Este atat devaloroasa la noi in tara incat nimeni nu si-a pus problema sa o cultive. Cu toate acestea, este una dintre cele mai medicamentoase si banoase ” buruieni”
…
In 1982, profesorul Gh. Valceanu afirma ca “luata in cultura, papadia devine o planta cu frunze mari si carnoase mult mai gustoase, iar daca se inalbesc din ele se poate prepara o salata delicioasa”.
Papadia se seamana pe straturi inaltate la 32 de cm distanta intre randuri, iar plantele se vor rari apoi la 10-12 cm distanta intre plante pe acelasi rand. Un strat are latimea de 140 de cm. Semintele se seamana la adancime mica, jumatate de centimetru. Perioada optima este primavara devreme, la sfarsitul lunii februarie.
Respectand schema propusa de Valceanu, pentru initierea unei culturi de 1 hectar se vor consuma 1,3 kg de samanta. Pana in vara, cultura nu are nevoie decat de controlul buruienilor, prin mai multe prasile mecanice, sau de irigare la nevoie.
In luna august, pentru a obtine inalbirea frunzelor, randurile de plante se acopera partial cu pamant. Acest lucru se poate realiza atat manual, cu sapaliga, dar si mecanizat cu ajutorul unui cultivator caruia i se sudeaza o aripa laterala, pentru a impinge pamantul inapoi pe brazda.
PĂPĂDIA – magicianul detoxifierii
Este cea dintâi plantă pe care farmacistul Ion Bobaru o recomandă celor care doresc să îşi cureţe organismul de toxine. Deşi ne-am obişnuit să o asociem cu razele calde ale soarelui, planta cea firavă ne este de mare folos acum, iarna. Dacă nu aţi recoltat-o din timp, puteţi achiziţiona planta uscată din magazinele tip Plafar sau cele cu produse naturiste.
Acţiune terapeutică
De secole, păpădia este cunoscută drept una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Datorită principiilor amare, tonifică ficatul obosit, stimulează activitatea rinichilor şi a intestinelor. Prin aceste calităţi, are un rol esenţial în eliminarea toxinelor. Este indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glandulare. Creşte diureza, măreşte secreţia glandulară şi normalizează circulaţia sângelui.
Remedii din păpădie
Infuzie de păpădie: Preparată corect, infuzia reprezintă un adevărat elixir pentru ficat şi rinichi, un depurativ natural al întregului organism, contribuind eficient la eliminarea toxinelor. Se obţine amestecând 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată (partea aeriană alcătuită din frunze) şi 250 ml apă (o cană). După ce a dat în clocot, vasul se acoperă şi preparatul se lasă la infuzat, în repaus, 10 minute. La final, se strecoară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu zahăr. Dacă totuşi, gustul ni se pare neplăcut, putem folosi mierea de albine sau zahărul brun.
Doza recomandată este de două căni pe zi, una dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra întregului organism, acţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, care va deveni mai fermă şi mai fină.
Completarea farmacistului: Filtrele de detoxifiere ale organismului sunt numeroase: pielea (prin transpiraţie), plămânii (prin respiraţie), aparatul renal (prin urinare) şi, nu în ultimul rând, tubul digestiv (prin defecaţie), care este a patra cale de eliminare a toxinelor din organism. În afecţiunile renale de natură infecţioasă se recomandă cura cu infuzie de păpădie şi administrarea de pilule cu albastru de metilen. Pilulele cu albastru de metil au reprezentat în trecut principala terapie în afecţiunile renale de natură infecţioasă. Din păcate, această terapie a fost înlocuită, nu cu cel mai mare succes, de antibiotice. Farmacia Faltis din Brăila are în portofoliul său, printre alte multe preparate, şi gelule cu albastru de metil.
Foto: Dreamstime (3)
Decoct din păpădie: La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri (30 g) de rădăcină de păpădie uscată şi mărunţită. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, poate fi păstrat la frigider cel mult două zile.
Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine vreme de trei săptămâni şi poate fi reluată după o săptămână de pauză.
Alte efecte terapeutice: Cura cu decoct de rădăcină de păpădie contribuie semnificativ la normalizarea circulaţiei sângelui şi a ritmului cardiac şi este un valoros tratament adjuvant în ciroza hepatică, cistită şi dereglări ale glandei tiroide. Decoctul contribuie şi la eliminarea calculilor renali (cunoscutele pietre la rinichi), fiind un bun diuretic.
Extract fluid din păpădie şi hrean: 100 g rădăcină de păpădie uscată, 10 g hrean ras, 1 litru de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Rădăcina de păpădie se fierbe până când volumul apei scade la jumătate (500 ml), apoi se adaugă hreanul. După răcire, se filtrează, iar poţiunea poate fi păstrată la frigider aproximativ 5 zile. Doza optimă este de 60 ml (4 linguri) de trei ori pe zi, timp de o săptămână.
Alte efecte terapeutice: Concentratul este indicat mai ales celor care suferă de bronşită cronică, boli intestinale sau afecţiuni reumatice.
Tinctura de păpădie se obţine din: 20 g rădăcină uscată de păpădie şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade, folosind metoda generală de preparare a tincturilor: componentele se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Apoi se filtrează şi se lasă la decantat încă 6 zile. Se păstrează în sticluţe cu dop picurător. Se poate păstra un an de la data preparării.
Farmacia Faltis din Brăila prepară un sirop detoxifiant pe bază de tinctură de păpădie şi kaolin (bolus alba), acesta fiind un silicat natural de aluminiu, principala componentă din argilă.
Tinctură din păpădie şi hrean:20 g rădăcină de păpădie uscată, 10 g hrean ras, 100 ml alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare şi dozaj: Plantele se pun într-un borcan cu filet, iar deasupra se toarnă alcoolul. Borcanul se închide ermetic şi preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Preparatul poate fi păstrat un an după obţinere. Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia ori de câte ori este nevoie.
Efecte terapeutice: Asocierea păpădiei cu hreanul aduce un plus de sănătate organismului, prin desfundarea căilor respiratorii, ceea ce duce la mai mult oxigen în sânge şi o mai bună funcţionare a inimii. Astfel, tinctura mixtă are un efect benefic asupra tuturor organelor cheie: plămâni, ficat şi rinichi. Preparatul acţionează eficient în stimularea bilei leneşe, atât păpădia, cât şi hreanul, având drept efect mărirea volumului de bilă secretată.
Cu un puternic rol antiinflamator, licoarea are efecte benefice şi asupra celor care suferă de reumatism sau artrită, fiind totodată şi un antiseptic de elită, care ucide şi elimină bacteriile, contribuind la regenerarea ţesuturilor. Este recomandată în curele de slăbire şi mai ales celor care se luptă cu obezitatea, dereglări ale glandei tiroide, indigestie sau retenţie de apă în organism.
Sfatul farmacistului: În afecţiunile renale, tinctura de păpădie şi hrean, uşor de preparat în orice gospodărie, se poate asocia cu pilulele cu albastru de metil, ambele potenţându-se reciproc.
Efect tonifiant pentru ficat şi rinichi: 15 g rădăcină uscată de păpădie (aproximativ o lingură), 30 g rădăcină uscată de cicoare (aproximativ 2 linguri), 15 g boabe de ienupăr, 1 litru de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Păpădia, cicoarea şi ienupărul se amestecă într-un vas emailat, care se pune pe foc şi peste plante se toarnă apă. Ingredientele se fierb 15 minute, apoi lichidul se strecoară. Licoarea poate fi păstrată în frigider, doza recomandată fiind 30 ml (două linguri) de trei ori pe zi.
Efecte terapeutice: Este indicată mai ales atunci când toxinele din organism s-au concentrat şi cristalizat sub formă de piatră la nivelul ficatului ori rinichilor. Poţiunea este recomandată şi celor care suferă de diabet, principiile active din ienupăr având rolul de a reduce nivelul zahărului din sânge şi a stimula diureza.
Avertizarea farmacistului: Preparatul nu este recomandat celor care suferă de afecţiuni renale grave, deoarece ienupărul poate produce iritarea rinichilor.
Elixir din păpădie şi condimente: 30 g rădăcină de păpădie, 30 g rădăcină de pătrunjel, 15 g rădăcină de ghimbir, 15 g rădăcină de lemn dulce, 2 litri de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Plantele se amestecă într-un vas emailat, cu o lingură de lemn, deasupra se toarnă 2 litri de apă şi se pune pe foc. Mixtura este lăsată să fiarbă până când cantitatea de apă se reduce la jumătate (1 litru), apoi se strecoară şi este păstrată în frigider. Doza recomandată este de 50 ml (un păhărel), de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă. Pentru efecte optime, cura se ţine 7 zile.
Alte efecte terapeutice: Îmbinarea celor patru plante contribuie la sănătatea întregului organism, de la fluidizarea sângelui până la tonifierea sistemului nervos şi a sistemului muscular. Elixirul este indicat pentru a combate stările de greaţă şi indigestiile, ameliorând cu succes simptomele inflamaţiilor gastrice.
Preparate pentru uz extern
Băi terapeutice
Păpădiile sunt o bună ocazie de relaxare, dar şi de eliminare a toxinelor, pielea fiind unul dintre filtrele de dezintoxicare ale organismului. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată din 300 g de păpădie uscată şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de 2-3 ori pe săptămână.
Băile cu păpădie alină durerile reumatice şi articulare, fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii, produse de afecţiunile dermatologice.
Mască de faţă cu argilă şi păpădie
Se obţine amestecând 2 linguri de praf de argilă cu decoct de păpădie (preparat după reţeta prezentată mai sus), până se obţine o pastă subţire, care poate fi întinsă pe faţă şi gât. Masca este lăsată să acţioneze vreme de 15 minute, după care poate fi îndepărtată, prin spălare cu infuzie călduţă de muşeţel. Pentru tenul uscat este necesar să adăugaţi, la prepararea amestecului iniţial, o linguriţă de ulei de măsline.
Recomandarea farmacistului: După îndepărtarea măştii de pe faţă e bine să fie folosită o cremă antioxidantă antirid şi o cremă vitaminizantă, specifică tenului (ten uscat, gras sau mixt). Farmacia Faltis din Brăila prepară creme de întreţinere a frumuseţii. Sunt proaspete şi cu efect maxim.
Argila are o puternică acţiune antitoxică, antibacteriană şi revitalizantă. Sărurile minerale pe care le conţine au un excepţional efect tonifiant asupra pielii şi totodată grăbesc eliminarea toxinelor şi a celulelor moarte.
Cura cu tije de păpădie
Cura cu tije de păpădie este foarte simplă: se consumă 6 tije de păpădie zilnic, timp de 14 zile, de preferinţă înainte cu 30 de minute de a consuma alte alimente, cel mai bine dimineaţa pe stomacul gol.
Tijele de păpădie se recoltează zilnic, în perioada dinainte de înflorire, adică din martie până în iunie. În zonele de munte situate la o mai mare altitudine este posibil să găsim tije neînflorite până în luna iulie.
Indicaţii ale curei cu tije de păpădie:
Cura cu tije de papadie este un adjuvant foarte bun în caz de: diskinezie biliară, calculoză biliară, boli de ficat, boli de piele, gută (în acest caz se fac cure de lungă durată), diabet, varice, ulcer varicos, obezitate, arteroscleroză, constipaţie, gastrită hiperacidă.
Ceaiul de papadie elimina toxinele din organism
Aparent banala păpădie este una din cele mai puternice plante antitoxice şi depurative de la noi. Frunzele, tulpinile şi rădăcinile sale ajută la mobilizarea şi eliminarea toxinelor , intensifică tranzitul intestinal şi cresc tonusul .
Păpădia este utilă pentru drenarea surplusului de apă din organism, pentru că este un diuretic puternic. Ceaiul de papadie are rezultate remarcabile in detoxifierea organismului, mai ales în perioadele de schimbare a anotimpului.
Această plantă este folosită cu succes în tratamentul unui număr mare de afecţiuni de la…, alergie şi alte la indigestie, gastrită hipoacidă, dischinezie biliară, constipaţie atonă. Un efect deosebit îl are atât planta uscată cât şi cea proaspătă în tratamentul diabetului zaharat, boală în care are uneori efecte miraculoase.
În China o varietate de păpădie este folosită de mult timp pentru tratarea hepatitei, cancerului şi a diverselor afecţiuni ale glandei mamare (inflamaţii, probleme legate de secreţia laptelui, cancer de sân) precum şi pentru îmbunătăţirea rezistenţei imunitare la infecţiile căilor respiratorii. Folosirea păpădiei este deja recunoscută în numeroase farmacopei consacrate.
Proprietati ale papadiei
Papadia este un diuretic puternic şi are o excelentă acţiune depurativă. Prin componenta sa amară permite o mai bună funcţionare a ficatului şi a vezicii biliare. Păpădia este un coleretic, colagog, stumulează peristaltismul tubului digestiv, stimulează secreţia salivară, gastrică şi intestinală. Este un foarte bun tonic amar.
Puţină lume ştie că sucul de păpădie a fost folosit din cele mai vechi timpuri si pentru tulburările de vedere.
De asemenea, prin proprietatile sale de detoxifiere, tonifică şi dă un aspect sănătos pielii. Păpădia este o mină de aur în ceea ce priveşte vitaminele, mineralele şi oligoelementele, frunzele de păpădie proaspete fiind folosite şi sub formă de salate. Păpădia face parte din plantele cele mai bogate în provitamina A. Este foarte eficientă în lupta împotriva radicalilor liberi care duc la îmbătrânirea pielii. Frunzele de păpădie conţin potasiu, fier, cupru, siliciu şi mangan. Rădăcinile conţin în plus şi principii amare, inulină, zaharuri complexe, substanţe care favorizează flora intestinală benefică.
Păpădia este eficace în lupta impotriva constipaţiei, anemiei şi infecţiilor. De asemenea, ea este bogată în calciu . Păpădia conţine o catitate mare din complexul B, ceea ce îi permite să fie eficientă în tratarea infecţiilor şi în evitarea apariţiei anemiilor.
Păpadia conţine colina (compus important în afecţiunile hepatice), vitaminele C, D şi K precum şi flavonoide şi carotenoide.
Indicaţii ale ceaiului de păpădie
– acnee, alergie, eczeme infecţioase recidivante, eczeme de etiologie necunoscută, psoriazis;
– constipaţie, constipaţie atonă, colită de putrefacţie, dispepsie, insuficietă secreţie de salivă, gastrită hipoacidă;
– toate formele de reomatism degenerativ, gută;
– dischinezie biliară, hepatită, sechele post-hepatice, ciroză în faza iniţială;
– intoxicaţii diverse, toxiinfecţii alimentare;
-reduce glicemia, – protejează vasele de sânge);
– tromboflebită, arteroscleroză, hemoroizi, îmbunătăţirea circulaţiei sângelui;
–
– afecţiuni renale: este folosit în special pentru a creşte diureza;
– tonic general pentru organism.
Cum se prepară
Pentru uz terapeutic sunt folosite atât frunzele cât şi rădăcinile de păpădie. Dacă doriţi mai mult un diuretic folosiţi mai degrabă frunzele, dar dacă doriţi să trataţi afecţiunile hepatice folosiţi rădăcinile.
Infuzia din frunze de păpădie: infuzaţi 4 până la 10 g de frunze uscate în 150 ml de apă fierbinte timp de 5 -10 minute. Consumaţi ceaiul de 3 ori pe zi.
Decoctul din rădăcini de păpădie: fiebeţi 3 -5 g de rădăcină într-o cană de apă timp de 5 – 10 minute. Consumaţi decoctul de 3 ori pe zi.
Cercetări ştiinţifice
Primele cercetări ştiinţifice din Europa asupra efectelor păpădiei datează din prima jumătate a secolului XX. Experimente realizate pe animale au permis confirmarea, la acea vreme, a efectelor benefice ale acestei plante: creşterea cantitătii de urină eliminate, creşterea producţiei de bilă şi în special efectelul antiinflamator.
În 2006 a fost publicată o sinteză aunor lucrări ca subliniază informaţiile obţinute pe modele celulare şi pe animale confirmă virtuţile antioxidante anticance şi antidiabetice ale păpădiei şi ale componentelor sale3. Câteva teste clinice preliminare indică faptul că unele preparate din păpădie pot trata crampele intestinale, constipaţia şi diarea.
Nu a fost încă elucidat mecanismul ce stă la baza efectului diuretic al frunzelor de păpădie. În schimb, prin conţinutul ridicat de potasiu, această plantă are un avantaj în faţa altor diuretice. Spre deosebire de alte diuretice, frunzele de păpădie nu provoacă pierderea de potasiu la nivelul rinichilor, conform studiilor efectuate pe animale.
Precauţii
Atenţie: în cazul unor calculi biliari sau a abstrucţiei canalelor biliare trebuie consultat un specialist înainte de a consuma remedii pe abază de păpădie.
Constraindicaţii: Persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae (ex. margarete, cicoare) pot fi sensibile la păpădie. De notat, însă, că alergia la polenul acestor plante nu antrenează în mod automat şi alergia la alte părţi ale plante (frunze, rădăcini). Totuşi poate să apară o sensibilitate cutanată la contactul cu ceaiul de păpădie.
Tratament naturist cu dulceata de papadie
Printre numeroasele leacuri de sanatate ale naturii se numara si vindecarile cu dulceata de papadie.
Preparatele sunt facute in casa, din plante sanatoase si proaspete. Mult conteaza si calitatea apei, cea mai buna fiind apa de izvor.
Se ia un kilogram de flori proaspete de papadie se pun in 0,5 litri de apa fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa pe foc mic doua minute. Apoi se lasa vasul acoperit 20 de minute, si se strecoara lichidul prin presarea florilor de papadie. Sucul de papadie rezultat se amesteca cu cu un kilogram de zahar si se fierbe 5 minute. Se adauga 5 lamai de marime mica sau 2 lamai mari taiate marunt, cu coaja cu tot, si se fierbe inca 5 minute. In tot acest timp se amesteca permanent. Se ia de pe foc, se lasa sa stea 30 de minute in vas acoperit, si apoi se adauga 250-300 ml apa curata si se fierbe inca un minut. Dupa care se pun in borcane pentru pastrare.
Dulceata de papadie se ia cu 30 de minute inainte de masa. Copiii pana la 3 ani iau o jumatate de lingurita de doua ori pe zi. Copiii intre 3 si 15 ani iau cate o lingurita de trei ori pe zi iar adultii cate o lingura de trei ori pe zi.
Dulceata de papadie se recomanda pentru tratarea inflamatiilor gatului, bronsite, afectiuni pulmonare, raceli, reumatism, tuberculoza, guta, boli ale aparatului locomotor, iar extern, se aplica si sub forma de comprese, pe articulatiile bolnave