Slabitul cu bautura din castraveti, ghimbir si menta…Reţeta care îţi curăţă plămânii în trei zile… Coada soricelului, regina plantelor medicinale din Romania … Ceaiuri pentru gripa … Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale şi aromatice… Cultura de anghinarie etc

dsgMulte persoane nu au fumat niciodata, si cu toate acestea au probleme cu plamanii.

 

Pe de alta parte, exista si categoria celor care, desi sunt fumatori inraiti, nu au suferit niciodata de vreo afectiune a plamanilor.

Situatia difera de la persoana la persoana, insa tigarile reprezinta una dintre cauzele principale ale aparitiei cancerului la plamani. Metoda urmatoare este cu siguranta foarte utila in cazul fumatorilor, insa si daca nu esti fumator nu strica sa stii cum sa iti cureti plamanii de toxine.Cu doua zile inainte de a incepe tratamentul, trebuie sa opresti consumul de lactate. In seara de dinaintea primei zile de regim trebuie sa bei un ceai de sunatoare, inainte de culcare.

Ceaiul va ajuta la curatarea toxinelor din intestine. Este foarte important ca pe parcursul procesului de detoxifiere, plamanii sa nu fie incarcati. 

Tratament

  1. Stoarce sucul de la doua lamai si amesteca-l cu 300 de ml de apa. Bea sucul inainte de micul dejun. 
  1. In timpul pranzului trebuie sa bei 300 de ml de suc de grapefruit sau ananas. Aceste sucuri contin antioxidanti naturali, care sunt foarte importanti pentru sanatatea plamanilor. 
  1. Dupa amiaza, in jurul orei 16:00, bea 300 ml de suc proaspat de morcovi. Acesta va contribui la imbunatatirea alcalinitatii din sange. 
  1. Inainte de masa de seara trebuie sa bei 300 de ml de suc bogat in potasiu. Potasiul este un element important in curatarea plamanilor. 

Iata reteta pentru sucul bogat in potasiu: 

Pune in storcator 300 de grame de pastarnac, 200 de grame de macris, 300 de grame de castraveti. Vei obtine cam 300 de ml de suc. 

Pe parcursul celor 3 zile, pe langa consumul de sucuri, ar trebui sa faci miscare si sa dormi suficient. Pentru a obtine rezultate si mai eficiente, fa o baie fierbiente si savureaz-o timp de cel putin 20 de minute. 

Regimul poate parea putin dificil, insa rezultatele sunt incredibile , lucru pe care o sa-l observi dupa terminarea „tratamentului”. Iti vei da seama singur de faptul ca plamanii tai s-au curatat!

 

Slabitul nu mai e o problema de cand am descoperit aceasta bautura din castraveti, ghimbir si menta…

Exista multe produse pentru slabit care tind sa fie nesanatoase si foarte scumpe. Acestea sunt bazate pe substante chimice care au efecte secundare care ne pot afecta sanatatea. Inca nu am reusit sa intelegem de ce oamenii prefera aceste produse pentru slabit si nu folosesc ingrediente naturale.

Este posibil ca numarul mare de bauturi naturale care sunt promovate sa ii faca pe oameni sa isi piarda increderea in ei, dar aceasta bautura ne ajuta sa slabim.

Aceasta bautura pentru slabit este naturala si foarte sanatoasa.

Ingrediente:

  • Doi litri de apa
  • Un castravete de marime medie;
  • Patru lamai;
  • Radacina de ghimbir;
  • Zece frunze de menta;
  • Stevie sau miere;

Mod de prepare

  • Decojiti castravetele si taiati-l subtire;
  • Taiati felii subtiri de lamai si scoateti toate semintele;
  • Stoarceti sucul de lamaie din celelalte 3;
  • Adaugati castravetele, lamaia, sucul de lamaie, frunzele de menta si cei doi litri de apa;
  • Indulciti cu stevie sau cu miere;
  • Amestecaati si lasati sa se raceasca timp de 6 ore;
  • Puteti incepe sa consumati aceasta bautura;

Cum sa consumati aceasta bautura pentru a putea slabi?

Aceasta bautura trebuie consumata inainte de culcare. Veti fi surprinsi de cata grasime poate elimina din corpul dumneavostra, ajutandu-va sa slabiti foarte repede.

Castravetele este compus din 96% apa, are un continut caloric aproape de 0 si are puteri duretice. Este ideal pentru detoxifiere, promoveaza mobilitatea intestinala si ne protejeaze stomacul.

Menta ajuta in cazul digestiei si poate combate insomniile, promoveaza relaxarea musculara, combate stresul.

Ghimbirul are proprietati de ardere a grasimilor deoarece accelereaza metabolismul pe langa proprietatiile anti-inflamatoare pe care le are. Este un antioxidant puternic care combate radicalii liberi si este o sursa foarte buna de aminoacizi

Coada-soricelului (Achillea millefolium)este o regina a vindecarii

Pe coada-soricelului (Achillea millefolium), nu se poate sa nu o vezi! Iti iese in drum si iti sare in ochi cu frunzele acelea verzi si fine, lunguiete ca o… coada de soricel, cu florile albe si parfumate, raspandind, mai ales pe caldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui.

Alaturi de papadie, Coada-soricelului este planta medicinala cea mai raspandita de la noi din tara, fiind intalnita din campie si pana in zona montana inalta. Totodata, este si una din plantele cu cea mai indelungata „cariera medicala” de pe teritoriul Romaniei, dovezi arheologice aratand ca ea era folosita in scopuri rituale si terapeutice cu cel putin patru-cinci mii de ani in urma. Denumirea dacica a acestei plante, „chodela”, a fost consemnata in tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) si – asa cum se poate lesne remarca – este destul de apropiata de cea romaneasca din prezent. In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru „oparitura” (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in „poala alba” (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coada-soricelului se lua atunci cand tinerelor femei „nu le veneau randurile” (amenoree), pentru „schimbarea sangelui” (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra „aprinderii de mate” (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra „tranjilor” (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale.

Unde gasim si cum culegem Coada-soricelului

Este o planta care iubeste in mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenta, in rest, fiind foarte rezistenta la lipsa de umiditate, la conditiile de sol si la temperaturi (rezista la cele mai puternice canicule, dar si la gerul iernii). O gasim pe pajisti, prin fanete, pe marginile raurilor si ale paraielor, pe langa drumurile de tara si in locurile virane. Se culege pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand are concentratia maxima de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cutitas sau, mai bine, de o foarfeca de gradina, cu care se taie tulpina inflorita. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina sa nu aiba mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpina neavand decat foarte putine principii active).

In ce ma priveste, prefer sa culeg doar partea de inflorescenta, aproape fara codita, din doua motive: 1. Are efectele terapeutice cele mai puternice. 2. In locul taieturii, planta va lastari mai usor, dand in scurta vreme (3-5 saptamani) si mai multe flori, asigurandu-i astfel perpetuarea.

Perioada culesului incepe in iulie si dureaza pana la sfarsitul lui octombrie. Dupa culegere, planta se intinde la uscat in strat de maxim opt centimetri grosime, intr-un loc lipsit de umiditate, umbrit si bine ventilat. Se poate usca foarte bine si in buchetele, care de asemenea se atarna intr-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de planta proaspata se obtin, dupa uscare, doua – trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-soricelului uscata se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecate si lipsite de umezeala.

Preparate pe baza de Coada-soricelului

Sucul de Coada-soricelului. Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei. Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.

Pulberea de Coada-soricelului Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de Coada-soricelului Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Tinctura de Coada-soricelului Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu Coada-soricelului O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.

Uleiul de Coada-soricelului In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu Coada-soricelului:

Hepatita – un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.

Dischinezie biliara – se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.

Colecistita – uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza.

Dispepsie, indigestie – se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta.

Colita, colita spastica – mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum).

Sensibilitate la infectii – in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru – un litru pe zi, in cure de 30 de zile.

Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) – in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru „a le veni randurile rosii”, adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.

Adjuvant in hemoragia interna – mai multe studii din anii ’90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru – un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.

Acneea – un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara.

Tratamente externe cu Coada-soricelului

Rani deschise, zgarieturi – se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coada-soricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi. Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei.

Alergie cutanata – se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele.

Arsuri, arsuri cu substante chimice – mai multe studii facute in Romania in anii ’70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare.

Candida vaginala – se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie.

 

FRUMUSETE

Transpiratia excesiva – studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.

 

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-soricelului

Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor.

Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.

 

Ceaiuri pentru gripa

 

Gripa este o boala acuta, destul de frecventa in sezonul rece al anului (ploi reci, vanturi, ceata, ninsori, viscole, temperaturi foarte scazute). Are un caracter infecto-contagios, fiind provocata de peste o suta de tulpini de virusuri gripale (din serotipurile A, B, C).

.

Transmiterea bolii se realizeaza, de la persoane bolnave, prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire, punand in pericol sanatatea celor din jur, mai ales la copii, bolnavi de afectiuni cronice, persoane slabite si in varsta de peste 65 de ani, cu carente vitaminice acute si cu sistemul imunitar scazut.

Dupa o incubatie de cateva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse seaca, iritanta, stranut, febra mare (39-40 grade C), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzatie acuta de frig, dureri de cap, lacrimare, dureri si roseata in gat, raguseala, dureri articulare si musculare, indispozitie, oboseala, somnolenta, stare de astenie asociata cu transpiratie.

Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie sa fie tratata cu mare grija, pentru a evita complicatii agravante: pulmonare (bronsita, laringita, sinuzita, angina, pneumonie severa), neurologice si digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivita, meningita, otita, pericardita, miocardita si chiar decese bruste la copii si batrani, in numai 24-48 ore. Cele mai frecvente epidemii de gripa survin pe neasteptate si sunt declansate in aglomeratii urbane, in colectivitati de muncitori si, mai ales, la copiii din crese, gradinite, scoli si camine.

Sunt recomandate ceaiuri fierbinti din plante medicinale cu proprietati neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive si de protectie fata de contaminarea virotica. Efectele cresc prin combinarea ceaiurilor cu aspirina preparata din scoarta de salcie.

Luate intern, sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei si de soc (cate 1-2 lingurite la o cana de apa), din care se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine, avand actiune sudorifica pentru declansarea transpiratiei.

Consumate separat, sunt eficiente infuziile din: flori de ciubotica-cucului; frunze de coacaz negru si salvie; herba de cimbru, isop, busuioc, unguras, tintaura; fructe de anason.

Sub forma de decoct, prin fierbere 5-10 minute (2 linguri la 250 ml apa, din care se iau 3-4 linguri sau 2-3 cani pe zi prin inghitituri rare), se folosesc: radacini de ciubotica-cucului si brusture; scoarta de salcie pentru combaterea durerilor musculare; herba de ghintura, scai vanat si traista-ciobanului.

Un decoct utilizat mult in medicina casnica se prepara din 3 cepe, care se fierb in 600 ml apa, pana scade continutul la jumatate. Dupa strecurare se adauga trei linguri miere de albine si o lingurita tinctura de gentiana, din care se ia cate o lingura din ora in ora.

Formule de amestecuri cu mare eficienta sunt:

  • flori de tei si soc, frunze de menta, herba de nalba mare si fructe de maces;
  • flori de tei, frunze de salvie si eucalipt;
  • flori de tei, soc si musetel, herba de cimbrisor si sovarv, radacina de cerentel si scortisoara (infuzie indulcita cu miere);
  • flori de tei si soc, herba de tintaura si papadie, scoarta de salcie si conuri de hamei;
  • flori de tei, soc, musetel, lumanarica, porumbar si cretusca si scoarta de salcie (decoct cu efecte sudorifice in infectiile gripale);
  • flori de tei, soc, salcam si trifoi rosu, frunze de coacaz negru si urzica, herba de sovarv si scoarta de salcie (infuzie indulcita cu miere).

Efectele acestor ceaiuri cresc simtitor daca se adauga o lingurita de scortisoara si cuisoare, macinate fin, care au actiune antivirotica.

Recoltarea plantelor medicinale

De prima importanta este calitatea materie prime deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa – actiune farmacodinamica.Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea componentelor plantei care au continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarta, frunze, flori, fructe, seminte).

Al doilea element important legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare. Alegerea lui este conditionata de stadiul de vegetatie al plantelor (inainte de inflorire, in boboc, inflorit etc.) si de anotimp.

Tot in legatura cu continutul in substante active este si momentul din zi si conditiile meteorologice in care se face recoltarea.

In general plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa-amiaza, pana la apusul soarelui.

Al treilea element este „metoda” corecta de recoltare.

Pentru protectia plantelor medicinale perene, in vederea asigurarii perpetuarii speciei, la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli de mare importanta pentru productia anilor viitori:

  • Radacinile, rizomii, bulbii si tuberculii (partile subterane ale plantei), se recolteaza primavara timpuriu inainte de formarea mugurilor sau a partilor aeriene ale plantei ori toamna tarziu dupa ofilire.
  • Partile aeriene ale plantei se recolteaza de obicei cu putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi.
  • Momentul optim de recoltare al plantelor este foarte diferit in functie de specie, altitudine si zona geografica unde creste planta.
  • Recoltarea se face manual cu foarfecele sau cu secera, in nici un caz prin smulgere.
  • Mugurii florali se recolteaza primavara devreme inainte de desfacerea lor.
  • Recoltarea se recomanda sa se faca in parchetele de exploatare forestiera.
  • Scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza in special primavara la inceputul vegetatiei, cand se desprinde mai usor. In acest caz se vor lasa suficiente ramuri necojite pentru refacerea arbustului sau arborelui.
  • Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare. recoltarea se face manual, nu prin strivire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si pentru a nu se distruge celulele care contin uleiuri volatile.
  • Florile se recomanda sa se recolteze pentru unele specii in faza de boboc iar pentru altele la inceputul infloririi sau inainte de ofilire.
  • Fructele se recolteaza in faza de parga (maces) cand contin maximum de vitamine, sau cand au ajuns la maturitate (afine, ienupar, porumbe).
  • Semintele se recolteaza cu putin inainte de completa lor maturare, apoi se intind in straturi subtiri pentru a se usca.

Dupa recoltare si uscare materiile prime vegetale obtinute vor fi ambalate in pungi de hartie, saculeti de panza sau cutii de carton, in nici un caz in ambalaje din material plastic.

Cultura de musetel

Tehnologia de cultura a musetelului 

Planta premergatoare

  • foarte bune plante premergatoare sunt leguminoasele;
  • bune plante premergatoare sunt cerealele de toamna;
  • contraindicate sunt monocultura si prasitoarele;

Lucrarile solului

  • aratura se efectueaza in vara pana la 1 VIII;
  • adancimea araturii intre 18-20 cm;
  • pregatirea patului germinativ se realizeaza cu 1-2 zile inainte de semanat la 2-3 cm cu combinatorul;

Fertilizarea culturilor

  • se face in functie de productia planifica: se aplica 40-50 kg Azot s.a. /ha; 40-50 kg Fosfor s.a./ha; 40-50 kg Potasiu s.a./ha.

Samanta si semanatul

  • soiurile cultivate sunt Flora si Margaritar;
  • samanta cu minim 70% puritatea si 85% germinatia;
  • epoca de semanat este inluna august -septembrie;
  • densimea plantelor este de 330-350 boabe germinabile /mp;
  • 85 seminte la metru liniar, la 1-1,2 cm pe rand
  • distanta intre randuri este de 25 cm;
  • adancimea de semanat este de 0,5 cm;
  • cantitatea de samanta folosita este de 3 – 4 kg/ha.

Intretinerea culturilor

  • combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile manuale si 1-2 plivituri; se combaterea chimic cu Afalon 2 kg/ha cand plantele au 6-8 frunze;
  • nu s-a semnalat boli care sa cauzeze pagube economice importante;

Recoltarea:

  • inflorescentele se recolteaza manual cu ajutorul recoltatorului (numit pieptene), cand majoritatea florilor ligulale s-au desfacut in pozitie orizontala;
  • recoltatul se face dupa ora 9 dimineata pe vreme senina si uscata;

Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale şi aromatice:

Partea care se recoltează             Perioada recoltării

Organele subterane       perioada de repaus din primăvară şi toamnă

Frunzele              de la apariţie şi până la înflorirea plantelor

Herba    la începutul înfloritului

Florile şi inflorescenţele                de la început până în toiul înfloritului

Fructele şi seminţele      aproape de maturitatea deplină (la cele care se scutură) sau la maturitate (la cele care nu se scutură)

Recoltarea reprezintă între 30 şi 80% din totalul lucrărilor efectuate la o cultură în cursul perioadei de vegetaţie.

 

Condiţionarea primară, uscarea, controlul preliminar, ambalarea, precum şi modul de păstrare influenţează puternic calitatea materiei prime vegetale.

 

Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la umbră, sau pe cale artificială. În timpul uscării produsul se întoarce pentru a evita decolorarea, încingerea şi deprecierea calităţii.

 

După uscare, produsul se sortează pe calităţi, se ambalează, se etichetează şi se păstrează până la livrare. Florile şi frunzele când sunt uscate foşnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.

 

Cantitatea de produs la m3 şi durata uscării la umbră a plantelor medicinale şi aromatice

 

 

Produsul de uscat            Cantitatea (kg/m3)          Durata uscării (zile)

Vara       Primăvara sau toamna

Flori       0,25-0,50              3-8          8-14

Frunze şi ierburi subţiri  0,50-1,0                3-8          10-14

Frunze şi ierburi groase 0,50-1,0                10-14     12-21

Rădăcini subţiri  1-2          14-21     21-31

Rădăcini groase 1-2          30-35     35-60

Determinarea calităţii se face pe loturi, examinându-se (la probele ridicate) dimensiunea, culoarea, mirosul, corpuri străine, umiditatea şi conţinutul în principii active.

 

Ambalarea materiei prime vegetale se face diferenţiat, în funcţie de specie şi de organul folosit, utilizându-se saci de pânză sau de polietilenă, lăzi, cutii de tablă etc. De regulă, în saci de pânză se ambalează florile, frunzele, fructele, seminţele şi rădăcinile. Produsele care pot fi presate (rădăcini, rizomi, părţi aeriene, frunze) se tasează cu prese de balotat, apoi se ambalează în pânză de sac.

 

Organele care conţin principii active mai puţin stabile (uşor degradabile la soare şi la lumină) se ambalează în saci de hârtie. În cutii de tablă (în interior cu strat de protecţie) se ambalează frunzele de degeţel pulverizate, cornul secarei etc.

 

Etichetele (una vizibilă şi una în ambalaj) conţin numele şi adresa furnizorului, numele produsului (în limbile română şi latină), numărul lotului, masa, termenul de garanţie, numele celui care a efectuat ambalarea şi norma internă care reglementează calitatea.

 

Păstrarea până la livrare se face în încăperi uscate şi aerisite, ferite de lumina soarelui şi de mirosuri străine. Produsele toxice se păstrează în încăperi separate, indicându-se acest fapt prin marcaje şi inscripţii.

 

3.2. Condiţii de recoltare a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană

 

  1. a) administrative

 

  1. Planificarea tehnică: denumirea arealului de recoltare, a speciilor care urmează a fi recoltate, modalităţile de colectare, capacitatea şi condiţiile de transport şi stocare, verificarea personalului implicat în proces.

 

  1. Obţinerea aprobării pentru recoltare (respectarea legislaţiei referitoare la conservarea biodiversităţii naturale şi protecţia mediului).

 

  1. b) de execuţie

 

  1. Modalităţi de recoltare:

 

  • mecanizat (mai puţin frecvent în flora spontană): cu combină, pluguri, dislocatoare, cositori şi tocătoare; este necesar să existe instrucţiuni clare referitoare la curăţarea maşinilor de recoltat, întrucât puritatea speciilor recoltate este foarte importantă.
  • manual: seceri, coase, cuţite, cazmale, piepteni speciali.
  1. Condiţiile de recoltare se referă, pe de o parte, la caracteristicile meteorologice ale perioadei în care se colectează plantele: vreme caldă, fără precipitaţii; la unele specii sunt menţionate momente optime, cum ar fi: pe rouă (petale de trandafir) şi, pe de altă parte, la fenofaza optimă (momentul de vegetaţie în care planta are cel mai bun potenţial productiv şi calitativ).

 

  1. Tipuri de organe ce pot fi recoltate:

 

  • Mugurii (gemmae) se recoltează primăvara, odată cu începerea circulaţiei sevei, uneori chiar de la sfârşitul lunii februarie. Se recoltează când sunt complet dezvoltaţi, înainte de deschidere. De exemplu: muguri de brad, de plop, nuc, coacăz etc.
  • Scoarţa (cortex) se recoltează primăvara, după începerea circulaţiei sevei, deoarece în această perioadă se desprinde mai uşor. De obicei scoarţa se recoltează de pe ramurile şi tulpinile plantelor de cel puţin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 cm şi apoi longitudinale. De exemplu: cruşin, salcie etc.
  • Frunzele (folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat. În general, momentul optim se consideră a fi perioada de dinainte şi pe durata înfloririi plantei. Se urmăreşte recoltarea frunzelor ajunse la maturitate, întregi, neatacate de boli şi dăunători şi în vegetaţie; de exemplu: pătlagină, podbal, păpădie, mentă etc.
  • Iarba (herba) se recoltează în special în perioada de înflorire. De la speciile anuale se colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba va fi tăiată deasupra părţii lignificate. De exemplu: sunătoare, sulfină, sovârv, rostopască, coada-şoricelului.
  • Florile (flores) se recoltează la un anumit stadiu de îmbobocire, determinat în funcţie de nivelul de principii active acumulat. De exemplu: trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel etc.
  • Seminţele (semen) se recoltează la maturitate deplină, moment recunoscut după culoare şi formă. De exemplu: coriandru, castane, măceş, dracilă etc.
  • Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii (bulbus) şi tuberculii (tubera) se recoltează toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie, când sunt mai bogate în principii active sau primăvara, înainte de intrarea în vegetaţie. De exemplu: tătăneasă, brusture, cicoare, lemn-dulce etc.
  1. Condiţiile de calitate se referă la:

 

  • caracterizarea biomorfologică şi botanică a speciilor: aspect, culoare, miros, gust, descriere botanică macro- şi microscopică, puritate (corpuri străine şi impurităţi minerale);
  • caracterizarea chimică a produselor include determinarea cantitativă a compuşilor chimici răspunzători pentru efectul terapeutic: glicozizi, alcaloizi, carotenoizi, uleiuri volatile, pigmenţi etc.;
  • determinarea nivelului de contaminanţi (pesticide şi metale grele) din plante.

În funcţie de destinaţia plantelor, acestea trebuie transportate în condiţii optime fie la procesator (în acest caz, materia primă este în general uscată), fie pe piaţă, caz în care distribuţia trebuie făcută imediat, pentru a evita degradarea produsului.

Cultura de anghinarie

Anghinaria (Cynara Scolynmis.L.), face parte din Fam. Asteracee. Popular se mai numeste anghina sau angina. Se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
.

Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidare, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitatie asupra secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog si se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mincare.

Creste in toate zonele, mai des intilnita in sudul tarii, la poalele padurilor. Infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie .

TEHNOLOGIA DE CULTURA

Planta premergatoare

  • foarte bune plante premergatoare sunt leguminoasele si ceralele;
  • bune plante premergatoare sunt prasitoarele;
  • contraindicatii nu trebuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.

Lucrarile solului

  • aratura se efectueaza in vara pana la 1 IX iar cel de toamna pana la 25 X
  • adancimea araturii de vara este intre 22-25 cm, iar adancimea araturii de toamna  este intre 28-30 cm;
  • pregatirea patului germinativ se realizeaza cu 1-2 zile inainte de semanat la 5-6 cm cu combinatorul;


Fertilizarea culturilor

  • se face in functie de productia planifica: se aplica 80-100 kg Azot s.a. /ha; 70-80 kg Fosfor s.a./ha; 50-60 kg Potasiu s.a./ha.


Samanta si semanatul

  • soiurile cultivate sunt Celesta si Unirea;
  • samanta cu minim 95 % puritatea si 80% germinatia;
  • epoca de semanat este primavara catre sfarsitul lunii aprilie;
  • densimea plantelor este de 8-10 plante /mp;
  • 6-7 plante la metru liniar, la 14-16 cm pe rand;
  • distanta intre randuri este de 70 cm;
  • adancimea de semanat este de 3 – 5 cm;
  • cantitatea de samanta folosita este de 4 – 5 kg/ha.


Intretinerea culturilor

  • combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile manuale, 1-2 prasile mecanice si 1-2 plivituri; se combaterea chimic cu Treflan, 4 l/ha, care se aplica inainte de semanat si incorporat imediat la 6-8 cm adancime;
  • nu s-a semnalat boli care sa cauzeze pagube economice importante;
  • se va administra 4-6 udari cu 600 mc/ha.


Perioada si organul de recoltare
:

  • Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
  • Perioada de recoltare se fac din luna iunie pina-n septembrie, cand frunzele au ajuns la maturitae.
  • Recoltara se face de 3-4 ori.

 

 

Reteta infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.

Calendar al culegerii plantelor medicinale

Exista un calendar al culegerii plantelor medicinale pe care, în liniile sale principale, il vom parcurge in continuare:

.

 

  • ianuarie : vasc;
  • februarie : muguri de mesteacan, coaja de salcie, urechelnita;
  • martie : podbal, muguri de plop, frunze de papadie, pochivnic;
  • aprilie : frunze de ciubotica-cucului, urzica, fumarita;
  • mai: radacini de raculet, flori de iedera, trei frati patati, mierea ursului, nasturel, napraznic, pelin, lingurea, roinita, paducel, limba mielului;
  • iunie : cicoare, mac, telina, anghelica, arnica, lemnul Domnului, brusture, cretisor, miruta, musetel, parul Maicii Domnului, vinarita, maces, brancuta, silur, nalba, dumbet, sulfina, soc, galbenele, verbina;
  • iulie-august : frunze si varfuri inflorite de busuioc, catusnica, coada soricelului, cimbrisor, coltul lupului, isop, iarba neagra, matasea porumbului, tei, albastrele, flori de musetel, lumanarica, splinuta;
  • septembrie si octombrie : pentru majoritatea plantelor medicinale este vremea recoltarii fructelor.

Trebuie avut grija ca recoltarea sa se faca intotdeauna pe timp uscat si însorit. De asemenea, la culegere trebuie evitate zonele din apropierea suprafetelor agricole, care pot fi stropite cu substante chimice sau unde s-au raspandit ingrasaminte; trebuie cautate poieni izolate in mijlocul padurilor, locuri neumblate. Nu se vor culege niciodata plante cu insecte pe ele sau plante aflate în locuri cu ciuperci.

Magnetoterapie

Aparat, multifunctional construit de firma ANGE  inca din anii 90, cu un exterior simplu dar foarte eficient. Aparatul a fost testat de subsemnatul, in special la fracturi  de oase, unde a dat rezultate fantastice.

.

Functioneaza de la retea, are un consum redus, este eficient la 32 de probleme medicale ce apare in viata unui om.

Pe fatada aparatului sunt urmatoarele:

  • Comutator retea;
  • Iesire disc radiant nr 2;
  • Iesire disc radiantnr 1;
  • Comutator selectie modulare timp 2;
  • Comutator selectie modulare timp 1;
  • Buton START;
  • Comutatorul selectie are urmatoarele pozitii 640, 320, 180, 80, 40.

Pentru teratament se foloseste diferite pozitii ai comutatorului, pozitii identice, diferite, respectiv timpii sunt diferiti.

Problemele medicale la care se poate folosi aparatul:

  • Gingivita, dureri de dinti, stomatita;
  • Nevralgia trigenului, otita;
  • Rinite , fracturi nazale;
  • Sinuzita, rani frontale;
  • Cefaleea, ameteli;
  • Dureri de cap;
  • Dureri maxilare;
  • Acnee, cicatrice;
  • Artroza umarului, luxatii;
  • Astm, dureri pectorale;
  • Artroza cervicala;
  • Intepenirea gatului, artroza ale umerilor;
  • Fracturi de oase, rupturi musculare;
  • Artroza dorsala;
  • Artroze lombare, dureri ale coloanei;
  • Artroze sacrale;
  • Prostate, boli urologice;
  • Impotenta sexuala;
  • Artrita ale picioarelor, dureri ale tendoanelor, fracturi, intoarse
  • Dureri la talpa piciorului;
  • Dureri si nevralgii intercostale;
  • Dureri musculare;
  • Luxatii;
  • Maini reci sau calde;
  • Dureri menstruale;
  • Distrugeri de tesut;
  • Entorse;
  • Genunchi umflati si durerosi
  • Rupturi de muschi;
  • Osteoporosa, rupturi de oase.

Din aparatul ce am procurat au fost construit in Arad peste 350 bucati, brevetat in 1990, Exista un aparat si mai performant, cu posibilitati de brevetare,  Informatii suplimentare la constructor proiectant  D-l Nagy Gheorghe (Tel. 0746-119222)  sau la subsemnatul Adalbert Ban  – ECO Club Independent Pecica  Tel. 0742-997989.

Plantele medicinale in Romania

 

In Romania sunt 800 de specii medicinale

In Romania se utilizeza in scopuri medicale peste 800 de specii de plante. Unele remedii au fost descoperite de tarani, altele le-au mostenit de la geto-daci, romani, greci, ori le-au preluat de la vecini (indeosebi de la slavi).

Multe leacuri au fost identificate gratie asa-numitei „signatura rerum”, adica a informatiei continuta de fiecare lucru sau fiinta, informatie pe care doar unii oameni pot s-o decodifice.

In subsidiar e vorba si de principiul „similia similibus curantur”, altfel spus afectiunile se tratează cu ceva asemanator lor sau agentului care le-a provocat. Astfel, contra galbinarii sunt folosite, mai ales, plante cu flori galbene, contra hemoragiilor specii cu flori sau fructe rosii, contra bolilor de inima specii cu frunze sau fructe cordiforme, contra umflaturilor plante cu fructe veziculoase ori tulpini cu noduri proeminente etc. Din lista de plante utilizate, in medicina populara romaneasca, cel putin o treime sunt folosite pe baza celor doua principii precizate mai sus.

 

 

 

Farmacia animalelor

Oamenii au observat, inca din Antichitate, ca o serie de animale precum ursul, cainele, pisica, nevastuica, mistretul, cerbul, randunica, acvila, uliul, porumbelul, gaita, mierla, potarnichea, turtureaua, gaina, ciocanitoarea, sarpele, broasca testoasa s.a. consuma, cand sunt bolnave, diverse specii de plante. Din această „farmacie a animalelor” si azi se mai folosesc unele remedii de catre oameni (feriga, rostopasca, papadia s.a.). Acest fapt l-a determinat pe medicul francez F.F. Virey sa afirme, cu doua secole in urma, ca „animalele sunt primii doctori in medicina”.

 

 

 

Intre primele tari europene la numar de specii

Romania se inscrie in primele 6 tari europene in ceea ce priveste numarul de specii de plante şi animale. Sunt 3.630 de plante superioare (ferigi şi plante cu flori) care cresc salbatice, fara sa socotim cele peste 800 de specii hibride. Din cele 3.630 specii aproape o treime nu cresc in vestul Europei.

Un factor important privind plantele medicinale este acela ca Romania este situata pe paralela 45 grade, exact la mijlocul distantei dintre Poli si Ecuator. Consecinta este ca principiile active din plante (atat cele binefacatoare cat si cele daunatoare organismului) se afla, in general in concentratii medii. Eficacitatea plantelor medicinale scade, cel mai adesea, de la Ecuator spre Poli, si, desigur, si toxicitatea lor. Cucuta este in Grecia o planta cu toxicitate mortală iar in Norvegia este specie furajera si chiar consumata de localnici ca salata. O mare calitate apreciata la speciile medicinale din România, mai ales de catre straini, este aceea ca nu sunt afectate de fenomenul poluarii chimice.

 

 

 

In 1900, existau 700 de leacuri babesti

Mii de batrani si batrane de la tara au povestit cu mandrie ca la cei 70, 80 sau 90 de ani ai lor n-au fost si nu vor merge cat vor trai la medic. Exista o alta categorie, in care se inscriu aproximativ 30% dintre români care se tratează curent atat dupa recomandările medicilor cat si cu „leacuri babesti” pe care le-au aflat, prin viu grai, de la rude (adesea bunici si parinti), din reviste sau de la persoane „specializate”. Apogeul fitoterapiei populare romanesti a fost atins in urma cu un secol, cand se apela la aproximativ 700 de specii de plante. Astazi numarul acestora a scazut la jumatate.

 

 

 

Colectie de plante medicinale foarte valoroase

Statiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru Plante Medicinale Si Aromatice Fundulea, are o colectia de peste 100 de specii si soiuri de plante medicinale foarte valoroase, rezultatul a 30 de ani de cercetare.

Statiunea avea, in anii ’80, 120 de angajati si 750 de hectare cultivate cu sute de specii de plante medicinale si aromatice de cultura, din flora spontana sau aduse din toate colturile lumii.

Astazi statiunea a ajuns o ruina prin grija nepretuita a conducerii politice si administrative locale si centrale, asa cum au ajuns toate statiunile de cercetare agricole din tara.

Cei interesati de cultivarea plantelor medicinale, si de procurarea semintelor pot lua legatura cu Conf. ing. dr. Victoria Nita, care lucreaza din 1987 in cadrul statiunii.

Spre exemplu, statiunea are, spre vanzare, samanta de musetel care costa 150 RON/kg + TVA.

Adresa: Statiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru Plante Medicinale Si Aromatice; B-dul 22 Decembrie nr. 1; Fundulea; Calarasi; telefon – 0242 642 190.

 

 

 

Culegerea plantelor din zone nepoluate

Pentru a culege plante, in functie de puterea lor de vindecare, e firesc sa cunoastem zonele unde cresc si care sunt locurile sanatoase de unde le putem recolta. De pildă, plantele care cresc pe campii au nevoie de multa lumina, dar cele care cresc in padurile de la munte nu sunt pretentioase in acesta privinta. Majoritatea plantelor se culeg pe vreme buna, insorita, dar nu in toiul caniculei.

Se aleg intotdeauna zonele curate din punct de vedere ecologic, evitand, categoric, recoltarea de pe marginea soselelor, chiar a drumurilor de tara, a cailor ferate si din parcurile oraselor. Studiile de laborator au dovedit ca infuziile realizate din aceste plante sunt incarcate de metale toxice si ne afecteaza grav sanatatea.

Trebuie sa existe o preocupare riguroasa pentru ambalarea, si pastrarea semintelor tuturor speciilor de plante medicinale, in depozite de profil, in conditii igienice de maxima securitate.

 

Farmacia casei

Urmatoarele plante nu trebuie sa lipseasca din Farmacia casei. Ele vor fi pastrate in pungi de hartie cu etichete pe care se vor scrie denumirea speciei si afectiunile pentru care este utilizata.

ANASON: tulburari menstruale,crampe stomacale;

ANGELICA: balonari, dureri de stomac, tulburari respiratorii;

ARNICA: lovituri, hematoane, luxatii.

CIMBRISOR: tulburari digestive, anemie;

CIUBOTICA CUCULUI: bronsite, tuse, hipertensiune;

CLOCOCEAN: eczeme, boli de piele;

COACAZE NEGRE: diabet, constipatie;

COADA CALULUI: boli de rinichi, litiaza, infectii;

COADA SORICELULUI: astm; hemoroizi, reumatism;

COZI DE CIRESE: boli de rinichi; prostata;

FAG SALBATIC: scleroza;

FENICUL: tuse, tulburari digestive, paraziti intestinali;

FLORI DE PODBAL: tuse, astm bronsic;

FLORI DE SOC: raceala, constipatie;

FLORI DE TEI: raceli, insomnie, neliniste;

FRUNZE DE FAG SALBATIC: scleroza;

FRUNZE DE NUC: tulburari digestive, paraziti intestinali, anemie;

FRUNZE DE STEJAR: tonic in covalescenta;

GALBENELE: varice, boli de stomac, boli de ficat;

LEVANTICA: boli deinima, neliniste, crampe;

LICHIENI DE PIATRA: raceala, raguseala, diabet;

LUMANARICA: astm, tuse, boli de plamani;

 

MATASE DE PORUMB: boli de rinichi, litiaza renala;

MENTA: dureri de cap, raceli, crampe la stomac;

MUR, FRUNZE: artrite, regenerarea sangelui;

MUSETEL: dureri de stomac, neliniste;

OBLIGEANA: boli de stomac, febra, liteaza renala;

PADUCEL: hipertensiune, migrene, neliniste;

PAPADIE: hemoroizi, ulcer, boli de ficat;

PATALAGINA: tuse, rani;

PEDICUTA: crampe musculare, dureri reumatice;

PELIN: lipsa poftei de mancare, boli de ficat, comprese si bai pentru infectii locale;

PODBAL: tuse la copii, bronsite, astm;

ROINITA: tahicardie, neliniste, greturi;

ROSTOPASCA: negi, boli de ficat;

ROZMARIN: boli de inima, afectiuni renale;

SALVIE: gripa, tuse, boli ale organelor interne;

SUNATOARE: afectiuni hepatice, dureri de cap, rani;

TRAISTA CIOBANULUI: hemoragii, boli ale organelor interne;

URZICA: rani, anemie;

VINARITA: icter, boli ale aparatului urinar.

Unde folosim menta ?

Respiratie urat mirositoare, ten cu probleme, dureri stomacale si bucatarie monotona? Toate aceste probleme se pot rezolva cu ajutorul unei singure plante: menta! Aflati cum si unde poate fi intrebuintata aceasta planta minune.

 

Rezolvarea:

Menta este o planta cunoscuta pentru proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta.

Ceaiul de menta este utilizat in medicina naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si decongestionate. Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive cauzate de nervozitatea excesiva si stimuleaza vezica biliara. De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de cap si de git.

Substanta cea mai importanta pe care o contine aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentolul, eficace in cazul ametelilor, durerilor intestinale, de stomac.

Potasiul, calciul si vitamina B determina cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului. Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de concentrare.

Gustul mentei variaza, in functie de tipul de cultura, de la mentolat la acrisor. La bucatarie, este recomandata folosirea frunzelor proaspete.

Poti folosi menta.

La ceaiuri: pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei.

Lasa 2-3 minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica la dulciuri: inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta. Lasa timp de cinci minute la congelator si scoate frunzele.

La omleta: adauga, la sfarsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai placuta.

La salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel si sos de lamaie pentru un gust inedit.

Frunzele de menta se potrivesc la mancaruri cu mazare, morcovi, cartofi, fasole si se adauga la sfarsit.

Daca te-ai hotarat sa aduci menta in bucatarie, iti recomandam un sos de menta indian. Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta taiata marunt, o lingurita de zahar, sare si piper. Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se lasa la frigider cateva minute.

In cosmetica, menta este considerata un aliat impotriva cosurilor iar in igiena orala aduce o prospetime de durata.

 

Leurda, remediu pentru astenie si memorie

Leurda - Allium ursinum - proprietati si recoltareLeurda (Allium ursinum) are, in esenta, proprietati medicinale asemanatoare usturoiului. Ea mai este denumita ”ai de padure” sau ”ceapa vrajitoarelor”. Trebuie mare atentie la recoltarea ei, pentru a nu fi confundanta cu brandusa de toamna (Colchicum autumnale), care este foarte toxica atat in stare verde cat si uscata.

 

Leurda ajunge pana la 40 de cm inaltime si creste in locuri umbroase si umede din cranguri si paduri. Infloreste cu o floare alba si are un miros puternic de usturoi. Frunzele se recolteaza incepand din luna aprilie si pana in luna mai. Acestea se folosesc in stare proaspata deoarece in stare uscata isi pierd proprietatile curative. Radacinile din sol se recolteaza toamna.

 

Leurda - Allium ursinumFrunzele au efect de curatire a sangelui, dar si efect benefic in tratamentele hipertensiunii arteriale, arterosclerozei si balonarilor. Esenta extrasa din leurda ajuta la tratarea bronsitelor, asteniei nervoase si mai ales ale scaderii memoriei.

 

Pentru a beneficia de toate calitatile plantei, se recomanda, ca primavara, sa se faca o cura de patru saptamani cu frunze proaspete care pot fi culese de pe marginea padurilor sau cumparate din piata. In compozitia sa, leurda are vitaminele A si C, sulf, ulei eteric, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru si adenozina (substanta care reduce colesterolul si impiedica formarea trombilor).

Infuzia din flori de salcam inlatura “arsurile” de stomac

Salcamul (Robinia pseudoacacia) este originar din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa si Asia.

 

 

 

In Romania, salcamul a fost adus de turci, prin anul 1750, mai intai in sudul tarii, de unde s-a raspandit an toata tara, atat ca arbore spontan, cat si plantat an liziere masive sau, izolat.

Salcamul infloreste in a doua jumatate a lunii mai. Florile raman deschise 8-12 zile, iar secretia nectarului este apreciabila din momentul in care temperatura noptilor depaseste 14°C, mai ales in zone apropiate de o sursa de apa, pentru a contribui la ridicarea umiditatii relative a aerului.

In scopuri medicinale, florile se recolteaza an faza de maxima dezvoltare, numai pe vreme insorita si se usuca la umbra, in straturi subtiri, in incaperi bine aerisite sau in podurile caselor acoperite cu tabla. Prin uscare, se obtine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete.

Continutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinina, acaciina), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil. Florile proaspete contin un ulei eteric complex folosit an parfumerie.

Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcam dau posibilitatea interventiilor in tratarea multor boli, mai ales in afectiunile sistemului nervos si in boli digestive si pulmonare. Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative.

Efectele vindecatoare ale florilor de salcam se exercita la toate persoanele, indiferent de varsta. Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat in diferite stari nevrotice.

Produsele din flori de salcam sunt utilizate in multe afectiuni psihosomatice care apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti: stari conflictuale frecvente, cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat; accese de manie si iritabilitate psihica; crampe musculare de natura nervoasa; epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, degradand pana la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita; reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres; tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungand, in unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele; tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mancare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsa a “hranei sufletesti”.

Din experiente indelungate, s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:

  • inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului, recomandandu-se scurte plimbari prin preajma salcamilor infloriti;

  • aromatizarea camerei bolnavului cu buchete de flori proaspete;

  • consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingura la 200 ml apa clocotita) luata in 3 reprize pe zi, intr-o cura de 3 saptamani, inlocuind total apa de baut;

  • consumul zilnic al unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile in miere de albine, luand cate 3-5 lingurite pe zi;

  • tinctura din 20 g flori uscate care se macereaza in 100 ml de alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori cate 10 picaturi.

Infuzia din flori de salcam inlatura “arsurile” de stomac”. In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcam asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care actioneaza ca hipoacidifianti.

Bune efecte se constata in combaterea “arsurilor” de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, datorate hiperaciditatii. De asemenea, sunt atenuate durerile in ulcerul gastric si duodenal, in gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, in insuficienta hepatica, crampe abdominale si hernie hiatala.

La copii, florile de salcam pot avea efecte benefice in diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie.

Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu incredere, folosind o infuzie din amestec, in parti egale, cu flori de salcam si frunze de dud bogate an carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se pune o lingurita din amestec in 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, in cure de lunga durata.

In cursul zilei, in locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcam (o mana de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, intr-un litru de apa curata de izvor). In bolile aparatului respirator, florile de salcam sant eficiente la combaterea tusei convulsive si astmatice, raceli, viroze, raguseala, infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic. Tratamentul acestor afectiuni se face cu ceai din flori de salcam, care actioneaza asemanator cu supa de pasare, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva dar si cu deosebita eficienta in reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat, ca in cazul bolilor pulmonare nu trebuie neglijat consumul ceaiul de salcam, iar in alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi. Datorita continutului ridicat in flavone si robinozide, infuzia din flori de salcam actioneaza cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a continutului de uree din sange si de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.

Tratament naturist cu dulceata de papadie

000 4213 copy resizePrintre numeroasele leacuri de sanatate ale naturii se numara si vindecarile cu dulceata de papadie.

Preparatele sunt facute in casa, din plante sanatoase si proaspete. Mult conteaza si calitatea apei, cea mai buna fiind apa de izvor.

Se ia un kilogram de flori proaspete de papadie se pun in 0,5 litri de apa fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa pe foc mic doua minute. Apoi se lasa vasul acoperit 20 de minute, si se strecoara lichidul prin presarea florilor de papadie. Sucul de papadie rezultat se amesteca cu cu un kilogram de zahar si se fierbe 5 minute. Se adauga 5 lamai de marime mica sau 2 lamai mari taiate marunt, cu coaja cu tot, si se fierbe inca 5 minute. In tot acest timp se amesteca permanent. Se ia de pe foc, se lasa sa stea 30 de minute in vas acoperit, si apoi se adauga 250-300 ml apa curata si se fierbe inca un minut. Dupa care se pun in borcane pentru pastrare.

Dulceata de papadie se ia cu 30 de minute inainte de masa. Copiii pana la 3 ani iau o jumatate de lingurita de doua ori pe zi. Copiii intre 3 si 15 ani iau cate o lingurita de trei ori pe zi iar adultii cate o lingura de trei ori pe zi.

Dulceata de papadie se recomanda pentru tratarea inflamatiilor gatului, bronsite, afectiuni pulmonare, raceli, reumatism, tuberculoza, guta, boli ale aparatului locomotor, iar extern, se aplica si sub forma de comprese, pe articulatiile bolnave.

Sa ne protejam impotriva dioxinelor

 

f9b37f3f4d4706dfbf43bc2b1f45bd5b resizeDiverse studii au demonstrat ca dioxina, care putin cate putin se acumuleaza in organism, este din ce in ce mai raspandita in mediul inconjurator si in anumite alimente.

 

In 1997, o agentie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii a anuntat faptul ca dioxinele si furanii sunt considerate carcinogene de clasa I, ceea ce inseamna carcinogen uman recunoscut, iar un studiu din 2002 arata faptul ca dioxinele sunt direct legate de cresterea incidentei cancerului la san.

 

lapte-oua resizeIn afara de cancer, expunerea la dioxine poate determina probleme grave ale sistemului de reproducere si deficite in dezvoltarea fatului. Dioxina este recunoscuta pentru efectele sale negative asupra sistemului imunitar si perturbarea sistemelor hormonale. A fost demonstrata o legatura directa intre expunerea la dioxina si malformatii ale fatului, fertilitate scazuta, reducerea numarului de spermatozoizi, endometrioza, diabet, dificultati de invatare, afectiuni ale plamanului si ale pielii, sindromul oboselii cronice, afectiuni hematologice, perturbari ale sistemului nervos si altele.

 

anans resizeSursa majora de dioxine pentru organism o reprezinta alimentele consumate. Dioxina este solubila in lipide si se acumuleaza in tesutul grasos din organism. Dioxinele sunt prezente in carne, oua si produse lactate. In pestii provenind din zone contaminate, concentratia de dioxina poate fi de 100 000 de ori mai mare decat in mediul inconjurator.

 

Din momentul in care au aparut discutiile legate de aceasta problema, UE a fixat limite maxime de dioxine pe care diferite alimente comercializate nu le pot depasii. Acestea difera de la aliment la aliment si sunt extreme de mici.

 

Ne putem proteja evitand acumularea de grasime corporala si substantele care-ti pot afecta organismul, inclusiv si dioxina. Mai mult decat atat, va trebui sa bem apa cu oligominerale (apa plata), ceiuri depurative (papadie) si sucuri (ananas)

Gheara Diavolului – un puternic remediu natural impotriva durerilor

p Gheara Diavolului resize„Gheara Diavolului” este unul din cele mai puternice remedii naturale impotriva durerilor. Cu alte cuvinte, este planta care ia durerea „cu mana”.

Alinarea pe care o aduce Gheara Diavolului(Harpagophytum procumbens) este sesizabila si de binevenita. Fructul sau spinos are o forma aparte, de la care i se trage si numele, este oval si incapsulat intr-o coaja lemnoasa, cu doi spini centrali mari si doua randuri laterale de 12-16 brate acoperite de tepi. Aceste brate si spini sunt mult mai mari, mai lungi decat fructul in sine.

ghiara-diavol resizeAceasta este o planta ierboasa care creste pe terenuri nisipoase si foarte aride, la altitudini de 500-1000 de metri, in Africa de Sud, in Namibia si in Madagascar. Are tulpina taratoare, care se infige in pamantul nisipos cu radacini foarte puternice, tuberoase.

Partea cea mai frecvent folosita a plantei este radacina, care se recolteaza la sfarsitul sezonului ploios. Rezultate foarte bune in terapie s-au obtinut insa si administrandu-se planta intreaga, adica frunzele, florile si radacinile.

Gheara Diavolului este folosita in prevenirea unor boli, dintre care amintim:

  • Ateroscleroza – efect de reducere a nivelului colesterolului din sange si de combatere a hipertensiunii, cele doua fiind principalele premise de formare a placilor de aterom pe artere;

  • Migrene – crizele intense de dureri de cap, insotite de greata si de voma;

  • Litiaza biliara;

  • Complicatii hepatice – administrarea acestei plante in cazurile de afectare a ficatului, prin infectarea cu virusul hepatitic B sau C, ori prin ingestia repetata de substante toxice (cum ar fi alcoolul), incetineste procesele de distrugere a celulelor hepatice si de fibrozare a ficatului;

  • Tromboze.

In ceea ce priveste tratarea bolilor, este recomandata pentru:

  • Uz intern: detoxifierea ficatului, a rinichilor, afectiuni ale vezicii biliare, lipsa de apetit, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita, spondiloza, coxartroza, diabet, hipertensiune arteriala, aritmii ventriculare hiperkinetice, migrene, nevralgii, intoxicatia cu nicotina, hipercolesterolemie, nasteri dificile, menopauza – sub forma de decoct, tinctura, infuzie.

  • Uz extern: artrita cu inflamatii si durere, tendenite, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita, spondiloza, coxartroza, entorse – sub forma de cataplasme, comprese cu decoct.

small image 8096 resizeModul de administrare cel mai frecvent, pe care vi-l pune la dispozitie Bios Natura, il reprezinta capsulele de Gheara Diavolului. Ele sunt alcatuite dintr-un invelis care se dizolva foarte rapid in sucurile gastrice, iar in interiorul sau se afla pulbere sau extract de planta. In terapie, cele mai bune rezultate se obtin cu capsulele cu extract de Gheara Diavolului, bogate in substante cu efecte de vindecare, care sunt si mult mai usor de asimilat decat pulberea.

De obicei, o capsula contine 500 mg de extract de planta. Se administreaza zilnic cate 3-4 capsule, in cure de patru-sase saptamani, cu 30 de minute inainte de a manca, astfel incat principiile active sa fie foarte bine asimilate de catre organism.

Cele mai bune rezultate medicinale sunt obtinute prin administrarea capsulelor cu extract din acesta planta.

Aceste capsule le gasiti la firma Bios Natura, cea care a imbinat elemente naturale pentru a trata afectiunile care pot influenta starea dumneavoastra de sanatate intr-un mod neplacut.

Roinita, cea mai buna planta pentru bolile de inima

growing-lemon-balm resizeRoinita este mentionata de medicii greci si romani, dupa cum dovedesc scrierile lui Theophrast sau Varro care au trait in antichitate. Acestia spuneau ca roinita este cea mai buna planta pentru bolile de inima. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii contemporani, care au facut analize unor persoane cu afectiuni cardiace, inainte si dupa tratamentul cu roinita. Imbunatatirea starii lor a fost evidenta.

Melissa este una dintre nimfele care i-au salvat viata lui Zeus iar cand acesta a devenit stapanul Olimpului, a facut-o regina albinelor. Melissa inseamna albina in limba greaca, iar in limbaj popular, melissa se mai numeste „floarea stupului”, pentru ca mierea din roinita are un parfum aparte si foarte multe proprietati curative.
Melissa contine o cantitate mică de ulei volatil ce miroase asemanator cu lamaia si are efecte extraordinare in cazul dementei severe – dupa cum arata un studiu efectuat pe 70 de oameni cu probleme grave de dementa, pe durata a 4 saptamâni. Frunzele de roinita au efect usor sedativ si de ameliorare a starii de spirit, de aceea pot fi folosite pentru a trata problemele de somn, anxietatea, depresiile si traumele emotionale. Grecii numeau roinita inca de acum 2000 de ani „elixir de viata lunga”, datorita actiunii ei benefice asupra oboselii intelectuale, a insomniei, a nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Are efecte excelente contra insomniei şi a migrenelor. Este un leac natural verificat impotriva asteniei de primavara si impotriva asteniei in general. Preparatele din roinita au efecte remarcabile in reglarea activitatii sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru afectiuni cum ar fi pareza faciala, boala Parkinson (in faze incipiente), Alzheimer.

Se dovedeste eficienta, de asemenea, in disfunctii gastrointestinale – flatulenta, crampe si greata, mai ales cand acestea sunt agravate de stres si tensiune. In colita de fermentatie, roinita este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhiband dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, eliminand spasmele si diminuand inflamatia.

Roinita are si o actiune antivirala. Cercetatorii germani au dovedit ca persoanele carora abia le-a aparut un herpes pe buze s-au vindecat mai repede folosind o crema pe baza de roinita, comparativ cu persoanele care au primit un tratament alopat. Preparate pentru uz extern au fost folosite şi pentru a trata simptomele inflamatorii provocate de virusul hepatic, şi au dat rezultate bune.

Cercetari recente au confirmat faptul ca roinita are si un efect antioxidant, ceea ce inseamna ca mentine tineretea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi in moleculele din sange, responsabile de imbatranirea tesuturilor.

In perioada de tranzitie de la frig la cald, planta va scapa de secretiile nazale sau de gripe. Extern, frunzele calmeaza intepaturile insectelor. Pliniu si Dioscorides considerau ca persoanele care beau vin in care s-au macerat frunze, impreuna cu frunzele aplicate extern, vindeca muscaturile veninoase, chiar si cele de scorpion.
Roinita cu o aroma dulce, asemanatoare celei de lamaie e folosita in ceaiurile aromate de plante, in vinuri sau lichioruri, dar si in unele formule de apa de colonie, cum ar Carmelite. Apa carmelitelor, in care roinita este un ingredient principal, era bauta zilnic de catre imparatul Charles al V-lea.

Pliniu si Dioscorides considerau ca persoanele care beau vin in care s-au macerat frunze, impreuna cu frunzele aplicate extern, vindeca muscaturile veninoase, chiar si cele de scorpion. Paracelsus a numit-o „elixirul vietii”. Astazi, medicii stiu ca uleiul esential vindeca ranile, avand actiune antiseptica.

Ceaiul este indicat in raceli, febre, dureri de cap, afectiunile stomacului, combate balonarile, durerile de cap, insomniile, migrenele, agitatia, durerile de dinti si urechi, tusea, raguseala si afectiunile cailor respiratorii (bronsite, astm), colicile gastrointestinale, colitele cronice, dischinezia biliara, ameteli, reumatism, anxietate, hipertensiune, palpitatii, tahicardie, tulburari de ritm cardiac, astenie nervoasa, debilitate.
Melisa are si o actiune asupra aparatului reproducator al femeii: emenagog, calmant, relaxant, antispastic, buna in menstruatiile dureroase, neregulate si in tratamentul sterilitatii la femei. Se poate folosi si de catre femeile insarcinate, pentru a calma ametelile, durerile de cap, greturile. Infuzia, adaugata in baie, determina declansarea menstruatiei.

Uleiul esential de roinita este un bun tonic cardiac, digestiv, sedativ, antidepresiv, bun in afectiunile isterice si nervoase. Este afrodisiac, in combinatie cu uleiul de santal.

Ceai (infuzie): 2 lingurite cu varf de frunze de roinita la o cana de apa clocotita. Se beau 2-3 cani, zilnic, iar pentru insomnii, se beau 1-2 cani, seara.

Ceai delicios pentru micul dejun: 2 lingurite de frunze de roinita se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa infuzeze 5 – 10 minute, apoi se adauga miere si lamaie.

Perna cu roinita: o fata de perna din pânza de in se umple cu plante si se aplica pe locurile dureroase afectate de reumatism, traumatisme.

Bai cu roinita: se face un extract la rece, din 4-5 pumni de planta la 5 l de apa, care se încalzeste a doua zi, apoi se adauga in cada, diluandu-se cu apa necesara. Are efect relaxant si cicatrizant.

Tinctura: într-o sticla se pun plante (partea aeriana) pana se umple pe trei sferturi, se toarna alcool (de 40 %), apoi se lasa 2 saptamâni la loc însorit. Se iau cate 4-5 picaturi, in apa, ceai sau pe zahar, de 3 ori pe zi.

Cultura de cicoare

cicoarea resizeCicoarea (Cichorium intybus), planta cu flori albastre si cu un gust amar, este una dintre cele mai cunoscute plante pentru efectele ei curative.

Desi indicatiile terapeutice ale cicorii sunt numeroase, efectele ei protectoare asupra ficatului si bilei sunt cele mai importante. Specialistii spun ca cicoarea este una dintre cele mai generoase surse de vitamine (A, B, C, E si K), cu un continut bogat in saruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, zinc si magneziu), in ulei volatil, dar si in compusi amari, precum inulina, substanta care scade riscul aparitiei cancerului de colon si ajuta la sanatatea oaselor. In zilele foarte aglomerate sau in perioada examenelor, pentru a face fata eforturilor intelectuale si stresului, fitoterapeutii ne recomanda sa bem „cafeluta de cicoare”. Cafeaua de cicoare este recomandata pentru stimularea poftei de mancare, in tratamentul adjuvant al afectiunilor biliare si hepatice, dar si in combaterea acneii si constipatiei. Radacina de cicoare contine si insulina, fiind o speranta de viata pentru diabetici. Cafeaua de cicoare nu prezintă riscul dependentei, calmeaza durerile abdominale si nu creeaza insomnii. Totodata, acest sortiment de cafea revigoreaza memoria, ajuta in cazul activitatilor intelectuale intense, combatand oboseala. In astfel de situatii, se recomanda un consum zilnic de doua cani. Acest sortiment de cafea se poate prepara in casa prin macinarea radacinii de cicoare prin rasnita de cafea sau se poate procura de la magazinele cu produse naturiste.

Infuzia de cicoare are efecte excelente in combaterea digestiei lenese, a tusei si anemiilor. Consumata zilnic, infuzia este foarte buna si pentru problemele digestive, asociate stresului, cum ar fi scaderea sau cresterea poftei de mancare. Infuzia de cicoare este un filtru care ajuta la eliminarea toxinelor din organism si are beneficii in tratamentul unor boli, precum guta, reumatismul si artrita.Chicory-Ours- PLANT sm resize

Cicoara pretinde soluri usoare, nisipoase, permeabile si curate de buruieni. Se seamana dupa cereale paioase, care elibereaza terenul devreme si se poate face doua araturi. Nu se va semana dupa trifoiste sau lucerniere.

Merge bine pe terenuri gunoite cu 1-2 ani inainte. Se va asigura 150 kg/ha azot, 60 kg/ha fosfor si 40 kg/ha potasiu. Fiindca este pretentioasa la tasarea solului este necesar ca nivelarea sa se faca in toamna. Cea mai buna lucrare este cu combinatorul la adancimea 2-3 cm.

Semantul se efectueaza cand temperatura solului ajunge la 8-9 grade C, la adancimea de 0,1-1cm. Distanta intre randuri este de 45 cm, iar cantitatea de samnata este de 4-8 kg/ha. Dupa semanat se executa, obligatoriu tavalugitul cu un tavalug neted pentru asigurarea acoperirii semintei.

Se va executa o prasila oarba la 10 zile de la semanat. Raritul se executa cand plantele au ajuns la 3 frunze in doua etape distincte. Dupa rarit se executa doua prasile mecanice.

Recoltarea trebuie sa se faca inaintea aparitiei cavernei sub colet. Recoltarea se face inainte de caderea primelor brume de toamna intrucat sistemul foliar nu rezista la acestea. Pierderile prin deshidratare sunt foarte mari si e necesar ca in 48 de ore gramezile de cicoare sa ajunga la bazele de receptie. Intrucat radacinile se rup foarte usor se va face o aratura pentru a se aduna portiunile rupte.

Macul salbatic ne ajuta in suferintele de insomnie

mac-rosu resizeMacul rosu este o specie care are originea in sud vestul Europei (Bulgaria, Turcia) si care impresioneaza prin florile sale rosii.

Macul creste spontan pe terenuri însorite, prin culturi de cereale, miristi, locuri necultivate, pe marginea drumurilor si a cailor ferate, de la campie pana in zona de munte (altitudinea de 1.700 de metri), formand adevarate covoare rosii.

In terapia medicala se utilizeaza petalele rosii, denumite paparoame. Recoltarea se face dupa deschiderea completa a florilor. Petalele se usuca in strat subtire, la umbra sau semiumbra si se pastreaza la umbra, in vase inchise ermetic.

Macul salbatic ajuta in suferintele de insomnie si nervozitate. Peste o lingurita de flori de mac rosu se adauga 250 ml de apa clocotita, se lasa 10 minute la infuzat, dupa care, se bea indulcit cu miere. Se beau 1-2 ceaiuri caldute in cursul zilei.

In consumul intern, efectele terapeutice sunt legate, in primul rand, de afectiunile aparatului respirator (bronsite, astm bronsic, laringite, tuse, raguseala, raceala, stari gripale). Infuzia se consuma in afectiuni pectorale si in tratamentul insomniilor moderate (inainte de culcare).

In uz extern, infuzia de mac rosu are efecte impotriva ridurilor, prin curatirea tenului in fiecare dimineata si seara. Tot infuzia este eficienta in gargarisme (pentru faringite si angine), spalaturi (in blefarite oculare) si cataplasme calde cu petale oparite (in abcese dentare).

Macul rosu, un adevarat remediu naturist

MACUL-ROSU resizeMacul rosu nu este doar o planta decorativa, ci si un remediu naturist care poate „lupta” cu bronsita, osteoporoza si angina pectorala.

Datorita continutului ridicat de fosfor, care ajuta calciul sa se absoarba mai usor in organism, macul poate combate cu succes osteoporoza. Cercetatorii slovaci au facut un studiu pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de osteoporoza, primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, ulei de mac. A rezultat ca persoanele tratate cu mac scapasera de osteoporoza dupa administrarea unei lingurite cu ulei de mac zilnic, timp de 12 luni, iar femeile din celalalt grup inca mai aveau osteoporoza, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale. In scop profilactic si pentru ameliorarea durerii, macul mai poate fi consumat si sub forma de ceai, de sirop sau de macerat.

Ceaiul se prepara astfel: se usuca petalele, iar la o lingurita rasa cu planta se pun 200 de mililitri de apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute, apoi se filtreaza si se bea o cana pe zi. Ceaiul din petale de mac este revigorant, are actiune eficienta impotriva contractiilor si spasmelor, astfel incat e indicat si in caz de bronsita acuta, gripa, laringita sau angina pectorala. Actioneaza eficient si in calmarea spasmelor abdominale.

Siropul este un remediu excelent pentru raceala si impotriva anxietatii si nervozitatii. Se prepara dintr-un litru de apa clocotita la 100 de grame de petale uscate. Se lasa la macerat sase ore, dupa care se filtreaza, si in lichidul ramas se adauga un kilogram de zahar si se pune la fiert pana se dizolva tot zaharul. Apoi se ia de pe foc, se pune la racit in sticle mici, de culoare inchisa, care se vor tine la loc racoros si se vor lua, la nevoie, pana la zece lingurite cu sirop pe zi adultii si una-trei lingurite copiii, dar nu cei mai mici de 3 ani. Nici femeile insarcinate n-au voie sa apeleze la acest remediu.

Semintele de mac sunt recunoscute pentru puterea lor sedativa, antiinflamatoare si calmanta, asa ca nu le consumati in cantitati mari.

Tratament naturist cu isop pentru purificare

isop planta sfanta resize„Purifica-ma cu isop si voi fi curat, spala-ma si voi deveni mai alb ca zapada.” (Psalmii), este un lucru adevarat deoarece aroma proaspata si invioratoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului.

Isopul este frecvent folosita, datorita acestei actiuni ale sale, pentru tratarea unor afectiuni si tulburari psihice extrem de diverse, de la depresiile usoare si pana la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o planta cu efecte vindecatoare in multe boli organice, asa cum vom vedea in continuare.

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere (prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.

Maceratul la rece Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.

Recomandari terapeutice ale maceratului de isop:

  • Astm, bronsita – se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.

  • Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale – se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii, se ia pulberea – cate un sfert de lingurita, inainte de masa.

  • Depresie, astenie, nevroza astenica – se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, in Biblie se mentioneaza rolul de purificator al psihicului pe care il are isopul).

  • Adjuvant in schizofrenie – se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu.

  • Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica – se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie, fiind un imens ajutor in bolile grave.

Precautii si contraindicatii la maceratul de isop. In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.ceai isop

Ceaiul de Isop este: Sedativ, Spasmodic, Sudorific, Tonic amar, Tonic respirator, Tonic cardiac mediu-slab, Vasodilatator arterial, Vermifug slab, Antiasmatic, Anticataral, Bronhodilatator, Carminativ, Diuretic, Expectorant, Emenagog, Febrifug, Impiedica infiltrarea grasa a ficatului, Reduce fragilitatea vaselor capilare, Reglator al apetitului, Reglator al tensiunii arteriale. Ceaiul de Isop are o actiune remarcabila asupra psihicului, si o gama larga de utilizari in anorexia psihica, isterie, epilepsi . El are efecte extrem de benefice, revigorand bolnavul, redandu-i apetitul si tonusul, ajutandu-l sa se mobilizeze pentru a se vindeca. Ceaiul este recomndat pentru: Hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, fragilitate capilara, isterie, oboseala, oboseala cronica, intoxicatie (inclusiv alcoolica) severa, protejeaza ficatul, herpes, arsuri usoare, mancarimi ale pielii in dermatoze, leucoree cu mancarimi, bronsita acuta si cronica, bronsita catarala, bronsita astmatiforma, amigdalita, astm, dispnee (respiratie ingreunata), febra, gripa, guturai, tuse de diverse etiologii, anorexie, bulimie, balonare, dispepsie, indigestie, boala canceroasa, reduce voma, febra, inapetenta, este tonic.

Administrare: Se toarna intr- o cana apa clocotita peste 1 lingurita de produs. Se acopera 10-15 min apoi se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi la temperatura camerei

Catina alba, cea mai profitabila cultura

Catina (Hippophae rhamnoides) este este un miracol al naturii. Fructele contin multa vitamina C, dar si vitaminele A, B, E, F, P, K, saruri minerale, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, hidrati de carbon si acizi organici, precum si ulei de exceptionala valoare terapeutica.

 

 

Toate aceste fac din catina o adevarata farmacie a naturii, contribuind la vindecarea tuturor maladiilor, inclusiv al cancerului prin dublarea efectului medicamentelor folosite. Cel mai valoros insa este uleiul care se obtine din fruct. Din fructele de pe un hectar se poate obtine ulei in valoare de 150.000 de euro. Este indiscutabil cea mai profitabila cultura.

Catina alba este un arbust cu aspect albicios datorita perilor stelati cu care este acoperita intreaga planta, prezentand spini si multe ramificatii. Frunzele sunt dispuse altern, liniare, avand o singura nervura. Ele sunt glabre pe fata superioara si de un verde albicios pe cea inferioara, argintii si acoperite cu solzi ruginii. Florile sunt de culoare galbena-ruginie, mici. Fructele sunt rotunde sau ovuide, de culoare galben-portocalie. Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste in masa pe albia raurilor, in locuri stancoase si abrupte din regiunea deluroasa.

Introdusa recent in cultura ecologica din Romania, catina alba se cultiva in prezent pe mai bine de 100.000 de hectare. Una din cele mai mari plantatii din tara se gaseste in judetul Bacau.

O cultura ecologica de catina presupune pregatirea terenului intocmai ca la orice livada de pomi, fiind interzisa folosirea cu 3-4 ani inainte a ingrasamintelor, ierbicidelor, pesticidelor. Prima productie este intr-al cincilea an de la plantare.

Zonare

  • Zona foarte favorabila: Dealurile Munteniei si Moldovei; Valea raului Siret; Valea raului Buzau; Delta Dunarii;
  • Zona favorabila: Toate zonele insorite ale tarii cu terenuri insorite si aerisite.

Soiurile apartin subspeciei carpatica: Bogdanesti (extratimpuriu – 8 t/ha); Ciumasi (tardiv – 19 t/ha); Dospinesti (extratimpuriu – 16 t/ha); Delta PR (mijlocie – 9 t/ha); Delta 60 M (tardiv – 15 t/ha); Delta fara spini (tardiv – 13 t/ha); Oniscani (extratimpuriu – 13 t/ha); Sfantu Gheorghe 3 (timpuriu – 13 t/ha); Sfantu Gheorghe 4 (tardiv – 20 t/ha); Serpeni (extratimpuriu – 23 t/ha); Serbanesti (timpuriu -12 t/ha); Vibratina (extratimpuriu – 12 t/ha)

Amplasarea se face pe solurile aerisite si insorite; valorifica solurile slab productive, degradate si chiar saraturate; nu sunt favorbile solurile umbrite

Sisteme de conducere:

  • In plantatii intensive – sunt indicate formele aplatizate cu si fara trunchi.
  • In plantatiile extensive – sunt indicate formele globuloase.

Infiintarea plantatiei. In perioada de 3 ani de conversie se va planta o leguminoasa perena furajera (trifoi sau lucerna). Apoi se va trasa drumurile principale si se face parcelarea. Terenul se fertilizeaza cu 30 tone ingrasamant organic obtinut intr-o ferma ecologica de animale sicare este livrat pe baza de contact. Si se executa aratura la 25-30 cm.

Producere material saditor: Se inmulteste prin seminte si butasi de la plante mama care au fost cultivate dupa metode ecologice cel putin o generatie. Butasii lemnificati trebuie sa aibe lungimea de 20-22 cm pentru teren neirigat si 16-17 cm pe teren irigat.

Plantarea: epoca de plantarea este ori toamna ori primavara devreme; se asigura o planta mascula la 8 plante femele; se planteaza in gropi de 45/45/40 cm in locuri marcate prin picheti; la plantare se adauga 5-6 kg de gunoi bine fermentat care se amesteca cu o parte din pamantul din groapa.

Taierile de formare si rodire. Imediat dupa plantare se va executa taierea de formare in functie de tipul de coroana; taierile de rodire se executa toamna sau primavara, la cep (de pe jumatate din numarul de ramuri de schelet).

Irigarea. Catina se adapteaza usor atat la conditiile de seceta prelungita cat si la excesul de umiditate.

Tratamentele bolilor si daunatorilor. Pentru protectia plantelor sunt permise produse pe baza de extracte de plante, uleiuri vegetale aromatice si anumite pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru.

Recoltare. Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob a fructelor direct de pe ramura; un muncitor poate recolta intr-o zi intre 5 si 10 kg; culegerea fructelor incepe in luna august si se cotinua pana la primul inghet (inainte de 15 octombrie); la inceputul maturizarii ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C.

Congelarea: Fructele se racesc la o temperatura de 2 grade C, dupa care se gongeleaza la -35 grade C.

Rezultate economice. Suprafetele pot fi mici, dar valorificarea este extraordinar de mare. In primul an de plantatie, cheltuielile pentru un hectar sunt de 1.700-2.000 euro reprezentand pretul butasilor, circa 1.700 bucati/ha. In fiecare an se mai cheltuiesc inca 200-300 euro la hectar pentru a acoperi lucrarile de intretinere.

Durata de viata a unei exploatatii este de pana la 20-25 de ani, cu o perioada de crestere in al 10-lea an, dupa care urmeaza o perioada de descrestere pana la 25 de ani.

Veniturile se obtin din vanzarea fructelor de catina, care sunt net superioare daca sunt transformate in pulbere (foarte ceruta de japonezi), dar mai ales daca din fructe se extrage uleiul, foarte cautat pretutindeni in lume pentru industria alimentara, cosmetica, farmaceutica.

Din al cincilea an, cand plantatia intra pe rod, se obtine o recolta de minim 4-5 tone de fructe la hectar, care se poate vinde cu 3 euro/kg, circa 15000 euro/ha.

Calitatea fructelor este data de concentratia de ulei. Un litru de ulei extras din fructele de catina se vinde cu un pret cuprins intre 150 euro si 500 euro.

In conditii de cultura ecologica, se poate obtine o productie de 20.000 tone de fructe proaspete la hectar.

Productia de ulei la hectar este cuprinsa intre 170 litri si 1200 litri, pretul variind intre 150 si 500 euro pe litru. La un pret mediu rezulta 150.000 de euro. Un profit deosebit, greu de atins cu orice alta cultura. La nivelul tarii sunt inca foarte putini cei care cultiva catina in sistem ecologic.

ARTICOLE SIMILARE IN GAZETA DE AGRICULTURA

Catina Bio – Dano Plant, judetul Arad
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)

Sc Dano Plant Srl comercializeaza: fructe curate de catina alba in stare proaspata si congelata; crengute cu fructe in stare proaspata; butasi de catina in cuburi la varsta de un an. …

Catina alba ne face mai silueti si mai frumosi
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)

p Recent, Dr. Oz a aratat rezultatele unui studiu cu privire la efectul uleiului de catina in mentinerea greutatii corporale indiferent de cat de mult mancam. In…

Soiuri de catina alba
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)

Pentru infiintarea de plantatii de catina alba, recomandam soiurile Moldova, Pitesti 1 si Pitesti 2. Soiul Moldova (Serpeni …

Retete de catina alba
(Cultivarea plantelor/Plante medicinale)

Catina alba este un miracol al naturii. Fructele contin multa vitamina C, dar si vitaminele A, B, E, F, P, K, saruri minerale, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, hidrati de carbon si acizi …

Coriandrul – cultura si tratamente naturiste

coriandru-0 resizeCoriandrul (Coriandrum sativum) este o specie erbacee anuala din familia umbelifere, cu flori albe sau roz si fructe bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment, pretuit mult in bucatarie, pentru aroma rafinata.

La noi, coriandrul creste doar cultivat. Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.

Semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea anxietatii si a insomniei. Impotriva acestor tulburari psiho-emotionale exista un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.

S-a constatat faptul ca exista alimente si condimente care au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer. Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda, valorile parametrilor tumorali. Se recomanda administrarea zilnica a patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de lunga durata – minim 3 luni. Acest tratament este recomandat si la alte tipuri de cancer (cancer la colon, la san).

Un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.

Pentru colici abdominale la adulti se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.

Frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand expunerea la factorii alergeni este mai intensa.

coriandru resize

Cultura Coriandrului.

Plantele premergatoare cele mai bune pentru cultura de coriandru sunt leguminoasele si cerealele. Se efectueaza o aratura de vara la 25 cm sau una de toamna la 28 cm. Pregatirea patului germinativ se face cu 1-2 zile inainte de semanat la adancimea de 5-6 cm.

Se seamana 350-400 de seminte la mp. (aproximativ 100 de seminte la metru liniar). Aceasta densitate corespunde unei cantitati de samanta de 16-18 kg/ha. Epoca de semanat este primavara devreme. Adancimea de semanat este de 4-5 cm iar distanta intre randuri de 25 cm. Samanta se trateaza cu un insectofungicid.

Se aplica in general doze de ingrasaminte chimice de: 60-70 kg/ azot s.a (substanta activa), 40-50 kg/ha fosfor s.a., si 30-35 kg/ha potasiu s.a..

Se poate aplica pe vegetatie, erbicide atunci cand buruienile sunt in faza de 2-3 frunze adevarate. Tot pe vegetatie se vor face tratamente contra viespei coriandrului, un daunator foarte periculos.

Recoltarea se face mecanizat, cu combina de cereale, fara pierderi si in conditii optime.

Efectele ceaiului de ghimbir

ceai-de-ghimbir2Ghimbirul este o planta erbacee aromata cu numeroase proprietati terapeutice, dar mai ales un ajutor de nadejde in combaterea afectinilor respiratorii.

Ghimbirul este folosit datorita actiunilor sale stimulente, tonice si energizante. Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism.

Ghimbirul este recomandat ca adjuvant in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare, frigiditate.

Prin stimularea pancreasului, ghimbirul creste producţia de enzime digestive, care au rolul de a imbunatati digestia şi de a inhiba efectele secundare legate de proasta absorţie a alimentelor. De asemenea, ghimbirul reduce inflamaţiile intestinale, combate constipaţia, diareea şi previne depozitarea colesterolului rau in ficat.

In 2006, cercetatorii de la Universitatea din Michigan au aflat ca ghimbirul poate distruge celulele canceroase ovariene iar in studiul publicat in 2008 in Saudi Medical Journal, este indicat pentru sanatatea inimii. In acest studiu, se arata ca pacientii cu nivel ridicat de colesterol, au redus semnificativ nivelul de colesterol in doar 45 de zile.

Ghimbirul contine ulei volatil (predominen tzingiberol) si compusi fenolici (gingeroli). Are efect antiemetic si antivertiginos, inhiband zona chemoreceptoare declansatoare a vomei si centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv este coleretic si colecistochinetic, favorizand secretia bilei si motilitatea vezicii biliare.

Ghimbirul este calmant in durerile abdominale, ajuta digestia, elimina gazele, da pofta de mancare, neutralizeaza toxinele. Este revigorant, vasodilatator, are efect de linistire si creeaza echilibrare. Stimuleaza atractia fizica si memoria. La nivelul aparatului genital are actiune benefica asupra fertilitatii, creste volumul spermei si amelioreaza mobilitatea spermatozoizilor.

Ceaiul de ghimbir te ajuta la prevenirea reumatismului si la o buna circulatie a sangelui. Recunoscut de asiatici inca din secolul I ca o planta medicinala cu efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive, ghimbirul este studiat acum in vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperita, radacina de ghimbir era folosita ca un agent antiinflamator si împotriva senzatiei de voma. Specialistii precizează ca mii de ani ghimbirul a fost administrat, in special, bolnavilor cu artrita reumatoida. Actiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit eficient si in tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. De aceea este studiat si pentru proprietatile sale anticancerigene….

2 lingurite de ghimbir proaspat tocat la 1 cana de apa fierbinte se recomanda. Pentru efecte vizibile se recomanda consumul a 2-3 cesti de ceai pe zi. Cele doua lingurite de ghimbir proaspat se poate amesteca cu doua lingurite de miere inainte de a se turna apa fierbinte, si de a se lasa cateva minute la infuzat.

Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit in absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe si feluri principale, pana la deserturi si bauturi.

Daca ghimbirul proaspat este fiert, iuteala sa creste, iar aroma scade. Thailandezii folosesc ghimbir dat prin razatoare, alaturi de alte condimente, la prepararea pastele de curry. Indonezienii utilizeaza frecvent paste condimentate pe baza de ghimbir proaspat si ardei iuti proaspeti, cu care marineaza carnea inainte de a o gati.

Ghimbirul prajit are un gust diferit, iuteala sa domolindu-se. Merge foarte bine prajit alaturi de usturoi, sau ceapa. Indienii folosesc adesea aceasta tehnica pentru a obtine sosuri delicioase cu care asezoneaza mancarurile de legume si carne.

In bucataria chineza ghimbirul este folosit atat prajit cat si fiert. Mancarea care fierbe inabusit mai mult timp este aromata cu feliute de ghimbir, care isi elibereaza aroma destul de repede. Tehnica chinezeasca stir-fry (chao), care inseamna gatirea pe foc iute, rapida a mancarii, cu amestecare continua, cere adesea ghimbir maruntit sau dat prin razatoare.

Ghimbirul ocupa un loc important in bucataria japoneza, unde este folosit in cantitati mici. De exemplu, carnea de pui este aromata prin stropire cu sucul obtinut prin stoarcerea ghimbirului proaspat. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri si este adesea servit alaturi de sushi.

Ginger ale” este o bautura foarte populara in SUA. Nu este o bere fermentata, ci doar zahar, extract de plante si apa gazoasa. Oricum, in Evul Mediu ghimbirul a fost folosit si la aromatizarea berii adevarate.

Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului

Mararul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit in Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii.

Frunzele uscate de marar se folosesc atat la aromatizarea salatelor, fripturilor si sosurilor cat si a lichiorurilor si dulceturilor.

Bogat in potasiu, sodiu si sulf, mararul este un foarte bun diuretic.Pe vremuri, el a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie. Sub forma de infuzie mararul stimuleaza sistemul digestiv, semintele opresc sughitul, durerile de cap tusea, stimuleaza lactatia, ajuta la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor si are actiune de antiseptic intestinal. Folosit in ingrijirea dentitiei, curata in profunzime dintii si gingiile.

Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului:

  • Mararul este folosit cu succes in regimurile pentru slabit, deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice.

  • Patru linguri de suc proaspat de marar luate zilnic timp de doua saptamani previne si combate calculii, cistitele si infectiile renale.

  • Mararul actioneaza foarte eficient stimuland toate functiile intestinale si are un puternic efect antispastic. Calmeaza durerile abdominale, limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.

  • Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate depresia si readuce bucuria de a trai.

  • Semintele de marar au cea mai mare concentratie de calciu dint tot regnul vegetal. O lingurita cu seminte contine mai mult calciu decat o cana cu lapte. Calciul este necesar in special pentru prevenirea osteoporozei.

  • Frunzele de marar si semintele contin mici cantitati de estrogen – hormonul feminin responsabil de cresterea naturala a sanilor si de intretinerea supletii pielii.

  • Mesteca frunze si seminte de marar daca vrei o respiratie proaspata. In plus, semintele au capacitatea de a calma durerile usoare de dinti.

Mararul este o planta anuala, care are nevoie de aceiasi factori de vegetatie ca si morcovii sau patrunjelul.

Semantul pentru frunze se face in luna martie, in benzi de 65 cm – 12 cm x 6 cm. Insamantarea se realizeaza mecanic cu norme de 5-6 kg/ha.

Rarirea plantelor se executa la distanta de 3-5 cm pe rand iar plivitul si prasilele sunt putinele lucrari care se aplica pentru intretinerea culturii.

Recoltarea frunzelor verzi are loc in luna mai, iar a lastarilor dupa inflorit in luna iunie. Semintele se recolteaza mai tarziu dupa ce plantele se aduna in snopi si se leaga pentru uscat in locuri umbrite si ferite de ploaie.

Ceai aromatic de cimbru in loc de cafea

 

In locul consumului de cafea, se va lua dimineata cate o ceasca de ceai de cimbru si va veti simti reconfortati toata ziua. Tusea nervoasa de dimineata va disparea si stomacul este linistit.

Extractul din frunze si flori uscate de cimbru (Thymus vulgaris) e folosit cu succes in combaterea acceselor severe de tuse si in tratarea afectiunilor aparatului respirator. Este foarte eficient in calmarea tusei convulsive prin efectele antiiflamatoare si calmante ale aparatului respirator.

Substantele continute de cimbru stimuleaza expectoratia, calmeaza mucoasele iritate si fluidifica secretiile. Timolul principala substanta activa a cimbrului – are un puternic efect antimicrobian. Inhiba aderarea si dezvoltarea bacteriilor la mucoasele tractului respirator. Impreuna cu medicatia clasica, cimbrul amelioreaza simptomele racelilor, bronsitelor, traheitelor si ale tusei convulsive. Grabeste procesul de vindecare.

Pe langa proprietatile sale antiseptice si antitusive, cimbrul mai exercita urmatoarele efecte: este diuretic; stimuleaza secretia de bila a ficatului; favorizeaza evacuarea bilei in duoden; si combate dezvoltarea viermilor intestinali.

Ceaiul de cimbru se prepara dintr-o lingurita de planta uscata adaugata la 250 mL apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute. Se strecoara si se bea cu cu inghitituri mici.

Plantele medicinale si aromatice in asolamentul de camp

Plantele medicinale de regula sunt incluse in asolamentele mixte. Aceste pot acupa sole anuale (macul, mustarul, coriandrul, galbenele), sole saritoare bienale (menta, fenicul, salvia) sau sole saritoare perene (levantica, rozmarinul, etc.)

Exemplu de rotatie dintr-un asolament mixt: de camp – plante medicinale.

  1. Soia + mazare

  2. menta + salvie + fenicul

  3. menta + salvie + fenicul

  4. grau de toamna

  5. porumb + floarea soarelui

  6. mac + mustar

  7. porumb pentru boabe

  8. sola saritoare cu rozmarin + levantica

 

Coaja de salcie

Coaja de salcie (Salix alba L., Salix fragilis L.), se recolteaza in luna februarie de pe ramuri de trei de minim trei ani.

 

Aceasta coaja are deosebite proprietati antifebrile, sudorifice (favorizeaza transpiratia si, implicit, eliminarea toxinelor) antinevralgice si tonice.

De aceea, este recomnadata in viroze, in gripe in special, avand si o actiune benefica in afectiunile plaminilor si in bronsite.

Decoctia se face din 50 de grame de coaja uscata si pisata, fiarta intr-un litru de apa; se beau patru cesti pe zi, dintre care una seara, inainte de culcare.

Un efect secundar ce poate aparea dupa cateva zile este constipatia.

Coaja poate fi macerata in vin alb (50 de grame la litru); se lasa 10 zile la loc rece si racoros. Se bea cate un pahar inainte de mese.

Lemnul dulce „Liquirizia di Calabria”

Lemnul dulce sau raculet (Glycyrrhiza glabra) este o planta erbacee, perena, comuna in sudul Europei si in Orient, ale carei radacini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizata pentru aromatizarea dulciurilor si a bauturilor.

 

Denumirea de origine protejata (DOP) „Liquirizia di Calabria” este rezervata exclusiv lemnului-dulce proaspat sau uscat si extrasului de lemn-dulce care trebuie sa provina din culturi si plante spontane de Glychirrhiza glabra (Fam. Leguminoase), „varietatea tipica” denumita „Cordara” in Calabria.

In momentul punerii in vanzare, DOP „Liquirizia di Calabria” prezinta urmatoarele caracteristici:

  • Radacina proaspata: culoare galben-pai; gust dulce, aromat, intens si persistent; umiditate intre 48 si 52 %; continutul de glicirizina cuprins între 0,60 % și 1,40 %.

  • Radacina uscata: culoare de la galben-pai la galben-ocru; gust dulce, de fructe si usor astringent; umiditate intre 6 % și 12 %; continutul de glicirizina cuprins intre 1,2 % și 2,4 %.

Zona de productie a „Liquirizia di Calabria” cuprinde teritoriile vaii Crati care se intind pe cele doua maluri ale fluviului care curge de la sud la nord, traverseaza campia Sibaris si se varsa in partea de nord-est a Marii Ionice. Plantele de lemn-dulce cresc spontan sau sunt cultivate de-a lungul litoralului si se raspandesc din campii in zonele colinare din interior. Clima, mediteraneeana prin excelenta, cu veri lungi, calde si uscate si ierni blande, favorizeaza raspandirea omogena a Glychyrrhiza glabra varianta tipica (denumitaCordara”) in toata zona respectiva.

Acest tip special de lemn-dulce este un semn distinctiv al regiunii Calabria, fapt bine cunoscut incadin secolul XVII, asa cum rezulta din numeroase documente, printre se numara: faimosul „Tratat de terapeutica si farmacologie” vol. I (1903), in care se arata ca: „Specia din care provine este Glycyrrhiza Glabra (Leguminose Papillonacee), din sud-vestul Europei. In unele cazuri, radacina este cunoscuta sub numele de Liquirizia di Calabria, pentru a marca diferenta fata de lemnul-dulce din Rusia, mai deschis la culoare, care se obtine din Glycyrrhiza Glandulifera sau Echinata, care creste în sud-estul Europei.”

Alte documente: Producatorii de lemn-dulce („i concari”) sunt mentionati de Vincenzo Padula (1864) in documentul SVIMEZ Plante medicinale in Calabria: baze si perspective in 1951; smoala si lemnul- dulce in zonele rurale din provincia Consenza in secolul XVIII: forme de industrie si mana de lucru, de Augusto Placanica (1980), fabricile de lemn-dulce („conci”) si productia de suc de lemn-dulce in Calabria, de Gennaro Matacena (1986) in industria dulciurilor. Fabricile de lemn-dulce si lemnul- dulce din regiunea Cosenza in secolele XVIII-XX, de Vittorio Marzi si altii (1991) si multe alte texte publicate in perioada 1700-2000.

Binefacerile patlaginei

Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale exista una care se bucura de un renume remarcabil. Aceasta este patlagina, regele drumurilor care a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii.

 

Patlagina se foloseste in primul rind impotriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara.

Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor medicinale, scria: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea indicata pentru acei oameni care au sange putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”.

Persoane suferinde de astm pulmonar si bronsic, li se prescrie patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale.

Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonar si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa 1 minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.

Saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau cateva grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina.

Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii – cate 1 inghititura).

Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap cu o unealta; acesta a luat frunze proaspete de patlagina, le-a farimitat si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului.

Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscata de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.”

Funzele proaspete, frecate intre ambele maini, mestecate cu ceva sare si aplicate la gat vindeca de gusa.

Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat. O tumoare, fie ea chiar maligana, trece, daca este tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande.

    Mod de folosire:

Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa – se opareste, se lasa putin in repaos.

Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa.

Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci care se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai incape nimic in borcan. Se lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.

Cura de papadie de doua saptamani

Nu ai pofta de mancare? In acest caz, Cristina Balanescu, medic primar medicina generala la Centrul Medical Clar Med, te sfatuieste sa urmezi o cura cu papadie.

 

Cura dureaza 14 zile, timp in care papadia poate fi folosita sub forma de salata din frunzele verzi, dar si sub forma de infuzie sau macerat din frunze uscate. Totodata, aceasta este indicata si celor care doresc imbunatatirea digestiei, dar si in cazul gastritelor hiperacide, gutei, reumatismului, aterosclerozei.

Si pentru ca mareste secretia biliara si normalizeaza circulatia sangelui, specialistul nostru o recomanda in boli ale ficatului.

Aliat in curele de slabire

Pentru cei care au probleme cu kilogramele in plus, medicul Cristina Balanescu recomanda ceaiul de papadie. Tot papadia va poate ajuta sa eliminati toxinele, pentru ca are efect diuretic.

Salata energizanta din frunze de papadie

Frunzele verzi ale papadiei contin vitaminele A, B2, C şi D, dar si numeroase minerale. Asadar, continutul le recomanda in curele de primavara.

Puteti beneficia de efectul energizant al frunzelor de papadie consumandu-le sub forma de salata. Mod de preparare: se spala bine, se adauga sare, ulei si otet dupa gust.

Alte beneficii ale papadiei: trateaza eczeme, boli de piele, adjuvant in tratarea gutei, amelioreaza simptomele reumatismului, aterosclerozei, varicelor.

PONT

In salatele de sezon puteti adauga papadie. Specialistul nostru precizeaza ca astfel puteti tine sub control glicemia. Efectul este garantat de fibrele alimentare din compozitia papadiei.

CONTRAINDICATII

Papadia este contraindicata persoanelor care au probleme cu retentia de apa. Ele trebuie sa consulte un medic inainte de a utiliza aceasta planta ca remediu naturist.

Curatati-va rinichii cu mai putin de un leu

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru. Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta?

 

Este foarte simplu.

Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.

Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.

Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider.

Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.

De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum.

Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!

Musetelul „ALFÖLDI KAMILLAVIRÁGZAT”

Produsul „Alföldi kamillavirágzat” DOP, Ungaria, este musetelul salbatic (Matricaria chamomilla L.) cules manual din zonele de campie, din care florile sunt uscate si sortate.

Chamomillae anthodium – planta cunoscuta si sub denumirea populara „romanita” – in stare uscata figureaza ca medicament oficial in Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, precum si în Farmacopeea Europeana, si constituie materia prima a ceaiului din flori de musetel distribuit la cutie si la plic.

 

„Alföldi kamillavirágzat” este un produs cu parfum puternic, fructat si placut, cu un gust usor amar, care la prelucrare ramane compact, putin friabil, si isi mentine uleiul esential mai bine decat extractul din flori de musetel cultivat.

 

Uleiul esential al produsului „Alföldi kamillavirágzat” contine α-bisabolol, substanta activa cu efecte antiinflamatoare si anti-ulcer, intr-un procent de cel putin 20 %, respectiv multipli, din cantitatea existenta de musetel cultivat.

 

Aria geografică:

Aria unde se culege și se prelucrează produsul „Alföldi kamillavirágzat” sălbatic cuprinde zonele administrative ale anumitor localități din județele Szabolcs-Szatmár-Bereg, Borsod-Abaúj-Zemplén, Heves, Jász-Nagykun-Szolnok, Hajdú-Bihar, Békés, Csongrád, Bács-Kiskun și Pest. Denumirile localităților din aceste județe sunt menționate cu exactitate în caietul de sarcini al produsului. În cazul produselor provenite din musetelul cules în interiorul zonelor administrative din localitățile enumerate, se poate folosi indicația „Alföldi kamillavirágzat”.

Dovada originii:

Dovada originii produsului „Alföldi kamillavirágzat” este certificata pe de o parte prin examinare organoleptica si instrumentala, si pe de alta parte printr-un sistem de trasabilitate. Intregul proces de productie al „Alföldi kamillavirágzat” respecta o ordine de fabricatie si control bine determinata, procesul desfasurandu-se in cadrul unui sistem de asigurare a calitatii care se extinde si la verificarea originii documentate a locului culegerii, astfel incat traseul produsului poate fi identificat si verificat de la etapa de culegere pana la livrarea produsului finit.

 

Conditiile privind calitatea procesului de culegere sunt cuprinse in „Normele de colectare” referitoare la dispozitiile calitative intocmite de acest grup cu privire la plantele medicinale, materii prime crescute in salbaticie: In perioada scurta de culegere a florilor de musetel, care dureaza numai cateva saptamani, campurile de musetel sunt pline de culegatori individuali care culeg aceste flori. In aceste zone sunt amplasate puncte de colectare, unde culegatorii predau plantele proaspat-culese. Produsul de calitate corespunzatoare este transportat in vrac, in termen de 4-8 ore, de la punctele de colectare catre centrele de prelucrare. Certificatul de insotire al transportului este avizul de insotire a marfii si declaratia prin care furnizorul mentioneaza denumirea ariei de provenienta a materiei prime predate.

 

La receptia cantitativa si calitativa a materiei prime brute, predate de culegatori individuali in cantitati mai mici, se emit bonuri de achizitie, pe care se mentioneaza denumirea locului de culegere a marfii, care se certifica prin semnatura culegatorului. Daca materia prima ajunge la centrul de prelucrare in stare uscata, se solicita in toate cazurile un certificat cu privire la originea si locul culegerii.

 

In timpul procesului de uscare, in jurnalul de uscare se mentioneaza cantitatea culeasa si locul culegerii, respectiv dupa culegator si punctul de colectare, in vederea asigurarii trasabilitatii produsului. In toate cazurile, se intocmeste un raport de fabricatie cu privire la uscare.

 

In cazul produsului ambalat in cutii de 10 kg, se ia o mostra reprezentativqa pentru calitatea intregii cutii, conform procedurii oficiale de colectare de mostre. In masura in care produsul corespunde specificatiilor din Farmacopeea Europeana, respectiv din Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, si se determina continutul de α-bisabolol prevazut in caietul de sarcini al produsului, cu privire la componentele uleiului esential, cutia de carton primeste eticheta „verde”, iar produsul, prin mentionarea cantitatii si a numarului documentului de calitate, primeste certificatul de calitate. Numarul certificatului de calitate este codul de identificare individual al produsului „Alföldi kamillavirágzat” si se refera exclusiv la marfa examinata. Daca produsul nu corespunde specificatiilor, acesta nu poate fi pus in circulatie sub denumirea „Alföldi kamillavirágzat”.

 

In cadrul procesului de filtrare si ambalare in plicuri, se intocmeste un jurnal de filtrare si ambalare cu privire la fiecare operatiune (faza) de prelucrare. Pe langa cantitatile utilizate si masurate, se mentioneaza numarul autorizatiei de comercializare. Numarul autorizatiei si codul de fabricatie din jurnalul de filtrare si ambalare in plicuri sunt mentionate pe ambalajul final al produsului finit. In baza acestor date, se poate cauta ziua fabricarii, numarul de identificare al pachetului folosit, cantitatea și originea produsului.

 

Metoda de obtinere:

(a)Culegere, transport

Florile se culeg in lunile mai si iunie, dar de multe ori chiar de la sfarsitul lunii aprilie. Culegerea musetelului salbatic se face cu ajutorul unui recoltator special numit pieptene, care poate fi din lemn, din metal sau din tinichea. Florile se culeg cu ajutorul dintilor pieptenelui, dupa care se varsa intr-un sac. Florile culese la rece si incarcate in saci rezista maxim patru ore fara alterarea calitatii. Florile culese in cantitati mai mari se intind in straturi cu o grosime de 15-20 cm si se pun in saci imediat inaintea transportului, cu ajutorul unor lopeti din lemn. Florile de musetel sunt destul de fragile, deci trebuie evitata compactarea sau manipularea lor nejustificata.

 

(b)Uscarea

Florile de musetel pot fi uscate pe cale naturala sau artificiala. Modalitatea traditionala de uscare a florilor de musetel este uscarea naturala in podul cladirii. Florile curatate sunt intinse intr-un strat cu o grosime de un deget in podul cladirii. In spatiile bine aerisite si ventilate, florile se usuca in 5-6 zile. In cazul uscarii artificiale a florilor de musetel, materia prima bruta se intinde pe o suprafata curata intr-un strat o grosime de 15-20 cm, dupa care se pune in cosuri sau alte recipiente de transport si se varsa pe banda transportoare a uscatorului. Uscarea poate fi facuta pe uscator artificial, pe banca de uscare materiale (BUM) sau in asa-numitul sistem de uscare în tunel.

 

(c)Indepartarea coditelor, sortarea manuala.

Musetelul uscat pus in masina de uscare este prelucrat cu ajutorul unui sistem de site, care îndepărtează petalele căzute, pulberile, mugurii și corpurile străine rămase. Pe fundul și la capătul sitelor sunt montate lame oscilante, respectiv cilindrul de capuire, care efectueaza scoaterea coditelor florilor. Dupa aceasta, marfa ajunge pe banda de sortare, unde este supusa unei sortari manuale, dupa care va fi ambalata in cutii de carton de 10 kg in vederea depozitarii.

 

(d)Ambalarea

Produsul „Alföldi kamillavirágzat” este comercializat în conformitate cu dispozițiile privind siguranța și protecția consumatorului in:

  • pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare macinata greutate neta de 1,2 g;
  • pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare naturala greutate neta de 2 g;
  • flori ambalate in pungi, greutate neta 50 g;
  • in vrac, in cutii de carton de 10 kg.

 

Legatura:

Din punct de vedere istoric

Dr. Simonffy Ferenc face trimitere la legatura intre partea de sud a Campiei Maghiare si floarea de musetel: date din prezentul si trecutul localitatii Székkutas – in opera intitulata „Történelmi megemlékezés a volt vásárhelyi «Nagypusztáról»” , scriind ca „musetelul, in limbaj popular romanita, creste pe pustie, mai ales in zonele saline”. Autorul se refera la faptul ca s-au prezentat pe rand potentiali cumparatori din statele nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada). Conform specialistilor in medicina si chimie din respectivele tari, „aceste plante nu pot fi crescute artificial, deoarece musetelul astfel crescut nu contine aceleasi substante ca si plantele crescute pe camp sau romanita salbatica”.

Dupa primul razboi mondial, extinderea capacitatii de asimilare a pietei germane a contribuit la succesul sustinut al florilor de musetel. In anii 1936-1937, Herbária Országos Gyógynövény és Selyemgubóforgalmi Szövetkezeti Vállalat (intreprinderea Cooperatista Nationala de Comercializare a Plantelor Medicinale si a Coconului Herbaria) si-a inceput productia in localitatea Székkutas, cu o instalatie de uscare simpla, la inceput ocupandu-se de conservarea si uscarea legumelor. In data de 23 februarie 1939, reprezentantii cooperativei au decis sa isi extinda activitatea la culesul musetelului, a carui uscare urma sa fie realizata la scara industriala si sa construiasca fabrica necesara pentru acest proces.

 

Legaturi geografice

Dezvoltarea activitatilor de culegere, prelucrare si valorificare a romanitei poate fi considerat drept model pentru valorificarea florei cu caracter regional. Caracterul unic al produsului „Alföldi kamillavirágzat” (a se vedea punctul 4.2) este rezultatul calitatilor ecologice ale locului de crestere, ale numarului de ore cu soare, respectiv ale cantitatii anuale de precipitatii.

Din plantele provenite din Campia maghiara, aproape neexploatabila in alte scopuri, dar totodata bogata in pasuni cu soluri alcaline, se poate produce o marfa de foarte buna calitate. Matricaria chamomilla, care este componenta de baza a musetelului de camp poate sa depoziteze sare de sodiu intr-o cantitate de 10 mg/g in celulele sale din radacina. Astfel se explica faptul ca planta poate folosi umiditatea pe care alte plante ce traiesc pe solul alcalin al campiei nu o pot utiliza.

In Campia Maghiara, suma totala a orelor insorite pe an variaza intre 2 000-2 100, iar cantitatea anuala de precipitatii se situeaza intre 500-600 mm. Expunerea timp indelungat la soare permite o acumulare de cantitati mai mari de substante active, in timp ce, in cazul unei perioade mai putin insorite, productia de substanta activa scade. Chiar si rezultatele studiilor din strainatate sustin ca razele solare si caldura (caracteristica zonelor de campie) au efecte pozitive asupra conținutului de ulei esential al musetelului si au o influenta benefica asupra compozitiei (Saleh, 1973). Cercetarile au dovedit ca odata cu scaderea cantitatii de precipitatii scade si inaltimea romanitei si dimensiunea florii (Gosztola et al., 2008). Pe langa toate acestea, solurile cu pH bazic si alcaline contribuie la o crestere mai slaba (Sztefanov et al., 2003; Balak et al., 1999). Productia autohtona de musețel natural a fost examinata prin numeroase experimente, ajungandu-se la concluzia ca populatiile de musetel din regiunea de peste Dunare si cele de pe campie sunt total diferite, atat din punct de vedere morfologic, cat si din punctul de vedere al continutului. Musetelul salbatic originar din regiunile cu soluri neutre sau usor acide are o crestere mai accentuata si flori de dimensiuni mai mari, iar continutul de α-bisabolol al uleiului esential este mai scazut, in timp ce musetelul cules din regiunile de campie mai continentale, cu soluri cu caracter alcalin, are o crestere mai slaba, cu flori mai compacte, iar uleiul esential prezinta un continut mai mare α-bisabolol, componenta principala a uleiului esential, avand efecte antispasmodice si antiinflamatoare. Proportia acestuia in orice caz ajunge la 20 %, dar in functie de an, poate ajunge chiar la valori de 45-58 % (Gosztola et al., 2005; Sztefanov et al., 2003).

Prin urmare, in cadrul studiului privind legatura dintre produs si campie din punct de vedere geografic, climatic, si al solului, se poate stabili ca materia prima a produsului „Alföldi kamillavirágzat” consta in acele plante de romanita de inaltime mica si continut mare de α-bisabolol, care se regasesc exclusiv pe suprafetele Campiei Maghiare, incluzand zone unice din punct de vedere ecologic.

Pe ambalajul produsului „Alföldi kamillavirágzat” trebuie sa figureze denumirea de origine protejata, simbolul si sigla comunitară corespunzatoare.

Musetelul „ALFÖLDI KAMILLAVIRÁGZAT”

 

Produsul „Alföldi kamillavirágzat” DOP, Ungaria, este musetelul salbatic (Matricaria chamomilla L.) cules manual din zonele de campie, din care florile sunt uscate si sortate.

Chamomillae anthodium – planta cunoscuta si sub denumirea populara „romanita” – in stare uscata figureaza ca medicament oficial in Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, precum si în Farmacopeea Europeana, si constituie materia prima a ceaiului din flori de musetel distribuit la cutie si la plic.

 

„Alföldi kamillavirágzat” este un produs cu parfum puternic, fructat si placut, cu un gust usor amar, care la prelucrare ramane compact, putin friabil, si isi mentine uleiul esential mai bine decat extractul din flori de musetel cultivat.

 

Uleiul esential al produsului „Alföldi kamillavirágzat” contine α-bisabolol, substanta activa cu efecte antiinflamatoare si anti-ulcer, intr-un procent de cel putin 20 %, respectiv multipli, din cantitatea existenta de musetel cultivat.

 

Aria geografică:

Aria unde se culege și se prelucrează produsul „Alföldi kamillavirágzat” sălbatic cuprinde zonele administrative ale anumitor localități din județele Szabolcs-Szatmár-Bereg, Borsod-Abaúj-Zemplén, Heves, Jász-Nagykun-Szolnok, Hajdú-Bihar, Békés, Csongrád, Bács-Kiskun și Pest. Denumirile localităților din aceste județe sunt menționate cu exactitate în caietul de sarcini al produsului. În cazul produselor provenite din musetelul cules în interiorul zonelor administrative din localitățile enumerate, se poate folosi indicația „Alföldi kamillavirágzat”.

 

 

Dovada originii:

Dovada originii produsului „Alföldi kamillavirágzat” este certificata pe de o parte prin examinare organoleptica si instrumentala, si pe de alta parte printr-un sistem de trasabilitate. Intregul proces de productie al „Alföldi kamillavirágzat” respecta o ordine de fabricatie si control bine determinata, procesul desfasurandu-se in cadrul unui sistem de asigurare a calitatii care se extinde si la verificarea originii documentate a locului culegerii, astfel incat traseul produsului poate fi identificat si verificat de la etapa de culegere pana la livrarea produsului finit.

 

Conditiile privind calitatea procesului de culegere sunt cuprinse in „Normele de colectare” referitoare la dispozitiile calitative intocmite de acest grup cu privire la plantele medicinale, materii prime crescute in salbaticie: In perioada scurta de culegere a florilor de musetel, care dureaza numai cateva saptamani, campurile de musetel sunt pline de culegatori individuali care culeg aceste flori. In aceste zone sunt amplasate puncte de colectare, unde culegatorii predau plantele proaspat-culese. Produsul de calitate corespunzatoare este transportat in vrac, in termen de 4-8 ore, de la punctele de colectare catre centrele de prelucrare. Certificatul de insotire al transportului este avizul de insotire a marfii si declaratia prin care furnizorul mentioneaza denumirea ariei de provenienta a materiei prime predate.

 

La receptia cantitativa si calitativa a materiei prime brute, predate de culegatori individuali in cantitati mai mici, se emit bonuri de achizitie, pe care se mentioneaza denumirea locului de culegere a marfii, care se certifica prin semnatura culegatorului. Daca materia prima ajunge la centrul de prelucrare in stare uscata, se solicita in toate cazurile un certificat cu privire la originea si locul culegerii.

 

In timpul procesului de uscare, in jurnalul de uscare se mentioneaza cantitatea culeasa si locul culegerii, respectiv dupa culegator si punctul de colectare, in vederea asigurarii trasabilitatii produsului. In toate cazurile, se intocmeste un raport de fabricatie cu privire la uscare.

 

In cazul produsului ambalat in cutii de 10 kg, se ia o mostra reprezentativqa pentru calitatea intregii cutii, conform procedurii oficiale de colectare de mostre. In masura in care produsul corespunde specificatiilor din Farmacopeea Europeana, respectiv din Farmacopeea Maghiara aflata in vigoare, si se determina continutul de α-bisabolol prevazut in caietul de sarcini al produsului, cu privire la componentele uleiului esential, cutia de carton primeste eticheta „verde”, iar produsul, prin mentionarea cantitatii si a numarului documentului de calitate, primeste certificatul de calitate. Numarul certificatului de calitate este codul de identificare individual al produsului „Alföldi kamillavirágzat” si se refera exclusiv la marfa examinata. Daca produsul nu corespunde specificatiilor, acesta nu poate fi pus in circulatie sub denumirea „Alföldi kamillavirágzat”.

 

In cadrul procesului de filtrare si ambalare in plicuri, se intocmeste un jurnal de filtrare si ambalare cu privire la fiecare operatiune (faza) de prelucrare. Pe langa cantitatile utilizate si masurate, se mentioneaza numarul autorizatiei de comercializare. Numarul autorizatiei si codul de fabricatie din jurnalul de filtrare si ambalare in plicuri sunt mentionate pe ambalajul final al produsului finit. In baza acestor date, se poate cauta ziua fabricarii, numarul de identificare al pachetului folosit, cantitatea și originea produsului.

 

Metoda de obtinere:

(a)Culegere, transport

Florile se culeg in lunile mai si iunie, dar de multe ori chiar de la sfarsitul lunii aprilie. Culegerea musetelului salbatic se face cu ajutorul unui recoltator special numit pieptene, care poate fi din lemn, din metal sau din tinichea. Florile se culeg cu ajutorul dintilor pieptenelui, dupa care se varsa intr-un sac. Florile culese la rece si incarcate in saci rezista maxim patru ore fara alterarea calitatii. Florile culese in cantitati mai mari se intind in straturi cu o grosime de 15-20 cm si se pun in saci imediat inaintea transportului, cu ajutorul unor lopeti din lemn. Florile de musetel sunt destul de fragile, deci trebuie evitata compactarea sau manipularea lor nejustificata.

 

(b)Uscarea

Florile de musetel pot fi uscate pe cale naturala sau artificiala. Modalitatea traditionala de uscare a florilor de musetel este uscarea naturala in podul cladirii. Florile curatate sunt intinse intr-un strat cu o grosime de un deget in podul cladirii. In spatiile bine aerisite si ventilate, florile se usuca in 5-6 zile. In cazul uscarii artificiale a florilor de musetel, materia prima bruta se intinde pe o suprafata curata intr-un strat o grosime de 15-20 cm, dupa care se pune in cosuri sau alte recipiente de transport si se varsa pe banda transportoare a uscatorului. Uscarea poate fi facuta pe uscator artificial, pe banca de uscare materiale (BUM) sau in asa-numitul sistem de uscare în tunel.

 

(c)Indepartarea coditelor, sortarea manuala.

Musetelul uscat pus in masina de uscare este prelucrat cu ajutorul unui sistem de site, care îndepărtează petalele căzute, pulberile, mugurii și corpurile străine rămase. Pe fundul și la capătul sitelor sunt montate lame oscilante, respectiv cilindrul de capuire, care efectueaza scoaterea coditelor florilor. Dupa aceasta, marfa ajunge pe banda de sortare, unde este supusa unei sortari manuale, dupa care va fi ambalata in cutii de carton de 10 kg in vederea depozitarii.

 

(d)Ambalarea

Produsul „Alföldi kamillavirágzat” este comercializat în conformitate cu dispozițiile privind siguranța și protecția consumatorului in:

  • pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare macinata greutate neta de 1,2 g;
  • pliculete-filtru cu pastrarea intensitatii aromei, in stare naturala greutate neta de 2 g;
  • flori ambalate in pungi, greutate neta 50 g;
  • in vrac, in cutii de carton de 10 kg.

 

Legatura:

Din punct de vedere istoric

Dr. Simonffy Ferenc face trimitere la legatura intre partea de sud a Campiei Maghiare si floarea de musetel: date din prezentul si trecutul localitatii Székkutas – in opera intitulata „Történelmi megemlékezés a volt vásárhelyi «Nagypusztáról»” , scriind ca „musetelul, in limbaj popular romanita, creste pe pustie, mai ales in zonele saline”. Autorul se refera la faptul ca s-au prezentat pe rand potentiali cumparatori din statele nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada). Conform specialistilor in medicina si chimie din respectivele tari, „aceste plante nu pot fi crescute artificial, deoarece musetelul astfel crescut nu contine aceleasi substante ca si plantele crescute pe camp sau romanita salbatica”.

Dupa primul razboi mondial, extinderea capacitatii de asimilare a pietei germane a contribuit la succesul sustinut al florilor de musetel. In anii 1936-1937, Herbária Országos Gyógynövény és Selyemgubóforgalmi Szövetkezeti Vállalat (intreprinderea Cooperatista Nationala de Comercializare a Plantelor Medicinale si a Coconului Herbaria) si-a inceput productia in localitatea Székkutas, cu o instalatie de uscare simpla, la inceput ocupandu-se de conservarea si uscarea legumelor. In data de 23 februarie 1939, reprezentantii cooperativei au decis sa isi extinda activitatea la culesul musetelului, a carui uscare urma sa fie realizata la scara industriala si sa construiasca fabrica necesara pentru acest proces.

 

Legaturi geografice

Dezvoltarea activitatilor de culegere, prelucrare si valorificare a romanitei poate fi considerat drept model pentru valorificarea florei cu caracter regional. Caracterul unic al produsului „Alföldi kamillavirágzat” (a se vedea punctul 4.2) este rezultatul calitatilor ecologice ale locului de crestere, ale numarului de ore cu soare, respectiv ale cantitatii anuale de precipitatii.

Din plantele provenite din Campia maghiara, aproape neexploatabila in alte scopuri, dar totodata bogata in pasuni cu soluri alcaline, se poate produce o marfa de foarte buna calitate. Matricaria chamomilla, care este componenta de baza a musetelului de camp poate sa depoziteze sare de sodiu intr-o cantitate de 10 mg/g in celulele sale din radacina. Astfel se explica faptul ca planta poate folosi umiditatea pe care alte plante ce traiesc pe solul alcalin al campiei nu o pot utiliza.

In Campia Maghiara, suma totala a orelor insorite pe an variaza intre 2 000-2 100, iar cantitatea anuala de precipitatii se situeaza intre 500-600 mm. Expunerea timp indelungat la soare permite o acumulare de cantitati mai mari de substante active, in timp ce, in cazul unei perioade mai putin insorite, productia de substanta activa scade. Chiar si rezultatele studiilor din strainatate sustin ca razele solare si caldura (caracteristica zonelor de campie) au efecte pozitive asupra conținutului de ulei esential al musetelului si au o influenta benefica asupra compozitiei (Saleh, 1973). Cercetarile au dovedit ca odata cu scaderea cantitatii de precipitatii scade si inaltimea romanitei si dimensiunea florii (Gosztola et al., 2008). Pe langa toate acestea, solurile cu pH bazic si alcaline contribuie la o crestere mai slaba (Sztefanov et al., 2003; Balak et al., 1999). Productia autohtona de musețel natural a fost examinata prin numeroase experimente, ajungandu-se la concluzia ca populatiile de musetel din regiunea de peste Dunare si cele de pe campie sunt total diferite, atat din punct de vedere morfologic, cat si din punctul de vedere al continutului. Musetelul salbatic originar din regiunile cu soluri neutre sau usor acide are o crestere mai accentuata si flori de dimensiuni mai mari, iar continutul de α-bisabolol al uleiului esential este mai scazut, in timp ce musetelul cules din regiunile de campie mai continentale, cu soluri cu caracter alcalin, are o crestere mai slaba, cu flori mai compacte, iar uleiul esential prezinta un continut mai mare α-bisabolol, componenta principala a uleiului esential, avand efecte antispasmodice si antiinflamatoare. Proportia acestuia in orice caz ajunge la 20 %, dar in functie de an, poate ajunge chiar la valori de 45-58 % (Gosztola et al., 2005; Sztefanov et al., 2003).

Prin urmare, in cadrul studiului privind legatura dintre produs si campie din punct de vedere geografic, climatic, si al solului, se poate stabili ca materia prima a produsului „Alföldi kamillavirágzat” consta in acele plante de romanita de inaltime mica si continut mare de α-bisabolol, care se regasesc exclusiv pe suprafetele Campiei Maghiare, incluzand zone unice din punct de vedere ecologic.

Pe ambalajul produsului „Alföldi kamillavirágzat” trebuie sa figureze denumirea de origine protejata, simbolul si sigla comunitară corespunzatoare.

Salata de leurda

Un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange.

 

Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi.

Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin, cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara.

Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.

Leurda are proprietăţi asemanatoare usturoiului.

Planta ajunge pana la 40 cm inaltime si creste in locuri umbroase si umede din paduri.

Infloreste cu o floare alba si are un miros puternic. Trebuie mare atentie, pentru a nu fi confundata cu brandusa de toamna, foarte toxica atat in stare verde cat si uscata.

Frunzele, cu miros de usturoi, se recolteaza din aprilie pana in mai. Este bine sa fie utilizate in stare proaspata, deoarece, in stare uscata, isi pierd proprietatile curative.

In afara de salate frunzele de leurda proaspat culese dupa ce se spala si se taie marunt se presara ca si patrunjelul verde, pe sandviciuri, pe supe si ciorbe, pe mancaruri de cartofi, etc.

Tinctura de leurda: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc intr-o sticla, cu alcool rafinat de 38-40% pana ce se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc insorit timp de 2 saptamani. Apoi se strecoara si se pastreaza in sticlute mai mici de culoare inchisa. Se iau zilnic, de 4 ori, cate 15 picaturi in apa sau ceai de plante.

Vin de leurda: Se pun 2 pumni de leurda, intr-un litru de vin alb, se pune la fiert. Dupa ce a dat un clocot, se adauga miere. Se bea cate un paharel inainte de masa pentru bolnavii de inima si reumatism.

Gradina de plante aromatice

Un motiv bun de avea un colt de plante aromatice in gradina

 

Cultivarea plantelor in gradina devine o activitate tot mai populara in fiecare zi. Atunci cand majoritatea oamenilor se gandesc la plantele cultivate in gradina de langa casa ei isi imagineaza ca exista doar legume pentru gatit, fara sa inteleaga ca aici se cultiva si plante pentru aroma lor placuta sau pentru frumusetea lor.

O parte dintre plantele aromatice dupa ce sunt culese se usuca pentru a fi utilizate si iarna. Plantele sunt taiate cu tulpine si se leaga pentru a se evapora apa. Dupa care se pastreaza in pungi de hartie 2-3 saptamana. Apoi se elimina tulpinile iar frunzele uscate in cuptor, se faramiteaza si se pastreaza in borcane.

In afara de cele mai intalnite plante aromatice precum patrunjelul, leusteanul, si telina, in gradina se cultiva si alte plante aromatice.

Una dintre cele mai comune plante cultivate in gradina este busuioc. El este utilizat pentru a da un plus de savoare pastelor de tomate si sucurilor de rosii.

Arpagicul pitic este utilizat in salate, mancaruri de oua, si multe sosuri diferite.

Menta este foarte simplu de cultivat in gradina. Se utilizeaza in preparate pe baza de gelatina, la limonade si la orice bautura racoritoare din fructe.

Doua plante aromatice, care se cultiva mult in gradina sunt cimbru si salvia. Ambele se folosesc pentru a aroma supele, mancarurile de pui, curcan, porc sau carnati. Se cultiva si pentru florile lor frumoase, la fel ca si busuiocul sau ca si alte plante aromatice.

Lavanda este, probabil, planta cu mirosul cel mai puternic. Ea se utilizeaza la confectionarea de lumanari, oferind un miros parfumat, precum si pentru a imbunatati mirosul in dulapurile cu lenjeriile de pat si de corp.

Alte tipuri de plante aromatice cultivate in gradina sunt:

  • limba mielului (folosite in salate),

  • asmatuiul (folosit in felurite mancaruri din oua),

  • maghiranul dulce (aromeaza carnea de miel, pestele, salata, si supa),

  • susanul (da aroma biscuitilor, cornuletelor),

  • mararul (da carnii aroma dar se utilizeaza si la muraturi).

Un colt de plante aromatice proaspete va poate da culoare si miresme imbatatoare gradinii de langa casa, dar va ofera multe arome pentru  preparatele din bucatarie, si mult mai ieftine decat cele pe care le cumparati din magazin.

Ceaiul de menta – bautura traditionala marocana.

Fiecare ocazie este buna din punctul de vedere al unui marocan pentru a bea un ceai – poate fi compania meselor, intalnirilor intre prieteni sau discutiilor de afaceri.

Ceaiul traditional este preparat din frunze de ceai verde, menta si o mare cantitate de zahar. Fierberea si servirea se constituie intr-un adevarat ritual. Gazda, un ceainic metalic, o tava de cupru, cescute mici cu incrustatii aurii. Iti face pofta sa bei!

Tufele de mentă impanzesc la propriu teritoriul Marocului. Exista mai multe avantaje: ceaiul de menta iti este preparat la infuzie, in fata ta (se toarna apa fierbinte peste 2-3 ramuri de menta), puse in cele mai multe cazuri in ceainic, sau in pahare.

Deobicei, zaharul (mult) este pus chiar de catre vanzatori, in putine cazuri iti este servit fara, alaturi de pliculete de zahar. Unii chelneri iti toarna traditional ceaiul, de la mare distanta (cam un metru), special pentru a se forma o usoara spuma.

Ceaiul de menta se consuma la final de masa sau este consumat constant, pe toata perioada zilei, de catre vanzatorii din soukuri (pietele ultra-aglomerate si extrem de abundente).

In Maroc, preturile  variaza intre 12 si 15 Dirhami (€1.2 – €1.5) pentru un ceainic de menta proaspata, din care iti puni cam 3 paharute.

Menta este o planta, bine cunoscuta pentru proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta. Ceaiul de menta este utilizat in medicina naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si decongestionate.

Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive cauzate de nervozitatea excesiva si stimuleaza vezica biliara. De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de cap si de git.

Substanta cea mai importanta pe care o contine aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentholul, eficace in cazul ametelilor, durerilor intestinale, de stomac.

Potasiul, calciul si vitamina B determina cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului. Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de concentrare.

Gustul mentei variaza, in functie de tipul de cultura, de la mentolat la acrisor. La bucatarie, este recomandata folosirea frunzelor proaspete. Englezii folosesc menta pentru sosuri, alaturi de mincarurile cu carne de miel.

In Orientul mijlociu si in Africa, aceasta planta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului, aromarea iaurtului sau a dulciurilor pe baza de brinza.

 

Poti folosi si tu menta:

  • la ceaiuri: pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei; lasa 2-3 minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica.
  • la dulciuri: inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta. Lasa timp de cinci minute la congelator si scoate frunzele.
  • la omleta: adauga, la sfirsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai placuta.
  • la salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel, sos de lamiie la mincaruri: frunzele de menta se potrivesc la mincaruri cu mazare, morcovi, cartofi, fasole; se pun la sfirsit.
  • la sos de menta indian. Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta taiata marunt, o lingurita zahar, sare si piper. Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se lasa la frigider citeva minute.

Sofranul „ZAFFERANO DI SARDEGNA”

 

SOFRANUL a fost inregistrat in Registrul denumirilor de origine protejate si al indicatiilor geografice protejate, cu denumirea „Zafferano di Sardegna”  (DOP), de catre statul membru Italia.

Descrierea produsului agricol sau alimentar

 

Tipul produsului

Clasa 1.8 — Alte produse din anexa I la tratat (condimente etc.)

Descrierea produsului caruia i se aplica denumirea „Zafferano di Sardegna”

Denumirea de origine protejata „Zafferano di Sardegna” este rezervata sofranului uscat in stigmate sau fire provenind din cultivarea speciei Crocus sativus L. In momentul comercializarii, acesta prezinta culoarea rosu stralucitor, datorata continutului de crocina, o aroma foarte intensa determinata de continutul de safranal si un gust puternic datorat continutului de picrocrocina.

Categorie. Putere coloranta exprimata ca masur directa a capacitatii de absorbtie a crocinei la aproximativ 440 nm pe baza uscata.

Gust amar exprimat ca masura directa a capacitatii de absorbtie a picrocrocinei la aproximativ 257 nm pe baza uscata.

Putere aromatica — safranal —  exprimata ca masura directa a capacitatii de absorbtie la aproximativ 330 nm pe baza uscata I ≥ 190 ≥ 70 intre 20 si 50.

In plus, produsul trebuie sa fie lipsit de orice tip de falsificare sau alterare.

„Zafferano di Sardegna” DOP trebuie sa fie cultivat, cules si prelucrat in zona geografica indicata.

Norme specifice privind felierea, raderea, ambalarea etc.

Ambalarea „Zafferano di Sardegna” DOP trebuie sa aiba loc in zona delimitata, pentru a garanta originea si controlul produsului si pentru a impiedica transportul acestuia in vrac, in timpul caruia produsul ar fi expus luminii si aerului, si care ar provoca deteriorarea si pierderea caracteristicilor specifice indicate mai sus.

In asteptarea ambalarii, „Zafferano di Sardegna” DOP trebuie conservat in recipiente din sticla, din tinichea sau din otel inoxidabil, inchise ermetic, care sa-l protejeze impotriva expunerii la lumina si la aer. Ambalarea trebuie sa fie efectuata cu atentie, in recipiente care sa nu cauzeze produsului pagube interne sau externe.

Ambalajele trebuie sa fie din sticla, teracota, pluta sau carton subtire (cele care au contact direct cu produsul trebuie sa fie din sticla sau hartie) si sa aiba proprietatea de a proteja produsul de orice pagube sau alterari pe durata transportului sau a conservarii. Ambalajele au o greutate de 0,25 g, 0,50 g, 1 g, 2 g sau 5 g.

Norme specifice privind etichetarea

Eticheta trebuie sa mentioneze logo-ul DOP „Zafferano di Sardegna”, simbolul comunitar al DOP, orice alta mentiune prevazuta de legile in vigoare si stampila purtand numarul de ordine al cantitatilor produse, eliberata de organismul de protectie insarcinat de Ministerul pentru politici agricole, alimentare si forestiere sau, in absenta unui astfel de organism, de organismul de control.

Logo-ul denumirii este constituit din trei parti distincte, avand in centru un simbol al sofranului, reprezentat in mod stilizat printr-o floare cu sase petale dispusa in partea stanga, pentru a lasa loc stigmatelor care se prelungesc spre dreapta si spre stanga.

Partea de sus contine mentiunea „Zafferano di Sardegna” scrisa sub forma unui arc, iar partea de jos, intr-un chenar, mentiunea „Denominazione di Origine Protetta”.

Denumirea de origine protejata trebuie sa figureze pe eticheta cu caractere clare, indelebile, de o culoare care sa contrasteze puternic cu cea a etichetei, astfel incat sa poata fi distinsa cu claritate de restul informatiilor care apar pe eticheta.

Este interzisa adaugarea la denumirea de origine protejata a oricaror calificative care nu sunt prevazute in mod expres, insa este permisa utilizarea denumirilor comerciale si a marcilor private, cu conditia ca acestea sa nu aiba un caracter laudativ si sa nu fie de natura a induce consumatorii in eroare.

Produsele in compozitia carora intra „Zafferano di Sardegna” DOP, chiar daca rezulta in urma unor procese de preparare si de prelucrare, pot fi comercializate in ambalaje pe care figureaza o trimitere la denumirea de origine protejata mentionata, fara aplicarea simbolului comunitar, cu conditia ca produsul care poarta denumirea de origine protejata, certificat in acest sens, sa fie singurul ingredient din categoria de produse in cauza si ca utilizatorii produsului purtand denumirea de origine protejata sa fie autorizati de grupul de producatori de DOP insarcinat cu protejarea acesteia de catre Ministerul pentru politici agricole, alimentare si forestiere.

Acelasi grup va fi responsabil de inscrierea utilizatorilor respectivi in registrele corespunzatoare si de garantarea utilizarii corecte a denumirii de origine protejate. In absenta unui astfel de grup pentru protectia DOP, responsabilitatile respective revin Ministerului pentru politici agricole, alimentare si forestiere, in calitate de autoritate nationala responsabila de aplicarea Regulamentului (CE) nr. 510/2006.

Delimitarea succintă a zonei geografice

Zona de productie a „Zafferano di Sardegna” DOP cuprinde întregul teritoriu al comunelor San Gavino Monreale, Turri si Villanovafranca, situate in provincia Medio Campidano.

Legatura cu zona geografica

Specificitatea zonei geografice

Clima zonei de cultivare a sofranului este tipic mediteraneana, in general blanda, cu ploi concentrate in perioada de toamna si iarna, in timp ce verile sunt calde si aride. Temperatura medie in perioada de iarna este de 11,3 °C, iar in perioada de vara de aproximativ 24 °C, cu o medie anuala de 17,6 °C.

Depunerile de bruma sunt rare, iar ninsorile exceptionale. Terenurile destinate cultivarii sofranului sunt foarte fertile, cu depuneri aluvionale adanci (vertisoluri), au o consistenta nisipos-argiloasa, sunt permeabile, deloc sau foarte putin pietroase si cu o foarte buna capacitate de retinere a apei.

Specificitatea produsului

Cererea de recunoastere a denumirii de origine protejate „Zafferano di Sardegna” este justificata de faptul ca produsul in cauza se distinge de alte produse apartinand aceleiasi categorii de produse prin continutul ridicat de crocină, picrocrocina si safranal. Cu alte cuvinte, „Zafferano di Sardegna” se diferentiaza prin puterea coloranta ridicata, efectele eupeptice si proprietatile aromatizante.

Legatura cauzala dintre zona geografica si calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputatia sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Caracteristicile specifice ale „Zafferano di Sardegna”, descrise la punctul 5.2, sunt determinate in mod direct de caracteristicile morfologice si pedoclimatice ale zonei de productie. Aceste caracteristici specifice ale produsului „Zafferano di Sardegna” DOP reflecta de fapt legatura stransa a produsului cu teritoriul de origine, care se preteaza in mod special, fie datorita potentialului uman, fie datorita conditiilor climatice favorabile, cultivarii acestui tip de planta care, dupa cum se spune in regiune, „timit su frius e cikat su kallenti” (se teme de frig si cauta caldura). Caracteristicile morfologice si pedoclimatice ale anumitor regiuni din Sardinia, impreuna cu tehnicile traditionale de cultivare si de prelucrare transmise din generatie in generatie, permit obtinerea unui produs avand caracteristici organoleptice si gustative unice si inconfundabile.

Particularitatile „Zafferano di Sardegna” se datoreaza de fapt tehnicilor agronomice, de cultivare si de prelucrare aplicate in diversele faze ale procesului de productie. Mai concret, inca din faza de cultivare, incepand cu selectia materialului de plantat, efectuata cu atentie si meticulozitate, pana la recoltare, curatare, uscare, conservare, omul intervine prin cunostinte si practici dobandite de secole si transmise pana in zilele noastre, menite sa duca la obtinerea unui produs de o inalta calitate. O operatiune care se transmite de secole si care necesita atentia unor maini experte este cea de umezire a stigmatelor cu ulei extravirgin in faza care preceda uscarea. Aceasta este o operatiune de o importanta deosebita si tipica, care atesta legatura puternica si solida a produsului cu istoria si cultura teritoriului de productie. Aceasta legatura este evidenta si prin influenta pe care „Zafferano di Sardegna” a avut-o in diverse circumstante economice si prin importanta acestuia pentru populatiile locale din zonele in care a fost cultivat, dupa cum o atesta surse istorice.

Cultivarea sofranului in Sardinia are o lungă istorie, datand din epoca fenicienilor, care au introdus probabil aceasta planta pe insula. In timpul dominatiei punice, precum si in perioada romana si bizantina, cultivarea si utilizarea acestui condiment pe insula au fost consolidate, acesta fiind utilizat in principal ca vopsea si in scopuri terapeutice si ornamentale. Insa prima atestare veritabila a comercializarii produsului „zafferano” datează din secolul XIV, odata cu Regulamentul portului Cagliari din 1317 (Breve Portus), care contine o lege care reglementeaza exportul stigmatelor din Sardinia.

In secolul XIX, cultivarea si utilizarea condimentului se raspandesc, acesta fiind folosit nu numai pentru calitatile aromatice si medicinale, ci si pentru vopsirea matasii si a bumbacului, in gastronomie, precum si in piete, ca marfa de schimb.

In timpul perioadei de refacere economica de dupa razboi, sofranul a ramas pentru numeroase familii o importanta sursa de venituri, precum si un simbol al culturii si al traditiei unui popor care s-a dedicat dintotdeauna agriculturii si pastoritului.

Administratia actuala a lansat procedura nationala de opozitie prin publicarea propunerii de recunoastere a denumirii de origine protejate „Zafferano di Sardegna” in Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana, nr. 277 din 28 noiembrie 2005.

Cum consumam ceaiul verde?

 

„Mai bine stam trei zile fara mancare, decat o zi fara ceai”, spune un vechi proverb chinezesc.

Ceaiul verde poate fi folosit sub forma de infuzie, 2-3 cesti de ceai pe zi, sau sub forma de capsule, acestea din urma fiind, de obicei, fara cofeina.

Pentru a nu permite eliberarea cofeinei in infuzie, este bine ca planta sa se infuzeze o perioada foarte scurta de timp.

 

Aceasta licoare are multe efecte pozitive asupra organismului. Pe langa apa, ceaiul verde este cea mai consumata bautura din lume. El contine antioxidanti, care ofera energie intregului organism si previne multe afectiuni. Antioxidantii existenti in ceai apartin unui grup cunoscut sub numele de polifenoli. Acestia impiedica radicalii liberi sa produca leziuni la nivelul tesuturilor corpului si al materialului genetic din interiorul celulelor.

Ceaiul verde are urmatoarele efecte asupra organismului:

  • reduce riscul aparitiei cancerului, cu ajutorul unui compus al ceaiului verde care incetineste cresterea celulelor cancerigene;
  • intareste sistemul imunitar, prin antioxidantii mai puternici decat vitaminele C si E;
  • impiedica cresterea colesterolului nociv ;
  • scade nivelul glicemiei din sange;
  • impiedica imbatranirea, prin antioxidantii care bareaza acest poces;
  • ajuta ficatul sa-si exercite functia de detoxifiere;
  • ajuta in afectiuni precum insomnie si anxietate;
  • asigura o stimulare a energiei constanta, fara cresterile si scaderile pe care le da cafeaua;
  • creste cantitatea de bacterii bune la nivelul intestinului (lactobacil si bifidobacterii), si ajuta la o buna digestie;
  • ajuta la controlarea greutatii corporale.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.