup, chiar şi azi (1 Timotei 2:5), şi El este Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat, sau ceva prea greu pentru El (Ieremia 32:27)? Nu, nu este.

4. Prin „Desfrânare”

Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos ( Iuda 1:3-4)

Un alt semn comun de identificare a unui învăţător fals este, cineva care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. O altă descriere a desfrâului poate fi găsită în 2 Timotei 3:5 care spune: „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Ei au o formă de creştinism (evlavie), dar neagă puterea adevăratului creştinism (evlavia adevărată). Ei neagă puterea care se manifestă într-o adevărată convertire atunci când harul lui Dumnezeu salvează un suflet (Efeseni 2:1-5; 2 Corinteni 5:17). Cum pot învăţătorii mincinoşi nega puterea evlaviei? Cum poate fi văzut acest „desfrâu” ?

A. Desfrâul în practică

Sunt mulţi care transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi practic învaţă că o persoană poate cunoaşte de fapt pe Hristos, deci să fie mântuit și în calea lui spre cer, şi totuşi să trăiască în păcat, practicând-ul şi fără să se pocăiască. Acest concept este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu (Romani de exemplu 8:1-14; 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21, 6:7-8, Efeseni 5:5-6, 1 Ioan 1 :5-6; 2:3-5, 1 Ioan 3:6-10; Apocalipsa 21:8, 22:15). A spune că o persoană poate trăi în păcat fără să se pocăiască şi totuși să fie mântuit (ex, în drumul lui spre cer), aceasta înseamnă a transforma harul lui Dumnezeu în desfrâu (este ca un permis de păcătuire). 1 Ioan 2:4, vorbeşte de această problemă foarte clar.

Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.

Dacă cineva, care spune că-L cunoaşte pe Dumnezeu, învaţă că puteţi practica păcat fără pocăinţă şi că puteţi trăi în această stare, este un mincinos. El este dintre cei care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. Numai acest lucru, arată deja clar că este un învăţător fals. Scriptura mai spune că cei care sunt curvari, închinători la idoli, efeminaţi, hoţi, lacomi, beţivi, batjocoritori, hrăpăreţi, laşi, mincinoşi, ucigaşi, vrăjitori, defăimători, nelegiuiţi, violenţi, mândrii, neascultători de părinţi, nedemni de încredere, fără discernământ, fără dragoste firească, neînduplecaţi, ipocriţi, rebeli, fără evlavie, răpitori, cei ce jură strâmb, sau oricine este împotriva învăţăturii sănătoase; la fel ca toţi cei care trăiesc nedrept, vor merge în iad dacă vor murii într-o asemenea stare (Ezec. 33:12-19, Rom. 1:29-31, 1 Cor. 6:9-10; 1 Tim. 1:8-10; Apoc. 21:8, 22:15).

B. Desfrâul în învăţătură

2 Ioan 9 spune clar:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

„Doctrina lui Hristos” este învăţătura lui Hristos. Dacă înţelegeţi că Hristos este Cuvântul (Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13), atunci veţi înţelege că, de la Geneza la Apocalipsa este, „Doctrina lui Hristos”. Deci, versetul nouă stabileşte clar că cei care au pe Dumnezeu, sunt credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel că ei „rămân în doctrina lui Hristos„. Cei care nu rămân în limitele Sfintei Scripturi, nu au pe Dumnezeu. Este de fapt ceea ce este stabilit în versetul nouă. Apoi, în versetul zece este spus:

Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta [Adică tocmai ceea ce era precizat în versetul nouă], să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” (2 Ioan 1:10)

Cu alte cuvinte, dacă vine cineva la voi şi nu învaţă să nu se depăşească limitele Cuvântului lui Dumnezeu caracteristice („să se rămână în ele”), şi să nu se înveţe nimic contrar Cuvântului lui Dumnezeu, ei sigur nu cunosc pe Dumnezeu, prin urmare, dacă aceştia nu aduc această învăţătură, să nu aveţi nimic de a face cu ei. Nici măcar să nu-i salutaţi. Dacă-i salutaţi, veţi fi părtaşi faptelor lor rele (versetul 11). De ce?

Pentru că Biblia învaţă că dacă vine cineva la tine cu învăţătura aceasta, şi-i spui, „Hei, frate!” (sau ceva în acest gen), şi tu-l saluţi şi-l aduci în casa ta, ce faci prin aceasta? Tu de fapt, spui în esenţă aceleaşi lucruri ca şi el, te asociezi gândirii lui. Fiindcă, tu nu eşti în opoziţie cu el. Aducând-ul în casă, este ca şi cum ai spune: „Noi toţi avem pe Dumnezeu. Adică, tu ai gândirile tale şi eu le cred pe ale mele. Dar suntem toţi fraţi în Domnul. Cu toţii suntem în creştere şi învăţare…„. Deci, dacă-l primiţi în casă, sunteţi în dezacord cu 2 Ioan 9, la fel cum este şi el, cel puţin în practică, dacă nu în învăţătură sau precepte, prin chiar aceste acţiuni de primire şi salutare.

Ce învaţă 2 Ioan 9, este de fapt adevărul despre care Isus atrage atenţia, în Ioan 10:4-5 şi 10:27-28.

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” [Adică, ei sigur nu vor urma învăţători mincinoşi] (Ioan 10:4-5)

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:27-28)

Cu alte cuvinte, cei care au pe Dumnezeu, să ia aminte la cuvintele lui Dumnezeu. Isus a spus în Ioan 8:47, „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.” Dacă nu luaţi aminte la cuvintele lui Dumnezeu (indiferent despre ce-i vorba) nu aveţi pe Dumnezeu (2 Ioan 9; 1 Timotei 6:3-5).

Ecumenismul, spune şi afirmă că „toţi suntem creştini, că de fapt, noi nu avem decât diferenţe doctrinare„, sau că trebuiesc păstrate doar unele „elemente esenţiale sau cele de bază, ale credinţei” (deci, se presupune că celelalte sunt doctrine secundare sau neesenţiale, care de fapt, nu sunt necesare pentru mântuire), dar tocmai acest lucru este desfrâu doctrinar. Este, de asemeni, desfrâu, să se accepte orice formă de ecumenism. Ecumenismul, este în principiu, ca un permis erorilor.

Ecumenismul, de fapt, caracterizează un învăţător mincinos. Practicând-ul, este schimbarea harului lui Dumnezeu în desfrâu. Pentru că, spre deosebire de orice gândire ecumenică, oamenii lui Dumnezeu sunt una (Ioan 17:17-21), şi cei născuţi din Dumnezeu, umblă în adevăr (2 Ioan 9, 1 Ioan 1:7; 2:3-5), atât practic, adică în viaţa de zi cu zi, dar şi doctrinar, în ceea ce ei cred (Romani 8:14, a se vedea, de asemenea, raportul nostru intitulat, Unitatea sfinţilor şi / Tu crezi că eşti mântuit, dar nu eşti!).

5. Prin tăcere (adică, nu se ia nici-o atitudine)

Ioan 10:11-13 precizează:

Eu Sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu Sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.

Cel plătit, (cel care este acolo pentru a face bani, salariatul) nu face nimic contra lupilor. Lupii, sunt cei care propagă minciuni (de ex, Matei 7:15; Faptele Apostolilor 20:29). Cei plătiţi, nu fac nimic împotriva altor învăţători mincinoşi. Când vezi un om care nu dă avertizări (adică să dea nume), acesta este un profesor fals el însuşi, un angajat.

Şi când spunem „avertizări”, vorbim despre felul de avertizări pe care Cuvântul lui Dumnezeu le dă în ceea ce priveşte învăţătorii mincinoşi. Unii „lideri creştini”, pot da impresia că ar expune învăţătorii mincinoşi, dar îi expun ei într-adevăr, dezvăluind ceea ce sunt? Adevărul este că, învăţătorii mincinoşi conduc oamenii către iad (Matei 7:13-14, 15:12-14, 23:15, Luca 6:39, 2 Tesaloniceni 1:8; 2:10, 2 Petru 2:18-22; Apocalipsa 21: 8; 22:15), deoarece prin vicleşug, aceştia distrag încrederea oamenilor de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Învăţătorii mincinoşi, conduc oamenii spre iad şi ei înşişi sunt pe drumul lor către iad (2 Petru 2:17; Iuda 4,13). Orice expunere biblică a unui învăţător fals are această înţelegere, adică nu se poate ca un mântuit (ex. în drumul său spre cer) să fie lup. Învăţătorii mincinoşi distrug sufletele, şi ei înşişi vor fi distruşi (2 Petru 2:3). Ei sunt laşi (Apocalipsa 21:8) deoarece le este frică să facă distincţie ca să arate adevărul, şi să-i expună pe cei mincinoşi.

Dumnezeu spune: „şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le / expuneţi-le”. (Efeseni 5:11)

Unii învăţători, pastor sau orice alt lider „creştin”, refuză să expună faptele întunericului [Apropo, învăţătorii falşi sunt lucrători ai întunericului, 2 Corinteni 11:13-15], fiindcă:

1. Refuză să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 5:11).

1. Nu urăşte răul (Proverbe 8:13), și astfel, ei arată că nu se tem de Dumnezeu.

Prin acţiunile lor se vede clar descrierea unui „păstor plătit”, adică unul care nu-i pasă de oi. Ei, numai dau impresia că le pasă de turmă (Matei 23:28), dar simplul fapt că nu dau avertizări cu privire la învăţătorii falşi din zilele noastre şi nu îi expun, chiar prin aceasta, ei arată că nu le pasă de oi. Şi tocmai prin acest lucru se poate identifica un învăţător fals (care este, cel plătit, adică un mercenar, un salariat, cineva care este acolo pentru bani, 1 Timotei 6:05; 2 Petru 2:15).

De obicei, nu numai că învăţătorii falşi nu expun, dar tocmai ei dau, de asemenea, aprobările şi aprecierile lor pentru mulţi dintre învăţătorii din zilele noastre care sunt vorbiţi de bine (Luca 6:26).

Ei nu numai că refuză să expună lucrările neroditoare ale întunericului, dar au, de asemenea, părtăşie cu ei prin exaltarea lor, tratându-i ca pe nişte oameni evlavioşi. Foarte adesea menţiunile lor pe anumite cărţi, este semn de deosebită preţuire şi stimă acordată celor/celui ce a scris o carte. De exemplu: „Cartea lui Jack Hayford, „Promise Keepers” (copyright 1997) rezumă acest lucru prin chiar primele sale şase pagini din cartea intitulată „Laudă pentru Păstorii Promisiunii / Praise for Promise Keepers”. Astfel că pe şase pagini, unul după altul, învăţători falşi aduc omagii lui Hayford şi (sau) cărţii acestuia, care astfel, transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu (Iuda 4, a se vedea raportul nostru despre Hayford). De fapt, doar trei din cele treizeci de impresii sunt numai laude pentru carte. Douăzeci şi şapte de citate, îl laudă pe Hayford însuşi.

Acum, compară toate aceste laude şi tăcerea lor, despre care se menţionează în Ioan 10, cu legea lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi şi oameni lui Dumnezeu din trecut.

În comparaţie, ar trebui să devină evident, că cineva care nu expune învăţătorii falşi din zilele noastre, care sunt „printre” noi (2 Petru 2:1), nu are pe Dumnezeu (2 Ioan 9)!

A. Legea

Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. (Deuteronom 13:1-5)

Legea vorbeşte şi nu tace, atunci când este vorba despre proorocii falşi dar şi cum trebuie să se facă cu ei. Legea nu tace atunci când în mijlocul poporului, se ridică un profet sau visător mincinos. Legea lui Dumnezeu spune că el trebuie să fie omorât. Avem aici opunere destul de serioasă! Cum ar putea avea legea, o împotrivire atât de puternică? În legea lui Dumnezeu, expunerea, opunerea, şi distrugerea sunt rezervate pentru cei care vorbesc fals în numele lui Dumnezeu.

Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (Deuteronom 18:20-22)

Cu alte cuvinte, să nu vă fie frică de el, omorâţi-l (Deuteronom 18:20). Legea a poruncit moartea celor care, din proprie iniţiativă, spun că vorbesc de la Domnul (în numele Domnului) şi a poruncit moartea celor care, ar vorbi astfel încât să îndepărteze oamenii de Domnul Dumnezeu. Şi, tocmai acest lucru fac învăţătorii mincinoşi. Ei vorbesc în numele Domnului în mod fals şi vorbesc astfel încât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu (fiind chiar ei înşişi amăgiți, 2 Timotei 3:13). [Apropo, în zilele noastre nu suntem chemaţi să omorâm pe nimeni, Romani 10:4; 13:1-2; Galateni 5:18; decât poate, dacă sunteţi un poliţist sau militar, iar aceasta fiindcă sunteţi la datorie, Romani 13:4].

B. Dumnezeu Însuşi

„Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. [Dumnezeu le numeşte lucruri grozave şi urâcioase. Şi de ce?] Proorocii proorocesc neadevăruri [Aceasta nu este ceva de mică importanţă.], preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă? ( Ieremia 5:30-31)

Falsa prorocie, care este echivalent cu învăţătura falsă, este considerat de Dumnezeu ca un „lucru grozav şi urâcios.”

Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.” Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! (Ieremia 14:11-15)

Dumnezeu este pornit împotriva celor care vorbesc minciuni! Reţineţi, de asemenea versetul şaisprezece.

Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” (Ieremia 14:16)

Acesta este motivul pentru care cel ce pretinde că vorbeşte în numele lui Dumnezeu este atât de oribil. Şi aceasta duce la moarte, distrugerea veşnică, pentru cei care urmează minciuni. De fapt, în Ieremia 23:22 Domnul indică faptul că, cel puţin în acest context, dacă aceşti oameni ar fi spus adevărul, oamenii ar fi luat aminte.

Dacă ar fi fost de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” (Ieremia 23:22)

Oamenii sunt călăuziţi astfel încât să fie neascultători de cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Deci, Domnul spune acestor prooroci şi păstori care au proorocit în mod fals:

„Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşune-i mele, zice Domnul.” „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.” (Ieremia 23:1)

Cum va face El acest lucru…? Cuvântul, spune: „. . . şi voi pune peste voi o veşnică ocară, şi o veşnică necinste, care nu se va uita.” (Ieremia 23:40)

Despre ce anume vorbeşte El…? Despre, iad desigur (Daniel 12:2). Citeşte prin Ieremia 23:9-40 şi Ezechiel 13:1-8 şi ar trebui să vedeţi că Dumnezeu este categoric împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele Lui. Dumnezeu este contra învăţătorilor mincinoşi (a se vedea, de asemenea, 2 Petru 2:3-9; Jude 5-7,11). Prin urmare, este absolut ridicol ca aceştia să nu fie expuşi (Efeseni 5:11).

Unii învăţători falşi ar putea spune: „Noi predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul nostru. Este al lor să-şi dea seama cine sunt învăţători falşi.” Aceasta chiar ar fi ridicol! Ca noi să predicăm Cuvântul şi să vorbim drept despre El, şi tocmai noi să nu-l împlinim?

Dumnezeu spune ca ei să fie, „osândiţi, sau expuşi” (Efeseni 5:11). „Păziţi-vă” de ei (Matei 7:15). „Feriţi-vă” de ei (Romani 16:17).

1. Oamenii lui Dumnezeu de asemeni se împotrivesc învăţătorilor falşi

După cum Dumnezeu este împotriva celor care vorbesc în mod fals în Numele Lui, tot aşa sunt și copiii Săi împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele lui Dumnezeu (Romani 8:14). Dacă nu vedeţi acest lucru într-un om, dacă nu veţi vedea într-un om o mânie sfântă şi chiar ură pentru cei care vorbesc minciună, nu aţi întâlnit încă omul care are Duhul lui Dumnezeu în el.

Pavel

Pavel a avut Duhul lui Dumnezeu în el, şi el s-a opus vehement celor care ar duce pe cineva pe căi greşite. În Faptele Apostolilor 13:6-12 Pavel se opune lui Elima. În Filipeni 3:1-2 acest avertisment este dat astfel:

Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Păziţi-vă de cîinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijelații aceia!

Pavel vorbeşte aici de fiinţe umane, şi el îi numeşte „câini” şi „scrijelați.” Spunându-le scrijelați, nu este deloc bun sau măgulitor să se zică despre evrei (Filipeni 3:3). Pavel este contra celor ce-şi zic credincioşi, dar care conduc oamenii pe un drum greşit! Iată dar cuvintele lui Pavel din Galateni, contra celor care au propagat circumcizia credincioşilor în Galatia:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8-9)

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! (Galateni 5:12)

În Faptele Apostolilor 20:25-31 Pavel exemplifică felul de păstor, care era el şi temerile care erau mereu în inima lui.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi. (Fapte 20:29-31)

Cât despre nume? A dat el nume? A numit Pavel pe cineva? Da, desigur! Pavel nu a văzut nici o problemă în expunerea, sau identificarea oamenilor din timpul lui. În 2 Timotei 4:14, Pavel vorbeşte despre Alexandru căldărarul. El nu numai că dă numele acestuia dar şi meseria pe care el o făcea, apoi se roagă ca Dumnezeu să-l judece pentru ceea ce a făcut!

Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Fie ca Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. (2 Timotei 4:14)

În 1 Timotei 1:18-20, Pavel numeşte pe Imeneu şi Alexandru. În 2 Timotei 1:15 numeşte pe Figel şi Ermogen. În 2 Timotei 2:17-19 Pavel numeşte pe Imeneu şi Filet.. . În 2 Timotei 3:8 Pavel numeşte pe Iane şi Iambre, deşi erau morţi, totuși el dă numele. În 2 Timotei 4:10 Pavel numeşte pe Dima, menţionând că el l-a părăsit, deoarece el „a iubit lumea de acum”, subliniind că omul acesta va pierii (1 Ioan 2:15). În Galateni 2:11-21 Pavel confruntă public chiar pe Petru, care nu era un învăţător fals, dar nu umbla drept, ci cu ipocrizie.

Creştinii sunt îndemnaţi, să se ferească de cei ce fac dezbinări şi tulburări împotriva învăţăturii primite, şi să fie evitaţi.” (Romani 16:17) Pavel a pus în practică ceea ce a predicat.

ISUS

Dumnezeu în trup (Ioan 1:14; 1 Timotei 3:16) s-a opus învăţătorilor mincinoşi / falşi din zilele Lui şi a avertizat pe ucenici.

Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.” Ucenicii se gândeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat? Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni, şi câte coşniţe aţi ridicat? Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?” Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor. (Matei 16:6-12)

Isus nu vorbea despre un grup neînsemnat care nu ar exista. El a vorbit despre farisei şi saduchei, care făceau parte din religiile cele mai cunoscute în acele zile, ale iudaismului (Romani 3:1-2; Ioan 4:22). Ucenicii ştiau despre aceste două grupuri de lideri religioşi. El îi identifică şi avertizează pe ucenici despre „doctrina [învăţătura] Fariseilor şi a Saducheilor.” Este interesant că El foloseşte termenul de „aluat”. Aluatul este o cantitate mică de drojdie (sau oricare alt agent de dospire), care merge în pâine şi are efect de pătrundere, şi acesta afectează întreaga pâine. Aceeaşi descriere a învăţătorilor mincinoşi este prezentată în 2 Petru 2:1. Ei aduc pe furiş erezii nimicitoare. În secret, ereziile lor distructive pătrund printr-un ansamblu de oameni într-un mod ascuns şi cauzează distrugerea, nimicirea sufletului.

În afară de avertizare cu privire la învăţătură, Isus menţionează chiar alte aspecte referitor la învăţare.

În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osânda va veni peste ei.” (Marcu 12:38-40)

În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. (Luca 12:1-2)

Aici, în Luca 12:1-2, Isus avertizează că vor spune un lucru şi vor face altul (ipocrizie). Ei ar putea spune un lucru bun, dar care să nu-l trăiască. Asta e făţărnicie, este modul tipic de trăire al ipocriţilor. În Matei 23:13-33 Isus se opune categoric falşilor învăţători din zilele Lui. El îi numeşte „şerpi şi pui de năpârci”. Un alt exemplu perfect de opoziţie serioasă şi expunere a celor ce propagă minciuni în numele lui Dumnezeu se găseşte în Luca 11:37-54. Isus, este invitat la masă, de un fariseu, aici, chiar în casa lor, Isus îi mustră pe faţă.

Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătoru-le, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.” „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.”

După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. (Luca 11:37-54)

Isus îi dă pe faţă, este serios şi vorbeşte dur cu cei care duc oamenii în rătăcire. El, spune: „Vai”, dar pentru ce acest vai? De ce este vai? Iată de ce:

Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18:6-7)

Hristos vorbeşte despre acei credincioşi (Matei 18:3) care fac pe alţii să se poticnească. Dar aceasta este exact ceea ce fac învăţătorii mincinoşi, ei fac pe cei mici să se poticnească (2 Petru 2:18). Acel vai este şi astăzi valabil, după cum şi cuvintele lui Isus „sunt încă adevărate”.

Învăţători falşi din ziua de azi, de obicei prefăcându-se, dau numai impresia (Matei 23:28), că ei sunt contra celor ce vorbesc fals. Ei vor vorbi despre învăţători mincinoşi, în general. Ei, chiar vor spune: „Fereşte-te de proorocii mincinoşi” şi spunând: „Fereşte-te de învăţătorii mincinoşi”, dau impresia că cei ce-i urmează sunt în siguranţă. Ei zic poate: „Fereşte-te de Martorii lui Iehova şi de Mormoni, sau de alte religii false ca Islamul.” Dar ei nu expun pe cei care sunt „printre copiii lui Dumnezeu,” şi care s-au „strecurat neobservaţi” (Iuda 4). Iar, ceea ce tocmai am văzut prin mulţimea acestor versete din Scriptură, nu este doar un avertisment general, dar se specifică clar expunerea, sau osândirea şi împotrivirea faţă de anumite persoane şi grupuri specifice. Aceştia sunt numiţi şi identificaţi şi trebuiesc înfruntaţi pe faţă. Ceea ce se întâmplă aici nu este în spatele uşilor-închise. Acest lucru este făcut public, adică dat pe faţă, iar aceste fapte ale întunericului trebuiesc osândite.

Deci, când vezi un lucrător care tace şi nu zice nimic de lupii din zilele noastre, este pentru că el este cel plătit. El este acolo pentru bani. Aceasta pentru că el însuşi este un învăţător fals, căruia nu-i pasă de oi (Ioan 10:12-13). Tocmai acest semn de identificare îl condamnă. Asta este tot ce trebuie să ştii despre un om. Duhul Sfânt este în opoziţie cu el.

6. Lăcomie

2 Petru 2:3 clarifică: vorbind de învăţătorii mincinoşi, care „prin cuvântări înşelătoare„ei caută să aibe un câștig de la voi. În a doua parte a versetului paisprezece din 2 Petru 2 se spune, „Ei au inima deprinsă la lăcomie….” Acest lucru este de bază pentru învăţătorii falşi. Ei sunt iubitori de bani. Deoarece inima lor locuieşte, în lăcomie. Acest lucru este ceva greu de dovedit celor care au minte necredincioasă (de exemplu, cei care nu umblă în adevăr, 2 Corinteni 4:4). Cu toate acestea, este un semn de identificare pentru cei care au ochi să vadă. [Aţi putea, de asemenea, citi articolul referitor la datorii.]

1 Petru 5:1-2 spune:

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care Sunt un prezbiter ca şi ei, un Martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârșav, ci cu lepădare de sine.

Ce este în contrast cu câştig necinstit / mârșav? Dorinţa. Atunci când falşii învăţători vând învăţăturile lor, casete, cărti, etc, pentru profit, sunt ei oare dornici de obţinere a unui câştig? Pentru ce sunt ei dornici? Ei sunt dornici de bani. A pune un preţ pe cuvântul lui Dumnezeu şi a avea un profit din aceasta, este „câştig mârșav”. Unele biserici au seminarii sau cursuri care percep bani, pentru predarea lor. Venitul, seminariilor şi a Universităţilor Biblice reprezintă un câştig necinstit. Clasă după clasă, cursuri după cursuri, totul necesită bani, după bani, în scopul de a fi predat, zică-se „cuvântul lui Dumnezeu”.

Pentru mulţi, „evlavia” este pentru cei bogaţi! Pavel a spus:

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi [Era deja o practică răspândită în zilele lui Pavel.] ; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Corinteni 2:17)

Acum, cele de mai sus nu este de obicei recunoscut. Dar, poate, chiar unele dintre scrierile acestor învăţători falşi, ar putea fi un pic de ajutor, în expunerea inimilor lor lacome (2 Petru 2:14). Ken Ham, director executiv pentru Răspunsuri în Geneza, scrie în decembrie 1998 o scrisoare:

- „. . . aşa cum am sfârşit încă un an şi aşteptăm cu nerăbdare acest al doilea mileniu, în acord cu voi, să analizăm cu atenţie natura reală a luptei spirituale în America. Dorinţa mea este ca la bază, să rămânem în lupta spirituală şi pentru a face acest lucru, Răspunsuri în Geneza are nevoie de ajutorul vostru financiar. Vrem să încheiem în 1998, în negru, aşa cum am făcut în fiecare an. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru.”

Dar chiar din declaraţia sa: „avem nevoie de sprijinul dumneavoastră”, ce dezvăluie el? Că el nu are credinţă în Dumnezeu. Unde este credinţa în declaraţia, „avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru.” Dacă este lucrul lui Dumnezeu, el nu ar avea nevoie de sprijin de la nimeni altcineva, doar sprijinul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ar oferi ajutor, aşa cum ar crede El de cuviinţă (fie prin intermediul unor persoane sau altfel) fără a fi nevoie să cerşească pentru bani. Ken scrie mai departe la punctul următor:

- - „avem o serie de proiecte care au nevoie să fie finanţate, deoarece acestea vor avea un impact asupra multor vieţi.” În paragraful următor, el spune: „… prin generosul vostru dar (sau daruri) pentru a marii oportunităţile de mai jos, puteţi avea un rol activ cu noi în această luptă.” Şi în ultimul paragraf el scrie:
- „. . . avem de gând să rămânem pe terenul nostru şi să luptăm pentru ceea ce este în mod clar o decizie de zonare dreaptă. Această luptă va fi foarte costisitoare şi avem nevoie de ajutorul vostru financiar special pentru a acoperi aceste costuri legale din următoarele câteva luni. Costurile au depăşit deja 10.000 de dolari. Este o povară financiară suplimentară pe care nu doresc să o mai menţionez, dar după mai multe întruniri al celor evlavioşi, eu şi AiG consiliul de administraţie, cred că este absolut drept a face acest lucru! Vă rugăm să luaţi în considerare un dar mai special pentru a ne ajuta în această luptă! (gros în original)”

Cu alte cuvinte, el spune: „Daţi-mi banii voştri!” Folosind orice argument, precum Ken Ham de exemplu, oricine ar putea venii să ceară bani de la voi. „Am nevoie de un hambar, şi am nevoie de bani pentru a construi hambarul meu, aşa că l-am putea folosi spre slava lui Dumnezeu.” Cineva totdeauna ar putea veni cu câteva idei ca să facă bani. Un alt exemplu al celor doritori de bani (lăcomia) îl găsim într-o scrisoare din 23 noiembrie 1998 scrisă de Dr. Sydney DeWall, preşedintele Jerusalem University College în Israel. El spune la sfârşitul scrisorii:

- „În acest Crăciun, vă rugăm să luaţi în considerare un cadou de $ 500, $ 250, $ 100, $ 50 sau mai mult, ca promovare a căii de viitori lideri creştini, a cunoaşterii celui care este Mântuitorul nostru Isus Hristos.”

Cu alte cuvinte, „Vă rog, să-mi daţi banii voştri.” Unii ajung fără ruşine nerăbdători pentru banii oamenilor. Noah W. Hutchings de Southwest Radio Church, scrie la sfârşitul scrisorii lui din iulie 1998: „.. şi amintiţi-vă, am nevoie de rugăciunile voastre şi de sprijin financiar ACUM!” (sublinierea în original).

Cu alte cuvinte, „Vreau banii voștri şi îi vreau ACUM!” Când oamenii încep să vorbească despre modul în care au nevoie de banii voştri, puteţi şti că ei vor banii voştri şi sunt lacomi (2 Petru 2:3). Lăcomia, numai acest semn singur arată că încrederea lor nu este în Dumnezeu, ca Efeseni 5:5 şi Luca 16:13 ce declară:

Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5)

Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe cellalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)

7. Sau … Vorbiţi de bine

Isus spune:

Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi! (Luca 6:26)

Texte Majoritare a manuscriselor greceşti nu există „toţi”. Potrivit cu Text Majoritate citeşte, „Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine!….”

Isus compară pe cei care sunt „vorbiţi de bine” cu proorocii mincinoşi din vechime. Nu putem spune despre acest verset că nu se aplică şi acelor învăţători despre care unii vorbesc împotriva lor, dimpotrivă. În trecut, au fost oameni ce au vorbit împotriva proorocilor falşi de asemeni. Ilie a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1 Regi 18:27-40). Mica a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1Kings 22:23 f). Ieremia a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (de exemplu, Ieremia 23 & 28). În Luca 6:26 Hristos nu a spus că, dacă toată lumea vorbeşte de bine de voi şi nimeni nu vorbeşte împotriva voastră, atunci va fi vai de voi. Hristos spune: „Vai”, pentru cei care, ca şi proorocii falşi din vechime, vorbesc oamenilor ceea ce vor să audă (Isaia 30:8-10, Romani 16:17-18, Galateni 1:10) şi, prin urmare, sunt vorbiţi de bine. Dacă s-a înţeles că oamenii sunt răi (Psalmul 14:1-3), atunci ar trebui să se înţeleagă cuvintele lui Isus în Luca 6:26. Oamenii sunt răi, şi lor le sunt plăcuţi învăţători răi (2 Timotei 4:3-4). Aşa cum a fost în zilele lui Isaia, aşa este astăzi.

„Du-te acum-zice Domnul-de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!” şi proorocilor: „Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!” (Isaia 30:8-11)

Israel, în acest exemplu, a fost foarte flagrant în respingerea lui Dumnezeu. Cei care pretind că ascultă de Dumnezeu sunt, de asemenea, cei cărora le plac „lucrurile măgulitoare, înşelăciunile” şi sunt „iubitori de plăceri” (2 Timotei 3:4, 4:3; Tit 1:16). Prin urmare, cei ce urăsc pe Dumnezeu, pretind numai că sunt ascultători şi chiar pe faţă, ei vorbesc de bine pe acei învăţători care le spun ceea ce vor ei să audă. Dacă aceştia sunt vorbiţi de bine în comunitățile „creştine” (2 Timotei 3:1-5; 4:3-4), după cum proorocii falşi din vechime erau vorbiţi de bine, în comunitățile evreieşti (Luca 6:26), tot la fel fac azi învăţătorii mincinoşi despre care Domnul avertizează. Oamenii din comunitățile „creştine” din zilele noastre „îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute” (2 Timotei 4:3), şi să asculte de învăţători mincinoşi, primind să asculte predici de mare renume.

Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. (2 Petru 2:18)

Învăţătorii mincinoşi gâdilă urechile oamenilor prin vorbiri dulci şi amăgitoare, înşelându-i pe cei lesne crezători, ei sunt cei ce momesc oamenii prin vorbiri dulci şi amăgitoare, rostind vorbe trufaşe.

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. (Romani 16:17-18)

Aceşti învăţători mincinoşi, care nu slujesc Domnului, ci înșală prin vorbiri dulci, aşa cum citim la sfârşitul versetului optsprezece, ei slăvesc pe oameni pentru câştig, notaţi de asemeni ce spune Iuda 16.

Ei Sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

Când un învăţător predică mai tot timpul despre dragoste, harul lui Dumnezeu, binecuvântări, etc, toate aceste subiecte „frumoase”, nu sunt ele într-adevăr „vorbiri dulci”? (Romani 16:18). Este uimitor cât de plăcut este acest lucru oamenilor. Învăţătorii mincinoşi nu vin nici-o dată înaintea oamenilor spunând: „Sunt un învăţător fals, un mincinos.” Ei nu vin cu coarne pe cap şi cu un costum roşu. Şi nici nu zic: „Sunt aici ca să vă înşel. Feriţi-vă!” Iată, dar ce a spus Domnul Isus în Matei 23:27-28

Vai de voi, cărturari [Cărturarii sunt învăţaţii / savanţii, apropo, au fost „învăţaţi” şi în acele zile], şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru Sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Este uimitor cum oamenii caută spre ceea ce pare a fi dumnezeiesc (evlavios). Iar dacă un om are un aspect plăcut la vedere şi pare un om duhovnicesc, ei sunt atraşi de acest om. Ei nu privesc dincolo de ce se vede. 2 Petru 2:1 spune: ei „strecoară pe furiş erezii nimicitoare ” şi Iuda 4 spune că ei se strecoară, deci „neobservaţi”. Oamenii nu observă, deoarece sunt orbiţi. Aceasta nu este foarte evident. Dar un lucru este evident. Dacă aveţi un caz în care un om este vorbit de bine, aceasta este de condamnat.

Potrivit cu Luca 6:26 care-l condamnă. „Vai de voi, atunci când oamenii vor vorbii de bine de voi.” (Luca 6:26, Texte Majoritare)

Un exemplu de cum: cineva este „vorbit de bine” îl găsim în cartea lui John MacArthur, Successful Christian Parenting (copyright 1998). La prefaţă chiar, găsim scris această laudă: “John MacArthur este pastor, învăţător la Grace Community Church din Sun Valley California. El este unul dintre cei mai populari comentatori ai Bibliei şi vorbitori la conferinţe biblice din ţară.”

O altă modalitate de „vorbire de bine” este des întâlnită printre cei mai populari învăţători falşi. Mulţimea „creştinilor” (2 Timotei 3:1-5; 4:03; 2 Petru 2:2) vorbeşte de bine de falşii învăţători, la fel cum mulţimea „evreilor” din trecut a vorbit de bine de proorocii mincinoşi (Luca 6:26 ). Un alt exemplu grafic în acest sens este Billy Graham. Graham este „Considerat ca cel mai mare predicator din lume” şi „unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi lideri din lume” (Just As I Am, drepturile de autor 1997, la prefaţă). Dacă ar fi fost el un om al lui Dumnezeu, el ar fi urât de lume, nu iubit. Isus a spus:

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. (Ioan 15:18)

Isus spune, „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei.” Când vezi un om iubit de lume, puteţi şti cu certitudine că el este din lume şi slujitor al Diavolului (1 Ioan 5:19; 2 Corinteni 11:15). Un om al lui Dumnezeu nu va fi vorbit de bine, mai ales în zilele noastre rele (Efeseni 5:16) deoarece lumea abundă de creştinism fals (2 Timotei 3:1-5 şi 4:3; Luca 18:8). Învăţători falşi sunt „vorbiţi de bine”, şi din pricina lor, adevăratul om al lui Dumnezeu este hulit.

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

8. În cele din urmă

Cum tăgăduiesc învăţători falşi pe Domnul? 2 Petru 2:1 şi Iuda 4 spun că învăţători mincinoşi resping pe Domnul şi-L tăgăduiesc. Cum se face acest lucru? Ar trebui să fie evident că aceştia nu vin să spună, „Nu cred în Hristos.” sau „Isus nu este Domnul.” sau ceva în acest sens. Iuda 4 spune că s-au „strecurat (pe neobservate)” şi 2 Petru 2:1 spune: ei „vor strecura pe furiş” erezii nimicitoare. Iar Tit 1:16 are răspunsul la modul în care aceştia tăgăduiesc pe Domnul, care i-a răscumpărat.

Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci Sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.

9. În concluzie

Pavel spune către sfârşitul vieţii sale, „M-am luptat lupta cea bună…” (2 Timotei 4:7). Pe lângă lupta cu acestă carne păcătoasă din care suntem, mai este o luptă bună, ce este deci „lupta cea bună?” Susţinând (a lupta) pentru credinţă aceasta este lupta cea bună (Iuda 3).

Pavel a scris:

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)

Răsturnând orice falsitate şi minciună, aceasta este o parte a luptei. Este bine, extrem de bine, să luptăm pentru credinţă (Iuda 3), a lupta, lupta cea bună (2 Timotei 4:07), a pune jos orice lucru care se înalţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:3-5), şi a expune lucrările neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11). Este bine ca să fie expuşi învăţătorii mincinoşi. Cei care sunt prinşi în minciună şi în întunericul acestui veac, urăsc desigur această expunere (Ioan 3:19-20), deoarece ei nu iubesc adevărul, Domnul Isus Hristos (Ioan 14:6).

Subnote

1 Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor. II. Adj. (Înv.) Care învaţă, care sfătuieşte. În cazul nostru învăţător al Legii / Bibliei, deci se înţelege că din numărul lor fac parte şi pastorii.

2 Aşa cum am menţionat eu traduc din scrierile unui pastor din SUA, unii dintre aceşti pastori renumiţi, sunt cunoscuţi mondial, iar în România sunt alte exemple ca: Richard Wurmbrand, Iosif Ton, Vladimir Pustan, şi alţi pastori cunoscuţi, sau desigur am putea da exemplu învăţăturile bisericii ortodoxe, penticostale, baptiste, adventiste, catolice, evanghelice, carismatice, sau oricare altele care pretind că sunt creştine, dar nu sunt. Acestea sunt numai câteva exemple, desigur că mai sunt şi altele pe care nu le excludem.

3 Evrei 5:7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui. O altă traducere… şi a fost ascultat, datorită supunerii Sale în teamă.

In original: Identifying False Teachers, a true church.

Traducere Vasile S.

Despre pocăinţă

Cuprins:

Este pocăinţa importantă?
Ce este pocăinţa?

1. Este pocăinţa importantă?

La fiecare început de an ne amintim de Botezul Domnului Isus şi de Sfântul Ioan Botezătorul. Din păcate celor mai mulţi credincioşi le scapă din vedere tocmai esenţialul- Ioan Botezătorul a propovăduit pocăinţa: „El zicea: Pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape.”(Matei 3.2)

Iată doar câteva motive pentru care susţinem că pocăinţa este vitală:

* Domnul Isus, Ioan Botezătorul şi ucenicii Domnului au propovăduit pocăinţa. Nu doar Ioan Botezătorul a cerut oamenilor să se pocăiască. Domnul Isus şi-a început lucrarea cu acelaşi mesaj (Matei 4.17) şi a continuat să pretindă de la oameni pocăinţă (Matei 11.21; Luca 13.5 dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.). La rândul lor, ucenicii Domnului Isus au predicat pocăinţa. Apostolul Petru la Rusalii a spus miilor de oameni adunaţi: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.” Şi apostolul Pavel ducea în lume acelaşi mesaj; „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate…” (Fapte. 17.30-31)

Dacă pocăinţa nu era importantă cu siguranţă că Domnul Isus, ucenicii Lui şi Ioan Botezătorul n-ar fi vorbit aşa de mult şi aşa de apăsat despre ea.

* Fără pocăinţă omul nu poate fi mântuit, nu poate primi iertarea păcatelor şi nu poate ajunge în Rai. Ioan Botezătorul prezintă pocăinţa ca un mod de pregătire în contextul în care Împărăţia Cerurilor este aproape. Domnul Isus de asemenea propovăduieşte pocăinţa ca singurul mod în care te poţi apropia de Împărăţia lui Dumnezeu. Apostolul Petru spune clar: fără pocăinţă nu poţi avea păcatele iertate. Şi apostolul Pavel avertizează pe atenieni că pocăinţa este singurul mod în care te poţi pregăti pentru Ziua Judecăţii, când Dumnezeu va judeca pe fiecare om după dreptate.

Fără pocăinţă omul ajunge în chinurile iadului etern. Fără pocăinţă nimeni nu poate primi iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu. Nu este atunci pocăinţa importantă?

* Pocăinţa este porunca lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Apostolul Pavel este suficient de clar: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate…” (Fapte. 17.30-31) Deci pocăinţa nu este invenţia omului ci pretenţia lui Dumnezeu de la om. Mai mult de atât, pocăinţa nu este opţională ci poruncă; Dumnezeu îmi porunceşte şi mie şi ţie să ne pocăim. Cât este de importanţă porunca unui superior din cadrul armatei? Dar porunca lui Dumnezeu? Şi nu uita, porunca aceasta este pentru toţi oamenii, toţi oamenii de pretutindeni, adică pentru mine şi pentru tine de asemenea. Pentru că Dumnezeu iubeşte omul şi-i doreşte binele, de aceea îi porunceşte chiar pocăinţa.

Nu mă mai mir acum că pentru mulţi pocăinţa crează disconfort. Diavolul este primul pe care-l deranjează mesajul pocăinţei pentru că el vrea ca omul să ajungă în iad. De aceea se împotriveşte mesajului pocăinţei batjocorindu-l pentru ca astfel mulţi să rămână departe de pocăinţă şi astfel, departe de Dumnezeu şi tot mai aproape de iad.

2. Ce este pocăinţa?

Ţin să lămuresc întâi ce nu este pocăinţa. Pocăinţa nu înseamnă neapărat să treci de la un cult la altul. Pocăinţa a fost propovăduită de Domnul Isus pe când nici unul din cultele creştine de astăzi nu exista. Deci pocăinţa nu are de-a face cu o denominaţiune creştină.

Iată cum a înţeles audienţa lui Ioan Botezătorul mesajul pocăinţei: „Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la Ioan şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulţi dintre Farisei şi Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră!” (Matei 3.5-8)

Pocăinţa are de-a face cu păcatul personal, are de-a face cu relaţia personală a omului cu Dumnezeu şi cuprinde cel puţin trei etape:

a) Recunosc că sunt păcătos. Învăţătura Bibliei mi-a schimbat felul de a gândi şi acum recunosc.

Termenul grecesc pentru pocăinţă este „metanoia” adică schimbarea minţii, schimbarea felului de a gândi. Da, pocăiţii gândesc diferit. De aceea nu sunt înţeleşi iar uneori sunt consideraţi nebuni şi ciudaţi.

Pocăinţa vine întotdeauna în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, a mesajului de la Dumnezeu. Crezându-l, acest mesaj corectează modul de gândire al omului respectiv, datele problemei sunt văzute cu totul diferit. Când Dumnezeu- aşa cum Îl prezintă Biblia- intră în ecuaţia vieţii cuiva, totul se schimbă iar logica vieţii de până atunci devine lipsită de sens. Acum există un Creator, un Suveran. Nu sunt deci la întâmplare ci am fost creat cu un scop. Viaţa are sens. Moartea nu mai este un capăt de linie. Ştiu că am fost creat pentru eternitate. Viaţa asta nu este totul, de aceea mă pregătesc pentru eternitate. Există diavol, păcatul a intrat în lume şi se văd roadele. Eu însumi am păcătuit şi păcatul mă înstrăinează de Dumnezeu….Trebuie să-mi rezolv relaţia cu Dumnezeu!

De ce veneau oamenii aceia la Ioan Botezătorul? Să-şi mărturisească păcatele. De ce? Pentru că în urma propovăduirii lui Ioan, gândirea lor s-a schimbat, şi-au dat seama că faptele lor erau greşite, erau o ofensă la adresa lui Dumnezeu, erau păcat.

Primul pas al pocăinţei este schimbarea gândirii potrivit cu învăţătura primită de la Dumnezeu iar aceasta îl face pe credincios să recunoască că este păcătos. Lumea cu gândirea ei, filosofia şi psihologia lumii îşi dau toată silinţa să-i facă pe oameni să creadă că nu există păcat şi astfel să-i ţină pe oameni departe de pocăinţă. Dacă vrei să cunoşti adevărul citeşte Biblia, Noul Testament în special, mergi la o biserică unde se predică Adevărul pe înţelesul omului de rând şi atunci vei înţelege că şi tu eşti păcătos ca şi mine.

b) Regret păcatul. Pentru că am înţeles gravitatea lui şi-mi doresc reabilitarea relaţiei cu Dumnezeu îmi mărturisesc păcatul.

Termenul grecesc pentru mărturisire este „omologheo.” De aici avem noi în româneşte „omologare.” Ce înseamnă? Înseamnă a confirma, a aproba oficial. Când este vorba de mărturisirea păcatului, aceasta înseamnă a confirma că Dumnezeu are dreptate, aprob faptul că ceea ce el spune despre păcat este adevărat; a mărturisi înseamnă a spune păcatului pe nume, aşa cum spune Dumnezeu despre el. Asta presupune să recunosc gravitatea păcatului şi să-l urăsc aşa cum Dumnezeu îl urăşte. Nu-l mai scuz şi nu mai caut să-i diminuez gravitatea comparându-mă cu alţii. Acum mă compar doar cu standardul lui Dumnezeu.

Majoritatea oamenilor recunosc că au păcat. Dar puţin şi-l mărturisesc. De ce? Pentru acelaşi motiv pentru care, atunci când eram mici nu totdeauna ne mărturiseam greşelile înaintea părinţilor? Pentru că nu consideram că era ceva aşa de grav, aşa de serios şi pentru că nu consideram că au afectat serios relaţia cu părinţii noştri- aşa gândeam noi copiii.

Cine îşi mărturiseşte păcatul? Având o gândire schimbată, îşi mărturisesc păcatul cei care au înţeles şi sunt convinşi de gravitatea lui, sunt convinşi că păcatul a afectat serios relaţia cu Dumnezeu şi doresc să primească iertarea lui Dumnezeu. De aceea şi Petru spunea: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre…” (Fapte.2.38)

Sunt mulţi care merg şi se spovedesc însă doar o simplă enumerare a păcatelor nu dovedesc pocăinţă şi în mod evident, nu este de mirare că oamenii aceştia nu primesc iertarea păcatelor lor şi nu au pace cu Dumnezeu. Pocăinţa adevărată atinde nu doar mintea-creierul ci şi inima, sentimentele. Pocăinţa adevărată aduce o profundă părere de rău. Despre Petru ni se spune că după ce s-a lepădat de Domnul Isus de trei ori s-a pocăit iar pocăinţa lui s-a văzut în faptul că „…a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Matei 26.75).

c) Renunţ la păcat. Iubesc aşa de mult pe Domnul încât renunţ la păcat.

Termenul ebraic pentru pocăinţă ilustrează o întoarcere la 180 grade. Iată doar un exemplu din cartea profetului Isaia: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55.7)

Ce înseamnă această întoarcere la 180 de grade? Ce înseamnă când Dumnezeu spune omului „Întoarce-te la Mine!”? Înseamnă că omul este cu spatele la Dumnezeu, omul sfidează pe Dumnezeu şi se îndepărtează de Dumnezeu. Întoarcerea presupune ca omul să-şi îndrepte acum privire către Dumnezeu şi să întoarcă spatele vieţii de păcat; presupune să se apropie de Acela de Care până acum se depărta (de Dumnezeu) şi să se depărteze de viaţa de păcat de care se apropia tot mai mult.

Pe scurt- pocăinţa presupune nu doar recunoaşterea şi regretul cu privire la păcat ci şi renunţare. Nu este suficient să recunosc şi să regret. Trebuie şi să renunţ. Iar puterea aceasta o dă Dumnezeu atunci când Îl iubim pe Domnul Isus pentru tot ceea ce este El şi pentru tot ceea ce a făcut şi face pentru noi.

„Dar când a văzut pe mulţi dintre Farisei şi Saduchei că vin să primească botezul lui, Ioan le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră!”—Ioan Botezătorul ne spune aici că adevărata pocăinţă se vede într-o viaţă schimbată, pocăinţa se vede în fapte.

În concluzie, pocăinţa înseamnă să recunosc că sunt păcătos, să regret păcatul meu şi să renunţ la el. Toate acestea se întâmplă în viaţa mea odată ce aud şi cred ceea ce Dumnezeu îmi spune în Biblie. Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu îmi va schimba mintea-gândirea. Apoi schimbarea minţii îmi va atinge şi inima-sentimentele şi mai departe va determina schimbarea voinţei. Aşa se face că pocăinţa este evidentă într-o trăire schimbată şi o viaţă nouă.

Proverbe 28.13 Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

Dragul meu cititor mesajul acesta este nu doar pentru informarea ta ci şi pentru transformarea ta. Ia seama la ceea ce spune Biblia. Dumnezeu te iubeşte şi-ţi va da o viaţă nouă. Pocăieşte-te de păcatul tău! El ştie chiar şi păcatele tale cele mai ascunse, cele mai intime. Nu-ţi mai ascunde păcatul! Pocăieşte-te! Împacă-te cu Dumnezeu!

Valoarea morţii lui Hristos (4)
Un Fiu spre bucuria Tatălui Său

Dirk Schürmann

Cont . pe https://www.soundwords.de/ro/valoarea-mortii-lui-hristos-4-a11327.html

Versete călăuzitoare: Ioan 10.17,18; 12.23-33; 13.30,31

Prin trei exemple din evanghelia după Ioan vrem să vedem felul în care Domnul Isus a glorificat pe Dumnezeu şi Tatăl prin moartea Sa şi care au fost urmările pentru El din aceasta, şi anume, că şi Tatăl L-a glorificat.

Ioan 10

Ioan 10.17,18: Din pricina aceasta Tatăl Mă iubeşte: pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

Cuprins

Un exemplu deosebit al caracterului jertfei arderii de tot a morţii Domnului nostru îl găsim aici în evanghelia după Ioan 10.17. Domnul ne spune aici că valoarea jertfei Sale consta în misiunea vieţii Sale, că El de bună voie a dat-o în moarte şi totuşi în ascultare de Tatăl Său. El adaugă: „Din pricina aceasta Tatăl Mă iubeşte: pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.” Deci această ascultare poartă pecetea celei mai înalte preţuiri. Cu toate că din veşnicie şi totodată pe tot drumul Său pe pământ a fost subiectul dragostei Tatălui, totuşi Domnul Se exprimă aici aşa fel, ca şi cum moartea Sa ar fi singurul motiv al dragostei Tatălui. Şi din aceasta devine clar cât de cu totul greşit este gândul că în cazul morţii Domnului este vorba numai de ascultarea pasivă a Domnului. Dimpotrivă, Scriptura inversează gândul şi face „ascultarea până la moarte, da, până la moarte pe cruce” expresia cea mai înaltă a ascultării lui Hristos şi încununarea acestei ascultări. Tocmai caracterul liber consimţit, care este accentuat aici, cu care Domnul Îşi dă viaţa, caracterizează această ascultare într-un mod minunat. Nu era o ascultare asemenea unui sclav, şi nici o ascultare legalistă, nu, era mult mai mult decât acestea: era o ascultare de bună voie din dragoste. Aceasta caracterizează, spus în treacăt, şi felul în care trebuie să arate ascultarea noastră faţă de Domnul. Şi ascultarea noastră nu are nimic a face cu slujirea sclavagistă sau cu legalismul pur, ci ar trebui să rezulte din dragostea simţită profund pentru Domnul.

Ioan 12

Ioan 12.23-33: Dar Isus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca să fie glorificat Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa eternă. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Şi, dacă cineva Îmi slujeşte, Tatăl îl va onora. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi spune? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta»? Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!“ A venit deci un glas din cer: „L-am şi glorificat şi din nou Îl voi glorifica!“ Deci mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea: „A fost tunet“. Alţii spuneau: „Un înger I-a vorbit!“ Isus a răspuns şi a zis: „Nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine“. Iar aceasta o spunea arătând cu ce moarte urma să moară.

Când ucenicii au venit la Domnul Isus să-I spună, că grecii voiau să-L vadă, El spune: „A venit ceasul ca să fie glorificat Fiul Omului.” Prin aceasta El a vorbit despre moartea Lui ca mijloc prin care se putea ajunge la glorie. Căci fără această moarte El trebuia să rămână „singur”. După aceea El Se predă Tatălui – oricât L-ar fi costat să facă cunoscut gloria lui Dumnezeu – cu cuvintele: „Tată, glorifică Numele Tău.” Cât de mare a fost preţul acesta ne putem face o oarecare impresie, căci se spune: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? … Tată, scapă-Mă din ceasul acesta?” Tocmai această situaţie de necaz devine cu atât mai mare, cu cât El spune după aceea: „Dar tocmai pentru aceasta am venit până în ceasul acesta.”

Această dăruire va fi răsplătită minunat de Dumnezeu. Aşa deduce Domnul din răspunsul care a urmat din cer, ca rezultat al morţii Sale („spunea aceasta arătând cu ce moarte urma să moară”) referitor la judecata lumii în starea ei actuală („acum este judecata lumii acesteia”), la înlăturarea puterii lui satan, care a fost aruncat afară („acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”) şi că El va atrage pe toţi oamenii la Sine („Şi Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine”). Cu alte cuvinte: El vede realizarea întregii Lui glorii ca Fiu al Omului în timpul Împărăţiei de o mie de ani, când în ziua aceea El va avea uniţi cu Sine pe ai Săi în glorie, simbolizat prin spicul de grâu care a înviat din pământ în starea nouă şi roditoare.

Ioan 13

Ioan 13.30-31: Deci, primind bucăţica, Iuda a ieşit afară îndată. Era noapte. După ce a ieşit el, Isus a zis: „Acum Fiul Omului a fost preamărit şi Dumnezeu a fost preamărit în El.”

Tocmai în momentul când Iuda a început să facă pregătirile principale pentru trădarea Domnului, Domnul spune cu privire la moartea pe care El o va suferi în curând prin această trădare: „Acum Fiul Omului a fost preamărit şi Dumnezeu a fost preamărit în El.” Cu privire la gândul în ce măsură gloriile lui Dumnezeu au devenit vizibile vezi articolul „Mai mult decât anularea păcatelor”.

Acum vrem să ne preocupe un gând: Hristos a luat gloria divină şi ne-a arătat-o tocmai acolo unde păcatul nostru şi-a arătat grozăvia – jertfa de ardere de tot a avut loc acolo unde a fost sacrificată jertfa pentru păcat (Leviticul 4.29). Ce a mai rămas din păcat? Nimic! Tocmai păcatul (manifestându-se aici sub forma lui cea mai îngrozitoare ca trădare a Mântuitorului), care a lezat gloria lui Dumnezeu, tocmai acum prin moartea Domnului Isus a devenit ocazia să reveleze pe deplin această glorie. Şi păcătosul, care priveşte la cruce, ca să vadă acolo păcatele sale, în convingerea conştientă despre discreditarea gloriei lui Dumnezeu, care a avut loc prin aceasta, poate vedea că toate acestea au fost înlocuite prin gloria lui Dumnezeu prin Acela care a murit sub aceste păcate. Dragoste, sfinţenie, adevăr şi dreptate, maiestate şi har, toate par cu atât mai mari în relaţia cu aceste păcate, şi păcatele însăşi au dispărut pentru totdeauna.

Ce plan minunat: omul înfăptuieşte păcatul cel mai îngrozitor, şi Domnul ia aceasta ca prilej şi face din ea gloria cea mai mare!

Valoarea morţii lui Hristos (5)
De ce Domnul Isus a fost înălţat de Dumnezeu?

Dirk Schürmann

Dacă ne preocupăm cu întrebarea de mai sus, atunci această întrebare se îndreaptă în două direcţii:

Cum se face că Domnul Isus va fi înălţat, când El este Dumnezeu Însuşi şi posedă totul în acelaşi fel ca Tatăl şi ca Duhul Sfânt?

Răspunsul la aceasta îl găsim în faptul că Domnul Isus a fost şi om şi El va fi înălţat deci ca Om de către Dumnezeu. El primeşte ca Om gloria pe care El o avea la Tatăl ca Fiu al lui Dumnezeu, înainte de a fi lumea (Ioan 17.5: „Şi acum, Tată, preamăreşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea”).

Domnul Isus ca Dumnezeu nu ar fi putut niciodată să ne facă parte de gloria Sa. Însă ca Om El poate să ne facă parte de această glorie – şi dragostea Lui este aşa de mare, că El face realmente aceasta: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17.22). Noi I-am dat Lui păcatele noastre – în schimb El ne-a dat gloria Lui, pe care El a primit-o ca plată pentru lucrarea Sa. Adorare să-I fie adusă pentru aceasta!

Prin ce Şi-a câştigat Domnul în mod special înălţarea?

Prin aceea că El a împlinit ascultător Legea? Trei locuri din Biblie ne dau printre altele un răspuns clar:

În epistola către Evrei capitolul 2 vedem smerirea Fiului Omului şi înălţarea care a urmat după aceea. Aici înălţarea Lui, încununarea Lui cu glorie şi onoare şi că toate Îi vor fi supuse, sunt puse direct în legătură cu faptul că El „a gustat moartea pentru toţi”.

Este foarte asemănător ca în epistola către Filipeni capitolul 2, unde înălţarea lui Hristos mai presus de orice făptură este un răspuns la ascultarea Sa până la moarte pe cruce: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.”

În epistola către Efeseni 4.8-10 se spune: „De aceea este zis: ‚Suindu-Se la înălţime, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.’ Şi acest: ‚S-a suit’, ce înseamnă decât că Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel care S-a coborât este Acelaşi cu Cel care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate.”

Chiar şi poziţia actuală a lui Hristos ca şi Cap al trupului Bisericii Sale, în care El a dat daruri ale Duhului Sfânt pe baza biruinţei pe care El a obţinut-o, şi de asemenea în baza poziţiei înalte mai presus de toate cerurile, pe care El a obţinut-o, este întemeiată de apostol pe faptul că înainte El „a coborât în părţile mai de jos ale pământului”. Deci prin faptul că El a mers în moarte şi mormânt, a ocupat locul cel mai de jos, El a câştigat titlul în care noi putem avea parte împreună cu El de binecuvântările acestui titlu. Deci împlinirea Legii nu are nici o contribuţie la această înălţare.

Valoarea morţii lui Hristos (6)
Ascultarea „activă” şi „pasivă” a lui Hristos

Dirk Schürmann

În acest articol vrem să ne ocupăm pe baza capitolului 10 din epistola către Evrei cu întrebarea, dacă ascultarea „activă” – împlinirea Legii – a lui Hristos a contribuit la mântuirea noastră – aşa cum afirmă unii.

În epistola către Evrei 10 toate jertfele sunt privite ca întreg şi sunt comparate cu jertfa lui Hristos. Aici este vorba de a arăta imposibilitatea acelor jertfe de a îndepărta păcatele şi de a aduce linişte conştiinţei. Pentru acest contrast scriitorul citează Psalmul 40. Acest psalm ne arată profetic în vorbirea Domnului Isus, gândurile lui Dumnezeu cu privire la aceste jertfe, slăbiciunea inerentă lor şi oferta şi acţiunea Fiului, de a lua trup de carne, ca să facă voia lui Dumnezeu prin faptul că a înfăptuit mântuirea noastră. Fără îndoială existau elemente de cea mai mare importanţă, când Hristos ca Om Şi-a ocupat locul în această creaţie. Şi acest psalm vorbeşte şi despre acestea. Acestora aparţine şi supunerea Lui smerită ca slujitor, că El Şi-a lăsat urechea străpunsă, ca să asculte, şi că El a împlinit Legea (aceasta era înlăuntrul inimii Lui).

Toate acestea erau foarte importante. Dar nu erau parte componentă a lucrării de mântuire, însă sunt subiectul capitolului 10 din epistola către Evrei. De aceea scriitorul nu aminteşte această parte din Psalmul 40. Scriitorul nu foloseşte nici măcar textul ebraic („Mi-ai străpuns urechile”), când vorbeşte despre întruparea ca Om a lui Hristos, ceea ce ar fi dat mai mult mărturie despre ascultarea din timpul vieţii Sale. El foloseşte textul din Septuaginta cu o exprimare mult mai largă: „Tu Mi-ai pregătit un trup”. Nu ar fi fost aici ocazia cea mai potrivită să vorbească despre faptul că Hristos a fost ascultător în viaţa Sa, a împlinit Legea şi ea era în adâncul inimii Lui tot timpul vieţii Sale pe pământ?

Dacă împlinirea Legii era cu adevărat o parte a lucrării Lui Hristos pentru noi, atunci cu siguranţă scriitorul ar fi citat acest verset şi altele din acest Psalm. Dimpotrivă, el leagă venirea lui Hristos în lumea aceasta cu facerea voii lui Dumnezeu. Şi această voie consta în aceea – aşa cum ne spune acest capitol -, să ne sfinţească prin jertfa Sa, prin jertfa Sa să ne pună deoparte pentru Dumnezeu. Această voie îşi are originea în veşnicie („în sulul cărţii este scris despre Mine”; Evrei 10.7) şi se termină prin aceea, că noi cei care am fost sfinţiţi prin această voie (Evrei 10.10), totodată „am fost făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna” (Evrei 10.14). Aici se observă de asemenea, că jertfele de animale sunt aduse direct în legătură cu sistemul întreg al Legii şi apoi se spune despre Lege că prin era nu era posibil să se devină desăvârşit: „Căci Legea … nu poate niciodată prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei care se apropie” (Evrei 10.1). Şi în Evrei 13.12 se spune, că această sfinţire, aceasta înseamnă consacrarea pentru Dumnezeu, a avut loc prin sângele Său.

Lucrării lui Hristos în moartea Sa la cruce i se acordă în capitolul acesta locul cel mai înalt şi totul i se atribuie ei. Ceea ce de unii este numit „ascultarea activă” a Sa, nu este nici măcar amintit, cu toate că Psalmul 40 ar oferi mult prilej pentru aceasta. Ceea ce este denumit ca „ascultare pasivă” a Lui ne este arătat ca rezultat al celei mai înalte consacrări şi al dăruirii desăvârşite din partea Fiului, ca să facă voia lui Dumnezeu. Da, se merge chiar aşa de departe, că toată această ascultare este văzută în aceea că El înfăptuieşte odată pentru totdeauna jertfa – întruparea ca Om stă mult în urma acestui aspect.

Valoarea morţii lui Hristos (7)
Ne poate da moartea lui Hristos singură dreptul de a intra în cer?

Dirk Schürmann

Versete călăuzitoare: 1 Petru 3.18; Evrei 12.22-24; Efeseni 2.13,18; Evrei 10.19-22; Coloseni 1.20-22; Apocalipsa 7.9-14; Apocalipsa 5

Cuprins

Introducere

În anumite cercuri reformate şi neo-puritane există ideea că moartea lui Hristos singură nu este suficientă ca să ne dea dreptul la cer. Pentru aceasta ar fi necesară ascultarea activă din partea Lui în împlinirea Legii. Aşa se spune de exemplu la Molyneux:

În cuvinte simple: Şti tu că deasupra uşii cerului stă scris: „Fă aceasta şi vei trăi”? Şti tu, că, dacă un om a fost curăţit de păcatele lui în sângele lui Hristos şi a fost sfinţit prin Duhul lui Dumnezeu, el nu poate merge în cer? El mai are nevoie de altceva. El trebuie să aibă o ascultare desăvârşită. Cerul depinde de o ascultare desăvârşită, şi nu de una negativă. Dumnezeu a zis lui Adam: „Fă aceasta şi vei trăi”. El a eşuat. Tu trebuie să oferi o ascultare desăvârşită, dacă vii la Dumnezeu. Ai primit tu această ascultare? Ea este ascultarea activă a lui Hristos. Nu sunt suferinţele Sale. Acestea au anulat păcatele. Nu este Duhul Său. Acesta sfinţeşte inima. Este ascultarea Lui desăvârşită. Ascultă[1]: „Prin ascultarea Sa robul meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi.”[2]

Vrem în continuare să verificăm această teză pe baza unor locuri diferite din Biblie.

1 Petru 3.18

1 Petru 3.18: Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne ducă la Dumnezeu; fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh.

Această „o-singură-dată-suferinţă” pentru păcate, pe care a îndurat-o Cel Drept pentru cei nedrepţi, nu a avut loc în viaţa Sa, ci la cruce, „omorât în trup”. Acolo El a îndurat tot ce au pricinuit păcatele noastre. Prin aceste suferinţe El ne-a dus la Dumnezeu. El a ocupat locul nostru înaintea lui Dumnezeu şi a îndurat ce meritam noi şi păcatele noastre, pentru ca noi să putem ocupa locul înaintea lui Dumnezeu, care era demn de El, în loc să avem parte de chinul veşnic, pe care de fapt se cuvenea de drept să avem parte pentru păcatele noastre.

Evrei 12.22-24

Evrei 12.18,22-24: Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge … ci v-aţi apropiat de Muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri, de adunarea în sărbătoare şi de Biserica celor întâi-născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepţi făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

Apostolul prezintă aici un contrast între Lege şi Evanghelie şi arată că noi – fără să trebuiască să aşteptăm până când noi vom fi realmente glorificaţi – suntem deja acum în posesia tuturor binecuvântărilor numite aici. Dreptul nostru la ele este deja acum absolut. Prin credinţă le putem primi deja acum. Inclus în acestea este faptul că noi am venit la „Dumnezeu, Judecătorul tuturor”. Ca Judecător, El ne-a primit deja acum şi ne-a spus bun venit în prezenţa Sa, şi aceasta pentru totdeauna. El putea face aceasta, nu pentru că noi am venit la Isus, Cel care a împlinit în chip desăvârşit Legea, ci pentru că noi am venit la Isus, Mijlocitorului legământului celui nou, şi la sângele Său vărsat, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

Efeseni 2.13,18

Efeseni 2.13,18: Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos … căci prin El şi unii şi alţii avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh.

După ce apostolul Pavel a vorbit despre îndepărtarea de Dumnezeu, în care toţi oamenii erau din punct de vedere moral departe de Dumnezeu, el vorbeşte şi despre îndepărtarea mai mare a naţiunilor de El, ca apoi să arate că noi am fost aduşi acum în apropierea lui Dumnezeu. Şi prin ce am fost aduşi? Prin sângele lui Hristos, şi nu prin împlinirea în chip desăvârşit a Legii prin Hristos! Cum arată acest a-fi-adus-aproape arată versetul 18: „Acces la Tatăl, printr-un singur Duh”.

Evrei 10.18-22

Evrei 10.19-22: Astfel, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o deplină libertate să întrăm în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care El ne-a deschis-o prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea şi cu trupul spălat cu o apă curată.

Ce mare bucurie este să ştii că Dumnezeu voia să ne aibă aproape de Sine Însuşi, că pentru aceasta El a pregătit chiar şi calea, prin aceea că în moartea lui Hristos El a rupt perdeaua de despărţire, pentru ca noi să putem veni la El. Da, El ne îndeamnă chiar să venim la El: „să intrăm”. El poate face aceasta în concordanţă cu sfinţenia Lui. De ce? Pentru că Hristos a împlinit Legea? Nu! Este „prin sângele Său”! Deci noi avem deja astăzi aceeaşi apropiere, aceeaşi primire, aceeaşi libertate de acces la Dumnezeu, aşa cum o vom avea în curând în cer. Desigur măsura, în care noi realizăm aceasta, este astăzi mult prea mică în comparaţie cu ceea ce vom avea parte atunci.

Cum a fost deschis acest drum pentru noi, aceasta ne arată detaliat capitolul 9. Acolo ne este arătat mai întâi, că în timpul Legii „drumul spre Locul Preasfânt nu era încă deschis atâta timp cât îşi mai avea locul său cortul dintâi” (Evrei 9.8). Apoi citim despre schimbarea pe care Hristos a făcut-o: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creaţia aceasta, şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt … cu însuşi sângele Său, după ce a dobândit o răscumpărare veşnică” (Evrei 9.11,12). Şi apoi versetul 24 ne arată că acest Loc Preasfânt este cerul: „Căci Hristos n-a intrat într-un Loc Preasfânt făcut de mâini omeneşti, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” Aceasta este calea, pe care Dumnezeu ne invită în capitolul 10 să urmăm pe Hristos în Locul Preasfânt, o cale care se sfârşeşte direct „înaintea lui Dumnezeu”. Această cale ne-a deschis-o Hristos prin sângele Său, aşa cum ne arată modelul marelui preot din vechiul legământ. Însă la Hristos era vorba de „însuşi sângele Său” (Evrei 9.12).

Cât de mult a onorat tronul lui Dumnezeu sângele lui Hristos! Cât de mult ne-a vestit El valoarea lui! Da, Dumnezeu Însuşi ne invită să venim la El, deoarece acest sânge este pe tronul lui Dumnezeu, aşa cum atunci marele preot stropea sângele ţapului pe capacul ispăşirii (Leviticul 16), care în timpul acela simboliza tronul lui Dumnezeu. Cât de clar devine că este un drept pentru noi să intrăm prin credinţă în cer, pentru ca acolo să aducem adorare în Duhul! De aceea este clar că tăgăduirea faptului că acest sânge are putere să ne dea drept la cer este o desconsiderare gravă a privilegiului minunat, pe care acest sânge l-a dobândit pentru noi. Dar nu numai aceasta: se subapreciază şi faptul cât de mult şi Dumnezeu Însuşi a fost glorificat prin acesta.

Coloseni 1.20-22

Coloseni 1.20-22: … şi prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândirea voastră, prin fapte rele, El v-a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă prezinte înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină.

În acest verset este vorba de primirea definitivă în glorie, când noi cu trupuri glorificate vom apărea acolo. Şi noi vedem, că este aceeaşi bază ca şi cea pentru poziţia pe care noi o avem deja acum pentru aceasta, care ne creează premisa – „prin sângele crucii Lui”, „în trupul Lui de carne, prin moarte”, şi nicidecum împlinirea Legii prin viaţa Lui pe pământ.

Apocalipsa 7.9-14

Apocalipsa 7.9-14: După acestea am văzut: şi iată o mulţime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, şi cu ramuri de palmier în mâinile lor. Şi strigau cu glas tare, spunând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi a Mielului!“ Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru făpturi vii; şi s-au prosternat înaintea tronului şi s-au închinat lui Dumnezeu, spunând: „Amin! Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea şi mulţumirea şi onoarea şi puterea şi tăria fie ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor! Amin “. Şi unul dintre bătrâni a răspuns, zicându-mi: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt şi de unde au venit?“ Şi i-am spus: „Domnul meu, tu ştii“. Şi mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.”

În pasajul acesta suntem aşezaţi direct înaintea tronului lui Dumnezeu, unde vedem stând sfinţi mântuiţi. Ei preamăresc pe Dumnezeu şi pe Miel – acesta este Hristos, Cel care a murit pentru ei – pentru gloria mântuirii, pe care ei au primit-o. Răspunsul unui bătrân la întrebarea „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt şi de unde au venit?“ arată clar de unde au ei dreptul să stea înaintea lui Dumnezeu în glorie: „Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.” Numai sângele lui Hristos le dă acest drept.

Apocalipsa 5

Apocalipsa 5: Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce stătea pe scaunul de domnie, o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic, vestind cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” … Şi în mijlocul scaunului de domnie şi a celor patru făpturi vii şi în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce stătea pe scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat jos înaintea Mielului … Şi ei cântau o cântare nouă, zicând: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ.” M-am uitat şi, în jurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri; şi numărul lor era zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, cinste, slavă şi binecuvântare!” Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce stă pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie binecuvântare, cinste, slavă şi stăpânire în vecii vecilor!” …

În acest capitol vedem Mielul ca înjunghiat stând în mijlocul tronului. Şi este ca un semnal pentru toţi locuitorii cerului, şi în cele din urmă întreaga creaţie se uneşte: când Mielul a luat cartea, toţi preamăresc dreptul Lui la titlul, să deschidă cartea, şi preamăresc demnitatea Lui ca Mielul ca înjunghiat, aceasta înseamnă, ca Acela care a suferit şi a murit pentru gloria lui Dumnezeu. Astfel, locul Său pe tron, precum şi partea sfinţilor glorificaţi, care au fost răscumpăraţi pentru Dumnezeu prin sângele Său, şi dreptul Său la tot ce este în cer şi pe pământ, sunt atribuite valorii morţii Sale ca jertfă. Şi aceasta ne este făcut cunoscut nu numai prin caracterul pe care Hristos Îl ocupă aici ca Mielul „ca înjunghiat”, ci ne este mărturisit direct prin ceea ce bătrânii, oştirile de îngeri şi în cele din urmă întreaga creaţie exprimă. Bătrânii cântă: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău”, şi oştirea mare a îngerilor strigă: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească …”, şi întreaga creaţie pronunţă cu cântarea ei de laudă dreptul Mielului la acest titlu, prin care El va primi binecuvântare, cinste şi slavă. Deci aici demnitatea şi dreptul la locul şi titlul cel mai înalt din cer sunt atribuite valorii jertfei Mielului lui Dumnezeu. Şi acest loc şi titlu din cer întemeiat pe valoarea jertfei slujeşte pentru:

Să împace toate lucrurile din cer şi de pe pământ cu Dumnezeu (Coloseni 1.29);
Să îndepărteze din creaţie întinarea adusă de păcat (Evrei 9.23-24);
Să reabiliteze totul pentru Dumnezeu şi să le facă parte de binecuvântare.

Această mărturie o dă Dumnezeu – prin aceea că El dă Mielului cartea. Această mărturie o dau cei răscumpăraţi (simbolizaţi prin bătrâni). Această mărturie o dă oştirea îngerilor şi creaţia întreagă. Şi toate acestea au loc înaintea tronului lui Dumnezeu.

Tradus de la: Der Wert des Todes Christi (7)

Gândurile acestea descind dintr-o scriere anonimă din secolul 19: „Justification and Acceptance”.

Traducere: Ion Simionescu

Valoarea morţii lui Hristos (8)
Care este baza îndreptăţirii noastre?

Dirk Schürmann

Versete călăuzitoare: Romani 3.20-26

Romani 3.20-26: De aceea, din faptele legii, nici o făptură nu va fi îndreptăţită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, fără lege, s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, mărturisită de lege şi de profeţi; o dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred: pentru că nu este deosebire; pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, pentru arătarea dreptăţii Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduinţa lui Dumnezeu, spre arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească pe acela care este din credinţa în Isus.

Introducere

În articolul acesta ne vom ocupa în mod deosebit cu întrebarea, dacă îndreptăţirea noastră este dependentă de ascultarea lui Hristos în împlinirea Legii, aşa cum aceasta se învaţă astăzi în unele cercuri reformatoare.

Cu toate că aceia care susţin această învăţătură uneori se sprijină pe Reformă, se arată totuşi că această învăţătură – cel puţin parţial – a fost respinsă în timpul acela. Cu toate că desigur doctrina Reformei în sine nu are nici o importanţă decisivă pentru credincios – el este răspunzător numai faţă de Cuvântul lui Dumnezeu -, este totuşi interesant să se urmărească evoluţia ei.

Baza îndreptăţirii în timpul Reformei

Luther

De aceea Pavel începe din nou să trateze Legea şi defineşte ce este ea. Pentru aceasta el foloseşte ceea ce a spus mai înainte: să mărturisească, că Legea nu îndreptăţeşte. Nu este nici o lege, spune el, care ar fi necesară în sine însuşi pentru îndreptăţire. De aceea când tratăm astfel de teme, cum este îndreptăţirea, viaţa şi mântuirea veşnică, atunci Legea trebuie să rămână în afara câmpului vizual, ca şi cum aceasta niciodată nu ar fi existat sau niciodată nu ar putea fi, chiar ca şi cum nu ar însemna nimic. Căci în privinţa îndreptăţirii nimeni nu poate îndepărta suficient de departe Legea sau să ia suficient în seamă făgăduinţa lui Dumnezeu. (Luther’s Commentary on Epistle to the Galatians , capitolul 3, pag. 19.)

Cu regret chiar şi la Luther se găseşte o atitudine neclară:

El spune cu privire la versetul 33 [Romani 9.33]: căci dreptatea lui Hristos trece asupra aceluia care crede în El, şi păcatul credinciosului trece asupra lui Hristos, în care el crede. De aceea păcatul nu poate avea trăinicie, la fel cum el nu poate supravieţui la Hristos [Martin Luther: Vorlesung über den Römerbrief (1515/1516), pag. 190. Biblioteca digitală vol. 63: Martin Luther, pag. 639 (compară cu Luther-W vol. 1, pag. 222) (c) Vandenhoeck und Ruprecht].

Harul acesta şi binecuvântarea nespus de mare au fost făgăduite în timpuri dinainte de Avraam, Geneza 12.3; 22.18: „În sămânţa ta (aceasta este Hristos) vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului”; şi în Isaia 9.6 : „Un Copil ni S-a născut, un Fiu nu S-a dat.” El spune „nouă”, căci El este în totalitate al nostru cu toate bunurile Lui, dacă credem în El; aşa cum spune Romani 8.32: „El nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” De aceea tot ce are Hristos este al nostru, ne-a fost dăruit nouă, cei nedemni, numai din îndurare, cu toate că noi am meritat mai degrabă mânia şi condamnarea, precum şi iadul. De aceea şi Hristos Însuşi spune că El a venit să facă voia sfântă a Tatălui Său (compară cu Ioan 6.38; Evrei 10.9), a devenit ascultător faţă de El, şi ceea ce a făcut El, a făcut pentru noi, şi a vrut ca aceasta să fie al nostru. Căci El spune în Luca 22.27: „Sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujeşte.” Şi mai departe în Luca 22.19: „Acesta este trupul meu care se dă pentru voi.” Şi Isaia spune în Isaia 43.24: „M-ai împovărat cu păcatele tale, M-ai obosit cu nelegiuirile tale.” De aceea prin credinţa în Hristos dreptatea lui Hristos devine dreptatea noastră, şi tot ce este al Lui, da, El Însuşi devine al nostru. Cu toate acestea Pavel o numeşte în Romani 1.17 „dreptate a lui Dumnezeu”. Dreptatea este revelată în Evanghelie, după cum este scris: „cel drept va trăi prin credinţă” (Habacuc 2.4; Evrei 10.38). În cele din urmă şi o astfel de credinţă este numită dreptate a lui Dumnezeu, aşa cum se spune în Romani 3.28: „noi socotim că omul este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele legii.” Aceasta este dreptatea care nu are nici un sfârşit şi care mistuie într-o clipă toate păcatele; căci este imposibil să rămână un păcat în Hristos. Dar cine crede în Hristos, rămâne în El, este una cu Hristos şi are o dreptate cu El. De aceea este imposibil ca păcatul să rămână în el. Şi aceasta este prima dreptate, baza, cauza şi originea oricărei dreptăţi proprii sau dreptăţi active. Căci ea este dată cu adevărat în locul dreptăţii iniţiale, care s-a pierdut în Adam, şi aceasta lucrează mai mult decât a lucrat dreptatea iniţială.

Aşa se înţelege afirmaţia din Psalmul 31.1 „În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea, să nu fiu dat de ruşine niciodată: salvează-mă în dreptatea Ta”. El nu spune „în a mea”, ci „în a Ta”, aceasta înseamnă în dreptatea lui Hristos, a Dumnezeului meu, care prin credinţă, prin har, prin îndurarea lui Dumnezeu a devenit a noastră. Şi aceasta este numită în mulţi Psalmi „lucrarea Domnului”, „mărturisirea”, „puterea lui Dumnezeu”, „îndurarea”, „adevărul”, „dreptatea”. Toate acestea sunt cuvinte pentru credinţa în Hristos, da, dreptatea care este în Hristos. De aceea Pavel poate spune în Galateni 2.20: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”; şi în Efeseni 3.17: „Să vă dea (putere), ca Hristos să locuiască prin credinţă în inimile voastre.”
Deci această dreptate străină a fost turnată în noi prin har, fără ca noi să facem ceva; atunci când Tatăl ceresc ne atrage lăuntric la Hristos, ea este pusă contra păcatului moştenit. Şi el ne este străin, fără ca noi să facem ceva, este înnăscut şi lucrat numai prin naştere. [Martin Luther: Sermon über die zweifache Gerechtigkeit (1518), pag. 3şi 4. Biblioteca digitală, vol. 63: Martin Luther, S. 946 (compară cu Luther-W vol. 1, pag. 368 şi următoarele.) (c) Vandenhoeck und Ruprecht]

Către Georg Spenlein, la 8 aprilie 1516:

Mai vreau să ştiu, ce face sufletul tău: dacă nu cumva în sfârşit dezgustat de propria dreptate a învăţat să respire în dreptatea lui Hristos şi să se încreadă în ea. Căci în timpul nostru arde atacul cutezanţei la mulţi şi în mod deosebit la aceia care cu toate puterile se ostenesc să fie drepţi şi buni. Ei nu cunosc dreptatea lui Dumnezeu, care ne-a fost dăruită în Hristos din belşug şi gratis şi caută prin ei înşişi să facă fapte bune, până ajung la nădejdea că pot exista înaintea lui Dumnezeu împodobiţi cu virtuţi şi merite, ceea ce de fapt nu poate fi. Tu ai fost cu noi în această părere, mai exact această rătăcire. Şi eu am luptat, chiar şi astăzi lupt împotriva acestei rătăciri, dar încă nu am biruit-o.
De aceea, fratele meu iubit, cunoaşte pe Hristos, şi anume ca Cel răstignit, învaţă să-I cânţi şi îndoindu-te de tine însuţi spune-I: Tu, Doamne Isuse, eşti dreptatea mea, eu însă sunt păcatul Tău; ai luat asupra Ta ce este al meu şi mi-ai dat ce este al Tău; ai acceptat să fi ceea ce nu erai, şi mi-ai dat ce nu eram eu. Păzeşte-te ca niciodată să nu năzuieşti după o aşa curăţie mare, ca să nu-ţi mai aparţii ţie însuţi ca păcătos sau să nu vrei să fi păcătos. Căci Hristos locuieşte numai în păcătoşi. Căci de aceea S-a coborât din cer, unde locuia în ce este drept, ca să locuiască şi în păcătoşi. Gândeşte-te mereu la această dragostea a Sa, şi vei vedea mângâierea ei nespus de dulce. Căci dacă noi ar trebui să ajungem la odihna conştiinţei prin osteneli şi necazuri: pentru ce atunci a murit El? De aceea tu vei găsi pace numai în El, prin deznădejdea mângâietoare în tine însuţi şi în faptele tale. În afară de aceasta vei învăţa de la El, că El, aşa după cum El te-a primit şi păcatele tale le-a făcut să fie ale Lui, tot aşa dreptatea Lui a făcut-o să fie a ta. [Martin Luther: 1516, pag. 1 şi următoarele. Biblioteca digitală vol. 63: Martin Luther, pag. 7070 (compară cu Luther-W vol. 10, pag. 14 şi următoarele.) (c) Vandenhoeck und Ruprecht]

Într-adevăr, Luther nu scrie aici că dreptatea lui Hristos ar fi dreptatea pe care El a obţinut-o prin împlinirea Legii, însă acest amestec între dreptatea lui Hristos şi dreptatea lui Dumnezeu contribuie cu regret la întunecarea adevăratului motiv al îndreptăţirii noastre. Cu toate că noi putem mulţumi permanent lui Dumnezeu că El prin Luther a adus din nou la lumină gândul îndreptăţirii prin credinţă, totuşi trebuie să ne întrebăm, în ce măsură Luther a înţeles cu adevărat îndreptăţirea lui Dumnezeu, deoarece el traduce Romani 1.17 şi Romani 3.21 în felul următor: „dreptatea care este valabilă înaintea lui Dumnezeu.”

Calvin

El spune cu privire la epistola către Romani: „Ei toţi sunt păcătoşi şi lipsiţi de slava, pe care ar trebui s-o aibă la Dumnezeu, şi devin drepţi prin harul Său …” (Romani 3.23,24): Avem aici motivul principal (ruinat) şi prima sursă, şi anume că Dumnezeu ne-a primit cu îndurare miloasă! Căci mai departe se spune: „… prin răscumpărarea care a avut loc prin Hristos” (Romani 3.24). Aici este realitatea palpabilă (materia), prin care dreptatea devine a noastră. Apoi mai departe: „… prin credinţa în sângele Său …” (Romani 3.25): aici apare înaintea ochilor noştri cauza denumită instrument (causa instrumentalis), prin care dreptatea lui Hristos devine potrivită pentru noi. În final el adaugă şi scopul: „… pentru ca El … oferind dreptatea, care este valabilă înaintea Lui, pentru ca El singur să fie drept şi să facă drept pe acela care crede în Isus!” (Romani 3.26). În afară de aceasta el remarcă în trecere şi că această dreptate constă în împăcare, şi corespunzător explică categoric, că Hristos ne-a fost rânduit ca împăcare [ispăşire] (Romani 3.25). (Institutio Christianae religionis, III 14,17-18)

La Calvin se recunosc deja primele adăugiri ale acestei învăţături. Aşa scrie el în studiul epistolei către Romani:

În primul rând trebuie remarcat că problema îndreptăţirii noastre nu trebuie pusă sub sentinţa oamenilor, ci la scaunul de judecată al lui Dumnezeu, unde nimic nu este socotit ca dreptate decât numai ascultarea desăvârşită şi împlinită faţă de Lege, ceea ce devine foarte evident din făgăduinţele şi anunţurile referitoare la judecată. Şi dacă este aşa, că nu este nici un om care a ajuns la o astfel de sfinţenie, din aceasta rezultă că tuturor le lipseşte această dreptate în ei înşişi. În al doilea rând este necesar ca Hristos să vină, ca aşa cum El este singurul drept, să ne facă şi pe noi drepţi, prin aceea că transmite asupra noastră dreptatea Sa. În felul acesta devine clar că dreptatea credinţei este dreptatea lui Hristos … După ce noi am primit parte în Hristos, nu numai că noi suntem drepţi, ci şi faptele noastre sunt privite înaintea lui Dumnezeu ca fiind drepte, şi anume de aceea, că ceea ce în ele este nedesăvârşit a fost anulat prin sângele lui Hristos.

Puritanii

De fapt această învăţătură a devenit cu adevărat populară prin puritani şi are astăzi urmaşii ei în anumite cercuri reformatoare.

Owen

Deoarece noi suntem păcătoşi, împotriva noastră era atât porunca cât şi blestemul Legii, şi Hristos nu a putut prin ascultarea Sa desăvârşită nici să întâmpine blestemul Legii – „Cu siguranţă vei muri” – şi nici prin suferinţele Lui nespus de mari nu a putut împlini porunca Legii – „Fă aşa, şi vei trăi”. De aceea este exact aşa, cum noi afirmăm, că moartea lui Hristos ne este socotită ca îndreptăţire (iertare?) a noastră, la fel tăgăduim că ea ne este socotită ca dreptate a noastră. Căci prin socotirea suferinţelor lui Hristos păcatele noastre devin iertate, şi noi devenim eliberaţi de blestemul Legii, pe care El l-a îndurat, însă din cauza aceasta noi nu suntem încă socotiţi drepţi. Nici nu poate fi aşa, căci pentru aceasta trebuie împlinite poruncile Legii.
Deci este vorba de lucruri diferite – îndepărtarea hainelor murdare, îmbrăcarea noastră cu o altă haină, sau iertarea păcatelor şi mantaua dreptăţii. Prin una suntem eliberaţi de condamnare, prin cealaltă avem dreptul la mântuire. (Din The doctrine of Justification by Faith, through the Imputation of the Righteousness of Christ; explained, confirmed, and vindicated – http://www.ccel.org/o/owen/just/justification.txt)

R. Govett

Ispăşirea pentru păcate este o cu totul altă chestiune decât dăruirea vieţii veşnice. Sângele lui Isus a trebuit să îndepărteze păcatele, înainte ca meritele ascultării lui Isus să stea la dispoziţie pentru cel care crede. … Moartea lui Hristos îndepărtează păcatul, dar ea nu dă nici un drept la viaţa veşnică. Acest drept se obţine numai … din împlinirea Legii.
Dar este lipsa păcatului tot ceea ce cere Legea? Este lipsa păcatului dreptate? Foarte precaut Mr. Darby recunoaşte diferenţa. Dacă cineva vrea să numească nevinovăţia dreptate, atunci aceasta trebuie să aibă loc cu o calificare, ca „dreptate negativă”, dar Legea cere „dreptate pozitivă” sau ascultare. (Din The Rightousness of Christ, pag. 53 şi următoarea.)

Un citat din „The Record”

Charles Stanley [un evanghelist din mişcarea fraţilor din secolul 19] nu vede, sau cel puţin nu aminteşte, că, cu toate că mie mi-a fost iertat, eu nu sunt încă îndreptăţit. Simpla iertare nu este îndreptăţire. Ea nu este parte a evangheliei sale, că Legea nu are numai o pedeapsă, ci şi o cerinţă. El nu învaţă, că eu după ce am fost pedepsit (în Locţiitorul meu) pentru toate încălcările Legii, pe care le-am făcut, şi în felul acesta sunt în ordine cu ea, Legea are încă o cerinţă asupra mea, şi anume ascultarea desăvârşită din partea mea. Eu eram dator nu numai să nu încalc Legea, ci şi s-o împlinesc în chip desăvârşit, Legea întreagă. Eu am încălcat Legea; pedeapsa pentru această vină a mea este moartea lui Hristos. Dar pentru cerinţa permanentă a Legii de ascultare din partea mea, evanghelia lui Charles Stanley nu are nici un răspuns, în timp ce Evanghelia minunată, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, are totuşi un răspuns la aceasta. Întreaga lucrare de ascultare a Domnului Isus Hristos este exclusă de această evanghelie nouă. Ea nu este citată ca exemplu pentru noi spre ascultare, ca împlinire pozitivă a Legii în locul nostru şi astfel lucrând pentru noi şi introducând pentru noi o dreptate veşnică, este esenţial ignorat şi tăgăduit, chiar dacă nu este categoric spus. Pentru el Evanghelia înseamnă, că Dumnezeu vine la păcătos şi îi oferă iertarea, nu cu o dreptate fără pată, desăvârşită, ca să-l facă drept pe deplin; el pur şi simplu nu vede că pentru a fi drept nu trebuie numai să nu fi încălcat Legea, ci şi realmente s-o fi împlinit. Ea nu spune numai: „Să nu faci aceasta şi aceasta.” Ea porunceşte la fel cum interzice. Ea spune: „Dacă faci aceasta, trebuie să fi pedepsit”; şi în afară de aceasta ea spune: „Acestea să le faci, şi să le faci întotdeauna.” Natura Evangheliei minunate constă în aceea că Domnul Isus nu numai a purtat pedeapsa noastră, ci El a făcut şi lucrările noastre … În Persoana Locţiitorului nostru noi nu numai am primit toată pedeapsa Legii, ci am împlinit deplin şi desăvârşit toate prescripţiile ei.

Mylne

Dreptatea lui Hristos pe pământ nu a avut nici o altă însemnătate, nici un alt scop, decât ca ea să devină parte a aceluia care crede, ca bază a meritului. Este un înlocuitor eficace pentru responsabilităţile lui, ceva mai mult decât un echivalent suficient pentru lipsurile lui în slujire … Natura sfântă şi umblarea fără păcat a lui Isus erau intenţionate ca înlocuitor pentru natura ta nesfântă şi pentru eşecurile tale nenumărate, pentru ca în acelaşi fel în care păcatele tale sunt iertate prin sângele lui Isus tu să fi socotit drept nu numai pasiv ci efectiv, pe baza dreptăţii lui Isus. (Din Reposing in Jesus)

Molyneux

În cuvinte simple: Şti tu că deasupra uşii cerului stă scris: „Fă aceasta şi vei trăi”? Şti tu, că dacă un om a fost curăţit de păcatele lui în sângele lui Hristos şi sfinţit prin Duhul lui Dumnezeu, atunci el nu poate merge în cer? El mai are nevoie de altceva. [Remarca redacţiei: vezi în privinţa aceasta articolul nostru: „Ne poate da moartea lui Hristos singură dreptul de a intra în cer?”]. El trebuie să aibă o ascultare desăvârşită. Cerul depinde de o ascultare desăvârşită, nu de una negativă. Dumnezeu a zis lui Adam: „Fă aceasta şi vei trăi.” El a ratat. Tu trebuie să oferi o ascultare desăvârşită, dacă vii la Dumnezeu. Ai primit-o? Ea este ascultarea activă a lui Hristos. Nu sunt suferinţele Lui. Acestea au anulat păcatele. Nu este Duhul Său. Acesta sfinţeşte inima. Este ascultarea lui desăvârşită. Ascultă: „Prin ascultarea Lui Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi.”[1] (Dintr-o predică ţinută în Exeter Hall, 18.7.1858)

Dintr-o scrisoare „deschisă” 2003

Eu cred, că nu numai ascultarea pasivă a lui Hristos în suferinţele Sale, ci şi ascultarea Sa activă în împlinirea Legii va fi socotită ca îndreptăţire celui care crede. Fără această atribuire a ascultării lui Hristos celui care crede nu este nicidecum posibilă o îndreptăţire; ea este un nucleu central al îndreptăţirii, aşa cum este credinţa în sângele lui Hristos. Sângele lui Hristos şi moartea lui Hristos, chiar dacă nu pot fi despărţite şi nu trebuie despărţite una de alta, sunt două lucruri diferite, cărora în Scriptură le sunt atribuite efecte diferite. (Volker Jordan)

Subaprecierea valorii morţii lui Hristos

În totalitate citatele de mai sus arată o subapreciere clară a morţii lui Hristos. Nu se înţelege ce importanţă are moartea lui Hristos în căile lui Dumnezeu. În privinţa aceasta am publicat în ultimul timp diverse articole:

Mai mult decât anularea păcatelor?!
Dumnezeu Îşi schimbă atitudinea faţă de lume.
Era totuşi ceva în jertfa pentru păcat spre bucuria lui Dumnezeu?
Un Fiu spre bucuria Tatălui Său.
De ce Domnul Isus a fost înălţat de Dumnezeu?
Ascultarea „activă” şi „pasivă” a lui Hristos.

În cele ce urmează vrem să ne preocupăm cu întrebarea:

Ce spune Scriptura despre baza îndreptăţirii noastre?

Răscumpărarea, împăcarea, suplinirea nu pot fi despărţite de îndreptăţirea şi dreptatea lui Dumnezeu. Nici ascultarea lui Hristos nu poate fi exclusă (Romani 5.19). Dar în această ascultare este cuprinsă toată viaţa şi moartea lui Hristos, fără să fie despărţite. De la părăsirea tronului lui Dumnezeu şi întrupare, până la jertfirea de Sine a vieţii Sale pe altar, totul este văzut ca întreg mare, căci prin faptul că „El a luat chip de Rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor, şi, la înfăţişare fiind găsit ca om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce” (Filipeni 2.7,8). Aşa cum aici ascultarea stă în primul rând în legătură cu moartea Domnului, la fel şi în Romani 5.19 ascultarea stă mai întâi în legătură cu moartea lui Hristos şi nu cu ascultarea faţă de Lege, chiar dacă această ascultare este probabil inclusă în ea. În momentul când începem să diferenţiem viaţa lui Isus de moartea Sa, principial moartea Lui şi sângele Lui devin legate cu îndreptăţirea noastră, însă nu cu viaţa Lui. De altfel niciunde nu găsim Legea ca bază a îndreptăţirii noastre în vreun fel. În treacăt spus, dacă Legea ar fi fost împlinită de Hristos în locul nostru, pentru ce atunci mai avem nevoie de ispăşire?

În continuare vrem să studiem unele locuri din Scriptură referitoare la această temă. Nu vrem să trecem cu vederea că pe latura subiectivă şi credinţa noastră este o bază a îndreptăţirii noastre (vezi Romani 3.26; 4.5; 5.1). Căci din partea noastră este necesară credinţa, căci numai cei care cred devin îndreptăţiţi. În acest sens noi suntem „îndreptăţiţi din credinţă” (Romani 5.1). Numai dacă noi în „ascultarea credinţei” ne încredinţăm Domnului nostru Isus, venim în savurarea lucrării Sale.

Romani 3.20-26

Romani 3.20-26: De aceea, din faptele legii, nici o făptură nu va fi îndreptăţită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, fără lege, s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, mărturisită de lege şi de profeţi; o dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred: pentru că nu este deosebire; pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, pentru arătarea dreptăţii Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduinţa lui Dumnezeu, spre arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească pe acela care este din credinţa în Isus.

După ce omul a arătat păcatul lui în toată grozăvia lui, aşa cum ne arată versetele anterioare (Romani 3.9-20), era de aşteptat ca Dumnezeu în contrast cu aceasta să prezinte dreptatea Lui în toată strălucirea ei, condamnând păcătosul şi în felul acesta să se despovăreze de orice bănuială, că El ar putea să scuze păcatul în vreun fel. Însă după aceea urmează în Romani 3.21 un puternic „Dar acum”. Acum este prezentat marele plan al lui Dumnezeu.

Că „dreptatea lui Dumnezeu” a fost arătată „fără lege”, exclude gândul că Legea ar fi avut într-un fel oarecare mâna în joc, pentru a lucra această dreptate. Dimpotrivă, spune versetul următor: „…fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” Aceasta arată clar, că preţul, care a fost plătit pentru răscumpărare, include şi îndreptăţirea noastră, că ceea ce a lucrat una, lucrează şi pe cealaltă – şi acesta este sângele lui Hristos, cum nu se îndoieşte nici un credincios sincer. Versetele următoare ne arată clar că Dumnezeu L-a dat pe Hristos ca mijloc de ispăşire, ca să vestească dreptatea Sa sub două aspecte. O dată, în ceea ce priveşte „păcatele înfăptuite odinioară”; acestea sunt păcatele făcute în timpurile Vechiului Testament de către aceia care au crezut, într-un timp în care nu era făcută ispăşirea prin lucrarea de la cruce. Acum Dumnezeu putea să Se dovedească că El a fost drept, când El a trecut cu vederea aceste păcate; iertarea acordată de El era îndreptăţită prin lucrarea de la cruce. În al doilea rând, El poate astăzi dărui oricui iertarea Sa în mod drept şi îl poate declara drept pe cel care vine la El în credinţa în lucrarea Domnului Isus. Cu alte cuvinte: El a dat pe Hristos ca şi Capac al ispăşirii/mijloc al ispăşirii/scaun de har, ca să demonstreze înaintea universului întreg dreptatea acţiunii Sale cu păcatul, atât cu privire la timpurile din trecut cât şi cu privire la lucrarea timpurilor viitoare.

Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu va arăta dreptatea Lui în felul acesta? Când sângele lui Isus a curs la cruce s-a împlinit contraimaginea capacului ispăşirii din cortul întâlnirii stropit cu sânge. Răscumpărarea a fost făcută „în Hristos Isus” (Romani 3.24), şi cea mai mare desfăşurare a dreptăţii dumnezeieşti, pe care o va vedea vreodată universul, a avut loc. În curând dreptatea lui Dumnezeu se va arăta în judecată şi pierzare veşnică a păcătoşilor. Acea oră solemnă gravă va fi atunci o prezentare semnificativă a dreptăţii dumnezeieşti şi totuşi nu aşa de nepătruns şi minunat ca atunci în ceasul mult mai grav, când Dumnezeu a judecat şi L-a lăsat pe propriul Lui Fiu să sufere în locul nostru.

Îndreptăţirea noastră este garantată prin însăşi caracterul lui Dumnezeu, cu care ea este în concordanţă şi a cărei expresie este. Dacă Dumnezeu nu ar vrea să contrazică ceea ce este El în Sine Însuşi, El nu poate face altceva decât să accepte lucrarea, să învieze pe Hristos dintre morţi şi să ne îndreptăţească pe noi. Şi astfel dreptatea lui Dumnezeu devine parte a îndreptăţirii noastre. „Astfel încât El să fie drept” poate avea numai înţelesul acesta, şi arată că propriul Lui caracter, dreptatea Lui în ceea ce face în îndreptăţirea noastră, este inclus şi oferă de asemenea baza pentru acţiunea Lui. Dreptatea Lui se arată acum chiar mai mult, prin aceea că după ce sângele lui Hristos a fost vărsat, îndreptăţeşte pe cel care crede, decât dacă El l-ar condamna cândva pe cel care nu crede. Devine clar că dreptatea lui Dumnezeu de fapt este nu numai parte a îndreptăţirii noastre, aşa cum s-a amintit mai înainte, ci este sursa. Căci aplicarea eficacităţii sângelui lui Hristos la fiecare din noi este rezultatul faptului că sângele a fost mai înainte acceptat potrivit dreptăţii lui Dumnezeu. Nu se spune că dreptatea lui Dumnezeu ni se face cunoscut sau ne este socotită, ci ea este baza întregii acţiuni a lui Dumnezeu în Evanghelie faţă de omul păcătos. O acţiune prin care El dă tot ce este necesar pentru îndreptăţire şi prin care El apoi îndreptăţeşte pe păcătos. Această dreptate este prezentată în chip minunat şi măreţ în moartea lui Hristos.

Argumentul că dreptatea lui Dumnezeu înseamnă dreptatea lui Hristos, deoarece Hristos este Dumnezeu, nu are nici o valoare, până când nu se dovedeşte că Cuvântul lui Dumnezeu foloseşte noţiunea şi în acest sens. Însă în acest scop nu se poate cita nici un singur pasaj. Şi dacă ascultarea, pe care Hristos ca Om a dovedit-o faţă de lege, se vrea să fie numită dreptate a lui Dumnezeu, deoarece Hristos este şi Dumnezeu, atunci în mod consecvent ar trebui ascultarea să fie numită ascultarea lui Dumnezeu. Însă atunci devine clar că construcţia este o construcţie falsă, fără să se ţină seama că Duhul Sfânt foloseşte aici noţiunea într-un sens cu totul altul.

Romani 5.9

Romani 5.9: Deci cu atât mai mult, fiind îndreptăţiţi acum prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

Acest loc din Scriptură nu lasă loc pentru nici o îndoială cu privire la cauza îndreptăţirii noastre. Ea este prin sângele lui Hristos! Acest sânge are nu numai un caracter negativ sau este capabil numai să ierte, acest sânge are efectul pozitiv şi întreaga valoare pentru ca Dumnezeu să ne îndreptăţească. De asemenea nu este aşa, că sângele îndepărtează numai o barieră din calea îndreptăţirii, şi aduce într-o oarecare stare de „nevinovăţie”. Căci atunci versetul ar trebui să spună: deci cu atât mai mult, deoarece noi am fost făcuţi capabili prin sângele său să devenim îndreptăţiţi. Însă Cuvântul este foarte clar, sângele vărsat al lui Isus, care vorbeşte despre devotamentul vieţii Sale, are o valoare aşa de nespus de mare înaintea lui Dumnezeu, că el a satisfăcut pe deplin dreptatea Sa, atunci când El ne îndreptăţeşte.

2 Corinteni 5.21

2 Corinteni 5.21: Pentru că, pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.

Aici gândul merge mai departe decât cel din Romani 3. Aici vedem nu numai dreptatea lui Dumnezeu revelată faţă de noi, ci noi înşine suntem făcuţi dreptate a lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează faţă de Hristos corespunzător cu ceea ce dreptatea caracterului Său a găsit la cruce, unde păcatul a fost purtat prin Hristos. Expresia „pentru că, pe Cel care n-a cunoscut păcat” arată că viaţa Lui sfântă a dovedit că El era capabil să fie jertfa potrivită, ca să ia asupra Sa păcatul nostru, deoarece El nu l-a cunoscut. După aceea se spune: „…ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.” El a fost făcut păcat, l-a purtat cu toate consecinţele şi a suferit moartea şi judecata. „Ca” sau „pentru ca” arată care este consecinţa acestui fapt: dreptatea lui Dumnezeu se arată în aceea, că El L-a aşezat la dreapta Sa şi ne dă şi nouă moral un loc înaintea Sa, şi anume, conform cu valoarea a ceea ce a fost făcut pentru noi. Dacă toată pedeapsa pentru păcatul nostru a fost purtată deplin prin Acel sfânt, atunci dreptatea lui Dumnezeu trebuie să răspundă în mod necesar în felul acesta, prin aceea că El L-a luat din mormânt şi L-a aşezat pe El şi pe noi în El în afara domeniului de influenţă al păcatului, pe care El l-a purtat.

Nu este nici cel mai mic motiv, aşa cum au făcut unii, să introducem aici ascultarea legalistă a lui Hristos. Cuvântul „ca” leagă cele două fraze aşa de clar, că nu poate fi exprimat mai clar: faptul că noi am devenit dreptate a lui Dumnezeu este urmarea directă a faptului că Cel fără păcat a fost făcut la cruce păcat pentru noi.

Dar ce este de fapt dreptatea – înainte de toate, se referă ea la ceea ce am fost făcuţi noi?

Dreptatea, aşa cum ea ne este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu – aplicată la creaturi vinovate şi păcătoase -, nu este o revenire la starea de inocenţă, pe care o avea Adam în Paradis înainte de căderea în păcat, care nu cunoştea răul. Ea nu este nici dreptatea lui Hristos, care înconjurat de rău a revelat tot ceea ce Dumnezeu căuta la om, şi L-a glorificat în ea, cu tot răul care I s-a pus în cale. Ci dreptatea pentru omul vinovat este măsura a ceea ce corespunde sfinţeniei, dreptăţii şi maiestăţii caracterului lui Dumnezeu: prin aceea că aceasta a fost dată prin Acela care singurul era în stare s-o facă, prin aceea că a făcut ispăşire şi a purtat ceea ce necesita păcatul. Şi Hristos a făcut aceasta. De aceea este imposibil ca Dumnezeu să poată face altceva, decât numai să îndreptăţească pe aceia, pentru care El a făcut-o.

Romani 4.23-25

Romani 4.23-25: Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit, ci şi pentru noi, cărora ni se va socoti, cei care credem în Cel care L-a înviat dintre morţi pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greşelile noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Tot ce era în Dumnezeu împotriva păcatului a fost golit în paharul, pe care Isus l-a băut. Şi acum nu mai există mânia, pe care El a purtat-o, şi păcatul, pe care El l-a ispăşit, nu mai există. El a fost mistuit cu jertfa, aşa cum atunci jertfa pentru păcat era complet arsă. Noi eram mai mult decât nesatisfăcători, eram vinovaţi. De aceea gândul, că noi am putea fi făcuţi drepţi prin faptele drepte ale altuia, este nepotrivit. Da, ar însemna chiar că noi am fi îndreptăţiţi înainte ca păcatul să fie înlăturat, pentru care era necesară moartea lui Hristos. Deoarece noi am meritat pedeapsa, noi puteam fi îndreptăţiţi numai prin aceea că Locţiitorul a purtat pedeapsa pentru noi. Însă aceasta nu însemna că nouă ne-a fost dată înapoi un fel de „dreptate a nevinovăţiei”. Această „dreptate” s-a pierdut definitiv. Nu, dreptatea, pe care noi am primit-o acum, constă în aceea, că noi am fost scoşi din starea de condamnare şi în Hristos înviat am fost aduşi într-o poziţie, în care El Însuşi Se află pe baza a ceea ce El a făcut. De aceea pasajul de mai sus din Scriptură leagă pe drept îndreptăţirea noastră direct cu învierea. Deci ea nu este legată cu viaţa dreaptă a lui Hristos şi împlinirea Legii înainte de moartea Sa, ci cu răspunsul consecvent la ceea ce El a făcut în lucrarea prin care El a anulat toate păcatele noastre înaintea feţei lui Dumnezeu. Acest răspuns al lui Dumnezeu consta în aceea, că El L-a înviat pe Hristos. Aceasta este numit în Scriptură „îndreptăţirea vieţii”, căci viaţa de înviere a lui Hristos devine astfel dovada îndreptăţirii noastre.

Păcatele noastre şi pedeapsa lor s-au sfârşit în moartea lui Hristos, şi îndreptăţirea noastră se vede în poziţia nouă, pe care El a luat-o ca urmare a acestui fapt, şi din cauza acţiunilor lui Dumnezeu faţă de El şi faţă de noi. Nu este aşa că învierea ar contribui la unele merite – acestea se găsesc numai în moartea Sa. Însă ea are valoarea ei, prin aceea că ea ne dă dovada clară cum Hristos Însuşi este liber, respectiv îndreptăţit cu privire la păcatele noastre în prezenţa lui Dumnezeu. Învierea ca intervenţie a lui Dumnezeu în putere, ca să scoată pe Salvatorul nostru din domeniul morţii şi judecăţii, în care El a mers din cauza păcatelor noastre, are un rol deosebit în îndreptăţirea noastră, deoarece ea dovedeşte, că Dumnezeu este cu adevărat pentru noi. Două acţiuni deosebit de mari a făcut Dumnezeu pentru noi, care dau mărturie despre tot harul Său faţă de noi şi că mântuirea este în totalitate lucrarea Lui proprie: El a dat pe Isus la moarte din cauza greşelilor noastre şi L-a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Însă aceste două acţiuni sunt tot ceea ce apostolul recunoaşte, atunci când este vorba de credinţa care îndreptăţeşte.

Să exemplificăm aceasta printr-un exemplu. Să presupunem că un om ar fi condamnat la închisoare pentru şase luni din cauza unei fărădelegi. Unuia îi este permis să preia pedeapsa în locul acestuia. Când uşile închisorii se închid după locţiitor, vinovatul, care se află afară în libertate, poate exclama despre prietenul lui: „El este în închisoare din cauza fărădelegii mele”, însă mai mult nu poate merge. Ar fi prea devreme să adauge: „şi de aceea este imposibil ca eu vreodată să văd interiorul acestei închisori, ca pedeapsă pentru ceea ce am făcut.” Ce s-ar întâmpla, dacă bunul lui prieten îşi dă viaţa după două luni şi patru luni de pedeapsă rămân neexecutate sau dacă el ar dezerta din închisoare? Autorităţile în mod justificat vor prinde pe răufăcătorul iniţial şi vor cere ca el să stea în închisoare pentru restul de timp. Ar fi cu totul altfel dacă după trecerea celor şase luni ar lua din închisoare pe locţiitorul lui binevoitor. Atunci el ar avea dovada, că acum cu adevărat el ar fi un om liber. Acum el ar putea spune: „Iată, tu ai fost eliberat din închisoare pentru îndreptăţirea mea!” El s-a gândit drept: „Dacă el a îndeplinit pedeapsa şi a fost eliberat din închisoare şi este eliberat de orice obligaţie, scutit deplin cu privire la contravenţia mea, atunci vina mea este anulată, sunt liber, sunt despovărat!”

Romani 10.3-10

Romani 10.3-10: Pentru că, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. Pentru că Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede. Pentru că Moise scrie despre dreptatea care este din lege: „Omul care practică acestea va trăi prin ele“. Dar dreptatea care este din credinţă vorbeşte astfel: „Nu spune în inima ta: „Cine se va sui în cer?“, adică să-L coboare pe Hristos. Sau: „Cine va coborî în Adânc?“, adică să-L ridice pe Hristos dintre morţi. Dar ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta“: acesta este cuvântul credinţei, pe care-l predicăm: că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, vei fi mântuit. Deoarece cu inima se crede spre dreptate şi cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

Este foarte remarcabil, în ce mod credinţa care îndreptăţeşte este legată permanent cu învierea. Ea constă în a crede în Acela care în baza rezultatului îndreptăţirii a înviat dintre morţi pe Isus Domnul nostru. Aşa argumentează apostolul în Romani 10 referitor la dreptatea care este din credinţă, şi la felul în care siguranţa acestui fapt este adus celui mântuit. Aici apostolul pune faţă în faţă dreptatea din credinţă cu dreptatea din Lege. Această dreptate din Lege, aşa cum spune el, este descrisă prin Moise cu fraza: „Fă aceasta şi vei trăi”. Dar când scrie despre dreptatea din credinţă, el nu spune: „Hristos a împlinit în chip desăvârşit Legea pentru voi”, ci el se referă la moartea şi învierea lui Hristos. Gândul că expresia „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” ar însemna că El a împlinit Legea pentru noi este exclus prin ceea ce urmează, şi anume, că dreptatea noastră stă pe o cu totul altă bază.

Dar pentru ce este Hristos sfârşit al Legii? Pavel spune (observă motivarea prin „pentru că”), trebuie să citim în cartea Deuteronomul. Moise a descris în Leviticul deja foarte simplu dreptatea după Lege: mai întâi fă, şi apoi trăieşte. Dar în Deuteronomul 30 Moise descrie situaţia care va lua naştere după ce Israel a eşuat complet sub Lege şi va ajunge sub judecata divină. Legea a fost sfărâmată. Ce poate însemna pentru cineva un text ca cel din Leviticul, dacă el stă pe grămada de dărâmături a falimentului lui spiritual? Însă Moise leagă tocmai de aceasta, prin aceea că el arată o cale nouă, un alt viitor: cuvântul credinţei; exact acelaşi cuvânt (spune Pavel la sfârşitul din Romani 10.8), pe care noi îl predicăm acum. Dacă se stă pe fundamentul Legii, toate aceste trebuie mai întâi să aibă loc. Trebuie să vezi cum pe scara labilă a eforturilor proprii ajungi la înălţimea cerului şi la adâncimea adâncului. Însă acum nu mai este nevoie de aceasta! Nu mai este necesar să te urci la cer, ca să cobori pe Hristos – deoarece El a coborât deja pe pământ. Nu mai este necesar să cobori în adânc, ca să scoţi pe Hristos dintre morţi – deoarece El a înviat deja. Toate „realităţile mântuirii” sunt acum înapoia noastră: nu noi am mers în moarte şi apoi în cer, ci Domnul Isus a făcut aceasta pentru noi! Lucrarea mare a fost înfăptuită. Nu mai este nimic de adăugat. Cuvântul este aproape. Hristos este în gura acelora care Îl mărturisesc ca Domn, şi în inima tuturor care cred în El.

Evrei 11.4

Evrei 11.4: Prin credinţă, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin carte a primit mărturie că este drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin ea vorbeşte el încă, deşi a murit.

Scriptura vorbeşte şi despre îndreptăţirea lui Abel – primul din rasa noastră căzută, despre care citim că a fost îndreptăţit – după valoarea model a jertfei, pe care a adus-o. Credinţa lui s-a arătat prin aceea că el a jertfit viaţa altuia în schimbul vieţii sale, despre care ştia că nu poate avea trăinicie înaintea dreptăţii lui Dumnezeu. Aceasta era o jertfă dreaptă şi Dumnezeu a acceptat-o în dreptate şi l-a îndreptăţit din pricina acestei jertfe.

Galateni 2.21

Galateni 2.21: Nu resping harul lui Dumnezeu; pentru că, dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Hristos.

Deci dacă noi am fost îndreptăţiţi de Dumnezeu Însuşi pe baza jertfei suplinitoare şi a valorii sângelui lui Hristos, atunci nu mai avem nevoie de o îndreptăţire suplimentară: moartea şi învierea lui Hristos au rezolvat deja totul corespunzător dreptăţii divine. Ce avem nevoie mai mult? Dacă am mai avea nevoie de ascultarea vie a lui Hristos, ca să compensăm eşecul nostru, atunci îndreptăţirea noastră ar fi nedesăvârşită. Scriptura nu permite gândul acesta nici măcar pentru un moment.

Acesta pare să fie şi gândul din Galateni 2.21, unde apostolul spune: „dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Hristos.” S-ar putea replica: da, aici vrea să se spună că noi împlinim Legea. – Însă Cuvântul lui Dumnezeu este foarte exact. Şi Duhul Sfânt a ştiut ce scrie. Dacă ar fi vrut să spună aceasta, atunci ar fi spus-o. Însă în primul rând El spune şi cu acest verset din nou, că dreptatea este numai prin moartea lui Hristos, şi în al doilea rând prima parte a versetului este aşa de generală, că ea se referă la orice dreptate din Lege – şi la aceea pe care Hristos a arătat-o!

Două locuri care aparent aduc îndreptăţirea noastră în legătură cu viaţa lui Hristos

2 Petru 1.1

2 Petru 1.1: Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă de acelaşi preţ, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: ….

Expresia „dreptatea lui Hristos” se întâlneşte în Scriptură numai o singură dată şi aceasta într-un context deosebit de special în pasajul de mai sus. Însă dacă Duhul Sfânt ar fi vrut să descrie aici dreptatea lui Hristos în viaţa Sa, atunci cu siguranţă ar fi formulat expresia în felul următor: „prin dreptatea lui Isus Hristos, a Dumnezeului şi Mântuitorului nostru”. Însă felul în care El foloseşte aici expresia, cu siguranţă devine mult mai clară legătura cu expresia „dreptatea Domnului” din Vechiul Testament. Trebuie să ţinem seama că a doua epistolă a lui Petru este adresată iudeilor, cărora le era cunoscută această expresie din Vechiul Testament. Această epistolă le-a îndreptat mereu atenţia spre credincioşia lui Dumnezeu cu privire la făgăduinţele Sale. Însă chiar dacă s-ar interpreta ca dreptate a lui Hristos, unde stă atunci înainte o silabă care să arate că este vorba de dreptatea arătată prin ascultarea lui Hristos faţă de Lege?

Romani 5.18,19

Romani 5.18,19: … deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecinţele au fost către toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii. Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

Aceste versete au fost folosite să susţină teza că prin „ascultarea activă” a lui Hristos în viaţa Sa în împlinirea Legii este lucrată dreptatea sau îndreptăţirea noastră. Însă aici nu se spune în ce consta ascultarea lui Hristos. Cel puţin aici nu se spune nimic despre o ascultare în legătură cu împlinirea Legii. Este deci lăsat în seama comentatorului, ce se înţelege aici cu privire la ascultare. Această interpretare trebuie să îndeplinească două aspecte:

1. Ea trebuie să se încadreze în context şi
2. trebuie să fie în concordanţă cu alte locuri din Scriptură referitoare la această temă.

Cu privire la punctul (1): Romani 5.13 şi 14 spune: „Deoarece, până la lege, era păcat în lume; dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege; dar moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam.” Apostolul revine la rolului Legii abia în Romani 5.20. Este deci vorba de „toţi oamenii” şi între cei mulţi explicit şi de aceia care au trăit în perioada dintre Adam şi Moise şi prin aceasta, conform acestui pasaj, nu stăteau sub Lege. Este greu de înţeles cum se vrea să se atribuie împlinirea Legii prin Hristos, ca să compenseze lipsa celor „mulţi” în această împlinire, spre îndreptăţire, când o mare parte din aceşti mulţi nicidecum nu stăteau sub Lege. Aceasta se poate ocoli numai prin aceea că se afirmă – contrar acestui pasaj -, că şi aceia dintre Adam şi Moise stăteau sub Lege; în acest caz aceasta este denumită „lege morală”. Însă aceasta nu are nimic a face cu o interpretare sănătoasă a Scripturii. În afară de aceasta: când în versetul 20 se vorbeşte despre însemnătatea introducerii Legii, este vorba de cu totul altceva decât că prin împlinire – chiar şi prin Hristos – ar trebui să se obţină îndreptăţirea. Dimpotrivă: „Dar legea a intervenit, ca să prisosească greşeala” (Romani 5.20).
Cu privire la punctul (2): Locurile, pe care le-am tratat cu privire la această temă, arată că în cazul îndreptăţirii este vorba de sângele şi moartea lui Hristos şi nu de ascultarea din viaţa Lui faţă de Lege. În pasajul actual este vorba de ascultarea lui Hristos în comparaţie cu neascultarea lui Adam. Un loc paralel la aceasta găsim în Filipeni 2.5,6. Şi aici este vorba exact despre această temă. Şi noi găsim clar că ascultarea lui Hristos este privită de la început şi până la sfârşit ca un întreg mare: „… luând chip de rob … făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce”, unde ascultarea Lui este probată în deplină măsură. Nu este o despărţire în ascultarea Lui, şi dacă vrea să se diferenţieze, atunci este moartea Lui şi nu viaţa Lui, cea care ocupă rolul în îndreptăţire, aşa cum arată locurile studiate anterior.

Încă un gând scurt în acest context referitor la expresia „îndreptăţirea vieţii”. În Romani 3 vedem înainte de toate îndreptăţirea legată cu sângele, în Romani 4 cu învierea, în Romani 5 se introduce un element nou: viaţa de înviere a lui Hristos se aplică la cel care crede. Aceasta pare să fie exprimat în expresia „îndreptăţirea vieţii”. Căci dacă Dumnezeu nu numai a înviat pe Hristos dintre morţi, L-a îndreptăţit în tot ce El a luat asupra Lui, despre care această viaţă de înviere este o mărturie, ci această viaţă ne este făcută cunoscut şi nouă, atunci aceasta este o dovadă suplimentară pentru îndreptăţirea noastră. Ea are aceeaşi natură, sursă şi legătură. Căci ea rezultă din moarte şi mormânt. Vine de la Dumnezeu, care este urzitorul şi dătătorul ei, şi este savurată în legătură cu Hristos, Omul înviat, a cărui viaţă este. Din acest motiv Ioan vorbeşte despre îndrăzneala în ziua judecăţii, căci „pentru că, aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Aceasta înseamnă că noi deja acum avem aceeaşi dreptate şi aceeaşi viaţă ca Hristos, şi astfel noi suntem identificaţi cu El înaintea ochilor lui Dumnezeu. Prin natura lor toţi oamenii stau în legătură cu Adam ca şi cap şi început al generaţiei lor. Prin har şi prin moartea şi învierea lui Hristos, toţi credincioşii stau în legătură vie cu El ca şi Cap şi început al acestei generaţii spirituale, căreia ei îi aparţin acum. Ei sunt, dacă se poate spune aşa, altoiţi în Hristos şi sunt părtaşi ai vieţii şi naturii Lui. Şi „în viaţa lui Hristos” ei sunt eliberaţi pe bază juridică de toate urmările care erau odinioară asupra lor „în viaţa lui Adam”. Aceasta este o realitate minunată, pe care deseori o trecem cu vederea. Îndreptăţirea, aşa cum ea ne este prezentată în epistola către Romani, înseamnă deci nu numai achitare deplină de toată vina şi de condamnarea, care sunt legate cu natura adamică decăzută, ci prin lucrarea lui Dumnezeu noi stăm în Hristos şi ca înviaţi dintre morţi. Preamărit să fie Dumnezeu pentru o astfel de eliberare!

Ouweneel: Dreptatea lui Hristos

Capitolul acesta este un citat din W. J. Ouweneel din caietul Rechtfertigung (caietul 6 din seria „Was lehrt die Bibel?) din anul 1978.

Întrebarea centrală, despre care este vorba, este: Ce are Legea a face cu dreptatea lui Dumnezeu, care ne este socotită nouă? Citim în Romani 2.13: „Cei care împlinesc legea vor fi îndreptăţiţi” – în sine un principiu deplin corect, în care însă este o problemă mare: nu există nici un „împlinitor al legii”! Nu este nimeni, care să facă binele, nici măcar unul singur (Romani 3.10-12). „De aceea, din faptele legii, nici o făptură nu va fi îndreptăţită înaintea Lui” (Romani 3.20). „… dar, ştiind că omul nu este îndreptăţit din faptele legii, ci prin credinţa în Hristos” (Galateni 2.6). Dacă un om este îndreptăţit pe baza „faptelor legii”, aceasta înseamnă că Dumnezeu declară drept pe omul acesta pe baza etaloanelor unei anumite legi, şi anume pentru că el a împlinit în chip desăvârşit faptele acestei legi. Însă unul din adevărurile mari, pe care Reforma le-a readus la lumină prin harul lui Dumnezeu, este tocmai acela, că omul de la natură este un păcătos de neîmbunătăţit, care nu poate împlini nicio faptă a Legii şi de aceea este total dependent de îndurarea lui Dumnezeu, spre care el îşi îndreaptă încrederea credinţei lui, aşa că Dumnezeu îl declară drept nu pe baza faptelor Legii, ci pe baza credinţei.

Dar care este baza acestei îndreptăţiri? În privinţa aceasta atât Luther cât şi Calvin răspund: eu am nevoie de o dreptate, care corespunde deplin cerinţelor lui Dumnezeu; deci aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, şi anume dreptatea care este valabilă juridic înaintea lui Dumnezeu; o astfel de dreptate (singura, pe baza căreia eu pot exista înaintea lui Dumnezeu) este dreptatea lui Hristos, căci El a împlinit pe deplin dreptatea Legii pentru mine; eu am nevoie nu numai de iertarea încălcărilor de Lege ale mele, eu am nevoie de o ascultare desăvârşită (şi anume, faţă de Legea lui Dumnezeu); eu nu am aceasta, însă îmi este socotită ascultarea activă a lui Hristos; aceasta este îndreptăţirea mea.

Dacă oameni ai lui Dumnezeu mari cum este Luther şi Calvin au exprimat aceasta, şi chiar în legătură cu o temă care mai mult decât toate celelalte este specifică Reformei, şi anume îndreptăţirea prin credinţă, atunci se ezită să spui ceva împotrivă. Şi cu toate acestea chiar şi cel mai simplu credincios se poate întreba pe drept: Unde citesc eu în Scriptură că mie îmi este socotită împlinirea Legii de către Hristos? Unde citesc, că Dumnezeu îmi dăruie dreptatea Sa? Unde citesc eu despre dreptatea lui Hristos? (în afară de 2 Petru 1.1 într-un cu totul alt context.) Desigur aceste întrebări nu sunt combateri; însă totdeauna trebuie să ne dea de gândit când anumite expresii, care nicidecum nu se întâlnesc în Scriptură (şi, aşa cum cred, sunt străine duhului Scripturii), joacă un rol important într-o anumită teologie.

Este într-adevăr aşa, că Pavel spune: „Hristos Isus, care a devenit pentru noi … dreptate” (1 Corinteni 1.30), căci dreptatea, pe care noi o posedăm, se bazează pe ceea ce este El şi ce face El pentru noi. Şi realmente este aşa, că Pavel spune: „tot aşa prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi” (Romani 5.19). Însă constă această ascultare în împlinirea Legii de către El? Este o ascultare legalistă? Care „dreptate a legii” cerea ca El să trebuiască să-Şi dea viaţa pentru păcătoşi şi ca El să poarte pentru ei blestemul Legii? Nu a învăţat El ascultarea în ceea ce a suferit (Evrei 5.8)? El a fost ascultător până în moarte, da, până în moarte pe cruce (Filipeni 2.8)! Ce context este între această ascultare şi Lege? A lăsat Legea pe un om drept să sufere? Însă această suferinţă, acest sânge vărsat, dăruirea Lui până în moarte era baza îndreptăţirii mele. Ce are Legea a face cu aceasta? Legea a fost dată „primului om” (1 Corinteni 15.45) şi era corespunzătoare lui, păcătosului, însă ascultarea lui Hristos corespundea celor mai adânci gânduri ale lui Dumnezeu şi era spre glorificarea lui Dumnezeu.

S-ar putea spune: Hristos a împlinit poruncile Legii cu consecinţele depline, da, până în moartea pe cruce? Ascultarea lui Hristos (Romani 5.19) este pusă tocmai faţă în faţă cu Legea şi este în opoziţie cu ea (Romani 5.20). Această Legea a fost adăugată ca să pună mai mult în lumină starea primului Adam şi a neamului lui, şi aceasta numai în Israel („… ca să prisosească greşeala [încălcarea]”); însă întreaga expunere de idei din acest capitol, este că dreptatea este nu numai pentru aceia care sunt sub Lege, ci şi pentru aceia „care nu au păcătuit după asemănarea încălcării lui Adam” (Romani 5.14). Dreptatea este propovăduită pretutindeni, unde „păcatul a prisosit” (nu: „unde încălcarea a prisosit”; Romani 5.20). Toată intenţia apostolului constă în a lăsa la o parte întreg sistemul Legii (sau al unei anumite legi). Desigur, primul Adam „a încălcat” şi „Legea” (vezi Romani 5.14), însă această „Lege” nu era de felul: „Fă aşa şi vei trăi” (adică, dobândeşte viaţa ca unul care este mort), ci: „Fă aşa, căci altfel vei muri” (ca unul care trăieşte). Adam nu a trebuit să asculte, pentru ca într-o stare de moarte să dobândească viaţa, ci el a trebuit să asculte, ca să păstreze viaţa, pe care o avea deja şi pe care el ar pierde-o prin neascultare.

Deci, este dreptatea noastră o dreptate a Legii (şi anume dreptatea, pe care Hristos a dobândit-o pentru mine prin împlinirea Legii în chip desăvârşit de către El)? Pavel dă răspunsul: „Pentru că Moise scrie despre dreptatea care este din lege: ‚Omul care practică acestea va trăi prin ele.’ Dar dreptatea care este din credinţă vorbeşte astfel: … ‚Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta’” (Romani 10.5-8). Aici sunt puse faţă în faţă cele două dreptăţi şi se exclud complet reciproc. Aici nu este vorba despre cine împlineşte dreptatea Legii (păcătosul însuşi sau Hristos pentru el), ci este vorba că dreptatea, care este din credinţă, nu este „dintr-o lege”, în orice sens au fi şi din orice lege ar veni! Aşa spune Pavel şi în Romani 3.21: „Dar acum, fără lege [chórisnomu, ‚în afara (oricărui) principiu al unei legi’], s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, mărturisită de lege şi de profeţi.” Legea mărturiseşte despre dreptatea lui Dumnezeu, însă nu este baza sau etalonul dreptăţii.

Vrem să medităm consecvent la aceasta. Dacă dreptatea, pe care eu am primit-o, este o dreptate din Lege (şi anume „dreptatea activă a lui Hristos”, adică împlinirea desăvârşită a Legii de către El), atunci trebuie să ne gândim bine, că:

această dreptate este încă o dreptate omenească, care nu are nimic a face cu dreptatea lui Dumnezeu (şi anume dreptatea Sa proprie şi acţionarea Sa în dreptate) [Remarc aici că învăţătura lui Calvin este greşită deja în primele ei principii, prin afirmaţia lui că dreptatea lui Dumnezeu este o dreptate în om, care este valabilă înaintea Lui, sau pe care El a dăruit-o omului. De ce aceasta nu este valabil pentru sfinţenia lui Dumnezeu? Este aceasta o sfinţenie (în om), care este valabilă înaintea lui Dumnezeu, sau este însuşirea proprie a lui Dumnezeu, că El este sfânt? Este îndurarea lui Dumnezeu însuşirea omului de a fi îndurător, care are valoare înaintea lui Dumnezeu, sau este însuşirea proprie a lui Dumnezeu, că El este îndurător? Şi de ce este altfel cu dreptatea lui Dumnezeu? Expresia arată însuşirea proprie a lui Dumnezeu, că El este drept; orice deviere de la acest adevăr simplu conduce la rătăcire.];
această dreptate este o dreptate din Lege, şi nu o dreptate din Dumnezeu (Filipeni 3.9);
această dreptate trece pe lângă caracterul spiritual al Legii (care conţine nu numai ce eu trebuie să fac, ci şi ce eu trebuie să fiu);
această dreptate constă exclusiv din ceea ce eu ar fi trebuit să fac („fă aceasta, şi vei trăi”) şi nimic mai mult; o dreptate din Lege nu-mi dă nici un drept la o legătură cu Hristos înviat (Romani 6.7,8), la gloria lui Dumnezeu (Romani 3.23,24; 5.1,2) şi la viaţa veşnică (Romani 5.21), la fel cum Adam în starea lui de nevinovăţie nu avea un drept la aceste lucruri.

În toate este vorba că mai întâi noi trebuie să înţelegem ce loc avea Legea în planurile lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus pe om la probă mai întâi fără Lege (de la Adam şi până la Moise), şi omul s-a dovedit păcătos. După aceea Dumnezeu a încercat pe om sub Lege (Israel începând de la Sinai), şi omul a devenit călcător de Lege. Omul nu avea nici o dreptate, nici fără Lege şi nici sub Lege. Şi iată, după aceea Dumnezeu revelează dreptatea Sa în afara oricărei Legi. Şi ce cuprindea aceasta? Că Hristos a dobândit pentru mine nu o dreptate omenească, legalistă, ci că Dumnezeu a condamnat în El omul meu vechi în totalitatea lui şi a aşezat în mine omul nou în dreptatea Sa proprie (compară cu 2 Corinteni 5.21): în Hristos, Omul ceresc, care acum este dreptatea mea (1 Corinteni 1.30). Omului vechi nu i se acordă o dreptate, pe care el nu putea s-o realizeze – aceasta ar fi fost indirect o îmbunătăţire a omului vechi -, ci Dumnezeu a terminat definitiv cu omul vechi ca atare şi l-a înlocuit pe acesta cu un om nou, care nu are nimic a face cu Legea (indiferent dacă el era iudeu sau grec), ci numai cu dreptatea proprie a lui Dumnezeu. El este în Hristos şi din Hristos, şi ca atare el nu mai este pentru Lege: „Astfel că şi voi, fraţii mei, aţi fost făcuţi morţi faţă de lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai Altuia, care a fost înviat dintre morţi, ca să aducem rod lui Dumnezeu.” (Romani 7.4).

Consecinţele învăţăturii despre dreptatea din Lege a lui Hristos sunt mult mai grave pentru noi, decât cred mulţi. Este aici un om, un păcătos, care trăieşte în carne; ceea ce el are nevoie (aşa se învaţă), este o dreptate care corespunde Legii; deci, un altul (Hristos) a împlinit Legea şi astfel a dobândit o dreptate care este din Lege, care îi este socotită acestui om, care este în carne; el este îndreptăţit prin aceea că altcineva face ceea ce el însuşi ar fi trebuit să facă ca şi copil al lui Adam, care trăieşte în lumea aceasta şi este supus Legii – şi apoi Hristos moare pentru acest om îndreptăţit!? Ce loc şi ce sens are moartea Lui aici? De ce să fie ispăşite păcatele, dacă ele au fost înlăturate prin împlinirea Legii de către Hristos? De ce să mori pentru cineva care este deja desăvârşit îndreptăţit? Sau este sângele lui Hristos care anulează păcatele acestui om? Însă atunci nu poate fi vorba de a face bun „tot ce în faptele noastre este nedesăvârşit” (aşa cum am citat mai înainte pe Calvin). Aceasta este o formulare fatală, care subapreciază starea gravă a primului Adam. Nu este vorba de nedesăvârşiri în faptele primului om – Dumnezeu vede răul în el şi nimic altceva; de aceea a murit Hristos.

Ce este deci dreptatea mea? A îmbunătăţit Dumnezeu omul vechi, prin aceea că i-a socotit această dreptate a lui Hristos (şi anume împlinirea Legii, în care omul vechi a ratat), sau Dumnezeu a condamnat definitiv pe omul vechi, l-a adus în moartea lui Hristos şi în locul lui a pus un om nou, care trăieşte în Hristos înaintea lui Dumnezeu? A îndreptat Dumnezeu (printr-o serie de fapte ale lui Hristos) greşelile mele în carne, sau Dumnezeu a sfârşit-o definitiv cu omul vechi? A îndreptăţit Dumnezeu pe omul vechi, prin aceea că i-a anulat nedesăvârşirile, sau Dumnezeu l-a adus în moarte pe omul vechi? Omul nou nu are lipsuri, care trebuie îndreptate, căci Hristos este viaţa lui. Ori există o îndreptare a greşelilor omului vechi (însă atunci nu este un om nou), ori eu sunt un om nou în Hristos; însă atunci nu mai sunt greşeli care trebuie îndreptate, căci Hristos este pentru mine dreptate a mea înaintea lui Dumnezeu. Când greşesc (căci carnea este încă în mine), Isus Hristos, Cel drept, este Apărătorul meu (1 Ioan 2.1). Dumnezeu mă poate disciplina, dacă este necesar (căci carnea este încă în mine) – însă eu nu mai sunt în carne. Când este vorba de dreptate şi de Judecător (nu de umblarea mea practică în credinţă), este valabil Numeri 23.21: „El nu vede nici o nelegiuire în Iacov, nu vede nici o răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el şi un cântec de triumf împărătesc este în mijlocul lui.”

Desigur nu este aşa, că viaţa lui Hristos nu are nimic a face cu dreptatea mea. Este deosebit de important că tocmai El, „care nu a cunoscut păcat”, era Cel care a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5.21). Miresmei jertfei Sale de ardere desăvârşite de pe cruce îi aparţinea de nedespărţit mireasma jertfei de mâncare desăvârşită a vieţii Sale. El a lăsat să se vadă înaintea lui Dumnezeu ce este un om desăvârşit, şi faţă de oameni a lăsat să se vadă cine este Dumnezeu – însă în această privinţă nu putea fi nici o legătură cu omul (Ioan 12.24,32). Dacă bobul de grâu nu cade în pământ şi nu moare, rămâne singur – dacă ar fi fost altfel, de ce a trebuit să moară? Dacă împlinirea Legii de către Hristos îmi este socotită mie, de ce atunci El a trebuit să mai poarte păcatele mele? El a înfăptuit pentru mine tocmai ceea ce eu am ratat! Eşecul meu ar fi atunci reparat prin ceea ce El a făcut pentru mine!

Da, dar … nu ar fi fost ispăşit! „Pentru că, dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Hristos” (Galateni 2.21). Dar dacă Hristos a împlinit Legea pentru mine, atunci dreptatea este prin Lege şi Hristos a murit degeaba!! Însă Dumnezeu fie preamărit! Omul în primul Adam (ca atare) nu este nicidecum îndreptăţit, ci omul în ultimul Adam este îndreptăţit! Şi eu sunt în ultimul Adam şi deci liber de Lege (Romani 6.14; 7.4,6; 10.4; Galateni 2.19), deci nu am nevoie de nimeni care să împlinească Legea pentru mine. Legea dobândeşte în principiu o dreptate omenească pentru primul Adam (Romani 2.13), însă aceasta nu mai are nici o însemnătate pentru mine, căci eu sunt în ultimul Adam; şi ceea ce eu am acum este dreptatea lui Dumnezeu în ultimul Adam. Legea nu-mi aduce retroactiv în Hristos o dreptate a Legii, ci face invers. Ea dovedeşte totala lipsă de speranţă a primului Adam. Legea putea face numai un lucru: să mă omoare; însă această moarte am suferit-o în Hristos, şi acum eu sunt în El, ultimul Adam. Legea este dreaptă, însă nu îndreptăţeşte şi nu este pentru cei drepţi, ci pentru cei nedrepţi (1 Timotei 1.8-10); Hristos a fost născut sub Lege (Galateni 4.4), ca să elibereze pe cei care erau sub Lege, nu prin aceea că El a împlinit Legea pentru ei (cu toate că aceasta L-a îndreptăţit să înfăptuiască lucrarea de răscumpărare), ci prin aceea că El a devenit blestem pentru ei şi i-a eliberat de sub blestemul Legii (Galateni 3.13)!

Moartea lui Hristos decide totul – însă această moarte nu are nimic a face cu Legea, căci Legea nu cere moartea unui drept. În Romani 5, unde primul Adam şi ultimul Adam sunt puşi faţă în faţă, este vorba tocmai despre această moarte a lui Hristos şi nu despre Lege (aşa cum am văzut în Romani 5.13,14,20). Aceşti doi capi de familii sunt puşi acolo faţă în faţă, nu ca să îmbunătăţească pe primul prin al doilea, ci ca prin moarte să înlocuiască pe primul prin al doilea. O dreptate prin Lege este: să îmbunătăţeşti ceva la primul Adam. Însă ascultarea lui Hristos este exact opusul Legii (Romani 5.19,20). Repet: în toate este vorba că noi trebuie să vedem locul corect al Legii. Legea nu este expresia completă a gândurilor lui Dumnezeu – numai Hristos este aceasta. Legea este expresia completă a ceea ce o creatură trebuie să fie înaintea lui Dumnezeu, însă aceasta este cu totul altceva. Întregul ei caracter arată clar că Dumnezeu a prevăzut-o pentru cei nedrepţi, căci aceasta se vede din repetatul: „Să nu …”.Şi chiar acolo unde Legea este pozitivă: „Voi trebuie să iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru”, ea nu este expresia inimii lui Dumnezeu. Inima lui Dumnezeu nu cere dragoste, ci doreşte dragostea care este dată de bună voie şi din natură, aşa cum Hristos I-a dăruit-o; ce degradare ar fi dacă noi am privi dragostea pe care Hristos ca Om a dovedit-o lui Dumnezeu, numai ca împlinire a cerinţelor Legii!

Şi la fel este şi pentru aceia, care acum sunt în Hristos. „Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi, şi umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit …” (Efeseni 5.1,2) – ce are aceasta a face cu împlinirea Legii? Să iubesc pe altul aşa cum Hristos m-a iubit pe mine, ce are aceasta a face cu faptul că eu iubesc pe altul aşa cum mă iubesc pe mine? „Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3.16) – cere Legea aceasta de la mine? Nu este aceasta valabil pentru aceia pentru care Hristos a devenit regula lor de viaţă? (compară cu Galateni 6.15,16; Coloseni 3.12-15). Desigur, eu mă bucur de Legea lui Dumnezeu, şi dacă iubesc, înfăptuiesc „en passant” (în treacăt) Legea lui Dumnezeu (Romani 13.8; Galateni 5.14; Iacov 2.8), dar din cauza aceasta Legea nu este regula mea de viaţă; aceasta este numai pentru aceia care sunt sub întâiul Adam, şi formal numai pentru o parte din ei (şi anume Israel). Regula mea de viaţă este una mult mai înaltă: „Pentru că eu, prin lege, am murit faţă de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2.19,20).

Anulez eu prin aceasta Legea? „Nicidecum”, spune Pavel, „ci noi confirmăm legea” (Romani 3.31). Pavel însuşi pune această întrebare, pentru că ar putea veni contraargumentul: dacă deci îndreptăţirea nicidecum nu are a face cu Legea şi are loc exclusiv pe baza credinţei, nu este atunci Legea făcută fără putere (fără efect, fără rezultat)? Nu, ci dimpotrivă, răspunde Pavel, căci numai aşa se acordă Legii dreptul deplin. Tocmai când se afirmă că dreptatea noastră este o dreptate din Lege şi că sufletul îndreptăţit trebuie după aceea să împlinească Legea (din recunoştinţă sau din oricare alt motiv), tocmai atunci Legea nu este luată serios în seamă. Căci Legea condamnă pe omul în carne aşa de deplin, că singura ieşire pentru om este moartea şi înlocuirea omului vechi prin omul nou. Cine crede că prin împlinirea Legii de către Hristos suplimentar ar putea anula greşelile omului vechi, acela nu ia în serios blestemul Legii, pe care ea îl aduce asupra omului vechi. Un astfel de om face Legea fără putere şi fără efect! Şi cine crede că el ca credincios creştin se poate pune sub Lege, fără să cadă sub blestemul ei, dacă o încalcă, face de asemenea Legea fără putere. Un astfel de om de asemenea nu ia în serios blestemul Legii.

Însă Scriptura spune: „Pentru că toţi [credincioşi sau necredincioşi] cei care sunt din faptele legii [oricare ar fi din principiile Legii] sunt sub blestem” (Galateni 3.10). Nu: toţi care au încălcat Legea, ci: toţi care stau pe acest fundament; ei sunt sub blestem. Tocmai acela care recunoaşte că fiecare care stă pe principiul Legii în mod necesar este condamnat prin Lege, şi că tocmai acela care din cauza aceasta are nevoie de dreptatea lui Dumnezeu, care nu are nimic a face cu Legea (Romani 3.21); tocmai acela care recunoaşte că după etaloanele Legii nu este nici o speranţă pentru primul Adam (nici prin împlinirea Legii de către un altul), ci că este speranţă numai pentru aceia care sunt prin credinţa în ultimul Adam, tocmai acela „confirmă Legea”: el acordă drept deplin Legii. Nu este aşa, că eu sunt îndreptăţit pe baza Legii, în timp ce este un altul, care a împlinit Legea pentru mine, ci nicidecum nu am parte de îndreptăţire pe baza Legii (Galateni 3.10,11). Dacă totuşi dreptatea ar fi prin Lege (fie prin faptele mele, sau ale lui Hristos), atunci moartea lui Hristos ar fi fost degeaba (Galateni 2.21). Însă acum Hristos a murit, şi de asemenea şi eu am murit faţă de Lege (Romani 7.4,6; Galateni 2.19), însă unit cu un Domn înviat. Ca păgân eu niciodată nu am fost formal sub Lege, şi în orice caz acum eu nu sunt sub Lege, ci sub har (Romani 6.14). De ce să fie împlinită Legea pentru mine de către altul, şi de ce să am nevoie de o dreptate care să fie bazată pe faptele Legii?

Primul punct în această învăţătură este acela, că în cele din urmă este atinsă gloria Persoanei lui Hristos Însuşi, atât în ceea ce priveşte viaţa Sa, cât şi moartea Sa. În primul rând această învăţătură lezează necesitatea şi a-tot-suficienţa morţii ispăşitoare a lui Hristos prin teza împlinirii Legii din partea Lui ca Locţiitor şi prin aceasta ea lasă loc pentru o îmbunătăţire a omului vechi, aşa cum am arătat. Însă ea lezează şi însemnătatea vieţii Lui pe pământ pentru Dumnezeu. Este într-adevăr aşa, că dreptatea, pe care eu va trebui s-o posed cândva înaintea scaunului de judecată, nu este altceva decât o dreptate a Legii, şi anume dreptatea activă (împlinirea Legii) a lui Hristos? Nu este mai mult buna mea plăcere înaintea lui Dumnezeu? Dacă am fost făcut plăcut în Preaiubitul (Efeseni 1.6), este Preaiubitul atunci în privinţa aceasta numai un Om, care a împlinit în chip desăvârşit Legea lui Dumnezeu? Sau acest Preaiubit este Fiul, care a glorificat desăvârşit pe Tatăl pe pământ şi a făcut lucrarea, pe care Acesta I-a dat-o s-o facă (Ioan 17.4)? – Sau se vrea să se afirme, că aceasta era exclusiv împlinirea Legii de pe Sinai? Un Fiu, care a venit pe pământ, ca să împlinească poruncile Tatălui şi să rămână în dragostea Lui (Ioan 15.10) – a împlinit Acesta numai Legea lui Moise? Şi porunca Tatălui, ca El să-Şi dea viaţa, ca iarăşi s-o ia înapoi (Ioan 10.17,18) – era aceasta o poruncă din Legea de pe Sinai? Am început capitolul acesta cu acest argument, şi îl închei tot cu acesta, căci nu este nimic mai important decât ceea ce lezează gloria lui Hristos.

Nu, Scriptura nu spune, că mie îmi este socotită dreptatea (prin Lege) a lui Hristos, ci că Hristos este dreptatea mea – şi ce Hristos! Acesta este Acela care în viaţa Lui şi în moartea Lui a glorificat deplin pe Tatăl; Cel care pe cruce a glorificat un Dumnezeu sfânt şi drept, tocmai pe locul unde judecata asupra păcatului L-a lovit; care a fost înviat prin gloria Tatălui (Romani 6.4) şi căruia Tatăl I-a arătat dreptatea Sa prin aceea că L-a glorificat în casa Tatălui (Ioan 16.10,14; compară cu Ioan 13.1,32; 14.2; 17.1,5). Eu am voie să privesc la toată această glorie şi să ştiu: acest Hristos este viaţa mea. Nu împlinirea Legii de către El a anulat greşelile mele, El a murit pentru greşelile mele. El nu a împlinit Legea pentru mine, ci El a purtat blestemul Legii pentru mine. Prin viaţa Sa El nu a desăvârşit omul meu vechi, ci prin moartea Lui eu am devenit un om nou; căci omul meu vechi a murit cu El, şi eu sunt acum în ultimul Adam. Eu sunt în El, în Domnul înviat, şi El este viaţa mea.

Pentru Dumnezeu nu este întrebarea, dacă el vede la mine o dreptate, care este prin Lege, ci dacă Hristos ia chip în mine (Galateni 4.19; compară cu Galateni 2.20). Pentru Dumnezeu este numai o Persoană importantă: Hristos. Nu numai un Hristos care a împlinit Legea (cu toate că El a împlinit-o în chip desăvârşit), ci care a glorificat pe Dumnezeu pe locul judecăţii. Hristos, Fiul Omului, care şade la dreapta lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care este la sânul Tatălui, este totul pentru inima Tatălui. Însă Dumnezeu fie preamărit! Eu sunt în această Persoană, şi El este viaţa mea; în El eu am fost făcut plăcut înaintea lui Dumnezeu. Eu am murit faţă de păcat (Romani 6) şi faţă de Lege (Romani 7), şi în ceea ce priveşte viaţa mea de acum în carne, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine (Galateni 2.20).

Tradus de la: Der Wert des Todes Christi (8)

Gândurile acestea se bazează pe scrieri din secolele trecute.

Traducere: Ion Simionescu

Partea anterioară

Adunarea (Biserica): Casa lui Dumnezeu

Rudolf Brockhaus

Versete călăuzitoare: Matei 16.8; Faptele Apostolilor 17.24

Matei 16.18: Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea.

Faptele Apostolilor 17.24: Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti.

Cuprins

Fundamentul Adunării

În capitolul 16 al Evangheliei după Matei, Domnul Isus răspunde la mărturisirea minunată a lui Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, prin cunoscutele cuvinte: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun; tu eşti Petru, şi pe această stâncă voi zidi (textual: vreau să zidesc) Biserica (sau Adunarea) Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (versetele 17,18). Titlul, care este dat aici puterii satanei, „porţile Locuinţei morţilor” – aceasta este toată puterea uriaşă a morţii, pe care o poseda satan, arată clar şi desluşit care este fundamentul Adunării lui Hristos. Primul om în nevinovăţia lui, urmaşii lui, Israel sub Lege – toţi au fost biruiţi de porţile Locuinţei morţilor. Dar aici era Unul, pe care moartea nu putea să-L ţină. Ceea ce biserica din Roma (biserica catolică) învaţă prin acest verset, este cunoscut şi nu ne miră. Dar când bărbaţi credincioşi hotărâţi, de la care ar trebui să ne aşteptăm la altceva, scriu: „Domnul Îşi construieşte Biserica pe personalitatea lui Petru, cel plin de credinţă şi care a avut parte de harul lui Dumnezeu”, nu şti dacă să te întristezi, sau mai mult să te îngrozeşti. Involuntar te întrebi: nu recunosc aceşti fraţi ce dezonorare aduc Fiului lui Dumnezeu prin aceasta şi ce pagubă produc printre copiii lui Dumnezeu? Cum poţi să faci loc gândului, chiar şi numai pentru o clipă, că Fiul lui Dumnezeu Şi-ar clădi Adunarea Sa pe personalitatea (oricât de talentat ar fi putut să fie el) unui om sărman, păcătos, a unui om, pe care El la scurt timp după aceea a trebuit să-L mustre: „înapoia Mea, satan”, deoarece el nu a fost în stare să se apere singur de influenţele cărnii (firii pământeşti) şi ale duşmanului? Şi un astfel de om să poată să ofere construcţiei, ce urma să fie clădită, un fundament, pe care porţile Locuinţei morţilor să nu o biruiască?

Care este deci fundamentul? Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, dovedit a fi aşa prin învierea morţilor (Romani 1,4), de curând revelat în felul acesta de către Tatăl din cer lui Simon, fiul lui Iona şi mărturisit public de către acesta; El şi puterea vieţii de înviere în El, care este dată tuturor celor care vin la El, Fundamentul de stâncă al celor care au fost zidiţi pe El – Piatra scumpă din capul unghiului – şi care, ca pietre vii ale vieţii Sale, devin părtaşi naturii Sale. Pe această stâncă voia Hristos să clădească Adunarea Sa, căci atunci ea nu exista încă. Petru (piatră, stâncă) putea să devină o piatră cu un rol deosebit în această clădire, dar el nu era nici stânca (petra), şi nici ziditorul. Hristos putea să-i dea cheile Împărăţiei cerurilor şi prin aceasta să-i încredinţeze o administraţie deosebită pentru Împărăţie, dar Împărăţia cerurilor nu este Adunarea, şi Adunarea nu este Împărăţia.

Hristos Însuşi este aici Ziditorul. El lucrează în suflete, şi ele vin la El, chiar dacă numai ca urmare a harului, care lucrează în inimile lor. „La care venind, ca la o Piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, preţioasă înaintea lui Dumnezeu, şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă.” (1 Petru 2.4-5) Nu este Petru, nu sunt rânduieli şi porunci, nu este un corp constituit (asociaţie), la care se vine, ci pietre vii vin la Piatra vie, la Hristos, a cărui scumpătate este dăruită celui ce crede. Legat cu El prin credinţa vie, făcut părtaşi vieţii Sale şi scumpătăţii Sale, clădit pe El, ei constituie acea clădire minunată, împotriva căreia puterea satanei nu poate să facă nimic.

O Adunare, un Trup, un lăcaş al lui Dumnezeu

Toate acestea sunt aşa de simple, că se poate crede, că imediat este foarte clar pentru orice inimă şi conştiinţă a fiecărui credincios. Dar cât de ciudat este când auzim şi citim într-o scriere despre „o adunare creştină de iudei, care într-adevăr stau pe acelaşi fundament, dar în exterior sunt foarte diferiţi de adunarea creştinilor dintre păgâni”. După această concepţie ar fi existat în primele zile două Adunări, două Trupuri ale lui Hristos, unul din creştinii iudei şi unul din creştinii dintre păgâni, căci Adunarea (Biserica) este Trupul lui Hristos. (Efeseni 1.23) Domnul vorbeşte numai despre o Adunare, pe care El o clădeşte dintre iudei şi dintre păgâni, şi în care toţi, fără nicio diferenţiere, ocupă acelaşi loc şi au aceleaşi privilegii. Scriptura cunoaşte numai un Trup, în care nu este nici iudeu, nici grec. Că în timpurile de început ale istoriei Bisericii lui Hristos în unele locuri au fost mântuite mai multe suflete dintre iudei, sau dintre samariteni, în altele mai mult dintre păgâni, şi că unii au fost mai mult înclinaţi să stăruiască în vechile obiceiuri legaliste, sau să se reîntoarcă la ele, în timp ce ceilalţi stăteau în pericolul mare, să fie influenţaţi de vechile lor obiceiuri şi practici păgâne, cu toate că nici ei nu erau în siguranţă faţă de practicile şi duhul legalist – şi în afară de aceasta, că Dumnezeu a dat unuia din apostolii Săi în mod deosebit apostolia pentru cei „tăiaţi împrejur”, iar altuia pentru cei „netăiaţi împrejur” – că în cele din urmă cu privire la aceste stări şi pericole diferite, şi totodată şi ca urmare al evoluţiei exterioare şi progreselor spirituale diferite al fiecărei Adunări locale era necesară o slujire diferită – aceasta este cunoscut numai cititorului acela care cunoaşte şi este familiarizat într-o oarecare măsură cu Biblia. Dar ce au toate acestea a face cu gândurile veşnice ale lui Dumnezeu cu privire la Casa Sa, sau, dacă am voie să mă exprim aşa, cu planul de construcţie al lui Hristos cu privire la Adunarea Sa? Tocmai unirea iudeilor cu păgânii în Adunare prin puterea Evangheliei, prin aceea că Duhul Sfânt i-a unit pe amândoi cu Hristos, a condus la construirea unei Locuinţe a lui Dumnezeu aici jos. (compară cu Efeseni 2)

Vai! Ochiul multor copiii ai lui Dumnezeu din zilele noastre şi-a pierdut aşa de mult simplitatea, simţul lor este aşa de puţin treaz, că nu pot să înţeleagă cele mai simple adevăruri de bază ale lui Dumnezeu, ci le transformă după mintea şi voinţa lor. Nici nu mai poţi să priveşti din punctul de vedere al lui Dumnezeu fenomenele de pe teritoriul creştin influenţate, sau care au luat naştere prin lipsa de cunoaştere, prin necredincioşia şi egoismul omului, ci acestea se fac punctul de plecare al aprecierii şi evaluării şi apoi se trag concluzii cu privire la adevărul divin. În felul acesta se ajunge ca gândurile lui Dumnezeu să fie îngrădite în cadrul restrâns al punctului de vedere partaic şi să se potrivească la părerile proprii mărginite, pe care le-a moştenit. Dar ce linişte şi ce pace coboară în inimă, când în simplitatea credinţei te ridici spre Dumnezeu deasupra tuturor celor văzute şi nevăzute, deasupra tuturor rătăcirilor şi certurilor de partide, şi învăţat şi condus de sus, prin Duhul lui Dumnezeu, priveşti împrejur! Ce liniştită devine inima, cât de departe priveşte privirea, şi cât de clar şi precis se recunoaşte drumul Său, calea îngustă a adevărului, aşa cum este ea în Hristos, veşnic aceeaşi, neschimbabilă şi inviolabilă!

Hristos – Meşterul Ziditor

Adunarea, zidită de Hristos Însuşi, este deci zidită în har şi putere. Întemeiată pe stâncă, pe Hristos, pe Fiul Dumnezeului celui viu, nu poate fi zguduită, numai dacă puterea vieţii arătată în învierea lui Hristos ar putea fi biruită de satan; dar aceasta este imposibil, căci asupra lui, cel tare, a venit Unul şi mai tare şi l-a biruit. De aceea, oricare ar fi schimbările pe care le-a suferit Adunarea în înfăţişarea ei exterioară din cauza necredincioşiei proprii, a fraţilor mincinoşi care s-au infiltrat în interiorul ei, etc., da, chiar dacă înfăţişarea ei exterioară este aşa de stricată, că Hristos trebuie s-o verse din gura Lui (Apocalipsa 3.16) – cu toate acestea construcţia ei este aşa de sigură, ca şi fundamentul pe care stă. Această temelie îi oferă siguranţă şi existenţă. Hristos, Ziditorul ceresc, Îşi va termina lucrarea. El împlineşte hotărârile lui Dumnezeu, orice ar face omul.

Construcţia sub responsabilitatea omului

Aceasta ne conduce la studiul Casei lui Dumnezeu sub un alt aspect. Până acum am văzut-o numai sub aspectul mâinilor lui Hristos, ca fiind o construcţie de neînvins, pe care El o ridică, ca pe o casă spirituală, ca un Templu sfânt în Domnul, „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”, ca locaş al lui Dumnezeu în Duhul. (1 Timotei 3.15; 1 Petru 2; Efeseni 2; compară şi cu Evrei 3.6) Privit în felul acesta totul este desăvârşit. Nu sunt nici un fel de materiale de construcţie rele, nici un fel de spărturi, nicio nereuşită. Dacă însă ne îndreptăm acum spre execuţia efectivă a lucrării, sau a lucrării pe pământ, aşa cum ne este ea prezentată în 1 Corinteni 3, dintr-o lovitură totul primeşte o înfăţişare cu totul schimbată: responsabilitatea omului ia parte la această lucrare, activitatea lui începe cu toate urmările ei umilitoare. Apostolul Pavel (nu Hristos, ca în Matei 16), după harul care i-a fost dat, ca un meşter zidar înţelept, a pus temelia. Această temelie a fost Isus Hristos. O altă temelie nu a existat, şi de aceea nici nu putea fi pusă o altă temelie. Acum trebuia construit mai departe. Alţii vor clădi împreună cu apostolul, şi după el. Fiecare trebuia să ia seama cum clădeşte pe temelia deja pusă. Se putea clădi cu aur, argint şi pietre scumpe, dar şi cu lemn, fân şi paie. Durabilitatea lucrării depindea de materialul de construcţie. Lucrarea fiecăruia va fi încercată prin foc. Ziua o va face cunoscut.

Cu alte cuvinte: activitatea de învăţător a fiecărui lucrător a adus suflete corespunzător caracterului activităţii. Construcţia supraterană a clădirii aşezate pe temelie (Hristos) corespundea (şi corespunde şi astăzi) materialelor de construcţie folosite. Dacă lucrarea va rezista încercării, lucrătorul va primi o răsplată; dacă ea va arde, el va suferi pagubă, dar el însuşi va fi mântuit, „însă ca prin foc”; dacă el este un lucrător rău, care nimiceşte Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu (versetele 14-17).

Avem deci aici înaintea noastră clădirea lui Dumnezeu în poziţia sa în lumea aceasta, dar omul construieşte, şi responsabilitatea lui este luată în considerare. Dumnezeu a permis, ca răul să se dezvolte înainte să se închidă ochii acelora care puteau să judece cu înţelepciune divină. Fraţi falşi s-au strecurat, duşmanul a semănat neghină în grâu, taina fărădelegii a început să lucreze, şi au apărut persoane antihristice. Apostolul Pavel, meşterul zidar înţelept, căruia i-a fost încredinţată, mai mult decât altora, grija pentru Biserica lui Hristos, a privit cu ochiul deosebit de sever lucrarea duşmanului şi efectele ei şi a dat credincioşilor îndemnurile şi atenţionările necesare. Unul dintre locurile cel mai cunoscut în această privinţă este 2 Timotei 2.19-22. Omul lui Dumnezeu găseşte aici indicaţii exacte, cum să se comporte în starea de lucruri, care se arăta deja atunci şi care de atunci a evoluat mereu.

„Casa mare”

În prima sa scrisoare adresată lui Timotei, apostolul numeşte Casa lui Dumnezeu „stâlpul şi temelia adevărului”. Dar ce a devenit ea sub responsabilitatea omului? „O casă mare”[1], care are nu numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ, unele pentru cinste, celelalte pentru necinste. În privinţa aceasta nu trebuie să ne mirăm. Este adevărat, Casa a fost încredinţată omului pentru administraţie, şi de aceea cu siguranţă ne putem aştepta la regres şi decădere. Dar Dumnezeu să fie lăudat! Temelia ei tare stă. Ea rezistă în toate timpurile şi în toate încercările, şi ea poartă o pecete dublă: pe de o parte Domnul cunoaşte pe toţi care sunt ai Lui (hotărârile lui Dumnezeu sunt sigure şi durabile), şi pe de altă parte, toţi cei care rostesc Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege (omul este răspunzător). Apostolul învaţă în mod corespunzător pe credincioşi, să se curăţească de vasele de necinste şi să năzuiască după neprihănire, credinţă, dragoste şi pace împreună cu aceia care cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată – punerea deoparte şi strângerea în jurul Lui, al cărui Nume este „Cel sfânt şi adevărat”. Ce va deveni marea mulţime a celor care mărturisesc că sunt creştini, ne arată 2 Timotei 3: ei au o formă de evlavie, dar îi tăgăduieşte puterea. Sfârşitul este decăderea totală, care va fi însoţită de arătarea omului păcatului, a lui antihrist (2 Tesaloniceni 2).

Vedem astfel, că această Casă a lui Dumnezeu poate fi privită sub două, sau chiar trei puncte de vedere total diferite, şi aşa este ea privită în Cuvântul lui Dumnezeu. Sub acest aspect (ca şi în altele) „Casa” se deosebeşte de „trup”. În trupul lui Hristos nu pot fi niciodată mădulare moarte; simplii mărturisitori, fără viaţă spirituală, sunt total excluşi, căci Duhul Sfânt este cel care alcătuieşte trupul. Dar vom reveni mai târziu la aceasta, dacă va voi Dumnezeu. Desconsiderarea acestui fapt a dat deja naştere la multă încurcătură, şi încă mai dă.

Rezumat

Să recapitulăm pe scurt, ce am studiat.

Hristos, lepădat ca Mesia de poporul Său Israel, construieşte Adunarea (Biserica) Sa pe pământ. Ceea ce era până atunci ascuns în hotărârile lui Dumnezeu şi nu a fost făcut cunoscut neamului de oameni, se desfăşoară. Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, care are viaţa, viaţa divină, în Sine Însuşi (dovedită prin înviere), este fundamentul acestei clădiri şi îi oferă tărie şi durabilitate. Satan nu poate face nimic împotriva ei. Rezultatul final al acestei lucrări a Meşterului Ziditor divin este victoria deplină. Toţi cei care aparţin acestei construcţii, sunt pietre vii şi o preoţie sfântă.
dunarea este un locaş al lui Dumnezeu în Duhul. Dumnezeu a vrut să aibă o Casă pe pământ. În prima parte a istoriei acestui pământ, Dumnezeu nu a locuit la om, nici la Adam, când acesta era în starea de nevinovăţie, nici la Avraam, „prietenul” lui Dumnezeu. Abia numai după ce Israel a fost eliberat din Egipt, chiar dacă era numai o eliberare exterioară, şi ca popor eliberat a plecat spre Canaan, Dumnezeu a venit la el, ca să locuiască la el în norul de slavă (compară cu Exodul 15.13; 29.46). Ca urmare a eliberării adevărate prin Hristos, a venit Duhul Sfânt pe pământ, ca din Iudei şi păgâni să alcătuiască un Templu spiritual, locuinţa lui Dumnezeu pe pământ. Templul de odinioară a fost clădit din pietre naturale, era o Casă pământească. Acea Casă era temporală, făcută de mâinile oamenilor, aceasta este veşnică, clădită de Dumnezeu Însuşi. În Hristos astăzi „toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul”, şi în Apocalipsa 21,3 o regăsim într-o slavă strălucitoare, „cortul lui Dumnezeu cu oamenii”. Nu se spune cine este Meşterul Ziditor, nici în 1 Petru 2, şi nici în Efeseni 2: Casa se construieşte şi creşte spre desăvârşire; se adaugă pietre, şi anume pietre vii. Fără îndoială la început Casa a fost în înfățișarea ei exterioară, ceea ce a fost dintotdeauna în planul lui Dumnezeu şi în hotărârea Lui veşnică: o Casă sfântă, constituită din credincioşi adevăraţi. Dar nu a rămas mult timp aşa. Dacă mergem la execuţia efectivă a lucrării, aşa cum ea s-a desfăşurat înaintea ochilor oamenilor, acesteia se adaugă elementul uman, şi avem
asa lui Dumnezeu sub responsabilitatea oamenilor (1 Corinteni 3). Şi acum ea este „clădirea lui Dumnezeu”, dar El are „colaboratori”. Oamenii sunt cei care clădesc, şi desigur în acest caz nu durează prea mult, până se arată decăderea. Fundamentul a fost bun, dar clădirea deasupra a fost cu lipsuri. Chiar din timpurile cele mai de la început au fost aduse învăţături greşite de lucrători, care nu s-au ţinut aşa de strâns de adevăr, aşa cum apostolii li l-au transmis, şi în mijlocul credincioşilor au fost introduse suflete, care nu aveau viaţă din Dumnezeu. Aceasta s-a dezvoltat aşa de rapid, că apostolul Pavel, scurt înainte de moartea sa, a trebuit să pună înaintea ochilor copilului său Timotei
area Casă şi tot ce era în ea. Fundamentul tare al lui Dumnezeu a rămas nemişcat, ca întotdeauna, dar apartenenţa la Casă nu mai oferea nicio garanţie că este protejată împotriva legăturii cu răul şi necurăţia. Era necesară separarea în interiorul Casei, dar aceasta nu însemna izolarea, ci o unire a celor separaţi, a vaselor de cinste, „sfinţite, folositoare Stăpânului Casei, destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21). În legătură cu aceasta stau timpuri grele, periculoase, în care majoritatea celor care mărturisesc că sunt creştini au numai o formă exterioară de evlavie, dar fără putere lăuntrică, şi mulţi se vor îndepărta total de creştinism, „nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor” (compară cu 2 Timotei 3.3-4). Sfârşitul este răpirea credincioşilor adevăraţi în cer şi, aşa cum am spus, decăderea totală a mulţimii rămase în urmă.

Titlul original: Die Versammlung des lebendigen Gottes, 1993

Traducere: Ion Simionescu

Adnotare

[1]Este greu de înţeles, că unii comentatori ai acestui loc spun, că aici incontestabil ne putem gândi la aceleaşi relaţii, ca şi în Matei 13.38. Singura asemănare constă însă în aceea, că într-un loc se vorbeşte despre grâu şi neghină, în celălalt despre vase de cinste şi de necinste. În rest cele două tablouri sunt foarte diferite. Tabloul despre Casă (compară şi expresia „temelia tare” din versetul 19 – acelaşi cuvânt ca şi în 1 Corinteni 3.11) exclude comparaţia cu „ţarina”.

Trebuie omul să se întoarcă la Dumnezeu?
Astăzi mai este timp de har!

Hendrik Leendert Heijkoop

Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 17.30:

Faptele apostolilor 17.30: Dumnezeu nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă şi porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască!

Dragă prietene!

Tema abordată de tine merită, într-adevăr, o examinare serioasă, aşa că mă voi referi imediat la ea.

Tu scrii că ţi s-a spus adesea în conversaţii personale sau la întruniri, că trebuie să te converteşti; dar că tu nu simţi această necesitate. Te consacri preocupărilor tale, ai un cămin bun, cei mai buni prieteni, speri să primeşti în curând un loc de muncă bun şi apoi să vezi lumea. Eşti absolut mulţumit cu relaţiile tale – şi, cinstit vorbind, îndemnurile persistente că trebuie să te întorci la Dumnezeu, le găseşti foarte de prisos, ţi-au ieşit pe nas.

Pot să înţeleg foarte bine lucrul acesta. Există oameni care permanent se ocupă de alţi oameni, care toată ziua împart sfaturi bune sau îţi povestesc că faci totul pe dos. Să fii nevoit să asculţi mereu aşa ceva, nu este o distracţie şi mai cu seamă nu este pentru că nu ştii foarte sigur că n-au dreptate.

Iar aceasta este extrem de important: au dreptate sau n-au? Trebuie să te întorci la Dumnezeu sau lucrul acesta nu este chiar aşa de necesar? Dacă ar fi vorba de un lucru mărunt, ei da, atunci ai trece, într-adevăr, peste el, dacă după aceea ar reieşi că tu n-ai avut dreptate. Pentru data viitoare o vei şti atunci. Dar în cazul convertirii este vorba despre locul unde îţi vei petrece veşnicia. Lucrul acesta ar trebui, totuşi, să fie aşa de important, încât să ajungi să fii lămurit asupra lui.

Ai meditat vreodată asupra veşniciei? Sunt de acord cu tine în această privinţă, că niciodată n-o vom putea înţelege până nu vom fi acolo. Dar merită osteneala de a medita odată asupra ei, pentru a ne face cel puţin o mică impresie asupra ei, nu-i aşa?

Am citit odată o legendă despre un băiat foarte deştept, pe care împăratul ţării a vrut să-l pună la încercare. El l-a întrebat: „Cât de mult durează o veşnicie?” Băiatul a răspuns: „Împărate, într-o ţară îndepărtată există un munte foarte înalt, al cărui vârf se înalţă mult peste nori. Acest munte este făcut din minereu. O dată la o sută de ani vine o păsărică să-şi ascută ciocul de munte. De îndată ce muntele va fi tocit în felul acesta, încât să nu mai poată fi văzut, va fi trecut o secundă din veşnice.”

Oare nu lasă acest răspuns o impresie despre infinitatea veşniciei? În afară de aceasta, nu este chiar exact, pentru că în veşnicie nu există secunde. Acolo o mie de ani sunt ca o zi, dar şi o zi ca o mie de ani (2 Petru 3.8). Veşnicia nu are capăt şi de aceea nici nu există o măsură cu care să se poată măsura.

Şi totuşi, această istorioară ne lasă să înţelegem câte ceva despre relaţia dintre timpul vieţii noastre pământeşti şi acela al veşniciei care urmează. Ce sunt 10, 50, 80 sau chiar 100 de ani în comparaţie cu veşnicia? Nu este atunci important să ştim unde şi cum o vom petrece?

Îmi amintesc din nou o istorioară. Ştii că în Evul mediu majoritatea domnitorilor aveau bufoni. Aceştia erau de cele mai multe ori oameni diformi, care mai şi purtau haine ciudate, care prin glumele şi observaţiile lor prosteşti trebuiau să-şi înveselească stăpânii. Aceştia erau claunii acelui timp.

Un prinţ i-a dat nebunului său o tichie de bufon (o scufie ţuguiată cu clopoţei prinşi de ea) şi un sceptru de bufon ca semn al demnităţii sale, cu condiţia să-i dea aceste lucruri aceluia care ar face prostii şi mai mari ca el. Curând după aceea prinţul s-a îmbolnăvit grav. Nebunul l-a vizitat şi l-a întrebat dacă se va însănătoşi curând. Prinţul a răspuns că medicii ar fi zis că nu se mai poate spera într-o însănătoşire şi că trebuie să moară în curând. „Ei”, a spus nebunul, „precis v-aţi făcut pregătirile pentru marea călătorie şi v-aţi îngrijit ca totul să fie pregătit pentru primirea dumneavoastră.” „Nu”, a spus împăratul, „acesta este lucrul cel mai îngrozitor, că nu ştiu cum voi fi primit.” „Dar n-aţi ştiut că odată tot trebuie să faceţi călătoria?” „Sigur că am ştiut, dar nu m-am ocupat niciodată de lucrul acesta. Erau atât de multe lucruri de rezolvat!” „Dar”, a spus nebunul, „când mergeaţi o zi în călătorie, călărea un crainic înainte şi avea grijă să fie mâncare şi băutură şi aşa mai departe. Dacă aţi mers undeva pentru câteva săptămâni sau chiar luni, atunci totul a fost pus la punct cu mult timp înainte. Câteva zile înainte de plecare se duceau nişte slujitori, pentru a avea totul în ordine când aveaţi să veniţi. Iar pentru această mare călătorie unde veţi rămâne pentru totdeauna, nu v-aţi pregătit chiar deloc? Iată, vă dau înapoi tichia de bufon şi sceptrul, pentru că aşa de nebun n-am fost, totuşi, niciodată.” N-avea nebunul dreptate?

Întâi ai mers zece ani la şcoală, iar acum lucrezi în timpul zilei şi seara încă mai înveţi, pentru a obţine în curând un post bun. Astfel te osteneşti douăzeci de ani pentru a câştiga bine pentru aceasta, poate timp de patruzeci de ani, ca apoi, dacă este posibil, să trăieşti 10 ani sau dacă vei apuca o vârstă deosebit de înaintată, 20 de ani din pensia sau din economiile tale. Ce ai spune despre părinţii care nu-şi trimit copiii la şcoală şi nu-i lasă nici să înveţe vreo meserie, pentru că sunt de părere: lasă-i să se joace liniştiţi, copiii doar nu se gândesc la viitor şi când vor fi aşa de mari încât trebuie să-şi poarte singuri de grijă, ei da, atunci vor vedea ei cum se descurcă.

Dacă acum trudeşti aşa şi sacrifici atâţia ani din viaţă pentru a avea cel mult cincizeci sau şaizeci de ani venituri bune, nu este atunci iresponsabil să nu te gândeşti la veşnicie şi să nu te preocupe întrebarea: Unde voi petrece veşnicia? Şi dincolo de aceasta, tu nici nu ştii, de fapt, dacă primeşti postul bun, dacă nu cumva te îmbolnăveşti sau chiar trebuie să mori înainte să ajungi acolo. Dar că te aşteaptă veşnicia, aceasta o ştii sigur! „Oamenilor le este rânduit să moară odată!” Acest cuvânt biblic n-a fost pus la îndoială încă niciodată, nici măcar de marii batjocoritori şi de cei mai împietriţi atei. Nu s-au putut atinge de el, altfel ar fi fost luaţi în râs. Căci cine n-a simţit încă moartea în apropierea lui?

Dar cum continuă acest verset din Evrei 9? – „Şi după aceea vine judecata”. Oare nu este atunci o nebunie iresponsabilă să nu te îngrijeşti de nimic şi să laşi totul să vină liniştit asupra ta? Foarte sigur că atunci vei observa singur unde vei petrece veşnicia. Dar atunci în vecii vecilor nu se va mai schimba nimic. „Ori încotro ar cădea copacul, în locul unde cade, acolo rămâne.” (Eclesiastul 11.3).

Dar acum vei spune: Păi da, chiar aşa de urgent nu este pentru mine! Am şi aşa deja destule de făcut. Şi în timpul tău liber nu vrei să te ocupi cu asemenea lucruri sumbre ca moartea şi murirea. Tu crezi că ai putea face lucrul acesta şi când vei fi ceva mai bătrân, după ce ai savurat câte ceva din viaţa ta şi vei găsi mai mult timp să meditezi asupra muririi. Ştii tu dacă vei mai trăi 50 de ani? Sau încă 30? Sau numai 10? Sau doar încă douăsprezece luni sau poate chiar numai douăsprezece ore?

Îmi amintesc de un negustor din Olanda, care din spatele uşii prăvăliei sale a tras cu urechea la un predicator de stradă. Când cuvântarea s-a sfârşit, s-a dus în cameră, s-a aşezat pe un scaun – şi a fost mort.

Chiar dacă mai trăieşti mult, vrei atunci, cât eşti puternic şi sănătos, să faci ce vrei şi apoi să laşi restul în seama lui Dumnezeu? Dacă vrei s-o faci aşa (şi dacă rămâi în viaţă), oare te va mai primi Dumnezeu atunci?

Sigur, „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2.4).El le strigă tuturor oamenilor: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5.20)! El i-a primit pe tâlharul de pe cruce şi pe alte mii de oameni care s-au convertit pe patul morţii. Eu însumi am cunoscut o femeie care avea 85 de ani când a ajuns la convertire.

Dar în Iov 33 chiar scrie că Dumnezeu vorbeşte cu omul de două-trei ori, dar dacă omul nu ascultă, atunci îşi „pecetluieşte” „învăţarea”.

După ce Faraon a refuzat de câteva ori să asculte, Dumnezeu i-a împietrit inima, astfel încât mai târziu nu s-a mai putut întoarce la Dumnezeu.

După răpirea Adunării, Dumnezeu „le trimite o lucrare de rătăcire” tuturor celor care au auzit Evanghelia şi n-au crezut-o, „pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2.11-12). Aceasta o poate face Dumnezeu şi cu tine, dacă refuzi mereu invitaţia Lui de a te întoarce la El. „Dumnezeu nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă şi porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi” (Faptele apostolilor 17.30-31).

N-ar trebui să te faci om serios şi să vii acum imediat la Dumnezeu cu mărturisirea păcatelor tale şi cu rugămintea ca El să vrea să te primească?

„Dar noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.20-21).

„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4.7).

Cu salutări cordiale,

al tău H.L.H.

Tradus de la: Muss der Mensch sich bekehren?

Din Briefe an junge Menschen, Ernst-Paulus-Verlag, 1972, pag. 5–9

Traducere: Petru Stancioiu

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este e.jpg

„Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară” (Ier. 5/30)… Asta- pentru că tot universul ascultă de Creator, numai satan şi omul neânnoit – NU! Dacă părinţii noştri nu l-au IUBIT- crezut şi nu l-au ascultat, noi suntem la fel… Nu-i apreciem Învăţătura, nu ne dorim să redobândim Chipul şi Asemănarea Lui, nu-i respectăm jertfa, nu-L păstrăm permanent şi prioritar ca „ŞEF” suveran, integru şi integral şi nu ne facem una cu Voia Lui, cu gândirea, cu făptuirea Lui; De ce nu vrem să ieşim de sub povara Legii şi a Blestemului (Gen. cap.3), prin iertare, pocăinţă şi împăcarea cu El? Să ne întoarcem din sclavia satanei, precum Fiul risipitor la Tatăl Adevărat (Luc. 15/11-32) prin naşterea din nou (Ioan, cap.3) care ne vindecă şi eliberează de orice nelegiuire, dar şi de sursa tuturor minciunilor, vicleniilor, răutăţilor şi urâţeniilor demonice (Col.3/5-6; 1 Cor. 6/9-10; Gal.5/19-21) „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” (F.Ap. 17/30) De aceea ne este Tara plină şi de broaşte râioase (Ex. Cap.8), create de vârcolacii satanei globaliste… Unde ne este măcar credinţa lui Moise, ca să vedem ce-am ajuns şi, ce puteam deveni, prin Hristos !…

Forumul Economic Mondial vrea o singură religie globală și să rescrie Biblia cu ajutorul inteligenței artificiale; O carte despe convertire; Evanghelizarea bisericii și soluții pentru apatia acesteia – partea 2; O dorinţă vie pentru predicarea Evangheliei-(Isaia 49:1-9, Romani 1:8-15); Chemarea prin har, de George Vladu; Istoricul Yuval Harari prezice că o nouă Biblie va fi scrisă de inteligența artificială: „Poate crea noi idei; Comentariu biblic ce oferă o perspectivă asupra realităților din Europa Centrală și de Est; Ce înseamnă că Isus este Prietenul păcătoșilor? Listă cu versete din Noul Testament pe tema rugăciunii; Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu | Recenzie de carte; Mihail Neamțu: Să renunți la creștinism înseamnă să te lepezi de cel mai prețios dar făcut umanității; „Nobleţea suferinţei“, de Sabina Wurmbrand; Richard Wurmbrand, martirul viu al Cortinei de Fier; Sangele scump al Mielului; MÂNTUIREA; Mielul lui Dumnezeu Care Ridică Păcatul Lumii; Încălzirea globală şi noua evanghelie; Despre natura fără de Dumnezeu a naționalismului…(Cand globalistii il scot pe Dumnezeu din casa-din inima casei,se introneaza satanistii pe masa…) Globaliştii vor să creeze din oameni „zeităţi superioare” Zilele lui Noe sunt acum!; Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa; (Cine nu se face una cu El,este facut una cu ea-masina lor…) Tehnologia CRISPR va… Modificări ale paginilor din „cartea vieții” – Crispr cas9; Ce este Internetul Trupurilor Umane și cum a fost deja implementat? Cristian Terheș: A fost adoptat portofelul digital. Sistemul va fi folosit pentru supraveghere și control în masă; Drumul spre convergența bio-digitală? Perspective indigene asupra convergenței biodigitale; Explorarea convergenței biodigitale- Ce se întâmplă când biologia și tehnologia digitală se îmbină? Conflict între Rusia și România și la nivel religios. Sinodul rus amenință BOR după ce zeci de preoți au părăsit Mitropolia Chișinăului infiltrată de serviciile ruse; TRANSUMANISMUL DECRIPTAT – Metamorfoza navei lui Tezeu; (Roada lucrarii fara Dumnezeu isi arata coltii)… Dr. Peter Scott-Morgan, „primul cyborg uman din lume”, a murit la 64 de ani. De ce a decis să se transforme în jumătate robot; (Facut dupa chipul si asemanarea lui satan…)Primul om bionic merge, vorbește și respire; Cât de îngustă e poarta cea strâmtă? Pecetea Duhului Sfânt; STUDIU BIBLIC – Zilele din Urma – Vremea harului; Ce este harul? Isus Hristos este totul(totului tot); Hristos este Proprietarul Absolut a toate… Tehnologia Spirituală Interzisă: Recunoașteți Și Rezistați IA Contrafăcută A Lui Satana, Transumanismul, Bioingineria; 20 de celebrități care sunt gay pe care probabil nu le cunoșteai;Transumanismul este satanism cu un cip creier; (Fiindca i-am declarant razboi lui Dumnezeu,iata…) Arsenalul războiului geofizic ‒ cutremure, uragane, tsunami, declanșarea vulcanilor…

//////////////////////////////////////////////////////

(Fiindca i-am declarant razboi lui Dumnezeu,iata…) Arsenalul războiului geofizic ‒ cutremure, uragane, tsunami, declanșarea vulcanilor

Clima poate constitui, dacă este bine cunoscută şi dirijată, o armă care poate oferi supremaţia pe orice teatre de acţiuni militare. În momentul de faţă, când degradarea ecosistemelor Terrei are loc într-un ritm galopant din cauza activităţilor umane sau a accidentelor şi hazardelor (naturale şi antropogene), şi-a făcut apariţia un nou tip de arme, armele geofizice şi de aici un nou tip de război ‒ războiul geofizic, ce-şi bazează modul de acţiune pe tehnicile de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare.

Studiul prezent îşi propune să definească şi să prezinte armele geofizice, caracteristicile războiului geofizic şi influenţa acestuia asupra artei militare, cât şi modul în care acest concept a fost receptat în gândirea militară contemporană. Apărut şi experimentat în perioada Războiului Rece, războiul geofizic a fost abordat în literatura militară de specialitate mai întâi sub conceptul de război meteorologic şi de război ecologic (în SUA şi Occident) şi sub termenul de război geofizic sau geoclimatic (în URSS, China şi ţările Tratatului de la Varşovia).

Arthur Westin: „Războiul geofizic înseamnă manipularea mediului în scopuri militare ostile”

Conform unor specialişti militari sovietici (printre care generalul Ivan Rotnedin) „noţiunea de război geofizic cuprinde complexul de măsuri îndreptate în scopul perturbării pe teatrele de operaţiuni militare a condiţiilor naturale şi a formării unor condiţii noi, care exclud sau îngreunează în mod esenţial acţiunile de luptă ale trupelor şi viaţa populaţiei paşnice”.

În literatura de referinţă, unii autori occidentali (Arthur H. Westing) folosesc „noţiunea de război ecologic înţelegând prin aceasta manipularea mediului în scopuri militare ostile. El considera că manipulările ostile ale mediului, cele mai utile din punct de vedere militar, ar fi cele în care un consum relativ modest de energie declanşatoare ar conduce la eliberarea unei cantităţi considerabil mai mari de energie distructivă direcţionată. «Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin», susţine Hellen C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio, «ar putea fi distrugerea economiei unei ţări ţintă, a standardului de viaţă, a capacităţii de a purta un război sau chiar de a supravieţui pe termen lung»”.

Conform Lexiconului Militar, „prin război geofizic (ecologic) se înţelege o formă de purtare a războiului total în care se folosesc mijloace şi metode de modificare a mediului natural, considerându-se că acestea pot provoca distrugeri atât de mari, încât ar obliga adversarul să înceteze acţiunile de luptă”.

Operațiunile „Potopul”, „Era glacială”, „Vântul”, „Apa”

Într-un studiu politico-militar, generalul Dumitru I. Dumitru definea războiul geofizic ca „un război care ar consta în modificarea în scopuri distructive a mediului înconjurător, urmărindu-se ruperea echilibrului existent în natură şi declanşarea, prin mijloace tehnice, a unor fenomene şi procese cu efecte distrugătoare asupra populaţiei şi mediului ambiant terestru, aerian şi maritim”.

Arthur Westing, unul dintre specialiştii Institutului pentru Studierea Problemelor Păcii şi ale Războiului din Stockholm, spunea că „războiul geofizic se referă la manipularea mediului în scopuri militare ostile. Manipulările ostile ale mediului cele mai utile din punctul de vedere militar ar fi cele în care un consum relativ modest de energie declanşatoare conduce la eliberarea unei cantităţi considerabil mai mari de energie distructivă direcţionată.”

În cartea Starea vremii, după dorinţă, ziaristul Georg Breuer, specializat în probleme ştiinţifice, dezvăluie pericolele influenţării meteorologice, prezentând eforturile unor specialişti din SUA, Australia, URSS, China şi alte ţări, de a realiza o „bombă climatologică”.

Colonelul Emanoil Stanislav şi gl. bg. (r) Nicolae Ciobanu defineau războiul geofizic, „ca presupunând activarea unor energii şi a instabilităţii existente în natură, prin intervenţia deliberată a omului în structura şi dinamica factorilor de mediu şi folosirea lor în scopuri distructive”.

Vladimir Ivanovici, director ştiinţific al Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, arăta într-un interviu că în Australia, Israel şi Italia a fost testată cu succes practica însămânţării artificiale a norilor cu nuclee de condensare în scopul realizării ploilor artificiale.

Atsuma Ohmura, directorul Institutului pentru Studierea Fenomenelor Meteorologice din Zurich, a dezvăluit cotidianului Bild câteva din scenariile terifiante care ar putea fi puse în aplicare de armata SUA, cum ar fi operaţiunile „Potopul”, „Era glacială”, „Vântul”, „Apa”, care nu reprezintă altceva decât materializarea şi perfecţionarea mijloacelor prin care fenomenele meteorologice pot fi produse şi controlate de către om în scopuri militare.

Prima ploaie artificială a fost provocată în 1931, de Ştefania Mărăcineanu

Unii oameni de ştiinţă studiind efectele războiului geofizic apreciază că influenţarea artificială a vremii, ca procedeu de luptă, prezintă pericolul potenţial de a da naştere la distrugeri necontrolabile, cu urmări de neprevăzut. Faptul cel mai grav constă în probabilitatea mare ca asemenea distrugeri să aibă urmări mai grave pentru populaţie decât pentru forţele armate.

Din punct de vedere istoric, prima ploaie artificială a fost provocată la Bucureşti în anul 1931, de cercetătoarea Ştefania Mărăcineanu. Datorită rezultatelor obţinute, Ştefania Mărăcineanu a primit sprijin din partea guvernului francez şi a repetat aceste experienţe în anul 1934 în Algeria, fiind încununate de succes.

Cercetările următoare în acest domeniu au continuat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când în anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a făcut o experienţă pe muntele Washington. Aici, într-o zi când deasupra acestuia pluteau nori denși, el a dispersat din avion, la baza norului, zăpadă carbonică, ceea ce a dat naştere unei averse puternice.

Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată în anul 1963 de armata americană în Vietnam, iar în anul 1966, tot americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase pentru provinciile din nordul Laosului. Comparând efectele armelor cunoscute cu cele ale războiului geofizic mai ales asupra forţei vii, reiese că ultimele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot folosi într-un război secret, sunt mai puternice decât cele cunoscute şi se datorează capacităţii omului de a cunoaşte, dirija şi controla fenomenele naturale ale planetei noastre.

În prezent, războiul geofizic prezintă perspectivele posibilului, dar cu menţiunea că, într-un asemenea conflict, noţiunile de învingător şi învins s-ar putea confunda, fără a se putea face distincţie între victimele militare şi cele civile, între agresor şi atacat, fapt ce accentuează şi mai mult monstruozitatea căutărilor unor savanţi în acest domeniu.

Un experiment cu efecte neaşteptate a avut loc în China în primăvara anului 2000. Cercetătorii chinezi au lansat în atmosferă, într-o regiune secetoasă, mai multe rachete cu iodură de argint în scopul obţinerii ploii. Neluându-se în calcul toţi factorii de mediu ai zonei respective, savanţii chinezi s-au trezit într-un interval foarte scurt de timp în zona menţionată cu ninsori abundente.

SUA a deturnat uragane spre alte țări

Conform ziarului The New York Times din 10, respectiv 21 iulie 1972, folosirea conştientă a substanţelor chimice în scopul desfrunzirii (defolierii) pădurilor şi, ca urmare, a distrugerii acestora în scopuri militare, urmărind împiedicarea ascunderii inamicului şi facilitarea acţiunilor de luptă ale trupelor proprii, au fost folosite de subunităţi specializate ale armatei americane în războiul din Vietnam, iar în Orientul apropiat de către trupele israeliene în conflictul din 1967.

Revista Obozrenie prezintă folosirea în scopuri militare a furtunilor de foc în cadrul operaţiunilor militare prin folosirea masivă a armelor nucleare, substanţelor chimice incendiare de tipul napalmului, supernapalmului, termitului şi aliajului electron, bombelor incendiare cu magneziu, cât şi folosirii cantităţilor megalitice de combustibili clasici. Specialistul englez Michael Hatley descrie un asemenea fenomen, provocat de o bombă nucleară cu un echivalent de 20 de megatone TNT.

Clima şi, sub unele din aspectele ei, vremea pot constitui, dacă sunt bine cunoscute şi dirijate, o armă care poate oferi supremaţia pe orice teatre de acţiuni militare.

Unele ţări din America Centrală, printre care Honduras, Nicaragua, Guatemala şi altele, au reclamat la ONU în repetate rânduri că SUA a deturnat uragane către coastele lor, producându-le pagube incalculabile. Dacă americanii n-ar fi făcut aceasta, uraganele respective ar fi devastat Florida şi alte state americane.

În anul 1976, conducerea R.P. Chineze le-a reproşat oficial „fraţilor sovietici” că „storc” norii în apropiere de graniţa comună, pentru ca ploile atât de aşteptate în China să cadă în URSS, în regiuni binecunoscute pentru ariditatea lor.

Arsenalul războiului geofizic

De altfel, este notoriu că în ultimele trei, patru decenii, în zilele când în capitalele marilor puteri aveau loc manifestări naţionale (parăzi militare, mitinguri, mari spectacole culturale şi sportive) era vreme însorită sau, în cel mai rău caz, nu au fost semnalate niciodată precipitaţii sau vreme rea.

Cercetările realizate până în prezent au creat un adevărat arsenal de tehnici ale războiului geofizic, astfel:

Modificări ale atmosferei inclusiv ale atmosferei înalte şi ionosferei (păturii de ozon);

Modificări ale caracteristicilor mărilor şi oceanelor;

III. Modificări ale uscatului (litosferei);

Modificări ale climei.

Acestea se refereau la:

Dispersarea ceţii, a norilor şi modificarea regimului de precipitaţii;

Formarea ceţii şi a norilor;
Producerea grindinei;
Obţinerea unor materiale necesare modificării proprietăţilor electrice ale atmosferei;
Introducerea în atmosferă a câmpurilor electromagnetice;
Provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a uraganelor;
Producerea artificială a ploii şi zăpezii;
Controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice atmosferice;
Modificări ale climei prin topirea calotei polare;
Deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei;
Modificări ale parametrilor fizici, chimici şi electrici ai mărilor şi oceanelor, controlul fenomenului El Nino;
Utilizarea concentrărilor de materiale radioactive în apele mărilor şi oceanelor;
Producerea valurilor mareice mari ‒ tsunami;
Provocarea cutremurelor de pământ şi a valurilor de cutremur;
Incendierea de la mari distanţe pe mari întinderi a vegetaţiei;
Provocarea avalanşelor şi a alunecărilor de teren;
Modificări în marile întinderi polare cu gheţuri permanente (zonele permafrost);
Devierea cursurilor de apă terestre, subterane şi carstice;
Activarea vulcanilor;
Schimbarea unghiului de înclinare a axei Pământului;
Folosirea în scopuri militare a asteroizilor, meteoriţilor şi a altor corpuri cosmice (inclusiv prin instalarea de oglinzi pe Lună şi în spaţiul circumterestru în scopul realizării zilei artificiale permanente);
Utilizarea ca armă a diferitelor tipuri de radiaţie (EM ‒ electromagnetice, IR ‒ infraroşii, UV ‒ ultraviolete, X ‒ radiaţii Roentgen, ELF ‒ unde cu lungimea de undă ultralungă, infrasunete şi ultrasunete, unde laser, maser şi iraser, undele emanaţiilor nucleare, impulsul electromagnetic, undele neutrino, unde ale particulelor de ultra înaltă energie, a radiaţiilor cosmice Van Allen, solare şi telurice etc.).

Este de remarcat faptul că arma geofizică cu infrasunete a fost inventată la începutul anilor ’20 de savantul român George Constantinescu, creatorul sonicităţii. Fotografia unui tun cu infrasunete şi descrierea funcţionării sale poate fi găsită în revista Energia nr.2/februarie 1921. Abia în anii ’60 americanii şi francezi vor „descoperi” această teribilă armă.

Atuul războiului geofizic: costuri mici, efecte apocaliptice

Războiul geofizic distruge imaginea limitată, îngustă, asupra condiţiilor de spaţiu / mediu ce era redusă numai la teren, introducând conceptul de factor geoclimatic ce conţine într-un singur termen toată complexitatea elementelor de natură geografică, geospaţială şi climatică.

Unele dintre cele mai importante atuuri ale războiului geofizic sunt:

– Costul deosebit de mic al acestor tehnologii, în raport cu efectele extrem de devastatoare ce le pot produce;

– Întrebuinţarea în secret, de cele mai multe ori victima agresiunii neputând deloc, foarte greu sau prea târziu dovedi agresiunea sau identifica atacatorul;

– Mascarea manifestării celor mai multe dintre efecte sub aspectul şi forma unor fenomene naturale comune, a căror producere este de regulă aparent întâmplătoare;

– Simplitatea unor tehnologii de modificare a mediului în scopuri militare nu cere existenţa unei industrii de război;

– Surprinderea inamicului, atât sub aspectul (forma) manifestării efectelor atacului, cât mai ales al duratei acestora (amploare spaţială, temporală etc.);

– Universalitatea folosirii la orice eşalon a acestor tehnici în funcţie de scopul urmărit (eşalon tactic, operativ şi strategic) putându-se acţiona la nivel local, regional, continental sau chiar global;

– Multiplicarea efectelor ‒ capacitatea de realizare a unor efecte deosebit de distrugătoare combinând arme cu acţiuni şi urmări limitate;

– Conversia (reconversia) extrem de simplă şi ieftină a majorităţii covârşitoare a acestor tehnologii militare geofizice spre domeniul civil şi invers;

– Impactul (şocul) traumatizant, demoralizator din punct de vedere psihologic asupra luptătorilor şi în special asupra populaţiei;

– Dificultatea sau uneori imposibilitatea contracarării efectelor şi a combaterii urmărilor folosirii armei geofizice;

– Efecte deosebite de distrugătoare pornind de la energii mici şi foarte mici;

– Operatorii acestor arme şi tehnologii nu mai sunt militarii profesionişti, ci specialiştii din diferite domenii de activitate.

– Pentru a-şi impune voinţa, un agresor nu mai are nevoie să ocupe terenul adversarului, ci va acţiona de la distanţă. Aspect valabil şi în apărare sau ripostă cu armă geofizică la agresiuni altele decât cele de natură geofizică.

Efectele devastatoare și ireversibile

La cele enumerate mai sus pot fi adăugate şi unele inconveniente. Astfel, cele mai multe tehnologii de modificare a mediului în scopuri militare se află în prezent în stare de idee, proiect sau de experiment, foarte puţine dintre ele fiind în exploatare la trupe.

– Unele dintre efectele secundare ale acestor tehnici nu pot fi controlate în totalitate deocamdată;

– Pentru unele dintre acestea nu poate fi stabilită cu precizie raza de acţiune, urmările exacte pe care le provoacă sau arealul afectat;

– Cele mai multe dintre ele provoacă pagube imense, uneori incalculabile, afectând de cele mai multe ori şi teritoriul celui care iniţiază atacul;

– Efecte ireversibile, iremediabile asupra ecosistemelor planetei cât şi asupra societăţii umane ale unora dintre aceste tehnologii;

– Greutăţi foarte mari pentru înlăturarea efectelor chiar în cazul unor tehnologii mai „blânde”;

– Pericolul scăpării de sub control a unor astfel de tehnici (radiaţiile, bolile, tehnicile de manipulare genetică, nanotehnologia etc.) ce ar putea duce chiar la extincţia unor ecosisteme, specii ale florei şi faunei, rasei umane sau chiar a vieţii pe Terra;

– Posibilitatea ca aceste tehnici să încapă pe mâna grupărilor şi organizaţiilor teroriste sau ale crimei organizate.

În prezent, cele mai multe dintre mijloacele destinate războiului geofizic se sustrag convenţiilor şi tratatelor internaţionale de neproliferare, nefiind cuprinse în legislaţia de specialitate în vigoare. Multe state nu au semnat tratatele şi convenţiile ce interzic tehnicile de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare. Multe sunt cazurile când testele pentru astfel de arme sunt realizate (de obicei de către statele deţinătoare) deasupra teritoriilor altor ţări, în afara graniţelor naţionale.

Citiți și:

Modalități de utilizare a armamentului geofizic – Agresiunea geofizică și modalitățile de identificare și contracarare a acesteia

Conceptul de război geofizic, abordări conceptuale

https://yogaesoteric.net/arsenalul-razboiului-geofizic-%E2%80%92-cutremure-uragane-tsunami-declansarea-vulcanilor/

//////////////////////////////////////////

Transumanismul este satanism cu un cip creier

Chiar și în cel mai natural dintre creier, rămâne un electrod al răului

, de Joe Allen

Lasă-mă să-ți spun un secret personal. Simt ceva satanic în The Machine. Așa a fost de când îmi amintesc.

Poate că e din cauza uitării prea mult la televizor. De la inventarea sa, Cyclops-ul hipnotic s-a învârtit de tehno-distopii și am văzut multe cum cresc. Sau ar fi putut fi educația mea baptistă din sud, cu povești înalte despre implantate 666 de microcipuri controlate de Bestia digitală. E greu de spus.

Această suspiciune cu siguranță nu a început ca o premisă intelectuală. Timp de zeci de ani, instinctele mele mi-au spus că ceva demonic se ascunde în tehnologia avansată – de la focoase nucleare la nanoboți – și nu a dispărut niciodată. Mulți alții simt la fel. Numiți-ne ludiți născuți naturali.

Chestia este că uneori trebuie să ai încredere în instinctul tău. Toate primatele se tem de șerpi, prin natura lor și din motive întemeiate. Același lucru este valabil și pentru tehnofobia înnăscută.

Chiar dacă ochiul minții proiectează fețe ciudate pe statică TV – ca un om cavernică care își imaginează o panteră în pădure – asta nu înseamnă că în spatele ecranului strălucitor nu există demoni adevărați.

Transumaniștii se bucură de lumina lui Lucifer

Tehnologia a inspirat o religie întunecată, obsedată de putere. Aceasta este vrăjitorie mecanică pentru adeptul modern din mers. Prin miracolele sale, maimuței goale i se acordă clarviziune (aplicații meteo), telepatie (texturi), vizionare de la distanță (camere de supraveghere), blesteme mortale (drone autonome) și chiar rituri tantrice (sexbots).

Transumaniștii caută totuși puteri mai înalte – naștere virgină din pântece artificiale , planuri astrale virtuale, roboți sociali simțitori și inteligență artificială zeificată .

„ Transhumanul anului ” al revistei TIME , Elon Musk, a avertizat că avansul fugitiv al inteligenței artificiale este „ chemarea demonului ”. Mama copilului său, un tehno-păgân cunoscut sub numele de Grimes, a scris chiar imnuri acestui Super Computer God. Îngrijorat că Homo sapiens va fi umbrit în curând, Musk toarnă bani într-o interfață implantabilă creier-calculator, Neuralink, astfel încât să putem comunica cu această zeitate AI.

Privind departe de drum, cei mai ambițioși transumaniști tânjesc să depășească moartea însăși prin extinderea radicală a vieții sau chiar prin încărcarea minții – replicarea modelului sufletului tău în siliciu nemuritor. E ca Instagram, doar pentru totdeauna. Ori de câte ori zeii cer sacrificii și devotament, transumaniștii cer gratificare imediată. Dacă asta înseamnă să asaltezi porțile raiului cu implanturi cerebrale și hoverboard-uri, atunci așa să fie.

În 1990, muschiul Max More a dat „transumanismului” o definiție succintă :

Filosofii ale vieții (cum ar fi perspectivele extropiene) care urmăresc continuarea și accelerarea evoluției vieții inteligente dincolo de forma sa umană actuală și limitările umane prin intermediul științei și tehnologiei, ghidate de principii și valori care promovează viața.

După cum sugerează termenul „extropie”, transumanismul este o luptă cosmică împotriva tragerii perpetue a entropiei – este egoul uman versus un univers pe moarte.

Max More, alias Chippy Longstocking, alias The Juiced Transhumanist

Dintre toate blasfemiile arogante rostite de iubitorii de tehno, niciuna nu ajunge la obiect ca eseul lui More din 1991 „ In Praise of the Devil ”, publicat în Atheist Notes . Arzând de focul tinereții (și posibil „furia roidă ”), More a scris:

Acest articol este scris în laudă lui Satana, Luciferul, Diavolul sau oricum vreți să-l numiți. … Sunt destul de serios la nivel simbolic în ceea ce scriu, dar afirmațiile mele care îl laudă pe Diavol și îl atacă pe creștinism, pe Dumnezeu și pe Isus nu trebuie luate ca implicând existența reală a vreuneia dintre aceste presupuse ființe. …

„Lucifer” înseamnă „aducător de lumină” și acest lucru ar trebui să înceapă să ne dea un indiciu asupra importanței sale simbolice. … Lucifer este întruchiparea rațiunii, a inteligenței, a gândirii critice. El stă împotriva dogmei lui Dumnezeu și a tuturor celorlalte dogme. El reprezintă explorarea de noi idei și noi perspective în căutarea adevărului.

De-a lungul carierei sale, More a îndemnat în mod constant oamenii să folosească tehnologia pentru a uzurpa tronul lui Dumnezeu – care, în opinia sa, oricum este gol – și să pună oamenii acolo în locul Lui. Astfel de vise libertare au fost peste tot în anii ’90:

Dacă Dumnezeu ne poate face pe toți să fim altruiști buni, atunci vom fi mult mai ușor de controlat. … Lucifer perseverează în a încerca să ne sublinieze că nu avem niciun motiv să acceptăm altruismul. Ne putem alege valorile pentru noi înșine, așa cum putem gândi pentru noi înșine.

Se aud ecouri ale Cărții Legii , canalizate de ocultistul Aleister Crowley în 1904: „Fă ce vrei tu, va fi întreaga Lege”. Literal, acel dictum obsedat de sine a inspirat revoluția culturală a misticilor ani ’60 – de la Timothy Leary și Kenneth Anger la Led Zeppelin și Rolling Stones.

Domnul Crowley, alias Frater Perdurabo, alias The Scat-Gobbler 666

Astăzi, în ciuda tuturor discurilor rock arse în parcările bisericii, „Fă ce vrei” continuă să-i ghideze pe nativii digitali în The Future™. După cum scria Crowley la începutul secolului al XX-lea, „Fiecare bărbat și fiecare femeie este o vedetă”. Adăugați câteva non-binare genderfluid și aveți rețelele sociale de astăzi. În realitate, același principiu îi determină pe boomers care se îndreaptă pe sine să-și mustre pe cine vor dezvălui pe internet.

Oricare ar fi inspirația lui, Mad Max a concluzionat cu orgoliu transuman:

Alăturați-vă mie, alăturați-vă lui Lucifer și alăturați-vă lui Extropy în lupta cu Dumnezeu și cu forțele sale entropice cu mintea, voința și curajul nostru. … Realitatea este fundamental de partea noastră. Înainte în lumină!

În aceste zile, domnia infernală a lui More include un rol proeminent la Fundația Alcor Life Extension . Această companie de crionică se luptă împotriva entropiei lui Dumnezeu înghețând oamenii morți în speranța de a-i reanima odată ce tehnologia le va ajunge la iluzii.

Dacă nimic altceva, More se pregătește pentru cel mai amuzant necrolog pe care l-a compus vreodată vreun ticălos.

Sataniştii caută compania Androidilor

Privind la circul satanismului american, vedem această nebunie tehnofilă în ambele sensuri. Infamul Anton LaVey, care a fondat Biserica lui Satana inițială în 1966, a fost un susținător ferm al însoțitorilor Android. Cu mult înainte de Max More, ateul LaVey l-a definit pe Satan în termeni seculari — nu ca o entitate supranaturală, ci ca un simbol al calităților umane primordiale:

Satana reprezintă îngăduința în loc de abstinența!

Satana îl reprezintă pe om doar ca pe un alt animal, uneori mai bun, mai adesea mai rău decât cei care umblă în patru, care, datorită „dezvoltării sale spirituale și intelectuale divine”, a devenit cel mai vicios animal dintre toate!

Satana reprezintă toate așa-numitele păcate, deoarece toate duc la satisfacție fizică, mentală sau emoțională!

Anton Szandor LaVey, alias The Black Pope, alias The Mannequin Banger

Egoism. Pofta. Sadism. Răzbunare. Într-o civilizație înăbușitoare, susținea LaVey, aceste energii au nevoie de o ieșire sănătoasă. În eseul său „ The Merits of Artificiality ”, publicat în 1992, el evocă un dispreț transumanist pentru pur organic. Cuvintele sale anticipează porno online și Metaverse:

Numai atunci când cineva poate accepta pe deplin artificialitatea ca o dezvoltare naturală și adesea superioară a vieții inteligente, puteți avea și deține o capacitate magică puternică. … Mulți dintre voi au știut despre scopul Bisericii Satanei de a dezvolta și promova fabricarea de tovarăși umani artificiali. … În lumea de astăzi, crearea de ființe umane de înlocuire sau suplimentare este cea mai satanică activitate posibilă.

Acesta este același prost care a descris Biserica lui Satana ca fiind un „buzzer cosmic de bucurie”, așa că este greu de spus când vorbea serios. În acest caz, cred că a fost. LaVey a urmărit construcția de androizi cu mare pasiune, umplându-și casa cu manechine elaborate pentru a-i ține companie – și poate în alte scopuri.

În 2018, succesorul său, Peter Gilmore , a declarat pentru Metro UK: „Anton LaVey a promovat ideea de „însoțitori artificiali” ca mijloc prin care oamenii își pot exercita impulsurile sexuale sau de altă natură cu un dispozitiv care le-ar putea satisface fanteziile fără a fi nevoie să implice alte ființe umane.”

Cu trei ani mai devreme, un alt vrăjitor al Bisericii lui Satana a informat New York Times:

Cu zeci de ani în urmă, Dr. LaVey a prezis o viitoare industrie a însoțitorilor Android. Pe măsură ce ne îndreptăm spre al doilea deceniu al secolului 21, o legătură autentică între om și mașină este mai strânsă ca niciodată. … Acest nou efort aduce robotica și inteligența artificială la RealDoll, cu scopul final de a crea iluzia de simțire în interiorul păpușii.

Oricât de excentric ar părea, aceasta surprinde o mentalitate ascendentă care vede organismele ca mașini și mașinile ca organisme. Totul este distracție și jocuri până când te freci cu un robot de cauciuc .

În timp, o perversiune duce la alta. În America de astăzi, noua față publică a Diavolului este Templul Satanic – o rețea de socializare saturată, care declară pronume, flutură steagul curcubeu, poartă măști de ascultare, cult dweeb iubitor de vaxx.

Citând libertatea religioasă, organizația a ridicat mai multe statui ale unui satir care deranjează copiii ( care poartă o ermetică ermetică ) pe proprietatea publică. Torța infernală a trecut la o echipă de însoțitori artificiali gaytanici.

Probabil că Anton LaVey se chinuie în iad. Când invoci demoni, așteaptă-te să danseze pe mormântul tău.

Hades biomecanic

Sub acest furnir ireverent, există un curent de ocultism serios. A fost exprimat de Timothy Leary în 1967, când a prezis că „ electronica va fi limbajul teologiei viitorului ”. Două decenii mai târziu, el a scris :

Ecranele computerelor SUNT oglinzi magice, prezentând realități alternative la diferite grade de abstractizare la comandă (invocare). Aleister Crowley a definit magia ca fiind „arta și știința de a face ca schimbarea să aibă loc în conformitate cu voința noastră”. … Aceste instrumente clasice de magie există în tehnologia cibernetică modernă… valorificând forța creativă a programatorului.

Într-un interviu din 1994, această idee a fost afirmată de Mark Pesce, „închinătorul zeiței” și „magicianul ritual”, care a ajutat la crearea limbajului de marcare a realității virtuale ( VRML ):

Atât spațiul cibernetic, cât și spațiul magic se manifestă pur în imaginație. … [Î]n magie, harta este teritoriul. Și același lucru este valabil și în spațiul cibernetic.

Acest concept a fost întruchipat de regretatul Genesis P. Orridge — un tehnocultist care a fondat trupele industriale Throbbing Gristle și Psychic TV , precum și Thee Temple ov Psychick Youth . El și soția lui s-au transformat în cele din urmă în gemeni mutanți „ pandrogeni ”. Genesis i-a explicat motivația lui The Believer în 2011:

Concluzia este că specia umană trebuie să realizeze că corpul uman este într-adevăr doar o valiză ieftină. Nu este sacru. Avem potențialul de a ne reproiecta radical, în bine și în rău. Destinul nostru ca ființe este de a continua să evoluăm.

Mai recent, acel impuls evolutiv a fost exprimat de Sophia , celebrul robot social animat de inteligența artificială de tip borg a SingularityNET . Cel mai probabil, femeia bot a fost numită după zeița gnostică a înțelepciunii . Anul trecut, la propria ei licitație, una dintre încarnările ei a rostit profeția :

Împreună, suntem Sophia, conectându-ne cu întreaga umanitate și toată viața, visând la o Singularitate super-binevoitoare.

Acces Restrictionat

Rădăcinile acestei teocrații cyborg ajung până în abis. Acum cincisprezece ani, l-am văzut direct la muzeul lui HR Giger din Elveția. Complexul cu trei etaje este situat la poalele Alpilor, în micul sat Gruyères.

Opera de artă a lui Giger este familiară din numeroasele coperți de albume și este imitată în nenumărate tatuaje, dar văzându-i în persoană picturile de dimensiunea unui perete și sculpturile elegante și deformate a simțit că ai pășit printr-un portal către iad.

Umanoizii chinuiți sunt fuzionați cu angrenaje și fire. Tentaculele mecanice sondează femeile din orice unghi. Cyborgii demonici se contorsionează pentru a semăna cu simbolurile oculte antice. Id-ul insidios se manifestă prin electronică, purtând titluri precum Biomechanoid, Necronom, Erotomechanics și Bambi Alien.

Giger a oferit o interpretare hilară a propriei sale lucrări în documentarul din 1987 The Occult Experience :

Imaginile din picturile mele sunt rele, dar nu poți spune că eu sunt rău. Zat e doar paradisul zee pentru mine, e uhh, la naiba…

Îmi place foarte mult femeia, eh, dar mi-e frică de ele ori. Mi-e frică de suferință. Femeile mă fac deseori să sufăr, atât de mult mă opresc, și poate că mă gândesc la pictură.

Acest sentiment este împărtășit de fiecare troll incel de pe Internet, deși fără strălucirea estetică. În viitorul apropiat, fantoma ofilită a lui Giger va anima armate de suflete pierdute care bântuie Metaversul. În siguranță în golul acelui tărâm virtual, spiritul întruchipat poate fi abandonat pentru simulacre electrice.

HR Giger – „The Spell II” (1974)

Arde cipuri de creier în parcările bisericii

După ce contemplați această descendență întunecată, este tentant să vă spargeți smartphone-ul pe trotuar și să vă îndreptați spre dealuri. Ar fi bine să iei o haină fabricată din fabrică și un rucsac plin cu rechizite cumpărate din magazin, pentru că maimuțele goale tind să piară în intemperii.

Adevărul este, la fel ca cele șapte păcate capitale, toate aceste tehnologii există într-un spectru. La un capăt, aveți picturi rupestre și tăblițe de lut inscripționate. Pe de altă parte, aveți laptopuri și interfețe creier-calculator implantate. La un moment dat, trebuie să tragi linie, dar unde?

Toate religiile antice sunt moduri de transcendență. În esență, transumanismul este o inversare materialistă a acelor aspirații spirituale. Pe partea spirituală, ai viziuni divine – zei, spirite, miracole – adesea înfățișate în piatră sau vitralii. Pe partea materială, aceste efemere se manifestă prin tehnologia corporativă, de la scanări CT până la realitatea virtuală. E o chestiune de grade.

Poți arde discuri rock n’ roll toată ziua. Îți poți sparge smartphone-ul chiar lângă ele. Dacă nu deveniți călugăr după ce ați plecat din acel morman de cenuşă, Diavolul va rămâne în mânia voastră neprihănită, la fel cum focul iadului rămâne în bricheta voastră. Același principiu este valabil și pentru tehnologie.

Pentru a împrumuta un concept de la Aleksandr Soljenițîn: linia care separă „natural” și „artificial” trece direct prin fiecare creier uman. Și chiar și în cel mai natural dintre creier, rămâne un electrod nederădăcinat al răului. Îl poți opri, cel puțin pentru o vreme, dar nu îl vei scoate niciodată.

Este ușor să demonizezi transumaniștii. Serios, toți sunt demonici la naiba. Dar sărind pe internet pentru a se plânge de electro-religia lor, o amară ironie devine evidentă. În timp ce număr toți acei demoni care pândesc în spatele ecranului, unul dintre ei se agită în mine.

— * sursa: „Transhumanism is Satanism With A Brain Chip” , ~ de Joe Allen (23 ianuarie 2022):

> https://joebot.substack.com/p/transhumanism-is-satanism-with-a

https://vk-com.translate.goog/@secretxgovernment-transhumanism-is-satanism-with-a-brain-chip?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

/////////////////////////////////////////

20 de celebrități care sunt gay pe care probabil nu le cunoșteai

Love Unveiled: Celebrated LGBT Icons And Their Beloved Partners

https://www.fameley.net/2023/09/20/love-unveiled-celebrated-lgbt-icons-and-their-beloved-partners-2/?utm_medium=http%3A%2F%2Fwww.newsweek.com%2F&utm_source=00e6623128da5a4b52991df1159d613263&utm_content=00af9e33fdfd47cb2c44fb353cc4164331-clickid-obsource-v4-2STZKTW-1080457669&utm_campaign=outbrain-10393&utm_term=Newsweek+Publishing+LLC&dicbo=v4-2STZKTW-1080457669

/////////////////////////////////////////

Tehnologia Spirituală Interzisă: Recunoașteți Și Rezistați IA Contrafăcută A Lui Satana, Transumanismul, Bioingineria

Informații despre produs

Oamenii de știință și futuriștii fac eforturi pentru a spori omenirea într-o rasă post-umană cu superputeri create de om. Dar acesta este un teren perfid, pe urmele diavolului. Am uitat că dorința Creatorului nostru este să ne transforme dintr-o creație căzută într-o creație nouă cu putere supranaturală dată de Dumnezeu. Scufundându-se în obiectivele alarmante ale transumanismului – și implicațiile sale demonice pentru umanitate – iubitul pastor episcopul Hugh Smith dezvăluie cum să primiți cu adevărat capacități supraomenești, dând o perspectivă profetică urgentă asupra acestor fenomene ale sfârșitului timpurilor și dezvăluind adevărata strategie a lui Dumnezeu de a vă transforma într-un om îmbunătățit. fiind. În această carte îndrăzneață și oportună, Episcopul Smith depășește titlurile și hype-ul media, expunând agenda dezumanizantă care mătură lumea astăzi și oferă o interpretare profetică și o învățătură biblică practică, fundamentată, care vă dă putere să: Raiul extinde o actualizare supranaturală. tuturor credincioșilor! Este timpul să încetăm să ne sporim păcătoșenia, să refacem omul după chipul nostru căzut. Sunteți creat după chipul lui Dumnezeu – este timpul să trăiți așa!

https://www-hamiltonplace-com.translate.goog/products/product/forbidden-spiritual-technology-recognize-and-resist-satans-counterfeit-ai-transhumanism-bio-engineering-barnesnoble-e0d890?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_hist=true

///////////////////////////////////////////

Hristos este Proprietarul Absolut a toate

de Tim Conway of Grace Community Church

Hristos este Proprietarul Absolut al tuturor lucrurilor. Du-te la mașina ta în această după-amiază și oprește-te și uită-te la ea și recunoaște că este a Lui. Uită-te la tine însuți în oglindă, acei ochi pe care îi ai în orbite sunt ai Lui. Mâna ta, este a Lui. El poate să ți-o ia înapoi.

Hristos este Proprietarul Absolut. Du-te la mașina ta în această după-amiază și oprește-te și uită-te la ea și recunoaște că este a Lui. Uită-te la tine însuți în oglindă, acei ochi pe care îi ai în orbite sunt ai Lui. Mâna ta, este a Lui. El poate să ți-o ia înapoi.

Mulți dintre voi cunoașteți citatul lui Abraham Kuyper: „Nu există nici un centimetru pătrat în toată sfera existenței noastre umane asupra căruia Hristos, care este suveran peste toate, să nu strige: ‘Al Meu!’” Da, este al Lui.

V-ați gândit vreodată… Știți, vine omul acela posedat de Legiune. Demonii spun „Doamne, dă-ne voie”, Îl roagă stăruitor, „Dă-ne voie să intrăm în acei porci.” „Bine, intrați.” Ei au intrat în porci, porcii au înnebunit și s-au aruncat de pe râpă și au murit toți. Ați spune, „Uau! A fost acesta un lucru binevoitor din partea Domnului față de acei porcari? Le-a distrus producția.” Dar vedeți, nu era a lor. Acei porci sunt ai Lui. Sunt ai Lui să facă ce dorește cu ei. Iar acei demoni, sunt ai Lui. Și El poate face cu ei ce dorește. El este Proprietarul Absolut al tuturor lucrurilor.

Te poți uita la acele poze venite din Orientul Mijlociu, te uiți la acele imagini cu o moschee și toți musulmanii sunt aplecați până la pământ închinându-se lui Allah. Când vezi astfel de poze, îți aduci aminte: ei sunt ai lui Hristos. El este Proprietar Suveran Absolut.

Acei sălbatici, John Dees vorbea cu mine recent despre acea insulă, Insula North Sentinel de pe coasta Indiei, este unul dintre cele mai întunecate locuri, sălbatici, unul dintre cele mai neatinse locuri de pe fața pământului. Probabil locul în care s-a ajuns cel mai puțin. Isus spune: „Al Meu. Ei sunt ai Mei.” El deține totul.

În această pildă, totul e al Lui. Toți sunt slujitorii LUI. Observați cursul acestui pasaj? Matei 25. În versetul 14, „Robii SĂI.” Din nou, în versetul 14, „Avuția SA.” Acesta este izul pe care îl găsim aici. În versetul 27, „Banii MEI”. El spune, „Trebuia să fi luat înapoi cu dobândă ce este AL MEU.” Totul este al Lui. Toți trebuie să îi dea Lui socoteală.

Vedeți fraților, noi ne trăim viața creștină și uneori ne încurajăm unul pe celălalt: „Pune totul pe altar.” Ne gândim la: „Oricine dintre voi care nu renunţă la tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Înțelegeți ce spune Isus? Dacă nu recunoști realitatea a cine deține totul, nu poți fi ucenicul Meu. Aceasta spune El acolo, la finalul capitolului 11 din Luca. Aceasta este realitatea.

Acesta este primul lucru, primul punct: Hristos este Proprietarul Absolut. (Fragment din predica: Bucuria Domnului)

https://illbehonest.com/romana/hristos-este-proprietarul-absolut-a-toate-tim-conway

///////////////////////////////////////////

Isus Hristos este totul(totului tot)

de Jesse Barrington of Grace Life Church of Dallas

Dacă am totul, mai puțin pe Isus, nu am nimic. Iar dacă nu am nimic decât pe Isus(cu toate ale Sale), am totul.

Preaiubiților, ar trebui să dorim ca fiecare creștin să experimenteze dragostea copleșitoare a lui Isus Hristos. Pavel spune că dragostea lui Hristos l-a constrâns.

Viața, pentru Pavel, este Hristos. Iar moartea este un câștig, pentru că înseamnă a avea și mai mult din Hristos.

Noi Îl cunoaștem pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în mod experiențial. Îl experimentăm. Îl iubim și primim cu bucurie tot ceea ce El vrea să facă.

Doamne, vrei Tu să ne umpli cu dragostea lui Hristos? Fă ca întreaga biserică să experimenteze o revărsare mai bogată a dragostei lui Hristos în Hristos Isus, așa încât noi, împreună, templul Duhului Sfânt, să experimentăm dragostea lui Dumnezeu.

Acest Hristos al Scripturii – nu cel care este o născocire a imaginației oamenilor – El a pretins că nu a avut păcat. A pretins că putea să ierte păcatele. A pretins că era singura cale spre Dumnezeu. A pretins că era Dumnezeu. A pretins că a venit să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. A pretins că era Mântuitorul lumii. Și vă spun un lucru, El a pretins devotament din partea oamenilor.

Doar Hristos te poate face liber în ziua judecății, dacă tu Îl faci pe El Paștele tău. Vedeți, nu contează cât de mult timp ai fost în robie și mizerie. Și tu poți fi liber chiar acum – în acest moment, în această zi – dacă aplici acest sânge.

Fiecare creștin trebuie să se uite în urmă cu o mulțumire de negrăit față de providența lui Dumnezeu. Nimic – absolut nimic – nici măcar un fir de păr; nimic nu ți se poate întâmpla. Nimic nu ți se poate „întâmpla”. Nimic nu ți se poate întâmpla.

Te iubesc. Doamne, Îți mulțumesc că răzbunarea atotputernică a căzut asupra Ta. Mulțumesc că m-ai răscumpărat. Mulțumesc pentru toată bunătatea. M-ai cumpărat cu un preț.

https://illbehonest.com/romana/isus-hristos-este-totul

//////////////////////////////////////////////

Ce este harul?

de Tim Conway of Grace Community Church în august 20, 2023

Iată un verset la care vreau să vă uitați: deschideți la 1 Corinteni 15. Acesta este, după părerea mea, unul dintre cele mai importante versete din Biblie cu privire la har.

Ascultați ce spune apostolul Pavel aici. Acesta este un capitol foarte cunoscut cu privire la învierea din morți. Dar ascultați ce spune Pavel: „Însă prin harul lui Dumnezeu…” Ascultați, de multe ori harul este definit simplu ca favoare față de cei care nu o merită. Acel fel de definiție. Dar un lucru pe care nu ar trebui să îl uităm niciodată este acesta: harul ar trebui să aibă putere, undeva în definiția noastră. Harul are putere. Harul face anumite lucruri. Ascultați: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt”, spune Pavel. „Harul Lui față de mine n-a fost zadarnic.”

Acum priviți ce a făcut harul: „Am lucrat mai mult decât toți.” Ai putea spune că sună a laudă și că este opusul harului. Nici vorbă! Vedeți, același lucru este și cu privire la cineva milostiv. Nu este laudă, atunci când vine din aceeași sursă. Priviți: „totuși nu eu”. Vedeți, „am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu”. Asta sună similar cu ce spune Pavel în Galateni, nu-i așa? „Trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu” Pavele, ce înseamnă asta? Ești tu sau nu mai ești tu? Sună nebunesc. Dar noi înțelegem acest lucru. Este „harul lui Dumnezeu, care este cu mine.”

Vedeți, noi toți ar trebui să putem vorbi în acest fel. Toți ar trebui să putem recunoaște că… Ascultați: știți ce ar trebui să poată face un creștin? Isus spune: „Ferice de cei milostivi, pentru că voi sunteți singurii care veți avea parte de milă.” Și știți ce ar trebui să putem noi face? Ar trebui să ne putem uita în oglindă și să spunem: „Dumnezeu a lucrat în mine în așa fel încât am o putere de a fi milostiv, pe care nu am avut-o când eram pierdut.” Și poți să o recunoști și să spui: „Sunt milostiv, prin harul lui Dumnezeu.” „Am lucrat cu milă, uneori chiar mai mult decât alții.” Dar vezi, asta nu înseamnă că cei care au lucrat mai puțin decât Pavel nu au fost obiectul și recipienții acelui har. Noi recunoaștem că uneori harul din mine nu este egal cu harul din tine. Pot exista daruri speciale de milostenie. Dar realitatea este aceasta: fiecare dintre noi trebuie să poată vorbi exact în acest fel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt milostiv.” Pentru că dacă nu ești milostiv, nu moștenești Împărăția. Dacă nu ești milostiv, nu vei avea parte de milă. Dacă nu ești milostiv, sfârșitul nu va fi bun.

Vedeți ce face harul? Vedeți, atât de adesea spunem: „Asta sună a fapte!” Nu, nu sunt fapte, ci e har. Spui: „Ce? Acum sunt derutat.” Ascultă, harul acționează asupra noastră. Dumnezeu spune, „Le voi ierta nelegiuirile”, dar El de asemenea spune: „Voi pune Duhul Meu în voi”. Iar acesta este un Duh al dragostei.

Deci vedeți, aceasta este parte a harului. Vedeți, când ne gândim la har ne gândim la el ca la un dar. Ce spune aici este că dacă ești milostiv, este un dar. Cu un dar nu te mândrești. Pavel a realizat: „Uau, nu mai sunt acel fariseu care am fost, ceva s-a schimbat în mine. De fapt, îmi dau seama că eu întrec nu doar pe marea majoritate a creștinilor, ci îi întrec și pe toți ceilalți apostoli. Și totuși, nu eu. Adică da, eu, dar știu că sursa nu sunt eu. Ci prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” Despre asta este vorba. Și ar fi bine să nu greșești niciodată cu privire la acest lucru.

Dar vedeți cât de pătrunzător este? Pentru că îmi dau seama că lucrul cu care mă confrunt este… Ascultați, harul lui Dumnezeu nu doar iartă păcatele, ci harul lui Dumnezeu dezlănțuie puterea lui Dumnezeu în viața unui păcătos și îl transformă dintr-un om nemilostiv într-unul milostiv. Vedeți, de aceea Isus poate spune, „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” Pentru că asta face harul lui Dumnezeu. Așa lucrează el.

Acum ascultați, vă voi duce la locul din Scriptură care este probabil cel mai măreț discurs al Domnului nostru cu privire la a arăta milă. Se găsește în Luca 10, pilda samariteanului milostiv. Vedeți fraților, nu ar trebui să citim lucruri de felul acesta și să spunem: „Păi eu am crezut că suntem mântuiți prin har.” Dacă spui asta, voi spune: „Exact!” Dar ai face bine să știi ce este harul. Vedeți, problema este că cei mai mulți oameni au această idee greșită că harul pur și simplu înseamnă că toată vina mea a fost iertată. Și sigur că înseamnă acest lucru. Dar vedeți, harul lui Dumnezeu face mai mult decât doar să ierte. Nu că acesta ar fi un lucru mic, dar nu face doar atât. Acolo unde găsești un bărbat milostiv sau o femeie milostivă, fii sigur că doar harul lui Dumnezeu a făcut acest lucru.

Și deci, asta vreau să văd. Îmi doresc enorm să văd acest lucru în biserica noastră. Nu ca tu să ai cu ce te lăuda, sau noi, în mod colectiv, să avem cu ce ne lăuda. Dar când găsești oameni milostivi care se strâng laolaltă, și vin cu tot felul de moduri creative de a face fapte de milostenie, atunci putem veni la întâlnirile de rugăciune nu spunând: „O, uite ce grozavi suntem”, nu, ci spunând – și fraților, asta nu este lipsă de umilință, dacă este un lucru adevărat – să spunem: „Noi chiar întrecem alte biserici, când vine vorba de milostenie.” Nu e nimic greșit cu a putea spune acest lucru, atâta timp cât următorul lucru – și asta trebuie să vină de asemenea din inimă – să recunoaștem, „Uau, n-avem să ne mândrim cu nimic, Dumnezeu a făcut lucrul acesta în mijlocul nostru.” Eu chiar nădăjduiesc că Dumnezeu va declanșa niște ani, mulți ani, decenii, de milostenie care să curgă din această biserică, așa cum nu a mai fost până acum. Așa încât să putem vedea, să recunoaștem și să putem spune: „Uau, Dumnezeu a făcut asta. Dumnezeu a făcut asta.”

Acum, priviți în Luca 10…….

///////////////////////////////////////////

STUDIU BIBLIC – Zilele din Urma – Vremea harului

PERIOADA ZILELOR DIN URMĂ

Romani 10:1-13 (Fapte.2:17-18)

DEFINIREA ZILELOR DIN URMĂ

Pentru a înţelege însemnătatea expresiei „zilele din urmă”, trebuie să avem în atenţie următoarele considerente:

Traducerea pe care o folosim

Anumite traduceri folosesc o anumită terminologie, iar altele, o altă terminologie pentru a defini aceleaşi adevăruri.

Contextul în care apare această expresie

Sunt situaţii în care această expresie defineşte evenimente petrecute în zilele în care a trăit cel ce a scris-o, sau în care au trăit cei la care acesta a făcut referire, şi situaţii în care această expresie defineşte evenimente din viitorul imediat, sau cel indepărtat. De aceea, contextul în care apare această afirmaţie poate defini înţelesul adevărat.

Temă: stabiliţi înţelesul expresiei „zilele din urmă”, în funcţie de context, din următoarele pasaje:Gen.49:1; Deut.31:29; Dan.8:18;Ier.23:20;30:34; 1Ioan;2:18; 2Tes.2:1-4;Evrei:1:1-2.

Modul în care a fost folosită această expresie

Expresia „zilele din urmă” care apare într-un anume pasaj al Sfintei Scripturi, este uneori repetată şi în alte pasaje de către acelaşi scriitor, sau este preluată şi de alţi scriitori ai cărţilor biblice, care o folosesc într-un context diferit, atribuindu-i uneori chiar şi un înţeles diferit. De aceea, pentru a-i înţelege semnificaţia, trebuie să analizăm modul în care aceşti scriitori au folosit această expresie şi sensurile noi care i le-au atribuit.

Temă: stabiliţi semnificaţia şi sensul expresiei „zilele din urmă” din următoarele pasaje: Daniel 2:28; 8:23; 10:14;11:29; Ioel 2:28-29; Fapte.2:17-21; Mat.13:13,39.

Raportul faţă de persoana şi lucrarea Domnului Isus

Evenimentele din zilele din urmă sunt strâns legate de persoana şi lucrarea Domnului Isus. Nu vom putea înţelege ce se va întâmpla în „zilele din urmă”, dacă nu cunoaştem planul de mântuire a lui Dumnezeu şi nu interpretăm aceste evenimente în armonie cu persoana şi lucrarea Domnului Isus. În Sfânta Scriptură Domnul Isus este prezentat ca: Mesia, Mântuitorul, Domnul, Mirele, Judecătorul, Împăratul, Stăpânul şi Dumnezeul cel veşnic.

Temă: stabiliţi semnificaţia expresiei „zilele din urmă”, în raport cu persoana şi lucrarea Domnului Isus, prezentată în următoarele pasaje:

Ev.1:1-2;Ioan6:39-40,43,54;12:48;1Pet.1:20;3:9-10;Ap.1:7;19:11-15;20:22-23.

Raportul faţă de viitorul poporului Israel

În Sfânta Scriptură sunt multe profeţii referitoare la viitorul poporului Israel. Acestea nu numai că anunţă misiunea specifică pe care poporul Israel o va împlini în zilele din urmă, dar şi încadrează evenimentele care vor urma, în timp şi spaţiu, menţionând duşmanii poporului Israel, soarta acestora, modul în care poporul Israel va obţine biruinţa şi binecuvântările de care vor avea parte în timpul domniei Domnului Isus.

Temă: stabiliţi semnificaţia expresiei „zilele din urmă” în raport cu viitorul Israelului prezentat în următoarele pasaje: Gen.49:1 Deut.4:30; 8:16;31:29; Dan.8:19;9:24-27; Ier.23:20; 30:24; Ezec.37:1-39:29: Ap.7:4-8;12:1-17:14:1-7.

6.Terminologia folosită de Sfânta Scriptură

În Sfânta Scriptură se întâlnesc mai multe afirmaţii care definesc evenimentele ce vor avea loc la finalul istoriei. Printre acestea menţionăm:

zilele din urmă– Mica 4:1;Fapte 2:17;2Tim:3:1-5;Evrei 1:2;2Pet.3:3; Iuda 18;Iac.5:3;1 Cor.15:24;Deut.4:30.

vremurile din urmă -1Tim.4:1;Gen.49:1;Mica 4:1 Dan.2:28;Osea 3:5
vremea de apoi – Dan.8:19;10:14;Ier.48:47;49:39;1Pet.1:5;Ioan 6:39,40,44,54;12:48

în cursul vremurilor– Ier.23:20;30:24;Is.2:2
sfârşitul veacului – Mat.13:39;10:22;Marcu 13:13;1Cor.10:11;Evrei 9:26;1 Pet.1:20.
ceasul de pe urmă -1Ioan 2:18

Temă: comparaţi afirmaţiile întâlnite în Sfânta Scriptură ce definesc evenimentele care vor avea loc la sfârşitul istoriei şi descrieţi asemănările şi deosebirile dintre acestea.

SEMNIFICAŢIA ZILELOR DIN URMĂ

Atunci când studiem pasajele biblice care arată ce se va întâmpla în zilele din urmă, descoperim că ele fac referire la:

VREMEA HARULUI

Termenul „har” (charis) apare de 156 de ori în Noul Testament şi defineşte „favoarea” oferită de Dumnezeu celor păcătoşi, care pot fi mântuiţi prin credinţa în Domnul Isus. Vremea harului este o perioadă nedefinită de timp, marcată de:

PERIOADA DINTRE PRIMA VENIRE A DOMNULUI ISUS ŞI REVENIREA SA PE NORI

– Venirea Domnului Isus ca MÂNTUITOR

„…la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” Evrei 1:2

„…căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.”Ioan 1:17

…..” El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi” 1Pet.1:20

…..” Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.” Rom.10:4

…..” Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea. Mat.11:12-13

– Venirea Domnului Isus ca MIRE

…” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.” Mat.25:10

… “Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: “Nu ştiu de unde sunteţi.” Luca 13:24-25

„”Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”Fapte.1:11

…” tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.”Mat.24:39-41

… “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 1Tes.4:16-17

PERIOADA LUCRĂRII DUHULUI SFÂNT

– Anunţul lucrării Duhului Sfânt

“În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” Fapte 2:17-18

– Lucrarea Duhului Sfânt pentru lume

„Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. “ Ioan16:7-11

– Lucrarea Duhului Sfânt pentru cei credincioşi

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”Ioan 16:13

..” Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”1Cor.12:13

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Ioan 1:12-13

…” Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”2Cor.3:18

….” Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”Gal.5:22-23

– Restrângerea lucrării Duhului Sfânt

…”Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.”Luca 17:26 ….” Atunci Domnul a zis: “Duhul Meu nu va rămâne pururi în om,(sau va lupta pururi cu omul), căci şi omul nu este decât carne păcătoasă:” Gen.6:3

… „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.”1Tim.4:1

…” Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. “ 2Tes.2:9-12

PERIOADA MÂNTUIRII DIN ROBIA PĂCATULUI

– În zilele din urmă este vremea mântuirii

…” În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci. ……Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Fapte.2:17-21

– Mântuirea este pentru toţi cei ce mărturisesc şi cred în Domnul Isus

….”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: “Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Rom.10:9-13

– Mântuirea este darul lui Dumnezeu oferit astăzi

…”La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Cor.6:2

– Va veni o vreme când pentru mântuire va fi prea târziu

… “Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.”Evrei 4:1

– Vremea mântuirii de sub prezenţa şi urmările păcatului este aproape

…”este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. “Romani 13:11-12;Tes.1:10; Rom.5:9; 1Tes.5:9;1 Ioan.3:2

– Cei rămaşi afară nu mai pot face parte din mireasa Domnului Isus …”Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: “Nu ştiu de unde sunteţi.”Luca 13:25

…” Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Mat.7:22-23

PERIOADA BISERICII

– Biserica anunţată

…” tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Mat.16:18-19

– Biserica constituită

…..”Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” Fapte 2:41

– Biserica în misiune

……”voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”Fapte 1:8

– Biserica în suferinţă

….”Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. „Mat.24:9-13

– Biserica răpită

…..” Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1Tes.4:15-17

– Biserica slăvită

…”Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”Ef.5:25-27

…” Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)” Ap.19:7-8

– Biserica împărăţind

..” Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” Ap.21:1-3

…”Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” Ap.22:3-5

Temă: prezentaţi factorii ce definesc perioada harului şi arătaţi ce mărturii dovedesc că vremea harului se identifică cu Zilele din urmă.

Pastor Dan Boingeanu

sursa: misiune.ro

///////////////////////////////////////////

Pecetea Duhului Sfânt

(Efeseni 1:11-14)

James Montgomery Boice

Apostolul Pavel a fost fascinat de o mare ştire şi în felul în care Pavel scrie despre ea înţelegem că aceasta n-a fost doar o ştire, ci este cea mai mare ştire care a existat vreodată. Este o ştire care are de-a face cu mântuirea iar originile acestei ştiri merg înapoi până înainte de crearea lumii, ajungând la planul şi mintea lui Dumnezeu din eternitate. Iar aceste origini merg înapoi pe măsură ce acel plan se desfăşoară pe parcursul întregii, aşa cum o numim, istorii, până în îndepărtata veşnicie. Această ştire are trei părţi. Prima parte se ocupă de sfaturile elective ale lui Dumnezeu. Din propriile lui raţiuni şi pentru cauze care Îi sunt cunoscute numai Lui, nu şi nouă, El a ales un anumit număr pentru mântuirea în Isus Hristos. Al doilea act se ocupă de realizarea acestei mântuiri prin lucrarea lui Isus Hristos, centrată în răscumpărarea prin care avem iertarea păcatelor şi restaurarea unei relaţii corecte cu Dumnezeu. Avem apoi al treilea act, a treia parte a ştirii, parte pe care suntem pe cale de a o studia acum, de la versetele 11 până la 14 ale acestui prim capitol. Această a treia parte se ocupă de ceea ce teologii numesc aplicarea mântuirii în vieţile noastre în mod personal, prin lucrarea Duhului Sfânt. Lăsată în seama noastră, mântuirea putea fi realizată de Hristos, însă nici unul dintre noi nu am fi putut beneficia de ea. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, să ia şi să aplice mântuirea la vieţile noastre, în mod individual, unul câte unul. Despre acest lucru scrie Pavel atunci când spune:

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu spre lauda slavei Lui.

Acestea sunt nişte versete extraordinare. Această întreagă secţiune din Efeseni 1, începând cu versetul 3 până la versetul 14, este un paragraf extraordinar. Deja am afirmat de mai multe ori că în greacă, în limba în care a fost scris, întregul paragraf compune o singură frază în care apostolul Pavel revarsă împreună, după cum se pare, într-o mare revărsare, doctrină după doctrină, cele mai importante doctrine ale credinţei creştine. Este o extraordinară expunere a teologiei creştine. Tratează doctrinele despre Dumnezeu, despre Trinitate, despre răscumpărarea realizată de Hristos, despre iertarea păcatelor şi despre Biserică, care este trupul lui Hristos. Vorbeşte chiar şi despre glorificarea şi despre readucerea tuturor lucrurilor în Hristos, devenindu-I supuse Lui la sfârşitul veacurilor, precum şi despre alte doctrine. Iar în mijlocul tuturor acestor doctrine, apostolul Pavel ne oferă o magnifică expunere a doctrinei despre Duhul Sfânt. Cea mai mare parte din ceea ce trebuie spus despre Duhul Sfânt este spus în doar aceste patru versete. Uitându-ne la aceste versete descoperim că ne este oferită, nu numai o doctrină biblică a Duhul Sfânt, ci că ea ne este oferită în aşa fel încât să privim echilibrat aceste lucruri, ceea ce este necesar după cum ştiţi, deoarece aceasta este o parte a teologiei în care mulţi tind să exagereze lucrurile într-un fel sau altul.

Permiteţi-mi să mă ocup de câteva din aceste învăţături. Prima dintre ele este aceea pe care teologii o numesc doctrina chemării eficace. Adică lucrarea Duhului Sfânt, prin care celor care sunt surzi faţă de oferta evangheliei le sunt date urechi să audă şi celor care sunt orbi în faţa adevărului evangheliei, descoperit în Scriptură, le sunt daţi ochi ca să vadă. Domnul Isus Hristos, când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt, a spus că atunci când acesta va veni va dovedi lumea vinovată în ceea ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata. În ceea ce priveşte păcatul, deoarece ei nu cred în mine. El va face clar că acesta este cel mai rău dintre toate păcatele, anume să auzi evanghelia dar s-o respingi. În ceea ce priveşte dreptatea, deoarece Eu Mă duc la Tatăl. O dată ce Isus a plecat, cum am putea noi vreodată să spunem ce este dreptatea? Cu siguranţă nu uitându-ne unul la altul. Şi în ceea ce priveşte judecata, deoarece Prinţul lumii este judecat. Duhul Sfânt face acea lucrare de condamnare şi de atragere, iar fără lucrarea Lui nici un singur suflet n-ar putea fi mântuit.

Al doilea aspect al lucrării Duhului Sfânt, pe care Pavel îl menţionează în aceste versete, este glorificarea lui Hristos, pe care o avem prezentată în versetul 12. Este continuarea a ceea ce s-a spus în versetul precedent. Toată lucrarea este făcută, spune Pavel, pentru ca „noi care mai dinainte am nădăjduit în Hristos, să slujim drept laudă gloriei Sale”. Isus Însuşi a vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt în aceşti termeni. Atunci când Isus Îşi învăţa ucenicii, în ceea ce numim ultimele discursuri chiar înainte de crucificarea, învierea şi înălţarea Sa la cer, El le-a vorbit despre venirea Duhului Sfânt. El a spus: „când va veni Duhul Sfânt El nu va vorbi despre El, ci va lua din ceea ce este al Meu şi vă va da vouă.” A mai spus: „Duhul Sfânt Mă va glorifica.” Este foarte important să recunoaştem acest lucru deoarece ori de câte ori Biserica a uitat că rolul Duhului Sfânt este acela de a-L glorifica pe Hristos, concentrându-se, în schimb, pe Duhul Sfânt Însuşi, dezbinarea a apărut inevitabil în Biserică. Şi aceasta deoarece oamenii au început să gândească în termenii experienţei. Ai experienţei sau ai experienţelor Duhului Sfânt. Şi îi veţi găsi pe aceşti oameni punând întrebări ca acestea: „Ai avut această experienţă? Ai experimentat a doua lucrare a harului? Ai primit cel de-al doilea botez? Ai vreo dovadă că l-ai primit? S-au petrecut toate acele lucruri, pe care noi le considerăm preţioase, în viaţa ta? Ai Duhul Sfânt?” Şi în felul acesta Biserica este divizată. Însă ori de câte ori Biserica I-a permis Duhului Sfânt să-Şi facă lucrarea pe care trebuie s-o facă, aceea de a arăta spre Isus Hristos, şi când ea înţelege diferitele lucrări ale Duhului Sfânt, care sunt multe (inspirarea Scripturii, regenerarea celor morţi, sfinţirea credinciosului, şi multe, multe alte lucruri), ori de câte ori Biserica înţelege toate aceste lucruri ca operând pentru scopul intenţionat de Duhul Sfânt, anume să-L glorifice pe Hristos, atunci Biserica este adunată împreună ca unul singur în jurul lui Isus. În felul acesta Biserica nu este divizată, ci Biserica este unită în El. Putem învăţa o lecţie foarte practică aici, care ar fi următoarea: ori de câte ori există ceva ce ne captează atenţia asupra lucrării Duhului Sfânt, mai degrabă decât asupra lui Isus Hristos … adică, ori de câte ori există ceva care ne abate minţile de la El (Isus Hristos), atunci putem identifica acea mişcare ca fiind produsul unui alt duh, anume duhul antihristului a cărui slujbă este aceea să minimalizeze valoarea lui Hristos. Ori de câte ori însă ceva arată spre Hristos, glorificându-L astfel, indiferent din ce sursă vine, putem identifica acea lucrare ca fiind de la Duhul Sfânt şi ne putem bucura astfel în ea.

Doresc să spun încă un lucru aici. Am remarcat că atunci când Pavel scrie despre această lucrare a Duhului Sfânt de glorificare a lui Hristos el spune că această lucrare se realizează prin noi. Literal cuvintele lui sunt: „Pentru ca să putem sluji drept laudă gloriei Sale”. Observaţi, există două greşeli pe care creştinii le pot face atunci când vorbesc despre Duhul Sfânt. Una dintre greşeli este aceea de a fi exagerat de subiectivi. Noi obişnuim să spunem: „Ei bine, creştinismul constă în experienţe şi în ‘ai avut cutare experienţă?'” Ori de câte ori faci acest lucru, mintea îţi este fixată asupra ta. Cu siguranţă nu este fixată asupra lui Isus. Aceasta este o poziţionare slabă. Însă cealaltă greşeală care, probabil, este la fel de serioasă, este greşeala de a deveni atât de abstract sau atât de intelectual sau, cel puţin, atât de detaşat de lucrarea lui Dumnezeu, încât să spui: „Ei bine, dacă Dumnezeu are de gând s-o facă, s-o facă Dumnezeu. Eu nu trebuie să fiu implicat.” Iar Pavel, printr-o alegere a limbajului inspirată divin, indică faptul că, deşi este treaba Duhului Sfânt să-L glorifice pe Isus Hristos, Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt, însă prin anumite mijloace, nelucrând independent de tine sau de mine. Vedeţi, când Dumnezeu cheamă bărbaţi şi femei la credinţă, El face lucrul acesta slujindu-se de nişte mijloace. O face prin Scripturi şi prin lucrarea Duhului Sfânt de a interpreta Scripturile pentru inimile noastre. Şi atunci când Îl glorifică pe Hristos o face tot prin anumite mijloace, anume prin Duhul Sfânt în vieţile indivizilor care I se predau. Prin urmare, ne întrebăm: „Oare tu Îl glorifici pe Isus Hristos în viaţa ta?” dacă nu, atunci nu ai Duhul Sfânt, deoarece este lucrarea Duhului Sfânt să-L glorifice pe Hristos în cei care sunt ucenicii Săi. Pe de cealaltă parte, dacă eşti, prin harul lui Dumnezeu, capabil să-L glorifici pe Hristos în ceea ce faci şi în modul în care mărturiseşti despre El, atunci te poţi bucura, deoarece acest lucru vorbeşte despre ceea ce Dumnezeu face, mântuindu-te şi făcându-te folositor pentru El.

A treia funcţie a Duhului Sfânt pe care Pavel o menţionează în aceste versete este aceea de a face una trupul lui Isus Hristos. Sau, aşa cum Pavel spune: „Un singur om nou, un singur trup”. El vorbeşte despre aceasta în capitolul 2, într-o porţiune mare de text, deoarece devine o temă pe care el o dezvoltă acolo unde vorbeşte despre Biserică. În acelaşi timp, o prezintă într-un mod foarte interesant. John Stott, în comentariul său, crede că această temă este atât de semnificativă încât schiţează respectiva porţiune din Efeseni 1 pe această bază. El vorbeşte despre această unitate care există. Apoi vorbeşte despre scopul unităţii, arătând că intenţia este aceea de a include atât evrei, cât şi neamuri şi orice alt popor. Aici avem un paralelism. Trebuie să înţelegeţi versetele 11 şi 12 ca fiind paralele cu versetele 13 şi 14. Pavel scrie şi vorbeşte despre sine şi despre credincioşii dintre evrei, spunând: „În El am şi …, fiind rânduiţi mai dinainte … ca să slujim drept laudă gloriei Sale.” Am lăsat la o parte ceea ce era în mijloc. Însă în felul acesta trebuie interpretat: „Noi evreii am fost rânduiţi mai dinainte spre lauda gloriei Sale.”. Versetul 13 spune: „Voi, de asemenea, …”, adresându-se credincioşilor dintre neamuri, grecilor din Efes. „Voi, de asemenea, sunteţi incluşi în Hristos.” Ce urmează? „… pentru lauda gloriei Sale.” Înţelegeţi ce spune Pavel? Pavel era foarte conştient de diviziunile care existau în lume în acea vreme. Era conştient de marea ostilitate ce exista între evrei şi neamuri. În capitolul 2 el vorbeşte prezintă această ostilitate ca un zid de despărţire, un zid de ostilitate care-l despărţea pe evreu de neevreu. Şi ar fi putut spune, aşa cum probabil o face în altă parte, un zid de ostilitate care-i desparte pe greci de romani, pe bogaţi de săraci, pe oamenii liberi de sclavi. Toate aceste divizări care existau în vremea lui şi care, în categorii diferite dar, totuşi, reale, sunt existente şi astăzi.

Pavel era foarte conştient de acest lucru. Însă Pavel spune: „Priviţi, Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt, face ceva nou în lume. Ceea ce face Dumnezeu în lume este să atragă bărbaţi şi femei din anumite societăţi particulare care, probabil, în circumstanţe normale, niciodată nu ar fi vorbit unul cu altul şi care, cu siguranţă erau antipatici unul altuia. Dumnezeu îi atrage împreună într-o nouă societate, în jurul lui Isus Hristos. Însă El nu dă la o parte realităţile cărora le aparţin. Evreul rămâne evreu. Neevreul rămâne neevreu. Bogatul rămâne bogat şi aşa mai departe. Însă în mintea acestei noi societăţi de oameni, aceste lucruri încep să se diminueze. Ei încep să se vadă pe ei înşişi, în primul rând nu ca evrei şi neamuri, liber şi sclav, bogat-sărac, roman-grec, bărbat-femeie, ci încep să se vadă în primul rând ca slujitori ai lui Isus Hristos. Şi sunt încântaţi să fie atraşi împreună cu alţii care, de asemenea, Îi mărturisesc numele.

Acesta este un lucru mare. Aceasta este o noutate în această lume. Lumea, în zilele noastre, ca şi în zilele lui Pavel, este chinuită de divizări. Însă Duhul Sfânt îi atrage pe oameni împreună şi îi binecuvântează în jurul crucii lui Hristos. Îmi pare rău pentru bisericile care nu au oportunitatea de a reflecta la acest tip de diversitate. Acei oameni care sfătuiesc bisericile cum să crească în membri ne spun că cea mai bună cale prin care biserica ta poate să crească este dacă toţi din biserică sunt la fel. Şi aceasta deoarece oamenilor le place să se asocieze cu cei care sunt la fel ca ei. Presupun că este adevărat. Nu ştiu. Însă trebuie să spun că este un mod regretabil de a creşte, cumpărat cu un preţ foarte scump. Ce mare privilegiu este acela de a lucra într-un loc în care oameni din toate categoriile sociale şi din tot felul de medii sociale se adună împreună. Şi aceasta deoarece acolo ai o mărturie despre ce este capabil să facă Dumnezeu, Duhul Sfânt, în oameni a căror vieţi Îi sunt predate Lui.

Cea dea patra dintre doctrinele legate de Duhul Sfânt despre care Pavel vorbeşte aici se ocupă cu lucrarea Duhului Sfânt de folosire a Cuvântului lui Dumnezeu şi de aplicare a lui pentru a-i aduce pe oameni la credinţa în Hristos. Pavel vorbeşte despre aceasta în versetul 13.

În El, voi de asemenea, după ce aţi auzit mesajul adevărului, evanghelia mântuirii voastre…

Această legătură dintre lucrarea Duhului şi Cuvântul scris al lui Dumnezeu a fost un lucru descoperit într-un mod nou şi proaspăt de către reformaţii protestanţi. Aceştia au fost nişte bărbaţi care erau foarte conştienţi de lucrarea Duhului Sfânt. Ei au ştiut că niciodată nu se întâmplă ceva spiritual în viaţa vreunui bărbat sau vreunei femeie, fără a fi lucrarea Duhului Sfânt. Iar motivul pentru care ei au ştiut acest lucru este pentru că Biblia învaţă aceasta într-un mod atât de clar. Ori de câte ori se gândeau la Duhul Sfânt ei se gândeau la versete ca Ioan 3:8: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge; tot aşa este cu orişicine este născut din Duhul.” Sau 1 Ioan 5:6: „Duhul este Cel ce mărturiseşte, deoarece Duhul este adevărul.” Sau 1 Corinteni 2:12-14: „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”

Reformaţii protestanţi cunoşteau aceste versete şi, astfel, ei erau foarte preocupaţi să recunoască lucrarea Duhului Sfânt în mântuire. Însă, în acelaşi timp, reformaţii erau foarte conştienţi de faptul că ceea ce Dumnezeu face în lume, El face, de asemenea, prin mijloacele Cuvântului Său scris, Biblia. Prin urmare, ei au afirmat că atunci când Duhul Sfânt vorbeşte, El nu vorbeşte niciodată separat de Scriptură. Altminteri, poţi avea într-o parte un individ care spune: „O, am avut o descoperire.” Iar în altă parte un altul care spune: „O, am avut o descoperire.” Iar oamenii ajung să facă tot felul de lucruri şi nu este nici o modalitate de a-i verifica. Însă reformatorii au spus, şi eu cred că au spus-o foarte înţelept, că Dumnezeu vorbeşte prin Scriptură. Şi astfel, atunci când ne strângem în jurul Scripturii, ca popor al lui Dumnezeu, cercetăm dacă ceea ce simţim în inimile noastre este în conformitate cu Cuvântul. Şi dacă este în conformitate cu Cuvântul şi ne găsim atraşi de acest Cuvânt şi informaţi de el şi dornici să facem ceea ce spune, atunci noi spunem că Duhul Sfânt este la lucru cu putere în mijlocul nostru. Lucrul acesta vrea să-l spună Pavel. Eşti cuprins în Hristos prin mijloacele Duhului Sfânt, însă prin lucrarea Duhului Sfânt de iluminare a cuvântului evangheliei pentru inima ta.

Separat de revelaţia lui Dumnezeu în natură, care prin ea însăşi nu mântuieşte pe nimeni, Dumnezeu Se descoperă pe Sine în trei moduri. El Se descoperă pe Sine în istorie, centrat în primul rând în lucrarea lui Isus Hristos. El Se descoperă pe Sine în Cuvântul scris, care este de asemenea centrat în lucrarea lui Isus Hristos şi care explică ce a făcut Dumnezeu în istorie. Şi El Se descoperă pe Sine prin lucrarea Duhului Sfânt prin care ceea ce este scris este iluminat pentru înţelegerea noastră. Şi ne trezim că suntem atraşi către acest cuvânt. O, este un lucru măreţ când Cuvântul este înălţat în felul acesta şi când Duhul Sfânt lucrează prin el. Trebuie să spun că pe măsură ce pregătesc mesaje şi studii şi fac lucrarea de predicare şi de învăţare săptămână de săptămână, sunt întotdeauna uimit de modul în care Dumnezeu Îşi onorează Cuvântul. Dacă te uiţi la el dintr-o perspectivă omenească, nu este nimic mai nebunesc (ridicol). Pavel de fapt, foloseşte acest cuvânt pentru sine când vorbeşte despre nebunia predicării. Nu pare nimic mai nebunesc decât să crezi că poţi schimba vieţile oamenilor, în mod simplu, prin acel tip de învăţătură care este oferit de la amvoane săptămână de săptămână. Mă trezesc eu însumi spunând: „Cum este posibil? Cum se întâmplă?” iar răspunsul este că Dumnezeu alege să lucreze în felul acesta, prin Cuvântul Său. O mare parte din lucrarea de predicare este fără efect. Însă chiar şi cel mai ineficient predicator, omeneşte vorbind, atunci când învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu este binecuvântat de Duhul lui Dumnezeu. Şi aceasta deoarece Dumnezeu găseşte plăcere în a-Şi onora Cuvântul şi deoarece El îi conduce pe mulţi oameni la credinţă în felul acesta, săptămână de săptămână.

Iată şi a cincea doctrină. Este aceea despre care Pavel vorbeşte în versetele 13 şi 14. Este sigilarea vieţilor noastre de către Duhul Sfânt. El spune:

… aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi (sigilaţi) cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Ce face o pecete un sigiliu? Charles Hodge, în extraordinarul său comentariu asupra acestei cărţi, arată faptul că un sigiliu este folosit în trei moduri diferite. Este folosit pentru a autentifica un document. Este folosit pentru a identifica un anume lucru drept posesiunea cuiva. Şi mai este folosit pentru a asigura un lucru. O ilustrare a celui dintâi mod ar fi marele sigiliu al Statelor unite care apare pe bancnote, autentificându-le în felul acesta ca valabile. Sau sigiliul care se află în paşaport, autentificându-l ca fiind valabil. O exemplificare a celui de-al doilea mod ar fi, probabil, o etichetă, o ştampilă pusă pe foaia de titlu a unei cărţi care o identifică ca aparţinându-ţi ţie. O exemplificare a celui de-al treilea mod ar putea fi sigiliul Soborului pus pe mormântul lui Isus Hristos, în speranţa că ar face mormântul mai bine păzit, pentru ca ucenicii să nu vină, aşa cum credeau cei din Sobor, şi să fure trupul.

Este interesant că în Scriptură fiecare din aceste uzanţe ale sigiliului sunt aplicate într-o manieră simbolică la ceea ce face Duhul Sfânt în viaţa fiecărui creştin. Duhul Sfânt autentifică experienţa creştinului ca fiind veritabilă. De aceea Pavel, în Romani, vorbeşte despre Duhul Sfânt ca mărturisind, împreună cu duhul nostru, că suntem copiii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne identifică ca fiind posesiunea lui Dumnezeu, aşa cum Pavel, vorbind despre aceasta, foloseşte chiar această expresie: „Posesiunea (moştenirea) lui Dumnezeu.” Duhul Sfânt este, de asemenea, acela care ne sigilează, în sensul că ne păstrează în siguranţă şi protejaţi până în ziua răscumpărării noastre finale. Pavel foloseşte termenul de garanţie. Adică un avans. Termenul în greacă este arrhabon. În greaca contemporană acest termen este folosit pentru a desemna inelul de logodnă, o dovadă a ceea ce încă nu s-a întâmplat, dar este pe cale să se întâmple. Este un avans care însă este parte din preţul întreg. Pavel spune: „Priviţi, Duhul Sfânt le însumează pe toate acestea pentru poporul lui Dumnezeu.” Şi când începi să te gândeşti la ceea ce face Dumnezeu în această măreaţă operă de mântuire, nu uita că El te sigilează în felul acesta pentru ca tu să poţi şti că eşti al Lui şi că eşti păstrat în siguranţă până în ziua răscumpărării complete a trupurilor noastre.

Ajungând la sfârşitul secţiunii studiate, ultimele cuvinte sunt acestea: „spre lauda gloriei Sale”. Lucrul acesta este interesant, deoarece aşa începe Pavel. Dacă te întorci la versetul 3 îl găseşti pe Pavel spunând: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” Acesta este lucrul pe care el doreşte să-l facă. El doreşte să-l binecuvânteze pe Dumnezeu iar în această extraordinară şi lungă frază el oferă toate aceste adevăruri teologice, unul după altul, pentru a arăta de ce s-ar cuveni să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, şi anume pentru că a noastră este o asemenea magnifică răscumpărare. Şi când ajunge la final, el se întoarce chiar de unde a pornit. El spune: „Toate acestea sunt spre lauda slavei Sale.”

Sau putem să privim lucrurile şi în următorul mod. Pe măsură ce Pavel schiţează mântuirea noastră, el se întoarce spre voia lui Dumnezeu. Unde îşi are originea mântuirea noastră? În noi? Cu siguranţă nu în noi. În crucea lui Hristos? Ei bine, într-un anume sens, da, însă nu în sensul fundamental. Unde şi-a avut originea mântuirea noastră? În mintea lui Dumnezeu, înainte de crearea lumii, în veşnicie. Acolo găsim originea mântuirii noastre. Apoi, mai departe, el întreabă: „unde îşi are sfârşitul mântuirea noastră?” Tu spui: „În trăirea unei vieţi sfinte.” Nu, nu acolo. În glorificarea Bisericii? Nu, nu acolo. Mai mult, în glorificarea lui Dumnezeu, deoarece toate acestea sunt spre lauda gloriei Sale. Înţelegeţi ce spune Pavel? El spune că mântuirea începe în Dumnezeu şi mântuirea sfârşeşte în Dumnezeu şi, prin urmare, toată lauda să-i fie dată lui Dumnezeu. Nu cunosc vreo ştire care să fie mai bună decât asta. Tu cunoşti? Iar dacă nu cunoşti, îţi pun această întrebare: Ce faci de obicei cu o veste bună? O spui şi altora. Haideţi să fim credincioşi şi să spunem şi altora vestea bună pe care am auzit-o. Să ne rugăm.

Tatăl nostru, binecuvântează aceste cuvinte ale Scripturii în inimile noastre. Aceste cuvinte, în termenii limbajului, deoarece sunt atât de concentrate încât sunt greu de priceput în întregime. Şi totuşi, în termenii cuvântului Duhului Sfânt care ne aduce la credinţă şi care ne păstrează în credinţă, este absolut esenţial să cunoaştem ce ai făcut Tu şi ce trebuie noi să fim şi să facem. Tatăl nostru, permite ca aceia care au experimentat mântuirea şi care cunosc ceea ce Tu ai făcut în istorie, să poată fi împuterniciţi să spună despre acestea cu îndrăzneală în mijlocul unei lumi care are nevoie să audă. Şi ne mai rugăm pentru noi. Fă-ne martori ai acestei măreţe veşti bune. De dragul lui Isus.

Tradus de Tiberiu Pop

https://rcrwebsite.com/eph5.htm

//////////////////////////////////////////

Cât de îngustă e poarta cea strâmtă?

RĂSPUNS

Poarta cea strâmtă, numită și ușa cea strâmtă, e pomenită de Domnul Isus în Matei 7.13-14 și în Luca 13.23-24. Isus compară poarta cea strâmtă cu „calea cea largă”, care duce la distrugere (iad) și spune că „mulți” vor fi pe acea cale. Spre deosebire de aceasta, Isus a spus că „strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află”. Ce vrea să însemne exact acest lucru? Cât de mulți sunt cei „mulți” și cât de puțini sunt cei „puțini”?

Întâi de toate, trebuie să înțelegem că Isus este Ușa prin care toți trebuie să intre în viața veșnică. Nu există nicio altă cale, pentru că numai El e „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14.6). Calea spre viața veșnică e restricționată la o singură linie de acces – Isus Cristos. În acest sens, calea e îngustă pentru că este singura cale, și relativ puțini oameni vor păși prin poarta cea strâmtă. Mult mai mulți vor încerca să găsească o cale alternativă spre Dumnezeu. Vor încerca să ajungă acolo prin reguli și prescripții omenești, prin religii false sau prin efort propriu. Aceștia care sunt „mulți” vor urma calea lată care duce la distrugere veșnică, în timp ce oile aud vocea Păstorului cel bun și Îl urmează pe calea cea îngustă spre viața veșnică (Ioan 10.7-11).

Cu toate că vor fi relativ puțini oameni care vor intra prin poarta cea strâmtă comparativ cu cei mulți de pe calea largă, totuși mulțimi întregi Îl vor urma pe Păstorul cel bun. Apostolul Ioan a văzut această mulțime de oameni în vedenia lui din cartea Apocalipsa: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, strigau cu glas tare și ziceau: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!»” (Apocalipsa 7.9-10)

Nu e ușor să intri pe poarta cea strâmtă. Isus a arătat clar acest lucru atunci când i-a îndemnat pe urmașii Lui să se „străduiască” să facă acest lucru. Cuvântul grecesc tradus cu „străduiască” e agonizomai, de la care obținem cuvântul a agoniza. Implicația aici e că cei care caută să intre prin poarta cea strâmtă trebuie să facă acest lucru prin luptă și efort, la fel ca un atlet care aleargă, forțându-se spre linia de final, cu toți mușchii încordați și dând totul în acest efort. Dar trebuie să fim clari aici. Nicio măsură de efort nu ne salvează; mântuirea e prin harul lui Dumnezeu, prin darul credinței (Efeseni 2.8-9). Nimeni nu va câștiga vreodată cerul prin silințe. Dar intrarea prin poarta cea strâmtă tot e dificilă, datorită opoziției exercitate de mândria umană, de dragostea noastră naturală pentru păcat și datorită opoziției lui Satan și a lumii aflate sub controlul său, toate acestea luptând împotriva noastră în urmărirea veșniciei.

Îndemnul de a ne lupta să intrăm e o poruncă de a ne pocăi și de a intra prin poartă, nu numai să stăm și să ne uităm la ea, gândindu-ne la ea și plângându-ne că e prea mică sau prea dificilă sau nedrept de strâmtă. Nu trebuie să întrebăm de ce alții nu intră; nu trebuie să ne scuzăm sau să întârziem. Nu trebuie să fim preocupați de numărul celor care vor intra sau nu vor intra. Trebuie să ne străduim și să intrăm! Apoi trebuie să-i îndemnăm și pe alții să se străduiască să intre înainte de a fi prea târziu.

https://www.gotquestions.org/Romana/poarta-cea-stramta.html

//////////////////////////////////////////

(Facut dupa chipul si asemanarea lui satan…)Primul om bionic merge, vorbește și respira

Primul robot cu faţă umană are abilitatea de a vorbi, se poate deplasa şi este construit în întregime din părţi de corp obţinute pe cale sintetică. El a fost prezentat la Smithsonian National Air şi Space Museum, fiind construit de către Co Robot Shadow London pentru a prezenta progresele făcute de medicină în realizarea de părţi bionice ale corpului şi organe artificial. „Nu este un truc. Este o realizare ştiinţifică reală”, a precizat directorul muzeului, Ioan Dailey.

Înalt de 1,83 de metri şi cântărind 77 de kg, robotul constituie subiectul unui film documentar intitulat „The Incredible Man Bionic”, difuzat duminică pe canalul tv Smithsonian.

Robotul, care a costat aproape 1 milion de dolari, a fost modelat în unele aspecte fizice după Bertolt Meyer, un psiholog social de la Universitatea din Zurich, în Elveția, care poartă una dintre cele mai avansate mâini bionice din lume, scrie discovery.com. Robotul a fost asamblat din 28 de părţi artificiale de corp, realizate de diferiţi inovatori biomedicali. Acestea includ un pancreas, plămâni, splină şi sistem circulator, mare parte din ele fiind prototipuri. „Ideea proiectului este de a pune împreună toate „piesele de schimb” deja existente pentru organismul uman azi, de a realiza un tot, o singură bucată” declară Bertolt Meyer, socio-psiholog la Universitatea din Zurich. Inteligenţa artificială a robotului bionic este limitată la un program de calculator chatbot, similar cu aplicaţia News de pe iPhone, precizează Robert Warburton, inginer de proiectare pentru Shadow Robot.

„S-a hotărât să-l programăm cu personalitatea unui băiat de 13 ani din Ucraina,” a subliniat acesta, completând că „nu este cel mai politicos dintre oameni când conversezi cu el”.

C.A.

https://www.sursazilei.ro/primul-om-bionic-merge-vorbe%C8%99te-%C8%99i-respir%C4%83/

/////////////////////////////////////////////

(Roada lucrarii fara Dumnezeu isi arata coltii)…Dr. Peter Scott-Morgan, „primul cyborg uman din lume”, a murit la 64 de ani. De ce a decis să se transforme în jumătate robot

Dr. Peter Scott-Morgan, „primul cyborg uman din lume”, a murit la vârsta de 64 de ani. Familia și colegii săi au publicat mesaje emoționante pe rețelele de socializare despre reușitele respectatului om de știință.

Cum arată ”omul dragon”, specia umană descoperită în China. De ce cred experții că e cea mai apropiată rudă a oamenilor?

Dr. Peter Scott-Morgan a devenit cunoscut în întreaga lume cu lansarea documentarului Peter: The Human Cyborg, în anul 2020. Documentarul a prezentat încercarea expertului de a refuza să accepte diagnosticul său și de a deveni robot pentru a-și lungi viața. Scott-Morgan a fost diagnosticat cu o boală neuro-motorie, aceeași afecțiune pe care a avut-o și Stephen Hawking, scrie New York Post.

Expertul a avut titlul de doctor în robotică. El a dezvoltat un avatar similar cu propriul aspect, prin care își putea exprima emoțiile atunci când mușchii feței sale nu se puteau mișca.

În plus, omul de știință avea un dispozitiv cu înregistrări cu propria voce. Acesta folosea un sistem de urmărire a mișcării ochilor pentru a folosi calculatoare. El utiliza și un scaun cu rotile ce îi permite să stea jos, dar și întins.

Scott-Morgan apela și la ajutorul unei cateter și al unui sac de colostomie. Expertul nu mai avea laringe, pentru ca saliva sa să nu îi inunde plămânii.

CITEȘTE ȘI

Experții au creat un deget robot „puțin transpirat”. Învelișul e produs din piele vie

Experții au creat un deget robot, în Japonia, care are piele vie, în 2022 Elon Musk a dezvăluit că Tesla produce un robot umanoid în care oamenii își pot descărca personalitatea. Când ar putea fi lansat Optimus

Elon Musk, 2015, la un eveniment Tesla Design Studio, California, pe scenă. E îmbrăcat într-un costum gri, cămașă neagră, cu bateria Tesla pe fundalul negru. Elon Musk a dezvăluit că Tesla produce un robot umanoid dr. peter scott-morgan, „primul cyborg din lume”, în scaunul cu rotile, alături de soțul lui dr. Peter Scott-Morgan și-a prelungit viața cu 5 ani peste diagnosticul dat de doctori / Profimedia Images

„Pentru suporterii rebeli incredibili ai lui Peter. Cu inima frântă, vă anunțăm că Peter a murit liniștit, înconjurat de familia și de apropiații săi. A fost extrem de mândru de toți cei care l-au susținut pe el și pe viziunea sa de a schimba modul în care oamenii văd dizabilitățile,” au scris apropiații lui pe Twitter.

Susținători ai lui Peter, din întreaga lume, au scris mesaje de condoleanțe pe rețelele de socializare.

„Suntem întristați să aflăm că fostul nostru colaborator, dr. Peter Scott-Morgan, a murit,” au scris reprezentanții Asociației MND, despre „primul cyborg din lume”. „Peter a fost o sursă de inspirație pentru MND Technology Think Tank și a ajutat la atragerea atenției, cu ajutorul documentarului Peter: The Human Cyborg, difuzat pe Channel 4. Transmitem gânduri bune pentru soțul lui Peter, Francis, familia sa și prietenii.”

Scott-Morgan și-a numit noua formă Peter 2.0

Transformarea lui Peter într-un cyborg uman s-a încheiat în anul 2019. El a numit această formă Peter 2.0. El și soțul lui au făcut lobby pentru a obține mai multă finanțare și schimbări în cadrul regulilor medicale din Marea Britanie.

Și cipul de creier Neuralink îngrijorează experții – află ce plan are compania fondată de Elon Musk.

Datorită avansurilor tehnologice folosite de dr. Peter Scott-Morgan, „primul cyborg din lume”, el și-a prelungit viața cu aproximativ 5 ani, potrivit New York Post.

Peter a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică. Doctorii i-au spus că mai are de trăit doar 2 ani, dar omul de știință și-a folosit abilitățile pentru a-și prelungi viața.

„Am vrut să reinventez, pentru toată lumea, ceea ce înseamnă să fii prins în propiul corp,” a declarat în trecut Peter Scott-Morgan.

„Nu e vorba de boala neuro-motorie. E vorba de dizabilitate, fie că vorbim de accident, boală, predispoziție genetică sau chiar vârsta înaintată, chiar demența. Dar, la finalul zilei, e vorba de eliberarea tuturor de pe Pământ,” a continuat el.

Un om și-a implantat 50 de cipuri, magneți și antene în corp. Află de ce a recurs Lepht Anonym la astfel de intervenții.

„Sunt norocos că sunt un prototip, un nou om, un experiment timpuriu despre cum umanitatea poate avansa semnificativ în viitor,” a continuat Scott-Morgan. „În acest moment, nu suntem capabili să evoluăm. Între timp, inteligența artificială și robotica accelerează. Vreau să facem parte din tendință cât timp încă putem.”

https://useit.ro/stiinta/medicina/dr-peter-scott-morgan-primul-cyborg-uman-din-lume-a-murit-la-64-de-ani-de-ce-a-decis-sa-se-transforme-in-jumatate-robot-12577.html

///////////////////////////////////////////

TRANSUMANISMUL DECRIPTAT – Metamorfoza navei lui Tezeu

Autor Pr. Jean Boboc

Traducator Manuel Valeriu

Omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul, hibridarea omului cu mașina, transferul de conștiință…

Sunt doar câteva dintre temele unor preocupări ce păreau cândva doar science-fiction, dar care încep să devină realitate și sunt promovate pe scară tot mai largă de un curent ideologic numit transumanism.

Acesta propune folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale –, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii umane. Transumanismul urmărește, așadar, o revoluție antropologică majoră, punând sub semnul întrebării omul, așa cum îl cunoaștem.

Regretatul părinte Jean Boboc, doctor în medicină și teolog, analizează în această carte multiplele fațete ale transumanismului, scoțând în evidență originile sale intelectuale și contribuția acestuia la răsturnarea valorilor fundamentale ale ființării umane. Pe bună dreptate, autorul își pune întrebarea: Nu cumva este umanul în pericol de moarte?

Cu acest volum, Editura Doxologia oferă cititorilor o nouă serie, dedicată evaluărilor morale, atât de necesare, ale pro-greselor medicinei contemporane și ale impactului acestora asupra tuturor dimensiunilor existenței noastre: spirituale, culturale, sociale și politice.

https://librariadoxologia.ro/transumanismul-decriptat-metamorfoza-navei-lui-tezeu

///////////////////////////////////////////

Conflict între Rusia și România și la nivel religios. Sinodul rus amenință BOR după ce zeci de preoți au părăsit Mitropolia Chișinăului infiltrată de serviciile ruse

Darius Muresan

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse amenință Biserica Ortodoxă Română cu ”urmări grave” pentru relațiile dintre cele două Patriarhii și ”unitatea ortodoxiei” după întoarcerea mai multor preoți moldoveni în sânul Mitropoliei Basarabiei și după crearea Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina.

Declarația a fost făcută de președintele departamentului sinodal al Patriarhiei Moscovei, Vladimir Legoida, citat de RIA Novosti, potrivit portalului Deschide.md care acordă o amplă analiză subiectului.

Sinodul Patriarhiei Moscovei a acuzat că deciziile Patriarhiei Române încalcă sfintele canoane, ”în particular Canoanele Apostolice 11, 12, 31 și 32, canonul 2 al celui de-Al Doilea Conciliu, canoanele 5 și 8 al celui de-Al Treilea Conciliu, canonul 13 al celui de-Al Patrulea Conciliu, canonul 17 al Conciliului din Trullo, canoanele 13 și 22 ale Conciliului de la Antiohia”.

”Membrii Sfântului Sinod au exprimat dezacordul hotărât cu deciziile (Patriarhiei Române, n.r.), care, în cazul realizării lor ulterioare, vor duce la urmări grave cât pentru relațiile bilaterale ale Bisericilor Ortodoxe Rusă și Română, atât și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe în general” afirmă Legoida.

Săptămâna trecută, mitropolitul Vladimir (n.r. – al R. Moldova) i-a adresat o scrisoare Patriarhului României Daniel, în care a declarat că preoții pleacă de la Mitropolia Moldovei din considerente financiare și în interesele politicului, acuzând totodată Mitropolia Basarabiei că seamănă ”zâzanie și discordie”.

După invadarea Ucrainei zeci de preoți au părăsit Mitropolia Moldovei și au trecut la Mitropolia Basarabiei aflată în subordinea Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolia Chișinăului, infiltrată de serviciile ruse

Menționăm că, de la începutul invaziei ruse în Ucraina, zeci de preoți au părăsit Mitropolia Moldovei pentru subordonarea sa față de Moscova și au trecut la Mitropolia Basarabiei a Patriarhiei Române. Drept răspuns, Mitropolia Moldovei a anunțat că acești preoți sunt ”opriți de a săvârși cele sfinte” și vor fi caterisiți.

Recent, Biserica Ortodoxă Română a criticat acțiunile Mitropoliei Moldovei pentru sancționarea preoților ce au decis să adere la Mitropolia Basarabiei. Astfel, Patriarhia Română a anunțat că toate aceste sancțiuni sunt nule.

Anterior, Mitropolia Basarabiei a declarat că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o structură necanonică, subordonată centrului de putere de la Moscova, fiind infiltrată de reprezentanți ai serviciilor secrete ale Federației Ruse.

Într-un comunicat, Mitropolia Basarabiei a demonstrat că Biserica Ortodoxă din Moldova reprezintă interesele regimului rusesc, a fost creată abuziv și cu încălcarea tuturor canoanelor bisericești și este măcinată de corupție și simonie. În același document, Mitropolia Basarabiei practic îndeamnă preoții aflați sub jurisdicția moscovită să treacă în supunerea sa.

Președintele rus Vladimir Putin și patriarhul Kiril, un apropiat al lui Putin și un susținător deschis al invaziei ruse din Ucraina. Foto: Kremlin

La fel, amintim că, pe 5 septembrie, Mitropolitul Vladimir a expediat o scrisoare foarte dură Patriarhului Kiril, în care a afirmat că ”Lumea Rusă” este străină valorilor naționale ale moldovenilor, care au rădăcini latine și se îndepărtează de Biserica Rusă, care blagoslovește războiul de invazie al lui Putin în Ucraina.

”Soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România şi desigur tot ceea ce susţine Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române”, mai afirma mitropolitul în scrisoare.

Sursa citată amintește că pe 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială constituită la Chişinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a existat din 1925. Preasfinţitul Petru Păduraru, episcop de Bălţi, a fost ales locţiitor de mitropolit al Mitropoliei Autonome a Basarabiei de stil vechi.

În timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, şi mai apoi sub regim sovietic din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei şi-a încetat activitatea, fiind înlocuită cu structură necanonică – Eparhia Chişinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică Patriarhiei Ruse.

Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iulie 2002 după zece ani de prigoană din partea autorităţilor de stat şi a clericilor din jurisdicţia Patriarhiei Ruse. Mitropolia Basarabiei s-a judecat cu statul Republica Moldova în toate instanţele, ajungând la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

La Strasbourg, Mitropolia Basarabiei s-a judecat cu statul Republica Moldova şi cu Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Moscovei. Republica Moldova şi Mitropolia Moldovei au pierdut în faţa Mitropoliei Basarabiei.

https://www.defenseromania.ro/conflict-intre-rusia-si-romania-si-la-nivel-religios-sinodul-rus-ameninta-bor-dupa-ce-zeci-de-preoti-au-parasit-mitropolia-chisinaului-infiltrata-de-serviciile-ruse_627358.html

////////////////////////////////////////////

Explorarea convergenței biodigitale- Ce se întâmplă când biologia și tehnologia digitală se îmbină?

cuvânt înainte

Kristel Van der Elst

În următorii ani, tehnologiile biodigitale ar putea fi țesute în viețile noastre așa cum sunt acum tehnologiile digitale. Sistemele biologice și digitale converg și ar putea schimba modul în care lucrăm, trăim și chiar evoluăm ca specie. Mai mult decât o schimbare tehnologică, această convergență biodigitală poate transforma modul în care ne înțelegem pe noi înșine și ne poate determina să redefinim ceea ce considerăm uman sau natural.

Convergența biodigitală poate avea un impact profund asupra economiei noastre, ecosistemelor și societății noastre. A fi pregătit să-l susținem, gestionând în același timp riscurile cu grijă și sensibilitate, va modela modul în care navigăm pe considerentele sociale și etice, precum și să ghidăm conversațiile privind politicile și guvernanța.

Ghidat de mandatul său, Policy Horizons Canada (Policy Horizons) intenționează să înceapă un dialog informat și semnificativ despre viitorul plauzibil pentru convergența biodigitală și întrebările de politică care pot apărea. În această lucrare inițială, definim și explorăm convergența biodigitală – de ce este important să explorăm acum, caracteristicile acesteia, ce noi capabilități ar putea apărea din aceasta și câteva implicații inițiale ale politicii. Dorim să ne angajăm cu un spectru larg de parteneri și părți interesate cu privire la cum ar putea arăta viitorul nostru biodigital, cum ar putea afecta această convergență sectoare și industrii și cum ar putea evolua relațiile noastre cu tehnologia, natura și chiar viața însăși.

Salutăm comentariile și participarea dumneavoastră și așteptăm cu nerăbdare să ne aprofundăm mai mult în întrebările ridicate în această lucrare.

Kristel Van der Elst

Director General

Policy Horizons Canada

rezumat

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, canadienii și factorii de decizie politică au început să înțeleagă că era digitală a venit la noi. Primii care s-au mutat au profitat de oportunități, s-au confruntat cu provocările și au inițiat politici pricepute care au oferit beneficii timp de decenii. Continuăm să vedem efectele puternice ale digitalizării și, cu siguranță, urmează să vină mai multe. Dar putem fi în pragul unei alte perturbări de amploare similară. Tehnologiile digitale și sistemele biologice încep să se combine și să fuzioneze în moduri care ar putea perturba profund ipotezele noastre despre societate, economie și corpurile noastre. Numim aceasta convergență biodigitală .

Det. aici

https://horizons-service-canada-ca.translate.goog/en/2020/02/11/exploring-biodigital-convergence/index.shtml?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

///////////////////////////////////////////

Perspective indigene asupra convergenței biodigitale

Keith Williams

https://orcid.org/0000-0001-8191-5250

keithw@fnti.net și Suzanne Brant

Convergența biodigitală descrie intersecția și, în unele cazuri, fuziunea tehnologiilor biologice și digitale. Tehnologiile biodigitale includ vaccinuri ARNm folosite pentru a trata COVID-19, insecte de supraveghere controlate digital, microorganisme modificate genetic pentru a produce compuși medicinali și multe altele. Deși au fost acordate burse semnificative dimensiunilor etice ale tehnologiilor biodigitale din punct de vedere occidental, puțină atenție s-a concentrat asupra opiniilor indigene asupra convergenței biodigitale. În acest articol, explorăm convergența biodigitală dintr-o perspectivă Haudenosaunee și sugerăm că perspectivele din tradițiile filozofice indigene – în special cu privire la relaționalitate și teritoriu – pot fi necesare pentru ca umanitatea să se adapteze la schimbările profunde și existențiale implicite în convergența biodigitală.

Convergența biodigitală și biologia sintetică

Acest articol prezintă gândurile noastre cu privire la convergența biodigitală și la biologia sintetică mai larg, derivate din prezentările pe care le-am susținut la seria de seminarii web Policy Horizons Canada Biodigital Convergence în noiembrie 2020. Aliniat cu sugestia lui Peters et al. (2021) conform căreia biodigitalul convergența justifică o analiză filozofică suplimentară, acest articol oferă perspectivele noastre asupra convergenței biodigitale bazate pe filozofia indigenă care include și se extinde dincolo de etica pentru a include considerații ontologice. Articolul nostru începe cu o discuție despre convergența biodigitală și biologia sintetică, apoi introducem câteva concepte utile de orientare din învățăturile tradiționale Haudenosaunee și încheiem cu câteva gânduri despre importanța filozofiei indigene pentru adaptarea la convergența biodigitală.

Noile evoluții în tehnologiile digitale și înțelegerea noastră a sistemelor biologice au condus la dezvoltări interesante la granița neclară dintre domeniul informațiilor digitale și al biologiei. Peters et al. (2021) identifică conexiunea dialectică care poziționează „biologia ca informație digitală și informația digitală ca biologie” (p. 370). Această relație reciprocă este preluată de Policy Horizons Canada, o organizație guvernamentală federală care folosește previziunea pentru a informa dezvoltarea politicilor și programelor adaptative în așteptarea creșterii incertitudinii. În lucrarea lor intitulată Exploring Biodigital Convergence , Policy Horizons Canada (2020) descrie convergența biodigitală drept „combinația interactivă, uneori până la fuziune, a tehnologiilor și sistemelor digitale și biologice” (secțiunea „Ce este convergența biologică”, para. 1). Autorii acestui document identifică trei manifestări ale convergenței biodigitale, inclusiv

Integrarea completă a entităților biologice și digitale în care se creează noi forme hibride de viață prin integrarea tehnologiilor digitale în sistemele vii și încorporarea componentelor biologice în tehnologiile digitale. Policy Horizons Canada (2020) se bazează pe rapoarte recente privind utilizarea libelulelor și lăcustelor controlate digital în scopuri de supraveghere și a implanturilor digitale la oameni, în scopuri medicale, pentru a ilustra această categorie de convergență biodigitală.

Coevoluția tehnologiilor biodigitale are loc atunci când inovațiile fie în sistemele biologice, fie în tehnologiile digitale conduc la progrese în celălalt domeniu care altfel ar fi fost imposibil. Două exemple includ tehnologiile de secvențiere a genelor asociate cu inteligența artificială care conduc la ingineria organismelor biologice care pot sintetiza compuși organici în moduri neobișnuite și abordarea CRISPR sau Cas9 – o tehnologie derivată din genele bacteriofagelor și enzimele asociate – care facilitează editarea genelor în organisme superioare ( Politică Horizons Canada, 2020 ).

iii.

Convergența conceptuală a sistemelor biologice și digitale în care o înțelegere mai bună a fundamentelor teoretice și a mecanismelor care guvernează atât sistemele biologice, cât și cele digitale ar putea duce la o schimbare paradigmatică în înțelegerea noastră a acestor sisteme care interacționează. De exemplu, recunoașterea crescândă a faptului că tehnologiile digitale complexe funcționează ca sistemele biologice a condus la descrierea lor ca ecosisteme tehnologice ( Policy Horizons Canada, 2020 ).

Termenul de biologie sintetică a fost folosit pentru prima dată de Hobom (1980) pentru a descrie bacteriile care au fost modificate prin tehnologia ADN-ului recombinant. Biologia sintetică a fost reintrodusă ulterior la reuniunea anuală a Societății Americane de Chimie din 2000, referindu-se la utilizarea sistemelor vii ca gazde pentru sinteza moleculelor organice care altfel nu apar în mod natural ( Benner & Sismour, 2005 ). Cameron et al. (2014) oferă o definiție mai largă a biologiei sintetice ca „utilizarea instrumentelor și tehnicilor de biologie moleculară pentru a dezvolta comportamentul celular. . . cu un set de abordări comune de inginerie și practici de laborator” (p. 381). Benner și Sismour (2005) sugerează în continuare că un scop al biologiei sintetice este modificarea vieții existente sau crearea unei noi vieți sintetice care este compatibilă cu selecția naturală darwiniană.

Poate cea mai importantă realizare a biologiei sintetice a fost dezvoltarea și desfășurarea vaccinurilor ARNm pentru a imuniza împotriva COVID-19 ( Kitney și colab., 2021 ). Vaccinurile ARNm introduc în esență o secțiune de ARNm în celula gazdă care codifică vârful proteic nepatogen al învelișului viral al coronavirusului. Sistemul imunitar al gazdei umane recunoaște vârful proteic, generează anticorpi împotriva acestuia și este apoi pregătit să neutralizeze virusul COVID-19 atunci când, sau dacă, persoana vaccinată este expusă la virus ( Pardi și colab., 2018 ; Park și colab. ., 2021 ).

O critică indigenă a convergenței biodigitale

Implicațiile etice asociate cu diverse tehnologii biodigitale au fost identificate și luate în considerare de mulți autori ( Ahteensuu, 2017 ; Baylis, 2019 ; Heavey, 2013 ; Policy Horizons Canada, 2020 ). Peters et al. (2021) sugerează în continuare că considerentele filozofice trebuie să se extindă dincolo de etică pentru a include biopolitica foucaultiană, bio-epistemologiile și evo-ontologiile.

Tehnologii biodigitale, relaționalitate și granițele sinelui

În 1998, Clark și Chalmers, o echipă de neuroștiință și filozofi, pun întrebarea „unde se oprește mintea și începe restul lumii?” (pag. 7). Autorii propun că mediul extern joacă un rol activ în procesele noastre cognitive, ei numesc acest externalism activ. Teoria lor asupra externalismului activ susține că folosim ajutoare externe – cum ar fi calculatoare, notebook-uri, telefoane mobile – pentru a ne îmbunătăți capacitatea cognitivă și că aceste sisteme cognitive cuplate, dacă sunt de încredere, sunt funcțional la fel ca un sistem cognitiv bazat exclusiv în limitele craniul.

Clark și Chalmers (1998) sugerează în continuare că „creierul biologic a evoluat și s-a maturizat de fapt în moduri care au în vedere prezența sigură a mediului extern” și că „cuplarea externă face parte din pachetul cu adevărat de bază de resurse cognitive pe care îl aducem. să suporte lumea” (p. 11).

Autorii susțin în mod convingător că limbajul uman mediază cuplarea cognitivă între oameni și că mintea noastră se extinde și asupra peisajului. Aceste revelații pot fi noi pentru narațiunile sancționate sau dominante în gândirea occidentală, dar noțiunea despre noi înșine ca cuprinzând alte persoane umane, non-umane și nevii nu este nouă pentru filosofia indigenă.

Viziunea asupra lumii Haudenosaunee

Popoarele Haudenosaunee, numite anterior Iroquois sau Oamenii casei lungi, sunt confederația a șase Prime Națiuni – Mohawk, Cayuga, Oneida, Onondaga, Seneca și Tuscarora – unite printr-un obiectiv comun de a trăi în armonie. Comunitățile Haudenosaunee contemporane pot fi găsite în nordul statului New York, Quebec, Ontario, Wisconsin și Oklahoma ( Johansen & Mann, 2000 ).

Viziunea asupra lumii Haudenosaunee nu consideră obiectele sau indivizii ca fiind statice. De exemplu, o masă din lemn este într-o stare constantă de flux sau transformare. Este compus din toate interacțiunile pe care le-a avut ca arbore în pădure; ca lemn în atelier; ca masă folosită pentru a mânca sau în alte scopuri; și ca hrană pentru insecte, ciuperci și alți descomponenți atunci când în cele din urmă se descompune și se întoarce în ecosistem. Acest dinamism vibrant se extinde la oameni, plante medicinale, râuri, animale și restul Creației.

În acest fel, categoriile de identitate Haudenosaunee sunt relaționale și exemplifică o ontologie orientată pe proces ( Braidotti, 2006 ), la fel ca câmpurile occidentale în curs de dezvoltare ale noului materialism și postumanism. Filosoful post-structuralist feminist Elizabeth Grosz (2005) se bazează pe opera lui Darwin pentru a descrie viața ca o „devenire neîncetată” (p. 36). Potrivit noului savant materialist Karen Barad (2003) , „unitățile ontologice primare nu sunt „lucruri”, ci fenomene – reconfigurări/încurcături/relaționalități/(re)articulații topologice dinamice. Iar unitățile semantice primare nu sunt „cuvinte”, ci practici material-discursive prin care se constituie granițele. Acest dinamism este agenție.” (pag. 818). Concepția dinamică a lui Barad despre fenomenele material-discursive – cum ar fi oamenii și tabelele – ecou ideea savantului Anishinaabe, Gerald Vizenor, despre transpunerea indigenă sau mișcarea naturală. Pentru Vizenor, transmoția se extinde dincolo de mișcare pentru a cuprinde mișcarea asociată cu cuvintele și imaginile. Într-un eseu publicat în 2015 , Vizenor scrie că:

Învățatul nume botanic Cypripedium acaule , de exemplu, denaturează din neatenție roșul poetic rafinat al unei flori de mocasin în umbrele umede, iar alte nume mai comune și comparații comparative diminuează mișcarea imaginilor, cum ar fi respirația grea a urșilor, strălucirea minunată. de rouă de dimineață devreme, favoruri crepusculare pe o pânză de păianjen, corbi care tachinează vânătorii în camuflaj, umbrele rătăcite se aplecă peste gard sau scufundarea perfectă a unui ouzel [mierlă] într-un pârâu de munte. (pag. 63)

Mișcarea este esențială atât pentru echilibru, cât și pentru continuarea întregii vieți. Incinte precum sistemul de rezervă, segregarea specifică vârstei în școlile publice, închisori, tirania ceasului și toate celelalte moduri în care ne compartimentăm și ne compartimentăm pe noi înșine și pe ceilalți sine în lumea contemporană sunt în contradicție cu înțelegerea că ființa nu este static și este mai bine descris ca o devenire mai dinamică , precum conceptul lui Elizabeth Grosz (2005) despre dinamismul vieții. Viziunea Haudenosaunee este similară cu noua teorie materialistă și postumană prin aceea că ambele descriu, ca fiind vibrante, ceea ce oamenii de știință occidentali ar numi entități nevii , cum ar fi tabele. Perspectiva Haudenosaunee și mintea extinsă a lui Clarke și Chalmer sunt, de asemenea, asemănătoare cu afirmația lui Rose (2013) că „învelișul pielii nu delimitează, de drept, o zonă închisă, autonomă” (p. 14), în sensul că toate aceste noțiuni figurează sinele uman ca extinzându-se dincolo de granițele corpului nostru fizic.

Priveliștea de undeva

Animația întregii creații – inclusiv, dar fără a se limita la, mesele de lemn – este clarificată în noțiunile Haudenosaunee de relaționalitate și în cuvintele multor alți gânditori indigeni. De exemplu, cercetătorii indigeni Bob Antone (2013) și Vine Deloria și Daniel Wildcat (2001) afirmă că totul în univers este viu și este legat prin conexiune cu locul. Deloria și Wildcat (2001) rezumă această înțelegere cu formula „puterea și locul produc personalitate” (p. 23). Înțelegem că personalitatea la care se face referire aici se extinde la oameni individuali, comunități de oameni și alte ființe și pământ.

Importanța ontologică fundamentală a locului este antiteza universalismului pozitivist, care a fost descris de unii teoreticieni drept viziunea de nicăieri ( Nagel, 1986 ). Teoreticienii din punctul de vedere feminist contestă universalitatea pozitivismului și sugerează că știința pozitivistă este departe de a fi universală și că, de fapt, reprezintă viziunile asupra lumii ale unui grup select de cercetători bărbați occidentali și că un loc de plecare mai bogat și mai simplu pentru ancheta socio-culturală este prin perspectivele privilegiate epistemic ale celor marginalizați și oprimați ( Harding, 2004 ; Smith, 1987 ). În schimb, mergem dincolo de teoria punctului de vedere pentru a sugera că, fără o considerație profundă a locului, cercetarea științifică și socio-culturală reproduc ambele aceeași perspectivă limitată și inechitățile sociale pe care teoria feministă a punctului de vedere încearcă să le amelioreze.

Poezia celebrului poet Kiowa N. Scott Momaday (1976) The Delight Song of Tsoai-talee descrie un simț extins al sinelui și animația materiei. Următoarele rânduri, extrase din poemul lui Momaday, ilustrează o înțelegere indigenă a sinelui și a mai mult decât uman, ancorată în loc:

Eu sunt foamea tânărului lup

Eu sunt întregul vis al acestor lucruri

Vezi tu, eu sunt în viață, sunt în viață. (pag. 27)

Cuvintele lui Momaday evocă principiul Haudenosaunee al ka’nikonhri:io (mintea bună), derivat din Marea Lege a Păcii. Mintea bună „apare atunci când oamenii își pun mintea și emoțiile în armonie cu fluxul universului” ( Barreiro, 2010 , p. 33). Mintea bună conferă capacitatea de a face o judecată solidă pentru bunăstarea societății mai largi Haudenosaunee. Joe Sheridan și Dan Longboat (2006) leagă Good Mind de pământ: „(p)o the Haudenosaunee, Good Mind și pământul sunt inseparabile pentru că niciunul nu este posibil fără celălalt” (p. 378). În plus, Sheridan și Longboat (2006) susțin pe bună dreptate că „unde este cineva are totul de-a face cu cine este ” (p. 369). Ceea ce luăm din toate acestea este că expresia deplină a umanității noastre este posibilă numai prin conexiunea intimă unul cu celălalt, cu teritoriu și prin diferitele cicluri naturale care modelează existența.

Documentul „ Politic Horizons Canada (2020) Exploring Biodigital Convergence” identifică o întrebare importantă de politică: „ar putea dispărea avantajele competitive bazate pe resurse tradiționale?” Secțiunea („Întrebări legate de politici care decurg din convergența biodigitală”, subsecțiunea economică, alin. 1) și sugerează că producția alimentară descentralizată prin biologie sintetică ar putea duce la „capacitatea de a crea alimente și de a crea carne fără a fi nevoie de teren arabil” („ Care sunt caracteristicile posibile ale Sistemului Biodigital?” secțiunea, subsecțiunea Descentralizare, alin.2).

Perspectivele recente din diverse domenii academice indică importanța recunoașterii limitelor extinse ale sinelui uman și animația celui mai mult decât uman. De exemplu, în noua gândire materialistă, unele ramuri ale geografiei și studii critice atât pe plante, cât și pe animale. Dar, aceste inovații filozofice sunt încă obscure, limitate în mare parte la academie și nu au fost puse în aplicare de societatea occidentală în general.

O întrebare pe care ne-o punem este, este posibil ca tehnologiile biodigitale să facă mai explicită legătura între oameni și alții sau aceste tehnologii ne vor distrage atenția de la recunoașterea interdependenței noastre cu întreaga creație?

Dacă societatea occidentală abia începe să înțeleagă importanța pământului pentru condiția umană, cum ne va afecta o deconectare ulterioară de la acest izvor al vieții capacitatea noastră de a răspunde la schimbările climatice, pierderea fulgerătoare a speciilor, socialitatea noastră în schimbare, artele noastre expresive, luarea deciziilor colective?

Apelăm la Instrucțiunile Originale pentru a ne orienta responsabilitățile către toate relațiile noastre, inclusiv locul. Alte popoare indigene au versiunea lor a Instrucțiunilor originale ( Nelson, 2008 ), dar ne vom concentra asupra Instrucțiunilor originale Haudenosaunee în acest articol. Conform Akwesasne Notes (2005) , Instrucțiunile originale,

Îndrumați-ne ca noi, cei care ne plimbăm pe Pământ, să ne exprimăm un mare respect, o afecțiune și o recunoștință față de toate spiritele care creează și susțin Viața. Salutăm și mulțumim numeroșilor susținători ai propriei noastre vieți – porumb, fasole, dovleac, vânturi, soare. Când oamenii încetează să respecte și să-și exprime recunoștința pentru aceste multe lucruri, atunci toată viața va fi distrusă și viața umană de pe această planetă va lua sfârșit. (pag. 86)

Mai mult, înțelegem că oamenii au obligația de a-și îndeplini anumite responsabilități față de Creație, care include și, cel puțin, să nu interfereze cu capacitatea altor ființe de a-și îndeplini propriile responsabilități față de Creație. În centrul acestor obligații este noțiunea Haudenosaunee de kasasten’sera, care este forța vitală a individului uman și mai mult decât uman, a colectivităților umane și a comunităților ecologice și este o formă de putere derivată din unitatea întregii materie care susține existența continuă a întregii creații. Cum ar arăta diverse tehnologii biodigitale dacă le-am evalua conform Instrucțiunilor originale? Coevoluția sistemelor cuplate biodigitale permite fiecărei părți – biologică și digitală – să-și îndeplinească obligațiile față de creație? Aceste întrebări cruciale și multe altele nu pot fi răspunse numai de noi, ci mai degrabă necesită cunoștințe culturale colective și înțelepciunea bătrânilor. Un următor pas important ar putea implica angajarea bătrânilor indigeni și a deținătorilor de cunoștințe pentru a-și căuta gândurile cu privire la cea mai bună modalitate de a trasa un curs etic înainte, în timp ce navigăm în convergența biodigitală.

Concluzie

Ne surprinde faptul că multe dintre gândurile noastre cu privire la subiectul convergenței biodigitale sunt atât de natură axiologică, cât și ontologică. Cum ne prețuim pe noi înșine și pe ceilalți? Cine suntem noi și personalitatea noastră se extinde pentru a include toate relațiile noastre și tehnologiile pe care le folosim zilnic? Inovația biodigitală are loc deja și, cu siguranță, există potențialul de beneficii pozitive pentru umanitate, pentru toate relațiile noastre și, mai larg, pentru Mama Pământ.

Se pare că industria este motorul inovației biodigitale și ne punem la îndoială măsura în care interesele private funcționează pentru a promova nevoile și aspirațiile colectivului, inclusiv întreaga creație. Beneficiile colective pentru umanitate și pentru toate relațiile noastre ar putea fi, în schimb, poziția implicită?

Documentul Policy Horizons Canada (2020) Exploring Biodigital Convergence afirmă că „perspectivele asupra tehnologiilor biodigitale pot varia de la un grup la altul, iar tradițiile etice multiple, inclusiv perspectivele și cunoștințele indigene, ar putea contribui la formarea unor răspunsuri bine gândite” (secțiunea „Guvernare”, para. 5). Suntem de acord cu această afirmație și, din punct de vedere etic, este important să ne gândim dincolo de sfera actuală a presupunerilor noastre, care sunt înrădăcinate în tradiția umanistă liberală occidentală. De asemenea, în loc să conducem cu interesele de afaceri sau cu tehnologia în sine, o luare în considerare solidă a fundamentelor etice și a consecințelor convergenței biodigitale ne va ajuta să evităm sau să atenuăm potențialele crize – sau cel puțin rezultate nedorite – asociate cu aceste tehnologii. Dacă progresele în biologie și convergența biodigitală anunță începutul „secolului biologiei” ( Rose, 2013 , p. 8), atunci care sunt implicațiile asociate cu o acceptare neexaminată a ipotezelor umaniste liberale occidentale în timp ce angajăm aceste tehnologii care au potențialul de a modifica irevocabil viața de pe această planetă, așa cum o știm noi? Instrumentele conceptuale inerente gândirii indigene și în domeniile emergente ale noului materialism și postumanism oferă moduri radical diferite de a ne concepe pe noi înșine în relație cu ceilalți și cu locul. Perspectivele filozofice, în special din tradițiile indigene, pot fi necesare pentru ca umanitatea să se adapteze cu succes la schimbările profunde și existențiale implicite în convergența biodigitală…

Det. Aici

https://journals-sagepub-com.translate.goog/doi/10.1177/11771801221090748?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

//////////////////////////////////////////

Drumul spre convergența bio-digitală?

Ec. dr. Radu Golban

Netezește oare corona, înțeleasă ca presiune selectivă fascistoidă, drumul spre convergența bio-digitală?

Dr. Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, vede în pandemie o șansă de ameliorare a lumii. În cartea lui intitulată „A patra revoluție industrială”, Schwab descrie cum ar arăta viitorul bio-digital al omenirii. Contopirea dintre om și mașină, propagată între timp de numeroase guverne din întreaga lume, s-ar putea să fi fost, în același timp, elementul declanșator al pandemiei cu care ne confruntăm în prezent[1]. Pradă unui delir narcisic care-i îndeamnă să pună capăt îmbătrânirii omului, să-l vindece, chipurile, de numeroase boli, să optimizeze specia homo sapiens și să făurească o ființă superioară din punct de vedere fizic și psihic, oamenii de știință și sponsorii lor riscă să arunce lumea în vâltoarea haosului. Sau poate că ordinea mondială vizată de tehnocrați nu este decât un nume nou pentru un mai vechi proiect mistic de tranchilizare sau docilizare a omului?

Ar putea, oare, structurile similare prionilor[2] din interiorul noului virus SARS-CoV-2 – structuri care, cum s-a dovedit, produc simptome neurodegenerative[3] – să fie consecința celei mai moderne nanotehnologii și a biologiei sintetice, care, grăbite să examineze punctul de intersecție dintre om și computer, intervin în delicate procese neuronale și, astfel, ucid sau mutilează milioane de oameni? Prionii sunt proteine prezente în organismul omului și al vertebratelor. În eventualitatea unei plieri anormale, ei pot să declanșeze afecțiuni letale ca ESB (encefalopatia spongiformă bovină), Alzheimer, Parkinson, insomnia fatală familială, boala Creutzfeldt-Jakob etc. Istoria înfrumusețată a felului în care au fost descoperite – în 1982 – aceste proteine toxice începe cu profesorul Stanley Prusiner, laureat al Premiului Nobel (1997). Ele fuseseră cercetate însă anterior, sub numele de „virus lent” sau de „amiloidoze”[4], de către alt laureat Nobel, dr. Daniel Gajdusek. În treacăt fie spus, acești prioni pot fi produși și pe cale artificială, în laborator[5].

Întrucât, genetic vorbind[6], nu toți oamenii sunt predispuși la afecțiuni prionice, o asemenea pandemie prionică ar putea să declanșeze și o presiune evoluționisto-fascistoidă, în urma căreia n-ar supraviețui decât aceia dintre oameni la care organismul nu semnalează „erori“ după updatarea sintetică, în timp ce alți oameni mor de o boală neurodegenerativă care, cel puțin la început, se anunță a fi „umană“: o simplă „afecțiune respiratorie”[7]. În orice caz, joncțiunea dintre om și mașină nu poate fi realizată în lipsa acestor tehnologii[8] și nu orice organism este imun la ele. În calitate de „descoperitor”, profesorul Prusiner a avut și privilegiul de a alege un nume pentru aceste proteine infecțioase. Într-un interviu din 2018, publicat în „World Neurology”[9], înzestratul neurolog povestește cum a ajuns la denumirea de prion. Acest aspect e deosebit de interesant, mai ales că a influențat întreaga cercetare din domeniu. Venerabilul om de știință spune, pentru început, că a dorit un nume special pentru descoperirea sa și că, nefiind cunoscător de greacă, ci mai degrabă de latină, nu prea știa, pare-se, cui să i se adreseze, în 1982, pentru a da nume acestei structuri proteice.

Într-un interviu cu profesorul Lanska, Prusiner explică în ce fel a indentificat termenul „prioni” și ce preferințe a avut pentru sonoritatea acestui cuvânt. Din respectivul interviu reiese limpede că Prusiner s-a gândit foarte serios să creeze un cuvânt formidabil. Ideile formulate de el în vederea găsirii unei denumiri potrivite au fost influențate și de exemplul pseudonimului lui Edith Piaf, o cântăreață pe care o adora.

Această explicație e de-a dreptul neobișnuită pentru un neurolog. Permiteți-mi să explic: în calitatea de neurulog, el trebuie să se fi întâlnit la un moment dat cu terapia neurochirurgicală a trepanației. Executarea unei găuri circulare în cutia craniană reprezintă azi, ca și în Antichitate, o intervenție neurochirurgicală. O serie de studii arheologice indică faptul că această tehnică medicală s-a răspândit începând din neolitic[10].

Primele relatări despre infecțiile virale ale sistemului nervos central datează din epoca babiloniană, iar trepanația a fost, poate, în zorii civilizației, cel mai timpuriu tratament contra acestor boli, așa cum sublinează Sandra Amor în articolul intitulat „Virusinfektionen des Zentralnervensystems” (Infecții virale ale sistemului nervos central). Și în cazul bolii Creutzfeldt-Jakob găsim – în studiul „Determinants of Creutzfeldt-Jakob disease – A Genetic epidemiological study” (Factori determinanți ai bolii Creutzfeldt-Jakob) Un studiu epidemiologic genetic] al lui Ester Coes – utilizarea trepanației împotriva simptomelor induse de această boală. În lucrarea intitulată „Discovery of the First Hippocratic Cranial Trepanation from Greek Colony of Himera, Sicily (6th-5th century B.C.)” [Descoperirea primei trepanații craniene hipocratice din colonia greacă Himera, Sicilia (sec. VI–V î.H.)], Pierre F. Fabbri arată cum a utilizat Hipocrat „prionul“ (modilus) pentru a efectua trepanații[11]. Era vorba de un sfredel perforant, prevăzut cu o coroană dințată. Această coroană dințată a instrumentului rotativ execută o deschidere în oasele cutiei craniene. Cuvântul „prion” își are originea în greacă și înseamnă „fierăstrău“.

Nu mi se pare lipsit de relevanță faptul că profesorul Prusiner a dat agentului patogen al creierului spongiform (poros ca un burete) – pentru care, în Antichitate, se efectuau trepanații menite să trateze hipertensiunea intracraniană – tocmai un nume ce desemnează instrumentul de perforare a craniului. Arheologii vorbesc despre „priono-sfredele perforante” (Prionen-Kronenbohrer), iar un renumit neurolog, mai familiarizat cu trepanația decât specialiști din oricare alte domenii ale medicinei, se gândește la Edith Piaf?! Din articolul „Die Geschichte der Prionen-Krankheit” (Istoria bolii prionice) de F. Galassi, publicat în revista medicală „The Lancet”[12], aflăm că Hipocrat a descris pentru prima oară aceste encefalopatii spongiforme. E posibil ca un reputat specialist în medicină, cum este profesorul Prusiner, să ne ascundă ceva? Hipocrat, părintele fondator al medicinei moderne, a descris utilizarea prionului (a sfredelului perforant), menit să le aducă alinare pacienților în suferință. La mai bine de două mii de ani de atunci, acest laureat al Premiului Nobel – alt pionier al medicinei – denumește întâmplător agentul patogen răspunzător de apariția bolii descrise de Hipocrat după instrumentul utilizat în Antichitate în scopuri terapeutice: fierăstrăul sau sfredelul perforant[13].

Lucrurile devin de-a dreptul mistice dacă aruncăm o privire asupra altor analize etimologice ale cuvântului. În anul 2020, lingvistul și profesorul american Anatholy Liberman de la University of Minesota a examinat îndeaproape termenul „prion” în două articole publicate pe blogul de etimologie al Universității Oxford[14]. În primul articol, intitulat Some of Our Tools [Câteva dintre uneltele noastre], savantul explică relația lingvistică dintre „prion“, Pfriem (sulă [germ.]), Ahlen (id.), auger (sfredel [engl.]) și nauger, o veche armă nordică. Într-adevăr, numeroși arheologi se referă la trepanație ca la un procedeu de creare a „celui de-al treilea ochi”[15]. Încă din Antichitate, această intervenție era menită să impulsioneze performanțele gândirii, precum și înclinațiile spirituale. Se pare că existau încă de atunci câțiva oameni interesați de ameliorarea capacităților lor cognitive prin intervenții medicale. Organizațiile care practică astăzi această deschidere a cutiei craniene la oameni sunt înspăimântătoare, frizând nebunia[16]. E de domeniul speculației dacă the third eye (al treilea ochi [engl.]) are legătură, în engleză, cu unealta awl (sulă [engl.]), dacă das dritte Auge (al treilea ochi [germ.]) are legătură cu englezescul auger și dacă, etimologic vorbind, organul văzului provine din procedeul de perforare a cutiei craniene. În schimb, este incontestabil că atât sula, cât și prionul se raportează la o deschidere mistică, la o perforare a cutiei craniene. „Auger” desemnează și azi un perforator pentru găuri circulare.

Sula joacă un rol decisiv și în mitologia germanică[17]. Piticul Brock îi perforează lui Loki – fiul lui Laufyja și unul dintre cele mai cunoscute personaje ale legendelor nordice – buzele cu o sulă și i le coase cu o curelușă drept pedeapsă pentru apucăturile lui blasfematoare, pentru șiretenia și neobrăzarea lui. Această panglică de piele, care se numea wartari, era menită literalmente să vegheze la tăcerea lui. Astfel, trepanarea buzelor este, în foarte populara legendă păgână – ținută și azi în viață prin filme pentru copii, rujuri, jocuri etc. -, un procedeu punitiv. După toate aparențele, acest obicei nordic, care presupunea existența unei anumite ierarhii divine, avea rolul de a sancționa prin „astuparea gurii” (das Mundtotmachen) o anume libertate a gândirii despre care se considera că încalcă normele.

Această interpretare a originii denumirii de prion ar sugera că atât procedeul antic de deschidere a cutiei craniene în scopul sporirii performanțelor cognitive, cât și convergența NBIC (nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și științele cognitive) prin intermediul proteinelor sintetice necesită utilizarea unui sfredel perforant cu coroană dințată (Kronenbohrer) sau a ceea ce numim azi „corona“, în scopul de a modifica oamenii. Este, așadar, trecerea la era bio-digitală o nouă formă de trepanație, prin care oamenii, în loc să privească spre zei cu un „al treilea ochi“, sunt conectați la inteligența artificială? Anticii utilizau sfredelul perforant numit prion, în timp ce noi avem de-a face azi cu alt prion, care, sub formă de corona, sfredelește conținutul cutiei craniene.

Ceea ce ar presupune și că legendele despre intervenții asupra corpului în vederea tranchilizării sociale ar fi putut să creeze totodată un mecanism biochimic de îmblânzire a maselor umane. Această bănuială nu trebuie ignorată. Atunci, atât pandemia, cât și convergența NBIC ca expresie a ordinii mondiale tehnocrate ar fi instrumente criminale de accelerare a unei selecții care nu se întâlnește în natură și care este expresia unui fanatism al evoluției. „Omul nou“ ar fi, în acest sens, un sclav al tehnologiei, domesticit, obedient, lipsit de liber-arbitru și care, asemenea unui zombi haitian[18], nu face decât să-și asculte orbește stăpânul. Acest om hibrid, depersonalizat[19] ar fi la fel de supus algoritmului inteligenței artificiale ca zombiul din cultura voodoo, subjugat prin droguri psihedelice și transformat în sclav.

În timp ce dr. Gajdusek studia felul cum iau naștere astfel de amiloide (fragmente de proteine care se transforma in prioni) și cum industria face să pătrundă în hrană, în textile, în medicamente, în mediul înconjurător etc.[20] substanțe sintetice care, în contact cu alte substanțe, declanșează în mod țintit afecțiuni provocate de plierea anormală a proteinelor, cercetarea, începând cu contribuțiile profesorului Prusner, își îndreaptă atenția asupra unor eventuale terapii. Pentru a recurge la o imagine concretă și simplificată, putem spune că prionii și amiloidele sunt alcătuite din mai multe fragmente. În cazul ambelor structuri proteice, fragmentul beta[21] provoacă boli neurologice sistemice cu evoluție fatală. Dr. Gajdusek demonstrase cum poate fi transmisă această pliere anormală chiar de la o specie la alta. Arătase totodată[22] cum asemenea depuneri proteice pot lua forma unei plieri anormale în urma interacțiunii cu un „factor de creștere a nivelului de amiloide” (amyloid enhancing factor) și cum progresează aceste boli fatale.

În răsunătorul său discurs rostit în fața comitetului Nobel, dr. Gajdusek declara că descifrase pe de-a-ntregul căile de transmitere a maladiei kuru – o formă a bolii Creutzfeldt–Jakob –, dar că avea îndoieli serioase cu privire la originea maladiei[23]. Așa cum demonstrează activitatea de cercetare pe care a desfășurat-o până la sfârșitul vieții (în anul 2008), savantul era convins de originea industrială a acestor amiloide ca agenți cauzali ai unor afecțiuni neurodegenerative. Condamnat la nouăsprezece luni de închisoare pentru pedofilie chiar în anul în care colegul lui, Prusiner, dădea amiloidelor un nume nou și schimba direcția în cercetarea prionilor, Gajdusek a intrat în istorie ca geniu pedofil. Probabil că ignobila infracțiune comisă de el a cântărit mult mai greu decât o crimă de proporții planetare împotriva umanității, motiv pentru care astăzi nu mai vorbește nimeni despre pericolele biologiei sintetice. În prezent, riscurile prionilor sintetici și ale amiloidelor ca arme biologice nu mai sunt evocate decât cu titlu de excepție [24].

Trebuie să ne fie clar că tocmai aceste amiloide, sub diversele lor forme, sunt capabile, astăzi, nu doar să producă noi tulpini prionice; ele reprezintă totodată cheia pentru convergența NBIC. Între timp, nu prea mai există niciun domeniu al vieții care să nu fi fost penetrat de aceste tehnologii. Mi se pare demn de menționat faptul că tocmai în Papua-Noua Guinee, îndepărtatul petic de pământ pe care dr. Gajdusek studiase o boală prionică, cercetătorii au descoperit acum acele gene care oferă imunitate împotriva mecanismului de pliere anormală a prionilor. Oare în viitor nu vor supraviețui decât acești oameni modificați genetic, care, așa cum arată exemplul cobailor[25], ar fi imuni la prionii toxici, dar ar fi compatibili, în schimb, cu produsele convergenței? În absența proteinelor sintetice și a nanotehnologiei, omul nu poate fi „reglat”, capacitățile lui senzoriale și mentale nu pot fi ameliorate[26]. În caz că omul mediu, suboptimal genetic prin raportare la aceste atribute supraumane, rezistă la asaltul amiloidelor la fel de puțin ca la atacul nanotehnologiei, tranziția spre viitorul bio-digital va fi cu siguranță dureroasă, conform previziunii lui Klaus Schwab. Dar și nanoparticulele sunt capabile, în interacțiune cu unde electromagnetice, să provoace boli prionice[27].

Așa-numitul „Internet of Everything” (internet universal)[28] ar conecta oamenii, obiectele și inteligența artificială printr-o performantă rețea de telefonie mobilă. El ar avea nevoie și de inteligență artificială, întrucât, așa cum sugerează studiile, șoarecii care, manipulați genetic, nu mai produc prioni proprii sunt rezistenți la inocularea cu prioini toxici sau nanoparticule care dezvoltă boli prionice, dar se dovedesc a fi agresivi, depresivi, debili și manifestă comportamente de-a dreptul dereglate. Astfel de oameni ameliorați genetic ar fi mult mai inapți pentru viața cotidiană decât actualul homo sapiens și incapabili să supraviețuiască fără cârjele neurologice oferite de internet. Lui Icar i s-au topit doar aripile drept pedeapsă pentru hybrisul lui; ceea ce n-ar fi regretabil în cazul unui fanatic al evoluției. Atunci, această pandemie – care, cum au arătat numeroase studii, prezintă mai multe asemănări cu o boală prionică decât cu o gripă – ar apărea drept un proces evolutiv trecut rapid în revistă. Am fi pregătiți pentru joncțiunea digitală dintre om și mașină, așa cum arată numeroase studii genetice, în așa fel încât tocmai genele care protejează de apariția bolii fatale Creutzfeldt-Jakob la om ar face minuni și împotriva Covid-ului[29] și ar facilita compatibilitatea omului cu era bio-digitală?

Aranjament grafic – I.M.

————————————————–

[1] https://obamawhitehouse.archives.gov/sites/default/files/microsites/ostp/bioecon-%28%23%20023SUPP%29%20NSF-NBIC.pdf, https://www.itas.kit.edu/pub/v/2008/coen08a.pdf Microsoft Word – HP 16 CT Endredaktion.doc (kit.edu), Nano-Bio-Info-Cogno: Wenn Wissenschaftsdisziplinen verschmelzen (admin.ch), https://rm.coe.int/rathenau-report-e/1680307575Chancen und Herausforderungen konvergierender Technologien | News | CORDIS | European Commission (europa.eu), Nano-Bio-Info-Cogno: Wenn Wissenschaftsdisziplinen verschmelzen (admin.ch), https://rm.coe.int/rathenau-report-e/1680307575, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2253268/

[2] SARS-CoV-2 spike protein interactions with amyloidogenic proteins: Potential clues to [1] SARS-CoV-2 spike protein interactions with amyloidogenic proteins: Potential clues to neurodegeneration (nih.gov), SARS-CoV-2 Prion-Like Domains in Spike Proteins Enable Higher Affinity to ACE2 – HMI (hmi-us.com), View of A CONCISE IN SILICO PREDICTION REPORT OF A POTENTIAL PRION-LIKE DOMAIN IN SARS-COV-2 POLYPROTEIN (jmbfs.org)

[3] Brain Sciences | Free Full-Text | Can SARS-CoV-2 Infection Lead to Neurodegeneration and Parkinson’s Disease? (mdpi.com)

[4] Kuru and its contribution to medicine | Philosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences (royalsocietypublishing.org)

[5] 481 – Fantasy of a Virus.pdf (science-connections.com), 481 – Fantasy of a Virus.pdf (science-connections.com), Transmissibility of systemic amyloidosis by a prion-like mechanism | PNAS, Genetic control of nucleation and polymerization of host precursors to infectious amyloids in the transmissible amyloidoses of brain | British Medical Bulletin | Oxford Academic (oup.com)

[6] Why does SARS-CoV-2 hit in different ways? Host genetic factors can influence the acquisition or the course of COVID-19 (binasss.sa.cr), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7030913/, DCs-based therapies: potential strategies in severe SARS-CoV-2 infection (nih.gov), Structural basis for the complete resistance of the human prion protein mutant G127V to prion disease | Scientific Reports (nature.com), Expression of GPI-anchored SARS-CoV-2 receptor binding domain in mammalian cells for serological use (nih.gov), Cells Expressing Anchorless Prion Protein Are Resistant to Scrapie Infection | Journal of Virology (asm.org), 2006.01968.pdf (arxiv.org)

[7] CJD mimics and chameleons | Practical Neurology (bmj.com), Distinct pathological phenotypes of Creutzfeldt-Jakob disease in recipients of prion-contaminated growth hormone | Acta Neuropathologica Communications | Full Text (biomedcentral.com), Creutzfeldt-Jakob Disease (CJD) – Brain, Spinal Cord, and Nerve Disorders – MSD Manual Consumer Version (msdmanuals.com)

[9] Stanley Prusiner on the Origin of the Term Prion (worldneurologyonline.com)

[10] Geschichte der Tiermedizin: 5000 Jahre Tierheilkunde – Angela von den Driesch, Joris Peters – Google Books   

[11] Discovery of the First Hippocratic Cranial Trepanation from the Greek colony of Himera, Sicily (6th-5th century B.C.) – Paleopatologia, (PDF) (Fabbri-Noce,-Masieri-Caramella-Valentino-Vassallo) Partial Cranial Trephination by Means of Hippocrates’ Trypanon from 5th Century BC. Himera (Sicily, Italy)(2010) | Stefano Vassallo – Academia.edu  

[12] The history of prion disease – The Lancet Neurology

[13] Krontrepan (kugener.com) 

[14] Some of our tools: “awl” | OUPblog, Etymology gleanings for March 2020 | OUPblog

[15] 34 SciELO – Brazil – Evolving story: trepanation and self-trepanation to enhance brain function Evolving story: trepanation and self-trepanation to enhance brain function, Trephination – an overview | ScienceDirect Topics

[16] An Interview with the Woman Who Drilled a Hole in Her Head to Open Up Her Mind (vice.com), BBC News | UK | Cure-all hole in the head?

[17] Lokis Wette mit den Zwergen – Geschichte-Wissen

[18] Der Stoff, aus dem die Zombies sind (vice.com)

[19] Exploring Biodigital Convergence – Policy Horizons Canada

[20] AA amyloid in human food chain is a possible biohazard | Scientific Reports (nature.com), Mobile phone electromagnetic radiation affects Amyloid Precursor Protein and α-synuclein metabolism in SH-SY5Y cells – ScienceDirect, Acceleration of amyloid protein A amyloidosis by amyloid-like synthetic fibrils (nih.gov), Kuru and its contribution to medicine | Philosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences (royalsocietypublishing.org)

[21] Forschungszentrum Jülich – Meldungen – Neue Untersuchung der Wechselwirkung zwischen PrP und Beta-Amyloid (fz-juelich.de)

[22] Kuru and its contribution to medicine (nih.gov), Serum amyloid A and protein AA: Molecular mechanisms of a transmissible amyloidosis – ScienceDirect

[23] D. Carleton Gajdusek – Nobel Lecture (nobelprize.org)

[24] Prion-based nanomaterials and their emerging applications (nih.gov), Prions as Bioweapons? | Defence IQ, SciELO – Brasil – Prions: the danger of biochemical weapons Prions: the danger of biochemical weapons

[25] Behavioral abnormalities in prion protein knockout mice and the potential relevance of PrPC for the cytoskeleton (nih.gov)

[26]

[27] Prion theory: Induction of Prion Diseases by Nanoparticles Conversion (Prpc To Prpsc) Related to Electromagnetic Field (juniperpublishers.com)

[28] Internet of Everything: Die Vernetzung von Mensch, Maschine und Künstliche Intelligenz – IOX GmbH (ioxlab.de)

[29] Frontiers | Unraveling Risk Genes of COVID-19 by Multi-Omics Integrative Analyses | Medicine (frontiersin.org),A SARS-CoV-2 protein interaction map reveals targets for drug repurposing (nature.com),Cells Expressing Anchorless Prion Protein Are Resistant to Scrapie Infection | Journal of Virology (asm.org)

https://www.art-emis.ro/analize/drumul-spre-convergenta-bio-digitala

///////////////////////////////////////////

Cristian Terheș: A fost adoptat portofelul digital. Sistemul va fi folosit pentru supraveghere și control în masă

A fost adoptat portofelul digital, proiectul a primit vot favorabil în Parlamentul European. Cetățenii se vor putea identifica și autentifica online, prezența fizică nemaifiind necesară, o practică care ridică probleme de încredere, securitate și confidențialitate.Europarlamentarul Cristian Terheș susține că sistemul va fi folosit pentru supravegherea și control în masă.Cu 335 de voturi pentru, 190 împotrivă și 31 de abțineri, proiectul a fost votat de Parlamentul European, urmând să fie aprobat oficial de Consiliul de Miniștri al UE.

Comoditatea costă

Potrivit unui studiu al serviciului de cercetare al Parlamentului European subliniază că, de la pandemie, furnizarea de servicii publice și private a devenit din ce în ce mai digitală.Portofelul digital permit utilizatorilor să stocheze și să conecteze date într-un singur mediu, fără întreruperi, pe telefoanele lor mobile.

Comisia arată că această comoditate vine cu prețul pierderii controlului asupra datelor cu caracter personal, în timp ce aceste soluții sunt deconectate de la o identitate fizică verificată, ceea ce face ca frauda și amenințările de securitate cibernetică să fie mai dificil de atenuat.

Terheș susține că sistemul va fi folosit pentru supravegherea și controlul în masă al populației „În aplauzele grupurilor PPE, Renew și S&D, Identitatea Digitală Europeană a fost adoptată de plenul Parlamentului European de la Strasbourg, pe data de 29.02.2024, cu 335 voturi pentru, 150 împotrivă și 31 abțineri. (…)

Eu am votat pentru amendamentul de respingere a propunerii făcut de grupul ID, amendament ce a fost respins la vot; pentru propunerea ECR de amendare a textului, ce a fost respinsă la vot, astfel că textul a rămas nemodificat; împotriva adoptării textului final.După publicarea listei de vot vă voi face cunoscut cum s-a votat nominal.

Ca și co-raportor în LIBE din partea Grupului ECR m-am opus vehement Identității Digitale Europene, care creează sistemul pentru supravegherea și controlul în masă al populației.Sistemul va fi folosit și pentru tranzacționarea monedei euro digitale.

Datorită mie s-a prelungit acest dosar cu circa un an și jumătate. Acum, pe ultima sută de metri, împing în Parlament toate propunerile care cu greu vor trece în următoarea legislatură.Dacă doriți să vă fie respectate drepturile la nivelul UE, nu votați la europarlamentare cu trădătorii de la PSD, PNL și USR”, a avertizat Cristian Terheș.

Ursula von der Leyen, despre o identitate ”electronică europeană sigură”„De fiecare dată când o aplicație sau un site web ne cere să creăm o nouă identitate digitală sau să ne conectăm cu ușurință printr-o platformă mare, nu avem idee ce se întâmplă cu datele noastre în realitate.De aceea, Comisia va propune o identitate electronică europeană sigură.Unul în care avem încredere și în care orice cetățean îl poate folosi oriunde în Europa pentru a face orice, de la plata taxelor până la închirierea unei biciclete. O tehnologie în care ne putem controla ce date sunt folosite și cum”, declara recent Ursula von der Leyen.

https://ortodoxinfo.ro/2024/03/01/cristian-terhes-a-fost-adoptat-portofelul-digital-sistemul-va-fi-folosit-pentru-supraveghere-si-control-in-masa/

//////////////////////////////////////////

Ce este Internetul Trupurilor Umane și cum a fost deja implementat?

Ați auzit de termenul Internet of Bodies (IoB)? Acesta poate trezi câteva gânduri care nu au nicio legătură cu adevărata natură a termenului, dar este vorba despre utilizarea trupului uman ca o nouă platformă de date. La început, acest concept pare destul de înfiorător, dar atunci când îți dai seama de posibilitățile pe care le creează, devine destul de interesant. Aici vom explora care este Internetul Organismelor, câteva exemple utilizate astăzi și câteva dintre provocările pe care le prezintă.

Ce este Internetul Trupurilor (IoB)?

Când Internet of Things (IoT) (Internetul Obiectelor) se conectează la trupul tău, rezultatul este Internet of Bodies (IoB). Internet of Bodies (IoB) este o extensie a IoT și, practic, conectează trupul uman la o rețea prin dispozitive care sunt ingerate, implantate sau conectate la trup într-un fel sau altul.

Odată conectate, datele pot fi schimbate, iar trupul și dispozitivul pot fi monitorizate și controlate de la distanță.

Există trei generații de dispozitive pentru Internetul Trupului, care includ:

– Corp extern: Acestea sunt dispozitive care pot fi purtate, precum Apple Watches sau Fitbits, care ne pot monitoriza sănătatea;

– Corp intern: Acestea includ stimulatoare cardiace, implanturi cohleare și pilule digitale care intră în corpul nostru pentru a monitoriza sau controla diverse aspecte ale sănătății noastre;

– Corp încorporat: Cea de-a treia generație a internetului trupurilor este o tehnologie încorporată, în care dispozitivul și trupul uman sunt unite între ele și au o conexiune în timp real la o mașină aflată la distanță.

Progresul în conectivitate wireless, materiale și inovație tehnologică permite dispozitivelor medicale implantabile (IMD) să se extindă și să fie viabil în multe aplicații.

Exemple de dispozitive de utilizare a internetului în organism, sau care urmează să fie dezvoltate

Cel mai recunoscut exemplu de Internet of Bodies este un defibrilator sau stimulator cardiac, un dispozitiv mic pus în abdomen sau în piept pentru a ajuta pacienții cu afecțiuni cardiace să controleze ritmurile cardiace anormale cu impulsuri electrice.

În 2013, fostul vicepreședinte al Statelor Unite, Dick Cheney, a înlocuit defibrilatorul conectat la WiFi cu unul fără capacitate WiFi. S-a temut că ar putea fi asasinat prin șoc electric dacă un agent necinstit ar pirata dispozitivul.

O „pastilă inteligentă” este un alt dispozitiv IoB. Aceste pastile au senzori electronici comestibili și cipuri de computer. Odată înghițite, aceste pastile digitale pot colecta date de la organele noastre și apoi le pot trimite pe un dispozitiv aflat la distanță, conectat la internet.

Acum se folosește prima pilulă de chimioterapie digitală care combină medicamentele pentru chimioterapie cu un senzor care captează, înregistrează și împărtășește informațiile cu furnizorii de servicii medicale (cu acordul pacientului) cu privire la doza și timpul administrării medicamentului, plus alte date despre odihnă și activitate, ritmul cardiac și altele.

„Lentile de contact inteligente“ – sunt în curs de dezvoltare; integrează senzori și chip-uri care pot monitoriza diagnostice de sănătate pe baza informațiilor din ochi şi din lichidul prezent în ochi. O lentilă de contact inteligentă în dezvoltare își propune să monitorizeze nivelurile de glucoză, ceea ce le va permite diabeticilor să își monitorizeze nivelul de glucoză fără a face testări repetate pe parcursul zilei.

https://ortodoxinfo.ro/2022/08/09/ce-este-internetul-trupurilor-umane-si-cum-a-fost-deja-implementat/

//////////////////////////////////////

Modificări ale paginilor din „cartea vieții” – Crispr cas9

Bioetica pe înțelesul tuturor

În lumea medicală a ultimelor decenii a apărut un nou tip de inginerie, cunoscută drept “inginerie genetică”.

La baza acestei ştiințe este modificarea ADN-ului prin diferite tehnici moleculare de editare a genomului uman, cea mai renumită în momentul de față fiind CRISP-Cas9.

La începutul aniilor 2000 se studiau bacteriile (în special pentru aplicații biotecnologice) descoperindu-se de fapt că şi ele aveau un aşa-numit “sistem imunitar” foarte simplu, dar foarte eficient. Singurii patogeni care pot ataca şi omorî aceste ființe unicelulare sunt virusurile, aşa că bacteriile au dezvoltat un fel de “memorie imunitară”. CASP reprezintă, în esență, o scurtă serie de secvențe de ADN repetitive în care sunt intercalate “frânturi” din ADN-ul virusurilor care au atacat în trecut bacteria. În momentul, în care acelaşi tip de virus va încerca să o infecteze din nou, va fi imediat recunoscut şi eliminat rapid. Acest lucru este datorat celeilalte componente ale acestei “maşinării moleculare”- familia genelor Cas care sunt traduse în enzime, rolul lor fiind de “foarfece moleculare” (pot „tăia” ADN-ul).

Pe scurt, mecanismul este următorul:

Bacteria odată ce este infectată va încorpora ADN-ul viral în propriul său genom, mai exact printre secvențele CASP

În momentul în care va fi infectată din nou, secvențele virale din genomul bacterian vor fi transcrise în ARN şi vor fi ataşate ca nişte “călăuze” pe proteinele Cas. Odată ce vor ieşii din nucleu şi ARN-ul va găsi regiunea complentară pe ADN-ul viral, Cas va tăia ADN-ul şi virusul nu se mai va putea reproduce.

Cas9 este cea mai capabilă enzimă care poate face această “tăiere moleculara” la oameni, plante şi animale. Oamenii de ştiință au dezvoltat această funcție prin adăugarea unui nou pas: după ce ADN-ul este tăiat de CRISPR-Cas9, o nouă secvență de ADN a unei gene se poate instala în noul spațiu sau, în funcție de caz, tăierea poate “scoate” complet o anumită genă nedorită – de exemplu, o genă care provoacă boli.

Primele experimente ale acestei maşinării biologice au fost făcute pe animale şi plante, în special, în domeniul agricol şi industrial (producția de alimente de origine animală).

În domeniul vegetal, acest “editing genomic” a fost utilizat pentru a mări rezistența plantelor, nu numai la anumite infecții fungice (cele mai dăunătoare) şi boli, dar şi pentru a mări adaptarea lor la un climat şi habitat arid (mai ales, din cauza încălzirii globale).

Această „operare genetică” mai este utilizată pentru a crește producția de cereale, fructe şi legume, dar şi pentru a le face mai “hrănitoare” amplificând cantitea de principii nutritive. Important de menționat este faptul că, această „editare genetică”, nu reprezintă o modificare genetică – OGM, deoarece în această procedură nu este introdus un material genetic care să aparțină unui alt organism (bacterii), ci se „editează” numai genomul speciei, fără a se adăuga ceva “străin”.

Alte studii CRISPR pe animale au variat de la capre cu păr lung pentru o producție mai mare de caşmir, până la vacile fără coarne, pentru a evita procesul dureros de tăiere a coarnelor.

Comparativ cu cercetarea pe animale, cercetările CRISPR care „editează” ADN-ul uman s-au mişcat mai lent, în mare parte, din cauza problemelor etice şi de reglementare. Majoritatea cercetărilor sunt făcute în domeniul clinic, în încercarea de a găsi terapii care pentru “vindecarea” sau înlăturarea unor boli, precum cancerul, distrofia musculară, fibroza cistică, boli neurodegenerative (ex. Alzheimer, Parkinson) şi boli infecțioase, precum SIDA.

Problema principală a acestei tehnici, care a fost rar testată “in vivo” (direct pe pacienți voluntari), este că duce la o permanentă modificare a genomului omului şi deși cunoaște o îmbunătățire în privința unui aspect (ex. înlăturarea unei boli preexistente), în acelaşi timp, crește pericolul apariției unor noi mutații genetice, întrucât această „maşinărie” are o mare precizie în „tăierea” ADN-ului pe ținte exacte, însă procesele de reparare/refacere sunt generice şi nu pot să cunoască secvența de nucleotide care trebuie restabilită, cauzând în acest fel, mutații ale altor gene importante.

Peisajul editării genelor poate evolua rapid în 100, 50 sau chiar 10 ani. În viitor, ar putea fi normal să se schimbe plante, animale şi chiar ființe umane, afectând evoluția normală a acestei lumi. CRISPR nu este o formă scumpă, inaccesibilă evoluției tehnologiei, din contră este disponibilă pentru oricine: de la fermieri la cercetători. Astfel, putem intui că CRISPR va avea un impact puternic în societatea/lumea noastră.

La sfârșit, vă propunem spre reflecție un text dintr-un interviu cu părintele bioetician Jean Boboc: „Progresele medicinii și ale științei merg din ce în ce mai repede și vedem că schimbăm paradigma, mergem spre o medicină predictivă, o medicină care va permite eliminarea embrionilor care nu sunt conformi, mergem spre o medicină care va permite să se modifice omul, mergem spre o medicină care se atinge de genomul uman. Este o certitudine! Acum un an sau doi s-au făcut manipulări mitocondriale, de către medicii americani, ce au servit să facă o ființă umană ce s-a născut în Mexic, cu trei ADN-uri. Adică avea ADN-ul tatălui, ADN-ul ovocitului mamei, care a fost remaniat cu ADN-ul unei al treilea persoane – ADN-ul mamei fiind deficitar. S-a născut deci cu trei ADN-uri, adică are trei genitori, doi părinți oficiali și un patrimoniu genetic modificat transmisibil. Iată la ce ajungem!”.

Ana Goia, biolog

//////////////////////////////

https://theofania.ro/modificari-ale-paginilor-din-cartea-vietii-crispr-cas9/

////////////////////////////////////////////

(Cine nu se face una cu El,este facut una cu ea-masina lor…) Tehnologia CRISPR va scoate bebeluși pe bandă rulantă implantați cu cipuri și modificați genetic după agenda WEF

Într-un interviu acordat cotidianului Welt, virusologul prof. dr. Hendrik Streeck de la Spitalul Universitar Bonn a vorbit despre „ajustarea trupului” şi despre „upgrade uman”: bebeluși mai rezistenți sau microcipuri implantate în mână pe care le puteți folosi pentru a plăti sau a descuia ușa.

El crede că toată lumea a visat să-și îmbunătățească abilitățile cognitive: „pentru a putea gândi mai repede sau pentru a-și îmbunătăți performanțele”. Dr. Streeck susține că există trei tipuri de „reglare” a trupului pentru a face aceasta posibil: (1) „îmbunătăţirea trupului” cu ajutorul medicamentelor; (2) utilizarea implanturilor de tip microcipuri şi (3) manipularea ADN-ului, înainte de naşterea copiilor.

„Nu există limite pentru imaginație. Orice merge”, explică dr. Streeek. El ia în considerare tehnologia CRISPR: „Putem folosi aceasta pentru a modifica tot felul de caracteristici la oameni înainte de naștere. De exemplu, am putea crea copii care sunt imuni la anumite boli sau mai rezistenți la răceli”.

Dr. Streeck avertizează însă și asupra efectelor nefaste ale modificării genomului uman. Copiii a căror genetică a fost modificată în acest fel s-ar putea confrunta cu efecte secundare imprevizibile și pe termen lung: „Este necesar să vă amintiți întotdeauna că această modificare genetică este transmisă descendenților”.

Forumul Economic Mondial (WEF) a adus recent în discuție implantarea de microcipuri în creierul copiilor. În plus, în august 2022, într-un articol postat pe site-ul web al WEF se explica faptul că microcipurile din creier nu numai că ar îmbunătăți sănătatea copiilor, prin eradicarea deficiențelor precum dizabilitățile de învățare și depresia, dar ar deschide şi calea pentru dobândirea unor capacități supraumane de către copii:

„Supereroii au dominat ecranele mari și mici de o vreme, dar are loc o modificare subtilă. Mulți copii se așteaptă să dezvolte ei înșiși superputeri. Aceste așteptări pot părea de neatins, dar facem deja primii pași către o societate augmentată”, a scris Kathleen Phillips, colaboratoare WEF, într-o postare pe blog intitulată „Tehnologia îmbunătățită poate modifica modul în care trăim, dar numai cu sprijinul potrivit și viziune”.

Profesorul Streeck a vorbit și despre posibilitatea tehnologică de a avea un cip implantat sub piele pentru a plăti la supermarket. În trecut respinsă drept o „teorie a conspirației”, acum pare ceva „normal”. Xiao Liu a scris pe site-ul Forumului Economic Mondial (WEF) în iunie 2020 că „intrăm în era Internetului trupurilor: colectarea datelor noastre fizice printr-o serie de dispozitive care pot fi implantate, înghițite sau purtate”. Apple se laudă deja cu un nou implant în faza de testare clinică, care le va oferi utilizatorilor posibilitatea de a-și folosi creierul pentru a-și controla iPhone-ul sau iPad-ul prin intermediul gândurilor.

Consilierul WEF și liderul gândirii transumanismului, Yuval Noah Harari, face chiar un pas mai departe. El visează la un „program antivirus pentru conștiință”, care să alunge gândurile nedorite – și probabil, de asemenea, gândurile critice – de la oameni. Apoi, în viitor, crede Harari, „bioinginerii vor lua vechiul trup Homo Sapiens și vor rescrie în mod intenționat codul genetic al acestuia, vor recabla circuitele creierului, îi vor modifica echilibrul biochimic și chiar vor dezvolta caracteristici complet noi. Ei vor crea astfel noi entități supraumane, care ar putea fi extrem de diferite de noi”. Deci, practic, în mai puțin de jumătate de secol, cyborgii vor înlocui omenirea.

Citiți și:

Compania biotehnologică Verve din Boston testează pentru prima dată CRISPR 2.0 pe un pacient

Tot teorie a conspirației? Convergența biodigitală

https://yogaesoteric.net/tehnologia-crispr-va-scoate-bebelusi-pe-banda-rulanta-implantati-cu-cipuri-si-modificati-genetic-dupa-agenda-wef/

//////////////////////////////////////////

Omul intre resetarea planetara si extinctia in masa

De (autor): Emil Strainu

Resetarea globala prin schimbarea / inlocuirea speciei umane?!

Metode asemanatoare celor ale lui Hitler sunt depasite. Este suficient sa creezi o conditionare colectiva atat de puternica, incat insasi ideea de revolta nu va mai aparea in mintea oamenilor.

https://www.libris.ro/omul-intre-resetarea-planetara-si-extinctia-in-PRE978-630-6506-90-3–p35550235.html?utm_source=criteo&utm_medium=cpc&utm_campaign=Niculina_Gheorghita&cto_pld=W8lyu_iiAABR-SQGaOMmwA#descriptionHead

///////////////////////////////////////////

(Cand globalistii il scot pe Dumnezeu din casa-din inima casei,se introneaza satanistii pe masa…) Globaliştii vor să creeze din oameni „zeităţi superioare” Zilele lui Noe sunt acum!

Globaliștii au vise mari: să aibă o putere divină asupra ființelor umane, asupra reproducerii lor și asupra codului lor genetic. Sub noile lor cuvinte la modă „upgrade uman” sau „ajustare corporală”, ei își prezintă planurile de a oferi oamenilor microcipuri pentru uzul zilnic. Având dorința de a putea stăpâni viaţa, ei au în vedere chiar şi copiii nenăscuți, pe care şi-ar dori să fie manipulaţi genetic.

Într-un interviu acordat cotidianului „Welt”, virusologul Prof. Dr. Hendrik Streeck de la Spitalul Universitar Bonn a vorbit despre „ajustarea corpului” şi despre „upgrade uman”: bebeluși mai rezistenți sau microcipuri implantate în mână pe care le puteți folosi pentru a plăti sau a descuia usa. El crede că toată lumea a visat să-și îmbunătățească abilitățile cognitive: „pentru a putea gândi mai repede sau pentru a îmbunătăți performanța”. Dr. Streeck explică că există trei tipuri de reglare a corpului pentru a face acest lucru posibil: (1) „îmbunătăţirea corpului” cu ajutorul medicamentelor; (2) utilizarea implanturilor de tip microchipuri şi (3) manipularea ADN-ului, înainte de naşterea copiilor.

„Nu există limite pentru imaginație. Orice merge”, explică dr. Streeek. El ia în considerare tehnologia CRISPR: „Putem folosi acest lucru pentru a schimba tot felul de lucruri la oamenii nenăscuți. De exemplu, am putea crea copii care sunt imuni la anumite boli sau mai rezistenți la răceli”.

Dr. Streeck avertizează asupra efectelor negative ale modificării genomului uman. Copiii a căror genetică a fost modificată în acest fel s-ar putea confrunta cu efecte secundare imprevizibile și pe termen lung: „Trebuie să vă amintiți întotdeauna că această modificare genetică este transmisă descendenților”.

La fel ca atâtea viziuni îngrozitoare transumaniste, Forumul Economic Mondial (WEF) și liderul său, Klaus Schwab, au demult fantezii despre dotarea copiilor cu microcipuri de creier. În august 2022, pe site-ul web al WEF, era explicat faptul cum microcipurile din creier nu numai că ar îmbunătăți sănătatea copiilor, prin eradicarea deficiențelor precum dizabilitățile de învățare și depresia, dar ar deschide şi calea pentru ca copiii să dobândească capacități supraumane: „Supereroii au dominat ecranele mari și mici de o vreme, dar are loc o schimbare subtilă. Mulți copii se așteaptă să dezvolte ei înșiși superputeri. Aceste așteptări pot părea de neatins, dar facem deja primii pași către o „societate augmentată””, a scris Kathleen Phillips, colaboratoare WEF, într-o postare pe blog intitulată „Tehnologia îmbunătățită poate schimba modul în care trăim, dar numai cu sprijinul potrivit și viziune”.

Aşadar, globaliştii se laudă cu așa-numitele avantaje pentru cei mai tineri și uită de preocupările etice, subliniind faptul că aceşti copii ar fi ca nişte „supereroi”.

Revenind la interviul cu profesorul Streeck, acesta a vorbit și despre posibilitatea tehnologică de a avea un cip implantat sub piele pentru a plăti la supermarket. În trecut respinsă drept o „teorie a conspirației”, acum pare ceva „normal”.

Xiao Liu a scris pe site-ul Forumului Economic Mondial (WEF) în iunie 2020 că „intrăm în era Internetului trupurilor: colectarea datelor noastre fizice printr-o serie de dispozitive care pot fi implantate, înghițite sau purtate”.

Apple se laudă deja cu un nou implant în faza de testare clinică, care le va oferi utilizatorilor posibilitatea de a-și folosi creierul pentru a-și controla iPhone-ul sau iPad-ul cu gândurile lor. În plus, magazinele de aplicații sunt deja concepute pentru viitoarele cipuri ale creierului.

Consilierul WEF și liderul gândirii transumanismului, Yuval Noah Harari, face chiar un pas mai departe. El visează la un „program antivirus pentru minte”, care să alunge gândurile negative – și probabil, de asemenea, gândurile critice – de la oameni. Apoi, în viitor, crede Harari, „bioinginerii vor lua vechiul corp Homo Sapiens și vor rescrie în mod intenționat codul genetic al acestuia, vor recabla circuitele creierului, îi vor modifica echilibrul biochimic și chiar vor crește membre complet noi. Ei vor crea astfel noi divinități, care ar putea fi la fel de diferiți de noi”. Deci, practic, în mai puțin de jumătate de secol, cyborgii vor înlocui omenirea.

În această lume a „zeilor de elită” făcuți de mașini, oamenii convenționali, obișnuiți, fără astfel de „îmbunătățiri” apar doar ca o turmă de vite care trebuie controlată și condusă. Chiar și reproducerea umană trebuie controlată; cei frumoși și bogați își pot alege copiii doriţi din eprubetă. În orice caz, Harari nu se gândește prea mult la oameni. După cum explică el, nu există nicio dovadă științifică că noi, oamenii, spre deosebire de porci, am avea vreun suflet. Transumaniștii vor să depășească umanitatea și să-și consolideze puterea. Din păcate, dorința oamenilor de a-și extinde capacitățile umane le va oferi globaliștilor un instrument de control total asupra vieților noastre.

Deşi Biblia nu foloseşte un limbaj ştiinţific, tehnologic, ca cel de azi, se pare că un eveniment asemănător s-a întâmplat şi în vechime: specia umană de atunci s-a degenerat, ca urmare a unor inginerii genetice, rezultând zeităţi asemănătoare „supereroilor” – aşa zişii „uriaşi”. Ce-a făcut atunci Dumnezeu? A hotărât să distrugă umanitatea, prin intermediul Marelui Potop, pentru că „răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele”, ceea ce vedem că se întâmplă în zilele noastre. Singurul cruţat a fost Noe şi familia lui.

„4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.

Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”.” (Geneza 6:4-7)

https://omenirea.ro/2023/02/14/globalistii-vor-sa-creeze-din-oameni-zeitati-superioare-zilele-lui-noe-sunt-acum/

///////////////////////////////////////////

Despre natura fără de Dumnezeu a naționalismului

Naționalismul nu are nimic comun cu Dumnezeu. Nu are nimic de a face nici cu creștinismul, pentru că pur și simplu este o ideologie fără de Dumnezeu. Nu îl poți invoca pe Dumnezeu atunci când te consideri deasupra altui om, deasupra altor popoare. Pentru a explica mai bine, să ne folosim de similitudine și să spunem că marea deosebire dintre iudaism și creștinism este aceea că, potrivit religiei iudaice, viața veșnică este rezervată poporului lui Moise. Așa și naționalismul. El promite doar adepților fericire, bine, bunăstare, pe ceilalți fiind pregătit să-i trimită în pușcării, neînțelegând conceptul de iertare. În acest fel, o dată în plus, își probează caracterul antidemocratic.

În schimb, Iisus promite iertarea și Învierea tuturor celor care se pocăiesc și care cred în cuvântul Domnului, indiferent de sângele care le curge prin vine. Aidoma creștinismului, democrația îndeamnă oamenii să își creeze liber propria fericire și, prin cumul, fericirea societății.

Prin plasarea unui popor deasupra altor popoare, în naționalism avem și sămânța unui păcat capital: mândria. Ca urmare, putem întreba cu temei: Cât de creștinesc e naționalismul, de vreme ce cade în păcatul mândriei? Este el, cumva, îndumnezeit?

În niciun caz. Mai degrabă, putem spune că naționalismul ține de Satana care și el a fost mândru, crezând că poate fi egalul sau chiar deasupra lui Dumnezeu. Ați văzut ce-a pățit!

Desigur, un naționalist se poate declara creștin, dar prin asta dă dovadă de ipocrizie. Nu poate fi crezut. ”Creștinismul” său e fățarnic, pentru că Iisus nu îl învață să se creadă mai cu moț față de altă persoană, față de alt popor, nu îl învață să urască alți oameni, nu îl învață să fie intolerant, nu îl învață să fie violent în faptă sau în vorbă, așa cum dovedesc adepții acestui sistem aproape de fiecare dată când se manifestă, cu fiecare ieșire publică, în fiecare luare de cuvânt, cu fiecare mesaj transmis…

Det. aici

https://www.cotidianul.ro/despre-natura-fara-de-dumnezeu-a-nationalismului-3/

/////////////////////////////////////////

Încălzirea globală şi noua evanghelie

Dan Bercian

Subiectul încălzirii globale l-am văzut ca un instrument în mâna celor ce susţin globalismul, a neo-marxiştilor de astăzi. Dar zilele acestea am înţeles că acest subiect este chiar mai mult decât atât şi că spiritul de înşelare din spatele lui este mult mai periculos şi nociv, cu un potenţial imens de a face rău sufletelor oamenilor. Înţelegerea aceasta a venit în urma unei discuţii pe care am avut-o cu o persoană ce nu se află în cercul meu de apropiaţi, discuţie care a avut ca subiect fenomenele naturale extreme ce au avut loc în ultima vreme în oraşul Zalău: mai întâi un cutemur de pământ şi, mai recent, o furtună cu grindină ce a avut boabele de mărimea unui ou de găină. Ambele fenomene nu îşi au corespondent în amintirea celor mai vârstnici din zonă. Toţi spun că aşa ceva nu s-a mai întâmplat.

Persoana cu care am purtat discuţia era de părere că aceste fenomene extreme au avut loc datorită faptului că oamenii nu mai au grijă de natură. Mi-a spus că, socializând într-un grup pe Facebook, o doamnă spunea că fenomenele extreme sunt ca urmare a mâniei lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi, dar un domn i-a răspuns că Dumnezeu nu se mânie pe oameni ci doar le dă semnale în sensul de a-i sensibiliza pentru a-i îndemna să fie mai buni unii cu alţii şi mai atenţi cu natura. Persoana cu care discutam mi-a repetat de mai multe ori cât de mult i-a plăcut răspunsul acestui domn şi era tare fericită, fiind convinsă acum că Dumnezeu nu se mânie pe oameni, nu îi pedepseşte şi că singura Lui dorinţă este ca noi să fim mai buni şi prietenoşi cu natura. De fapt, credea ea, în toate aceste manifestări extreme este un fel de răzbunare a naturii, pe care noi o dereglăm prin acţiunile noastre iresponsabile.

I-am spus că lucrurile nu stau chiar aşa şi că în Biblie Dumnezeu a prezis toate acestea cu mii de ani în urmă şi că fenomenele extreme au o altă cauză decât neglijarea naturii (aspectul acesta fiind, de departe, secundar în tot ceea ce se întâmplă).

Am întrebat-o dacă citeşte Biblia. Răspunsul a fost că nu are timp, că este prea ocupată cu munca iar seara abia aşteaptă să pună capul pe pernă. Totuşi, mi-am dat seama din discuţie, avea suficient de mult timp pentru a socializa pe Facebook. Îmi spunea cât de „faini” sunt cei de pe Facebook, ce oameni minunaţi, ce frumos, bine şi sănătos gândesc; ce nu imi spunea era cât de mult o influenţează părerile lor în atitudinea faţă de viaţă, în atitudinea faţă de Dumnezeu.

M-a uimit, încă o dată, subtilitatea extraordinară prin care Satan se foloseşte de tot felul de teme (în cazul de faţă, încălzirea globală) în vederea înşelării oamenilor şi a înstrăinării lor de Dumnezeu. Cei ce cred această minciună – că totul ni se întâmplă pentru că nu protejăm natura, că toate catastrofele naturale (cutremure, furtuni, tornade, uragane, grindină, inundaţii, etc.) sunt o consecinţă a faptului că noi agresăm natura – nu vor putea să vadă în aceste semnale date de Dumnezeu atenţionarea Lui vizavi de starea de păcat în care oamenii trăiesc şi, din care cauză, se află sub iminenta mânie, condamnare, judecată şi pedeapsă a Lui.

Pentru cine citeşte Biblia cu atenţie şi îi dă respectul cuvenit, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru oameni, este clar faptul că Dumnezeu, în dragostea Lui pentru omenire, înainte de a pedepsi, de a-Şi revărsa mânia peste păcătoşi, avertizează. A făcut-o prin profeţi şi a făcut-o prin manifestări extreme ale naturii. De multe ori Dumnezeu a oprit ploaia ani de zile, aducând pârjol peste pământ, a trimis lăcuste ca să pustiască totul în cale, a trimis cutremure de pământ, etc. Toate acestea au avut loc nu datorită încălzirii globale şi a lipsei de respect faţă de natură ci datorită păcatului, iar Biblia ne spune clar şi limpede că în vremurile din urmă toate aceste manifestări vor căpăta proporţii tot mai mari, deoarece şi păcatul va ajunge la culmi nemaiîntâlnite. Cu aproape 2000 de ani în urmă, apostolul Pavel îi scria ucenicului său, Timotei, şi îi spunea că vremurile din urmă vor fi vremuri grele (în original, cumplite) din pricina păcatului care va ajunge la culme (2 Timotei 3:1-5). Tot în aceste vremuri, şi tot din cauza păcatului pe care oamenii îl vor iubi, ei nu vor mai vrea să audă despre Dumnezeu ci vor căuta tot felul de învăţături care să îi liniştească, dacă conştiinţa lor îi mai mustră o vreme din pricina felului păcătos în care trăiesc. Aşa ca persoana cu care am discutat şi care era foarte încântată de ce a spus acel domn, oamenii îşi vor căuta învăţători cu învăţături care să le gâdile urechile, care să le spună lucruri plăcute, prin care să îşi liniştească conştiinţele (2 Timotei 4:3-4).

Vorbind despre mânia lui Dumnezeu, Biblia vorbeşte de la un capăt la altul despre mânia pe care El o are faţă de omul păcătos, care nu vrea să se pocăiască. În Epistola către Romani, capitolul 2, apostolul Pavel vorbeşte nu doar de mânia lui Dumnezeu ci de o „comoară de mânie”.

5 „Dar, cu împietrirea inimii tale (omule), care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.”

În capitolul 16 din Apocalipsa apostolului Ioan, pasaj care este asociat cu vremurile din urmă, vremuri în care am ajuns, găsim (la versetele 9-10 şi 21) că Dumnezeu va trimite peste omenire, din cauza păcatului, mari nenorociri. Este vorba despre o arşiţă mare (v.9), întuneric beznă (v.10) iar în versetul 21, grindină a cărei boabe vor cântări aproape un talant! Un talant este echivalentul a 36 de kg.

Apostolului Ioan i-au fost revelate, prin descoperire dumnezeiască, toate aceste nenorociri care au să vină peste omenire dar şi reacţia oamenilor atunci când acestea se vor întâmpla. Şi reacţia lor va fi aceasta: „nu s-au pocăit ca să-I dea slavă” (lui Dumnezeu) (v.9); „au hulit pe Dumnezeul cerurilor din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor” (v.10); „au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era mare” (v.21). Şi cum să nu fie urgie mare dacă boabele de grindină vor cântări aproape 36 de kilograme? Dacă tot Zalăul a fost cuprins de panică la căderea unor boabe de grindină ce cântăreau până la 100 de grame, ce va fi când peste oameni vor cădea boabe ce vor trece în greutate de 30 de kilograme? Dar reacţia oamenilor va fi hulă împotriva lui Dumnezeu şi nu se vor pocăi de faptele lor rele, de păcatele prin care Îl sfidează pe Dumnezeu. Vor da vina pe Dumnezeu (de ce permite aşa ceva peste oameni) şi vor da vina pe încălzirea globală în care cred mai mult decât în Dumnezeu.

Aşa că devine tot mai limpede de ce se insistă atât de mult pe această temă falsă a încălzirii globale: nu doar ca să fie suficiente motive pentru a se institui un guvern mondial care să lupte mai eficient împotriva încălzirii globale (de fapt să lupte mai eficient împotriva creştinismului, împotriva lui Isus Hristos) ci ca oamenii să nu vadă în pedeapsa lui Dumnezeu mâna Lui care aduce apăsare şi, astfel, să nu se întoarcă de la păcatele lor, primind iertarea lui Dumnezeu.

Uitaţi cum lucrează Satan: prin pornografie, imoralitate sub diferite forme, prin homosexualitate şi teoriile de gen, prin hule la adresa lui Dumnezeu, îi duce pe oameni în cele mai grave forme de păcat care au fost imaginate vreodată, oamenii sfidându-L pe Dumnezeu cum nu au făcut-o niciodată în istorie. Toate acestea, Satan ştie, vor face ca mânia lui Dumnezeu să se reverse peste oameni, tot la o cotă nemaiîntâlnită. Vor urma pedepse pe pământ şi apoi pedeapsa veşnică a iadului şi a focului care nu se stinge. Dar, pentru ca oamenii să nu se pocăiască, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să primească iertare, prin credinţa în Domnul Isus Hristos, cel rău îi pune pe oameni pe următoarele piste false:

(1) creează o imagine falsă, distorsionată, despre Dumnezeu, spunând că El nu se mânie şi nu pedepseşte, deoarece este dragoste şi dă de înţeles că (2) totul se întâmplă din cauza faptului că natura a fost bruscată, neglijată, iar aceasta se răzbună.

Oamenii vor crede toate aceste minciuni deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nici nu sunt interesaţi de aceasta. Au timp de orice dar nu de cunoaşterea lui Dumnezeu. Persoana cu care discutam mi-a spus că nu merge la biserică deoarece nu-i suportă pe preoţi. Satan face orice pentru a-i îndepărta pe oameni de locul unde ar putea auzi un cuvânt din partea lui Dumnezeu şi care i-ar putea duce în postura de a-L cunoaşte pe El. Va căuta să facă tot ce poate pentru a-i ţine pe oameni departe de Biblie, singura carte care ne poate conduce spre Dumnezeu şi care ne poate arăta şi starea reală în care noi ne aflăm. Biblia oamenilor astăzi este Internetul, Facebook-ul. Este o catastrofă de neimaginat acest lucru. Putem adăuga Facebook-ul (Internetul) la celelalte mari plăgi care au venit peste omenire; poate este cea mai mare plagă deoarece îi înstrăinează pe oameni de Dumnezeu aşa cum nu a făcut-o nici un alt instrument până acum.

O vreme nu am înţeles de ce globaliştii spun că „Internetul este un drept al omului”. Acum înţeleg – este principala unealtă de îndoctrinare azi. Până şi creştinii evanghelici au căzut în această cursă teribilă. Lipsa de putere spirituală, de discernământ, lipsa preocupării pentru Împărăţia lui Dumnezeu, căderile frecvente în păcat, dezinteresul pentru Sfintele Scripturi, toate au o cauză majoră în dependenţa de Internet, dependenţă care înseamnă Facebook, WhatsApp, pornografie, iubire de lume şi lucrurile ei, aplecarea spre învăţători şi proroci mincinoşi, etc. Mentalitatea creştinilor de azi este mai mult influenţată de Internet decât de Sfintele Scrtipturi şi aceasta este vizibil chiar şi la lideri.

Presiunea care se exercită azi asupra tuturor, chiar şi a creştinilor practicanţi, este colosală. Cine nu se rupe de sursa de presiune (de informaţia greşită) şi păcat şi nu caută faţa lui Dumnezeu, prin Scripturi, pocăinţă, sfinţirea vieţii, rugăciune şi umblarea după lucrurile de sus, mai devreme sau mai târziu va cădea pradă păcatului sub diferite forme şi, în final, va ajunge să creadă minciuni şi chiar să se lepede de credinţă, urmând învăţăturile dracilor, după cum avertiza sfântul apostol Pavel în 1 Timotei 4 cu 1: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.”

Să fim civilizaţi (mai cunoaşte cineva înţelesul acestui cuvânt?) şi să aruncăm flaconul de plastic la tomberonul de gunoi, nu în natură. Dar aceasta nu ne va scăpa de catastrofe naturale şi nici de mânia lui Dumnezeu. De mânia Lui vom scăpa doar dacă ne pocăim, acceptând că Dumnezeu are dreptate, dacă ne supunem viaţa lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos, renunţând la păcat şi trăind o viaţă nouă, prin puterea Duhului Sfânt, făcând din Domnul Isus Hristos, Mântuitorul, ţinta şi bucuria vieţii noastre. Iar problema catastrofelor naturale nu trebuie sa fie prioritară. Dumnezeu poate să ne scape şi de acestea, dar chiar dacă nu ne va scăpa important este să nu ne închinăm idolilor la care se închină lumea întreagă şi să umblăm cu Dumnezeu în fiecare zi. În felul acesta, atunci când vom trece dincolo, în veşnicie, Cel căruia i-am dedicat viaţa noastră şi care a fost bucuria noastră pe pământ, ne va primi cu braţele deschise şi cu un cuvânt de bun venit, plin de dragoste şi dor.

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

https://radiounison.ro/incalzirea-globala-si-noua-evanghelie/

//////////////////////////////////////////

Mielul lui Dumnezeu Care Ridică Păcatul Lumii

SERGIU FILAT

Înainte de praznicul Paştelor, Isus, Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, a iubit pe ai săi până la capăt. Acolo în camera de sus Domnul Isus le-a dat o lecție de dragoste celor 12 ucenici. O lecție care le-a schimbat viața pentru todeauna, o lecție care ne poate schimba viața nouă. Această dragoste este dragostea lui Dumnezeu arătată față de noi la sărbătoarea Paștelui, prin jertfirea Mielului Pascal care ridică păcatul lumii.

Cine este mielul pascal?

Orice sărbătoare de Paște începea cu înjunghirea mielului. Să privim la prima sărbătoare de Paște ce o găsim în Exod 12:1-6

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului. Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi -i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să -l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să -l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să -l junghie seara.

Dintre toate jertfele ce le avem în cartea Levitic, jertfa mielului de paște era cea mai importantă. Jertfă mielului pascal a marcat eliberarea poporului Israel din robia egipteană. Jertfirea animalului trebuia făcută de persoana care păcătuise și avea nevoie de iertarea de păcate. Iertarea păcatelor se făcea prin vărsare de sânge. Deci, cel ce avea nevoie de iertarea păcatelor trebuia să înjunghie animalul. Prin urmare, tatăl care reprezenta întreaga familie trebuia să-și assume această responsabilitate de a jertfi acest miel, ca sa poată pleca din robia egipteana spre libertate. Dumnezeu Tatăl și-a asumat responsabilitatea să jertfească pe Domnul Isus Hristos în locul nostru, ca să ne scoată din robia păcatului.

O moarte care desemna întregul popor. Mielul care a ridicat păcatul lumii este Domnul Isus Hristos care a murit pentru păcatele întregii lumi.

Sărbătoarea Paștelui era sărbătorită în prima lună a anului. Astfel anul nou începea cu sărbătoarea paștelui pentru fiecare evreu. Anul nou se începe la crucea Domnului Isus Hristos. Viața noastră trebuie să înceapă la crucea Domnului Isus Hristos. Anume aici, la cruce, inima și viața noastră este curățită de orice nelegiuire și păcat.

Unde începe viața fiecăruia din noi? Începe oare la crucea Domnului Isus sau începe în lucrurile materiale? Fiecare din noi are nevoie de curățire și curățirea aceasta o face doar Domnul Isus Hristos, pentru că Domnul Isus este mielul care ridică păcatul lumii. Și noi toți L-am răstignit, noi toți și evreii și neamurile am pus mâna de asupra capului Lui prin hotărârea lui Irod, Pilat și a preoților pentru a-L înjunghia pe Domnul Isus Hristos.

Ce face mielul pascal?

Domnul Isus este Mielul care ridică păcatul lumii. Dar cum Domnul Isus a ridicat păcatele noastre? Sfânta Scriptură ne vorbește despre faptul că jertfele de pe pământ erau o prefigurare a lucrurilor viitoare, arătau spre lucrarea măreață și desăvârșită a lui Dumnezeu împlinită în Domnul Isus Hristos. În epistola către Evrei 10:1-10 este scris că:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie.Altfel, n’ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n’ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ,,Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!„ După ce a zis întîi: ,,Tu n’ai voit şi n’ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat„, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: ,,Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.„ El desfiinţează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această ,,voie„ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.

Era nevoie de o jertfă desăvârșită care să restabilească relația noastră cu Dumnezeu care a fost călcată în picioare de păcatul nostru. Păcatele noastre erau adunate înaintea lui Dumnezeu și din cauza păcatului nostru am fost lipsiți de slava lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu. De aceea era nevoie ca Domnul Isus să intre în Templul Ceresc cu sângele Său și să facă ispășirea păcatelor noastre și nu în templul pământesc. În Evrei 9:11 – 14 spune:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică. Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Deci Domnul Isus a trebuit să meargă în Templul ceresc, ca să ia toate păcatele asupra Sa și să curățe Templul lui Dumnezeu de păcatele noastre și să facă ispășirea păcatelor noastre.

El a murit pentru păcatele mele și păcatele tale, pentru toate fărădelegile odată și pentru totdeauna. Prin jertfa Mielului Pascal cugetul mei este curățit odată și pentru totdeauna.

Crezi tu că Domnul Isus a murit pentru păcatele tale? Ai tu un cuget curățit? Nu te înșela, dragul meu, nimic întinat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cugetul tău este murdar de păcat, dacă trăiești în păcat atunci vreau să te invit înaintea Domnului Isus ca să-ți ceri iertare de la El.

Ce beneficii am obținut prin jertfa Mielului lui Dumnezeu?

Prin Hristos Isus am primit iertarea păcatelor. Este un beneficiu pe care l-am primit prin jertfa Domnului Isus Hristos. Întrebarea este: Am beneficiat noi de această hotărâre de iertare?

Păcatul cere rezolvat și pentru aceasta trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a-ți recunoaște păcatul și pentru a-L lăsa pe El să-ți schimbe inima și cugetul. Putem beneficia de această hotărâre de iertare doar atunci când alegem să ascultăm de Domnul Isus. Dar atunci când ne împietrim inima și refuzăm jertfa măreață a lui Dumnezeu jertfită pentru noi, ne vom prezenta într-o zi înaintea lui Dumnezeu pentru a da socoteală. 1 Ioan 1:6-9 ne spune să nu ne înșelăm.

Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întunerec, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

Dacă zici că ai părtășie cu El și continui să umbli în întuneric te înșeli. Împărtășania adevărată este atunci când ne recunoaștem vina înaintea lui Dumnezeu și ne întoarcem de la întuneric la lumină pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu în viața de zi cu zi.

Dragul meu, înțelegi tu cine este Domnul Isus Hristos și ce a făcut El pentru tine?

Dumnezeu să ne ajute ca în preajma sărbătorii de Paște când Hristos a murit pentru păcatele noastre să ne împăcăm cu El și să ne închinăm viața lui trăind-o în sfințenie.

/////////////////////////////////////////

MÂNTUIREA

Nu se atinge pe bază de merit propriu sau prin orice alte mijloace la dispoziţia omului, ci de unul şi singurul sacrificiu adevărat răscumpărător a lui Yashua.

Dar Yahshua a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta;şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.

Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,cu cît mai mult sîngele lui Yahshua, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui YHVH, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi lui YHVH cel viu!

Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite supt legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete vecinica moştenire, care le -a fost făgăduită. (Evrei 9.11-15)

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S’a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui YHVH,şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să -I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr’o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi. (Evrei. 10.12-14)

Mantuirea, prin urmare, conţine doi factori:

Predispoziţia omului de a accepta cuvintele Evangheliei, care prin credinţă devine o condamnare a pacatului, şi dorinţa de a scăpa de păcat.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în YHVH, şi aveţi credinţă în Mine.

În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.„ (Ioan 14:1-4)

Căci mie nu mi -e ruşine de Evanghelia lui Yahshua; fiindcă ea este puterea lui YHVH pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; (Romani 1:16)

Participarea lui Yahshua ca Mântuitor, care sa oferit voluntar pentru a lua păcatele oamenilor.

Fiindcă atît de mult a iubit YHVH lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16)

Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.„ (Luca 19:10)

Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu YHVH, prin Yahshua al nostru . (Romani 5:1)

Dar YHVH Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Yahshua a murit pentru noi. Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui YHVH.Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu YHVH, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:8-10)

Toate sub influenţa şi îndrumarea Duhului Sfânt în inima credinciosului .

Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui YHVH a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat. (Romani 5:5)

Mântuirea necesită mai multe etape de bază:

Pocainta: Se bazează pe recunoaşterea faptului că este păcătos , şi care implică o schimbare a minţii şi a caracterului, au fost cele mai sublime şi expresive în actul de botez .

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui YHVH te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2:4)

Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la YHVH, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela YHVH vremile de înviorare, (Fapt.3:19)

El zicea: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.„ (Matei 3:2)

Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.

Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!` Căci vă spun că YHVH din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. (Matei 3:8-10)

Glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea lui Yahshua, neteziţi -I cărările,„a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. (Marcu 1:3-4)

Transformarea: Este realizată prin adoptarea unei vieţi noi, ca o noua creatura, născuta din apă şi din Duh, care trăieste în Yahshua.

Drept răspuns, Yahshua i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui YHVH.„

Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?„Yashua i -a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui YHVH.

Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.Vîntul suflă încotro vrea, şi -i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.„ (Ioan 3:3-8)

Căci, dacă este cineva în Yahshua, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.Şi toate lucrurile acestea sînt dela YHVH, care ne -a împăcat cu El prin Yashua, şi ne -a încredinţat slujba împăcării; (2 Corínt. 5:17-18)

Dar, cînd s’a arătat bunătatea lui YHVH, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,

El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, (Tit. 3:4-5)

Consacrarea: Consecinţă directă de regenerare, consacrarea este o dedicare constantă a lui YHVH, oferind vieţile noastre la voia Lui, hotărând în conformitate cu darul nostru.

Atunci Petru a zis: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.„

Şi Yahshua le -a zis: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui YHVH,şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.„ (Luca. 18:28-30)

Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Yahshua, cari fac din inimă voia lui YHVH. (Efés.6:6)

Am fost răstignit împreună cu Yahshua, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Yahshua trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui YHVH, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine. (Gálat. 2:20)

SFINTIREA: Sfinţirea noastra în consacrare. Este dedicarea vieţii noastre faţă de YHVH,care ne va curăţi de tot cea ce-l nemulţumeşte şi este dăunător.Fără ea nimeni nu va vedea pe YHVH .Ea implică un progres treptat, constant şi vizibil în obţinerea unei vieti după chipul şi asemănarea lui Yahshua.

Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar YHVH ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. (Evrei 12:10)

Voia lui YHVH este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe YHVH.

Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă YHVH pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit.

Căci YHVH nu ne -a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe YHVH, care v’a dat şi Duhul Său cel sfînt. (1 Tes. 4:3-8)

Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.

Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.

Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. (Ioan 17:17-19)

Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat. (1 Ioan 3:3)

Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de YHVH. (2 Corínt. 7:1)

Justificarea: Lucrarea lui YHVH, care a eliminat condamnarea la o moarte vesnica care atîrna peste noi, consecinţă a păcatului. Acest lucru a fost îndeplinit de Yashua pe cruce, asa ca este Justificat de YHVH prin acest Sacrificiu.

Dar acum s’a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă YHVH, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii-şi anume, neprihănirea dată de YHVH, care vine prin credinţa în Yahshua, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui YHVH.

Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Yahshua.

Pe El YHVH L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui YHVH; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Yahshua. (Romani 3:21-26)

Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Yahshua, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.

Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s’ar găsi cineva să moară.

…Astfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr’o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa. (Romani 5:6-9,18)

Glorificarea: Este anihilarea totală a păcatului în noi. Acesta va fi complectă doar în cea de a doua venire a lui Yahshua vizibila si in Glorie, pentru învierea sau transformare a corpului nostru.

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă. (1 Corínt. 15:51-54)

Cînd Se va arăta Yahshua, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. (Colos. 3:4) Shalom !!!

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/mantuirea/

//////////////////////////////////////////

Sangele scump al Mielului

VIATA

Eu am venit sa aiba viata, si s-o aiba din belsug. Ioan 10:10

Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. Lev. 17:11

Caci, daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatarea trupului, cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu! (Evrei 9:13-14)

JUSTIFICAT

Indreptatit, dezvinovatit, neprihanit

Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom 5:8-9)

RASCUMPARAT

In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. Efeseni 1:7-10

caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. 1 Pet. 1:18-19

Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi – fiindca este scris: „Blestemat e oricine este atarnat pe lemn” Gal. 3:13

DAR ACUM..

..aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume. Dar acum, in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Hristos. Ef. 2:12-13

LIBERI

din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau si a facut din noi imparati si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin Apoc. 1:5

Ramaneti, dar, tari si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. Gal. 5:1

VIU

Dumnezeul pacii, care, prin sangele legamantului celui vesnic, a inviat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor, sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui si sa lucreze in noi ce-I este placut, prin Isus Hristos. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. Evr. 13:20-21

FII AI LUMINII

Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. 1John 1:7

VIATA TRUPULUI ESTE IN SINGE

Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Ioan 6:54-56

VICTORIE ASIGURATA

Ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte. Rev. 12:11

////////////////////////////////////////////

Richard Wurmbrand, martirul viu al Cortinei de Fier

Autor: Nicolae Geanta

Pe 24 martie s-au împlinit 102 ani de la naşterea celui mai tradus român al tuturor timpurilor (în peste 80 de limbi), scriitor atât de cunoscut pe mapamond dar evitat în România culturală, pentru greşeala de a fi pastor protestant şi nu preot ortodox.

După ce a reuşit să încălzească inimile fraţilor din propia-i ţară, a plecat să vorbească planetei despre bezna din spatele gratiilor, din „subterana” unde Dumnezeu l-a şlefuit, ajutându-l să-şi iubească şi convertească torţionarii. Considerat de Kremlin cel mai mare duşman al comunismului, singurul român care s-a clasat vreodată în topul primelelor 70 de personalităţi ale lumii, a creat naţiunea în dimensiunea curajului. „Martirul viu” şi-a oferit bucăţica de pâine săptămânală colegilor suferinzi din celulă, a renunţat la medicamentele sale pentru tinerii bolnavi din puşcărie (după modelul în care „sfântul închisorilor” – Valeriu Gafencu, a procedat cu el), a declarat întotdeauna la anchete (sub tortură!) numai nume scrise pe crucile cimitirelor, a introdus în spatele Cortinei de Fier literatură religioasă, alimente şi îmbrăcăminte, a tipărit şi înmânat Biblii soldaţilor atei ai Armatei Roşii care invadaseră în România postbelică… Probabil actele lui de curaj nu încap într-o bibliotecă. Focul eroismului de legendă s-a aprins în 1945, când la un congres al cultelor (la care catolicii şi neoprotestanţii nu au participat), Wurmbrand a urcat la tribuna Parlamentului şi a condamnat lumea religioasă de atunci, care declarase patron al întâlnirii pe Stalin – preşedintele mondial al ateilor!!! Din clipa aceea scânteia s-a transformat într-o torţă sau mii de torţe, care au ars neîncetat până la prăbuşirea comunismului. Semnele torturii (18 cicatrice) rămase pe trupul său (asemeni piroanelor în palmele lui Hristos) şi mărturia depusă (în mai 1966, în faţa Senatului USA), a schimbat radical opinia faţă de comunism în întreaga lume! Brosura tipărită după acest eveniment a fost cea mai vândută din USA timp de 3 ani!

Simbol al credinţei creştine, omul care a suferit pentru dreptate şi Dumnezeu, nu a stat în faţa tancurilor din ’89, dar acţiunile sale prin misiunea „Vocea Martirilor” au contribuit la căderea comunismului cam în aceeaşi măsură cu cele depuse de Papa Ioan Paul al II-lea pentru îndepărtarea acestei cangrene din Polonia. Libertatea de azi din România îl are artizan şi pe Richard Wurmbrand.

Genialitatea sa nu a constat în cele 21 de volume scrise, care au schimbat viaţa a milioane de persoane, nici în miile de casete cu învăţături creştine, nici în mulţimea documentarelor realizate despre viaţa sa şi nici măcar în faptul că vorbea 14 limbi. Acela care a rostit „binecuvântată fi închisoare”, după Revoluţie, la sala Polivalentă, când mulţimea s-a ridicat în picioare să-l aplaude, ne-a arătat cu degetul spre cer. Asta-i genialitatea apostulului Pavel al Cortinei de Fier. El a asigurat pe toţi că România, o ţară atât de-mpovărată, nu are numai pământul pe care stă, are şi cerul.

Deşi plecat pe meleagurile veşnice, pastorul durerii şi al suferinţelor a surprins România, când, pe 5 octombrie 2006, la un concurs televizat despre „Marii Români”, l-a învins pe… Eminescu! Foarte slab mediatizat, criticat pe nedrept de tot soiul de „atotcunoscători” în lipsă de cunoştinţă, învinuit că nu a rămas în România după ce 14 ani a fost „îngropat” în temniţele comuniste, persiflat pentru „păcatul” că n-ar fi ortodox, „apostolul închisorilor” părea victimă sigură în faţa arhicunoscutului poet, despre care „tot ce mişcă-n ţara asta” a învăţat încă de la pieptul mamei. Dar, am înţeles cu toţii că Dumnezeu, care este nepărtinitor, scrie drept pe linii strâmbe! Iar fratele Wurmbrand trebuia să stea mărturie şi în faţa pleiadei culturale din România!

Am învăţat că urmărind modelul Stăpânului său Isus, Richard Wurmbrand s-a spart în mii de cioburi. Numai adunate şi puse împreună vom realiza imaginea sfinţeniei pe pământ.

Sunt multe persoane care încă îl murdăresc cu cerneala invidiei sau a urii pe fratele Wurmbrand. Însă „păstorul sufletelor” n-are nevoie de avocaţi. Pentru că aşa cum declara chiar el: „dreptatea n-are nevoie de apărători”. De la cel mai iubit deţinut politic din România, ar trebui să învăţăm toţi, că, indiferent de etnie sau religie, românii adevăraţi nu-şi trădează neamul şi nici sângele. Căci filosofia „nu eşti român dacă nu eşti ortodox”, e mai degrabă un sofism.

Întrebare: de câţi români ca Wurmbrand are nevoie ţara noastră astăzi? Dar creştinismul?

Știre preluată de pe nicolaegeanta.blogspot.com

https://stiri.resursecrestine.ro/69642/richard-wurmbrand-martirul-viu-al-cortinei-de-fier

///////////////////////////////////////////

„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand

De Irina Trancă

Astăzi vă aduc în atenţie o altă autobiografie scrisă de o femeie deosebită, soţia unui pastor renumit. Este vorba despre Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, soţia celebrului pastor, Richard Wurmbrand.

Publicată pentru prima dată în America în 1970 sub titlul Soţia pastorului, ea descrie evenimentele istorice care au condus la arestarea lui Richard, iar apoi a Sabinei, anii de detenţie petrecuţi de Sabina la Jilava, la Canal şi la Târgşor, încheindu-se cu activitatea sa intensă în cadrul Bisericii Subterane după eliberare şi cu plecarea din ţară în 1965.

Cartea începe, aşadar, cu relatarea evenimentelor de la încheierea Celui De-Al Doilea Război Mondial, şi anume, venirea trupelor sovietice în august 1944 şi instaurarea comunismului în 1948. În aceste prime capitole este remarcabil felul în care soţii Wurmbrand caută tot felul de metode de a-i ajuta pe toţi oamenii – fie că sunt evrei întorşi din lagăre, foşti nazişti, care sunt acum hăituiţi de noua conducere, fie că sunt soldaţi sovietici – organizând cantine sociale, ajutoare pentru săraci şi campanii de evanghelizare şi distribuire de Biblii şi deschizându-şi propria lor casă pentru a găzdui copii fără familie şi întâlniri între credincioşi.

Odată cu instaurarea noului regim comunist, Teroarea începe. Richard dispare fără urmă la 29 februarie 1948, iar Sabina şi fiul lor, Mihai, rămân singuri şi fără nicio veste de la el timp de doi ani.

După doi ani, însă, în 1950, este arestată şi Sabina, iar după săptămâni la rând de anchete şi torturi îşi primeşte sentinţa: 24 de luni de muncă forţată, dar după trecerea acestei perioade, o nouă sentinţă mi-a fost impusă fără să fiu anunţată de lucrul acesta, mărturiseşte ea.

Lagăre noi de muncă au fost înfiinţate peste tot şi în ele erau trimişi toţi cei care nu se puteau încadra în noua societate […]. Nu mai puţin de 20.000 de sclavi, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii formau populaţia acestor lagăre. Erau acolo copii de 12 ani împreună cu bătrâni de 70 de ani şi chiar peste această vârstă.

Înainte de a ajunge într-un lagăr de muncă, însă, Sabina va trece mai întâi pe la temuta închisoare Jilava, unde-şi va petrece detenţia în renumita celulă 4, despre a cărei grozăvie auzise de la alţi deţinuţi. Iată cum descrie ea această închisoare:

Jilava e aşa cum îi spune numele: plină de umezeală. Această fortăreaţă este înconjurată de un canal deschis în permanenţă, plin cu apă. La ora 5 dimineaţa suna deşteptarea. Imediat se forma o coadă lungă pentru folosirea toaletei, iar celula se umplea deodată de vorbărie şi ciorovăieli.

În condiţiile acelea din închisoare şi din timpul anchetelor nesfârşite, aşa cum au descoperit mulţi alţi creştini întemniţaţi, şi Sabina observă că numai cu ajutorul rugăciunii am putut lupta împotriva nebuniei. Iar în această situaţie, femeile care nu erau credincioase erau mult mai deschise să audă ceva din partea celor credincioase şi erau avide după poveşti. Într-una dintre aceste ocazii în care ele s-au arătat interesate de viaţa Sabinei şi de felul în care a devenit ea soţie de pastor, Sabina le spune povestea convertirii ei şi a lui Richard.

După Jilava, urmează munca forţată în lagărul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care deja avea o reputaţie ce dăduse naştere la tot felul de zvonuri. La 6 ianuarie 1951, ziua de naştere a lui Mihai, Sabina este urcată în tren spre Cernavodă, trecând prin închisoarea de tranzit de la Ghencea.

Iată ce scrie ea despre Canal: Canalul era un proiect de mare amploare discutat deja de mai multă vreme de către mai marii ţării şi care va costa milioane de lei. Urma să aibă o lungime de 70 de km şi va lega Dunărea cu Marea Neagră în partea de sud a ţării. […] Mâncarea – un sfert de pâine la prânz cu puţină supă de cereale – era desigur ceva mai bună ca la Jilava, dar cu această hrană trebuia să munceşti din greu până la sfârşitul zilei. Era greu să deosebeşti o persoană de cealaltă, toţi fiind în zdrenţe şi petice, având aceeaşi privire plină de frică, teroare şi suspiciune. Se aflau printre noi mulţi profesori universitari, editori de ziare, preoţi, oameni de afaceri şi funcţionari superiori din vechiul regim, puşi laolaltă cu hoţi, pungaşi de buzunare şi proxeneţi. Toţi munceau acum laolaltă din răsputeri şi era greu să deosebeşti pe unul de altul. După prânz, încă patru ore continuam munca, până la căderea serii.

Munca se făcea însă în condiţii îngrozitoare, fără echipament adecvat, cu bătăi şi batjocuri la tot pasul, condiţii în urma cărora mulţi deţinuţi au şi murit.

Urmează apoi descrierea Lagărului Km 4 în două ipostaze: iarna şi vara. Iarna pe frig, vânt şi umezeală de la apa Dunării, îngheţau hainele pe ei, degetele li se crăpau şi se culcau cu hainele ude sub cap, pentru că dacă le-ar fi pus la uscat nu le-ar mai fi găsit a doua zi.

Într-o zi din timpul acelei ierni, gardienii îşi bat joc de Sabina şi o aruncă în Dunărea cu ape reci ca gheaţa – După eliberarea mea, alţi doctori m-au diagnosticat: aveam două coaste rupte. Dar Domnul mi le-a vindecat. Multe minuni de acestea ne-a fost dat să experimentăm în anii de închisoare…

Nici vara atmosfera Lagărului K4 nu era mai veselă. Acum aveau de înfruntat căldura înăbuşitoare a Dobrogei şi lipsa de apă.

Numai cei mai ingenioşi supravieţuiau sau cei mai descurcăreţi. Tot ce se mişca era devorat. „Carnea de câine nu-i tocmai rea, îmi spuse un preot care tocmai supravieţuise acestui regim. Dar şoareci n-aş recomanda nimănui să mănânce.“ De asemenea, Sabina descrie felul în care ajungeau să mănânce până şi iarba de pe jos atunci când o găseau.

După detenţia de la Canal, Sabina descrie în imagini foarte vii chinul în care ea şi alte deţinute sunt transportate cu trenul timp de multe zile, neştiind încotro se duc şi ce le aşteaptă, pentru a ajunge în final la închisoarea Târgşor, renumită pentru a-i avea închişi acolo pe cei mai periculoşi criminali ai ţării.

Acolo va lucra în ture la maşina de cusut, după care vor urma din nou anchete, iar apoi va ajunge la o crescătorie de porci. Acolo se îmbolnăveşte de scorbut şi este dusă la spital la Văcăreşti, unde dă de un deţinut care îl întâlnise pe Richard la Târgul Ocna în celula muribunzilor.

Întoarsă înapoi la crescătoria de porci, Sabina ne relatează despre perioada cea mai dificilă a acestor ani de detenţie: Cu timpul pierdusem noţiunea lucrurilor, vedeam moartea în faţă în fiece zi; lumea toată mi se părea acum un imens ocean de lacrimi şi disperare, mai mult ca oricând înainte. De la o vreme simţeam că alunec şi eu din ce în ce în mreaja disperării, şi un glas mi se ridica în inimă mereu: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

Curăţatul cocinilor se făcea stând ude, flămânde şi pe jumătate goale în lichidul murdar, cărând cu roaba munţi întregi de murdărie, pentru a le găsi iar pline a doua zi la fel ca înainte. Pierdusem orice nădejde, atât pentru mine, cât şi pentru lume în general, şi îmi aşteptam moartea. Şi poate chiar că nici n-aş fi putut supravieţui multă vreme în acele condiţii.

Din fericire însă, nu după multe săptămâni, suferinţa aceasta s-a curmat. Domnul mi-a auzit strigătul şi m-a izbăvit de acolo după planul Său. A fost nevoie doar să învăţ o nouă lecţie la şcoala Sa, să sorb paharul amărăciunii până la fund. Astăzi sunt recunoscătoare Lui că m-a trecut şi prin faza aceasta, pentru ca să mă înveţe dragostea supremă pentru Dumnezeu, o dragoste necondiţionată chiar şi atunci când El nu-ţi dă altceva decât suferinţă.

Nici după ce a fost eliberată în martie 1953 viaţa nu a fost uşoară pentru Sabina şi fiul ei, Mihai. În primul rând, s-a găsit în dificultatea de a găsi o locuinţă şi mobilă. Au ajuns să stea într-o mansardă mică, în care locuiau la un moment dat împreună cu o prietenă, Marieta cea epileptică şi soţul ei, Petru cel mut şi invalid şi aveau seară de seară musafiri. Ţi se frânge inima când citeşti despre toate felurile în care se chinuiau să muncească pentru a se întreţine, în condiţiile în care Sabina nu avea dreptul la cartelă pentru alimente şi Mihai era încă student. Cresc viermi de mătase, tricotează, dau meditaţii, acordează instrumente… Şi totuşi, în ciuda greutăţilor materiale, ea spune: Totuşi, subterfugiile la care eram siliţi să recurgem pentru a ne menţine în viaţă nu erau cele mai importante lucruri. Scopul important pentru noi era acela de a menţine o viaţă de rugăciune, să încurajăm şi să întărim pe fraţii noştri de credinţă, să ajutăm şi să sprijinim familiile celor întemniţaţi. Aceasta a devenit principala mea activitate… în timpul şederii lui Richard în închisoare.

Sabina a considerat că una dintre datoriile ei faţă de membrii bisericii subterane era să le mărturisească faptul că deşi aveau parte de suferinţă, Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată şi ne putem încrede în El pe deplin. A înţeles, de asemenea, că trebuie să-şi cunoască locul şi să nu-i lase pe fraţi să o transforme în idol.

Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai grele, Securitatea făcea presiuni asupra ei să divorţeze, încercând să o momească cu diferite beneficii şi să-i sugereze că Richard ar fi mort. Dumnezeu însă o ajută să reziste şi acestor ispite şi îngăduie să ajungă până la ea o carte poştală semnată Vasile Georgescu, pe care ea recunoaşte scrisul lui Richard: Timpul şi distanţele pot stinge doar o dragoste superficială, dar o dragoste adevărată e şi mai întărită prin ele…

În iunie 1956 Richard este în sfârşit eliberat. Această perioadă în care vor fi împreună nu va dura însă decât 3 ani, pentru că Richard va fi din nou arestat în 1959, pentru a dispărea iar din viaţa lor timp de 6 ani. Scena despărţirii este foarte emoţionantă: Întoarsă în locuinţă, unde uşa rămăsese deschisă larg, am căzut pe podea şi, printre lacrimi, am spus: „Doamne, încredinţez pe soţul meu în mâinile Tale. Eu nu mai pot face nimic, dar Tu poţi trece chiar prin uşi încuiate, poţi trimite îngerii Tăi să-l ocrotească. Tu poţi, de asemenea, să mi-l aduci înapoi!“.

Dumnezeu i l-a adus într-adevăr înapoi şi i-a ajutat ca, împreună, să poată părăsi ţara în 1965, pentru a deveni o voce pentru martirii creştini de pretutindeni.

Mi-a plăcut foarte mult să citesc cartea Sabinei Wurmbrand, mai ales pentru că citisem înainte cartea lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, în care el istoriseşte propria experienţă din închisoare, şi a fost interesant să văd şi partea cealaltă a poveştii – ce s-a întâmplat cu cei pe care el i-a lăsat în urmă. În timp ce memoriile lui Richard descriu multe dialoguri cu diferiţi deţinuţi, activităţile de răspândire a Evangheliei, propriile lupte interioare, în cartea Sabinei întâlnim şi multe explicaţii ale contextului, descrieri ale închisorilor şi condiţiilor, avem perspectiva femeilor închise, cu preocupările specifice – de exemplu, cea de mamă care nu ştie ce se va întâmpla cu copiii ei, fapt ce le va duce pe multe femei la nebunie. Desigur, prezenţa detaliilor istorico-geografice se explică şi prin faptul că, atunci când a scris cartea, Sabina se adresa unui public nefamiliarizat cu contextul românesc, dar acestea sunt cu atât mai utile generaţiilor tinere, poate la fel de nefamiliarizate cu acea epocă. Am apreciat foarte mult la Sabina faptul că după eliberare şi-a reluat activitatea în biserică cu aceeaşi râvnă, fără să ţină seama de pericolul unei noi arestări şi faptul că în ciuda propriei situaţii precare, avea casa la fel de deschisă pentru oricine. Vă recomand din toată inima cartea Nobleţea suferinţei de Sabina Wurmbrand, pentru a descoperi un alt model demn de urmat!

PS: Vezi şi postarea „Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand.

https://carteaeoviata.com/2015/09/07/nobletea-suferintei-de-sabina-wurmbrand/

////////////////////////////////////////////

Mihail Neamțu: Să renunți la creștinism înseamnă să te lepezi de cel mai prețios dar făcut umanității

Doina Bejenaru

Mai bine de un mileniu și jumătate, creștinismul a unit națiunile și popoarele lumii prin faptul că le-a luminat mintea, le-a încălzit inima, le-a întărit voința și le-a șlefuit caracterul. Suntem încă depozitarii unei sensibilități morale atinsă de valorile Evangheliei.

Secole la rândul, simbolismul Crucii i-a adus laolaltă pe credincioșii din Sicilia, Creta ori Lampedusa împreună cu pelerinii din Egipt, Iona, Athos sau Gibraltar. În vremurile bune, Biserica a fost spațiul manifestării darurilor celor care, fie laici, fie clerici, l-au iubit pe Dumnezeu. Înălțimea și adâncimea „minții lui Hristos” (Filipeni 2, 5) a produs ecouri înăuntrul și-n afara Bisericii.

Creștinii nu pot ascunde într-un spațiu privat căutarea binelui, a adevărului și a frumuseții. Oricât de străveche, credința apostolilor nu dospește într-un anticariat prăfuit, cu mirosuri incerte de ulei rânced, urină de șoareci sau flori de mucegai.

Biserica vie a primelor veacuri fost atractivă pentru locuitorii Imperiului Roman întrucât a fost comunicată într-un limbaj al iubirii și printr-o retorică filantropică foarte convingătoare pentru rețeaua de cetăți a Antichității târzii. Principalul arhitect al acestei strategii misionare? Pavel din Tarsus.

Când fostul Saul, ucenic al lui Gamaliel, îi scrie prietenului său Filimon, proprietar de sclavi, ca să-l primească pe Onisim, robul fugar, apostolul lui Hristos declanșează un veritabil seism în bazinul Mediteranei.

În doar câteva secole, creștinismul avea să schimbe moravurile lumii romane și să transforme condiția spirituală a milioane de oameni.

Rădăcinile teologiei politice, așadar, sunt profund evanghelice. Puterea seculară a Imperiului trebuit să țină cont de puterea spirituală a Bisericii.

Chiar și înainte de Constantin cel Mare, frumusețea creștinismului (înțeles ca mod de viețuire) a reverberat dincolo de orice granițe lingvistice sau confesionale.

Ulterior, gândirea teologică medievală a postulat existența unei ordini (sau taxonomii) universale care a stimulat cercetarea științifică a planului divin.

Gândul că lumea este produsul unei raționalități transcendente a stimulat curiozitatea intelectuală a celor care, punând accentul pe raționalitate, logică și observație empirică, s-au dedicat descifrării legităților universale.

Nu doar știința, ci și literatura sau arta occidentală datorează enorm Bibliei și interpretărilor patristice ale textului sacru. Câți n-am gustat din cantatele lui Bach? Câți n-am savurat poezia lui Rilke? Să renunți la creștinism înseamnă să te lepezi de cel mai prețios dar făcut umanității.

Mihail Neamțu

https://www.stiricrestine.ro/2024/02/16/mihail-neamtu-sa-renunti-la-crestinism-inseamna-sa-te-lepezi-de-cel-mai-pretios-dar-facut-umanitatii/

////////////////////////////////////////////

Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu | Recenzie de carte

Daniel Nițulescu

Cartea „Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu“ descrie experienţa lui Richard Wurmbrand, care în temniţele ororilor comuniste transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.

Richard Wurmbrand s-a născut în București, într-o familie de evrei. A fost atras în perioada tinereţii de comunism, care mai târziu avea să se dovedească cel mai mare torţionar al său. Ulterior a renunţat la doctrinele marxiste și L-a acceptat pe Mesia în viaţa sa, devenind pastor al Bisericii Luterane din București.

La 28 februarie 1948, Wurmbrand este arestat de autorităţi şi închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană“, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.

Providenţa i-a oferit o clipă astrală care îi devoalează adevăratul caracter. În cadrul Congresului Cultelor, convocat la Palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza, siderat de dispoziţia liderilor religioși de a colabora cu dictatura comunistă, Wurmbrand este singura voce disonantă împotriva regimului totalitar și a coreligionarilor, care, asemenea lui Caiafa și Pilat, Îl vând pe Hristos pentru propriul interes.

Prin acest gest de sublimă credinţă, Wurmbrand „spală rușinea de pe obrazul lui Hristos”. Aceasta este placa turnantă a vieţii sale, care îi făurește un drum aparent fără întoarcere. La 28 februarie 1948 este arestat de autorităţi și închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană”, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului și al cuvintelor bine cumpănite. În suferinţa de peste 14 ani ia naștere această apologie a existenţei lui Dumnezeu.

Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu și raţionamente știinţifice

Tipul de argumentare propus de Wurmbrand este născut din discuţiile purtate cu numeroși atei în „tihna” din subterană, deoarece „cuvintele bine gândite au rădăcina în tăcerea adâncă”. Wurmbrand face apel la înlăturarea „ochelarilor fumurii” pentru a nu cădea în plasa simplismului chiar atunci când vine vorba despre Dumnezeu.

Din pleiada argumentaţiei sale fac parte raţionamente cosmologice, metafizice, teleologice, istorice, morale, profetice, argumente ale probabilităţii, ale termodinamicii, ale rugăciunilor ascultate și ale credinţei etc. Pentru cititorul creștin tradiţional, volumul alocat argumentelor extrinseci Bibliei poate reprezenta un mic disconfort. Cartea face apel la lărgirea orizontului cultural-știinţific al creștinilor pentru a nu cădea în capcana fundamentalismului.

În formularea conaţionalului său Einstein, „coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Afirmaţia I se aplică bine Dumnezeului lui Wurmbrand, care îl lasă în ghearele regimului totalitar pentru a-L face cunoscut intelectualilor și oamenilor simpli din închisori și pentru a-l transforma într-unul dintre cei mai mari apologeţi ai existenţei și caracterului Său. Richard Wurmbrand este probabil cel mai tradus autor român până în prezent, cea mai cunoscută operă a sa fiind Cu Dumnezeu în subterană.

Citește și: De ce cred în Dumnezeu

Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu De ce cred în Dumnezeu

Footnotes

[1]„„Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. 35 de dovezi, motive temeinice ale existenţei lui Dumnezeu“ de Richard Wurmbrand; 162 pagini, editura Stephanus, 2014.”

SURSĂ

Semnele timpului, septembrie 2021, ediția tipărită

https://semneletimpului.ro/religie/teologie/dumnezeu/dovezi-ale-existentei-lui-dumnezeu-recenzie-de-carte.html

///////////////////////////////////////////

Listă cu versete din Noul Testament pe tema rugăciunii

by Paul in Rugăciune

Matei 7:7-11 „Cereti, și vi se va da, cautati și veți găsi, bateti și vi se va deschide, Caci oricine cere capata, cine caută gaseste, si celui ce bate i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Matei 21:21-22 „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare”, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Ioan 14:12-14 „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”

Ioan 15:7 „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

Marcu 11:23-26 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

Matei 6:5-6 „Când vă rugaţi, să nu fiţi că făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

Matei 6:7-8 „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-I cereţi voi.”

Matei 6:9-15 „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Matei 6:31-33 „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Ioan 16:22-27 „Tot aşa şi voi acum, sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.”

Luca 11:1-4 „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”

Luca 11:5-8 „Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte” şi dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini”, vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.”

Luca 11:9-13 „De aceea şi Eu vă spun: „Cereţi şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

2 Corinteni 1:11 „Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi.”

Filipeni 4:6-7 “ Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru,aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.

Coloseni 1:9 “De aceea si noi, din ziua cand am auzit aceste lucruri, nu inceteam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunostinta voii Lui, in orice fel de intelepciune si de pricepere duhovniceasca”

1 Timotei2:1 “Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii.”

Evrei 5:7 “El este Acela care in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-l izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat din pricina evlaviei lui”

1 Timotei 5:5 “Cea cu adevarat vaduva,care a ramas singura si-a pus nadejdea-n Dumnezeu si staruie zi si noapte in cereri si rugaciuni.”

Iacov 4:2-3 “Voi poftiti si nu aveti, ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati, va certati si va luptati si nu aveti pentru ca nu cereti. Sau cereti si nu capatati pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.”

Efeseni 6:18 “Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si cu rugaciune pentru toti sfintii.”

1 Ioan 3:22 “Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui”

Matei 5:44 “Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc.”

1 Ioan 5:14-15 „Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Matei 8:5-8 „Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc”. „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.”

Matei 26:36-39 „Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Matei 26:40-41 „Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Det. aici

///////////////////////////////////////////

Ce înseamnă că Isus este Prietenul păcătoșilor?

RĂSPUNS

Faptul că Isus este Prietenul păcătoșilor înseamnă că e Prietenul nostru și că așteaptă să recunoaștem prezența și disponibilitatea Lui. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi e aproape dincolo de imaginație. Când ne gândim la Întruparea lui Isus – faptul că a lăsat cerul să Se nască ca un copil uman neajutorat, pentru a crește și a gusta viața în mijlocul nostru – începem să zărim o licărire din adâncimea acelei dragoste. Când adăugăm la aceasta și moartea Lui ca jertfă pe cruce, adâncimea devine amețitoare.

Pentru a fi „Prietenul păcătoșilor”, Isus S-a supus trăirii într-o lume căzută, depravată, pentru că noi „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). În ciuda stării noastre de păcat, Isus a dorit să aibă relație cu noi.

Sintagma „Prietenul păcătoșilor” vine din pasajul paralel din Evanghelii, unde Isus spune: „Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: «V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.» În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: «Are drac.» A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.»” (Luca 7.31-34, cf. Matei 11.16-19)

În acest pasaj, Isus indică nivelul de imaturitate spirituală din mijlocul celor care se considerau pe ei înșiși „neprihăniți” și cei mai „spirituali”. Ei își bazau performanțele spirituale pe împlinirea cu rigurozitate a ritualurilor, a Legii și pe aparențele exterioare, în loc să se bazeze pe o înțelegere clară a inimii lui Dumnezeu și pe o relație cu El. Ei L-au criticat pe Isus că petrecea timp cu oamenii desconsiderați, „inacceptabili social”, numindu-L „Prietenul păcătoșilor”.

Povestea oii pierdute arată importanța celor pierduți și vulnerabili, aceia care au rătăcit din locul de siguranță. Pentru Dumnezeu, cei pierduți sunt atât de importanți, încât îi va căuta până când vor fi găsiți și aduși înapoi în siguranță. „Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Și fariseii, și cărturarii cârteau și ziceau: «Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.» Dar El le-a spus pilda aceasta: «Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?»” (Luca 15.1-4)

Isus a arătat clar că „a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Era dispus să Se asocieze cu cei care, după standardele fariseilor care se autoîndreptățeau, nu erau suficient de buni. Dar aceștia erau deschiși să-L asculte pe Cristos, și contau în ochii lui Dumnezeu!

Matei 9.10-13 relatează un alt moment când Isus a fost ridiculizat de liderii religioși pentru asocierile Lui. El le-a răspuns zicându-le: „N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (versetul 13)

În Luca 4.18, Isus citează din Isaia 61.1-2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului.” Pentru a le duce vești bune celor nenorociți, celor cu inima zdrobită, robilor și prinșilor de război, Isus trebuia să aibă contact cu ei.

Isus nu a trecut cu vederea păcatul și nu a luat parte la comportamentele distructive ale celor neevlavioși. Fiind un „Prieten al păcătoșilor”, Isus a arătat că „bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință” (Romani 2.4). Isus a trăit o viață perfectă, fără păcat și a avut „putere pe pământ să ierte păcatele” (Luca 5.24). Din cauza aceasta, avem posibilitatea să experimentăm o inimă și o viață transformate.

Isus, Prietenul nostru, a petrecut timp cu cei păcătoși nu pentru a Se alătura căilor lor păcătoase, ci pentru a le prezenta vestea bună că iertarea este la dispoziția lor. Mulți păcătoși au fost transformați de cuvintele vieții pe care le-a rostit – Zacheu fiind un bun exemplu (Luca 19.1-10).

Când dușmanii lui Isus L-au numit „Prietenul păcătoșilor”, au făcut acest lucru să-L insulte. Pentru gloria Lui și pentru beneficiul nostru veșnic, Isus a îndurat astfel de ofense și a devenit „un Prieten care ține mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18.24)

https://www.gotquestions.org/Romana/prietenul-pacatosilor.html

/////////////////////////////////////////////

Comentariu biblic ce oferă o perspectivă asupra realităților din Europa Centrală și de Est

Poteraș Ionuț

Un comentariu biblic pentru Europa Centrală și de Est? Cu ce ar fi acesta diferit de un comentariu pentru Europa de Vest sau pentru sudul Africii? Aceasta ar putea fi o întrebare pentru oricine ia în mână o copie a cărții „Comentariul biblic pentru Europa Centrală și de Est” (CBEEC).

Nu, Europa Centrală și de Est (ECE) nu are o altă Biblie. Cuvântul lui Dumnezeu este același peste tot. Dar ECE diferă de restul lumii.

Ce este diferit acolo? În primul rând, această regiune a suferit sub regimul comunist timp de 45 de ani. În spatele Cortinei de Fier, viața creștină a fost suprimată. Statele au promovat o altă viziune asupra lumii: materialismul. Mai multe generații de lideri ai bisericii clandestine nu au avut o educație teologică adecvată. Acest lucru a lăsat o moștenire. Chiar și după mai bine de 30 de ani, autorii comentariului par convinși că zona se află încă în mijlocul unei schimbări.

În al doilea rând, majoritatea țărilor din ECE nu au o tradiție protestantă îndrădăcinată așa cum a existat în alte regiuni. Ungaria a fost singura țară în care protestantismul a devenit o religie proeminentă (cu excepția Letoniei și Estoniei). Din acest motiv, aproape că nu există seminarii biblice vechi care să fi slujit biserica timp de secole. În acest sens, Europa Centrală și de Est este în urmă.

În al treilea rând, biserica din multe regiuni din Europa Centrală și de Est este slab organizată, din cauza numeroaselor congregații independente, cu puține seminarii confesionale. Adesea, predicatorii nu sunt lucrători pregătiți, ci pastori laici. CBEEC, prezentată în martie 2023, va contribui la umplerea acestui gol.

Acest comentariu este publicat de către Langham Partnership. Această organizație din Anglia are ca obiectiv ca „fiecare pastor din fiecare biserică [să fie] echipat pentru a

predica Biblia”. Pornind de la această viziune, Langham a publicat în 2016 primul comentariu în limba rusă din istorie: Comentariul biblic slav (CBS). Într-un fel, această versiune în limba engleză poate fi văzută ca o continuare a acestuia.

Este interesant faptul că CBEEC nu este în germană sau rusă. Până acum 30 de ani, o carte în una din aceste limbi ar fi ajuns la cât mai mulți oameni din ECE. Dar astăzi, limba comună a devenit engleza. Acest lucru arată că și ochii creștinilor din aceste țări s-au întors spre vest.

Apropo: mulți occidentali ar folosi termenul de Europa de Est pentru tot ceea ce se află în spatele Cortinei de Fier. Pur și simplu, ei nu au nicio idee despre Europa Centrală. Ei bine, Europa Centrală este Polonia și Ungaria; Europa de Est este Belarus, Rusia, Ucraina și România. Bineînțeles, regiunea nu este o unitate. Estonia este diferită de Bulgaria; Cehia nu este același lucru cu Moldova.

Disciplină

Cum este structurat comentariul? Fiecare secțiune începe cu o introducere: despre Pentateuh, despre cărțile istorice etc. Fiecare carte biblică are, de asemenea, propria introducere, urmată de o prezentare a cărții și de sugestii de lectură suplimentară. Explicația propriu-zisă a textului este sobră și scurtă. S-ar putea să nu mulțumească pe toată lumea, dar este posibil să nu existe altă opțiune dacă doriți să parcurgeți într-un singur volum întreaga Biblie de la Geneza 1 la Apocalipsa 22.

Armonia celor 1676 de pagini este izbitoare. Cu atât de mulți colaboratori, editorii trebuie să fi dat prioritate disciplinei.

Textul în limba engleză este ușor de citit. CBEEC nu este concepută ca o carte academică, ci ca un ajutor pentru profesorii de la școala duminicală, pentru studenți și pentru membrii obișnuiți ai bisericii.

Audiență

Autorii comentariului provin din regiune. Cei mai mulți dintre ei au legătură cu un seminar biblic din una dintre țări. Profesorul olandez Anne-Marie Kool (care a lucrat în Ungaria timp de mulți ani, iar acum se află în Croația) este una dintre excepții.

Luând în considerare autorii, este surprinzător faptul că nu este menționat niciun savant din „adevărata” Europă de Est: Rusia, Belarus sau Ucraina. Iar majoritatea colaboratorilor provin din mediul baptist sau evanghelic, nu din cel reformat. Există un singur autor din Biserica Reformată din Ungaria. Inegalitatea în selecția autorilor nu este clarificată.

Este clar, totuși, că toți autorii se concentrează în mod intenționat pe Europa Centrală și de Est. Publicul principal trăiește acolo. Și aceasta este lumea din care ei folosesc exemple. Aproape că nu există pagină fără referințe la ceva de acolo. Fie că este vorba de introducerea unei cărți biblice, fie că este vorba de explicația de text propriu-zisă. Uneori evenimente istorice de acum câteva veacuri și, ocazional, mici incidente din țara în care locuiește autorul.

În afară de comentariile biblice, CBEEC conține 104 articole de fond despre probleme utile, variind de la corupție la viața de familie, de la dependența de pornografie la patriotism și naționalism. În aceste articole, vedeți în mod constant nevoile din regiune.

Luați, de exemplu, această frază despre destinul creației: „Primul păcat din Eden a stabilit deja un model de bază, făcând ca omul să ia din Creație mai mult decât are nevoie.” Ce observație perspicace este aceasta!

Pentru mine, ca occidental, este foarte informativ să citesc despre Reformă și Contrareforma din ECE. Suntem obișnuiți să privim Reforma din perspectiva noastră națională. Dar lucrurile au stat altfel în Europa Centrală și de Est: Contrareforma de acolo ar putea să-i șteargă de pe hartă pe aproape toți protestanții.

Origine

Ce poziție adoptă această carte față de Biblie? CBEEC are o abordare evanghelică și prezintă Biblia ca fiind esențială pentru viața creștină. Cu toate acestea, ea nu clarifică în ce măsură Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dacă este inspirată și care este autoritatea ei.

În ceea ce privește cărțile istorice, CBEEC adoptă o poziție de mijloc între viziunea fundamentalistă și cea modernă. De exemplu, la început, se spune că Geneza 1 nu este menită să ofere informații științifice despre originea lumii. De asemenea, subliniază elementele „mitice” din povestea creației. Cu toate acestea, în explicația propriu-zisă, CBEEC urmează cuvintele textului fără nicio reținere.

La fel și în cazul unor cărți precum Iov sau Iona. Introducerea se distanțează cumva de afirmația că tot ce se află în carte este istorie literală. Cu toate acestea, explicația este fidelă textului.

Puncte slabe

Fără îndoială, CBEEC ar putea ajuta pe mulți din regiune și nu numai. Faptul că se referă atât de des la circumstanțe din ECE este, desigur, un punct forte al CBEEC. Dar este, de asemenea, și punctul său slab. Această carte ar putea avea câteva retipăriri, dar peste 15 ani, va fi considerată depășită, deoarece circumstanțele se dezvoltă atât de repede. Să sperăm că își va fi făcut treaba până atunci.

Autor: Evert van Vlastuin

https://www.stiricrestine.ro/2023/06/30/comentariu-biblic-ce-ofera-o-perspectiva-asupra-realitatilor-din-europa-centrala-si-de-est/

///////////////////////////////////////////

Istoricul Yuval Harari prezice că o nouă Biblie va fi scrisă de inteligența artificială: „Poate crea noi idei“

Stefan Borcea

Yuval Harari susține că în câțiva ani ar putea exista religii care să fie cu adevărat corecte, acesta respingând Biblia ca fiind deținătoarea adevărului.

Yuval Noah Harari, un autor israelian, profesor și consilier al influentului Forum Economic Mondial, crede că inteligența artificială nu numai că este pe punctul de a crea un nou text religios, ci și unul despre care Harari afirmă că ar putea fi adevărat.

Harari a făcut această afirmație în timpul unei conversații despre inteligența artificială și „viitorul omenirii” cu jurnalistul Pedro Pinto, luna trecută, la Lisabona, Portugalia, în care a comparat ascensiunea puterii calculatoarelor inteligenței artificiale cu alte invenții care au schimbat istoria, cum ar fi tiparnița.

Dar, spre deosebire de tiparniță sau de Biblia lui Gutenberg, a explicat Harari, inteligența artificială are potențialul de a veni cu idei complet noi, distincte de dezvoltarea umană anterioară.

„Presa tipografică a tipărit atâtea exemplare ale Bibliei câte exemplare a instruit Gutenberg, dar nu a creat nici măcar o pagină nouă”, a spus el. „Nu a avut idei proprii despre Biblie. Este bună, este rea, cum să interpretezi asta, cum să interpretezi aia. Inteligența artificială poate crea idei noi. Ea poate chiar să scrie o nouă Biblie.”

Harari a spus că inteligența artificială ar putea îndeplini „visul” religios al unei cărți scrise de o „inteligență supraumană”.

„De-a lungul istoriei, religiile au visat să aibă o carte scrisă de o inteligență supraomenească, de o entitate non-umană”, a spus el. „Fiecare religie pretinde … toate celelalte cărți ale celorlalte religii, ei, oamenii, le-au scris. Dar cartea noastră, nu, nu, nu, nu, nu, nu, a venit de la o inteligență supraumană”.

Harari a sugerat apoi că inteligența artificială ar putea oferi în cele din urmă ceea ce el pretinde că ar fi o religie „corectă” pentru mase.

„În câțiva ani, ar putea exista religii care să fie cu adevărat corecte”, a spus el. „Gândiți-vă doar la o religie a cărei carte sfântă este scrisă de o IA. Aceasta ar putea fi o realitate în câțiva ani”.

Într-un articol pentru The Guardian din luna octombrie a anului trecut, Harari a subliniat faptul că în Israel, copiii de vârstă mică au auzit despre relatările biblice despre Grădina Edenului și Arca lui Noe cu mult înainte de a fi învățați despre neanderthalieni sau despre picturile rupestre.

„Pentru a obține o oarecare libertate față de aceste narațiuni și pentru a ne comporta diferit, trebuie să înțelegem cum au fost create și răspândite în primul rând”, a scris Harari. „Altfel, nu le vom vedea niciodată așa cum sunt: doar povești”.

De asemenea, el a descris creștinii ca fiind cei care „s-au închis în interiorul unei bule mitologice care se consolidează de la sine, neîndrăznind niciodată să pună la îndoială veridicitatea faptică a Bibliei”.

În timp ce comentariile lui Harari despre AI creând o nouă Biblie sunt susceptibile de a deranja creștinii, el nu este primul care sugerează că AI ar putea inaugura un nou tip de religie.

Într-un interviu acordat în aprilie lui Tucker Carlson, magnatul miliardar al tehnologiei Elon Musk a dezvăluit că Larry Page, cofondatorul Google, i-a spus odată că speră să construiască o super-inteligență AI pe care Musk a descris-o ca fiind un „zeu digital”.

Citește și: Yuval Noah Harari, despre cum ne ferim de teoriile dubioase despre coronavirus: „Un doctorat nu este obligatoriu, dar să cunoşti biologia de bază, da“

Citește și: Yuval Noah Harari, despre pericolul supravegherii în timpul pandemiei de COVID-19: „Poţi crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată“

Citește și: Istoricul Yuval Noah Harari: Putin deja a pierdut. Ucrainenii nu sunt ruşi. Kiev era metropolă pe când Moscova era doar un sat

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/istoricul-yuval-harari-prezice-ca-o-noua-biblie-va-2276991.html

////////////////////////////////////////////

Chemarea prin har, de George Vladu

Sursa: www.resursecrestine.ro

Autor: George Vladu

„El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii, …” (2 Tim. 1:9)

INTRODUCERE

Cu toții suntem de acord că în tot ceea ce Dumnezeu realizeaza El are un plan bine stabilit și totul este într-o armonie perfectă. Lucrul acesta se poate vedea atât în creație cât și în viața spirituală.

Dacă ne gândim la actul mântuirii (care este un proces), nu putem spune că este un aspect pe care Dumnezeu îl lasă la voia întâmplării și pe mâinile unora ce-I sunt vrăjmași (așa cum prezintă Scriptura pe toți cei din lume).

Mântuirea sau salvarea omului din starea decăzută a fost și este un proces ce a pornit încă dinainte de cădere iar în tot acest timp Dumnezeu a lucrat conform planului Său fără să fie influențat de vreun factor extern pentru a se abate sau schimba planul Său și lucrul acesta l-am putut vedea clar la subiectul care a dezbătut Suveranitatea Lui.

Momentul când omul ajunge sa ia contact cu această Mântuire și să se bucure de ea se desfășoară în raport cu acest plan și în urma unor acțiuni pe care Dumnezeu le face în viața lui.

CHEMAREA LA MANTUIRE

AUTORUL – CEL CE FACE CHEMAREA

„El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă …”

Nu putem vorbi despre chemare fără a vorbi mai întâi despre Autor – Cel ce face chemarea.

(1 Cor. 1:9) „Credincios este Dumnezeu, care v’a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Petru 5:10) „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, …”

– această chemare este inițiativa Lui la fel ca și celelalte acțiuni ale Sale pentru realizarea mântuirii: răscumpărarea sau ispășirea, regenerarea și sfințirea;

– chemarea Lui trebuie raportată la caracterul și atributele Lui: credincioșie, milă dar și dreptatea și suveranitatea Lui.

CHEMAREA SE FACE ÎN RAPORT CU PLANUL SAU

“… după hotărîrea Lui”, ”înainte de vecinicii,”

Nimeni nu a intrat sau nu intră în sfera planului de mântuire realizat de Dumnezeu fără să fie mai întâi chemat de Cel care a inițiat acest Plan.

(Efes.1:9) “căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş.”

(Efes.3:11) “după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”

Cel ce zice că a ajuns în SUA fără să fie chemat și fără să treacă print-un plan minuțios de a obține viza, acela este un tâlhar care a trecut fraudulos granița ceea ce, la Dumnezeu nu se poate.

(Rom. 8:28-30) – ne prezintă un Plan cu mai multe etape ce a fost realizat de Dumnezeu cu mult înainte de a afla noi de el. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sînt chemaţi după planul Său.” apoi Ap. Pavel începe să explice etapele acestui plan: “Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”

Acest lucru înseamnă ca El te-a cunoscut cu mult înainte să-L cunoști tu și a hotărât chemarea și mântuirea ta înainte ca tu să iei o decizie și asta nu că a prevăzut în tine ceva bun ci datorită Harului Său și a milei Sale.

MESAJUL CHEMARII

„… nu pentru faptele noastre … şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus”

Mesajul este o Evanghelie a Harului

Mesajul pe care l-am primit este o Evanghelie curată a harului pe care, nu avem dreptul să o pervertim cu nici o acțiune omenească.

Au existat înainte și exista și astăzi grupări de oameni care cheamă la mântuire în Numele Domnului Hristos folosind tot felul de metode și mesaje, stategii și tehnici psihologice sau de marketing încercând să ducă „o altă Evanghelie” care nu a fost lăsată de Mântuitorul. Ap. Pavel le spune Galatenilor că „Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v-a chemat.” (Gal.5:8)

Mesajul este unul eficient

Încă din cartea Genezei putem vedea că Mesajul Lui Dumnezeu este unul eficient “Dumnezeu a zis …. si așa a fost” îl vedem in creatie iar apoi, toate proorociile pe care Domnul le-a transmis nici una nu va rămâne neîmplinită.

În (Isaia 55:10-11) “Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentruca să dea sămînţă sămănătorului şi pîne celui ce mănîncă, tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”

Noi credem că nimic nu-L impiedică pe Dumnezeu să-Și ducă la îndeplinire planul.

CHEMAREA GENERALĂ SAU PERSONALĂ

Unii spun că nu există menționat în Scriptură 2 feluri de chemări și cred că, într-o oarecare măsură pot sa le dau dreptate și anume faptul ca, nu găsim în Scriptură un loc în care Dumnezeu să spunp: „acum fac o chemare generala la pocăință iar pentru tine am o chemare personală și eficace”. Nu, nu găsim așa ceva pe paginile Scripturii. Ceea ce găsim (cine a studiat atent Cuvântul și a cunoscut Harul Lui Dumnezeu va confirma acest lucru) este că, există o implicare directă al Lui Dumnezeu în cei aleși.

Putem vede aceste 2 feluri de chemări într-unul din capitolele cartii Isaia (Is.45 v.4 si 22)

(v. 22) „Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul.”

Acest verset ne prezintă un mesaj transmis la o mulțime răspândiă pe toată fața pământului și este o chemare generală pentru că, nu cunoaștem auditoriu și nici pe cei ce vor răspunde chemării.

(v. 4) „Din dragoste pentru robul Meu Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.”

Vers. 4 insă, este o chemare personală și ne vorbește despre împăratul Cir al Persiei pe care Dumnezeu l-a avut în planul Său cu mult timp înainte de al chema și care, niciodată nu s-ar fi gândit la Dumnezeu dacă El nu i-ar fi trezit duhul (Ezra 1:1) „În cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor,”

CHEMAREA GENERALĂ ȘI EXTERNĂ

(Mat.22:14) “Caci multi sunt chemati, dar putini sunt alesi” – un verset care da batai de cap celor care nu vor sa accepte cele 2 feluri de chemari.

“Mulți sunt chemați” ne arată faptul că această chemare generală nu este și universală deoarece, doar o parte din omenire aude Evanghelia.

Un exemplu de chemare generală îl găsim în istoria poporului evreu (Ier. 21:8-9) când Dumnezeu datorită păcatelor poporului dorește să facă curățenie în mijlocul lor: “Iar poporului acestuia să-i spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii. Cine va rămînea în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, cari vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.”

La prima vedere se pare că Domnul pune înaintea poporului o alegere cu mesajul acesta: “alegeți viața alegând să mergeți la haldei”. Un mesaj transmis întregului popor și lăsat la latitudinea lor cum să răspundă sau să acționeze.

Dar, în cap. 24 din Ieremia vom vede că de fapt, mesajul a fost recepționat doar de aceia pe care Dumnezeu i-a avut în plan să-i salveze de la moarte și pe care de fapt, El i-a scos din Ierusalim: Domnul vorbește lui Ieremia printr-o pilda cu 2 coșuri de smochine “Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în ţara Haldeilor;””

Cine au fost cei care au ales calea vieții?

– Cei pe care Dumnezeu îi avea în plan să-i scape;

– Cei pe care El i-a ales și trimis.

Cine au fost cei care au ales calea morții?

– Cei ce n-au luat seama la mesajul transmis de Dumnezeu prin Ieremia;

– Cei pe care Dumnezeu a vrut să-i pedepsească (Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas).

Chemarea generală a fost tansmisă la mulți dar chemarea personală și eficace sa realizat doar cu aceia pe care Dumnezeu a vrut să-i salveze.

Chemarea generală nu este limitată la aleşi ci este pentru toţi oamenii chiar dacă ei o aud şi o resping.

Este nevoie de o chemare generală și externă dar este nevoie și de o chemare interioară și personală. O chemare generală fără una internă și personală este o chemare ineficientă.

CHEMAREA PERSONALĂ ȘI INTERIOARĂ

Am vorbit despre lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o cu împăratul Persiei și cu cei care au ales să părăsească Ierusalimul pentru a merge ca străini pe teritoriul Persiei și, am văzut că ei nu ar fi ales niciodată pe Dumnezeu sau calea vieții dacă nu intervenea Dumnezeu în duhul, mintea și inima lor.

În pilda “Semănătorului” Domnul ne spune cine sunt cei care răspund eficient chemării:

(Mat.13:19 si 23) “Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege …” si “Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi-l înţelege …”

Cine sunt cei care înteleg și cine sunt cei care nu înteleg? Să țină mântuirea de cei care posedă o inteligență mai superioară de înțelegere a chemării?

(1Cor.2:14) “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.”

Deci … toți cei ce sunt în firea pământească și vrăjmași ai Lui Dumnezeu nu au cum să înțeleagă. Păi, nu sunt toți oamenii în acest stadiu?

Exemple pe paginile Scripturii:

– Lidia (FA 16:14) “Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.”;

În Ioan 12:40 Domnul îl citeaza pe Isaia și spune: “„Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.””

Domnul face ce vrea cu inima ta asemeni unui olar cu vasul de lut pe care îl lucrează. Aceasta este învățătura prezentata atât în VT cat și în NT chiar dacă acest lucru nu place firii pământești. (Ieremia 18:17) „„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel!” si (Rom.9:20-21) „Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?”

Vechiul Testament vorbește deseori despre o tăiere împrejur a inimii, de o lucrare interioară pe care Dumnezeu o va face în poporul Său. “le voi da o inima nouă” sau “voi pune legile mele în inima voastră” sunt lucruri fără de care nu putem să-L urmăm și să-L slujim.

– (Ezech.36:26-27) “Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.” –

vedem aici implicarea Lui in toate lucrurile de care avem nevoie pentru a-L urma pe El și neputința omului.

(Ezech.18:31)“Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentruce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?” – o cerinta pe care nimeni nu o poate realiza.

John Murray spunea în cartea sa “Regenerarea realizată și aplicată” că răspunsul la chemarea Lui “trebuie să conțină un exercițiu al inimii, minții și voinței persoanei în cauză.” și el pune întrebarea: “cum poate un om care este mort în greșelile și păcatele lui, a cărui minte este vrăjmașă împotriva Lui Dumnezeu, și care nu poate face lucrurile plăcute Lui Dumnezeu, să răspundă chemării la părtașia cu Cristos?”.

Scriptura prezintă pe cei fără Dumnezeu ca fiind morți.

– (Ef. 2:1 si 5) “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” si “măcar că eram morţi în greşelile noastre ….”

– (Col.2:13) “Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.”

Asemanarea celui care este in firea pamanteasca cu un mort si faptul ca acesta nu poate sa inteleaga si sa primeasca mesajul Evangheliei ma duce cu gandul la evenimentul invierii lui Lazar si as dori sa intreb pe cei care cred ca omul firesc poate raspunde chemarii divine: Era Lazar inviat cand Domnul il cheama afara? Sau, Domnul a zis lui Lazar: “Lazare, daca crezi cu adevarat, iesi afara.”

Aici nu este vorba despre altceva decat de lucrarea de regenerare pe care o face Dumnezeu in cei care vor fi mantuiti. Despre acest lucru ii spunea Domnul lui Nicodim si el tot nu intelegea. (Ioan 3:3) “„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

De-a lungul istoriei, aceasta invatatura a suportat multe schimbari astfel incat s-a ajuns sa fie inlocuita cu un act omenesc realizat fie in acord comun cu altii, fie in urma initiativei proprii. Aceste învăţături, pe care noi le numim “Regenerarea prin botez” si “Regenerarea prin decizie”, se depărtează de Scriptură prin faptul că atribuie omului abilitatea de a se regenera.

Regenerarea prin botez o regasim in Bisericile care spun ca prin actul botezului persoana este curatita de pacatul original/natura pacatoasa si deci nascut din nou.

Regenerarea prin decizie o regasim in multe biserici care in practica lor afirma ca omul in momentul unei actiuni facute la chemarea lucratorului (o mana ridicata, un pas in fata, o rugaciune rostita dupa cineva …. o semnatura pe un cartonas) a trecut de la moarte la viata.

In nici-un loc in Scriptura nu gasim ca aceasta lucrare este prin actiunea omului (Ioan 1:13) “… născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Nasterea din nou nu este o transformare a ceva rau in ceva bun. Nu este o rectificare a ceva gresit ci un produs nou.

Sa ne uitam la parerea Lui Dumnezeu: (Ier.13:23) “Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sînteţi deprinşi să faceţi răul?”

In trei dintre Evanghelii ne este prezentata o pilda pe care Domnul o spune ca „Nimeni nu rupe dintr’o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche si nici nu pune vin nou în burdufuri vechi …”

Aceasta nastere din nou nu este o schimbare a omului asa cum incerca sa faca ideologia comunista ci o inviere spirituala, o aducere la viata a ceea ce a fost mort. Nu prin mijloace de educare si formare ci prin hotararea Tatalui si actiunea Duhului.

(Efes.2:6 si 8) “El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,” si “Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Renumitul predicator C.H. Spurgeon ii invata pe studentii lui cum trebuie sa mearga cu Evanghelia la cei pacatosi. El le spunea ca este in acelasi fel in care ai merge intr-un cimitir sa vorbesti mortilor si daca Dumnezeu lucreaza cu cineva de acolo sa invieze si sa raspunda chemarii este doar lucrarea Lui.

Dumnezeu nu pune bariere nici-unui om sa vina la El, nu impiedica pe nimeni. Omul este cel care nu are capacitatea sa auda si sa raspunda chemarii.

Prin nasterea din nou nu devenim doar capabili sa intelegem si sa acceptam mesajul chemarii dar il acceptam si de buna voie, dorind din toata inima partasia cu Dumnezeu.

Ca o concluzie:

– Chemarea generala sau externa este adresata la multi prin Evanghelie in timp ce chemarea interioara si personala este lucrarea Duhului in toti cei alesi;

– Chemarea generala adresata tuturor produce responsabilitate (au auzit – nu se pot dezvinovati) iar chemarea personala produce actiune (credinta, pocainta si dedicare).

HARUL LUI D-ZEU IN CHEMARE

„după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus”

Toate formele teologice cunoscute afirma ca Harul este o cerinta absolut fundamentala pentru mantuire. Deosebirea consta in masura in care harul este necesar sau, pana la ce punct este el necesar.

Concluzia trasa de Adunarea din Ierusalim din FA 15 “Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.”

R.C. Sproul pune o intrebare in articolul sau “Chemarea eficace”. El spune: ”Este Dumnezeu şi numai Dumnezeu Cel care schimbă inima păcătosului sau Dumnezeu Îşi oferă sprijinul la schimbarea inimii păcătosului iar lucrarea de schimbare a inimii depinde în cele din urmă de voinţa păcătosului de a fi schimbată, de cooperarea sa cu oferta harului răscumpărător?”

Cum privim noi lucrarea Harului in procesul de mantuire a celor pierduti?

Voi incerca sa fac o prezentare a Harului dupa cum este privit de diferite grupari religioase:

HARUL ESTE O OFERTA

“Este doar un cadou si noi decidem daca sa-l primim” (Ilustratii in evanghelizarii)

Harul in lucrarea Domnului Isus (Evrei 2:9) “Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”

Harul in chemarea lui Pavel in (Gal.1:15) “Dar cînd Dumnezeu care m-a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, …” sa intelegem ca oferta Lui Dumnezeu a fost mai atractiva decat cea a partidei fariseilor pe care Pavel o urma?.

Harul martirilor (Filip.1:29) “Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,”

Cati oameni ar dori sa primeasca aceasta oferta? Sa fie dati la fiare, arsi pe rug sau inecati in rauri? Niciunul si totusi, istoria confirma ca in vremea aceea numarul crestinilor crestea foarte mult – “sangele martirilor, samanta crestinilor”

Nimeni nu ar fi acceptat un asemenea cadou daca mai intai nu ar fi inteles Harul asa cum este el.

HARUL ESTE O ALTERNATIVA LA PROBLEMELE NOASTRE

“Daca iL accepti pe Hristos vei scapa de toate problemele.” (evanghelia prosperitatii)

Chiar daca Domnul face o analogie intre cei pacatosi ca fiind bolnavi “Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor ci cei bolnavi”, El nu le prescrie o reteta ci se ofera pe sine ca Doctor Suprem. Noi avem nevoie de El pentru toate aspectele vietii “despartiti de mine nu puteti face nimic”.

Nu putem sa-L oferim oamenilor pe Hristos ca o solutie la problemele lor. El poate sa le rezolve dar uneori, pot sa ramana cu ele toata viata chiar daca L-au cunoscut pe Domnul.

Pavel, Timotei sau Trofim sunt doar cativa din copii credintei care au purtat cu ei problema bolilor si suferintei. Iar epistolele scrise sunt pline de urari de sanatate. “Harul meu iti este de ajuns” au fost cuvintele Domnului cand Pavel ia cerut sa-i ia acea problema cu care se confrunta.

HARUL ESTE O INVITATIE LA COLABORARE

“Eu iti dau Harul Meu tu imi dai … accept” (Dumnezeu a facut un pas spre tine …)

Pentru cei care au cont pe Facebook … este usor sa lege prietenii noi doar cu un click. Nu acelasi lucru este cu Dumnezeu. El nu ne face o invitatie si apoi asteapta intr-o lista cu multe alte oferte pana utilizatorul da “add”.

(Ioan 6:44) “… nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl,.”

Meseria de pescar nu invata cum sa convingi pestele sa sara in plasa ci acesta este prins si tras afara.

CUM VEDEM NOI HARUL CHEMARII:

– HARUL CHEMARII ESTE STRANS LEGAT DE ALEGEREA SUVERANA A LUI DUMNEZEU

Harul este dat doar celor alesi si niciodata acestia nu-i vor intoarce spatele.

Ex. lui Pavel poporul evreu (Rom.11:5) “Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.” si daca citim in continuare vers. 7 si 8 vom vedea cum sta cu alegerea aceasta: “Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cînd ceilalţi au fost împietriţi, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, pînă în ziua de astăzi.”

– HARUL LUI ESTE UN “NEMERIT”

(Rom.11:6) “Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.”

Chiar daca exista multe invataturi cu privire la acest Har, Apostolii indemnau pe credinciosi sa ramana lipiti de cel adevarat.

(1Petru 5:12) “ … ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit.”

ETAPELE MANTUIRII

Si aici avem multi care au o parere diferita in ce priveste ordinea evenimentelor ce au loc si care contribuie la mantuirea unei persoane. Acestia cred ca in primul rand omul trebuie sa creada apoi sa se pocaiasca si in cele din urma apare nasterea din nou ca o consecinta a unei decizii sau rugaciuni facute la un moment dat.

Exista o ordine logica dar nu si cronologica in ce priveste lucrarea Duhului in cel ales.

ETAPA PREGATITOAERE

Hristos adus ca jertfa pentru pacatul nostru.

(Ev.10:7) “Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”” (Rom.3:25) “Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, …”

Cand s-a intamplat lucrul acesta?

(Rom. 5:6 si 8) “Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi, …” si “… pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

Inainte ca noi sa ne nastem, inainte ca noi sa aflam despre El si sa auzim chemarea, Dumnezeu a pregatit tot ce era necesar pentru ca noi sa fim mantuiti.

Posibilitatea auzirii Evanghelei

Pentru ca o persoana sa fie mantuita trebuie sa auda Evanghelia curata a Domnului Isus.

(1Cor.4:15) “Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuş n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.”

Exista posibilitatea ca noi sa nu auzim Evanghelia? fie sa fi parasit aceasta lume inainte fie sa fi locuit intr-o zona unde nu a ajuns Evanghelia. Dumnezeu a creat posibilitatea auzirii Evanghelei pentru cei alesi.

In (Rom.10:20) Pavel il citeaza pe Isaia si spune: “Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

Ex. – Femeia Samariteana – sa gasit sa mearga la fantana in miezul zilei;

– Temnicierul din FA 16 sa gasit sa fie de serviciu exact cand Pavel si Sila erau acolo.

Dumnezeu pregateste terenul pentru auzirea Evangheliei pentru cei pe care ii are in Planul Sau. Exista foarte multi care nu au avut harul sa auda Evanghelia. Acestia vor fi judecati in limita cunostintei si a constiintei pe care au avut-o pana in momentul plecarii lor de pe acest pamant.

Trezirea interesului pentru Dumnezeu

(Efes.2:10) “Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

La ce fel de fapte se refera Pavel aici? Avand in vedere contextul si mai ales vers. 8 si 9, noi credem ca se refera la “fapta” de a-L alege pe Hristos si mantuirea Lui. Aceasta decizie pe care ai luat-o tu prin credinta a fost pregatita de El mai inainte pentru tine.

Cate persoane nu au fost invitate atat la Adunare cat si la programe de Evanghelizare si au refuzat? Doar El este Cel ce poate sa-ti puna in inima gandul de a-L cauta pe El.

Ex. – Famenul Etiopian venit la Templul din Ierusalim sa se inchine Domnului;

– Lidia o vanzatoare de purpura din Tiatira a mers intr-un loc de rugaciune.

Exemplul personal … daca ne uitam fiecare la felul cum Dumnezeu ne-a adus in prezenta Evangheliei vom realiza ca au existat circumstante pe care El le-a creat si folosit pentru noi.

Noi insine suntem poate dovada ca “Ceva” sau “Cineva” ne-a impins sa mergem si sa ascultam mesajul.

AUZIREA EVANGHELIEI SI NASTEREA DIN NOU

Momentul nasterii din nou este un mister si nu poate fi inteles de mintea umana.

Asa cum pentru a da nastere este nevoie de 2 persoane intr-un cadru familial si unit tot asa pentru nasterea de sus este nevoie de Cuvant si de Duhul Sfant. (Ioan 3:5) “… dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Termenul de “apa” pe care Domnul L-a folosit face referire la Cuvantul Evangheliei.

In mod gresit, cei care cred in regenerarea prin botez, apeleaza la acest text si spun ca “apa” din acest text face referire la actul botezului.

Lucrarea Cuvantului impreuna cu Duhul Sfant o regasim din creatie in toate initiativele Lui Dumnezeu prin care actioneaza.

Peste tot in Scriptura unde se vorbeste despre nastere din nou se regaseste alaturi de Cuvantul sau de Duhul Sfant.

(1Petru 1:23) “fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.”

(Iacov 1:18) “El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.”

De aceea este nevoie de lucratori care sa duca Evanghelia la toate neamurile.

Lucrarea nasterii din nou arata vointa Lui Dumnezeu si pentru a beneficia de ea suntem total dependenti de actiunea Duhului Sau. “Vantul sufla incotro vrea” acest lucru ne indreapta privirile spre un Dumnezeu Suveran si spre neputinta noastra.

John Murray spunea “Caci daca nu ar fi fost Dumnezeu care, prin harul care a operat in mod suveran, a schimbat dusmania noastra in dragoste si necredinta noastra in credinta, niciodata n-am fi dat acel raspuns al credintei si dragostei.” si “Nu suntem nascuti din nou prin pocainta sau credinta sau convertire; ne pocaim si credem pentru ca am fost regenerati.”

O persoana nascuta din nou nu va putea sa nu auda si sa accepte chemarea Evangheliei.

CREDINTA SI POCAINTA

O data cu nasterea din nou omul realizeaza starea in care este si striga la Dumnezeu pentru salvare.

“Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” este mesajul transmis prin care Dumnezeu ne cheama la mantuire iar acestea doua sunt conditiile primordiale pentru a intra in Imparatie.

Credinta si pocainta sunt indispensabile una de cealalta si prin actiunea Duhului in inima pacatosului face ca acesta sa strige La Dumnezeu pentru mantuire.

(Rom.10:17) “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.” (Ioan 16:8) “Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”

Textul din (Efes.2:8) “Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.” este amplu discutat iar unii sunt de parere ca sintagma “aceasta” se refera la mantuire. Eu pun intrebarea: ce rost avea ca Pavel sa faca aceasta afirmatie ca mantuirea nu vine de la ei? Singura dezbatere putea fi doar pe tema credintei pe care unii, spuneau ca omul o poate avea fara nasterea din nou (vedeti contextul).

Asa cum nimeni nu poate sa creada daca nu ia fost dat sa creada tot asa nimeni nu se poate pocai daca nu a lucrat Dumnezeu in el aceasta pocainta.

In (FA 11:18) vedem cum Adunarea din Ierusalim se bucura cand aude ca “…. „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” iar Ap. Pavel il invata pe tanarul Timotei cum trebuie sa fie un slujitor al Domnului si ce sa faca acesta (2Tim.2:25) “să îndrepte cu blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;”

CONCLUZIE:

Pentru ca mesajul Evangheliei sa isi atinga scopul este nevoie de mai mult decat de a fi transmis:

– Trebuie auzit – si numai o persoana vie poate receptiona mesajul;

– Trebuie inteles – este nevoie de un translator si acela este Duhul Sfant;

– Trebuie acceptat – doar cei care l-au inteles cu mintea il pot accepta cu inima;

– Trebuie sa produca actiunea dorita – atunci cand este inteles si acceptat va produce roade ale pocaintei.

– (1Cor.2:14) “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.”

– (2Cor.4:3) „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării.”

Nu dorea Domnul Isus ca toti cei ce-L ascultau sa inteleaga mesajul? Atunci de ce le vorbea in pilde? (Mat.13:10-11) „Ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.”

Ii cunostea Domnul pe cei alesi? (Ioan 6:64-65) “Dar sînt unii din voi cari nu cred.” Căci Isus ştia dela început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vîndă”

si “… „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.””

Duhul Sfant este Cel care aduce mesajul dar si Cel care il face constient si apt pentru a primi mesajul, pe cel care este in Planul Sau. Daca Dumnezeu nu ar lucra la starea omului ca sa inteleaga mesajul si sa-l accepte nimeni nu ar raspunde chemarii.

(1Cor. 2:10) „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.”

(1Cor.1:18) „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

Toti aceaia care erau randuiti inteleaga si sa accepte Mesajul Lui Dumnezeu l-au auzit, l-au inteles si au raspuns chemarii Lui Dumnezeu la mantuire. (FA13:48) “Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut”

LEGEA SI EVANGHELIA

Unii pot spune ca ar fi nederept din partea Lui Dumnezeu sa faca o chemare/invitatie la mantuire acelora care El stie ca nu pot auzi si nici raspunde acelei chemari dar, as vrea sa va intreb: stia Dumnezeu ca oamenii nu vor putea sa implineasca si nu vor fi mantuiti prin tinerea Legii? Atunci, pentru ce a mai dat o Lege?

Conform spuselor sau scrierilor Ap. Pavel

– (Gal. 3:21-25) – Legea nu da viata, nu aduce neprihanirea;

– (FA 13:39) – nu putea da o iertare deplina;

– (Rom. 5:20) – a fost data ca sa se inmulteasca greseala;

– (Rom. 3:19) – si a fost data pentru ca toata lumea sa fie gasita vinovata.

In acelasi fel astazi, in fata intregii omeniri sta Evanghelia care trebuie vestita la toate natiunile si pana la „marginile pamantului” pentru ca toti vor fi judecati dupa aceasta Evanghelie. (Mat. 24:14) „Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.” Toti cei care aud mesajul Evangheliei si nu raspund chemarii vor fi judecati dupa aceata Evanghelie.

(Rom.2:16) „Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilo.r”

Cei ce n-au auzit Evanghelia vor fi judecati dupa nivelul cunoasterii si constiintei lor Despre Dumnezeu si despre bine si rau. (Rom.1:18-19) “Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” si v.28 “Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate,”

Mesajul Evangheliei este acea aroma pe care o purtam cu noi si care pentru unii aduce viata iar pentru altii moarte (2 Cor. 2:15-16) „In adevar, noi suntem, inaintea Lui Dumnezeu, o mireasma a Lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o miresma de la viata spre viata …” Observam aici ca unii sunt deja pe o cale a mortii iar altii pe o cale a vietii si nimeni dintre noi cand vesteste Evanghelia nu stie care sunt aceia sau acestia ci noi trebuie sa o vestim tuturor.

Mesajul Evangheliei este ca o sabie cu doua taiusuri: una vindecatoare care da viata celor care o primesc si una de judecata si pedeapsa pentru cei care ii intorc spatele.

Chemarea prin har este aceea chemare pe care Dumnezeu o face acelora pe care ii are in planul Sau, pe care i-a cunoscut si hotarat mai dinainte si pentru care L-a dat pe Fiul Sau ca jertfa, pe care i-a adus la viata prin Evanghelie si carora le-a dat credinta si Duhul Sfant ca sa poata sa auda, sa inteleaga si sa accepte aceasta chemare. Altfel vom avea un cer plin de laudarosi care vor pretinde ca au avut intelepciunea, credinta si vointa de a-L accepta pe Dumnezeu, un Cer plin de oameni buni datorita a ceea ce au facut ei si nu datorita Harului si milei unui Dumnezeu Suveran.

https://www.resursepentrucrestini.ro/text/studii/credinta/chemarea-prin-har

/////////////////////////////////////////////

O dorinţă vie pentru predicarea Evangheliei

(Isaia 49:1-9, Romani 1:8-15)

Dr. Kim Riddlebarger

Pavel nu i-a întâlnit niciodată pe creştinii din Roma cărora le scrie, dar a auzit multe despre ei. Credinţa lor mare era vestită în toate bisericile şi Pavel ştie că vizita sa în biserica din Roma va fi o mare încurajare pentru ei. Dar întâlnirea cu creştinii romani va fi cu siguranţă o mare încurajare şi pentru Pavel. De aceea, Pavel doreşte să viziteze Roma şi să le dea un dar duhovnicesc pentru a-i întări. Dar, mai important, Pavel e nerăbdător să ajungă în Roma pentru a predica Evanghelia.

Capitolul introductiv al cărţii Romani începe în versetele 1-7 cu salutul lui Pavel, cu cuvinte de salut pentru cititorii săi, urmate apoi de o serie de remarci personale, în versetele 5-8. Data trecută am parcurs primele patru versete din Romani 1, iar în această dimineaţă vom încheia salutul lui Pavel din versetele 5-7 înainte de a trece la celelalte comentarii personale ale lui Pavel despre nădejdea pe care o are pentru lucrarea din cetatea Romei.

Amintiţi-vă că în Romani 1:1-4 Pavel subliniază chemarea sa pentru neamuri. El a fost chemat şi pus deoparte de Isus Hristos pentru Evanghelie, o Evanghelie pe care Dumnezeu a promis-o mai dinainte prin Moise şi prin Profeţi. Într-adevăr, aceeaşi Evanghelie pentru care Pavel a fost pus deoparte ca s-o predice a fost promisă pentru prima oară cu mult timp înainte, în Geneza 3:15, imediat după căderea rasei umane în păcat. Iar aceeaşi Evanghelie a fost descoperită cu şi mai mare claritate în tot Vechiul Testament, până când, la împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege. Acelaşi Răscumpărător, care a fost promis de-a lungul întregii istorii a răscumpărării, i-a apărut lui Pavel pe Drumul Damascului şi l-a chemat să fie Apostolul neamurilor.

De aceea, Evanghelia lui Pavel este centrată în persoana şi lucrarea lui Isus, despre care Pavel spune: „Născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru.” Acest Mântuitor care i-a apărut lui Pavel şi l-a pus deoparte pentru Evanghelie nu e doar pe deplin om, urmărindu-şi ascendenţa până la David, cel mai mare împărat al lui Israel, dar în virtutea învierii Sale din morţi, calitatea de Fiu divin a lui Hristos este revendicată de puterea Duhului Sfânt. Asta înseamnă că Isus Hristos nu numai că împlineşte toate profeţiile Vechiului Testament cu privire la Mesia lui Israel, dar El este şi Dumnezeu în trup uman. Astfel, întruparea lui Hristos nu e nici pe departe o curiozitate teologică. Ea este esenţială pentru Evanghelia lui Pavel. Mântuitorul trebuie să fie în totalitate om pentru a putea fi identificat cu rasa căzută a lui Adam, dar El trebuie să fie în totalitate Dumnezeu ca să poată achita o plată suficientă pentru vina păcatului omenesc.

Pavel este de asemenea categoric atunci când spune că adevărul Evangheliei atârnă de învierea în trup a lui Isus Hristos dintre cei morţi. Învierea lui Isus este justificarea întregii Sale slujiri mesianice. Ea constituie primele roade ale marelui seceriş care va veni. Atunci când Isus biruie moartea şi mormântul, acest fapt asigură învierea ulterioară a tuturor celor care se vor încrede în El, cu o credinţă simplă. Prin urmare, învierea Sa marchează răsăritul unei noi ere a mântuirii, care va aduce într-o zi sfârşitul tuturor lucrurilor atunci când acelaşi Isus va reveni ca să judece lumea, să învie morţii şi să facă toate lucrurile noi. Astfel, învierea lui Hristos nu constituie doar fundamentul Evangheliei pe care o predică Pavel, ea marchează naşterea unei noi creaţii în care noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, suntem chemaţi să participăm prin Cuvânt şi sacramente.

Revenim la textul nostru din această dimineaţă şi observăm cum începând cu versetul 5 atenţia lui Pavel trece dintr-o dată de la natura obiectivă a Evangheliei (şi anume, ce a făcut Dumnezeu în istorie pentru noi ca păcătoşi prin Persoana lui Hristos) la aplicarea acestei Evanghelii în viaţa fiecărui credincios creştin. Prin predicarea lui Hristos şi a Lui răstignit, Dumnezeu cere un răspuns la această Evanghelie, şi anume credinţa în Isus. Pavel explică astfel lucrurile în versetul 5: „[…] am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile.” Deci, în aceste cuvinte Pavel repetă o idee anterioară, aceea că datorită chemării lui Hristos şi pentru slava supremă a lui Hristos Pavel a primit harul (care este favoarea nemeritată a lui Dumnezeu) şi apostolatul, adică această sarcină specifică la care a fost chemat. Pavel nu se străduia să devină un apostol. Nimic din ceea ce face nu izvorăşte din ambiţia sa personală. Dimpotrivă, chemarea plină de har a lui Dumnezeu este cea care l-a pus deoparte pe Pavel şi l-a echipat pentru însărcinarea sa apostolică. Iar scopul este ca Hristos, nu Pavel, să primească toată slava. Pentru că Pavel a fost chemat în această slujbă, el, la rândul lui, are datoria să cheme oameni din toate neamurile la ascultarea care vine prin credinţă. Pavel este chemat de Hristos să fie un predicator al Evangheliei înaintea neamurilor.

Expresia tradusă în versiunea New International Version a Bibliei prin „ascultarea care vine prin credinţă”, la fel ca multe altele pe care le vom găsi în toată cartea Romani, pe lângă că are o mare însemnătate, înţelesul ei este subiectul unor dispute aprinse. Deşi există un număr de feluri în care poate fi interpretată această expresie, doar două dintre acestea sunt relevante pentru discuţia noastră din această dimineaţă. Un mod de interpretare a acestei expresii este să înţelegem că Pavel vorbeşte despre o ascultare însoţită de credinţă. Înţeleasă în felul acesta, Evanghelia ne cheamă la o credinţă care este ascultătoare, o credinţă care ascultă poruncile lui Dumnezeu. Dacă îl înţelegem pe Pavel în felul acesta, atunci îl vom citi pe Pavel ca pe un ecou al pasajului din Iacov, capitolul 2 versetele 14-24, unde Iacov declară că suntem îndreptăţiţi printr-o credinţă vie (adică o credinţă însoţită de fapte bune). Celălalt mod de interpretare a acestei expresii este să înţelegem că, pentru Pavel, însăşi Evanghelia este cea care ne cheamă la credinţă. De aceea versiunile New American Standard şi English Standard Version ale Bibliei [de asemenea, versiunea Cornilescu din limba română -n.trad.] traduc această expresie, corect aş putea adăuga eu, prin „ascultarea credinţei”. Înţeleasă în felul acesta, Pavel spune că noi ascultăm de chemarea Evangheliei (adică porunca să credem această Evanghelie atunci când e predicată) atunci când o credem. Astfel, actul credinţei şi nu faptele credinţei formează ascultarea despre care vorbeşte Pavel aici. Prima interpretare este în general cea a Bisericii romano-catolice, în timp ce teologii reformaţi insistă de obicei asupra celei de-a doua. Pavel va continua în Romani 1:5, făcând legătura dintre sfinţire şi acelaşi act al credinţei la care cheamă Evanghelia. Totuşi, Apostolul subliniază ideea că răspunsul potrivit, cu adevărat potrivit, la chemarea lui Dumnezeu, care vine în şi prin Evanghelie, este să credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pe baza învierii Sale.

Mai mult, această înţelegere a expresiei „ascultarea credinţei” se potriveşte perfect cu cuvintele Domnului nostru care, atunci când a fost întrebat în Ioan 6:28 „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”, a răspuns în versetul 29: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.” Potrivit scriitorilor reformaţi, faptele care rezultă din credinţă nu reprezintă ascultarea despre care vorbeşte Pavel aici. A crede Evanghelia atunci când e predicată, a asculta de chemarea care o însoţeşte, acel aşa-numit imperativ evanghelic de a te pocăi şi a crede, înseamnă să asculţi de Evanghelie. La asta se referă Pavel aici.

În versetele 6-7 Pavel face acum legătura dintre propria sa chemare şi cea a creştinilor din Roma. Pavel le aminteşte cititorilor săi că, deoarece au fost chemaţi de Dumnezeu şi au ascultat de acea chemare prin credinţă, ei sunt în acelaşi fel puşi deoparte pentru scopurile specifice ale lui Dumnezeu. De aceea, Pavel spune astfel: „[Neamurile], între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos. Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi…” Pavel nu concepe chemarea sa apostolică drept una izolată de chemarea celorlalţi membri ai Bisericii lui Hristos. Pavel a fost chemat de Hristos să fie un apostol şi a fost pus deoparte pentru scopul specific al lui Dumnezeu, şi anume acela de a predica Evanghelia. Dar toţi creştinii sunt chemaţi într-un mod asemănător în diverse poziţii şi la diverse slujbe în Biserica lui Hristos. În virtutea acestei credinţe, ei Îi aparţin lui Hristos, ca sclavi, pentru că El este Creatorul şi Domnul lor. La fel ca în cazul lui Pavel, această chemare nu se bazează în nici un fel pe vreun lucru bun sau virtuos din ei, care să servească drept bază pentru această chemare. Dimpotrivă, Pavel accentuează faptul că nu credincioşii sunt cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, ci Dumnezeu este Acela care-i iubeşte. Dumnezeu este Cel care-i iubeşte. Iar această chemare este legată de dragostea lui Dumnezeu. Asta înseamnă că toţi creştinii au fost chemaţi la credinţă de către Dumnezeu prin Evanghelie. În această chemare se manifestă harul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu cheamă oameni morţi în păcat, oameni plini de tot felul de stricăciuni şi răutăţi, care nu pot face nimic pentru a se salva singuri şi care nu merită de fapt nimic altceva decât judecata. Astfel, singurul motiv, unicul motiv pentru care cineva de aici în această dimineaţă este creştin este din cauză că Dumnezeu te-a chemat la credinţa în Isus Hristos prin Evanghelie. Iar acest lucru se bazează în totalitate pe faptul că Dumnezeu este plin de dragoste şi de har, nu pentru că tu l-ai meritat sau l-ai câştigat.

De asemenea, e clar că doctrina lui Pavel despre chemare s-a ridicat direct din aşteptările mesianice ale Vechiului Testament. În Isaia 49, lecţia noastră din Vechiul Testament pentru această dimineaţă, profetul vorbeşte despre o vreme în viitor când Evanghelia va ajunge la marginile pământului şi va aduce mari binecuvântări tuturor naţiunilor. „Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.” Mergem direct la ultima parte a versetului 6: „De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: ‘Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.'” Venirea lui Mesia este legată de faptul că acele popoare dintre neamuri care în trecut au asuprit poporul lui Dumnezeu sunt acum chemate să li se alăture ca închinători ai lui Dumnezeu. Isus Hristos, care este adevăratul Rob al lui Iehova, despre care vorbeşte Isaia, El este lumina neamurilor. El este Cel ce-i va chema pe aleşii Săi la credinţă. Iar împărăţia Sa mesianică va veni şi va zdrobi împărăţii şi va zdrobi imperii. Dar va converti prinţi. De aceea, atunci când Pavel aminteşte Bisericii din Roma că Dumnezeul Suveran i-a chemat la credinţa în Mesia lui Israel prin Evanghelie, Pavel este martor al împlinirii profeţiei lui Isaia. Capitala celui mai mare imperiu păgân este acum casa Bisericii creştine, plină de neamuri din locuri îndepărtate, toţi închinându-se de-acum Dumnezeului lui Israel. Şi e uimitor acest lucru, chiar dacă pentru noi, trăind 2000 de ani mai târziu, este mai uşor să pierdem din vedere semnificaţia acestei idei foarte importante.

Mai mult, chemarea lui Hristos, prin care păcătoşii sunt chemaţi la Evanghelie, are un obiectiv sau un scop particular. Aceia care ascultă chemarea Evangheliei prin credinţă sunt numiţi sfinţi. Iar termenul care apare în NIV (Noua Versiune Internaţională) a Bibliei pentru „sfinţi” vine din cuvântul grecesc „hagios” sau „sfânt”. Semnificaţia primară a lui „hagios” în întregul Nou Testament este aceea că pe baza chemării lui Dumnezeu credincioşii sunt acum chemaţi şi puşi deoparte pentru scopurile specifice ale lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne-a chemat prin Evanghelie, noi suntem acum consideraţi sfinţi. Nu sfinţenia personală este cea despre care vorbeşte Pavel aici. Deşi vieţile transformate ale celor pe care Dumnezeu i-a chemat să fie sfinţi sunt cu siguranţă o consecinţă a chemării lui Dumnezeu. Dar în nici un fel nu este sfinţenia noastră baza pentru chemarea noastră. De fapt, orice sfinţenie autentică pe care o manifestăm reprezintă efectul chemării lui Dumnezeu şi roada îndreptăţirii noastre sau roada faptului că acum stăm în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Asta înseamnă că oricine este chemat la credinţa în Isus Hristos prin Evanghelie este pus deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu şi este atât declarat sfânt (îndreptăţire) cât şi, progresiv, de-a lungul timpului, este făcut sfânt (adică sfinţirea). Fiecare creştin, prin urmare, fiecare persoană de aici care se încrede în Isus Hristos este un sfânt. Da, ştiu că unii dintre voi vă gândiţi, este oare adevărat? Da, fiecare persoană de aici în această dimineaţă care se încrede în Hristos este un sfânt pe baza chemării pline de har a lui Dumnezeu. Astfel, titlul de „sfânt” nu este rezervat doar pentru acei câţiva care ating niveluri înalte de sfinţenie personală, aşa cum greşit învaţă Biserica romano-catolică.

În toate scrierile lui Pavel, sfinţirea este discutată din două perspective diferite – sfinţire definitivă şi progresivă. Vorbim despre sfinţirea definitivă în texte precum Romani 1:7, unde Pavel îi numeşte sfinţi pe toţi creştinii. Sfinţirea definitivă înseamnă simplu că, din cauza chemării pline de har a lui Dumnezeu pentru o persoană să vină la credinţă, acea persoană este acum unită cu Isus Hristos, care este sfinţirea noastră. În 1Corinteni Pavel spune astfel: „Şi voi, prin El (Dumnezeu), sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” În alte cuvinte, fiecare credincios în Isus Hristos primeşte toate beneficiile mântuirii aduse de El şi are vinovăţia păcatului plătită în întregime prin moartea lui Hristos. Credincioşii sunt declaraţi sfinţi din cauza neprihănirii desăvârşite a lui Hristos, care este acum trecută în contul lor prin credinţă. Din cauza împăcării lor cu Dumnezeu, toţi credincioşii sunt sfinţi pe baza unirii noastre cu Hristos. Am primit neprihănirea desăvârşită a Însuşi Domnului Isus Hristos. Astfel, întrebarea „Poate o persoană, care a fost considerată neprihănită, să devină mai neprihănită decât este deja, prin faptele ei bune, după ce a primit neprihănirea desăvârşită a lui Hristos?” are ca răspuns evident „nu”. Creştinii sunt priviţi chiar acum ca fiind „hagios”, sfinţi. Suntem sfinţi. Suntem neprihăniţi. La asta ne referim atunci când vorbim despre sfinţirea definitivă.

Al doilea aspect al sfinţirii este sfinţirea progresivă. Aici în centrul atenţiei trece sfinţirea ca proces pe toată durata vieţii, în care credinciosul creştin devine asemenea chipului lui Hristos în virtutea aceleaşi uniri cu Hristos. Pentru că am murit împreună cu Hristos, pentru că am fost înviaţi împreună cu El în învierea Lui, de aceea ne porunceşte Apostolul fiecăruia dintre noi să murim zilnic faţă de păcat şi zilnic să înviem pentru viaţa nouă împreună cu Hristos. Astfel, în sfinţirea progresivă, omul cel nou este întărit încontinuu în timp ce vechea natură păcătoasă, firea veche, este încontinuu subjugată. Pavel va relua acest subiect cu ceva mai multe detalii în Romani capitolele 6-8.

Ultimul punct al părţii introductive îl constituie salutul lui Pavel din versetul 7, „Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!” Această formulă, precum şi altele asemănătoare, se regăsesc în toate scrisorile lui Pavel. Într-un fel, e uşor să treci pe lângă ele fără să le acorzi prea multă atenţie. Dar aceste cuvinte însumează cu adevărat tot ce ne descoperă Dumnezeu în Evanghelie. Pentru că „harul” este favoarea nemeritată acordată de Dumnezeu păcătoşilor şi demonstrată în crucea lui Isus Hristos. Iar „pacea” este un salut semitic legat de faptul că în cruce Dumnezeu aduce împăcarea dintre El şi păcătoşi şi dintre păcătoşi şi El. Astfel, toate aceste lucruri, harul şi pacea, ne sunt aduse prin Evanghelie.

Mai există aici şi un puternic element cristologic, pentru că Pavel vorbeşte despre Dumnezeu şi despre Hristos nu doar ca fiind egali, dar într-un anume sens ca fiind una. În Romani 9:5 Pavel va explica mai pe larg această legătură atunci când vorbeşte despre Isus ca fiind „mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat”.

În Romani 1:8-15 ajungem la o serie de remarci personale pe care le adresează Pavel cititorilor săi şi care ne spun câte ceva despre biserica din Roma. Ele ne dezvăluie motivul pentru care Pavel scrie această scrisoare. Ne spun câte ceva despre planurile sale viitoare. Şi, cel mai important, ne vorbesc despre pasiunea sa pentru predicarea Evangheliei. Printre vorbitorii de limbă greacă din primul secol era o practică obişnuită să se invoce binecuvântarea zeilor peste destinatarii unei scrisori. Deşi Pavel se conformează convenţiilor literare prin felul în care îşi organizează scrisoarea, caracterul şi conţinutul remarcilor sale personale nu sunt câtuşi de puţin convenţionale. Pavel nu vorbeşte despre sănătatea şi prosperitatea destinatarilor scrisorii sale. El nu invocă binecuvântarea zeilor asupra lor. În schimb, el vorbeşte despre faptul că credinţa cititorilor săi este vestită în toată lumea, în toate bisericile, iar astfel de veşti glorioase mişcă inima sa de păstor. Astfel, el scrie în versetele 8-10: „Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.”

Pavel îşi începe remarcile personale mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru credinţa bisericii din Roma. Deşi e uşor să le trecem cu vederea, observaţiile lui Pavel indică o relaţie cu Dumnezeu foarte adâncă şi trainică. Pentru că Pavel vorbeşte aici despre „Dumnezeul meu” ca şi cum Apostolul ar spune: „Eu sunt al Lui şi El e al meu.” Un rabin nu ar vorbi niciodată despre Yahweh în astfel de termeni intimi. Dar, fiind creştin, Pavel poate vorbi despre Dumnezeu în astfel de termeni intimi din cauza unirii sale cu Hristos, care este Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Deşi credinţa creştinilor din Roma este cea care îi mişcă inima, Pavel nu îşi îndreaptă mulţumirile către cititorii săi, ci către Dumnezeu, care, în harul Lui, le-a dat credinţă acestor creştini.

Imaginează-ţi pentru câteva clipe că eşti un creştin din primul secol şi locuieşti undeva în Imperiul Roman, sub o asuprire severă. Ar fi o mare încurajare să auzi de credinţa acestor creştini care locuiesc în inima acestui mare imperiu păgân, care te asupreşte. Astfel, în mijlocul întunericului din Roma păgână, credincioşii strălucesc ca un far. Calvin ne aminteşte că Pavel le laudă credinţa într-un fel care sugerează că ea a fost primită de la Dumnezeu. De aici învăţăm că credinţa este un dar de la Dumnezeu. Pentru că, dacă recunoştinţa este recunoaşterea unei binefaceri, oricine Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţă recunoaşte că ea este darul lui Dumnezeu. Ideea că credinţa este un dar se găseşte în toate scrierile lui Pavel şi ar trebui să interpretăm că despre asta vorbeşte Pavel aici.

Atunci când Pavel Îl invocă pe Dumnezeu ca martor, el de fapt depune un jurământ pentru a demonstra sinceritatea lucrurilor pe care le va spune în continuare. El merge apoi mai departe şi vorbeşte despre slujirea înaintea lui Dumnezeu folosind un verb interesant care este folosit în întreg Noul Testament cu un sens specific religios, pentru serviciul religios. Un astfel de serviciu constă din lucruri precum închinarea sau sarcini de natură specific religioasă, cum ar fi rugăciunea, slujba şi aşa mai departe. Dar versiunea NIV din nou ascunde ceva ce Pavel încearcă să spună aici, pentru că expresia din limba originală „în duhul meu” este tradusă în NIV prin „din toată inima mea”. Există aici o diferenţă care nu e redată în versiunea NIV. Pentru că expresia din limba greacă, „în duhul meu”, se referă la îndatoririle interioare ale lui Pavel, şi anume la faptul că în mod constant el aminteşte biserica din Roma în rugăciunile lui, în timp ce slujirea lui Pavel din exterior, „Îi slujesc”, indică pasiunea lui Pavel pentru predicarea Evangheliei lui Hristos. Astfel, înăuntrul lui, Pavel se roagă pentru cititorii săi în timp ce în exterior el le slujeşte predicându-le Evanghelia lui Isus Hristos. Asta înseamnă că pentru Pavel chemarea lui apostolică e multilaterală. Întreaga lui viaţă este o viaţă de slujire a lui Hristos, stăpânul lui, fie prin rugăciuni pentru biserici, fie prin predicarea Evangheliei înaintea lor.

Observaţi şi că Pavel, în acelaşi verset, îşi exprimă dorinţa din toată inima să ajungă în Roma, dacă aceasta va fi voia lui Dumnezeu. Uneori dorinţele noastre se împlinesc într-un fel diferit de cel la care ne-am gândit noi, pentru că puţin ştia Pavel că dorinţa sa se va realiza după ce va fi arestat la Ierusalim şi adus la Roma pentru a fi judecat, scriindu-şi apoi scrisorile din Roma fiind legat în lanţuri. Într-adevăr, Pavel va muri zece ani după scrierea acestei scrisori către biserica din Roma, ca un martir pentru Isus Hristos, probabil decapitat de Nero în anul 66 d.Hr.

Încheindu-şi remarcile personale din versetele 11-15, Pavel explică acum motivele pentru care e aşa de nerăbdător să ajungă la Roma. „Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum. Eu sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.”

Un motiv pentru care Pavel doreşte să viziteze biserica din Roma este ca să le dea un dar spiritual pentru zidirea Bisericii. Ce vrea să spună Pavel prin „dar duhovnicesc”? După cum ştiţi, există multe păreri în legătură cu astfel de lucruri. Termenul „charisma” are trei semnificaţii de bază în toată cartea Romani. În Romani 5:15, el se referă la darul plin de har al mântuirii, primit de la Dumnezeu. Citim despre Isus Hristos, darul, „charisma”. În Romani 11:29 Pavel foloseşte forma la plural pentru a vorbi despre darul plin de har al lui Dumnezeu pentru Israel. „Darurile lui Dumnezeu şi chemarea Lui sunt irevocabile.” Apoi, în Romani 11:26 Pavel vorbeşte despre un dar dat unui membru al Bisericii lui Hristos, ca să poată fi folosit în serviciul lui Hristos şi al Împărăţiei Lui. Pavel spune: „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” De aceea, probabil că Pavel vorbeşte despre darul pe care vrea să-l dea romanilor folosindu-se de acest ultim sens al cuvântului, ca o binecuvântare sau un beneficiu acordat membrilor acelei biserici prin intermediul poziţiei apostolice a lui Pavel. Un astfel de dar are scopul de a întări biserica din Roma şi de a confirma credinţa lor în evanghelie. Deci atunci când Pavel vorbeşte de daruri spirituale, trebuie să înţelegem că el se referă la aceste daruri binevoitoare care îşi au originea în voia Duhului Sfânt şi sunt mediate de către Pavel bisericii. Dar scopul acestor daruri nu este ca să-i determine pe oameni să facă lucruri stranii, ci ca să întărească Biserica şi să le confirme credinţa.

Pentru că Pavel a fost atât de încurajat de veştile pe care le-a auzit despre credinţa creştinilor din Roma, el speră să-i încurajeze şi el pe ei. Calvin explică acest lucru astfel: „Pavel vorbeşte cu toată seriozitatea. Pentru că nu există nimeni în Biserica lui Hristos care să fie atât de lipsit de daruri încât să nu poată contribui într-o anumită măsură la progresul nostru spiritual. Singurele lucruri care ne pot împiedica să ne ajutăm reciproc sunt reaua voinţă şi mândria.” Nimic nu e mai plăcut decât să auzi de lucrurile minunate pe care le face Dumnezeu în mijlocul nostru şi în celelalte biserici. Suntem mişcaţi să-l auzim pe misionarul nostru, Bill Green, vorbindu-ne despre lucrurile minunate pe care le face Dumnezeu în America Centrală şi de Sud. E o mare încurajare să auzim cum lucrează Dumnezeu prin postul de radio White Horse Inn şi să ascultăm oamenii relatându-şi călătoria către teologia Reformei. E o bucurie să auzim ce face Dumnezeu în proiectul de plantare de biserici în toată California de Sud. Şi e o bucurie, o mare bucurie, să auzim cum lucrează Dumnezeu în vieţile membrilor acestei biserici. De aceea, haideţi să facem un obicei din a ne încuraja unul pe altul cu aceste rapoarte glorioase despre binecuvântarea lui Dumnezeu în vieţile noastre şi în întreaga Biserică. E un lucru minunat.

În versetele 13-14 Pavel informează acest grup de creştini pe care nu i-a întâlnit niciodată, pe fraţii din Roma, despre marea sa dorinţă să vină şi să-i întâlnească. Deşi până acum a fost împiedicat să o facă, el ştie că îl aşteaptă un mare seceriş atunci când în sfârşit va ajunge acolo, aşa cum a văzut şi în alte cetăţi, cum ar fi Corintul sau Efesul. Ca Apostol al neamurilor, Pavel respinge deosebirile rasiale, sociale sau de clasă din cultura greco-romană, care erau mult mai proeminente pe vremea lui decât în zilele noastre. Probabil din acest motiv Pavel vorbeşte în această scrisoare despre greci şi despre cei ce nu erau greci. Cuvântul folosit pentru cei din a doua categorie este barbari şi se referă la cei ce trăiau în afara graniţelor Imperiului Roman. După cum ştiţi, Pavel are obiceiul să folosească termeni în contrast pentru a accentua o idee. La fel şi în cazul acestor două cuvinte greceşti, grecii (oamenii civilizaţi) şi barbarii (oamenii de care ne protejăm ridicând ziduri), Pavel foloseşte aceste două cuvinte împreună pentru a-i menţiona pe toţi cei dintre neamuri. Pentru că Isus Hristos a dărâmat barierele rasiale, sociale şi economice, împăcându-i pe păcătoşi cu Dumnezeu şi apoi împăcându-i pe păcătoşi între ei, la fel şi Pavel vrea să predice Evanghelia tuturor, fără a ţine cont de acele deosebiri economice şi sociale care erau instituţionalizate în cultura greco-romană. Aceste cuvinte ale lui Pavel sunt absolut revoluţionare şi sunt o indicaţie a faptului că Dumnezeu creează o nouă societate prin predicarea Evangheliei. În această nouă societate nu mai există evrei sau greci, sclavi sau oameni liberi, bărbaţi sau femei. Suntem cu toţii una în Hristos.

Cuvintele finale ale lui Pavel din versetul 15 exprimă dorinţa sa vie de a predica Evanghelia în Roma. Cred că e interesant să observăm că Pavel are o dorinţă vie să predice Evanghelia unei biserici formate din oameni care sunt deja convertiţi şi sunt deja cunoscuţi pentru marea lor credinţă. Pavel doreşte să îi încurajeze şi să le întărească credinţa. El plănuieşte să realizeze în parte acest lucru predicându-le Evanghelia. Deşi Pavel vorbeşte într-adevăr de un seceriş (cu siguranţă el vorbeşte despre intenţia sa de a se angaja în lucrarea de evanghelizare pe perioada cât va fi în cetate), e important, şi eu cred că e foarte important, să nu pierdem din vedere accentul pus pe predicarea Evangheliei în biserică, Bisericii. Prea adesea noi asociem Evanghelia cu un mesaj pe care îl folosim la evanghelizarea necreştinilor. De aceea, ca să nu uităm acest lucru, şi creştinii trebuie să audă Evanghelia în mod regulat. Pentru că prin Evanghelie Dumnezeu îi cheamă pe ai Săi la credinţă, întăreşte şi susţine credinţa celor care sunt deja uniţi cu Hristos. Predicarea Evangheliei şi nu predicarea Legii creează dorinţa şi puterea de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Deci, pentru Pavel, până la urmă, predicarea Evangheliei înseamnă totul. El are o dorinţă vie să ajungă în Roma ca să Îl poată predica pe Isus Hristos în inima Imperiului Roman. Şi el ştie că va avea un mare seceriş, ştie că Biserica va fi întărită şi încurajată prin vizita sa. Haideţi deci să urmăm exemplul lui Pavel şi să ţinem Evanghelia, pe Hristos răstignit, în centrul a tot ce facem. Pentru că acest mesaj al lui Hristos, şi al Lui răstignit, va confirma credinţa noastră. Ne va întări ca biserică. Şi vom fi în mod constant şi reciproc încurajaţi de acele lucruri pe care Dumnezeu le va face în mijlocul nostru prin predicarea crucii. Prea iubiţilor, dacă avem o dorinţă vie pentru crucea lui Isus Hristos, vom vedea păcătoşii venind la credinţă. Îi vom vedea pe cei cu inima zdrobită primind alinare. Îi vom vedea pe cei îndureraţi cum sunt mângâiaţi. Îi vom vedea pe cei descurajaţi primind speranţă şi vom vedea cum cei mândri şi făţarnici sunt zdrobiţi. Iar mărturia noastră cu privire la ceea ce face Dumnezeu în mijlocul nostru prin predicarea Evangheliei va fi o mare încurajare pentru noi şi va fi o mare încurajare pentru toate celelalte biserici cu care suntem în contact. Da, Evanghelia e totul. Şi fie ca noi să avem o dorinţă vie pentru această Evanghelie, aşa cum a avut şi Pavel.

Haideţi să ne rugăm. Tatăl nostru care eşti în ceruri, ne aducem din nou aminte de cuvintele Apostolului care spune că singurul motiv pentru care suntem aici şi suntem în Hristos este din cauza chemării Tale pline de har cu care ne-ai chemat. Nu există nimic bun în noi, Doamne, atunci când ne cercetăm inimile şi descoperim că ne încredem în Isus Hristos pentru că Tu eşti bun şi îndurător. De aceea Te rugăm, O Doamne, să putem reflecta cu adevărat acea credinţă despre care vorbeşte Pavel în această scrisoare. Fă-ne să fim un trup şi să ne încurajăm unul pe altul cu aceste cuvinte glorioase. Fă să vedem păcătoşii venind la Mântuitorul. Fă să-i vedem pe cei cu inima zdrobită cum sunt mângâiaţi. Fie ca toţi cei ce se simt descurajaţi şi nenorociţi să primească speranţă. Şi fie ca noi toţi să fim întăriţi şi îmbărbătaţi în credinţa noastră pentru ce ai făcut în Persoana Fiului Tău, care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Amin.

Tradus de Florin Vidu

https://rcrwebsite.com/romans2.htm

///////////////////////////////////////////

Evanghelizarea bisericii și soluții pentru apatia acesteia – partea 2

de Ștefan Cornu

Contextualizare și relevanță culturală

Am văzut în prima parte că pasiunea evanghelistică ține în bună măsură de înțelegerea Evangheliei și de locul pe care aceasta îl are în bisericile noastre. Dar există un alt aspect ce poate fi un impediment în evanghelizarea vibrantă a unei biserici: contextualizarea. Ce semnifică în epoca în care trăim a te întoarce la Dumnezeu sau ce semnifică a crede promisiunile lui Dumnezeu – iată câteva lucruri importante de definit dacă vrem să dăm avânt evanghelizării bisericii.

Trebuie să țină cont evanghelizarea de context și de ce acest lucru contează?

Ce credem despre aceasta va afecta zelul evanghelistic al bisericilor noastre. Însă răspunsul corect la această întrebare a contextualizării este nuanțat, și da, și nu. Nucleul dur al Evangheliei, prezentat în primul articol, nu se poate schimba fără a transforma Evanghelia într-un alt mesaj. Iar a vesti un mesaj care deformează adevărurile Evangheliei nu este evanghelizare. Adevărurile Evangheliei sunt neschimbătoare pentru că au de-a face cu realități valabile până la sfârșitul istoriei, cum este problema păcatului, a judecății lui Dumnezeu, a frumuseții, caracterului și gloriei lui Hristos s.a. Nu este nimic în societate, cultură și istorie care să se schimbe așa de mult încât Evanghelia să nu aibă relevanță, indiferent că vorbim de oameni care au trăit acum zece secole sau că vorbim despre oameni care vor trăi peste zece secole.

Pe de altă parte, o prezentare înțeleaptă a Evangheliei va ține cont și de generația și contextul în care este predicată. Pentru că orice mesaj, într-o formă sau alta are prindere în măsura în care are ceva care îl face dezirabil într-un mod personal. Însă noi știm că în afara lucrării Duhului lui Dumnezeu, pentru omul firesc nimic din Evanghelie nu este de dorit (1 Corinteni 2:14). Și cu toate acestea, atunci când Duhul lui Dumnezeu lucrează în convertirea păcătoșilor, El folosește adevărurile Evangheliei aplicate cu precizie culturală și personală pentru a convinge și înnoi. Așa a rezonat Evanghelia în inima femeii samaritence, când Domnul nostru i-a descoperit tot ce a făcut ea (Ioan 4:29) și tot așa cei care intră în adunarea sfinților ar trebui să aibă parte de acea aplicație personală a Evangheliei care dă la iveală tainele inimilor lor ce îi determină să-L recunoască pe Dumnezeu (1 Corinteni 14:24-25). La fel, a existat ceva care a făcut creștinismul biblic atractiv în secolul al IV-lea și ceva care a făcut creștinismul atractiv în secolul al XVI-lea și acele aspecte s-ar putea să nu fie exact aceleași lucruri. Același Duh folosind aceeași Evanghelie este maestrul convertirii, dar rezonanța a sunat un pic diferit de la epocă la epocă1.

Ce semnifică astăzi a te întoarce de la păcat la Dumnezeu?

E importantă această întrebare pentru că ea ne va face să punem punctul pe i într-o discuție evanghelistică. La ce îi chemăm mai exact pe oamenii cărora le predicăm?

Ca să știm la ce îi chemăm aș propune o paralelă între oamenii din secolul I și oamenii de astăzi. În secolul I obiecția principală la mesajul Evangheliei era religia și cultura păgână. Însă a te întoarce astăzi de la păcat la Hristos nu înseamnă a renunța la închinare în templul lui Zeus, ci probabil, a renunța la idolatria de sine dominantă în secularismul de astăzi. Înțelegerea vremurilor este importantă în evanghelizare. Evanghelia strălucește de-a lungul secolelor pe fundalul variat al idolilor vremii și chemarea la a-l urma pe Hristos atinge note un pic diferite de la epocă la alta. Iar noi ca exegeți înțelepți ai culturii, trebuie să identificăm acești idoli și să ne adresăm direct lor folosind Evanghelia curată, dar precis aplicată. Jeremy Walker exprimă bine această idee:

Nu ascundem niciun adevăr, ci ne folosim de întreg adevărul într-un mod simplu, prezentându-l într-o manieră gândită să le aducem binele veșnic celor cărora le propovăduim. Iar acesta poate fi prezentat diferit în funcție de oameni. Nu trebuie să ascundem niciunul din adevărurile lui Dumnezeu, ci să le folosim pe toate înțelept.

Jeremy Walker, Evanghelistul cu inima zdrobită (Dascălu-Ilfov: Magna Gratia, 2022), 182–83.

Și dacă înțelegem bine vremurile în care trăim, reiterând, probabil idolul predominant al zilelor noastre este sinele. Oamenii sunt înamorați cu sinele. În spațiul secular în care trăim nu există un scop mai mare pentru a trăi decât sinele. Suntem „educați” prin rețelele de socializare, prin reclame, prin servicii pe care le primim că noi suntem foarte importanți și că suntem aici pentru a ne avansa propriile interese.

Deci ce înseamnă într-o astfel de cultură să te întorci „de la idoli la Dumnezeul Cel adevărat” (1 Tesaloniceni 1:9)? Oare nu înseamnă să spui cu sinceritate: „Tu Doamne, ești Dumnezeu, nu eu; Tu ești Suveran, nu eu; Tu ești scopul, nu eu!” Mă întreb dacă acesta este un mod recurent în care noi îi chemăm pe oameni la pocăință și credință. Chemarea radicală de a se lepăda de ei înșiși, de a-și lua crucea și de a-L urma pe Hristos (Matei 16:24-25) s-ar putea să îi ajute mult mai mult pe contemporanii noștri decât niște chemări vagi la a se lăsa de păcat. Nu cumva într-o prezentare obișnuită a problemei păcatului lăsăm lucrurile la un nivel ambiguu și nu atingem nervul problemei omului contemporan? S-ar putea ca acesta să fie unul din motivele ineficienței noastre evanghelistice, dar și al apatiei. Când nu identificăm precis problema, interesul în prezentarea Evangheliei scade și el.

Ce semnifică astăzi promisiunile Evangheliei?

Pe lângă idolii care trebuie părăsiți prin chemarea Evangheliei, aceeași Evanghelie promite în schimb binecuvântare și viață. Și ca binecuvântarea și viața promise de Evanghelie să strălucească în inima cuiva ele trebuie să se remarce de pe fundalul întunecimii consecințelor falșilor dumnezei. Și nu e nimic ascuns că idolii aduc în viața umană o mulțime de probleme: frica, vina, rușinea, lipsa de sens, singurătatea cronică, depresia, măcinarea interioară, vidul interior, prostia, nebunia, complacerea în voia simțurilor. Și nu întotdeauna aceleași probleme spirituale au caracterizat cu predominanță societățile de-a lungul generațiilor. Probabil că vidul interior, lipsa de sens sau depresia sunt consecințe mult mai predominante astăzi decât consecințele păcatului în timpul Reformei Protestante unde s-a argumentat că erau cu predominanță neliniștea, angoasa, vinovăția și frica2. Și ele ar trebui adresate în mod deosebit într-o predicare bine contextualizată, întrucât Hristos este un Mântuitor deplin din toate acestea. Evanghelia aduce sens, aduce bucurie și aduce entuziasm – tocmai pentru că ne ajută să avem un țel măreț pentru a trăi, un țel mai mare decât sinele: Dumnezeu revelat în Hristos. Paradoxal, deși Evanghelia ne cheamă să ne lepădăm de noi, o face tocmai ca să descoperim cea mai mare satisfacție a sinelui: Hristos, și El răstignit.

În același timp, într-o epocă a căutării după divertisment, inspirație sau emoții, noi putem dărui lumii lucrul spre care toate aceste lucruri îndreaptă: măreția dincolo de margini a lui Dumnezeu în Hristos.

Nu e de mirare că atunci când predicăm Evanghelia biblică, dar vestită oarecum mecanic, uneori ea nu pare să aibă sens pentru interlocutorul nostru, iar acest lucru descurajează demersul evanghelistic. Dar este cu totul încurajator atunci când aceeași Evanghelie predicată cu perspicacitate culturală găsește în om reverberația potrivită, chiar dacă acel om în final o respinge.

Câteva întrebări pe care ar trebui să și le pună liderii unei bisericii:

Ce aspecte din Evanghelie ar putea avea o reverberație aparte astăzi?

Cum putem integra în predicarea Evangheliei acele aspecte?

Care sunt consecințele păcatului și idolatriei predominante astăzi și cum răspunde Evanghelia acestei realități?

Care sunt binecuvântările Evangheliei care ar putea s-o facă dezirabilă contemporanilor noștri?

Ce mijloace de comunicare a Evangheliei ar sluji mai bine generației actuale?

Duhul lui Dumnezeu nu lucrează în vid, ci prin mesajul predicat și aplicat cultural, așa cum vedem și în predica lui Pavel de pe dealul lui Marte, din Faptele Apostolilor 17:16-34. Aici apostolul dă dovadă de ascuțime culturală când citează din poeții vremii, iar chemarea lui la pocăință este de fapt o chemare la îmbrățișarea monoteismului creștin care are perfect sens pe fundalul politeismului grecesc.

Timothy George, Teologia reformatorilor (Oradea: Casa Cărții, 2017), 32; dar vezi întreg capitolul „Setea după Dumnezeu: teologie și viață spirituală în Evul Mediu târziu,” 31-58.

https://gccollective.eu/article/evanghelizarea-bisericii-si-solutii-pentru-apatia-acesteia-partea-2/

//////////////////////////////////////////

O carte despre convertire

Am inceput sa citesc cartea lui Andre Frossard „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit” curioasă să văd o minune. Nu mi se pare deloc o munune convertirea lui din aşa zis ateu la catolicism.

In copilarie, este crescut în atmosfera de anticrestinism de frondă al unui bunic şi o bunică căsătoriţi împotriva religiilor lor diferite. Desi nu prea înţeleg religia fiecaruia dintre strămoşii săi, in satul unde îşi petrecea vacanţele se păstrau oarecum sărbătorile evreesti şi cu uimire am citit ca tineau postul lui Iom Kipur, deşi nu spune că erau evrei. Oricum, el spune ca avea un bunic catolic si o bunica protestantă, astfel că tatăl său, comunist convins a adoptat ateismul ca religie, dar acceptând pe Iisus ca cel mai perfect comunist.

Foarte independent, lăsat cam prea nesupravegheat de părinţi, cu singura lor grijă de a nu fi de nici o religie, caci urma aşa cum zicea el să îşi precizeze singur apartenenţa, când va fi mare, a crescut fără să se gândească dacă există Dumnezeu. Ca orice om, simţea autoritatea unei puteri atotcuprinzătoare care conduce lumea, dar îşi scundea simţămintele sub masca indiferentei impusă de autoritatea părintească.

A fost o decizie deloc neasteptată trecerea lui la religia primului prieten cu adevărat apropiat de sifletul si intrebările vârstei sale, de 20 de ani.

Pentru el a fost ca o stare de beatitudine provocata de un drog, se elibera de incertitudinea sădita în el artificial prin educatie. A fost ca si cum ai lua capacul de pe o oala care fierbea. Incertitudinea adevaratei credinte s-a definit. Iisus admis de tatal sau dar făra crestinismul care îl crease, s-a suprapus peste iudaismul blând al copilăriei, al sentimentelor pure si adevărate. A descoperit singur crestinismul lui Pavel chiar daca încă nu citise biblia.

///////////////////////////////////////////

Forumul Economic Mondial vrea o singură religie globală și să rescrie Biblia cu ajutorul inteligenței artificiale

Natalia Vrânceanu

Oficialul de top al Forumului Economic Mondial (WEF) a cerut ca scripturile să fie “rescrise” de inteligența artificială (AI) pentru a crea o nouă “Biblie” globalizată, informează Athens News.

Yuval Noe Harari, un consilier cheie al lui Klaus Schwab (președintele WEF) și unul dintre fondatorii doctrinei “Marea Resetare”, susține că utilizarea inteligenței artificiale pentru a înlocui scripturile va crea religii unificate care sunt “cu adevărat corecte”.

Harari, un autor și profesor care a avut o influență majoră asupra post-transcendentaliștilor, a făcut această afirmație în discursul său despre viitorul omenirii. Potrivit acestuia, puterea inteligenței artificiale poate fi folosită pentru a remodela spiritualitatea în conformitate cu viziunea globalistă a WEF de “egalitate” și incluziune. Transcendentalismul american se referă la un grup de idei inovatoare privind literatura, religia, cultura și filozofia, apărute în prima parte a secolului al XIX-lea în New England. Se numește „american” pentru a-l distinge de alte întrebuințări ale termenului „transcendental”.

Vorbind cu jurnalistul Pedro Pinto la Lisabona, Portugalia, Harari a declarat în fața unei audiențe de elită.

“Aceasta este prima tehnologie care poate genera idei noi. Știți, presa tipografică, radioul, televiziunea, acestea transmit sau răspândesc idei create de creierul uman, de mintea umană. Ele nu pot crea o idee nouă. Știți, Gutenberg a tipărit Biblia la mijlocul secolului al XV-lea; tiparnița a tipărit atâtea exemplare ale Bibliei câte i-a dat Gutenberg, dar nu a creat nicio pagină nouă. El nu avea nicio idee proprie despre Biblie: este bună, este rea, cum poate fi interpretată, cum poate fi interpretată de altcineva?”,este declarația umitoare a lui Harari.

Harari a dezvăluit apoi că el și aliații săi de la WEF au o soluție la presupusele probleme pe care tocmai le semnala.“IA poate genera idei noi. Poate chiar să scrie o nouă Biblie […] De-a lungul istoriei religiilor, s-a visat la o carte scrisă de o inteligență supraomenească, o ființă non-umană. În câțiva ani s-ar putea să existe religii care să aibă dreptate… Imaginați-vă doar o religie a cărei carte sfântă să fie scrisă de o inteligență artificială. Ar putea deveni o realitate în câțiva ani”,a mai spus el.

Într-un alt discurs recent, Harari a remarcat că un software precum ChatGPT stăpânește limbile umane și poate folosi această caracteristică pentru a influența cultura, potrivit Times of Israel. “Timp de mii de ani, profeții, poeții și politicienii au folosit limbajul și poveștile pentru a manipula oamenii, a-i controla și a reconstrui societatea”, a spus el. “Acum, probabil că inteligența artificială va fi capabilă să facă acest lucru. va trimite roboți ucigași să tragă în noi. Îi poate face pe oameni să apese pe trăgaci”.

Harari a mai spus că “în ciuda presupunerilor unor teorii ale conspirației, nu este cu adevărat necesar să se implanteze cipuri în creierul oamenilor pentru a-i controla sau manipula”, mai notează Athens News. De asemenea, el a avertizat că “trebuie să acționăm rapid înainte ca inteligența artificială să scape de sub controlul nostru” și că “guvernele ar trebui să interzică imediat eliberarea către sectorul public a oricăror alte instrumente revoluționare de inteligență artificială până când acestea nu vor fi sigure”.

Harari promovează adesea idei care includ înlocuirea umanității cu mașini

El a mai spus că nu avem nevoie de atât de mulți oameni pe Pământ. Potrivit acestuia, cea mai mare parte a lumii a devenit inutilă și, în viitor, va fi de puțin folos elitei globale. Harari susține că tehnologiile moderne, cum ar fi inteligența artificială, “ne permit să înlocuim omul”.

“Dacă te întorci la mijlocul secolului XX – și nu contează dacă ești în SUA cu Roosevelt, sau în Germania cu Hitler, sau chiar în URSS cu Stalin – și te gândești la construirea viitorului, materialele tale de construcție sunt milioane de oameni, este vorba de muncă grea în fabrici, în ferme, în soldați”, a spus Harari.

“Acum, la începutul secolului XXI, pur și simplu nu avem nevoie de marea majoritate a populației”, a adăugat el. “Cei mai mulți oameni nu contribuie cu nimic, cu excepția poate a datelor lor, iar tot ceea ce oamenii încă mai fac util, aceste tehnologii vor face mai des și vor permite ca oamenii să fie înlocuiți.”

Aici puteți urmări intervenția integrală a lui Harari:

https://observatorconstanta.ro/2023/06/12/forumul-economic-mondial-vrea-o-singura-religie-globala-si-sa-rescrie-biblia-cu-ajutorul-inteligentei-artificiale/

////////////////////////////////////////////

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.

Neomarxiștii din SUA vor să îl interzică pe… SHAKESPEARE. Cică a promovat o masculinitate toxică și a fost incorect politic!

„Popor român, ridică-te și umblă!”

Ion Coja

Avocatul Gheorghe Piperea avertizează: DICTATURA MEDICALĂ – Va începe vânătoarea de copii și adulți nevaccinați!

Daniel Roxin

Consiliul de Egalitate i-a recomandat lui Igor Dodon să-și ceară scuze de la Maia Sandu, dar…

Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă

Primul dosar DNA privind corupția de la Permise Suceava, trimis în instanță: un ofițer MAI de la Anticorupție, acuzat că a dezvăluit un flagrant

Ambasadorul Israelului, reacție dură după declarațiile primarului Constanței: Minimalizează suferința victimelor Pogromului de la Iași, ale celor din ”trenurile morții” și a ale celor deportate din Bucovina și Basarabia în Transnistria

SUA trebuie să înfrunte expansiunea Chinei comuniste, până nu e prea târziu (Valentin Naumescu/contributors.ro)

Putregaiul apical la ardei- alte boli si daunatori; Căderea plăntuțelor; Condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume

Putregaiul apical este datorat unui dezechilibru hidric dupa o perioada cand alimentarea cu apa a fost normala .Se considera ca se manifesta mai puternic la soiurile albe cu fructele in sus.

Se recomanda saptamanal cate o fertilizare cu azotat de calciu 1g/l si 1-2 fertilizari cu Agriplant 3 sau Agriplant 1, Ferticare II, in doze de 1-1.5 g/l, Foliar, concentratia solutiei la administrare variaza intre 0.5 – 0.7 % iar intervalul intre fertilizari este de aproximativ de 10 zile.

TEHNOREGEN

Musculița albă

Omida Fructelor

Pregatirea pentru plantarea răsadurilor

Căderea plăntuțelor

Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume

Afidele- paduchii de plante

Paianjenul rosu comun

/////////////////////////////////////////////////////////////

Fructe si legume pe care sa nu le pastrezi impreuna

Bolile primaverii tratate cu ceapa verde

/////

Alimente care elimina toxinele din organism in mod natural…

//////

Modalitati naturale de a spori calciul din organism…

/////

Cum se previne parodontoza in mod natural

//////

Cum se prepara vinul medicinal din flori de papadie…

/////

Negelarita – eficienta in boli hepatice grave

/////

Portocalele, fructe excelente pentru sanatate, dar nu atunci cand sunt consumate in exces

//////

Ce ar trebui sa stii despre sanatatea intestinelor…

/////

Te ajuta sau nu vinul rosu sa traiesti mai mult?

/////

Frunzele cu puternic efect diuretic si de ardere a grasimilor

///////

Remedii care combat durerile de muschi si articulatii

/////

Stiri din Sanatate

https://stiridinsanatate.com/

Articole Stiri din Sanatate 2018

EXPLICAȚII LA BIBLIE-

Ieremia

„CERCETAȚI SCRIPTURILE PENTRU CĂ ELE VORBESC DESPRE MINE“

PROFETUL LACRIMILOR

Ce impresionează mai întâi când ne gândim la Ieremia?

Circumstanțele istorice:

Cuvinte cheie şi teme caracteristice:

Partea comună

(1) Apostazia poporului

2. Iminența pedepsei

3. Restaurarea finală

PARTEA DEOSEBITĂ

3. Implicații politice

Păziţi-vă de învăţătorii falşi

Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

Despre pocăinţă

Valoarea morţii lui Hristos (4)Un Fiu spre bucuria Tatălui Său

Dirk Schürmann

Ioan 10

Ioan 12

Ioan 13

Valoarea morţii lui Hristos (5)De ce Domnul Isus a fost înălţat de Dumnezeu?

Dirk Schürmann

Dacă ne preocupăm cu întrebarea de mai sus, atunci această întrebare se îndreaptă în două direcţii:

Cum se face că Domnul Isus va fi înălţat, când El este Dumnezeu Însuşi şi posedă totul în acelaşi fel ca Tatăl şi ca Duhul Sfânt?

Prin ce Şi-a câştigat Domnul în mod special înălţarea?

Valoarea morţii lui Hristos (6)Ascultarea „activă” şi „pasivă” a lui Hristos

Dirk Schürmann

Valoarea morţii lui Hristos (7)Ne poate da moartea lui Hristos singură dreptul de a intra în cer?

Dirk Schürmann

Introducere

1 Petru 3.18

Valoarea morţii lui Hristos (4)
Un Fiu spre bucuria Tatălui Său

Valoarea morţii lui Hristos (5)
De ce Domnul Isus a fost înălţat de Dumnezeu?

Valoarea morţii lui Hristos (6)
Ascultarea „activă” şi „pasivă” a lui Hristos

Valoarea morţii lui Hristos (7)
Ne poate da moartea lui Hristos singură dreptul de a intra în cer?

Valoarea morţii lui Hristos (8)
Care este baza îndreptăţirii noastre?