Publicat la:
Februarie 3, 2022
Slabitul cu bautura din castraveti, ghimbir si menta…Reţeta care îţi curăţă plămânii în trei zile…Farmacia casei… Coada soricelului, regina plantelor medicinale din Romania … Unde folosim menta ? Ceaiuri pentru gripa … Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale şi aromatice… Cultura de anghinarie; Leurda, remediu pentru astenie si memorie; Tratament naturist cu dulceata de papadie; Gheara Diavolului – un puternic remediu natural impotriva durerilor;Catina alba, cea mai profitabila cultura; Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului; Ceai aromatic de cimbru in loc de cafea; Binefacerile patlaginei etc
Isus este Mediatorul nostru; Ce înseamnă un nume? Ce ne spun numele lui Isus despre El; Capcana fariseilor: Matei 23 – Stephan Isenberg; Neprihănirea noastră și neprihănirea cărturarilor și a fariseilor; CINCIZECIDE PARTICULARITĂŢI ALE FARISEILOR, scris de Zac Poonen; După cum „preotul criminal” -Saul a devenit „Sfântul Pavel” (prin întâlnirea cu Prietenul păcătoşilor), voi de ce nu vă pocăiţi, pentru a ridica blestemul de peste această… „VAI DE VOI, FARISEILOR!” Sfârşitul Vremurilor; Ce este adevărata părtăşie cu Hristos? (3), de Willem Johannes Ouweneel; Urmările iertării, de Harold Primrose Barker; Timp petrecut cu Domnul, de Walter Thomas Turpin; Pelerinaj şi odihnă (1)- Curăţire şi părtăşie, de Walter Thomas Turpin;
Ceva e putred în toată lumea… Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării; Sindromul broaştei (lumii) fierte – cum suntem omorâţi încet dar sigur; Aşa se face o turmă şi un ciobanoi- Anticrist… Intelectuali ruşi fac apel către NATO şi conducerea Rusiei: „Dacă nu vom adera la NATO, ne vom transforma într-o provincie a Chinei”; Cel mai întunecat secret al Chinei; Problema nu este doar Xi Jinping, ci comunismul; (DE NEUITAT-ZI DE ZI…) Adrian Năstase, atacuri de Anul Nou pentru românii din Diaspora: „Supărați pe viață. S-au bucurat să plece din țară. Anonimi “; LORDUL SUMPTION: NESUPUNEREA CIVILĂ A ÎNCEPUT, de Freddie Sayers; ARHITECTURA IZOLĂRII SOCIALE, de Sir Roger Scruton; ECOLOGIȘTII APOCALIPTICI, de Theodore Dalrymple; DE CE NU SCAD RATELE DE INFECTARE ÎN ȚĂRILE CAMPIOANE LA VACCINAREA POPULAȚIEI?, de Swiss Policy Research; FENOMENUL PITEȘTI ȘI AMNESTY INTERNAŢIONAL, de Ion Ioanid; Închisoarea noastră cea de toate zilele – memoriile lui Ion Ioanid; Fantasticul în proza lui Mircea Eliade – La ţigănci referat; Triumful talentului. (reproducere) de Ion Luca Caragiale referat; Trădarea rusească. Alte dovezi (1916) – de Cristian Negrea; Adrian Majuru e necruţător cu Adrian Năstase. “În România anilor ’50… Aşa s-a născut omul nou (ÎNNOIT DIN DEJECŢIILE ÎNVĂŢĂTURII SATANISTE)”; “Condamnarea comunismului” în varianta ICR – IICCMER: “Pleacă-ai noştri, vin ai noştri”; Lansarea memoriilor luptătorului anticomunist Constantin Iulian; Sfintele Sărbători în închisorile comuniste. Mărturia lui Grigore Caraza, 21 de ani de temniţă, şi a lui Ioan Ianolide, nou martir al lui Hristos; Magda Ursache: Însemnări de decembrie. De la Iliescu la Băsescu, Pleşu şi Ungureanu şi înapoi… O mie și una de zile din viața lui Hrușciov. 40 De Întrebări cu Denise Rifai – Leon Danaila; O nouă confirmare a lui Larry Watts; Marx trăieşte la New York;
GHID PRACTIC despre cum putem contesta facturile umflate la energie şi gaze naturale…„Marea Resetare” a globaliştilor a eşuat! Este războiul Ucraina – Rusia „planul B”? Editorialul-bombă al unui important analist politic American; George Soros controlează și Justiţia română cu ajutorul ONG-iştilor bine plasați în funcții calde; Privati-HOTIA pentru colonizare – reţeta aplicată de mafia internaţională pentru a cuceri Bosnia, România şi alte popoare; Noua Ordine Mondială și analfabetismul IT; Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Radu Gyr, condamnaţi la moarte şi închisoare de soţia lui Brucan, acuzatorul public Sidorovici. DOCUMENTE – PROCESUL ZIARIŞTILOR; Un singur guvern mondial şi o singură monedă sub o oligarhie permanentă nealeasă de popoare’; 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de elite; Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale; Fenomenul Covid a fost plănuit acum peste 42 de ani. Film din 1979 Sindromul Hamburg; Lista Capcane Moderne de Sinucidere Lentă Inconştienta;ONU și Agenda Ocultă (1)… CINE CONDUCE LUMEA? Familia Rothschild 500 de trilioane de dolari avere…EDITORIAL: Când presa moare. Drumul resemnării;
DEOCAMDATA premierul Justin Trudeaua fugit de frica soferilor,dar… Convoiul de 70 km lungime al şoferilor de tir ajunge în capitala Canadei.
GHID PRACTIC despre cum putem contesta facturile umflate la energie şi gaze naturale
ENERGYHARBOR.COMFundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (F.A.C.I.A.S) a lansat un GHID PRACTIC, despre cum putem contesta facturile umflate de energie şi gaze naturale.
„Facturile continuă să fie foarte mari, iar, dacă la diferenţe de 20% ne resemnăm, deşi nu este firesc, la diferenţe de 300%, simţim că ne fuge pământul de sub picioare. Ştim că nu aveam cum să consumăm atât de mult. Ne supărăm, ne înfuriem, cerem socoteală, dar, dacă nu facem ceva practic, noi rămânem cu paguba, pentru că, în locul nostru, nu se va lupta altcineva. În plus, cu cât se înregistrează mai multe reclamaţii, cu atât mai mult atragem atenţia şi forţăm instituţiile statului să ia măsuri, să controleze şi să îndrepte situaţia, deoarece aşa vor vedea că nu este o situaţie izolată, ci o practică generalizată şi nedreaptă. La urma urmelor, decidenţii le permit acestor producători şi furnizori, prin acţiunile sau pasivitatea lor, să ne încarce facturile nejustificat. Este tot obligaţia lor să rezolve problemele. Datoria noastră, faţă de noi înşine este să îi forţăm să îşi facă treaba, iar noi să ne rezolvăm problema!)”, explică FACIAS, care a lansat GHIDUL PRACTIC: „Drepturile cetăţenilor în raport cu instituţiile statului – Instrumente practice şi utile în a contesta facturile de energie şi gaze naturale”.
CUM SE POT CONTESTA FACTURILE NEJUSTIFICATE:
1. Citim factura cu atenţie
„Consumul nostru, de pe factură include consumul propriu zis şi costurile furnizorului pentru ca energia electrică şi gazul să ajungă la noi. Restul sunt taxe care ajung în altă parte”, explică sursa citată de adevarul.ro, care a prezentat şi un model cu ce include factura noastră.
Astfel, factura de energie electrică: conţine consumul nostru, la care se adaugă multe alte taxe. Consumul nostru este doar ”Energia activă” (cu roşu, în imaginea de mai jos) din factură, restul sunt taxe.
Foto: FACIAS
Iar factura de gaze naturale: conţine consumul nostru (cu roşu), plus taxe.
Foto: FACIAS
Alte informaţii mai detaliate despre cum citim şi înţelegem facturile la curent şi gaze, găsim şi aici:
Model factură de energie electrică – ANRE
Ce vad în facturile de energie electrică & gaze şi nu pricep (şi mai simplu explicat)
2. Paşi practici pentru a contesta factura:
„Am înţeles factura, dar consumul este mult prea mare în raport cu ce consumăm noi, în mod normal? Cauzele unei facturi nejustificate pot fi multiple: regularizări eronate, furt de energie, contor defect, rea intenţie a furnizorului!”, explică reprezentanţii FACIAS, care recomandă consumatorilor să ţină un tabel cu consumul lunar, pentru a vedea mai rapid discrepanţele.
Cum putem contesta factura:
- la furnizor: Toţi furnizorii sunt obligaţi să ne pună la dispoziţie modalitatea de contestare şi termenele de timp.
- la ANRE şi ANPC: Dacă nu suntem mulţumiţi de răspunsul furnizolului, (un răspuns standard primit este acela prin care suntem anunţaţi că s-a verificat, factura este corectă, dar ne dau posibilitatea să plătim în rate), contestăm (imediat ce am primit răspunsul de la furnizor), la ANRE şi ANPC. Încercăm să le punem la dispoziţie toate datele necesare, pentru a analiza cât mai corect). Şi aceste două instituţii vă pun la dispoziţie informaţii despre modalitatea de contestare: pe pagina lor web şi telefonic, dacă ne încurcăm.
- în instanţă: Avem răspunsurile de la ANRE şi Protecţia consumatorului (ANPC), dar tot suntem nemulţumiţi, atunci contestăm în instanţă. De cele mai multe ori, în instanţă (dacă are dreptate), consumatorul are câştig de cauză.
Cum contestăm factura în instanţă?
„Pentru a contesta facturile emise de către furnizorul de energie electrică trebuie să ne adresăm instanţei de judecată cu o cerere ”având ca obiect obligaţia de a face”.
Acest aspect este de o importanţă ridicată, luând în considerare numărul foarte mare de cetăţeni nemulţumiţi care se adresează în mod greşit instanţei de judecată cu o cerere în anulare a facturilor fiscale „factură fiscală nu poate constitui obiectul unei cereri în anulare, aceasta nereprezentând un act juridic în accepţiunea reclamată de art. 1324 din Codul Civil., şi, în raport de Legea nr. 82/1991 a contabilităţii”.
Orice consumator nemulţumit de cuantumul exagerat al facturii emise de către furnizorul de electricitate şi care constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele legale minime de formă sau conţinut, fiind întocmită şi pe baza unui consum stabilit empiric de către operatorul economic, se poate adresa instanţei de judecată cu o acţiune împotriva acestuia din urmă, având ca obiect obligaţia de a face.
Pe cale de acţiune, se poate solicita pronunţarea unei sentinţe prin care instanţa de judecată să oblige furnizorul la întocmirea unor facturi în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 64/2014 al A.N.R.E., cu consecinţa stornării facturilor incorecte şi nelegale, şi la calcularea unui consum în conformitate cu modalităţile reglementate de acelaşi act normativ, pentru consumul uzual sau, în situaţia defectării grupului de măsurare, uzând de procedura regăsită în Ordinul nr. 18/2005 al A.N.R.E”, explică FACIAS.
Taxa judiciară de timbru
În cazul de faţă, fiind vorba de o acţiune având ca obiect obligaţia de a face (evaluabilă în bani) se încadrează la dispoziţiile Art. 3 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În funcţie de valoarea contestată (facturată) se calculează taxa judiciară astfel:
(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
a) până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
C) între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
d )între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
e) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei (2) Se taxează potrivit (1)şi următoarele categorii de acţiuni:
g)în constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor cereri;
h)privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial;
i)prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora.
3. Facturi foarte mari după schimbarea contorului
„În situaţia în care s-a constatat, în urma reclamaţiei noastre, că într-adevăr, contorul era defect, consumul nostru de energie va fi recalculat pe durata nefuncţionării conform prevederilor Ordinului ANRE nr. 121/2015. Recalcularea nu poate depăşi intervalul de timp de la ultima citire, şi anume 6 luni pentru clienţii casnici şi clienţii finali noncasnici mici şi 3 luni pentru clienţii finali noncasnici mari.
Modalitatea aceasta de calcul, în cazul unui contor defect, o regăsiţi în PROCEDURA din 29 iulie 2015 (*actualizată*) privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/171929 ”, se mai arată în Ghidul ciatat.
4. Cât timp factura este în contestare, avem dreptul să nu plătim
Conform FACIAS, putem amâna plata facturii de energie/gaze până la soluţionarea contestaţiei, doar în cazul în care am depus contestaţie privind cuantumul facturii de energie/gaze.
Exemplu răspuns ANRE care confirmă faptul că putem amâna plata facturii contestate până la soluţionare:
- Dacă plângerea este întemeiată – lucru care a reieşit din analiza distribuitorului – furnizorul anulează/ stornează factura respectivă şi emite una nouă, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.
- Dacă între timp clientul plătise factura contestată, şi s-a dovedit că a plătit mai mult, furnizorul dă banii înapoi clientului, ”cu penalităţi egale cu cele pe care le-ar percepe de la client dacă acesta din urmă n-ar fi plătit la timp factura”.
Potrivit sursei ciatate, poţi contesta valoarea facturii de energie/gaze la furnizorul tău (modalitatea de reclamaţie este pe factură şi pe pagina web a furnizorului). Dacă furnizorul nu răspunde ori te nemulţumeşte răspunsul, ai posibilitatea să transmiţi plângerea şi la Autoritatea Naţionale de Reglementare în domeniul energiei (ANRE), dar şi la ANPC.
5. Comasarea şi plafonarea preţului la energie electrică şi gaze naturale
Pe 25 ianuarie 2022, a fost aprobată ordonanţa de urgenţă prin care, începând cu data de 1 februarie se fac anumite modificări în ajutorul oamenilor. „Practic, pentru toţi consumatorii casnici, pentru toţi românii care deţin o locuinţă scade plafonul de la 1 leu pe kW la 80 de bani pe kW pentru energie electrică şi de la 37 de bani pe kW la 31 de bani pe kW, indiferent cât consumă.
Dacă, în plus faţă de acest lucru, consumă 500 kW lunar şi 300 de metri cubi lunar, atunci beneficiază de o compensare suplimentară şi, practic, vor plătit 68 de bani pentru energia electrică şi circa 22 de bani pentru gazele naturale. În plus, faţă de categoriile care erau înainte în lege, spitale, şcoli, grădiniţe, universităţi, ONG-uri, am introdus, am lărgit această schemă pentru, practic, aproape toţi consumatorii non casnici”, mai menţionează FACIAS.
GHID PRACTIC despre cum putem contesta facturile umflate la energie şi gaze naturale
https://www.everystudent.ro/a/cunoasterea.html?gclid=EAIaIQobChMI4PbUwtje9QIV2P-yCh3_Gg19EAEYBSAAEgKitvD_BwE
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2014/09/10/onu-si-agenda-oculta-1/
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2014/10/21/ascensiunea-lui-lucifer/
https://www.everystudent.ro/a/cunoasterea.html?gclid=EAIaIQobChMI4PbUwtje9QIV2P-yCh3_Gg19EAEYBSAAEgKitvD_BwE
ONU și Agenda Ocultă (1)
”şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” Efeseni 5:11
Când ne gândim la Națiunile Unite, asta ne vine în minte: o organizație politică, care aduce națiunile laolaltă. Iar asta pare ceva de apreciat… Întrebarea este: asta e tot ce se ascunde în spate? După cum știți, la turnul Babel, Dumnezeu a despărțit națiunile. Acum, dacă priviția la sediul Națiunilor Unite din New York, e într-adevăr o clădire fascinantă, mare.
Numele ”Națiunile Unite” a fost ales de președintele Statele Unite, Franklin D. Roosvelt și a fost folosit în ”Declarația Națiunilor Unite” la 1 ianuarie 1942, în timpul celui de-al doilea război mondial, când reprezentanții a 26 de națiuni au pledat ca guvernele lor să continue lupta împotriva a ce ei numeau ”puterile Axei”.” (http://www.un.org/en/aboutun/history/)
Astăzi, după cum știți, există o altă ”Axă” împotriva căreia se luptă și este cunoscută ca, ”Axa răului”! Ați auzit de ea?
Dar să revenim la site-ul oficial al UN, unde mai aflăm că: ”Predecesoara Națiunilor Unite a fost Liga Națiunilor, o organziație apărută în timpul primului război mondial și cosntituită în anul 1919 sub Tratatul de la Versailles, ”pentru a promova cooperarea internațională și realizarea păcii și securității”. În 1945, reprezentanți ai 50 de țări s-au întâlnit în San Francisco la Conferința Națiunilor Unite despre organizarea internațională, iar ei au alcătuit Carta Națiunilor Unite. Acei delegați au luat hotărâri pe baza propunerilor elaborate de reprezentanții Chinei, Uniunii Sovietice, Marii Britanii și Statelor Unite, la Dumbraton Oaks, SUA, în august-septembrie 1944. Carta a fos semnată la 26 iunie 1945. Au pariticpat 50 de țări. Polonia nu a fost reprezentată, dar s-a alăturat ulterior devenind cel de-al 51-lea stat.
Națiunile Unite au luat ființă oficial la 24 octombrie 1945, când carta a fost ratificată de China, Franța. Uniunea Sovietică, Marea Britanie, SUA și de alți semnatari. Fondarea Națiunilor Unite e sărbătorită în fiecare an la 24 octombrie.”
Haideți acum să aruncă o privire asupra cartei Națiunilor Unite, fiindcă are o istorie destul de interesantă.
Arthur Balfour
era membru al organizației ”Apostolii”(Cambridge Apostles) din care făcea parte și Hort ”. Fenton John Anthony Hort a fost profesorul care a contribuit la fabricarea pseudotextului grec care a dus la schimbarea Bibliei (la sf. sec 19) și a dat la o parte multe din atributele lui Isus Christos – puterea și suveranitatea Lui, din Cuvântul lui Dumnezeu.
”Apostolii” erau o organizație secretă care funcționa la vremea aceea, iar Hort era membru la fel ca și Arthur Balfour. Hort numea acest grup, Clubul Nobililor Apostoli iar Balfour era și președinte al Societății pentru Studii Parapsihologice, iar curând(1902) a devenit prim-ministru al Angliei și a făcut parte din prima Ligă a Națiunilor. Acest prim-ministru a participat la scrierea cartei originale a Ligii Națiunilor, din care mare parte a format baza Națiunilor Unite.
Balfour nu numai că a prezidat Sociaetatea pentru Studii Parapsihologice (S.P.R.) ținând ședințe spiritiste la el acasă, dar a inițiat și un grup numit „The Synthetic Society” (Societatea Sintetică), al cărei scop era formarea ”unei religii mondiale”. Așadar un jalon interesant pentru istorie.
El l-a invitat pe Frederic Myers de la SPR, să i se alăture, iar împreună au creat ”preambulul tuturor religiilor”. Acesta includea dogma că, spiritele celor plecați pot comunica…
(http://babylonmysteryreligion.com/unitednationsagenda.htm)
Deci undeva, într-un ungher, exista dorința de a aduce laolaltă toate religiile. Haideți să aruncăm o privire asupra figurilor istorice ale Națiunilor Unite.
Masoni de rang înalt și bilderbergi au fost responsabili de această Cartă. Alger Hiss a fost și membru al CFR și spion comunist. (http://www.bibliotecapleyades.net/bloodlines/bundy.htm)
Charles de Gaulle, care a participat și el spune la rându-i: ”Națiunile unite trebuie să se unească într-un guvern mondial sau să piară.” ( George W. Blount, Peace Through World Government (Durham, North Carolina; Moore Publishing Company, 1974), p.30.)
Deci marile figuri implicate aveau toate această filozofie.
Există apoi un alt bărbat, Trygve Lie, cel care a fost primul secretar oficial al ONU, membru de vârf în Partidul Social Democrat Laburist norvegian – o filială a Internaționalei a treia comuniste. Lui i-a urmat Dag Hammarskjold, al doilea secretar general, un socialist suedez care, a afișat în mod fățiș politici comuniste. Al treilea secretar general a fost U Thant, care era marxist. ( David Allen Rivara, Final Warning, A History of the New World Order 1984, p.167)
Așadar puteți vedea cum a fost programată filozofia inițială… De ce ar semna atunci Statele Unite ceva atât de contrar filozofiei proprii, carta Națiunilor Unite? Există acel principiu hegelian, în care două puncte de vedere opuse sunt propagate în lume, niciunul dintre ele fiind cel pare vrei să-l atingi, ci sinteza dintre cele două. De aceea ați văzut socialiști în postura de secretari generali UN, deși la acel nivel nici numai contează dacă au înclinații marxiste sau capitaliste… Metoda este producerea unei sinteze, guvernul dorit de toți. Pentru ca, din acest haos, să obții în cele din urmă ceea ce dorești.
U Thant, cel de-al treilea secretar general UN, declara: ”Federaliștii lumii ne-au pus în fața ochilor imaginea unei omeniri unificate, trăind în pace sub o ordine mondială justă… Esența acestui program – o lume sub lege – este realistă și realizabilă.” (U Thant, quoted by Tom Hudgens, Let’s Abolish War (Denver, Co: BILR Corp, 1986 Edition), p. 41; We the People of the World (World Federalist Association), p. 6)
Și bineînțeles, în culise, papalitatea e prezentă întotdeauna… Mai jos puteți vedea o fotografie de la o întâlnire dintre U Thant și papa Paul VI. U Thant promova în mode deschis o agendă marxistă. Însă dacă era un inițiat veritabil aceasta era doar o chestiune de fațadă, vezi și dialectica lui Hegel.
Papa Paul VI ”a scris enciclica papală prin care chema toate națiunile să abandoneze suveranitatea națională pentru un guvern mondial unic.” (William T. James Editor, Foreshocks of Antichrist (Eugene, OR. Harvest House Publishers 1997), p 101.) Deci papa însuși era în spate și el a solicitat un astfel de guvern.
Papa Paul VI ”A făcut uz de un simbol sinistru, utilizat de sataniști în secolul al șaselea, care a fost reînviat pe vremea consiliului Vatican II. Această cruce curbată sau frântă, pe care este reprezentată o figură respingătoare și distorsionată a lui Hristos, era folosită de magicienii negri și vrăjitorii din Evul Mediu pentru a reprezenta termenul biblic al ”semnul fiarei”. Cu toate acestea, nu numai Paul al VI-lea, dar și succesorii săi, cei doi Ioan Paul, au păstrat acest obiect și l-au afișat pentru ca să fie venerat de către mulțimi, care nu au avut nici cea mai vagă idee că, crucea curbată era un simbol lui antihrist.” (Broken Cross, Hidden Hands in the Vatican-Book Review for the Coming New World Order” (Radio Show Transcripts) In Cathy Burns, One World Order is Coming!-Who will rule? (Sharing, 1997).)
Există o organizație interconfesională, numită Templul Înțelegerii (TEMPLE OF UNDERSTANDING). Aceasta publică un raport numit ”The World Goodwill” (Raportul bunelor relații mondiale”).
Trebuie să pricepem ce autoritate are o organizație ca aceasta, pentru că există multe organizații minuscule, insignifiante… Așadar, cine sunt acei oameni care au format ”Templul Înțelegerii” care, publică ”Raportul bunelor relații mondiale”, o organizație afiliată Națiunilor Unite pentru că, întotdeauna este necesar să vedem cine sunt fondatorii:
”Fondat de Juliet Hollister în 1960, Templul Înțelegerii are ca unul din scopuri, crearea unor Națiuni Unite spirituale. În lucrarea sa de a promova înțelegerea dintre religii, bazată pe unitatea familiei umane…Templul a numărat printre membri și suporteri, slujbași mondiali cu influență, cum ar fi U Thant, Eleanor Roosevelt, Thomas Merton, Jawaharlal Nehru, Anwar el Sabat, S. Radhakrishnan. Pe lângă centrul principal din New York, unde ei își au cartierul general la catedrala Sf. Ioan Teologul, Templul are filiale active în India, în Marea Britanie, are reprezentanți în Africa, America Latină, Asia, Orientul Mijlociu.” (World Goodwill Newsletter (1994, No. 1))
Iată deci o mișcare universală pentru unirea tuturor religiilor.
Să aruncăm o privire asupra acestei catedrale interesante, – catedrala Sf. Ioan Teologul:
În continuare, încă puține istorie: ”Jim Garrison, președintele organizației new age, ”Fundația Gorbaciov”, a declarat: ”Vom sfârși printr-un guvern mondial. E inevitabil… Va exista conflict, constrângere și consens. Toate acestea fac parte din ceea ce e necesar pentru a da naștere primei civilizații globale.”” (Dennis Laurence Cuddy, „Ruling Elite Working Towards World Govt.,” The Daily Record (October 17, 1995), p.4.)
Deci aceasta este agenda pe care o au. Iată ce spunea un membru al CFR și Curții Mondiale de Justiție, Philip Jessup, ”Sunt de acord că, suveranitatea națională este rădăcina răului.” (Philip Jessup, quoted by Dennis Laurence Cuddy in President Clinton Continue the New World Order (Oklahoma City, Oklahoma: Southwest Radio Church, 1993), p. 13)
Aceasta este prin urmare ținta: națiunile vor trebui să-și abandoneze suveranitatea în fața acestei organizații, fără să pară că fac asta…
Humanist Manifesto II afirmă: ”Deplângem împărțirea omenirii pe motive naționaliste. Am ajuns la punctul de cotitură din istoria umană, în care cea mai bună opțiune este să transcenzi limitele suveranității naționale și să mergi în direcția construirii unei comunități mondiale.” (Paul Kurtz, ed., Humanist Manifesto I and II (Buffalo, New York: Prometheus books, 1973), p. 21.)
Am văzut liderii acestei mișcări. Acum să vedem și care este filozofia lor și cine se află în spatele acestei filozofii.
În cartea, ”The Aquarian Conspiracy” (Conspirația Vărsătorului) de Marilyn Ferguson, un studiu al new-agerilor, autoarea arată arată că, influența de frunte în această ”trezire” spirituală, a fost preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin.” Să vedem ce a avut de zis Robert Muller despre acesta: „Teilhard de Chardin a văzut întotdeauna Națiunile Unite ca pe întruparea instituțională progresivă a filozofiei sale.” ((Robert Muller, ed., The Desire to be Human: A Global Reconnaissance of Human Perspective in an Age of Transformation, Miranana, 1983, p. 304.))
Iată ce gândea și scria Teilhard: ”Deși forma nu e încă, conturată, omenirea de mâine se va trezi într-o lume ”pan-organizată”.” ((The Future of Man” (Harper & Row, 1955, p. 182))
Iată ce spune Robert Muller, în continuare: ”Teilhard de Chardin l-a influențat pe tovarășul său, părintele de Breuvery, i-a inspirat pe colegii săi care au inițiat un proces amplu de gândire globală pe termen lung la ONU, lucru care a afectat multe națiuni și oameni din toată lumea. Eu însumi am fost profund influențat de Teilhard.” (Muller, R 1985 Most of All They Taught Me Happiness Garden City, NY Image Book. Pg. 116-117.) Acesta este așadar subsecretarul general ONU care se ocupă de ani de zile de aspectele spirituale ale ONU, plus programul său educațional, spunând că este influențat de Teilhard de Chardin!
Robert Muller spune: ”Orice teilherdian va recunoaște în aceasta transcedența spirituală pe care acesta a anunțat-o cu o așa claritate ca fiind pasul următor în evoluția noastră.” (Muller, R. 1985 Most of All They Taught Me Happiness Garden City, NY Image Book. Pg. 164)
Deci, următorul pas va fi acela de la politică la cele spirituale.
”El a visat la o umanitate contopită cu ”dumnezeu”, fiecare atingând propria dumnezeire la momentul punctului Omega. Această credință a inspirat pe mulți dintre liderii New Age de astăzi.” (Dave Hunt and T.A. McMahon, The Seduction of Christianity: Spiritual Discertment in the Last Days (Eugene, OR: Harvest House Publishers, 1985), p. 80.)
”De fapt, Chardin e unul din cel mai des citați scriitori de către ocultiștii New Age de frunte.” (Gary Kah, En Route to Global Occupation (Huntington House Publishers, 1992), p. 41.)
Teilhard de Chardin este cunoscut pentru sinteza sa evoluționistă, în care vorbește despre o unire a lumii minții și spiritului cu cea fizică… (http://fusionanomaly.net/pierreteilharddechardin.html; Pierre Teilhard de Chardin, S.J. The Human Phenomenon, 1955; Pierre Teilhard de Chardin, The Formation of the Noosphere, 1947)
În continuare, iată și câteva din Chardin, pentru a aprofunda puțin învățăturile sale care se constituie astăzi în spiritul filozofiei Națiunilor Unite:
”E o lege a universului că, în toate lucrurile se află o existență precedentă. Înaintea fiecărei forme există o alta, mai puțin evoluată. Fiecare din noi evoluează spre dumnezeire.”
”Ce îmi propun să fac, e să îngustez prăpastia dintre panteism și creștinism, să descopăr ceea ce s-ar putea numi sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului.”
”Pot fi salvat numai prin unirea cu universul:” (asta este filozofie panteistă și budistă).
”Cred că, Mesia pe care-l așteptăm fără nicio îndoială, este Christosul universal; adică Christosul evoluției.” („Teilhard de Chardin: Christianity and Evolution,” SCP Journal (19:2/3), p. 56.)
Aceasta este filozofia lui Teilhard de Chardin, și după cum puteți vedea nu este deloc biblică, și mai mult, este de fapt blasfemiatoare. Iată ce mai spune el, ”O convergență generală a religiilor asupra unui Christos universal care-i satisface pe toți, aceasta mi se pare singura convertire posibilă a lumii și singura formă în care poate fi concepută o religie a viitorului.” (Teilhard de Chardin, P.T. 1971. Christianity and Evolution. Collins, p.130)
Acesta este spiritul filozofiei Națiunilor Unite: toți trebuie să se unească! Dar oare cum faci ca toate religiile să se unească, să îngroape securile? Simplu: creezi o durere a separării – haos, care să întreacă durerea unității! Aceasta este filozofia hegeliană, aceasta este filozofia francmasonică. Astăzi ne aflăm încă la stadiul durerii! Iar următoarea fază va fi unitatea sau o durere inexplicabilă: astea sunt alternativele. Și pe care se va grăbi omenirea să o aleagă? Pe cea mai puțin dureroasă, evident, supraviețuirea!
Haide acum să-i privim puțin pe secretarii generali, UN, să vedem dacă ei pun sau nu în practică, această filozofie.
Să începem cu Dag Hjalmar Agne Carl Hammarskjöld. El a fost secretarul general al Națiunilor Unite de la 10 aprilie 1953, până în 1961, când și-a găsit sfârșitul într-un accident aviatic. Era cel de-al patrulea fiu al prim-ministrului Suediei din vremea primului război mondial.
Și ce a făcut Dag, la Națiunile Unite?
”Unul din primele lucruri a fost să creeze o cameră de rugăciune. În mijlocul acesteia a fost amplasată o piatră, dreptunghiulară, care să sugereze un altar gol, nu pentru că nu există Dumnezeu, nu pentru că e un altar al unui dumnezeu necunoscut, ci pentru că e dedicat dumnezeului căruia omul i se închină sub multe nume și multe forme.” (Declarația lui Dag, la deschiderea acesteia în anul 1957; http://www.un.org/depts/dhl/dag/meditationroom.htm)
Această întreagă încăpere a însă o formă trapezoidală. Ce înseamnă asta?
În această cameră găsim un simbol întâlnit la hitiți, care e totodată și simbolul Națiunilor Unite – cununa de lauri și chipul, doar că la UN, chipul a fost înlocuit cu pământul.
Pe peretele din față se află o pictură murală modernă, care abundă de simboluri oculte, conținând 27 de triunghiuri de diferite forme, un fundal negru, alb și de alte culori și o line verticală șerpuită. În centru se află ochiul atoatevăzător care fixează milioanele de vizitatori care vin anual la Națiunile Unite, cu imaginea aspră, dominantă a suspiciunii și omniprezenței.” (Texe Marrs, Mystery Mark of the New Age (Crossway Book, 1985), p. 102.)
Să mai citim și câteva alte citate interesante, din alte surse:
”… Într-adevăr, ordinul mijlociu al frățietății satanice e numit ”Ordinul trapezoidului.”” (William J. The Hidden Language of the Mormon Temple (Boise, ID: Through the Maze, 1990), p. 40)
Anton LaVey, fondatorul bisericii Satanei, face referire la un principiu ocult, cunoscut drept ”legea trapezoidului.” (William J. The Hidden Language of the Mormon Temple(Boise, ID: Through the Maze, 1990), p. 44)
Așadar avem o încăpere foarte ocultă, dedicată unui dumnezeu care poate fi slujit sub orice nume. Ce-L pe care îl știu eu n-are decât un singur nume!
Să vedem ce scrie Robert Muller, legat de asta:
”Se pot spune o seamă de povești mișcătoare despre transformarea spirituală pe care Națiunile Unite a produs-o, până la punctul în care această fărâmă de loc devine pământ sfânt. De exemplu, economistul intelectual și rațional Dag Hammarskjöld, l-a găsit pe Dumnezeu la Națiunile Unite și inspirație pentru lucrarea sa ca servant în misticile Evului Mediu. Spre final, cartea sa, ”Vägmärken” (Markings) abundă de spiritualite și misticism.”” (Robert Muller, New Genesis: Shaping a Global Spirituality (Anacortes, WA: World Happiness and Cooperation, 1982). )
Așadar avem aici chiar cuvintele reprezentanților Națiunilor Unite care ne spun cum s-a produs această ”inspirație”.
Dar să ne întoarcem puțin la Foster și Alice Bailey, cea care a primit mesaje de la Djwal Khul și este cunoscută ca ”profetesa New Age.”
În anul 1932, cei doi soți, au inițiat un grup numit World Goodwill, o organizație oficială non-guvernamentală în interiorul Națiunilor Unite. Scopul declarat al acestui grup este ”să coopereze în lucrarea pentru pregătirea reapariției lui Christos.” ( „Purpose and Objectives,” LucisTrust.org.; http://www.lucistrust.org/en/service_activities/world_goodwill/purposes_objectives)
Cu alte cuvinte, Națiunile Unite e o organizație care se pregătește să unească toate guvernele? Răspunsul este, DA! Dar asta nu are loc doar la nivel politic. Agenda este unirea tuturor religiilor spre a le pregăti pentru venirea lui Christos. Întrebarea este, care Christos? Nu Isus Christos, ci christosul cosmic! Pentru că Isus Christos nu va veni să facă ce cred ei. Christosul lor vrea o împărăție aici, pe pământ. Însă Isus spune, „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36)
Haide acum să vedem ce e cu bărbatul acesta, Robert Muller.
”Dr. Robert Muller, fost secertar general asisten al Națiunilor Unite, cancelar al Universității pentru pace, președinte al Partidulului păcii 2000.” (Peace Party’s Homepage on the Internet.)
Este un om foarte important! Acum să vedem ce scrie el:
”Hotărăște-te să te deschizi față de Dumnezeu, de univers, de toți frații și surorile, de sinele tău… față de potențialul rasei umane, față de infinitatea sinelui tău și vei deveni universul… vei deveni infinitatea, și în final vei fi eul tăul real, divin, uriaș.” (Robert Muller, Decide to Be. Link -up, p. 2.)
E aceeași filozofie! Ce spune Robert Muller deci? Că putem deveni dumnezei! Acesta este deci marele mahăr al filozofiei de la Națiunile Unite! Robert Muller scrie în World Core Curriculum ceva uimitor:
”Filozofia fundamentală a Școlii Robert Muller (programul educațional pentru întreaga lume care va fi impus de Națiunile Unite.) se găsește în învățăturile promovate de Alice A. Bailey (Cărțile lui Alice A. Bailey au fost inițial publicate de Lucifer Publishing Company pe care din cauza criticii au schimbat-o în Luci”s Trust.). Școala e acum recunoscută drept o școală asociată Națiunilor Unite, oferind educație pentru cooperarea internațională și pace.” (Muller, R. World Core Curriculum. Preface.)
Așadar filozofia școlii Robert Muller se bazează pe scrieri luciferien, canalizate, care pregătesc venirea lui Lucifer.
Alice A. Bailey spunea: ”Evidența dezvoltării intelectului uman pe liniile de receptivitate necesare [pentru pregătirea New Age] pot fi văzute în ”planificarea” diferitelor națiuni și în eforturile Națiunilor Unite de a formula un plan mondial. De la începutul acestei acțiuni, trei factori oculți au condus dezvoltarea acestor planuri.” (Alice Bailey, Discipleship in the New Age (Lucis Press, 1955), Vol.11, p. 35.)
Înțelegeți acum de ce această prelegere se numește ”ONU și agenda ocultă”? Pentru că Alice A. Bailey spun că există trei planuri oculte, iar Robert Muller spune: ”Da, urmăm scrierile lui Alice A. Bailey.” Oricum, ea nu le-a enumerat, dar a declarat: ”Înăuntrul Națiunilor Unite se află germenul, sămânța unui măreț grup internațional de meditație și reflecție – un grup de bărbați și femei care gândesc și sunt informați, în ale căror mîini se află destinele umanității.Acesta este sub controlul multor ucenici din ce-a de-a patra rază, dacă puteți pricepe asta, iar punctul focal al meditației lor e planul intuitiv sau buddhic – planul în care se găsește toată activitatea ierarhică de azi.” [Ibid., p. 220.]
E cât de ocult se poate. Ceea ce ea vrea să zică e, că nucleul interior al Națiunilor Unite e controlat de oameni sub stăpânirea lui Lucifer. Așa spune! Spune că, e ceva demonic. Astea sunt cuvintele ei, nu ale mele…
Helena Petrovna Blavatsky, fondatoarea Teozofiei, ea a precedat cărțile lui Alice Bailey. Teozofia ei a fost preluată apoi de Annie Ward Besant, iar apoi de Alice A. Bailey. Iată în continuare cum sună, Marea Invocare, scrisă de Alice Bailey, care pe viitor va trebui citită și învățată de fiecare copil:
”Din punctul luminos dinăuntrul minții lui Dumnezeu,
fie ca lumina să curgă în mințile oamenilor,
fie ca lumina să se coboare pe pământ.
Din punctul iubirii dinăuntrul inimii lui Dumnezeu,
fie ca râuri de iubire să curgă în inimile oamenilor,
Cristos să se întoarcă pe pământ.”
”Din centrul unde voia lui Dumnezeu e cunoscută,
fie ca scopul să conducă voințele mici ale oamenilor,
Scopul pe care maeștrii îl cunosc și îl slujesc.
Din centrul pe care noi îl numim rasa omenească,
fie ca planul iubirii și luminii să se manifeste
și să închidă ușa unde locuiește răul.
Fie ca lumina, dragostea și puterea să refacă planul pentru pământ.”
(http://www.lucistrust.org/invocation/)
Însă acest Christos nu este Isus Christos! Cât despre ”voințele mici” ale oamenilor este de-a dreptul batjocoritor! În ceea ce privește ”scopul” cunoscut de maeștrii, câtă aroganță!!! Extrem de interesant: ce ușă unde locuiește răul trebuie închisă? Și ultimul vers, despre restaurare, ce plan? Al cui plan? Cine a făcut în așa fel încât nu e refăcut? Cine a despărțit popoarele? Dumnezeu! Care e scopul Națiunilor Unite? Unirea națiunilor… Deci ei vor să refacă ceea ce ”Cel rău” a săvârșit prin încurcarea limbilor. Așadar, un singur cuvânt al lui Dumnezeu și planul e încurcat 4500 de ani! Oare cine deține cu-adevărat controlul?
Pentru cei care au cunoștințe despre știința ocultă, știți că ei numesc lumina întuneric și întunericul lumină și spun că Isus este cel rău!
Mai jos, o puteți vedea pe Annie Bessant, în costumul său de grad 33. Ea a făcut parte din co-masonerie.
Manualul teozofiei învață nemurirea, reîncarnarea, dumnezeirea omului. Djwal Khul. cel care a inspirat-o și pe Alice A. Bailey spune: ”Ea mă cunoaște sub un alt nume și funcție. A.A.B. (Alice A. Bailey) știe cine sunt și mă recunoaște după două din numele mele.” (Prophecy by D.K., August 1934)
Biblia ne spune că, ” Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.” (Apocalipsa 16:14)
Helena Petrovna Blavatsky, fondatoarea acestei mișcări, a cărei mare preoteasă a devenit Alice A. Bailey, a spus:
”Lucifer reprezintă Viața… Gândirea… Progresul… Civilizația… Libertatea… Independența… Lucifer este Logosul… Șarpele, Mântuitorul.” (The Secret Doctrine’ by Helen Petrovna Blavatsky on pages 171, 225, 255, (Vol. 11));
”Satana este Dumnezeul acestei planete și este singurul Dumnezeu.” (ibid., pages 215, 216, 220, 245, 255, 233, (VI));
Ea vorbește apoi despre ”Fecioara Celestă care devine astfel și Satana și Lucifer în același timp… și Sfântul Duh…” (ibid, page 539)
Fie că-l numești Isis sau Osiris, nu contează. Că-l numești Baal sau Aștoret, nu contează. El apare întotdeauna sub două nume, două principii…
Alice A. Bailey a urmat-o pe Besant ca lider al Teozofiei. Soțul ei era mason de grad 32 și membru al comasoneriei. Iat-o!
Ea spunea, ”Mă dedic din nou slujirii Celui ce vine.” (în ocultism, Acela, este un sinonim pentru Satana.) ”și voi face tot ce pot pentru a pregăti inimile și mințile oamenilor pentru acel eveniment. Nu am alt țel în viață.” (Bailey, A.A. Discipleship in the New Age. Vol. 11. New York: Lucis Trust. p. 226.)
Ea mai scrie, ”Tibetanul” (Djwal Khul), ”m-a rugat foarte clar că atunci când vorbește despre Christos, se referă la numele lui oficial ca șef al ierarhiei. Christos lucrează pentru toți oamenii, indiferent de credința lor. El nu aparține lumii creștine mai mult decât credinței budiste, mohamedană sau oricare alta. Nu e nevoie ca cineva să se alăture bisericii creștine pentru a se alătura lui Christos. Cerințele sunt să-ți iubești aproapele, să duci o viață disciplinată, să recunoști divinul din toate credințele și ființele și să-ți conduci viața zilnică cu Dragoste.”” (Bailey. A.A. The Externalisation of the Hierarchy. New York: Lucis Trust. p. 558.)
Dragoste, dragoste, dragoste: până pici! Asta este evanghelia modernă. Nu mai ai voie să avertizezi pe nimeni, nu mai ai voie să vorbești despre păcat, nu mai poți vorbi despre mântuire, nu mai poți spune că Isus Christos e singurul mântuitor – fiindcă asta e contrar legii ”iubirii”! Nu e o sminteală? Dacă iubești pe cineva, nu-l avertizezi de pericolele și problemele care-i stau în față?
”Înainte de toate, el va veni într-o lume care este esențial să fie o singură lume!” (Bailey, A.A. The Reappearance of the Christ. New York: Lucis Trust. p. 15.) Alice A. Bailey a scris asta, referindu-se la christosul ei mincinos.
”Efectul major al apariției sale, va fi cu siguranță demonstrarea în fiecare țară a efectelor unui spirit al inclusivismului – un inclusivism care va fi canalizat sau exprimat prin el. Toți cei care caută relații umane potrivite vor fi atrași automat spre el, fie că fac parte din una din marile religii, fie că nu. Toți cei care nu sesizează nicio diferență reală sau fundamentală într-o religie sau alta, între un om sau altul, între o națiune sau alta, se vor aduna în jurul lui.”
Aha! Deci nu toți cei care-l caută pe Isus Christos, ci toți cei care caută, ”relațiile umane potrivite.” Sesizați accentul pus din nou asupra omului? Avem nevoie deci de un spirit al inclusivismului. Prin urmare, cei ce nu văd nicio diferență între creștinism și budism, se vor apropia de el. Dacă nu vezi nicio diferență între națiuni, te vei apropia de el… și Alice Bailey explică, ”Cei care au spiritul exclusivismului și al separării, vor ieși automat în evidență și vor fi descoperiți, iar toți oamenii îi vor cunoaște așa cum sunt.” (Bailey, A.A. The Reappearance of the Christ. New York: Lucis Trust. p. 15.)
Ce spune Biblia despre asta? Biblia spune: ”Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” (Corinteni 6:17)
Biblia cere un spirit al separării! Națiunile Unite, prin chiar natura sa nu are altă opțiune decât să solicite un spirit al inclusivismului. Dar dacă cei care trag sforile sunt de fapt ocultiști și luciferieni? N-ar trebuie să ne sperie lucrul acesta? Pentru că, în atari condiții, cine ar fi șeful echipei? Satna ar fi acela, el ar fi piesa principală. Necazul stă în această diferență – cei care vor spune: ”Ieșiți din mijlocul lor!”, vor avea necazuri. Cei care spun: ”Să fim inclusiviști!” – aceștia vor fi ok!
”Răspunsul va veni cu siguranță când pacea va fi într-o oarecare măsură restabilită.” (Bailey. A.A. The Externalisation of the Hierarchy. New York: Lucis Trust. p. 616.)
Așadar nu e nevoie de pace mondială, ci numai un anumit grad al păcii…Tot ea continuă: ”Pregătirea principlaă necesară pentru venirea lui Christos e o lume a păcii; acea pace trebuie să se bazeze pe o bunăvoință educată, care va conduce inevitabil la relații umane corecte și astfel la crearea unor legături de lumină între națiune și națiune, religie și religie, grupare și grupare și om și om.” (Bailey. A.A. The Externalisation of the Hierarchy. New York: Lucis Trust. p. 611.)
Așadar toată pueterea trebuie să se deplaseze spre om și nu spre Dumnezeu. Deci lăsați la o parte toate diferențele religioase.”Fundamentul acestei învățături e că, Christos va ridica superstructura Fraternității Omului, pentru că relațiile umane potrivite sunt o expresie a iubirii lui Dumnezeu.” (http://newlight.org.nz/roc/quotes.htm)
Asta este tot ce auzim în discursurile Noii Ordini: ”lucrurile importante sunt relațiile umane: important e să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem..” etc! Dar cum rămâne cu credincioșia față de Dumnezeu? Cum rămâne cu principiile biblice? Nu, la astea trebuie să se renunțe! Sursa articol : avertizari.blogspot.ro
//////////////////////////////////
CINE CONDUCE LUMEA? Familia Rothschild 500 de trilioane de dolari avere
CINE CONDUCE LUMEA? Familia Rothschild 500 de trilioane de dolari avere
Cei care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu apar niciodată în văzul tuturor.
De acolo, din anonimat, ei leagă și dezleagă mersul lucrurilor. Cei care au auzit de ei, îi numesc Oculta Mondială sau Illuminati.
De la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii, acești Illuminati necunoscuți celor mulți, guvernează aproape nestingherit. Ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei “fabrică” noi ideologii și chiar religii. Se spune că ei au creat orânduirea capitalistă, tot ei au creat-o și pe cea comunistă. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state, ca pe niște simple piese uzate ale unei mașini.
Metoda lor de lucru este simplă dar eficientă și poate fi descrisă în 3 pași: PROBLEMĂ, REACȚIE, SOLUȚIE.
–
1. În primul rând ei creează o PROBLEMĂ (conflicte, războaie, revoluții, dezastre, etc.) Creează conflicte și războaie în care cele două părți provocate, luptă una împotriva celeilalte și nu contra adevăratului instigator. Tot ei finanțează toate părțile implicate în conflict.
2. Apoi prin intermediul mass-media și a manipulării determină o REACȚIE în rândul populației, care solicită o rezolvare a PROBLEMEI apărute.
3. În final tot ei vin cu SOLUȚIA care aproape întotdeauna se lasă cu efecte dure asupra populației (sărăcie, restrângerea unor drepturi și libertăți, etc. – vezi atentatele din 9/11, armele lui Saddam, criza financiară…) Ei trec întotdeauna drept instanța împăciuitoare care pune capăt conflictelor. Practic scopul lor este să controleze și să conducă întreaga planetă prin crearea unei Noi Ordini Mondiale și a unui Guvern Mondial unic. Acești oameni nu sunt interesați să câștige bani, deoarece “fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricâți bani doresc. Ce își mai poate dori cineva care are toți banii din lume? PUTERE și CONTROL ! Acesta este scopul lor. Pentru a deține puterea absolută și controlul întregii planete ei intenționează să realizeze următoarele obiective:
1. Stabilirea unui Guvern Mondial unic și a unei Noi Ordini Mondiale.
2. Distrugerea identității naționale a statelor lumii.
3. Distrugerea tuturor religiilor lumii (în special a creștinismului) și înlocuirea lor cu o religie unică de tip New Age.
4. Controlul total al populației globului și a fiecărui individ în parte precum și transformarea lor în “sclavi de tip modern”.
5. Reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de susținut de către mediul și resursele planetei.
6. Promovarea depravării și a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine.
7. Distrugerea modelului actual de societate și a celulei ei de bază, familia.
8. Distrugerea libertății de exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.
Toate acestea se întâmplă chiar ACUM și într-un ritm tot mai accelerat.
Aceste familii sunt (în ordine alfabetică) :
- Dinastia Astor
2. Dinastia Bundy
3. Dinastia Collins
4. Dinastia DuPont
5. Dinastia Freeman
6. Dinastia Kennedy
7. Dinastia Li
8. Dinastia Onassis
9. Dinastia Reynolds
10. Dinastia Rockefeller
11. Dinastia Rothschild
12. Dinastia Russell
13. Dinastia Van Duyn
–
Membrii acestor familii ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii. Mass-media controlată aproape în întregime de aceste familii ne spune că Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acești miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care deține incredibila sumă de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumătate din averea totală a lumii !!!). Cu averea acestei familii poate fi hrănită și îmbrăcată TOATĂ populația globului.
Averea familiei Rothschild este estimată la 500 trilioane de dolari! Averea familiei Rothschild este estimată la 500 de trilioane de dolari, adică 500.000 de miliarde, adică 500.000.000.000.000. În 1750, Mayer Amschel Bauer a cumpărat banca tatălui său de la Frankfurt şi i-a schimbat numele în Rothschild. Mayer s-a căsătorit. A avut cinci băieţi şi cinci fete.
| Mayer Rothschild, fondatorul dinastiei |
Prenumele fiilor săi erau Amschel, Salomon, Nathan, Kalmann (Karl) şi Jacob (James). Ascensiunea sa s-a accelerat atunci când a primit favorurile prinţului Wilhelm al IX lea de Hesse-Hanau. În prezenţa sa, a luat parte la întâlnirile francmasonilor din Germania.
Acest prinţ, prieten al dinastiei de Hanovra, avea venituri financiare considerabile pentru că îşi închiria mercenarii de Hessa regelui englez (de Hanovra). Au fost aceleaşi trupe care au luptat mai târziu, contra armatei lui George Washington în Valley Forje. Rothschild a devenit bancherul personal al lui Wilhelm. Când acesta din urmă a trebuit să fugă în Danemarca din cauza tulburărilor politice, el a depus la banca Rothschild salariul mercenarilor, adică 600.000 de lire.
| Casa familiei Rothschild din Judengasse |
Nathan Rothschild (fiul mai mare al lui Mayer Amschel) a adus cu el aceşti bani la Londra graţie cărora a putut deschide o bancă. Aurul care a servit drept garanţie a fost depus la East India Company. Nathan a obţinut un profit de 400% împrumutând bani ducelui de Wellington care a finanţat astfel operaţiile sale militare şi vânzând de asemenea, mai târziu, într-un mod ilegal aurul care trebuia să servească drept garanţie. Aceste tranzacţii au stat la originea giganticei averi a familiei Rothschild.
| Salomon Rothschild |
Acum a început comerţul bancar internaţional: fiecare fiu şi-a deschis o bancă într-o ţară diferită: Amschel la Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris şi Kalmann la Neapole. Salomon Rothschild era membru francmason.
Mayer Amschel Rothschild a scris în testamentul său că averea familiei sale trebuia să se dezvolte în viitor. Cel mai în vârstă dintre fiii săi avea puterea decisivă şi judeca cazurile de dezacorduri. Toate socotelile trebuiau să rămână absolut secrete, în special pentru guvern.
| Amschel Mayer Rothschild |
În 1773, Mayer s-a întâlnit în secret în casa Rothschild, din Frankfurt, cu 12 comanditari şi oameni influenţi pentru a studia un proiect care controla toată averea mondială. După spusele lui Herbert G. Dorsey, aceştia au subliniat, între altele, faptul că fundaţia Băncii Angliei permisese de a se exercita o influenţă considerabilă asupra averii englezeşti. Ei au declarat de asemenea că era necesar ca această bancă să exercite un control absolut în scopul ca ei să poată crea bazele care permiteau de a controla averea mondială. Ei au schiţat marile linii pe hârtie.
| Carl Mayer Rothschild |
Conform documentelor lui Dorsey şi William Guy Casr Pawns in the Game, acest plan a fost în fine cunoscut sub numele de Protocoalele Înţelepţilor din Sion.
Bătălia de la Waterloo
A fost cea mai bună lovitură pe care a elaborat-o familia Rothschild. Un sistem perfect de spionaj şi de curierat în toată Europa.
| Jakob Rothschild |
La 20 iunie 1815, unul din agenţii lor a sosit direct de pe câmpul de bătălie şi l-a informat pe Nathan Rothschild despre înfrângerea francezilor. Acesta, s-a grăbit imediat la Bursa de la Londra şi a făcut să creadă că Anglia a pierdut războiul vânzând toate acţiunile sale English Consul. Zvonul s-a răspândit repede încât majoritatea acţionarilor, cuprinşi de panică crezând că vor pierde totul, au vândut la rândul lor acţiunile English Consul. După câteva ore, valoarea acţiunilor a căzut la 5 cenţi. Atunci, Nathan le-a recumpărat pentru o bucată de pâine. La scurt timp, vestea oficială privind victoria Aliaţilor la Waterloo s-a răspândit în întreaga Londră. În câteva secunde, valoarea English Consul a depăşit prima sa valoare şi a crescut neîncetat.
| Nathan Rothschild |
În acest mod extrem de abil şi inteligent, Nathan a obţinut controlul economiei engleze. Într-o noapte, averea deja gigantică a familiei Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori!!
În 1817, francezii au efectuat un acord pentru a obţine un credit considerabil de la Banca franceză Ouvard şi de la Baring Brothers din Londra însă nu s-au adresat familiei Rothschild. În anul următor, Franţa a avut din nou nevoie de un credit, însă au evitat încă o dată această familie, ceea ce nu a plăcut membrilor acesteia, fireşte. Ei au încercat prin toate mijloacele posibile de a convinge guvernul francez de a le încredinţa afacerea, dar a fost în van.
La 5 noiembrie 1818 a intervenit un eveniment neaşteptat. Cursul obligaţiunilor guvernului francez care nu au încetat să urce timp de un an a început deodată să scadă fără întrerupere. Atmosfera era tensionată la curtea regelui Ludovic al XVIII lea. Singurii care-şi râdeau în barbă erau însă fraţii Rothschild, Kalmann şi Jacob. Aceştia cumpăraseră, în octombrie 1818, o enormă cantitate de obligaţii ale guvernului francez graţie ajutoului agenţilor lor şi rezervelor lor nelimitate, obligaţii emise de rivalii lor Ouvard şi Baring Brothers. Cursul obligaţiunilor era deci ridicat. Dar la 5 noiembrie 1818, piaţa liberă a principalelor locuri comerciale din Europa a început să fie inundată de numeroase obligaţiuni, ceea ce a provocat o panică pe piaţă. Situaţia s-a schimbat dintr-o singură lovitură, Rothschild-ii au devenit numărul unu în Franţa. Ei au beneficiat de toată atenţia curţii franceze, chiar dincolo de domeniul finanţelor. La Paris, casa Rothschild a început să controleze Franţa după înfrângerea francezilor, şi la Londra, Nathan, controlând Banca Angliei, exercita o influenţă directă asupra Parlamentului britanic. Ce se întâmplă însă cu finanţele în SUA?
| Blazonul familiei |
Preşedinţii americani Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson se opuneau ideii unei bănci centrale particulare care ar controla banul american. După moartea lui Franklin în 1790, agenţii lui Rothschild i-au propus lui Alexander Hamilton un post de ministru de finanţe. Acesta a creat first National Bank of the United States, prima bancă centrală americană. Ea era structurată ca Banca Angliei şi era controlată, desigur, de familia Rothschild. În 1811 s-a terminat contractul băncii cu SUA. Economia americană era deja atât de destabilizată încât contractul de cinci ani nu a fost reînoit. Drept urmare, Rothschild-ii au uzat de influenţa lor faţă de parlamentul englez pentru ca Anglia să ceară să i se dea coloniile sale din America. Acest lucru a antrenat războiul din 1812-1814.
| Castelul Montvillargenne din Picardia, Franţa |
Acest război a îndatorat atât de mult SUA încât nu-i rămânea altceva de făcut decât să facă alte credite la bancari (faţă de banca centrală). În 1836, sub preşedintele Andrew Jackson, ea a fost din nou mulţumită însă şi-a reluat concesia în 1863 ş în 1913 a devenit Federal Reserve Bank, astăzi banca centrală americană. În timpul războiului de Seccesiune (1861-1865), statele din Nord (opuse sclavagismului) le-au combătut pe cele din Sud (favorabile menţinerii sclavagismului).
Înainte de război, familia Rothschild şi-a trimis agenţii pentru a lua poziţie pentru Uniune în SUA, şi în acelaşi timp alţi agenţi ai familiei au manipulat o atitudine contra Uniunii în SUA. Când a început războiul, banca Rothschild din Londra a finanţat SUA şi cea din Paris pe cei din Sud. Singurii care au avut de câştigat din acest război au fost Rothschild-ii. În acest timp, preşedintele Lincoln, primul Preşedinte catolic, şi-a dat seama de jocul ocult al celor din familia Rothschild şi a refuzat, în 1862 şi 1863, de a le plăti profiturile care se ridicau la sume colosale. În schimb, la scurt timp, Congresul a imprimat dolari Green Back pentru a plăti trupele Uniunii. Desigur, asta nu era în acord cu planul familiei Rothschild. Consecinţa a fost că unul din agenţii lor, John Wilkes Booth, l-a asasinat la ordinul lor pe Lincoln la 14 aprilie 1865.
| Mentmore Towers, una dintre multele case ale familiei construite în Buckinghamshire |
Mai târziu, acesta a fost eliberat din puşcărie de cavalerii cercului de aur şi a revenit în Anglia cu o sumă considerabilă oferită de familia Rothschild. După moartea lui Lincoln, dolarii Green Back au fost din nou retraşi din circulaţie şi recumpăraţi la un preţ ridicol de către bancherii centrali Morgan, Belmont şi Rothschild.
- Iluminati-i ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii. Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul Illuminati merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor secrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei
Aristocratia Neagra
- Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.
- Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.
- Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.Legături „de sânge”: toate casele regale europene sunt înrudite Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb,Belgia,Olanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!. Nu este o chestie logica ,ei s-au casatorit intre ei de a lungul timpului.Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie. Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană.Atentie: Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.Cele 13 odioase familii care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei În istorie este binecunoscută perioada neagră din istoria Veneţiei şi a Genovei în care aşa-numita Aristocraţie Neagră a preluat monopolul afacerilor (sec.XII). Interesant este că descendenţii acesteia deţin şi acum monopolurile legiferate în secolul XII şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Ei se înrudesc cu cele mai bogate familii europene.Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:
- 1. Familia Astor..
- 2. Familia Bundy
- 3. Familia Collins
- 4. Familia DuPont:
- 5. Familia Freeman
- 6. Familia Kennedy
- 7. Familia Li (China)
- 8. Familia Onassis…pt mai multe informatii:
- 9. Familia Rockefeller
- 10.Familia Rothschild
- 11.Familia Russell
- 12. Familia van Duyn
- 13. Merovingian (Casele Regale europene).
Regele Mihai, un urmaş al lui Nathan Mayer Rothschild
Prinţul Alexei al Rusiei (1904-1918), fiul ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a rămas celebru în istorie pentru că a suferit de hemofilie, o boală genetică foarte rară. De unde a căpătat acest copil această boală? De la străbunica sa, celebra regina Victoria a Marii Britanii (1819-1901). Prinţul Alexei fu copilul ţarului Nicolae al II-lea şi al împărătesei Alexandra Romanov (1872-1918), la rândul ei fiica prinţesei Alice al Marii Britanii (1843-1878), copilul reginei Victoria.
Un alt fiu al reginei Victoria, prinţul Leopold, duce de Albany (1853-1884), a suferit, de asemenea, de hemofilie. Tot misterul e dat de faptul că niciunul din înaintaşii reginei Victoria n-a suferit de vreo formă de hemofilie. Părinţii reginei au fost prinţul Edward, duce de Kent (1767-1820) şi Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld (1786-1861). Niciunul din ei n-au fost hemofilici; în plus, Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld a mai avut alţi doi copii, dintr-o altă căsătorie, ambii copii (dar şi urmaşii lor), neavând probleme de hemofilie.
- Cum regina Victoria n-a moştenit boala de la niciunul din părinţi, misterul se poate rezolva, dacă am presupune că regina Victoria n-a fost fiica prinţului Edward (la rândul său, fiul regelui George al III-lea al Marii Britanii), ci al unui alt tată… Un cercetător pe nume Greg Hallett, citând anumite surse secrete, crede că regina Victoria n-a fost fiica prinţului Edward, ci al celebrului bancher evreu Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), al cărui tată, bogatul comerciant Mayer Amschel Bauer (1743-1812), s-ar fi aflat în spatele creării maleficei organizaţii francmasonice Illuminati.
Dar, dacă tatăl ilegitim al reginei Victoria a Marii Britanii a fost Nathan Mayer Rothschild, ar exista vreo dovadă că familia evreiască Rothschild a suferit vreodată de hemofilie? Nu am dovezi clare, dar, o scurtă căutare pe Internet, mi-a oferit câteva indicii. De exemplu,unul din descendenţii actuali ai familiei Rothschild, Chantal Rothschild, este un cercetător din Franţa care suferă de hemofilie. De asemenea, familia Rothschild sponsorizează o asociaţie din SUA privind hemofilia. În plus, coincidenţă sau nu, evreii europeni şi cei din Iraq sunt cel mai des afectaţi de această boală genetică.
Mai există şi alte elemente care fac să ne pună pe gânduri puţin… De exemplu, până în secolul al XIX-lea evreii n-au fost niciodată bine văzuţi în înalta societate britanică, fiind într-un fel “banaţi”. Nathan Rothschild (1840-1915), nepotul lui Nathan Mayer Rothschild a fost primul evreu britanic care a fost făcut Lord, având astfel acces la Camera Lorzilor, iar tatăl său, Lionel Rothschild, a fost primul parlamentar evreu în Parlamentul Marii Britanii. Fără influenţa reginei Victoria, toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat niciodată. În plus, unele din fiicele lui Nathan Mayer Rothschild, Hannah Mayer (1815–1864) s-a căsătorit în 1839 cu Henry FitzRoy (1807-1859), descendentul regelui englez Charles al II-lea (1630-1685).
Dacă regina Victoria a fost şi ea un membru al familiei Illuminati Rothschild, atunci consecinţele ar fi incredibile pentru întreaga istorie până în prezent. Descendenţii reginei Victoria formează toate casele regale din Europa, inclusiv cele din România. Aşadar, marile case regale ale Europei sunt răspândite cu “virusul Rothschild”?
Cât priveşte casa regală a României, reprezentată la momentul actual prin regele Mihai, şi acesta ar fi un urmaş “demn” al ticălosului de Nathan Mayer Rothschild. Bunica regelui Mihai a fost regina Maria (1875-1938), care era fiica ducelui Alfred (1844-1900), acesta din urmă fiind fiul reginei Victoria. Mai jos puteţi vedea un mic arbore genealogic explicatoriu:
Aşadar, regele nostru e un urmaş al creatorului real al organizaţiei malefice Illuminati. Rege Mihai I al Romaniei – un urmas al lui infamului bancher evreu Nathar Mayer the Rothschild!
Hai sa-i enervez nitel pe toti monarhistii sclavi supusi ai regelui cu cateva date istorice care ar enerva pe oricine care ar avea creier, ca sa vedeti ce a putut sa faca acest ticalos ordinar. I. In primul rand e mason si are legatura cu cavalerii de Malta
Legaturile cu societatea secreta a cavalerilor de Malta!
Faptu ca acesta are legatura cu aceasta teribila societate secreta nu ar trebui sa ne uimeasca dat fiind faptu ca orice rege de pe aceasta planeta are astfel de legaturi, ele insasi fiind create si coordonate de acesti indivizi aroganti din familiile regale! Acest rege Mihai dupa cum s-a demonstrat nu este altceva decat urmasul lui Nathan Mayer de Rothschild, membru al infamei dinastii Rothschild, care se stie ca alaturi de
Rockefelleri conduc planeta! Regele Mihai are legatura si cu CFR (Consilul de Relatii Externe), dar si cu Grupul Bilderberg
În prezența „Sanctității” Sale Papa Benedict al XVI-lea, Regele Mihai a fost invitat la Vatican să participe la ceremoniile aniversării a 900 de ani de la recunoașterea oficială a Ordinului Suveran de Malta, în anul 1113, a anunțat printr-un comunicat Casa Regală a României.
Regele Mihai este însoțit de Altețele Lor Regale Principesa moștenitoare, Principele Radu și Principele Nicolae.
Regele Mihai răspunde astfel invitației oficiale a Alteței Sale Eminentisime Fra’ Mattew Festing, Principe si Mare Maestru al Ordinului Suveran Militar si Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos si de Malta, mai precizează sursa citată. „Ordinul Suveran Militar de Malta este un ordin religios, de natură traditional nobila, militar-cavalerească. Ordinul este subiect suveran de drept internațional, activitatea sa desfășurându-se pe baza “Cartei Constituționale” și a “Codului Ordinului”, revizuit în anul 1997. Ordinul cuprinde 10,000 de cavaleri, răspândiți pe întreaga suprafață a globului, împărțiți în trei categorii. Misiunea Ordinului este sintetizată de motto-ul “Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum” (Apărarea credinței și asistența pentru cei săraci). Ordinul Suveran de Malta a stabilit relații diplomatice cu România în anul 1932, sub domnia Regelui Carol al II-lea. Primele acțiuni umanitare ale Ordinului s-au desfășurat, însa, pe teritoriul tarii noastre incepand cu secolul al XIII-lea. Regele Mihai I a făcut o vizita la Roma, la invitatia Suveranului Ordinului, in ianuarie 2012, iar Principesa Mostenitoare si Principele Radu au fost primiți de Suveranul Ordinului, tot la Roma, în octombrie 2012”, mai spune sursa citată. Mai multe cititi aici -> http://www.cotidianul.ro/regele-mihai-invitat-la-vatican-206319/
- Regele Mihai I un tradator si continuator al agendei fratiei ca majoritatea celor din Familiile Regale. Regele Mihai este urmasul lui Nathan Mayer Rothschild avand legaturi directe de sange cu familia regala britanica, mai mult decat atat el fiind var de gradul 3 cu Regina Elisabeta a 2a a Marii Britanii.
Schema expusa de autorul articolului este urmatoarea:
- Nathan Mayer Rothschild (1777 – 1836) se casatoreste cu Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld (1786 – 1861)
- Rezulta Regina Victoria a Marii Britanii (1819 – 1901)
- Apoi urmeaza la tron Ducele Alfred de Saxa-Coburg (1844 – 1900)
- Apoi urmeaza Regina Maria a Romaniei (1875 – 1938) care se casatoreste cu Regele Ferdinand al Romaniei (1865 – 1927)
- Din care rezulta Regele Carol al II lea al Romaniei (1893 – 1953)
- Dupa care preia puterea Regele Mihai I al Romaniei (1921 – prezent)
Deci cam asta e linia de sange, sa nu credeti cumva ca ei sint separati, nu, ei sint care au conspirat si controlat planeta, insa acum mai mult ca niciodata aproape ca detin controlul absolut. Oamenii sint socati cand aud de casatorii intre familii sau de incest, insa acesti indivizi nu degeaba sufera de hemofilie, pentru ca ei chiar asta fac.
Acest jeg de rege un nenorocit de om, colectiona masini in timp lumea murea de foame. Pentru toate crimele care s-au intamplat atat in regimul fascist cat si in cel comunist, singurul responsabil, singurul care semna pe hartii si decrete era gunoiul asta. A plecat fiindca lumea nu il mai suporta, il scuipa lumea pe strada in anii aceia, de aia a plecat. Problema e ca a plecat cu valori care astazi ar fi insemnat 100 de milioane de $ si acuma a revenit si a primit castele si terenuri (5 castele si 40.000 ha de pamant + alte 30 de proprietati). 13 – 15 iunie 1990 revolta protestatarilor din Piata Universitatii, renumita MINERIADA, de fapt o incercare de LOVITURA DE STAT, identica cu cea de la Kiev, Ucraina.
Sa pornim cu inceputul.
In perioada 15- 20 martie 1990, au loc revolte la Targu Mures organizate de Tokes si de UDMR si alte asociatii fasciste si masonice din Timisoara pentru autonomie maghiara si Infiintarea Republicii Transilvania, conform Declaratiei din 16 iunie 1990 de la Budapesta, Ungaria, declaratie semnata si de regele tortionar Mihai, dar Iliescu ii pune cu botul pe labe.
Tokes si UDMR si alte asociatii fasciste din Timisoara vin la Bucuresti in Piata Universitatii pe 21 martie 1990 si ocupa Piata Universitatii si declara greva fomei si urla ca impielitati 52 de zile in frunte cu agentul mason si mossad STELIAN TANASE, azi presedinte la TVR, solicita punctul 8 de la Timisoara: Regele Tortionar mason Mihai, el numai implementase comunismul si fugise in Elvetia cu 191 de tone de aur facut cadou de Churchill si Stalin la ABDICAREA SA la 30 decembrie 1947, iar aceasta renumita MINERIADA de fapt, a fost o incercare de lovitura de stat pentru aducerea regelui Mihai la putere si Ion Ratiu prim ministru, lucru care se incearca din nou prin numirea lui Stelian Tanase presedintele TVR-ului, pentru a constitui propaganda casei regale si instaurarea MONARHIEI in Romania.
Numerosi romani se duc in Piata Universitatii si protesteaza, dar sunt in totala eroare, intrucat NU Piata Universitatii e vinovata de tot ce se intampla in Romania, ci Basescu si Poanta si Antonescu fost Ministru Tineretului si intreaga clasa politica criminala si terorista, la Basescu la usa trebuie sa se protesteze pana pleca chirul infractorul securistul comunistul si apoi scoase in afara legii toate partidele acre au fost la guvernare:
STRADA E SOLUTIA si protestele de strada impotriva clasi politice crimnale si teroriste si fasciste. Ce credeți că a făcut revoluția bolșevică????)
Cunoașteți faptul că Țarul Alexandru a încercat chiar să deschidă discuții cu Ordinul iezuit pentru a-i sprijini efortul de război ce urma contra Franței într-un moment în care se presupunea că iezuiții erau reprimați de către Papă??? Se pare că Alexandru a presupus în mod evident că iezuiții au multă putere și influență (poate că vă imaginați că știți mai multe decât știa Alexandru). Mulți iezuiți s-au mutat la St. Petersburg dar și în Marea Britanie, unde statul britanic le-a acordat protecție sub Regele George al III-lea. Monarhii care fuseseră detronați de către Napoleon au primit și ei adăpost în Marea Britanie în același timp, iar când acei monarhi au fost restaurați, ei la rândul lor i-au restaurat pe iezuiți, nu vedeți aceasta ca o răsturnare obișnuită a evenimentelor???
Eu sugerez că Vaticanul este cu mult mai puternic decât vă puteți da seama și că structura puterii lor este cu mult mai înaltă decât vă imaginați. Papii din Ordinul Suveran Militar de Malta au o influență enormă în problemele mondiale și au statut de observator permanent ONU.
“Printr-un ordin executiv din 7 martie 2007 președintele George W. Bush a acordat imunitate și privilegii diplomatice membrilor Misiunii de Observator Permanent a Sfântului Scaun la Națiunile Unite. Imunitatea diplomatică asigură circulația sigură a diplomaților în afara țării lor de baștină. Ei nu sunt supuși proceselor sau acuzării conform legilor țării-gazdă.”
– 1922, Iosif STALIN devine ‘Seful’ Partidului Comunist in Uniunea Sovietica.
(In engleza: În decursul istoriei mulți dictatori, a se include asasinii fasciști și comuniști, au fost fie educați de către iezuiți, fie au fost consiliați de către iezuiți, sau ambele. Iată câțiva: (1) Napoleon Bonaparte a fost consiliat de către preotul iezuit abatele Emmanuel Joseph Sieyes. (2) Dictatorul sovietic Iosif Stalin a fost educat de către iezuiți, așa cum a fost și prietenul său, cardinalul catolic Agagianian, la Seminarul iezuit din Tiflis, Georgia [sovietică]. (Acești doi oameni au prevăzut sistemul Gulagului sovietic.) (3) Dictatorul italian Benito Mussolini a fost consiliat de către preotul iezuit Pietro Tachi-Venturi. (4) Dictatorul cubanez Fidel Castro, educat de către iezuiți, a fost consiliat de către preotul iezuit Armando Llorente.) Comitetul celor 300 (numiți și Olimpienii) a fost fondat în 1727 de către aristocrația britanică și este compus din cele mai puternice “sub-familii”.
Acest comitet coordonează direct o mulțime de instituții și organizații majore din întreaga lume, printre care: Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotundă, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universală, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presă, Societatea Regală Britanică, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima și Justiție, MIT, NATO, Crucea Roșie Internațională, Universitatea Priceton, Banca Mondială, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.
Controlul financiar mondial
Toate instrumentele prin care Illuminati controlează financiar populația globului, se găsesc pe acest nivel. Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Reglementărilor Internaționale, Băncile Centrale precum și mecanismele de impozitare a populației. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populației conceput vreodată. Control prin intermediul banului. Oare de ce banul se mai numește și Ochiul Dracului? “Dați-mi pe mână moneda unei țări și nu mă mai interesează cine face legile în acea țară” este un celebru citat al lui Rothschild. Probabil de aceea o țară nu este condusă de un guvern sau președinte, ci este condusă din umbră de cel care controlează moneda țării respective. Probabil de aceea o țară nu se poate gospodări singură ci are nevoie de sfatul celor de la FMI. Nu mai contează cine face legile și ce legi face, căci oricum se aplică numai directivele FMI.
Controlul resurselor mondiale
Pe acest nivel se situează marile corporații internaționale care urmăresc controlul populației prin controlul asupra resurselor. Toate resursele de pe pământ sunt darul naturii (sau al lui Dumnezeu) făcut tuturor oamenilor care trăiesc pe fața pământului.
Astăzi însă, deşi ni se spune că trăim în lumea tuturor libertăţilor, drepturilor şi a democraţiei, ele ne sunt confiscate în numele unor stranii raţionamente sau înşelătorii. Peste tot pe glob unde pământurile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care îi corup pe politicieni să reglementeze cultivarea și comercializarea produselor.
Intenția este de a-i distruge pe mici producători sau de a-i scoate în ilegalitate, ceea ce înseamnă că nici cel mai inofensiv producător nu va mai putea să cultive nimic în grădina proprie fără aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze, nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul României a început, alături de alte 165 de state semnatare (reprezentând aproape 85 % din populația planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factură nazistă, introdus de AG Farben și care va stabili regulile de alimentație ale națiunilor. Implementarea, prevăzută pe mai multe etape, pornește de la faptul că populația globului este mult prea numeroasă ca Terra să poată susține o alimentație naturală. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite în laborator, aditivate și iradiate . Sursa: inforomania
lovendal
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Isus este Mediatorul nostru; Ce înseamnă un nume? Ce ne spun numele lui Isus despre El; Capcana fariseilor: Matei 23 – Stephan Isenberg; Neprihănirea noastră și neprihănirea cărturarilor și a fariseilor; CINCIZECIDE PARTICULARITĂŢI ALE FARISEILOR, scris de Zac Poonen; După cum „preotul criminal” -Saul a devenit „Sfântul Pavel” (prin întâlnirea cu Prietenul păcătoşilor), voi de ce nu vă pocăiţi, pentru a ridica blestemul de peste această… „VAI DE VOI, FARISEILOR!” Sfârşitul Vremurilor; Ce este adevărata părtăşie cu Hristos? (3), de Willem Johannes Ouweneel; Urmările iertării, de Harold Primrose Barker; Timp petrecut cu Domnul, de Walter Thomas Turpin; Pelerinaj şi odihnă (1)- Curăţire şi părtăşie, de Walter Thomas Turpin; VIAȚA UNUI CREȘTIN CU ÎNTREAGĂ INIMĂ si FIIND ÎN HRISTOS, de David Wilkerson;
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
FIIND ÎN HRISTOS,de David Wilkerson (1931-2011)
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.” (Efeseni 1:3). Pavel ne spune: „Toți cei care Îl urmează pe Isus sunt binecuvântați cu binecuvântări spirituale în locurile cerești, unde se află Hristos”. Ce promisiune incredibilă pentru poporul lui Dumnezeu!
Această promisiune rămâne doar simple cuvinte dacă nu știm care sunt aceste binecuvântări spirituale. Cum ne putem bucura de binecuvântările pe care ni le promite Dumnezeu, dacă nu le înțelegem?
Pavel a scris această epistolă „credincioșilor în Hristos Isus” (1:1). Aceștia erau credincioși care erau siguri de mântuirea lor. Efesenii fuseseră bine instruiți în Evanghelia lui Isus Hristos și în speranța vieții veșnice. Ei știau cine sunt în Hristos și fuseseră asigurați de poziția lor cerească în El.
Acești credincioși au înțeles pe deplin că „Dumnezeu… L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Lui în locurile cerești” (1:20). Știau că au fost aleși de Dumnezeu din „înainte de întemeierea lumii, ca noi să fim sfinți și fără vină înaintea Lui în dragoste” (1:4). Ei au înțeles că au fost înfiați „de Isus Hristos pentru sine” (1:5). Dumnezeu îi adusese în familia Sa, pentru că atunci când au auzit cuvântul adevărului, au crezut și și au pus încrederea în El.
Mulți oameni iertați, curățați și răscumpărați trăiesc în durere. Ei nu au niciodată sentimentul de a fi satisfăcuți în Hristos. În schimb, înaintează când pe vârfuri în văi, când de la înălțimi spirituale la locuri joase, deprimante. Cum se poate întâmpla una ca aceasta? Toate fiindcă mulți nu trec niciodată de Mântuitorul răstignit la Domnul înviat care trăiește în glorie.
La rândul Său, Hristos este în Tatăl, așezat la dreapta Lui. Acolo, dacă ne aflăm în Hristos, atunci suntem așezați cu Isus în camera tronului, unde este El. Asta înseamnă că stăm în prezența Celui Atotputernic. La aceasta se referă Pavel când spune că suntem rânduiți să „stăm împreună în locurile cerești în Hristos Isus” (Efeseni 2:6). Da, Isus este în ceruri. Dar Domnul rămâne și în tine și în mine. El ne-a făcut templul Său pe pământ, suntem locuința Lui.
https://worldchallenge.org/ro/fiind-%C3%AEn-hristos
//////////////////////
Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu
Cunoasterea personala a lui Dumnezeu. Afla principiile care stau la baza relatiei noastre cu Dumnezeu.
Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună… astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu… chiar acum…
Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.
Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte… atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”1
Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.
Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? …
Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.
Adevărul este că toţi simţim această despărţire… este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui….”2
În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă… Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”.
Păcatul aduce moarte în viaţa noastră – despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.
Imaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre…
Cum trecem peste această prăpastie? …
Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie – găsită de Dumnezeu – pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.
Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „…El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6
După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7 Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică – că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8
El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum… în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine….” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu.
Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră…
Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.
Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”10
Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”11
Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu – după cum a spus chiar El – şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.12 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.”13
Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”14
Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?
Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.
|
|
|
Eul se află la cârma vieţii
Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă
Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare
|
|
|
Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa saCare cerc descrie cel mai bine viaţa ta?
Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?
Începe o relaţie cu Iisus Hristos…
Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face.
Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:
„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin.”
Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!
Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de… schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze!
| ► | Tocmai L-am chemat pe Isus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)… |
| ► | Am o întrebare… |
(1) Evanghelia după Ioan 3:16 (2) Isaia 53:6 (3) Epistola către Romani 6:23 (4) 1 Petru 3:18 (5) Tit 3:5 (6) Evanghelia după Ioan 3:16 (7) 1 Epistolă către Corinteni 15:3-6 (8) Evanghelia după Ioan 14:6 (9) Evanghelia după Ioan 7:37,38 (10) Evanghelia după Ioan 1:12 (11) Epistola către Efeseni 2:8,9 (12) Evanghelia după Ioan 3:1-8 (13) Evanghelia după Ioan 10:10 (14) Apocalipsa 3:20 (15) Apocalipsa 3:20
https://www.everystudent.ro/a/cunoasterea.html?gclid=EAIaIQobChMI4PbUwtje9QIV2P-yCh3_Gg19EAEYBSAAEgKitvD_BwE
/////////////////////
VIAȚA UNUI CREȘTIN CU ÎNTREAGĂ INIMĂ, de David Wilkerson (1931-2011)
Caleb, al cărui nume înseamnă „forță, tărie”, este felul de creștin care merge până la capăt! El era nedespărțit de Iosua – o imagine a lui Hristos, reprezentând pe cel care umblă continuu cu Domnul.
Caleb mersese dincolo de Iordan împreună cu iscoadele. În vremea ce a stat acolo, a fost atras de către Duhul Sfânt către Hebron – „locul morții”. Cu reverență a urcat pe acel munte sfințit, iar credința i-a inundat sufletul. Avraam și Sara au fost îngropați acolo, la fel ca Isaac și Iacov. Ani mai târziu, regatul lui David avea să înceapă acolo. Caleb a apreciat acel loc sfânt! Din acel moment a dorit ca Hebron să fie în posesia sa.
Despre Caleb s-a spus că „a urmat în totul calea Mea” (Numeri 14:24). Nu s-a clătinat niciodată, până la final. Solomon s-a clătinat în ultimii ani și „nu a mers pe deplin după calea Domnului”. Dar la 85 de ani, Caleb a putut depune mărturie: „Și astăzi sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.” (Iosua 14:11)
La 85 de ani, Caleb și-a purtat cea mai mare bătălie! „Acum, dă-mi acum acest munte (Hebron) …” (Iosua 14:12). „Și Iosua l-a binecuvântat și i-a dat lui Caleb … Hebronul ca moștenire …” (Iosua 14:13). „Prin urmare, Hebron a devenit moștenirea lui Caleb … pentru că a urmat în totul Domnului” (Iosua 14:14).
Mesajul este glorios! Aceasta este: Nu este suficient să fi murit față de păcat – să fi intrat în plenitudine, cândva în trecut. Nevoia este să crești în Domnul până la capăt! Să vă păstrați puterea și tăria spirituală – să nu vă clătinați, să „urmați-L în totul pe Domnul” – chiar și la bătrânețe! Ar trebui să avem o credință mereu crescând.
https://worldchallenge.org/ro/via%C8%9Ba-unui-cre%C8%99tin-cu-%C3%AEntreag%C4%83-inim%C4%83
/////////////////////////////////
Pelerinaj şi odihnă (1)- Curăţire şi părtăşie, de Walter Thomas Turpin
© SoundWords, Online începând de la: 11.09.2018, Actualizat
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Prefaţa autorului
Această predică a fost scrisă pe scurt de un ascultător. La dorinţa acestuia, vorbitorul a prelucrat-o, în măsura în care i-a fost posibil. El a considerat că este bine să nu schimbe nici stilul şi nici felul de exprimare al acestei predici puţin structurate, care în mod cunoscut este diferit de un text redactat. Fără îndoială mulţi cititori se vor întreba, dacă predica va apare vreodată în formă tipărită. Autorul poate spune conform cu adevărul, că nimeni nu poate şti aşa de bine ca el cât de lipsite de putere sunt cuvintele mesajului său. Dar adevărurile, pe care el a încercat să le prezinte şi să le explice, acoperă, aşa speră el, instrumentul modest, care a ţinut prelegerea. Dacă Îi va plăcea Domnului să ajute alor Săi prin autor şi să-i încurajeze şi să ne facă din nou clar, ce poate El face cu cei nechibzuiţi, slabi, nenorociţi şi cei vrednic de dispreţ, atunci a Lui să fie toată lauda şi onoarea.
- T. T., Malvern 1875
Cuprins
Introducere
Curăţirea practică
Odihna care rezultă din curăţire
Introducere
Două teme îmi sunt importante, despre care doresc să vorbesc în seara aceasta, şi anume în aceeaşi ordine în care ele sunt tratate în Ioan 13, nu numai în ceea ce priveşte ordinea morală, ci şi în ceea ce priveşte ordinea literală. În primul rând este vorba de curăţirea practică, de care avem nevoie, ca să avem parte cu Hristos, şi în al doilea rând, de odihna care rezultă din aceasta.
Oricine priveşte starea poporului lui Dumnezeu din zilele noastre va observa fără discuţii cât de puţină odihnă adevărată este între credincioşi. Nicidecum nu contest că seriozitatea, râvna şi dăruirea, cunoaşterea şi înţelegerea sunt prezente. Însă se pot avea toate aceste însuşiri (sau numai o parte din ele) şi cu toate acestea să nu ai o pace reală, o odihnă adevărată. Astăzi este deosebit de greu să găseşti pe cineva care se bucură de o pace permanentă. De ce este aşa? Te-ai întrebat vreodată, cum se face că în privinţa aceasta se observă o aşa mică diferenţă între sfinţi şi mediul înconjurător al lor? Intenţia mea este, dacă este posibil, să răspund corect la această întrebare.
În mod deosebit sunt două lucruri prin care cei care mărturisesc că sunt creştini încearcă să aibă linişte, şi ambele se iau la întrecere unul cu altul:
Pe de o parte este activitatea permanentă, o activitate fără pauză, preocuparea inimii cu lucruri care în sine însuşi sunt bune şi corecte, dar care nu dau odihnă şi nici nu pot da, ci dimpotrivă produc nelinişte. Dragi prieteni, veţi vedea că măsura activităţilor desfăşurate este în raport cu lipsa liniştii lăuntrice. Deseori este aşa, că cineva care nu are odihna inimii şi a duhului, este constrâns la activitate susţinută, ca să se elibereze de sine însuşi.
Pe de altă parte sunt eforturile de a îmbunătăţii carnea, pentru ca pe această cale să se ajungă la linişte. Exprimat simplu, aceasta înseamnă: se afirmă, şi se consideră de mulţi adevărat – chiar şi de creştinii serioşi, adevăraţi copii ai lui Dumnezeu -, că renunţarea la voinţa proprie prin puterea proprie a voinţei ar duce la linişte. În momentul când s-ar renunţa la propria voinţă (privit corect, aceasta este absurd!), când voinţa ar capitula, ca să zicem aşa s-ar da în moarte, prin această atitudine de voinţă s-ar ajunge la linişte.
Marea mea dorinţă este să prezint, după cât înţeleg Scriptura, ce stă împotriva sufletului, ca să obţină liniştea desăvârşită, care se vede aici în Ioan 13 – un om se reazemă de pieptul lui Isus -, şi să arăt în ce constă această linişte şi care sunt urmările ei.
Curăţirea practică
Eu cred că primul şi cel mai simplu motiv pentru lipsa de pace constă în faptul că picioarele credincioşilor nu sunt spălate. Prin aceasta ei devin practic incapabili să aibă părtăşie cu Hristos acolo unde este El. Acesta este, aşa cum cred eu, marele adevăr, care ne este prezentat în Ioan 13. Nu este vorba în primul rând (cu toate că şi aceasta este adevărat), că Domnul nostru preaiubit îndepărtează murdăria care se depune pe picioarele noastre în umblarea noastră zilnică. Eu cred că aici este vorba de ceva mult mai profund, şi anume de o aptitudine a inimii de a fi acolo unde este El – o curăţire, pentru a avea parte împreună cu El în glorie. Repet: nu este faptul că El ne spală picioarele din cauza murdăririi zilnice. Nu neg aceasta, însă aici este vorba de ceva mult mai profund: de o anumită aptitudine, de a te identifica cu Hristos, pentru a putea avea parte cu Hristos acolo unde este El. Aceasta este părerea mea conform temei din Ioan 13.
„În timpul cinei”, aceasta înseamnă, în timpul în care Domnul era încă unit cu ai Săi aici în lumea aceasta, „S-a ridicat de la cină” [Ioan 13.2-4]. Isus întrerupe această părtăşie pământească şi le arată cum El îi poate face potriviţi pentru o altă relaţie mai preţioasă cu El. Se pare că prin aceasta El voia să le spună: Până acum Eu am fost unit cu voi la nivelul vostru, dar acum vreau să vă arăt cum Eu pot să vă fac capabili şi potriviţi pentru părtăşia pe locul Meu, în sfera nouă şi în noul domiciliu, unde Eu mă duc.
El ia deci ligheanul, apa şi ştergarul de in, şi deplin conştient „că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce” [Ioan 13.3] – aceasta era partea lui Dumnezeu şi de asemenea şi partea Lui -, Se pleacă, ca să facă această slujbă preaiubiţilor Lui. În aceasta se arată sursa şi imboldul întregii Sale slujiri pentru ei: „Deoarece El iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” [Ioan 13.1]. Ah, Doamne Isuse, ce dragoste, ce har minunat! Simpatia şi dragostea Domnului faţă de ai Săi rămân pentru toate timpurile şi sunt aceleaşi în toate împrejurările. Cât de preţios este totuşi, să pătrunzi până la originea acţiunilor Domnului Isus Hristos! Dar cât de puţin înţelegem noi de fapt, că motivaţiile a tot ce face El sunt numai în El Însuşi! Această realitate simplă iese clar în evidenţă. Tot ce Îl determină să ne dovedească har porneşte direct din inima Lui.
De aceea El a întreprins totul, ca să facă capabili pe ai Săi pentru prezenţa Sa şi pentru strângerea laolaltă cu El în noul mediu viitor. Nimic mai puţin nu putea fi suficient pentru inima lui Hristos. Eşti tu şi sunt eu conştient de dimensiunea acestei realităţi? Că toate ostenelile Domnului nostru scump slujesc – atât cât depinde de El – să ne facă potriviţi pentru viaţa cu El şi la El? Eşti tu conştient în adâncul fiinţei tale, că dorinţa Lui cea mai profundă era să facă – atât cât depinde de El – un om nenorocit ca mine şi ca tine capabil pentru părtăşia cu El în noua localitate de domiciliu, în care El a intrat? Nu este numai o chestiune a necesităţilor mele şi a insuficienţelor mele; ci sentimentul Lui Îl determină să mă facă potrivit pentru El acolo sus. De aceea El ia ligheanul, apa şi ştergarul de in şi începe „să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul de in cu care era încins” [Ioan 13.5].
Înţelegeţi voi însemnătatea acestei acţiuni a lui Hristos pentru voi? În seara aceasta vorbesc intenţionat despre noţiuni simple, care sunt probabil cunoscute multor ascultători. Însă adevărurile cele mai vechi, cu toate că ne sunt familiare, au cel mai mult nevoie să fie reîmprospătate în noi. Ele ajung repede să fie uitate, în mod deosebit prin preocuparea cu lucrurile din jur. Te întreb în seara aceasta: Eşti tu conştient că Domnul Isus ţine picioarele tale în mâinile Sale? Eşti tu conştient, ce înseamnă să fi subiectul unei astfel de acţiuni a Domnului Isus, o acţiune care trebuie să îndepărteze şi cea mai mică murdărie, care ar putea deranja relaţia cu El? Domnul va avea atunci o bucurie mai profundă de părtăşia cu tine, decât o ai tu faţă de părtăşia cu El. Eşti tu conştient de aceasta? Te supui tu de bună voie faptei Lui? Îl laşi să-ţi cureţe picioarele? Îi permiţi să-ţi cureţe picioarele? Îi permiţi să se încingă pentru tine? Îi permiţi ca prin această acţiune să îndepărteze tot ce te face inapt pentru El şi pentru părtăşia cu El?
De ce pun aceste întrebări? Deoarece eu cred că această acţiune a lui Hristos nu cruţă absolut nimic. La o privire atentă veţi observa că aceasta este o chestiune nespus de mare; că tocmai aici este situaţia dezagreabilă a inimilor din zilele de astăzi. Eu nu cred – spun cu îndrăzneală – că de regulă noi ne supunem puterii străpungătoare, despicătoare, pătrunzătoare a Cuvântului, aşa fel că cel mai neînsemnat lucru, care nu-I place lui Hristos, este judecat şi îndepărtat.
Doresc să vorbesc scurt despre Evrei 4.12,13. Aceste versete vă vor arăta clar ce vreau să vă întipăresc: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii. Şi nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Aici Dumnezeu a lăsat să se scrie felul în care Domnul Isus îndepărtează tot ce stă în cale, împiedicând părtăşia noastră cu El: şi anume prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este apa; Îl găsim aproape pretutindeni în Scriptură sub această imagine. Această apă este puterea curăţitoare, care înlătură tot ce nu este potrivit. Când Cuvântul viu pătrunde în conştiinţă şi în suflet, atunci El ne conduce în prezenţa lui Dumnezeu. Aici are loc judecata lui Dumnezeu a tot ce se află în noi.
Amintesc acest loc din Scriptură şi dintr-un alt motiv, şi anume, pentru ca să vedeţi legătura strânsă din aceste două versete între Cuvântul devenit carne şi Cuvântul scris. Să le mai studiem odată: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri … Şi nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Înaintea căror ochi? Înaintea ochilor lui Dumnezeu! Ceea ce este valabil pentru Dumnezeu este valabil şi pentru Cuvântul Său. Ceea ce numai Dumnezeu posedă, ceea ce este privilegiul Lui, puterea activă şi pătrunzătoare a lui Dumnezeu, care citeşte gândurile şi intenţiile inimii – aceasta este specific şi Cuvântului Său.
Doresc să accentuez aceasta în mod deosebit în seara aceasta, căci mă tem, că noi nu cunoaştem nici importanţa deosebit de mare a Cuvântului Său şi nici felul în care El ar lucra la conştiinţa noastră – dacă I-am permite să lucreze. Mă îndoiesc mult (şi spun aceasta cu tot respectul şi cu toată dragostea), că Cuvântul lui Dumnezeu ocupă cu adevărat locul în viaţa noastră, pe care l-a ocupat la sfinţii din zilele trecute. S-ar putea ca cunoaşterea şi seriozitatea să fi crescut remarcabil. Însă eu mă întreb dacă Cuvântul lui Dumnezeu ocupă astăzi locul plin de putere – pe care l-a avut cu decenii în urmă – în aceia care astăzi recoltează ce au semănat alţii. Nu cred că noi înţelegem ce experienţă bogată este să supunem puterii pătrunzătoare a Cuvântului viu orice gând şi orice motiv şi orice activitate din viaţa noastră. Dacă nu înţelegem aceasta, atunci să nu ne mirăm de lipsa de linişte lăuntrică. Dacă nu este folosită apa, care curăţă de tot ce nu se potriveşte prezenţei Domnului, atunci înţeleg lipsa de linişte. Eu cred de asemenea, că Dumnezeu în bunătatea Sa ne opreşte liniştea, atâta timp cât noi nu suntem pregătiţi pentru El, căci numai după aceea putem savura liniştea (odihna).
Doresc să mai adaug ceva la cele spuse cu privire la spălarea picioarelor. Gândesc că noi nu pătrundem suficient de adânc în însemnătatea a ceea ce face Domnul. Căci este vorba nu numai de îndepărtarea de lucruri, care nu se potrivesc cu El, ci Domnul nostru scump preîntâmpină multe ispite, care ar trebui să tulbure relaţia noastră cu El, dacă ele ar pătrunde şi ar fi tolerate.
Am remarcat acest fapt atunci când am meditat la un loc din Scriptură asemănător. Considerăm valabil, că Domnul în harul Său ne restabileşte, că El ne spală picioarele. Sunt însă numeroase cazuri în viaţa noastră ca sfinţi ai lui Dumnezeu, pe care le-am privi sub o altă lumină, dacă am fi suficient de pricepuţi să vedem cum Domnul preîntâmpină anumite predispoziţii de a intra în acţiune, care ar da naştere la o distanţă între El şi noi. El previne şi El îndepărtează. Deschide-ţi, vă rog, locul din Scriptură la care mă refer, 2 Corinteni 12.7: „Şi, ca să nu mă înalţ prin măreţia descoperirilor, mi s-a dat un ţepuş pentru carne, un sol al lui satan, ca să mă bată cu pumnii.” Aici părtăşia între Pavel şi Domnul nu era întreruptă. Carnea nu luase supremaţia în Pavel. Însă ea era acolo şi era gata să intre în acţiune; baza pentru întreruperea părtăşiei cu Hristos era prezentă. Elementele care puteau oferi cărnii prilej să devină activă, erau prezente în Pavel, şi aceasta cu toate că el fusese răpit până în al treilea cer. Cum se spune? „Şi, ca să nu mă înalţ … mi s-a dat un ţepuş pentru carne.”
Nu cred că de noi se apropie aşa ceva [o ispită] cu puterea pe care ea ar avea-o în mod normal. Gândesc că noi ne limităm dorinţa la dispariţia prăpastiei, atunci când carnea a produs deja o astfel de prăpastie. Cu siguranţă nu suntem destul de conştienţi de faptul că El deseori a prevenit să se producă o prăpastie. Cu siguranţă am înţelege mai bine unele evenimente din viaţa noastră, unele situaţii, temeri, greutăţi, probleme, îngrijorări, unele suferinţe, unele relaţii, – pe care ni le-am dorit să fie alt fel -, dacă am avea cunoaşterea lucrată divin, că Cel care S-a suit la cer ne iubeşte veşnic. El Se gândeşte la noi şi ştie ce natură avem noi, care ar putea să capituleze ispitei de a ne îndepărta de El, şi El ştie să intervină la momentul potrivit. Cât de luminoasă ar fi o astfel de zi, care altfel este nebuloasă! Ah, cât de minunată este această dragoste, care nu numai se coboară să îndepărteze petele de murdărie existente! Ci ea preîntâmpină chiar şi activitatea naturii mele stricate, care doreşte să dea naştere la înstrăinare. El îmi pune obstacole în cale şi îmi oferă privilegiul ca împreună cu Dumnezeu să învăţ ce este carnea, în loc să fac această experienţă în societatea diavolului – căci într-un fel sau altul trebuie să învăţ. Dacă nu înveţi, aşa cum a învăţat Pavel, ce creatură nenorocită eşti, atunci trebuie să înveţi aceasta în societatea diavolului, aşa cum a învăţat Petru! Cât de serios este aceasta! Apostolul a învăţat în apropierea lui Dumnezeu să se cunoască pe sine însuşi, aşa cum descrie 2 Corinteni 12. Vedem acolo dragostea Domnului scump, care împiedică [răul]. „…mi s-a dat un ţepuş pentru carne …” Scump Mântuitor şi Păstor, care veghezi asupra noastră! Prieten de încredere al oamenilor săraci, fără valoare, aşa cum suntem noi! Şi cu toate acestea suntem un dar preţios al Tatălui Tău pentru Tine şi suntem un rod al dragostei Tale perfecte.
Pun din nou întrebarea: şti tu acum ce înseamnă să fi adecvat? Ce am înţeles noi din ce înseamnă să ai părtăşie cu Dumnezeu? Mă tem că înţelegem foarte puţin din însemnătatea adevăratei părtăşii – şi este ciudat, că aceasta se pare că nu ne afectează. Dacă te-aş întreba ce ai înţeles tu, potrivit Scripturii, din interesele comune, gândurile comune cu Hristos în glorie, am putea noi atunci răspunde cu bucurie, că noi am făcut această experienţă? Probabil cineva va reproşa: „Dar, eu sunt totdeauna fericit.” S-ar putea să fie aşa, dar nu despre aceasta este vorba în Ioan 13. Este vorba despre a fi pe deplin potrivit pentru prezenţa Sa, că toate obstacolele au fost îndepărtate şi nu a rămas nici cel mai neînsemnat obstacol. Totul a fost înlăturat, deoarece Domnul nostru minunat ne-a spălat picioarele. Nu mai este nici un obstacol în calea părtăşiei desăvârşite cu El acolo unde este El. Noi savurăm atunci odihna (liniştea) care rezultă din aceasta.
Eu cred deci, că aceasta este cauza directă pentru lipsa de linişte a sfinţilor: ei nu sunt curăţiţi, ca să poată avea parte cu Hristos. Picioarele lor nu sunt spălate; este o înstrăinare între ei şi El. Este în seara aceasta aşa în cazul tăi? Întreb pe fiecare în parte: este vreun obstacol între tine şi Hristos? Ai tu impresia, că există ceva care tulbură relaţia ta cu El? Dragă prietene, un lucru este sigur: este suficient ceva foarte puţin, ca să dea naştere la tulburare; cel mai mic motiv este de ajuns să provoace îndepărtare între noi şi El!
Foarte serios este faptul că eu pot refuza să dau picioarele mele mâinilor scumpe ale Domnului. Probabil eu împiedic un timp, ca El să ia picioarele mele, să le spele şi astfel să folosească Cuvântul Său [curăţitor]. Aici este vorba numai de partea lui Hristos în această chestiune, şi nu de partea noastră. Însă prin aceasta eu nu contest responsabilitatea noastră. Vorbesc în seara aceasta despre partea lui Hristos. Desigur noi înşine trebuie să ne judecăm şi să facem tot ce este în legătură cu aceasta, dar acum mă refer la ceea ce face Domnul. Se poate deci întâmpla ca tu să refuzi să dai picioarele tale mâinilor Lui binecuvântate şi astfel zădărniceşti şi împiedici această dovadă de dragoste a Sa. Atunci depărtarea între tine şi El rămâne, şi El trebuie să permită ca tu să fi învăţat în alt fel.
Şi totuşi, cât de minunat lucrează Domnul spre binele suprem al acestor creaturi sărmane, aşa cum suntem noi! Ce har din partea Domnului, să Se coboare, ca să ne cureţe picioarele de tot ce este nedemn pentru El! Ce experienţă minunată, prieteni preaiubiţi! Nu rămâne nimic, absolut nimic, pe care El să nu-l înlăture. Desăvârşirea dragostei Sale se arată tocmai în aceea că El nu trece nimic cu vederea. Amorul nostru propriu trece uşor cu vederea, dar dragostea Lui nu trece nimic cu vederea. Amorul propriu se mişcă în cercul propriu; dragostea [dimpotrivă] este afară din cercul propriu, ca să facă bine altora. Ea caută numai ce este cel mai bine pentru alţii şi nu tolerează nimic, nu, nici cel mai mic lucru care ar putea dăuna dragostei dintre El şi subiectul dragostei Lui. De ce? Din pricina bucuriei de a vedea pe celălalt aşa cum ea [această dragoste] vrea să-l aibă! Ah, cine poate exprima bucuria lui Isus – cât de puţin o înţelegem noi cu adevărat! -, când El ne vede aşa acolo unde şi cum vrea El să ne aibă, în părtăşia cu El. Bucuria Lui este mult mai mare decât ar putea fi vreodată bucuria noastră. Eşti tu conştient de aceasta? Că inimii lui Isus Îi produce bucurie mai mare să te aibă acolo unde El poate avea părtăşie cu tine, decât tu te-ai putea bucura vreodată să fi la El? Aceasta stă la baza acţiunii simple din Ioan 13 şi este motivul pentru curăţire şi îndepărtare a oricărei murdăriri, care nu-i plac şi nu se potrivesc prezenţei Sale. Accentuez aceasta, deoarece eu cred că în timpul actual cu multe activităţi în jurul nostru există pericolul mare să uităm să dăm Domnului nostru Isus Hristos ceea ce I se cuvine. Gândeşte-te la faptul că inima Lui Îşi doreşte aceasta!
În ceea ce priveşte mărturia alor Săi în zilele noastre sunt ferm convins că Hristos nu Îşi doreşte un popor care se remarcă pe pământ prin realizări deosebite şi face fapte de eroism. Ci El doreşte un popor la care Dumnezeu şi Tatăl Său Se poate referi şi despre care poate spune: „Aceşti oameni sunt o dovadă a faptului că ei au găsit îndestulare în Fiul Meu, care este puternic să compenseze toate lipsurile lor.” Dumnezeu caută martori ai puterii şi harului lui Isus, ca să-i arate celorlalţi oameni sărmani, obosiţi şi deznădăjduiţi şi să le spună: „Fiul Meu poate face pentru voi ce El a făcut pentru aceştia.” Ai tu un simţământ lucrat divin pentru faptul că Dumnezeu te-a lăsat în lumea aceasta, ca să fi un exemplu pentru ceea ce poate face Hristos în creaturi sărmane, aşa cum suntem noi? Că El vrea să ia în posesiune inimile noastre, să le umple până la revărsare şi să le poată pregăti aşa fel ca El să Se poată bucura de ele în glorie, acolo unde este El? Acolo El Însuşi va fi bucuria şi odihna lor veşnică.
Domnul să ne păzească, să nu ne sustragem mâinii Sale! El să ne dea har, să fim permanent curaţi înaintea Lui prin Cuvântul Său preţios şi să verificăm orice pornire a inimii noastre, ca să ajungem la savurarea odihnei desăvârşite. Nu-ţi sustrage conştiinţa de la caracterul tăios al Cuvântului Său! Nu te teme să supui orice gând şi orice pornire lăuntrică acestei puteri străpungătoare a toate! Dar înainte de toate fereşte-te de tot ce ar putea să te ţină departe de acest Cuvânt – de tot ce ar putea să te împiedice să permiţi cercetarea profundă prin acest Cuvânt. Însă niciodată să nu te temi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de dragostea lui Isus, care nu urmăresc nimic altceva decât binele tău suprem. Aşa este dragostea lui Isus. Toată gândirea Lui este orientată să ne binecuvânteze, pe noi, subiectul dragostei Sale, să ne formeze aşa cum vrea El să ne aibă, pentru ca bucuria Lui să rămână în noi şi bucuria noastră să fie deplină.
Odihna care rezultă din curăţire
Vei vedea apoi, că prin aceasta ajungi la odihnă (linişte), căci acum nimic nu mai deranjează. Obstacolul a fost înlăturat şi a venit odihna. Acest fapt îl deduc din întâmplarea [din Ioan 13]. Ioan stătea cu capul pe pieptul lui Isus. Te-ai rezemat tu vreodată de Isus? Ai fost vreodată conştient, că El ţi-a luat picioarele şi le-a spălat, pentru ca să te poţi odihni la pieptul Lui? Fără curăţirea picioarelor tale aceasta nu este posibil. Însă după ce ele au fost curăţite, te poţi odihni nestingherit la pieptul Lui! Ce loc minunat pentru un suflet obosit! Preaiubiţilor, vă spun: în Hristos este o aşa mărime şi o aşa bogăţie, că la El este loc destul pentru fiecare cap al sfinţilor Săi.
Nu doresc să ilustrez exagerat aceasta. Ştiu, este un simbol, pe care eu îl preiau din relatarea faptelor şi pe care îl folosesc pentru o înţelegere mai bună. Prin punerea capului tău pe pieptul lui Isus vreau să spun următoarele: să fii aşa de aproape de El, să fii aşa de strâns unit cu El, că El devine odihna desăvârşită a inimii tale, că tu găseşti odihnă în apropierea Sa. Nu ceea ce eu primesc de la El, ci El Însuşi este odihna mea. Dacă ar fi ceva între tine şi El, nu ai putea ajunge la odihnă. Dacă ar fi ceva între tine şi Hristos, atunci te-ai teme să vii la El, căci atunci în mod necesar ţi s-ar cere socoteală. De aceea, iubiţi prieteni, sunt puţini cei care suportă să fie singuri cu Hristos şi Dumnezeu. Nu vei putea suporta să fii singur cu El, atâta timp cât între tine şi El nu este totul în ordine. De aceea unii se tem să fie singuri cu El. Când Iacov a fost singur la vadul Iabocului, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Când Iosif a fost singur cu fraţii lui, când nimeni nu mai era de faţă, el s-a făcut cunoscut lor.
Nu mă îndoiesc că de aceea mulţi oameni caută distrageri în ofertele multiple din jurul lor. Ei vor să fugă de a fi numai cu Hristos sau cu Dumnezeu. Dar dacă nu ne desparte nimic de El, noi putem fi singuri [cu El], şi găsim odihnă în părtăşia cu El. Prezenţa Lui Însuşi este atunci odihna inimii noastre. Aceasta vreau să spun prin cuvintele: „să ne punem capul pe pieptul Lui”. Ai făcut tu această experienţă? Câţi dintre noi, care suntem adunaţi aici în seara aceasta, putem spune: „Ştiu ce înseamnă să fii aproape de El”?
O inimă sinceră se recunoaşte prin două însuşiri, pe care le găsim, ambele, în Luca 7. Una este: eu trebuie să mă apropii de El, cealaltă este: El trebuie să fie totul pentru mine. Dacă în seara aceasta vorbesc despre a fi aproape de El, atunci aceasta înseamnă să fi acolo unde este El. Aceasta nu are nimic a face cu lumea aceasta. Nu înseamnă, să-L coborâm jos la noi, pentru ca noi să ne simţim bine în lumea aceasta. Însă aceasta o vedem pretutindeni în jurul nostru. Conştiinţa sfinţilor precum şi conştiinţa păcătoşilor caută scoatere de sub acuzare, pentru a continua cu viaţa lumească. Nu, nu este vorba de a coborî pe Hristos la noi, în situaţiile noastre, pentru ca noi să ne simţim fericiţi în ele. Este mai degrabă vorba, ca Hristos să spele picioarele mele de orice este nepotrivit prezenţei lui Dumnezeu, care ar putea să fie un obstacol pentru înfăţişarea mea în prezenţa lui Hristos. Dacă ai gustat vreodată binecuvântarea părtăşiei cu Hristos, acolo unde este El, în acele împrejurări minunate, unde trăieşte El – atunci privind în urmă ai putea spune: „Sunt liber de tot ce este pământesc.” Dacă ai poseda adevărata avere, inima ta ar fi păzită de toate imitaţiile şi falsificările acesteia din jurul tău. Oamenii se lasă înşelaţi deoarece ei nu cunosc mai bine ce este cel mai bun. Dacă ai poseda ce este cel mai bun, atunci ai avea etalonul corect pentru evaluarea celor ce sunt în contradicţie cu acesta, şi nu ai dori după ele. Nimeni nu poate să-şi dea seama de ceea ce este fals, oricât de dotat ar fi, dacă nu cunoaşte ce este veritabil. Trebuie să ai un model, un etalon, după care se evaluează totul, căci fără aceasta nu este posibilă o evaluare. Fără cunoaşterea adevărului nu se poate şti ce se abate de la adevăr; de aceea nu eşti pregătit împotriva rătăcirii. Dar dacă posezi ce este mai de preţ, atunci vei recunoaşte ce este rău şi nu vei vrea să ai nimic a face cu ce este rău.
Dacă am parte de Hristos, atunci ajung la o legătură intimă cu El. El Însuşi este odihna sufletului meu, şi inima mea ştie ce înseamnă să fii la El, aşa cum descrie Psalmul 23. Acest Psalm nu se referă la vreun oarecare loc pământesc; căci în lumea aceasta nu sunt „păşuni verzi”. Ele se por găsi numai în cer. Şi în ce priveşte „apele liniştite”, nici ele nu se găsesc pe pământ. Ah, nu, în furtunile înverşunate ale lumii nu este odihnă. Aici nu sunt nici verdeaţă nici linişte – nimic altceva decât zarvă şi himere. Dar din momentul în care eu savurez neîngrădit părtăşia cu Isus, pot [eu însumi] să întorc spatele celor mai bune lucruri ale pământului. Tot ce poate oferi această lume sărmană, amăgirile lui satan şi toate intrigile lui îmi sunt deodată clare. Cum este posibil aceasta? Deoarece eu posed ce este cel mai bun şi această posesiune fortifică inima mea împotriva a tot ce este incompatibil cu această posesiune. Nimic altceva nu mă poate mulţumi.
Vreau să prezint şi altceva. Dacă tu stai la Hristos, îţi pui capul pe pieptul Lui şi savurezi această odihnă, atunci te afli la locul veritabil, şi El poate să ţi Se destăinuie. Şti tu ce înseamnă să primeşti comunicări de la Domnul nostru scump? Şti tu ce înseamnă să fi eliberat de tine însuţi şi de mediul tău înconjurător, de lume şi de agitaţia ei continuă? Să stai în prezenţa lui Isus, aşa fel ca El să-ţi poată comunica gândurile Sale? Să citim Ioan 13.21-25: „După ce a spus acestea, Isus S-a tulburat în duh şi a mărturisit şi a spus: »Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde«. Ucenicii se uitau unii la alţii, neînţelegând despre cine vorbea. Şi la masă era culcat la sânul lui Isus unul dintre ucenicii Săi, pe care-l iubea Isus. Simon Petru deci i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbeşte. Iar el, plecându-se pe pieptul lui Isus, I-a spus: »Doamne, cine este?«”
Aici domnea încrederea şi odihna în aşteptarea răspunsului la această încredere. Ce ar putea fi mai simplu şi totodată mai fericit? Ceilalţi au recunoscut celui care era cel mai aproape de Hristos dreptul de relaţii de încredere cu El ca şi cu un prieten. Petru, din depărtare, se foloseşte de această împrejurare, nu numai ca să-şi potolească propria îndoială şi pe cea a celorlalţi ucenici, ci şi ca să afle taine ale inimii lui Hristos. Petru ştia foarte bine: cine stătea la pieptul lui Isus, acela a aflat şi tainele cele mai intime – Hristos i Se va destăinui.
Aici este cuprins un adevăr deosebit de important. Domnul nu ne vorbeşte din depărtare. Dacă trăieşti departe de Hristos, atunci nu poţi afla nici tainele Sale şi nici nu cunoşti dorinţa Sa. Nu spun că atunci El nu te iubeşte. Însă este dorinţa inimii Lui – dacă tu eşti departe de El -, să te readucă înapoi în părtăşia cu El, aşa fel ca El să Se poată bucura de relaţii [intime] cu tine. Aşa acţionează El. Dacă eşti aproape de El, atunci El poate să ţi Se destăinuie. Aceasta este bucuria Lui cea mai mare. Ceilalţi ucenici nu erau destul de aproape de Isus, ca să afle tainele Lui. Ioan era aproape de El şi în afară de aceasta avea o încredere aşa de mare în Isus, că putea să întrebe: „Doamne, cine este?”, şi el a aşteptat în linişte răspunsul lui Isus.
Aici se vede apropiere, încredere, linişte. Ai tu parte de acestea? Ştiu cum este la mine însumi: vorbim Domnului, dar cât de rar suntem liniştiţi, aşa de aproape de El şi calmi, ca El să ni Se poată destăinui! Vai! Cât de rar este aşa! Cât pe puţin pare să înţelegem cât de mult doreşte El şi cât de fericit este El să ne aibă aproape de El, căci El doreşte să ni se reveleze fără rezerve. Domnul să ne dăruiască pacea sufletului, liniştea inimii, ureche deschisă, ca să primim comunicările, pe care El doreşte atât de mult să le facă acelora care sunt aproape de El!
Vă rog, ca în final să studiem Ioan 21.7: „Ucenicul acela, pe care-l iubea Isus, i-a spus lui Petru: »Este Domnul!«” Aceste cuvinte ne arată un alt rezultat al trăirii în apropierea Domnului – în afară de ceea ce am amintit deja: devii capabil să înţelegi orice acţiune a Sa, căci cunoşti Persoana care o face. Cunoşti pe Domnul atât de bine, că Îl recunoşti după acţiunea Lui.
Permiteţi-mi să spun deschis cu privire la aceste două lucruri. Noi nu ar trebui să căutăm prezenţa Domnului urmărind acest scop şi nici din acest motiv. Noi nu ar trebui să fim aproape de Hristos, ca să primim comunicări de la El sau ca să putem spune: „Acesta este Hristos”, sau: „Este Domnul”. Noi ar trebui să fim la El din pricina Lui Însuşi, fără vreun alt motiv. Noi ar trebui să ne odihnim la pieptul Lui numai din motive care rezultă din inima lui Isus. Atunci El are cea mai mare bucurie.
Îmi dau seama că cuvintele mele sunt fără putere, chiar mai fără putere decât eu simt. Domnul să ne dăruiască deplină eliberare de toate. Facă El să ne predăm cu totul Lui, să-I permitem să ia în mâinile Sale pline de bunătate picioarele murdărite şi să le curețe cu Cuvântul Său de tot ce este nepotrivit pentru prezenţa Sa în glorie, pentru ca noi să putem avea părtăşie cu El în lumina în carte El a intrat; pentru ca astfel nimic să nu stea între noi şi El, aşa ca noi să avem voie să venim şi să ne punem capul acolo unde El vrea cu plăcere să ne aibă. Gândeşte-te: în familia lui Dumnezeu nu sunt copii privilegiaţi; niciunul nu ocupă o poziţie mai înaltă decât celălalt. Locul stă deschis pentru toţi, şi este loc suficient pentru toţi. Pieptul lui Isus, inima şi sentimentele lui Hristos sunt pentru fiecare din ai Săi, fără excepţie. Fiecare poate să-şi pună capul acolo unde l-a pus Ioan.
Astăzi, în timpul activităţilor intense, duhul omului este stăpânit de cantitate în loc de calitate. Domnul să ne facă să căutăm ce este plăcut Lui şi ce corespunde dragostei Lui. El să ne facă capabili să trăim demn de chemarea de care avem parte şi să aflăm cât de bine face să putem sluji oamenilor cu puterea noastră mică. El să întărească înlăuntrul nostru, noi, cei care probabil stăm neobservaţi şi singuratici, ca să fim călăuziţi de un singur gând: bucuria mea este să slujesc dorinţelor celor mai profunde şi cererilor Aceluia care S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine!
Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, să completeze ce lipseşte şi să ierte ce probabil era greşit în ochii Săi, din pricina Fiului Său.
Tradus de la: Pilgerschaft und Ruhe (1)
Din prelegerea „Cleansing and Communion. John 13“
Prima prelegere din seria Our Pilgrimage and His Rest din anul 1875
Traducere: Ion Simionescu
Cont aici ……………..https://www.soundwords.de/ro/pelerinaj-si-odihna-1-a11115.html
/////////////////////////////////////
Timp petrecut cu Domnul, de Walter Thomas Turpin
© SoundWords, Online începând de la: 14.09.2018, Actualizat
Versete călăuzitoare: Exodul 34.29,30; 2 Corinteni 3.18
Exodul 34.29,30: Şi a fost aşa: când a coborât Moise de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte – … Şi Aaron şi toţi fiii lui Israel l-au văzut pe Moise şi, iată, pielea feţei lui strălucea; şi s-au temut să se apropie de el.
Strălucirea de pe faţa lui Moise era reflecţia acelei Legi, pe care omul nu putea s-o suporte. De aceea Moise şi-a acoperit faţa, căci orice rază de pe faţa lui făcea o cerere omului, pe care omul nu putea s-o împlinească şi care îl făcea să aibă teamă. De unde venea această glorie pe faţa lui Moise? Moise a fost singur cu Dumnezeu pe munte, şi când a coborât de pe munte, gloria lui Dumnezeu se reflecta de pe faţa lui.
Pavel foloseşte aceasta, ca să ne ilustreze ce se întâmplă când noi petrecem timp în prezenţa Domnului nostru şi „privim gloria Sa”:
2 Corinteni 3.18: Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.
Chiar dacă este gloria deplină a lui Dumnezeu, care străluceşte şi pe care noi o privim, noi nu ne temem, căci noi avem îndreptăţirea, nu condamnarea, deoarece lucrarea, pe care Hristos a făcut-o, este desăvârşită şi suficientă.
Dacă noi privim gloria Domnului, aceasta ne va marca şi forma! Dacă practicăm o părtăşie strânsă şi intimă cu Hristos, noi vom deveni tot mai mult asemenea Domnului din punct de vedere moral. Cu siguranţă am întâlnit o persoană care ne-a dat impresia că ea trăieşte o părtăşie strânsă cu Hristos. Cât de des pot alţii să primească această impresie despre noi? Cu regret deseori lăsăm în urma noastră imaginea persoanei noastre proprii în loc de imaginea lui Hristos.
Cât timp petrecem noi efectiv în prezenţa Domnului? Pentru ca să reflectăm gloria lui Dumnezeu, trebuie să ne luăm timp de părtăşie cu Domnul: dacă ceva trebuie să iese în afară, trebuie mai întâi ca ceva să intre înăuntru; aceasta înseamnă, dacă vrem să radiem ceva, trebuie mai întâi ca acel ceva să ne iradieze. Noi trebuie să ne luăm timp să fim în prezenţa sfântă, minunată a Domnului nostru şi acolo să ne bucurăm de El.
Tradus de la: Zeit mit dem Herrn
Titlul original: „Spending time with the Lord“
din periodicul Scripture Almanac;
Extras din articolul „Surpassing Glory and Surpassing Power“ din Occasional Papers, vol. 2, 1884
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/timp-petrecut-cu-domnul-a11161.html
///////////////////////////////////
//////////////////////////
Urmările iertării, de Harold Primrose Barker
© SoundWords, Online începând de la: 11.01.2020, Actualizat
Versete călăuzitoare: Luca 5.18-35
Luca 5.18-35: Şi iată nişte oameni aducând pe pat un om care era paralizat; şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui; şi, negăsind pe unde să-l ducă înăuntru, prin mulţime, urcându-se pe acoperiş, l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijloc, înaintea lui Isus. Şi, văzându-le credinţa, El a spus: „Omule, iertate-ţi sunt păcatele tale!“ Şi cărturarii şi fariseii au început să gândească, spunând: „Cine este Acesta care vorbeşte hule? Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?“ Dar Isus, cunoscându-le gândurile, răspunzând, le-a zis: „Ce gândiţi în inimile voastre? Ce este mai uşor, a spune: «Iertate-ţi sunt păcatele tale!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă»? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele“, i-a spus celui paralizat: „Ţie îţi spun: «Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă!»“ Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, a plecat acasă, glorificându-L pe Dumnezeu. Şi toţi au fost cuprinşi de uimire şi Îl glorificau pe Dumnezeu şi s-au umplut de teamă, spunând: „Am văzut lucruri neobişnuite astăzi“. Şi, după acestea, a ieşit şi a văzut pe un vameş cu numele Levi şezând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!“ Şi, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat. Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi era mulţime mare de vameşi şi de alţii care stăteau cu ei la masă. Şi cărturarii lor şi fariseii murmurau către ucenicii Săi, spunând: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?“ Şi Isus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe păcătoşi“. Şi ei I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac cereri, la fel şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau?“ Şi El le-a zis: „Puteţi să-i faceţi pe prietenii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când şi mirele va fi luat de la ei; atunci vor posti în acele zile“.
Cuprins
Introducere
Toate păcatele tale sunt iertate
O putere nouă
De ce Dumnezeu ţi-a iertat păcatele
Duhul Sfânt vrea să te ia în stăpânire
Umplut cu Duhul Sfânt
Chemat să urmezi pe Domnul
Să fi creştin înseamnă părtăşie cu o Persoană
Să fi creştin înseamnă şi cumpătare
Introducere
Ce crezi tu, a primit cel paralizat din Luca 5.18-35 ceea ce Domnul i-a spus, când a zis: „Iertate-ţi sunt păcatele tale”? Care ar fi răspunsul tău? Ai spune tu: mulţumesc lui Dumnezeu că ceea ce a fost atunci valabil pentru cel paralizat este valabil acum şi pentru mine, căci şi pentru mine sunt valabile cuvintele „Iertate-ţi sunt păcatele tale”? – Dacă poţi spune aceasta, atunci mesajul acesta este pentru tine.
Deoarece noi aici (pe pământ) ar trebui să fim spre onoarea lui Dumnezeu, avem nevoie de ceva mai mult decât numai de iertarea păcatelor, ceva, care nu numai ne ţine drept şi ne protejează de atacurile duşmanului. Ceea ce noi avem nevoie este o putere din afara noastră, care ne ajută în timpul ispitelor să câştigăm terenul înaintea duşmanului şi să facem progrese în viaţa de credinţă.
Toate păcatele tale sunt iertate
Tu spui: Eu am recunoscut puţin din incapacitatea şi slăbiciunea mea. – Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, dacă este aşa. Dar eu nu vreau să consider ca fiind de la sine înţeles, că fiecare cititor are siguranţa iertării tuturor păcatelor lui. De aceea doresc să te rog să priveşti la cuvintele simple ale Domnului din versetul 20: „Iertate-ţi sunt păcatele tale!” Promisiunea iertării prin Domnul nostru este foarte personală. Nu numai se predică fiecărui om iertarea în Numele Salvatorului, ci această asigurare personală a iertării este pentru fiecare care crede. Alături de aspectul personal, iertarea este şi actuală şi desăvârşită, căci aici nu se spune: „păcatele tale de până în momentul acesta”, şi nici: „păcatele tale, atâta timp cât îţi arăţi mulţumirea în umblare”, ci: „păcatele tale”, în totalitate. Judecata dreaptă pentru păcate nu te va mai lovi – totul a fost iertat!
Să ne imaginăm că stăm pe malul unui râu, probabil un pârâu mic, şi vedem apa curgând. Vedem numai o parte a râului şi numai apa spre care privim în momentul respectiv. Aceasta se „schimbă” mereu, este permanent în mişcare. Să presupunem că stăm într-un avion, care zboară suficient de sus, aşa că noi putem vedea clar întreg traseul râului. Vedem cum pârâiaşul mic, care curge din izvorul din munte, devine tot mai lat până când în cele din urmă se revarsă în oceanul mare. La fel şi noi în viaţa noastră stăm uneori la acest râu şi privim la păcatele noastre, pe care le facem zi de zi, noi vedem numai o parte mică a vieţii noastre. Însă Dumnezeu priveşte dintr-o cu totul altă perspectivă. El vede păcatele noastre de la prima şi până la ultima suflare a noastră aici pe pământ ca întreg şi spune: „Iertate-ţi sunt păcatele tale!” Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, că viaţa creştinului credincios nu are iertarea păcatelor ca ţel, ci iertarea păcatelor este mai degrabă punctul de pornire al vieţii creştine. În ce lumină stau deci cuvintele „Vă scriu, copiilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2.12)?
O putere nouă
Pe lângă iertarea păcatelor omul paralizat a făcut încă o experienţă mare. Ca om paralizat el se afla într-o stare de mare neputinţă şi a trebuit dus la Isus de patru oameni. Acesta i-a dat nu numai asigurarea iertării, ci şi o putere nouă, aşa că el putea lua patul, pe care a zăcut, şi să-l ducă purtându-l pe umeri. El a primit o putere nouă de acţionare şi umblare, aşa cum nu a avut-o mai înainte. Aceasta a avut nu numai drept urmare că el a lăudat şi onorat pe Dumnezeu, ci şi că aceia care au văzut şi care probabil au înţeles ceva din cele petrecute, erau la fel de uimiţi şi lăudau pe Dumnezeu. Omul a primit binecuvântarea şi Dumnezeu a primit onoarea.
De ce Dumnezeu ţi-a iertat păcatele
„Ştiu foarte bine că am Duhul Sfânt locuind în mine şi cu toate acestea mă simt o făptură nenorocită. Dimineaţa mea începe cu rugămintea ca Dumnezeu să mă ferească de ispite şi să mă ajute să-I fiu credincios toată ziua şi să depun mărturie pentru El prin cuvânt şi prin faptă. Seara trebuie să recunosc din nou că ziua aceasta a fost marcată de eşec.” Îmi amintesc foarte bine de o serie de prelegeri, prin care mulţi oameni au venit la credinţa vie. Într-una din aceste zile cei tocmai veniţi la credinţă – cei mai mulţi dintre ei erau tineri – au fost invitaţi la un creştin să bea ceai. Gândul meu era ca după ce au băut ceai să pun câteva întrebări tinerilor, pentru ca eventual să-i conduc puţin mai departe în gândurile lui Dumnezeu. Mai întâi m-am adresat unui tânăr, care stătea la stânga mea, şi l-am întrebat: „Ce gândeşti tu, de ce Dumnezeu ţi-a iertat păcatele?” Acesta a răspuns: „Gândesc că motivul era ca eu să ajung cândva în cer şi acolo să fiu pentru totdeauna fericit.” – Eu am replicat: „Este adevărat că aceasta este inclus în iertare, dar nu consideri tu că în afară de aceasta mai este ceva?” Nici cel care stătea alături de el nu a ştiut alt răspuns, şi am întrebat aproape pe toţi la rând, până când în cele din urmă o tânără mi-a răspuns astfel: „Noi trebuie nu numai să ajungem în cer şi acolo să fim fericiţi, ci trebuie să fim fericiţi deja aici pe pământ în viaţa noastră zilnică.” Acesta era un progres categoric la primul răspuns, însă ea a fost întrucâtva surprinsă, când eu încă nu eram mulţumit. După aceea l-am întrebat pe un tânăr de 17 ani, la care el a răspuns: „Eu cred că Dumnezeu ne-a mântuit, pentru ca noi să fim spre onoarea Lui.”
Un răspuns bun! Dumnezeu ne-a mântuit pentru ca El să fie onorat şi preamărit prin noi, şi aceasta nu abia în veşnicie, ci acum şi aici, în viaţa noastră pe pământ. În ceea ce-l priveşte pe paralizatul din Luca 5 sunt de părere că Dumnezeu nu ar fi fost onorat în măsura în care a fost onorat, dacă El ar fi făcut parte paralizatului numai de iertare, l-ar fi lăsat să plece cu această asigurare şi acesta ar fi fost dus iarăşi acasă de cei patru prieteni ai lui. Însă prin faptul că el şi-a luat patul şi a mers acasă, Dumnezeu a fost preamărit nespus de mult. Când Dumnezeu ne iartă păcatele, El face nu numai aceasta, ci în Persoana Duhului Sfânt ne dă o putere nouă şi minunată, o putere pentru lucrarea şi drumul nostru pe pământ spre onoarea lui Dumnezeu. Acum depinde de noi ca prin harul Său să folosim această putere pusă nouă la dispoziţie – o putere care îşi are originea în Duhul Sfânt care locuieşte în noi. Însă Duhul Sfânt locuieşte într-un astfel de om întors de curând la Dumnezeu aşa cum locuieşte în credinciosul cel mai maturizat, care trăieşte pe pământ.
Duhul Sfânt vrea să te ia în stăpânire
Da, va spune cineva, ştiu aceasta, însă mie mi se pare că eu am nevoie de mai mult Duhul Sfânt. – Situaţia este exact inversă. Nu este aşa, că tu ai nevoie de mai mult Duh Sfânt, ci Duhul Sfânt doreşte să posede mai mult din tine! Să presupunem că eu doresc să înnoptez câteva nopţi în casa unui prieten. El îmi arată camera unde voi dormi, după aceea îmi arată sufrageria şi camera de zi şi probabil îmi spune: „Simte-te ca acasă.” Prin aceasta vrea să spună că eu trebuie să mă simt ca acasă în partea de casă pe care el mi-a arătat-o. Aceasta nu înseamnă că eu am acces în toate camerele. El îmi arată o anumită parte a casei şi aşteaptă de la mine ca eu să mă mulţumesc cu aceste încăperi. Cred că unii dintre noi tratează Duhul Sfânt ca pe un oaspete, care trebuie să se limiteze la anumite domenii în viaţa noastră, cum ar fi domeniul „duminica” sau „strângerile laolaltă” sau domeniul „conversaţia cu alţi creştini”. Însă El vrea ca noi – vorbind simbolic – să-I dăm legătura de chei şi prin aceasta El are acces la fiecare cameră şi colţ al vieţii noastre. El doreşte nu numai să locuiască în noi, ci să fie mobilul gândirii noastre, al acţiunii şi vorbirii noastre. Să ştim că prin harul lui Dumnezeu avem pe Duhul Sfânt locuind în noi este una – că El ne-a luat în posesiune este altă chestiune.
Umplut cu Duhul Sfânt
S-a spus foarte corect că pe pământ sunt trei feluri de oameni posedaţi:
Sunt cei posedaţi de demonii care erau în timpul când Domnul Isus Hristos a fost aici pe pământ şi care sunt şi astăzi. În ţările păgâne sunt numeroşi posedaţi de demoni. Aceia care au citit cartea remarcabilă Pastor Hsi îşi vor aminti cum sunt posedaţi de demoni oamenii din China. În ţări aşa de culte se găseşte posedarea demonică în legătură cu spiritismul, aceasta este explicaţia contactelor misterioase evidente cu morţii. Puterile demonice sunt chestiuni foarte reale.
După aceea este grupa oamenilor stăpâniţi de ei înşişi. Aceştia sunt oameni foarte corecţi, liniştiţi şi relaxaţi, la care vei vedea că ei niciodată nu se lasă molipsiţi şi antrenaţi de entuziasm. Eu-l propriu este primul şi ultimul lor gând, este vorba numai de interesele proprii, de prestigiul propriu, de experienţele şi de lucrările lor, etc. Astfel de oameni nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu.
În sfârşit, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, sunt oameni, bărbaţi şi femei, care au fost apucaţi de Duhul lui Dumnezeu din pricina lui Hristos, nu pentru ca ei să se simtă sfinţi deosebiţi, nu ca să se simtă confirmaţi în gândul că ei fac o experienţă deosebit de măreaţă, ci ca să îndrepte privirea sufletului lor spre Hristos şi să umple inima lor cu dragostea Sa.
În Noul Testament găsim mereu că, atunci când oamenii au fost luaţi în posesiune de Duhul Sfânt, aceasta a făcut ca ei să fie o mărturie pentru Hristos şi nu pentru ei înşişi. Citim în Faptele apostolilor 4 despre Petru: „umplut de Duh Sfânt”. El a vorbit despre Hristos, prin al cărui Nume mare, singurul care a fost dat sub cer, noi trebuie să fim mântuiţi. Găsim pe Ştefan, care umplut de Duhul Sfânt a privit spre cer şi a văzut pe Isus. Găsim pe Barnaba plin de Duhul Sfânt, care a îndemnat pe ucenici să rămână cu hotărâre de inimă cu Domnul. Să ne gândim că dacă avem dorinţa să progresăm în viaţa spirituală, din acest motiv Dumnezeu va lăsa Duhul Sfânt să fie activ în noi. În Romani 14.4 găsim versetul încurajator: „Domnul poate să-l facă să stea.” Însă noi avem nevoie de ceva mai mult, decât numai capacitatea de a sta. Noi avem nevoie să fim duşi mai departe şi păziţi.
Chemat să urmezi pe Domnul
Vreau să mai îndrept atenţia şi spre altceva din Luca 5: chemarea lui Levi de a-L urma pe Domnul. Acest eveniment trebuie probabil să ne arate ce să facem cu noua putere. Noi trebuie s-o folosim ca să-L urmăm pe Domnul Isus, nu conştiinţa noastră, ci pe El. Recunoaştem că aceasta ar putea probabil să ne creeze greutăţi. Într-un alt pasaj citim că ucenicii, pe când Îl urmau, au ajuns odată în mijlocul unei furtuni puternice. Desigur, în mijlocul furtunii ei au avut parte de bucurie şi pază în apropierea Lui. Şi ei au ajuns în furtună tocmai de aceea, că ei erau ucenicii Lui. Dacă cineva caută o reţetă pentru un drum simplu şi fără probleme, fără încercări şi fără greutăţi, o au aici: Nu Îl urma pe Domnul Isus aşa de aproape. Urmează-L ca Petru, într-un alt loc: de departe. Nu te apropia de El. Nu-L urma, dacă Numele Lui este umbrit de dispreţ şi respingere. Atunci va fi pentru tine foarte simplu – nu spun vei fi „foarte fericit”. Creştinul cel mai fericit este acela care este cel mai aproape de Domnul Isus, în ciuda tuturor încercărilor. Este de fapt aproape nenormal, dacă un creştin nu trebuie să îndure prigoană. Creştinismul în ţara aceasta este o chestiune mixtă; ceea ce este normal pentru un creştin este însă că el va fi prigonit şi persecutat. Şi cu cât noi prin harul lui Dumnezeu suntem mai mult ucenici ai lui Hristos, cu atât diavolul va desfăşura o furtună împotriva noastră, ca să ne încerce şi să ne ducă la scufundare, dacă poate. Însă în mijlocul tuturor acestora Domnul este cu noi şi ne vine în ajutor. De aceea să nu ne temem în urmarea Lui.
Să fi creştin înseamnă părtăşie cu o Persoană
În pasajul nostru mai este un lucru, cu care doresc să mă ocup acum. Mai întâi găsim iertarea şi după aceea în versetul 29 masa de sărbătoare. Levi a făcut un ospăţ mare, şi sper că tu remarci că viaţa de creştin nu este o chestiune tristă, ci este un ospăţ permanent. Este pentru tine un timp al binecuvântării şi al bucuriei.
Doresc acum să-ţi pun o întrebare: Ce face viaţa unui creştin să fie un timp de ospăţ şi de bucurie? Care ar fi răspunsul tău la această întrebare? Vreau să-ţi spun ce gândesc eu. Să presupunem că fiica mea cea mică este invitată undeva la masa de seară. Când ea vine acasă, o întreb: „Ai avut un timp frumos?” – „O, da”, spune ea, „au fost bomboane şi îngheţată şi prăjituri gustoase cu ceva dulce pe ele”, şi ea îmi povesteşte despre toate lucrurile care erau pe masă. Dacă întreb pe un om mai în vârstă: „Ai avut un timp frumos?”, el răspunde: „O, da, domnul A şi doamna B au fost acolo.” În cazul unei persoane în vârstă anturajul la masă este cel care îi oferă un timp frumos. Pentru aceia, care nu demult timp aparţin familiei lui Dumnezeu, masa cu delicateţele, lucrurile preţioase ale harului, pe care Dumnezeu ni le-a dat din belşug, sunt o savurare minunată. Când însă ei se maturizează spiritual, în timp ce ei savurează şi preţuiesc în continuare toate lucrurile bune, pe care ni le-a dat Dumnezeu, vor simţi tot mai mult că nu darurile, ci mult mai mult părtăşia cu Dătătorul acestei mese constituie sărbătoarea.
John Gilmour, un slujitor al lui Hristos, care probabil ca nimeni altul a fost folosit în nordul Angliei să întâmpine necreştini, avea în mod obişnuit plasa plină cu cărţi evanghelistice, cu care mergea pe stradă. Într-o zi a trecut cu cărţile lui printr-un sat mic, când a văzut un irlandez bătrân tipic, care vindea marfă din tablă, deci capace, oale, tigăi şi aşa mai departe. Când Gilmour l-a văzut, şi-a zis: nu ar fi bine să stau de vorbă cu el, el este irlandez şi probabil de religie romano-catolică. – Şi totuşi, s-a gândit el, nu vreau să trec simplu pe lângă el. Astfel i s-a adresat şi a zis: „Bună dimineaţa, cum merg afacerile astăzi?” – „O”, a răspuns bătrânul, „nu mă pot plânge, Sir.” – „Ei bine”, a zis Gilmour, „ce lucru mare este să fi mântuit!” Bătrânul irlandez a replicat: „Ştiu ceva mai bun decât aceasta.” – „O”, a zis evanghelistul, „ceva mai bun decât să fi mântuit? Vreau să ştiu care este acest lucru.” Bătrânul şi-a scos pălăria şi a spus: „Părtăşia cu Omul care m-a mântuit, Sir.” Un răspuns minunat. El a cunoscut taina ospăţului, părtăşia cu Unul care l-a mântuit. Aceasta era ceea ce îi umplea viaţa cu bucurie.
Să fi creştin înseamnă şi cumpătare
În final mai găsim şi un alt lucru la sfârşitul capitolului. În versetul 35 Domnul vorbeşte despre timpul când Mirele va fi luat de la ucenici şi că în acele zile ei trebuie să postească. Postul merge împreună cu ospăţul. Şi ce înseamnă a posti? A posti nu înseamnă numai reţinerea de la hrană. Postul este abţinere de la lucruri care în ele însele pot fi cu siguranţă bune şi corecte, pentru a fi cu toată inima pentru Hristos. Este cam aşa. Aud creştini tineri spunând: în aceasta sau în aceea nu este nimic rău, nu este nimic rău în a merge acolo sau dincolo sau să citeşti cartea aceasta, nu este nimic rău în prietenie. Dar ce conţine o astfel de vorbire?
Să presupunem că eu sunt invitat la un prieten la cină. Pe drumul spre casă trec pe la un alt prieten. În timpul vizitei mele, femeia din casă îmi aduce o farfurie cu coji de pâine tari şi îmi spune: „Vă pot oferi câteva coji de pâine?” – „Mulţumesc, nu”, resping eu. – „O”, spune ea, „nu este nimic rău în ele; nu vă vor face nici un rău.” – La aceasta răspund: „Nu din această cauză le resping. Nu cred că ele îmi vor face rău, şi nu presupun că le-aţi otrăvit. Fapt este, că eu tocmai am mâncat o mâncare mult mai bună şi sunt aşa de sătul că realmente nu doresc cojile.”
Deci dacă suntem sătui cu mâncarea bună, cu ospăţul Domnului Isus Hristos (şi să ai părtăşie cu El este o chestiune foarte reală şi practică), şi lumea vine la noi cu farfuria ei cu pâine veche şi spune: nu este nimic rău în una sau alta, atunci tu vei spune: Eu nu afirm că aceste lucruri sunt rele. În ele însele ele pot fi deplin de legitime şi corecte, fapt este însă cu eu am mâncat în părtăşie cu Domnul Isus Hristos şi El mi-a dat ceva mai bun şi mai gustos decât orice poate să-mi dea lumea. – Atunci vei putea foarte uşor să spui: Nu, mulţumesc. Deci postul se referă la lucrurile lumii acesteia şi merge mână în mână cu ospăţul cu Domnul Isus Hristos.
Tradus de la: Folgen der Vergebung.
Titlul original: „What follows Forgiveness?“
din Scripture Truth, Anul 9, 1917, pag. 105–108.
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/urmarile-iertarii-a12144.html
///////////////////////////////////////
Ce este adevărata părtăşie cu Hristos? (3), de Willem Johannes Ouweneel
© SoundWords, Online începând de la: 24.09.2018, Actualizat
Versete călăuzitoare: Ioan 13.1-8
Ioan 13.1-8: Însă înainte de sărbătoarea Paştelor, Isus, ştiind că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la cină, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Isus a răspuns şi i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei înţelege după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele.” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine.”
Dar probabil această primă parte a vieţii nu ne este încă aşa de nefamiliară. Cred că problema noastră constă în aceea, că noi cunoaştem prea puţin partea a doua. Şi partea a doua este, că Domnul Isus spune: Vino şi ia cina împreună cu Mine. – Cunoşti tu aceasta, frate drag, soră dragă? Să iei cina cu Domnul Isus? Aşa cum El a invitat pe ucenicii Săi în camera de sus? Este ciudat, dar în evanghelia după Ioan nu citim nimic despre masa Domnului sau despre cină. Aceasta este foarte important. Nu este acelaşi lucru ca în evanghelia după Matei, Marcu şi Luca. Cina o sărbătorim aici pe pământ – desigur literalmente, dar şi simbolic. Cina o sărbătorim aici în pustiu ca mărturie, atâta timp cât vom fi aici. Este în concordanţă cu jertfa arderii de tot din Vechiul Testament, potrivit cu 1 Corinteni 10. Acesta era un loc al întâlnirii, unde poporul lui Dumnezeu se întâlnea cu Dumnezeu, acolo la intrarea Cortului întâlnirii. Ei veneau acolo şi aveau părtăşie unul cu altul. Dar aceasta este aici pe pământ. Însă eu cred, în Ioan 13 se merge mai departe. Aici este vorba simbolic de o altă cameră şi este vorba de o altă masă – tot simbolic. Aici este vorba de o cameră cerească. Ştim aceasta! Priveşte ce discuţii au loc aici. Priveşte în Ioan 14, 15, 16 ce se vorbeşte aici în această „cameră” (cerească). Este mult mai mult decât nevoile noastre, decât îngrijorările noastre zilnice.
Să deschidem scurt la Ioan 13 şi să vedem unele principii, ca să înţelegem ce înseamnă să fi la Domnul Isus şi să ai părtăşie cu El în camera de sus.
Primul principiu, ca să putem înţelege camera de sus, îl găsim în versetul 1: »Isus, ştiind că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl.«
De fapt noi putem înţelege această cameră de sus, dacă ştim că Domnul Isus este acum efectiv la Tatăl Său. El spune lui Petru: »Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei înţelege după aceea.« Aceste lucruri nu puteau fii încă clare ucenicilor. Noi, tu şi eu, putem acum prin Duhul Sfânt să înţelegem. Noi ştim ce are loc aici. Aici Domnul Isus este întors la Tatăl Său. El este la Tatăl Său în casa Tatălui. Aceasta oferă acestei camere de sus un caracter foarte deosebit. Noi nu suntem încă în casa Tatălui. Dar prin puterea Duhului Sfânt noi putem fi duşi spiritual pe această treaptă şi avem părtăşie cu Domnul Isus în aceste lucruri.
El este acum la Tatăl şi nu numai aceasta, în versetul 1 se spune – acesta este al doilea principiu, pe care trebuie să-l cunoaştem, ca să înţelegem acest capitol: »… fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate în mâini …«.
Aceasta este al doilea lucru. Tu trebuie să şti că Domnul Isus ca Om acolo sus în cer acum posedă tot ce Dumnezeu posedă în casa Sa. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti – de ce? Cum este posibil aceasta? Prin aceea că Domnul Isus a făcut lucrarea minunată, prin care El a primit acum toate aceste binecuvântări ca plată pentru lucrarea Sa. Şi acum El împarte plata Lui cu tine şi cu mine. Şi El ne zice: vino aici sus, priveşte ce am primit. Vino în vizită la Mine, cinează împreună cu Mine! – „Parte cu Mine”, aceasta este aici expresia decisivă în versetul 8, unde El spune lui Petru: »Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine.« Noi ştim, Domnul Isus nu spune „parte de Mine”, căci fiecare credincios are parte de Domnul Isus. Chiar dacă el practic nu are lumină, nu cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, el are parte de Domnul Isus şi va fi mântuit în veşnicie. Dar să ai parte cu El, aceasta este cu totul altceva. Să ai parte cu El înseamnă să ai părtăşie practică cu El. Nu în lucrurile noastre, ci în lucrurile Domnului Isus, pe care El le posedă şi le savurează acum în cer. Vrei tu să ai parte de a mânca cina cu El? Aceasta înseamnă la El, în camera de sus să savurezi, să mănânci ce mănâncă El acolo. El doreşte să ne aibă la Sine.
Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti un al treilea principiu, ca să poţi înţelege. Acesta îl găsim în versetul 3b: El »a venit de la Dumnezeu şi la Dumnezeu Se duce.«
Acesta nu este Tatăl, aici este Dumnezeu. Şi când noi citim despre Dumnezeu în evanghelia după Ioan, atunci este vorba de responsabilitatea noastră. În acest caz trebuie să înveţi, că noi avem a face cu un Dumnezeu sfânt şi drept. Iubiţi fraţi şi iubite surori, noi nu putem umbla în camera de sus, dacă conştiinţa noastră nu este curată, dacă picioarele noastre s-au murdărit în lucrurile acestui pământ sau chiar prin lucrurile lumii acesteia. În acest caz avem nevoie mai întâi de curăţire. Domnul Isus o face aici. El este Mijlocitorul la Tatăl, faţă de Tatăl. Dar El o face pentru noi. El ne spală picioarele. Aceasta înseamnă; El îndreaptă Cuvântul lui Dumnezeu spre noi. Şi El ne arată Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o oglindă – tu şti că ligheanul din cortul întâlnirii era făcut din oglinzile femeilor -, şi Domnul ne arată o oglindă în Cuvânt, pentru ca noi să ne putem vedea în lumina Cuvântului. Dacă rămânem în întuneric, atunci ni s-ar putea întâmpla ca fariseilor, că noi nu diferenţiem ce poate fi fals la noi. Psalmistul se roagă în Psalmul 139: O, Dumnezeule, arată-mi în oglinda Ta … – spun cu cuvintele mele -, … ce ar putea fi greşit la mine, arată-mi dacă merg pe un drum greşit, arată-mi calea Ta! – Acesta este un principiu, căci altfel nu poţi veni la Domnul Isus şi să mănânci cina Lui cu El. De ce este aşa, că aşa de mulţi credincioşi ştiu aşa de puţin despre această cină la Domnul Isus în camera Sa de sus? Picioare murdare, aceasta este cauza! Cauza este murdărirea cu lucrurile pământului acesta. Încă nu spun „cu lumea aceasta”, căci atunci ar fi mult mai îngrozitor. Despre aceasta nu vorbim, vrem să presupunem ca fiind de la sine înţeles, că noi nu avem nimic a face cu lucrurile lumii acesteia, lumea văzută ca un sistem rău, a cărei căpetenie este diavolul. Dar şi lucrurile pământului acesta, lucruri care în sine sunt frumoase şi bune, dar care pot fi un obstacol, ne pot murdări picioarele, dacă este vorba de a putea avea părtăşie cu Domnul în camera de sus.
Ştiu personal, că şi lucrurile bune ale pământului acesta pot fi deseori un obstacol, prin aceea că nu le menţinem în echilibru. Prin aceea că ele ocupă un loc mult prea mare în viaţa noastră. Lucruri care nu sunt rele în ele însele, dar nu ocupă locul care se cuvine în viaţa noastră. Sunt acele lucruri peste care noi suntem numai administratori, aşa cum se spune în evanghelia după Luca 16. Dar ele nu sunt ale noastre, nu sunt proprietatea noastră. Domnul Isus spune: dacă tu nu eşti în stare să administrezi bine banii tăi, avuţia ta, timpul tău, binecuvântările tale pământeşti, ce gândeşti, cine vă va da ce este al vostru, ce este adevărat? (Luca 16).
Două expresii: adevăratele bogăţii şi ce este al vostru. Lucrurile pământeşti nu sunt ale noastre. Noi suntem numai administratori peste ele, şi principial noi ar trebui să punem la dispoziţia Domnului tot ce El ne-a încredinţat. Aceasta înseamnă foarte mult, iubiţi fraţi şi iubite surori. Întrebarea pentru noi nu este dacă noi trebuie să dăm 10% din veniturile noastre, aşa cum era în Vechiul Testament. Unii spun, noi nu suntem sub Lege, noi putem da mai puţin de 10%. Alţii spun, noi nu suntem sub Lege, deci noi putem da mai mult de 10%. Amândouă sunt greşite! Credinciosul este într-o poziţie cu totul alta decât israelitul. Aici nu este vorba de 10% sau de 20%, ci de 100%. Noi nu posedăm nimic din lucrurile pământeşti, noi suntem numai administratori. Tu nu poţi spune, 10 procente sau 15 procente din timpul meu este pentru Domnul – nu, 100 de procente! Aceasta înseamnă, noi trebuie să fim o mărturie la lucrul nostru, acolo unde Domnul ne-a aşezat, şi timpul nostru liber este principial pentru El. Cum Domnul vrea să folosească aceasta, El ne va arăta clar. Dar principial, tot ce posedăm noi Îi aparţine Lui! Este timpul Lui, sunt banii Lui, sunt averile Lui.
Trăim noi aşa cu binecuvântările pământeşti, pe care Dumnezeu ni le-a dăruit? Şti tu ce spune Domnul? Dacă noi nu suntem administratori buni peste aceste lucruri, »cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?« De ce noi ca credincioşi ştim aşa de puţin despre adevăratele bogăţii? Spun aceasta celor bătrâni şi celor tineri, în primul rând îmi spun mie însumi aceasta. De ce ştim aşa de puţin despre lucrurile adevărate? Cu adevărat, întreb foarte serios. De ce ştim aşa de puţin despre „lucrurile noastre”, adică, despre lucrurile care îmi aparţin realmente mie? Ce ne aparţin cu adevărat nouă? Ce posedăm noi cu adevărat?
Le-am văzut în epistola către Efeseni 1. Domnul ne-a dat orice binecuvântare spirituală! Asupra acestora noi suntem posesori, nu suntem administratorii lor, acestea sunt adevăratele noastre posesiuni. Ele ne aparţin acum şi în veşnicie. Principial! Dar când Domnul spune, El ne va da ce este al nostru, atunci El se referă în mod practic la acestea. Noi suntem posesori bogaţi. Însă deseori noi nu ştim cât de bogaţi suntem noi. Noi ştim foarte puţin despre aceasta. Toate aceste bogăţii stau pe masă acolo în camera de sus. Dar noi nu intrăm acolo. Noi stăm în afara uşii şi ca să zicem aşa, Domnul bate la uşă dinăuntru şi zice: Intră în camera Mea de sus! – Însă atunci se pare că trebuie să lăsăm multe în urmă. Atunci trebuie curăţite picioarele. Pentru a putea savura ce este adevărat, care se află înăuntru, trebuie ca ce nu este adevărat, ce este trecător, pământesc, să rămână afară. Şi aceasta este aşa de greu! Cât de des întreabă tinerii: da, aceasta sau aceea nu este greşită! Eu pot face aceasta sau aceea fără nici o restricţie, nu este greşit în sine! – Ai dreptate! Nu este fals în sine, şi nu este nici greşit. Însă nu este ce este adevărat.
Eu gândesc, că un secret pentru noi este, să nu spunem tinerilor noştri ce este greşit, ci să le arătăm ce este adevărat, ce este pozitiv. Aceasta încălzeşte inima. Dacă cineva se ţine strâns de lucrurile pământeşti, atunci el va face aceasta, chiar dacă noi spunem că nu este bine. Căci el nu ştie nimic despre lucrurile mai bune. Dar arată-i lucrurile mai bune, arată-i ce este pe masa din camera de sus, ce este acolo de savurat, arată-i cina, pe care noi avem dreptul s-o savurăm împreună cu Domnul Isus în camera de sus, atunci celelalte vor dispare, atunci nu mai este greu să te desprinzi de lucrurile pământeşti. Nu crezi tu, că Pavel s-a ţinut strâns de tot ce Dumnezeu i-a încredinţat înainte de întoarcerea lui la Dumnezeu? Dumnezeu i le-a dat. Nu era nimic greşit în ele. Şi dacă cineva i-ar fi spus lui Pavel, că el va renunţa cândva la toate acestea, atunci el ar fi râs şi ar fi spus că aceasta ar fi imposibil. Dar deodată, când era pe drum spre Damasc, s-a deschis cerul. Atunci, ca să zicem aşa, Pavel a putut să privească în camera de sus. Acolo a văzut ce era pus pe masă, a văzut pe Domnul Însuşi şi toate celelalte au dispărut. Înţelegi tu tabloul? Nu mai era greu, nu mai era nici o jertfă, era numai gunoi. Nu este o jertfă să jertfeşti gunoi. Este posibil să faci aşa. Dacă privim lucrurile aşa cum sunt în ele însele, atunci nu mai este nimic de jertfit. Gunoi nu putem jertfi. El a căzut de la sine şi Pavel a spus: vreau să-L cunosc, vreau să fiu găsit frecvent în camera de sus. –
Căci aşa învăţăm în fiecare zi să-L cunoaştem mai mult pe Domnul Isus. Vreau să fiu la El, acolo unde este El, ca să-L cunosc, ca să-L câştig. Acesta este preţul meu. Am renunţat la tot ce era câştig pentru mine, căci El este câştigul meu. Aceasta doreşte Domnul Isus să vadă şi la noi. El spune: Intră în camera Mea de sus. – Însă atunci El spune lui Petru: Petru, dacă Eu nu-ţi spăl picioarele, dacă nu renunţi la obstacole, tu nu poţi avea parte cu Mine! – Noi trebuie să spunem aceasta tinerilor noştri. Arată-le ce le lipseşte. Nu le arăta legalist ce ei fac greşit. Arată-le ce pierd, dacă nu lasă să li se spele picioarele, pentru ca ei să poată savura în camera de sus la Domnul aceste lucruri.
Tradus de la: Was ist wahre Gemeinschaft mit Christus (3)
Traducere: Ion Simionescu
Cont aici ……………………………………………………………..https://www.soundwords.de/ro/ce-este-adevarata-partasie-cu-hristos-3-a11266.html
///////////////////////////////////////
Sfârşitul Vremurilor
Stii ca daca ai fost mintit, adica daca pastorul/preotul nu ti-a spus adevarul sau nu stie adevarul despre mantuirea (salvarea) sufletului tau si te minte cu voie sau neintentionat, vei merge in chinuri, in Iad pentru eternitate?… Probabil te gandesti ca nu este drept!… Nu trebuie sa te increzi orbeste in oameni, asta fiind idolatrie… daca cumva ai facut asta pana acum!… Trebuie sa cercetezi tot ce ţi se spune!… Ce stii tu despre Dumnezeu?… Nu cumva in mintea ta este un idol si nu adevaratul Dumnezeu?
Îţi este eternitatea în joc, dacă consideri că vei merge în cer doar pentru că aşa crezi sau aşa simţi… sau asa ti-a spus cineva. Credinta ta trebuie sa fie cea Biblica. Iertarea pacatelor este in final ceea ce conteaza cu adevarat!
Matei 23 – (Domnul Isus Hristos) –
- Dar vai de voi, cărturari şi Farisei ipocriţi! Pentru că voi închideţi Împărăţia cerurilor în faţa oamenilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
Ieremia 17
- Asa vorbeste YHWH: „Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!
Faptele Apostolilor 17
- Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Bereea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga iudeilor.
- Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si CERCETAU Scripturile IN FIECARE ZI, ca sa vada DACA ce li se spunea, este asa.
Întrebare: Ce se întâmplă după moarte?
http://www.gotquestions.org/Romana/intampla-dupa-moarte.html
– Scrisoarea de dragoste a Lui DUMNEZEU TATAL pentru tine! –
…AVERTIZARE cu privire la islam si la musulmani!…
– Allah in Biblie
https://goo.gl/RKtVxY
– Numele lui Lucifer (Satan) in varful moscheilor si al minaretelor –
http://goo.gl/Zijqtu
– Numele lui Lucifer (Satan) pe majoritatea steagurilor islamice –
http://goo.gl/0AW4gB
– Semiluna, Turcia si Biblia
http://goo.gl/l9rIkL
– Satan, Antihrist si Allah
http://goo.gl/TSKxgE
Pocaieste-te din toata inima. Cere iertarea DOMNULUI Isus Hristos SINGURUL care are putere sa ierte pacatele pe pamant , NU dupa ce ai murit.
…Cine iarta pacatele omului? … preotul ? sfintii? obiectele? NU. Numai DOMNUL Isus Hristos are aceasta autoritate. Sangele Lui spala ORICE pacat.
Marcu 2 (Matei 9:6 , Luca 5:24)
- Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere PE PAMANT sa ierte pacatele,
- „Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, „scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa.”
- Si indata, slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti si slaveau pe Dumnezeu si ziceau: „Niciodata n-am vazut asa ceva!”
Romani 5
- Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
Efeseni 1
- In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau
Efeseni 2
- Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
- Nu PRIN FAPTE, ca sa nu se laude nimeni.
– Te va costa totul –
1.Timotei 2
- Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos
Dumnezeu Tatal————–nimeni intre ei————–Domnul Isus Hristos————–nimeni intre ei————–oameni
1Ioan 2:1
Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit.
Romani 8
- Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!
…Cine este Singurul mijlocitor la TATAL ? DOMNUL Isus Hristos ! Slavit sa fie Numele Lui! AMIN !
…dar sfintii martiri mijlocesc?… DA … si ei mijlocesc pentru oameni, dar iata ce vor ei :
Apocalipsa 6
- Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera.
- Ei strigau cu glas tare si ziceau: „Pana cand, Stapane, Tu, care esti sfant si adevarat, zabovesti sa JUDECI si sa RAZBUNI sangele nostru asupra LOCUITORILOR pamantului?”
… iata ca martirii striga ca oamenii sa fie pedepsiti… cand cineva va invata ca sfintii care au murit, mijlocesc pentru noi ca sa ne fie bine, tocmai aveti in fatza voastra un om posedat sau puternic influentat de satan, care va minte cu nerusinare, cautand sa va nenoroceasca pentru totdeauna.
Esti crestin? Esti iertat? De unde stii?
(Focul Iadului si falsii crestini)
…………Cont aici https://sites.google.com/site/sfrvmr/home
//////////////////////////////////////
„VAI DE VOI, FARISEILOR!”
Luca 11:37-54
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Gal. 6:7.
R 5389 W. T. 15 ianuarie 1914 (pag. 26-28)
Avem toate motivele să credem că printre diferitele secte ale evreilor din zilele Domnului nostru fariseii erau cea mai bună — cea mai loială lui Dumnezeu şi Legii Sale. Saducheii nu pretindeau nici o credinţă într-o viaţă viitoare. Ei erau necredincioşi şi politicieni. Esenienii erau o sectă mică nemenţionată în Biblie, un fel de Critici Radicali, cu puţină credinţă şi încurcaţi în amestecul de păgânism cu iudaism. Fariseii erau ceea ce s-ar putea numi corpul ortodox al evreilor. Numele lor înseamnă „popor sfânt”. În studiul de astăzi, Isus, fără a vrea să menţioneze alte secte, care se depărtaseră cu totul de Dumnezeu, S-a adresat în special fariseilor, arătând în ce n-au ajuns ei la ceea ce ar fi plăcut lui Dumnezeu, cu toată sfinţenia cu care se lăudau.
Un fariseu L-a invitat pe Isus la cină în casa sa. Invitaţia a fost prompt acceptată şi Isus a intrat şi S-a aşezat la masă cu alţii, fără a trece prin formalitatea spălării, obişnuită pentru farisei. Din aceasta nu trebuie să presupunem că Isus a fost neglijent. Mai degrabă trebuie să recunoaştem că spălarea mâinilor la farisei era o ceremonie pe care Isus a dorit în mod special s-o ignore, pentru a putea să aibă ocazia de a critica acel spirit pe care acea ceremonie îl ilustra bine.
Gazda Îl considera pe Isus un om sfânt, nu un vameş sau un păcătos, şi a remarcat că era ciudat că nu îndeplinise ceremonia obişnuită a spălării. Această remarcă a dat ocazia unui discurs asupra subiectului. Isus a arătat că mare parte din religia pe care o practicau chiar şi cei mai sfinţi dintre evrei era numai ceremonie, formalism, şi nu religie adevărată. Pe dinafară erau curaţi, dar pe dinăuntru inima lor era necurată — dedată la jecmănire — la răutate spirituală. Domnul a căutat să arate că în ochii lui Dumnezeu inima este chestiunea importantă, iar curăţirea exterioară este cu totul secundară. Întâi trebuie avut grijă de interiorul paharului, apoi de exteriorul lui.
De fapt, cei care vin în armonie de inimă cu Domnul şi care sunt curăţaţi prin ascultare de Mesajul Său şi de spiritul acestuia, prin aceasta sunt curăţaţi în toate amănuntele — pe dinafară şi pe dinăuntru. Cu siguranţă se poate spune că fiecare persoană care este curată în inimă va căuta, potrivit împrejurărilor şi ocaziilor sale, să fie curată în privinţa persoanei sale, în vorbire, în toate felurile. Principiul care lucrează în inima sa va exercita o influenţă asupra tuturor cuvintelor, gândurilor şi faptelor sale — în toate zilele şi orele sale.
Din expresiile de aici şi din altă parte ale Domnului nostru ar părea că una din marile eşecuri ale fariseilor era spiritul de acaparare. Potrivit limbii greceşti, Isus i-a numit „iubitori de bani”. Într-o împrejurare El le-a spus că această acaparare, lăcomie, iubire de bani i-a condus spre a nesocoti în mod necinstit drepturile altora. El a spus: Voi mâncaţi casele văduvelor, însemnând că ar profita de văduve ca să acumuleze avere pentru ei. De fapt, se pare că mulţi dintre farisei erau foarte bogaţi.
Isus a arătat că având o stare a inimii atât de greşită, ei nu puteau fi plăcuţi lui Dumnezeu, chiar dacă respectau cu atâta grijă reglementările exterioare ale Legii Iudaice. El a atras atenţia asupra faptului că în respectarea exterioară a zeciuielii (darea unei zecimi din venitul lor în fiecare an), ei erau grijulii chiar şi cu seminţele mici din care cultivau o cantitate neînsemnată. Aveau grijă să dea din toate o zecime, dar neglijau chestiunile mai importante ale Legii — să facă dreptate în procedurile lor şi să aibă milă faţă de alţii. Învăţătorul nu a obiectat la zeciuiala ((1084)) lor din toate, ci a spus că aceste lucruri să le facă şi să nu lase nefăcute lucrurile mai importante.
Altă dată i-a mustrat zicând: Voi strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila — o hiperbolă puternică, o figură de stil, care arată ce neconsecvente erau raţionamentele şi faptele lor. Strecurarea ţânţarului reprezenta grija lor de a evita animalele sugrumate. Înghiţirea cămilei însemna că, dimpotrivă, în timp ce erau grijulii cu lucrurile mici, ei nesocoteau cu totul Legea lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor mai importante. Isus a spus că ei trebuiau să fie mai degrabă binevoitori decât acaparatori şi egoişti, şi că dacă aceasta era dispoziţia inimii lor, curăţenia exterioară ar fi mai puţin importantă.
El a declarat că ei alegeau locurile principale în sinagogă şi saluturile în pieţe. Spiritul lor de acaparare lua forma mândriei, precum şi a necinstei. Ei voiau să fie foarte proeminenţi în cele religioase, să fie foarte populari şi să fie salutaţi cu „Rabi” — învăţător, învăţat. Isus a declarat că ei erau ca mormintele, pe dinafară curate şi văruite, dar pe dinăuntru pline de moarte, putrezire, necurăţie, nesfinţenie. Erau oameni sfinţi doar în forma exterioară sau ceremonială.
Nu este pentru noi să judecăm toate sectele creştinătăţii sau pe vreuna dintre ele şi să aplicăm cuvintele Învăţătorului la ele. Spre deosebire de Isus, noi nu avem puterea de a citi inimile oamenilor, nici să-i declarăm făţarnici. Mesajul Domnului pentru noi este: „Nu judecaţi îcondamnaţiş nimic înainte de vreme”. El declară că la a Doua Sa Venire totul va fi descoperit. Va fi arătată starea adevărată a fiecăruia. El spune că atunci mulţi vor spune: Doamne, n-am făcut noi multe fapte minunate în numele Tău? Dar El le va spune totuşi: Nu vă recunosc. Aţi fost lucrători ai nelegiuirii — lucrători ai nedreptăţii — în numele Meu.
Fără a judeca în mod personal, cu toţii ne temem că mare parte din creştinismul din timpul nostru este bine descris de către apostolul Pavel. Vorbind despre zilele noastre el spune: „Având o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea” — pe dinafară creştini, dar pe dinăuntru sceptici — râvnitori, acaparatori, nedrepţi. Oamenii nu pot judeca corect astfel de lucruri acum. Unii care sunt loiali şi zeloşi pentru Domnul sunt înfieraţi ca făţarnici şi înşelători; în timp ce alţii, neloiali, doar morminte văruite, pot fi ridicaţi în slăvi ca idoli denominaţionali sau binefăcători generoşi ai sistemelor pământeşti.
Unii dintre farisei, special educaţi, talentaţi şi versaţi în învăţăturile Legii şi ale profeţilor, erau numiţi avocaţi — Doctori în Lege, echivalentul a ceea ce astăzi sunt numiţi Doctori în Teologie. Întorcându-Se spre aceştia, Isus i-a mustrat, spunând că ei puneau poveri grele pe oamenii de rând, pe care ei înşişi nu le purtau. Voia să spună că ei dădeau interpretări atât de grele Legii lui Dumnezeu, încât erau descurajatoare pentru oamenii obişnuiţi — punând în faţa vameşilor şi păcătoşilor standarde de excelenţă şi perfecţiune, la înălţimea cărora ei înşişi nici măcar nu se gândeau să trăiască. Se vede că ideea era ca prin aceasta să imprime în mintea poporului obişnuit sfinţenia clerului, ca acesta să fie cu atât mai reverenţios faţă de cler. Ei construiau morminte pentru profeţii din vechime, uitând că părinţii lor, al cărui spirit îl aveau, erau chiar cei care-i omorâseră pe acei profeţi — îi persecutaseră până la moarte.
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Deşi Isus a profeţit necazuri împotriva fariseilor, nu trebuie să ne gândim că i-a condamnat la chin veşnic, nici că a sugerat că aceasta va fi natura necazului care va veni peste ei. Vaiul pentru farisei era că ei erau pe cale să-şi piardă marea binecuvântare pe care Dumnezeu o promisese poporului evreu, şi anume, aceea a asocierii principale în Împărăţia lui Mesia (Gen. 12:3). Făgăduinţa a aparţinut în primul rând Israelului. Din pricina stării lor nepregătite pentru ea, aceasta le-a fost luată pentru a fi dată altui Israel. Dacă destui dintre ei ar fi fost „israeliţi cu adevărat” ca să completeze pe Aleşii preorânduiţi ai lui Dumnezeu, Mireasa Lui Cristos, oferta Împărăţiei n-ar fi trecut la neamuri.
Fariseii, dintre toţi evreii, erau în locul cel mai favorizat pentru obţinerea comoştenirii cu Mesia; dar ei n-au recunoscut ce pierdeau, cum a recunoscut Isus. Expresia „vai de voi” trebuie privită prin urmare ca fiind compătimitoare, plină de milă. Această idee reiese din context, care continuă prin a declara marele timp de necaz care a venit peste naţiunea lor la vremea răstignirii lui Isus, şi a ajuns la completare în anul 70 la distrugerea totală a cetăţii şi statului lor naţional.
După cum a declarat Domnul aici, acea strâmtorare îngrozitoare a fost o rezolvare a socotelii lui Iehova cu naţiunea evreiască pentru tot sângele drept care fusese vărsat şi pentru care nu se făcuse nici o ispăşire. Fariseii n-au ştiut că făţărnicia lor îi împiedica nu numai pe ei de a se pregăti să fie comoştenitori cu Mesia în Împăraţia Sa, ci împiedica şi masele de oameni care se bazau pe ei pentru informare. Isus Se referă la aceasta în versetul următor (52) zicând: Voi aţi luat cheia cunoştinţei. Nici voi naţi intrat în Împărăţie, n-aţi permis nici altora să intre, care ar fi bucuroşi s-o facă dar care sunt induşi în eroare bazându-se pe judecata voastră.
Studenţii Bibliei foarte general cred că marele timp de strâmtorare care a încheiat Veacul Iudeu a fost o imagine prealabilă sau o profeţie a Timpului de Strâmtorare încă mai larg răspândit care va încheia acest Veac al Evangheliei, care va aduce necaz multora din fariseii zilelor noastre, precum şi strâmtorare peste toţi răufăcătorii, în legătură cu răsturnarea instituţiilor actuale, ca un preludiu la stabilirea Dreptăţii — a Domniei Mesianice de Slavă.
https://adevarprezent.org/vai-de-voi-fariseilor-vdm-15-5/
//////////////////////
După cum „preotul criminal” -Saul a devenit „Sfântul Pavel” (prin întâlnirea cu Prietenul păcătoşilor), voi de ce nu vă pocăiţi, pentru a ridica blestemul de peste această lume păcălită, prostită, manipulată, exploatată de voi?! Până când otrăviţi oamenii cu false învăţături, formalisme, ritualuri, tradiţii, pomeni, idolatrii, moaşterii iconate şi cu alte popisme-datini? „Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7/13)? De ce vă este frică de oameni înnoiţi, îmbogăţiţi Duhovniceşte, deşteptaţi şi născuţi din nou din Sămânţa Sfântă (Luca 8/11), cum ne învaţă Hristos în Ioan, cap.3? Vai de voi… Mat. cap. 23 – ” Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!” Vai de voi…” şerpi, pui de năpârci”… Până şi moartea va fugi de voi (Ap.9/6) când o să vă rugaţi de munţi să vă acopere răutatea, falsitatea, Nepocainţa, necredinţa (Ap.6/16,17) etc
http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/oferta-profesionistului-de-top-vasile-pop-silaghi-continua-sa-ramana-fermierul-campion-al-porumbului-iata-si-secretele-sale-va-prezentam-topul-celor-mai-buni-zootehnisti-horticultoricampeniinclu/
/////////////////////////////////////////
CINCIZECIDE PARTICULARITĂŢI ALE FARISEILOR,scris de Zac Poonen
Copyright – Zac Poonen (2010). This book has been copyrighted to prevent misuse. It should not be reprinted or translated without written permission from the author. Permission is however given for any part of this book to be copied, provided it is for FREE distribution, provided NO ALTERATIONS are made, provided the AUTHOR’S NAME AND ADDRESS are mentioned and provided this COPYRIGHT notice [„”Copyright by Zac Poonen””] is included.
For further details, please contact:cfc@cfcindia.com
40 DaCosta Square, Bangalore – 560084. India.
Cuprins
.
Introducere
TRĂSĂTURA 1
TRĂSĂTURA 2
TRĂSĂTURA 3
TRĂSĂTURA 4
TRĂSĂTURA 5
TRĂSĂTURA 6
TRĂSĂTURA 7
TRĂSĂTURA 8
TRĂSĂTURA 9
TRĂSĂTURA 10
TRĂSĂTURA 11
TRĂSĂTURA 12
TRĂSĂTURA 13
TRĂSĂTURA 14
TRĂSĂTURA 15
TRĂSĂTURA 16
TRĂSĂTURA 17
TRĂSĂTURA 18
TRĂSĂTURA 19
TRĂSĂTURA 20
TRĂSĂTURA 21
TRĂSĂTURA 22
TRĂSĂTURA 23
TRĂSĂTURA 24
TRĂSĂTURA 25
TRĂSĂTURA 26
TRĂSĂTURA 27
TRĂSĂTURA 28
TRĂSĂTURA 29
TRĂSĂTURA 30
TRĂSĂTURA 31
TRĂSĂTURA 32
TRĂSĂTURA 33
TRĂSĂTURA 34
TRĂSĂTURA 35
TRĂSĂTURA 36
TRĂSĂTURA 37
TRĂSĂTURA 38
TRĂSĂTURA 39
TRĂSĂTURA 40
TRĂSĂTURA 41
TRĂSĂTURA 42
TRĂSĂTURA 43
TRĂSĂTURA 44
TRĂSĂTURA 45
TRĂSĂTURA 46
TRĂSĂTURA 47
TRĂSĂTURA 48
TRĂSĂTURA 49
TRĂSĂTURA 50
A- | A+
Introducere
Citim în evanghelii despre trei aluaturi, împotriva cărora Isus i-a avertizat pe oameni:
- Aluatul lui Irod (Marcu 8:15)
- Aluatul saducheilor (Matei 16:6)
- Aluatul fariseilor (Matei 16:6)
Aceste aluaturi reprezintă trei tipuri de creştini:
Aluatul Împăratului Irod era lumescul. În Marcu 6:20, citim că lui Irod îi plăcea să-l asculte pe Ioan Botezătorul. Dar două versete mai departe citim că i-a plăcut totodată şi dansul Salomeei (care era probabil sumar îmbrăcată şi dansa într-un mod provocator). Există astfel de creştini şi astăzi, care duminica dimineaţa pot asculta o predică puternică şi apoi se delectează vizionând un film murdar, în aceeaşi după-amiază. Lui Irod îi plăcea să-l asculte pe Ioan Botezătorul pentru că Ioan era un predicator înflăcărat, spre deosebire de fariseii plictisitori. Dar plăcerea de a asculta un predicator înflăcărat nu-l califică pe un om ca fiind spiritual. Creştinii lumeşti nu sunt ipocriţi obişnuiţi ca fariseii. Lor le place distracţia lumească (spectacolul lumesc) şi nu ascund faptul acesta.
Aluatul saducheilor era doctrina falsă. Ei erau liberali în convingerile lor. Nu credeau în îngeri, în miracole sau în înviere, ori în lumea spirituală. Există şi astăzi creştini de acest fel, care sunt „cesaţionişti”. Ei nu cred că astăzi Dumnezeu mai face minuni şi ei nu cred că darurile supranaturale ale Duhului Sfânt sunt disponibile creştinilor din zilele de acum.
Aluatul fariseilor era, în primul rând, ipocrizia. Ei erau fundamentalişti în doctrină şi erau drepţi în viaţa exterioară. Isus Însuşi i-a certificat în aceste două domenii (Matei 23:3, 25). Plăteau zeciuiala, se rugau şi posteau regulat, ţineau poruncile exterioare ale Legii şi se angajau chiar în lucrarea misionară. Există astăzi creştini care fac toate acestea, dar care sunt totuşi la fel ca acei farisei.
Unii creştini pot fi o combinaţie din toate aceste trei aluaturi.
Din descrierea de mai sus, cineva ar putea crede că cel mai mare conflict pe care L-a avut Isus a fost cu adepţii lui Irod sau cu cei ai saducheilor. Dar n-a fost aşa. Conflictul lui cel mai mare a fost cu fariseii fundamentalişti, care predicau sfinţenia! Şi dintre toţi oamenii, fariseii au fost cei mai nerăbdători şi hotărâţi să-L răstignească pe Isus.
Astăzi, în creştinism, saducheii şi irodienii nu sunt atât de periculoşi ca fariseii. Un irodian poate ajunge în iad. Dar el nu-i poate rătăci pe alţii pentru că oricine vede că el este o persoană lumească. Cât despre saducheul liberal, e puţin probabil să amăgească pe cineva, atâta timp cât el nu crede în minuni sau nici măcar în învierea din morţi.
Cea mai periculoasă persoană din creştinismul de astăzi (la fel ca în timpul lui Isus) este fariseul, care are toate doctrinele corecte şi care predică „sfinţenia”. Dar
„sfinţenia” lui este o sfinţenie legalistă, produsă de legi şi reguli. Şi„neprihănirii” îi lipseşte „pacea şi bucuria Duhului Sfânt” (Romani 14:17). Un astfel de om este periculos, pentru că îi poate devia pe creştini înspre o sfinţenie falsă.
De aceea este important ca noi să înţelegem particularităţile fariseilor. Despre particularităţile adepţilor lui Irod sau ale saducheilor nu s-a scris mult, în afară de ceea ce am menţionat deja. Dar când vine vorba de farisei, în evanghelii este scris
foarte mult despre ei. Aşa că Dumnezeu trebuie să-Şi fi dorit ca noi să studiem trăsăturile lor.
Toţi credincioşii, ale căror doctrine sunt fundamentale şi care urmăresc sfinţenia, sunt în pericolul de a deveni farisei – chiar fără să ştie. Cum majoritatea dintre noi cădem în această categorie, haideţi să abordăm acest studiu cu adâncă umilinţă.
Există cel puţin cincizeci de trăsături ale fariseilor pe care le-am identificat în evanghelii. Dacă măcar una dintre ele ni se potriveşte, atunci suntem farisei, chiar dacă nu le avem pe celelalte 49 de trăsături. Aceasta nu este o listă completă. Dacă te uiţi la propria viaţă, poţi descoperi alte trăsături care nu sunt precizate în Biblie.
Spiritul fariseului este diametral opus spiritului lui Hristos. De aceea este aşa de grav. Exact aşa cum nu dorim niciun atom al spiritului iadului în noi, n-ar trebui să dorim să avem niciun atom al spiritului fariseic.
Un semn principal al binecuvântării lui Dumnezeu este faptul că Duhul Sfânt ne dă lumină asupra noastră. Dacă nu primim lumină în mod progresiv asupra domeniilor din viaţa noastră care nu sunt asemenea lui Hristos, înseamnă că nu suntem cu adevărat binecuvântaţi de Dumnezeu. Sănătatea şi prosperitatea nu sunt semnele binecuvântării lui Dumnezeu, deoarece mulţi necredincioşi le au pe amândouă – chiar într-o măsură mai mare decât majoritatea credincioşilor.
Când Dumnezeu ne arată zone din viaţa noastră care nu sunt asemenea lui Hristos, El doreşte să ne curăţim de ele (2 Corinteni 7:1), astfel încât să putem fi părtaşi naturii divine. Astfel, viaţa noastră personală, viaţa familială şi viaţa în biserică vor deveni din ce în ce mai strălucitoare. Vom fi atunci eliberaţi de legalism şi numai atunci vom putea să zburăm ca vulturii pe cer. Vom rămâne ţintuiţi la pământ dacă nu vedem „fariseul din lăuntrul nostru”.
Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Lui ca să putem avea lumină asupra nouă înşine – şi nu ca să vedem fariseimul din alţii. Numai atunci când vedem fariseismul din noi înşine şi ne curăţim de el putem să-I fim folositori lui Dumnezeu în lucrarea Lui.
TRĂSĂTURA 1
Fariseii se fălesc cu legăturile lor cu oamenii evlavioşi
„Şi să nu gândiţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (Matei 3:9).
Un fariseu ştie că el însuşi nu este duhovnicesc şi de aceea caută să fie asociat cu „Fratele X”, care are o reputaţie de om duhovnicesc, aşa încât să poată pretinde sfinţenia prin asociere. Sunt mulţi creştini carnali astăzi care se laudă că sunt membrii într-o biserică călăuzită de un om care are o reputaţie pentru sfinţenie. Ei se ţin de acea reputaţie, chiar dacă sfinţenia lor este zero. Fariseii se amestecă cu oamenii duhovniceşti şi îşi imaginează că şi ei sunt sfinţi.
Poţi face parte dintr-o biserică foarte bună şi, cu toate acestea, să ajungi în iad, dacă în viaţa ta există păcat de care nu te-ai pocăit sau dacă porţi amărăciune împotriva cuiva. Dacă-ţi imaginezi că Dumnezeu va trece cu vederea şi va ignora toată vorbirea ta de rău şi loviturile pe la spate, doar pentru că eşti parte a unei biserici bune, te înşeli. Vei avea o mare surpriză în ziua judecăţii. Poate că odată ai fost mântuit. Dar probabil astăzi eşti pierdut. Deci, niciodată să nu te făleşti cu legătura ta cu oamenii duhovniceşti.
TRĂSĂTURA 2
Fariseii se laudă cu dreptatea lor exterioară
Isus a spus: „dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a
fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 5:20).
Ce a vrut să spună Isus aici? Trebuie să postim mai mult, să ne rugăm mai mult
şi să dăm mai multă zeciuială decât fariseii?
Isus nu vorbea nicidecum despre cantitate – ci despre calitate. Calitatea neprihănirii (dreptăţii) noastre trebuie să fie mult superioară celei a fariseilor, dacă dorim să intrăm în împărăţia cerurilor. Şi El a continuat să explice această afirmaţie în următoarele versete ale aceluiaşi capitol. Neprihănirea fariseilor era doar una exterioară. Ei se lăudau cu supunerea lor exterioară faţă de legile lui Dumnezeu. Dar Isus a spus că neprihănirea interioară era cea pe care Dumnezeu o căuta – nu doar evitarea uciderii exterioare, dar de asemenea şi evitarea mâniei interioare; nu doar evitarea adulterului exterior, dar evitarea totodată a poftirii lăuntrice după femei.
Isus a spus că mânia şi pofta sexuală păcătoasă sunt aşa de grave, încât o persoană ar putea ajunge în iad pentru aceste păcate (Matei 5:22,29,30). Majoritatea creştinilor nu iau în serios aceste păcate lăuntrice – deoarece sunt farisei. Ei se fălesc cu mărturia lor exterioară înaintea oamenilor. Pot fi şi alte domenii unde neprihănirea noastră este doar una exterioară. „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Ce cred alţi credincioşi despre spiritualitatea noastră, nu are nicio valoare înaintea lui Dumnezeu. El se uită la gândurile, motivele şi atitudinile tale. Nu te făli cu reputaţia ta înaintea oamenilor, dacă inima ta nu este curată.
TRĂSĂTURA 3
Fariseii nu se amestecă cu oamenii păcătoşi
Fariseii… au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Matei 9:11).
Fariseii se vor amesteca numai cu propria lor mulţime de farisei „sfinţi”. Ei L-au criticat chiar şi pe Isus pentru amestecul cu păcătoşii. Sfinţenia ta este una care te împiedică să te amesteci cu rudele tale neconvertite? Este adevărat că putem avea părtăşie numai cu copiii lui Dumnezeu. Dar putem fi prietenoşi cu toţi. Isus a fost cunoscut ca „Prietenul păcătoşilor”. Dacă vrei să fii ca Isus, trebuie să fii un prieten al păcătoşilor.
Un fariseu nu va participa la nunta unei rude neconvertite, considerând că prin aceasta va fi pângărit. Totuşi, Isus ar fi mers bucuros la nunta unei rude neconvertite. El a mers în casele păcătoşilor, unde probabil se dansa şi se bea. El le-ar fi împărtăşit vestea bună acestor păcătoşi. Contactul cu ei nu L-au întinat, deoarece neprihănirea lui era interioară. Este adevărat că Şi-a petrecut majoritatea timpului cu ucenicii Lui. Dar mult timp Şi l-a petrecut vorbind la fel de bine cu oamenii păcătoşi. Cum să-i câştigăm pe cei păcătoşi pentru Domnul, dacă nu suntem prietenoşi cu ei?
O bună întrebare pe care ţi-o poţi pune este aceasta: Câţi oameni din biserica ta au fost aduşi de tine la Domnul? Chiar dacă poate eşti în biserică de 20 de ani, se poate să nu fi adus nici măcar o singură persoană la Hristos. Nu crezi că aceasta arată ceva despre viaţa ta? Mulţi bătrâni ai bisericii de asemenea n-au adus o singură persoană la Hristos, în mulţi, mulţi ani. Cauza poate fi faptul că sunt farisei. Dacă îţi recunoşti sincer fariseismul în acest domeniu, Dumnezeu te poate folosi să-i aduci pe alţii la El.
TRĂSĂTURA 4
Fariseii sunt asceţi
„De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” (Matei 9:14).
Fariseii îi forţau pe oameni să postească şi să se roage. Ei accentuau disciplinele trupeşti, ca postul, drept mijloace de a deveni spiritual şi se mândreau cu ele. Isus postea chiar şi mai mult decât fariseii. Dar El nu postea ca să fie sfânt. Iar Isus nu se mândrea cu postul Lui, cum făceau fariseii. Nici nu-i forţa vreodată pe oameni să postească – nici când era pe pământ şi nici astăzi. Postul are valoare înaintea lui Dumnezeu numai atunci când este total voluntar. Altminteri, el devine o lucrare moartă.
Oamenii din toate religiile practică unele forme de ascetism, ca postul. Unii chiar încetează să mai aibă relaţii sexuale cu soţiile lor ca să fie sfinţi. Dar nu aceasta este calea pentru ca un creştin să devină sfânt. Particularitatea unui om perfect nu este faptul că se disciplinează în ceea ce priveşte mâncarea sau sexul, ci faptul că îşi poate controla limba (Iacov 3: 2). Apoi trebuie să ne controlăm gândurile şi ochii.
Isus se putea bucura de o mâncare bună. Ei L-au numit „om mâncăcios” (Luca 7:34). Chiar prima lui minune a fost să transforme apa în vin la o nuntă! Această minune a părut a fi una dintre cele mai inutile minuni pe care le-a făcut vreodată Isus. Acei nuntaşi băuseră deja prea mult vin; şi Isus a făcut încă 600 litri de vin pentru o nuntă de probabil 200 de invitaţi – ceea ce ar însemna că El a făcut 3 litri de vin de persoană!! De ce a fost necesar să facă atât de mult vin pentru ei? Ne-am fi aşteptat ca prima minune a lui Isus să fie una mai „spirituală”, ca învierea unui mort! Unul din motivele pentru care a făcut această minune a fost acela că El a venit să demonteze o religie a ceea ce este în exterior, care promova: „Nu atinge aceasta. Nu gusta aceasta.” etc.
Am întâlnit creştini (în special în anumite denominaţiuni) care, în conversaţiile lor, amintesc subtil de perioadele lor de post. Ei spun cuvinte de genul: „Vreau să-ţi împărtăşesc un cuvânt preţios pe care mi l-a dat Domnul când mă aflam în a 21-a zi de post”. Principalul aspect aici este să te impresioneze cu faptul că ei au postit pentru 21 de zile. Toate celelalte cuvinte sunt secundare. Oricum, Isus ne-a spus ca niciodată să nu spunem cuiva când postim. Dar fariseii se mândresc cu ascetismul lor.
Cu siguranţă că există în viaţa creştină un loc important pentru disciplina mâncării, a odihnei şi a nevoilor sexuale. Dar în mod categoric aceasta nu este o chestiune despre care să le vorbim altora sau cu care să ne lăudăm.
TRĂSĂTURA 5
Fariseii sunt foarte critici faţă de alţii în aspecte mărunte
Fariseii …I-au zis: „Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului” (Matei.12:2).
Fariseii ştiau că Legea permitea israeliţilor să rupă spice ca să mânânce, atunci când treceau prin lanul cuiva. Dar ceea ce i-a contrariat pe ei aici a fost cum de făceau ucenicii această „muncă” într-o zi de sabat. În Matei 15:2, ei L-au întrebat pe Isus de ce ucenicii Lui nu-şi spălau mâinile ca ritual învăţat de tradiţiile bătrânilor. Fariseii îi urmăresc întotdeauna pe alţi credincioşi ca să găsească un lucru cât de mic ca să-i condamne.
Dacă eşti un bătrân al bisericii şi eşti aşa, atunci este probabil ca biserica ta să fie plină de farisei – pentru că majoritatea oamenilor din orice biserică asimilează obiceiurile mai marelui lor. Vedem aceasta în Apocalipsa capitolele 2 şi 3. Dacă
totuşi fratele bătrân este eliberat de fariseism, atunci există şanse ca majoritatea oamenilor din biserica lui să fie de asemenea eliberată de fariseism.
De aceea, i-aş spune fiecărui credincios: Nu-l urma pe bătrânul din biserica ta, dacă este un legalist şi un fariseu. Supunerea faţă de un bătrân este cerută numai în chestiunile legate de biserică, iar nu în cele personale. Prin aceasta vreau să spun că, dacă el anunţă că întâlnirile de duminică vor începe la 10 am, atunci ascultă-l şi du-te acolo la 10 am. În timpul adunării, când el anunţă Cântarea Nr. 45, atunci ascultă-l şi alătură-te celorlalţi ca să cânţi Cântarea Nr. 45. Când el cere congregaţiei să se ridice în picioare, ridică-te şi tu în picioare. Şi când le spune tuturor să stea, aşază-te şi tu. Iată tot ce înseamnă „supunerea faţă de un bătrân”. Dar nu trebuie să urmezi exemplul lui de viaţă, dacă nu este unul demn de urmat. Altminteri, te vei distruge şi pe tine însuţi. Urmează-L pe Isus Însuşi şi nu urma niciodată un bătrân legalist, fariseu – oricine ar putea fi el – chiar dacă este cel mai vârstnic din părtăşia ta. Trebuie să te supui unui bătrân în alte domenii ale vieţii tale, numai dacă ai încredere totală în el ca om al lui Dumnezeu.
TRĂSĂTURA 6
Fariseii trăiesc pe baza regulilor
Şi iată, era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „este îngăduit a vindeca în zilele de sabat?” (Matei 12:10)
Fariseii trăiesc prin reguli. Ei nu trăiesc prin viaţa lui Isus. Regulile lor ridicole învăţau că un om bolnav nu trebuie să caute vindecare în ziua sabatului. Mulţi lideri ai bisericilor de astăzi au făcut de asemenea reguli ridicole care îngreuiază viaţa turmei lor. Acei farisei Îi puseseră lui Isus acea întrebare numai „ca să-L poată învinui”. Acelaşi lucru este adevărat în cazul multor lideri de biserici din zilele noastre care sunt de asemenea grabnici să acuze pe oricine violează o mică regulă pe care au făcut-o ei. Dumnezeu este singurul Dătător al Legii (sau Creator de reguli) din univers. Dacă faci reguli pentru alţii într-o biserică, pe care Dumnezeul Atotputernic Însuşi nu le-a făcut, atunci vei acţiona ca şi când eşti Dumnezeu – şi acesta este „spiritul lui antihrist” (Vezi 2 Tesaloniceni 2:4). Atunci, la fel ca acei farisei, vei sfârşi prin a-ţi da mâna cu Satan, „acuzatorul fraţilor” (Apocalipsa 12:10).
Ca exemplu, ia chestiunea femeilor care-şi acoperă capul. Biblia spune că femeile ar trebui să-şi acopere capul când se roagă sau prorocesc (1 Corinteni 11:5). Dar unii lideri de biserici învaţă că femeile trebuie să-şi acopere capul mereu (24 de ore în fiecare zi), deoarece trebuie să se „roage neîncetat”. Dar inconsecvenţa lor se vede în faptul că ei nu insistă (pe baza aceluiaşi principiu al „rugăciunii neîncetate”) că bărbaţii trebuie, din acelaşi motiv, să-şi ţină capul descoperit mereu (şi să nu poarte niciodată o şapcă sau o pălărie). Inconsecvenţa lor se vede de asemenea în faptul că le permit surorilor să-şi acopere doar 15% din cap (numai partea din spate a părului, deoarece este incomod să-ţi acoperi tot capul în timpul unei zile călduroase!!). Fariseii sunt complet inconsecvenţi dar sunt cu desăvârşire inconştienţi de inconsecvenţa lor. Singurele femei pe care le-am văzut că-şi acoperă capul complet sunt nişte călugăriţe romano-catolice, ca Maica Tereza. Am văzut că aproape toţi ceilalţi care accentuează aceasta ca lege (şi le judecă pe altele că nu se supun) sunt inconsecvenţi. Sunt ipocriţi şi farisei. Dumnezeu a intenţionat ca acoperirea capului femeii să fie un simbol, iar nu o regulă. Aşa că eu personal nu- mi pierd deloc timpul verificând dacă fiecare soră şi-a acoperit 100% din cap şi dacă se vede vreo şuviţă de păr ieşind de sub eşarfă!!
Bătrânii farisei sunt de asemenea îngăduitori cu membrii din familia proprie în multe aspecte de acest fel, însă sunt stricţi cu alţii. De aceea Isus le-a spus acelor farisei: „Dacă măgarul vostru cade într-o groapă în ziua de Sabat, ce veţi face?” Le
păsa de proprii măgari dar nu de un om bolnav. Liderii bisericii trebuie să fie foarte atenţi ca nu cumva să-şi scutească membrii propriei familii de regulile pe care le impun altora.
TRĂSĂTURA 7
Fariseii sunt motivaţi de gelozie şi ură
Dar fariseii, ieşind afară, s-au sfătuit împotriva Lui, cum să-L facă să piară (Matei 12:14).
Invidia ta pe cineva poate că nu ajunge în punctul în care să ucizi. Dar trebuie să-ţi aminteşti că invidia şi ura sunt primii paşi spre ucidere. Acesta a fost traseul lui Cain: Gelozie…ură…ucidere.
Fariseii erau invidioşi pe Isus pentru că El putea face multe lucruri pe care ei nu le puteau face şi de aceea era mai popular cu oamenii decât ei. Chiar Pilat (care cunoştea foarte puţin despre Isus) a putut vedea că fariseii doreau să-L răstignească pe Isus pentru că erau invidioşi pe El (Matei 27:18). Când eşti invidios pe cineva, acest lucru va fi foarte evident în vorbirea şi în comportamentul tău.
Poţi invidia pe cineva care predică mai bine decât tine, sau care are daruri materiale ori spirituale pe care tu nu le ai. Atunci îţi va fi foarte uşor să cauţi greşeli cât de mici ca să-l poţi critica. Şi vei tânji să-l vezi căzând cumva. Religia fariseilor este religia lui Cain.
Istoria rasei umane începe cu două curente – unul spiritual (Abel) şi celălalt religios (Cain). Păcatul primordial al lui Cain a fost invidia pe Abel. Aceste două curente sfârşesc, în final, unul în Ierusalim (biserica adevărată) respectiv, celălalt în biserica falsă (Babilon). Dacă urmăm curentul lui Cain, cel religios şi plin de invidie, vom sfârşi în final ca parte a Babilonului – chiar dacă toate doctrinele noastre sunt evanghelice.
TRĂSĂTURA 8
Fariseii sunt suspicioşi şi presupun ce este mai rău despre alţi oameni
Dar fariseii… au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!” (Matei 12:24).
Când Isus a scos afară demonul dintr-un om, mulţimile au spus: „Nu cumva Acesta este Fiul lui David (Mesia promis)” (Matei 12:23). Dar fariseii au fost tulburaţi de faptul că Isus a făcut ceva ce ei înşişi nu puteau face. Aşa că au presupus ce putea fi mai rău.
Chiar şi atunci când cineva face ceva bun şi îi binecuvântează pe alţii, fariseii vor atribui acelei fapte un motiv rău. Dacă, totuşi, proprii lor copii ar fi făcut acelaşi lucru, s-ar fi fălit cu acest fapt şi l-ar fi atribuit celor mai bune intenţii – deoarece fariseii sunt părtinitori cu membrii familiei lor, dar foarte critici faţă de alţii. Fariseii sunt foarte suspicioşi faţă de alţii şi nu pot crede că cineva ar putea face ceva cu un motiv altruist – pentru că ei înşişi sunt foarte egoişti. Dacă eşti un fariseu, te vei trezi că atribui motive greşite binelui pe care-l fac alţii şi că eşti critic faţă de aceia pe care alţii îi apreciază.
TRĂSĂTURA 9
Fariseii sunt foarte neglijenţi în vorbire
Dar fariseii… au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!” (Matei 12:24)
Fariseii spun vorbe aspre şi dureroase despre alţii în mod nepăsător şi emit
judecăţi despre ceilalţi în vorbirea lor. Imaginează-ţi, să-L numească pe Fiul lui Dumnezeu „domnul demonilor”!
Cum a răspuns Isus acelei critici răutăcioase a fariseilor? Isus a răspuns spunând: „Oricui va vorbi împotriva omului, îi va fi iertat; dar oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Matei 12:32). Isus i-a iertat pe acei farisei (ca un Om). Dar Dumnezeul din ceruri nu i-a iertat.
Când păcătuim împotriva cuiva, sunt două elemente ale acelui păcat – (1) un element orizontal – împotriva celeilalte persoane; şi (2) un element vertical – împotriva lui Dumnezeu. Acea persoană trebuie să te ierte; şi Dumnezeu trebuie de asemenea să te ierte, dacă e ca păcatul tău să fie şters. Dar înainte ca Dumnezeu să ierte pe cineva, acea persoană trebuie mai întâi să se pocăiască. Deci, chiar dacă o fiinţă umană îţi iartă elementul orizontal al păcatului tău, tu tot te vei confrunta cu judecata lui Dumnezeu pentru elementul vertical al păcatului tău, până când te pocăieşti şi ceri iertarea Lui. Dacă unul din acei farisei s-ar fi dus la Isus mai târziu şi I-ar fi spus: „Doamne, îmi pare rău că te-am numit Beelzebul. Te rog să mă ierţi” şi apoi I-ar fi cerut lui Dumnezeu să-l ierte, numai atunci păcatul lui ar fi fost şters şi nu altfel. Isus ne-a avertizat că la judecata finală vom fi condamnaţi prin cuvintele pe care le-am spus (Matei 12:37).
Ai vreo boală care nu se vindecă în ciuda tuturor rugăciunilor şi a tratamentului medical? Este posibil să nu fi dat ascultare poruncii lui Dumnezeu din Psalmul 105:15 „nu vă atingeţi de unşii mei şi nu faceţi niciun rău prorocilor Mei”? Ai vorbit ceva în mod nepăsător despre un frate evlavios? Poate de aceea boala ta nu este vindecată. Poate că ai judecat în mod neglijent oameni care sunt de zece mii de ori mai sfinţi decât eşti tu şi care au făcut de zece mii de ori mai mult pentru Dumnezeu decât ai făcut tu. Numai pocăinţa şi cererea iertării de la acea persoană îţi va aduce vindecarea.
TRĂSĂTURA 10
Fariseii îşi neglijează responsabilităţile familiale în numele religiei
„De ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” ….Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş fi putut ajuta, l-am dăruit lui Dumnezeu”, acela nu va mai cinsti pe tatăl său sau pe mama sa” (Matei15:1-9).
Fariseii au anulat porunca lui Dumnezeu de a cinsti părinţii, spunînd că o nu mai e necesar ca o persoană să-şi mai ajute părinţii aflaţi în nevoie dacă şi-a dat banii în visteria templului. Lasă-l pe tatăl sărac să fie bolnav şi să moară, pentru că fiul lui „sfânt” şi-a dat banii în lucrarea misionară!!
Un echivalent al timpului modern ar fi ceva de genul: Fariseul i-ar spune soţiei:
„Trebuie să merg la adunarea bisericii din această seară, aşa că nu te pot ajuta la treburile casei”. Sau ar putea sta dimineaţa cu Biblia lui studiind despre cortul întâlnirii (în Exodus 25), cerându-I lui Dumnezeu să-i vorbească, în timp ce soţia lui se luptă să pregătească copiii pentru şcoală, preparându-le micul dejun şi îngrijind de un alt copilaş plângăcios. Domnul va încerca să-i spună acestui fariseu:
„Închide-ţi Biblia şi uită de „studiul cortului” şi du-te să-ţi ajuţi soţia în bucătărie!” Dar el nu-L poate auzi pe Dumnezeu deoarece urechile lui fariseice au devenit surde la vocea lui Dumnezeu.
O parte majoră a spiritualităţii noastre este să ne asumăm responsabilitatea pentru orice activitate care necesită să fie făcută acasă. „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).
TRĂSĂTURA 11
Fariseii se ofensează uşor
Atunci, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire, auzind cuvântul acesta?” Şi El, răspunzând, le-a zis: „…Lăsaţi-i…” (Matei 15:12-14)
Când Isus i-a corectat pe farisei în ce priveşte faptul că-i învăţau pe oameni să-şi necinstească părinţii (aşa cum am văzut mai sus), aceştia s-au ofensat. Fariseii se ofensează uşor de orice cuvânt de mustrare sau de corectare pe care Domnul poate că îl dă printr-un frate bătrân. Una din lecţiile de grădiniţă din viaţa creştină este să biruieşti „ofensarea”. Nu e nicio speranţă că vei fi vreodată eliberat de fariseism, dacă nu cauţi să te eliberezi total de a te simţi ofensat când eşti corectat.
Cunosc oameni care au fost odată în biserica noastră şi care au fost atât de ofensaţi de anumite corectări pe care le-au primit, încât au părăsit biserica cu totul. Astăzi rătăcesc prin sălbăticie şi este foarte posibil să fie pierduţi pentru veşnicie. Te pot asigura că, la fel ca fariseii, şi tu te poţi afla pe calea către iad, dacă te-ai simţit ofensat de vreo corectură pe care ai primit-o.
Isus le-a spus ucenicilor „să-i lase”. Noi nu trebuie să mergem după fariseii ofensaţi, încercând să-i aducem înapoi în biserică. Trebuie să-L ascultăm pe Domnul şi să-i lăsăm singuri. Dacă se pocăiesc, pot veni înapoi la Domnul şi în biserică. Nu altfel.
TRĂSĂTURA 12
Fariseii sunt orbi spiritual
Isus a spus: „sunt nişte călăuze oarbe ale orbilor; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14).
Fariseii sunt mari învăţaţi ai Bibliei. Dar ei sunt orbi spiritual şi de aceea nu au nicio revelaţie asupra realităţilor spirituale. Şi când aceşti lideri orbi conduc alţi oameni orbi, Isus a spus că „amândoi vor cădea în groapă (iad)”, ei înşişi şi cei care îi urmează (15:14).
Nu urma niciodată un om orb. Asigură-te că liderul bisericii tale este un om cu viziune spirituală, care iubeşte poporul lui Dumnezeu. Lipsa dragostei este cea care cauzează orbire spirituală şi îi face pe predicatori să predice într-un mod în care îi condamnă pe oameni. Un om care Îl iubeşte pe Isus îl înţelege atât de clar pe Domnul, încât Îl poate înălţa pe Isus în predica Lui şi ţi-L poate arăta şi ţie. Un astfel de lider este cel pe care ar trebui să-l urmezi şi să doreşti să-i fi asemenea.
TRĂSĂTURA 13
Fariseii sunt ipocriţi
„Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia” (Luca 12:1).
Cuvântul „ipocrit” este un cuvânt grecesc importat în limba engleză şi înseamnă
„actor”. Dacă ai fi fost în Grecia primului secol şi i-ai fi întrebat pe oameni unde erau toţi ipocriţii, ei ţi-ar fi răspuns: „La teatru”. Ipocriţii vin pe scenă şi îşi pun în practică ipocrizia (actoria) pentru câteva ore şi apoi se duc acasă să-şi trăiască viaţa normală.
Într-un film Hollywoodian un om poate juca rolul lui Ioan Botezătorul şi, pentru o vreme, se poate purta foarte sfânt pentru că este expert în actorie. Dar în viaţa lui reală poate să fie un beţiv şi un curvar.
Astăzi, majoritatea ipocriţilor se găsesc în biserici, unde ei de asemenea îşi joacă
rolul câteva ore duminica dimineaţa. Ei fac ceva măreţ acolo, lăudându-L pe Domnul în acel timp, în fiecare Duminică. Dar dacă ar fi să te duci pe la ei pe acasă, ai descoperi curând că duminica dimineaţa ei joacă doar un rol. În viaţa lor normală, acasă, ei nu Îl laudă pe Dumnezeu, ci se plâng, murmură, bârfesc şi se ceartă unul cu celălalt.
Eşti tu aşa – jucând un rol ca alţii să te vadă în întâlnirile bisericii, dar de fapt eşti o persoană foarte diferită la birou şi acasă la tine?
TRĂSĂTURA 14
Fariseii caută să-i prindă pe alţii în cuvintele lor
Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „oare este îngăduit unui soţ să-şi lase soţia pentru orice motiv?” (Matei 19:3).
Fariseii caută să-i prindă pe oameni în ceea ce spun ca să-i acuze înaintea altora.
Ei pot să-ţi pună întrebări să te încerce şi chiar să te încurce. Citim în Matei 22:15 că „fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă prin cuvintele Lui” (Vezi şi Luca 11:54).
Şi eu am avut experienţe similare. Uneori, credincioşi din unele biserici (care se simt condamnaţi de ceea ce predic şi doresc să mă acuze de erezie) m-au vizitat şi mi-au pus întrebări ca să mă prindă cu vreun cuvânt pe care l-aş putea spune. Nu sunt interesaţi să se elibereze de păcat în viaţa lor, ci doar să găsească greşeli în alţii. Exact aşa erau şi fariseii. Ei scoteau cuvintele lui Isus din context şi Îl acuzau de erezie. Fariseii zilelor moderne mi-au întors de asemenea cuvintele într-o manieră asemănătoare.
Dacă iubim pe cineva, întotdeauna vom argumenta cum se poate mai bine ceea ce spune. Vom spune: „Poate că am înţeles greşit ceea ce a spus. Probabil că glumea.” etc.. Totuşi un fariseu nu va face niciodată un astfel de rabat pentru nimeni. Este scris despre Isus că „Nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite” (Isaia 11:3). Acesta este exemplul pe care fiecare om cu frică de Dumnezeu îl va urma.
TRĂSĂTURA 15
Fariseii sunt cruzi
„Poporul acesta mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).
Inima unui fariseu este crudă deoarece este departe de Dumnezeu. Dacă apropii untul de foc se va topi imediat. Dar dacă-l pui în frigider, se va întări. Poate ajunge tare ca piatra, astfel că vei avea nevoie de o mică daltă ca să tai din el. Inima unui fariseu este aşa. Dumnezeu este un foc şi dacă trăieşti aproape de El inima ta va fi întotdeauna moale. Chiar şi stâncile se vor topi în prezenţa lui Dumnezeu.
Dacă eşti aspru faţă de ceilalţi, poţi fi sigur că trăieşti departe, departe de Dumnezeu. Fariseii erau duri cu alţii pentru că erau la milioane de mile depărtare de Dumnezeu. Fariseii Îl cinstesc pe Dumnezeu cu buzele şi cântă cântări frumoase de laudă, „O, Doamne, Tu eşti vrednic”, etc.. Dar nu se judecă pe ei înşişi. O persoană care Îl ascultă pe Dumnezeu se va judeca pe sine înseşi întotdeauna şi niciodată nu-i va judeca pe ceilalţi – acesta este un semn al omului care are o inimă moale.
Am observat însă că, deşi fariseii sunt foarte aspri cu oamenii, mulţi dintre ei sunt delicaţi cu membrii familiei lor. Ei fac reguli pentru alţii dar nu vor impune
acele reguli membrilor din propria familie. Sunt plini de părtinire şi ipocrizie.
Trebuie să avem convingeri. Eu am propriile mele convingeri cu privire la ceea ce îmi permit să deţin sau să fac. Dar nu-mi impun convingerile mele altora în aspecte în care Scriptura păstrează tăcerea. Nu le spun oamenilor dacă să aibă sau nu un televizor. Cred că o conexiune Internet este mult mai periculoasă decât orice televizor. Avertizez oamenii cu privire la pericolele amândurora dintre aceste două aplicaţii tehnice. Dar nu fac reguli pentru alţii, cum fac fariseii. Cunosc farisei care le-au spus altora ca niciodată să nu achiziţioneze astfel de echipamente, dar mai târziu au trebuit să-şi înghită cuvintele, când ei înşişi au fost nevoiţi să-şi cumpere computere.
TRĂSĂTURA 16
Fariseii nu pot aprecia lauda cu voce tare în public
Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut… pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie (Matei 21:15).
Fariseii sunt deranjaţi când oamenii îşi ridică vocile ca să-L laude pe Dumnezeu. Ei cred că venerarea lui Dumnezeu presupune ca oamenii să fie tăcuţi în prezenţa Lui sau cel puţin discreţi în lauda lor. Totuşi, Isus S-a bucurat când i-a auzit pe copii înălţând laude lui Dumnezeu pentru că îi aminteau de rai! Raiul este un loc unde e o laudă continuă şi tare – uneori la fel de tare ca tunetul (Apocalipsa 19:6). Nu am ajuns încă la acel nivel de decibeli în întâlnirile noastre de laudă. Dar aceasta este ţinta noastră. Fariseii vor fi deranjaţi şi dacă cineva spune „Amin” sau
„Aleluia” ca răspuns la ceva ce acel cineva aude într-un mesaj!! Se uită în jur să vadă cine a exclamat. Ei cred că astfel de cuvinte n-ar trebui rostite într-o adunare de biserică! Ei consideră că toată lumea ar trebui să stea la întânirile bisericii ca şi cum ar fi la un serviciu funeral. Privindu-i în timp ce cântă, ai putea crede că ei încă n-au auzit că Isus a înviat din morţi!!!
TRĂSĂTURA 17
Fariseii deţin o cunoaştere fără ascultare
Isus a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac” (Matei 23:2,3).
În Matei 23,Isus a expus mai multe trăsături ale fariseilor decât găsim în orice alt capitol din Biblie. Matei 23 este un capitol total opus capitolului 1 Corinteni 13. Să fii condus de Lege este opusul călăuzirii de Dragostea Divină prin Duhul Sfânt. Aşa că, dacă dorim să fim conduşi din fariseism şi legalism către o viaţă de dragoste Divină, trebuie să studiem cu atenţie Matei 23.
Fariseii stau în scaunul lui Moise, ceea ce înseamnă că au fost la colegii Biblice, şi-au luat doctoratul şi au o mulţime de cunoştinţe exacte. Isus chiar le-a spus ucenicilor Lui să facă tot ceea ce i-au învăţat fariseii. Deci, ceea ce fariseii învăţau trebuie să fi fost corect. Dar ei nu ascultau de ceea ce ştiau a fi drept.
Cunoaşterea este un lucru foarte folositor, dar poate fi de asemenea foarte periculos. Numai cunoaşterea însoţită de ascultare va aduce viaţă spirituală. Cunoaşterea fără ascultare aduce, însă, moarte spirituală. Este mai bine să n-ai nicio cunoaştere, decât să ai cunoaştere şi să nu asculţi. Cunoaşterea poate fi comparată cu mâncarea pe care o mâncăm, iar procesul digestiv este ascultarea. Numai când mâncarea este digerată, ea devine parte din trupul nostru – Orezul şi curry sunt transformate în carne şi oase – un miracol care nu e mai mic decât apa transformată în vin. Şi trupurile noastre săvârşesc în fiecare zi acest miracol!!
Dar dacă mâncarea pe care o mâncăm nu este digerată, atunci acea mâncare ne poate ucide – deoarece mâncarea nedigerată se va descompune în stomacul nostru şi ne îmbolnăveşte. Ai observat că atunci când vomiţi, mâncarea care iese din stomacul tău miroase greu şi are gust de putreziciune? Poate să fi fost un pui cu curry delicios când ai mâncat. Dar a avut un gust foarte diferit când l-ai vomitat. Exact acelaşi lucru se întâmplă când acumulăm cunoaştere şi nu ascultăm. Şi de aceea mulţi creştini duhnesc din punct de vedere spiritual. Cei care miros mai mult sunt aceia care deţin maximum de cunoştinţe şi cea mai mică măsură de ascultare. Fariseii sunt aşa. Dar partea tristă este că ei înşişi nu realizezază că miros greu. O persoană spirituală însă simte acea putoare foarte repede. Un om duhovnicesc poate discerne un fariseu în cinci minute de conversaţie cu acesta. Ochii lor sunt ori trufaşi, ori plini de adulter (Proverbe 6:17; 2Petru 2:14). Multe femei care au trăit o viaţă de flirt, în zilele când nu erau întoarse la Dumnezeu, nu şi-au curăţat complet spiritul după convertire. Rezultatul este că şi după 20 de ani de la convertire, ochii lor sunt încă fâşneţi. Spun tuturor tinerilor: Staţi departe de astfel de surori.
TRĂSĂTURA 18
Fariseii nu practică ceea ce predică
„Cărturarii şi fariseii …. zic şi nu fac” (Matei23:3).
Acest verset este opusul celui din Faptele Apostolilor 1:1 unde este scris despre Isus că „a început să facă (mai întâi) şi (apoi) să înveţe”. Fariseii învăţau pe alţii dar ei nu făceau. Ei nu practicau ceea ce predicau. Isus, însă, mai întâi a făcut şi apoi a predicat numai ceea ce El deja făcuse!! Acestea sunt două spirite opuse. Cei care au spiritul fariseilor vor construi biserica prostituată Babilonul. Şi cei care au Spiritul lui Hristos vor zidi biserica mireasa Ierusalim.
Niciodată Isus n-a predicat ceea ce n-a făcut mai întâi. Cât de mult crezi că I-a luat lui Isus să pregătească Predica de pe Munte – (Matei Capitolele 5, 6 şi 7) – cea mai frumoasă predică pe care a predicat-o vreodată cineva? I-a luat 30 de ani să pregătească acea predică. Ea a izvorât din viaţa Lui şi nu doar din mintea Lui.
Când ţii o predică pe care ai auzit-o de la altcineva, acea predică vine doar din mintea ta. Este simplă cunoaştere. Nu e nici viaţă, nici ungere în ea. Dacă doreşti să predici aşa cum a predicat Isus, atunci trebuie mai întâi să trăieşti Cuvântul şi apoi să-l predici. Unii oamenii m-au întrebat: „Frate Zac, pot să ţin predicile tale în lucrarea mea?” Şi le-am spus: „Da, dacă mai întâi le trăieşti şi eşti sincer să recunoşti de unde le-ai luat”. Dumnezeu spune: „Cine a fost de faţă la sfatul Domnului, ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit? …. Eu n-am trimis pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit” (Ieremia 23:17, 18, 21).
Când predici mesajul altcuiva, fără ca tu însuţi să-l fi trăit mai întâi, sau fără să le spui oamenilor de unde îl ai, tu doar cauţi propria ta onoare. Acesta este un obicei periculos şi poate duce la moartea ta spirituală, pentru că Dumnezeu a spus:
„De aceea, iată,” zice Domnul, „sunt împotriva prorocilor care îşi fură unul altuia cuvintele Mele.” „Iată,” zice Domnul, „sunt împotriva prorocilor care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu” (Ieremia 23:30, 31).
De 30 de ani fac tot ce-mi stă în putinţă să mă asigur că predic numai ceea ce am practicat mai întâi în propria mea viaţă. Să vă dau un exemplu: Nicăieri n-am predicat oamenilor îndemnul de a merge ca misionari în Nordul Indiei. De ce n-am făcut aceasta când e nevoie de sute de misionari în Nordul Indiei? Numai pentru că eu însumi n-am trăit niciodată ca misionar în Nordul Indiei.
Ascultaţi acum ce spun şi vedeţi dacă nu e adevărat: Aproape fiecare lider de
societate misionară evanghelică din India trăieşte în confortul din Sudul Indiei şi îi provoacă pe alţii să meargă misionari în Nordul Indiei. Aceşti lideri îşi trimit copiii la şcoli şi colegii din Sudul Indiei. Dar le spun misionarilor din satele îndepărtate din Nordul Indiei (unde nu sunt şcoli) să-şi trimită copiii în unele pensioane şi mai îndepărtate. Nu sunt aici să-i judec pe aceşti lideri, pentru că Dumnezeu este Judecătorul lor. Dar spun aceasta ca să arăt că nu voi urma niciodată exemplul lor. Aş fi un fariseu dacă aş predica aşa cum o fac ei, pentru că aş cere altora să facă ceea ce eu însumi nu fac. Numai cineva care a trăit în Nordul Indiei şi şi-a crescut copiii în circumstanţele grele de acolo are dreptul să spună altora să facă acelaşi lucru. Tot restul sunt farisei. Acest principiu se aplică de asemenea în multe alte domenii.
Nu predica niciodată ceea ce tu nu ai făcut. Nu încerca să-i sfătuieşti pe părinţii care au adolescenţi cum să-i crească, dacă tu însuţi nu ţi-ai crescut copiii corect. Ar fi la fel de prostesc ca şi cum un burlac le-ar spune unor părinţi cum să-şi crească copiii. De cele mai multe ori îi putem binecuvânta pe alţii doar rugându-ne pentru ei şi ţinându-ne gura închisă atâta timp cât ni se cere un sfat.
Poţi preda chimia fără să studiezi mai întâi chimia? Nu. Dacă tu ai o pregătire în limba engleză, poţi preda engleza. Acesta este un adevăr atât de simplu, încât îl ştie fiecare profesor. Dar fariseii nu înţeleg ceva atât de simplu.
TRĂSĂTURA 19
Fariseii leagă sarcini grele asupra altora
„Ei leagă sarcini apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte” (Matei 23:4).
Fariseii încearcă să pară spirituali predicând standarde înalte pe care alţii să le urmeze, dar pe care ei înşişi nu le urmează.
Mi-amintesc de o tabără de tineret ţinută cu mulţi ani în urmă, la care eu am fost unul dintre cei doi vorbitori. Celălalt vorbitor a spus că fiecare trebuie să-I ofere lui Dumnezeu 10% din timpul lui (pe principiul zeciuielii), însemnând că fiecare ar trebui să petreacă 2 ore şi 24 de minute în fiecare zi în citirea Bibliei şi în rugăciune. În timpul întrebărilor care au urmat, unul din tineri l-a întrebat deschis pe celălalt frate: „Frate, tu petreci 2 ore şi 24 de minute în fiecare zi în citirea Bibliei şi în rugăciune?” A răspuns spăşit: „Nu”. Toată lumea a văzut atunci că era un fariseu ipocrit, care lega sarcini grele altora pe care el însuşi nu le purta. Acesta este doar un exemplu.
Sunt oameni care îi îndeamnă pe alţii să dea lui Dumnezeu 10% din venitul lor, dar care ei înşişi nu fac aceasta. Sunt farisei ipocriţi. Lumea creştină este plină de predicatori fariseici care fixează standarde imposibile înaintea altora, dar pe ca care ei înşişi nu şi le asumă. Aceştia sunt predicatorii care construiesc Babilonul şi care distrug lucrarea lui Dumnezeu. Ei folosesc Cuvântul lui Dumnezeu ca să-i împovăreze pe oameni, în loc să-i binecuvânteze.
Iubesc versiunea traducerii versetului Matei 23:4 care sună astfel: „În loc să vă dea Cuvântul lui Dumnezeu ca mâncare şi băutură cu care să vă ospătaţi din Dumnezeu, ei îl împachetează în maldăre de reguli, încărcându-vă ca pe animalele de povară. Se delectează privindu-vă cum vă împleticiţi sub aceste greutăţi, şi nici nu s- ar gândi să ridice un deget ca să vă ajute.” (Message Translation)
Astfel de predicatori îi tratează pe copiii lui Dumnezeu ca pe măgarii care trebuie să care poveri grele. Acelaşi mesaj din Biblie poate fi predicat în 2 feluri – ca o povară sau ca o binecuvântare. Totul depinde de predicator.
Datorită predicatorilor fariseici, mulţi tineri sunt sătui să participe la adunările bisericii. Isus predica din acelaşi Vechi Testament din care predicau fariseii. Dar El elibera oamenii cu acele Scripturi, în timp ce fariseii îi legau cu lanţuri şi mai grele cu aceleaşi Scripturi. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi când predică fariseii.
TRĂSĂTURA 20
Fariseii caută să primească onoarea de la oameni
„Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5)
Isus a spus că fariseii se roagă tare stând la colţurile străzii (Matei 6:1). Isus a exagerat în mod evident aici – dar cu un scop. Era un mare maestru al hiperbolizării ori de câte ori dorea să sublinieze o idee importantă. A vorbit de oameni având o bârnă în ochi şi de unii care înghit cămile! Am căutat şi eu să urmez exemplul lui Isus în ce priveşte exagerarea unui anumit aspect ca să ajung la ideea principală. Categoric nu trebuie să exagerăm atunci când oferim un raport al unei situaţii. Nu trebuie să spunem: „200 de oameni au venit la întâlnirea mea când, în realitate, au fost numai 150″! Dar tipul de exagerare folosit de Isus ca să ajungă la o idee anume este foarte valoros.
Isus a vorbit odată despre farisei care se roagă ca să primească cinste de la oameni. Oare nu ne-am rugat cu toţii în public ca să căpătăm cinste de la alţii? Adesea am fost atenţi în timp ce ne rugam să auzim dacă spune cineva vreun
„Aleluia” sau vreun „Amin” la rugăciunea noastră. Acesta este fariseisim pentru că atunci noi ne-am rugat oamenilor şi nu lui Dumnezeu. Trebuie să ne curăţim de acest păcat.
Se întâmplă ca predicatorii să predice ca să obţină onoare? Mă judec pe mine însumi după fiecare predică să văd dacă am căutat să-I plac lui Dumnezeu sau oamenilor şi să văd dacă pot îmbunătăţi calitatea predicării mele. Orice bucătar doreşte să perfecţioneze calitatea mâncării lui. Din nefericire, însă, sunt foarte puţini predicatori care să caute să-şi perfecţioneze calitatea predicării. De aceea, majoritatea predicatorilor sunt întotdeauna plictisitori. Sunt suficient de îngâmfaţi să-şi imagineze că oferă predici puternice, unse. Nici măcar nu-şi consultă soţiile cu privire la predicarea lor. În timpul acestor ani care au trecut, am căutat să mă perfecţionez continuu în modul de predicare pentru că doresc să predic în acelaşi mod captivant în care predica Isus şi cu acelaşi foc şi aceeaşi pasiune pe care le avea El.
Mai sunt şi ale domenii în care suntem tentaţi să căutăm onoarea de la oameni. Poţi scrie rapoarte ale activităţii tale, nu ca să-L glorifici pe Dumnezeu, ci ca să-i impresionezi pe alţii cu ceea ce faci tu pentru Dumnezeu. În bisericile noastre, de când am început în 1975, n-am trimis nimănui vreun raport sau vreo fotografie din lucrarea noastră, niciunde în lume. Am simţit că e suficient dacă Dumnezeu ştie ce facem noi.
Căutarea onoarei de la oameni este unul din păcatele despre care nu se vorbeşte niciodată în majoritatea bisericilor. Căutarea onoarei este ceea ce o face pe o persoană să fie fariseu. Şi fariseii vor construi numai Babilon.
Ca să zidim adevărata biserică a Domnului nostru Isus Hristos trebuie să ne curăţim pe noi înşine de căutarea onoarei de la oameni.
TRĂSĂTURA 21
Fariseii cred că sfinţenia stă în stilul de îmbrăcăminte al cuiva
„Fariseii… îşi fac filacteriile late (cutiuţe conţinând texte din Scriptură purtate pe frunte), îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi” (Matei 23:5)
O altă caracteristică a fariseilor este să se fălească cu „sfinţenia” hainelor lor!!
Dumnezeu le spusese israeliţilor să-şi facă un ciucure (o legătură de fire strânse la un capăt şi lăsate libere la celălalt capăt) la colţurile veşmintelor lor, legat cu un fir albastru – pentru ca, de fiecare dată când vedeau acel ciucure, să-şi amintească de poruncile lui Dumnezeu care au venit din ceruri (Numeri 15:38).
Fariseii îşi făceau ciucurii puţin mai lungi decât ai celorlalţi. Ei se puteau făli că, în timp ce ciucurii altora erau lungi de doar 7 cm, ai lor erau lungi de 14 cm – dovedind că ei erau mai sfinţi!!
Sunt mulţi farisei astăzi care se fălesc cu hainele „sfinte” pe care le poartă!! Cineva mi-a dat odată o cămaşă Hawaiană viu colorată. Ce aţi crede despre mine dacă m-aţi vedea purtând acea cămaşă? Ar şoca pe unii creştini. Acest fel de reacţie ar descoperi fariseimul lor. Avem atât de multe idei care sunt total opuse lui Hristos
– pentru că nu medităm suficient asupra Scripturilor. Ne temem de ceea ce vor gândi oamenii despre noi dacă purtăm o anumită culoare la cămaşă. Dar sfinţenia lui Isus nu stătea în hainele Lui.
Fariseii îi observă cu atenţie pe alţii ca să vadă ce poartă – haine, pantofi, cercei, etc. – ca să găsească ceva să critice. Au ochi de vultur pentru astfel de chestiuni.
Isus a vorbit împotriva bărbaţilor care poartă „haine moi” (în original „malako” (gr.) care, în traducere, înseamnă efeminate)(Matei 11:8). Şi Duhul Sfânt le îndeamnă pe femei să se îmbrace „modest, discret şi simplu” (1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3). Mai mult decât atât, sfinţenia nu se regăseşte în hainele pe care le purtăm. Sfinţenia este în primul rând interioară.
TRĂSĂTURA 22
Fariseii iubesc poziţiile şi titlurile de onoare
„Le place locul dintâi la ospeţe şi scaunele dintâi în sinagogi; le plac salutările prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: „Rabi! Rabi!” (Matei 23:6-8).
Fariseii iubesc cinstea de a deveni mai-marii unei biserici. Şi soţiile fariseice ale bătrânilor sunt de asemenea mândre de cinstea pe care o are soţul lor. Dacă ai cea mai mică fărâmă de mândrie că eşti bătrân într-o biserică sau că soţul tău este un bătrân, atunci eşti în mod sigur un fariseu de primă mână. Astfel de bătrâni nu pot construi decât Babilon. Nu e nicio diferenţă între fariseii acelor zile, care iubeau să fie numiţi „rabi”, şi fariseii de azi, care iubesc să fie numiţi „Pastor”, „Reverend”,
„Prea Sfinţit”, „Părinte” şi toate celelalte titluri ridicole pe care liderii creştini şi le- au pus singuri. Poţi avea acest spirit chiar dacă te numeşti numai „Frate” – dar cu
„F” mare. Astfel de farisei iubesc să stea pe platforme şi în toate ceremoniile publice să fie recunoscuţi ca „Pastori”.
Acum câţiva ani am primit o scrisoare de la un Seminar Biblic din USA care-mi oferea un doctorat onorific pentru lucrarea mea pe Internet şi pentru toate cărţile pe care le-am scris. Mi-au cerut doar să completez un formular şi să-l returnez. N- am răspuns niciodată. Ar fi fost interesat Isus să obţină un doctorat onorific? Bineînţeles că nu.
Pasajul de mai sus continuă spunând: „Voi să nu vă numiţi Rabi, fiindcă unul singur este Îndrumătorul vostru: Hristos; şi voi sunteţi fraţi. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi îndrumători, căci Unul singur este Îndrumătorul vostru: Hristosul. Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat” (Matei 23:8-12).
Mulţi credincioşi din bisericile noastre au încercat să mă pună să am grijă de viaţa lor. Mă întreabă pe mine ce ar trebui să facă. Refuz să le spun. Le comunic
ideile mele şi apoi le spun: „Acum mergeţi şi întrebaţi-L pe Dumnezeu mai întâi dacă ar trebui sau nu să faceţi cum spun eu. Dacă El nu vă dă pace cu privire la răspunsul meu, aruncaţi atunci sfatul meu şi faceţi ce vă spune Dumnezeu să faceţi. Singurul vostru lider trebuie să fie Hristos.”
Sunt mulţi lideri de biserici care nu urmează învăţătura lui Hristos în acest domeniu, ci adoră să le spună oamenilor cum să-şi conducă viaţa privată. Astfel de bătrâni sunt farisei care construiesc Babilonul. Ei înşişi sunt sub lege şi îşi aduc şi turma sub lege. Ei nu cunosc libertatea Duhului, pentru că iubesc titlurile, poziţia şi onoarea.
TRĂSĂTURA 23
Fariseii îi corup pe alţii
„Dar vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei care vor să intre, nu-i lăsaţi să intre” (Matei 23:13).
Oamenii tineri, sinceri care devin credincioşi sunt stricaţi de către liderii fariseici. Poate că aceşti tineri au avut o mare râvnă să biruiască păcatul şi să trăiască pentru Dumnezeu, atunci când au fost pentru prima dată convertiţi. Dar apoi îi văd pe liderii lor suiţi pe platforme înalte ca actorii de film, predicând şi colectând o mulţime de bani de la oameni „în Numele lui Isus”, şi folosind acei bani ca să trăiască în viaţa lor privată la fel ca actorii de film. Astfel, aceşti tineri, care începuseră dorind să-L urmeze pe Isus şi să trăiască la fel ca El, sfârşesc acum dorind să trăiască exact la fel ca acei predicatori faimoşi. Şi-şi imaginează că, dacă sunt credincioşi, atunci într-o zi şi ei vor deveni faimoşi şi vor putea să trăiască la fel ca actorii de film. Iată cum aceşti lideri fariseici îi corup şi îi împiedică să-L urmeze pe Isus şi să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Tinerilor de astăzi le lipsesc modelele bune de urmat. Din nefericire, cu greu poate spune vreun predicator din timpul nostru: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1; Filipeni 3:17). Aşa că le spun tinerilor: Priviţi la Isus şi urmaţi Exemplul Lui. Şi dacă găsiţi pe cineva care Îl urmează în mod hătărât pe Isus uitaţi-vă atunci şi la el şi urmaţi şi exemplul lui.
TRĂSĂTURA 24
Fariseii profită de oamenii săraci
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor…” (Matei 23:14)
Nu ştim cum anume fariseii „mâncau” casele văduvelor. Poate că presau văduvele sărace să-şi dea averile pentru „lucrarea Domnului”, spunându-le că Dumnezeu le va binecuvânta pentru aceasta – şi apoi intrau ei înşişi în posesia acelor averi. Astfel, ei le „făceau pe văduve prada lor”, aşa cum judecătorii nedrepţi ai lui Israel făcuseră în urmă cu 700 de ani (Isaia 10:2).
Exact aceeaşi exploatare a săracilor se întâmplă şi în secolul 21. Predicatorii creştini de televiziune sunt recunoscuţi prin faptul că îndeamnă văduvele sărace şi pensionarii să le dea sume mari de bani, asigurându-i că „Dumnezeu vă va binecuvânta şi vă va vindeca de bolile voastre, dacă daţi bani pentru lucrarea mea” . Cum majoritatea văduvelor şi pensionarilor au multe boli şi alte probleme, predicatorii TV cunosc cum să-i exploateze în propriul lor beneficiu. Ei folosesc orice şiretlic şi multe apeluri emoţionante şi versete din Biblie ca să stoarcă bani de la aceşti oameni săraci. Văduvele sărace îi cred pe aceşti înşelători lacomi şi le trimit măruntele lor economii. Dar, în realitate, predicatorii folosesc aceşti bani ca
să trăiască ei înşişi la un standard foarte ridicat – cumpărându-şi avioane personale, proprietăţi, etc.
Acest model de escrocare a săracilor a început recent în America dar s-a răspândit în întreaga lume, regăsindu-se acum şi printre mulţi predicatori indieni. Astfel de farisei sunt hoţi şi tâlhari în plină zi.
Ce mărturie a avut Pavel de a putut spune către sfârşitul vieţii sale: „N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni” (2 Corinteni 7:2) ! Aceasta ar trebui să fie mărturia fiecărui slujitor al lui Dumnezeu la sfârşitul vieţii lui.
Este rău şi demonic să profiţi de credincioşii săraci – în orice fel.
TRĂSĂTURA 25
Fariseii fac rugăciuni lungi, impresionante în public
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că… de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare pedeapsă” (Matei 23:14).
Am observat, de-a lungul anilor, că aceia care fac cele mai lungi rugăciuni în public sunt oameni care nu se roagă în singurătate. Ei toţi sunt farisei. Următoarea dată când auziţi pe cineva ţinând un discurs îndelungat într-o rugăciune publică, recunoaşteţi că este un fariseu. La un timp de rugăciune publică, dacă liderul cere ca fiecare să-şi limiteze rugăciunea la unul sau două minute, toată lumea trebuie să facă aşa. Dar fariseii nu vor asculta, nici nu se vor supune. Ei simt că rugăciunile lor trebuie să fie mai lungi decât ale celorlalţi. Singurul motiv este aroganţa lor, mândria şi opinia lor fantastic de înaltă despre ei înşişi!
Biblia porunceşte ca fiecare predicator să „prorocească după măsura lui de credinţă” (Romani 12: 6). Acest lucru înseamnă că lungimea predicilor noastre trebuie să fie proporţională cu maturitatea vieţii noastre spirituale. Însă, 90% dintre liderii de biserici pe care i-am întâlnit ţin predici lungi, plictisitoare şi desconsideră această poruncă în fiecare Duminică. Încă o dată, singura cauză a unei asemenea neascultări este opinia lor fantastic de înaltă despre ei înşişi!
TRĂSĂTURA 26
Fariseii se implică în lucrarea misionară şi îi fac pe oameni copii ai iadului de două ori mai răi
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit şi, când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă” (Matei 23:15).
Fariseii pot fi misionari, însă aşa-numiţii „convertiţi” merg în iad deoarece ei nu-i aduc la pocăinţă şi credinţă autentică.
Fariseii se pot angaja în „lucrări religioase” de amploare (o implicare în mod fundamental diferită de a face voia lui Dumnezeu) – şi chiar cu mare sacrificiu. Ei pot deveni „lucrători creştini permanenţi”, dar convertiţii lor vor fi copii ai iadului de două ori mai răi – pentru că ei nu predică pocăinţa şi îi asigură pe oamenii care nu s-au întors niciodată de la căile lor păcătoase că sunt născuţi din nou doar pentru că ei „cred”. De asemenea, ei îi conving pe oameni că sunt plini cu Duhul Sfânt (când nu sunt) doar pentru că au bolborosit un limbaj neînţeles – care este total diferit de darul autentic al vorbirii în limbi. În acest fel ei îi fac pe oameni copii de două ori mai răi ai iadului. Aceştia trăiau deja în păcat, ca şi copii ai iadului. Dar acum au fost convinşi de un predicator fariseic că sunt „siguri de veşnicie”, pentru că au repetat cuvintele „magice”: „Doamne Isuse vino în inima mea” – chiar dacă atitudinea lor faţă de păcat nu s-a schimbat. Acum li se spune să se asigure numai
că îşi plătesc zeciuielile regulat şi locul în rai le este asigurat. Aşa ajung să fie despărţiţi de evanghelie. Pentru că acum, când aud un mesaj evanghelic, nu simt că trebuie să-i răspundă, întrucât sunt „asiguraţi de veşnicie”. Ce înşelăciune teribilă are loc în zilele noastre! Le-am spus oamenilor din unele biserici ale noastre că nu sunt născuţi din nou, chiar dacă stau de mulţi ani în mijlocul nostru. Mulţi fraţi bătrâni fariseici au discernământ zero, când vine vorba să evalueze o persoană dacă este sau nu născută din nou. Ei permit tuturor tipurilor de oameni să se alăture bisericilor lor şi aceia sunt cei care le cauzează multe probleme mai târziu.
Unii bătrâni fariseici sunt părtinitori cu săracii. Îi fac pe oamenii săraci să se simtă importanţi în biserică doar pentru că sunt săraci. Şi aceşti bătrâni cred că sunt ca Isus! (Acest tip este opusul predicatorilor părtinitori faţă de bogaţi – Iacov 2:1-4.) Dumnezeu ştia că va exista această tendinţă rea printre „bătrânii super- spirituali” şi de aceea El i-a avertizat pe liderii lui Israel: „Să nu părtineşti pe sărac la judecată” (Exodul 23:3). Arătând o asemenea părtinire şi făcându-i pe aceşti săraci să se simtă importanţi în biserică, doar datorită sărăciei lor, ei îi fac pe aceşti săraci copii ai iadului de două ori mai răi. Isus n-a fost un comunist care a venit să egalizeze bogatul cu săracul. Nici eu nu sunt un comunist. Sunt un creştin. Îi respect pe oamenii care sunt smeriţi şi temători de Dumnezeu, indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci. Însă, mulţi lideri de biserici confundă creştinismul cu comunismul.
Ca biserică, ne putem înşela singuri în două direcţii. O direcţie este să ne imaginăm că suntem o biserică minunată, deoarece avem mulţi oameni bogaţi, educaţi şi cultivaţi în poziţiile cheie din biserica noastră (dar dintre care majoritatea nu sunt evlavioşi). Cealaltă direcţie este să ne imaginăm că suntem o biserică minunată pentru că nu avem oameni bogaţi, educaţi, ci doar o mână de oameni săraci, needucaţi (dar dintre care majoritatea nu sunt evlavioşi)! Ambele biserici sunt babiloniene – având coloratură diferită. Nu-ţi imagina că oamenii săraci sunt toţi duhovniceşti sau că oamenii bogaţi sunt toţi nespirituali. Sărăcia nu este egală cu sfinţenia. Nu-i face pe oameni copii ai iadului de două ori mai răi.
TRĂSĂTURA 27
Fariseii interpretează Scriptura fără revelaţie de la Dumnezeu
„Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: „dacă cineva jură pe templu, nu este nimic, dar dacă jură pe aurul templului, este legat de jurământul lui”. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Şi: „Dacă cineva jură pe altar, nu este nimic; dar dacă jură pe darul de pe altar, este îndatorat”. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe templu, jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel care stă pe el” (Matei 23: 16-22).
Fariseii interpretau Scripturile cu mintea, fără nicio revelaţie de la Dumnezeu. Aşa că ei modificau Cuvântul lui Dumnezeu potrivit propriilor lor idei şi le predicau ca fiind legea lui Dumnezeu. Sunt şi astăzi predicatori fariseici care fac acelaşi lucru. Ei nu înţeleg spiritul din spatele Cuvântului lui Dumnezeu, dar îl predică potrivit literei – şi „litera omoară” (2 Corinteni 3:6). Aceşti predicatori nici măcar nu- şi văd inconsecvenţa, când desconsideră acelaşi cuvânt într-un alt domeniu.
Iată un exemplu. Unii lideri de biserici învaţă că purtatul bijuteriilor este un lux păcătos şi dispreţuiesc orice soră care poartă numai o imitaţie de bijuterie (foarte ieftină). Dar aceiaşi predicatori poate că au cheltuit extrem de mult ca să-şi construiască propria casă având multe adaptări luxoase. Însă ei nu-şi văd inconsecvenţa şi ipocrizia acolo. Îşi uşurează conştiinţa, spunând că Scriptura nu
vorbeşte împotriva folosirii podelelor de marmură dintr-o casă, ci doar împotriva bijuteriilor (1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3)!! Dar, de fapt, Scriptura ne îndeamnă să evităm tot luxul nenecesar.
Sunt multe alte exemple de genul acesta. Astfel de lideri de biserică nu au revelaţia Duhului Sfânt asupra Cuvântului. În schimb, ei interpretează Scriptura în aşa fel încât să fie în avantajul lor şi să-i poată judeca pe alţii
TRĂSĂTURA 28
Fariseii sunt tipicari cu litera legii
„Voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din Lege” (Matei 23:23).
Fariseii iau un aspect minor dintr-o poruncă a Scripturii şi îl accentuează. Ei
„fac din ţânţar armăsar” . În zilele noastre întâlnim foarte multă predicare de acest fel. O asemenea predicare va umple biserica de oameni legalişti care sunt mândri de ascultarea lor în aspectele minore, dar care nu sunt conştienţi de neascultarea lor făţişă în aspectele majore. Isus nu le-a spus fariseilor să nu dea zeciuială din mărar şi chimen etc.. Ceea ce spunea El era că aspectele majore din Legea lui Dumnezeu necesitau o mai mare accentuare decât zeciuiala.
Am cercetat odată în cele patru evanghelii toate subiectele pe care Isus le-a accentuat şi le-am notat: El a predicat despre pocăinţă, sărăcia duhului, blândeţe, puritate, jelirea păcatelor, plătirea taxelor, naşterea din nou, închinarea înaintea lui Dumnezeu în duh, dragostea, smerenia, credincioşia conjugală, despărţirea de tradiţiile omeneşti, etc.. Dar niciodată El n-a vorbit despre cum ar trebui să se îmbrace oamenii sau dacă femeile ar trebui să poarte bijuterii, ori batic pe cap. A vorbit totuşi despre trăirea unui stil de viaţă simplu şi despre lipsa iubirii banilor.
Am studiat apoi epistolele să văd ce subiecte au fost mult accentuate de Duhul Sfânt, şi ce subiecte au fost subliniate foarte puţin sau nemenţionate deloc.
Astfel, am descoperit ce ar trebui să accentuez şi eu mai mult în predicarea mea şi la ce să acord mai puţină importanţă. Dacă studiezi Scriptura aşa, vei fi echilibrat în învăţătura ta şi vei evita să devii un predicator fariseic.
TRĂSĂTURA 29
Fariseii n-au nicio dreptate, niciun strop de milă şi nicio credincioşie
„Farisei făţarnici… aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi…” (Matei 23:23)
Fariseii erau nedrepţi şi necinstiţi în relaţiile lor cu oamenii. Nu aveau nicio milă faţă de aceia care eşuaseră, dar ei înşişi nu erau credincioşi în viaţa privată. Cu toate aceste lipsuri din viaţa lor, ei tot se considerau sfinţi, datorită posturilor, rugăciunilor şi cunoştinţelor lor Biblice, etc.. Erau ca o mireasă care merge la nuntă, cărei rochie este toată pătată şi murdară, dar ea este preocupată numai cum să meargă graţios. Dacă avem egoism, mândrie, atitudini nemiloase şi necredincioşie în propria viaţă, atunci a ne făli cu activităţile noastre religioase înseamnă doar că ne înşelăm pe noi înşine că suntem spirituali. Avem nevoie să recunoaştem care sunt lucrurile mai grele ale vieţii creştine – şi să ne concentrăm în primul rând pe ele.
TRĂSĂTURA 30
Fariseii strecoară ţânţarul şi înghit cămila
„Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” (Matei 23:24).
Fariseii sunt foarte grijulii în lucrurile mici, neimportante (strecurarea ţânţarilor morţi). Dar ei neglijează ascultarea de poruncile din Scriptură (înghiţind cămile moarte). Isus nu le spunea prin aceasta că era bine să înghită ţânţarii morţi. El le arăta de fapt inconsecvenţa lor în neglijarea lucrurilor mai importante.
Astfel de farisei sunt grijulii cu aspectele mărunte cum ar fi purtatul hainelor curate, când merg la adunările bisericii, sau păstrarea locuinţelor curate şi aranjate. Acestea sunt obiceiuri bune. Dar când vine vorba de aspecte mai importante, cum ar fi căutarea în mod serios a lui Dumnezeu, ca să biruiască mânia şi pofta sexuală, sau ajutarea în activitatea practică din biserică ori întreprinderea de călătorii prin sate ca să aducă oameni la Hristos, ei nu sunt aşa de zeloşi – pentru că aceste lucruri necesită sacrificarea confortului propriu, a timpului şi a banilor.
O altă versiune a traducerii Scripturii parafrazează acest pasaj astfel: „Aveţi idee ce ridicoli păreţi scriind o biografie care este greşită de la început până la sfârşit, dar criticând virgulele şi alte semne de punctuaţie?” (Message Translation)
În Bangalore se ţin competiţii de memorizare a Bibliei la care participă mulţi creştini ca să câştige un premiu de câteva sute de rupii. Ca să câştige premiul, omul trebuie să redea cu acurateţe, nu numai toate cuvintele Scripturii, dar să pună şi toate virgulele şi semnele de punctuaţie în mod exact!! Unii credincioşi îşi petrec săptămâni în şir memorând locurile corecte ale acestor semne de punctuaţie, ca să câştige premiul. Dar în tot acest timp, la ei acasă, trăiesc în neascultare de Scriptură. Însă acest lucru nu-i tulbură. Poţi câştiga primul premiu în astfel de concursuri Biblice şi să fii tot un fariseu de primă clasă.
Dragostea este scopul decisiv şi ţelul evangheliei (1 Timotei 1:5) – să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi puterea noastră şi să-i iubim pe credincioşi aşa cum ne-a iubit pe noi Hristos. Dacă urmărim această dragoste, vom şti instinctiv care sunt cele mai importante lucruri din viaţa creştină.
TRĂSĂTURA 31
Fariseii se concentrează să aibă o mărturie bună numai în exterior
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi de neorânduială. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată” (Matei 23:25,26)
Fariseii îşi curăţă exteriorul vieţii lor, dar nu se deranjează cu privire la starea inimii lor, care este plină de îngăduinţă şi lăcomie. Trăiesc având motive egoiste, gândindu-se numai la cum să câştige din ce în ce mai mulţi bani, onoare şi confort pentru ei înşişi şi pentru familiile lor. Dar în exterior sunt pioşi şi religioşi, chiar activi în tot felul de „lucrări” pe care alţi creştini le pot vedea. Astfel, ei obţin o bună reputaţie înaintea oamenilor.
Dumnezeu ne testează să vadă dacă noi căutăm aprobarea Lui sau a omului. Acela care este nepăsător cu privire la necurăţia din inima lui, dar care se concentrează numai să aibă o mărturie bună înaintea oamenilor, dovedeşte prin aceasta că nu are nicio teamă de Dumnezeu. El este un fariseu. Oamenii se uită la ceea ce văd în exteriorul nostru, dar Dumnezeu se uită la inimile noastre (1 Samuel 16:7). Primul semn al unui om evlavios este acela că el caută să-şi menţină inima curată şi pură înaintea lui Dumnezeu.
TRĂSĂTURA 32
Fariseii spun că ei n-ar face niciodată răul pe care l-au făcut alţii
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi oamenilor ca fiind drepţi, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:29, 30).
Feriseii se uită la păcatele şi la eşecurile altora şi spun: „Noi niciodată n-am face aşa ceva. Niciodată nu ne-am îmbrăca aşa. Niciodată nu ne-am comporta astfel. Niciodată nu am putea vorbi aşa”, etc..
Trebuie să recunoaştem că avem aceeaşi carne coruptă pe care o are orice copil al lui Adam, chiar dacă suntem cei mai buni creştini. Fariseii nu-şi recunosc putreziciunea din propria lor carne. Un om duhovnicesc admite că ar fi capabil de orice păcat pe care l-a comis vreodată cineva. Va recunoaşte că numai harul lui Dumnezeu este acela care l-a ţinut să nu comită multe păcate. Un sfânt bătrân al lui Dumnezeu, când a văzut pe un criminal condus la execuţie, a spus: „Acolo aş merge eu dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu.” Acel sfânt a recunoscut că era capabil să comită oricare dintre crimele comise de acel criminal, dacă n-ar fi fost puterea stăpânitoare a harului lui Dumnezeu, pentru care el îşi deschisese inima să-l primească. Fiecare om duhovnicesc va recunoaşte aceasta. Dar un fariseu nu o va admite niciodată.
TRĂSĂTURA 33
Fariseii îi persecută pe prorocii lui Dumnezeu
„De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar” (Matei 23:34, 35).
Fariseii sunt ofensaţi când aud adevărul de la un proroc. Prin urmare, ei îi persecută pe astfel de predicatori, într-un fel sau altul. Îi apreciază pe predicatorii care îi laudă, dar îi urăsc pe aceia care-i mustră şi îi corectează. Prorocii din Vechiul Testament le vorbeau poporului Israel despre păcatul lor, direct în faţă – şi toţi au fost persecutaţi, unii dintre ei chiar ucişi. Dacă eşti ofensat de mustrarea sau corectarea venite din partea unui om duhovnicesc, este foarte probabil ca şi tu să fii un fariseu.
TRĂSĂTURA 34
Fariseilor le pasă mult de opiniile oamenilor
„Botezul lui Ioan de unde venea: din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer”, ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?” Şi dacă vom răspunde: „de la oameni”, ne temem de popor, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim” (Matei 21:25-27).
Fariseii au fost întotdeauna preocupaţi de ceea ce alţii ar gândi despre ei, dacă ar fi adoptat o anumită poziţie cu privire la o chestiune particulară. Convingerile lor erau determinate, nu de învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ci de ceea ce oamenii din jurul lor ar gândi despre ei. Nu erau preocupaţi de opiniile romanilor sau ale grecilor. Dar erau preocupaţi de opiniile fraţilor lor iudei.
Dacă eşti mai preocupat de ceea ce oamenii din biserica ta gândesc despre tine,
decât să faci ceea ce e drept, conform conştiinţei tale, atunci eşti un fariseu. Mulţi predicatori fac şi spun lucruri ca să facă pe placul unui anumit grup de oameni din biserica lor, al căror favor îl caută. Mulţi credincioşi îşi doresc de la copiii lor un comportament bun, nu pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru onoarea lor ca părinţi. Şi aşa fac multe reguli prosteşti pentru copiii lor şi îi fac să se poarte ca
„soldaţii de tinichea” .
În 1987, fiul meu cel mai mare a terminat şcoala şi a fost admis la două colegii – la IIT în India şi la un colegiu mai bun în SUA (cu bursă). Când mi-a spus că preferă se meargă la colegiul din USA, i-am răspuns: „Bine. Te voi trimite acolo”. [Astăzi, numeroşi tineri din bisericile noastre din India s-au dus în SUA. Dar în 1987, nu exista nici măcar un singur caz de acest fel în biserici. Exista de asemenea în mintea multor fraţi o idee fariseică cum că „oamenii spirituali din India nu vor merge în străinătate şi nici nu-şi vor trimite copiii peste hotare – fie în Golful Persic sau în SUA”.] De aceea, fiul meu a fost surprins când am fost de acord să-l trimit şi m-a întrebat: „ce vor spune oamenii din bisericile noastre când vor auzi că ţi-ai trimis fiul în SUA?” Dar n-aveam de gând să-mi las copiii să trăiască potrivit regulilor pe care le făcuseră fariseii. Doream ca ei să trăiască liberi în Hristos. Aşa că i-am spus:
„Acest lucru va testa numai dacă sunt sau nu eliberat de opiniile celorlalţi”.
Interesant este că, unii care au fost critici cu privire la trimiterea fiului meu în America, câţiva ani mai târziu, şi-au trimis şi ei proprii copii în America. Aşa sunt fariseii: Le predică altora reguli foarte stricte, dar modifică acele reguli când vine vorba de membrii familiei proprii. Se întâmplă extrem de rar să găseşti chiar printre fraţii mai bătrâni pe unii eliberaţi total de atitudinea părtinitoare în raport cu membrii din familia proprie.
Ne putem pierde copiii în lume, dacă ne concentrăm asupra opiniilor altora. Nu ruina viitorul copiilor tăi ascultând de regulile prosteşti, legaliste pe care le fac bătrânii din biserica ta.
Pavel spunea: „lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume” (am fost eliberat din atmosfera sufocantă a mulţumirii altora şi potrivirii în tiparele lor mici pe care le dictează – versiunea Message Translation) (Galateni 6:14) . A căuta să placi oamenilor este ca şi cum ai trăi într-o cameră ticsită cu un miros rânced. Ieşi afară şi trăieşte în aerul proaspăt al libertăţii în Hristos.
TRĂSĂTURA 35
Fariseii iubesc banii
„Fariseii erau iubitori de bani” (Luca 16:14).
Când ne gândim la farisei, de regulă nu-i asociem cu iubirea de bani. Dar, în realitate, acesta este unul din semnele cele mai clare ale unui fariseu. Chiar dacă nu ai niciuna din celelalte 49 de trăsături ale unui fariseu, şi o ai doar pe aceasta, tot eşti un fariseu. Fariseii scotocesc după reguli mărunte din Lege, dar când vine vorba de bani îi iubesc imens. Isus spusese doar (în Luca 16:13): „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (bogăţiilor materiale)”. Şi la această afirmaţie, fariseii şi-au bătut joc (versetul 14), pentru că erau iubitori de bani şi considerau că şi ei Îl iubeau pe Dumnezeu. Un credincios poate folosi bunurile materiale ca slujitori (în orice măsură ar fi) dar în momentul în care începe să le iubească, el devine un fariseu.
Dumnezeu ne-a dat lucrurile materiale ca să le folosim şi pe oameni ca să-i iubim. Diavolul a reuşit să răstoarne această rânduială în rasa umană şi drept urmare oamenii iubesc lucrurile materiale şi-i folosesc pe oameni (în avantajul lor propriu). Isus a venit să ne întoarcă aşa cum trebuie – pentru ca noi să-i putem iubi pe oameni şi să folosim lucrurile materiale (ca să binecuvântăm oamenii). Oamenii
duhovniceşti îşi refuză multe lucruri materiale, aşa încât ei să-i poată binecuvânta pe alţi oameni cu acele lucruri. Iată cum a trăit Isus.
Mulţi predicatori, care sunt tipicari cu privire la nişte reguli mărunte pe care le impun altora, sunt ei înşişi iubitori de bani. Ei îşi neglijează chiar şi responsabilităţile din biserică pentru a face mai mulţi bani pentru ei – deoarece sunt farisei şi mintea lor este întotdeauna la bani.
TRĂSĂTURA 36
Fariseii îşi imaginează că sunt mai buni decât alţii
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi: „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu… Fariseul sta în picioare şi se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni….” (Luca 18:9-11).
În această pildă observăm înainte de toate că acest fariseu nu se ruga lui Dumnezeu. El se ruga sieşi (versetul 11). El I-a mulţumit lui Dumnezeu în inima lui că era mai bun decât alţii. N-a spus acest lucru cu voce tare, pentru că atunci şi-ar fi pierdut reputaţia de om smerit!!
Să presupunem că, într-o zi, cineva îşi pierde răbdarea şi se enervează pe tine. Dar tu te stăpâneşti şi rămâi liniştit. Apoi te feliciţi în secret şi spui: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu sunt ca această persoană. Îţi mulţumesc că am stăpânire de sine”. În acel moment tu te-ai rugat la fel ca fariseul. Cealaltă persoană a căzut într-o groapă adâncă de 10 m numită „mânia”. Dar tu ai căzut într-o groapă mult mai adâncă de 1000 m adâncime care se cheamă „mândrie spirituală”. Care dintre voi a fost mai rău? Acea persoană se poate convinge mai târziu de mânia ei şi se pocăieşte, întorcându-se la Domnul. Dar tu poţi să nu-ţi vezi niciodată auto- îndreptăţirea – şi astfel să nu te mai pocăieşti niciodată de mândria ta spirituală! În final, în ochii lui Dumnezeu, acea persoană sfârşeşte mai bine decât tine.
Mândria spirituală este ca o ceapă. Când îi decojeşti un înveliş, crezi că ai terminat cu ea. Dar este un alt strat dedesubtul aceluia, şi încă un strat – şi tot aşa. Niciodată pe pământ nu vom elimina mândria spirituală din viaţa noastră în totalitate. Dar putem face ceapa să fie foarte subţire, dacă ne judecăm pe noi înşine în mod fidel – în loc să-i judecăm pe alţii!!
Mândria spirituală este de asemenea foarte subtilă şi se poate îmbrăca în straiul smereniei!! O învăţătoare de şcoală duminicală le-a spus copiilor povestea fariseului şi a vameşului. La sfârşit, ea a spus (cuvinte care au sunat exact la fel ca cele ale fariseului): „Copii, mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca fariseul!! Noi râdem la aceasta şi spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca învăţătoarea de şcoală duminicală!!” Da, mândria spirituală într-adevăr este ca o ceapă!!
Mândria şi egoismul sunt două păcate de care nu vom fi niciodată eliberaţi în totalitate până când se va întoarce Hristos şi devenim ca El. Aceste păcate sunt ca cepele cu învelişuri nenumărate. Dacă ne curăţim imediat ce vedem unul din aceste învelişuri în noi, putem reduce treptat mărimea acestor cepe. Năzuinţa noastră ar trebui să fie subţierea acestor „cepe” cât mai mult posibil, înaintea întoarcerii lui Hristos. Dacă faci astfel, eşti pe calea cea bună – şi niciodată nu vei fi un fariseu.
TRĂSĂTURA 37
Fariseii se încred în dreptatea lor proprie
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi (Luca 18:9).
Există o îndreptăţire a credinţei care este un dar de la Dumnezeu. Şi mai există o îndreptăţire pe care ne-o putem procura singuri. Mijlocul prin care descoperi ce fel de îndreptăţire este aceea pe care tu o ai este să te întrebi dacă eşti mândru de dreptatea ta. Dacă-i aşa, atunci trebuie că ţi-ai procurat-o singur. Dacă ai avea îndreptăţirea lui Dumnezeu, primită ca un dar de la El, ai mulţumi pentru ea, dar n-ai putea să fii mândru de ea. Fariseii au o dreptate de care sunt mândri.
Poţi fi mândru de o carte pe care ai scris-o. Dar nu poţi fi mândru de o carte pe care altcineva a scris-o. Deci dacă eşti mândru de vreo calitate bună pe care o ai în viaţă – fie ea smerenie, generozitate, rugăciune, sau orice altceva, înseamnă că ţi-ai procurat-o singur. Dacă eşti generos şi primitor de oaspeţi şi eşti mândru de aceasta, atunci acele calităţi pot fi doar calităţi umane, iar nu unele de o natură divină. Pentru că dacă ar fi fost parte din natura lui Dumnezeu pe care El ţi-a dat-o în mod gratuit, cum ai putea să te mai făleşti cu ele? A fi primitor de oaspeţi este o virtute bună, dar dacă eşti mândru de ea, atunci ospitalitatea ta miroase greu înaintea lui Dumnezeu.
Acest principiu se aplică de asemenea şi în alte domenii – care nu au nimic de-a face cu dreptatea. Poate ai o voce mai bună decât alţii, sau cânţi mai bine la un instrument, sau predici mai bine. Sau poate că biserica ta este mai mare decât biserica altcuiva. Orice ai avea, care te face să fii mândru, înseamnă că este rezultatul efortului tău. Dacă ar fi fost lucrarea lui Dumnezeu, nu te-ai putea făli cu acel lucru.
Mulţi se laudă cu sacrificiile pe care ei le-au făcut pentru Domnul. Acest lucru arată clar că ei n-au văzut imensitatea sacrificiului lui Isus pentru ei pe cruce. Poţi vedea o singură stea atunci când străluceşte soarele? Nu. Când sacrificiul lui Isus de la Calvar devine la fel de luminos ca soarele în mintea noastră, toate sacrificiile noastre mărunte vor dispărea ca stelele la lumina zilei – şi nici măcar nu le vom mai numi „sacrificii”. Dacă-ţi poţi aminti toate sacrificiile tale, atunci trebuie să fii încă în întuneric – pentru că numai noaptea putem vedea stelele!!
Vino cu credinţă şi umilinţă şi primeşte dreptatea lui Dumnezeu pe care El ţi-o dăruieşte în Hristos – şi dă-I Lui toată gloria pentru aceasta, în toate zilele vieţii tale. Atunci nu vei fi niciodată un fariseu.
TRĂSĂTURA 38
Fariseii îi dispreţuiesc pe alţii
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care… îi dispreţuiau pe ceilalţi (Luca 18:9).
Sunt diverse cauze care-i fac pe oameni să-i privească pe alţii cu dispreţ. Poate au fost învăţaţi de părinţii lor încă din copilărie să-i dispreţuiască pe alţii care sunt inferiori în ce priveşte poziţia socială, bunăstarea materială sau educaţia etc.. Sau dacă eşti foarte inteligent şi îi întreci pe toţi din şcoală, atunci poţi începe să-i priveşti pe alţii din clasa ta cu dispreţ. Dacă, în plus, eşti destul de nenorocos să ai şi părinţi necugetaţi, care te fac să-ţi imaginezi că eşti un geniu, atunci poate fi şi mai rău.
Permiteţi-mi să vorbesc cu toţi părinţii: Dacă copiii voştri sunt inteligenţi, vă rog nu-i ruinaţi mândrindu-vă cu ei. În căminul meu am stabilit regula ca fiii mei să nu spună niciodată nimănui informaţii despre poziţia lor în clasă sau despre premiile pe care le-au câştigat. Ştiam că dacă deveneau mândri, ar fi pierdut imediat harul lui Dumnezeu. Atunci ar fi căzut în păcat şi n-ar fi mai putut avea părtăşie cu fraţii obişnuiţi. Mi-e teamă că mulţi părinţi şi-au ruinat copiii în acest fel.
Este un obicei des întâlnit printre copii să râdă de cineva care nu poate vorbi engleza (sau orice altă limbă maternă ar avea) cu un accent bun. Fereşte-te să
încurajezi o asemenea atitudine în casa ta. A ieşit cineva din pântecele mamei vorbind cu un accent bun? Noi trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru orice abilitate pe care o avem. Dar niciodată n-ar trebui să fim mândri de ea. Ştii tu cu ce accent se vorbeşte în rai? Accentele smereniei şi dragostei. Haideţi să învăţăm acele accente în mod curat.
Poate că eşti o femeie care-şi ţine casa imaculat de curată, cu toate la locul lor. Vezi apoi casa altcuiva dezordonată şi neglijentă – şi o dispreţuieşti pe acea femeie. Tu eşti atunci un fariseu; în timp ce persoana a cărei casă este dezordonată poate fi o persoană evlavioasă.
Unii fraţi au o ureche muzicală foarte slabă şi dacă încep să cânte, întotdeauna vor cânta fals. Nu-i dispreţui pentru că Dumnezeu nu ascultă la muzică. El ascultă cuvintele. Şi acel frate care cântă fals poate fi mai sincer decât tine care cânţi corect. Personal I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru astfel de fraţi, pentru că ei îi umilesc pe toţi muzicienii deştepţi din biserică. Muzicanţii farisei sunt aceia care distrug biserica, nicidecum fraţii fără ureche muzicală. Dumnezeu îi iubeşte pe fraţii lipsiţi de ureche muzicală la fel de mult ca pe oricine altcineva – dar El îi respinge pe farisei. Când Domnul se va întoarce, multe surprize îi aşteaptă pe astfel de farisei.
Nu spun că n-ar trebui să fii primul în clasă, sau că n-ar trebui să-ţi ţii casa curată, sau că n-ar trebui să cânţi acordat. Nicidecum. Negreşit să facem toate acestea. Dar să fim umili cu privire la ele – şi să nu dispreţuim pe nimeni altcineva care nu poate face ceea ce putem noi.
Sunt multe domenii ca acesta unde îi putem dispreţui pe alţii foarte uşor. În Iov 36:5 ni se spune că: „Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni”. Cu cât devenim mai asemenea lui Dumnezeu, cu atât mai mult îi vom stima pe oameni şi nu vom dispreţui niciodată pe nimeni – pentru nimic.
Să ne curăţim deci şi să învăţăm să ne uităm la oameni aşa cum se uită Dumnezeu la ei. „Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).
TRĂSĂTURA 39
Fariseii se înalţă pe ei înşişi deasupra celorlalţi
„Eu vă spun că mai degrabă omul acesta (vameşul) s-a coborât acasă îndreptăţit decât celălalt (fariseul) . Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat” (Luca 18:14).
Fariseii nu pot fi îndreptăţiţi de Dumnezeu fiindcă ei se înalţă singuri. Dumnezeu îi smereşte pe toţi aceia care se înalţă deasupra altora.
Sunt multe moduri subtile prin care ne putem înălţa pe noi înşine deasupra celorlalţi. Ne putem comporta în moduri care să-i facă pe alţii să se simtă mici şi inferiori nouă. Oamenii talentaţi şi muzicienii se află în mare pericol aici. Într-o adunare de biserică nu trebuie să cânţi la un instrument muzical într-un mod care- i face pe oameni să te admire. Tu eşti acolo să-i ajuţi pe oameni să se închine lui Dumnezeu, iar nu să-i faci să se închine ţie!!
Uneori, cuplurile căsătorite vorbesc despre bucuriile vieţii conjugale în prezenţa surorilor necăsătorite, care sunt mai vârstnice. Atunci când vorbesc astfel îşi înalţă relaţia conjugală fără niciun menajament faţă de sentimentele acelor surori necăsătorite. Nu trebuie să-i rănim pe alţii prin asemenea mărturii. Fariseii sunt total neatenţi cu simţămintele altora. De aceea ei nu pot fi declaraţi drepţi (justificaţi) de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi justifică doar pe cei smeriţi.
Sunt multe alte moduri în care ne putem înălţa pe noi înşine deasupra celorlalţi.
Trebuie să-I cerem Duhului Sfânt să ne facă sensibili în acest domeniu.
TRĂSĂTURA 40
Fariseii se laudă cu realizările lor
„Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: apucători, nedrepţi, adulteri… Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig… … .” (Luca 18:11, 12).
Înfruntăm un mare pericol oricând vorbim despre ceea ce Domnul a făcut prin noi. Trebuie să ne oferim mărturia pentru slava lui Dumnezeu – dar trebuie să fim totdeauna foarte atenţi să nu ne mândrim cu realizările noastre aşa cum făceau fariseii. În special predicatorii se află în mare pericol aici. Multe rapoarte ale lucrării creştine, trimise de către lucrătorii creştini din India în ţările apusene, au adeseori un spirit de laudă de sine. Acei lucrători încearcă să dovedească că ei fac o mare lucrare pentru Dumnezeu – sugerând eventual, în mod subtil, că ei fac o lucrare mai mare decât orice altă misiune din India.
Dacă vrem să ne eliberăm de fariseism, fala cu ceea ce facem pentru Domnul trebuie să fie zero.
Lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să o păstrăm ascunsă pentru ca numai El singur s-o vadă. Nu putem primi har de la Dumnezeu dacă este şi numai un mic miros de fală în viaţa noastră – pentru că Dumnezeu dă harul Lui numai celor smeriţi.
TRĂSĂTURA 41
Fariseii îi acuză pe ceilalţi
Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijloc şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când făptuia adulterul. Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Tu dar ce zici?” Şi ei spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui (Ioan 8:3-6).
Fariseii nu înţeleseseră inima lui Dumnezeu din spatele legii care prevedea că femeile adultere trebuie ucise cu pietre. Dumnezeu nu dorea să vadă femeile ucise cu pietre, ci să pună o mare descurajare în calea adulterului. Totuşi, aici fariseii nu erau interesaţi de ascultarea Legii. Tot ceea ce doreau era să găsească nişte temeiuri în baza cărora să-L acuze pe Isus. Ei deja o acuzaseră pe femeia păcătoasă şi acum doreau la fel de bine să-L acuze şi pe Fiul fără de păcat al lui Dumnezeu. Aşa sunt fariseii. Ei nu au nicio frică de Dumnezeu şi ar putea acuza pe cel mai sfânt om la fel de mult ca pe oricine altcineva.
Fariseii credeau că aceasta era o situaţie fără ieşire în care, orice ar fi spus Isus, le-ar fi dat motive ca să-L acuze. Dacă ar fi spus: „Omorâţi-o cu pietre”, L-ar fi acuzat de lipsă de milă; şi dacă ar fi spus: „Nu. N-o omorâţi cu pietre”, atunci ei L- ar fi putut acuza că nu ţine Legea lui Moise. Era ca aruncarea unei monezi: „Cap, câştigăm noi, pajură, pierzi tu”. Oricum ar cădea, câştigăm. Dar n-au câştigat. Au pierdut! Isus n-a răspuns imediat, ci a stat jos şi a aşteptat un cuvânt de la Tatăl Lui. De îndată ce a auzit răspunsul Tatălui, El le-a spus: „Care dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. O propoziţie de la Tatăl a fost suficientă ca să rezolve problema.
Dacă asculţi Duhul Sfânt, nu va fi nevoie să ţii o predică lungă în situaţii ca aceasta. O propoziţie poate închide gurile vrăjmaşilor tăi. Dumnezeu dă cuvintele Lui de înţelepciune chiar şi astăzi acelora care nu sunt farisei şi care nu-i acuză pe alţii. Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru astfel de oameni este: „vă voi da o gură şi o
înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21:15).
Era Isus împotriva adulterului? Da, cu siguranţă era. Dar se împotrivea mult mai mult legalismului decât adulterului. Vedem aceasta foarte clar aici: Femeia adulteră era de o parte a lui Isus şi fariseii legalişti se aflau de cealaltă parte. În final, o găsim doar pe femeia adulteră la picioarele lui Isus. Ceilalţi au fost alungaţi de cuvântul spus de Isus. Adulterul era numai un pai în ochiul femeii, comparativ cu bârnele uriaşe de legalism şi ură din ochii fariseilor.
Acum întreabă-te de câte ori ai acuzat fraţi şi surori, buni de altfel, de lucruri care nu sunt nici măcar la fel de rele ca adulterul. Gândeşte-te la lucrurile pe care le-ai spus despre ei pe la spate, în casa ta sau altundeva. De fiecare dată când te-ai afundat în astfel de acuzaţii, bârna din ochiul tău – atitudinea ta dură, critică, acuzatoare faţă de alţii – a devenit şi mai mare şi te-a făcut din ce în ce mai orb faţă de lucrurile spirituale. Pe cine ai rănit în ultimă instanţă? Pe tine însuţi, mai mult decât pe oricine altcineva.
Crezi că un om având o bârnă în ochi poate fi un doctor de ochi care să cureţe paiele din ochii celorlalţi? Ai nevoie să auzi cuvântul Domnului spunându-ţi: „Lasă- i în pace pe fraţii şi pe surorile tale. Ei au numai câteva paie în ochi. Bârna din ochiul tău este mai rea decât toate paiele lor adunate la un loc”.
De ce a fost Isus atât de ferm împotriva spiritului de acuzare? Pentru că, atunci când era în rai, El îl auzise pe Satan („Acuzatorul fraţilor”) acuzându-i pe oameni continuu „zi şi noapte” (Apocalipsa 12:10). Când Isus a venit pe pământ şi a văzut că oamenii au acelaşi spirit, ei I-au aminitit de Satan. Isus a urât acest spirit de acuzare atunci şi El îl urăşte chiar şi astăzi. Realizezi oare că atunci când îi acuzi pe alţii tu îi aminteşti lui Isus de Satan? Majoritatea credincioşilor nu văd acest lucru – pentru că bârna din ochi i-a orbit.
Dacă există un mesaj pe care l-am tot predicat timp de 30 de ani, atunci acesta este: dacă doreşti să creşti spiritual, încetează să-i judeci pe alţii şi judecă-te pe tine însuţi. Foloseşte-ţi microscopul pe tine însuţi, iar nu pe ceilalţi. Şi după ce te-ai judecat pe tine, îţi voi spune ce trebuie să faci. Judecă-te şi mai mult. Când ar trebui să te opreşti? Când ai devenit întru totul ca Isus Hristos. Apostolul Ioan, la sfârşitul vieţii lui, le-a spus credincioşilor: „Atunci când se va arăta El, vom fi ca El… Oricine are nădejdea aceasta în EL, se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3:2,3).
Cum ar trebui atunci să mai corecteze un lider de biserică pe cineva care este greşit? Cu milă – cu o milă grozavă, cu aceeaşi milă pe care Domnul i-a arătat-o lui. Isus n-a ignorat păcatul adulterului pe care îl comisese această femeie. Nu. El i-a spus mai întâi cu mare îndurare: „Eu nu te condamn”. Apoi a avertizat-o hotărât:
„să nu mai păcătuieşti” . Harul lui Dumnezeu nu poate trece cu vederea păcatul nostru! El iartă păcatele noastre şi apoi ne avertizezază să nu mai păcătuim şi ne ajută să nu mai păcătuim.
De ce au plecat toţi fariseii? Ar fi trebuit să vină la Domnul zdrobiţi şi să spună:
„Doamne, iartă-mă te rog. Acum am primit lumină asupra păcatelor mele ascunse şi asupra atitudinii mele legaliste. Văd acum că sunt mult mai rău decât această femeie. Te rog să ai milă de mine”. Dar niciunul dintre ei n-a venit la Isus în acest fel.
Dar tu, care ai judecat atât de mulţi oameni pentru o greşeală sau alta pe care o vezi în ei? Îl vei lăsa pe Domnul să te zdrobească oare astăzi?
Când unii oameni au venit la mine şi s-au scuzat pentru ceva ce au spus sau au făcut împotriva mea, am simţit că nu erau zdrobiţi. Aceasta dovedea că ei nu s-au pocăit cu adevărat de păcatul lor. Ei se supuneau doar unei legi ca să-şi menţină
conştiinţa curată. I-am iertat imediat. Dar sunt sigur că vor cădea din nou în acele păcate pentru că sunt legalişti. Ei au realizat în mod mecanic că n-au ascultat
„Legea Numărul 347 – Să nu vorbeşti de rău împotriva unui frate bătrân pe la spatele lui” şi au văzut că e nevoie să-şi ceară iertare. Aşa că au trecut prin formalismul unei scuze ca să asculte „Legea Numărul 9 – Trebuie să-i ceri iertare celui căruia i-ai făcut rău” !! Dar nimic nu s-a schimbat în ei. Ei îşi continuă viaţa la fel ca înainte.
Când Dumnezeu ne dă lumină asupra păcatelor noastre, vom fi atât de orbiţi de acea lumină, încât vom cădea la picioarele lui Isus ca un morţi(Apocalipsa 1:17) şi ne vom considera drept cei mai mari păcătoşi de pe pământ (1 Timotei 1:15). Te-ai simţit vreodată aşa? Sau simţi că doar ai alunecat uşor? Atunci eşti un fariseu şi nu poate să-ţi fie bine până când nu te pocăieşti de uciderea cu pietre a săracilor care au doar paie în ochii lor. Fie ca Dumnezeu să zdrobească inima ta încăpăţânată.
Iacov 2:13 ne aminteşte că „judecata (lui Dumnezeu) este fără milă pentru cel care n-a arătat milă”. Şi liderii de biserici sunt de obicei vinovaţii Numărul Unu în această zonă. Părinţii de asemenea trebuie să fie atenţi ca nu cumva să fie nemiloşi cu copiii lor.
Un lider de biserică ce cade în păcatul adulterului nu va putea distruge niciodată o biserică, deoarece fiecare credincios cunoaşte că adulterul este un păcat şi că acel lider va fi îndepărtat din poziţia lui imediat. Dar dacă un lider de biserică este legalist, atunci el reprezintă un pericol mult mai mare, fiindcă predică „sfinţenia”. Şi aceia care n-au lumină asupra legalismului îl vor urma şi vor deveni ei înşişi legalişti. Ca un fariseu orb, el îi va conduce totodată şi pe alţii în groapa adâncă a legalismului în care el însuşi a căzut.
Ai înţeles până acum că atitudinea ta de a-i judeca şi acuza pe alţii este mai rea decât dacă ai fi căzut de zece ori în păcatul adulterului? Cum te-ai pocăi dacă ai fi căzut în adulter de zece ori în ultima lună? Trebuie să te pocăieşti şi mai mult decât atât pentru spiritul acuzării.
TRĂSĂTURA 42
Fariseii îşi imaginează că Dumnezeu este Tatăl lor când, de fapt, Satan este tatăl lor
Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi… Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru” (Ioan 8:42, 44).
Isus le-a spus fariseilor în faţă că tatăl lor era diavolul. Unii predicatori cred că nicio fiinţă umană nu este un copil al diavolului. Dar Isus a susţinut altceva; şi El cunoştea adevărul despre aceasta mai bine decât oricare dintre noi. Acei farisei îşi imaginau că Dumnezeu era Tatăl lor, când în realitate Satan era tatăl lor. La fel se întâmplă cu fariseii de astăzi. Copiii manifestă natura tatălui lor; şi fariseii sunt
„acuzatorii fraţilor” , la fel ca tatăl lor diavolul. Este pur şi simplu uimitor cum atât de mulţi „creştini” continuă să-i acuze şi să-i condamne pe alţi credincioşi şi totuşi să nu realizeze să acestea sunt trăsături ale lui Satan. Aşa că el trebuie să fie tatăl lor! Cum îşi pot imagina astfel de oameni că tatăl lor este Dumnezeu? Aceasta este orbire totală! Fariseii din primul secol nu credeau ceea ce Isus le spunea. Nici fariseii de astăzi nu cred.
Le-am spus uneori oamenilor care vin în biserica noastră de mulţi ani că eu nu simt că ei Îl cunosc pe Domnul, în ciuda repetării cuvintelor: „Doamne Isuse, vino în inima mea” la un moment dat în trecutul lor – fiindcă nu am văzut nicio roadă în viaţa lor care să arate că ei Îl cunosc pe Domnul. Mulţi lideri de biserici nu sunt credincioşi (aşa cum era Isus) în a le spune oamenilor adevărul. Ei sunt mai interesaţi de propria reputaţie decât de salvarea oamenilor de la iad. Aşa că sângele
acelor oameni neconvertiţi este pe mâinile acestor lideri.
TRĂSĂTURA 43
Fariseii sunt mincinoşi şi ucigaşi
Isus le-a zis: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44).
Fariseii aveau o dorinţă ucigaşă faţă de femeia prinsă în adulter. Dar farisieii de astăzi au devenit mai civilizaţi şi îi ucid pe oameni numai cu limba.
Ai ucis reputaţia cuiva răspândind poveşti rele despre el – chiar dacă poveştile erau adevărate? Când Satan îi acuză pe credincioşi înaintea lui Dumnezeu, el nu-I spune niciodată minciuni lui Dumnezeu. El spune adevărul pentru că ştie că nu-L poate minţi pe Dumnezeu. El Îi spune lui Dumnezeu adevărul despre păcatele tale, dar cu un spirit de acuzaţie. În acelaşi fel, este posibil să spunem lucruri adevărate despre un credincios cu spiritul acuzării, ca să-i distrugem reputaţia. Niciunul dintre voi n-aţi putea răspândi astfel de poveşti despre proprii copii. Dacă fiica ta a căzut în adulter, vei spune tuturor celor din biserică, sau vei încerca să faci tot posibilul ca să ascunzi acest lucru? Mulţi dintre copiii voştri au făcut lucruri necugetatate în trecut. Dar voi, părinţii, i-aţi acoperit cu dragoste şi le-aţi protejat reputaţia. De ce nu faceţi acelaşi lucru când vine vorba despre fiul sau fiica unui alt frate? Trebuie să ne descotorosim de toate „crimele” din biserică.
Fariseii sunt de asemenea mincinoşi. Am tot observat un lucru în toţi aceşti ani: Ori de câte ori un credincios alunecă, el începe imediat să spună minciuni. Este aproape ca şi cum Satan îi preia imediat inima şi limba. Îşi îndulcesc minciunile şi au pretenţia că sunt sinceri. Umblă cu fofârlica şi vorbesc despre orice altceva în afară de adevăr. Nu te vor privi în ochi atunci când îţi vorbesc. Diavolul este tatăl minciunilor. Dar are nevoie de o mamă care să producă acele minciuni. Şi numai atunci când îţi dai inima diavolului el va putea să producă o minciună prin tine. Petru l-a întrebat pe Anania „Pentru ce ţi-a umplut Satan inima ca să minţi?” (Faptele Apostolilor 5:3). Predicatorul care spune o minciună dovedeşte că şi-a dat limba în acel moment lui Satan. Atunci nu se poate aştepta ca Dumnezeu să-i folosească limba şi să-l ungă ca să predice, până când nu-şi mărturiseşte păcatul, se pocăieşte şi părăseşte acel obicei.
Trebuie să urâm minciuna la fel de mult cum urâm uciderea.
TRĂSĂTURA 44
Fariseii îi persecută pe aceia care nu-i ascultă
Fariseii i-au spus (orbului din naştere care fusese vindecat) … „Tu eşti născut cu totul în păcat şi tu ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. (din sinagogă) (Ioan 9:34).
Fariseii nu l-au putut vindeca pe acel om sărman care se născuse orb. Dar când Isus l-a vindecat, ei s-au supărat şi l-au numit păcătos, alungându-l din sinagogă.
Liderii de biserici farisei îi ameninţă pe oameni cu scoaterea din biserică, dacă nu se supun ordinelor liderului. Bătrânii fariseici adoră să aibă autoritate asupra altora şi să-i controleze. Isus a spus că, dacă un frate păcătuieşte, noi trebuie să mergem şi să vorbim cu el şi să încercăm să-l câştigăm (Matei 18:15). Excomunicarea ar trebui să fie ultima opţiune. Scopul nostru trebuie întotdeauna să fie încercarea de a-l câştiga pe acel frate care a păcătuit.
Credincioşii pot să cadă în păcat şi să facă lucruri greşite. Când se întâmplă aceasta, liderul bisericii lui are o opţiune: Să vorbească cu el aşa cum ar face Isus,
sau cum ar face un fariseu. Isus ar căuta să-l câştige pe frate. Dar diavolul va dori să-l distrugă. Fariseii sunt în coaliţie cu diavolul şi îi va hărţui şi persecuta pe aceia care nu-i ascultă sau care nu se supun autorităţii lor.
TRĂSĂTURA 45
Fariseii sunt invidioşi pe aceia care pot face minuni pe care ei nu le pot face
Fariseii au zis … „Ce vom face? Omul Acesta face multe semne”. Din ziua aceea, deci, s-au sfătuit să-L omoare (Ioan 11:47, 53).
Aici, în Ioan 11, Isus tocmai îl înviase pe Lazăr din morţi. Fariseii ar fi trebuit să fie uimţi de acest fapt. Dar ei n-au fost – pentru că Omul care făcuse minunea nu era din grupul lor!! Isus aparţinea altei denominaţiuni!! Fariseii erau verzi de invidie pentru aceasta. Invidia este un lucru atât de evident, încât chiar şi o persoană din lume ca Pilat a putut s-o recunoască la farisei (Matei .27:18) . Fereşte-te de invidie.
Fariseii sunt geloşi pe aceia care fac minuni. Nu vorbesc despre „minunile” false, făcute de evangheliştii de televiziune din zilele noastre, care îi prostesc pe mulţi credincioşi. Cu toţii am văzut o mulţime de acest fel. Vorbesc despre minunile reale care au loc chiar în zilele noastre. Dar nu le vedeţi la televiziune sau la aşa- numitele „cruciade de vindecare”. Minunile reale care au loc astăzi (întocmai ca în Faptele Apostolilor) se întâmplă în locuri unde evanghelia este predicată pentru prima dată – de exemplu, în unele locuri din India de Nord. Mulţi nu realizează faptul că, în Faptele Apostolilor, minunile realizate de Dumnezeu au fost în locurile unde Evanghelia mergea pentru prima dată. Oamenii prin care Dumnezeu realizează astfel de minuni şi astăzi sunt credincioşi obişnuiţi, necunoscuţi; şi la fel ca Isus, nici ei nu trâmbiţează minunile pe care le-au văzut.
Dumnezeu este un Dumnezeu al minunilor şi dacă nu crezi că El poate face o minune pentru tine, atunci eşti un fariseu. Când eşti bolnav, trebuie să te rogi lui Dumnezeu pentru vindecare şi nu doar să accepţi boala. Noi avem anumite privilegii ca şi copii ai lui Dumnezeu pe care alţii nu le au. Putem „gusta puterile veacului viitor” (Evrei 6:5). Şi dacă nu este voia lui Dumnezeu să te vindece (oricare ar fi motivul), atunci Îi poţi cere să-ţi dea „ceva mai bun decât vindecarea”, aşa cum El i-a dat lui Pavel (2 Corinteni 12:7-10). Dacă eşti bătrân într-o biserică şi o persoană bolnavă vine la tine pentru rugăciune, trebuie să te rogi (cu credinţa pe care o ai) ca Dumnezeu să-o vindece şi să-o atragă mai aproape de El prin această experienţă. Şi când Dumnezeu răspunde rugăciunii tale, fii atent să-I dai Lui toată gloria şi să nu te lauzi cu aceasta – ori altfel vei sfârşi ca un fariseu mai mare.
TRĂSĂTURA 46
Fariseii îi judecă pe oamenii evlavioşi pentru faptul că nu fac ceva ce ei obişnuiesc să facă
Deci unii dintre farisei ziceau: „Omul Acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu
ţine sabatul” (Ioan 9:16).
Fariseii îi evaluează pe oameni nu pe baza sfinţeniei, ci pe baza faptului dacă observă sau nu la ei vreun ritual religios. Ei erau siguri că Isus nu putea fi de la Dumnezeu pentru că El nu ţinea Sabatul aşa cum îl ţineau ei. Noi de asemenea putem avea propriile idei despre cum ar trebui făcut ceva în biserică; şi dacă cineva nu face aşa, putem să-l catalogăm ca neduhovnicesc. Prejudecata este un rău puternic care poate distruge părtăşia.
Armata Salvării (fondată de William Booth în secolul 19 în Anglia) nu are
„frângerea pâinii” în serviciile lor divine. Unul din motivele lor a fost faptul că mulţi dintre convertiţi fuseseră beţivi şi erau tentaţi să se întoarcă la alcoolism, când ar fi
mirosit vinul la comuniune. Nu practicau nici botezul în apă, pentru că, spuneau ei, prea mulţi care au fost botezaţi nu s-au întors cu adevărat la Dumnezeu. Dar William Booth a fost unul dintre cei mai duhovniceşti oameni ai timpului său; şi el şi soţia lui au adus la Hristos mii de suflete dintre scursurile societăţii din întreaga lume. Ce ai crede despre un astfel de om? Fariseii l-ar respinge din start. Dar dacă aş fi trăit în Anglia acum 150 de ani, m-aş fi alăturat lui în lucrarea de a aduce beţivi, prostituate şi tâlhari la Hristos – o lucrare pe care nimeni altcineva nu o făcea. Nu sunt de acord cu doctrinele lor în aceste două aspecte. Dar n-aş evalua evlavia unui om prin prisma faptului dacă este sau nu de acord cu mine cu privire la botez şi la Cina Domnului.
Trebuie să fim atenţi să nu spunem vorbe goale de critică împotriva oamenilor evlavioşi ca William Booth. Este adevărat că Pavel l-a criticat pe Petru pentru o poziţie compromiţătoare pe care Petru şi-a asumat-o (Galateni 2:11). Dar Petru recunoscuse harul pe care Dumnezeu i-l dăduse lui Pavel (Galateni 2:9). Deci, când un om ca Pavel îl critică pe Petru, atunci este acceptabil.
Dar cine sunt cei care îi critică astăzi pe oamenii evlavioşi? Totdeauna sunt cei care n-au făcut nimic pentru Domnul şi cei pe care Dumnezeu nu i-a făcut martori în nici un fel. Astfel de credincioşi necugetaţi îndrăznesc să-i critice pe oamenii evlavioşi pe care Dumnezeu i-a folosit de o mie de ori mai mult decât pe ei. Acesta este fariseism.
TRĂSĂTURA 47
Fariseii Îl testează pe Dumnezeu cerându-I semne
Unii din farisei i-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine” (Matei 12:38).
Fariseii doresc întotdeauna să vadă un semn sau o minune ca să fie încredinţaţi de adevăr. Ei nu pot trăi prin credinţa simplă. Şi de aceea şarlatanii religioşi reuşesc să-i înşele pe astfel de farisei cu semnele şi minunile lor false din zilele noastre. Să nu-ţi imagineazi vreodată că a-i cere lui Dumnezeu un semn sau o minune este un semn al spiritualităţii. Este semnul unui fariseu. Vedem acest argument repetat şi în Matei 16:1.
TRĂSĂTURA 48
Fariseilor nu le pasă de păcătoşii pierduţi
Fariseii le-au răspuns: „… Dar mulţimea aceasta, care nu ştie legea, este blestemată” (Ioan 7:49).
Fariseii de astăzi pot avea aceeaşi atitudine faţă de aceia care merg în iad şi spun: „O, aceşti oameni care nu-L acceptă pe Hristos ca Mântuitor al lor vor merge în iad”. Este adevărat. Dar un asemenea comentariu îl demască totodată pe vorbitor ca fiind un fariseu, căruia nu-i pasă de cei pierduţi. Dacă nu-ţi pasă deloc de aceia care merg în iad, aceasta dovedeşte în mod clar că eşti un fariseu.
Când le mărturisim altora, grija noastră trebuie să fie salvarea lor şi nu teama ca sângele lor să nu fie pe mâinile noastre. Am văzut creştini distribuind oamenilor tractate în dreapta şi-n stânga şi umplând cutiile poştale şi maşinile oamenilor cu ele, arătându-se apoi mulţumiţi că şi-au făcut partea. „Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:17). Însă o mare parte din activitatea de distribuire de tractate care se face astăzi de către mulţi credincioşi nu duce decât la condamnarea acelor necredincioşi. Este făcută dintr-o motivaţie egoistă, de uşurare a conştiinţei credincioşilor, iar nu cu dragoste şi cu povara de a aduce oamenii pierduţi la picioarele Mântuitorului. Mulţi
dintre aceşti distribuitori de tractate îşi imaginează că le pasă de cei pierduţi. Dar nu le pasă. Sunt farisei.
TRĂSĂTURA 49
Fariseii îşi preţuiesc mai mult tradiţiile decât Cuvântul lui Dumnezeu
„Bine mai desfinţaţi porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi tradiţia voastră!” (Marcu 7:9).
Toate bisericile au tradiţii de un fel sau altul. Dacă acele tradiţii au devenit mai importante pentru tine decât Cuvântul lui Dumnezeu, atunci eşti un fariseu. Isus le-a spus fariseilor că, înălţând tradiţiile lor deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, ei au (1)„neglijat Cuvântul lui Dumnezeu”, (2) „l-au lăsat deoparte” şi în final (3) „l-au desfiinţat” cu totul (Marcu 7: 8-13).
Noi toţi avem nevoie să ne întrebăm dacă nu cumva ne-am făcut vinovaţi de acelaşi păcat. Sunt tradiţiile tale mai importante decât iubirea lui Dumnezeu cu toată inima ta şi iubirea fraţilor tăi (din orice denominaţiune) la fel cum te-a iubit Isus pe tine? Respingi un copil al lui Dumnezeu doar pentru că nu ţine tradiţiile bisericii tale? Dacă-i aşa, atunci eşti un fariseu.
TRĂSĂTURA 50
Fariseii se autojustifică
Şi Isus le-a zis: „Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile: pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15).
Un fariseu se autoîndreptăţeşte în orice situaţie. Nu-şi poate recunoaşte smerit greşeala, asumându-şi vina păcatelor şi a greşelilor sale.
Adam nu şi-a putut asuma vina pentru păcat. Când Dumnezeu l-a întrebat: „Ai mâncat din pom?” un singur răspuns era corect: „Da, Doamne”. Dar el n-a spus aşa. Mai întâi a învinovăţit-o pe soţia Lui că i-a dat fructul şi apoi L-a învinovăţit pe Dumnezeu că i-a dat o asemenea soţie!! (Geneza 3:12). Iată ce înseamnă să te îndreptăţeşti singur. Drept urmare, Adam a fost alungat din paradis.
Tâlharul de pe cruce care a fost salvat era total diferit. El a spus: „Îmi primesc răsplata cuvenită.” (Luca 23:41). Nu i-a învinovăţit pe părinţi că l-au crescut rău sau pe prietenii lui că l-au dus în rătăcire sau pe judecător că a fost corupt, părtinitor sau prea dur. El a spus simplu: „Îmi merit în totalitate pedeapsa.” Drept urmare a mers cu Isus în paradis chiar în acea zi – pentru că paradisul este făcut pentru aceia care îşi acceptă vina păcatelor lor şi care nu-i învinovăţesc pe alţii pentru ele.
Dacă eşti unul care aruncă vina pe soţie sau pe Dumnezeu sau pe orice altă persoană ca să te îndreptăţeşti pe tine însuţi, atunci eşti un fariseu şi te afli pe calea către iad.
Cuvintele de încheiere ale lui Isus adresate fariseilor sunt înfricoşătoare: „Şerpi, pui de vipere! Cum veţi scăpa de judecata gheenei?” (Matei 23:33).
„Fiindcă am primit o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută, cu respect şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Stăruiţi în dragostea frăţească.” (Evrei 12:28 la 13:1).
Fariseimul este ca puroiul dintr-un furuncul infectat aflat în pielea noastră. Pe măsură ce storci puroiul în fiecare zi, vei da peste puroi din ce în ce mai mult, până când va fi complet eliminat. Aşadar trebuie să stoarcem tot fariseismul din noi până când nu mai rămâne deloc.
Fie să recunoaştem în mod sincer: „Doamne, eu sunt persoana vinovată. Nu soţul sau soţia mea, fratele meu, sau sora mea sau oricine altcineva care e fariseu. E vorba de mine. Te rog ai milă de mine şi eliberează-mă complet de fariseimul meu. Dă-mi har să fiu un om al lui Dumnezeu şi un ucenic al Tău. Şi ajută-mă să fiu milostiv faţă de alţii tot timpul, la fel cum Tu ai fost milostiv faţă de mine.”
Fie ca Domnul să ne ajute să mergem pe această cale în toate zilele vieţii noastre, aşa încât, într-o zi, să avem intrare din belşug în împărăţia Lui.
Amin şi Amin.
https://romanian.cfcindia.com/ro/books/fifty-marks-of-pharisees
///////////////////////////////////////
Neprihănirea noastră și neprihănirea cărturarilor și a fariseilor
CHRISTIAN SALCIANU
„Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:20)
Protecția muncii
Rândurile următoare au un subiect aparte, „neprihănirea”, despre care cuvântul apostolic al Epistolei către evrei spune că este un subiect menit oamenilor maturi, nu unor bebeluși.
„Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul” (Evrei 5:13-14).
Modele de neprihănire
Cuvintele citate din Evanghelia după Matei sunt între cele mai dure cuvinte ale lui Isus, căci nu par deloc a fi negociabile și sigur nu lasă loc la întors.
Avem (1) formula cunoscută „vă spun”, ceea ce implică o autoritate aparte, un accent, o subliniere clară; apoi (2) sunt apreciați la scenă deschisă cei mai buni performeri ai vremii – fariseii și cărturarii – și le este recunoscută o neprihănire aparte, un model de urmat; (3) ni se pune în față standardul lor ca unul care poate și trebuie să fie întrecut; iar (4) nota finală se cunoaște prin intrarea sau nu în împărăția cerurilor (cu alte cuvinte strădania e acum și aici, iar verdictul e atunci și acolo).
Pare o misiune imposibilă.
Neprihănirea fariseilor și a cărturarilor era recunoscută. Era un proverb în vremea aceea că, dacă din toată lumea nu ar reuși să intre în ceruri decât doi inși, atunci unul ar fi cărturar și celălalt ar fi fariseu.
Capcana neprihănirii
Provocarea este clară: (1) uite modelul, (2) fii mai bun ca el, (3) vei lua premiul. Cât de bun să fiu ca să iau premiul? Și cât de bun poți fi, cât de „mai bun” față de niște campioni mondiali?
La capătul pasajului, Isus pune următoarea ștachetă: „Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48).
Părem prinși într-un clește, avem de dus o luptă pentru împărăția cerurilor în care modelul de jos este maximumul pământesc, neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, iar modelul de sus este maximumul ceresc, desăvârșirea lui Dumnezeu Tatăl.
Dinamica este clară, fiți mai buni decât cei de jos, ținta e să atingeți ce e sus. Pentru idealul de sus, calificativul va fi simplu: ești sau nu ești ca. Ținta e să nu fii cumva mai puțin decât. Trebuie să fii „egal” cu Dumnezeu, nu „mai mic sau egal”. Pentru idealul de jos, calificativul e invers: trebuie să nu fii egal, cu niciun chip… Trebuie să fii „mai mare”, în niciun caz „mai mare sau egal” cu fariseii și cărturarii.
Dacă pentru idealul divin, al egalității nu avem grade de comparație (ori ești ori nu ești), pentru cuvântul „întrece” sunt disponibile și alte redări, în diferitele traduceri ale Bibliei: „să treacă dincolo” sau „să treacă cu mult dincolo”, „să fie mai bună”, „să fie îmbelșugat peste” (un fel de „cu vârf și îndesat”), „să fie cu mai multă credincioșie”…
Așadar, ce fel de superioritate a neprihănirii urmărea Isus în ucenicii Lui? (Nu uităm că predica nu este un curs pentru inițiați, ci este pentru toată gloata).
Neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, luată la bani mărunți
Ce se poate ști despre neprihănirea fariseilor și a cărturarilor?
În cea mai mare parte era o spiritualitate săvârșită pentru a fi văzută. Spunea Isus: „Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!” (Luca 11:43) Se poate surprinde imediat dorința de a ieși în față, de a fi evidențiat și separat clar de gloată. (Până la urmă acesta le era și numele de farisei, adică „separați”).
Fără îndoială că oamenii puteau fi păcăliți, dar nu și Dumnezeu. Același Isus spunea: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile”. Iar mai departe evaluarea era următoarea: „ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Luca 16:15). Ca atare și ucenicilor le-a dat îndemnul clar, prioritar: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia” (Luca 12:1).
Trei sunt zonele pe care el abordează Isus atunci când evaluează spiritualitatea fariseilor: (1) ce face față de aproapele său; (2) ce face față de Dumnezeu; (3) ce face față de sine.
Față de aproapele – milostenia
„Tu, deci, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, ca să fie slăviţi de oameni” (Matei 6:1).
Față de Dumnezeu – rugăciunea
„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 6:5).
Față de sine – postul
„Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc” (Matei 6:16)
Neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, la bara judecății
Ca să îi cunoaștem mai bine, merită să citim „vaiurile” pentru cărturari și farisei rostite de Isus, din aceeași evanghelie, Matei 23:1-33.
Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: „Rabi! Rabi!”
Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic” „dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.” Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.”
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi, şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci. Voi, deci, umpleţi măsura părinţilor voştri!
Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Neprihnărea noastră să o întreacă pe aceasta?!…
Hmm… Neprihănirea noastră trebuie să o întreacă pe a lor. Desigur, dar care e dinamica? Nu spre afară, ci spre înăuntru. Nu spre lauda oamenilor, ci spre lauda lui Dumnezeu. Nu spre fapte, ci spre esențe, spre spirit. „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 6:1).
Este deci cât se poate de ilustrativă acum pilda din Luca 18:9-14 (vameșul și fariseul):
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
Caz concret, Saul/Pavel
Apostolul Pavel a fost un astfel de sfânt.
Când era Saul (fariseul) era cam așa: „eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană” (Filipeni 3:5-6).
În altă parte scrie: „Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea; şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti” (Galateni 1:13-14).
Iar în fața gloatei care-l acuza a strigat: „Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. Am prigonit până la moarte această Cale” (Faptele apostolilor 22:3-4).
Mai târziu s-a văzut a fi nu mai vrednic decât o stârpitură. „După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt” (1 Corinteni 15:8-10).
Mântuire prin har, nu prin fapte
„Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21).
„Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:20-26).
Ani de zile mai târziu, după ce Saul a devenit Pavel, scria mărturisind un mare schimb:
„Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El…”
Ce neprihănire a avut Pavel? „… nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă (Filipeni 3:7-9).
Iar continuarea, intrarea în împărăția cerurilor așteptată de orice credincios:
„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi” (Filipeni 3:10-11).
Până atunci rămâne o luptă, o tensiune, un echilibru:
„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi” (Filipeni 3:12-15)
https://salcianu.wordpress.com/2016/04/15/neprihanirea-noastra-si-neprihanirea-carturarilor-si-a-fariseilor/
/////////////////////////////////////////
Capcana fariseilor: Matei 23 – Stephan Isenberg
Introducere
M-am întrebat deseori, ce a vrut să ne spună Domnul Isus prin descrierea fariseilor. A vrut El să ne dea în mână un instrument cu care noi să vizăm pe alţii şi să putem arăta cu degetul spre ei? Fariseii sunt totuşi pentru cei mai mulţi dintre noi aşa numiţii creştini credincioşi Bibliei, nimic altceva decât pur şi simplu lepădătura. Dacă trebuie să recunoaştem că suntem „cu toţii păcătoşi”, totuşi nu vrem într-o suflare să fim numiţi împreună cu fariseii. În fond în cele din urmă fariseii au răstignit pe Domnul şi de mai multe ori în timpul vieţii Lui au vrut să-L omoare. Ei au sfidat pe Domnul, L-au provocat, L-au acuzat şi au luptat împotriva Lui cu martori falşi. Nu, eu nu sunt un fariseu.
Cu adevărat nu eşti? Dacă sunt sincer, uneori am gândit în ascuns, dacă nu cumva uneori aş fi fost un fariseu cu adevărat – uneori, când am simţit adânc, că gura mea nu a redat totdeauna ce era cu adevărat în inimă. Când la urma urmelor este o discrepanţă între inimă şi gură, atunci trebuie totuşi să recunosc sincer că unele lucruri din fariseism nu-mi sunt cu totul străine.
Pe de altă parte m-am gândit: omule, fariseii nu sunt chiar aşa de răi. Ei erau păzitorii Legii. Ei se numeau cei puşi deoparte. Nimeni din Israel nu putea să spună pe de rost toate cele 613 porunci aşa de bine ca fariseii. Ei au înţeles ceva din învăţătura Vechiului Testament şi ei preţuiau pe marii lor rabini Hillel şi Schammai. Ei puteau să explice foarte bine diferenţele între cele două şcoli fariseice. Noi am spune astăzi, ei erau oameni foarte fideli Bibliei, aceşti farisei. Fariseii erau cu adevărat foarte severi în ceea ce priveşte ascultarea de Scriptură. Ei au făcut reguli şi porunci suplimentare, aşa cum îi era posibil unui iudeu temător de Dumnezeu să împlinească toate cele 613 porunci ale Legii. Ei o luau cu adevărat în serios. Şi dacă luăm probabil pe cel mai mare dintre fariseii din Biblie, pe Pavel, despre el se spune în Filipeni 3.6: „… cu privire la dreptatea care este prin Lege, fără vină”. – Şi chiar şi Domnul Isus îi laudă indirect pe farisei, prin aceea că spune: „Deci toate câte vă spun ei, păziţi-le şi faceţi-le …” (Matei 23.3). Abia după ce nu demult am citit o carte (de Tom Hovestol, „Capcana fariseilor” – în editura R. Brockhaus), care se ocupă cu fariseii, m-am simţit puţin confirmat, că evident au fost şi alţii, care nu au putut să se reţină de la impresia, că fariseii nu erau cei mai infideli, ci dimpotrivă erau cei fideli Bibliei ai zilelor acelea.
Oarecum fariseii îmi sunt simpatici, dacă îi privim prin aceşti ochelari ai râvnei pentru Biblie. Şi eu cred, pentru că Domnul Isus a iubit aşa de mult tocmai pe aceşti farisei, deoarece de regulă ei se străduiau sincer să reprezinte Legea, de aceea Domnul Isus Se preocupă în mod deosebit cu această grupă a fariseilor şi de aceea şi astăzi El se preocupă în mod cu totul deosebit de aceia care în principiu nu vor altceva, decât să fie din toată inima fideli Bibliei. Tânărul bogat din evanghelia după Marcu 10 era probabil şi el un fariseu fidel, şi se spune despre el: „… şi Isus l-a iubit”. Cu toate acestea nu avem voie să trecem cu vederea corectura dureroasă, dar vindecătoare făcută de Domnul, prin aceea că încheiem repede cu fariseii şi spunem: ‚Nu, noi nu suntem farisei, căci noi nu L-am fi acuzat pe Domnul şi în cele din urmă răstignit.’ Probabil nu vorbim în felul acesta, dar cât de des nu am gândit aşa sau asemănător. Noi putem învăţa nespus de mult de la farisei, dacă recunoaştem că noi suntem aceştia, că în fiecare din noi se ascunde un fariseu şi probabil cel mai mult în acela la care ne aşteptăm cel mai puţin.
Să facem proba şi să ne ocupăm cu capitolul 23 al evangheliei după Matei.
Matei 23.13: Dar vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei care vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.
Afirmaţia este simplă: fariseii sunt aceia care închid Împărăţia cerurilor. Nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva, sau? Nu, noi ştim foarte bine cum se ajunge în cer şi acţiunile noastre de evanghelizare vorbesc foarte clar în privinţa aceasta. În afară de aceasta am introdus „servicii divine pentru oaspeţi”, unde vrem să explicăm oamenilor cum ajung ei în cer.
Deci fariseii erau convinşi de rolul lor de conducere spirituală şi ei erau primii care s-au anunţat pentru posturile de portari la intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Cu regret însă, niciodată aceste posturi nu au fost oferite de cineva, ci fariseii înşişi şi-au creat aceste posturi. (Nu vorbim aici despre disciplina în Biserică/Adunare, unde păzitorii porţilor îşi au rolul lor – vezi 1 Corinteni 5.) Ei erau siguri în felul lor de a vedea lucrurile teologic. Privit superficial, aceasta este totuşi o slujbă importantă şi o lucrare bună pentru o persoană sănătoasă spiritual.
Dar Domnul Isus a fost în această privinţă de altă părere. Ceea ce în afară părea foarte sănătos, era pentru El boală. Căci nu numai că ei erau orbi cu privire la starea lor, ci ei au închis Împărăţia lui Dumnezeu pentru aceia care ar fi voit să intre.
Nu este şi în zilele noastre o comportare asemănătoare, când noi „producem” întoarceri la Dumnezeu într-un fel pe care Scriptura nu-l cunoaşte? În Scriptură găsim feluri diferite cum oamenii au găsit pe Domnul. Noul Testament relatează despre întoarceri la Dumnezeu foarte simple şi foarte complicate şi chiar ciudate. Să ne gândim la tâlharul de pe cruce, care a spus simplu: „Adu-Ţi aminte de mine …” sau la vameşul care a strigat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Sau să ne gândim la convertirea lui Pavel, care a avut acea viziune minunată pe drumul Damascului, sau cât de complicat a fost pentru Nicodim să recunoască că el trebuia să fie născut din nou. Ce va zice Domnul de toate bine intenţionatele chemări la convertire, care sunt prezentate prin rugăciuni bine formulate, sau cu privire la toată teologia referitoare la justificarea prin credinţă, la care protestanţii şi catolicii de secole nu se pot unii. Aici trebuie să se repete unul sau altul din cuvintele rostite de cineva, acolo trebuie să se vină în faţă, ca să spună „da”. Şi iarăşi în altă parte trebuie să se poată spune pe de rost toată mărturisirea de credinţă. Nu spun nicidecum că toate acestea la locul lor nu pot fi în ordine. Dar nu devenim noi uneori aroganţi, să decidem cine are voie şi cine nu are voie să fie înăuntru, prin aceea că stabilim o anumită metodă de procedare sau chiar prin această metodă mai degrabă se acţionează respingător decât atrăgător? Este o responsabilitate deosebit de mare să fi la lucru ca evanghelist – şi Domnul să trimită cât mai mulţi lucrători la recolta Sa – dar fie ca întotdeauna aceştia să fie aceia care prezintă exclusiv pe Hristos ca uşă şi să nu arate căi gândite de ei înşişi, pe care s-ar putea pretinde că ajungi sigur în Împărăţia lui Dumnezeu.
A doua problemă a acestui strigăt „vai de voi” este că noi prin comportarea noastră, prin obiceiurile noastre şi prin tradiţia noastră, care nu sunt nici actuale şi nici conform cu Scriptura, baricadăm drumul altor oameni ca să cunoască cu adevărat pe Hristos. În privinţa aceasta nu dau nici un exemplu, deoarece fiecare Biserică/Adunare şi fiecare creştin ar trebui să se gândească cum prin anumite feluri de comportare, obiceiuri şi tradiţii baricadează drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu. Să întrebăm pe necredincioşi ce spun ei despre credincioşi în general şi vom vedea că sunt multe lucruri negative, care sunt un obstacol să intre în Împărăţia lui Dumnezeu sau chiar să viziteze o Biserică/Adunare creştină. În loc să se vorbească despre Hristos, de felul cât sunt ei de miloşi, de buni, de fideli adevărului şi de autentici, ni se duce faima că noi am fi neîndurători, carnali şi făţarnici. Ceva nu este în ordine, dacă aceia care pretind că veghează poarta cerului, taie pofta oamenilor. (În treacăt fie spus, că desigur sunt şi lucruri biblice care sperie pe necredincioşi. Desigur aici nu este vorba de aceste lucruri!)
Observăm noi, cât de mult ne asemănăm cu fariseii? Dacă tu îi condamni prea aspru, atunci gândeşte că te condamni şi pe tine odată cu ei.
Matei 23.15: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit şi, când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Este într-adevăr interesant cum Domnul Isus pătrundea cu privirea şi îi evalua pe farisei. Dar noi toţi suntem mai degrabă „evanghelişti”, care deseori nu îndrăznesc nici măcar să treacă strada, ca să vorbim cu vecinul nostru despre Evanghelie şi gândim că aceia care sunt gata să se mute chiar în ţări străine, ca să vestească Evanghelia, ar trebui să fie automat buni şi să fie călăuziţi de motivaţii veritabile. Ceea ce pentru noi deseori arată ca foarte sănătos şi spiritual, Domnul numeşte în acest caz boală. Care era greşeala în cazul acesta? Nu era un exemplu bun să întreprinzi astfel de eforturi ca să converteşti pe un păgân la iudaism? Nu ar fi trebuit Domnul mai bine să laude aceasta? Nu! Chiar dacă râvna a fost preţuită de Domnul şi El Însuşi ne-a dat însărcinarea: „Mergeţi”, şi Israel trebuia să fie deja o lumină pentru naţiuni, totuşi Domnul a trebuit să condamne motivaţia prin care fariseii făceau un prozelit. Pe farisei îi interesa în primul rând convertirea la înţelegerea pe care o aveau ei şi la sistemul lor doctrinar şi la concepţiile lor cu privire la felul cum trebuia să arate o viaţă sfântă. Ei erau preocupaţi să convingă pe oameni pentru religia lor şi cultura lor de credinţă, în loc să se preocupe cu adevărata misiune, care constă în a aduce pe oameni în legătură cu Dumnezeul cel viu. Şi noi suntem înclinaţi să convertim oameni la gruparea noastră, ca şi cum ea ar fi singura care pune în legătură cu Hristos. Putem observa aceasta atunci când se vorbeşte de sus în jos despre aceia care nu merg pe acelaşi drum cu noi. Se gândeşte atunci repede că trebuie să se spună sau cel puţin să se gândească că aceia nu au primit lumină atât de multă cum am primit noi înşine. Şi lăuntric ajungem la linişte abia atunci când cineva se converteşte la părerile noastre despre ce înseamnă să fi creştin. Şi aici observăm desigur cu toţii că aceste lucruri nu ne sunt total necunoscute.
Desigur aici nu este vorba de a conduce mai departe în credinţă pe cei care s-au convertit. Pentru aceasta este desigur nevoie de drumul părtăşiei cu alţi creştini. Şi este de asemenea foarte clar, că un creştin hotărât este convins că drumul, pe care el merge, este drumul corect – altfel este mai bine să-l părăsească. Problema este mai mult o evanghelizare bazată pe motivaţii false. În acest caz oamenii sunt conduşi la un sistem, în loc să fie conduşi la Hristos. Şi dacă s-a ajuns să câştigi pe aceşti oameni pentru un sistem, atunci ei devin mai radicali şi mai fanatici decât aceia care i-a adus la acest sistem. La aceasta Se referă Domnul când spune: „… şi, când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.” Al doilea strigăt „vai de voi” vrea deci să ne arate clar motivaţiile cu care noi evanghelizăm sau explicăm altora drumul creştin.
Matei 23.16-22: Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: „Dacă cineva jură pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul care sfinţeşte aurul? Şi: „Dacă cineva jură pe altar, nu este nimic; dar dacă jură pe darul de pe altar, este îndatorat.” Nebuni şi orbi! Care este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el; şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel care stă pe el.
Al treilea strigăt „vai de voi” se ocupă cu ceea ce spunem noi şi cu ceea ce gândim noi. În timpul acela s-a încercat să se găsească anumite subterfugii, pentru a nu împlini neapărat un jurământ sau un legământ. Aceasta aminteşte puţin de ceea ce noi probabil ca şi copii am făcut deseori, când am spus, jur că nu am făcut aceasta sau aceea şi apoi ne-am încrucişat degetele la spate, ceea ce însemna că jurământul nu era valabil. Aceşti farisei evlavioşi au făcut aceasta mai „delicat” şi nu aşa de fără tact, cum probabil am făcut noi odinioară. Dar Domnul îi mustră aspru, prin aceea că El a cerut ca oamenii temători de Dumnezeu să vorbească totdeauna adevărul şi ar trebui să vorbească numai ceea ce şi cu adevărat gândesc. Într-un alt loc Domnul spune: „Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.”.
Promisiunile şi legămintele solemne par şi în timpul nostru să fie într-adevăr spirituale, dar ceea ce noi numim spiritual şi sănătos, Domnul numeşte iarăşi bolnav. Câte căsnicii şi astăzi se destramă chiar şi între creştini, cu toate că s-a promis fidelitate „până moartea ne va despărţi”. Câte probabil nu au promis unii la botezul lor şi nu le-au respectat. Ce am promis noi la convertirea noastră, până când am observat că păcatul tot mai este în noi şi că natura veche este încă foarte activă. Să fim deci prudenţi cu promisiunile noastre faţă de alţii sau cu juruinţe făcute lui Dumnezeu. Şi cu atât mai mult cu cât ele sunt făcute public.
Matei 23.23-24: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat la o parte cele mai importante lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
„… numai să nu înghită nici un ţânţar, însă din gât îi iese o cocoaşă de cămilă!” – Da, aceasta este o descriere de care râdem, dar căreia deseori foarte uşor ne asemănăm. Ca şi fariseii, şi noi suntem înclinaţi să ne lăsăm stăpâniţi prin „filtrul de ţânţari”, căci pentru lucrurile esenţiale nu găsim timp. Biserici întregi sunt preocupate în zilele noastre să filtreze ţânţarii, care ameninţă să sfărâme, căci s-au stabilit false priorităţi. Cât de des Biserici/Adunări au fost împiedicate să aibă o lucrare eficientă, deoarece s-au preocupat cu machiaje sau podoabe, îmbrăcăminte sau coafură/frizură, acompaniament instrumental în serviciile divine, culoarea perdelelor sau a mochetelor în sala bisericii, etc, în loc să se ocupe cu punctele principale ale vieţii creştine. Noi ne preocupăm prea mult cu lucrurile mărunte şi neglijăm deseori teme cum ar fi mersul pe urmele Domnului, maturizarea vieţii noastre spirituale, misiunea, adorarea Tatălui sau marea noastră însărcinare să reflectăm aici pe pământ ceva din Hristos şi să devenim asemenea Lui.
Este o vorbire foarte clară, dar şi – cel puţin pentru noi – amuzantă în unele locuri, pe care Domnul o ţine aici înaintea fariseilor. Însă ne piere amuzarea, dacă suntem gata să aplicăm aceste lucruri la noi. Care era aici problema? Ce fel de dăruire era aceasta? Nu s-ar bucura unele biserici să aibă astfel de membrii, care sunt gata chiar să dea zeciuială din fiecare legume din grădină? Aceasta arată a sănătate spirituală. Dar, stai! Dar şi aici Domnul Isus nu este grăbit cu sentinţa Lui. Ceea ce pentru noi arată ca sănătate spirituală, Domnul numeşte din nou boală.
Care era greşeala? Fariseii făceau mic ce era mare şi făceau mare ce era mic, ce era important îl făceau fără importanţă şi ce era fără importanţă îi acordau deplină însemnătate. Ei nu vedeau când o cămilă intra în pahar, dar erau foarte atenţi ca nu cumva să înghită un ţânţar, atunci când beau ceva. Unii beau chiar având dinţii strânşi, pentru ca nu cumva să se strecoare vreun ţânţar. Ţânţarul era cel mai mic animal necurat, pe care izraeliţii îl cunoşteau şi cămilele erau animalele necurate cele mai mari, pe care ei le cunoşteau. Cu alte cuvinte: preocuparea cu lucrurile mărunte şi neglijarea celor esenţiale ne aduce mustrarea, „filtrarea ţânţarului, dar înghiţirea cămilei”. Cineva a scris: „Aşa descrie Isus pe un iudeu suprasensibil, care bea vin cu dinţii strânşi”. Noi ne dedicăm prea repede celor care se pot măsura sau număra, deoarece în cele din urmă vrem să ştim cum suntem noi notaţi la Dumnezeu. Dacă dăm zeciuială din plantele de grădină, atunci ştim cu ce am contribuit sau donat, aceasta o putem măsura. Dar ceea ce Domnul vrea, sunt lucruri care nu sunt măsurabile pentru lume, dar care nu sunt uitate de Domnul. Îndurarea, dreptatea şi credinţa (experienţa cu Dumnezeu) nu se pot măsura. Sunt de asemenea lucruri, despre care noi niciodată nu vom putea spune: acum este destul. Acum am fost destul de îndurător sau acum sunt cu adevărat drept sau am destulă credinţă. De aceea acestea sunt lucruri pe care noi creştinii, ca şi fariseii de atunci, le uităm cu plăcere, dar care pe de altă parte sunt foarte importante şi cu care noi niciodată nu ajungem la sfârşit. Aici nu este nici o bătaie cu pumnul în piept, ca la dăruitul zeciuielii.
Matei 23.25-26: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi de neorânduială (sau: jefuire şi necumpătare). Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
Fariseii făceau şi aici o greşeală. Ei gândeau că necurăţia este în afara unei persoane şi de aceea nu aveau voie să aibă contact cu anumite locuri sau anumite persoane. Domnul Isus îi învaţă că o necurăţie vine totdeauna din inimă. Totodată Domnul dezvăluie că o viaţă curată, fără cusur în afară nu este un indiciu că şi inima este curată şi fără cusur. Domnul dă prin viaţa Sa învăţământ intuitiv (pe bază de material didactic), ce vrea El să spună prin aceasta. El Însuşi a fost numit Prietenul vameşilor şi păcătoşilor. Era acuzat că vorbeşte cu samaritenii şi mănâncă cu păcătoşii. El a fost permanent printre oamenii necuraţi – a atins chiar şi leproşi şi morţi – şi cu toate acestea se spune despre El în epistola către Evrei, că El era despărţit de păcătoşi (Evrei 7.26).
Ce are aceasta să ne spună? Şi noi suntem înclinaţi – ca şi fariseii odinioară – să ne prezentăm în exterior mai bine decât suntem în realitate. Când eşti în societatea anumitor oameni (şi a creştinilor!), atunci se ştie de regulă cum să te comporţi, ca să laşi în urmă o impresie bună sau să dai o aparenţă de spiritualitate. Aceasta duce deseori aşa de departe, că începem să ducem o viaţă dublă, de teamă să nu fi clasat ca „lumesc”. Unii psihiatrii au mult de lucru, deoarece au a face cu suflete de care s-a abuzat spiritual, deoarece acestea prin codexul bisericii lor au fost întrucâtva constrânse să ducă o astfel de viaţă dublă. Sunt în orice caz oameni care caută ajutor şi simt profund starea lor bolnavă – de aceştia Domnul poartă grijă în mod deosebit, deoarece ei au recunoscut că o viaţă dublă conduce la orbire spirituală. Dar sunt şi din aceia care nicidecum nu observă cum viaţa lor „se destramă”, care sunt deja orbi cu privire la propria lor stare. Păcatul mare al fariseilor era, că ei pretindeau că văd şi totuşi erau orbi. Ei, probabil ca şi noi, respectăm anumite norme de comportare în exterior, care sunt cerute de gruparea noastră sau de biserică şi atâta timp cât ne mişcăm în acest cadru – ei ştiu aceasta – nu poate merge mult prea prost, nu trebuie să te aştepţi la întrebări „proaste”. Sunt nenumărate cazuri unde duminică de duminică creştinii intră în „uniforma de duminică”, îşi pun buna dispoziţie şi masca de duminică şi restul vieţii lor (de luni şi până sâmbătă) lasă puţin sau chiar deloc să se simtă ceva din viaţa spirituală.
Dacă suntem sinceri, vom fi de acord când spunem că noi putem vorbi uşor altora despre dăruire şi credincioşie şi de o legătură strânsă cu Domnul, în timp ce în acelaşi moment ştim cât de rău arată aceasta la noi. Exemplul lui Iuda ne arată că în exterior putem prezenta un spectacol mare şi prin aceasta putem orbi mulţi ucenici. Numai Domnul ştia ce era cu Iuda, dar niciunul dintre ucenici nu bănuia că tocmai Iuda era cel care trebuia să-L trădeze pe Domnul. Vădit Iuda savura chiar o încredere deosebită, deoarece lui i s-a încredinţat punga cu bani. Şi chiar şi în camera de sus, când Iuda a părăsit încăperea, unii gândeau că el voia să cumpere ceva pentru sărbătoare. În exterior totul era în ordine la Iuda, dar în spatele lor el purta discuţii cu duşmanii Domnului. Ceea ce era în Iuda, este şi în noi – să nu ne înşelăm! Fiecare, care vorbeşte altora în mod regulat despre Domnul, fie în mod personal sau ca predicator, va fi conştient de acest pericol şi deseori a regretat că starea lui spirituală nu a corespuns a ceea ce a predicat sau a spus altora. Dar dacă simţim această discrepanţă între gura şi inima noastră, şi o mărturisim Domnului ca prefăcătorie, atunci aceasta ne poate conduce să slujim în alt fel şi să spunem altfel un cuvânt – mai îndurător. Va fi totdeauna o discrepanţă între cuvintele noastre şi faptele noastre sau inima noastră, de aceea atenţionarea adresată fariseilor este la fel adresată şi nouă.
La Domnul nu se dă nici un premiu Oscar pentru cel mai bun artist, acolo este numai o făgăduinţă pentru aceia cu duhul zdrobit şi smerit. Acolo, aşa spune Domnul, vrea El să locuiască (Isaia 57.15). Mesajul acestui strigăt „vai de voi” este, că noi să nu ne înşelăm unii pe alţii, că noi să recunoaştem uneori liniştit că şi noi avem probleme cu unele lucruri, că şi în viaţa noastră nu totdeauna totul decurge fără probleme, aşa cum se dă impresia deseori duminica. Şi să ne păzim să clasificăm pe alţii, acolo unde anumite păcate au devenit vizibile. Domnul Isus vorbeşte aici de jefuire şi necumpătare. Deci lucruri care la noi toţi se strecoară, chiar dacă probabil mult timp le putem ţine acoperite. Probabil noi nu suntem jefuitori, dar ce altceva este, dacă noi ne străduim să posedăm aceleaşi lucruri pe care le are vecinul nostru sau fratele nostru sau sora noastră? Sau cum stau lucrurile cu materialismul nostru, cu nesaţul nostru, că trebuie să avem totdeauna ce este mai nou, să ţinem pasul cu ceilalţi, şi aşa mai departe? În cele mai multe cazuri vom putea ascunde aceste lucruri faţă de ceilalţi – câte scuze spirituale frumoase nu am inventat deja pentru a justifica necesitatea unui lucru sau altul. Dar toate acestea sunt descoperite înaintea Domnului. De aceasta ar trebui să devenim din nou conştienţi. Dar dacă păcatul unui frate a devenit vizibil, aceasta ar trebui văzut de credincioşii spirituali ca un prilej, ca acelui frate să i se întindă mâna îndurării şi să fie readus în părtăşia cu Domnul şi cu fraţii. Dar aceasta este posibil numai atunci când noi terminăm cu acel fel de gândire plin de dispreţ, cu orice „stigmatizare nespirituală” iute şi noi înşine să devenim conştienţi de slăbiciunea proprie (Galateni 6.1), care este la fel şi în noi, dar probabil din fericire nu a devenit publică.
Un alt mesaj al acestui strigăt „vai de voi” este, că noi ar trebui să fim atenţi, ca oamenii să întemeieze o relaţie personală cu Domnul Isus, căci atunci putem fi siguri, că şi partea din afară este în ordine. Căci Domnul spune: „Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”
Matei 23.27-28: Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi oamenilor ca fiind drepţi, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Al şaselea strigăt „vai de voi” merge într-o direcţie asemănătoare cu al cincilea „vai de voi”. De cele mai multe ori ce este afară nu este înăuntru. Afară podoabe – înăuntru nimic, aşa se spune în popor. De asemenea şi aici ne doare, dacă acest strigăt „vai de voi” îl punem înaintea noastră ca oglindă. Dar să-l lăsăm să lucreze în noi; poate să conducă, ca noi să ne încredem tot mai puţin în noi înşine şi să ne sprijinim numai pe harul şi îndurarea Domnului. Dacă nu aşteptăm nimic de la noi înşine, ci aşteptăm totul de la Domnul, atunci suntem pe drumul cel bun. Dar şi aceasta sună foarte evlavios şi aproape fariseic – eu ştiu. De regulă avem mult prea mult păreri bune despre noi înşine.
Mormintele văruite sunt morminte care au fost însemnate în mod deosebit sau vopsite din nou, pentru ca fiecare să recunoască că aici este vorba de un mormânt şi nimeni să nu se întineze cu un mormânt. Şi noi arătăm uneori foarte frumos în afară şi putem rosti cuvinte frumoase în diferite ocazii. Şi posibilitatea cea mai bună de a ascunde eul propriu faţă de ceilalţi constă în aceea că noi încercăm să arătăm evlavioşi înaintea altora. Suntem primii care participă la activităţile bisericii, şi primim orice slujbă, chiar oricât de mică ar fi ea. (Atenţie: acesta nu este un îndemn să rămânem inactivi!) Cu regret şi în viaţa noastră se poate totdeauna întâmpla, că nu slujim motivaţi de entuziasmul faţă de Domnul, ci din simţământul golului care este în noi. Şi ca să umplem acest gol lăuntric, ne dedicăm slujbei creştine. Slujirii căreia îi lipseşte viaţa spirituală este făţărnicie. O astfel de făţărnicie ne înşală. Ea ne dă sentimentul că stăm „bine”, fără ca în acelaşi timp să stăm „bine” înaintea lui Dumnezeu. Ea anesteziază durerea golului, aşa că noi nu mai suntem expuşi acestei dureri. Şi cândva devine normal pentru noi să avem o anumită comportare la exterior, în timp ce în interiorul nostru este cu totul altfel.
Observăm noi, cât de repede ne apropiem de farisei şi că Domnul doreşte aici să ne pună o oglindă înainte? O oglindă ne ajută să ne cunoaştem mai bine cum suntem, respectiv să ne vedem. Dar dacă mult timp nu foloseşti o oglindă, atunci ne formăm o imagine proprie despre noi înşine şi aceasta poate foarte repede să nu fie cea adevărată. Ai curajul să nu priveşti pe farisei ca duşmani ai tăi, ci ca pe unii pe care Domnul îi foloseşte ca oglindă pentru tine, pentru ca să poţi creşte spiritual şi să te vezi în lumina lui Dumnezeu!
Matei 23.29-31: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor drepţi şi ziceţi: „Dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, nu am fi fost părtaşi cu ei la sângele prorocilor.” Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
Ultimul strigăt „vai de voi” arată că fariseii erau preocupaţi să facă monumente prorocilor lor. Ei onorau pe proroci, afirmau solemn că ei niciodată nu au omorât pe proroci şi în acelaşi timp se sfătuiesc cum ar putea să omoare pe Marele Proroc, pe Mesia Însuşi. Orbirea fariseilor era cu adevărat de nedepăşit. Probabil ei au crezut că ei, prin faptul că ridicau monumente prorocilor, prin aceasta s-ar fi asemănat întrucâtva cu ei, prin faptul că îi păstrau în amintire. Sau probabil voiau numai să se depărteze de păcatul înaintaşilor lor, ca să păstreze propria lor dreptate. Din nou ne punem oglinda înainte şi aplicăm acest „vai de voi” la noi înşine. Ce ar fi dacă Domnul Isus ar veni pe neaşteptate la noi? Sunt aproape sigur, că din aceleaşi motive L-am trata rău, aşa cum au făcut atunci fariseii. Dacă Domnul ar da pe faţă tot tradiţionalismul nostru şi ar spulbera construcţiile noastre teologice, atunci – mă tem – nu va mai rămâne mult din tot ce ne-am inventat în cămăruţa noastră.
Sau să presupunem că părinţii noştri de credinţă, pe care noi ne sprijinim aşa de mult, ar veni astăzi în Biserica/adunarea noastră, sau în organizările denumite după numele lor. Ce ar spune astăzi un Luther, ce ar spune Calvin, Wesley, Spurgeon, Darby, Müller sau Kelly? Noi nu ne temem să folosim numele marilor părinţi ai credinţei. Numele lor oferă demnitate faptelor noastre. Dar ce ne-ar spune şi ce ar spune ei despre noi? Ar fi ei de acord cu monumentele noastre, pe care noi le-am ridicat în cinstea lor? Din comoditate uităm cu plăcere, că mulţi dintre aceşti bărbaţi au avut convingeri foarte puternice şi curaj mare şi au contribuit la multe schimbări esenţiale. Mulţi dintre ei au fost luptări solitari şi probabil persoane cam ciudate. Îmi pot foarte bine imagina cât de penibil şi deranjant ne-am simţi şi am fi bucuroşi – aşa cum au fost odinioară fariseii – dacă ei ar părăsi iarăşi pământul acesta.
De la „vai de voi” la plâns
Acest capitol 23 se încheie, şi eu vreau să închei cu cuvintele lui Tom Hovestol:
Cât de potrivit este că acest capitol 23 se încheie cu lacrimi şi nu cu batjocură şi dispreţ, cu plâns şi nu cu lovituri. Ca o găină a vrut Isus să strângă pe farisei în jurul Lui şi să-i inunde cu dragostea Sa. Singurul lucru, pe care El i-a rugat, era ca ei să fie sinceri cu ei înşişi şi să vadă lipsa şi nevoia lor. El voia ca ei să năzuiască după credinţa sănătoasă, să nu fie bolnavi religios, şi ca ei să primească mesajul Lui plin de har şi de îndurare.
Şi noi să plângem pentru autoînşelarea noastră şi păcătoşenia noastră. Cu regret acest „vai de voi” al lui Isus nu a ajuns numai la urechi surde, ci şi la inimi rele, aşa relatează evanghelistul Matei. În loc să se pocăiască, farisei au reacţionat cu mânie şi au omorât pe Mesia.
Cum putem noi evita aceste cuvinte „vai de voi” şi în loc de aceasta să ne punem sub protecţia lui Isus? Cum evităm noi falsa bunăstare a religiozităţii şi ajungem la adevărata sănătate spirituală? Cum alcătuim un stil de viaţă caracterizat de „şi a fost foarte bun” în loc de „meritat” sau „vai de voi”?
Eu cred că începe cu faptul de a fi dispus să fiu sincer faţă de Dumnezeu şi faţă de mine însumi. Aceasta la rândul lui are ca premisă, că noi cercetăm domeniile sufletului nostru, pe care de fapt mai bine nu am vrea să le vedem. Noi trebuie să recunoaştem făţărnicia noastră, ipocrizia noastră, lupta religioasă, priorităţile false, concentrarea la lucrurile exterioare, neglijarea sufletului nostru, uitarea istoriei noastre şi să recunoaştem miopia proprie cu privire la viaţa noastră spirituală. Trebuie să ne pocăim printr-o mărturisire smerită (probabil chiar cu lacrimi). Şi mai important decât toate este să nu ne lăsăm conduşi la năzuirea după o sănătate spirituală falsă, care de fapt numai văruieşte în afară credinţa bolnavă.
http://www.mesagerul-crestin.net/tineri_in_credinta/HTM/Capcana_fariseilor.htm
//////////////////////////////////////////
Ce înseamnă un nume? Ce ne spun numele lui Isus despre El
Te-ai oprit vreodată să te gândești la semnificația care o au numele și titlurile lui Isus pentru tine?
Milenko van der Staal
Ce înseamnă un nume? Ce ne spun numele lui Isus despre El
Semnificația lui Isus pentru noi nu poate fi descrisă în cuvinte. În biblie, lui Isus I-au fost date multe nume, titluri și descrieri care ne pot oferi introspectivă în cine El este și ce a făcut pentru noi. Această listă este doar un început, și total neadecvată pentru a descrie întreaga imagine a lui Isus, dar poate ne poate inspira să începem să citim și să ne gândim mai mult la Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos – și ce numele și titlurile Lui înseamnă pentru noi, atât acum, cât și în toată eternitatea!
Cuvântul – Lumina lumii
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:1-4,14.
Cuvântul lui Dumnezeu conține înțelepciunea lui Dumnezeu, voia și gândurile Lui. Când Isus a venit pe pământ, a împlinit voia lui Dumnezeu în mod desăvârșit încât Cuvântul a devenit trup. În viața Lui, oamenii pot vedea harul, adevărul, înțelepciunea și puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care era slava lui Dumnezeu. Toate acțiunile, cuvintele și atitudinea Lui radiau slava lui Dumnezeu. Viața lui Isus era un felinar strălucitor, o lumină care arăta calea către Tatăl Său. Acum este rândul nostru să-I urmăm exemplul – Cuvântul să devină trup în noi!
Emanuel – Dumnezeu este cu noi
„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă: Dumnezeu este cu noi.” Matei 1:23.
Păcatul a cauzat separarea dintre oameni și Dumnezeu. Însă Dumnezeu este gelos pentru duhul nostru (Iacov 4:5) și vrea să restaureze părtășia pe care o avea la începutul nașterii omului. Isus Și-a părăsit casa și pe Tatăl Său pentru a veni pe pământ pentru noi. Iar datorită faptului că El a fost mereu de acord și total ascultător de voia lui Dumnezeu, semnificația profeției a fost împlinită în El: Emanuel – Dumnezeu este cu noi!”
Doar prin Isus Hristos avem și noi acces la Dumnezeu. Prin sacrificiul de ispășire a lui Isus pe cruce, noi am fost reconciliați cu Dumnezeu și prin viața Lui, avem o cale deschisă spre Tatăl. Chiar și acum, El Se roagă continuu pentru noi, ca și noi să fim mântuiți în chip desăvârșit. (Evrei 7:25).
Fiul lui Dumnezeu – Fiul omului
„Îngerul i-a răspuns: ‘Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.’” Luca 1:35.
Isus nu a avut tată pământesc, ci a fost conceput de Duhul Sfânt, adică Dumnezeu era Tatăl Lui. Datorită acestui lucru, Isus a avut Duhul în El încă de la naștere și cu puterea acestui Duh a putut să împlinească toată voia lui Dumnezeu.
Dar când a venit pe pământ, El a fost și om – fiul lui Maria, din seminția lui David. Numele cel mai des folosit de Isus, când se referea la Sine, era Fiul omului. Ca om, El a trebuit să Se roage puternic, cu sinceritate, ca să fie salvat de la moarte, iar prin ascultare de Cuvântul și voia lui Dumnezeu, a biruit păcatul și implicit și puterea morții. (Evrei 5:7-8). În toate necazurile și ispitele, nu a păcătuit niciodată! Și-a predat voia pentru a o împlini pe a lui Dumnezeu și a distrus în totalitate lucrările diavolului. (1 Ioan 3:8).
Viața fără vină și fără păcat a lui Isus a putut fi folosită ca o jertfă de ispășire pentru păcatele întregii lumi! Jertfa Lui ne eliberează dacă credem în El și-L acceptăm ca Domn, Mântuitor dar și exemplu care merită urmat. (1 Petru 2:21-24).
„Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.” Matei 18:11.
„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” Marcu 10:45.
Isus Hristos – Salvator
„… Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: ‘Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.’” Matei 1:20-21.
„Dar îngerul le-a zis: ‘Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.’” Luca 2:10-11.
„Isus” este o formă a numelui „Yeshua,” sau „Iosua,” care înseamnă „Dumnezeu mântuiește.” Acesta era un nume comun, iar Isus a fost născut în toată umilința – un om, Fiul omului. Și prin acest Om lumea urma să fie mântuită! Păcatul venise în lume prin neascultarea și mândria primului om, Adam, dar în Omul Isus, păcatul a fost biruit prin smerenie și ascultare de Dumnezeu. În Isus, blestemul care a intrat în lume prin păcat a fost cucerit – El a biruit moartea prin moartea Sa asupra păcatului. Acum și noi putem fi salvați de păcat prin moartea de ispășire a lui Isus de pe cruce; noi Îl putem urma și ajunge la virtuțile Lui.
De aceea lui Isus I-a fost dat și numele de „Hristos,” care înseamnă „Cel Uns” (sau Mesia), trimis de Dumnezeu, Tatăl și uns pentru această sarcină supremă.
Oprește-te și imaginează-ți dragostea pe care Isus ne-a dovedit-o când a ales voluntar această sarcină și ce urmări a avut ea pentru mine și tine!
EU SUNT – Alfa și Omega
„Isus le-a zis: ‘Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.’” Ioan 8:58.
„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.” Apocalipsa 22:13.
Numele lui Dumnezeu este „EU SUNT,” iar când Isus spune același lucru despre Sine, arată că El este una cu Tatăl – Cel etern, neschimbător, credincios și adevărat. El a fost acolo înainte ca timpul să înceapă și va rămâne acolo pentru toată eternitatea. Însă lucrul minunat este că Isus a părăsit cerul și eternitatea și a venit pe pământ pentru a trăi ca oamenii, pentru o perioadă! Aici El Și-a trăit viața în ascultare de voia Tatălui și a fost răstignit, dându-Și viața pentru noi. Dar acesta nu a fost sfârșitul, ci o intrare triumfătoare înapoi în glorioasa eternitate. În toate încercările și ispitele El a rămas credincios și adevărat, iar Duhul Lui s-a putut întoarce la Dumnezeu, neatins de păcatul pe care l-a întâmpinat pe pământ. El va trăi veșnic, și chiar dacă această lume va muri, viața Lui va rămâne un exemplu la ceea ce Dumnezeu poate face într-o persoană.
El a mers înaintea noastră, fiind un exemplu și un înaintaș. Dacă-L urmăm, vom ajunge și noi unde este El și vom petrece eternitatea împreună cu El – ca exemple la ceea ce Dumnezeu face în oamenii care fac voia Lui.
Regele regilor și Domnul domnilor – Numele care este peste orice alt nume
Isus Hristos este Domnul – Cel care a biruit păcatul și moartea. El este Cel care S-a smerit cel mai mult și, de aceea, a putut să fie ridicat peste orice alt nume. El a adus cinste Tatălui prin viața Sa, iar ca răsplată, acum stă la dreapta lui Dumnezeu – în slava Tatălui! Victoria Lui este eternă! Slava Lui este veșnică! Lui I s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ și cu această putere El e capabil să ne mântuiască. El va stăpâni în veci de veci! (Apocalipsa 11:15.)
„Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAȚILOR ȘI DOMNUL DOMNILOR.” Apocalipsa 19:15-16.
„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” Filipeni 2:5-11.
Noi trebuie să apucăm credința în acest lucru aproape incredibil – că El vrea să împartă slava Sa cu noi. El vrea să-L urmăm în moartea Lui asupra păcatului ca să primim aceeași viață ca a Lui, adică virtuțile Lui. (2 Petru 1:3-4.) Isus vrea să aibă comoștenitori! (Romani 8:16-18). Credința în asta ar trebui să ne motiveze să trăim o viață vrednică de această chemare, plini de dorință de a ne preda voia pentru a-L urma pe Isus. Haideți toți să ne trăim viețile în așa mod încât ele să reprezinte o mulțumire și o laudă pentru iubitul nostru Domn și Mântuitor, Isus Hristos – fratele nostru! Numele lui Isus să fie slăvit în toată eternitatea!
https://crestinismactiv.ro/ce-inseamna-un-nume-ce-ne-spun-numele-lui-isus-despre-el
/////////////////////////////////////
Isus este Mediatorul nostru
Noi suntem terenul lui Dumnezeu, iar Isus este lucrătorul ogorului. Depinde de noi să aducem roade bune pe care Isus să le aducă înaintea lui Dumnezeu.
Sigurd Bratlie
Isus este Mediatorul nostru
Lucrarea pe care Isus trebuie s-o facă cu noi, după ce am fost împăcați prin sângele Lui, este exprimată în următoarele cuvinte:
„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu…” 1 Corinteni 3:9
„Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.” Evrei 6:7-8.
Un teren roditor
Fiind împăcați în sângele lui Isus, noi am devenit terenul lui Dumnezeu prețuit, iar lui Isus, Marele nostru Preot ceresc i-a fost acordată sarcina să cultive terenul. Dumnezeu lucrează în noi lucruri care Îi sunt plăcute, prin Isus Hristos. (Evrei 13:20-21).
Aici Îl vedem pe Isus lucrând ca Mediator. El stă în picioare înaintea lui Dumnezeu și Îi comunică faptul că lucrează cu noi, căci noi avem mare nevoie de mijlocirile Lui.
Și Isus are conlucrătorii Săi – cei pe care i-a modelat. Cei pe care i-a pus în Biserică în diferite slujbe – ei sunt conlucrători ai lui Dumnezeu. Isus este Mare Preot, dar El are și o preoție care să-L asiste.
„Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.” Romani 15:16.
„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” 1 Petru 2:5.
Jertfele spirituale, care trebuie să fie plăcute lui Dumnezeu, sunt roadele care cresc pe câmpul Lui; de exemplu: jertfe de laudă și împărtășire cu alții. Dumnezeu este mulțumit cu astfel de jertfe. Evrei 13:15-16. Cuvântul lui Dumnezeu este sămânța. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu translatat în lucrare, devine jertfe spirituale. De aceea, întregul trup trebuie prezentat ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Atunci pământul va aduce roade bune. Aici Isus, din nou, intervine ca Mediatorul nostru. Isus, cel care trebuie să ne comunice ce Dumnezeu lucrează, va lua aceste sacrificii și daruri înapoi la Dumnezeu.
„Cunosc faptele tale”
„Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi … Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.” Evrei 8:1-3.
Totuși, dacă terenul aduce spini și pălămidă, adică, noi păcătuim, Isus nu poate aduce asta înaintea Tatălui. Dumnezeu mereu cere roade. „Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit…” Ioan 15:8. Primul lucru pe care Isus l-a spus celor șapte îngeri din bisericile din Asia Mică a fost: „Știu faptele tale.” Și i-a judecat după faptele lor. Isus spune că El va mărturisi numele celui ce va birui înaintea Tatălui și înaintea îngerilor Săi. Apocalipsa 3:5.
Hai, de aceea, să prețuim mult pe Marele nostru Preot și Mediator, Isus Hristos, și să fim un teren bun pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru lucrările Lui. Atunci părtășia cu Tatăl va fi tot mai valoroasă prin Isus, Mediatorul nostru, iar când El aduce roadele lucrării înapoi la Dumnezeu, noi suntem cunoscuți de El. (Galateni 4:9). Atunci Tatăl și Fiul vor veni și vor cina cu noi. (Ioan 14:23).
Acesta este un fragment din articolul „Marele nostru Preot ceresc” prima dată publicat în norvegiană în revista periodică a BCC „Skjulte Skatter” (“Comori Ascunse”) în iulie 1952.
https://crestinismactiv.ro/isus-este-mediatorul-nostru
////////////////////////////////////
„Marea Resetare” a globaliştilor a eşuat! Este războiul Ucraina – Rusia „planul B”? Editorialul-bombă al unui important analist politic American; George Soros controlează și Justiţia română cu ajutorul ONG-iştilor bine plasați în funcții calde; Privati-HOTIA pentru colonizare – reţeta aplicată de mafia internaţională pentru a cuceri Bosnia, România şi alte popoare; Noua Ordine Mondială și analfabetismul IT; Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Radu Gyr, condamnaţi la moarte şi închisoare de soţia lui Brucan, acuzatorul public Sidorovici. DOCUMENTE – PROCESUL ZIARIŞTILOR; Un singur guvern mondial şi o singură monedă sub o oligarhie permanentă nealeasă de popoare’; 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de elite; Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale; Fenomenul Covid a fost plănuit acum peste 42 de ani. Film din 1979 Sindromul Hamburg; Lista Capcane Moderne de Sinucidere Lentă Inconştienta; EDITORIAL: Când presa moare. Drumul resemnării; Ceva e putred în toată lumea… Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării; Sindromul broaştei (lumii) fierte – cum suntem omorâţi încet dar sigur; Aşa se face o turmă şi un ciobanoi- Anticrist… Intelectuali ruşi fac apel către NATO şi conducerea Rusiei: „Dacă nu vom adera la NATO, ne vom transforma într-o provincie a Chinei”; Cel mai întunecat secret al Chinei; Problema nu este doar Xi Jinping, ci comunismul; (DE NEUITAT-ZI DE ZI…) Adrian Năstase, atacuri de Anul Nou pentru românii din Diaspora: „Supărați pe viață. S-au bucurat să plece din țară. Anonimi “; LORDUL SUMPTION: NESUPUNEREA CIVILĂ A ÎNCEPUT, de Freddie Sayers; ARHITECTURA IZOLĂRII SOCIALE, de Sir Roger Scruton; ECOLOGIȘTII APOCALIPTICI, de Theodore Dalrymple; DE CE NU SCAD RATELE DE INFECTARE ÎN ȚĂRILE CAMPIOANE LA VACCINAREA POPULAȚIEI?, de Swiss Policy Research; FENOMENUL PITEȘTI ȘI AMNESTY INTERNAŢIONAL, de Ion Ioanid; Închisoarea noastră cea de toate zilele – memoriile lui Ion Ioanid; Fantasticul în proza lui Mircea Eliade – La ţigănci referat; Triumful talentului. (reproducere) de Ion Luca Caragiale referat; Trădarea rusească. Alte dovezi (1916) – de Cristian Negrea; Adrian Majuru e necruţător cu Adrian Năstase. “În România anilor ’50… Aşa s-a născut omul nou (ÎNNOIT DIN DEJECŢIILE ÎNVĂŢĂTURII SATANISTE)”; “Condamnarea comunismului” în varianta ICR – IICCMER: “Pleacă-ai noştri, vin ai noştri”; Lansarea memoriilor luptătorului anticomunist Constantin Iulian; Sfintele Sărbători în închisorile comuniste. Mărturia lui Grigore Caraza, 21 de ani de temniţă, şi a lui Ioan Ianolide, nou martir al lui Hristos; Magda Ursache: Însemnări de decembrie. De la Iliescu la Băsescu, Pleşu şi Ungureanu şi înapoi… O mie și una de zile din viața lui Hrușciov. 40 De Întrebări cu Denise Rifai – Leon Danaila; O nouă confirmare a lui Larry Watts; Marx trăieşte la New York;
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
40 De Intrebari cu Denise Rifai – Leon Danaila
https://kzread.info/dash/40-de-intrebari-cu-denise-rifai-23-01-2022-leon-danaila-editie-completa/faNqo6-sh7qamMY.html
Leon Dănăilă, unul dintre cei mai buni neurochirurgi din lume la “40 de întrebări cu Denise Rifai”
“Lucrăm mână-n mână cu Dumnezeu”
Leon Dănăilă, membru al Academiei Române și profesor al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, cercetător cu 18 brevete de inventator și autor al 59 de cărți și tratate de neurochirugie, vine duminică la “40 de întrebări cu Denise Rifai”, emisiune difuzată de la 22:30 , la Kanal D!
Este considerat cel mai bun neurochirurg din Europa și unul dintre cei mai mari specialiști în neurochirugie din lume, în cei 60 de ani de carieră a realizat peste 40.000 de operații, fiind inclus în Academia Recordurilor Mondiale ca medicul cu cele mai multe operații neurologice. A introdus microscopul operator și laserul în sălile de operație din România și a reușit să reducă rată mortalității în operațiile pe creier de la 60% la doar 4%.
Cunoscut pentru modestia cu care își trăiește viața, invitatul special din această duminică se va dezvălui și mai mult în fața privitorilor.
„Lucrăm mână-n mână cu Dumnezeu”, spune Leon Dănăilă despre chirurgii care își exercită profesia în sălile de operație.
“Mai deveneați un geniu în neurochirurgie dacă fugeati din țară?”, “ Cât de mult semănați cu Albert Einstein?”, “Meritați premiul Nobel?”, “Credeți în Dumnezeu?”, “V-au trădat vreodată mâinile?”, “Ce leac are medicul Dănăilă pentru durerea sufletească?”, “Cât la sută din creierul uman ați reușit să descifrați?”, acestea sunt doar câteva dintre cele 40 de întrebări adresate lui Leon Dănăilă în ediția de duminică a emisiunii “40 de întrebări cu Denise Rifai”, difuzată de la 22:30 , la Kanal D!
//////////////////////////////////////
Marx traieste la New York
Zombie marxismul la romani
de Grid Modorcea / New York
Nu va vine sa credeti, dar la The Kitchen Gallery, sub patronajul lui Whitney Museum, s-a vernisat o expozitie dedicata marxismului, dominata de carti, fotografii si filme, multe filme pe aceasta tema. Expozitia se numeste Creative Destruction si se vrea o prezentare exhaustiva a ceea ce inseamna Marxism, identificat cu o “destructie creativa”.
Un paradox, desigur, fiindca si destructia/distrugerea poate fi creativa, desi in sens rau sau urat.
Pe o masa lunga, cat sala centrala a galeriei, de peste 30 de metri, se afla insirate sute de carti in care operele lui Marx, Engels, Lenin, Gramsci, Lacan, Zizek, Althusser si alti marxisti de frunte pot fi vazute si rasfoite.
In timp ce la noi, in Romania, dar si in Rusia sau Germania, nimeni nu mai vrea sa auda de Marxism, aici acest fenomen este reliefat si prezentat la modul incitant, pentru a starni interes. Sigur, si marxismul e de vanzare, a devenit o marfa, desi expozitia se vrea a fi una eminamente politica, asa cum nu se prea practica in zona galeriilor din Chelsea.
Am vorbit cu unul dintre curatori si i-am spus ca marxismul nu e un mit, cum il prezinta ei aici, ci o realitate, o cumplita realitate, care a schimbat din temelii istoria intr-o directie impotriva omului, a naturii sale libere, vazand in “dictatura proletariatului” calea de controla popoarele si de a le “calauzi”.
El mi-a raspuns ca lunga masa si cartile au o destinatie ironica, fiindca sunt puse sub semnul unei titulaturi care aminteste de un ospat (“The Marx Lounge”). Sa fie vorba oare de “ospatul” Marxist, care numai in Rusia sovietica, in timpul lui Stalin, s-a facut cu peste 3 milioane de cadavre umane!? Categoric, a fost un zombie-ospat!
Indiscutabil, organizatorii de la Kitchen, precum majoritatea americanilor, implicit artistii acestei expozitii, n-au cum sa inteleaga cu adevarat ce e marxismul fiindca nu l-au trait. E o diferenta intre a percepe teoretic marxismul si a-l trai practic. El te poate fascina din punct de vedere teoretic, fiindca se dezvolta pe filosofia lui Hegel, caruia Marx i-a fost ucenic.
Marxismul pare astfel o continuare a filosofiei germane clasice, a dialecticii pe care au creat-o un Kant si un Hegel. El este perceput aici, neindoielnic, ca un mit. Unii incearca sa dea ambalajul la o parte si descopera o realitate zombie. Dovada ca o parte dintre artisti propune o dezarticulare a semnelor, iar alta parte o rearticulare a lor, in scopul unei noi lecturi a marxismului. Sunt metode intuitive, menite sa decaveze un model economic (“economic model of creative destruction”).
Altfel spus, destructia creativa vizeaza capitalismul actual cu anterioarele sale evolutii. Si capitalismul e atins de destructie, de aceea multi economisti folosesc pentru a defini societatea Americana expresia “economic freedom”. Cuvantul capitalism a fost creat de Marx. Dar daca o societate bazata pe dictatura proletariatului e putreda, nici o societate bazata pe plusprofit si taxe nu e sanatoasa.
Desigur, e de preferat inregimentarii, o societate in care fiecare sa fie stapan pe munca si ideile lui, dar de ce sa fie taxat pentru ele?
*
Autorii expozitiei marturisesc intr-un volum editat de Withhney Museum, chiar cu titlul Creative Destruction, ca au inceput sa colaboreze la aceasta idee dupa atentatul terorist din septembrie 2001, cand patriotismul American a capatat noi dimensiuni, asa cum s-a vazut la zece ani dupa acest tragic eveniment, cand s-a identificat cu miscarea numita “Occupy Wall Street”, care a lansat banner-ul “Wall Street = War Street”.
Ei se intreaba daca nu cumva terorismul s-a nascut din internationalismul Marxist, avand o putere de a masca (“power to mask”) de natura financiara? Patriotismul American s-a manifestat ca un soc intru apararea libertatii, a drepturilor fundamentale ale omului. Asa cum se stie, Libertatea (“freedom”) este identificata cu numele America.
Se face apoi o analiza a economiei globale si a crizelor financiare si bancare, numind institutii mamut ca Lehman, Goldman si Morgan, modele ale finantelor. Protestele au vizat ideea de transparenta supercorporativa. Miscarea din Wall Street a avut ecou si in Europa Occidentala.
Acesta este contextul care a generat conceptul actualei expozitii de la The Kitchen Gallery. Care se vrea o voce a solidaritatii, pentru a arata ca miscarea continua. Ideea de “creative destruction” a inceput cu The Communist Manifesto, al lui Marx si Engels, concept foarte popular in SUA dupa al doilea razboi mondial, cand economistul Joseph Schumpeter a adoptat un asemenea model economic de natura destructiva. Acesta este un curent neoliberal (“the current neoliberal economy”). E un concept orb (“blindly concept”), dar absorbit de principala directie economica, de aceea expozitia “Creative Destruction” vizeaza legimitatea speculatiilor financiare actuale, reducerile de personal, restructurarile si toate erodarile muncii conditionate, atat in SUA, cat si in afara granitelor sale.
Asa se justifica gramada de carti si filme marxiste din expozitie, pentru a arata ca acest concept neoliberal este de sorginte marxista, propunandu-si o dezarticulare si o noua articulare a termenilor. O dezarticulare pe diferite cai. Cum ar fi cele semnate de Liz Park, care propune o privire stereoscopica, Tim Saltarelli, care se refera la problema limbajului (“Vocabulary Lessons”), Denisse Andrade Arevalo, care vine cu o autosugestie (“The Revolutionary Posibilities of New Economies”), sau Kristina Scepanski, care preia de la Chris Harman conceptul de “zombie capitalism” si il extinde, vazand in zombie un agent al schimbarii (“an agent of change”), cu o formidabila exemplificare filmica.
Acestia sunt cei patru curatori ai ideilor expozitiei, idei la care au colaborat artistii plastici Melanie Gilligan, Hans Haacke, Alfredi Jaar, Liz Magic Laser, Kerri Reid, Fred Wilson si cei de la Superflex si Raqs Media.
As dori sa va mai relatez despre imaginile si filmele vazute, dar poate am s-o fac cu alt prilej, fiindca nu ma indoiesc ca pe cititorii romani, foarte politizati, ii intereseaza un asemenea subiect. Romania a ajuns o tara de zombie si istoria filmelor zombie, incepand cu seria Frankenstein si continuand cu White Zombie (1932), include si proletariatul sub chip de Dracula, devenit un personaj de masa, care insa se poate umaniza.
Curentul
////////////////////////////////////
O mie și una de zile din viața lui Hrușciov. O noua confirmare a lui Larry Watts
de Corneliu Vlad
Despre Nikita Hrușciov, lumea de la noi știe mai ales că a fost primul care a strigat cu voce tare, oficial, la Moscova, că Stalin a păcătuit prin cultul personalității și a făptuit crime. Și mai știe lumea că, impulsiv și frust cum era, a scos pantoful din picior și a bătut cu el in pupitru, în hemiciclul Adunării Generale a ONU, pentru a protesta de ceva. În sfârșit, se mai știe ca Hrușciov, deși nu-i prea agrea pe conducătorii comuniști de la București, a fost liderul de la Kremlin pe care Gheorghiu-Dej și Bodnăraș au reușit sa-l induplece să retragă trupele sovietice din România. („ Apreciam că tovarășii români erau sinceri când iși reafirmau voința de a construi socialismul“ – așa avea să se explice și să se justitice el, în imbatabila limbă de lemn, peste ani, în memorii pentru această decizie care a figurat printre motivele destituirii sale din fruntea ierarhiei sovietice). Personaj capricios și imprevizibil, Hrușciov stârnește și azi controverse aprinse printre istorici și politologi. L-a denunțat el în mod sincer pe Stalin. Când el însuși supralicita „indicațiile“ de la Tătucul, de lichidare a „ dușmanilor interni“? Nu cumva era și el la fel de crud, daca nu chiar mai mult decât alți aghiotanți ai lui Stalin? L-a ucis pe Beria pentru ca era mai stalinist sau mai reformator ca el? „Concesia“ făcută românilor a fost rodul unei decizii politice chibzuite, ori aceștia l-au tras pe sfoară?
Întrebari despre Nikita se pot pune multe și de aceea apariția unei cărți care se cheamă „O mie și una de zile din viața lui Hrușciov“ – semnată de un subaltern care i-a stat prin preajmă, în imediata apropiere, interesează, mai ales că abundă în anecdotică. Oleg Grinevski a fost, zeci de ani, numai ochi și urechi printre cei mai mari de la Kremlin, ca „negrișor“ în stafful de vârf al Ministerului sovietic de Externe, unde a făcut „prima formă“ la nenumărate documente și cuvântări de politică externă de-ale lui Hrușciov și ale lui Gromâko (cel mai longeviv, ca funcție, demnitar sovietic).
Interesante, pentru noi, românii, sunt două scurte referințe „ atingătoare de“ linia politică a Bucureștiului față de URSS la începutul procesului de distanțare treptată a micii „națiuni captive“, cum ne spuneau atunci americanii, față de „marele prieten și aliat“, cum le spunea propaganda noastră sovieticilor. La sesiunea a XV-a a ONU, Hrușciov și delegația URSS au mers la New York pe Atlantic, cu vasul „ Baltica“ (carte postala jos), împreună cu delegațiile câtorva „ țări frătești“. Seara șefii se distrau urmărind pe punte spectacole improvizate de amatori. „Hrușciov, înconjurat de conducătorii celorlalte delegații, radia de fericire și aplauda frenetic. Numai Gheorghiu-Dej, cu fața împietrită, aplauda lent, abia atingând palmele una de alta“. De ce? „Între prieteni erau multe deosebiri vizibile – observă atentul autor al cărții. Bulgarii și cehii se manifestau ca cei mai duri prieteni ai rușilor. Românii. dimpotrivă, scoteau în evidență caracterul diferit al atitudinii lor, mai ales în probleme de amănunt“ (nu erau deloc probleme de amănunt, dar, în sfârșit…).
Cele două scurte secvențe povestite de discretul diplomat sovietic spun ceva foarte important. De fapt, ele confirmă din alt unghi, cel al Moscovei de totdeauna, ceea ce a afirmat și argumentat pe larg istoricul american Larry Watts în cărțile și studiile sale: faptul că opoziția României față de hegemonismul sovietic a fost reală, adevărată și preocupantă pentru liderii sovietici, deși aceștia s-au străduit să o – aparent – ignore, să dea impresia că nu-i deranjează, că e doar o furtună într-un pahar cu apă.
Și azi, la Moscova, dar și în Occident și chiar în România sunt destui care se străduiesc să susțină că împotrivirea României la dominația sovietică a fost doar simulacru, de ochii lumii. Cele două scurte notații ale avizatului diplomat sovietic, martor ocular la evenimentele vremii, dezumflă fastidioase și pompoase texte ce forțează adevărul. Versiunea în română a cărții despre Hrușciov, apărută în Editura Paideia, aparține unor reputați specialiști in imensul spațiu geopolitic de la Est de România, spațiu ignorat de diverși, dar de neignorat. Diplomatul Mihai Maxim și literatul Mihai Prepeliță, ambii membri ai Uniunii Scriitorilor, daruiesc, prin această carte, câteva argumente într-0 problemă istorică în plină dezbatere, dar și o lectură agreabilă.
Sursa: Curentul
/////////////////////////////
Magda Ursache: Însemnări de decembrie. De la Iliescu la Basescu, Plesu si Ungureanu si inapoi.
Însemnări de decembrie
de Magda Ursache
„Tot adevărul dă-ni-l, Doamne, înapoi
şi nouă pre noi”.
Iulian Filip, Rugă basarabeană de fiece zi şi noapte
N-am scăpat nici în acest decembrie, la zi întîie şi după, de ce mi-a fost teamă: de cîntăreţele populare lălăind cu burţile înainte, dar şi de pro-europeiştii agasaţi de naţie, opunînd europeitatea sentimentului naţional, ca şi cum n-ar fi posibil (cu spusa Eminescului) să fii european, dar româneşte.
Fără a băga în seamă, blamarea identităţii a început îndată după evenimentele cu damf de Securitate din acel Decembrie. Şi-mi aduc aminte că, la Iaşi, chiar în ianuarie ’90, cîţiva nevricoşi au somat-o pe directoarea de atunci a librăriei Junimea (fostă „Cartea Rusă”) să lichideze vitrina Eminescu, aniversarea fiind, chipurile, propagandă ceauşistă, iar poetul – vreun protocomunist. Revenind în actualitatea imediat – fierbinte: un realizator de emisiune cu barbă rară de la Realitatea TV a reacţionat tot nevricos la o trimitere în istorie: „Nu mă luaţi de la Decebal că muşc masa”. I se zbîrlea rău părul pă mîini şi pă picioare, gîndindu-se cum s-au dus o sută dă mii dă ardeleni, pă frig, la Alba-Iulia. Altfel ierea să se fi unit cu ţara într-un mai cu soare, cu mici şi cu bere! Valoarea morală şi mistică a românilor strînşi la Alba-Iulia îi scăpa. Un actor de telenovelă îmbrăcase un tricou cu capete de mort, asezonat cu basma arabă, ca să demonstreze şi el, pesemne, că n-are instinct, cum numea tradiţia o domnişoară drapată în dungi şi stele, de pe alt canal. Vedeta TV care susţinea, zăngănindu-şi brăţările, că patriotismul este un cuvînt sofisticat nu se situa prea departe de un gherţoi politic, dornic să-şi orneze livingul cu oase dezgropate din metropola Sarmizegetusei.
Cred, ca şi Al. Paleologu, în virtutea repetiţiei, deci o spun încă şi încă: s-a purces acum douăzeci de ani şi încă trei – îmi cîntăresc bine afirmaţia – la formarea unui sentiment antinaţional. Şi cîţi europenizanţi nu s-au găsit, ca să încerce să-i convingă pe români că ataşamentul pentru specific şi organic ne-ar despărţi de Europa, unde am intrat fix în 2007, nici cu o zi mai devreme. Însuşi preşedintele, după referendumul din iulie, şi-a clarificat direcţia: Spre Bruxelles, mateloţi!, în timp ce prietenul maghiar Viktor Orban a rostit apăsat: „Ungaria nu este subordonată Bruxelles-ului. Bruxelles-ul nu este centru de comandă al Ungariei”, iar „Constituţia o decide poporul ungur”. Al nost’ preşedinte ne cere – înţelepciune! – „cedare masivă de suveranitate” din… interes naţional. Logic, nu? Să nu-i fi pus sub ochi consilierii săi afirmaţia lui Iorga că România e „stat de necesitate europeană”, secondat de Gh. I. Brătianu, care a accentuat „poziţiunea- cheie”? Sau are timpanele sparte la ideea de independenţă? Cerem, mai scria Iorga, „dreptul de a nu ceda nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.
Cu un glonte simbolic pe masă, autocratul Băsescu cotroceşte, în numele interesului naţional pe care l-ar deţine singur-singurel, în pofida populaţiei alegătoare. Ia să te abaţi de la interpretarea sa unică, te trimite la zidul chinezesc, colţ cu Piaţa Roşie. Acest interes naţional poate fi „corijat” în interesul propriu al dinastiei Traian de Băseşti. Goldiştii Apusenilor nu spun că militează pentru interesul naţional al mineritului cu cianură? Chestie de interpretare.
Un intello, nu un tinichigiu, din curtea interioară băsescă, persuasiv ca un vînzător de loz în plic, îi sfătuieşte pe istorici să privească din afară. Cu alte cuvinte, să vezi bătălia de la Rovine, de la Podu Înalt, de la Călugăreni din punctul de vedere al turcilor, Posada din punctul de vedere al maghiarilor, asediul Cetăţii Neamţului ca un pan polonez, lupta cu Krasnaia Armiia prin ocheanul tătucăi Stalin. Şi, mai departe, restituirea tezaurului României aşa cum a proiectat-o Leiba Bronstein Troţki, care a decis, în 26 ian. 1918, că tezaurul va fi „indisponibil pentru oligarhia română”, dar că guvernul sovietic îl va păstra „cu meticuloasă grijă” şi-l va înapoia poporului. Oasele lui Cantemir au fost restituite, nu şi cele 93,4 tone de aur. Dar masacrul de la Varniţa (azi Ucraina), din 1-2 aprilie ’41, numărînd 8000 de morţi, românii vrînd să scape de URSS (şi au scăpat prin ogoni!, foc!) ar trebui comentat prin prisma sovieticilor? Ca să nu mai pomenim de masacrele din satele ardelene, după diktat. Să contestăm şi noi Trianonul care a creat, în fapt, statul naţional maghiar (Ungariei nu i s-a luat nimic), cum face Laszlo Tökes care declară 1 decembrie „zi de doliu pentru maghiari” şi chiar poartă doliu după o rană pe care o vrea vindecată prin „autonomie”? În ce-i priveşte pe foştii deţinuţi politici – are dreptate Petru Romoşan – pe ei îi judecă urmaşii torţionarilor stalinişti.
Atenţie, istoria o fac vocalii. Şi secuii, şi sîrbii, şi bulgarii sînt mai vocali decît românii. Noi ironizăm sentimentul nobil al iubirii de ţară şi spiritele patriotice (de la Noica la Ţuţea) care cred că naţionalul legitimează universalul. Parafraza lui Mircea Cărtărescu după Sentimentul românesc al fiinţei, şi anume Sentimentul românesc al isteriei, ca şi cum am fi fundamentalişti isterici, îmi displace. Cît despre apartenenţa la un loc anume, eu o găsesc constructivă, treaba asta n-are legătură cu naţionalismul xenofob. Nu cred că înainte de a fi parte a unei etnii eşti parte a umanităţii, ci invers; altfel, punem, ca Tîndală, carul înaintea boilor. Şi cine vorbeşte mai decis despre locul Americii în universalitate decît americanii? SUA nu e defel patrie imaginară, nici integrarea un program de neurmat, o încremenire în proiect. Şi atunci de ce l-am blama pe Noica, spunînd: „Eşti român cînd uiţi că eşti altceva”?
Dez-eroizarea, asta-i problema: să alegem din istoria noastră ce-i penibil, ca, după aceea, să ne uităm în oglindă şi să ne schimbăm imaginea despre noi înşine; să „descoperim” că facem parte dintr-un popor de laşi şi de hoţi (orice popor deţine şi laşi, şi hoţi, şi leneşi, şi proşti, şi mîrlani, şi ipocriţi, nu numai românii; ce-i drept, nu-i trimit in corpore la condus ţara), neavînd repere naţionale. Nu avem sau nu dorim să le vedem, conform liniei noi, anti-eroice?
Pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, în 33 de zile, au fost 24. 396 de victime (după cifrele istoricului Gh. Buzatu) – 5011 de morţi, restul răniţi sau dispăruţi; la Odesa, în toamna lui 1941: 17. 729 de morţi, 63. 345 de răniţi, 11.471 de dispăruţi; pe frontul de Est: 625.ooo – morţi, răniţi, dispăruţi. Ţăranii au luat cu asalt colectivizarea în războiul atroce dintre ’49 – ’62, iar colectivizarea a ucis 200.000 de ţărani. S-a luptat în Făgăraş pînă-n moarte contra comuniştilor, chiar Ceauşescu fiind (după Ion Gavrilă- Ogoranu şi nu numai) cel care a condus lichidarea partizanilor. În munţii Carpaţi s-a aprins omul-torţă, schiorul-torţă, Liviu Babeş.
N-avem un Walesa? Dar muncitorul Vasile Paraschiv, care a refuzat cu demnitate medalia lui Traian Băsescu?
Eroii Armatei sunt şi ei minimalizaţi, ca şi războaiele de apărare, fie teritoriale, fie ideologice. Spunem că n-aveam ce căuta dincolo de Nistru. Dar în Libia, cu puşcoacele-n spate, ce-om căuta? Avem un fel de ostaşi mutanţi (ca în filmele SF), cu dublă identitate sau mai multe, română, arabă, slavă, căzuţi în teatrele de operaţii (expresie băsescă) din Irak, Afganistan, Cosovo…
În emisiunea Copilul eroului meu, i-am auzit pe copiii orfani învăţaţi să spună că taţii lor, morţi în Afganistan, şi-au apărat ţara. Historiquement correct? întreabă Jean Sévillia, întreb şi eu. Tati e un erou, zicea un băieţel, vreau să mă fac militar ca tati. Ion Antonescu a cerut iertare victimelor civile ale bombardamentelor din 4 aprilie. Cine să le ceară iertare copiilor rămaşi fără părinţi? Cu ochii la alţii, părem a nu ne mai interesa destinul nostru colectiv. Sau ne simţim mai puţin ataşaţi de naţiunea noastră decît secuii, armenii, bulgarii… Şi de ce ar fi naţionalismul maghiar, să spunem, mai corect politic decît al nostru? Cînd reperele naţionale sunt dispreţuite pe faţă (Avram Iancu spînzurat simbolic în secuime), tăcem. Tema martirilor e perimată? De pe Copoul ieşean au fost îndepărtate busturile Horia, Cloşca şi Crişan. Pe o laterală, există strada Cloşca şi atît.
Homo rusticus, cum îl numeşte Mircea Eliade în Mitul eternei reîntoarceri, are şi el parte, în numele satului global, de acuze destule. Ion Cristoiu, adorant Băsescu, se întreba cum putea vota DA la referendum, cînd „la ora şase, ţăranul e beat” (asta exact pe 23 august 2012, la B1). Şi-i mai acuză pe alţii de „vulgarizare istorică”. După demagogia iresponsabilă a activiştilor socialişti, s-a trecut la demagogia iresponsabilă a publiciştilor postsocialişti.
Îmi aduc aminte că un eseist cu condei susţinea, televizat, că iubirea e numai de la om la om, nu pentru ţară, nu pentru popor. Aş zice că, dacă nu ai acest afect, asta nu înseamnă că el nu există. În ce mă priveşte, prefer să fiu etichetată „mătuşă patriotică” (aşa cum rîde acelaşi eseist de o atitudine firească) decît să-mi stea în gît sabia lui Cuza sau calul lui Ştefan cel Mare. Şi mă simt rău cînd obiectul iubirii mele e batjocorit, în numele unui ludic tîmp.
Nu s-a întîmplat, după ’89, schimbarea la faţă a istoriei, pe care am aşteptat-o, e greu să-ţi iubeşti ţara ajunsă pe locul doi în UE la taxe şi pe primul loc la necitit, dar nu accept mesajul „artistic” al sibianului Sorin Tara, cum că „trăim într-o troacă plină de lături”, după ceea ce ştie el că ar fi zicala (sic!): „un român şi-un şobolan bătîndu-se pe un ciolan”; başca faptul că pe expozantul pictocolajelor repulsive cu Sf. Parascheva beată şi cu „Fănică” cel Mare în chip de lover medieval „l-a distrat” „bădărănismul îmbinat cu un naţionalism prăfuit” al ieşenilor, într-un oraş „încremenit în timpuri de mult apuse”.
Am un tînăr prieten, excelent profesionist, spirit echilibrat şi cu lecturi întinse, care a ajuns dependent de frazeologia băsească, influenţat de elita care-şi apără exponentul politic bec et ongle. Am încercat să-i înţeleg argumentele pentru a vota ARD: vede clasa politică în totalitate rapace (şi-i conced), nu vrea să schimbe un rău pe altul. De acord am căzut şi pe subiectul Ponta –copy and paste, care a avut soluţia să regrete public lipsa ghilimelelor şi să renunţe la titlul de doctor. Numai că preşedintele ungurenilor, cu jocul lui primitiv, mi se pare pericolul maxim. Să striveşti identitatea naţională, dar şi individuală, în numele unei europenizări percepute anapoda, al cărei sinonim este colonizarea? E loial interesului naţional ex-premierul light, cum l-a numit Paul Goma, mereu dign şi necruţător cu clasa politică? Ce-i drept, MRU e foarte dexter şi foarte conjunctural: civil pus în staff SIE, apoi premier democratic, ăsta o fi mersul lumii sau preşedintele o fi tras cu ochiul la Putin, ieşit din matrioşca serviciilor secrete? Cît despre declaraţia ungureană , „Privim cu încredere în viitor”, e consternant de apropiată angajamentului utecist. I-am spus tînărului meu prieten că nu cred în „proiectele” pentru o Românie dreaptă ale unui fost lider UTC, ajuns în CC de pe băncile şcolii. Ce competenţă? Erai devotat PCR sută-n sută, scuipai ca pe seminţe lozincile, obţineai tot. În hedonismul lui, arată că n-are decît patrie mică, familie şi frăţiori alteri. Iată-l lucky looser, primind, după infactul ARD, scaunul (pliant) în Parlament. Prin re-distribuire= pomană electorală ruşinoasă. O fi asta „calea dreaptă”? Paradoxul votului decembrist, dacă pierzi, cîştigi. Fabulo spirit, nu? Ca şi în cazul Ponta, MRU are soluţia renunţării la titlu (de demnitar) după eşec. Şi cînd mă gîndesc că Andrei Pleşu voia să-l cloneze, ca ungurenii clonaţi să ocupe „locul potrivit”! Eh, mai greşeşte şi Pleşu.
Aş încheia aceste însemnări de decembrie nu fără a aduce în discuţie croncănitul ciorilor vopsite în problema patriotismului, pusă în pagină de un eseist francez: „patria – ultimul refugiu al canaliei”. Oricît ar sări în sus, jigniţi în principii, cei care au susţinut teroarea şi oroarea comunismului, eseistul din Hexagon are dreptate. Naţionaliştii – carierişti n-au vreo îndreptăţire să se dea înnobilaţi moral de patriotism, după ce au devalorizat demagogic un sentiment care poate fi şi a fost mimat de ei. Promovarea românismului încăpuse pe mîna lui Silvestri, Crînguleanu, Haralambie Ţugui, îmbinînd oda cu dioda şi utilul cu rahatul, cum scrie Marin Ifrim, necreditîndu-i etic pe cei care stau prost cu etica. Şi cum să fi fost aparatul comunist patriotic, de vreme ce n-a cerut „conducătorului iubit” demisia, pentru a se evita vărsarea de sînge? CC-ul a omorît români în acel Decembrie, asta a făcut, iar Ion Iliescu a continuat operaţiunea. Ipocriţii, turtele ideologice rostogolindu-se de colo-colo, cînd sub oriflama roşie, cînd sub oriflama tricoloră (mereu sub), ne cer să-i evaluăm fără prejudecăţi, să le recunoaştem „binele” făcut. Dar ce legătură poate fi între martirul Mircea Vulcănescu şi prim-ministrul Const. Dăscălescu, ascuns în closet să nu-l ia Ceauşescu în helicopter? Între Kogălniceanu şi Mizil, între Haret şi Bondrea, între I.G. Duca şi Dincă-Te-Leagă, între Gusti şi Suzănica Gîdea; între brătieni şi fruntaşii liberali cu L în coadă? Udrea, ca popa Burducea, cînd cu geanta, cînd cu crucea, iaşiota Popa, cînd cu PDL, cînd cu USL, reşapaţii ca anvelopele găurite, Toader, Oltean, femeia de cultură Turcan. Iar peste toţi şi toate, liberalul din tată-n fiu, Petre Roman, reapare la TV, în celebrul pull roşu, acum fără mîneci, la fel ca economia pusă pe butuci.
Ziaristi Online
//’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’////////////////////////////
Sfintele Sarbatori in inchisorile comuniste. Marturia lui Grigore Caraza, 21 de ani de temnita, si a lui Ioan Ianolide, nou martir al lui Hristos
Colind ceresc – de Radu Gyr – Concert de colinde de ZiaristiOnlineTV
Cuminecare de Crăciunul anului 1949 în temniţa Piteştiului
de Adrian Nicolae Petcu
Pe măsură ce trec tot mai mulţi ani de la căderea comunismului parcă amintirile despre suferinţele din timpul persecuţiei ateiste sunt tot mai eludate. Sunt tot mai uitate faptele mărturisitorilor creştini autentici (nu ideologici!) demne de a fi comparate cu cele din perioada creştinismului primar. Multe dintre aceste secvenţe din vremea persecuţiei comuniste par de neimaginat, atunci când le lecturăm din memorialistica ce ne-a rămas. Dar aşa s-au întâmplat, iar acestea sunt întărite fie de alte izvoare memorialistice, fie de cele documentare. Pentru că suntem în pragul marelui praznic al Naşterii Domnului, am găsit potrivit să ne amintim cum se împărtăşeau deţinuţii din temniţa Piteştiului de Crăciunul lui 1949, prin amintirile lui Ioan Ianolide, un profund trăitor creştin:
“Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti. Dormeam câte doi într-un pat strâmt, de fier, cu un soi de saltele fără paie, cu praf, prin care simţeam fierul şi frigul.
În Ajun mă mărturisisem, la semnalul dat de ţeava caloriferului dintr-o celulă unde era un preot. Acesta a făcut dezlegările pentru Sfânta Spovedanie. Fiecare se aduna în sineşi, în faţa lui Dumnezeu şi se privea ca-n oglindă în goliciunea sa de humă străbătută de ispite. Gândurile sunt intense şi năpraznice în temniţa în care stai şaisprezece ore din zi condamnat la inactivitate, fără a mai avea ce discuta cu vecinii. Aici sufletele se pipăie reciproc unele pe altele.
După ce toţi s-au culcat, eu am rămas rezemat de capul patului, cu pleoapele lăsate, cu capul ridicat, rugându-mă în ritmul pulsului pe care îl auzeam şi-l simţeam bine. Încercam să-L descopăr pe Iisus şi-L chemam în acea scurtă rugăciune a inimii. Uitam de foame, ger şi teroare. Timpul se dilata, devenea lent, imens şi calm. Sufletul acoperea lumea şi evada din temniţă. Încercam să lepăd totul şi să rămân numai cu Dumnezeu. Bucurii mă inundau în cele din adâncuri, înţelesuri noi se desluşeau şi cerurile se deschideau uimitor.
Într-un târziu m-am decis să mă cuminec. Se spuseseră de către preot şi rugăciunile pentru Taina Sfintei Împărtăşanii. Am căutat într-o cută a hainei cu zeci de petice puse unul peste altul şi dintr-un săculeţ minuscul de mătase am scos o bobiţă de Sfinte Taine mică, ascunsă într-un bob de mei, pe care o păstram ca pe cel mai scump odor. Sfintele pătrunseseră în temniţă pe căi ocolite şi primejdioase, printr-un călugăr arestat cu vreo doi ani în urmă şi care încredinţase Pâinea şi Vinul deţinuţilor ce doreau să se împărtăşească. Voind deci să iau fărâmitura de cuminecătură, nu ştiu cum s-a făcut că mi-a căzut jos. Am început să o caut febril, însă n-am găsit-o. Atunci am decis să şterg cu limba o porţiune de duşumea unde consideram că a căzut, dar tot n-am găsit-o. Am crezut însă că sfânta cuminecătură a avut loc. M-am înseninat şi am revenit pe marginea patului, în rugăciune”.
Ziarul Lumina / Memoria Bisericii
Vineri, 21 Decembrie 2012
Grigore Caraza – Sfintele Sarbatori in închisorile comuniste de ZiaristiOnlineTV
Despre marturistorul Grigore Caraza, care la 1 Februarie 2013 implineste 84 de ani. Multi inainte!
- Grigore Caraza, una din figurile proeminente ale rezistentei anticomuniste din România • a fost condamnat în total la 47 de ani de muncã silnicã, temnitã grea si domiciliu fortat în Bãrãgan • dupã gratii a stat 21 de ani în penitenciarele de la Piatra-Neamt, Bacãu, Galata-Iasi, Vãcãresti, Jilava, Tg. Ocna si Aiud • printre camarazii sãi de suferintã în închisorile comuniste s-au aflat Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stãniloaie, Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon, etc •
Copilãria, adolescenta
In anul 1929, pe 1 februarie, în familia gospodarilor munteni, Ioana si Vasile Caraza din Poiana Teiului, judetul Neamt, se nãstea Grigore, al cincilea din cei sase copii ai acestora. Dupã ce terminã scoala primarã în satul natal, urmeazã Scoala Normalã „Gheorghe Asachi“ din Piatra-Neamt. În anul 1948, învãtãtorul inspector Ioan Olaru de la Borca, îl numeste director al Scolii Primare Cãlugãreni, comuna Poiana Teiului. Începuse perioada de stãpînire sovieticã în România, deci si pe valea Bistritei. În aceste conditii, învãtãtorul Grigore Caraza s-a angajat în lupta împotriva acelui regim comunist care era aservit interesului sovietic. În martie 1949, organizeazã rezistenta anticomunistã din aceastã zonã montanã si înfiinteazã împreunã cu un cunoscut organizatia anticomunistã „Frãtiile de Arme“. Este trãdat de „prietenul“ sãu si arestat în ziua de 31 august 1949. Securistii care l-au arestat chiar acasã erau condusi de lt. de Securitate M. Asofiei, comandantul Biroului de Securitate Borca.
În temnitã
Calvarul sãu pricinuit de organele de represiune începe cu cercetãrile si bãtãile de la Securitatea din Piatra-Neamt. A fost condamnat în trei etape, la 47 de ani muncã silnicã sau temnitã grea. Dupã gratii a suferit în perioada 31. 08. 1949 – 22. 07. 1977, cu trei întreruperi. În total 21 de ani, plus 2 ani domiciliu fortat în Bãrãgan. A intrat în temnitã de la vîrsta 20 de ani si a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Dupã eliberare, în vara lui 1977, a revenit în vizitã în satul natal, Poiana Teiului. Casa i-a fost dãrîmatã cu ocazia strãmutãrilor prilejuite de construirea barajului dela Bicaz. A mai gãsit doar douã trepte de la intrarea în casã. S-a asezat pe ele, a privit pãdurea din jur, Ceahlãul, a început sã plîngã… Viata sa, tineretea sa, s-au irosit în temnitele de la Piatra-Neamt, Bacãu, Galata-Iasi, Vãcãresti, Jilava, Tg. Ocna, Aiud. Numai la Aiud a suferit 18 ani, din care în zarcã, 8 ani. În aceste închisori a avut ca profesori mari personalitãti ale neamului românesc: Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stãniloaie s. a. Printre camarazii sãi de suferintã amintim pe Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Puiu Atanasiu, Filaret Gãmãlãu, M. Lungianu, Paulin Clapon s. a. A rezistat cumplitelor reeducãri organizate în temnitele de la Aiud în perioada 1960-1964, activitate condusã de colonelul de securiate Gh. Crãciun, comandantul închisorii. Îsi aminteste cu silã de anchetatorii sãi, de tortionari, de cei care l-au înfometat, l-au tinut în frig si mizerie, de informatorii care l-au împins, prin continutul notelor informative date, în prãpastie. Unii dintre acesti informatori, ca Traian Ungureanu sau Gh. Matase au scris 70 si 80 de note informative împotriva sa!
„Se elibereazã Grigore Caraza, nereeducat si ireducabil“
Grigore Caraza se numãrã printre cei 56 de fosti detinuti politici care au rezistat eroic reeducãrilor din iadul comunist. Cînd noi eram în libertate, în marea închisoare a tãrii, Grigore simtea cum trec pe lîngã el sãrbãtorile noastre: Nasterea Domnului, Anul Nou, Sfintele Pasti. Din celulã în celulã, a pãstrat în sufletul sãu imagini ale pãrintilor, fratelui surorilor sale, prietenilor si muntilor sãi rãmasi undeva departe. Au trecut în chinuri cele 160 de zile de izolare, cele 40 de zile de greva foamei sau durerea celor 106 de zile cu lanturi la picioare. Chiar în aceastã lume de infern, avînd o memorie de exceptie, în temnitã a memorat peste 10. 300 de versuri pe care le-a adus în libertate prin viu grai. O parte dintre ele au fost publicate pe pãmînt american de cãtre Zaharia – Zahu Panã în volumul intitulat „Poezii din închisoare“. Versuri alese, scoase din temnitã, fãrã hîrtie si stilou, erau creatii ale „sfintilor închisorilor“, printre care Nichifor Crainic si Radu Gyr. Este un moment înãltãtor dacã ai ocazia sã-l asculti cînd recitã „Balada codrului fãrã haiduc“ (185 de strofe) sau „Iisus în celulã“, ambele scrise de Radu Gyr. Lui Grigore Caraza, nici torturile, nici lipsurile de tot felul nu i-au schimbat sentimentele: iubirea de Dumnezeu si de neam. Cînd a fost eliberat din temnitã, în adresa pe care temnicerii au trimis-o securitãtii din Piatra-Neamt se preciza: „Se elibereazã Grigore Caraza, nereeducat si ireducabil“. În liberate, noi murim o singurã datã, dar el, dupã gratii, murea în fiecare clipã. Unde vã este tineretea, domnule Caraza? „Acolo, în acele celule strîmte, murdare, jilave si reci, în care intra cu greu lumina soarelui, cu tineta de fecale în interiorul ei, flãmînd si bolnav, din cînd în cînd anchetat, bãtut sau izolat sever“. Într-o noapte, în celula mortii a visat cã muntele Ceahlãu era din mãmãligã. Si el mînca cu poftã. Cînd s-a trezit din vis, cîrpa de sub cap era udã de saliva care i-a curs din gurã.
Exilul
Cu lacrimi în ochi, cu inima sfîsiatã de durere, dupã grele încercãri, în ziua de 23 mai 1980, Grigore Caraza ia drumul exilului. A ajuns în America (foto in spatele Parintelui Calciu). Acolo s-a revãzut cu fosti camarazi din temnitele comuniste. Pe data de 22 august 1996, la Casa Albã prima doamnã a SUA a pregãtit o receptie oficialã. Grigore Caraza a fost invitat în calitate de presedinte al Consiliului National Român pentru America si vicepresedinte pentru SUA al AFDP cu sediu la Geneva.
În Congresul american, la ONU, la posturile de radio „Vocea Americii“, „Europa liberã“, „BBC“ – Londra, Grigore Caraza, sotia sa, prietenii sãi Cicerone Ioanitescu, Mia Braia, P. C. Gheorghe Calciu, Mircea Cazacu s. a. au cerut drepturi si libetãti pentru românii de acasã si de pretutindeni. Congresmanilor americani le-a oferit documente prin care sã atragã atentia atentia asupra dezastrelor produse în România în timpul dictaturii ceausiste. Au cerut de asemenea ministrilor de externe din tãrile dezvoltate sã sustinã la ONU cauza României. Împreunã cu acestia a organizat demonstratii de protest pe pãmînt american sau în Europa, pentru binele românilor, împotriva imperiului sovietic.
Din nou acasã
Dupã 21 de ani de muncã la o companie din New-York, Grigore Caraza vine în România. Dorul de acasã a învins. S-a stabilit în Piatra-Neamt. În iulie 2004 primeste titlul de „Cetãtean de Onoare“ al comunei Poiana Teiului, iar în 2007, municipalitatea îi acordã titlul de „Cetãtean de Onoare“ al orasului Piatra-Neamt. Revenit pe plaiuri natale îsi viziteazã fostii camarazi, sustine conferinte tematice, aseazã plãci comemorative, aseazã troite în cimitire din Basarabia, a sprijinit moral si material ridicarea „Mausoleului de la Aiud“ închinat martirilor din temnita transilvanã, a oferit gratuit la prieteni 800 de exemplare din cartea sa intitultã „Aiud însîngerat“, a ajutat familii nevoiase. Ca scriitor, învãtãtorul Grigore Caraza, prin cartea sa ajunsã la a III-a editie ne perzintã un fragment din „Odiseea“ sa. Volumul a fost lansat la Poiana Teiului, la Bicaz, la Piatra-Neamt, la Bucuresti. Peste tot s-a bucurat de aprecierile specialistilor. Cartea sa se aflã si în Biblioteca Academiei Române, printre cãrtile de valoare ale Patriarhului BOR, ale Principesei Margareta a României, în biblioteci judetene si comunale, la mari personalitãti din tarã si strãinãtate. Volumul rãmîne ca o candelã-sperantã aprinsã pentru generatiile viitoare. Realizatoarea de televiziune (TVR) Lucia Hossu-Longin l-a vizitat în mod special, acasã la el, la New York. Ea a fãcut atunci numãrul 37 din prestigiosul serial „Memorialul durerii“, care a fost difuzat în întreaga tarã. În martie 2008, un alt realizator de televiziune, Cristi Tabãrã de la Pro Tv a fãcut un documentar despre fostul detinut Grigore Caraza, care a fost, de asemenea, difuzat în întreaga tarã.
La ceas aniversar
Valea Muntelui se mîndreste, printre altii, cu PC arhimandrit Iustin Pîrvu, staret al Mãnãstirii Petru-Vodã, dar si cu învãtãtorul-scriitor Grigore Caraza, fost detinut politic, care a luptat toatã viata pentru adevãr si care si-a servit patria voluntar, cu seninãtate si curaj. Este unul dintre putinii patrioti desãvîrsiti pe care îl mai avem printre noi. În camera sa intimã, în locul de rugãciune candela nu se stinge niciodatã, alãturi de icoana Maicii Domului care l-a însotit din România pînã în America si din nou acasã. De asemenea, se aflã la loc de cinste fotografii cu pãrintii, fratele, surorile sale, sute de cãrti cu autografe ale autorilor, presã strãinã în care a scris sau în care s-a scris despre el. A luptat, a suferit, a rãbdat, a învins si si-a pãstrat scînteia de divinitate. Pentru ce a fost maltratat de comunisti? Pentru cã si-a iubit Patria si pe Dumnezeu. Acum la cei 80 de ani este fericit pentru cã a fost prigonit pentru dreptate. Nimeni dintre cei care i-au irosit viata, fãrã drept, nu i-au cerut iertare. Anchetatorii sãi, tortionarii sãi, securistii care l-au batjocorit (care mai trãiesc) au o viatã lipsitã de griji, cu pensii care sfideazã orice bun simt. Ne mîndrim cu el. Si noi si generatiile care urmeazã îi datorãm respectul nostru. Grigore Caraza a fost unul dintre cei care au luptat pentru ca noi sã fim liberi.
Grigore Caraza – repere biografice
- 1929 – 1 februarie – se naste Grigore, al cincilea dintre cei sase copii ai lui Vasile si Ioanei Caraza • 1943 – absolvent al scolii Primare de 7 ani din Poiana Teiului; se înscrie la Scoala Normalã „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamt. • 1948 – întrerupe cursurile Scolii Normale din cauza situatiei materiale precare a familiei • 1948 – 1949 – învãtãtor în satul Cãlugãreni, din Poiana Teiului • 1949 – înfiinteazã o organizatie anticomunistã împreunã cu Pamfil Sãlãgeanu, din comuna Ceahlãu; pe 31 august este arestat • 1950 – 18 februarie, condamnat la 8 ani pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. • 1949 – 1957 – prima detentie politicã, executatã în cea mai mare parte în Penitenciarul Aiud. • 1957 – 23 ianuarie, eliberat de la Aiud • 1957 – 1958 – domiciliu obligatoriu în Bãrãgan, sat Rãchitoasa, regiunea Constanta. • 1958 – 20 septembrie, rearestat de la domiciliul obligatoriu • 1959 – 18 iunie, condamnat politic la 23 ani de muncã silnicã pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale • 1959 – 1964, detentie la Aiud • 1964 – pus în libertate pe 1 august (eliberat prin Decret de gratiere). • 1966 – reia studiile (fãrã frecventã si seral) la Liceul „Petru Rares“ din Piatra Neamt. • 1970 – 21 ianuarie – 30 martie, anchetat în stare de libertate; pe 31 martie este arestat si, deci, întrerupe din nou studiile; pe 11 iunie este condamnat la 10 ani pentru propagandã împotriva orînduirii comuniste. • 1970 – 1977 – detentie executatã în Aiud. • 1977 – 22 iulie, eliberat o zi mai tîrziu dupã ce Zarca Aiudului rãmãsese goalã; în septembrie se reînscrie la Liceul „Petru Rares“ pentru a mai face încã doi ani de scoalã (între timp seralul se mãrise la 5 ani). • 1979 – obtine diploma de bacalaureat la vîrsta de 50 de ani, dupã 18 ani de scoalã. • 1980 – 23 mai, pãrãseste tara; exil în SUA; locuieste la New York peste 21 ani; colaboreazã la periodicul „Cuvîntul românesc“, editat în Hamilton-Canada, semnînd cu pseudonimul Ig. Roger, precum si la Revista „Lupta românã“ de la Paris • 1986 – 18 martie, obtine cetãtenie americanã • 2001 – 17 iulie, se repatriazã • 2004 – 30 aprilie: i se acordã titlul „Cetãtean de Onoare“ al comunei Poiana Teiului.
- 2007 – 31 mai: i se acordã titlul „Cetãtean de Onoare“ al municipiului Piatra Neamt
Dorel RUSU, Daniel DIACONU / Monitorul de Neamt
///////////////////////////////////////
Nichifor Crainic, Pamfil Seicaru, Radu Gyr, condamnati la moarte si inchisoare de sotia lui Brucan, acuzatorul public Sidorovici. DOCUMENTE – PROCESUL ZIARISTILOR
Nichifor Crainic, Pamfil Seicaru, Radu Gyr
In memoriam Pamfil Şeicaru – procesul conştiinţelor naţionale
Astăzi este de neînchipuit o societate liberă fără presă, chiar dacă presa nu joacă tot timpul rolul onest de cîine de pază al democraţiei. Deşi au apărut voci care acuză ba în stånga, ba în dreapta că se pune botniţă presei, nici nu realizăm probabil cåt de departe suntem de acest fenomen. Am făcut această scurtă introducere pentru a putea face o incursiune în trecut pentru a exemplifica ce înseamnă pericolul „botniţei pentru presă“ şi teroarea politică a unui regim de tip totalitarist în speranţa că astfel de vremuri vor rămåne doar pagini negre de tristă amintire ale istoriei. Soarta, sau mai degrabă răzbunarea istoriei face ca astăzi, la 66 de ani de la procesul în care au fost judecaţi, condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă marii jurnalişti ai neamului, acuzaţi de comunişti pentru delict de opinie, ziariştii de la „Curentul“, tributari aceloraşi valori pentru care a fost condamnat la moarte Pamfil Şeicaru, întemeietorul acestui ziar acum mai bine de 80 de ani, au onoarea de a dezvălui genocidul comandat de comunişti asupra marilor conştiinţe ale naţiunii. Deşi în våltoarea anilor nimeni nu a avut timp sau voinţă să reabiliteze memoria marilor jurnalişti condamnaţi pentru convingerile lor, sperăm ca acest text să contribuie, măcar din punct de vedere moral, la repunerea acestor conştiinţe naţionale la locul cuvenit în memoria neamului. Odată cu sfårşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale şi venirea pe scena politică a comunismului, ad-hoc a fost creată o instituţie butaforică care mima actul de justiţie. De sorginte sovietică, acest surogat numit „Tribunalul Poporului“, mecanism care trebuia să împartă justiţia în „Romånia sovietică“, a început debarasarea şi pedepsirea în stil stalinist a ultimelor rămăşiţe ale „elementelor duşmănoase“ din politică, armată şi presă, cei care înainte de actul de la 23 august 1944 preferau „hitleriştii“ în locul „staliniştilor“, două elemente la fel de criminale în faţa istoriei. Imediat după instalarea sa la cårma noului guvern comunist, Petru Groza avea să rostească: „Vă spun dumneavoastră, scoateţi din sufletele voastre acea otravă care încă mai dăinuie. Noi dorim să simţim că sunteţi luptători pentru libertate, că doriţi ca noi să făurim o Romånie nouă, liberă, democratică, în locul aceleia călcată de picioarele dictaturii“.
Proces „kafkian“
Între 22 iunie şi 4 mai 1945, la circa 20 de ani de la apariţia romanului „Procesul“ al lui Franz Kafka, acest episod, de data aceasta în realitate, avea să se reediteze într-un mod morbid cu jurnalişti români care nu zâmbiseră către noua stăpânire. Acest nou „Tribunal al poporului“ inventase şi un nou tip de proces, acolo unde principiile esenţiale de drept erau eliminate cu o lejeritate debordantă: se abolea prezumţia de nevinovăţie şi doar faptul că fuseseşi arestat însemna că actul condamnării era inevitabil, iar „litera stacojie“ a vinovăţiei devenise laitmotiv. Toate principiile juridice cunoscute erau răsturnate, la fel ca şi valorile societăţii muribunde cu orientate pro-occidentală care se pregătea pentru o jumătate de secol de beznă. „Justiţiarii“ noii stăpâniri erau nouă persoane, dintre care doi erau magistraţi, iar şapte făceau parte din, cum s-ar numi acum, societatea civilă, adică „oameni de bine“ care ştiau foarte bine ce partitură au de interpretat în acest spectacol grotesc, persoane denumite oficial „judecători ai poporului“. Această nouă instanţă se substituia astfel Consiliului de Miniştri, singura instituţie abilitată să trimită în judecată oameni care se făceau vinovaţi de „crime de război sau de dezastrul ţării“.
Cine erau „criminalii“? De la Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic la Radu Gyr
Cel mai interesant lot al persoanelor judecate pentru „dezastrul ţării“ a fost cel al jurnaliştilor, cei care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin şi erau filogermani. În fapt erau doar jurnalişti cu un pronunţat condei naţionalist, care aveau anumite convingeri neconcordante cu ideile Moscovei, de rearanjare a noii ordini mondiale instituite după cel de-al Doilea Război Mondial. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“. Printre aceştia se regăseau Pamfil Şeicaru (fondatorul şi şeful cotidianului „Curentul“), Nichifor Crainic (revista „Gândirea“), Stelian Popescu (fondatorul „Universului“), Ilie Rădulescu („Porunca Vremii“), Romulus Dianu, Radu Gyr, Ion Dumitrescu, Gabriel Bălănescu, Romulus Seişanu, Ilie Popescu-Prundeni, A. Cosma, Justin Iliesu, Nicolae Iliescu şi Alexandru Hodoş.
Vinerea neagră
În data de 1 iunie 1945, într-o „vinere neagră“, cei enumeraţi mai sus erau aduşi în faţa completului de judecată, unde soţia lui Silviu Brucan, pe numele ei de domnişoară Alexandra Sidorovici, avea să măture pe jos cu aceşti „criminali de război“. „Eri dimineaţă a început în faţa Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzaţi: ziarişti. Numai şapte din ei sunt prezenţi, restul urmează a fi judecaţi în lipsă. La ora 8,3 membrii tribunalului intră în sala de şedinţe. Sunt aceiaşi care au judecat primul lot de criminali de război. Acuzarea e susţinută de: d. av. C. Vicol, prodecan al baroului de Ilfov şi acuzator public, av. I. D. Ioan şi d-na ing. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan – n. red.), acuzator public. D. preşedinte Ilie Ţabrea deschizând şedinţa, aduce la cunoştiinţa lui Ilie Rădulescu că actul de acuzare împotriva sa a fost extins şi asupra faptelor de instigare şi participare la crimele de război, pasibile de pedeapsa cu moartea“, scria ziarul „Universul“, de data aceasta trecut de partea comuniştilor, în ediţia din 1 iunie 1945. Vom reda în continuare textul „nealterat“ al acestui ziar, articol care este în fapt un fel de „necrolog al ziariştilor nealiniaţi“ comunismului:
APELUL INCULPAŢILOR: Ziaristi luptatori si genii ale Romaniei
Se face apelul inculpaţilor, fiind prezenţi: Ionel Dumitrescu, zis Dimitrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr; fiind absenţi: Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu, Aurel Cosma şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic.
IONEL DUMITRESCU, zis DIMITRESCU, 40 de ani, născut în Bucureşti, avocat, ziarist. ROMULUS DIANU: Vârsta 40 ani, născut în Bucureşti, de profesie ziarist şi scriitor, domiciliat în Bucureşti, str. Arhitect Mincu nr 9. ROMULUS SEIŞEANU: Vârsta 60 de ani, născut în Tecuci, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE RĂDULESCU: Vârsta 46 ani, născut în 1898, în comuna Mihăiţă-Dolj, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE POPESCU-PRUNDENI:Vârsta 38 ani, născut în comuna Prundeni-Vâlcea, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti str. Mitropolitul Iosif nr. 1. ALEXANDRU HODOŞ: Vârsta 51 ani, născut în Bucureşti, profesiunea ziarist, domiciliat în str. Ciprian nr.14. RADU DEMETRESCU-GYR: Vârsta 40 ani, născut în CâmpuLung, jud. Muscel, profesiune fost conferenţiar universitar, scriitor, fără domiciliu. D. PREŞEDINTE: Să se dea citire actelor de acuzare. Se dă citire jurnalului Consiliului de Miniştri de trimitere a acuzaţiilor în judecata Tribunalului Poporului. Se dă citire actului de acuzare privind pe acuzaţii: Pamfil Şeicaru, Ionel Dumtrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu şi Aurel Cozma. Se dă citire actului suplimentar de acuzare privitor la Ilie Rădulescu. Se dă citire actului de acuzare împotriva acuzaţilor: Dobre Ion, zis Nichifor Crainic şi Stelian Popescu.
Interogatoriul Acuzaţilor
Trecem la interogatoriu. Dumitrescu Ion, câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist şi la care ziar? Dumitrescu I.: Am început în 1928, am fost redactor la „Curentul“, iar în Septembrie 1940, când a venit „revoluţia“ legionară, am hotărât să mă retrag din presă; au fost unele stăruinţe din partea „camarazilor“ gazetari ca să scriu din nou, am scris două articole generale despre legionari. PREŞEDINTELE: Aţi publicat în ziarul „Curentul“ din 10 Ianuarie 1938 „Primii noştri zece ani“ care conţinea elogii la adresa lui Pamfil Şeicaru? DUMITRESCU I.: Erau aduse elogii directorului, redactorilor, etc. PREŞEDINTELE: Din Iulie 1943 până în Iunie 1944, l-aţi urmat pe Antonescu în inspecţiuni în interiorul ţării şi aţi scris reportagii de război? AC. ION DUMITRESCU: Da. PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi apologia lui Ion Antonescu? AC. ION DUMITRESCU: Nu, domnule preşedinte. „Mareşalul“ îşi făcea singur apologia. Eu reproduceam „numai“. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că aţi scris articole în ziarul „Curentul“ în care atacaţi Liga Naţiunilor şi instituţiile democratice? AC. ION DUMITRECU: Am denunţat infirmităţile Ligii Naţiunilor. AC. ROMULUS DIANU: Am debutat în 1925 şi am fost cronicar literar la ziarul Rampa. Mai târziu am fost timp de un an redactor al ziarului naţional-ţărănesc „Dreptatea“. După aceia mi-am făcut stagiul militar şi înapoindu-mă din armată mi s’a oferit un loc la „Curentul“ unde am rămas până în preajma evenimentului dela 23 August 1944.
AL TREILEA ACUZAT: Romulus Seişeanu
PREŞEDINTELE: Acuzatul următor: GREFIERUL COLAC: Romulus Seişeanu PREŞEDINTELE: Este exact că în timpul războiului aţi scris cronici de război şi din când în când articole de fond? ROMULUS SEIŞEANU: Da. În ziarul Universul şi în „Curentul“ din 1943-44 PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi la radio cronica militară săptămânală? ROMULUS SEIŞEANU: Da, în urma invitaţiei directorului general al Radio- Difuziunii PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în cursul anului 1943 şi al anului 1944 aţi încercat în diverse articole, în cronica războiului dela radio să minimalizaţi rezultatele tactice şi strategice obţinute de Aliaţi pe câmpul de luptă, pentru a susţine războiul împotriva Aliaţilor, deşi în acel moment orice om de bună credinţă era convins că războiul Axei era pierdut? ROMULUS SEIŞEANU: Spune că era „sincer“ în cele ce scria şi vorbea cu privirea la „lipsa de importanţă“ a succeselor aliate.
AL PATRULEA ACUZAT: Radu Gyr
Să fie interogat Radu Demetrescu-Gyr. Câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist, şi la ce ziare aţi colaborat? RADU DEMETRESCU-GYR: Colaborarea mea în presă a fost din luna Octombrie 1937 şi până la 15 Aprilie 1938, în paginile „Bunei Vestiri“. Am mai avut apoi o epocă de gazetărie, de 4 luni fără ceva, în 1943, epoca August-Noembrie. PREŞEDINTELE: La ce ziar? RADU DEMETRESCU-GYR: „Capitala“ PREŞEDINTELE: Pentru activitatea legionară aţi fost pedepsit? RADU-GYR: Recunoaşte că a fost membru al mişcării legionare, şi că a fost condamnat, după vechime. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că la 3 Ianuarie 1941 aţi trimis o adresă Ministerul Artelor în care arătaţi că, în prezent – datorită măsurilor dvs energice- nu funcţionează ca trupe minoritare de teatru decât una germană în Sibiu? RADU GYR: În faţa actului trebuie să recunoască. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Amurgul unei bestii“ din 15 Ianuarie 1933 atacaţi pe ministrul Iamandi? RADU-GYR: Era un ton violent de polemică, nu un îndemn la asasinat. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Fabricanţii de venin“ apare evidentă tendinţa pentru dictatură, dvs. arătându-vă antidemocrat şi antisemit? RADU-GYR: „Evreismul în cultură“, nu am atacat pe omul evreu, n’am atacat o rasă pe bază de „misticism“ PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că sunteţi autorul unor versuri şi imnuri, care îndeamnă tineretul la asasinate şi atrocităţi? RADU-GYR: Versurile mele sunt strict „lirice“. AC. PUBLIC VICOL: Este acuzatul autorul cântecelor legionare, pe care le cântau legionarii pe toate străzile? RADU-GYR: Da. AC. PUBLIC VICOL: Care au fost consecinţele acestor cântece, o să vedem la proces. RADU-GYR: Patru sunt ale mele.
Consoarta lui Brucan: „Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici“
În ziua de 3 iunie 1945, în acest proces şi-a făcut simţită prezenţa acuzatorul public Alexandra Sidorovici, cea care avea să-i devină soţie unui dintre creierele loviturii de stat din ‘89, Silviu Brucan, redactor-şef la „Scânteia“ şi presupus agent KGB. Despre această Alexandra Sidorovici se ştie că a ajuns ulterior adjunct-şef de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar a mai ocupat şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau, culmea, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. Dar mai bine se vedem exact ce reda presa vremii despre această zi când, în stil bolşevic, viitoarea doamnă Brucan vitupera asupra ziariştilor: „În şedinţa de Vineri dim., are cuvântul d-na acuzator ing. Alexandra Sidorovici. D-sa începe arătând cum a încercat propaganda hitleristă să insufle poporului numai câteva idei simple, adică mai exact, una singură: ura. Ura pentru englezi, ruşi; evrei, ura faţă de democraţie. Pentru a face pe oameni să urască, a inventat pericole cari trebuiesc distruse, spre a nu fi noi distruşi de ele. Şi această propagandă a fost făcută la ordinul lui Hitler şi al slugii lui, Antonescu, de aceşti ziarişti care s-au numit «naţionalişti», dar cari, punându-se în slujba unei cauze străine de neamul nostru, au susţinut distrugerea poporului român, târându-l într-un război la remorca hitlerismului. Ei au fost puşi în mişcare de banul străin transmis prin călăul Killinger. Ei poartă vina pieirii a sute de mii dintre cei mai buni fii ai ţării. Nu se poate ca ei să nu fi ştiut că oamenii pe cari îi preamăreau erau jefuitori şi criminali. Ei nu pot invoca o ideologie. Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici, tocmiţi să răspândească ideea hitleristă. Şi cât de odioasă pare fapta ziariştilor din faţa dumneavoastră şi a celor plecaţi în Germania ca să se pună la adăpost de răsplata cuvenită – unde totuşi pedeapsa îi va ajunge – atunci când comparăm atitudinea lor cu atitudinea eroică a ziariştilor patrioţi, a ziariştilor democraţi. Dar nu trebuie să ne ducem departe, în străinătate, în Uniunea Sovietică sau în Franţa, ca să găsim exemple eroice. Să evocăm exemplul luminos al lui Alexandru Sahia, ziarist şi luptător; n-avem decât să evocăm exemplul plin de dârză conştiinţă patriotică şi cetăţenească al ziaristului şi luptătorului Miron Constantinescu, care a înfruntat teroarea Siguranţei şi a temniţelor şi şi-a pus talentul condeiului în serviciul poporului! Voi trece acum la analizarea crimelor lotului de acuzaţi, care-mi revin mie“, scria în ediţia de la 3 iunie 1945 ziarul „Universul“.
„Dece scria la «Curentul» dacă nu a vrut să susţină războiul hitlerist? Dece ai scris aşa cum ai scris?“
Cei mai mulţi „clienţi“ ai nevestei lui Brucan au fost jurnaliştii de la „Curentul“. Ura acesteia se răsfrângea în special şefului acestui ziar, Pamfil Şeicaru, refugiat în Germania după actul de la 23 august 1944, când România a fost pusă la picioarele URSS-ului lui Stalin. Despre acest episod al inculpării jurnaliştilor de la „Curentul“, acelaşi ziar „Universul“, devenit între timp de factură bolşevică, sorbea în scris în rechizitoriu acesteia. „În ce priveşte acuzatul Hodoş, care încă din 1935 a susţinut schimbarea politicii externe a României şi întronarea politicei hitleriste, spune apărarea că nu a mai scris până la 1940 niciun articol. Este foarte just. Am arătat acest lucru în rechizitoriul meu, dar subliniez încă o dată că tocmai în 1941, la declanşarea războiului criminal, Hodoş revine în presă şi deslănţuie o nouă furtună de articole care susţin războiul criminal şi trădător. Unde? Tocmai în «Curentul». De ce a făcut acest lucru? L-am întrebat în faţa dvs, la interogatoriu şi nu a putut să răspundă, pentru că nu exista răspuns valabil. Sunt de părerea maestrului Ionescu că trebuie examinată viaţa întreagă a unui om şi că trebuie examinată viaţa întreagă a lui Hodoş. Dar dacă o examinăm, vedem că există o perfectă continuitate între debutul său alături de Goga, de întreaga colaborare la ziarul care apărea sub banderolă purtând cu emblemă ura de rasă şi activitatea sa din 1941 de la «Curentul», iar de mai târziu de la «Capitala». Când maiestrul Ionescu încerca să-l desvinovăţească pe Hodoş spunând că era supravegheat sălbatec pe sbirul Şeicaru care nu-l lăsa să scrie cum voia, îl întrebăm: De ce scria la «Curentul», dacă nu a vrut să susţină războiul hitlerist? Dece ai scris aşa cum ai scris? De altfel, exemplul ziariştilor democraţi despre care am vorbit în rechizitoriul meu dovedeşte că nimic nu obliga pe ziarist să scrie atunci când nu vroia, deasemeni nimic nu-l putea împiedica să scrie când vroia, să combată războiul lui Hitler, atunci când nu voia să-l servească. În ce priveşte pe ac. Radu Gyr, ţin să precizeze că este trimis în faţa Tribunalului pentru proza ce a scris şi în care a susţinut sistemul legionar, regimul antonescian şi războiul criminal de cotropire a lui Hitler. Repet cuvintele acuzatorului public Vicol care l-a acuzat pe Gyr că a dat concursul său „moral“ mişcării huliganice legionare. Când un om de litere cunoscut, un scriitor se alătură unei asemenea mişcări, desigur aduce un aport moral. De acest lucru este acuzat Gyr. Eri s-a plâns amarnic acuzatul că a fost trimis pe front, că a suferit acolo, că a venit bolnav. Ei bine, dacă nu i-a plăcut să se ducă pe front, de ce a susţinut acel războiu care a trimis pe front mii şi milioane de tineri împotriva intereselor naţionale ale României? Singur nu s-a dus nimeni de bună voie. Dintre criminalii de războiu pe care îi aveţi de judecat astăzi unul nu a vrut să meargă pe front însă a trimis pe ceilalţi ca să moară pentru războiul lui Hitler“, scria „Universul“ în ediţia din 4 iunie 1945.
Sentinţa: de la degradare civică la moarte
La numai două zile distanţă, „Universul“, ziarul care a relatat pas cu pas acest proces al marilor „criminali de breaslă“, scria că „domnul consilier“ Ţabrea, preşedintele acestui „tribunal al poporului“, în fapt un pluton juridic de execuţie, pronunţa sentinţa: „Eri dim. la ora anunţată, sala de şedinţe era ocupată până la ultimul loc. În altă sală, judecătorii au intrat în deliberare. Orele se scurg anevoios şi nervozitatea celor din sală creştea. Se fac prognosticuri asupra sentinţei, mai ales de reprezentanţii presei. La ora 13 apar judecătorii. Sobrii, unul câte unul îşi ocupă locurile, rămânând totuşi în picioare. În sală se face tăcere, ca într-o reculegere. Apoi d. preşedinte Ilie Ţabrea, calm, începe citirea sentinţei. E luat, pe rând, fiecare acuzat şi, după ce vina sa este încadrată de o seamă de articole, i se citeşte şi osânda“, este descrisă atmosfera înainte de sentinţă. Tribunalul poporului decidea atunci la ce pedepse vor trebui să se supună inculpaţii: „1. PAMFIL ŞEICARU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, a atacat prin viu grai aliaţii ţării, pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul ţării, se pedepseşte cu detenţiune grea pe viaţă, iar conform art 1. din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea. Osebit, mai este condamnat la confiscarea întregii averi, afară de cea provenită din succesiuni. 2. IONEL DUMITRESCU, pentru crimă de dezastrul ţării, fiindcă s-a pus în slujba hitlerismului şi fascismului, la detenţiune grea pe timp de 20 de ani, degradare civică zece ani şi confiscarea averii soţiei şi descendenţilor 3. ROMULUS DIANU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării şi instigare la crime de război, la 20 de ani detenţiune grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii. 4. ROMULUS SEIŞANU, pentru aceleaşi vini, la detenţiune pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 5. ILIE RĂDULESCU, condamnat cu majoritate de şapte voturi pentru instigare la crime de război, la muncă silnică pe viaţă şi zece ani degradare civică, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, condamnat în unanimitate la detenţiune grea pe viaţă, aplicându-i-se conform Codului penal, pedeapsa cea mai grea; condamnat deasemeni la confiscarea averii, aflată atât pe numele său, al soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni. 6. ILIE POPESCU PRUNDENI, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. 7. AL. HODOŞ, pentru crima de contribuţie la dezastrul ţării, la 20 de ani detenţiune, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 8. RADU DEMETRESCU-GYR, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la 12 ani detenţiune riguroasă, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii. 9. GRIGORE MANOILESCU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, ca ministru al propagandei în guvernul Horia Sima, la pedeapsa cu moartea, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. I se va aplica pedeapsa cea mai grea. 10. GABRIEL BĂLĂNESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 11. PAN VIZIRESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 12. AUREL COSMA, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 13. ION DOBRE, zis NICHIFOR CRAINIC, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 14. STELIAN POPESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei, şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“.
Pamfil Şeicaru, reabilitat de Ceauşescu
Personalitate complexă şi controversată, fondatorul ziarului „Curentul“, Pamfil Şeicaru, plecat din ţară la 9 august 1944 la sfatul mareşalului Antonescu, înaintea nefastei zile de 23 august 1994, nu a apucat să fie ucis aşa cum îşi dorea soţia bolşevică a lui Brucan. În lucrarea istoricului Gheorghe Buzatu, intitulată „Nicolae Ceauşescu – biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul şi execuţia“, (Colecţia OPERA OMNIA, 2011), acesta a descris cum unul dintre primele acte ale lui Ceauşescu după preluarea Partidului Comunist a fost să îl graţieze pe Pamfil Şeicaru. Prin Decretul Consiliului de Stat al RSR (păstrat secret), Pamfil Şeicaru a fost graţiat la 12 decembrie 1966, expunerea de motive fiind semnată de ministrul de Interne de atunci, Cornel Onescu. Astfel încât, după 10 ani, în august 1976, a revenit pentru câteva zile în ţară, la Bucureşti, într-o totală discreţie, pentru o întrevedere cu Nicolae Ceauşescu, care, din motive rămase necunoscute – cum menţionează Gheorghe Buzatu – „nu şi-a mai ţinut promisiunea“. „Lupta mea nu încetează. Nu am nimic de retractat, nimic de regretat dintr-o luptă străbătută din dogoarea unei convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu însemnează că a fost nedreaptă cauza. Aş vrea ca evenimentele să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele şi fericit aş fi, chiar cu preţul unei existenţe pribegite pentru restul vieţii, să nu fi avut dreptate şi o colaborare cu Rusia sovietică să fie posibilă, România păstrându-şi întreaga ei suveranitate. Lupta mea încetând, nu mai am nici un rost de a conduce mai departe «Curentul»“, îşi apăra Pamfil Şeicaru cu tărie propriile convingeri anticipând falimentul moral şi economic al colosului cu picioare de lut numit Uniunea Sovietică. La moartea sa, în octombrie 1980, primul-ministru al Bavariei, Franz Josef Straufl, l-a omagiat într-un mesaj, descriindu-l drept „un patriot român şi eminent ziarist… Moştenirea pe care a lăsat-o compatrioţilor săi este lupta pentru dreptate, omenie şi pace“.
Mădălin Necşuţu
Surse: Curentul
////////////////////////////////////////
//////////////////////////////////////
Lansarea memoriilor luptatorului anticomunist Constantin Iulian…
EDITURA SANZIANA si FUNDATIA ION GAVRILA OGORANU va invita la lansarea volumului memorialistic al regretatului luptator anticomunist CONSTANTIN IULIAN – “DIN LAGARUL ROMANIA EVADEAZA MORTII”, marti, 8.01.2013, orele 18,oo, la LIBRARIA SOPHIA din Bucuresti, str. Bibescu Voda nr. 19 (langa Piata Unirii, Facultatea de Teologie, la poalele Dealului Patriarhiei).
Memoriile neînfricatului luptător anticomunist, legionarul Constantin Iulian, fostul preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, au văzut lumina tiparului sub egida Editurii Sânziana într-o colaborare cu Editura Fundaţiei Buna Vestire
În paginile acestei cărţi, cititorul de astăzi va găsi zugrăvite chinurile cumplite prin care a trecut autorul, asemenea celorlalţi camarazi ai săi care au îndrăznit să constituie o rezistenţă organizată împiotriva ocupaţiei sovietice şi regimului comunist impus de aceasta. Tragedia experimentului reeducării prin tortură de la Piteşti, unde şi studentul Constantin Iulian a fost martirizat, trecând totuşi cu o rezistenţă şi demnitate ieşite din comun, după cum chiar documentele Securităţii confirmă, uriaşa hecatombă a Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde de asemenea tânărul Iulian, împreună cu părintele Adrian Făgeţeanu, Victor Clonaru şi Grigore Zamfiroiu,reuşeşte să readucă pe linia de rezistenţă numeroşi deţinuţi politici reeducaţi la Piteşti şi Gherla, constituirea în jurul lui Puiu Athanasiu şi Radu Gyr a unui comandament legionar clandestin în perioada de după prima eliberare (1955-1957) cu consecinţele de rigoare ori documentele Securităţii privind atitudinea constant inflexibilă a deţinutului Constantin Iulian în faţa reeducării de la Aiud, în ciuda faptului de a fi fost ţinut permanent în regim de exterminare, la Zarka, alături de figuri precum prinţul Ghica, Caragaţă, Gheorghe Grecu ş.a., sunt doar câteva pagini de eroism ale istoriei recente româneşti, despre care autorităţile încă nu doresc să se cunoască dar pe care dr. Constantin Iulian le-a mărturisit în scris, pentru tânăra generaţie. Cei ce s-au bucurat de prematura plecare dintre noi a legendarului luptător Constantin Iulian trebuie să ştie că mărturia acestuia continuă.
În ciuda vârstei de 82 de ani și incredibilelor suferințe suportate ca preț al credinței sale, afișa o vitalitate debordantă și un permanent optimism. Conștient că se afla aproape de marea despărțire, valori-fica fiecare ceas al zilei și al nopții, muncind pentru a “răscumpăra vremea”. La sediul Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, al cărui președinte era, la CNSAS unde lucra din greu cercetând arhivele în căutarea adevărului istoric, la Pitești ori la Fortul 13 Jilava, unde proiectase valorificări muzeale ale memoriei represiunii comuniste, la Sâmbăta de Sus participând la manifestările Fundației Ion Gavrilă Ogoranu ori dăltuind caractere în mijlocul tinerilor dornici de a-l urma, Constantin Iulian fruc-tifica răstignirile tinereții. Memoriile luptătorului în rezistența națională anticomunistă reprezintă un tezaur deosebit, iar editarea lor așteptată de mulți, se impunea ca o îndatorire de onoare. În aceste pagini vom afla amănunte inedite despre închisorile comuniste și răspunsuri la întrebările noastre de azi.
EDITORUL
/////////////////////////////////////
EDITORIAL: Cand presa moare. Drumul resemnării
Prin anii ’90, mama dădea fuga la chioșcul de ziare și cumpăra câte un jurnal doar pentru a citi vreun editorial scris cu nerv și îndemânare. Exista plăcerea de răsfoi paginile proaspete pentru că întotdeauna găseai un ziarist care avea ce spune, mergând, cât era omenește posibil, până la esența lucrurilor. Nu lipseau știrile de senzație dar opiniile aveau locul lor de gală, condeierii își respectau crezul și scriau făcând onoare publicației. Se nășteau nume pe care îți doreai să le cauți, să le citești însemnările. Nu știu câți dintre semnatari absolviseră școli de jurnalism, timpul a dovedit însă că înmulțirea, înmiirea jurnaliștilor cu diplomă, cum s–ar spune, nu a fost un succes pentru România. Fabrica de știriști a dat o față vulgară României, i-a zugrăvit un chip retușat după imaginea petrecărețului mahmur ,care se întoarce în zori la familie fără un ban în buzunar și pregătit de scandal. Dimineața copiii plâng de foame, femeile își fac bagajele sătule de mariaj iar bunicii își frământă mâinile gândindu-se la Dumnezeu, credința părând a fi doar atributul bătrânilor. Am devenit un popor de mahalagii. Din observatorii subtili și ironici (fără a fi malițioși) am ajuns clevetitori de mahala. Ziaristul de opinie devine din ce în ce mai șters, obosit să se revolte, condamnat la tăcere, suspectat pe nedrept de ,,plafonare” ori teamă sau abandon. Dacă pentru a crede în Dumnezeu nu trebuie să absolvi o școală e lucru clar că nici pentru a fi un gazetar adevărat nu ai nevoie de un certificat anume. ,,Profesioniștii” au făcut o meserie din arta cuvântului, practicată pentru bani sau pentru interesul acelora care vor puterea politică. Frazele înflăcărate (scrise cu har) nu mai ard palmele condeierului pentru că drumul resemnării e mai aproape de Dumnezeu decât s-ar aștepta cineva dintre noi să fie. În 1993, gazetarii căutau în adâncul sufletelor. În 2013, jurnaliștii scotocesc prin cenușa crematoriilor…
Autor: Mălina Aniţoaei /Categoria: Busuioc de provincie
////////////////////////////////////
“Condamnarea comunismului” in varianta ICR – IICCMER: “Pleacă-ai noştri, vin ai noştri”
Cum să condamni bine comunismul
de Matei Dobrovie
Am aşteptat cu mult interes dezbaterea intitulată „Cum trebuie condamnat comunismul”, organizată de ICR-ul nou, condus de fostul ministru de Externe Andrei Marga. Când colo dezbaterea a strălucit prin lipsă. Invitaţii speciali Victor Ponta şi Crin Antonescu nu au apărut. Iar discursurile au fost în mare parte formale şi cu un iz de răfuială politică. Doar adevăratele victime ale comunismului au impresionat publicul prezent.
De ce au lipsit premierul şi preşedintele Senatului? Or fi avut ceva mai bun de făcut decât să asiste la „revoluţia culturală” a lui Marga, pe care Crin Antonescu îl lăuda nu demult ca un intelectual de mare talie. Sau i-o fi chemat Dan Voiculescu în şedinţă să le spună ce noi legi trebuie să treacă supermajoritatea din Parlament. Au mai lipsit şi alţi invitaţi de marcă care ar fi putut fi chemaţi să dezbată Cum trebuie condamnat comunismul: Ion Iliescu, Dan Voiculescu n-au fost invitaţi, în schimb au fost prezenţi fostul preşedinte Emil Constantinescu şi doamna Zoe Petre. Nici liberalul Gigi Becali n-a fost invitat.
Ar fi bine să vedem măcar un caz rezolvat. Nimeni nu ne-a călcat pragul în ultimii 23 de ani. Nu ne-am simţit niciodată mai umiliţi ca în ultimii trei-patru ani în România”, spune trist preşedintele AFDPR, Octav Bjoza
Aşa-zisa dezbatere a fost o expunere, fără întrebări şi intervenţii din sală. Domnul Marga a venit să ne arate că instituţia lucrează şi după schimbarea fostei conduceri, ba chiar are şi idei. A semnat un protocol de colaborare cu Institutul de cercetare a Crimelor Comunismului pentru că „decomunizarea a mers mână în mână cu investigarea comunismului”. Noul preşedinte al ICR a ţinut un discurs citit, cu multe referinţe la autori consacraţi pe tema comunismului precum britanicul Dennis Deletant. Totul semăna însă cu o prelegere ţinută la un curs de istorie unor studenţi, un text rece, obiectiv, spus fără participare. Singurul mesaj este că noul ICR redă împreună cu Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) istoria ţării şi va face ce nu s-a făcut până acum.
Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER, în schimb a recunoscut în intervenţia sa că la şapte ani de la fondare, instituţia are mari probleme în a-şi îndeplini principala misiune de a-i aduce în faţa justiţiei pe vinovaţii pentru crimele din perioada comunistă. „Mulţi n-au înţeles că nu trebuie să dublăm activitatea de ştiinţă, de cercetare a Academiei Române şi a altor instituţii, ci să-i aducem în faţa justiţiei pe vinovaţi”, a explicat Muraru. În opinia sa, cea mai mare problemă a fost că Institutul nu mai avea legal dreptul de a sesiza Parchetul. Totuşi în vara trecută acest drept a fost recâştigat iar prin modificarea Codului Penal crimele împotriva umanităţii au devenit imprescriptibile. Cam acestea sunt marile realizări ale ICCMER în cei şapte ani de existenţă. Toate sesizările adresate Parchetului, vreo 7 la număr, au fost însă respise.
Lipsa de eficacitate s-ar datora, în opinia lui Muraru, fostei conduceri care „a încercat să transforme Institutul într-un vehicul de propagandă”. Noroc că s-a schimbat conducerea şi „banii daţi de fosta conducere pe vacanţe exotice sunt cheltuiţi acum pe burse pentru studenţi care studiază comunismul”. Deci, aceasta era ideea, o mică răfuială cu foştii şi o demonstraţie a noilor. Evident că tânărul domn Muraru a subliniat că bilanţul trist – lipsa unui Muzeu al Dictaturii Comuniste, a unui Monument al Victimelor Comunismului, etc – se datorează lui Băsescu. „Condamnarea comunismului a rămas un act simbolic, toate obiectivele au rămas pe hârtie”, a subliniat el. Un alt vinovat este justiţia care nu funcţionează în cazul celor vinovaţi de crime în perioada comunistă.
Până aici nimic de zis, oricât de trist, acesta este adevărul. Dar scopul este clar unul politic – Noi suntem oamenii noi – Marga, Muraru, care fac treabă. Ridicol.
Singurul om care a spus lucrurilor pe nume, sincer şi cu durere, dar şi cu hotărârea celor care au pătimit în lagăre şi închisori sub regimul criminal a fost Octav Bjoza, liderul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. El a arătat că finalitatea lipseşte în toate demersurile tuturor institutelor şi instituţiilor dedicate comunismului. „Ar fi bine să vedem măcar un caz rezolvat. Nimeni nu ne-a călcat pragul în ultimii 23 de ani. Nu ne-am simţit niciodată mai umiliţi ca în ultimii trei-patru ani în România”, spune trist preşedintele AFDPR. El a deplâns că România este singura ţară fostă comunistă în care preşedintele n-a decorat niciun fost deţinut politic. Mai mult, Bjoza a acuzat faptul că nu a fost primit în patru ani niciodată în audienţă de preşedinte, deşi a încercat s-o obţină. „Nu ne aude nimeni. Nu avem niciun reprezentant măcar onorific în Parlament şi în guvern”, a mai spus cu amărăciune fostul deţinut politic.
Singurul sprijin al AFDPR este fostul preşedinte Emil Constantinescu care s-a lăudat că a obţinut de la primărie deblocarea fondurilor pentru continuarea construirii Monumentului Luptei Anticomuniste din Piaţa Presei. Constantinescu a ţinut să precizeze că în vremea sa de mandat, foştii deţinuţi politici au fost plasaţi pe listele CDR. Cu alte cuvinte, atunci erau reprezentaţi în Parlament şi mai respectaţi decât acum. „În prezent ni s-a luat totul. Tinereţea, sănătatea şi viaţa şi am primit o lege cu caracter viager”, spune Bjoza pentru Epoch Times. În opinia sa, n-a existat justiţie în ultimii 60 de ani, pentru ca aceasta a fost coruptă sau condusă politic.
„Nu toţi am fost nişte laşi şi nişte lingăi ai Partidului Comunist. Prin jertfa noastră am demonstrat unei lumi întregi că atunci când este vorba de salvarea demnităţii unui neam, nici chiar jertfa supremă n-a însemnat prea mult. Când au ajuns la putere, toţi au uitat de noi. În România a învins tot Partidul Unic transpartinic iar între cuvântul demnitar şi demnitate nu este nicio legătură. Noi purtăm grade nevăzute pe umeri, ale suferinţei noastre”, a mai spus revoltat preşedintele AFDPR pentru Epoch Times. Cam asta este concluzia tristă, dar adevărată a acestei non-dezbateri.
Integral Epoch Times
/
/////////////////////////////////////
Adrian Majuru e necrutator cu Adrian Nastase. “In Romania anilor ’50… Asa s-a nascut omul nou(INNOIT DIN DEJECTIILE INVATATURII SATANISTE)”
Puşcăriabili achitaţi şi inocenţi întemniţaţi
de Adrian Majuru
Motto: „Din Constanţa pân’ la Iaşi/ se cam simte lipsa sării/ Fiindcă o parte din ocnaşi/ Sunt acum la cârma ţării” (Păstorel Teodoreanu – 1950)
Ceea ce doresc să descriu mai departe este un paradox la istoriei. Între ieri şi astăzi. Acelaşi sistem. Aceiaşi oameni la putere şi aceiaşi nefericiţi dedesubt. În consecinţă (şi nu este singura consecinţă), penali dovediţi sunt acum parlamentari iar puşcăriabilii râd ciob de oală spartă în obrazul nostru. Părinţii lor s-au achitat de datorie. Datoria de a distruge vechea Românie. Ei acum pregătesc terenul pentru nepoţi, următoarea generaţie de succesori ai forţei.
Adrian Năstase, pe când prezida „Bacşiş Kabinet”, cum i-au spus germanii, pentru că fără bacşiş nu se rezolva nimic la nivel înalt, era atacat de televiziunle lui Dan Voiculescu cu apelativul „Năstase, şapte case”. Sumele de bani erau încasate prin filiera condusă de Miki Şpagă, numit, în „Le Monde”, „Miki le Bacşiş”. Apoi se făcea haz de necaz de ouăle pe care Năstase ne invita să i le numărăm în dosarul Tamara. Aceiaşi ziarişti şi aceleaşi televiziuni care-l înfierau în trecut, între care şi Roşca Stănescu, acum îl căinează, îi construiesc imaginea de erou naţional, de un „nou Iuliu Maniu”. De ce schimbarea de macaz? Pentru că acum Roşca Stănescu şi Dan Voiculescu sunt parlamentari USL.
Citesc în presa ultimelor luni de cum a tot face Adrian Năstase închisoare. De condiţiile din penitenciar care sunt suportate cu greu, mai ales depărtarea de familie. Familie care-l poate vizita când doreşte.
Dar a existat o vreme când Adrian Năstase era un tânăr leninist. Şi în acea vreme se făcea puşcărie. Dar nu pentru „dosarul Tamara” sau „Trofeul Calităţii”. Pentru asta erai executat fără probleme. Dar, în tinereţea leninistă a domnului democrat Năstase, cum se făcea oare puşcărie? Erau aceleaşi condiţii cu televizor, dietă, medic la nevoie, televiziuni, scărpinat pe creştet, plâns de milă, dreptul de a publica şi de a ţine un blog? Să îi amintim bătrânului marxist Năstase cum se făcea puşcărie în vremea când dumnealui sprijinea necondiţionat Partidul şi doctrina lui, pentru care sute de mii de nevinovaţi au fost închişi. Cum era în închisoarea inocenţilor? Cum îi trata Partidul Comunist Român pe aceşti oameni smulşi din casele lor, de pe stradă, din faţa bibliotecilor, din faţa bisericilor? Care a fost atunci atitudinea domnului Năstase? A fost oare una de a îndrepta regimul penitenciar de care se bucură astăzi dumnealui? Citiţi, dragi cititori, cum sufereau părinţii şi bunicii noştri în puşcăriile leniniste, vinovaţi numai pentru că aveau alte idealuri decât cele oferite de partid şi cadrele de tipul Adrian Năstase şi Ion Iliescu şi apoi comparaţi cu joaca puşcăriabililor de azi, cu răbdarea noastră de fiecare zi: „În toate închisorile se smulg unghii. Şi părul. Se smulge urechea prin răsucire. Se taie raţia de hrană şi se pun lanţuri de 20 de kg la picioare. Se toarnă linguri cu sare pe gât şi se sistează apa. Se impun poziţii dureroase. Se interzice urinarea. Se izolează deţinutul. Se ţine în frig. Se arde cu ţigara. Se foloseşte pe el fierul înroşit în foc. Se pune la frigare. Se aplică bătăi la palmă cu coada măturii: palmele se umflă instantaneu, iar sângele ţâşneşte cu putere, ca dintr-o ţeavă spartă. Se bate la tălpi, la testicule şi la cap… se bate până la sânge, cu furtunul umplut de nisip, spatele şi fundul deţinutului peste care s-a întins un cearceaf ud. Se bate cu sacul de nisip de 4-5 kg, după ce deţinutul a fost legat cu mâinile în sus – o metodă care dislocă organele interne fără să lase urme. Se bate cu cărămida sau cu săculeţul de nisip pe piept….se bate la tălpi cu ranga de fier peste încălţăminte, după care victima trebuie să alerge pentru a nu i se umfla picioarele… creştinilor li se pun la încheieturi cătuşe cu cuie ascuţite în interior, care se înfig în încheieturi la orice mişcare… sunt atârnaţi de frânghii cu capul în jos şi bătuţi crunt…Sunt închişi ore în şir în cutii foarte strâmte de lemn în care se bat cuie, aşa încât orice mişcare a unui muşchi produce răni dureroase. Sunt legaţi de cruci întinse pe podea, câte patru zile şi patru nopţi, apoi sute de deţinuţi îşi fac nevoile pe feţele şi trupurile lor, după care crucile sunt ridicate în timp ce gardienii îi batjocoresc, pe ei şi credinţa pe care o apără. Un pastor mai rezistent este torturat cu fierul încins, cu cuţite, este bătut; printr-o conductă i se trimit şobolani flămânzi în celulă, de care trebuie necontenit să se apere – e nevoit să stea în picioare două săptămâni încontinuu. În cele din urmă, este adus fiul de 14 ani, care este bătut în faţa lui până la moarte… cei religioşi trebuie să se închine la dosul gol al unui reeducat, ca la o icoană, şi să-l sărute. Fecioara trebuie numită marea curvă iar Iisus, marele idiot răstignit pe cruce. Cei care se simt ataşaţi de părinţi trebuie să descrie acte sexuale cu mama lor şi violuri ale tatălui asupra surorii lor… la Jilava oamenii rad pereţii şi mănâncă var. La Gherla, cei care lucrează la fabrica de mobile ingerează cazeina folosită la confecţionarea pieselor de mobilier.
Când nu sunt la penitenciar „duşmanii de clasă” sunt în coloniile de muncă. Cei care cedează condiţiilor de neimaginat de muncă sunt îngropaţi de vii (la Salcia în Balta Brăilei, la Canal, la Iţcani sau la Bicaz). Cadavrele sunt lăsate pe pământ şi sunt mâncate de câini. Aici şi morţii sunt torturaţi: li se deschide gura cu toporul şi li se sparg dinţii, ori sunt transportaţi cu targa cu piroane după ce au fost bătuţi până la moarte. Mulţi ajung hrană pentru şobolani, care le mănâncă urechile, nasurile şi organele genitale. Un deţinut fără nas şi fără urechi este băgat mort la carceră, în ideea că n-a executat pedeapsa cât a fost viu. Cei vii sunt bătuţi cu ranga de fier, cu cazmaua, cu lopata or cu cravaşa – unii mor, alţii rămân schilozi. Sunt împuşcaţi, bolile nu li se tratează, sunt lipsiţi de odihnă …deţinutul Silberman, care a fost la Auschwitz susţine că la canal e chiar mai rău. Profesorul de medicină Ion Simionescu este împuşcat numai pentru că a ieşit din rând” (Dorin-Liviu Bîtfoi, “Aşa s-a născut omul nou”, Compania, 2012).
Aflăm din presă că d-lui Nătase i se reduce pedeapsa pentru că a scris cărţi, a prestat diferite servicii şi a ţinut prelegeri colegilor săi de suferinţă penitenciară. Şi în anii tinereţii sale leniniste se ţineau cursuri în puşcărie de către nevinovaţii profesori, economişti, literaţi, scriitori, închişi pentru gândurile şi idealurile lor. Au fost înfiinţate chiar „academii subterane” la Aiud, Jilava şi la Ocnele Mari. De pildă, „filosoful septuagenar Ion Petrovici, universitar şi fost ministru al Educaţiei Naţionale, întemeiază la Aiud o academie după model platonician, ţinând curs de istorie a filosofiei, cu accent pe Kant”.În Academia penitenciară „cursul începea la ora 11 dimineaţa, iar la uşă sunt puse santinele spre a vesti apropierea gardienilor. Petrovici are şi asistenţi de seminarii, iar audienţii săi sunt oameni din patru generaţii… la Jilava, fostul ministru de externe şi economist Mihail Manoilescu predă limba engleză la fel şi inginerul Mavrocordat, cu studii în Anglia. George Fotino, fostul decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti ţine prelegeri de istorie a dreptului românesc… Coco Dumitrescu, profesor la aceeaşi facultate, ţine prelegeri de procedură civilă şi de drept civil de anul IV, iar medicul ţărănist Marin Enăchescu prelegeri de economie. Social-democratul Eugen Dobrescu, matematician şi conferenţiar la Institutul de Mine din Petroşani, predă algebră.
În închisoarea de la Ocnele Mari se înfiinţează, de asemenea, Academia, numită «Academia din Pământ», al cărei preşedinte este ales, la propunerea lui Manoilescu (venit aici de la Jilava), avocatul, scriitorul şi publicistul de stânga, Petre Pandrea…Petre Pandrea ţine un curs de lirică franceză, de la Victor Hugo la Paul Claudel; Puiu Vojen îl explică pe Shakespeare, Mihai Popovici expune pictura taliană, Mihail Manoilescu dizertează pe teme de economie politică, Petre ţuţea ţine un curs de filozofia istoriei şi despre Faust etc.” (Dorin-Liviu Bîtfoi, „Aşa s-a născut omul nou. În România anilor 1950”, Compania, 2012).
Oare câte zile de puşcărie au fost anulate pentru aceşti nefericiţi datorită cursurilor ţinute în penitenciar? Şi cursuri de mare valoare ştiinţifică?! Pentru toţi cei amintiţi mai sus, zilele de penitenciar au continuat fără schimbare, dar anii au trecut frumos peste leninistul Năstase, rămas în sferele nomenclaturii şi prin alianţă. Evident, după 1989 a rămas în cărţi, odată cu sistemul care l-a creat, însă numai poporul român a ieşit din cărţi. Guvernarea Iliescu-Năastase a frânat temeinic dezvoltarea României, nu că o altă guvernare ar fi fost altfel, Doamne fereşte, dar nu este cazul să-l albim pe drac, transformându-l în idol naţional! Este suficient faptul că PCR a devenit PSD, PNL, PC, UDMR, PDL, ARD şi aşa mai departe.
Sursa: Cotidianul
Vedeti si: Blog Compania
///////////////////////////////////////
Trădarea rusească. Alte dovezi (1916) – de Cristian Negrea
MOTTO: “Nu se pot explica motivele care făceau pe ruși să lase pe români să fie bătuți, lăsându-i singuri în toate luptele; rușii ar fi putut prea bine să ia parte la luptele din Muntenia. Numai acest fapt ne-a putut da victoria.
Generalul Erich Ludendorff, Șeful Statului Major German
Ultimul articol al meu Trădarea rusească. Intrarea în război (1916) a stârnit multe reacții de neîncredere, era și normal. Mare parte dintre cititori a reacționat, pe bună dreptate, nevenindu-le să creadă faptul că Rusia ne-a putut trăda în asemenea grad, chiar înainte de a trage un foc de armă să se înțeleagă pentru împărțirea României între ruși și austro-unguri, doar pentru a ieși onorabil din război. Un alt articol (Trădarea rusească. Tratative (1914 – 1916)) a descris modul în care s-a copt această trădare a cărei victime urma să fim noi, românii.
Dar dacă privim la rece, din perspectivă și experiență istorică, observăm că acest curs nu era oarecum în ordinea lucrurilor, dacă ne putem exprima așa. În cei două sute de ani premergători faptelor descrise, românii s-au aflat la confluența a trei mari imperii ajunse la granițele noastre, fiecare mult mai puternic decât noi, împărțiți în state românești, poziționați în calea tuturor răutăților, vorba lui Nicolae Iorga. Imperiul Otoman, cel Rus și cel Habsburgic înconjurau teritoriile românești și smulseră câte o bucată fiecare. Problema lor, un accident istoric fericit până la urmă, a fost că nu s-au putut înțelege concomitent. Dacă eram la limita unui singur mare imperiu, probabil în timp ne-ar fi ocupat, dacă erau două, poate ne-ar fi împărțit, dar trei?
Problema la începutul secolului XX era că unul dintre cele trei imperii, cel otoman, era muribund, în decădere. Războaiele balcanice practic l-au alungat din Europa. Rămăseseră doar două care ne puteau împărți cu ușurință, dar au intervenit doi factori. Primul a fost interesul și intervenția tot mai masivă a imperiilor occidentale în problemele orientului, implicarea lor uneori deschisă (ca și în cazul Războiului Crimeii 1853-1856) pentru păstrarea unui echilibru în estul Europei. Al doilea a fost renașterea românilor într-un stat care devenea din ce în ce mai puternic, mai implicat în problemele regionale și diplomația europeană, o nucă tot mai greu de spart în cursul unor înțelegeri de culise. Încă de la 1878 imperiului rus i s-a tras un semnal că nu mai poate să ocupe și să dispună cum vrea de teritoriul românesc fără să aibă parte de o confruntare militară care s-ar fi putut dovedi destul de problematică și cu rezultat incert, după cum răspundea atunci principele Carol I la amenințările rusești cu desființare armatei române: „O armată care s-a acoperit de glorie la Plevna poate fi zdrobită în bătălie, dar niciodată desființată”. Deci, grijă mare!
Dar în momentul în care cei doi factori ar fi anihilați? În cazul unui război mondial, când puterile occidentale erau incapabile să facă ceva în Orient, prinși de un război cumplit chiar pe teritoriul lor (cum s-a dovedit la Gallipolli și în armata lui Sarail de la Salonic), iar armata română bătută și zdrobită, mai funcționau cei doi factori menționați mai sus? Veți înteba pe bună dreptate, care factori, din moment ce amândoi ar fi fost anihilați cu desăvârșire? Ce putea sta în calea împărțirii României între ruși și austrieci, din moment ce occidentalii nu mai făceau față puternicei mașini de război germane, iar armata română, prin complicitatea Rusiei, ar fi fost practic desființată de tăvălugul de oțel al armatelor a patru state, Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria și Turcia?
În acest caz, nu este logică și normală mișcarea rusă de a obține pacea separată printr-o împărțire a României, împușcând doi iepuri dintr-o dată? În primul rând, ieșea cu fața curată din război pe plan intern, în al doilea rând obținea câștiguri teritoriale mult visate, cum ar fi granița pe Carpați și poate și acces prin Dobrogea spre Constantinopol, visul multisecular al țarilor ruși. Războiul dacă continua pe frontul occidental, englezii, francezii, germanii, austriecii, turcii ar fi sângerat încă la nesfârșit, iar Rusia și-ar fi conservat forțele ca în final să facă mișcarea decisivă spre Constantinopol și nimeni nu i-ar fi putut sta în cale. E simplu, era doar o problemă de geopolitică a acelor vremuri.
Spuneam că este greu de crezut pentru cititorul secolului XXI un asemenea grad de trădare. Unii au apreciat pe bună dreptate faptul că în 1916, la intrarea noastră în război, am fost trădați de toți, inclusiv de francezi. Perfect adevărat, și ei ne-au împins în război promițându-ne ofensive pe frontul de vest și ofensiva lui Sarail, lucruri care nu s-au întâmplat, atât francezii, cât și englezii, știau că nici nu avea cum să se întâmple. Ne-au folosit ca paratrăznet și atât. Perfect adevărat. Dar diferența este că ei au recunoscut (e drept, cu jumătate de gură) că ne-au făcut-o și ne-au trădat, iar după ce am dovedit că nu am fost zdrobiți, ci doar învinși, și-au dat toată silința să ne readucă ca o forță puternică în regiune. Efortul lor de a ne trimite material militar și muniții, efortul lor de a ne echipa și instrui, un rol de seamă jucându-l Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Berthelot a fost decisv în evenimentele grave viitoare.
Evoluția frontului de est în primul război mondial
În schimb, rușii au fost perfizi de la început până la sfârșit, fie că vorbim de Rusia țaristă sau de cea bolșevică. În acest sens, voi mai aduce ca dovezi unele documente mai puțin cunoscute publicului larg, tot așa, ale celor participanți direct în evenimentele de acum aproape un secol. Unele suplimentare față de cele prezentate în articolele mai sus menționate, după care veți putea judeca dumneavoastră despre ce grad de trădare putem vorbi. Este greu de crezut, dar în perioada interbelică aceste lucruri erau publicate și cunoscute, dar după 45 de ani de comunism, care a ascuns aceste lucruri, și 23 de ani de democrație, care a ignorat aceleași lucruri deși le putea cerceta, poate acest articol ar putea îndemna și pe alții să cerceteze aceste evenimente negate sau ignorate cu bună știință de istoriografia rusă. Oricum, nu sunt primele și nici cele mai importante evenimente pe care istoricii ruși, în concepția lor unică asupra istoriei, le denaturează cu bună știință. Dar pentru noi sunt importante, cel puțin așa cred. Sau mai sper.
Ședința secretă a Parlamentului francez din 28 noiembrie 1916
Înainte de a trece la acestă interesantă ședință a cărei stenogramă s-a publicat abia în 1920, aș aduce încă un citat, de data asta al generalului Petin, fost Șef de Stat Major al Misiunii Militare Franceze din România conduse de generalul Berthelot. Iată ce spune acesta după campania anului 1916:
Colonelul Petin inspectând frontul român, primăvara lui 1917
“Ca piesa să fi putut fi jucată (planul de campanie) condiția era ca factorul rus să-și joace rolul. Absența rușilor a fost prea flagrantă pentru ca motivele să nu fie cercetate intens. A fost pronunțat chiar cuvântul trădare. Nu se poate aplica, desigur, aceasta, decât comandamentului superior și înseamnă că, în mod deliberat, a refuzat să-și ajute aliații în momentul cel mai critic… Trebuie remarcat, de asemenea, că fără doar și poate, că începând cu momentul sosirii lor, toate unitățile rusești de geniu au fost dirijate de la începutul lui octombrie pe linia Siretului pentru a stabili, între Focșani și Brăila, o puternică linie defensivă care să apere numai Moldova, lăsând Valahia… ”
Generalul Petin continuă seria argumentelor celor care îi acuzau pe ruși de trădare, amintind inclusiv de Sturmer, dar în final generalul nu achiesează la această teză, deși lasă multe semne de întrebare. Pentru el principala cauză era armata rusă și morbul revoluției care se va manifesta șase luni mai târziu. Dar această explicație nu lămurește înșiruirea lăsată chiar de autor.
Colonelul Petin pe frontul român, 16 martie 1917
Dar să revin asupra dezbaterilor secrete al parlamentului francez, când premierul Aristide Briand și miniștrii săi au avut de răspuns la multe întrebări și dat multe explicații referitoare la evenimentele anului 1916 care au precedat și succedat intrarea României în război și ce a făcut sau nu a făcut Franța, sau dacă a făcut destul. Au fost multe interpelări către membrii guvernului, în special către primul ministru, și toate au fost întrebări dure și grele. Din discursuri și răspunsuri ne putem da seama de multe. Ședința secretă a ținut două zile și a început la 28 noiembrie 1916 (înainte de căderea Bucureștiului de la 6 decembrie) și a fost publicată în Jurnalul Republicii Franceze abia patru ani mai târziu, la 10 noiembrie 1920.
O mare parte din discuții au fost purtate în jurul corpului expediționar de la Salonic condus de generalul Sarail. Foarte instructive și interesante pentru noi aceste discuții, din păcate prea ample pentru a putea fi încadrate într-un singur articol. Pentru cei interesați voi da sursa la sfârșitul articolului. Deosebit de interesante din perspectiva noastră sunt aceste interpelări ale parlamentarilor de opoziție și răspunsuri ale guvernului referitoare la acest subiect de mare impportanță pentru noi. De exemplu, interpelarea domnului Menier-Sourcouf care acuza guvernul că în presă se scria că expediția generalului Sarail dispunea de 400000 de oameni dintre care 300000 de combatanți, de fapt erau abia 140000 de baionete, alții au interpelat aducând argumente ale parlamentarilor care au fost acolo și descriau situația tragică a expediției Sarail, mare parte din oameni bolnavi fără a fi capabili de vreo acțiune militară. Și mai interesantă este interpelarea lui Emile Constant, care aruncă vorbe grele contra guvernului. Dau aici numai un scurt citat din discursul său:
“Cu privire la ajutorul rusesc ați pronunțat o cifră foarte tulburătoare, ați vorbit de 50000 de oameni. Ce? Cu 50000 de ruși pretindeați să țineți pe loc un plan așa de întins, la o organizare atât de formidabilă ca și organizarea germană? Cu privire la concursul nostru prin Salonic ce indicii ați dat României? Nu ne-ați spus-o. S-a pronunțat cifra de 400000 de baionete. Sper că nu le-ați spus-o fiindcă nu era conformă cu realitatea. În aceste condițiuni, mă întreb care putea fi situația acestor aliați, al căror curaj este mai presus de orice bănuială, care au meritat atestația germanilor înșiși care declarau că românii se bat cu un curaj admirabil, dar n-au mijloace materiale pentru a le rezista.”
Premierul a fost interpelat și întrebat dacă a promis românilor 400000 de combatanți în armata condusă de Sarail, pentru a intra în război, deși aceasta avea doar 140000 de luptători. Premierul Briand a evitat într-un stil tipic politicianist răspunsul la această întrebare.
Premierul francez Aristide Briand
O altă parte a dezbaterii a avut loc asupra direcției în care ar fi trebuit să acționeze România, asupra Bulgariei sau asupra Austro-Ungariei în Transilvania. Guvernul francez a susținut ideea că Brătianu nu dorea să atace Bulgaria, dar nici rușii nu doreau asta. O dezbatere interesantă asupra acestui aspect, cu concluzia că atât românii, cât și rușii, sperau la o înțelegere cu bulgarii. Bineînțeles că această nu a avut loc, cu deznodământul pe care îl știm cu toții. Bulgarii au atacat în Dobrogea fără declarație de război (au trimis-o doar a doua zi), rușii au dat înapoi în contact cu bulgarii (voi dezvolta într-un articol viitor).
Dar să revenim la ce ne interesează, respectiv războiul nostru. Andre Tardieu face o interpelare foarte critică la adresa guvernului acuzându-l de subestimarea capacității inamicului de a întreprinde acțiuni ofensive, fapt pentru care nu a sprijinit suficent România. Au fost aduse anterior și citate din presa germană referitoare la misiunea militară franceză trimisă în România. Generalul Ludendorff ar fi declarat în presă referitor la misiunea generalului Berthelot: Foarte bine, dar atâta timp cât nu aduc și 500 de tunuri grele asta nu schimbă cu nimic situația. Și avea dreptate, trupele române erau prea prost echipate, conduse și înzestrate pentru un astfel de război contra unui astfel de inamic, superior numeric și tehnic la toate capitolele. Singurul lucru care nu le lipsea românilor era bravura, recunoscută chiar de către adversari.
Revenind la ședința parlamentului francez, trebuie să menționez faptul că premierul a subliniat faptul că atât el a trimis nenumărate telegrame și apeluri rușilor pentru a-i sprijini pe români în luptele lor, toate fără rezultat. Mai mult, a insistat pe lângă aliații englezi șli italieni să facă același lucru, cu același rezultat. Un exemplu relevat de premierul francez petrecut la 2 septembrie 1916, când generalul Joffre trimite o telegramă direct genralului Alexeev, șeful STAVKA rus, telegramă cu privire la refuzul opus de acesta din urmă la cererea franco-engleză de a trimite 200000 de oameni în Dobrogea. Urmează considerentele strategice ale unei astfel de întreprinderi, iar concluzia este dar tot ceea ce știu asupra stării militare a Rusiei și asupra intențiilor marelui comandament rus , mă face să mă îndoiesc că generalul Alexeev să primească a propune împăratului trimiterea a 200000 de oameni pe frontiera bulgară.
Trebuie să spun și faptul că aceste dezvăluiri din parlamentul francez au avut ca rezultat reacția lui Brizon care în mai multe rânduri a strigat Rusia a trădat Franța! sau Trăiască Franța! Jos Rusia! printre alte protestări ale parlamentarilor, făcându-l pe președintele parlamentului să-l atenționeze serios.
Citate din cuvântările premierului francez: Vedem deja că de la începutul campaniei, soldații români, care sunt excelenți soldați, și-au îmbunătățit situația încetul cu încetul sub focul mitralierei, în așa fel încât au făcut față în multe puncte atacurilor îndreptate contra lor.
Sunt multe de descoperit referitor la subiect în stenograma acestei ședințe, am pus-o la bibliografie și poate fi găsită pe internet în format PDF, pentru cei interesați. Concluzia le puteți trage singuri. Merg mai departe cu alte dovezi.
Raportul Polivanof
După preluarea puterii de căre bolșevici, aceștia, pentru a arăta lumii cât de rău și ingrat fusese regimul trecut, au publicat în presă o serie de rapoarte și documente secrete ale acestui regim, dar au renunțat și ei foarte curând, deorece deveniseră mai răi și mai ingrați, întrecând cu mult vechiul regim. Între aceste documente publicate de o mare importanță pentru noi îl reprezintă așa numitul raport Polivanof după numele autorului său, general și fost ministru de război până în martie 1916. A fost publicat în ziarul Pravda cu nr 240 și are data îmntocmirii 7 (20 după stil nou) noiembrie 1916 și dă o ilustrare a politicii constante a regimului rus față de România. După ce citiți fragmentele din acest raport, gândiți-vă că nu este cu nimic ieșit din contextul epocii, doar cu patru ani înainte, la 1912, savantul rus de origine română Leon Casso publica cartea Rusia la Dunăre, chiar la 100 de ani de la anexarea Basarabiei. În această carte este descrisă politica rusă de expansiune în Balcani, către Constantinopol și Marea Egee. Iar această expansiune întâlnea în cale un singur obstacol care nu aparținea blocului slav și se dovedise imposibil de asimilat chiar și după un secol de ocupație în Basarabia, anume poporul român. Deci nimic schimbat în politica Rusiei față de România. Această atitudine era comună întregii clase politice rusești, după cum ne spune istoricul Seton-Watson citându-l pe Miliukov, liderul liberalilor ruși (cadeți) și ministru de externe în 1917. “Dacă întind cât pot brațul drept, pot să-l ating pe Pureșkievici, dacă întind cât pot brațul stâng, nu pot da decât de Lenin. Dar în problema Basarabiei, Pureșkievici, Lenin și eu însumi ne dăm mâna”.
Iată și fragmente din celebrul raport Polivanof. După o introducere în care este prezentat istoricul negocierilor ruso-române din perspectivă rusească, finalizate cu tratatul de alianță și convenția militară, raportul precizează că teritoriile promise României “nu sunt proporționale cu participarea României la operațiunile militare”. Mai departe raportul devine și mai explicit, partea interesantă fiind fragmentul de final, în care se trag concluziile: “… Din punct de vedere al intereselor rusești, considerațiunile următoare trebuie să ne conducă în prețuirea situației de acum din România:
Dacă lucrurile s-ar fi dezvoltat în așa chip încât înțelegerea politică și militară din 1916 cu România să fie cu totul îndeplinită un stat foarte puternic ar fi fost creat în Balcani, compus din Moldova-Valahia-Dobrogea (România de acum) din Transilvania, Banat și Bucovina (câștiguri în virtutea tratatului din 1916), un stat cu o populație de aproape 13 milioane. În viitor acest stat cu greu ar fi hrănit simțăminte amicale față de Rusia și ar fi avut drept ambiție să îndeplinească visurile naționale în Basarabia și Balcani. Prin urmare, prăbușirea planurilor de mare putere ale României în proporțiile arătate nu se opune în chip particular intereselor politice ale Rusiei. Această împrejurare trebuie să fie folosită de către noi în vederea consolidărei acestor legături forțate cari unesc Rusia și România pentru cât mai lung timp cu putință.
Succesele noastre pe frontul român au pentru noi o importanță extraordinară cu o posibilitate unică de a sfârși, o dată pentru totdeauna, chestiunea privitoare la Constantinopole și strâmtori. Evenimentele de acum din România au modificat, de sus până jos, condițiunile tratatului din 1916. În loc de sprijinul relativ modest pe care Rusia era ținută să-l dea în Dobrogea, ea a trebuit să încredințeze apărarea teritoriului român peste tot aproape numai trupelor rusești. Acest ajutor militar al Rusiei a luat acum așa proporții încât făgăduiala de despăgubire teritorială a Rusiei pentru intrarea sa în război, prevăzută în acordul menționat mai sus, trebuie fără îndoială să fie supus unei revizuiri.”
Bine, dar cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil așa ceva? A cui este vina, a românilor care s-au bătut pentru fiecare metru sau a rușilor care au refuzat să le dea concursul în Dobrogea sau pe Neajlov? A românilor care luptau fără tunuri și mitraliere contra unui dușman mult mai numeros, experimentat și dotat cu tot ce e necesar războiului modern sau a rușilor care ne blocau munițiile și armamentul necesar pe teritoriul lor? Nu contest faptul că și noi am fost nepregătiți și am făcut multe greșeli, dar mare parte din ele nu puteau fi corectate și nodământul schimbat printr-o bună cooperare militară cu rușii, exact cum era scris în convenția semnată și asumată de toți aliații?
Am redat până acum din mărturiile rușilor, francezilor și ale noastre, dar să vedem ce spun inamicii, și nu oricare, ci chiar generalul Erich Ludendorff, mâna dreaptă a generalului Paul von Hindemburg, noul Șef de Stat Major în locul generalului Erich von Falkenhayn, înlocuit din funcție în urma intrării României în război, se spune fiindcă nu a prevăzut acest lucru. Falkenhayn a fost trimis în fruntea Armatei 9 în Transilvania chiar împotriva României pentru a-și plăti astfel polițele. Interesant este ceea ce spune Ludendorff în memoriile sale (Memorii despre războiul mondial și prăbușirea Germaniei) despre comportamentul rușilor. Foarte important este și modul în care sunt scrise aceste memorii, cu unele exagerări vizibile de partea germană, în sensul că generalul, pentru a-și evidenția și mai mult meritele, expunea faptul că trupele germane erau epuizate, adversarii mai bine dotați etc, fie pentru a justifica o înfrângere (nici nu prea folosește termenul înfrângere ci mai mult repliere) fie pentru a-și însuși mai multe merite în caz de victorie. Dar iată ce zice despre ruși și români imediat după bătălia de pe Argeș din toamna lui 1916:
Generalul Erich Ludendorff (1865 – 1937)
“Rușii nu interveniseră până atunci în chip serios în luptele care se dăduseră până atunci. O înaintare a lor la 5 decembrie la sud-estul Bucureștilor rămăsese fără nicio urmare. Nu se pot explica motivele care făceau pe ruși să lase pe români să fie bătuți, lăsându-i singuri în toate luptele; rușii ar fi putut prea bine să ia parte la luptele din Muntenia. Numai acest fapt ne-a putut da victoria. Din acel moment rușii primiră întăriri, se pare că începuseră să le fie teamă de soarta propriului lor flanc. Și de aceea își luară o parte din forțele de care dispuneau în Dobrogea, slăbindu-și frontul în acea regiune ca să se întărească în Muntenia”.
Sunt mult mai multe date și mărturii despre acest episod al primului război mondial, atât de multe încât nu am cum să le enumăr pe toate într-un articol sau două. Un lucru rămâne cert și deschis discuției și cercetării istorice, poate de căre străini din moment ce istoricii noștri nu prea au treabă cu istoria noastră. Acest lucru este recunoscut și trecut de istoricii occidentali în categoria marilor mistere ale primului război mondial, respectiv atitudinea Rusiei față de aliata lor România. Poate pentru ei este un mister, pentru noi este obișnuință.
Cristian Negrea
Bibliografie:
Constantin Kiriţescu – Istoria războiului pentru întregirea României, Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
Pamfil Şeicaru – România în marele război, Editura Eminescu, 1994
Ion Pavelescu, Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu – Proba focului, Editura Globus, 1991
Dumitru Preda, Neculai Moghior, Tiberiu Velter – Berthelot și Romania, editura Univers Enciclopedic, 1997
General Erich von Ludendorff – Memorii
General Petin – Le Drame Roumanin (1916 – 1918),ed. Payot, Paris, 1932
*** – Războiul României. Trădarea Rusiei țariste. Documente oficiale, editura Cartea Românească, București, f.a.
http://www.ziaristionline.ro/2013/01/27/tradarea-ruseasca-alte-dovezi-1916/
/////////////////////////////////////
Triumful talentului. (reproducere) de Ion Luca Caragiale referat
ION LUCA CARAGIALE
S-a nascut in 1852,in localitatea Haimanale,langa Ploiesti.A murit in Germania,la Berlin,in 1912,ulterior fiind inhumat la Bucuresti,in cimitirul Bellu.
.Cel mai mare dramaturg roman,creator de capodopere;prozator si reputat publicist.
TRIUMFUL TALENTULUI.
(reproducere)
Au fost odata-ntr-o scoala de provincie doi buni camarazi – Nita Ghitescu si Ghita Nitescu.Amandoi erau potriviti la-nvatatura si la purtare.Nita insa se deosibea,si nu numai de Ghita,dar chiar de toti copiii ceilalti,prin talentul lui la scris,de care se minuna cu drept cuvant toata lumea.In anul al patrulea de scoala primara,Nita ajunsese sa scrie asa de frumos,incat,adesea,puse alaturi,caietul lui ai fi zis ca este modelul de caligrafie tiparit,iar modelul de caligrafie,scris de mana;pe cata vreme,Ghita scria nu se poate mai urat;pe langa ca-i era mana dreapta subreda,fiindca-i degerasera degetele de mic,n-avea baiatul nici apucatura din ochi la lucru de piguleala.Asa ispravind clasele primare,s-au despartit cei doi buni camarazi,ca sa mearga fiecare dupa norocul lui.Ghita s-a dus la tara pe langa tatal-sau,care era negustor cu dare de mana;iar Nita,copil sarman,a apucat spre Capitala,ascultand de sfatul dascalului sau:
-Fatul meu,tu parinti n-ai,carte multa nu ti-e dat sa-nveti,ca nu prea esti destept,sluga nu te poti face,ca esti cam lenes.Ti-a dat si tie Dumnezeu un dar: ai icoana la scris;tie cu condeiul ti-e dat sa te hranesti.Du-te la Bucuresti, acolo ai sa intri copist in vreo cantilerie si-ncet-incet,cum te stiu ca n-ai purtari rele,cu vremea ai sa-naintezi.
Nita a ajuns in Capitala si s-a pus sa-si caute de lucru.A facut cunostinta ba cu unul,ba cu altul,recomandandu-si talentul si capatand din toate partile complimente si dovezi de admiratiune.Dar afara de acestea,n-a reusit deocamdata sa capete nimic mai mult.Nita nu si-a pierdut speranta si bine a facut;caci iata ca-ntr-o seara o cunostinta i-a spus:
-Maine dimineata,la ceasurile unsprezece,sa te afli la Ministerul de Interne:se tine concurs pentru trei posturi de copist;desigur ai sa capeti unul.
Se-ntelege ca Nita n-a lipsit a se infiinta la vreme.Concurentii,in numar de vreo treizeci,au fost introdusi intr-o sala mare;aici,in fata comisiunii, compusa din directorul ministerului ca prezident,subdirectorul ca viceprezident si trei sefi de biurou ca membri,li s-a dictat de catre unul dintre acestia cu glas tare timp de cinci-sase minute.Apoi domnul presedinte a zis:
-Destul!acum fiecare sa-si iscaleasca proba.
Desi dictarea mersese cam prea iute,Nita s-a uitat lung pe foaia lui,inainte de a o iscali,a zambit multumit de sine,apoi a iscalit si a inmanat-o cu mult respect unui domn membru,care a strans toate probele.Peste doua zile s-a dat rezultatul concursului.Numele Nita Ghitescu nu figura intre cei trei numiri.
-Si ce frumos scrisesem,domnule!a zis Nita,mahnit,cunostintei sale.
-Un tanar nu trebuie sa despere de la intaia incercare,i-a raspuns cunostinta;mai sunt inca sapte ministere;or sa se mai iveasca locuri.
In adevar,peste cateva luni se ivesc doua locuri la alt minister.Nita nu lipseste a se infiinta.Si iar multime de concurenti,iar comisiune,iar dictare,iar formalitatile obicinuite,si a doua zi iar nu se afla printre cele doua numiri numele Nita Ghitescu.
-Si ce frumos scrisesem,domnule!zise Nita cunostintei lui.
-Rabdare,tanarule!n-a intrat vremea-n sac; o sa-ti vie si randul dumitale;mai sunt sase ministere;or sa se mai iveasca locuri.
A trecut catva timp,si iata ca s-au ivit cateva locuri la al treilea minister.Acelasi rezultat pentru domnul Nita Ghitescu.Fireste insa ca,oricat iar fi crescut mahnirea,Nita n-avea de ce sa despere:mai erau inca cinci ministere;trebuie sa se mai iveasca locuri.Si s-au ivit,pe rand,locuri inca la patru ministere,si s-au tinut concursuri,si domnul Nita Ghitescu a luat parte la fiecare concurs,si,dupa fiece rezultat de concurs,concurentul nostru a zis,din ce in ce mai mahnit:
-Si ce frumos scrisesem,domnule!
Si cunostinta lui i-a raspuns:
-Nu dispera,tanarule!a mai ramas inca un minister,tocmai acela unde se cere cu dinadinsul caligrafie pentru acte si documente;trebuie sa se iveasca acolo vreun loc.
Parca a prorocit cunostinta lui Nita:n-a trecut o saptamana si iata ca s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim minister.S-a pus domnul Nita pe branci,in asteptarea concursului,sa-si faca mana,exercitandu-se in fiecare zi,pe hartie velina,la fel de fel de scriituri – engleze,italice,gotice,batarde,ronde,majuscule,minuscule s.cl.,in fel de fel de marimi,de la doi centimetri pana la un millimetru,si cu si fara transparent.Era acuma gata.Dar,in ajunul concursului,se-ntampla,cum se-ntampla in orice poveste,sa se-ntalneasca – cu cine ? cu o veche a lui cunostinta,cu bunul sau camarad de odinioara,cu Ghita Nitescu,baiatul cu dgetele degerate.
-Ghita!
-Nita!
Si din vorba-n vorba,afla Nita ca tata lui Ghita,dupa ce a scapatat,a murit,ca Ghita a venit la Bucuresti cu o scrisoare de recomandatie catra ministrul la ministerul caruia se tine mane concursul,ca ministrul l-a primit foarte bine si i-a spus ca a doua zi,la ceasul fix,sa se prezinte la minster sa ia parte negresit la concurs.
-Tu? la concursul de mane? a zis pufnind de ras domnul Nita.
-Da,eu.
-La concursul de mane?
-Ei!Da.la concursul de mane.
-Da tu stii pentru ce loc e concurs,Ghita?
-Nu.
-Pentru un loc de perfect caligraf,amice Ghitica!
-Apoi,daca mi-a ordonat ministrul sa merg.se poate?
-Apoi,ma prezint si eu,Ghita.
-Bine,prezinta-te si tu.
-Cu mine!la caligrafie,Ghitica?
-Cu tine la caligrafie.Eu stiu ce mi-a ordonat ministrul.
-Bine.
Cu asa ton a pronuntat Nita acest bine,incat Ghita,dupa cateva momente de gandire tacuta,i-a zis:
-Nita.eu am venit la Bucuresti cu cateva paralute.tu zici ca esti tinichea de tot.Eu.daca vrei tu.
-Ce sa vreau?
-Eu ti-as da tie trei-patru poli.sa.
-Sa ce?
-Sa ma lasi,sa nu vii la concurs.
-Eu!?
-Eu tot am recomandatie.
-Sa poftesti la concurs cu recomandatia dumitale!
Dar iata ca in acest moment se apropie cineva de cei doi prieteni – este cunostinta lui Nita.
-Domnule Ghitescu,as avea sa-ti spun ceva.
Nita lasa pe Ghita la o parte.
-Domnule Ghitescu,bucura-te; ai scapat de concursuri prin ministere; ti-am gasit un loc la o litografie,un loc platit mult mai bine ca unul de copist si in care poti sa-ti faci un mai frumos viitor.Primesti?
-Primesc.Dar un moment.
Si Nita,dupa ce a gandit o clipa foarte adanc,face la dreapta-mprejur si se-ntoarce langa Ghita.
-Ghita,tu vrei sa-mi dai trei-patru poli,sa nu ma prezint la concurs.Eu am o combinatie mai buna si pentru tine si pentru mine.
-Care?
-Din contra,sa ne prezintam amandoi la concurs;tu ai recomandatie,eu caligrafie:sa iscalesc eu cu numele tau proba mea,si tu sa iscalesti proba ta cu numele meu.
-Ei!daca ai vrea.
-Vreau.
-Pe onoarea ta?
-Pe onoarea mea!Sa-mi dai cinci poli.
-Iti dau.
Si Ghita se si executa.Nita ia hartia de o suta,o pune-n buzunar,si cei doi camarazi se despart,amandoi foarte multumiti,dandu-si intalnire pe a doua zi la minister,fix la unsprezece.A doua zi,printr-o intamplare neexplicabila,nu s-au prezintat la concursul de perfect caligraf decat doi candidati:fireste,erau vechii camarazi.Nita s-a purtat foarte galant;pe cata vreme mana degerata a camaradului sau tremura de emotie pe hartia ministeriala,Nita,cu toata siguranta,facea pe coala lui adevarate tours de force.Au ispravit , si-au iscalit probele,dupa invoiala din ajun,fiecare cu numele celuilalt.Iesind de la concurs,in sala de asteptare,Ghita a multumit cu efuziune camaradului sau,iar acesta i-a zis:
-Numai doi am fost:recomandatie ai,caligrafie ai,slava Domnului!sa fie cat de ai dracului,pe cine o sa numeasca?N-apuca sa termine vorba Nita,si usa se deschise.
-Rezultatul concursului!striga solemn prezidentul comisiei.S-au prezintat doi concurenti:domnul Nita Ghitescu si Ghita Nitescu.A reusit domnul.
-Domnul?intrebara intr-un glas cei doi concurenti.
-Domnul Nita Ghitescu!
-Dati-mi voie,domnule director,zise Nita atins,pe cand Ghita nu stia ce sa creaza:trebuie sa fie o greseala!poate n-ati vazut bine probele!
-Cum!intreba aspru directorul,prezidentul comisiei.
-Slava Domnului! Adaoga Nita.ne cunoastem ce putem.Trebuie sa fie nu Nita Ghita,ci Ghita Nitescu.
-Domnule!nu-ti permit sa fii rau-crescut !ma-ntelegi?Am zis bine:a reusit Nita Ghitescu.
Dar domnul Nita Ghitescu nu s-a lasat biruit de asprimea domnului prezident al comisiei;foarte obraznic,a strigat si mai tare:
-Nu se poate,domnule director!v-ati inselat!uitati-va la probe!
Tonul cu care azis „uitati-va la probe!” a facut un efect straniu asupra superiorului:i-a impus,parca,acest domn a raspuns:
-In fine,errare humanum est.Sa vedem.Si zicand aceasta,a scos din buzunar un plic,pe care camaradul lui Nita-l cunostea bine,si din plic a tras o scrisorica;s-a uitat pe ea cu bagare de seama si,cu tonul mult mai bland,zambind:
-Sa stii ca ai dreptate dumneata?Asa e!Vezi?.confundasem.In adevar,a reusit domnul Ghita Nitescu.
-Asa da!a raspuns plin de satisfactie domnul Nita Ghitescu.
Si domnul director,grav,se retrase-nchizand usa.
INTREBARI SI SARCINI FORMATIVE
1.Puteti preciza de ce aceasta naratiune este o schita?
2.Care sunt momentele subiectului ?
R.Expozitiunea:Intr-o scoala de provincie invata doi buni prieteni:Nita Ghitescu si Ghita Nitescu.Spre deosebire de Ghita,Nita este foarte talentat la caligrafie.
Intriga:Nita Ghitescu pleaca la Bucuresti pentru cautarea unui post de copist.
Desfasurarea actiunii:Desi incearca la mai multe ministere,Nita nu are succes.
Punctul culminant:Cei doi vechi camarazi se intalnesc ,amandoi concurand la acelasi minister . Nita afla ca Ghita are recomandare , dar, cunoscandu-i „talentul”,crede ca sansele sale raman intacte.
Deznodamantul:Concursul este castigat in cele din urma de Ghita Nitescu.
3.Cum e posibil ca un talent atat de mare sa nu reusesca la nici un concurs pentru postul de copist ?
3.Ce surse ale comicului valorifica autorul in aceasta schita?
R.a.comic de situatie:Nita incearca la sase ministere si pica,iar la ultimul castiga in prima instanta,desi semnase lucrarea sa cu numele celuilalt;scena finala,in care functionarul ce a anuntat rezultatul concursului incurca numele , dandu-l initial castigator tocmai pe cel care ,dupa atatea esecuri,acum nu-si mai dorea postul;b.comic de limbaj:asemanarea numelor celor doi prieteni naste confuzii;c.ironia , vizibila inca din titlu (societatea corupta a vremii promoveaza nonvalorile) etc.
https://www.referatele.com/referate/noi/romana/triumful-talentului-reproducere-de236.php
/////////////////////////////////
Fantasticul in proza lui Mircea Eliade – La tiganci referat
Una din cele mai complexe naratiuni ale lui Mircea Eliade ramane, fara indoiala, „La tiganci” (1959), nuvela cu bogate rezonante mitologice.
Cu toate acestea, dimensiunea filosofica de la care porneste autorul nu este prezenta la suprafata operei, ci se mentine intr-un plan indepartat (camuflat) al relatarii.
Accentul este pus pe prezentarea aventurilor extraordinare pe care le traieste un mediocru profesor de pian care, asemenea lui Iancu Gore, se vede confruntat cu niste situatii ce-i depasesc capacitatea de intelegere.
Nuvela incepe in maniera operelor traditionaliste din secolului al XIX-lea, prin descrierea unei realitati cotidiene: o calatorie facuta in tramvai cu mentionarea caldurii toride de vara si cu discutie aparent lipsita de interes. La un moment dat se pomeneste ca din intamplare – de tiganci, subiectul acaparand pentru un timp conversatia. In arsita zilei, gradina plina de nuci a tigancilor pare un eden al placerilor, o tentatie suprema situata in inima Bucurestiului, toropit de zapuseala.
Caldura mare formeaza resortul unic al actiunii. Fara aceasta arsita, Gavrilescu nu ar fi intrat niciodata „la tiganci”, spatiu tabu pentru un om corect si „familist”. Doua elemente intamplatoare – caldura si pierderea partiturilor – decid aventura bizara a personajului.
Dandu-si seama ca si-a uita partiturile in strada Preoteselor, Gavrilescu coboara din tramvai si intentioneaza sa o porneasca indarat. De acum inainte totul se va petrece in contratimp. Din cauza caldurii, profesorul de pian nu mai rezita sa astepte tramvaiul si se refugiaza in singurul loc unde este prezenta umbra. Exact in momentul cand ajunge in spatiul protector de sub copaci trece si tramvaiul ce ar fi putut impiedica experienta sa curioasa.
De la bun inceput, Gavrilescu remarca faptul ca gradina tigancilor alcatuieste un taram privilegiat, incarcat cu semnificatii aparte: „La umbra nucilor il intampina o neasteptata, nefireasca racoare si Gavrilescu ramase o clipa derutat, zambind. Parca s-ar fi aflat dintr-o data intr-o padure, la munte. Incepu sa priveasca uluit, aproape cu respect, arborii inalti, zidul de piatra acoperit cu iedera, si pe nesimtite il cuprinse o infinita tristete”. Locul acesta sustras exceselor climaterice constituie un fel de paradis terestru, ramanerea eroului aici fiind conditionata de modul in care trece probele la care este supus.
Legatura dintre taramul profan din care vine profesorul de pian si cel mitic in care el patrunde este mediata de una din „tiganci”. Gavrilescu este ajutat sa razbata in noul spatiu deoarece el nu este un initiat. Despre latentele deosebite ale locului ne mai puteam da seama si din descrierea casutei arhaice in care este primit Gavrilescu. Acesta este introdus intr-o odaie cu o penumbra curioasa, de parca ferestrele ar fi avut geamuri albastre si verzi, amanunte ce ne demonstreaza ca este vorba de o versiune a miraculoasei camere Sambô din romanul „Noapte de Sanziene”. Principala calitate a gradinii tigancilor este situarea ei in afara de timp, fapt remarcat si de batrana care il ia in primire pe profesorul de pian: „Nu e graba, spuse batrana. Avem timp. Nu e nici trei.”.
In acest context ceasul devine un instrument inutil, ce se opreste intr-un moment de perfectiune a timpului, in jurul simbolicei cifre trei: „Atunci sa stii ca iar a stat ceasul, sopti batrana cazand din nou pe ganduri”. Bordeiul unde e introdus Gavrilescu dupa ce a platit vama necesara constituie un loc in care, in multe societati traditionale, se desfasoara initierea. Rolul lui se pastreaza si in cazul personajului lui Mircea Eliade. Patrunderea in bordei aduce cu sine regasirea memoriei, face posibila comunicarea cu trecutul.
Revenirea memoriei echivaleaza cu o intoarcere in timp la vremea tineretii, a fericirii depline, cand Gavrilescu o iubea pe Hildagard: „In acea clipa se simti deodata fericit parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemeni a lui”.
https://www.referatele.com/referate/noi/romana/fantasticul-in-proza-lui-mircea-eliade–la-tiganci258.php
//////////////////////////////////////
Inchisoarea noastra cea de toate zilele – memoriile lui Ion Ioanid
INCHISOAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE – Memoriile lui Ion Ioanid, acoperind perioada sa de detentie in penitenciarele comuniste intre 1952 si .
Cartea apare in cinci volume intre 1991 si .
In peisajul genului se constituie intr-un moment de exceptie, desi receptarea in presa nu depaseste nivelul minim al unei cronici, comentariile fiind si mai sporadice in ultimii ani. Se remarca insa recunoasterea unanima a diferentei pe care aceasta carte o reprezinta fata de celelalte scrieri rememorand experiente din inchisorile comuniste. Volumul I primeste Premiul Uniunii Scriitorilor din 1991 la sectiunea „publicistica”.
Aparitia cartii lui 1..
In interiorul unui dictionar al operelor literare poate surprinde. Orice lector atent va marturisi insa, dupa un periplu cu siguranta pasional si plin de ispite, ca inchisoarea noastra cea de toate zilele depaseste frontiera acut conventionala a literari tatii. Diferenta de esenta dintre aceasta opera si majoritatea celorlalte volume despre acelasi subiect se ascunde in talentul de narator al autorului, capabil de o scriitura limpede si in acelasi timp tensionata, rapida si totusi inclinata deseori spre o analiza detaliata, intuind in a-manunt o uimitoare posibilitate de sugestie, o sansa de a evita o superficiala privire globala (sau interesata doar de fapte in aspectul lor cantitativ si in cel al relevantei lor istorice).
Detaliul, chiar si atunci cand se refera la liste lungi de nume ale unor colegi de detentie intalniti fugar pe parcursul unui destin dirijat din exterior, reuseste sa imblanzeasca ariditatea unor enumerari: in speta, paginile primului volum ofera o impresionanta lista cu 277 de detinuti si 17 membri ai administratiei inchisorii din Cavnic, lista care, prin insistenta asupra fiecarui nume, prin descoperirea unei imagini definitorii pentru fiecare dintre cei a-mintiti, se constituie intr-un admirabil joc creativ, un univers devenit – prin forta interioara actului scris-fictional, populat de personaje secundare, de situatii si contexte diverse, in masura sa intregeasca, precum fetele personalizate ale unui caleidoscop multicolor, un cadru definitoriu pentru regizorul abil din spatele sau. Preocupat de consecintele politice si sociale pe care le poate avea discursul sau rememorator, de influenta deloc neglijabila in spatiul atitudinii unei intregi comunitati asupra trecutului acesteia, 1.. depaseste cadrele unei viziuni maniheiste si unidimensionale prin credinta sa (de creator, in principal) intr-un destin imanent fiintei, transformat subtil, pe nebanuite, in clasicul traseu initiatic pe care il implica devenirea unui personaj.
Universul infatisat de autor e indeajuns de indepartat de lector pentru a spori impresia de fictionalitate. 1.. reuseste chiar, in paginile primului volum, un exercitiu de forta regizorala si punere in scena demne de scenariul unui film tensionat sau de liniile narative ale unui excelent roman de aventuri. Dupa momentele imediat urmatoare arestarii sale, incepe un lung periplu in interiorul Gulagului romanesc. Detinutii sunt permanent mutati dintr-un loc in altul, fara explicatii, intr-o atmosfera deseori de extractie kafkiana: trenurile strabat, aproape conspirativ, o retea subterana, izolata de comunitate, un infern colorat paradoxal cu substanta opusului sau. inchisorile sunt locuri de revenire a fiintei la sinele primordial, de renuntare la masca si la superficialitatea atitudinilor si preocuparilor din lumea obisnuita. intr-un compartiment al unui tren special, stramt si friguros, inghesuiti pana dincolo de limita, oameni diferiti, pasageri momentani fiecare prin viata celuilalt, refac comunitatea adevarata, vizibila doar in asemenea momente de criza si de rezistenta impotriva unui rau sufocant si absurd. Un astfel de tren il aduce spre sfarsitul lui 1952 pe I. la Cavnic unde va pune la cale, impreuna cu alti unsprezece colegi de detentie, o evadare ce se constituie intr-o usturatoare umilinta pentru regimul comunist si, in acelasi timp, pentru lectorul mai putin preocupat de aspectele istorice si politice, intr-o pasionanta desfasurare narativa, prezentata intr-un stil alert, dotat cu toate calitatiile genului (de la tehnica suspansului la capacitatea de a da fiecarui amanunt importanta sa in perspectiva intregului).
Evadarea va dura – pentru un cititor inclinat spre jocul postmodern al asemanarii nu va fi de mirare – o suta de zile. Acestei iesiri la suprafata nu-i va lipsi nimic din gloria personajului napoleonian devenit si el parte a fictiunii, istoria lasand mai intotdeauna loc fascinatiei povestirii. intr-un anume fel, cititorui acestor aventuri ale lui I. va trai o experienta pe deplin literara. Va suferi alaturi de personajul ce strabate timp de saptesprezece zile muntii pana in apropiere de Vatra Dornei si-1 va seconda in toate temerile si sperantele acestuia pe timpul sederii sale clandestine in Bucuresti, la fel cum o va face un cititor al lui Dumas, fie ca apartine unui secol trecut, fie ca se regaseste in persoana unui lector modern, capabil inca de a ceda ispitei fictiunii, cum e nimeni altul decat Umberto Eco. intors in inchisoare, de aceasta data la Oradea, I. traieste o perioada dominata de incertitudinea pedepsei care il asteapta, de regimul inuman al detentiei si de tradarea unuia dintre colegii de evadare, care sacrifica pe altarul unei iluzii destinele a zeci de persoane. Peregrinajul in intuneric al lui I. continua insa cu sederi mai indelungate sau nu la Aiud si la Pitesti.
Noi fete rasar in universul cartii, iar altele dupa o anumita perioada de absenta revin in preajma personajului de baza. O retea intreaga de fire strabate cele cinci volume ale memoriilor lui Ion Ioanid, impletind vieti si disparitii pentru totdeauna in necunoscutul isto riei. Aceste sute de figuranti creioneaza simbolul unei umanitati incarcerate intr-un stil adeseori kaflrian, supusa unei initieri continue inspre un rezultat neclar, la cheremul unui zeu mut, abscons si rece. E vorba totusi de imaginea unei colectivitati care, in ciuda izolarii, comunica, e atrasa spre centrul ce il reprezinta suferinta comuna, mantuitoare. Sunt voci mai puternice decat zgomotul strident al istoriei urlate afara in lumea devenita deodata anormala, plata si damnata. Voci ce strabat, in alfabet Morse, tevile reci din celule, cuvinte ce se ascund in coduri ingenioase (de la tuse pana la miscari bine definite ale corpului). Dar in acelasi timp e vorba de o umanitate ce dispare. Pe masura trecerii anilor, in temnite sunt adusi noi „politici”; acestia sunt insa altfel. Ei nu mai au nimic din trasaturile celor eliminati din istorie cu ani in urma.
In 1964 cand I. e in sfarsit eliberat, el iese pe poarta lagarului de munca din Balta Brailei unde isi petrecuse ultimul timp ca reprezentant al unei generatii pierdute, fictive deja. O generatie a carei suferinta a fost inutila: omul nou e prezent si ii rade in fata. Chiar si in anii cand 1.. scrie aceasta carte, sentimentul persista: undeva pe neasteptate istoria le-a jucat cea mai cumplita festa. Erau predestinati unui real eroism si par a sfarsi ca personaje uitate, evitate si nefiresti. Cartea lui 1.. are insa destinul ei propriu, care tine seama prea putin de capriciile istoriei.
Valoarea ei de document e treptat si tot mai mult umbrita de capacitatea ei de a se constitui intr-un univers de sine statator, fascinant prin forta narativa, graitor prin imaginarul creat si impunator prin coeziunea sa literara. Aidoma unor alte asemenea memorii ce supravietuiesc realitatii pe care o transforma, inchisoarea ramane sa duca o lupta proprie, mai pasnica si probail mai incitanta.
https://www.referatele.com/referate/noi/romana/inchisoarea-noastra-cea-de-toate-zilele–memoriile-lui675.php
////////////////////////////////////
FENOMENUL PITEȘTI ȘI AMNESTY INTERNATIONAL, de Ion Ioanid
Deşi la vremea aceea, nu mă gândeam încă să scriu aceste memorii, eram totuşi obsedat de ideea, că fiecare din noi avea datoria să contribuie cu ceva la alcătuirea unui dosar de mărturii, la elaborarea unei lucrări atotcuprinzătoare despre „gulagul” din România. Aportul meu îl vedeam, pe atunci, limitat la reconstituirea din memorie a unei liste nominale, a tuturor deţinuţilor cu care mă întâlnisem prin diferitele penitenciare şi lagăre de muncă forţată, de-a lungul celor doisprezece ani de închisoare. Cu ocazia discuţiilor pe această temă, Paulică (Bandu, unul dintre cei care au trecut prin „reeducarea” de la Pitești – notă CM) mi-a povestit că, în chiar primele luni de la sosirea lui în Anglia, scrisese un voluminos şi amănunţit raport despre toate cele petrecute în timpul „reeducării” la închisoarea din Piteşti. Fiind însă la începutul exilului, lipsit de mijloace financiare şi de experienţă într-o lume care îi era încă străină, nu a avut posibilitatea să dea publicităţii amintirile lui din închisoarea Piteşti.
S-a adresat atunci organizaţiei pentru drepturile omului „Amnesty International”, solicitându-i sprijinul în acest sens. Organizaţia s-a arătat interesată de materialul documentar oferit de Paul Bandu. Ca urmare, Paulică s-a grăbit să i-l predea, sperând să-l vadă cât mai curând adus la cunoştinţa publicului.
Trecuseră însă de atunci aproape şase ani şi, nicăieri, nici chiar în rapoartele date periodic publicităţii de organizaţia „Amnesty International”, nu apăruse măcar un singur rând despre „reeducare” sau despre victimele sinistrului experiment de la Piteşti, necum vreo aluzie la informaţiile şi detaliile din materialul predat de Paulică. Între timp, perseverent şi harnic cum era, Paulică reuşise să-şi croiască treptat un drum în noua lui viaţă, câştigînd suficient pentru a-şi asigura o existenţă decentă. Apoi se căsătorise, făcându-şi un rost, definitiv, într-o viaţă de familie armonioasă.
Găsindu-şi în sfârşit liniştea, după lupta cu dificultăţile din prima perioadă a exilului, s-a adresat din nou organizaţiei „Amnesty International”, solicitându-i restituirea manuscrisului, pe care i-l încredinţase cu câţiva ani în urmă. I s-a răspuns că documentele, odată predate, nu se restituie. Din păcate, la înmânarea manuscrisului, Paulică nu-şi oprise nici o copie, nu atât din lipsă de prevedere, cât din lipsă de bani pentru fotocopiat. Între timp, problema unei astfel de cheltuieli fiind înlăturată, Paulică scrisese din nou organizaţiei, cerând să-i fie trimisă o fotocopie a documentelor, obligându-se, bineînţeles, să achite costul operaţiei. Trecuseră de atunci mai bine de trei săptămâni şi nu primise încă nici un răspuns. Aşa se prezenta situaţia în momentul vizitei mele în Anglia. Eram încă la el, când Paulică a expediat o nouă scrisoare pe adresa „asociaţiei „Amnesty International”, repetându-şi cererea. Din corespondenţa purtată cu Paulică, după întoarcerea mea la Munchen, am aflat că toate demersurile făcute pe lângă asociaţie, pentru a intra în posesia unei copii a manuscrisului, s-au lovit fie de invocarea unor impedimente birocratice, fie, pur şi simplu, de lungi şi de neînţeles (dacă nu chiar suspecte) tăceri fără nici un fel de răspuns.Câţiva ani mai târziu, Paul Bandu murea de un cancer, fără să mai fi apucat să-şi mai recupereze „memoriile” din timpul „reeducării” de la Piteşti.
Fragment din „Închisoarea noastră cea de toate zilele” de Ion Ioanid, Ed. Albatros, 1992
https://contramundum.ro/2021/02/09/fenomenul-pitesti-si-amnesty-international/
//////////////////////////////////
DE CE NU SCAD RATELE DE INFECTARE ÎN ȚĂRILE CAMPIOANE LA VACCINAREA POPULAȚIEI?, de Swiss Policy Research
Un autor britanic a remarcat că deși infecțiile cu Covid-19 și decesele au scăzut foarte tare de la începutul anului în majoritatea țărilor, în țările cu cele mai mari rate de vaccinare a populației ratele de scădere au fost mult mai încete sau, în unele cazuri, a apărut chiar o majorare a numărului de infectări și decese. Exemplele includ Israel, Gibraltar, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Bahrein, Serbia, Chile, Malta și Monaco (vezi graficul de aici; curbele ar fi trebuit să se suprapună)
În cel mai bun caz, această corelație este pur și simplu o coincidență. În cel mai rău caz, teoretic, s-ar putea ca vaccinarea să fie implicată. Dar există și o a treia explicație: procedura de vaccinare în masă – în care milioane de oameni cu risc mare merg la centrele de vaccinare sau sunt vizitați de echipe mobile de vaccinare, e.g. în azilurile de bătrâni – poate să accelereze infecțiile și în cele din urmă chiar decesele, în grupele de risc mare, înainte ca protecția oferită de vaccin să devină eficientă.
Într-adevăr, mai multe țări au raportat o creștere neașteptată a focarelor de infecții în azilurile de bătrâni la puțină vreme după ce bătrânii au primit prima sau chiar a doua doză de vaccin.
https://contramundum.ro/2021/02/19/de-ce-nu-scad-ratele-de-infectare-in-tarile-campioane-la-vaccinarea-populatiei/
////////////////////////////////////
ECOLOGIȘTII APOCALIPTICI, de Theodore Dalrymple
Omul este singura creatură, din câte știm, care se bucură când își contemplă propria dispariție de pe fața pământului. Găsim ideea anihilării noastre prin boli, foamete, război, asterozi sau schimbări climatice foarte mulțumitoare. Simțim cumva că o merităm și că planetei i-ar fi mai bine fără noi.
Când acestei stranii satisfacții i se adaugă o licență de a te purta mizerabil în numele salvării de apocalipsa pământească, ne putem aștepta la o mișcare populară care dă toate semnele de nebunie. Astfel stau lucrurile cu Extinction Rebellion, ai cărei membrii fanatici au adus recent haosul pe străzile din Londra, blocând străzile, ocupând intersecțiile, lipindu-se de clădiri publice și balustrade și stând deasupra metrourile spre furia miilor de pasageri aflați la ore de vârf care nu doreau să salveze lumea, ci doar să ajungă la serviciu.
Pentru a le înțelege tipul de gândire, am citit recent o carte scrisă de trei psihologi, Leon Festinger, Henry W. Riecken și Stanley Schachter, publicată în anul 1956 și intitulată „Când profețiile nu se împlinesc”. Cartea rememorează reacția unei mici secte apocaliptice din America, fondată de o gospodină, care credea că în curând America de Nord urma să fie inundată de un mare potop. Când acest lucru nu s-a întâmplat la data precisă, membrii sectei nu au ajuns imediat la concluzia că s-au bazat pe niște presupuneri absurde și false, ci au devenit și mai convinși de adevărul lor. Când există o contradicție între ceea ce ne dorim să se întâmple și ceea ce se întâmplă, dorința noastră are parte de întâietate, cel puțin pentru o vreme.
Începutul cărții prezintă o scurtă și selectivă istoria a sectelor care au prezis dispariția în viitorul apropiat a omului, printre ele și aceea a mileriților din anii 40 ai secolului al XIX-lea din SUA. Citind descrierea acestei secte, nu am putut să nu mă gândesc la Extinction Rebellion, care gripează în zilele noastre Londra, spre furia crescând a restului populației.
Mileriții erau discipolii lui William Miller, un fermier din New England care a prezis că venirea lui Hristos și sfârșitul lumii vor surveni undeva între anii 1843 și 1844. „Am fost… înștiințat… de importanta concluzie (prin studiul atent al Bibliei în 1818) că în 25 de ani lumea se va sfârși”, scria Miller.
Când sfârșitul lumii nu a venit, spre marea lor dezamăgire, milieriții au prelungit termenul limită iar „frații care și-au asumat responsabilitatea de avertiza lumea și-au întețit eforturile și s-au întrecut pe ei înșiși în a-i teroriza pe necredincioși pentru a-și da seama de nenorocirile care îi așteaptă și de a întări credința celor din rândurile lor… Eșecul predicției pare să fi stârnit așteptări și mai mari pentru ziua Judecății de Apoi”
Întâlnirile sectei au devenit prilej de scandaluri: „erau acum atât de aglomerați încât ordinea nu mai era posibilă. Dacă a existat o vreme când elementele indezirabile putea fi ținute afară, acum era imposibil. Iar pe de altă parte lumea se apropia atât de tare de sfârșit încât precauțiile de dinainte nu mai aveau prea mult sens”.
Revista „Plânsul de la miezul nopții” nota că „mulți oameni pleacă și îi avertizează pe frați și lumea întreagă”. Dar vai, sfârșitul lumii nu a venit iar un credincios scria: „este aceasta doar o poveste bine ticluită? Nu există nimic în spatele speranțelor și așteptărilor noastre cele mai dragi?” Sectanții plângeau pentru că pământul nu a fost distrus.
Imaginați-vă dezamăgirea micuței Greta Thunberg și a acoliților ei când descoperă că viața pe pământ nu a dispărut așa cum au prezis ei, iar protestele isterice legate de copilăria furată și visele distruse nu vor fi decât niște afirmații caraghioase!
Dar Extinction Rebellion din Londra a avut măcar un rezultat util, și anume ne-a arătat din nou cât de ușor poate fi stârnită violența maselor.
Unii din „rebeli” s-au cățărat pe vagoanele de metrou, au desfășurat steaguri și au împiedicat plecarea trenurilor. Erau la fel de convinși precum orice milerit de importanța mesajului lor: „pocăiți-vă, căci altfel veți pieri!” Ce era întârzierea unui tren pe lângă iminentul sfârșit al lumii? Pare să le fi scăpat din vedere că atacau un mijloc de transport care din punct de vedere ecologic este cel mai puțin costisitor.
În orice caz, restul oamenilor nu au fost de acord cu ei. Pentru o vreme, „rebelii”, arătând ca niște icoane ale „mulțumirii de sine”, și-au susținut poziția, dar la un moment dat unul dintre ei a fost dat jos de pe acoperiș de un călător supărat, spre bucuria celorlați pasageri. Apoi, unii dintre călători s-au năpustit asupra lui și i-ar fi pricinuit multe neplăceri dacă nu ar fi fost potoliți de frații mai echilibrați.
Furia împotriva „rebelilor” a fost pricinuită de o întârziere de 10 minute de care aceștia erau responsabili. Peronul era foarte aglomerat și dacă eu aș fi fost reținut în felul acesta, aș fi fost la fel de furios. Dar o întârziere de 10 minute, fie ea și a sute de oameni, nu este la scara istoriei cel mai mare rău cu putință. Însă cu toate acestea a fost cât pe-aci să fie un prilej de violență serioasă.
Micuța Greta Thunberg, a cărei față, trebuie să mărturisesc, nu îmi exprimă o iubire foarte adâncă pentru umanitate (dar s-ar putea să mă înșel, deoarece nu există o artă de a citi mintea din expresia feței) a sugerat că „rebelii” au sfidat poliția de dragul umanității. Cu alte cuvinte, a instigat la violență.
Theodore Dalrymple este autorul volumului de eseuri „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea”, apărută la Editura Contra Mundum.
https://contramundum.ro/2021/03/04/ecologistii-apocaliptici-2/
////////////////////////////
ARHITECTURA IZOLĂRII SOCIALE, de Sir Roger Scruton
Dacă vă întrebați de ce au ajuns dintr-o dată concepte precum comunitate, loc și simț de apartenență să ocupe un loc central în discursul politic, atunci veți ajunge rapid la concluzia evidentă că aceste aspecte ale condiției umane sunt, în modernitate, sub asediu. Asediul vine dintr-o singură direcție: globalizarea.
Globalizarea poate fi definită ca o extindere a mijloacelor și a scopurilor comunicărilor, respectiv o disoluție a granițelor. Mulți oameni apreciază acest lucru, crezând că o lume în întregime globalizată va fi una în care distincțiile și frontierele între oameni se vor dizolva, iar odată cu ele şi originea conflictelor. Nu vor mai exista niciun fel de războaie între „noi” și „ei”, nu vor mai exista diviziuni etnice, naționale și religioase, iar lumea întreagă va deveni un imens „melting pot” după modelul american.
Alții, totuși, regretă felul în care comerțul global, comunicațiile globale și mișcarea globală a oamenilor erodează vechiul simț al locului natal și al apartenenței, astfel încât un loc în care te-ai născut să nu mai fie doar vizitat, comunitatea să nu mai existe doar în spațiul virtual, iar cartierul să nu mai fie ceva despre care citești doar în cărți. Unii gânditori descriu distincția și conflictul potențial dintre globaliști și localiști, dintre „oriunde” și „undeva”, după cum s-a exprimat David Goodhart, drept chestiunea fundamentală a zilelor noastre, evidentă în votul Brexit, în politicile polarizate din America de astăzi și în tensiunile tot mai accentuate care se simt în Uniunea Europeană.
Indiferent de simpatiile noastre în disputele dintre globaliști și localiști, ar trebui să admitem că acest conflict nu este nici pe departe nou. Într-adevăr, el se află la rădăcina uneia dintre cele mai importante și mai puțin discutate probleme cu care se confruntă democrațiile moderne: problema locuințelor.
Timp de foarte multă vreme, orașele Europei și ale Americii au crescut organic în jurul nevoilor sociale, economice și politice ale oamenilor. Consecințe au fost binecunoscutele și multiubitele oraș, târg și cătun, cu peisajele peste care se suprapuneau, ca o coroană, așezările umane. Așezările înseși erau compuse din biserică, piață și străzi uneori situate dindărătul unui perete și, în orice caz, definind clar un loc de apartenență, un loc care putea fi revendicat hotărât ca fiind „al nostru”.
Acest model a rămas neschimbat timp de secole. Casele dădeau în străzi și erau construite din materiale locale cu ferestre și uși decorate ușor. Comercianții, atelierele, școlile și clădirile comunale erau inserate între case și străzi și convergeau spre piața centrală unde biserica și piața rezumau între ele forțele cosmice care țineau împreună comunitatea.
După care au survenit două mari evenimente: Marele Război din 1914-1918 și, simultan, ascensiunea „stilului internațional” în arhitectură. Cele două evenimente erau legate. În preajma războiului, Europa a trăit prima dintre multele crize ale locuințelor pe măsură ce populațiile dislocate și soldații care se întorceau de pe front încercau să își găsească un loc în orașele aglomerate. Între timp, populația rurală, dislocată de conflict și de problemele apărute în urma acestuia, a început să migreze către orașe.
Arhitectura experimentală a lui Le Corbusier și a Școlii Bauhaus – care punea accentul pe beton, oțel și sticlă și care avea în vedere clădiri monumentale la o scară la care nu mai fuseseră executate de pe vremea catedralelor – au ajuns a fi văzute drept mijlocul prin care pot fi furnizate sute de mii de case oamenilor. Moderniștii se pricepeau la autopromovare. Au ajuns rapid să domine școlile de arhitectură și revistele specializate, au fondat un Congres pentru Noua Arhitectură și s-au autopropus ca răspuns la o problemă pe care politicienii nu au mai întâlnit-o în această formă.
„Stilul internațional”, după cum a ajuns să fie cunoscut, nu mai avea nevoie de peisajul urban familiar. Nu folosea materiale locale sau forme tradiționale. A desființat strada în favoarea centrelor comerciale, a construit mai înalt în loc de mai lung, și a propus, mai degrabă decât case individuale, apartamente așezate unele peste altele, considerate a fi mai eficiente, mai sănătoase și mai economice pentru a găzdui oameni. Atunci când un alt război a nenorocit Europa și a apărut o nouă criză a locuințelor, stilul internațional a devenit singura variantă acceptabilă pentru orașele viitorului.
Totuși, la acea dată stilul a degenerat. A dat uitării importantele vile ale lui Mies și Le Corbusier sau proiectele de locuințe umane ale lui Oud și Teige. O cerere insațiabilă combinată cu proiecte guvernamentale profitabile au dus la degenerarea în câteva șabloane standard, niciunul dintre ele acceptat de oamenii simpli și toate necesitând demolarea și eliberarea unor zone care altfel erau iubite și îndrăgite de oameni.
Noi, în Marea Britanie, am suferit foarte tare din această pricină. Reconstrucția postbelică a orașelor noastre a implicat adesea, cum s-a întâmplat la Coventry și Bristol, un asalt radical asupra vechii structuri a caselor, a aleilor, a fundăturilor și locurilor pitorești, a acoperișurilor. Toate aceste detalii au fost eliminate și înlocuite de cutii de sticlă și de centre comerciale din beton, care nu puteau aparține acelor locuri deoarece fuseseră parașutate din spațiul gol – spațiul gol care era de asemenea spațiul din interiorul capetelor celor de la Bauhaus.
Stilul internațional a intrat în lume cu tromba cerută de o estetică nouă și eliberatoare. Până la momentul în care a devenit limbajul cotidian al arhitecților comerciali, nu reprezenta deloc o estetică, ci o cale de a abandona orice valori estetice în favoarea unei funcționalități al cărei singur efect era de a transforma locurile în nonlocuri, străzile în blocuri turn, comunitățile venerabile în adunări aglomerate de indivizi însingurați.
Recent, guvernele noastre s-au trezit în fața acestui dezastru. Le-a luat multă vreme arhitecților și planificatorilor urbani să ajungă la concluziile acestea, dar cred că putem spune că stilul internațional și blocurile standard de ciment și sticlă sunt astăzi în mod universal detestate. În Europa, oraș după oraș a asistat la dispariția vechilor comunități într-o stivă verticală de însingurare din cauza acestui stil arhitectural, iar peste tot auzim vocea unor oameni care cer încetarea acestui demers.
Acest lucru este important pentru noi britanicii, deoarece am fost copleșiți de o nouă criză a locuințelor. Această criză survine într-o vreme în care protestele împotriva modului standard de construcție sunt atât de puternice și atât de pătimașe încât este din ce în ce mai dificil să construiești indiferent cum, fără să mai vorbim de a construi pentru a satisface cererea. Guvernul a organizat o comisie pentru a încuraja frumusețea în construcție și pentru a căuta feluri în care aceasta poate fi atinsă prin planificare urbană, astfel încât să fie depășită rezistența populară și a reda încrederea în viitorul comunităților noastre.
Oamenii nu doresc ca mediul lor construit să fie un fragment de niciunde. Trebuie să fie de undeva, un loc de care ei să se poată lege, unde pot prinde rădăcini și pot sta lângă vecinii lor. Ce este în neregulă cu stilul internațional este indicat tocmai de numele pe care și-l asumă – este un stil detașat de orice loc specific, un stil de niciunde, folosind materiale de niciunde care sunt neputincioase să reflecte viața și peisajul local. Dacă dorești comunitate, atunci ai nevoie de o arhitectură care încurajează comunitatea. Iar asta înseamnă o arhitectură a locului. Arhitectura pe care o avem nu este de acest fel.
Acest gând s-ar putea să fie evident, deși desigur că există destui oameni care sunt gata să-l nege în numele unei ideii îndrăgite despre mobilitate. Dar dacă privim atenți la ce înseamnă, cred că vom ajunge să vedem că este un gând pe care îl avem cu toții. Suntem, după cum se exprimă germanii, creaturi „heimatlich”, adică avem o nevoie inerentă de a aparține de ceva, de un loc căruia să ne dedicăm, cum ne dedicăm celor care trăiesc acolo. Acest gând este disprețuit de cei care văd doar partea negativă, partea care a condus la naționalismul beligerant și la xenofobie. Dar acestea sunt consecințele negative ale unui lucru pozitiv, la fel cum stilul internațional a fost consecința negativă a unui efort lăudabil de a înmuia barierele și a domoli suspiciunile apărute în descendența Primului Război Mondial.
Dovezile sunt copleșitoare în direcția faptului că un mediu urât și impersonal conduce la depresie, anxietate și un sentiment de izolare, iar acestea nu sunt tratate, ci doar amplificate de comuniunea în spațiul virtual. Avem o nevoie de prieteni, familie și contact fizic. Avem o nevoie să trecem pașnic pe lângă oameni pe stradă, să ne salutăm unul cu altul și să simțim protecția unui mediu care ne aparține. Un simț al frumosului este înrădăcinat în aceste sentimente și reprezintă motivul principal pentru care oamenii se luptă să-l păstreze și să înfrângă orice proiect urban care le este aruncat în față sau lângă ei.
Aceste sentimente sunt adevăratul motiv pentru protecția mediului, care trebuie întotdeauna să fie locală în origine. Ele definesc cele două lucruri pentru care trăim și pentru care suntem gata să murim: iubirea și frumusețea. Trăim vremuri ciudate când este posibil, de dragul entuziasmului, libertății și oportunității de renunța la rădăcini, să negăm aceste lucruri și încă să credem că mai există ceva pentru care merită să trăim.
https://contramundum.ro/2021/03/05/37391/
///////////////////////////////////////
LORDUL SUMPTION: NESUPUNEREA CIVILĂ A ÎNCEPUT, de Freddie Sayers
Jonathan Sumption a fost cândva simbolul establishmentului – un avocat strălucit care a apărat guvernul în afacerea Hutton, fost judecător la Curtea Supremă, susținător al campaniei pentru rămânerea în UE, istoric reputat al Războiului de 100 de ani. Apoi, însă, a apărut Covid.
În ultimul an, criticile sale dezlănțuite la adresa politicilor de lockdown l-au transformat într-un rebel. Este o schimbare a imaginii sale publice care îl pune pe gânduri. În opinia lui, filosofia sa a fost întotdeauna liberală și cel mai probabil lumea s-a schimbat, nu el.
Mai jos sunt opiniile sale legate de
Nesupunerea civilă:
„Uneori cel mai cetățenesc lucru pe care îl poți face cu legile despotice, așa cum sunt cele de astăzi, este să le ignori. Cred că dacă guvernul va mai continua mult cu carantinarea oamenilor, în funcție și de severitatea măsurilor, rezultatul cel mai probabil va fi nesupunerea civilă. Va fi o nesupunere civilă discretă după modelul britanic. Nu crede că vom da buzna pe străzi cu steaguri fluturând. Cred că în mod foarte calm ne vom hotărî să nu mai acordăm atenție acestui lucru. Sunt unele lucruri la care trebuie să fii atent: nu te poți duce la un magazin dacă este închis. Pe de altă parte, poți chema prietenii la tine acasă să beți ceva, indiferent de ce spune ministrul sănătății. Oamenii deja fac asta într-o anumită măsură.”
„Toată lumea are propriul prag de rezistență. Dar cred că pentru mulți dintre cei care nu sunt de acord cu lockdownu-ul și pentru unii care sunt de acord, am depășit de mult timp acest prag.”
Despre etica încălcării legii:
„Îmi pare rău că avem aceste legi pe care oamenii cu simț civic ar putea fi nevoiți să le încalce. Spre deosebire de majoritatea colegilor mei, am fost întotdeauna de părerea că nu există o obligație morală să te supui legii. Trebuie să ai o anumită doză de respect atât pentru scopul pe care legea încearcă să-l atingă și pentru felul în care vrea să facă acest lucru. Unele legi invită încălcarea lor. Cred că aceasta este una din ele.
Despre distrugerea libertăților civile:
„Thomas Hobbes credea în statul absolut – nu trebuia să fie neapărat o monarhie. Spunea că, exceptând uciderea efectivă a oamenilor de către stat, nu exista niciun lucru pe care statul să nu aibă dreptul să-l facă. Să spunem că nu credea în libertate și asta din cauza anarhiei care a domnit în timpul războiului civil din Anglia. Hobbes credea că noi ne cedăm libertățile necondiționat și permanent în mâinile statului, în schimbul siguranței. Acest model social a fost respins aproape în mod universal de la ascensiunea liberalismului modern în secolul al XIX-lea, însă în timpul acestei crize ne-am întors la ideile hobbesiene. Este o schimbare uluitor de sinistră.”
Despre pericolul fricii publicului:
„Conform lui John Stuart Mill principala amenințare la adresa democrației liberale erau frica și sentimele publice. Tendința lor este de influența politicile publice în sensul în care nu mai rămâne mai nimic din dreptul nostru de a ne controla propriile vieți. Acesta era pentru el marele pericol. Nu s-a întâmplat în timpul vieții lui, s-a întâmplat în multe țări în secolul XX, iar acum se întâmplă în Marea Britanie.”
Despre fragilitatea democrației:
„Democrația este inerent fragilă. Avem cumva preconcepția că este de fapt un sistem foarte solid. Dar democrațiile au o istorie de doar 150 de ani. În țara noastră putem spune, cred, că au existat începând cu a doua jumătatea a secolului al XIX-lea – așa că nu reprezintă ceva obișnuit. În antichitate ele erau privite ca fiind forme de guvernare inerent autodistructive. Pentru Aristotel ele involau în mod necesar în tiranii deoarece populația va cădea întotdeauna pradă unui demagog care se va transforma în tiran….
Ceea este remarcabil din acest punct de vedere este că predicțiile sumbre ale lui Aristotel cu privire la soarta democrației au fost infirmate în Apus. Trebuie să ne întrebăm de ce. În opinia mea răspunsul este următorul: în principiu Aristotel avea dreptate cu privire la tendințe, dar noi am reușit să evităm acest scenariu datorită unei culturii politice a autocontrolului. Dar această cultură a reținerii, care depinde de mentalitatea colectivă a societăților noastre, este foarte fragilă, foarte ușor de distrus și foarte dificil de reînviat. ”
Despre faptul de a fi liberal:
„Mă văd ca fiind liberal, cu l mic. Până la apariția Covid, era o poziție de mijloc. De atunci, a devenit ceva foarte controversat, iar pentru unii ceva chiar extrem. Ceea ce ne arată cât de mult s-a deplasat dezbaterea publică.”
Despre ce învățăminte ar trebui să tragă guvernul:
„Primul meu sfat ar fi de a nu folosi informațiile ca un mijloc de a manipula comportamentul public. Ar trebui să fie mai calmi decât majoritatea populației. Ar trebui să fie complet obiectivi. ”
Despre criticii săi:
„Aș fi preferat ca opiniile pe care le-am avansat în ultimul an să fi fost făcute de toată lumea. Foștii colegi care dezaprobă ceea ce am făcut au un argument foarte bun. Dar sunt anumite chestiuni care ating atât de central dilemele veacului nostru, care sunt atât de importante, încât cred că este cazul să fii pregătit să iei o poziție.”
https://contramundum.ro/2021/03/08/lordul-sumption-nesupunerea-civila-a-inceput/
////////////////////////////////////////
(DE NEUITAT-ZI DE ZI …)Adrian Nastase, atacuri de Anul Nou pentru românii din Diaspora: „Supărați pe viață. S-au bucurat să plece din țară. Anonimi“
„Va doresc sa fiti sanatosi si sa nu aveti prea des motive sa va enervati. Desi stiu ca si anul viitor vom vedea, din nou, oportunism, duplicitate si prostie“, continuă urarea de Anul Nou Adrian Năstase.
„Scriam, la un moment dat, ca dialogul devine un exercitiu tot mai rar iar violenta verbala – noua forma de comunicare’ ‘Sferele de putere”, interne si externe, se redefinesc. Scaderea increderii in viitor inseamna, din pacate, chiar scaderea increderii in noi insine“, mai spune fostul premier, introducând apoi un text despre care spune că l-a scris în rumă cu patru ani, dar care i se pare încă la fel de „actual“.
„„Ca de obicei, la cumpăna dintre ani, doresc să vă multumesc pentru că imi sunteti aproape. Si de-a lungul ultimilor douăsprezece luni am format o familie solidă, cu fii risipitori – care vin si apoi dispar -, cu bunici cicalitori, cu rude din străinătate, cu intelepti, cu incapătânati, cu… (…)
Mă uit pe diverse forumuri, site-uri, bloguri, pe facebook. Mai ales pe facebook. Cel mai adesea mă ingrozeste ce văd, ce citesc acolo. Injurii, obscenităti, ascunse in spatele câte unui nick name. Frustrări de tot felul ale unor oameni supărati pe viată. Pe viata lor. Adeseori, români care s-au bucurat să plece din tară pentru a strânge bani pentru ei si pentru familie. In ultimii ani, criza economică, cresterea numărului de refugiati – care a dus la o „ofertă” mai avantajoasă de fortă de muncă ieftină – i-au marginalizat si mai mult.
S-au angajat pe un anumit drum, acum le este greu să se intoarcă, copiii – unii – sunt la scoli, acolo, altii s-au obisnuit să stea la bunici. Multe familii s-au destrămat, intre atătea drumuri si tentatii. Si atunci se razbună. Pe cei de acasă, in general. Pe oamenii politici, cel mai adesea. Aruncând cu pietre pe facebook. Anonimi. Atunci cănd ajung in fata calculatorului. O nouă formă de betie a celui permanent nemultumit. O formă specială de invidie care vrea să distrugă. O formă de răutate socială indreptată impotriva tuturor (…)“, scrie Adrian Năstase în textul de acum patru ani, recent adus în actualitate.
Fostul premier încheie urarea precizând că și anul acesta petrece începutul noului an la Predeal, alături de familie.
https://www.stiridiaspora.ro/adrian-nastase-atacuri-de-anul-nou-pentru-romanii-din-diaspora-supara-i-pe-via-a-s-au-bucurat-sa-plece-din-ara-anonimi_433953.html
/////////////////////////////////////
DEOCAMDATA premierul Justin Trudeaua fugit de frica soferilor,dar… Convoiul de 70 km lungime al şoferilor de tir ajunge în capitala Canadei. Oamenii protestează împotriva obligativităţii vaccinării
Un mare convoi de camioane a ajuns în capitala Canadei, Ottawa, vineri noaptea ora locală, pentru a protesta împotriva obligativităţii vaccinării impuse de premierul Justin Trudeau.
Aşa-numitul „Convoi pentru libertate” – format din vehicule venite din toate colţurile Canadei şi din SUA – a tranzitat diverse provincii săptămâna aceasta, pentru a demonstra împotriva restricţiilor impuse de guvernul canadian, percepute ca abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului.
Brian Von D, administratorul paginii „Convoy to DC 2022”, a anunţat că şoferii de tir „îşi vor uni forţele” şi vor călători din California la Washington, adăugând că „America este următoarea ţintă”.
„Pe măsură ce [convoiul canadian] s-a mutat de la vest la est, [şoferii de tir americani] şi-au unit forţele cu acest convoi care a devenit absolut masiv”.
Conform unor surse, convoiul ar avea peste 70 de km lungime.
Prim-ministrul Canadei, Justin Trudeau, a numit convoiul o „mică minoritate marginală” a celor care „nu reprezintă opiniile canadienilor”.
Televiziunea canadiană de stat – CBC – a relatat că Trudeau şi familia sa au părăsit centrul oraşului Ottawa sâmbătă dimineaţa, deoarece au avut contact cu o persoană infectată cu COVID, deşi premierul canadian a fost testat negativ şi a făcut până acum trei doze de vaccin.
Se aşteaptă ca protestul şoferilor de tir să blocheze părţi din zona metroului şi străzile din faţa parlamentului până când parlamentarii vor abroga legea care impune obligativitatea vaccinării pentru şoferii de tir care transportă mărfuri peste graniţă.
https://epochtimes-romania.com/news/convoi-de-70-km-lungime-al-soferilor-de-tir-ajunge-in-capitala-canadei-oamenii-protesteaza-impotriva-obligativitatii-vaccinarii—323631
/////////////////////////////
Problema nu este doar Xi Jinping, ci comunismul
Pentru comunişti şi pentru cei ca ei, adevărul este orice idee pe care Partidul o promulgă la un moment dat, aceasta doar până când este înlocuită cu o nouă idee.
Aceasta este tema marelui roman al lui George Orwell, 1984. Protagonistul, Winston Smith, lucrează la Ministerul Adevărului, modificând în mod constant înregistrările istorice pentru a fi în concordanţă cu varianta oficială curentă a Partidului. În special, cei lichidaţi sunt transformaţi în non-persoane, ca şi cum nu ar fi existat niciodată.
Adevărul a fost împachetat exact în acest fel în China comunistă în mod continuu şi consecvent din 1949, şi aşa au stat lucrurile începând de la naşterea şi terminând cu prăbuşirea URSS. În consecinţă, atunci când şeful poliţiei secrete a lui Iosif Stalin, Lavrenti Pavlovici Beria, a fost executat de succesorii săi, abonaţii la Marea Enciclopedie Sovietică primeau instrucţiuni de a înlocui paginile elogioase la adresa lui Beria cu materiale suplimentare despre Marea Behring. Beria a fost transformat în non-persoană.
Dar adevărul este că duşmanul fiecărui regim comunist este Adevărul însuşi, la fel ca şi celelalte valori şi principii ale societăţii civilizate, în special propoziţia care se află chiar în centrul Declaraţiei de Independenţă. Acest lucru nu este doar american. Potrivit lui Winston Churchill, după Magna Carta şi Legea drepturilor din Anglia, Declaraţia este cel de-al treilea mare Act pe care se întemeiază libertăţile poporului anglofon, nucleul Occidentului.
Acesta enunţă principiul fundamental conform căruia omul este înzestrat de Creatorul său cu anumite drepturi inalienabile, principiu care este incompatibil cu comunismul, indiferent cine este conducătorul suprem.
Acest din urmă aspect este important. Ceea ce putem numi „Lobby-ul comunist chinez” – un grup de presiune puternic în Statele Unite şi în multe naţiuni democratice – pretinde că liderul chinez Xi Jinping este singura sursă a problemelor actuale cu Partidul Comunist Chinez.
Greşit. Sursa acestui rău este comunismul. O ilustrare flagrantă este comerţul odios în valoare de mai multe miliarde de dolari cu organe extrase cu forţa de la oameni sănătoşi – care a început mult înainte de ascensiunea lui Xi Jinping la putere.
Comunismul este şi a fost întotdeauna străin de civilizaţie. Nu ne putem baza pe regimurile comuniste pentru a ne comporta în mod adecvat sau onorabil. Nu putem avea încredere în cuvântul lor, nici măcar în cele mai elementare chestiuni.
Să luăm, de exemplu, statisticile privind COVID-19 publicate de Partidul Comunist Chinez. Ni se spune că decesele cauzate de acest virus în Australia, o ţară cu 26 de milioane de locuitori, le vor depăşi în curând pe cele din China comunistă, o ţară cu o populaţie de peste 1,4 miliarde de locuitori.
În mod clar, nicio persoană cu mintea întreagă nu ar lua în serios nici statisticile, nici cuvântul lor. Dar acest lucru evident, dispare în mod curios, când subiectul este reducerea emisiilor de CO2.
În egală măsură, orice persoană înţeleaptă trebuie să se aştepte la o reacţie ostilă atunci când cere o anchetă care poate expune comuniştii, aşa cum s-a întâmplat atunci când Australia a îndrăznit să ceară o investigaţie internaţională privind originile pandemiei.
Singura greşeală a Australiei a fost că a permis ca ancheta să fie condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o organizaţie aflată sub influenţa puternică a Partidului Comunist Chinez.
Australia ar fi trebuit să propună fostei administraţii americane înfiinţarea unui tribunal internaţional ad-hoc care să investigheze originile pandemiei, să evalueze răspunderea regimului de la Beijing, şi, dacă este cazul, să ceară despăgubiri.
În cazul în care se acordă despăgubiri şi nu se plătesc, legislaţia ar putea autoriza recuperarea acestora din activele din Australia aflate sub controlul final al statului vinovat – mă gândesc la portul Darwin.
Întrucât Australia a fost supusă unor represiuni economice tot mai mari şi ilegale din partea Beijingului ca răspuns la solicitările sale de investigarea originii virusului Wuhan, Partidul nu prea mai are ce să facă dacă vom confisca astfel de active pentru a satisface o hotărâre internaţională legală. Cel puţin o serie de active premium şi strategice ar putea fi recuperate.
Ideea este că nu numai că nu ne putem baza pe informaţiile sau pe adevărul acestui regim, chestiunea mai mare este că acest regim controlează un teritoriu în care nu există stat de drept, nu există drepturi ale omului şi nu există protecţie a drepturilor lucrătorilor.
Acest lucru nu a apărut odată cu Xi Jinping, ci a fost instaurat din 1949.
Odată cu căderea Zidului Berlinului şi cu prăbuşirea dictaturilor comuniste europene, obiectivul permanent al Partidului Comunist Chinez a fost de a evita o soartă similară.
Deng Xiaoping, liderul de atunci al Partidului, s-a inspirat din Noua Politică Economică (NEP) a lui Vladimir Lenin, care a salvat Uniunea Sovietică de la un colaps timpuriu, în 1922. El l-a urmat pe Lenin şi a îndreptat Partidul Comunist Chinez către o „economie de piaţă socialistă” în cadrul „comunismului cu caracteristici chinezeşti”.
Lenin nu a intenţionat niciodată ca NEP să fie permanentă. Cuvintele care îi sunt atribuite ilustrează adevăratele intenţii ale comunistului: „Capitaliştii ne vor vinde frânghia cu care să-i spânzurăm”. Ceea ce au şi făcut, Stalin inversând direcţia, socializând economia, forţând colectivizarea duşmanului de clasă şi folosind brutal foametea pentru a-i distruge pe aşa-numiţii duşmani de clasă.
Deng Xiaoping a avut mai multe de oferit Occidentului decât Lenin. A fost ceva care a uimit elitele occidentale: o piaţă totalizând o cincime din populaţia lumii.
Bill Clinton a pariat pe primirea Republicii Populare Chineze în Organizaţia Mondială a Comerţului în 2000. În schimb, a permis accesul fără cea mai elementară măsură de siguranţă pentru a împiedica regimul comunist să-şi facă de cap – să ignore regulile, să fure sau să extragă cu forţa ceva mult mai mare – vastul portofoliu de proprietate intelectuală al Americii.
Din Europa până în Australia, liderii occidentali şi marile întreprinderi au urmat orbeşte exemplul. Ca urmare, aceste elite au salvat un regim tiranic de la soarta pe care Ronald Reagan şi Margaret Thatcher au oferit-o Uniunii Sovietice.
În acest proces au trădat muncitorii americani, australieni şi occidentali prin închiderea şi transferul industriilor lor în China. I-au trădat pe muncitorii chinezi profitând în mod indecent de pe urma suprimării drepturilor lor fundamentale.
Cu toate acestea, aceleaşi elite au fost prea des luate peste picior de comuniştii care i-au înşelat la fiecare pas şi au permis naţiunilor lor să devină dependente de Partidul Comunist Chinez. Doar sub fosta administraţie americană această tendinţă a fost inversată pentru scurt timp.
Acum, din America până în Europa şi Australia, acelaşi lobby al Chinei comuniste, care vrea ca industria occidentală să revină în China, încearcă cu disperare să restabilească această dependenţă. Ei au o justificare uniformă pentru acest lucru. Problema, spun ei, este temporară. Va dispărea atunci când vremea liderului suprem Xi Jinping va trece.
Dar nu este aşa. Problema nu este liderul suprem, oricine ar fi el. Problema este, aşa cum a fost întotdeauna, acel „bacil malefic al ciumei”, care este comunismul.
https://epochtimes-romania.com/news/problema-nu-este-doar-xi-jinping-ci-comunismul—319204
///////////////////////////
Cel mai întunecat secret al Chinei
„O femeie însărcinată în luna a 7-a a fost atârnată de o grindă. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie aspră care a fost trecută peste un scripete ataşat de grindă. Taburetul pe care stătea a fost îndepărtat, aşa că femeia a rămas suspendată în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înălţime. Un capăt al frânghiei era ţinut de gardieni. Când trăgeau de frânghie, femeia era suspendată în aer; îndată ce dădeau drumul frânghiei, victima cădea. Această femeie însărcinată a fost torturată în felul aceasta până când a avortat. Şi mai crud e faptul că soţul ei a fost forţat să o privească agonizând, în timp ce copilul lor nenăscut îşi găsea sfâşitul sub ochii săi.”
Povestea de mai sus nu e desprinsă dintr-un film de groază, s-a întâmplat în zilele noastre, în lagărul de muncă forţată Wanjia din China şi nu este vorba despre un caz singular. Asemenea doamnei care şi-a pierdut copilul şi a văzut moartea cu ochii, începând din 1999, milioane de oameni nevinovaţi au căzut victime unei campanii de o brutalitate care sfidează orice raţiune omenească, doar pentru că practicau Falun Dafa.
Crimele împotriva acestui grup masiv de oameni buni – căci practica Falun Dafa, pe lângă exerciţii fizice, îi îndrumă pe cei care o urmează să respecte în viaţa de zi cu zi un set de învăţături morale şi să încerce să fie mai buni, mai altruişti – au ieşit la iveală începând cu anul 2001 graţie unui jurnalist îndrăzneţ pe nume Ian Johnson, care a adus în atenţia mass-mediei internaţionale unul dintre cele mai şocante evenimente înregistrate de istoria recentă.
Pentru raportarea sa privind uciderea şi torturarea practicanţilor Falun Dafa, jurnalistului i-a fost decernat în mai 2001 premiul Pulitzer.
Deşi s-au scurs mulţi ani de atunci, lumea ştie în continuare prea puţin despre ceea ce se întâmplă în spatele scenei în China pentru că regimul comunist a avut grija să-si ţină bine ascunse de ochii lumii atrocităţile. Motivul? Expunerea lor ar lovi devastator în însăşi legitimitatea şi existenţa Partidului care domenşte de ceva vreme, cu o mână de fier, peste o ţară a cărei civilizaţie şi cultură au înflorit de-a lungul a 5.000 de ani.
Vom încerca să intrăm în „culisele” acestor crime împotriva umanităţii şi să expunem factorii care le-au declanşat.
Falun Dafa
În anii ’90, parcurile celei mai populate ţări din lume erau pline de oameni care practicau un tip de exerciţii line, adânc înrădăcinate în cultura tradiţională chinezească. Dintre toate practicile şi şcolile de acest gen ale vremii, una a ieşit în evidenţă. Si nu doar că a ieşit în evidenţă, ci a şi produs schimbări profunde în societatea chineză: Falun Dafa, denumită şi Falun Gong.
Spre deosebire de alte practici care vizau doar ameliorarea condiţiei fizice, Falun Dafa punea un mare accent pe îmbunătăţirea constantă a caracterului moral al individului, prin respectarea unui set de învăţături care avea la bază trei principii fundamentale: Adevăr, Compasiune şi Toleranţă. Astfel, pe lângă cele cinci exerciţii ale Falun Dafa, practicanţii încercau să-şi alinieze gândurile şi faptele din viaţa de zi cu zi la aceste valori universale printr-o formă de autodisciplină interioară denumită „cultivare” în cultura antică chineză.
Prezentată public în mai 1992, Falun Dafa a cunoscut – graţie beneficiilor sale – o evoluţie fără precedent în societate: în doar câţiva ani, unul din 13 chinezi practicau aceste exerciţii.
De altfel, beneficiile aduse societăţii au fost recunoscute la vremea respectivă inclusiv de Guvernul chinez. Nu e de mirare, căci din primul sondaj medical de amploare realizat în Beijing la vremea respectivă reieşea că Falun Dafa a ajutat statul să economisească anual 3.270 de yuani de persoană, bani reprezentând cheltuieli medicale ce nu au mai fost necesare.
Economiile aduse bugetului nu erau singurul motiv pentru care şcoala merita toată aprecierea statului. Pe lângă faptul că îşi ameliorau starea de sănătate, chinezii care practicau Falun Dafa îşi îmbunătăţeau constant caracterul moral, devenind astfel mai harnici şi mai disciplinaţi în muncă.
Aşadar, Falun Dafa a devenit în scurt timp cea mai răspândită practică de acest gen din istoria Chinei, contribuind semnificativ la stabilizarea uneia dintre cele mai complicate societăţi din lume. În 1998, numărul practicanţilor era cuprins, potrivit estimarilor oficiale, undeva între 70 – 100 de milioane şi înregistra o continuă creştere. Se depăşise practic numărul membrilor Partidului Comunist Chinez (PCC). Şi atunci s-a întâmplat ceva ce avea să cutremure China.
O decizie care a şocat lumea
Deşi Falun Dafa, prin însăşi natura sa, era total apolitică, paşnică şi aducea importante beneficii ţării, conducătorul PCC Jiang Zemin a decis eradicarea ei completă.
Liderul PCC era, potrivit mai multor analişti, extrem de nemulţumit de popularitatea practicii, care avea acum mai mulţi aderenţi decât însuşi Partidul şi, ca orice dictator, era speriat de un număr atât de mare de oameni care gândesc liber, dincolo de propaganda oficială. Mai mult, principiile Falun Dafa erau văzute în opoziţie directă cu filozofia violenţei şi a luptei de clasă promovate de Partid.
Astfel, pe 20 iulie 1999, Jiang Zemin a dezlănţuit teroarea împotriva propriului popor. A urmat o campanie brutală de eliminare a Falun Dafa ce amintea de Marea Revoluţie Culturală a lui Mao. Dorinţa şefului PCC era ca în trei luni să şteargă de pe faţa pămânului Falun Dafa.
S-a început printr-o ofensivă masivă în presă pentru a distruge excelenta reputaţie a practicii, până atunci premiatăşi lăudată inclusiv de Guvernul chinez. Aderenţii au fost demonizaţi, prezentaţi drept persoane periculoase, unele suicidare, ba chiar s-a recurs la înscenări mincinoase, precum aşa-zisa auto-incendiere din Piaţa Tiananmen. În acelaşi timp, aparatul de cenzură a internetului a blocat oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmpla cu adevărat.
Şi, în timp ce presa de stat îi zugrăvea pe practicanţi în cele mai negre culori, aparatul de represiune s-a pus în mişcare cu toată greutatea. Mulţi dintre practicanţi s-au trezit luaţi cu forţa din casele lor şi aruncaţi, fără vreun proces, sau alţii după simulacre de procese, în închisori, lagăre de muncă forţată şi centre de spălare a creierului.
Mai mult, PCC a creat un organism specializat în persecutarea practicanţilor Falun Dafa – „Biroul 610” – o agenţie extrajudiciară care îşi desfăşura activitatea fără constrângeri la nivel naţional, amintind de vestitul Gestapo al naziştilor.
Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost aruncaţi practic în spatele gratiilor – alături de infractori de drept comun – pentru o aşa-zisă „reeducare” deşi nu greşiseră cu nimic.
În doar câţiva ani de la declanşarea campaniei de exterminare, ONU documentase deja zeci de mii de cazuri grave de tortură.
„Rapoartele descriu scene oribile, în care deţinuţii, dintre care mulţi sunt adepţi ai mişcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea şi brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere”, declara, în decembrie 2003, Asma Jahangir, Raportor Special al ONU pentru Drepturile Omului.
„Genocidul medical”
În scurt timp de la declanşarea persecuţiei, Partidul Comunist Chinez s-a trezit cu închisorile pline până la refuz de aderenţi Falun Dafa, care, în marea lor majoritate, nu aveau de gând să renunţe la practica ce le schimbase viaţa în bine. Problema suprapopulării devenea aşadar tot mai stringentăşi genera costuri consistente. Partidul a găsit însă rapid soluţia „salvatoare”: „valorificarea” practicanţilor Falun Dafa şi altfel decât punându-i la muncă forţată. Şi anume, prin vânzarea lor. Nu ca sclavi, nu în viaţă, ci pe „bucăţi”. Aşa au fost puse bazele unei industrii macabre de o amplore care nu cunoaşte asemănare în istoria omenirii: recoltarea forţată de organe pe scară largă, coordonată de stat. A urmat un adevărat „genocid medical”, unul care continuă şi în prezent şi care generează profituri fabuloase, piaţa transplanturilor din China cunoscând o evoluţie ce a îngrijorat întreaga comunitate internaţională.
Cum funcţionează maşinăria ucigaşă? Imediat după „internarea” în închisori şi lagăre, practicanţii Falun Dafa sunt supuşi unor analize medicale minuţioase, iar informaţiile rezultate sunt introduse într-o bază de date. Practic, PCC şi-a creat, aşa cum au remarcat experţii, o adevărată „bancă vie de organe”. Când apare cumpărătorul, „donatorii” compatibili ajung forţat pe masa de operaţie unde îşi găsesc sfârşitul. Cu alte cuvinte, s-au pus bazele unui sistem de stat care îşi omoară la comandă cetăţenii, pentru profit.
„Securitatea statului a lansat în 1999 campania de eliminare a Falun Gong. Până în 2001, peste 1 milion de aderenţi Falun Gong încarceraţi în sistemul Laogai [sistemul de lagăre de reeducare prin muncă forţată – n.r.] au fost supuşi testelor medicale specifice, iar spitalele militare şi civile chineze au început să-şi extindă facilităţile de transplant”, remarca jurnalistul Ethan Gutmann, autor al unor investigaţii de anvergură pe această temă.
Iar cererea este masivă, din moment ce timpii de aşteptare pentru un organ compatibil au ajuns de ordinul săptămânilor, asta în timp ce în ţările civilizate ale lumii bolnavii pot sta pe liste şi vreme de câţiva ani.
Cum închisorile erau acum pline de „marfă umană”, această industria macabră a cunoscut o amploare fără precedent, centrele de transplant fiind înfiinţate unul după altul pe tot teritoriul Chinei.
Mulţi dintre „clienţi” vin de peste hotare, devenind astfel, cu sau fără voia lor, complici la crime. A luat practic naştere un fenomen nemaiauzit în lume – „turismul în scop de transplant”, având ca destinaţie China, ţara care are organe disponibile la comandă pentru toţi cei ce îşi permit să plătească preţul cerut.
„Dacă aveţi de gând să mergeţi în China pentru a obţine un transplant de ficat, în timpul celor trei săptămâni cât veţi sta acolo, înseamnă că cineva va trebui să programeze o execuţie. Va trebui să se găsească un prizonier sănătos, cu tipul de sânge şi de ţesut potrivit şi cu mărimea potrivită a ficatului, iar prizonierul trebuie să fie gata pentru ‘extragere’ înainte ca turistul care a venit pentru transplant să plece.” (sursa: cartea „Organele statului. Abuzul transplanturilor în China”)
Deşi insuficient mediatizat din varii interese (politice, economice etc.), subiectul recoltării forţate de organe de la „prizonierii de conştiinţă” din China a produs reverberaţii la nivel internaţional. Inclusiv Parlamentul European a adoptat rezoluţii care îl condamnă şi prin care cere regimului comunist de la Beijing să pună capăt acestei industrii macabre.
Iar în unele ţări, precum Israel, Taiwan, Spania, Australia şi Italia, acţiunile regimului comunist au produs schimbări ale legislaţiei fiind interzis inclusiv aşa-numitul „turism pentru transplant”.
Un raport independent publicat pe această temă în iunie 2016 releva o realitate înfiorătoare: spitalele specializate chineze au transplantat între 60.000 şi 100.000 de organe anual, începând cu anul 2000. Dacă luăm în calcul că persecuţia ţine deja de 20 de ani, cifrele care rezultă sunt realmente şocante.
„Regimul chinez s-a angajat în uciderea în masă a unor oameni nevinovaţi”, a declarat unul dintre autorii investigaţiei, David Matas, un renumit avocat de drepturile omului, care a catalogat „genocidul medical” desfăşurat de PCC drept „o formă a răului fără precedent pe această planetă”.
Vă invităm să urmăriţi documentarul Genocidul Medical: Crime în masă ascunse în industria transplantului de organe din China.
Rezistenţă paşnică
Au trecut aproape două decenii de când Jiang Zemin a demarat campania de exterminare a aderenţilor Falun Dafa. Şi, în ciuda faptului că fostul dictator se aştepta ca practica să fie eradicată în trei luni de zile, în realitate s-a întâmplat exact contrariul. Falun Dafa nu numai că nu a dispărut, ci s-a extins în afara graniţelor, în peste 110 ţări. De-a lungul vremii, a primit mii de premii şi onoruri, iar fondatorul său a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia adusă omenirii prin principiile şi beneficiile practicii.
La rândul lor, practicanţii Falun Dafa au dat, întregii lumi, un exemplu de curaj şi demnitate prin rezistenţa lor paşnică, dar hotărâtă, în faţa brutalităţii regimului comunist. Mulţi dintre ei, asumându-şi riscuri personale, au lucrat neobosit pentru a expune şi a opri atrocităţile.
Distribuirea de materiale informative pentru a cotracara propaganda de stat, expunerea oficialilor şi „călăilor” implicaţi în persecuţie în cadrul comunităţilor locale sau la nivel internaţional, acţiuni în justiţie, proteste paşnice în faţa ambasadelor şi consulatelor chineze din întreaga lume, petiţii către ONU semnate de milioane de oameni etc. – acestea sunt doar câteva dintre numeroasele abordări folosite de aderenţii Falun Dafa pentru a combate campania de exterminare.
Ca urmare a acestor eforturi neîncetate, mulţi chinezi au reuşit să vadă dincolo de minciunile şi propaganda defăimătoare a PCC şi nu de puţine ori au luat atitudine în mod concret pentru susţinerea practicanţilor Falun Gong. Mai mult, unii dintre cei care îi persecutau pe aderenţii Falun Dafa şi-au schimbat radical atitudinea: Freedom House şi alte surse au arătat că membri ai forţelor de ordine şi funcţionari din anumite localităţi protejează în mod activ rezidenţii Falun Dafa şi refuză să-i aresteze pentru activităţile lor de informare a publicului.
Expunerea atrocităţilor a declanşat în interiorul Chinei un val imens şi constant de demisii din Partidul Comunist Chinez şi din organizaţiile sale afiliate, fapt ce a cutremurat din temelii regimul roşu.
La nivel internaţional se pot remarca, de asemenea, nenumărate luări de poziţie ferme şi deschise împotriva persecuţiei.
Cu toate acestea, crimele sunt încă în plină desfăşurare.
„Când se va termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţi la fel de multă indignare precum cei care sunt”, spunea Solon, conducător atenian din secolul 7
Un citat la care merită să reflectăm.
https://epochtimes-romania.com/news/cel-mai-intunecat-secret-al-chinei—201525
///////////////////////////////////////
Asa se face o turma si un ciobanoi- Anticrist… Intelectuali ruşi fac apel către NATO şi conducerea Rusiei: „Dacă nu vom adera la NATO, ne vom transforma într-o provincie a Chinei”
Mai mulţi intelectuali ruşi de marcă au publicat o scrisoare pe site-ul Echo Moskva, în care subliniază apartenenţa culturii ruse la cea europeană, critică mentalitatea de Război Rece a conducerii Kremlinului şi cere membrilor NATO să găsească o cale prin care Rusia să devină un membru al Alianţei, ca prim pas pentru a-şi recăpăta locul meritat în istorie şi pentru a opri evoluţia actuală, care, în opinia semnatarilor, va transforma Rusia într-o gubernie chineză.
Scrisoarea, preluată de toate publicaţiile importante din Rusia, a devenit virală. Semnatarii ei sunt membri marcanţi ai intelectualităţii ruse. Printre ei se numără Leonid Gozman (politician), Lev Ponomarev (activist pentru drepturile omului), Valeri Borşcev (activist pentru drepturile omului), Andrei Smirnov (regizor şi actor), Andrei Piontkovski (publicist).
***
Viitorul Rusiei este în joc. Politica actuală a Rusiei continuă cea mai rea trăsătură din istoria sa – alianţe cu tiranii şi suprimarea libertăţii oriunde pot ajunge trupele noastre – Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi acum Kazahstan. Tradiţia dispreţului faţă de viaţa umană – a noastră şi a altora. Nu suntem mulţumiţi de această perspectivă. Ne dorim ca ţara noastră – astăzi şi în viitor – să fie demnă de marea sa cultură, de cele mai bune realizări şi victorii, de gânditori ruşi remarcabili şi de primul zbor cu echipaj în spaţiu. De victoria noastră comună asupra răului mondial în al Doilea Război Mondial, de contribuţia noastră la stabilirea păcii în Europa în 1812. Ne dorim ca ţara noastră să nu fie un duşman al civilizaţiei europene, ci o parte integrantă a acesteia.
Reprezentanţii noştri vorbesc lumii pe limba huliganilor. Suntem în pragul unui mare război – am purtat războaie mici în ultimii ani. Ne-am opus lumii întregi, adunând în jurul nostru câteva dictaturi arhaice care ne sunt vasale. În viitor, vom fi martori la transformarea ţării noastre într-o provincie a Chinei.
Iar pentru ca aceasta să nu se întâmple trebuie să schimbăm radical cursul actual dezastruos, făcând ca sarcina noastră strategică să fie alăturarea la principala alianţă a Occidentului modern – NATO. Atunci vom putea rezolva în mod paşnic conflictele şi contradicţiile inevitabile cu ţările europene şi cu Statele Unite şi, împreună cu cele mai puternice state din punct de vedere militar şi economic de pe planetă, vom putea să ne confruntăm cu provocările care zguduie lumea modernă şi cărora va trebui să le facem faţă în continuare.
În calea aderării noastre la NATO nu se află doar politica conducerii noastre actuale şi eşecul de a îndeplini criteriile obligatorii pentru toţi membrii NATO. Conducerea noastră se va schimba mai devreme sau mai târziu, iar cerinţele NATO faţă de membrii săi, după cum arată experienţa ţărilor care au aderat la NATO în ultimii ani, sunt destul de fezabile. Mai serios, acţiunile şi declaraţiile noastre au format în mod natural o opoziţie vehementă faţă de noi în Occident. Mulţi ne văd ca pe o ţară în care, în principiu, nici libertatea, nici democraţia nu sunt posibile, care este firesc să fie condusă de o dictatură agresivă. Occidentul de astăzi vede în noi nu un posibil partener, ci doar un inamic.
Prin urmare, facem un apel către liderii statelor membre NATO:
Domnilor!
În aceste zile veţi lua decizii care vor determina soarta lumii pentru mulţi ani de acum înainte. Vă îngrijorează pe bună dreptate ameninţările care emană astăzi din acţiunile liderilor ţării noastre şi căutaţi modalităţi de contracarare. Dar vă îndemnăm să analizaţi un alt aspect al situaţiei actuale.
Nu toată lumea din Rusia susţine politica actuală, atât internă, cât şi externă. Mai mult, baza de sprijin pentru paşii agresivi ai guvernului nostru se micşorează. Dacă anexarea Crimeei, spre ruşinea noastră, a fost într-adevăr susţinută de majoritatea populaţiei, continuarea războiului cu Ucraina nu se mai bucură de sprijin, şi nici invazia Kazahstanului – care tocmai a avut loc. Poporul nostru nu vrea război.
Ostilitatea faţă de Occident nu este deloc atât de răspândită pe cât s-ar putea crede analizând declaraţiile oficiale ale reprezentanţilor noştri sau canalele de televiziune controlate de stat. În Rusia, există o mulţime de susţinători ai modului european de dezvoltare, iar printre tinerii educaţi din oraşele mari, majoritatea stabilă este de această părere. Cultura noastră este o parte integrantă a culturii occidentale.
Rusia este parte a Occidentului şi aliatul său natural. Şi, prin urmare, suntem convinşi că, pe termen lung, Rusia nu ar trebui să fie un duşman al NATO, ci un membru cu drepturi depline, lucru care ar schimba echilibrul de forţe de pe planetă în favoarea valorilor stipulate în principiul fundamental, în documentele ONU şi ale Consiliului Europei. În anii nouăzeci şi chiar la începutul anilor 2000 conducătorii noştri au vorbit despre asta. Din păcate, acea fereastră de oportunitate a fost ratată. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi redeschisă!
Nu avem dreptul să vă dăm sfaturi, dar privim cu speranţă viitoarele discuţii dintre Rusia şi NATO. Deja se poate anunţa astăzi că Rusia va putea deveni în viitor un aliat şi membru al NATO.
Înţelegem ce schimbări de amploare trebuie să aibă loc în ţara noastră pentru ca acest lucru să devină posibil. Dar suntem încrezători că aceste schimbări sunt inevitabile din punct de vedere istoric.
Leonid Gozman, politician
Lev Ponomarev *, activist pentru drepturile omului
Valery Borşcev, activist pentru drepturile omului
Andrei Smirnov, regizor, actor
Andrey Piontkovski, publicist
Lev Ponomarev este inclus de Ministerul Justiţiei în registrul agenţilor mass-media străini.
https://epochtimes-romania.com/news/intelectuali-rusi-fac-apel-catre-nato-si-conducerea-rusiei-daca-nu-vom-adera-la-nato-ne-vom-transforma-intr-o-provincie-a-chinei—322854
///////////////////////////////////////
Sindromul broaştei (lumii) fierte – cum suntem omorâţi încet dar sigur
Dacă ceva nu ne omoară din prima, nu suntem atenţi la problemă şi o repudiem imediat. Stabilim doze „de siguranţă” pentru diverse substanţe care ne contaminează – indiferent dacă este vorba despre alimente, apă, poluanţi sau vaccinuri.
Până la urmă, credem că dacă substanţele respective nu ne omoară în primele 30 de minute, nu este nicio problemă, nu? Ei bine, dacă aţi dat din cap aprobator, sunteţi, probabil o victimă a sindromului „broaştei fierte”.
Ce este sindromul „broaştei fierte”?
Teoria este bazată pe o observaţie – şi anume că un broscoi aruncat într-o oală cu apă încălzită zdravăn va sări imediat afară, însă dacă este pus într-o oală cu apă rece, dar care este încălzită treptat până în punctul de fierbere, va sta acolo până va fi fiert odată cu apa.
Unora li se pare că din punct de vedere ştiinţific aşa ceva pur şi simplu nu poate avea loc. Cu toate acestea, există dovezi despre un asemenea comportament, iar pasajul următor, extras din fişe ale unor experienţe de laborator, arată că el chiar a avut loc.
“Goltz a crescut temperatura apei de la 17,5 °C la 56 °C în aproximativ 10 minute, aşadar cu o rată de 3,8 °C pe minut, în partea sa de experiment, care încerca să arate că broaştele vor încerca să scape. Pe de altă parte, Heinzmann a încălzit apa cu broaştele o perioadă de 90 de minute de la aproximativ 21 °C la 37,5 °C, cu o rată de sub 0,2 °C pe minut. [4]
O sursă din anul 1897 susţine că “într-unul dintre experimente, apa a fost încălzită cu o rată de 0,002°C pe secundă iar broasca din vas a fost găsită moartă după 2 ore şi jumătate, fără să încerce să scape”.
În 1888 William Thompson Sedgwick a explicat această contradicţie dintre rezultate: chestiunea esenţială, afirma el, era rata diferită de creştere a temperaturii, acest factor fiind singurul care determina rezultate diferite pentru viitorul broaştelor.
“Se pare că dacă apa este încălzită suficient de lent, nu va determina nici măcar reacţii reflexe din partea unei broaşte normale; dacă este mai rapidă, însă, totuşi, suficient de lentă, broasca tot nu va reacţiona pentru a ieşi din vas.
Fenomenul descris este similar cu cel prin care trec oamenii astăzi. Încet dar sigur suntem otrăviţi şi prost-alimentaţi. Zilnic. Însă fenomenul este atât de gradual încât foarte puţini oameni îi înţeleg ramificaţiile.
Am devenit prizonierii unor noţiuni referitoare la doze „sigure”, limite etc., care ne sunt servite de diverse guverne, organizaţii şi voci cu autoritate în materie de sănătate – încât am ajuns să fim siguri că dacă ne menţinem în aceste „zone de siguranţă”, cumva, sănătatea noastră nu va fi deloc afectată negativ.
Realitatea este că, din cauza dozelor mari de substanţe nocive pe care le introducem zilnic în organism, indiferent dacă este vorba despre alimente, apă, aer, substanţe prezente în locuinţe, toxine emanate de mobilă, electronice şi autovehicule – sau dacă este vorba despre proasta alimentaţie datorată dietelor compuse din hrana „moartă” pe care o consumăm întruna – sfârşim prin a grăbi o moarte a celulelor noastre. Acest lucru converge în timp într-un punct în care încep boli, dureri în articulaţii şi alte forme de suferinţă.
Majoritatea oamenilor îl numesc „îmbătrânire”. Eu îl numesc „acumulare de toxine şi proastă alimentaţie”. Diferenţa este enormă.
Gândiţi-vă la faptul că astăzi majoritatea oamenilor încep să se simtă bătrâni după 35 de ani – ca să nu mai vorbim de incidenţa cancerului la vârste de 20 sau 30 de ani, fenomen care pur şi simplu nu exista acum 50-60 de ani. Cu alte cuvinte, după numai 12 mii de zile petrecute pe această Planetă, având expuneri multiple la toxine – de diferite grade (de exemplu mercurul din plombe şi vaccinuri), ajungem să nu mai funcţionăm cum trebuie.
Nu ignoraţi flacăra constantă care arde sub oala în care am fost plasaţi. Vă veţi afla un pas mai aproape de boli nemiloase, şi, până la urmă, de o moarte probabil prematură.
Medicii ne conving pe toţi că aceste doze „mici” sunt „sigure” şi că n-ar fi nicio problemă cu ele. Auzim constant că ele nu se acumulează şi că organismul le va elimina cumva.
Este adevărat că un organism care funcţionează normal poate elimina cantităţi serioase de toxine. DACĂ ar avea o condiţie optimă şi DACĂ ar trăi într-un mediu mai puţin poluant.
Din păcate ambele condiţii sunt rareori îndeplinite, astfel că ficatul nostru să funcţioneză mult mai prost, iar la un moment dat poate să ajungă să nu mai facă faţă. Efectul? Intoxicare în cascadă.
Apoi, într-o zi, primeşti un diagnostic
Cancer. Artrită. Alergii. Hipotiroidism. Fibromialgie. Iar lista poate continua cu cele 1001 de boli ale prezentului, una mai înfricoşătoare decât cealaltă.
În ziua când primeşti diagnosticul boala pare că a apărut din senin. Nu îţi pui problema că ai fi inhalat plumb, toxine, fum de maşină, E-uri în alimente, fum de ţigară, alcool în exces – şi toate în acelaşi timp. Toate erau doze mici, deci n-ar fi trebuit să fie nicio problemă.
Din păcate fraza de mai sus este o minciună care afectează vieţile şi viitorul a şapte miliarde de oameni.
Una dintre problemele cele mai mari ale vieţii moderne este exact această picurare înceată, zilnică – de toxine în alimente, apă, aer, produse de igienă – care, combinată cu proasta nutriţie şi lipsa de exerciţiu fizic, ne distruge încet dar sigur. Dacă mai introducem în ecuaţie miile de medicamente (care au, mai toate, efecte secundare), operaţii şi alte intervenţii medicale – veţi observa că există o mare şansă ca problemele de sănătate să înceapă la vârste mult mai timpurii şi că, probabil, veţi avea de înfruntat zeci de ani de dureri şi boli.
Toate – în numele progresului.
Cred că omenirea are dreptul la o soartă mai bună, ceea ce nu se va întâmpla de la sine, ignorând acest avertisment, ci doar dacă veţi conştientiza problema.
Nu fiţi nepăsători la flacăra constantă care arde sub oala în care am fost plasaţi. Vă veţi afla un pas mai aproape de boli nemiloase, şi, până la urmă, de o moarte probabil prematură.
https://epochtimes-romania.com/news/sindromul-broastei-fierte-cum-suntem-omorati-incet-dar-sigur—239237
/////////////////////////////////
Ceva e putred in toata lumea…Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării
Dr. Robert Malone, unul dintre medicii care au contribuit major la dezvoltarea tehnologiei ARN mesager şi un critic deschis al obligativităţii vaccinării anti-COVID-19, a fost suspendat pe platforma Twitter.
Scriind pe pagina sa Substack, Malone – care a adunat peste 500.000 de urmăritori – a confirmat că i s-a „suspendat contul definitiv pe Twitter” şi a afirmat: „Ştiam cu toţii că se va întâmpla acest lucru în cele din urmă”.
„Peste jumătate de milion de urmăritori au dispărut într-o clipită. Asta înseamnă că trebuie să fi scris ceva important, ca să spun aşa”, a scris el pe 29 decembrie. „Înseamnă, de asemenea, că am pierdut o componentă critică în lupta noastră pentru a opri impunerea acestor vaccinuri la copii şi de a opri corupţia în guvernele noastre, precum şi în complexul medical-industrial şi în industria farmaceutică”.
Potrivit postării lui Malone, cercetătorul şi-a îndrumat utilizatorii să citească pagina sa Substack pentru mesajele viitoare. Între timp, el va fi invitat la Joe Rogan Show pe 30 decembrie.
„Substack este absolut cel mai bun mod de a-mi consulta părerile. Apreciez sprijinul tuturor, prin înscrierea la newsletter-ul meu. Pentru mine acest lucru contează cu adevărat”, a menţionat el în postare.
Atunci când încearcă să acceseze pagina lui Malone, utilizatorii platformei Twitter dau peste mesajul „Cont suspendat. Twitter suspendă conturile care încalcă regulile Twitter.”
Platforma de social media cu sediul în San Francisco nu a emis încă un comentariu public cu privire la motivul pentru care i-a suspendat contul lui Malone, sau ce postare a încălcat regulile companiei. Twitter nu a răspuns la o solicitare a Epoch Times de comentarii până la ora publicării acestui articol.
Malone a declarat pentru Epoch Times, miercuri seară, că Twitter nu i-a transmis nicio notificare înainte de a pronunţa suspendarea.
„În ultimul an, am primit câteva notificări de la Twitter despre faptul că au existat unele plângeri cu privire la o postare, dar că nu a fost luată nicio măsură”, a specificat el. „Acum nu am primit niciun avertisment înainte de interdicţie.”
Malone a transmis pentru Epoch Times o captură de ecran cu un text de pe Twitter care menţiona: „În mod specific, pentru: încălcarea politicii noastre privind răspândirea informaţiilor înşelătoare şi potenţial dăunătoare legate de COVID-19. Nu puteţi folosi serviciile Twitter pentru a transmite informaţii false sau înşelătoare despre COVID-19, care ar putea cauza vătămări.”
Într-un interviu acordat Epoch Times la începutul acestui an, Malone a spus că imunitatea după o infecţie anterioară cu COVID-19 este superioară celei conferite de vaccinurile COVID-19.
Oamenii „se confruntă cu o situaţie în care li s-a spus că imunitatea naturală nu este la fel de bună, că nu se pot baza pe asta; că, dacă aţi fost infectat anterior ar trebui să primiţi în continuare ambele doze de vaccin; că această vaccinare ar oferi o protecţie durabilă cuprinzătoare, care v-ar proteja şi i-ar proteja pe bătrâni de răspândirea bolii”, a declarat el în timpul interviului, care a fost publicat în septembrie.
Twitter a stârnit furia susţinătorilor libertăţii de exprimare şi a republicanilor după ce a interzis persoane publice cunoscute, inclusiv pe fostul preşedinte Donald Trump.
Un critic proeminent al impunerilor legate de COVID-19, fostul reporter al New York Times Alex Berenson a intentat un proces împotriva Twitter la începutul acestei luni pentru interzicerea contului său cu câteva luni în urmă.
Berenson, care deţine şi el o pagină Substack, a pretins că suspendarea permanentă a contului său de Twitter a încălcat Primul Amendament la Constituţia SUA, precum şi legile din California.
„Twitter este indiscutabil un serviciu de mesagerie. O lege din California reglementează serviciile de mesagerie ca ‘transportatori comuni’. Aceasta înseamnă că trebuie să accepte toate mesajele pe care le primesc. Prin urmare, Twitter trebuie să accepte toate postările pe care le primeşte. Nu are drepturi în baza Primului Amendament să le refuze pe motiv că nu este de acord cu ele”, a scris Berenson pe pagina sa pe 21 decembrie.
https://epochtimes-romania.com/news/twitter-suspenda-contul-lui-robert-malone-cel-care-a-inventat-tehnologia-arn-mesager-medicul-era-impotriva-obligativitatii-vaccinarii—322545
///////////////////////////////
Lista- Capcane Moderne de Sinucidere Lenta Inconstienta
Traim vremuri in care miliarde de oameni de pe planeta sunt pacaliti zilnic sa se sinucida lent fara sa-si dea seama si fara sa-si doreasca asta.Efectul mass mediei si in special al instrumentelor de intoxicare mentala precum Radio, TV, Filme asupra mintii umane este atat de puternic incat stapanii acestor instrumente de inselare in masa au pacalit miliarde de oameni de pe planeta sa se sinucida lent, prin nenumarate capcane promovate si puse la indemana de aceiasi mafioti internationali.Sinuciderea lenta inconstienta si involuntara este un comportament / o actiune repetitiva sau singulara a omului care duce la scaderea calitatii vietii, imbolnavire, scaderea longevitatii vietii si moarte nenaturala la un anumit moment in viitor. Este o sinucidere inconstienta pentru ca desi actiunea respectiva este voluntara si constienta, efectele ei de sinucidere lenta nu sunt dorite de persoana in cauza, nu sunt cunoscute de persoana in cauza sau sunt ignorate de persoana in cauza.
Imi doresc sa prezint mai jos o lista cu o parte dintre principalele capcane moderne de sinucidere lenta pe care mafia internationala le pune la dispozitia goimilor pentru ca acestia sa se autodistruga si sa fie mai usor de exploatat.
E bine ca noi toti sa constientizam aceste actiuni si comportamente nocive, sinucigase, pentru a ne convinge sa luptam sa nu le mai facem.
LISTA CAPCANE MODERNE DE SINUCIDERE LENTA INCONSTIENTA:
(ordine aleatorie)
- Vaccin Covid19 (uneori moartea sau imbolnavirea survine si rapid dupa vaccinare, nu doar dupa un anumit timp mediu/lung)
- Vaccin Antigripal
- Vaccinuri in general
- Purtarea unei masti faciale (vezi restrictii covid) (masca pe fata scade nivelul de oxigen din sange, creste intoxicatia cu CO2, scade imunitatea, atrage bacterii si virusi, imbolnaveste organismul si uneori omoara rapid – sunt deja cunoscuta cateva cazuri in lume) (video studii ineficienta mastii AICI)
- Tigari
- Alcool
- Droguri
- Jocuri de noroc
- Jocuri video/pe calculator in exces
- Lene, Trandavie
- Sedentarism
- Medicamente chimice
- Desfranare, Prostitutie, Pornografie, Masturbare
- Alimentatie toxica si OMG
- Apa poluata si/sau bauturi cu chimicale
- Mcdonalds
- Coca Cola
- Dulciuri, Zahar, Ciocolata
- Cafea, Cacao
- Parfumuri, Cosmetice, Detergenti Chimici, Creme de corp cu chimicale
- Vorbit cu telefonul la ureche (lipit de cap)
- Dormit cu telefonul aproape de cap
- Exces de expunere la unde electromagnetice
- Expunere la Flashuri de lumini – strobe light effect
- Expunere la Filme Horror
- Expunere la o Educatie care limiteaza potentialul si capacitatile fizice si intelectuale
- Dependenta de TV
- Stare de Stres
- Stare de Frica
- Stare de Tristete
- Utilizarea Radio, Tv, Filme pentru iluzia unei informari cu privire la lumea inconjuratoare
- Citirea cartilor scrise de mafioti
- Departarea de Dumnezeu – este poate cea mai mare capcana premeditat si viclean promovata de mafioti. Departarea de Dumnezeu il expune pe om la toate celelalte capcane de mai sus. Omul departat de Dumnezeu e o victima usoara pentru mafioti. La el convingerea de a cadea in aceste capcane este mult mult mai rapida si eficienta pe termen lung decat la cei care practica virtutile cultivate de credinta crestin ortodoxa.
Toate aceste capcane din lista de mai sus ne cauzeaza intr-un timp mai scurt sau mai lung imbolnavire, scaderea longevitatii, sinucidere lenta.
Cei care vor sa aiba o viata frumoasa, sanatoasa, lunga si fara boli trebuie sa se lupte sa iasa din aceste capcane. Este de asteptat ca cei mai multi dintre cei care incearca pe cont propriu sa scape din aceste capcane sa esueze pentru ca nu profita de intelepciunea, experienta si cunostintele care exista in Biserica pentru toate aceste situatii. Omul e in general slab in aceasta lupta cu aceste capcane si cu imbunatatirea comportamentului. Cei care chiar vor sa reuseasca, care vor sa se elibereze din aceste capcane si sa ramana liberi pe termen lung trebuie obligatoriu sa se apropie de Biserica si sa aplice randuiala ortodoxa in viata lor.
Toate aceste capcane de sinucidere lenta din lista de mai sus sunt promovate zilnic prin mass media detinuta de dusmanul omenirii. Prin mass media mafiotii reusesc sa convinga telespectatorii ca albul e negru si negrul e alb, ca normalul e anormal si invers, ca binele e rau si ca raul e bun etc. Capacitatea mass media si in special Radio, TV, Filme de MODELARE A MINTII UMANE, a gandurilor, dorintelor, convingerilor omului este atat de mare incat DOAR NEEXPUNEREA LA ACESTE PROGRAME DE INSELARE IN MASA ne poate da o sansa sa avem mintea limpede si sa nu mai cadem in viitor in aceste capcane de sinucidere lenta.
https://ceicunoi.wordpress.com/2021/02/14/lista-capcane-moderne-de-sinucidere-lenta-inconstienta/#more-23566
///////////////////////////////////////
Fenomenul Covid a fost planuit acum peste 42 de ani. Film din 1979 Sindromul Hamburg
https://ceicunoi.wordpress.com/2021/09/28/fenomenul-covid-a-fost-planuit-acum-peste-42-de-ani-film-din-1979-sindromul-hamburg/#more-23652
Pentru cei care inca nu au vazut aceste scene de film vechi, iata cateva pasaje relevante din filmul german Sindromul Hamburg din 1979. Cei care nu vad asemanarea cu prezentul, sau se mint ca e doar o coincidenta nevinovata, sa fie sanatosi. Cei care vad cat seamana ce au pus “baietii” in filmul asta acum 42 de ani cu realitatea din prezent, pot concluziona ceva ce stim deja, si anume ca mafiotii internationali fac planuri pe ZECI-SUTE de ani pentru cucerirea totala a omenirii. Iar oamenii naivi inca mai cred ca ce traim in zilele noastre e opera “politicienilor corupti si rai” prezentati pe la tv care vor sa faca niste bani cumva.
Iata scenele din film:
youtube.com/watch?v=_GWBONveBbg
FILMUL INTEGRAL (atentie! contine scene erotice, limbaj vulgar etc ca orice film produs de anticrestini):
youtube.com/watch?v=YO2DMEcJykQ
VEZI SI ASTA:
TOP ARGUMENTE IMPOTRIVA VACCINULUI COVID – argumente certe care luate inclusiv INDIVIDUAL ar trebui sa fie suficiente sa NU te vaccinezi de Covid. (trimiteti aceste argumente si prietenilor vostri care vor sa se vaccineze)
ceicunoi.wordpress.com
//////////////////////////////////////
Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale
În ultimele decenii și mai ales în ultimii ani a fost declanșat de către forțe obscure, sub acoperirea conceptului de stat democratic, chiar sub ochii noştri, un straniu și aberant proces de atacare a intimității și de imixtiune în viața privată a cetățenilor, sub pretextul siguranței personale şi a luptei împotriva terorismului. Progresul foarte rapid al tehnicilor de monitorizare și de supraveghere din era digitală în care trăim în prezent cu toţii (camere video, dispozitive de ascultare, sisteme GPS etc.), transformă autoritățile Statului într-un veritabil comando polițienesc, după modelul faimosului și totodată oribilului Big Brother.
În aceeaşi măsură, la fel de rapidul progres al tehnicilor de comunicare (internet, rețele de socializare, motoare de căutare) generează o înșelăciune a transparenţei. Camerele video, instrumentele de geolocaţie prezente şi trecute, amprentele digitale, genetice şi oculare, evidenţele bancare, istoricul medical, desfăşurătoarele apelurilor telefonice, mesajele noastre de pe internet şi urmele lăsate de peregrinările noastre pe internet formează o varietate de instrumente și modalități abile de control și de evidență care, puse cap la cap, permit autorităţilor să pătrundă aproape neștiute în viaţa intimă a fiecăruia dintre noi.
Pe de altă parte, folosind Google, Facebook şi Twitter, noi, utilizatorii, oferim cu credulitate gestionarilor acestor sisteme informatice și stăpânilor lor din umbră, care le poruncesc ce să facă clipă de clipă, informaţii care le permit să deducă obiceiurile noastre de consumatori și o multitudine de date intime. Aceste tendințe de control, care cunosc o dezvoltare exponenţială în ultimii câţiva ani, merg toate în aceeaşi direcţie: aceea a unei societăţi așa-zis transparente, în care nu mai ştim exact unde şi când se trage linia (ce devine din ce în ce mai puţin perceptibilă) între viaţa noastră privată şi viaţa publică.
Există şi sugestii mincinoase ale aceloraşi susţinători ai ideii de control, care prezintă şi reversul, aparent benefic nouă, celor supravegheaţi, al utilizării tuturor acestor tehnologii şi mijloace de supraveghere şi control: întrucât, vezi Doamne, şi cetăţenii pot folosi ei înşişi tehnicile de supraveghere pentru a demasca abuzurile de putere, noua şi îndelung aclamata transparenţă acţionează în aceste condiţii ca un factor de echilibru.
Viaţa noastră intimă nu mai are niciun viitor în contextul supravegherii globale
Imperativ pentru noi este să ne protejăm cât mai bine împotriva oricăror utilizări ale acestor informaţii ce privesc viaţa noastră privată, păstrându-ne mereu cât mai bine şi mai corect informaţi (din surse ce nu provin din mass-media centrală, afiliată şi supusă integral forţelor oculte francmasonice) şi fiind foarte prudenţi cu împărtăşirea informaţiilor personale, indiferent de pretextele sub care ne sunt cerute.
Pentru susţinerea acestor tehnici abjecte de invadare a vieţii private a tuturor fiinţelor umane, susţinătorii lor au mereu la îndemână cazuri specifice, care, în viziunea lor aberantă asupra realităţii, ar justifica intervenţiile lor ilegale şi lipsite de orice urmă de respect şi decenţă faţă de intimitatea oamenilor. Totul se desfăşoară sub acoperirea mantiei stranii a nebuneştii „lupte împotriva terorismului” şi a aşa-zisei protecţii şi siguranţe a persoanelor, o găselniţă pusă la cale şi regizată în mod abject de aceleaşi forţe întunecate ale Francmasoneriei mondiale.
Tehnologiile disponibile în prezent dau statului capacitatea orweliană de a urmări obsesiv aproape fiecare mişcare a cetăţenilor săi şi fiecare acţiune realizată, în mod particular de la tastatura unui calculator. Dacă toate acestea s-ar petrece pe scară largă aşa cum îşi doreşte, în mod aberant, administraţia Obama, atunci Guvernul SUA şi omoloagele sale din întreaga lume ar putea desfăşura oricând astfel de supravegheri ilegale fără să dea socoteală cuiva. În aceste condiţii, respectarea intimităţii poate deveni, aşa cum îşi doresc aceşti sceleraţi, o noţiune „învechită“ şi „depăşită“.
De fapt, privind în culisele tuturor acestor cazuri, descoperim că în realitate nu s-a făcut mai nimic pentru eliminarea realei infracţionalităţi, în vederea asigurării unui trai liniştit, sigur şi liber cetăţenilor, dar în schimb s-au deturnat sume imense, cheltuite din fondurile contribuabililor.
În cazul Europei, de exemplu în Franţa, conform unei legi din 2004, operatorii de telefonie mobilă şi furnizorii de servicii de internet sunt obligaţi să ţină evidenţa apelurilor utilizatorilor de telefoane mobile şi a mesajelor e-mail timp de un an. Aceste date sunt comunicate pe baza unui rechizitoriu judiciar „în contextul prevenirii actelor de terorism“. Ca şi în cazul vecinilor de peste Ocean, aşa-zişii „iluminaţi“ îşi întind tentaculele otrăvite în acelaşi mod şi tind să acapareze întreaga planetă, sufocând-o. Legea în cauză stipulează în continuare că în timpul unui control de identitate efectuat asupra cuiva „cu un motiv plauzibil“, agenţii de poliţie pot consulta toate fişierele centralizate referitoare la acea persoană, chiar şi în absenţa unei infracţiuni.
Există, de asemenea, date centralizate ce conţin informaţii despre identitatea, permisul de conducere şi eventualele infracţiuni comise în trecut ale cetăţenilor.
Pretinsa teamă de atacuri teroriste de mare amploare au creat iluzia unei nevoi halucinante, exacerbate de control; în plus, progresele tehnologice permit, de asemenea, colectarea şi analiza unor cantităţi importante de informaţii, care până acum erau private; şi, într-o cultură transformată de către reţelele de socializare, în care oamenii îşi dezvăluie gândurile şi acţiunile cele mai intime de bunăvoie, confidenţialitatea tinde să fie deja considerată la fel de anacronică precum cavalerismul.
În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, aceste temeri sunt fondate. Ei lucrează, susţinuţi de minţile întunecate de la cele mai înalte niveluri ale ierarhiei francmasonice pentru a concepe şi a utiliza tehnologia cea mai sofisticată destinată supravegherii. Aceste servicii şi metode de operare sunt popularizate din ce în ce mai des, mai ales prin intermediul industriei cinematografice de la Hollywood, urmărindu-se mereu ca toţi cei implicaţi în aceste operaţiuni malefice de supraveghere a populaţiei să fie prezentaţi într-o aură de mister şi aventură, ce face să crească subit pulsul privitorilor sau să trezească în aceştia reacţii false de susţinere a acţiunilor denaturate şi intruzive în viaţa intimă a noastră.
În concepţia francmasonilor, suntem tot timpul suspecţi şi avem ceva de ascuns! Acesta este refrenul preferat al promotorilor satanişti ai supravegherii: dacă nu aveţi nimic să vă reproşaţi, nu aveţi de ce să vă temeţi de incursiuni ale autorităţilor în viaţa voastră privată. Statul protejează cetăţenii care respectă legea şi ameninţă doar criminalii. Un argument simplist şi mai periculos decât pare.
Mulţi oameni spun că nu sunt preocupaţi de faptul că autorităţile colectează informaţii cu caracter personal despre viaţa lor. „Nu am nimic de ascuns, spun ei. Numai cei care au ceva să-şi reproşeze au motive să fie alarmaţi, şi nu merită ca acţiunile lor să fie păstrate secrete.“ Acest argument pătrunde întreaga dezbatere cu privire la viaţa privată.
În Marea Britanie, guvernul a instalat milioane de camere de supraveghere în locurile publice ale oraşelor, mari şi mici, ale căror imagini sunt revizuite de către ofiţerii de poliţie prin intermediul unui sistem de televiziune cu circuit închis. Din nou, „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”, declară unul dintre sloganurile nebuneşti ale campaniei guvernamentale în favoarea acestui program.
Respectarea vieţii private este de cele mai multe ori subordonată de autorităţi intereselor politice şi economice. În plus, atât justiţia, cât şi legiuitorul, se eschivează şi nu recunosc că viaţa intimă este încălcată prin aceste măsuri de supraveghere globală.
Pentru a descrie dificultăţile ridicate de colectarea şi de utilizarea datelor cu caracter personal, mulţi comentatori folosesc o parabolă inspirată de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Scriitorul descrie o societate totalitară guvernată de o entitate numită Big Brother, care îi supraveghează pe cetăţenii săi într-un mod obsesiv şi le impune acestora o disciplină tiranică. Metafora lui Orwell, axată pe efectele nocive ale monitorizării (cum ar fi limitarea individualităţii şi controlul social), este probabil, adecvată pentru a descrie supravegherea cetăţenilor.
Dar cele mai multe dintre informaţiile colectate în bazele de date, cum ar fi rasa, data naşterii, sexul, adresa sau starea civilă, nu par a fi deosebit de deranjante. Mulţi oameni nu văd niciun motiv special pentru a ascunde numele, marca maşinii pe care o conduc sau băutura lor preferată. De cele mai multe ori, dezvăluirea unor astfel de informaţii nu produce nici jenă şi nici inhibare.
Gruparea ocultă a aşa-zişilor „iluminaţi“ are în prezent dosare voluminoase de înregistrări ale activităţilor, centrelor de interes, obiceiurilor de lectură, finanţelor şi stării de sănătate ale noastre ale tuturor. Şi dacă ar fi dezvăluite aceste informaţii? Dacă autorităţile, date fiind activităţile pe care le desfăşurăm în mod obişnuit, în mod greşit ne-ar suspecta de a fi implicaţi în activităţi criminale?
/////////////////////////////////////
10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de elite
De-a lungul timpului, mijloacele media s-au dovedit extrem de eficiente în modelarea opiniei publice, puterea politică folosindu-le abil pentru a-și urma agendele ascunse. Cu ajutorul unei propagande asidue în mass-media au fost create sau distruse mișcări sociale, au fost justificate războaie, au fost influențate crize financiare, stimulate unele curente ideologice, și chiar media a fost utilizată pentru a construi „realitățile” dorite în psihicul colectiv. Populației îi sunt induse certitudini false și i se abate atenția de la căutarea adevărului, în timp ce i se creează iluzia că este pe deplin informată despre tot ceea ce se petrece. Încurajarea și promovarea prostiei, a unor sentimente puternice de vinovăție, de frică, distragerea atenției sau construirea unor probleme artificiale și apoi oferirea unor soluții „magice” pentru rezolvarea lor sunt doar câteva dintre tacticile folosite în acest sens.
- Strategia distragerii atenției
Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate. Pentru aceasta, atenția publicului este permanent distrasă de la problemele importante și de la măsurile adoptate de cei care dețin puterea politică și economică, fiind direcționată către subiecte minore, printr-un potop de știri și informații nesemnificative.
Strategia distragerii atenției este, de asemenea, intens utilizată pentru a împiedica interesul populației asupra unor cunoștințe esențiale din domeniile științei, economiei, psihologiei, neurobiologiei, ciberneticii.
„Atenția publicului trebuie să fie deturnată și menținută departe de problemele sociale reale, captivată de subiecte fără importanță. Păstrați publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără să aibă timp pentru a gândi, înapoi la fermă și la alte animale.” – menționează un document zguduitor descoperit în 1969, intitulat „Arme tăcute pentru un război silențios”.
- A crea mai întâi problema și apoi a oferi soluția
Această strategie mai este denumită și „problemă – reacție – soluție”.
Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii. Și pentru aceasta se creează o problemă, o situație care generează reacții puternice în populație, astfel încât soluția „providențială” oferită de autorități este acceptată chiar dacă presupune o limitare a drepturilor firești ale cetățenilor. De exemplu, se inventează false amenințări, este lăsată să se manifeste sau chiar este încurajată violența urbană, ori sunt organizate atentate sângeroase pentru ca însăși populația să solicite instituirea unor măsuri sporite de securitate și a unor politici care le restricționează libertatea. Sau, un alt exemplu, este creată o criză economică pentru a accepta ca pe un rău necesar retragerea unor drepturi sociale și desființarea unor servicii publice.
- Strategia graduală
Pentru a impune măsuri inacceptabile, politici dure, antipopulare, acestea sunt aplicate gradat, pas cu pas, de-a lungul a mai multor ani. În acest mod au fost impuse noile condiții socio-economice radicale (neoliberalismul) în anii ’80 și ’90: statul minimal, privatizarea, precaritatea situației sociale, necesitatea unei mari flexibilități, lipsa de garantare a unui venit decent, salariile, șomajul masiv – multe schimbări care ar fi provocat proteste masive în rândul populației dacă ar fi fost aplicate dintr-o dată.
Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău. Pentru aceasta, toate mecanismele de propagandă, atât cele „albe”, oficiale, cât și cele „gri” (parțial asumate de guvern) și cele „negre” (niciodată asumate) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanență preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.
- Strategia amânării
Un alt mod de a implementa măsuri economice dure este de a le prezenta ca „dureroase dar necesare”, obținând acordul de moment al poporului pentru aplicarea lor în viitor. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său.
Necesitatea unor sacrificii viitoare este mai ușor de acceptat decât adoptarea unora imediate. În plus, la nivelul maselor există tendința de a considera în mod naiv că „mâine va fi mai bine”, iar sacrificiile propuse este posibil să nu mai fie necesare în viitor. Odată cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiesc cu ideea și apoi înghit tot cu resemnare, când timpurile anunțate vor veni.
- Adresarea către populație ca și cum te-ai adresa unor copii
Majoritatea mesajelor directe adresate către publicul general folosesc discursuri, argumente și în mod particular intonații infantile ca și cum publicul ar fi alcătuit din copii sau deficienți mintali. În acest fel masele sunt manipulate să adopte o gândire infantilă, superficială și să înghită pe nemestecate intoxicările informaționale. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.
Această strategie este prezentată și în textul manualului Arme tăcute pentru un război silențios: „În cazul în care vă adresați unei persoane ca și cum aceasta ar avea 12 ani sau mai puțin, datorită sugestiei, ea va tinde cu o anumită probabilitate să răspundă sau să reacționeze mimetic, cu simțul critic al unui copil de 12 ani sau mai puțin.”
- Utilizarea laturii emoționale mai mult decât rațiunea
Apelarea sistematică la sentimente este o modalitate clasică de a scurt-circuita analiza rațională și implicit capacitatea individului de a aprecia critic situațiile. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și determinat să acționeze sub impulsul emoțiilor. În acest fel este mult mai ușor de manipulat.
În plus, prin declanșarea unor reacții emoționale, se deschide poarta subconștientului pentru a implanta idei, dorințe, frici și neliniști, compulsiuni, sau pentru a induce anumite comportamente.
- Menținerea populației în ignoranță și mediocritate
Poporul trebuie obișnuit să se mulțumească cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl facă să uite sau să nu se preocupe de atingerea unor idealuri superioare. El trebuie să fie incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite de „elite” pentru a-l controla și a-l înrobi.
Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și de a manipula opiniile colective după bunul-plac. „Calitatea educației oferită claselor sociale inferioare trebuie să fie cât de slabă și mediocră se poate, astfel încât nivelul de cunoaștere al claselor superioare să fie și să rămână imposibil de atins de clasele de jos, datorită ignoranței în care este plănuit ca acestea să fie menținute.” – Arme tăcute pentru un război silențios
- Promovarea unor ființe mediocre, ca model pentru public
Pentru a determina populația să fie satisfăcută cu mediocritatea, sunt încurajate financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc masele și le țin legate de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos. Mai mult, publicul este făcut să creadă că de fapt este la modă să fii stupid, vulgar, needucat.
- Inducerea și întărirea unui sentiment de auto-culpabilizare
Oamenii sunt făcuți să se blameze pe ei înșiși pentru nenorocirea în care se află, atribuid aceasta în mod eronat unui eșec al inteligenței, al abilităților sau al eforturilor lor. Prin stimularea sentimentelor individuale de culpă, de fatalitate și neputință, oamenii ajung să fie deprimați, nu mai au impulsul de a acționa și de a se revolta împotriva sistemului socio-economic aberant. În acest fel ei se transformă într-o turmă ușor de controlat.
- Cunoașterea oamenilor mai bine decât se cunosc ei înșiși, ceea ce permite aplicarea strategiilor și mijloacelor de manipulare
În ultimii 50 de ani, progresul accelerat al științei a generat un decalaj tot mai mare între cunoștințele publicului și cele deținute și folosite de „elite”. Datorită descoperirilor din domeniile biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, „sistemul” s-a bucurat de o înțelegere tot mai complexă a ființelor umane, atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Apelarea la toate cuceririle științei pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor, le-a permis sforarilor să dezvolte strategii și mijloace tot mai eficiente de manipulare și control al populației. În același timp, aceste informații sunt discreditate în mass-media, astfel încât poporul să nu creadă în existența mijloacelor și strategiilor statale de manipulare. Ceea ce nu este foarte dificil atâta timp cât oamenii se cunosc mai puțin pe ei înșiși decât îi cunosc cei care dețin puterea.
Cititi și
Noua Ordine Mondiala va avea la baza Internetul si tehnologia informatiei, cei care folosesc Internetul şi tehnologia informaţiei sunt practic analfabeţi în domeniul IT
http://dantanasescu.ro/2015/02/22/noua-ordine-mondiala-si-analfabetismul-it.html
////////////////////////////
Un singur guvern mondial şi o singură moneda sub o oligarhie permanentă nealeasă de popoare
„Iată cum descrie un profesionist al informaţiei de stat, dr. John Coleman, Noua Ordine Mondială care ne va aduce pacea universală :
– „Un singur guvern mondial şi o singură moneda sub o oligarhie permanentă nealeasă de popoare, dar care se alege singură din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca în Evul Mediu…” (CFR este o astfel de oligarhie care practică această selecţie).
– „Nu va exista clasă de mijloc; vor fi doar stapâni şi sclavi. Toate legile vor fi uniforme, într-un sistem juridic unitar de curţi mondiale, care aplică acelaşi cod unificat, sprijinite de o forţă poliţienească a guvernului mondial şi de o forţă militară mondială, pentru impunerea legilor în toate acele foste ţări care nu vor mai avea graniţe naţionale.” (Asociaţia Avocaţilor din America militează pentru acest sistem juridic mondial).
– „Nu va fi permisa decât o singura religie, sub forma unei religii de stat mondiale, care a existat înca din 1920. Satanismul, luciferismul şi vrajitoria vor fi recunoscute ca si cursuri aprobate în scoli si nu se vor permite scoli particulare sau bisericeşti. Toate bisericile creştine au fost deja subminate şi crestinismul va dispare sub guvernul mondial.” (Satanismul si vrajitoria au primit statut de „religii”. Servicii religioase satanice sunt oficiate în cadrul armatei Statelor Unite la bazele militare).
– „Pentru introducerea unui stat în care nu exista libertăţi individuale sau vreun concept despre libertate, nu vor exista republici, suveranitate sau drepturi ale popoarelor. Mândria nationala si identitatea rasiala vor fi anihilate şi în faza de tranziţie va fi pedepsită aspru orice aluzie la originea rasiala.” (De asta se ocupa legea care pedepseste delictul de ură, dar în cele din urma toţi vom fi sclavi, aşa că nu contează).
– „Toţi vor fi îndoctrinaţi că sunt creaturi ale guvernului mondial, fiecare cu un numar de identitate clar vizibil pe persoana sa, astfel încât sa fie imediat accesibil; acest numar de identitate va intra în computerul central al NATO de la Bruxelles, în Belgia si toate agentiile guvernului mondial îl vor putea obtine imediat oricând.” (S-au preparat deja acele de seringa pentru injectarea cip-urilor de computer la viitorii sclavi ai guvernului mondial).
– „Casatoria va fi ilegala si nu va exista viata de familie pe care o cunoastem. Copiii vor fi luati de la parinti, de mici si crescuti ca apartinând statului.” (Deja au aparut agentiile care „protejeaza copilul”. Atât Hillary Clinton cât si Ross Perot propavaduiesc programe de „crestere” a copiilor departe de familiile lor).
– „Femeile care au nascut 2 copii vor fi instruite cum sa avorteze; datele vor fi mentinute în dosarul personal, al fiecarei femei, care exista in computerele regionale ale guvernului mondial.” (Se permite un singur copil. Pilula care provoaca avortul exista deja).
– „Va fi promovata pornografia… pe fiecare scena si ecran cinematografic, inclusiv pornografia homosexuala. Va fi obligatoriu sa folosesti droguri „pentru distractii”, fiecare având o ratie de droguri care poate fi cumparata de la magazinele guvernului Noii Ordini Mondiale din toata lumea. Vor fi elaborate droguri care controleaza mintea si folosirea lor va fi obligatorie. Astfel de droguri vor fi administrate în alimente si în apa, fara stirea si consimtamântul poporului.” (In Germania și UE s-a folosit si se foloseste din plin fluorul ca sa reduca rezistenta mintala. Astazi sunt baruri în New York care vând o bautura afrodisiaca ce mentine apetitul sexual ridicat timp de 10 ore).
– „Sistemul economic va functiona de asa natura incât clasa oligarhica de stapâni va permite sa se produca exact atâtea bunuri si servicii câte sunt necesare sa mentina lagarele de sclavi în stare de functionare. Toata averea va fi concentrata în mâinile membrilor elitei.” (Masele sunt tinute în frâu prin recesiune economica, lipsa de lucru, lipsa celor necesare traiului, lipsa alimentelor, etc).
– „Eutanasia celor batrâni si foarte bolnavi va fi obligatorie.” (Eutanasia a fost propusa pe buletinele de vot din California în 1992).
– „Cel putin 4 miliarde de „paraziti inutili” vor fi eliminati pâna în anul 2050 prin razboaie locale, prin epidemii organizate de boli fatale cum ar fi SIDA, ori boli rapide si prin înfometare. Sursele de energie, apa si hrana vor fi furnizate la nivel de supravietuire, pentru cei care nu sunt membrii elitei, începând cu popoarele Europei si Americii de Nord si trecând apoi la celelalte rase.
Populatia Canadei, Europei de vest si Statelor Unite va fi decimata mai repede decât a celorlalte continente, pâna ce populatia globului va ajunge la cifra de un miliard care va putea fi stapânita mult mai usor, dintre care 500 de milioane vor fi chinezi si japonezi, alesi pentru ca sunt popoare care au fost înregimentate de secole si sunt obisnuiti sa asculte ordinele fara sa discute.” (Problemele cele mai grave ale omenirii in prezent sunt:
– razboiul din Somalia, avorturile, secretul despre crearea în laborator a virusului SIDA, etc. Oare de ce pentru prima data în istorie nu se testeaza si nu se urmaresc cei infectati în aceasta epidemie mondiala, daca nu pentru depopularea rapida, fortata si planificata? Mai mult, de ce scolile si guvernul mondial promoveaza promiscuitatea si imoralitatea propagând folosirea prezervativelor când s-a dovedit deja ca aproape toate prezervativele sunt permeabile ? Abstinenta nici nu e pomenita, caci ar promova o societate morala si dreapta si nu una decadenta si usor de manipulat. Congresul SUA refuza sa protejeze prin avertizare sotiile legitime care nu stiu ca sotii lor sunt infectati.)
– „Nici o banca centrala nu va exista în afara de Banca de Ajustari Internationale si Banca Mondiala. Plata muncii va fi conform unor bareme uniforme sub unicul guvern mondial. Nu vor fi permise disputele de salariu si nici devieri de la baremele universale stabilite de guvernul mondial. Cei care vor incalca legea vor fi executati imediat.” (Bancile centrale nationale apartin deja familiei Rothschild: în Statele Unite, Italia, Anglia, Franta, Germania si Australia etc).
– „Nu vor exista bani sau monede în mâna celor care nu fac parte din elita. Toate tranzactiile se vor face prin cartea de credit care va avea numarul de identificare al purtatorului. Celui care calca regulile i se va suspenda cartea pe diverse perioade de timp, dupa cât de mare a fost greseala lui.” (Oare de ce prolifereaza cartile de credit ? Pentru binele consumatorului ?)
-„Un astfel de individ pedepsit va vedea cum cartea lui de credit este trecuta pe lista neagra, când se duce la cumparaturi, si nu va putea obtine nimic. Incercarile de a folosi monede vechi, adica monedele de argint ale natiunilor defuncte, vor fi considerate crime capitale si pedepsite cu moartea. Toate monedele vor trebui predate statului împreuna cu pustile, munitiile, explozivele si automobilele. Numai elita si functionarii mai înalti ai guvernului mondial vor avea dreptul la automobile particulare, arme, monede.” (Armele sunt confiscate treptat, în fiecare luna. Nu se aude nimic altceva decât ca e rau sa le ai. Exista cel putin patru legi care controleaza aurul. Ne asteptam la mai multe. In cartea sa „Pamântul în balanta”, vice-presedintele Al Gore propavaduieste eliminarea motorului cu combustie interna, adica implicit a automobilelor, a camioanelor si a motocicletelor).
– „Daca vina e mare, cartea de credit va fi confiscata acolo unde se încearca folosirea ei. Dupa aceea acel om nu va mai putea sa obtina, sub nici o forma, hrana, apa, adapost, de lucru, îngrijire medicala si va fi declarat oficial în afara legii.” (Intr-un sistem fara moneda, daca ti se pierde numarul de computer, esti sfârsit).
– „Grupurilor rivale, precum arabii si triburile africane, li se vor accentua dusmaniile si li se vor permite sa duca razboaie de exterminare unii împotriva celorlalti sub privirea Organizatiei Natiunilor Unite si Aliantei Atlantice. Aceeasi tactica va fi folosita în America Centrala si de Sud. Aceste razboaie, care au scopul de reducere a populatiei, vor avea loc înainte de preluarea puterii de catre guvernul mondial si vor fi stârnite pe fiecare continent unde locuiesc grupuri mari de populatii diferite etnic si religios, ca sikh-ii, pakistanezii, musulmanii si hindusii.
Controversele etnice si religioase vor fi in mod special exagerate si conflagratii violente vor fi stârnite si încurajate pentru «rezolvarea» conflictelor.” (Ex.: Nicaragua si Iugoslavia. Musulmanii radicali încearca sa rastoarne guvernul în Egipt. China si Coreea de Nord le furnizeaza armament modern).
– „Toate mijloacele de informare si tiparire vor fi sub controlul guvernului mondial. Metodele de spalare a creierului si controlul mintii (MIND CONTROL) vor constitui «distractiile la ordinea zilei», aceste metode fiind perfectionate tot mai mult si aduse la rangul de arta suprema.” (Aproape toata mass-media este sub control fracmasonic central si, într-adevar, spala creierele în mod subtil, inconstient.)
Cele de mai sus au fost scrise în 1992. In anii care au trecut de atunci s-au facut pasi mari spre realizarea acestor directive ale Noii Ordini Mondiale.”
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2016/01/25/un-singur-guvern-mondial-si-o-singura-moneda-sub-o-oligarhie-permanenta-nealeasa-de-popoare/
////////////////////////////////////////
Noua Ordine Mondială și analfabetismul IT
Sunt ferm convins de două lucruri :
- Noua Ordine Mondială va avea la bază Internetul și tehnologiile informației.
- Cei care nu vor avea minime cunoștinte în domeniul tehnologiei informației și chiar al programării,vor fi echivalentul analfabeților de azi.
Observ în rândul multora un optimism imbecil în ceea ce privește libertatea pe care ne-o oferă Internetul și tehnologia informației. Toată lumea are sau dorește să aibă un PC,un laptop,o tabletă,un smartphone,toată lumea „se dă pe net“ , la metrou e plin de oameni de toate vârstele și toate sexele,care freacă de zor ecrane tactile,cu căștile adânc înfipte în urechi și există un sentiment general de euforie și de mândrie,insuflat de gadgeturi „cool“ și tehnologii tot mai sofisticate de comunicare și socializare virtuală.
Ultima aberație pe care am auzit-o este aceea creării guvernului online,un fel de democrație pe Internet,unde oamenii propun și votează legi,aleg politicieni și funcționari publici,participă activ la viața societății și conducerea țării,direct de pe Internet,printr-un sistem creat și administrat de nu-se-știe-cine.
Tot ce v-am spus până acum sunt pure naivități și aberații dintr-un motiv cât se poate de simplu – cred că cel puțin 99 la sută din cei care folosesc Internetul și tehnologia informației sunt practic analfabeți în domeniul IT. Mai exact,habar nu au cum sunt alcătuite și cum funcționează dispozitivele pe care le folosesc,cum apar pe ecran ferestrele,textele,imaginile,clipurile video,câmpurile de introducere a datelor,linkurile și butonașele pe care ei dai „click“ sau mai nou „tap“ toată ziua,nu știu ce este o rețea și cum funcționează.nu știu ce este un protocol de transmisie de date,cum se împachetează și cum se distribuie informația pe Internet,ce sunt serviciile web,ce este un sistem de autentificare/securizare a datelor trimise/primite de utilizator,ce este un client/server și cum funcționează tehnologia client-server și aplicațiile distribuite și aș putea continua așa până mâine,fără să epuizez lista!
Oare câți dintre internauți știu că programul lor preferat de navigare pe Internet,cu care ei intră pe Facebook,Google sau Twitter se numește browser și este un program de tip client,care folosește în principiu protocolul web HTTP/HTTPS pentru afișarea documentelor?
Câți știu ce este un cookie și ce rol are el,un tracker web,un webbot,măcar cum se numesc cei mai populari algoritmi în baza cărora se criptează parolele folosite de utilizatori sau de aplicațiile de pe un server?
Dacă se va instaura mult trâmbițata Noua Ordine Mondială și vom avea o societate controlată total prin intermediul tehnologiei și Internetului,cine vor fi stăpânii și magicienii și cine vor fi sclavii ignoranți și manipulați? Evident stăpânii vor fi cei care au creat NOM,cei care dețin puterea financiară și care vor fi proprietarii tehnologiilor informaționale tot mai sofisticate,iar magicienii,cei care vor controla sistemul de dominație globală vor fi experții IT,adică cei care creează,înțeleg și folosesc aceste tehnologii.
Magicianul IT va avea acces la banii tăi,la informațiile tale private,va ști ce preferințe ai,ce program ai,unde te afli,cu cine relaționezi. Toate acestea fără ca tu,utilizatorule ignorant,să îți dai seama de acest fapt!
Expertul IT îți va spune că informațiile,banii tăi,comunicările tale online,tranzacțiile pe care le realizezi sunt în siguranță,pentru că folosești tehnologii de ultima oră,dar cum vei putea să verifici acest lucru,dacă habar nu ai cum funcționează toate aceste tehnologii?
De aceea,cred că în viitor va fi o mare epidemie de analfabetism IT și analfabetul IT va avea aceeași soartă ca un analfabet clasic de azi,adică o persoană care nu știe să scrie și să citească și care,spre exemplu,se duce la notariat să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu un interlop.
Sursa articol și autor : dantanasescu.ro
///////////////////////////////////////
Privati-HOTIA pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare
De ce este atât de greu să observăm că decăderea economică / politică / socială a anumitor state este foarte asemănătoare cu decăderea altor state? Dacă am observa că situația se repetă, am putea să ne întrebăm dacă e coincidență / hazard / așa sunt oamenii politici peste tot – corupți, și de aceea se întâmplă asta, SAAAU există un pattern, un tipar bine gândit și implementat de niște băieți deștepți care trag sforile de undeva de sus…? După părerea mea și a celor treziți la realitate e mai mult decât clar că mafia internațională (NU mafia din filmele manipulatorii ale Hollywood!) are niște metode pe care le repetă pentru a cuceri, coloniza, căpușa și distruge țările și popoarele lumii cu scopul de a le exploata și a le controla total.
Metodele folosite de acești criminali internaționali (care conduc inclusiv România astăzi) presupun:
– infiltrare la conducerea statului prin MITĂ / ȘANTAJ / AMENINȚĂRI – controlarea oamenilor politici din funcțiile de conducere SAU prin introducerea propriilor oameni (străini) la conducerea statului (citisem undeva că cică în SRI, la un anumit nivel, nu se vorbește limba română 🙂 ) – noi încă trăim în iluzia că suntem conduși de români…; uneori – preluarea conducerii statului se face prin eliminarea unei conduceri naționaliste printr-o așa zisă „revoluție” a poporului – vezi lovitura de stat din ’89 prin care conducerea naționalistă a lui Ceaușescu a fost eliminată prin asasinat și puterea în România a fost preluată de străini; (detalii despre preluarea puterii de străini AICI și despre epoca Ceaușescu AICI)
– un atac ascuns, mai ales economic, prin instituții financiare externe (de rang internațional – gen FMI, BM, CE etc) + cedarea de suveranitate către astfel de entități internaționale; (detalii despre FMI = MOARTEA AICI)
– impunerea de „măsuri salvatoare” pentru economie, care de fapt distrug economia;
– modificarea legislației în favoarea atacatorului/cuceritorului/străinilor și în defavoarea poporului;
– distrugerea economiei autohtone (IMMuri etc) (adio independență economică), a sănătății (un popor bolnav mai ușor de controlat), a armatei (lipsă de apărare) etc;
– privatizarea instituțiilor de stat – adică mutarea lor din mâinile Statului/poporului în mâinile unor băieți deștepți străini;
– susținerea corporațiilor și multinaționalelor străine în defavoarea antreprenorilor/oamenilor de afaceri autohtoni (care trebuie eliminați de pe piață);
– cucerirea trusturilor MEDIA și a Sistemului de învățământ pentru a ”hipnotiza” populația – cine folosește TV sau mass media mafioților pentru informare n-are nicio șansă să afle adevărul despre ce se întâmplă în jurul lui; (detalii despre ce „învățăm” de la TV AICI și comparație Internet-TV AICI)
– distrugerea biologică a oamenilor – sărăcie, poluare, mâncare plină de chimicale, apă poluată etc – supermarket-urile străinilor oferă în mod legal otrava modernă în loc de mâncare – iar noi dăm bani pe ea și o mâncăm în fiecare zi otrăvindu-ne; (detalii despre Supermarket-uri și cum distrug ele economia României AICI)
– taxarea la sânge a populației și firmelor autohtone + aplicarea unui sistem economic în care singura șansă de supraviețuire este Legea junglei – să calci pe cei din jurul tău (asmuțirea oamenilor între ei);
– vrăjeală cu iluzii precum ”democrația SUA”, ”capitalismul e bun”, ”UE ne vrea binele”, ”FMI ne ajută” și alte minciuni ordinare; (detalii despre Iluziile Românilor AICI)
– săracii devin din ce în ce mai mulți și mai săraci, bogații devin din ce în ce mai ”străini” și mai bogați;
etc.
Aceste lucruri s-au întâmplat pas cu pas de la Lovitura de Stat din ’89 când străinii au cucerit România și au transformat-o progresiv într-o colonie până astăzi și continuă să se întâmple și azi. Aceleași lucruri le vedem ȘI LA ALTE STATE! Modelul e același, cu mici diferențe în funcție de specificul fiecărei țări.
Detalii în continuare:
Am dat peste un articol recent în engleză care prezintă pe scurt situația din Bosnia-Herzegovina – o situație foarte asemănătoare cu ce s-a întâmplat și se întâmplă în România. Încerc să scot în română câteva idei mai importante:
Bosnia – privatizare pentru colonizare. Cum a dus prădarea economiei la proteste masive (art. în engleză AICI)
În primăvarea lui 2014, privatizările criminale făcute în Bosnia au scos până la urmă oamenii în stradă.
Consecințele privatizărilor pentru angajatorii autohtoni și clasa muncitoare au fost dramatice; șomaj și sărăcie – asta a adus capitalismul; privatizarea a crescut dependența de străini; Bosnia este acum mai mult o neocolonie decât un stat independent.
Primul pas -> legea companiilor/privatizării dată în 1989; procesul nu a fost administrat în mod independent de guvernul din Bosnia, ci prin instituții capitaliste internaționale precum Banca Mondială, ONU și UE a căror influență a crescut din ce în ce mai mult, putând influența dinamica politică, a legislației și economiei naționale.
Instituțiile internaționale au oferit o atenție deosebită principalelor industrii din țară și sectorului bancar, dar și sectoarelor telecomunicatii, electricitate și furnizare de energie, apă și păduri. Scopul a fost „închiderea companiilor de stat neprofitabile”. Acest lucru a avut un impact grav asupra economiei lăsând mulți angajați -> șomeri. Înainte de 1991, 12 companii de stat mari asigurau 35% din produsul intern brut.
Privatizarea a fost criminală. Privatizarea nu a fost niciodată despre creșterea bunăstării poporului bosniac.
O mare parte din economie a fost privatizată foarte rapid – „terapie șoc”.
O anumită categorie de oameni a profitat și s-a îmbogățit – în special persoane venite din birocrația fostului regim.
Pentru că riscau să iasă oamenii în stradă dacă vindeau companiile doar câtorva oameni foarte bogați și investitorilor străini, au aplicat un sistem cu vouchere pentru populație, să pară că și poporul primește ceva – asta a creat doar o iluzie de „privatizare reală”, în beneficiul țării.
Mai întâi au privatizat companiile mici și medii și abia într-o a doua fază au vândut companiile mari – direct, mai ales către investitori străini.
Acești investitori nu au ezitat deloc; astăzi sectorul bancar și al asigurărilor este complet privatizat și pe mâinile străinilor (în special companiilor austriece). Foarte companii mari au fost privatizate dar nu există niciun semn de înflorire a economiei Bosniei.
Străinii nu au făcut investiții în companiile achiziționate. Bosnia a devenit un exemplu tipic în care străinii exploatează și înstrăinează resursele țării; un alt efect a fost eliminarea competiției. Un sistem bancar puternic nu este un indicator pentru o economie puternică. Cele mai multe împrumuturi sunt reprezentate de credite de consum, nu de credite pentru investiții.
Companiile străine nu au adus în Bosnia standarde ridicate aplicate în vest. În majoritatea companiilor privatizate, drepturile sindicale și drepturile fundamentale ale muncitorilor sunt ignorate, ceea ce duce la greve ale angajaților.
Repercusiunile sociale ale privatizării și impunerii capitalismului sunt enorme. Șomajul în Bosnia este peste 40% conform anumitor surse. Sindicatele estimează că 67% dintre companiile care au fost privatizate nu mai funcționează în prezent. Situația socială este crâncenă. 60% dintre cetățeni trăiesc la limita sărăciei sau sub aceasta (stabilită la 250 euro/lună). O mare parte din populație câștigă sub 50 euro pe lună. Pentru aceștia, consecințele privatizărilor din sectorul serviciilor sociale și medicale sunt dramatice. Doar 60% dintre bosniaci au asigurare medicală – săracii au acces limitat la îngrijiri medicale. Salariile sunt deseori plătite târziu sau nu sunt plătite deloc. Angajatorii refuză de multe ori să plătească asigurările sociale și medicale ale angajaților.
Acestea au fost principalele cauze care au alimentat protestele din 2013 și 2014. Capitalismul nu și-a respectat promisiunile. Privatizarea este una dintre dovezile acestui fapt. Privatizările nu doar că au înrăutățit situația socială în Bosnia, dar au crescut și dependența țării de puteri străine. Au transformat Bosnia într-o semi-colonie.
Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare capitalism democratie proteste strada criza sociala 1
Presidency and Government buildings on fire during protest in Sarajevo
Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare capitalism democratie proteste strada criza sociala 3
CÂT DE BINE SEAMĂNĂ TOATE ACESTE LUCRURI CU CE S-A ÎNTÂMPLAT ȘI SE ÎNTÂMPLĂ ȘI ÎN ROMÂNIA! CÂT DE SPĂLAȚI PE CREIER SĂ FIM SĂ CREDEM CĂ „SUNT COINCIDENȚE” sau „ASTA SE ÎNTÂMPLĂ DOAR DIN CAUZA CORUPȚIEI POLITICIENILOR AUTOHTONI”. Oameni buni, treziți-vă! Toate aceste cuceriri de state/popoare și impunere de ”democrație”, ”capitalism”, ”privatizare”, ”piață concurențială liberă” și alt bla bla sunt făcute în mod PREMEDITAT și BINE ORGANIZAT de mafia internațională PENTRU EI ȘI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ! Despre asta ne-a avertizat DETALIAT și doctorul român Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, în cartea sa din 1919: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria – cine vrea să înțeleagă ce se întâmplă în jurul nostru trebuie să citească această carte.
Sursa : ceicunoi.wordpress.com
///////////////////////////////////
George Soros controlează și Justiţia română cu ajutorul ONG-iştilor bine plasați în funcții calde
Am scris si scriu despre faptul ca Romania e condusa, controlata, distrusa si jefuita si cetateni romani sunt vanati sau pribegi pe Terra si ucisi fara mila de asociatii, ONG-uri, fundatii, IMM-uri, ferme si agricultura privata sau prin programe guvernamentale particulare: cornul si vaca, rabla, prima casa, casa verde, marul si altele si toate acestea au patroni romani sau straini si pentru care se risipesc zeci de miliarde de euro anual si toata clasa politica guita precum PORCII: AUSTERITATE, CRIZA si RECESIUNE.
Am aratat si arat din nou cum e condusa si controlata Romania de aceste plosnitarii si pusculite nationale din bani publici, manipulate de disidenti-agenti-cartite pentru occident, America,UE si Israel, cei care stabilesc soarta Romaniei si soarta fiecaruia dintre noi, numite: asociatii, ONG-uri, fundatii, IMM-uri si altele, particulare romanesti si straine.
Am aratat si arat cum lucreaza aceste plosnitarii si pusculite din bani publici care in realitate sunt AGENTII DE SPIONAJ international, conduse si controlate de renumiti DISIDENTI sau CARTITE pentru occident, si care stabilesc SOARTA Romaniei si SOARTA fiecaruia dintre noi, iar romani dorm sau TAC.
Aceste plosnitarii si pusculite din bani publici ataca si inchid scoali, spitale, centre de cercetare si altele si pe care refuza sa le finanteze, prin membri lor din parlament sau guvernul Romaniei ori din comisiile prezidentiale Basescu-GDS-Tismaneanu si ICR-Patapievici sau reduc salariile si pensiile pentru ca asa SPUN EI si toata clasa politica dupa 1989, spun ca nu sunt bani, dar pentru aceste plosnitarii si pusculite din bani publici sunt baniii,… si fara numar, fara numar, fara numar,..
Aceste plosnitarii si pusculite din bani publici sau AGENTII DE SPIONAJ straine din Romania si finantate de natiunea romana de 25 de ani, au rol de manipulare, manipulare totata si falsificarea sondajelor de opinie in campania electorala sau sunt folosite pentru actiuni de strada, fiind MASA DE MANEVRA pentru SOROS in Romania si R. Moldova, iar o parte a acestor asociatii sau grupari paramilitare maghiare sunt folosite la actiuni teroriste sau diversiuni si atentate in tari din America de sud, asa se conduce AMERICA de peste 100 de ani, prin minciuna, jaf si asasinate politice, vezi Kennedy si crime de tot felul, copii si profesori impuscati in scoli si altele.
Acesta e sistemul FASCIST CRIMINAL SI TERORIST PLANETAR impus de Soros pe Terra, iar in Romania prin aceste asociatii, fundatii si ONG-uri sau IMM-uri o numesc DEMOCRATIE, in care una se spune in campania electorala si alta se face cand politicieni ajung la gvernare sau in parlament ori la primarie si cu toti executa ordinele asociatiilor si a lui Soros si dupa cum se poate vedea nu au legatura cu nici un program politic, nici nu se respecta aceste programe politice, chiar daca ar mai exista pe ici sau pe colo asemenea programe politice, ci numai ordinele externe se executa si care se respecta cu strasnicie si devotament impotriva Romaniei si natiei romane.
Acesti plosnitarii si pusculite din bani publici sunt agentii de spionaj in slujba lui Soros care controleaza America si peste 60% din tarile de pe aceasta planeta.
Cine nu crede sa priveasca GDS si ICR si jurnalisti straini finantati de aceste asociatii si fundatii, renumitele studii gratuite in Romania pentru cetateni straini sau burse pentru jurnalisti si tineri straini si toate acestea sunt finantate si infiintate pe banii romanilor si din creditele de peste 100 de miliarde de euro pe care Romania ii imprumuta de la Soros sau de la SRL-urile lor: FMI si Banca Mondiala pentru a apara si proteja interesele lor in Romania, iar Romania in 1989 nu mai avea credite la aceste SRL-uri private controlate de Soros.
pupincuristi-basescu-1 De asemenea, trebuie precizat faptul ca membri GDS-Tismaneanu , ICR-Patapievici si Basescu propun si promoveaza si numesc basarabeni din R. Moldova in functii importante ale statului roman: consuli, ambasadori, magistrati, judecatori, procurori, politisti, jandarmi, agenti SRI sau SIE si romani sunt vanati, saraciti si ucisi fara mila, iar acest lucru e cunoscut de toti basarabeni din R. Moldova si-l sustin pe Basescu sau participa la actiuni teroriste si diversioniste organizate de Basescu si Soros in R. Moldova, vezi incendierea Paralamentului R. Moldova din 7 aprilie 2009, atac asupra politistilor si incendiere provocata de studenti basarabeni in R. Moldova, basarabeni adusi la studii gratuite in Romania sa inlocuiasca cetateni romani in institutiile statului roman, iar cine nu crede sa priveasca:
La alegerile din 9 decembrie 2012, basarabeni din R.Moldova l-au sustinut pe Eugen Tomac cetatean UCRAINIAN, adus la studii gratuite in Romania, sustinut si votat pentru a ajunge deputat in Parlamentul Romaniei.
Nu trebuie sa ne mire si nu trebuie sa ne suparam, aceasta e Romania dupa 1989, Romania lui Soros.
Despre ce vorbim?
În numele libertăţii presei: Agenţii lui Băsescu se plâng că au fost demascaţi
Soros numeste presedinti de stat sau premieri ori chiar pe Papa la Vatican, dar multi nu stiu ca asa cum ii numesc, asa de repede ii si gonesc sau ucid sau ii i-au la suturi ori ii baga la puscarie, vezi Gaddafi, Mubarak si alti.
Soros s-a folosit de VATICAN si PAPA PAUL al II-lea care au participat si sprijinit toate atacurile si atrocitatile comise in Romania, in decembrie 1989 si l-au felicitat in stil jidanesc spurcat cu PREMIUL NOBEL PENTRU PACE, dar aceste atrocitati si crime comise in Romania in decembrie 1989, s-au comis pentru ca sa ajunga Tokes si Ungaria la putere in Romania si mai nou si tortionarul natiei, regele Mihai doreste sa ajunga la putere in Romania si agentul mossad Stelian Tanase zilnic ii ridica osanale si chiloti, cel care la renumita MINERIADA din 13-15 iunie 1990, sau lovitura de stat dorea sa-l aduca pe regele Mihai la putere impreuna cu ICR-Patapievici si GDS-Tismaneanu si toate aceste crime si atrocitati, chiar si de la Mineriada s-au facut in numele LUPTEI PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI, fiind o alta cacealma jidaneasca spurcata planetara si toate acestea manipulate si sprijinte de asociatii si ONG-uri si fundatii internationale; LIGA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI de la Paris, condusa de Adriana Combes, fiica Doinei Cornea.
Cine nu crede sa priveasca Siria care e atacata si identic, asa cum a fost atacata Romania in 1989 si tot in lupta lui Soros pentru APARAREA DREPTURILOR OMULUI, adica sa ajunga Soros la putere si sa inceapa sa controleze Siria cu SRL-urile lor: FMI,UE si Banca Mondiala, asa cum controleaza, distruge si vinde Romania de 25 de ani si o alta dovada o constituie Egiptul care dupa lovitura de stat organizata de Soros trebuie sa se imprumute la Soros si SRL-urile lor: FMI si Banca mondiala, iar pentru inceput cu o dobanda de 1,1%, pentru ca apoi Soros sa creasca dobanda, de o sa-i usture si o sa le goleasca visteria de aur si altele, iar in toate aceste actiuni teroriste internationale sunt folositi jurnalisti renumiti, asa cum este si Cristian Amanpour-CNN, care dupa ce instiga cetateni la revolte, apoi plange si lupta pentru Apararea DREPTURILE OMULUI, dar dupa ce persoanele instigate de renumita jurnalista sunt ucise sau mutilate pe viata.
Pardon! Sa vina de urgenta ONU si sa impuna o REZOLUTIE ONU si NATO sa atace Iran si Siria si Libia si altele.
Pentru cine nu stie, spun ca o REZOLUTIE reprezinta:
Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri si rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc.
Rezolutie tradusa in limba romana inseamna:
Hotărâre luată de un colectiv stabilit de Soros în urma unor dezbateri si rezolvare pe care cel în drept, respectiv consilul de securitate ONU o dă unei cereri solicitate de Soros, unui act etc.
In cazul, consiliului de securitate ONU condus de Soros, acesta solicita atacarea Siriei de catre trupe NATO, prin emiterea unei REZOLUTII-ONU si in numele luptei lui Soros pentru apararea drepturilor omului, dar dupa ce puscasi marini, militari NATO sau agenti mossad, CIA si altele, imbracati in civili si la ordinul lui Soros ucid peste 60 000 de sirieni civili sau militari pentru a creste presiunea sirienilor asupra presedintelui Siriei si indepartarea lui de la putere, asa cum au facut cu Ceausescu, Gaddafi, Mubarak si alti.
George Soros s-a folosit de VATICAN, dar a venit vremea sa inlocuiasca catolicismul-Vaticanul cu o alta religie si o alta biserica aceea a printului BAAL sau SATANA in numele caruia provoaca atentate, incendiaza cluburile de noapte de pe toata suprafata Terrei, asasinate si revolte planetare, acestui print Baal -Satana ii plac ofrandele si jertfele de fiinte umane, carne arsa bine si in totalitate daca e posibil, priviti toate lagarele naziste concepute si fabricate la ordinul lui Soros si la toate aceste crime din aceste lagare de exterminare in masa au participat medici jidani, vezi renumitul medic evreu german MENGELE aparat si protejat de Israel si America.
Pentru cine nu crede sa priveasca lupta pe fata impotriva precum ORTODOXIA pentru care au declansat al doilea razboi mondial si au implementat COMUNISMUL in lume si in Romania cu sprijinul regelui Mihai in perioada monarhista 1944-1947 si de care refuza sa vorbeasca academicieni romani pentru protectia acestui asasin si tortionar al neamului romanesc, fiind COMPLICI cu acest TORTIONAR de vita germana si nu romana.
PUTIN: “Ţări străine plătesc ONG-uri “pentru a influenţa cursul campaniei electorale. Ar fi de preferat să folosească aceşti bani pentru a plăti deficitul ţărilor lor”
Romania colonie feudala-fascista: Razboiul Putin-Moscova si Soros-Washington
http://raportatacarearomanieideonu.wordpress.com/2013/02/01/romania-colonie-feudala-fascista-razboiul-putin-moscova-si-soros-washington/
Românii nu mai au încredere în Biserică
Sondaj facut de CCSB, dupa standarde ESOMAR alta sursa particulara -privata a serviciilor de informatii straine care participa la manipularea sondajelor de opinie, dar si manipularea totala a natiei romane in toate domeniile din Romania si care privesc economia, industria, invatamantul, cultura, socieatea, finantele, activitatile militare sau de alta natura si care controleaza toate asociatiile, fundatiile, ONG-urile si IMM-urile din Romania. Despre ce vorbim?
Si, mai mult, ca aceste sondaje si opinii private particulare sa aiba credibilitate in ceea ce sustin si afirma, implica si psihiatri.
Sondaje de opinie vs. Sondaje de manipulare
Cum ne putem da seama cit de serios si profesionist este un sondaj? Fragment din “Ghidul ESOMAR/WAPOR al Sondajelor de Opinie şi Codul Internaţional ESOMAR cu Privire la Practica Publicării Rezultatelor Sondajelor de Opinie Publică”.
De foarte multi ani arat ca Romania finanteaza asociatii, fundatii si ONG-uri, IMM-uri romanesti si straine, ferme si agricultura particulara-privata, dar nimeni din clasa politica nu a incercat sa arate aceasta risipa imensa de bani care ajung la persoane particulare din tara si strainatate si sa stopeze acest lucru, din contra guita si ei: AUSTERITATE, RECESIUNE si CRIZA.
Reteaua Soros în România: GDS, ICR, Rosia Montana, structuri republicane, SIE, SRI
http://www.docstoc.com/docs/110115286/Reteaua-Soros-%C3%AEn-Rom%C3%A2nia-GDS-ICR-Rosia-Montana-structuri-republicane-SIE-SRI
GDS si ICR si alte asociatii controleaza toate institutiile statului roman din comisiile prezidentiale Basescu, sunt deasupra Paralamentului si Guvernului Romaniei, controleaza si numesc oameni in SIE, SRI si CSAT, numesc magistrati, judecatori si procurori, aresteaza pe cine vor si cand vor, vezi cazul Voicu arestat pe strada, ne asculta telefoanele, ne fabrica dosare penale, inchid scoli si spitale, reduc salariile si pensiile.
GDS si ICR sunt mercenarii regelui Mihai din comisiile prezidentiale Basescu, cei care vor destramarea Romaniei si infiintarea Republicii Transilvania, conform Declaratiei din 16 iunie 1989 de la Budapesta, Ungaria, declaratie care a fost inmanata regelui Mihai in luna iunie 1989 la Geneva, Elvetia si acesta este de acord cu aceasta declaratie si sustine destramarea Romaniei.
Asa se conduce Romania; CONSPIRATIV, MASCAT si FASCIST, priviti si stopati distrugerea Romaniei si exterminarea natiei romane:
schema masonica BUNA NOU AS
Sursa articol : raportatacarearomanieideonu.wordpress.com
MARUNTIS DE LA SOROS – Judecatorul Cristi Vasilica Danilet a primit 8.000 dolari de la Fundatia Soros Moldova drepturi de autor pentru lucrarea “Arestarea – indrumar pentru practicieni”. La venirea in CSM, Danilet a semnat o declaratie de integritate impreuna cu judecatorii Neacsu, Dumbrava si Serban, dar a fost singurul care nu si-a luat angajamentul de a renunta la legaturile cu organizatiile nonguvernamentale. De ce oare? (Documente)
gghhn Va amintiti probabil de declaratiile de integritate pe care le-au semnat judecatorii Adrian Toni Neacsu, Horatius Dumbrava, Alexandru Serban si Cristi Vasilica Danilet (foto) la inceputul anului 2011, atunci cand tocmai isi incepusera mandatele de membrii in CSM. Asa cum se stie, cei trei au avut de completat mai multe rubrici in care isi luau mai multe angajamente, printre care si cel “de a demisiona sau de a ma suspenda din calitatea de membru in asociatii profesionale sau organizatii nonguvernamentale”. Singurul care nu a bifat ca isi asuma acest angajament a fost, cine credeti, Cristi Vasilica Danilet.
Nu peste mult timp magistratul avea sa incaseze ceva “maruntis” de la o celebra si activa fundatie, bine cunoscuta si de mentora lui Danilet, fosta ministresa Monica Macovei. Este vorba despre Fundatia ce poarta numele miliardarului George Soros.
Astfel, potrivit declaratiei de avere din 14 iunie 2013, in ultimul an fiscal, Cristi Vasilcia Danilet a incasat 158.160 de lei salariu de la CSM, luand de la Consiliu si diurne de legatii externe (625 euro), decontare transport (20.800 lei), diurna delegatii interne (1.305 lei), decontare chirie (26.634 lei) si diurna detasare (52.107 lei). La acestea s-au adaugat si drepturi salariale restante de la Tribunalul Bihor si Tribunalul Cluj in valoare de peste 8.000 de lei, dar si venituri din drepturi de autor.
In ceea ce priveste acest din urma aspect, drepturile de autor de 1.700 euro si 7.000 de lei au platite de Editura Wolters Kluwer, Institutul pentru Politica Europeana (Germania) si Institutul European de Administratie Publica (Luxemburg). Tot drepturi de autor a luat Cristi Vasilica Danilet insa si de la Fundatia Soros din Moldova. Este vorba despre 8.000 de dolari, pentru lucrarea “Arestarea – indrumar pentru practicieni” (vezi facsimil).
Vasilica Danilet a vorbit despre “Independenta justitiei si integritatea publica” la o conferinta organizata la Chisinau de Fundatia Sorors Romania
Mai exista insa o legatura intre Fundatia Soros si Cristi Vasilica Danilet. Iar acest lucru reiese chiar din CV-ul judecatorului. La capitolul “Experienta internationala”, magistratul se lauda cu participarea in octombrie 2008 la conferinta “Societatea civila si evaluarea procesului de integritate europeana”, organizata la Chisinau de Fundatia Soros Romania, unde a vorbit despre “Independenta justitiei si integritatea publica”.
Pe de alta parte, ne amintim cum, prin septembrie 2013, cand protestele impotriva proiectului minier de la Rosia Montana erau in toi, acelasi Cristi Vasilica Danilet a postat pe pagina sa de Facebook clipul video cu cu actrita Maia Morgenstern, in care aceasta isi exprima dezaprobarea fata de exploatarile din Apuseni. Fix in acea perioada, au aparut si informatiile cu privire la faptul ca protestele impotriva proiectului Rosia Montana organizate de diverse ONG-uri ar fi fost sustinute chiar de catre miliardarul George Soros.
*Cititi aici declaratia de integritate semnata de Cristi Vasilica Danilet
*Cititi aici declaratia de avere din 2013 a judecatorului Danilet
luju.ro
PUIUL LUI SOROS – Pe langa cei 8.000 dolari incasati de la Fundatia Soros Moldova, judecatorul Vasilica Danilet a mai luat 7.000 lei de la editura Wolters Kluwer. Banii au fost dati pentru carti cu hotarari CSM. Danilet se lauda ca de pe urma “operelor” sale au de castigat studentii nevoiasi: “Sumele de bani primite cu titlu de drepturi de autor sunt aratate in declaratia de avere depusa anual. Ele sunt convertite de mine in carti pe care le donez studentilor fara posibilitati materiale“
Este o practica in randul magistratilor sa publice carti de specialitate, care mai apoi sunt vandute studentilor sau masteranzilor care urmeaza cursurile Facultatilor de Drept. Fenomenul a luat amploare in ultimii ani, odata cu cresterea numarului editurilor de carte juridica existente pe piata din Romania, dar si datorita interesului manifestat de anumiti judecatori sau procurori de a avea o carte publicata. Ce ne facem insa atunci cand cartile pe care magistratii le „scriu” contin date care sunt deja publice si pot fi luate de pe site-uri de profil sau atunci cand contin pasaje copy-paste din alte carti? De-a lungul carierei sale, judecatorul Cristi Vasilica Danilet, in continuare ocupant al unui fotoliu de membru in CSM, a publicat mai multe carti de specialitate pe care le-a distribuit in mediile academice. Ne-a atras atentia insa faptul ca in cariera sa scriitoriceasca judecatorul Cristi Vasilica Danilet a avut anumite preferinte in ce priveste aceste edituri de carte juridica. Iar una dintre aceste edituri colaborareaza chiar si cu Consiliul Superior al Magistaturii.
Mai exact, editura Wolters Kluwer, caci despre ea este vorba, se bucura de privilegiul de a face parte, incepand cu ianuarie 2014, din echipa CSM-ului, prin asigurarea unui soft pentru Consiliu. Iata ce se specifica in minuta comisiei nr.2 a CSM (atasata in finalul articolului integral):
„Comisia a decis ca este necesara asigurarea continuitatii in timp a activitatii ROLII de publicare anonimizata a hotararilor judecatoresti, scop in care a apreciat necesara o intalnire intre reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii, ai ROLII si ai Wolters Kluwer, la care mandatul reprezentantilor Consiliului va viza sustinerea urmatoarelor aspecte:
-necesitatea incheierii unui contract intre ROLII si Wolters Kluwer, cu clauze clare referitoare la drepturile si obligatiile fiecarei parti, nefiind suficienta incheierea unui protocol„.
Revenind la Danilet, l-am intrebat pe judecator, prin intermediul Biroului de presa al CSM, detalii despre colaborarea pe care o are cu editura, cerandu-i totodata explicatii pentru faptul ca studentii care ii cumpara cartile au inceput sa se planga dupa ce au constatat ca in cuprinsul acestora se regasesc Hotarari ale CSM, de altfel publice pe site-ul institutiei.
Trebuie precizat ca raspunsul oferit de Danilet pentru Lumeajustitiei.ro ne-a fost transmis fix in a 30-a zi de la formularea solicitarii, via e-mail, la orele 23.40. (probabil judecatorul a tinut cont de cele 30 de zile pe care legea i le acorda pentru a raspunde unei solicitari).
Desi intrebarile formulate judecatorului erau in numar de trei, am primit de la magistrat cinci raspunsuri, si niciunul concret.
Spre exemplu, la intrebarea „cati bani ati castigat in ultimii ani din aceste colaborari cu Wolters Kluwer?„, judecatorul Cristi Danilet a raspuns „ca sumele de bani primite cu titlu de drepturi de autor sunt aratate in declaratia de avere depusa anual„. Apoi, magistratul a completat ca aceste sume sunt „convertite” de domnia sa in „carti pe care le donez studentilor fara posibilitati materiale care ma contacteaza sau pe care ii remarc in cadrul prelegerilor pe care le tin la facultatile de drept unde sunt invitat”. In acest context, magistratul precizeaza ca luna trecuta a facut donatii in valoare de 400 de lei unor studenti din Iasi si Suceava.
Ne intoarcem insa la afirmatia magistatului, care spune ca sumele sunt convertite in carti pe care le doneaza, la o privire mai atenta asupra declaratiilor de avere la care ne-a trimis magistratul, constatam ca este vorba despre sume mari de bani, castigati de Danilet din drepturi de autor, pe care sustine ca nu ii pastreaza. Numai in ultimul an, judecatorul Cristi Vasilica Danilet a castigat peste 7.000 de lei de la Wolters Kluwer, pe langa alte venituri provenite din drepturi de autor. Dintre acestea, este remarcabila suma pe care magistratul a castigat-o de la Fundatia Soros. Asa cum Lumeajustititei.ro a dezvaluit recent, Danilet a castigat de la Fundatia Soros nu mai putin de 8.000 de dolari, conform declaratiei de avere din 2013.
Iata veniturile pe care le-a specificat in declaratiile sale de avere judecatorul Danilet:
Declaratie avere din data de 6.10.2011
-Drepturi de autor, redactare raport privind integritatea din justitie, 2010 – Fundatia CADI Eleutheria Bucuresti: 4.788 Lei
Declaratie de avere 14.06.2013
-Drepturi de autor, ghid admitere – Wolters Kluwer: 7058
Lei
-Drepturi de autor EU trading Macedonia – Institut fur Europe Politik Germania: 1.000 Euro
-Drepturi de autor trainig, Tirana, Albania – Institute Europeen d’Administration Publique Luxembourg: 734 Euro
-Drepturi de autor, carte arestare – Fundatia Soros Moldova: 8.000 USD
Declaratie de avere 30.07.2009
-Drepturi de autor, prezentare conferinta ziaristi – Dynamic Art Management SRL, Bucurestil: 830 Lei
-Drepturi de autor, training in Macedonia pentru judecatori – Guvernul Marii Britanii: 600 Euro
-Drepturi de autor, raport starea Justitiei – Freedom House Romania: 1.200 Lei
La intrebarea „considerati etic/deonotologic/legal sa folositi in mod particular actele normative ale CSM pentru a va asigura profituri?” Danilet a raspuns ca „exista carti care au anexe, constand in acte normative sau documente internationale, iar unele din aceste acte normative apartin CSM, altele Parlamentului, altele Ministerului Justitiei„. Ceea ce inseamna ca Danilet publica in cartile sale Hotarari ale CSM, dar precizeaza ca acestea sunt „selectate, actualizate, extrase prin eforturile subsemnatului si nu ale institutiei unde lucrez”. De evidentiat ca judecatorul Cristi Vasilica Danilet nu spune nimic de etica, deontologia si legalitatea acestei practici.
Cea de-a treia intrebare pe care i-am adresat-o magistratului era „daca studentii si absolventii Facultatilor de Drept sunt obligati/sau li se recomanda de catre profesori sau de catre dumneavoastra sa achizitioneze aceste carti pentru a asigura astfel profitul editurii si implicit venituri pentru dumneavoastra?„
In acest caz, Danilet a afirmat ca, pentru a veni in sprijinul celor interesati dar care nu isi permit sa le cumpere, toate cartile sale din comert au continutul publicat pe blogul si pe site-ul sau personal. Noi nu le-am gasit, dar poate nu suntem priceputi intr-ale cautarii pe internet. In fond, daca nu se gasesc pe internet, cei care nu au posibilitatea sa si le cumpere ar trebui sa se lase de vicii, din moment ce Danilet ne informeaza ca toate cartile sale „au pretul ‘consistent‘ a doua-trei pachete de tigari„.
Prezentam in integralitate raspunsul oferit de judecatorul Cristi Vasilica Danilet pentru Lumeajustitiei.ro.
„Referitor la solicitarea dvs cu privire la activitatea mea publicistica, va raspund urmatoarele:
1.Incepand cu anul 2006 am o colaborare cu edituri prestigioase de carte juridica: Wolters Kluwer, Universul Juridic, CH Beck.
2.Majoritatatea publicatiilor mele au fost comercializate de edituri fara a pretinde drepturi de autor (de ex, Justitia in opinii si analize, 2010) sau au fost distribuite de subsemnatul pe cheltuiala proprie (Factorii de presiune si conflictele de interese, 2006; Coruptia si anticoruptia in sistemul de justitie, 2009). In ultimi doi ani, din motive editoriale (acoperirea cheltuielilor de editare, imprimare si distribuire), cartile au pretul `consistent` a doua-trei pachete de tigari.
3.Cartile contin informatii esentiale despre justitie, organizarea judiciara, admiterea in magistratura, etica judiciara, mediere. Unele au anexe, constand in acte normative sau documente internationale. Unele din aceste acte normative apartin CSM, altele Parlamentului, altele Ministerului Justitiei. Toate aceste sunt selectate, actualizate, extrase prin eforturile subsemnatului si nu ale institutiei unde lucrez. Toate documentele internationale utilizate sunt traduse de subsemnatul. De altfel, deseori judecatorii sunt solicitati pentru a face ingrijiri de editii, actualizari de acte normative sau selectii si comentarii de hotarari judecatoresti.
4.Sumele de bani primite cu titlu de drepturi de autor sunt aratate in declaratia de avere depusa anual. Ele sunt convertite de mine in carti pe care le donez studentilor fara posibilitati materiale care ma contacteaza sau pe care ii remarc in cadrul prelegerilor pe care le tin la facultatile de drept unde sunt invitat. Luna trecuta, de exemplu, am facut donatii in valoare de 400 lei unor studenti din Iasi si Suceava.
5.Toate cartile mele, inclusiv cele pentru care exista variante in comert, au continutul publicat in mod gratuit pe blogul personal http://cristidanilet.wordpress.com si pe site-ul personal http://www.cristidanilet.ro. In felul acesta vin in sprijinul celor interesati care nu isi permit sa le cumpere. Pe acelasi blog raspund de peste doi ani de zile tuturor intrebarilor studentilor legate de admiterea la INM si cetatenilor legate de modul general de functionare a justitiei, intrebari si raspunsuri care se regasesc in cartile de care am vorbit. Foarte multi considera utile informatiile astfel dobandite., ramanand la latitudinea lor daca si le insusesc sau nu. Eu sunt incantat sa constat ca unii dintre cei care imi puneau intrebari in urma cu doi ani sunt deja magistrati. Poate ca i-a ajutat inclusiv informarea adecvata si corecta din partea subsemnatului, informare de care eu, de exemplu, nu am avut parte atunci cand ma pregateam pentru admiterea in magistratura„.
luju.ro
UNDE MAI ESTE IMPARTIALITATEA? – La Tribunalul Cluj se petrec lucruri anormale pentru o Justitie curata: sefa Contenciosului, Anca Budisan, care are de judecat o cauza legata de ”Rosia Montana”, face propaganda pe Facebook, trimitand pe reteaua de socializare link-uri cu materiale antiproiect. Cu toate ca a fost recuzata de aparatorii RMGC intr-un alt dosar in care era recuzata si judecatoarea Monica Trofin, ambele cereri au fost respinse
Razboiul dintre RMGC si ONG-urile care ataca proiectul exploatarii miniere aurifere de cativa ani prin diverse instante de judecata, bazate pe actiuni care mai de care mai potrivnice, continua, motiv pentru care si Lumeajustitiei.ro este cu ochii pe astfel de procese extrem de important pentru a observa daca aceste litigii se judeca cu impartialitate sau nu. Unul dintre procesele de acest gen are loc la Tribunalul Cluj, unde in 20 ianuarie 2012, „Alburnus Maior„, asociatie condusa de Eugen David (apropiat al intereselor miliardarului George Soros), a introdus in contencios o actiune (dosarul 789/117/2012), solicitand suspendarea unui certificat de descarcare de sarcini arheologice pentru masivul Carnic data de Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National Alba, act ce a fost emis, conform documentelor, in urma unui raport realizat de experti francezi coordonati de specialista in arheologie miniera Beatrice Cauuet. Lumeajustitiei.ro a avertizat asupra suspiciunilor legate de impartialitatea judecatoarei Monica Trofin, care urmeaza sa se pronunte in aceasta speta, intrucat este sotia unui jurnalist de la TVR local care activeaza si la Centrul pentru Jurnalism Independent, organism opozant proiectului minier Rosia Montana.
Aflam ca la ultimul termen de judecata, aparatorii RMGC au facut cerere de recuzare a judecatorului, aratand ca judecatoarea Trofin se afla exact in aceasta situatie delicata, ba mai mult, a fost recuzat si completul ce trebuia sa judece aceasta cerere pe banuieli legate de aceeasi lipsa de impartialitate pentru ca judecatoarea Anca Budisan, sefa Sectiei Contencios a Tribunalului Cluj, este foarte activa pe Facebook si a dat o gramada de link-uri pline de propaganda antiproiectul ”Rosia Montana” – o parte din aceste conversatii le puteti vedea atasate la finalul articolului. Ce credeti ca s-a intamplat? Ca un facut, ambele cereri, desi bine motivate, au fost respinse de pe scaun.
Judecatoarea Anca Budisan a facut ce-a facut si Vasilica Danilet. Doar ca Danilet si-a sters linkurile dupa izbucnirea protestelor de strada
Redam mai jos capturile facute de pe Facebook, care dovedesc cat de interesata este judecatoarea Anca Budisan ca cetatenii, prin reteaua de socializare, sa isi formeze o parere cat mai antiproiect! Asta ca sa vedeti ce tenebre poate sa aiba acest razboi si cum, in mod nepermis, magistrati chemati sa judece astfel de cauze legate direct de subiectul ”Rosia Montana”, in loc sa se tina departe, se adancesc in militantism desantat antiproiectul Rosia Montana. Subliniem ca si daca ar fi dat lik-uri catre materiale pro-Rosia Montana, tot nepermisa pentru un judecator ar fi fost si aceasta situatie!
Culmea, sefa Contenciosului de la CA Cluj, Anca Budisan are de judecat, ea insasi, o alta cauza aflata pe rolul Tribunalului Cluj, c are are drept obiect suspendarea avizului de mediu la unul dintre PUZ-urile legate de proiect. Este vorba de dosarul 740/117/2012 care are drept obiect suspendarea avizului de mediu la un PUZ acordat pentru RM Gold Corporation! Amintim ca un alt judecator care a comentat frecvent pe Facebook proiectul este si Vasilica Danilet de la CSM, care insa, asa cum Lumeajustitiei.ro a aratat in editiile trecute, si-a sters linkurile de pe Kacebook dupa izbucnirea protestelor de strada declansate de ONG-urile cu care a cochetat si el in trecut pana sa devina un membru integru al CSM.
luju.ro
JOCURI PRIN INSTANTE – ”Alburnus Maior” si alte doua ONG-uri forteaza blocarea proiectului Rosia Montana printr-un dosar deschis la Tribunalul Cluj, de anulare a unui certificat de descarcare de sarcini arheologice dat de DJCPN Alba. Culmea, sotul judecatoarei Monica Trofin, care are de solutionat dosarul, are legaturi cu organisme opozante proiectului Rosia Montana, situatie in care magistratul ar trebui sa se abtina! (Documente)
Dezbaterea publica pe marginea proiectului legat de exploatarea minereului de aur de la Rosia Montana este departe de a se fi incheiat. Putini sunt cei care stiu ca unele ONG-uri (majoritatea sustinute, dupa cum s-a scris in presa, din umbra, de catre miliardarul George Soros) au gasit de multa vreme o metoda prin care sa tina pe loc procedurile demarate de RMGC pentru ca proiectul companiei Gold Corporation sa fie blocat si licenta de exploatare sa nu isi produca efectele. Astfel, o serie de ONG-uri de acest gen sau altele aparute peste noapte acolo unde era nevoie pentru a introduce diverse actiuni la alte instante competente decat cele unde nu au avut castig de cauza cand au atacat cate un act emis in favorarea proiectului Rosia Montana, continua sa tina in sah, prin actiuni in instanta, acest proiect. E si asta o metoda!
Unele dintre aceste procese ies, insa, din comun, din anumite considerente. Spre exemplu, procesul introdus pe contencios, in 20 ianuarie 2012, de catre asociatia ”Alburnus Maior”, al carui presedinte este Eugen David (persoana aflata pe axa legaturilor cu George Soros) careia i s-au alaturat, ca reclamanti impotriva Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniu National Alba, atat Asociatia ”Salvati Bucurestii”, cat si Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM), organism cu sediul la Cluj Napoca. Pesemne era nevoie de implicarea CIDRM, pentru ca actiunea sa fie introdusa la Cluj si nu la Alba, acolo unde Curtea de Apel, in aprilie 2012, a decis ca documentatia de urbanism pentru proiectul Rosia Montana este in vigoare si produce efecte juridice!
In actiunea declansata in instanta, reclamantii au cerut, in dosarul 789/117/2012, suspendarea unui certificat de descarcare de sarcini arheologice pentru masivul Carnic data de Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National Alba, act ce a fost emis, conform documentelor, in urma unui raport realizat de experti francezi coordonati de specialista in arheologie miniera Beatrice Cauuet. Interesanta in acest caz, printre altele, este super-celeritatea aplicata de judecatorul acestei spete, Monica Trofin (foto), despre care se stie ca este sotia unui jurnalist de la TVR in plan local care activeaza si la Centrul pentru Jurnalism Independent, organism opozant proiectului minier Rosia Montana. In aceste conditii, judecatorul Monica Trofin, sotia acestuia, se afla intr-o situatie delicata, de a se abtine, deoarece e greu de crezut ca ar putea judeca impartial. Desigur, certitudinea ca cei doi Trofin sunt sot si sotie este data de declaratia de avere a jurnalistului, dar si a judecatoarei.
Subiectul legat de impartialitatea unui judecator care are de solutionat o cauza in care una dintre parti este RMGC, iar sotul acesteia are legatura, chiar si indirecta, cu partea adversa, e de interes public. De altfel, sotul judecatoarei cauzei sus-mentionate, Constantin Trofin a absolvit in 1997 un curs de trainer TV la Centrul pentru Jurnalism Independent Budapesta organizat de Centrul de Jurnalism Independet New York, iar in 1998 a fost bursier in Professional Media Project – Freedom House -USA. Desigur, nimeni nu pune la indoiala profesionalismul jurnalistului Constantin Trofin si nici valoarea acestor cursuri sau bursa respectiva, dar numele organizatorilor sunt legate indirect de opozitia realizata pe proiectul Rosia Montana. In ce priveste dosarul sus mentionat, un semn de intrebare il ridica si stabilirea unui termen de judecata extrem de rapid, de doar sapte zile diferenta. La termenul din 19.09.2013, avocatul paratei Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National a lipsit din motive bine intemeiate, iar judecatol Monica Trofin a fixat un nou termen pe 20.09.2013, adica dupa sapte zile, pentru studierea actelor depuse de reclamanta la dosar, cat si pentru a fi prezent si avocatul paratei DJCPN Alba. luju.ro
- Acum ati inteles cât de malefic este acest Soros ? După cum se stie Soros este mâna dreaptă a lui Rothschild . Tocmai de aceea voi rămâne cu ochii pe acesti ONG-isti a lui Soros.
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2014/09/11/george-soros-controleaza-si-justitia-romana-cu-ajutorul-ong-istilor-bine-plasati-in-functii-calde/
///////////////////////////
„Marea Resetare” a globaliştilor a eşuat! Este războiul Ucraina – Rusia „planul B”? Editorialul-bombă al unui important analist politic American
Foarte interesant editorialul de pe site-ul alt-market.us, al analistului politic american Brandon Smith. Citez din el:
* Există oameni în mișcarea pentru libertate care atribuie prea multă inteligență elitelor puterii globale, până la punctul în care par să creadă că globaliştii plănuiesc mereu 10 pași înainte. Lucrul amuzant despre planificarea cu 10 pași înainte este că, dacă ceva nu merge bine în pașii 1-9, atunci ajungerea la pasul numărul 10 va fi imposibil și tocmai ai irosit o mulțime de energie într-un plan elaborat care a ajuns nicăieri.
* Globaliștii NU SUNT cei mai deștepți oameni din lume… nici măcar pe aproape. Nici măcar nu sunt atât de eficienţi atunci când planurile lor funcționează efectiv și nu există surprize. Ideile lor eșuează constant.
* Există un singur motiv pentru care globaliştii criminali nu au fost doborâți și acesta este pentru că nimeni nu i-a vizat niciodată în mod direct. De fiecare dată când există o revoltă / revoluţie anti-guvernamentală sau o mișcare de masă pentru schimbare, oamenii vizează „sistemul”; ei dau vina pe sistem pentru toate problemele noastre (sau dau vina pe o mână de marionete politice) și caută să adauge un strat proaspăt de vopsea sau să-i schimbe unele dintre funcțiile de bază, dar oamenii din spatele cortinei ajung întotdeauna înapoi în spatele cortinei. Problema nu este niciodată „sistemul”, ci oamenii care conduc și influențează sistemul, în timp ce se bucură de protecţia cortinei.
* Iată cum globaliştii par să opereze cel mai bine: ei ţintesc cu mai multe săgeţi spre o tablă şi aruncă cât de tare / mult pot. Când un plan se menține, ei bine, globaliștii par a fi geniali, nu-i așa? În realitate, ei doar au aruncat legaţi la ochi. Problema este că, în timp ce globaliștii bâjbâie în întuneric în căutarea unui plan care să funcționeze, pot face multe daune și pot atrage foarte mult atenția.
* Din când în când, devine evident când globaliştii au investit o cantitate imensă de timp și de planificare. Nu există nicio îndoială că pandemia de Covid-19 a fost planul menit să realizeze o centralizare completă înainte ca marea majoritate a oamenilor să știe măcar ce i-a lovit. Emoția și adrenalina pură pe care globaliștii la arătau la începutul pandemiei au fost palpabile. Practic dansau pe străzi, vorbeau despre câte programe socialiste la nivel mondial urmau să aibă loc, ca să nu mai vorbim de câte libertăți individuale erau pe cale să le șteargă.
* Însă, planurile lor nu merg întotdeauna aşa cum îşi doresc. Agenda Covid-19 și, prin extensie, „marea resetare globală” s-a destrămat (cel puţin în SUA) și acest lucru a dus la probleme pentru ei în alte părți ale lumii. Rezistența americană la vaccinarea obligatorie și blocajele au fost „puncte nevralgice”. Chiar dacă globaliștii ar putea implementa tirania medicală în mare parte din restul lumii, cu unele state importante ale lumii blocând agenda globalistă la fiecare pas, acest lucru a creat „zone de rezistență”. Adică, toți oamenii din lume pot vedea în continuare că există un alt mod de a face lucrurile să meargă, care să nu implice vreo urmă de autoritarism.
* Atunci când Curtea Supremă de Justiţie a SUA a blocat mandatele ilegale și neconstituționale de vaccinare ale lui Biden, n-a fost o coincidență faptul că guvernul Marii Britanii a decis să elimine toate restricţiile şi obligativităţile legate de Covid-19. Când libertatea este vizibilă, se răspândește. Este greu pentru guvernele occidentale să explice oamenilor lor de ce ar trebui să fie înrobiți pentru protecţia împotriva virusului Covid-19, când atât de mulți alți oameni din altă parte își trăiesc viața normal în fața aceleiași boli.
* Acest lucru nu înseamnă că unii dintre cei mai mari criminali globalişti nu vor încerca să-și mențină controlul asupra populațiilor lor. S-ar părea că guvernul australian a fost pierdut pentru totdeauna din cauza tiraniei globaliste. Va exista întotdeauna o șansă de revoltă în Australia, tocmai pentru că America este dovada vie că restricţiile şi obligativităţile anti-Covid19 n-ar trebui să existe.
* Deşi există indicii că acest virus a fost o armă biologică concepută de laborator, nu se ştie sigur dacă el a fost lansat în mod deliberat sau accidental. Totuși, globaliștii de la Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) și de la Fundația Bill și Melinda Gates au organizat o „simulare” a unei pandemii globale de coronavirus cu doar 2 luni înainte ca pandemia să se întâmple. Simularea, numită „Event 201”, părea să prezică aproape tot ce s-a întâmplat în cele din urmă cu adevăratul focar de coronavirus care a început în China, iar mass-media globalistă şi Big Tech au deţinut toată puterea pentru ca omenirea să fie manipulată.
* A existat însă o singură problemă: virusul nu a fost atât de mortal pe cât ei speraseră. Event 201 a prezis 65 de milioane de decese inițiale la nivel mondial, iar OMS a prezis o rată a mortalității prin infecție mult mai mare de 3%. Acest lucru nu s-a întâmplat. Globaliștii și mass-media s-au luptat în ultimii 2 ani pentru a convinge publicul că rata deceselor cauzate de Covid-19 este mult mai mare decât în realitate, dar zeci de studii au arătat că rata medie de mortalitate a bolii Covid-19 este de doar 0,27% . Iar cifra aceasta nu poate să mai crească, ci doar să scadă pe măsură ce apar forme din ce în ce mai puţin mortale de Covid-19.
* De ce s-a întâmplat asta? Este imposibil de spus. Poate că virusul a funcționat diferit în laborator, dar apoi s-a schimbat dramatic odată ce a fost eliberat în lume? Poate a fost intervenția divină? Orice motiv ar fi fost, se ştie că globaliștii au investit o cantitate imensă de energie în acest coronavirus și au fost dezamăgiţi de rezultat.
* Deci, ce se întâmplă în continuare? Este logic că vor avea nevoie de o distragere a atenției ca mijloc de a redirecționa impulsul, iar globaliștii vor face ceea ce fac întotdeauna, adică să creeze tensiuni de război. Acest lucru nu înseamnă că războiul pe scară largă este rezultatul dorit, dar războaie regionale limitate sunt întotdeauna pe masă. Nu este o întâmplător faptul că SUA ar putea fi prinsă în acest moment, nu în unul, ci în două conflicte regionale majore: invazia chineză a Taiwanului, precum și în invazia rusă a Ucrainei.
* Pe de altă parte, instabilitatea economică globală, care a crescut exponențial în ultimii doi ani, va ajunge acum la suprafață. Inflația, prețurile gazelor, lanțul de aprovizionare, toate amenințările care planează deja asupra noastră se vor extinde foarte mult.
* Cu aceste posibile conflicte, problema pandemiei poate fi aruncată la marginea drumului, cu puțin zgomot. Globaliștii știu că nu mai pot face nimic acum, dar au nevoie de o modalitate de „a ieși din rahat”, fără a explica numeroasele minciuni pe care le-au vândut în ultimii 2 ani. Iar războiul este o modalitate de a șterge aceste minciuni.
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Reţeta care îţi curăţă plămânii în trei zile…Slabitul cu bautura din castraveti, ghimbir si menta…Farmacia casei… Coada soricelului, regina plantelor medicinale din Romania … Unde folosim menta ? Ceaiuri pentru gripa … Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale şi aromatice… Cultura de anghinarie; Leurda, remediu pentru astenie si memorie; Tratament naturist cu dulceata de papadie; Gheara Diavolului – un puternic remediu natural impotriva durerilor;Catina alba, cea mai profitabila cultura; Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului; Ceai aromatic de cimbru in loc de cafea; Binefacerile patlaginei etc
Reţeta care îţi curăţă plămânii în trei zile
Situatia difera de la persoana la persoana, insa tigarile reprezinta una dintre cauzele principale ale aparitiei cancerului la plamani. Metoda urmatoare este cu siguranta foarte utila in cazul fumatorilor, insa si daca nu esti fumator nu strica sa stii cum sa iti cureti plamanii de toxine.Cu doua zile inainte de a incepe tratamentul, trebuie sa opresti consumul de lactate. In seara de dinaintea primei zile de regim trebuie sa bei un ceai de sunatoare, inainte de culcare.
Ceaiul va ajuta la curatarea toxinelor din intestine. Este foarte important ca pe parcursul procesului de detoxifiere, plamanii sa nu fie incarcati.
Tratament
- Stoarce sucul de la doua lamai si amesteca-l cu 300 de ml de apa. Bea sucul inainte de micul dejun.
- In timpul pranzului trebuie sa bei 300 de ml de suc de grapefruit sau ananas. Aceste sucuri contin antioxidanti naturali, care sunt foarte importanti pentru sanatatea plamanilor.
- Dupa amiaza, in jurul orei 16:00, bea 300 ml de suc proaspat de morcovi. Acesta va contribui la imbunatatirea alcalinitatii din sange.
- Inainte de masa de seara trebuie sa bei 300 de ml de suc bogat in potasiu. Potasiul este un element important in curatarea plamanilor.
Iata reteta pentru sucul bogat in potasiu:
Pune in storcator 300 de grame de pastarnac, 200 de grame de macris, 300 de grame de castraveti. Vei obtine cam 300 de ml de suc.
Pe parcursul celor 3 zile, pe langa consumul de sucuri, ar trebui sa faci miscare si sa dormi suficient. Pentru a obtine rezultate si mai eficiente, fa o baie fierbiente si savureaz-o timp de cel putin 20 de minute.
Regimul poate parea putin dificil, insa rezultatele sunt incredibile , lucru pe care o sa-l observi dupa terminarea „tratamentului”. Iti vei da seama singur de faptul ca plamanii tai s-au curatat!
Slabitul nu mai e o problema de cand am descoperit aceasta bautura din castraveti, ghimbir si menta…
Exista multe produse pentru slabit care tind sa fie nesanatoase si foarte scumpe. Acestea sunt bazate pe substante chimice care au efecte secundare care ne pot afecta sanatatea. Inca nu am reusit sa intelegem de ce oamenii prefera aceste produse pentru slabit si nu folosesc ingrediente naturale.
Este posibil ca numarul mare de bauturi naturale care sunt promovate sa ii faca pe oameni sa isi piarda increderea in ei, dar aceasta bautura ne ajuta sa slabim.
Aceasta bautura pentru slabit este naturala si foarte sanatoasa.
Ingrediente:
- Doi litri de apa
- Un castravete de marime medie;
- Patru lamai;
- Radacina de ghimbir;
- Zece frunze de menta;
- Stevie sau miere;
Mod de prepare
- Decojiti castravetele si taiati-l subtire;
- Taiati felii subtiri de lamai si scoateti toate semintele;
- Stoarceti sucul de lamaie din celelalte 3;
- Adaugati castravetele, lamaia, sucul de lamaie, frunzele de menta si cei doi litri de apa;
- Indulciti cu stevie sau cu miere;
- Amestecaati si lasati sa se raceasca timp de 6 ore;
- Puteti incepe sa consumati aceasta bautura;
Cum sa consumati aceasta bautura pentru a putea slabi?
Aceasta bautura trebuie consumata inainte de culcare. Veti fi surprinsi de cata grasime poate elimina din corpul dumneavostra, ajutandu-va sa slabiti foarte repede.
Castravetele este compus din 96% apa, are un continut caloric aproape de 0 si are puteri duretice. Este ideal pentru detoxifiere, promoveaza mobilitatea intestinala si ne protejeaze stomacul.
Menta ajuta in cazul digestiei si poate combate insomniile, promoveaza relaxarea musculara, combate stresul.
Ghimbirul are proprietati de ardere a grasimilor deoarece accelereaza metabolismul pe langa proprietatiile anti-inflamatoare pe care le are. Este un antioxidant puternic care combate radicalii liberi si este o sursa foarte buna de aminoacizi
Coada-soricelului (Achillea millefolium)este o regina a vindecarii
Pe coada-soricelului (Achillea millefolium), nu se poate sa nu o vezi! Iti iese in drum si iti sare in ochi cu frunzele acelea verzi si fine, lunguiete ca o… coada de soricel, cu florile albe si parfumate, raspandind, mai ales pe caldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui.
Alaturi de papadie, Coada-soricelului este planta medicinala cea mai raspandita de la noi din tara, fiind intalnita din campie si pana in zona montana inalta. Totodata, este si una din plantele cu cea mai indelungata „cariera medicala” de pe teritoriul Romaniei, dovezi arheologice aratand ca ea era folosita in scopuri rituale si terapeutice cu cel putin patru-cinci mii de ani in urma. Denumirea dacica a acestei plante, „chodela”, a fost consemnata in tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) si – asa cum se poate lesne remarca – este destul de apropiata de cea romaneasca din prezent. In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru „oparitura” (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in „poala alba” (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coada-soricelului se lua atunci cand tinerelor femei „nu le veneau randurile” (amenoree), pentru „schimbarea sangelui” (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra „aprinderii de mate” (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra „tranjilor” (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale.
Unde gasim si cum culegem Coada-soricelului
Este o planta care iubeste in mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenta, in rest, fiind foarte rezistenta la lipsa de umiditate, la conditiile de sol si la temperaturi (rezista la cele mai puternice canicule, dar si la gerul iernii). O gasim pe pajisti, prin fanete, pe marginile raurilor si ale paraielor, pe langa drumurile de tara si in locurile virane. Se culege pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand are concentratia maxima de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cutitas sau, mai bine, de o foarfeca de gradina, cu care se taie tulpina inflorita. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina sa nu aiba mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpina neavand decat foarte putine principii active).
In ce ma priveste, prefer sa culeg doar partea de inflorescenta, aproape fara codita, din doua motive: 1. Are efectele terapeutice cele mai puternice. 2. In locul taieturii, planta va lastari mai usor, dand in scurta vreme (3-5 saptamani) si mai multe flori, asigurandu-i astfel perpetuarea.
Perioada culesului incepe in iulie si dureaza pana la sfarsitul lui octombrie. Dupa culegere, planta se intinde la uscat in strat de maxim opt centimetri grosime, intr-un loc lipsit de umiditate, umbrit si bine ventilat. Se poate usca foarte bine si in buchetele, care de asemenea se atarna intr-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de planta proaspata se obtin, dupa uscare, doua – trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-soricelului uscata se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecate si lipsite de umezeala.
Preparate pe baza de Coada-soricelului
Sucul de Coada-soricelului. Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei. Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.
Pulberea de Coada-soricelului Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.
Infuzia combinata de Coada-soricelului Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).
Tinctura de Coada-soricelului Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa.
Cataplasma cu Coada-soricelului O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.
Uleiul de Coada-soricelului In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Tratamente interne cu Coada-soricelului:
Hepatita – un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.
Dischinezie biliara – se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.
Colecistita – uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza.
Dispepsie, indigestie – se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta.
Colita, colita spastica – mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum).
Sensibilitate la infectii – in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru – un litru pe zi, in cure de 30 de zile.
Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) – in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru „a le veni randurile rosii”, adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Adjuvant in hemoragia interna – mai multe studii din anii ’90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru – un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.
Acneea – un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara.
Tratamente externe cu Coada-soricelului
Rani deschise, zgarieturi – se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coada-soricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi. Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei.
Alergie cutanata – se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele.
Arsuri, arsuri cu substante chimice – mai multe studii facute in Romania in anii ’70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare.
Candida vaginala – se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie.
FRUMUSETE
Transpiratia excesiva – studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-soricelului
Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.
Ceaiuri pentru gripa
Gripa este o boala acuta, destul de frecventa in sezonul rece al anului (ploi reci, vanturi, ceata, ninsori, viscole, temperaturi foarte scazute). Are un caracter infecto-contagios, fiind provocata de peste o suta de tulpini de virusuri gripale (din serotipurile A, B, C).
Transmiterea bolii se realizeaza, de la persoane bolnave, prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire, punand in pericol sanatatea celor din jur, mai ales la copii, bolnavi de afectiuni cronice, persoane slabite si in varsta de peste 65 de ani, cu carente vitaminice acute si cu sistemul imunitar scazut.
Dupa o incubatie de cateva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse seaca, iritanta, stranut, febra mare (39-40 grade C), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzatie acuta de frig, dureri de cap, lacrimare, dureri si roseata in gat, raguseala, dureri articulare si musculare, indispozitie, oboseala, somnolenta, stare de astenie asociata cu transpiratie.
Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie sa fie tratata cu mare grija, pentru a evita complicatii agravante: pulmonare (bronsita, laringita, sinuzita, angina, pneumonie severa), neurologice si digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivita, meningita, otita, pericardita, miocardita si chiar decese bruste la copii si batrani, in numai 24-48 ore. Cele mai frecvente epidemii de gripa survin pe neasteptate si sunt declansate in aglomeratii urbane, in colectivitati de muncitori si, mai ales, la copiii din crese, gradinite, scoli si camine.
Sunt recomandate ceaiuri fierbinti din plante medicinale cu proprietati neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive si de protectie fata de contaminarea virotica. Efectele cresc prin combinarea ceaiurilor cu aspirina preparata din scoarta de salcie.
Luate intern, sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei si de soc (cate 1-2 lingurite la o cana de apa), din care se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine, avand actiune sudorifica pentru declansarea transpiratiei.
Consumate separat, sunt eficiente infuziile din: flori de ciubotica-cucului; frunze de coacaz negru si salvie; herba de cimbru, isop, busuioc, unguras, tintaura; fructe de anason.
Sub forma de decoct, prin fierbere 5-10 minute (2 linguri la 250 ml apa, din care se iau 3-4 linguri sau 2-3 cani pe zi prin inghitituri rare), se folosesc: radacini de ciubotica-cucului si brusture; scoarta de salcie pentru combaterea durerilor musculare; herba de ghintura, scai vanat si traista-ciobanului.
Un decoct utilizat mult in medicina casnica se prepara din 3 cepe, care se fierb in 600 ml apa, pana scade continutul la jumatate. Dupa strecurare se adauga trei linguri miere de albine si o lingurita tinctura de gentiana, din care se ia cate o lingura din ora in ora.
Formule de amestecuri cu mare eficienta sunt:
- flori de tei si soc, frunze de menta, herba de nalba mare si fructe de maces;
- flori de tei, frunze de salvie si eucalipt;
- flori de tei, soc si musetel, herba de cimbrisor si sovarv, radacina de cerentel si scortisoara (infuzie indulcita cu miere);
- flori de tei si soc, herba de tintaura si papadie, scoarta de salcie si conuri de hamei;
- flori de tei, soc, musetel, lumanarica, porumbar si cretusca si scoarta de salcie (decoct cu efecte sudorifice in infectiile gripale);
- flori de tei, soc, salcam si trifoi rosu, frunze de coacaz negru si urzica, herba de sovarv si scoarta de salcie (infuzie indulcita cu miere).
Efectele acestor ceaiuri cresc simtitor daca se adauga o lingurita de scortisoara si cuisoare, macinate fin, care au actiune antivirotica.
Recoltarea plantelor medicinale
De prima importanta este calitatea materie prime deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa – actiune farmacodinamica.Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea componentelor plantei care au continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarta, frunze, flori, fructe, seminte).
Al doilea element important legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare. Alegerea lui este conditionata de stadiul de vegetatie al plantelor (inainte de inflorire, in boboc, inflorit etc.) si de anotimp.
Tot in legatura cu continutul in substante active este si momentul din zi si conditiile meteorologice in care se face recoltarea.
In general plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa-amiaza, pana la apusul soarelui.
Al treilea element este „metoda” corecta de recoltare.
Pentru protectia plantelor medicinale perene, in vederea asigurarii perpetuarii speciei, la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli de mare importanta pentru productia anilor viitori:
- Radacinile, rizomii, bulbii si tuberculii (partile subterane ale plantei), se recolteaza primavara timpuriu inainte de formarea mugurilor sau a partilor aeriene ale plantei ori toamna tarziu dupa ofilire.
- Partile aeriene ale plantei se recolteaza de obicei cu putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi.
- Momentul optim de recoltare al plantelor este foarte diferit in functie de specie, altitudine si zona geografica unde creste planta.
- Recoltarea se face manual cu foarfecele sau cu secera, in nici un caz prin smulgere.
- Mugurii florali se recolteaza primavara devreme inainte de desfacerea lor.
- Recoltarea se recomanda sa se faca in parchetele de exploatare forestiera.
- Scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza in special primavara la inceputul vegetatiei, cand se desprinde mai usor. In acest caz se vor lasa suficiente ramuri necojite pentru refacerea arbustului sau arborelui.
- Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare. recoltarea se face manual, nu prin strivire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si pentru a nu se distruge celulele care contin uleiuri volatile.
- Florile se recomanda sa se recolteze pentru unele specii in faza de boboc iar pentru altele la inceputul infloririi sau inainte de ofilire.
- Fructele se recolteaza in faza de parga (maces) cand contin maximum de vitamine, sau cand au ajuns la maturitate (afine, ienupar, porumbe).
- Semintele se recolteaza cu putin inainte de completa lor maturare, apoi se intind in straturi subtiri pentru a se usca.
Dupa recoltare si uscare materiile prime vegetale obtinute vor fi ambalate in pungi de hartie, saculeti de panza sau cutii de carton, in nici un caz in ambalaje din material plastic.
Cultura de musetel
Tehnologia de cultura a musetelului
Planta premergatoare
- foarte bune plante premergatoare sunt leguminoasele;
- bune plante premergatoare sunt cerealele de toamna;
- contraindicate sunt monocultura si prasitoarele;
Lucrarile solului
- aratura se efectueaza in vara pana la 1 VIII;
- adancimea araturii intre 18-20 cm;
- pregatirea patului germinativ se realizeaza cu 1-2 zile inainte de semanat la 2-3 cm cu combinatorul;
Fertilizarea culturilor
- se face in functie de productia planifica: se aplica 40-50 kg Azot s.a. /ha; 40-50 kg Fosfor s.a./ha; 40-50 kg Potasiu s.a./ha.
Samanta si semanatul
- soiurile cultivate sunt Flora si Margaritar;
- samanta cu minim 70% puritatea si 85% germinatia;
- epoca de semanat este inluna august -septembrie;
- densimea plantelor este de 330-350 boabe germinabile /mp;
- 85 seminte la metru liniar, la 1-1,2 cm pe rand
- distanta intre randuri este de 25 cm;
- adancimea de semanat este de 0,5 cm;
- cantitatea de samanta folosita este de 3 – 4 kg/ha.
Intretinerea culturilor
- combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile manuale si 1-2 plivituri; se combaterea chimic cu Afalon 2 kg/ha cand plantele au 6-8 frunze;
- nu s-a semnalat boli care sa cauzeze pagube economice importante;
Recoltarea:
- inflorescentele se recolteaza manual cu ajutorul recoltatorului (numit pieptene), cand majoritatea florilor ligulale s-au desfacut in pozitie orizontala;
- recoltatul se face dupa ora 9 dimineata pe vreme senina si uscata;
Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale şi aromatice:
Partea care se recoltează Perioada recoltării
Organele subterane perioada de repaus din primăvară şi toamnă
Frunzele de la apariţie şi până la înflorirea plantelor
Herba la începutul înfloritului
Florile şi inflorescenţele de la început până în toiul înfloritului
Fructele şi seminţele aproape de maturitatea deplină (la cele care se scutură) sau la maturitate (la cele care nu se scutură)
Recoltarea reprezintă între 30 şi 80% din totalul lucrărilor efectuate la o cultură în cursul perioadei de vegetaţie.
Condiţionarea primară, uscarea, controlul preliminar, ambalarea, precum şi modul de păstrare influenţează puternic calitatea materiei prime vegetale.
Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la umbră, sau pe cale artificială. În timpul uscării produsul se întoarce pentru a evita decolorarea, încingerea şi deprecierea calităţii.
După uscare, produsul se sortează pe calităţi, se ambalează, se etichetează şi se păstrează până la livrare. Florile şi frunzele când sunt uscate foşnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.
Cantitatea de produs la m3 şi durata uscării la umbră a plantelor medicinale şi aromatice
Produsul de uscat Cantitatea (kg/m3) Durata uscării (zile)
Vara Primăvara sau toamna
Flori 0,25-0,50 3-8 8-14
Frunze şi ierburi subţiri 0,50-1,0 3-8 10-14
Frunze şi ierburi groase 0,50-1,0 10-14 12-21
Rădăcini subţiri 1-2 14-21 21-31
Rădăcini groase 1-2 30-35 35-60
Determinarea calităţii se face pe loturi, examinându-se (la probele ridicate) dimensiunea, culoarea, mirosul, corpuri străine, umiditatea şi conţinutul în principii active.
Ambalarea materiei prime vegetale se face diferenţiat, în funcţie de specie şi de organul folosit, utilizându-se saci de pânză sau de polietilenă, lăzi, cutii de tablă etc. De regulă, în saci de pânză se ambalează florile, frunzele, fructele, seminţele şi rădăcinile. Produsele care pot fi presate (rădăcini, rizomi, părţi aeriene, frunze) se tasează cu prese de balotat, apoi se ambalează în pânză de sac.
Organele care conţin principii active mai puţin stabile (uşor degradabile la soare şi la lumină) se ambalează în saci de hârtie. În cutii de tablă (în interior cu strat de protecţie) se ambalează frunzele de degeţel pulverizate, cornul secarei etc.
Etichetele (una vizibilă şi una în ambalaj) conţin numele şi adresa furnizorului, numele produsului (în limbile română şi latină), numărul lotului, masa, termenul de garanţie, numele celui care a efectuat ambalarea şi norma internă care reglementează calitatea.
Păstrarea până la livrare se face în încăperi uscate şi aerisite, ferite de lumina soarelui şi de mirosuri străine. Produsele toxice se păstrează în încăperi separate, indicându-se acest fapt prin marcaje şi inscripţii.
3.2. Condiţii de recoltare a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană
- a) administrative
- Planificarea tehnică: denumirea arealului de recoltare, a speciilor care urmează a fi recoltate, modalităţile de colectare, capacitatea şi condiţiile de transport şi stocare, verificarea personalului implicat în proces.
- Obţinerea aprobării pentru recoltare (respectarea legislaţiei referitoare la conservarea biodiversităţii naturale şi protecţia mediului).
- b) de execuţie
- Modalităţi de recoltare:
- mecanizat (mai puţin frecvent în flora spontană): cu combină, pluguri, dislocatoare, cositori şi tocătoare; este necesar să existe instrucţiuni clare referitoare la curăţarea maşinilor de recoltat, întrucât puritatea speciilor recoltate este foarte importantă.
- manual: seceri, coase, cuţite, cazmale, piepteni speciali.
- Condiţiile de recoltare se referă, pe de o parte, la caracteristicile meteorologice ale perioadei în care se colectează plantele: vreme caldă, fără precipitaţii; la unele specii sunt menţionate momente optime, cum ar fi: pe rouă (petale de trandafir) şi, pe de altă parte, la fenofaza optimă (momentul de vegetaţie în care planta are cel mai bun potenţial productiv şi calitativ).
- Tipuri de organe ce pot fi recoltate:
- Mugurii (gemmae) se recoltează primăvara, odată cu începerea circulaţiei sevei, uneori chiar de la sfârşitul lunii februarie. Se recoltează când sunt complet dezvoltaţi, înainte de deschidere. De exemplu: muguri de brad, de plop, nuc, coacăz etc.
- Scoarţa (cortex) se recoltează primăvara, după începerea circulaţiei sevei, deoarece în această perioadă se desprinde mai uşor. De obicei scoarţa se recoltează de pe ramurile şi tulpinile plantelor de cel puţin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 cm şi apoi longitudinale. De exemplu: cruşin, salcie etc.
- Frunzele (folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat. În general, momentul optim se consideră a fi perioada de dinainte şi pe durata înfloririi plantei. Se urmăreşte recoltarea frunzelor ajunse la maturitate, întregi, neatacate de boli şi dăunători şi în vegetaţie; de exemplu: pătlagină, podbal, păpădie, mentă etc.
- Iarba (herba) se recoltează în special în perioada de înflorire. De la speciile anuale se colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba va fi tăiată deasupra părţii lignificate. De exemplu: sunătoare, sulfină, sovârv, rostopască, coada-şoricelului.
- Florile (flores) se recoltează la un anumit stadiu de îmbobocire, determinat în funcţie de nivelul de principii active acumulat. De exemplu: trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel etc.
- Seminţele (semen) se recoltează la maturitate deplină, moment recunoscut după culoare şi formă. De exemplu: coriandru, castane, măceş, dracilă etc.
- Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii (bulbus) şi tuberculii (tubera) se recoltează toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie, când sunt mai bogate în principii active sau primăvara, înainte de intrarea în vegetaţie. De exemplu: tătăneasă, brusture, cicoare, lemn-dulce etc.
- Condiţiile de calitate se referă la:
- caracterizarea biomorfologică şi botanică a speciilor: aspect, culoare, miros, gust, descriere botanică macro- şi microscopică, puritate (corpuri străine şi impurităţi minerale);
- caracterizarea chimică a produselor include determinarea cantitativă a compuşilor chimici răspunzători pentru efectul terapeutic: glicozizi, alcaloizi, carotenoizi, uleiuri volatile, pigmenţi etc.;
- determinarea nivelului de contaminanţi (pesticide şi metale grele) din plante.
În funcţie de destinaţia plantelor, acestea trebuie transportate în condiţii optime fie la procesator (în acest caz, materia primă este în general uscată), fie pe piaţă, caz în care distribuţia trebuie făcută imediat, pentru a evita degradarea produsului.
Cultura de anghinarie
Anghinaria (Cynara Scolynmis.L.), face parte din Fam. Asteracee. Popular se mai numeste anghina sau angina. Se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
.
Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidare, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitatie asupra secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog si se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mincare.
Creste in toate zonele, mai des intilnita in sudul tarii, la poalele padurilor. Infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie .
TEHNOLOGIA DE CULTURA
Planta premergatoare
- foarte bune plante premergatoare sunt leguminoasele si ceralele;
- bune plante premergatoare sunt prasitoarele;
- contraindicatii nu trebuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.
Lucrarile solului
- aratura se efectueaza in vara pana la 1 IX iar cel de toamna pana la 25 X
- adancimea araturii de vara este intre 22-25 cm, iar adancimea araturii de toamna este intre 28-30 cm;
- pregatirea patului germinativ se realizeaza cu 1-2 zile inainte de semanat la 5-6 cm cu combinatorul;
Fertilizarea culturilor
- se face in functie de productia planifica: se aplica 80-100 kg Azot s.a. /ha; 70-80 kg Fosfor s.a./ha; 50-60 kg Potasiu s.a./ha.
Samanta si semanatul
- soiurile cultivate sunt Celesta si Unirea;
- samanta cu minim 95 % puritatea si 80% germinatia;
- epoca de semanat este primavara catre sfarsitul lunii aprilie;
- densimea plantelor este de 8-10 plante /mp;
- 6-7 plante la metru liniar, la 14-16 cm pe rand;
- distanta intre randuri este de 70 cm;
- adancimea de semanat este de 3 – 5 cm;
- cantitatea de samanta folosita este de 4 – 5 kg/ha.
Intretinerea culturilor
- combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile manuale, 1-2 prasile mecanice si 1-2 plivituri; se combaterea chimic cu Treflan, 4 l/ha, care se aplica inainte de semanat si incorporat imediat la 6-8 cm adancime;
- nu s-a semnalat boli care sa cauzeze pagube economice importante;
- se va administra 4-6 udari cu 600 mc/ha.
Perioada si organul de recoltare:
- Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
- Perioada de recoltare se fac din luna iunie pina-n septembrie, cand frunzele au ajuns la maturitae.
- Recoltara se face de 3-4 ori.
Reteta infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.
Calendar al culegerii plantelor medicinale
Exista un calendar al culegerii plantelor medicinale pe care, în liniile sale principale, il vom parcurge in continuare:
.
- ianuarie : vasc;
- februarie : muguri de mesteacan, coaja de salcie, urechelnita;
- martie : podbal, muguri de plop, frunze de papadie, pochivnic;
- aprilie : frunze de ciubotica-cucului, urzica, fumarita;
- mai: radacini de raculet, flori de iedera, trei frati patati, mierea ursului, nasturel, napraznic, pelin, lingurea, roinita, paducel, limba mielului;
- iunie : cicoare, mac, telina, anghelica, arnica, lemnul Domnului, brusture, cretisor, miruta, musetel, parul Maicii Domnului, vinarita, maces, brancuta, silur, nalba, dumbet, sulfina, soc, galbenele, verbina;
- iulie-august : frunze si varfuri inflorite de busuioc, catusnica, coada soricelului, cimbrisor, coltul lupului, isop, iarba neagra, matasea porumbului, tei, albastrele, flori de musetel, lumanarica, splinuta;
- septembrie si octombrie : pentru majoritatea plantelor medicinale este vremea recoltarii fructelor.
Trebuie avut grija ca recoltarea sa se faca intotdeauna pe timp uscat si însorit. De asemenea, la culegere trebuie evitate zonele din apropierea suprafetelor agricole, care pot fi stropite cu substante chimice sau unde s-au raspandit ingrasaminte; trebuie cautate poieni izolate in mijlocul padurilor, locuri neumblate. Nu se vor culege niciodata plante cu insecte pe ele sau plante aflate în locuri cu ciuperci.
Magnetoterapie
Aparat, multifunctional construit de firma ANGE inca din anii 90, cu un exterior simplu dar foarte eficient. Aparatul a fost testat de subsemnatul, in special la fracturi de oase, unde a dat rezultate fantastice.
.
Functioneaza de la retea, are un consum redus, este eficient la 32 de probleme medicale ce apare in viata unui om.
Pe fatada aparatului sunt urmatoarele:
- Comutator retea;
- Iesire disc radiant nr 2;
- Iesire disc radiantnr 1;
- Comutator selectie modulare timp 2;
- Comutator selectie modulare timp 1;
- Buton START;
- Comutatorul selectie are urmatoarele pozitii 640, 320, 180, 80, 40.
Pentru teratament se foloseste diferite pozitii ai comutatorului, pozitii identice, diferite, respectiv timpii sunt diferiti.
Problemele medicale la care se poate folosi aparatul:
- Gingivita, dureri de dinti, stomatita;
- Nevralgia trigenului, otita;
- Rinite , fracturi nazale;
- Sinuzita, rani frontale;
- Cefaleea, ameteli;
- Dureri de cap;
- Dureri maxilare;
- Acnee, cicatrice;
- Artroza umarului, luxatii;
- Astm, dureri pectorale;
- Artroza cervicala;
- Intepenirea gatului, artroza ale umerilor;
- Fracturi de oase, rupturi musculare;
- Artroza dorsala;
- Artroze lombare, dureri ale coloanei;
- Artroze sacrale;
- Prostate, boli urologice;
- Impotenta sexuala;
- Artrita ale picioarelor, dureri ale tendoanelor, fracturi, intoarse
- Dureri la talpa piciorului;
- Dureri si nevralgii intercostale;
- Dureri musculare;
- Luxatii;
- Maini reci sau calde;
- Dureri menstruale;
- Distrugeri de tesut;
- Entorse;
- Genunchi umflati si durerosi
- Rupturi de muschi;
- Osteoporosa, rupturi de oase.
Din aparatul ce am procurat au fost construit in Arad peste 350 bucati, brevetat in 1990, Exista un aparat si mai performant, cu posibilitati de brevetare, Informatii suplimentare la constructor proiectant D-l Nagy Gheorghe (Tel. 0746-119222) sau la subsemnatul Adalbert Ban – ECO Club Independent Pecica Tel. 0742-997989.
Plantele medicinale in Romania
In Romania sunt 800 de specii medicinale
In Romania se utilizeza in scopuri medicale peste 800 de specii de plante. Unele remedii au fost descoperite de tarani, altele le-au mostenit de la geto-daci, romani, greci, ori le-au preluat de la vecini (indeosebi de la slavi).
Multe leacuri au fost identificate gratie asa-numitei „signatura rerum”, adica a informatiei continuta de fiecare lucru sau fiinta, informatie pe care doar unii oameni pot s-o decodifice.
In subsidiar e vorba si de principiul „similia similibus curantur”, altfel spus afectiunile se tratează cu ceva asemanator lor sau agentului care le-a provocat. Astfel, contra galbinarii sunt folosite, mai ales, plante cu flori galbene, contra hemoragiilor specii cu flori sau fructe rosii, contra bolilor de inima specii cu frunze sau fructe cordiforme, contra umflaturilor plante cu fructe veziculoase ori tulpini cu noduri proeminente etc. Din lista de plante utilizate, in medicina populara romaneasca, cel putin o treime sunt folosite pe baza celor doua principii precizate mai sus.
Farmacia animalelor
Oamenii au observat, inca din Antichitate, ca o serie de animale precum ursul, cainele, pisica, nevastuica, mistretul, cerbul, randunica, acvila, uliul, porumbelul, gaita, mierla, potarnichea, turtureaua, gaina, ciocanitoarea, sarpele, broasca testoasa s.a. consuma, cand sunt bolnave, diverse specii de plante. Din această „farmacie a animalelor” si azi se mai folosesc unele remedii de catre oameni (feriga, rostopasca, papadia s.a.). Acest fapt l-a determinat pe medicul francez F.F. Virey sa afirme, cu doua secole in urma, ca „animalele sunt primii doctori in medicina”.
Intre primele tari europene la numar de specii
Romania se inscrie in primele 6 tari europene in ceea ce priveste numarul de specii de plante şi animale. Sunt 3.630 de plante superioare (ferigi şi plante cu flori) care cresc salbatice, fara sa socotim cele peste 800 de specii hibride. Din cele 3.630 specii aproape o treime nu cresc in vestul Europei.
Un factor important privind plantele medicinale este acela ca Romania este situata pe paralela 45 grade, exact la mijlocul distantei dintre Poli si Ecuator. Consecinta este ca principiile active din plante (atat cele binefacatoare cat si cele daunatoare organismului) se afla, in general in concentratii medii. Eficacitatea plantelor medicinale scade, cel mai adesea, de la Ecuator spre Poli, si, desigur, si toxicitatea lor. Cucuta este in Grecia o planta cu toxicitate mortală iar in Norvegia este specie furajera si chiar consumata de localnici ca salata. O mare calitate apreciata la speciile medicinale din România, mai ales de catre straini, este aceea ca nu sunt afectate de fenomenul poluarii chimice.
In 1900, existau 700 de leacuri babesti
Mii de batrani si batrane de la tara au povestit cu mandrie ca la cei 70, 80 sau 90 de ani ai lor n-au fost si nu vor merge cat vor trai la medic. Exista o alta categorie, in care se inscriu aproximativ 30% dintre români care se tratează curent atat dupa recomandările medicilor cat si cu „leacuri babesti” pe care le-au aflat, prin viu grai, de la rude (adesea bunici si parinti), din reviste sau de la persoane „specializate”. Apogeul fitoterapiei populare romanesti a fost atins in urma cu un secol, cand se apela la aproximativ 700 de specii de plante. Astazi numarul acestora a scazut la jumatate.
Colectie de plante medicinale foarte valoroase
Statiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru Plante Medicinale Si Aromatice Fundulea, are o colectia de peste 100 de specii si soiuri de plante medicinale foarte valoroase, rezultatul a 30 de ani de cercetare.
Statiunea avea, in anii ’80, 120 de angajati si 750 de hectare cultivate cu sute de specii de plante medicinale si aromatice de cultura, din flora spontana sau aduse din toate colturile lumii.
Astazi statiunea a ajuns o ruina prin grija nepretuita a conducerii politice si administrative locale si centrale, asa cum au ajuns toate statiunile de cercetare agricole din tara.
Cei interesati de cultivarea plantelor medicinale, si de procurarea semintelor pot lua legatura cu Conf. ing. dr. Victoria Nita, care lucreaza din 1987 in cadrul statiunii.
Spre exemplu, statiunea are, spre vanzare, samanta de musetel care costa 150 RON/kg + TVA.
Adresa: Statiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru Plante Medicinale Si Aromatice; B-dul 22 Decembrie nr. 1; Fundulea; Calarasi; telefon – 0242 642 190.
Culegerea plantelor din zone nepoluate
Pentru a culege plante, in functie de puterea lor de vindecare, e firesc sa cunoastem zonele unde cresc si care sunt locurile sanatoase de unde le putem recolta. De pildă, plantele care cresc pe campii au nevoie de multa lumina, dar cele care cresc in padurile de la munte nu sunt pretentioase in acesta privinta. Majoritatea plantelor se culeg pe vreme buna, insorita, dar nu in toiul caniculei.
Se aleg intotdeauna zonele curate din punct de vedere ecologic, evitand, categoric, recoltarea de pe marginea soselelor, chiar a drumurilor de tara, a cailor ferate si din parcurile oraselor. Studiile de laborator au dovedit ca infuziile realizate din aceste plante sunt incarcate de metale toxice si ne afecteaza grav sanatatea.
Trebuie sa existe o preocupare riguroasa pentru ambalarea, si pastrarea semintelor tuturor speciilor de plante medicinale, in depozite de profil, in conditii igienice de maxima securitate.
Farmacia casei
Urmatoarele plante nu trebuie sa lipseasca din Farmacia casei. Ele vor fi pastrate in pungi de hartie cu etichete pe care se vor scrie denumirea speciei si afectiunile pentru care este utilizata.
ANASON: tulburari menstruale,crampe stomacale;
ANGELICA: balonari, dureri de stomac, tulburari respiratorii;
ARNICA: lovituri, hematoane, luxatii.
CIMBRISOR: tulburari digestive, anemie;
CIUBOTICA CUCULUI: bronsite, tuse, hipertensiune;
CLOCOCEAN: eczeme, boli de piele;
COACAZE NEGRE: diabet, constipatie;
COADA CALULUI: boli de rinichi, litiaza, infectii;
COADA SORICELULUI: astm; hemoroizi, reumatism;
COZI DE CIRESE: boli de rinichi; prostata;
FAG SALBATIC: scleroza;
FENICUL: tuse, tulburari digestive, paraziti intestinali;
FLORI DE PODBAL: tuse, astm bronsic;
FLORI DE SOC: raceala, constipatie;
FLORI DE TEI: raceli, insomnie, neliniste;
FRUNZE DE FAG SALBATIC: scleroza;
FRUNZE DE NUC: tulburari digestive, paraziti intestinali, anemie;
FRUNZE DE STEJAR: tonic in covalescenta;
GALBENELE: varice, boli de stomac, boli de ficat;
LEVANTICA: boli deinima, neliniste, crampe;
LICHIENI DE PIATRA: raceala, raguseala, diabet;
LUMANARICA: astm, tuse, boli de plamani;
MATASE DE PORUMB: boli de rinichi, litiaza renala;
MENTA: dureri de cap, raceli, crampe la stomac;
MUR, FRUNZE: artrite, regenerarea sangelui;
MUSETEL: dureri de stomac, neliniste;
OBLIGEANA: boli de stomac, febra, liteaza renala;
PADUCEL: hipertensiune, migrene, neliniste;
PAPADIE: hemoroizi, ulcer, boli de ficat;
PATALAGINA: tuse, rani;
PEDICUTA: crampe musculare, dureri reumatice;
PELIN: lipsa poftei de mancare, boli de ficat, comprese si bai pentru infectii locale;
PODBAL: tuse la copii, bronsite, astm;
ROINITA: tahicardie, neliniste, greturi;
ROSTOPASCA: negi, boli de ficat;
ROZMARIN: boli de inima, afectiuni renale;
SALVIE: gripa, tuse, boli ale organelor interne;
SUNATOARE: afectiuni hepatice, dureri de cap, rani;
TRAISTA CIOBANULUI: hemoragii, boli ale organelor interne;
URZICA: rani, anemie;
VINARITA: icter, boli ale aparatului urinar.
Unde folosim menta ?
Respiratie urat mirositoare, ten cu probleme, dureri stomacale si bucatarie monotona? Toate aceste probleme se pot rezolva cu ajutorul unei singure plante: menta! Aflati cum si unde poate fi intrebuintata aceasta planta minune.
Rezolvarea:
Menta este o planta cunoscuta pentru proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta.
Ceaiul de menta este utilizat in medicina naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si decongestionate. Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive cauzate de nervozitatea excesiva si stimuleaza vezica biliara. De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de cap si de git.
Substanta cea mai importanta pe care o contine aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentolul, eficace in cazul ametelilor, durerilor intestinale, de stomac.
Potasiul, calciul si vitamina B determina cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului. Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de concentrare.
Gustul mentei variaza, in functie de tipul de cultura, de la mentolat la acrisor. La bucatarie, este recomandata folosirea frunzelor proaspete.
Poti folosi menta.
La ceaiuri: pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei.
Lasa 2-3 minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica la dulciuri: inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta. Lasa timp de cinci minute la congelator si scoate frunzele.
La omleta: adauga, la sfarsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai placuta.
La salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel si sos de lamaie pentru un gust inedit.
Frunzele de menta se potrivesc la mancaruri cu mazare, morcovi, cartofi, fasole si se adauga la sfarsit.
Daca te-ai hotarat sa aduci menta in bucatarie, iti recomandam un sos de menta indian. Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta taiata marunt, o lingurita de zahar, sare si piper. Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se lasa la frigider cateva minute.
In cosmetica, menta este considerata un aliat impotriva cosurilor iar in igiena orala aduce o prospetime de durata.
Leurda, remediu pentru astenie si memorie
Leurda (Allium ursinum) are, in esenta, proprietati medicinale asemanatoare usturoiului. Ea mai este denumita ”ai de padure” sau ”ceapa vrajitoarelor”. Trebuie mare atentie la recoltarea ei, pentru a nu fi confundanta cu brandusa de toamna (Colchicum autumnale), care este foarte toxica atat in stare verde cat si uscata.
Leurda ajunge pana la 40 de cm inaltime si creste in locuri umbroase si umede din cranguri si paduri. Infloreste cu o floare alba si are un miros puternic de usturoi. Frunzele se recolteaza incepand din luna aprilie si pana in luna mai. Acestea se folosesc in stare proaspata deoarece in stare uscata isi pierd proprietatile curative. Radacinile din sol se recolteaza toamna.
Frunzele au efect de curatire a sangelui, dar si efect benefic in tratamentele hipertensiunii arteriale, arterosclerozei si balonarilor. Esenta extrasa din leurda ajuta la tratarea bronsitelor, asteniei nervoase si mai ales ale scaderii memoriei.
Pentru a beneficia de toate calitatile plantei, se recomanda, ca primavara, sa se faca o cura de patru saptamani cu frunze proaspete care pot fi culese de pe marginea padurilor sau cumparate din piata. In compozitia sa, leurda are vitaminele A si C, sulf, ulei eteric, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru si adenozina (substanta care reduce colesterolul si impiedica formarea trombilor).
Infuzia din flori de salcam inlatura “arsurile” de stomac
Salcamul (Robinia pseudoacacia) este originar din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa si Asia.In Romania, salcamul a fost adus de turci, prin anul 1750, mai intai in sudul tarii, de unde s-a raspandit an toata tara, atat ca arbore spontan, cat si plantat an liziere masive sau, izolat.
Salcamul infloreste in a doua jumatate a lunii mai. Florile raman deschise 8-12 zile, iar secretia nectarului este apreciabila din momentul in care temperatura noptilor depaseste 14°C, mai ales in zone apropiate de o sursa de apa, pentru a contribui la ridicarea umiditatii relative a aerului.
In scopuri medicinale, florile se recolteaza an faza de maxima dezvoltare, numai pe vreme insorita si se usuca la umbra, in straturi subtiri, in incaperi bine aerisite sau in podurile caselor acoperite cu tabla. Prin uscare, se obtine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete.
Continutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinina, acaciina), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil. Florile proaspete contin un ulei eteric complex folosit an parfumerie.
Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcam dau posibilitatea interventiilor in tratarea multor boli, mai ales in afectiunile sistemului nervos si in boli digestive si pulmonare. Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative.
Efectele vindecatoare ale florilor de salcam se exercita la toate persoanele, indiferent de varsta. Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat in diferite stari nevrotice.
Produsele din flori de salcam sunt utilizate in multe afectiuni psihosomatice care apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti: stari conflictuale frecvente, cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat; accese de manie si iritabilitate psihica; crampe musculare de natura nervoasa; epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, degradand pana la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita; reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres; tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungand, in unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele; tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mancare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsa a “hranei sufletesti”.
Din experiente indelungate, s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:
-
inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului, recomandandu-se scurte plimbari prin preajma salcamilor infloriti;
-
aromatizarea camerei bolnavului cu buchete de flori proaspete;
-
consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingura la 200 ml apa clocotita) luata in 3 reprize pe zi, intr-o cura de 3 saptamani, inlocuind total apa de baut;
-
consumul zilnic al unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile in miere de albine, luand cate 3-5 lingurite pe zi;
-
tinctura din 20 g flori uscate care se macereaza in 100 ml de alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori cate 10 picaturi.
Infuzia din flori de salcam inlatura “arsurile” de stomac”. In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcam asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care actioneaza ca hipoacidifianti.
Bune efecte se constata in combaterea “arsurilor” de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, datorate hiperaciditatii. De asemenea, sunt atenuate durerile in ulcerul gastric si duodenal, in gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, in insuficienta hepatica, crampe abdominale si hernie hiatala.
La copii, florile de salcam pot avea efecte benefice in diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie.
Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu incredere, folosind o infuzie din amestec, in parti egale, cu flori de salcam si frunze de dud bogate an carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se pune o lingurita din amestec in 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, in cure de lunga durata.
In cursul zilei, in locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcam (o mana de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, intr-un litru de apa curata de izvor). In bolile aparatului respirator, florile de salcam sant eficiente la combaterea tusei convulsive si astmatice, raceli, viroze, raguseala, infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic. Tratamentul acestor afectiuni se face cu ceai din flori de salcam, care actioneaza asemanator cu supa de pasare, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva dar si cu deosebita eficienta in reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat, ca in cazul bolilor pulmonare nu trebuie neglijat consumul ceaiul de salcam, iar in alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi. Datorita continutului ridicat in flavone si robinozide, infuzia din flori de salcam actioneaza cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a continutului de uree din sange si de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.
Tratament naturist cu dulceata de papadie
Printre numeroasele leacuri de sanatate ale naturii se numara si vindecarile cu dulceata de papadie.
Preparatele sunt facute in casa, din plante sanatoase si proaspete. Mult conteaza si calitatea apei, cea mai buna fiind apa de izvor.
Se ia un kilogram de flori proaspete de papadie se pun in 0,5 litri de apa fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa pe foc mic doua minute. Apoi se lasa vasul acoperit 20 de minute, si se strecoara lichidul prin presarea florilor de papadie. Sucul de papadie rezultat se amesteca cu cu un kilogram de zahar si se fierbe 5 minute. Se adauga 5 lamai de marime mica sau 2 lamai mari taiate marunt, cu coaja cu tot, si se fierbe inca 5 minute. In tot acest timp se amesteca permanent. Se ia de pe foc, se lasa sa stea 30 de minute in vas acoperit, si apoi se adauga 250-300 ml apa curata si se fierbe inca un minut. Dupa care se pun in borcane pentru pastrare.
Dulceata de papadie se ia cu 30 de minute inainte de masa. Copiii pana la 3 ani iau o jumatate de lingurita de doua ori pe zi. Copiii intre 3 si 15 ani iau cate o lingurita de trei ori pe zi iar adultii cate o lingura de trei ori pe zi.
Dulceata de papadie se recomanda pentru tratarea inflamatiilor gatului, bronsite, afectiuni pulmonare, raceli, reumatism, tuberculoza, guta, boli ale aparatului locomotor, iar extern, se aplica si sub forma de comprese, pe articulatiile bolnave.
Sa ne protejam impotriva dioxinelor
Diverse studii au demonstrat ca dioxina, care putin cate putin se acumuleaza in organism, este din ce in ce mai raspandita in mediul inconjurator si in anumite alimente.
In 1997, o agentie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii a anuntat faptul ca dioxinele si furanii sunt considerate carcinogene de clasa I, ceea ce inseamna carcinogen uman recunoscut, iar un studiu din 2002 arata faptul ca dioxinele sunt direct legate de cresterea incidentei cancerului la san.
In afara de cancer, expunerea la dioxine poate determina probleme grave ale sistemului de reproducere si deficite in dezvoltarea fatului. Dioxina este recunoscuta pentru efectele sale negative asupra sistemului imunitar si perturbarea sistemelor hormonale. A fost demonstrata o legatura directa intre expunerea la dioxina si malformatii ale fatului, fertilitate scazuta, reducerea numarului de spermatozoizi, endometrioza, diabet, dificultati de invatare, afectiuni ale plamanului si ale pielii, sindromul oboselii cronice, afectiuni hematologice, perturbari ale sistemului nervos si altele.
Sursa majora de dioxine pentru organism o reprezinta alimentele consumate. Dioxina este solubila in lipide si se acumuleaza in tesutul grasos din organism. Dioxinele sunt prezente in carne, oua si produse lactate. In pestii provenind din zone contaminate, concentratia de dioxina poate fi de 100 000 de ori mai mare decat in mediul inconjurator.
Din momentul in care au aparut discutiile legate de aceasta problema, UE a fixat limite maxime de dioxine pe care diferite alimente comercializate nu le pot depasii. Acestea difera de la aliment la aliment si sunt extreme de mici.
Ne putem proteja evitand acumularea de grasime corporala si substantele care-ti pot afecta organismul, inclusiv si dioxina. Mai mult decat atat, va trebui sa bem apa cu oligominerale (apa plata), ceiuri depurative (papadie) si sucuri (ananas)
Gheara Diavolului – un puternic remediu natural impotriva durerilor
„Gheara Diavolului” este unul din cele mai puternice remedii naturale impotriva durerilor. Cu alte cuvinte, este planta care ia durerea „cu mana”.
Alinarea pe care o aduce Gheara Diavolului(Harpagophytum procumbens) este sesizabila si de binevenita. Fructul sau spinos are o forma aparte, de la care i se trage si numele, este oval si incapsulat intr-o coaja lemnoasa, cu doi spini centrali mari si doua randuri laterale de 12-16 brate acoperite de tepi. Aceste brate si spini sunt mult mai mari, mai lungi decat fructul in sine.
Aceasta este o planta ierboasa care creste pe terenuri nisipoase si foarte aride, la altitudini de 500-1000 de metri, in Africa de Sud, in Namibia si in Madagascar. Are tulpina taratoare, care se infige in pamantul nisipos cu radacini foarte puternice, tuberoase.
Partea cea mai frecvent folosita a plantei este radacina, care se recolteaza la sfarsitul sezonului ploios. Rezultate foarte bune in terapie s-au obtinut insa si administrandu-se planta intreaga, adica frunzele, florile si radacinile.
Gheara Diavolului este folosita in prevenirea unor boli, dintre care amintim:
-
Ateroscleroza – efect de reducere a nivelului colesterolului din sange si de combatere a hipertensiunii, cele doua fiind principalele premise de formare a placilor de aterom pe artere;
-
Migrene – crizele intense de dureri de cap, insotite de greata si de voma;
-
Litiaza biliara;
-
Complicatii hepatice – administrarea acestei plante in cazurile de afectare a ficatului, prin infectarea cu virusul hepatitic B sau C, ori prin ingestia repetata de substante toxice (cum ar fi alcoolul), incetineste procesele de distrugere a celulelor hepatice si de fibrozare a ficatului;
-
Tromboze.
In ceea ce priveste tratarea bolilor, este recomandata pentru:
-
Uz intern: detoxifierea ficatului, a rinichilor, afectiuni ale vezicii biliare, lipsa de apetit, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita, spondiloza, coxartroza, diabet, hipertensiune arteriala, aritmii ventriculare hiperkinetice, migrene, nevralgii, intoxicatia cu nicotina, hipercolesterolemie, nasteri dificile, menopauza – sub forma de decoct, tinctura, infuzie.
-
Uz extern: artrita cu inflamatii si durere, tendenite, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita, spondiloza, coxartroza, entorse – sub forma de cataplasme, comprese cu decoct.
Modul de administrare cel mai frecvent, pe care vi-l pune la dispozitie Bios Natura, il reprezinta capsulele de Gheara Diavolului. Ele sunt alcatuite dintr-un invelis care se dizolva foarte rapid in sucurile gastrice, iar in interiorul sau se afla pulbere sau extract de planta. In terapie, cele mai bune rezultate se obtin cu capsulele cu extract de Gheara Diavolului, bogate in substante cu efecte de vindecare, care sunt si mult mai usor de asimilat decat pulberea.
De obicei, o capsula contine 500 mg de extract de planta. Se administreaza zilnic cate 3-4 capsule, in cure de patru-sase saptamani, cu 30 de minute inainte de a manca, astfel incat principiile active sa fie foarte bine asimilate de catre organism.
Cele mai bune rezultate medicinale sunt obtinute prin administrarea capsulelor cu extract din acesta planta.
Aceste capsule le gasiti la firma Bios Natura, cea care a imbinat elemente naturale pentru a trata afectiunile care pot influenta starea dumneavoastra de sanatate intr-un mod neplacut.
Roinita, cea mai buna planta pentru bolile de inima
Roinita este mentionata de medicii greci si romani, dupa cum dovedesc scrierile lui Theophrast sau Varro care au trait in antichitate. Acestia spuneau ca roinita este cea mai buna planta pentru bolile de inima. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii contemporani, care au facut analize unor persoane cu afectiuni cardiace, inainte si dupa tratamentul cu roinita. Imbunatatirea starii lor a fost evidenta.
Melissa este una dintre nimfele care i-au salvat viata lui Zeus iar cand acesta a devenit stapanul Olimpului, a facut-o regina albinelor. Melissa inseamna albina in limba greaca, iar in limbaj popular, melissa se mai numeste „floarea stupului”, pentru ca mierea din roinita are un parfum aparte si foarte multe proprietati curative.
Melissa contine o cantitate mică de ulei volatil ce miroase asemanator cu lamaia si are efecte extraordinare in cazul dementei severe – dupa cum arata un studiu efectuat pe 70 de oameni cu probleme grave de dementa, pe durata a 4 saptamâni. Frunzele de roinita au efect usor sedativ si de ameliorare a starii de spirit, de aceea pot fi folosite pentru a trata problemele de somn, anxietatea, depresiile si traumele emotionale. Grecii numeau roinita inca de acum 2000 de ani „elixir de viata lunga”, datorita actiunii ei benefice asupra oboselii intelectuale, a insomniei, a nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Are efecte excelente contra insomniei şi a migrenelor. Este un leac natural verificat impotriva asteniei de primavara si impotriva asteniei in general. Preparatele din roinita au efecte remarcabile in reglarea activitatii sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru afectiuni cum ar fi pareza faciala, boala Parkinson (in faze incipiente), Alzheimer.
Se dovedeste eficienta, de asemenea, in disfunctii gastrointestinale – flatulenta, crampe si greata, mai ales cand acestea sunt agravate de stres si tensiune. In colita de fermentatie, roinita este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhiband dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, eliminand spasmele si diminuand inflamatia.
Roinita are si o actiune antivirala. Cercetatorii germani au dovedit ca persoanele carora abia le-a aparut un herpes pe buze s-au vindecat mai repede folosind o crema pe baza de roinita, comparativ cu persoanele care au primit un tratament alopat. Preparate pentru uz extern au fost folosite şi pentru a trata simptomele inflamatorii provocate de virusul hepatic, şi au dat rezultate bune.
Cercetari recente au confirmat faptul ca roinita are si un efect antioxidant, ceea ce inseamna ca mentine tineretea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi in moleculele din sange, responsabile de imbatranirea tesuturilor.
In perioada de tranzitie de la frig la cald, planta va scapa de secretiile nazale sau de gripe. Extern, frunzele calmeaza intepaturile insectelor. Pliniu si Dioscorides considerau ca persoanele care beau vin in care s-au macerat frunze, impreuna cu frunzele aplicate extern, vindeca muscaturile veninoase, chiar si cele de scorpion.
Roinita cu o aroma dulce, asemanatoare celei de lamaie e folosita in ceaiurile aromate de plante, in vinuri sau lichioruri, dar si in unele formule de apa de colonie, cum ar Carmelite. Apa carmelitelor, in care roinita este un ingredient principal, era bauta zilnic de catre imparatul Charles al V-lea.
Pliniu si Dioscorides considerau ca persoanele care beau vin in care s-au macerat frunze, impreuna cu frunzele aplicate extern, vindeca muscaturile veninoase, chiar si cele de scorpion. Paracelsus a numit-o „elixirul vietii”. Astazi, medicii stiu ca uleiul esential vindeca ranile, avand actiune antiseptica.
Ceaiul este indicat in raceli, febre, dureri de cap, afectiunile stomacului, combate balonarile, durerile de cap, insomniile, migrenele, agitatia, durerile de dinti si urechi, tusea, raguseala si afectiunile cailor respiratorii (bronsite, astm), colicile gastrointestinale, colitele cronice, dischinezia biliara, ameteli, reumatism, anxietate, hipertensiune, palpitatii, tahicardie, tulburari de ritm cardiac, astenie nervoasa, debilitate.
Melisa are si o actiune asupra aparatului reproducator al femeii: emenagog, calmant, relaxant, antispastic, buna in menstruatiile dureroase, neregulate si in tratamentul sterilitatii la femei. Se poate folosi si de catre femeile insarcinate, pentru a calma ametelile, durerile de cap, greturile. Infuzia, adaugata in baie, determina declansarea menstruatiei.
Uleiul esential de roinita este un bun tonic cardiac, digestiv, sedativ, antidepresiv, bun in afectiunile isterice si nervoase. Este afrodisiac, in combinatie cu uleiul de santal.
Ceai (infuzie): 2 lingurite cu varf de frunze de roinita la o cana de apa clocotita. Se beau 2-3 cani, zilnic, iar pentru insomnii, se beau 1-2 cani, seara.
Ceai delicios pentru micul dejun: 2 lingurite de frunze de roinita se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa infuzeze 5 – 10 minute, apoi se adauga miere si lamaie.
Perna cu roinita: o fata de perna din pânza de in se umple cu plante si se aplica pe locurile dureroase afectate de reumatism, traumatisme.
Bai cu roinita: se face un extract la rece, din 4-5 pumni de planta la 5 l de apa, care se încalzeste a doua zi, apoi se adauga in cada, diluandu-se cu apa necesara. Are efect relaxant si cicatrizant.
Tinctura: într-o sticla se pun plante (partea aeriana) pana se umple pe trei sferturi, se toarna alcool (de 40 %), apoi se lasa 2 saptamâni la loc însorit. Se iau cate 4-5 picaturi, in apa, ceai sau pe zahar, de 3 ori pe zi.
Cultura de cicoare
Cicoarea (Cichorium intybus), planta cu flori albastre si cu un gust amar, este una dintre cele mai cunoscute plante pentru efectele ei curative.
Desi indicatiile terapeutice ale cicorii sunt numeroase, efectele ei protectoare asupra ficatului si bilei sunt cele mai importante. Specialistii spun ca cicoarea este una dintre cele mai generoase surse de vitamine (A, B, C, E si K), cu un continut bogat in saruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, zinc si magneziu), in ulei volatil, dar si in compusi amari, precum inulina, substanta care scade riscul aparitiei cancerului de colon si ajuta la sanatatea oaselor. In zilele foarte aglomerate sau in perioada examenelor, pentru a face fata eforturilor intelectuale si stresului, fitoterapeutii ne recomanda sa bem „cafeluta de cicoare”. Cafeaua de cicoare este recomandata pentru stimularea poftei de mancare, in tratamentul adjuvant al afectiunilor biliare si hepatice, dar si in combaterea acneii si constipatiei. Radacina de cicoare contine si insulina, fiind o speranta de viata pentru diabetici. Cafeaua de cicoare nu prezintă riscul dependentei, calmeaza durerile abdominale si nu creeaza insomnii. Totodata, acest sortiment de cafea revigoreaza memoria, ajuta in cazul activitatilor intelectuale intense, combatand oboseala. In astfel de situatii, se recomanda un consum zilnic de doua cani. Acest sortiment de cafea se poate prepara in casa prin macinarea radacinii de cicoare prin rasnita de cafea sau se poate procura de la magazinele cu produse naturiste.
Infuzia de cicoare are efecte excelente in combaterea digestiei lenese, a tusei si anemiilor. Consumata zilnic, infuzia este foarte buna si pentru problemele digestive, asociate stresului, cum ar fi scaderea sau cresterea poftei de mancare. Infuzia de cicoare este un filtru care ajuta la eliminarea toxinelor din organism si are beneficii in tratamentul unor boli, precum guta, reumatismul si artrita.
Cicoara pretinde soluri usoare, nisipoase, permeabile si curate de buruieni. Se seamana dupa cereale paioase, care elibereaza terenul devreme si se poate face doua araturi. Nu se va semana dupa trifoiste sau lucerniere.
Merge bine pe terenuri gunoite cu 1-2 ani inainte. Se va asigura 150 kg/ha azot, 60 kg/ha fosfor si 40 kg/ha potasiu. Fiindca este pretentioasa la tasarea solului este necesar ca nivelarea sa se faca in toamna. Cea mai buna lucrare este cu combinatorul la adancimea 2-3 cm.
Semantul se efectueaza cand temperatura solului ajunge la 8-9 grade C, la adancimea de 0,1-1cm. Distanta intre randuri este de 45 cm, iar cantitatea de samnata este de 4-8 kg/ha. Dupa semanat se executa, obligatoriu tavalugitul cu un tavalug neted pentru asigurarea acoperirii semintei.
Se va executa o prasila oarba la 10 zile de la semanat. Raritul se executa cand plantele au ajuns la 3 frunze in doua etape distincte. Dupa rarit se executa doua prasile mecanice.
Recoltarea trebuie sa se faca inaintea aparitiei cavernei sub colet. Recoltarea se face inainte de caderea primelor brume de toamna intrucat sistemul foliar nu rezista la acestea. Pierderile prin deshidratare sunt foarte mari si e necesar ca in 48 de ore gramezile de cicoare sa ajunga la bazele de receptie. Intrucat radacinile se rup foarte usor se va face o aratura pentru a se aduna portiunile rupte.
Macul salbatic ne ajuta in suferintele de insomnie
Macul rosu este o specie care are originea in sud vestul Europei (Bulgaria, Turcia) si care impresioneaza prin florile sale rosii.
Macul creste spontan pe terenuri însorite, prin culturi de cereale, miristi, locuri necultivate, pe marginea drumurilor si a cailor ferate, de la campie pana in zona de munte (altitudinea de 1.700 de metri), formand adevarate covoare rosii.
In terapia medicala se utilizeaza petalele rosii, denumite paparoame. Recoltarea se face dupa deschiderea completa a florilor. Petalele se usuca in strat subtire, la umbra sau semiumbra si se pastreaza la umbra, in vase inchise ermetic.
Macul salbatic ajuta in suferintele de insomnie si nervozitate. Peste o lingurita de flori de mac rosu se adauga 250 ml de apa clocotita, se lasa 10 minute la infuzat, dupa care, se bea indulcit cu miere. Se beau 1-2 ceaiuri caldute in cursul zilei.
In consumul intern, efectele terapeutice sunt legate, in primul rand, de afectiunile aparatului respirator (bronsite, astm bronsic, laringite, tuse, raguseala, raceala, stari gripale). Infuzia se consuma in afectiuni pectorale si in tratamentul insomniilor moderate (inainte de culcare).
In uz extern, infuzia de mac rosu are efecte impotriva ridurilor, prin curatirea tenului in fiecare dimineata si seara. Tot infuzia este eficienta in gargarisme (pentru faringite si angine), spalaturi (in blefarite oculare) si cataplasme calde cu petale oparite (in abcese dentare).
Macul rosu, un adevarat remediu naturist
Macul rosu nu este doar o planta decorativa, ci si un remediu naturist care poate „lupta” cu bronsita, osteoporoza si angina pectorala.
Datorita continutului ridicat de fosfor, care ajuta calciul sa se absoarba mai usor in organism, macul poate combate cu succes osteoporoza. Cercetatorii slovaci au facut un studiu pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de osteoporoza, primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, ulei de mac. A rezultat ca persoanele tratate cu mac scapasera de osteoporoza dupa administrarea unei lingurite cu ulei de mac zilnic, timp de 12 luni, iar femeile din celalalt grup inca mai aveau osteoporoza, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale. In scop profilactic si pentru ameliorarea durerii, macul mai poate fi consumat si sub forma de ceai, de sirop sau de macerat.
Ceaiul se prepara astfel: se usuca petalele, iar la o lingurita rasa cu planta se pun 200 de mililitri de apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute, apoi se filtreaza si se bea o cana pe zi. Ceaiul din petale de mac este revigorant, are actiune eficienta impotriva contractiilor si spasmelor, astfel incat e indicat si in caz de bronsita acuta, gripa, laringita sau angina pectorala. Actioneaza eficient si in calmarea spasmelor abdominale.
Siropul este un remediu excelent pentru raceala si impotriva anxietatii si nervozitatii. Se prepara dintr-un litru de apa clocotita la 100 de grame de petale uscate. Se lasa la macerat sase ore, dupa care se filtreaza, si in lichidul ramas se adauga un kilogram de zahar si se pune la fiert pana se dizolva tot zaharul. Apoi se ia de pe foc, se pune la racit in sticle mici, de culoare inchisa, care se vor tine la loc racoros si se vor lua, la nevoie, pana la zece lingurite cu sirop pe zi adultii si una-trei lingurite copiii, dar nu cei mai mici de 3 ani. Nici femeile insarcinate n-au voie sa apeleze la acest remediu.
Semintele de mac sunt recunoscute pentru puterea lor sedativa, antiinflamatoare si calmanta, asa ca nu le consumati in cantitati mari.
Tratament naturist cu isop pentru purificare
„Purifica-ma cu isop si voi fi curat, spala-ma si voi deveni mai alb ca zapada.” (Psalmii), este un lucru adevarat deoarece aroma proaspata si invioratoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului.
Isopul este frecvent folosita, datorita acestei actiuni ale sale, pentru tratarea unor afectiuni si tulburari psihice extrem de diverse, de la depresiile usoare si pana la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o planta cu efecte vindecatoare in multe boli organice, asa cum vom vedea in continuare.
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere (prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.
Maceratul la rece Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.
Recomandari terapeutice ale maceratului de isop:
-
Astm, bronsita – se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.
-
Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale – se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii, se ia pulberea – cate un sfert de lingurita, inainte de masa.
-
Depresie, astenie, nevroza astenica – se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, in Biblie se mentioneaza rolul de purificator al psihicului pe care il are isopul).
-
Adjuvant in schizofrenie – se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu.
-
Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica – se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie, fiind un imens ajutor in bolile grave.
Precautii si contraindicatii la maceratul de isop. In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.
Ceaiul de Isop este: Sedativ, Spasmodic, Sudorific, Tonic amar, Tonic respirator, Tonic cardiac mediu-slab, Vasodilatator arterial, Vermifug slab, Antiasmatic, Anticataral, Bronhodilatator, Carminativ, Diuretic, Expectorant, Emenagog, Febrifug, Impiedica infiltrarea grasa a ficatului, Reduce fragilitatea vaselor capilare, Reglator al apetitului, Reglator al tensiunii arteriale. Ceaiul de Isop are o actiune remarcabila asupra psihicului, si o gama larga de utilizari in anorexia psihica, isterie, epilepsi . El are efecte extrem de benefice, revigorand bolnavul, redandu-i apetitul si tonusul, ajutandu-l sa se mobilizeze pentru a se vindeca. Ceaiul este recomndat pentru: Hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, fragilitate capilara, isterie, oboseala, oboseala cronica, intoxicatie (inclusiv alcoolica) severa, protejeaza ficatul, herpes, arsuri usoare, mancarimi ale pielii in dermatoze, leucoree cu mancarimi, bronsita acuta si cronica, bronsita catarala, bronsita astmatiforma, amigdalita, astm, dispnee (respiratie ingreunata), febra, gripa, guturai, tuse de diverse etiologii, anorexie, bulimie, balonare, dispepsie, indigestie, boala canceroasa, reduce voma, febra, inapetenta, este tonic.
Administrare: Se toarna intr- o cana apa clocotita peste 1 lingurita de produs. Se acopera 10-15 min apoi se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi la temperatura camerei
Catina alba, cea mai profitabila cultura
Catina (Hippophae rhamnoides) este este un miracol al naturii. Fructele contin multa vitamina C, dar si vitaminele A, B, E, F, P, K, saruri minerale, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, hidrati de carbon si acizi organici, precum si ulei de exceptionala valoare terapeutica.
Toate aceste fac din catina o adevarata farmacie a naturii, contribuind la vindecarea tuturor maladiilor, inclusiv al cancerului prin dublarea efectului medicamentelor folosite. Cel mai valoros insa este uleiul care se obtine din fruct. Din fructele de pe un hectar se poate obtine ulei in valoare de 150.000 de euro. Este indiscutabil cea mai profitabila cultura.
Catina alba este un arbust cu aspect albicios datorita perilor stelati cu care este acoperita intreaga planta, prezentand spini si multe ramificatii. Frunzele sunt dispuse altern, liniare, avand o singura nervura. Ele sunt glabre pe fata superioara si de un verde albicios pe cea inferioara, argintii si acoperite cu solzi ruginii. Florile sunt de culoare galbena-ruginie, mici. Fructele sunt rotunde sau ovuide, de culoare galben-portocalie. Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste in masa pe albia raurilor, in locuri stancoase si abrupte din regiunea deluroasa.
Introdusa recent in cultura ecologica din Romania, catina alba se cultiva in prezent pe mai bine de 100.000 de hectare. Una din cele mai mari plantatii din tara se gaseste in judetul Bacau.
O cultura ecologica de catina presupune pregatirea terenului intocmai ca la orice livada de pomi, fiind interzisa folosirea cu 3-4 ani inainte a ingrasamintelor, ierbicidelor, pesticidelor. Prima productie este intr-al cincilea an de la plantare.
Zonare
- Zona foarte favorabila: Dealurile Munteniei si Moldovei; Valea raului Siret; Valea raului Buzau; Delta Dunarii;
- Zona favorabila: Toate zonele insorite ale tarii cu terenuri insorite si aerisite.
Soiurile apartin subspeciei carpatica: Bogdanesti (extratimpuriu – 8 t/ha); Ciumasi (tardiv – 19 t/ha); Dospinesti (extratimpuriu – 16 t/ha); Delta PR (mijlocie – 9 t/ha); Delta 60 M (tardiv – 15 t/ha); Delta fara spini (tardiv – 13 t/ha); Oniscani (extratimpuriu – 13 t/ha); Sfantu Gheorghe 3 (timpuriu – 13 t/ha); Sfantu Gheorghe 4 (tardiv – 20 t/ha); Serpeni (extratimpuriu – 23 t/ha); Serbanesti (timpuriu -12 t/ha); Vibratina (extratimpuriu – 12 t/ha)
Amplasarea se face pe solurile aerisite si insorite; valorifica solurile slab productive, degradate si chiar saraturate; nu sunt favorbile solurile umbrite
Sisteme de conducere:
- In plantatii intensive – sunt indicate formele aplatizate cu si fara trunchi.
- In plantatiile extensive – sunt indicate formele globuloase.
Infiintarea plantatiei. In perioada de 3 ani de conversie se va planta o leguminoasa perena furajera (trifoi sau lucerna). Apoi se va trasa drumurile principale si se face parcelarea. Terenul se fertilizeaza cu 30 tone ingrasamant organic obtinut intr-o ferma ecologica de animale sicare este livrat pe baza de contact. Si se executa aratura la 25-30 cm.
Producere material saditor: Se inmulteste prin seminte si butasi de la plante mama care au fost cultivate dupa metode ecologice cel putin o generatie. Butasii lemnificati trebuie sa aibe lungimea de 20-22 cm pentru teren neirigat si 16-17 cm pe teren irigat.
Plantarea: epoca de plantarea este ori toamna ori primavara devreme; se asigura o planta mascula la 8 plante femele; se planteaza in gropi de 45/45/40 cm in locuri marcate prin picheti; la plantare se adauga 5-6 kg de gunoi bine fermentat care se amesteca cu o parte din pamantul din groapa.
Taierile de formare si rodire. Imediat dupa plantare se va executa taierea de formare in functie de tipul de coroana; taierile de rodire se executa toamna sau primavara, la cep (de pe jumatate din numarul de ramuri de schelet).
Irigarea. Catina se adapteaza usor atat la conditiile de seceta prelungita cat si la excesul de umiditate.
Tratamentele bolilor si daunatorilor. Pentru protectia plantelor sunt permise produse pe baza de extracte de plante, uleiuri vegetale aromatice si anumite pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru.
Recoltare. Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob a fructelor direct de pe ramura; un muncitor poate recolta intr-o zi intre 5 si 10 kg; culegerea fructelor incepe in luna august si se cotinua pana la primul inghet (inainte de 15 octombrie); la inceputul maturizarii ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C.
Congelarea: Fructele se racesc la o temperatura de 2 grade C, dupa care se gongeleaza la -35 grade C.
Rezultate economice. Suprafetele pot fi mici, dar valorificarea este extraordinar de mare. In primul an de plantatie, cheltuielile pentru un hectar sunt de 1.700-2.000 euro reprezentand pretul butasilor, circa 1.700 bucati/ha. In fiecare an se mai cheltuiesc inca 200-300 euro la hectar pentru a acoperi lucrarile de intretinere.
Durata de viata a unei exploatatii este de pana la 20-25 de ani, cu o perioada de crestere in al 10-lea an, dupa care urmeaza o perioada de descrestere pana la 25 de ani.
Veniturile se obtin din vanzarea fructelor de catina, care sunt net superioare daca sunt transformate in pulbere (foarte ceruta de japonezi), dar mai ales daca din fructe se extrage uleiul, foarte cautat pretutindeni in lume pentru industria alimentara, cosmetica, farmaceutica.
Din al cincilea an, cand plantatia intra pe rod, se obtine o recolta de minim 4-5 tone de fructe la hectar, care se poate vinde cu 3 euro/kg, circa 15000 euro/ha.
Calitatea fructelor este data de concentratia de ulei. Un litru de ulei extras din fructele de catina se vinde cu un pret cuprins intre 150 euro si 500 euro.
In conditii de cultura ecologica, se poate obtine o productie de 20.000 tone de fructe proaspete la hectar.
Productia de ulei la hectar este cuprinsa intre 170 litri si 1200 litri, pretul variind intre 150 si 500 euro pe litru. La un pret mediu rezulta 150.000 de euro. Un profit deosebit, greu de atins cu orice alta cultura. La nivelul tarii sunt inca foarte putini cei care cultiva catina in sistem ecologic.
ARTICOLE SIMILARE IN GAZETA DE AGRICULTURA
Catina Bio – Dano Plant, judetul Arad
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)
Sc Dano Plant Srl comercializeaza: fructe curate de catina alba in stare proaspata si congelata; crengute cu fructe in stare proaspata; butasi de catina in cuburi la varsta de un an. …
Catina alba ne face mai silueti si mai frumosi
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)
p Recent, Dr. Oz a aratat rezultatele unui studiu cu privire la efectul uleiului de catina in mentinerea greutatii corporale indiferent de cat de mult mancam. In…
Soiuri de catina alba
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)
Pentru infiintarea de plantatii de catina alba, recomandam soiurile Moldova, Pitesti 1 si Pitesti 2. Soiul Moldova (Serpeni …
Retete de catina alba
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)
Catina alba este un miracol al naturii. Fructele contin multa vitamina C, dar si vitaminele A, B, E, F, P, K, saruri minerale, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, hidrati de carbon si acizi …
Coriandrul – cultura si tratamente naturiste
Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie erbacee anuala din familia umbelifere, cu flori albe sau roz si fructe bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment, pretuit mult in bucatarie, pentru aroma rafinata.
La noi, coriandrul creste doar cultivat. Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.
Semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea anxietatii si a insomniei. Impotriva acestor tulburari psiho-emotionale exista un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.
S-a constatat faptul ca exista alimente si condimente care au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer. Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda, valorile parametrilor tumorali. Se recomanda administrarea zilnica a patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de lunga durata – minim 3 luni. Acest tratament este recomandat si la alte tipuri de cancer (cancer la colon, la san).
Un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.
Pentru colici abdominale la adulti – se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.
Frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand expunerea la factorii alergeni este mai intensa.
Cultura Coriandrului.
Plantele premergatoare cele mai bune pentru cultura de coriandru sunt leguminoasele si cerealele. Se efectueaza o aratura de vara la 25 cm sau una de toamna la 28 cm. Pregatirea patului germinativ se face cu 1-2 zile inainte de semanat la adancimea de 5-6 cm.
Se seamana 350-400 de seminte la mp. (aproximativ 100 de seminte la metru liniar). Aceasta densitate corespunde unei cantitati de samanta de 16-18 kg/ha. Epoca de semanat este primavara devreme. Adancimea de semanat este de 4-5 cm iar distanta intre randuri de 25 cm. Samanta se trateaza cu un insectofungicid.
Se aplica in general doze de ingrasaminte chimice de: 60-70 kg/ azot s.a (substanta activa), 40-50 kg/ha fosfor s.a., si 30-35 kg/ha potasiu s.a..
Se poate aplica pe vegetatie, erbicide atunci cand buruienile sunt in faza de 2-3 frunze adevarate. Tot pe vegetatie se vor face tratamente contra viespei coriandrului, un daunator foarte periculos.
Recoltarea se face mecanizat, cu combina de cereale, fara pierderi si in conditii optime.
Efectele ceaiului de ghimbir
Ghimbirul este o planta erbacee aromata cu numeroase proprietati terapeutice, dar mai ales un ajutor de nadejde in combaterea afectinilor respiratorii.
Ghimbirul este folosit datorita actiunilor sale stimulente, tonice si energizante. Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism.
Ghimbirul este recomandat ca adjuvant in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare, frigiditate.
Prin stimularea pancreasului, ghimbirul creste producţia de enzime digestive, care au rolul de a imbunatati digestia şi de a inhiba efectele secundare legate de proasta absorţie a alimentelor. De asemenea, ghimbirul reduce inflamaţiile intestinale, combate constipaţia, diareea şi previne depozitarea colesterolului rau in ficat.
In 2006, cercetatorii de la Universitatea din Michigan au aflat ca ghimbirul poate distruge celulele canceroase ovariene iar in studiul publicat in 2008 in Saudi Medical Journal, este indicat pentru sanatatea inimii. In acest studiu, se arata ca pacientii cu nivel ridicat de colesterol, au redus semnificativ nivelul de colesterol in doar 45 de zile.
Ghimbirul contine ulei volatil (predominen tzingiberol) si compusi fenolici (gingeroli). Are efect antiemetic si antivertiginos, inhiband zona chemoreceptoare declansatoare a vomei si centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv este coleretic si colecistochinetic, favorizand secretia bilei si motilitatea vezicii biliare.
Ghimbirul este calmant in durerile abdominale, ajuta digestia, elimina gazele, da pofta de mancare, neutralizeaza toxinele. Este revigorant, vasodilatator, are efect de linistire si creeaza echilibrare. Stimuleaza atractia fizica si memoria. La nivelul aparatului genital are actiune benefica asupra fertilitatii, creste volumul spermei si amelioreaza mobilitatea spermatozoizilor.
Ceaiul de ghimbir te ajuta la prevenirea reumatismului si la o buna circulatie a sangelui. Recunoscut de asiatici inca din secolul I ca o planta medicinala cu efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive, ghimbirul este studiat acum in vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperita, radacina de ghimbir era folosita ca un agent antiinflamator si împotriva senzatiei de voma. Specialistii precizează ca mii de ani ghimbirul a fost administrat, in special, bolnavilor cu artrita reumatoida. Actiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit eficient si in tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. De aceea este studiat si pentru proprietatile sale anticancerigene….
2 lingurite de ghimbir proaspat tocat la 1 cana de apa fierbinte se recomanda. Pentru efecte vizibile se recomanda consumul a 2-3 cesti de ceai pe zi. Cele doua lingurite de ghimbir proaspat se poate amesteca cu doua lingurite de miere inainte de a se turna apa fierbinte, si de a se lasa cateva minute la infuzat.
Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit in absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe si feluri principale, pana la deserturi si bauturi.
Daca ghimbirul proaspat este fiert, iuteala sa creste, iar aroma scade. Thailandezii folosesc ghimbir dat prin razatoare, alaturi de alte condimente, la prepararea pastele de curry. Indonezienii utilizeaza frecvent paste condimentate pe baza de ghimbir proaspat si ardei iuti proaspeti, cu care marineaza carnea inainte de a o gati.
Ghimbirul prajit are un gust diferit, iuteala sa domolindu-se. Merge foarte bine prajit alaturi de usturoi, sau ceapa. Indienii folosesc adesea aceasta tehnica pentru a obtine sosuri delicioase cu care asezoneaza mancarurile de legume si carne.
In bucataria chineza ghimbirul este folosit atat prajit cat si fiert. Mancarea care fierbe inabusit mai mult timp este aromata cu feliute de ghimbir, care isi elibereaza aroma destul de repede. Tehnica chinezeasca stir-fry (chao), care inseamna gatirea pe foc iute, rapida a mancarii, cu amestecare continua, cere adesea ghimbir maruntit sau dat prin razatoare.
Ghimbirul ocupa un loc important in bucataria japoneza, unde este folosit in cantitati mici. De exemplu, carnea de pui este aromata prin stropire cu sucul obtinut prin stoarcerea ghimbirului proaspat. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri si este adesea servit alaturi de sushi.
”Ginger ale” este o bautura foarte populara in SUA. Nu este o bere fermentata, ci doar zahar, extract de plante si apa gazoasa. Oricum, in Evul Mediu ghimbirul a fost folosit si la aromatizarea berii adevarate.
Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului
Mararul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit in Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii.
Frunzele uscate de marar se folosesc atat la aromatizarea salatelor, fripturilor si sosurilor cat si a lichiorurilor si dulceturilor.
Bogat in potasiu, sodiu si sulf, mararul este un foarte bun diuretic.Pe vremuri, el a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie. Sub forma de infuzie mararul stimuleaza sistemul digestiv, semintele opresc sughitul, durerile de cap tusea, stimuleaza lactatia, ajuta la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor si are actiune de antiseptic intestinal. Folosit in ingrijirea dentitiei, curata in profunzime dintii si gingiile.
Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului:
-
Mararul este folosit cu succes in regimurile pentru slabit, deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice.
-
Patru linguri de suc proaspat de marar luate zilnic timp de doua saptamani previne si combate calculii, cistitele si infectiile renale.
-
Mararul actioneaza foarte eficient stimuland toate functiile intestinale si are un puternic efect antispastic. Calmeaza durerile abdominale, limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.
-
Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate depresia si readuce bucuria de a trai.
-
Semintele de marar au cea mai mare concentratie de calciu dint tot regnul vegetal. O lingurita cu seminte contine mai mult calciu decat o cana cu lapte. Calciul este necesar in special pentru prevenirea osteoporozei.
-
Frunzele de marar si semintele contin mici cantitati de estrogen – hormonul feminin responsabil de cresterea naturala a sanilor si de intretinerea supletii pielii.
-
Mesteca frunze si seminte de marar daca vrei o respiratie proaspata. In plus, semintele au capacitatea de a calma durerile usoare de dinti.
Mararul este o planta anuala, care are nevoie de aceiasi factori de vegetatie ca si morcovii sau patrunjelul.
Semantul pentru frunze se face in luna martie, in benzi de 65 cm – 12 cm x 6 cm. Insamantarea se realizeaza mecanic cu norme de 5-6 kg/ha.
Rarirea plantelor se executa la distanta de 3-5 cm pe rand iar plivitul si prasilele sunt putinele lucrari care se aplica pentru intretinerea culturii.
Recoltarea frunzelor verzi are loc in luna mai, iar a lastarilor dupa inflorit in luna iunie. Semintele se recolteaza mai tarziu dupa ce plantele se aduna in snopi si se leaga pentru uscat in locuri umbrite si ferite de ploaie.
Ceai aromatic de cimbru in loc de cafea
In locul consumului de cafea, se va lua dimineata cate o ceasca de ceai de cimbru si va veti simti reconfortati toata ziua. Tusea nervoasa de dimineata va disparea si stomacul este linistit.
Extractul din frunze si flori uscate de cimbru (Thymus vulgaris) e folosit cu succes in combaterea acceselor severe de tuse si in tratarea afectiunilor aparatului respirator. Este foarte eficient in calmarea tusei convulsive prin efectele antiiflamatoare si calmante ale aparatului respirator.
Substantele continute de cimbru stimuleaza expectoratia, calmeaza mucoasele iritate si fluidifica secretiile. Timolul principala substanta activa a cimbrului – are un puternic efect antimicrobian. Inhiba aderarea si dezvoltarea bacteriilor la mucoasele tractului respirator. Impreuna cu medicatia clasica, cimbrul amelioreaza simptomele racelilor, bronsitelor, traheitelor si ale tusei convulsive. Grabeste procesul de vindecare.
Pe langa proprietatile sale antiseptice si antitusive, cimbrul mai exercita urmatoarele efecte: este diuretic; stimuleaza secretia de bila a ficatului; favorizeaza evacuarea bilei in duoden; si combate dezvoltarea viermilor intestinali.
Ceaiul de cimbru se prepara dintr-o lingurita de planta uscata adaugata la 250 mL apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute. Se strecoara si se bea cu cu inghitituri mici.
Plantele medicinale si aromatice in asolamentul de camp
Plantele medicinale de regula sunt incluse in asolamentele mixte. Aceste pot acupa sole anuale (macul, mustarul, coriandrul, galbenele), sole saritoare bienale (menta, fenicul, salvia) sau sole saritoare perene (levantica, rozmarinul, etc.)
Exemplu de rotatie dintr-un asolament mixt: de camp – plante medicinale.
-
Soia + mazare
-
menta + salvie + fenicul
-
menta + salvie + fenicul
-
grau de toamna
-
porumb + floarea soarelui
-
mac + mustar
-
porumb pentru boabe
-
sola saritoare cu rozmarin + levantica
Coaja de salcie
Coaja de salcie (Salix alba L., Salix fragilis L.), se recolteaza in luna februarie de pe ramuri de trei de minim trei ani.
Aceasta coaja are deosebite proprietati antifebrile, sudorifice (favorizeaza transpiratia si, implicit, eliminarea toxinelor) antinevralgice si tonice.
De aceea, este recomnadata in viroze, in gripe in special, avand si o actiune benefica in afectiunile plaminilor si in bronsite.
Decoctia se face din 50 de grame de coaja uscata si pisata, fiarta intr-un litru de apa; se beau patru cesti pe zi, dintre care una seara, inainte de culcare.
Un efect secundar ce poate aparea dupa cateva zile este constipatia.
Coaja poate fi macerata in vin alb (50 de grame la litru); se lasa 10 zile la loc rece si racoros. Se bea cate un pahar inainte de mese.
Lemnul dulce „Liquirizia di Calabria”
Lemnul dulce sau raculet (Glycyrrhiza glabra) este o planta erbacee, perena, comuna in sudul Europei si in Orient, ale carei radacini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizata pentru aromatizarea dulciurilor si a bauturilor.
Denumirea de origine protejata (DOP) „Liquirizia di Calabria” este rezervata exclusiv lemnului-dulce proaspat sau uscat si extrasului de lemn-dulce care trebuie sa provina din culturi si plante spontane de Glychirrhiza glabra (Fam. Leguminoase), „varietatea tipica” denumita „Cordara” in Calabria.
In momentul punerii in vanzare, DOP „Liquirizia di Calabria” prezinta urmatoarele caracteristici:
-
Radacina proaspata: culoare galben-pai; gust dulce, aromat, intens si persistent; umiditate intre 48 si 52 %; continutul de glicirizina cuprins între 0,60 % și 1,40 %.
-
Radacina uscata: culoare de la galben-pai la galben-ocru; gust dulce, de fructe si usor astringent; umiditate intre 6 % și 12 %; continutul de glicirizina cuprins intre 1,2 % și 2,4 %.
Zona de productie a „Liquirizia di Calabria” cuprinde teritoriile vaii Crati care se intind pe cele doua maluri ale fluviului care curge de la sud la nord, traverseaza campia Sibaris si se varsa in partea de nord-est a Marii Ionice. Plantele de lemn-dulce cresc spontan sau sunt cultivate de-a lungul litoralului si se raspandesc din campii in zonele colinare din interior. Clima, mediteraneeana prin excelenta, cu veri lungi, calde si uscate si ierni blande, favorizeaza raspandirea omogena a Glychyrrhiza glabra varianta tipica (denumita „Cordara”) in toata zona respectiva.
Acest tip special de lemn-dulce este un semn distinctiv al regiunii Calabria, fapt bine cunoscut incadin secolul XVII, asa cum rezulta din numeroase documente, printre se numara: faimosul „Tratat de terapeutica si farmacologie” vol. I (1903), in care se arata ca: „Specia din care provine este Glycyrrhiza Glabra (Leguminose Papillonacee), din sud-vestul Europei. In unele cazuri, radacina este cunoscuta sub numele de Liquirizia di Calabria, pentru a marca diferenta fata de lemnul-dulce din Rusia, mai deschis la culoare, care se obtine din Glycyrrhiza Glandulifera sau Echinata, care creste în sud-estul Europei.”
Alte documente: Producatorii de lemn-dulce („i concari”) sunt mentionati de Vincenzo Padula (1864) in documentul SVIMEZ Plante medicinale in Calabria: baze si perspective in 1951; smoala si lemnul- dulce in zonele rurale din provincia Consenza in secolul XVIII: forme de industrie si mana de lucru, de Augusto Placanica (1980), fabricile de lemn-dulce („conci”) si productia de suc de lemn-dulce in Calabria, de Gennaro Matacena (1986) in industria dulciurilor. Fabricile de lemn-dulce si lemnul- dulce din regiunea Cosenza in secolele XVIII-XX, de Vittorio Marzi si altii (1991) si multe alte texte publicate in perioada 1700-2000.
Binefacerile patlaginei
Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale exista una care se bucura de un renume remarcabil. Aceasta este patlagina, regele drumurilor care a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii.
Patlagina se foloseste in primul rind impotriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara.
Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor medicinale, scria: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea indicata pentru acei oameni care au sange putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”.
Persoane suferinde de astm pulmonar si bronsic, li se prescrie patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale.
Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonar si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa 1 minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.
Saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau cateva grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina.
Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii – cate 1 inghititura).
Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap cu o unealta; acesta a luat frunze proaspete de patlagina, le-a farimitat si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului.
Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscata de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.”
Funzele proaspete, frecate intre ambele maini, mestecate cu ceva sare si aplicate la gat vindeca de gusa.
Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat. O tumoare, fie ea chiar maligana, trece, daca este tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande.
Mod de folosire:
Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa – se opareste, se lasa putin in repaos.
Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa.
Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci care se aplica local.
Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.
Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai incape nimic in borcan. Se lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.
Cura de papadie de doua saptamani
Nu ai pofta de mancare? In acest caz, Cristina Balanescu, medic primar medicina generala la Centrul Medical Clar Med, te sfatuieste sa urmezi o cura cu papadie.
Cura dureaza 14 zile, timp in care papadia poate fi folosita sub forma de salata din frunzele verzi, dar si sub forma de infuzie sau macerat din frunze uscate. Totodata, aceasta este indicata si celor care doresc imbunatatirea digestiei, dar si in cazul gastritelor hiperacide, gutei, reumatismului, aterosclerozei.
Si pentru ca mareste secretia biliara si normalizeaza circulatia sangelui, specialistul nostru o recomanda in boli ale ficatului.
Aliat in curele de slabire
Pentru cei care au probleme cu kilogramele in plus, medicul Cristina Balanescu recomanda ceaiul de papadie. Tot papadia va poate ajuta sa eliminati toxinele, pentru ca are efect diuretic.
Salata energizanta din frunze de papadie
Frunzele verzi ale papadiei contin vitaminele A, B2, C şi D, dar si numeroase minerale. Asadar, continutul le recomanda in curele de primavara.
Puteti beneficia de efectul energizant al frunzelor de papadie consumandu-le sub forma de salata. Mod de preparare: se spala bine, se adauga sare, ulei si otet dupa gust.
Alte beneficii ale papadiei: trateaza eczeme, boli de piele, adjuvant in tratarea gutei, amelioreaza simptomele reumatismului, aterosclerozei, varicelor.
PONT
In salatele de sezon puteti adauga papadie. Specialistul nostru precizeaza ca astfel puteti tine sub control glicemia. Efectul este garantat de fibrele alimentare din compozitia papadiei.
CONTRAINDICATII
Papadia este contraindicata persoanelor care au probleme cu retentia de apa. Ele trebuie sa consulte un medic inainte de a utiliza aceasta planta ca remediu naturist.
Curatati-va rinichii cu mai putin de un leu
Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru. Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta?
Este foarte simplu.
Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.
Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.
Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider.
Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.
De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum.
Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!
Musetelul „ALFÖLDI KAMILLAVIRÁGZAT”
Produsul „Alföldi kamillavirágzat” DOP, Ungaria, este musetelul salbatic (Matricaria chamomilla L.) cules manual din zonele de campie, din care florile sunt uscate si sortate.
Chamomillae anthodium – planta cunoscuta si sub denumirea populara „romanita” – in stare uscata figureaza ca medicament oficial in Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, precum si în Farmacopeea Europeana, si constituie materia prima a ceaiului din flori de musetel distribuit la cutie si la plic.
„Alföldi kamillavirágzat” este un produs cu parfum puternic, fructat si placut, cu un gust usor amar, care la prelucrare ramane compact, putin friabil, si isi mentine uleiul esential mai bine decat extractul din flori de musetel cultivat.
Uleiul esential al produsului „Alföldi kamillavirágzat” contine α-bisabolol, substanta activa cu efecte antiinflamatoare si anti-ulcer, intr-un procent de cel putin 20 %, respectiv multipli, din cantitatea existenta de musetel cultivat.
Aria geografică:
Aria unde se culege și se prelucrează produsul „Alföldi kamillavirágzat” sălbatic cuprinde zonele administrative ale anumitor localități din județele Szabolcs-Szatmár-Bereg, Borsod-Abaúj-Zemplén, Heves, Jász-Nagykun-Szolnok, Hajdú-Bihar, Békés, Csongrád, Bács-Kiskun și Pest. Denumirile localităților din aceste județe sunt menționate cu exactitate în caietul de sarcini al produsului. În cazul produselor provenite din musetelul cules în interiorul zonelor administrative din localitățile enumerate, se poate folosi indicația „Alföldi kamillavirágzat”.
Dovada originii:
Dovada originii produsului „Alföldi kamillavirágzat” este certificata pe de o parte prin examinare organoleptica si instrumentala, si pe de alta parte printr-un sistem de trasabilitate. Intregul proces de productie al „Alföldi kamillavirágzat” respecta o ordine de fabricatie si control bine determinata, procesul desfasurandu-se in cadrul unui sistem de asigurare a calitatii care se extinde si la verificarea originii documentate a locului culegerii, astfel incat traseul produsului poate fi identificat si verificat de la etapa de culegere pana la livrarea produsului finit.
Conditiile privind calitatea procesului de culegere sunt cuprinse in „Normele de colectare” referitoare la dispozitiile calitative intocmite de acest grup cu privire la plantele medicinale, materii prime crescute in salbaticie: In perioada scurta de culegere a florilor de musetel, care dureaza numai cateva saptamani, campurile de musetel sunt pline de culegatori individuali care culeg aceste flori. In aceste zone sunt amplasate puncte de colectare, unde culegatorii predau plantele proaspat-culese. Produsul de calitate corespunzatoare este transportat in vrac, in termen de 4-8 ore, de la punctele de colectare catre centrele de prelucrare. Certificatul de insotire al transportului este avizul de insotire a marfii si declaratia prin care furnizorul mentioneaza denumirea ariei de provenienta a materiei prime predate.
La receptia cantitativa si calitativa a materiei prime brute, predate de culegatori individuali in cantitati mai mici, se emit bonuri de achizitie, pe care se mentioneaza denumirea locului de culegere a marfii, care se certifica prin semnatura culegatorului. Daca materia prima ajunge la centrul de prelucrare in stare uscata, se solicita in toate cazurile un certificat cu privire la originea si locul culegerii.
In timpul procesului de uscare, in jurnalul de uscare se mentioneaza cantitatea culeasa si locul culegerii, respectiv dupa culegator si punctul de colectare, in vederea asigurarii trasabilitatii produsului. In toate cazurile, se intocmeste un raport de fabricatie cu privire la uscare.
In cazul produsului ambalat in cutii de 10 kg, se ia o mostra reprezentativqa pentru calitatea intregii cutii, conform procedurii oficiale de colectare de mostre. In masura in care produsul corespunde specificatiilor din Farmacopeea Europeana, respectiv din Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, si se determina continutul de α-bisabolol prevazut in caietul de sarcini al produsului, cu privire la componentele uleiului esential, cutia de carton primeste eticheta „verde”, iar produsul, prin mentionarea cantitatii si a numarului documentului de calitate, primeste certificatul de calitate. Numarul certificatului de calitate este codul de identificare individual al produsului „Alföldi kamillavirágzat” si se refera exclusiv la marfa examinata. Daca produsul nu corespunde specificatiilor, acesta nu poate fi pus in circulatie sub denumirea „Alföldi kamillavirágzat”.
In cadrul procesului de filtrare si ambalare in plicuri, se intocmeste un jurnal de filtrare si ambalare cu privire la fiecare operatiune (faza) de prelucrare. Pe langa cantitatile utilizate si masurate, se mentioneaza numarul autorizatiei de comercializare. Numarul autorizatiei si codul de fabricatie din jurnalul de filtrare si ambalare in plicuri sunt mentionate pe ambalajul final al produsului finit. In baza acestor date, se poate cauta ziua fabricarii, numarul de identificare al pachetului folosit, cantitatea și originea produsului.
Metoda de obtinere:
(a)Culegere, transport
Florile se culeg in lunile mai si iunie, dar de multe ori chiar de la sfarsitul lunii aprilie. Culegerea musetelului salbatic se face cu ajutorul unui recoltator special numit pieptene, care poate fi din lemn, din metal sau din tinichea. Florile se culeg cu ajutorul dintilor pieptenelui, dupa care se varsa intr-un sac. Florile culese la rece si incarcate in saci rezista maxim patru ore fara alterarea calitatii. Florile culese in cantitati mai mari se intind in straturi cu o grosime de 15-20 cm si se pun in saci imediat inaintea transportului, cu ajutorul unor lopeti din lemn. Florile de musetel sunt destul de fragile, deci trebuie evitata compactarea sau manipularea lor nejustificata.
(b)Uscarea
Florile de musetel pot fi uscate pe cale naturala sau artificiala. Modalitatea traditionala de uscare a florilor de musetel este uscarea naturala in podul cladirii. Florile curatate sunt intinse intr-un strat cu o grosime de un deget in podul cladirii. In spatiile bine aerisite si ventilate, florile se usuca in 5-6 zile. In cazul uscarii artificiale a florilor de musetel, materia prima bruta se intinde pe o suprafata curata intr-un strat o grosime de 15-20 cm, dupa care se pune in cosuri sau alte recipiente de transport si se varsa pe banda transportoare a uscatorului. Uscarea poate fi facuta pe uscator artificial, pe banca de uscare materiale (BUM) sau in asa-numitul sistem de uscare în tunel.
(c)Indepartarea coditelor, sortarea manuala.
Musetelul uscat pus in masina de uscare este prelucrat cu ajutorul unui sistem de site, care îndepărtează petalele căzute, pulberile, mugurii și corpurile străine rămase. Pe fundul și la capătul sitelor sunt montate lame oscilante, respectiv cilindrul de capuire, care efectueaza scoaterea coditelor florilor. Dupa aceasta, marfa ajunge pe banda de sortare, unde este supusa unei sortari manuale, dupa care va fi ambalata in cutii de carton de 10 kg in vederea depozitarii.
(d)Ambalarea
Produsul „Alföldi kamillavirágzat” este comercializat în conformitate cu dispozițiile privind siguranța și protecția consumatorului in:
- pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare macinata greutate neta de 1,2 g;
- pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare naturala greutate neta de 2 g;
- flori ambalate in pungi, greutate neta 50 g;
- in vrac, in cutii de carton de 10 kg.
Legatura:
Din punct de vedere istoric
Dr. Simonffy Ferenc face trimitere la legatura intre partea de sud a Campiei Maghiare si floarea de musetel: date din prezentul si trecutul localitatii Székkutas – in opera intitulata „Történelmi megemlékezés a volt vásárhelyi «Nagypusztáról»” , scriind ca „musetelul, in limbaj popular romanita, creste pe pustie, mai ales in zonele saline”. Autorul se refera la faptul ca s-au prezentat pe rand potentiali cumparatori din statele nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada). Conform specialistilor in medicina si chimie din respectivele tari, „aceste plante nu pot fi crescute artificial, deoarece musetelul astfel crescut nu contine aceleasi substante ca si plantele crescute pe camp sau romanita salbatica”.
Dupa primul razboi mondial, extinderea capacitatii de asimilare a pietei germane a contribuit la succesul sustinut al florilor de musetel. In anii 1936-1937, Herbária Országos Gyógynövény és Selyemgubóforgalmi Szövetkezeti Vállalat (intreprinderea Cooperatista Nationala de Comercializare a Plantelor Medicinale si a Coconului Herbaria) si-a inceput productia in localitatea Székkutas, cu o instalatie de uscare simpla, la inceput ocupandu-se de conservarea si uscarea legumelor. In data de 23 februarie 1939, reprezentantii cooperativei au decis sa isi extinda activitatea la culesul musetelului, a carui uscare urma sa fie realizata la scara industriala si sa construiasca fabrica necesara pentru acest proces.
Legaturi geografice
Dezvoltarea activitatilor de culegere, prelucrare si valorificare a romanitei poate fi considerat drept model pentru valorificarea florei cu caracter regional. Caracterul unic al produsului „Alföldi kamillavirágzat” (a se vedea punctul 4.2) este rezultatul calitatilor ecologice ale locului de crestere, ale numarului de ore cu soare, respectiv ale cantitatii anuale de precipitatii.
Din plantele provenite din Campia maghiara, aproape neexploatabila in alte scopuri, dar totodata bogata in pasuni cu soluri alcaline, se poate produce o marfa de foarte buna calitate. Matricaria chamomilla, care este componenta de baza a musetelului de camp poate sa depoziteze sare de sodiu intr-o cantitate de 10 mg/g in celulele sale din radacina. Astfel se explica faptul ca planta poate folosi umiditatea pe care alte plante ce traiesc pe solul alcalin al campiei nu o pot utiliza.
In Campia Maghiara, suma totala a orelor insorite pe an variaza intre 2 000-2 100, iar cantitatea anuala de precipitatii se situeaza intre 500-600 mm. Expunerea timp indelungat la soare permite o acumulare de cantitati mai mari de substante active, in timp ce, in cazul unei perioade mai putin insorite, productia de substanta activa scade. Chiar si rezultatele studiilor din strainatate sustin ca razele solare si caldura (caracteristica zonelor de campie) au efecte pozitive asupra conținutului de ulei esential al musetelului si au o influenta benefica asupra compozitiei (Saleh, 1973). Cercetarile au dovedit ca odata cu scaderea cantitatii de precipitatii scade si inaltimea romanitei si dimensiunea florii (Gosztola et al., 2008). Pe langa toate acestea, solurile cu pH bazic si alcaline contribuie la o crestere mai slaba (Sztefanov et al., 2003; Balak et al., 1999). Productia autohtona de musețel natural a fost examinata prin numeroase experimente, ajungandu-se la concluzia ca populatiile de musetel din regiunea de peste Dunare si cele de pe campie sunt total diferite, atat din punct de vedere morfologic, cat si din punctul de vedere al continutului. Musetelul salbatic originar din regiunile cu soluri neutre sau usor acide are o crestere mai accentuata si flori de dimensiuni mai mari, iar continutul de α-bisabolol al uleiului esential este mai scazut, in timp ce musetelul cules din regiunile de campie mai continentale, cu soluri cu caracter alcalin, are o crestere mai slaba, cu flori mai compacte, iar uleiul esential prezinta un continut mai mare α-bisabolol, componenta principala a uleiului esential, avand efecte antispasmodice si antiinflamatoare. Proportia acestuia in orice caz ajunge la 20 %, dar in functie de an, poate ajunge chiar la valori de 45-58 % (Gosztola et al., 2005; Sztefanov et al., 2003).
Prin urmare, in cadrul studiului privind legatura dintre produs si campie din punct de vedere geografic, climatic, si al solului, se poate stabili ca materia prima a produsului „Alföldi kamillavirágzat” consta in acele plante de romanita de inaltime mica si continut mare de α-bisabolol, care se regasesc exclusiv pe suprafetele Campiei Maghiare, incluzand zone unice din punct de vedere ecologic.
Pe ambalajul produsului „Alföldi kamillavirágzat” trebuie sa figureze denumirea de origine protejata, simbolul si sigla comunitară corespunzatoare.
Musetelul „ALFÖLDI KAMILLAVIRÁGZAT”
Produsul „Alföldi kamillavirágzat” DOP, Ungaria, este musetelul salbatic (Matricaria chamomilla L.) cules manual din zonele de campie, din care florile sunt uscate si sortate.
Chamomillae anthodium – planta cunoscuta si sub denumirea populara „romanita” – in stare uscata figureaza ca medicament oficial in Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, precum si în Farmacopeea Europeana, si constituie materia prima a ceaiului din flori de musetel distribuit la cutie si la plic.
„Alföldi kamillavirágzat” este un produs cu parfum puternic, fructat si placut, cu un gust usor amar, care la prelucrare ramane compact, putin friabil, si isi mentine uleiul esential mai bine decat extractul din flori de musetel cultivat.
Uleiul esential al produsului „Alföldi kamillavirágzat” contine α-bisabolol, substanta activa cu efecte antiinflamatoare si anti-ulcer, intr-un procent de cel putin 20 %, respectiv multipli, din cantitatea existenta de musetel cultivat.
Aria geografică:
Aria unde se culege și se prelucrează produsul „Alföldi kamillavirágzat” sălbatic cuprinde zonele administrative ale anumitor localități din județele Szabolcs-Szatmár-Bereg, Borsod-Abaúj-Zemplén, Heves, Jász-Nagykun-Szolnok, Hajdú-Bihar, Békés, Csongrád, Bács-Kiskun și Pest. Denumirile localităților din aceste județe sunt menționate cu exactitate în caietul de sarcini al produsului. În cazul produselor provenite din musetelul cules în interiorul zonelor administrative din localitățile enumerate, se poate folosi indicația „Alföldi kamillavirágzat”.
Dovada originii:
Dovada originii produsului „Alföldi kamillavirágzat” este certificata pe de o parte prin examinare organoleptica si instrumentala, si pe de alta parte printr-un sistem de trasabilitate. Intregul proces de productie al „Alföldi kamillavirágzat” respecta o ordine de fabricatie si control bine determinata, procesul desfasurandu-se in cadrul unui sistem de asigurare a calitatii care se extinde si la verificarea originii documentate a locului culegerii, astfel incat traseul produsului poate fi identificat si verificat de la etapa de culegere pana la livrarea produsului finit.
Conditiile privind calitatea procesului de culegere sunt cuprinse in „Normele de colectare” referitoare la dispozitiile calitative intocmite de acest grup cu privire la plantele medicinale, materii prime crescute in salbaticie: In perioada scurta de culegere a florilor de musetel, care dureaza numai cateva saptamani, campurile de musetel sunt pline de culegatori individuali care culeg aceste flori. In aceste zone sunt amplasate puncte de colectare, unde culegatorii predau plantele proaspat-culese. Produsul de calitate corespunzatoare este transportat in vrac, in termen de 4-8 ore, de la punctele de colectare catre centrele de prelucrare. Certificatul de insotire al transportului este avizul de insotire a marfii si declaratia prin care furnizorul mentioneaza denumirea ariei de provenienta a materiei prime predate.
La receptia cantitativa si calitativa a materiei prime brute, predate de culegatori individuali in cantitati mai mici, se emit bonuri de achizitie, pe care se mentioneaza denumirea locului de culegere a marfii, care se certifica prin semnatura culegatorului. Daca materia prima ajunge la centrul de prelucrare in stare uscata, se solicita in toate cazurile un certificat cu privire la originea si locul culegerii.
In timpul procesului de uscare, in jurnalul de uscare se mentioneaza cantitatea culeasa si locul culegerii, respectiv dupa culegator si punctul de colectare, in vederea asigurarii trasabilitatii produsului. In toate cazurile, se intocmeste un raport de fabricatie cu privire la uscare.
In cazul produsului ambalat in cutii de 10 kg, se ia o mostra reprezentativqa pentru calitatea intregii cutii, conform procedurii oficiale de colectare de mostre. In masura in care produsul corespunde specificatiilor din Farmacopeea Europeana, respectiv din Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, si se determina continutul de α-bisabolol prevazut in caietul de sarcini al produsului, cu privire la componentele uleiului esential, cutia de carton primeste eticheta „verde”, iar produsul, prin mentionarea cantitatii si a numarului documentului de calitate, primeste certificatul de calitate. Numarul certificatului de calitate este codul de identificare individual al produsului „Alföldi kamillavirágzat” si se refera exclusiv la marfa examinata. Daca produsul nu corespunde specificatiilor, acesta nu poate fi pus in circulatie sub denumirea „Alföldi kamillavirágzat”.
In cadrul procesului de filtrare si ambalare in plicuri, se intocmeste un jurnal de filtrare si ambalare cu privire la fiecare operatiune (faza) de prelucrare. Pe langa cantitatile utilizate si masurate, se mentioneaza numarul autorizatiei de comercializare. Numarul autorizatiei si codul de fabricatie din jurnalul de filtrare si ambalare in plicuri sunt mentionate pe ambalajul final al produsului finit. In baza acestor date, se poate cauta ziua fabricarii, numarul de identificare al pachetului folosit, cantitatea și originea produsului.
Metoda de obtinere:
(a)Culegere, transport
Florile se culeg in lunile mai si iunie, dar de multe ori chiar de la sfarsitul lunii aprilie. Culegerea musetelului salbatic se face cu ajutorul unui recoltator special numit pieptene, care poate fi din lemn, din metal sau din tinichea. Florile se culeg cu ajutorul dintilor pieptenelui, dupa care se varsa intr-un sac. Florile culese la rece si incarcate in saci rezista maxim patru ore fara alterarea calitatii. Florile culese in cantitati mai mari se intind in straturi cu o grosime de 15-20 cm si se pun in saci imediat inaintea transportului, cu ajutorul unor lopeti din lemn. Florile de musetel sunt destul de fragile, deci trebuie evitata compactarea sau manipularea lor nejustificata.
(b)Uscarea
Florile de musetel pot fi uscate pe cale naturala sau artificiala. Modalitatea traditionala de uscare a florilor de musetel este uscarea naturala in podul cladirii. Florile curatate sunt intinse intr-un strat cu o grosime de un deget in podul cladirii. In spatiile bine aerisite si ventilate, florile se usuca in 5-6 zile. In cazul uscarii artificiale a florilor de musetel, materia prima bruta se intinde pe o suprafata curata intr-un strat o grosime de 15-20 cm, dupa care se pune in cosuri sau alte recipiente de transport si se varsa pe banda transportoare a uscatorului. Uscarea poate fi facuta pe uscator artificial, pe banca de uscare materiale (BUM) sau in asa-numitul sistem de uscare în tunel.
(c)Indepartarea coditelor, sortarea manuala.
Musetelul uscat pus in masina de uscare este prelucrat cu ajutorul unui sistem de site, care îndepărtează petalele căzute, pulberile, mugurii și corpurile străine rămase. Pe fundul și la capătul sitelor sunt montate lame oscilante, respectiv cilindrul de capuire, care efectueaza scoaterea coditelor florilor. Dupa aceasta, marfa ajunge pe banda de sortare, unde este supusa unei sortari manuale, dupa care va fi ambalata in cutii de carton de 10 kg in vederea depozitarii.
(d)Ambalarea
Produsul „Alföldi kamillavirágzat” este comercializat în conformitate cu dispozițiile privind siguranța și protecția consumatorului in:
- pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare macinata greutate neta de 1,2 g;
- pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare naturala greutate neta de 2 g;
- flori ambalate in pungi, greutate neta 50 g;
- in vrac, in cutii de carton de 10 kg.
Legatura:
Din punct de vedere istoric
Dr. Simonffy Ferenc face trimitere la legatura intre partea de sud a Campiei Maghiare si floarea de musetel: date din prezentul si trecutul localitatii Székkutas – in opera intitulata „Történelmi megemlékezés a volt vásárhelyi «Nagypusztáról»” , scriind ca „musetelul, in limbaj popular romanita, creste pe pustie, mai ales in zonele saline”. Autorul se refera la faptul ca s-au prezentat pe rand potentiali cumparatori din statele nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada). Conform specialistilor in medicina si chimie din respectivele tari, „aceste plante nu pot fi crescute artificial, deoarece musetelul astfel crescut nu contine aceleasi substante ca si plantele crescute pe camp sau romanita salbatica”.
Dupa primul razboi mondial, extinderea capacitatii de asimilare a pietei germane a contribuit la succesul sustinut al florilor de musetel. In anii 1936-1937, Herbária Országos Gyógynövény és Selyemgubóforgalmi Szövetkezeti Vállalat (intreprinderea Cooperatista Nationala de Comercializare a Plantelor Medicinale si a Coconului Herbaria) si-a inceput productia in localitatea Székkutas, cu o instalatie de uscare simpla, la inceput ocupandu-se de conservarea si uscarea legumelor. In data de 23 februarie 1939, reprezentantii cooperativei au decis sa isi extinda activitatea la culesul musetelului, a carui uscare urma sa fie realizata la scara industriala si sa construiasca fabrica necesara pentru acest proces.
Legaturi geografice
Dezvoltarea activitatilor de culegere, prelucrare si valorificare a romanitei poate fi considerat drept model pentru valorificarea florei cu caracter regional. Caracterul unic al produsului „Alföldi kamillavirágzat” (a se vedea punctul 4.2) este rezultatul calitatilor ecologice ale locului de crestere, ale numarului de ore cu soare, respectiv ale cantitatii anuale de precipitatii.
Din plantele provenite din Campia maghiara, aproape neexploatabila in alte scopuri, dar totodata bogata in pasuni cu soluri alcaline, se poate produce o marfa de foarte buna calitate. Matricaria chamomilla, care este componenta de baza a musetelului de camp poate sa depoziteze sare de sodiu intr-o cantitate de 10 mg/g in celulele sale din radacina. Astfel se explica faptul ca planta poate folosi umiditatea pe care alte plante ce traiesc pe solul alcalin al campiei nu o pot utiliza.
In Campia Maghiara, suma totala a orelor insorite pe an variaza intre 2 000-2 100, iar cantitatea anuala de precipitatii se situeaza intre 500-600 mm. Expunerea timp indelungat la soare permite o acumulare de cantitati mai mari de substante active, in timp ce, in cazul unei perioade mai putin insorite, productia de substanta activa scade. Chiar si rezultatele studiilor din strainatate sustin ca razele solare si caldura (caracteristica zonelor de campie) au efecte pozitive asupra conținutului de ulei esential al musetelului si au o influenta benefica asupra compozitiei (Saleh, 1973). Cercetarile au dovedit ca odata cu scaderea cantitatii de precipitatii scade si inaltimea romanitei si dimensiunea florii (Gosztola et al., 2008). Pe langa toate acestea, solurile cu pH bazic si alcaline contribuie la o crestere mai slaba (Sztefanov et al., 2003; Balak et al., 1999). Productia autohtona de musețel natural a fost examinata prin numeroase experimente, ajungandu-se la concluzia ca populatiile de musetel din regiunea de peste Dunare si cele de pe campie sunt total diferite, atat din punct de vedere morfologic, cat si din punctul de vedere al continutului. Musetelul salbatic originar din regiunile cu soluri neutre sau usor acide are o crestere mai accentuata si flori de dimensiuni mai mari, iar continutul de α-bisabolol al uleiului esential este mai scazut, in timp ce musetelul cules din regiunile de campie mai continentale, cu soluri cu caracter alcalin, are o crestere mai slaba, cu flori mai compacte, iar uleiul esential prezinta un continut mai mare α-bisabolol, componenta principala a uleiului esential, avand efecte antispasmodice si antiinflamatoare. Proportia acestuia in orice caz ajunge la 20 %, dar in functie de an, poate ajunge chiar la valori de 45-58 % (Gosztola et al., 2005; Sztefanov et al., 2003).
Prin urmare, in cadrul studiului privind legatura dintre produs si campie din punct de vedere geografic, climatic, si al solului, se poate stabili ca materia prima a produsului „Alföldi kamillavirágzat” consta in acele plante de romanita de inaltime mica si continut mare de α-bisabolol, care se regasesc exclusiv pe suprafetele Campiei Maghiare, incluzand zone unice din punct de vedere ecologic.
Pe ambalajul produsului „Alföldi kamillavirágzat” trebuie sa figureze denumirea de origine protejata, simbolul si sigla comunitară corespunzatoare.
Salata de leurda
Un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange.
Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi.
Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin, cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara.
Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.
Leurda are proprietăţi asemanatoare usturoiului.
Planta ajunge pana la 40 cm inaltime si creste in locuri umbroase si umede din paduri.
Infloreste cu o floare alba si are un miros puternic. Trebuie mare atentie, pentru a nu fi confundata cu brandusa de toamna, foarte toxica atat in stare verde cat si uscata.
Frunzele, cu miros de usturoi, se recolteaza din aprilie pana in mai. Este bine sa fie utilizate in stare proaspata, deoarece, in stare uscata, isi pierd proprietatile curative.
In afara de salate frunzele de leurda proaspat culese dupa ce se spala si se taie marunt se presara ca si patrunjelul verde, pe sandviciuri, pe supe si ciorbe, pe mancaruri de cartofi, etc.
Tinctura de leurda: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc intr-o sticla, cu alcool rafinat de 38-40% pana ce se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc insorit timp de 2 saptamani. Apoi se strecoara si se pastreaza in sticlute mai mici de culoare inchisa. Se iau zilnic, de 4 ori, cate 15 picaturi in apa sau ceai de plante.
Vin de leurda: Se pun 2 pumni de leurda, intr-un litru de vin alb, se pune la fiert. Dupa ce a dat un clocot, se adauga miere. Se bea cate un paharel inainte de masa pentru bolnavii de inima si reumatism.
Gradina de plante aromatice
Un motiv bun de avea un colt de plante aromatice in gradina
Cultivarea plantelor in gradina devine o activitate tot mai populara in fiecare zi. Atunci cand majoritatea oamenilor se gandesc la plantele cultivate in gradina de langa casa ei isi imagineaza ca exista doar legume pentru gatit, fara sa inteleaga ca aici se cultiva si plante pentru aroma lor placuta sau pentru frumusetea lor.
O parte dintre plantele aromatice dupa ce sunt culese se usuca pentru a fi utilizate si iarna. Plantele sunt taiate cu tulpine si se leaga pentru a se evapora apa. Dupa care se pastreaza in pungi de hartie 2-3 saptamana. Apoi se elimina tulpinile iar frunzele uscate in cuptor, se faramiteaza si se pastreaza in borcane.
In afara de cele mai intalnite plante aromatice precum patrunjelul, leusteanul, si telina, in gradina se cultiva si alte plante aromatice.
Una dintre cele mai comune plante cultivate in gradina este busuioc. El este utilizat pentru a da un plus de savoare pastelor de tomate si sucurilor de rosii.
Arpagicul pitic este utilizat in salate, mancaruri de oua, si multe sosuri diferite.
Menta este foarte simplu de cultivat in gradina. Se utilizeaza in preparate pe baza de gelatina, la limonade si la orice bautura racoritoare din fructe.
Doua plante aromatice, care se cultiva mult in gradina sunt cimbru si salvia. Ambele se folosesc pentru a aroma supele, mancarurile de pui, curcan, porc sau carnati. Se cultiva si pentru florile lor frumoase, la fel ca si busuiocul sau ca si alte plante aromatice.
Lavanda este, probabil, planta cu mirosul cel mai puternic. Ea se utilizeaza la confectionarea de lumanari, oferind un miros parfumat, precum si pentru a imbunatati mirosul in dulapurile cu lenjeriile de pat si de corp.
Alte tipuri de plante aromatice cultivate in gradina sunt:
-
limba mielului (folosite in salate),
-
asmatuiul (folosit in felurite mancaruri din oua),
-
maghiranul dulce (aromeaza carnea de miel, pestele, salata, si supa),
-
susanul (da aroma biscuitilor, cornuletelor),
-
mararul (da carnii aroma dar se utilizeaza si la muraturi).
Un colt de plante aromatice proaspete va poate da culoare si miresme imbatatoare gradinii de langa casa, dar va ofera multe arome pentru preparatele din bucatarie, si mult mai ieftine decat cele pe care le cumparati din magazin.
Ceaiul de menta – bautura traditionala marocana.
Fiecare ocazie este buna din punctul de vedere al unui marocan pentru a bea un ceai – poate fi compania meselor, intalnirilor intre prieteni sau discutiilor de afaceri.
Ceaiul traditional este preparat din frunze de ceai verde, menta si o mare cantitate de zahar. Fierberea si servirea se constituie intr-un adevarat ritual. Gazda, un ceainic metalic, o tava de cupru, cescute mici cu incrustatii aurii. Iti face pofta sa bei!
Tufele de mentă impanzesc la propriu teritoriul Marocului. Exista mai multe avantaje: ceaiul de menta iti este preparat la infuzie, in fata ta (se toarna apa fierbinte peste 2-3 ramuri de menta), puse in cele mai multe cazuri in ceainic, sau in pahare.
Deobicei, zaharul (mult) este pus chiar de catre vanzatori, in putine cazuri iti este servit fara, alaturi de pliculete de zahar. Unii chelneri iti toarna traditional ceaiul, de la mare distanta (cam un metru), special pentru a se forma o usoara spuma.
Ceaiul de menta se consuma la final de masa sau este consumat constant, pe toata perioada zilei, de catre vanzatorii din soukuri (pietele ultra-aglomerate si extrem de abundente).
In Maroc, preturile variaza intre 12 si 15 Dirhami (€1.2 – €1.5) pentru un ceainic de menta proaspata, din care iti puni cam 3 paharute.
Menta este o planta, bine cunoscuta pentru proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta. Ceaiul de menta este utilizat in medicina naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si decongestionate.
Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive cauzate de nervozitatea excesiva si stimuleaza vezica biliara. De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de cap si de git.
Substanta cea mai importanta pe care o contine aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentholul, eficace in cazul ametelilor, durerilor intestinale, de stomac.
Potasiul, calciul si vitamina B determina cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului. Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de concentrare.
Gustul mentei variaza, in functie de tipul de cultura, de la mentolat la acrisor. La bucatarie, este recomandata folosirea frunzelor proaspete. Englezii folosesc menta pentru sosuri, alaturi de mincarurile cu carne de miel.
In Orientul mijlociu si in Africa, aceasta planta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului, aromarea iaurtului sau a dulciurilor pe baza de brinza.
Poti folosi si tu menta:
- la ceaiuri: pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei; lasa 2-3 minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica.
- la dulciuri: inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta. Lasa timp de cinci minute la congelator si scoate frunzele.
- la omleta: adauga, la sfirsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai placuta.
- la salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel, sos de lamiie la mincaruri: frunzele de menta se potrivesc la mincaruri cu mazare, morcovi, cartofi, fasole; se pun la sfirsit.
- la sos de menta indian. Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta taiata marunt, o lingurita zahar, sare si piper. Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se lasa la frigider citeva minute.
Sofranul „ZAFFERANO DI SARDEGNA”
SOFRANUL a fost inregistrat in Registrul denumirilor de origine protejate si al indicatiilor geografice protejate, cu denumirea „Zafferano di Sardegna” (DOP), de catre statul membru Italia.
Descrierea produsului agricol sau alimentar
Tipul produsului
Clasa 1.8 — Alte produse din anexa I la tratat (condimente etc.)
Descrierea produsului caruia i se aplica denumirea „Zafferano di Sardegna”
Denumirea de origine protejata „Zafferano di Sardegna” este rezervata sofranului uscat in stigmate sau fire provenind din cultivarea speciei Crocus sativus L. In momentul comercializarii, acesta prezinta culoarea rosu stralucitor, datorata continutului de crocina, o aroma foarte intensa determinata de continutul de safranal si un gust puternic datorat continutului de picrocrocina.
Categorie. Putere coloranta exprimata ca masur directa a capacitatii de absorbtie a crocinei la aproximativ 440 nm pe baza uscata.
Gust amar exprimat ca masura directa a capacitatii de absorbtie a picrocrocinei la aproximativ 257 nm pe baza uscata.
Putere aromatica — safranal — exprimata ca masura directa a capacitatii de absorbtie la aproximativ 330 nm pe baza uscata I ≥ 190 ≥ 70 intre 20 si 50.
In plus, produsul trebuie sa fie lipsit de orice tip de falsificare sau alterare.
„Zafferano di Sardegna” DOP trebuie sa fie cultivat, cules si prelucrat in zona geografica indicata.
Norme specifice privind felierea, raderea, ambalarea etc.
Ambalarea „Zafferano di Sardegna” DOP trebuie sa aiba loc in zona delimitata, pentru a garanta originea si controlul produsului si pentru a impiedica transportul acestuia in vrac, in timpul caruia produsul ar fi expus luminii si aerului, si care ar provoca deteriorarea si pierderea caracteristicilor specifice indicate mai sus.
In asteptarea ambalarii, „Zafferano di Sardegna” DOP trebuie conservat in recipiente din sticla, din tinichea sau din otel inoxidabil, inchise ermetic, care sa-l protejeze impotriva expunerii la lumina si la aer. Ambalarea trebuie sa fie efectuata cu atentie, in recipiente care sa nu cauzeze produsului pagube interne sau externe.
Ambalajele trebuie sa fie din sticla, teracota, pluta sau carton subtire (cele care au contact direct cu produsul trebuie sa fie din sticla sau hartie) si sa aiba proprietatea de a proteja produsul de orice pagube sau alterari pe durata transportului sau a conservarii. Ambalajele au o greutate de 0,25 g, 0,50 g, 1 g, 2 g sau 5 g.
Norme specifice privind etichetarea
Eticheta trebuie sa mentioneze logo-ul DOP „Zafferano di Sardegna”, simbolul comunitar al DOP, orice alta mentiune prevazuta de legile in vigoare si stampila purtand numarul de ordine al cantitatilor produse, eliberata de organismul de protectie insarcinat de Ministerul pentru politici agricole, alimentare si forestiere sau, in absenta unui astfel de organism, de organismul de control.
Logo-ul denumirii este constituit din trei parti distincte, avand in centru un simbol al sofranului, reprezentat in mod stilizat printr-o floare cu sase petale dispusa in partea stanga, pentru a lasa loc stigmatelor care se prelungesc spre dreapta si spre stanga.
Partea de sus contine mentiunea „Zafferano di Sardegna” scrisa sub forma unui arc, iar partea de jos, intr-un chenar, mentiunea „Denominazione di Origine Protetta”.
Denumirea de origine protejata trebuie sa figureze pe eticheta cu caractere clare, indelebile, de o culoare care sa contrasteze puternic cu cea a etichetei, astfel incat sa poata fi distinsa cu claritate de restul informatiilor care apar pe eticheta.
Este interzisa adaugarea la denumirea de origine protejata a oricaror calificative care nu sunt prevazute in mod expres, insa este permisa utilizarea denumirilor comerciale si a marcilor private, cu conditia ca acestea sa nu aiba un caracter laudativ si sa nu fie de natura a induce consumatorii in eroare.
Produsele in compozitia carora intra „Zafferano di Sardegna” DOP, chiar daca rezulta in urma unor procese de preparare si de prelucrare, pot fi comercializate in ambalaje pe care figureaza o trimitere la denumirea de origine protejata mentionata, fara aplicarea simbolului comunitar, cu conditia ca produsul care poarta denumirea de origine protejata, certificat in acest sens, sa fie singurul ingredient din categoria de produse in cauza si ca utilizatorii produsului purtand denumirea de origine protejata sa fie autorizati de grupul de producatori de DOP insarcinat cu protejarea acesteia de catre Ministerul pentru politici agricole, alimentare si forestiere.
Acelasi grup va fi responsabil de inscrierea utilizatorilor respectivi in registrele corespunzatoare si de garantarea utilizarii corecte a denumirii de origine protejate. In absenta unui astfel de grup pentru protectia DOP, responsabilitatile respective revin Ministerului pentru politici agricole, alimentare si forestiere, in calitate de autoritate nationala responsabila de aplicarea Regulamentului (CE) nr. 510/2006.
Delimitarea succintă a zonei geografice
Zona de productie a „Zafferano di Sardegna” DOP cuprinde întregul teritoriu al comunelor San Gavino Monreale, Turri si Villanovafranca, situate in provincia Medio Campidano.
Legatura cu zona geografica
Specificitatea zonei geografice
Clima zonei de cultivare a sofranului este tipic mediteraneana, in general blanda, cu ploi concentrate in perioada de toamna si iarna, in timp ce verile sunt calde si aride. Temperatura medie in perioada de iarna este de 11,3 °C, iar in perioada de vara de aproximativ 24 °C, cu o medie anuala de 17,6 °C.
Depunerile de bruma sunt rare, iar ninsorile exceptionale. Terenurile destinate cultivarii sofranului sunt foarte fertile, cu depuneri aluvionale adanci (vertisoluri), au o consistenta nisipos-argiloasa, sunt permeabile, deloc sau foarte putin pietroase si cu o foarte buna capacitate de retinere a apei.
Specificitatea produsului
Cererea de recunoastere a denumirii de origine protejate „Zafferano di Sardegna” este justificata de faptul ca produsul in cauza se distinge de alte produse apartinand aceleiasi categorii de produse prin continutul ridicat de crocină, picrocrocina si safranal. Cu alte cuvinte, „Zafferano di Sardegna” se diferentiaza prin puterea coloranta ridicata, efectele eupeptice si proprietatile aromatizante.
Legatura cauzala dintre zona geografica si calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputatia sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)
Caracteristicile specifice ale „Zafferano di Sardegna”, descrise la punctul 5.2, sunt determinate in mod direct de caracteristicile morfologice si pedoclimatice ale zonei de productie. Aceste caracteristici specifice ale produsului „Zafferano di Sardegna” DOP reflecta de fapt legatura stransa a produsului cu teritoriul de origine, care se preteaza in mod special, fie datorita potentialului uman, fie datorita conditiilor climatice favorabile, cultivarii acestui tip de planta care, dupa cum se spune in regiune, „timit su frius e cikat su kallenti” (se teme de frig si cauta caldura). Caracteristicile morfologice si pedoclimatice ale anumitor regiuni din Sardinia, impreuna cu tehnicile traditionale de cultivare si de prelucrare transmise din generatie in generatie, permit obtinerea unui produs avand caracteristici organoleptice si gustative unice si inconfundabile.
Particularitatile „Zafferano di Sardegna” se datoreaza de fapt tehnicilor agronomice, de cultivare si de prelucrare aplicate in diversele faze ale procesului de productie. Mai concret, inca din faza de cultivare, incepand cu selectia materialului de plantat, efectuata cu atentie si meticulozitate, pana la recoltare, curatare, uscare, conservare, omul intervine prin cunostinte si practici dobandite de secole si transmise pana in zilele noastre, menite sa duca la obtinerea unui produs de o inalta calitate. O operatiune care se transmite de secole si care necesita atentia unor maini experte este cea de umezire a stigmatelor cu ulei extravirgin in faza care preceda uscarea. Aceasta este o operatiune de o importanta deosebita si tipica, care atesta legatura puternica si solida a produsului cu istoria si cultura teritoriului de productie. Aceasta legatura este evidenta si prin influenta pe care „Zafferano di Sardegna” a avut-o in diverse circumstante economice si prin importanta acestuia pentru populatiile locale din zonele in care a fost cultivat, dupa cum o atesta surse istorice.
Cultivarea sofranului in Sardinia are o lungă istorie, datand din epoca fenicienilor, care au introdus probabil aceasta planta pe insula. In timpul dominatiei punice, precum si in perioada romana si bizantina, cultivarea si utilizarea acestui condiment pe insula au fost consolidate, acesta fiind utilizat in principal ca vopsea si in scopuri terapeutice si ornamentale. Insa prima atestare veritabila a comercializarii produsului „zafferano” datează din secolul XIV, odata cu Regulamentul portului Cagliari din 1317 (Breve Portus), care contine o lege care reglementeaza exportul stigmatelor din Sardinia.
In secolul XIX, cultivarea si utilizarea condimentului se raspandesc, acesta fiind folosit nu numai pentru calitatile aromatice si medicinale, ci si pentru vopsirea matasii si a bumbacului, in gastronomie, precum si in piete, ca marfa de schimb.
In timpul perioadei de refacere economica de dupa razboi, sofranul a ramas pentru numeroase familii o importanta sursa de venituri, precum si un simbol al culturii si al traditiei unui popor care s-a dedicat dintotdeauna agriculturii si pastoritului.
Administratia actuala a lansat procedura nationala de opozitie prin publicarea propunerii de recunoastere a denumirii de origine protejate „Zafferano di Sardegna” in Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana, nr. 277 din 28 noiembrie 2005.
Cum consumam ceaiul verde?
„Mai bine stam trei zile fara mancare, decat o zi fara ceai”, spune un vechi proverb chinezesc.
Ceaiul verde poate fi folosit sub forma de infuzie, 2-3 cesti de ceai pe zi, sau sub forma de capsule, acestea din urma fiind, de obicei, fara cofeina.
Pentru a nu permite eliberarea cofeinei in infuzie, este bine ca planta sa se infuzeze o perioada foarte scurta de timp.
Aceasta licoare are multe efecte pozitive asupra organismului. Pe langa apa, ceaiul verde este cea mai consumata bautura din lume. El contine antioxidanti, care ofera energie intregului organism si previne multe afectiuni. Antioxidantii existenti in ceai apartin unui grup cunoscut sub numele de polifenoli. Acestia impiedica radicalii liberi sa produca leziuni la nivelul tesuturilor corpului si al materialului genetic din interiorul celulelor.
Ceaiul verde are urmatoarele efecte asupra organismului:
- reduce riscul aparitiei cancerului, cu ajutorul unui compus al ceaiului verde care incetineste cresterea celulelor cancerigene;
- intareste sistemul imunitar, prin antioxidantii mai puternici decat vitaminele C si E;
- impiedica cresterea colesterolului nociv ;
- scade nivelul glicemiei din sange;
- impiedica imbatranirea, prin antioxidantii care bareaza acest poces;
- ajuta ficatul sa-si exercite functia de detoxifiere;
- ajuta in afectiuni precum insomnie si anxietate;
- asigura o stimulare a energiei constanta, fara cresterile si scaderile pe care le da cafeaua;
- creste cantitatea de bacterii bune la nivelul intestinului (lactobacil si bifidobacterii), si ajuta la o buna digestie;
- ajuta la controlarea greutatii corporale.
De necrezut- Putin spune că lansatoarele de rachetă din România şi Polonia sunt o ameninţare pentru Rusia
DIGI24.ROLansatoarele de rachetă din România şi Polonia sunt o ameninţare pentru Rusia, a declarat marţi preşedintele rus Vladimir Putin, potrivit Reuters.
Declaraţia a fost făcută într-o conferinţă de presă după o întâlnire la Moscova cu premierul ungar Viktor Orban, transmite sursa citată de Agerpres.
Între timp, președintele României, Klaus Iohannis, a avut marți, o convorbire telefonică cu președintele Ucrainei, Volodâmâr Zelenski, în contextul aniversării a 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între cele două țări și al evoluțiilor îngrijorătoare de securitate în regiunea Mării Negre.
Convorbirea dintre Iohannis și Zelenski a avut loc în contextul aniversării a 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Ucraina, respectiv al evoluțiilor îngrijorătoare de securitate din imediata proximitate a Ucrainei, în regiunea Mării Negre.
Președintele României a exprimat disponibilitatea avansării cooperării bilaterale, prin lărgirea cadrului juridic și valorificarea potențialului existent în domeniul economic, inclusiv comercial, al conectivității fizice și cooperării transfrontaliere, precum și în domeniul cultural.
De asemenea, președintele Klaus Iohannis și-a arătat susținerea pentru continuarea negocierilor privind finalizarea Declarației comune privind perspectiva europeană a Ucrainei, document aflat în discuție în plan bilateral de anul trecut, cu luarea în considerare a elementelor de interes pentru România.https://psnews.ro/putin-spune-ca-lansatoarele-de-racheta-din-romania-si-polonia-sunt-o-amenintare-pentru-rusia-622087/