Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! (Ps.51:10)… ”Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1)… „Ziditi-va unii pe altii”…Iertare…Ce scrie presa internaţională despre jocul de-a judecarea lui Ion Iliescu pentru „crime împotriva umanităţii”? „Ion Iliescu este un criminal”… Cum să manipulezi masele… Revoluţia furată şi sursele răului… Revoluţia furată de la Timişoara. Călăii cu pensii speciale, victimele în morminte… Listă de cărți referitoare la revoluția română……Să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă, care n-a ştiut şi nu ştie a-şi înţelege, iubi, apăra şi măcar cruţa pe cei de o lege şi un neam cu dânşii…Nicolae Iorga … „Schweighofer taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult decât cifra raportată”… SC Prospecțiuni SA se comportă ca o gașcă de tâlhari… Suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul…ROMÂNIA, ÎNTRE CAPITALISMUL DE CUMETRIE ȘI STATUL MAFIOT… Capitalismul de cumetrie din Romania la apogeu: nu are ce cauta guvernanta corporativa intr-un stat controlat total de politic?…Capitalism de cumetrie: 54% dintre bogații României au făcut avere din relații cu statulLUCRAREA ÎNVĂŢĂTORULUI BIBLIC…Biserica – „ogor” şi „clădire”… AUREL GHEORGHE- Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2… Fiecare să ia seama cum clădește deasupra…Din invataturile Profesionistilor de TOP: Fermierul Ilie Dan crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar; Va prezentam HIBRIZI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE si VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA; Piața de inputuri; Avem Universitari care dau consultanță gratuit fermierilor; Parteneri de afaceri agricole- Cereale, Plante tehnice, Legume, Fructe, Struguri si Vita de vie nobila; Flori si plante ornamentale; Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza alesolului; CULTURA MEIULUI
Generalul Iulian Vlad despre Revoluție: ‘Nu veţi reuşi decât foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul! ”Admir Comisia, dar dați-mi voie să-mi manifest scepticismul”… Virgil Magureanu: In ’89 am avut o lovitura de stat militara organizata de KGB si CIA. Se stia din anii ’70 ca Ion Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu. ..Cine a tras în noi, după 22? Toţi ştim, dar justiţia nu şi-a făcut treaba… Măcelul din 21-22 Decembrie 1989, mărturie terifiantă: ”Camionul a trecut peste noi, lăsând morți în urmă. O fată împușcată a căzut în brațele mele”. Martorul Octav Fulger … Cine a avut interesul direct să lichideze cuplul Ceaușescu? Revoluţia din ’89 a fost lovitură de stat! Cum au fost păcăliţi românii! Parchetul General are probe! Ceauşescu trebuia să moară! Istoria unei lovituri de stat după model sud american, in stil PESEDIST
AUREL GHEORGHE
Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2
Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.
Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc.
Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
În liniștea nepăsătoare sau așteptând pe Domnul?ÎN „AUREL GHEORGHE”
Va vedea rodul muncii sufletului SăuÎN „AUREL GHEORGHE”
Cine se va ruga?ÎN „TREZIRE”
Fiecare să ia seama cum clădește deasupra
1 Corinteni 3.10-15 – Fiecare să ia seama cum clădește deasupra
Verset de aur: 1 Corinteni 3.10
În această zi vorbim pornind de la textul acesta, şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului.
Știm că este vorba despre „Ziua judecăţii Domnului;” un text asemănător avem în 2 Corinteni 5.10 (Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.). Aşadar, lucrăm ştiind că vom fi verificaţi, ştiind că tot ce am făcut va fi aprins. De aceea, cred că întrebarea cea mai importantă pentru lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu, trebuie să fie aceasta: Oare ce am lucrat va rămâne în picioare după ce i se va da foc? Cu ce materiale ar trebui să lucrez? Şi cum ar trebui să lucrez? Pentru că atunci ce contează cel mai mult este dacă lucrarea mea făcută cu ajutorul lui Dumnezeu va rămâne în picioare. Noi ne putem evalua unii la alţii lucrările, şi trebuie să facem lucrul acesta, dar nu trebuie să pierdem din vedere că fiecare dintre noi vom fi evaluaţi de către Dumnezeu, pe care nu-l poate înşela nimeni, şi înaintea căruia nu putem ascunde materialele cu care am lucrat.
De aceea, uitându-ne cu atenţie la lista aceasta din versetul 12, vedem că ea merge descrescător ca şi valoare a materialelor. Începe cu aurul şi se termină cu trestia. Oricât de mult am iubi stilul de lucru şi am construi cu materiale din acestea de pe urmă, ele nu rezistă când le aprinzi. Ceea ce vrea să spună apostolul Pavel legat de materiale e următorul lucru: „Caută să lucrezi ţinând seama de lucrurile care au valoare.” Ține seama de lucrurile care nu se strică, care nu pier, şi lasă la o parte lucrurile care nu durează, care se deteriorează, care se strică! Care sunt lucrurile acelea? Cu alte cuvinte, în contextul lucrării fiecăruia dintre noi, în trupul lui Hristos, care sunt lucrurile pe care le considerăm a fi de mare preţ? Pentru viaţă, pentru slujire, pentru orice. Întrebarea legată de valori este fundamentală.
Mântuitorul în Predica de pe munte ne-a spus un adevăr universal: unde este comoara ta acolo este şi inima ta. De aceea este absolut esenţial să mă întreb, ce anume mă captivează? Ce mi-a cucerit inima? Valorile au această putere, mă gândesc neîncetat la ele. Aceasta este prima observaţie legată de valori: valorile cuceresc inima. O a doua observaţie legată de valori este că „Fiecare om are valorile lui,” fie că e tânăr, fie că este bătrân, fie că este bărbat, fie că este femeie. Fiecare este cucerit de ceva. Valorile pot fi bune sau rele. Vă dau un exemplu din cartea Faptele Apostolilor 19 când apostolul Pavel a slujit în Efes împreună cu echipa lui. Cei din Efes şi-au dat seama că ceva deosebit de primejdios are loc, oamenii aceştia ne aduc o învăţătură care subminează faima oraşului nostru. Noi, cei din Efes, preţuim în mod deosebit un lucru, pe zeiţa noastră şi măreţia ei. În Fapte 19 ei strigând câteva ceasuri: mare este Diana Efesenilor! Desigur, noi ca şi copii ai lui Dumnezeu socotim că aceasta este o valoare greşită, dar e tot valoare, pentru că a cucerit inima acelor oameni. O a treia observaţie legată de valori: de multe ori vorbim cu prejudecăţi despre ceva. Exemplul potrivit din Noul Testament cu privire la aceasta este în Ioan capitolul 1. Cuvântul de acolo spune aşa, Ioan 1.46: Natanael i-a zis; „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi i-a răspuns Filip.” Știţi ce a vrut să spună Natanael cu aceasta? Cei din Nazaret sunt vai de ei, niciodată nu a ieșit nimic bun de acolo. Aceasta ne spune nouă următorul lucru: oamenii se influenţează unii pe alţii când vorbesc despre lucruri de preţ. Noi ne uităm la cei mai bătrâni ca noi, şi căutăm să prindem ceva de la ei. Ne uităm unii la alţii, şi de multe ori luăm valori greşite unii de la alţii. Ultima observaţie pentru început legată de valori este că deşi ni s-a arătat ce este bine, şi ştim ce cere Domnul de la noi, noi nu luăm seama. Acesta este un cuvânt din cartea profetului Amos. Dumnezeu a descoperit lucrurile lui, cerinţele lui, dar noi nu luăm seama. Adesea ni se potriveşte cuvântul pe care-l spune Mântuitorul în Luca 16: „Ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.”
De aceea, în ziua de astăzi, vreau să fim deosebit de atenţi la valorile pe care le avem, la ceea ce îmi cucereşte inima. Fie că sunt bune, fie că sunt rele mă duc după ele, şi s-ar putea ca eu să fi luat în inima mea lucrurile pe care oamenii le înalţă, dar care înaintea lui Dumnezeu sunt o urâciune.
De unde a ştiut apostolul Pavel, şi evident ne întrebăm și noi, care sunt adevăratele valori? Este nevoie să căutăm şi să citim tot ce spune Noul Testament despre lucrurile de preţ, despre lucrurile care înaintea lui Dumnezeu au valoare, şi pe acelea, şi numai pe acelea, să le luăm şi să le facem valorile noastre şi cu ele să lucrăm pentru ca atunci în ziua Domnului, când Domnul dă foc lucrării mele şi lucrării tale ea să rămână în picioare.
Din cele patru Evanghelii învăţătura cu privire la lucrurile de preţ dată de Mântuitorul, se află în cea mai mare parte în Evanghelia după Matei. De aceea ne uităm acolo la câteva versete esenţiale, versete prin care Mântuitorul ne identifică lucrurile pe care El le consideră de preţ. Știm că în timpul lucrări lui, Mântuitorul a fost prins în multe dispute. Avem în Matei 6.26 următoarele cuvinte: Uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte, oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Fiecare dintre noi este de mare preţ. Mântuitorul accentuează mereu lucrul acesta. Ulterior spune când a avut confruntarea cu privire la ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci într-o zi de Sabat: Dacă-ţi cade oaia în fântână, ce faci? Caz ipotetic; evident te cobori şi o scoţi din fântână. Mântuitorul întreabă, cu cât mai de preţ este un om decât o oaie? Lucrul acesta îl găsim în Matei 12.12. Fiecare om are mare preţ înaintea lui Dumnezeu, şi eu trebuie să-l consider ca fiind de mare preţ. Numai dacă-l văd aşa pe aproapele meu, eu îl voi iubi, îl voi preţui îl voi ajuta, îl voi sprijini. Dacă lucrezi în felul acesta, slujirea ta are şansă să treacă testul.
Un alt lucru pe care Mântuitorul ni-l arată ca fiind de preț este Împărăţia cerurilor. Matei 6.33: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Când mă uit la lucrurile care mă captivează, care mă absorb, care mă atrag, şi Împărăţia cerurilor trebuie să fie pe lista aceea. Pentru a întări acest lucru Mântuitorul repetă în Matei 13.44: Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină, omul care o găseşte o ascunde, şi de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. Ce face omul acesta? Vinde tot ce are ca să cumpere ţarina, ca să aibă comoara. Aşa e împărăţia cerurilor. Cât de mult preţuiesc eu împărăţia lui Dumnezeu? Cât se va vedea în ziua Domnului?
Mântuitorul continuă lista aceasta în Matei 11.28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Este cineva care să aibă pe lista de valori „jugul lui Hristos?” Știm ce e acela jug. E acel dispozitiv în care animalul îşi bagă capul şi e gata de lucru, e gata să tragă, fie la plug, fie la căruţă. E în slujba unui stăpân, s-a angajat acolo. Pentru a sublinia acest lucru Mântuitorul spune cu alte cuvinte în Luca 9.62: Isus i-a răspuns; „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Avem aproapele, avem împărăţia cerurilor, apoi avem jugul lui Hristos, şi urmează să mai vedem încă două lucruri: Matei 23.23: Vai de voi cărturari şi Farisei făţarnici, pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar din chimin şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege; Dreptatea, Mila şi Credincioşia, pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Mântuitorul identifică pentru noi esenţa, cele mai însemnate lucruri, dreptatea, mila şi credincioşia.
Toate câte le-am spus sunt lucruri de preţ, dar aceasta ultima vine să identifice cel mai însemnat lucru. La o confruntare cu cărturarii, aceștia l-au întrebat: Învăţătorule care este cea mai importantă poruncă din lege? Spune-ne care este cel mai însemnat lucru pe care ni-l cere Dumnezeu? Noi ştim ce a răspuns Isus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Aproapele, împărăţia, jugul lui Hristos, dedicarea pentru lucrare şi Dumnezeu însuşi; în linii generale acestea sunt lucrurile despre care Cristos ne spune că au valoare. Cu ele trebuie să lucrezi, cu ele trebuie să zideşti. Noi suntem acel fel de Biserică ce crede cu putere ceea ce spune Iuda în epistola lui, Iuda 3: Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul, să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Credinţa aceasta n-o schimbă nimeni. Pavel spune temelia a fost aşezată şi nimeni nu pune o alta. Până aici totul e limpede, au făcut-o alţii pentru noi, dar când vine rândul nostru să zidim pe temelia aceasta, cum facem, cu ce lucrăm? Numai cu lucruri de preţ pentru că urmează să fim verificaţi de cineva pe care nu-l putem înşela. Cel care cercetează inima, Cel care ne cunoaşte căile, Cel care ne cunoaşte lucrurile ascunse, Acela urmează să ne judece.
Să revenim la textul din 1 Corinteni capitolul 3. Știm câte necazuri au fost în Corint (dezbinări, partide, curvie, incest, viclenie, erezie); cum înveţi pe cineva să zidească bine când au porniri atât de rele? Cum a lucrat Pavel între ei folosind aur, argint, şi pietre scumpe, iar apoi să-i înveţe pe ei să facă la fel?
Textul de bază din partea apostolului Pavel pentru cei de la Corint se află în 1 Corinteni 15.3-8: V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Că a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
După ei toţi, ca unei stârpituri mi s-a arătat şi mie. Când apostolul Pavel a început lucrarea într-un oraş păgân, a venit cu lucrul cel mai important, Evanghelia. Evanghelia care vorbeşte despre moartea lui Cristos, despre învierea lui Cristos, şi despre înălţarea lui Cristos este mesajul care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Din orice popor ar fi, înainte de orice, cel mai important lucru este mesajul mântuirii, este Evanghelia. Acesta este şi şansa noastră, să aşezăm lucrurile în ordinea corectă, înainte de toate Cuvântul, Evanghelia, adevărul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.
Mai găsim următoarele lucruri în aceste două epistole către cei din Corint: 1 Corinteni 12.24b: Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste. Întotdeauna când vin oamenii laolaltă ei se i-au la întrecere. Cei care sunt mai puternici şi pot mai mult, lasă în urmă sau lasă la o parte pe cei care pot mai puţin. Cei care sunt mai dotaţi domină pe cei mai slabi. Aşa a fost şi la Corint, iar apostolul Pavel caută să-i înveţe că nu trebuie să fie aşa. Cele mai neînsemnate mădulare ale trupului capătă atenţia cea mai mare, şi trebuie să fie la fel şi în trupul lui Hristos. Cel mai neînsemnat trebuie să fie în atenţia mea şi în atenţia ta, de ce? Pentru că aşa ne-a învăţat Mântuitorul. Cel mai important lucru pe care-l cere Dumnezeu omului, e să-l iubească cu toată inima, iar apoi să iubească pe aproapele ca pe sine însuşi. Să nu ne aşteptăm ca lumea din jur să ne înveţe lucrurile acestea, nu. Pentru cei dinafară omul este bun numai atâta timp cât poate lucra, când nu mai poate lucra, altul la rând. Pentru cei din afară eşti bun atâta timp cât poţi fi folosit, când nu mai eşti tânăr, când nu mai eşti sănătos eşti scos pe linie moartă. Preţuirea trebuie să fie constantă, şi când eşti copil, şi când eşti tânăr, şi când eşti adult, şi când eşti bătrân. La sfârşitul capitolul 12 din 1 Corinteni vedem lupta din Biserică. În biserică era dezbinare, unii merg cu unii, alţi cu alţii. Apostolul Pavel îi pregăteşte pentru o cale nespus mai bună, şi apoi le vorbeşte despre dragoste. După ce termină de descris dragostea, apostolul Pavel identifică pentru noi, aşa cum a făcut-o Mântuitorul în Evanghelia după Matei, trei lucruri esențial: credința, nădejdea și dragostea, dar dintre acestea cea mai mare este dragostea. În felul acesta avem un exemplu cum să înveţi o Biserică adevăratele valori. Să iubeşti şi să preţuieşti pe fratele tău este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le cere Dumnezeu. Pavel a avut greutăţi în Corint, dar calea a fost una singură.
Dacă oamenii de acolo nu lucrează, şi dacă eu nu lucrez între ei cu lucruri de preţ, atunci lucrarea e în zadar. Când o aprinde Dumnezeu nici nu se mai ştie că a fost Biserică la Corint, nu rămâne nimic în picioare. De aceea noi trebuie să punem problema în felul acesta: când dă Dumnezeu foc la lucrarea noastră, ce rămâne? Dacă am lucrat cu lucruri de preţ lucrarea îmi va rămâne în picioare.
Iertare
Dumnezeu este gata şi aşteaptă să ierte pe oricine.
Este scris în Biblie: Psalm 86:5. Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.
In cine şi-a pus David speranţa iertării?
Este scris în Biblie: Psalm 51:1. Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Cum este măsurată îndurarea lui Dumnezeu?
Este scris în Biblie: Psalm 103:11-12. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
Ce promisiune este făcută celor ce-şi mărturisesc păcatele?
Este scris în Biblie: 1Ioan 1:9. Dar dacă Îi mărturisim păcatele noastre, ne putem bizui pe El că ne va ierta şi ne va curăţi de orice rău. Şi e întrutotul drept ca Dumnezeu să procedeze astfel, întrucât Cristos a murit ca să ne spele cu desăvârşire păcatele (NT pe înţelesul tuturor).
Pot eu să fiu iertat în timp ce păstrez învidie împotriva cuiva?
Este scris în Biblie: Matei 6:14-15. Tatăl vostru ceresc vă va ierta dacă şi voi îi iertaţi pe cei care păcătuiesc împotriva voastră; însă dacă voi refuzaţi să-i iertaţi, nici El nu vă va ierta (NT pe înţelesul tuturor).
Cei iertaţi trebuie să fie iertători.
Este scris în Biblie: Efeseni 4:32. Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Iertarea adevărată nu ţine cont de greşeli.
Este scris în Biblie: Matei 18:21-22. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori? Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Când am fost iertaţi nu trebuie să continuăm să ne simţim vinovaţi.
Este scris în Biblie: Psalm 32:5. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: Imi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
Prin iertare, Hristos aduce eliberare completă de sub pedeapsa păcatului.
Este scris în Biblie: Coloseni 2:13-14. Voi eraţi morţi în păcate şi dorinţele voastre păcătoase nu fuseseră încă îndepărtate. Apoi El (Dumnezeu) v-a făcut parte din însăşi viaţa lui Cristos, căci v-a iertat păcatele şi a şters învinuirile dovedite împotriva voastră, lista poruncilor Sale pe care nu le respectaserăţi. El a luat această listă de păcate şi a distrus-o, ţintuind-o pe crucea lui Isus (NT pe înţelesul tuturor).
Dacă ai nevoie de iertare, ce vei face?
1. Recunoaşte-ţi păcatul.
Este scris în Biblie: Psalm 51:2-4. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău împotriva Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.
2. Cere iertare pentru păcatul tău.
Este scris în Biblie: Psalm 51:7-12. Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepada de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
3. Crede că Dumnezeu te-a iertat cu adevărat şi încetează de a te simţi vinovat/ă.
Este scris în Biblie: Psalm 32:1-6. Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
”Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1)
Viața de copil al lui Dumnezeu este o bătălie spirituală permanentă. Diavolul nu renunță așa de ușor la clienții lui și din momentul în care te-ai pocăit va încerca să lovească în tine în fel și chip. Mulți pleacă entuziaști pe cale dar nu toți ajung la final. Iată de ce Scriptura ne face atenți cu privire la războiul în care suntem angrenați și ne cere să ne verificăm ”garderoba” spunând: ”Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Ef.6:11). Nu știu cum stau lucrurile în dreptul tău dar este cert că nu vei fi scutit de atacurile: ”căpeteniilor, domniilor, stăpânitorilor întunericului acestui veac, duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Ef.6:12). Doresc să ajungi cu bine la sfârșit și să ne întâlnim în glorie împreună cu sfinții și cu Domnul Isus. Iată de ce mesajul acestei meditații te pune în gardă asupra riscului care te pândește ca și copil al lui Dumnezeu dar prezintă în același timp și remediul ca să nu cazi în plasa celui rău. În final te vei bucura de răsplata pe care Domnul a pregătit-o pentru cei statornici și biruitori. Urmărește cu atenție:
1. Riscul. Avertizarea Cuvântului cu privire la riscul care ne confruntă pe fiecare dintre cei mântuiți este clară: ”Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur.” (Fil.2:12). Ce înțelegem din această avertizare? Că este posibil să te oprești din alergare la jumătatea drumului și să nu mergi până la capăt. Riscul este atât de periculos încât avertizarea continuă: ”Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1Cor.10:12). Wow! Nu e glumă! Înștiințarea e foarte serioasă de aceea în ultima carte a Bibliei atenționarea revine: ”Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apoc.3:11). Altfel spus: există posibilitatea să pierzi ceea ce deja ai primit. Poetul creștin Vasile Militaru scrie: ”Poți să pierzi averi și ranguri, / Bogății cu rai în spic. / Dacă n-ai pierdut credința / Încă n-ai pierdut nimic”. Nu dorim să intrăm în discuții teologice despre păstrarea sfinților în har, ci doar să lăsăm Cuvântul să-și facă efectul și să înțelegi că nu poți să te joci cu pocăința și să trăiești cum vrei doar pentru că la evanghelizare ai ridicat mâna și ai rostit rugăciunea păcătosului. Dumnezeu și-a făcut partea Lui în întregime dar pretinde ca și noi să ne facem partea. Nu putem adăuga nimic la ceea ce a făcut El pentru mântuirea noastră dar suntem provocați să păstrăm ceea ce deja am primit. Așa că, ai grijă! S-ar putea să mergi în aceiași direcție cu sfinții dar să nu fi pe cale, ci pe lângă ea. Satana e maestru în imitații. Dacă e nevoie se preface în ”înger de lumină.” Oprește-te și revizuiește-ți traiul. Ai multe lucruri de pus la punct. Lasă-L pe El să-ți arate ce ai de făcut și pune-ți viața în ordine! Urmează confruntarea finală!
2. Rețeta. Privind la primejdia care ne paște, Scriptura ne prezintă și modalitatea de a face față presiunilor și de a rezista atacurilor puterilor întunericului: ”nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1). Bine, dar ce să facem? Iată ce trebuie făcut: ”luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Ef.6:13). Ca mesajul să fie complet, Cuvântul lui Dumnezeu continuă cu detalii: ”Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă. ” (1Petru 5:8-9). Realitatea este dură. Diavoul este turbat ca un leu care nu are alt scop decât să devoreze pe urmașii Mântuitorului. Ești expus la tot ce este mai rău în lumea aceasta: păcat, mizerie, corupție, sex, droguri, pornografie și lista ar putea continua. Cum vei putea să rămâi tare și să fi învingător la sfârșit? Ascultă strigătul final al Sripturii: ”Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Rom. 12:21). Asta trebuie să faci! Dar – vei spune – trăim vremuri când se împlinește Biblia sub ochii noștri și: ”mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.” (Matei 24:10). Cum să rezist și cum să trăiesc în așa fel ca să rămân în picioare? Cine-mi poate da rețeta adevărată ca să supraviețuiesc atacurilor celui rău și să stau tare până la sfârșit? Iată ce spune Domnul Isus urmașilor Săi în cel mai întunecat moment la omenirii: ” … şi le-a zis: “Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Luca 22:46). Înțelegi care este rezolvarea? Acum că ști care este remediul, mingea este în terenul tău din nou. Fă ce îți cere Cuvântul și vei trăi pe înălțimile biruinței ca un alergător de cursă lungă invincibil. De ce? Pentru că: ”în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8:37). Nici nu îți trebuie mai mult!
3. Răsplata. Înțelegând riscul la care ești expus ca și urmaș al Mântuitorului și acceptând soluția Lui pentru a rămâne tare, tot ce urmează/rezultatul nu este altceva decât răsplătirea pe care a pregătit-o El pentru noi. Iar garanția pe care ne-o oferă Scriptura este clară. Dumnezeu: ”ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile!” De ce? Pentru că El: ”n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi.” (Rom. 8:32). Ne oprim în cartea de la sfârșitul Bibliei ca să urmărim câteva din surprizele pe care Le-a pregătit Tatăl pentru copiii Lui: “Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apoc.2:7). Wow! Raiul cu pomul vieții! Apoi: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” (Apoc.2:11). Ai viață veșnică cu Cel Viu în Vecii vecilor! Dar răsplătirile continuă: ”Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoc.3:5). Aproape că nu mai pricep! Oare toate acestea sunt pentru mine? Și pentru tine? Da! Daca ne vom încadra în categoria ”Cel ce va birui.” Mai este ceva fantastic: ”Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apoc.3:21). Înțelegi? Pe mine mă depășește. Fiul lui Dumnezeu nu se simte bine fără noi în cerul Său. A plătit prețul răscumpărării și are de gând ceva inimaginabil: să împartă scaunul Lui de domnie cu mine și cu tine. Nu sunt povești mărturiile acestea. Sunt ”cuvântul de onoare” al Fiului lui Dumnezeu care n-a mințit niciodată. Aceasta te așteaptă și pe tine. Numai, ai grijă! Suntem ”pe ultima sută” când este cel mai greu. Privește la recompensă! Dar nu uita riscul la care ești expus, cât și felul în care poți să rămâi biruitor până la capăt. Mai e puțin și va suna trâmbița! Iar stadionul olimpic la Cerului este pregătit pentru cea mai extraordinară sărbătoare din univers. Mă rog să nu lipsești! Nici cei din casa ta. Ridică privirea în sus și rămâi pe înălțimile Lui!
RUGĂCIUNE
”Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Ps.51:10)
Grija de frati de Simion Shrock | |
Ziditi-va unii pe altii |
2
„Ziditi-va unii pe altii”
Zidirea unei case este o treaba serioasa. In viata mea am ajutat si la construirea de case si la demolarea lor. Ca sa ridici o casa iti trebuie pricepere, dar sa o darime poate oricine.
Nu toti oamenii pot fi constructori. Iti trebuie timp, forta si pricepere. Se cere multa munca, dar cind totul este gata, simti in suflet un sentiment de satisfactie si de mindrie.
Sa darimi nu este greu. Oricine poate lua un ciocan si o ranga si foarte curind, dintr-o mare constructie nu mai ramin decit bucati de moloz si surcele. N-am vazut inca pe nimeni care sa fi fost laudat pentru priceperea cu care a demolat o casa.
In 1896, dupa mii de ore in munca, studiu si experimentari, Henry Ford a construit primul sau model de automobil. Ceva mai tirziu, Ford a produs „Modelul T”, o masina cu performante medii, suficient de ieftina ca sa poata fi cumparata de majoritatea americanilor. Inainte de aparitia acestui tip, masina fusese un articol de lux rezervat doar celor bogati. Prin munca sustinuta si ingeniozitate, Henry Ford „a pus America pe roate”. Straduintele lui au propulsat omenirea spre realitati nemaiintilnite.
Pustiul anonim care-si ingrijeste plin de dragoste ciinele realizeaza si el ceva: isi cistiga un prieten. Celalalt pusti, neastimparatul care arunca pisica de la etaj ca s-o vada cazind mereu in picioare, nu cladeste, ci darima: pierde simpatia pisicii si-si face un dusman.
Credinciosii in Dumnezeu trebuie sa se deprinda sa cladeasca! Ei sint copiii Creatorului acestui univers! In Biblie, o asemenea atitudine este exprimata astfel: „Ziditi-va unii pe altii”.
„Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra” (Rom. 14:19).
O alta chemare la edificarea altora o gasim in Romani 12:1,2: „Noi, care sintem tari, sintem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine. Fiecare dintre noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora”.
A zidi pe cineva inseamna a edifica, a construi, a intari, a imbunatati, a desavirsi mental sau moral.
Celor credinciosi le-a fost incredintata o sarcina serioasa si importanta, dar, de multe ori, aceasta lucrare este trecuta cu vederea. In loc sa ne zidim unul pe celalalt, cautam sa ne demolam unul pe celalalt. In loc sa ne aplecam in slujire, ne calcam in picioare unul pe celalalt, cautind sa ne cataram fiecare pe cadavrul altuia. Neputind sa ne inaltam, ii tragem cu furie pe ceilalti in jos, injosindu-i si murdarindu-i cu noroi. Asemenea preocupari nu sint demne de lauda.
Dumnezeu ne vrea preocupati cu zidirea altora, iar noi ii „zidim” cam tot asa cum si-a zidit mesterul Manole nevasta in peretii manastirii.
Ar trebui sa ne preocupam ca toti cei din jurul nostru sa urce in fiecare zi cu o treapta mai sus in procesul lor de apropiere de Dumnezeu. Cind eram copil la tara, aveam un ciine pe care-l chemam: Fido. Eram prieteni buni si mergeam pretutindeni impreuna. Ajutat de bunavointa lui, l-am invatat pe Fido sa faca tot felul de lucruri pe care un ciine obisnuit nu le putea face. Unul dintre aceste lucruri era sa se catere impreuna cu mine pe scara surei. Il asezam binisor inaintea mea cu picioarele pe prima treapta si-i spuneam: „Sus, Fido, sus!” La indemnurile mele, el salta tremurind tot pe treapta urmatoare. Ca sa nu-i fie frica, ii sprijineam picioarele din spate si-i repetam mereu: „Foarte bine, Fido. Hai ! Mai sus, mai sus!” si tot asa, treapta cu treapta, sprijinindu-l mereu de la spate, Fido al meu ajungea sus si ne cuibaream impreuna in finul surii.
Acesta este lucrul pe care doreste Dumnezeu sa-l facem si noi unul pentru celalalt. Trebuie sa invatam sa ne sprijinim mereu de la spate si sa ne ajutam unul pe celalalt sa urcam mai sus, si mai sus, cu fiecare experienta a vietii noastre. A edifica pe altul inseamna a te preocupa ca el sa urce pe scara inaintea ta. Cu cit urca el mai sus, cu atit te inalti si tu insuti. Iti poti inchipui ce giganti duhovnicesti am deveni daca am sti sa ne edificam unii pe ceilalti? „De aceea, mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar” (1 Tes. 5:11).
Fii un om al mingiierii
S-ar putea ca cineva sa creada ca ceea ce face el este neimportant si plicticos; s-ar putea ca el sau ea sa-si fi pierdut tot cheful si sa nu mai aibe nici o tragere de inima. Atunci este momentul ca sa treci la treaba si sa ii suporti cu toata inima. Cauta cuvinte de apreciere. Subliniaza importanta si calitatea lucrarii lor. Nu arata ca ceea ce faci tu este mult mai important si mai vrednic de cinste. Spune o vorba buna si vei culege curind roadele. Obisnuiam sa stau plictisit la rind la cantina ca sa-mi primesc portia de mincare. Am observat ca toti erau cam plictisiti, dar ca cea mai plictisita si mai acra era bucatareasa care ne aseza mincarea in farfurie. Cind am ajuns in dreptul ei, i-am zimbit si i-am spus: „Vai ce coafura frumoasa ai astazi! Ce cinste am eu sa fiu servit de o doamna asa de eleganta! Multumesc frumos”. Care credeti ca a fost rezultatul cuvintelor mele? Am lasat in urma mea o femeie fericita, iar eu am plecat din fata ei cu o farfurie mult … mai plina ca a celorlalti! Politetea este rasplatita.
Daca stai de vorba cu un constructor, respecta-l. Cine aseaza un acoperis deasupra capului altora este un om vrednic.
Daca stai de vorba cu un taran, multumeste-i ca prin el da Dumnezeu de mincare lumii.
Daca stai de vorba cu o sora de la spital, multumeste-i ca prin miinile ei da Dumnezeu alinare celor aflati in suferinte. (Fratele {urmbrand se afla internat in spitalul din Fullerton si era ingrijit de o infirmiera negresa. Intr-o dimineata, fratele i-a zis: „stii ca scrie despre tine in Biblia mea?” Mirata, femeia a crezut ca glumeste, dar l-a intrebat cu un zimbet: „Unde?” „Vino sa-ti arat!” si fratele i-a citit din Cintarea Cintarilor lui Solomon: „Sint neagra, dar sint frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sint corturile Chedarului, si cum sint covoarele lui Solomon” (C.C. 1:5). Dupa aceasta, fratele a adaugat: „Sint fericit sa fiu ingrijit de cineva care este pretuit asa de mult de Dumnezeu. Probabil ca nici un pacient nu s-a bucurat vreodata de mai multa atentie ca fratele nostru, dupa ce a rostit aceste cuvinte. Putina atentie si pretuire, au dat sens si frumusete unei rutine de fiecare zi.)
Daca stai de vorba cu un tata preocupat de impotrivirile fiului sau adolescent, spune-i ca te rogi pentru el si ca ai toata increderea ca Dumnezeu a dat acel copil pe miini bune. Spune-i ca toti copiii ar trebui sa aibe un asemenea tata.
Daca vizitezi o mama obosita sa tot aseze lucrurile aruncate de copiii ei prin toata casa, ajut-o sa se vada ca impingind in sus pe scara pe aceia care vor fi o binecuvintare in lumea de miine.
Tatal meu avea un siloz vechi si prapadit pe care-l indesa cu grine in fiecare toamna. Cu cit era mai mult griu in siloz, cu atit era o presiune mai mare la baza silozului. Imi amintesc ca intr-o toamna, cind toti vecinii ne dadeau o mina de ajutor sa umplem silozul, presiunea dinauntrul lui a devenit prea mare pentru scindurile vechi si silozul a pornit sa se aplece periculos intr-o parte. Imediat, vecinii au sarit cu niste prajini si l-au proptit ca sa stea in picioare. Am inteles inca de pe atunci valoarea „proptelor”.
Ori de cite ori cineva simte presiunea periculoasa a crizelor vietii, trebuie ca ceilalti sa sara in ajutor si sa puna umarul la sprijinirea lui. Ar trebui sa stim ca cel care se clatina are nevoie de sprijin, nu de „un brinci la vale”.
Sint intr-o continua mirare sa observ conversatiile pe care le poarta oamenii atunci cind sint la masa in public. Majoritatea dialogurilor sint distructive: subalterni care-si „demoleaza” seful, credinciosi care-si birfesc fratii si surorile, lucratori care-si batjocoresc colegii, cetateni care-si injura conducatorii politici, etc. Mi-aduc aminte ca odata am asistat la o discutie incendiara in care membrii unei anumite adunari „si-au pus pe rug” predicatorul. O asemenea tendinta este proprie naturii umane decazute, dar trebuie osindita ca neplacuta si mai ales, neprofitabila. Nimeni nu iese mai bun dintr-o astfel de discutie. Nici cele mai noi silozuri nu ar rezista la asemenea presiuni distructive. Asa ceva nu este „propteala”, ci „demolare”.
Nu intimplator Biblia ne indeamna sa ne cenzuram conversatiile: „Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fieca-ruia” (Col. 4:6). O vorbire cu har este una care incurajeaza, vazind dincolo de aparentele triste de azi, realizarile bune de miine. O vorbire cu sare este un dialog care impiedica stricaciunea si pastreaza gustul placut, dind farmec vietii.
Cele ingaduite nu sint intotdeauna si de folos
Biblia ne atrage atentia ca anumite lucruri care par bune nu sint intotdeauna spre edificarea altora: „Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate sint de folos. Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate lucrurile zidesc” (1 Cor. 10:23).
S-ar putea sa am voie sa fac anumite lucruri, dar facindu-le sa-i ranesc pe altii.
S-ar putea sa imi fie ingaduit sa am anumite lucruri, dar posesia lor sa nu-mi aduca nici un bine.
Orice lucru care nu-mi aduce nici un bine si nu face bine celor din jurul meu nu este un lucru folositor. Unii spun: ” E treaba mea ce fac si ce am. De ce m-ar interesa ce spun altii?” Asta nu este valabil intr-un grup in care fiecare este preocupat de progresul si bunastarea celorlalti. Intr-un astfel de grup, „ce gindesc ceilalti” trebuie sa fie preocuparea noastra numarul unu.
Oare este chiar numai treaba noastra ce fel de muzica ascultam, ce carti citim sau cum ne cheltuim banii? Dumnezeu este impotriva egoismului ingust. El vrea ca tot ce facem sa fie subordonat scopului inalt al construirii Imparatiei Lui in ceilalti. In aceasta problema nu exista neutralitate. „Cine nu aduna cu Christos, risipeste” si „Cine nu este cu El, este impotriva Lui”.
Conversatii care inalta
Discutiile pe care le purtam trebuie sa fie ziditoare. Biblia spune: „Nici un cuvint stricat sa nu va iasa din gura, ci unul bun, pentru zidire, dupa cum este nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” (Efes. 4:29).
Eu pot spune ca am fost ajutat de vorbele altora. Imi amintesc mai ales de un om in virsta cu care faceam naveta spre scoala la care amindoi eram profesori. Unul din grupul de navetisti punea de obicei cite o intrebare si omul acesta in virsta facea sa ne para calatoria mai scurta, tinindu-ne de vorba cu intimplari si explicatii pline de farmec. Fara sa ne dam seama, eram cu totii niste ucenici in scoala acestui erudit virstnic. Discutiile purtate cu el mi-au ramas adinc in memorie si mi-au influentat mult viata.
(Fratele Sfatcu, presbiterul Bisericii din Iasi, a avut pentru mine un rol asemanator. De multe ori, cind treceam dealul spre Repedea, sau cind ne aflam in drum spre Scinteia, discutiile purtate cu el s-au transformat in veritabile lectii de istorie, botanica , teologie si … viata. Am invatat asa despre rolul galilor in colonizarea orasului Galati si in construirea manastirii Galata; despre specificul florei moldave, despre lucrurile frumoase din Scriptura si despre … multe altele.)
Din pacate, am asistat si la conversatii cu efecte distructive. Am asistat mai ales la dialoguri ironice si la glume taioase care au cauzat rani adinci si dureroase. Nu stiu de ce au unii placerea de a-i lua la „misto” pe altii. De dragul unei vorbe istete cu doua intelesuri, de dragul unei glume reusite, oameni in toata firea i-au calcat in picioare pe ceilalti si au intrat cu cizmele in suflete duioase si sensibile. „Lasa, ba, ca am glumit. Ce, nu stii de gluma?” incearca in zadar sa mai repare ceva dind vina pe lipsa de umor a ascultatorului.
Exista unii predispusi la pesimism. Conversatia cu astfel de oameni nu-ti lasa nici un fel de speranta pentru viitor: tara se duce de ripa, guvernul este corupt, conducatorii Bisericii sint toti corupti si vinduti, iarna este prea frig si vara este prea calduroasa. Cind ploua este pericol de inundatii, cind este senin, sintem amenintati de seceta. Tovarasia unor astfel de oameni te predispune la ulcer.
Altii sint palavragii de profesie. Le place sa-si asculte propria voce si se produc in public cu aceeasi rivna cu care altii dau recitaluri de opera. Din potopul lor de vorbe nu ramii de obicei cu nimic si esti incercat de o chinuitoare plictiseala. Nu in zadar spune Biblia: „Sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfirsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decit fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta” (1 Tim. 1:4), „Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin, vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu” (2 Tim 2:14).
„Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Christos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mindrie, si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de cistig. Fereste-te de astfel de oameni” (1 Tim. 6:3-5).
Daruri pentru zidire
Dumnezeu a dat copiilor Sai daruri duhovnicesti folositoare pentru zidirea trupului lui Christos: „si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii pastori si invatatori, pentru desavirsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Christos” (Efes. 4:11,12).
Capacitatea de a-i zidi pe ceilalti vine din lucrarea pe care o face Duhul Sfint in inimile noastre. Daca vrei sa fii mai folositor altora, roaga-te Domnului ca El sa-ti daruiasca tot ceea ce ai nevoie. Cauta sa-ti folosesti toate talentele date de Dumnezeu pentru zidirea celor din jur. Spune impreuna cu apostolul Pavel: „si toate aceste lucruri, le spunem, prea iubitilor, pentru zidirea voastra” (2 Cor. 12:19).
Darurile pe care le ai pot fi folosite in multe feluri. Am sa-ti atrag atentia doar asupra citorva sectoare in care ii poti sluji pe altii.
Zideste-i pe ceilalti in Christos Domnul. Imi amintesc de un vinzator care, pe linga ca vindea oua, cauta sa le spuna tuturor clientilor sai si cite ceva despre Christos. Nu stiu citi s-au ingrasat cu ouale lui, dar stiu ca unii isi vor aduce aminte de vorbele lui si in vesnicie.
Zideste-i pe ceilalti in Scripturi. Sint multe probleme in lume si multe intrebari care nu si-au gasit inca raspunsul. Sintem confruntati cu situatii pe care bunicii nostrii nici nu le-au visat. Totusi, problemele fundamentale ale vietii au ramas peste secole aceleasi. Numai Scriptura ne poate spune cine sintem, de unde venim si spre ce ne indreptam. stiinta, cu toate progresele ei, ne poate spune „ce” si „din ce” este lumea. La intrebarea „cine” si „pentru ce” nu poate raspunde insa decit Scriptura. Cauta sa cunosti ce spune Biblia si apoi spune si altora. Nu te bizui pe intelepciunea ta, ci sprijineste-te intotdeauna pe principiile Scripturii, cautind sa memorezi cit mai mult textul Bibliei.
Zideste-i pe ceilalti in valorile familiei. Batjocoritorii de astazi fac glume despre structura traditionala a familiei si despre rolul pe care trebuie sa-l joace mama si tata in viata copiilor. Emanciparea moderna a dus la ruinarea legaturilor familiale. Generatia de acum a pornit cu o rivna nebuna la darimarea temeliei pe care le-a fost cladita propria lor existenta. Parintii care-si neglijeaza astazi copiii ca sa se „distreze”, vor fi batrinii de miine aruncati si parasiti pe paturile azilurilor!
Zideste-i pe ceilalti in edificiul Bisericii. Cladeste respect si suport pentru cei ce se ostenesc in adunare. Oare cind vom invata ca cine critica fara incetare Biserica isi va vedea cu disperare copiii cautindu-si realizarea in alta parte? Nu vorbi cu usuratate despre preoti, pastori si predicatori. Nu face glume proaste pe seama lor. Nu semana vint, ca sa nu ajungi sa seceri furtuna. Da-te pe tine insuti ca exemplu de consacrare fata de cei ce fac parte din familia Domnului.
Zideste prin legaturi personale. Fii prietenos, asculta cu atentie si simpatie, plingi cu cei ce pling si bucura-te cu cei ce se bucura. Cauta-i mai ales pe cei lasati pe margine si cistiga-le prietenia.
Pentru toti cei ce zidesc acum cu rivna este pregatita o reuniune in viitor. Dumnezeu ii va stringe pe toti acasa in cer. Inchipuieste-ti ce minunat va fi unde vor fi toti acestia impreuna! Un Congres al optimistilor, al incurajatorilor si al prietenilor. Va fi ceva din alta lume, ceva atit de minunat ca trupul acesta nu va putea rezista. Ne vor fi daruite trupuri noi in care vom continua sa ne bucuram vesnic alaturi de Marele Constructor.
si cei ce nu zidesc acum se vor intilni. Gindeste-te la iad. Acolo vor sta impreuna toti aceia care s-au specializat sa se demoleze unii pe altii; toti aceia care au fost mindri, batjocoritori, egoisti si fara mila. Nu-i de mirare ca Scriptura ne spune ca acolo va fi : „Plinsul si scrisnirea dintilor”. Iadul va fi iad si pentru faptul ca cei de acolo vor continua sa se chinuiasca unii pe altii. Cei dedati distrugerii vor fi dati la rindul lor pe mina Distrugatorului si vor fi chinuiti pentru vesnicie.
stiind toate acestea, eu am ales sa fiu unul care zideste. Este mult mai datator de fericire acum si va fi mult mai datator de rasplata in vesnicie. Prin puterea lui Dumnezeu si prin Duhul Sfint, cauta si tu sa-i zidesti pe ceilalti. Intra in rindul zidarilor! Ei sint poporul Celui ce zideste.
Gindeste-te bine la un lucru: ce ar fi Biserica ta, daca toti ar lua in serios lucrarea de zidire? Ce-ar fi daca ne-am face toti datoria? Nu-i asa ca ar fi o Biserica neobisnuita? Priveste la aceasta intrebare ca la o provocare sfinta. Fa din lucrarea de zidire chemarea ta numarul unu.
Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! (Ps.51:10)
O noua lectie in cadrul cursurilor la Facultatea de constructii Divine in care invatam ca mesterii lui Dumnezeu lucreaza doar cu unealta numita rugaciune, prin care ei aduc la implinire lucrarea facuta deja de Spiritul Lui, si pe care El i-a determinat s-o faca , in calitatea de trimisi=ingeri mijlocitori . Dupa cum citim in titlul articolului, obiectul muncii este omul predestinat pentru viata vesnica ,prin Samanta lui Abraham=Hristos , ca si creatia suprema lui Dumnezeu pe Pamant
Ca referinte de studiu avem aceste texte Biblice :
„…. Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui? Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie,ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese.Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: „Izbaveste-l, ca sa nu se coboare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el!” Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada fata cu bucurie si-i da inapoi nevinovatia.” ( Iov 33)
„Domnul S-a uitat la el si a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judc.6:14)
„.Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. (Mat.28:19)….Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.
„Ispraviti, dar, acum de facut; pentru ca, dupa graba vointei, sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. (2Cor.8:11)Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. (Filip.2:13)
Prin studiu personal, ca teme de casa, veti gasi multe versete prin care vi se va clarifica tot mai mult acest subiect . IN CONTINUARE, VOI CITA DIN LECTIA PE CARE DUHUL SFANT NE-A PREDAT-O IN PREDICA FRATELUI BRANHAM
” Daca vrei sa fii o binecuvantare ( pentru altii) si sa obtii o binecuvantare ( pentru tine ) atunci cand cineva iti face rau si tu simti din plin consecintele a ceea ce ti-a facut persoana aceea, nu te plange altora ci poarta-l in rugaciune .dar nu intr-un mod egoist ( ca si cum l-ai da in judecata la tribunal) Du-te, cu in gandul tau, cu el, ca si cum ati fi umar la umar, inaintea lui Dumnezeu , cu aceasta rugaciune : ” Tata, el e fratele meu, eu ma gandesc ca merita pedeapsa, dar eu nu stiu motivul pentru care mi-a facut el aceast rau ” Daca esti duhovnicesc, (crestin nascut din nou) , lasa-L pe Dumnezeu sa vorbeasca cu tine . Tu ai putea afla prin ce situatie a trecut omul acela , cum a reusit diavolul sa-l insele , provocandu-l sa-ti faca tie rau . Cu toate ca tu ramai convins ca numai el este gresit, inainte de-a pleca de la tronul lui Dumnezeu vei simti o eliberare de ciuda si-ti va parea rau pentru acel om. Chiar vei simpatiza pe acel frate si cand vei reveni jos pe pamant te vei duce la el si vei da mana cu el, compatimindu-l pentru evenimentele prin care a trecut el si care s-au rasfrant si asupra ta . Un crestin nu poate sta cu un muritor in prezenta lui Dumnezeu ca sa-l condamne, eu nu cred ca ar putea face asta . Cand un frate face o greseala si eu il acuz, se poate sa nu fie asa decat din punctul meu de vedere . Dar daca el este intr-adevar gresit, ei bine, daca noi il ducem la Tronul lui Dumnezeu si stam acolo umar la umar cu fratele nostru stiind ca si el este muritor si destinatia lui vesnica poate sa depinda de atitudinea noastra fata de el, ne vom da seama ca toti suntem vinovati in vre-un fel si toti avem nevoie de ajutor unul de la altul . Si cel mai eficace mijloc de ajutor este de a ne ruga unul pentru altul pentru iertare de la El . Cuvantul ne invata sa pasim pe treptele desavarsirii, si vom ajunge la dragostea frateasca . Cand noi ajungem la aceasta, ne punem pe noi insine in locul lui, in situatia lui „. Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.” ( Luca 6.31) Daca tu spui: ” Fratele meu a pacatuit impotriva mea, si a mai facut-o la fel si alta data „, te vei gandi la intrebarea lui Petru : ” Sa-l iert eu ? De cate ori , de sapte ori pe zi ?” atunci Domnul iti raspunde : ” De saptezeci de ori sapte ” Vedeti, dragostea frateasca vine dupa credinta in bunatatea lui Dumnezeu, apoi fapta de a-l duce in rugaciune , in care vei primi cunostinta motivelor lui, intelegand ce este in gandurile si in inima lui, aceasta cunostinta te va ajuta sa-ti infranezi sentimentele de vrajmasie si-ti va aduce rabdare sa astepti ca situatia sa se lamureasca , cu bunatate,blandete fata de el, avand incredintarea ca Dumnezeu il va aduce intr-o zi la pocainta si-l va integra in Trupul Lui, incredintare care este exprimarea de dragoste frateasca ”
Asa a invatat fratele Branham . Recitind aceasta predica si examinandu-mi extemporalul meu , l-am gasit notat cu nota 4, Si mi-am amintit iarasi versurile cantecului pe care-l cantam la Cenaclu : ” O parte din noi ne-am invins greseala, minciuna si groaza , Dar e drum, mai e drum, necuprins, pana-n zarea ce-si leagana oaza „….. Si am repetat cuvintele Palmistului :
„Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta.Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu!Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada.Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa! Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.
Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic „
Biserica – „ogor” şi „clădire”
„Biserica lui Hristos, aşa slabă şi deficientă cum este, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Îşi îndreaptă atenţia Sa supremă.” – Ellen G. White, In Heavenly Places, p. 284
Această frumoasă declaraţie nu este ilustrată nicăieri mai bine decât în întâia epistolă a lui Pavel către corinteni. În capitolul 3, apostolul aseamănă biserica cu un ogor unde lucrează mai mulţi oameni: unii sădesc seminţele şi alţii le udă. Însă cel care se ocupă de creşterea plantelor şi de ajungerea lor la maturitate este Însuşi Dumnezeu (1 Corinteni 3:4-9).
Mai departe, Pavel compară biserica cu o clădire. Cineva pune temelia şi apoi alţii construiesc deasupra (1 Corinteni 3:10). Cum temelia nu este nimeni altul decât Hristos (1 Corinteni 3:11), cei care zidesc deasupra trebuie să fie atenţi ce materiale folosesc. La judecata viitoare, se va vedea dacă au folosit material adecvat sau nu (1 Corinteni 3:12-15).
Citeşte 1 Corinteni 3:12-15. Compară cu Matei 7:24-27. Care sunt cele două lucruri care arată de partea cui ne aflăm în cadrul marii lupte?
1 Corinteni 3:12-15
12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
15. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
Matei 7:24-27
24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
Acum citeşte cele două versete care urmează: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi” (1 Corinteni 3:16,17).
Trebuie să ţinem cont de două lucruri aici. Mai întâi, de context: aici scriitorul vorbeşte despre biserică şi despre modul cum este ea zidită, nu se referă în primul rând la sănătate. Oamenii care abuzează de corpul lor printr-un stil de viaţă greşit se distrug singuri, nu-i nimiceşte Dumnezeu, cum spune acest text. (Mai târziu, în 1 Corinteni 6:15-20, în contextul discuţiei despre deciziile în plan moral, Pavel declară într-adevăr că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt.)
În al doilea rând, trebuie să citim bine textul: „… voi sunteţi Templul lui Dumnezeu.” Acest „voi” indică un grup de persoane, nu un singur individ. Aşadar, biserica este templul lui Dumnezeu. Cel care distruge biserica se face vinovat de o faptă extrem de gravă. Dumnezeu avertizează că-l va distruge.
Ce putem face pentru a ne asigura că zidim biserica şi nu o distrugem?
LUCRAREA ÎNVĂŢĂTORULUI BIBLIC
În acest capitol vom analiza mai multe aspecte ale lucrării de propovăduire. Învăţătura este responsabilitatea apostolilor, prorocilor, evangheliştilor[1], pastorilor/prezbiterilor/supraveghetorilor, învăţătorilor (desigur) şi, la un anumit nivel, a tuturor urmaşilor lui Hristos, deoarece toţi trebuie să facem ucenici, învăţându-i să împlinească toate poruncile Lui.[2]
După cum am accentuat şi anterior, pastorul sau lucrătorul care se ocupă de ucenicie îi învaţă în primul rând prin exemplul personal şi, apoi, prin cuvinte. Ei propovăduiesc ceea ce trăiesc. Apostolul Pavel, un ucenicizator extraordinar, a scris:
Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos (1 Cor. 11:1).
Acesta ar trebui să fie scopul oricărui lucrător – să fie capabil să le spună sincer celor pe care îi conduce: „Urmaţi-mi exemplul. Dacă vreţi să ştiţi cum trebuie să îşi trăiască viaţa un urmaş al lui Hristos, priviţi-mă pe mine.“ Comparativ cu această afirmaţie, îmi amintesc că le-am spus oamenilor dintr-o comunitate pe care am păstorit-o: „Nu mă urmaţi pe mine…urmaţi-L pe Hristos!“ Deşi la vremea respectivă nu mi-am dat seama, admiteam că nu sunt un exemplu bun de urmat. De fapt, admiteam că nu Îl urmam pe Hristos aşa cum ar trebui, spunându-le tuturor să facă ceea ce eu nu făceam! Câtă diferenţă faţă de afirmaţia lui Pavel. În adevăr, dacă nu le putem spune oamenilor să calce pe urmele noastre, deoarece şi noi călcăm pe urmele lui Hristos, nu ar trebui să mai facem lucrarea, pentru că oamenii văd în lucrătorii lor un model. Biserica este reflecţia liderilor care o conduc.
Învăţând unitatea prin exemplu personal
Să aplicăm acest concept al învăţării prin exemplul personal din perspectiva unui subiect specific – acela al unităţii. Orice pastor/prezbiter/supraveghetor doreşte ca turma pe care o conduce să fie unită. Urăşte diviziunile din trupul local al lui Hristos. Ştie că dezbinările nu sunt plăcute Domnului. Până la urmă, Isus ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El (vezi Ioan 13:34-35). Dragostea noastră reciprocă este ceea ce dovedeşte lumii că suntem ucenicii Lui. Astfel stând lucrurile, majoritatea liderilor îşi îndeamnă oile să se iubească unele pe altele şi să caute să fie unite.
Totuşi, în calitate de lucrători de la care oamenii se aşteaptă să îi învăţăm în primul rând prin exemplul personal, eşuăm lamentabil să îi învăţăm despre dragoste şi unitate, datorită modului nostru de viaţă. Când, de exemplu, demonstrăm lipsă de unitate şi dragoste faţă de alţi pastori, transmitem mesaje care contrazic predicile făcute în comunitate. Ne aşteptăm să facă ei ceea ce noi nu facem.
Realitatea este că cele mai importante cuvinte pe care le-a spus Isus referitor la unitate se adresau liderilor şi vizau relaţiile lor cu ceilalţi lideri. De exemplu, la cina cea de taină, după ce le-a spălat picioarele ucenicilor, Isus le-a spus:
„Voi mă numiţi «Învăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu“ (Ioan 13:13-15). [Remarcă că Isus i-a învăţat prin exemplul personal.]
Pastorii folosesc de multe ori acest pasaj din Scriptură pentru a-şi învăţa turma despre ce înseamnă a-i iubi pe ceilalţi, lucru foarte important. Totuşi, cuvintele din acest pasaj erau adresate liderilor, celor doisprezece apostoli. Isus ştia că viitoarea Lui biserică avea puţine şanse de a-şi împlini misiunea dacă liderii ei erau dezbinaţi sau concurau unii cu alţii. Deci a dovedit foarte clar că Se aşteaptă ca liderii Lui să se slujească cu smerenie unii pe alţii.
În contextul culturii respective, Isus dădea dovadă de slujire smerită îndeplinind una dintre cele mai înjositoare sarcini ale unui servitor, spălarea picioarelor. Dacă ar fi vizitat o cultură diferită într-un alt moment al istoriei, poate că le-ar fi desfundat WC-urile sau le-ar fi spălat găleţile de gunoi. Câţi dintre liderii Lui moderni sunt dispuşi să demonstreze acest gen de dragoste şi smerenie unii faţă de ceilalţi?
Într-un interval de mai puţin de o oră, Isus a subliniat în mod repetat acest mesaj important. La câteva minute după ce le-a spălat picioarele, Isus a spus grupului de viitori lideri ai bisericii:
„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii“ (Ioan 13:34-35).
Aceste cuvinte se aplică cu siguranţă tuturor ucenicilor lui Hristos, dar original ele au fost adresate liderilor şi făceau referire la relaţia lor cu alţi lideri.
Din nou, puţin mai târziu Isus le-a spus:
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:12-13).
Observă că Isus le vorbea tot liderilor. Câteva secunde mai târziu le-a spus din nou:
„Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 15:17).
Apoi, câteva minute după aceea, ucenicii lui Isus L-au auzit rugându-Se pentru ei:
„Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi“ (Ioan 17:11; subliniere personală).
În cele din urmă, câteva secunde mai încolo, în timp ce Isus continua să Se roage, ucenicii L-au auzit spunând:
„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine“ (Ioan 17:20-23; subliniere personală).
Astfel, în mai puţin de o oră, Isus a accentuat de şase ori în faţa ucenicilor Săi importanţa de a fi uniţi şi de a da dovadă de unitate prin iubirea şi slujirea smerită a unuia faţă de celălalt. Acest lucru era în mod evident foarte important pentru Isus. Unitatea lor era un factor cheie pentru ca lumea să creadă în El.
Cât de bine ne descurăm noi?
Din nefericire, în timp ce sperăm ca turma noastră să fie unită în dragoste, mulţi dintre noi concurăm unii cu alţii şi folosim mijloace lipsite de etică pentru a ne zidi bisericile pe socoteala altora biserici. Mulţi dintre noi evită părtăşia cu alţi pastori ale căror doctrine sunt diferite. Chiar facem publicitate lipsei noastre de unitate prin afişele pe care le afişăm în faţa clădirii, transmiţând tuturor mesajul: „Noi nu suntem ca ceilalţi creştini din celelalte biserici.“ (Şi am făcut o treabă foarte bună în a învăţa lumea despre lipsa noastră de unitate, de vreme ce orice necredincios ştie că creştinismul reprezintă o instituţie foarte divizată.)
Pe scurt, nu practicăm ceea ce predicăm, iar comunitatea învaţă din exemplul nostru mai mult decât învaţă din predicile noastre despre unitate. Este o nebunie să crezi că restul creştinilor vor fi uniţi şi se vor iubi unii pe alţii când liderii lor acţionează diferit.
Bineînţeles, singura soluţie este pocăinţa. Trebuie să ne pocăim deoarece nu am fost un exemplu bun în faţa credincioşilor şi în faţa lumii. Trebuie să îndepărtăm barierele care ne dezbină şi să începem să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit Isus.
Aceasta înseamnă că, mai întâi de toate, trebuie să ne întâlnim cu alţi pastori şi lucrători, inclusiv cu pastori care au convingeri teologice diferite. Nu vorbesc despre părtăşie cu pastori care nu sunt născuţi din nou, care nu îşi doresc să se supună lui Isus sau care sunt implicaţi în lucrare pentru beneficii personale. Aceştia sunt lupi deghizaţi în oi, iar Isus ne-a spus exact cum îi putem identifica. Se cunosc după roada lor.
Vorbesc însă despre pastori şi lucrători care luptă să împlinească poruncile lui Isus, adevăraţi fraţi şi surori în Hristos. Dacă eşti pastor, ar trebui să fii devotat dragostei faţă de ceilalţi pastori, demonstrând dragostea în forme practice în faţa turmei păstorite. Un început ar putea fi acela de a merge la pastorii din vecinătate şi a-i ruga să te ierte că nu i-ai iubit aşa cum ar fi trebuit să o faci. Această atitudine ar trebui să doboare câteva ziduri. Apoi angajază-te să vă întâlniţi regulat la masă, pentru a vă încuraja unii pe alţii, pentru a vă sfătui şi a vă ruga împreună. Când se întâmplă acest lucru, puteţi discuta în dragoste chiar şi doctrinele care tind să vă dezbine, luptând pentru unitate fie că veţi cădea de acord în discuţiile purtate, fie că nu. Viaţa şi lucrarea mea au fost îmbogăţite semnificativ atunci când am devenit în cele din urmă deschis să ascult şi lucrători care nu erau în aceeaşi tabără doctrinară cu mine. Am pierdut ani de zile multe binecuvântări deoarece m-am închis faţă de alţii.
Putem, de asemenea, dovedi dragostea şi unitatea invitând alţi pastori să predice în biserică sau la adunările în case. Sau aţi putea avea întâlniri comune cu alte biserici sau adunări în case.
Poţi schimba numele bisericii astfel încât să nu mai atragă atenţia lumii întregi că nu sunteţi uniţi cu restul trupului lui Hristos. Te poţi retrage din denominaţia sau asociaţia din care faci parte şi să te identifici doar cu trupul lui Hristos, transmiţând tuturor mesajul că tu crezi că Isus Îşi zideşte o singură biserică, nu mai multe biserici diferite care nu se pot înţelege unele cu altele.
Ştiu, sună radical. Dar de ce să facem tot ce putem pentru a păstra ceea ce Isus evident nu a intenţionat niciodată. De ce să fim implicaţi în ceva ce Îi displace? Nu există nici o denominaţie sau asociaţie specială menţionată în Scriptură. Când corintenii se certau pentru că aveau învăţători preferaţi diferiţi, Pavel i-a certat ferm, spunîndu-le că dezbinările lor erau dovada faptului că erau încă lumeşti şi prunci din punct de vedere spiritual (vezi 1 Cor. 3:1-7). Dezbinările noastre, dovedesc ele altceva?
Orice ne îndepărtează unul de celălalt ar trebui evitat. Bisericile în case ar trebui să evite să îşi dea o denumire sau să se alăture altor asociaţii care au o denumire. În Scriptură, bisericile individuale erau identificate doar după casele în care se întâlneau. Grupurile de biserici erau identificate doar după oraşele din care făceau parte. Toate considerau că alcătuiesc o singură biserică, trupul lui Hristos. Există un singur Rege şi o singură Împărăţie. Oricine face în aşa fel încât credincioşii sau bisericile să se identifice cu el însuşi îşi construieşte propriul regat şi nu Împărăţia lui Dumnezeu. Ar fi mai bine pentru el să se pregătească să stea în faţa Regelui care spune: „Nu voi da altuia slava Mea“ (Isaia 48:11).
Toate aceste lucruri ne spun încă o dată că lucrătorii ar trebui să fie pentru alţii un exemplu concret de ascultare de Hristos, deoarece oamenii îi vor urma exemplul. Viaţa pe care ei o trăiesc în faţa celorlalţi este cel mai influent mod de a-i învăţa. Aşa cum le scria şi Pavel credincioşilor din Filipi:
Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi“ (Fil. 3:17; subliniere personală).
Ce să propovăduieşti
Asemenea lui Pavel, lucrătorul care formează ucenici are un scop – “să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus“ (Col. 1:28b). Deci şi el, ca şi Pavel, „va sfătui pe orice om şi va învăţa pe orice om în toată înţelepciunea“ (Col. 1:28a; subliniere personală). Observă că Pavel nu îi învăţa pe alţii pentru a-i educa sau a le da o ocupaţie.
Ucenicizatorul autentic poate spune asemenea lui Pavel: „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută“ (1 Tim. 1:5). Adică doreşte să formeze oameni asemenea lui Hristos şi urmăreşte sfinţirea vieţilor celor pe care îi slujeşte, motiv pentru care îi învaţă pe credincioşi să împlinească toate poruncile lui Hristos. El propovăduieşte adevărul, sfătuindu-i pe cei ce îl ascultă: „urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14).
Lucrătorul care formează ucenici ştie că Isus le-a poruncit ucenicilor să îşi înveţe ucenicii să împlinească tot, nu doar o parte din ce le-a poruncit El (vezi Mat. 28:19-20). El doreşte să fie sigur că nu uită să îi înveţe pe alţii ceva din ceea ce a poruncit Hristos şi de aceea învaţă regulat verset cu verset din Evanghelii şi Epistole. Aşa sunt ţinute minte şi subliniate poruncile lui Isus.
Acest gen de învăţătură expozitivă îl asigură, de asemenea, că învăţăturile lui sunt echilibrate. Când predicăm numai mesaje tematice, ne putem focaliza mai bine pe subiecte cunoscute oamenilor şi este posibil să le neglijăm pe cele mai puţin cunoscute. Totuşi, învăţătorul care ia verset cu verset nu numai că îi va învăţa pe alţii despre dragostea lui Dumnezeu, dar şi despre disciplina şi mânia Lui. Nu le va vorbi doar despre binecuvântarea de a fi creştin, ci şi despre responsabilităţi. Va cădea mai rar în capcana accentuării şi evidenţierii subiectelor minore şi mai puţin importante, neglijându-le astfel pe cele esenţiale. (Conform spuselor lui Isus aceasta era greşeala pe care o făceau fariseii; vezi Mat. 23:23-24.)
Biruind teama învăţăturii expozitive
Multor pastori le este teamă să predice verset cu verset deoarece sunt multe lucruri în Scriptură pe care nu le înţeleg şi nu vor ca biserica lor să ştie cât ştiu şi cât nu ştiu! Şi această temere vine bineînţeles din mândrie. Nimeni pe lume nu înţelege perfect tot ce este scris în Scriptură. Chiar şi Petru a spus că unele din scrierile lui Pavel erau greu de înţeles (vezi 2 Pet. 3:16).
Când un pastor care predică verset cu verset ajunge la un verset sau pasaj pe care nu îl înţelege, ar trebui să spună pur şi simplu turmei că nu înţelege secţiunea care urmează şi să treacă peste. Poate, de asemenea, cere credincioşilor să se roage ca Duhul Sfânt să îl ajute să înţeleagă. Smerenia lui va fi un exemplu bun în faţa celor pe care îi păstoreşte, fiind ea însăşi o predică.
Pastorul/prezbiterul/supraveghetorul bisericii în case are un avantaj în plus prin faptul că dă învăţătură într-un grup mic, într-o atmosferă neformală, deoarece î se pot pune întrebări în timpul predicii. Aceasta dă posibilitatea Duhului Sfânt de a insufla perspicacitate altor membrii din grup în ceea ce priveşte pasajele studiate. Rezultatul poate fi un mod de a învăţa mult mai eficient pentru toată lumea.
Un punct bun de plecare în învăţarea poruncilor lui Hristos este Predica Lui de pe Munte, care se află în Matei 5-7. Isus a dat multe porunci acolo şi i-a ajutat pe evreii care doreau să Îl urmeze să înţeleagă corect legile lui Moise. Puţin mai târziu în această carte voi vorbi despre Predica de pe Munte verset cu verset pentru a îţi demonstra cum poţi face acest lucru.
Pregătirea predicii
Nu există nici o dovadă în Noul Testament că vreun pastor/prezbiter/supraveghetor şi-a pregătit săptămânal oratoria/predica, cu puncte foarte bine definite şi ilustraţii pe care le-a scris pe foi, aşa cum este obiceiul multor pastori moderni. Cu siguranţă nici unul dintre noi nu ni L-am putea imagina pe Isus procedând astfel. Învăţătura de pe vremea bisericii primare era mai degrabă spontană şi interactivă, urmând stilul evreiesc şi nu oratorică, aşa cum practicau grecii şi romanii, tradiţie ce a fost adoptată ulterior de către biserică atunci când a fost instituţionalizată. Dacă Isus le-a spus ucenicilor să nu se pregătească să se apere atunci când vor fi chemaţi la judecată, promiţându-le că Duhul Sfânt le va da cuvinte spontane, neplanificate, ar trebui să ne aşteptăm ca Dumnezeu să fie capabil să îi ajute şi pe pastori în adunările bisercii!
Asta nu înseamnă că lucrătorii nu ar trebui să sepregătească pe ei înşişi prin rugăciune şi studiu. Pavel l-a îndemnat pe Timotei:
Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului (2 Tim. 2:15).
Lucrătorii care urmează instrucţiunile lui Pavel de a lăsa „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi“ (Col. 3:16) vor fi atât de plini de Cuvântul lui Dumnezeu încât vor fi capabili să îi înveţe pe alţii din „belşugul“ lor. Deci, dragă pastore, cel mai important lucru este să aprofundezi Biblia. Dacă îţi este familiară şi eşti pasionat de tema studiată, nu este nevoie de prea multă pregătire pentru a comunica adevărul lui Dumnezeu. În plus, dacă predici verset cu verset, poţi folosi drept schiţă fiecare verset consecutiv. În acest caz pregătirea ar trebui să constea în rugăciune şi meditaţie asupra versetelor Scripturii pe marginea cărora vei da învăţătură. Dacă păstoreşti o biserică în casă, natura interactivă a învăţăturii va reduce şi mai mult nevoie de schiţare a predicii.
Lucrătorul care crede că Dumnezeu îl va ajuta să dea învăţătură va fi răsplătit prin ajutorul lui Dumnezeu. Deci încrede-te mai puţin în tine însuţi, în pregătirea şi notiţele personale, şi mai mult în Domnul. Treptat, pe măsură ce vei deveni mai încrezător şi mai plin de credinţă, pregăteşte mai puţine notiţe ale predicii, până când te vei putea descurca cu o schiţă sumară sau chiar fără ea.
Cel care este considerat de alţii stăpân pe sine este cel mai predispus să depindă de notiţe, deoarece îi este foarte teamă să nu se facă de râs în public. El are nevoie să conştientizeze că teama lui îşi are rădăcina în nesiguranţă a cărei rădăcină este mândria. Ar fi mai bine să se îngrijoreze mai puţin de cum va fi privit de oameni şi mai mult de părerea lui Dumnezeu despre el şi despre audienţă. Cuvântările nepregătite pot atinge inimile deoarece sunt venite din inimă şi pline de Duhul Sfânt. Gândeşte-te cât de greu ne-ar fi să comunicăm dacă toţi am avea notiţe pregătite pentru toate discuţiile noastre. Conversaţia ar muri! Un stil de conversaţie nepregătit este mult mai sincer decât o simplă oratorie. A învăţa pe alţii nu înseamnă a juca un rol, ci a împărtăşi adevărul. Cu toţii ne putem da seama când ascultăm doar un discurs şi atunci avem tendinţa de a ne astupa automat urechile.
Alte patru gânduri
(1) Unii lucrători sunt ca papagalii – îşi extrag materialele pentru predici din cărţi pe care le-au scris alţii. Pierd astfel binecuvântarea minunată de a fi învăţaţi personal de Duhul Sfânt şi pot, de asemenea, propaga greşelile celor pe care îi copiază.
(2) Mulţi pastori copiază stilul de învăţătură şi de predică ale altor pastori, care sunt de multe ori tradiţionale. De exemplu, se vehiculează în anumite cercuri că predicile sunt pline de Duhul Sfânt numai atunci când sunt spuse cu voce puternică şi repede. Astfel, cei care frecventează biserica trebuie să asculte o predică ţipată de la cap la coadă. Realitatea este că oamenii nu sunt receptivi la ţipetele redundante, aşa cum nu sunt nici la discursurile monotone. O voce variată este mult mai captivantă. Mai mult, predicarea se face cu o voce mai puternică, deoarece are rolul de a îndeamna, în timp ce învăţătura foloseşte mai mult un ton conversaţional deoarece instruieşte.
(3) În timpul a sute de servicii divine la care am participat am putut analiza oamenii care ascultă predicile şi mă uimeşte să descopăr că mulţi pastori şi învăţători nu văd multele semne care indică faptul că oamenii sunt plictisiţi şi/sau nu ascultă. Dragă pastore, oamenii care par plictisiţi aşa şi sunt! Cei care nu se uită la tine în timp ce vorbeşti probabil că nu te ascultă. Oamenii care nu ascultă nu sunt ajutaţi deloc. Dacă oamenii sinceri sunt plictisiţi şi/sau nu ascultă înseamnă că trebuie să îţi îmbunătăţeşti predicile. Dă mai multe exemple. Foloseşte ilustraţii relevante. Inventează parabole. Fii simplu. Vorbeşte din Cuvânt din inimă. Păstrează contactul vizual cu cât mai mulţi oameni. Fii expresiv. Foloseşte-ţi mâinile. Mişcă-te. Nu vorbi prea mult. Dacă grupul este mic, lasă-i pe oameni să pună întrebări cât de multe.
(4) Ideea că fiecare predică trebuie să aibă trei puncte este doar o invenţie umană. Scopul este acela de a face ucenici şi nu de a aplica teoriile homiletice moderne. Isus a spus „Paşte oile Mele“ şi nu „Impresionează oile Mele“.
Pe cine să învăţi
Urmând exemplul lui Isus, lucrătorul ucenicizator va fi într-o oarecare măsură selectiv faţă de cei pe care îi învaţă. Poate eşti surprins, dar este adevărat. Isus a vorbit deseori noroadelor în pilde şi a avut un motiv specific: nu dorea ca toată lumea să înţeleagă ceea ce spunea. Scriptura ne arată foarte clar acest lucru:
Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?“ Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg“ (Mat. 13:10-13).
Privilegiul de a înţelege parabolele lui Isus era rezervat doar celor care se pocăiseră şi luaseră decizia de a-L urma pe El. Celor care respinseseră posibilitatea de a se pocăi, împotrivindu-se voinţei lui Dumnezeu pentru vieţile lor, li Se împotrivea şi Dumnezeu. Dumnezeu Se împotriveşte celor mândri, dar celor smeriţi le dă har (vezi 1 Petru 5:5).
De asemenea, Isus i-a instruit pe cei care Îl urmau: „Să nu daţi câinilor lucruri sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă“ (Mat. 7:6). În mod evident Isus vorbea la figurat. El voia să spună: „Nu daţi lucrurile valoroase celor care nu ştiu să le aprecieze valoarea.“ Porcii nu înţeleg că perlele sunt preţioase şi nici porcii spirituali nu apreciază Cuvântul lui Dumnezeu când îl aud. Dacă ar crede că ceea ce aud este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, i-ar acorda cea mai mare atenţie şi ar asculta de el.
Cum poţi şti cine este un „porc“ spiritual? Îi arunci o singură perlă şi vezi ce face cu ea. Dacă o dispreţuieşte, atunci ştii că este un astfel de om. Dacă i se supune, atunci ştii că nu se încadrează în această categorie.
Din nefericire, prea mulţi pastori fac ceea ce Isus le-a spus să nu facă, aruncând continuu perle la porci, învăţând oameni care se împotrivesc şi resping Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti lucrători pierd timpul acordat de Dumnezeu. Ar fi trebuit de mult să îşi scuture praful de pe picioare şi să plece mai departe, aşa cum a poruncit Isus.
Oile, caprele şi porcii
Adevărul este că nu poţi face ucenici din oameni care nu vor să fie ucenicizaţi, care nu doresc să asculte de Isus. Multe biserici sunt pline de astfel de oameni care sunt doar creştini culturali şi dintre care mulţi consideră că sunt născuţi din nou doar pentru că au acceptat mental câteva adevăruri teologice despre Isus sau creştinism. Aceştia sunt capre sau porci, dar nu oi. Şi totuşi mulţi pastori investesc 90% din timpul lor încercând să-i facă fericiţi, în timp ce îi neglijează pe cei pe care i-ar putea ajuta spiritual şi pe care ar trebui să îi slujească – adevăratele oi. Pastore, Isus doreşte să îi paşti oile, nu caprele şi porcii (vezi Ioan 21:17)!
Dar cum poţi şti care sunt oile? Ele sunt cele care vin la biserică mai devreme şi pleacă mai târziu. Sunt cei care sunt flămânzi după adevăr, deoarece Isus este Domnul lor iar ei doresc să Îi fie plăcuţi. Ei vin la biserică nu doar duminica, ci ori de câte ori este o întâlnire. Se implică în grupurile mici. Sunt cei ce pun întrebări. Sunt plini de entuziasm faţă de Domnul. Caută posibilităţi pentru a sluji.
Dragă pastore, dedică majoritatea timpului şi atenţiei unor astfel de oameni. Ei sunt adevăraţii ucenici. Caprelor şi porcilor care frecventează biserica ta predică-le Evanghelia atâta vreme cât o vor asculta. Dar dacă predici adevărul evanghelic nu vor fi în stare să îl suporte prea mult timp. Fie vor pleca din biserică sau, dacă au puterea necesară, vor încerca să te dea jos de pe poziţia pe care o ai. Dacă reuşesc, scutură-ţi praful de pe picioare şi pleacă. (În cadrul bisericii în case un astfel de lucru nu se poate întâmpla, mai ales dacă biserica se întâlneşte în casa ta!)
De asemenea, evangheliştii nu ar trebui să se simtă obligaţi să propovăduiască mereu Evanghelia aceloraşi oameni care în mod repetat au respins-o. Lasă morţii să-şi îngroape morţii (vezi Luca 9:60). Tu eşti ambasadorul lui Hristos care duce cel mai important mesaj venit din partea Regelui regilor! Poziţia ta este foarte înaltă în Împărăţia lui Dumnezeu, iar responsabilitatea este mare! Nu-ţi irosi timpul spunându-le unora de două ori Evanghelia până când nu a auzit-o o dată toată lumea.
Dacă vrei să fii ucenicizator, ar trebui să fii selectiv faţă de cei pe care îi înveţi şi să nu îţi iroseşti timpul cu oameni care nu vor să se supună lui Isus. Pavel i-a scris lui Timotei:
Şi ce ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii (2 Tim. 2:2; subliniere personală).
Împlinirea scopului
Imaginează-ţi pentru un moment ceva ce nu s-ar fi putut întâmpla în lucrarea lui Isus, dar care se întâmplă foarte des în bisericile moderne. Imaginează-ţi că, după înviere, Isus ar fi rămas pe pământ şi ar fi făcut o biserică asemănătoare bisericilor instituţionale moderne pe care să o păstorească treizeci de ani. Imaginează-ţi-L predicând aceleaşi comunităţi în fiecare duminică. Imaginează-ţi-l pe Petru apropiindu-se de Ioan şi şoptindu-i gemând la ureche: „Am auzit predica asta de zece ori.“
Ştim că această scenă este absurdă deoarece ştim cu toţii că Isus nu s-ar fi pus niciodată pe El sau pe apostoli într-o asemenea situaţie. Isus a venit să facă ucenici într-un anume fel şi într-o anumită perioadă de timp. În aproape trei ani i-a format pe Petru, pe Iacov, pe Ioan şi pe alţi câţiva. Nu a făcut acest lucru predicându-le în fiecare duminică într-o clădire. L-a făcut trăindu-Şi viaţa în mijlocul lor, răspunzându-le la întrebări şi dându-le posibilitatea de a sluji. Şi după ce Şi-a împlinit sarcina a mers mai departe.
Atunci noi de ce facem ceea ce Isus nu ar fi făcut niciodată? De ce încercăm să împlinim voia lui Dumnezeu predicând decenii întregi în faţa aceloraşi oameni? Când vom reuşi să ne împlinim îndatorirea? De ce, după câţiva ani, ucenicii noştri nu sunt gata să facă la rândul lor alţi ucenici?
Ceea ce vreau să spun este că, dacă ne facem treaba bine, ar trebui să vină un timp când ucenicii noştri să fie suficient de maturi încât să facă la rândul lor ucenici. Se aşteaptă de la noi să împlinim scopul pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru noi şi Isus ne-a arătat cum să procedăm. Şi să nu uiţi, într-o biserică în case care creşte numeric, este o nevoie continuă de a face ucenici şi de a dezvolta lideri. O biserică în casă sănătoasă nu va cădea în cercul vicios al predicilor aceluiaşi pastor adresate ani la rând aceloraşi oameni.
Motivaţii corecte
Pentru a reuşi să dai acea învăţătură care să rezulte în ucenicizare, nimic nu este mai important decât să ai motivaţii corecte. Când oamenii se implică în lucrare din motive greşite, vor face lucruri greşite. Acesta este motivul principal pentru care există atâtea învăţături contemporane false şi dezechilibrate. Când motivele lucrătorului sunt acelea de a deveni cunoscut, de a avea succes în ochii altora sau de a face o grămadă de bani, în ochii lui Dumnezeu este destinat eşecului. Cel mai trist lucru este acela că s-ar putea să reuşească să îşi atingă scopul de a deveni popular, de a avea succes în ochii altora sau de a face mulţi bani, însă va veni şi ziua când motivele lui greşite vor fi expuse în faţa tronului de judecată al lui Hristos şi nu va primi nici o răsplată pentru munca lui. Dacă i se va permite să intre în Împărăţia cerurilor,[3] toată lumea de acolo va şti adevărul despre el, întrucât lipsa recompensei şi poziţia inferioară vor vorbi. Nu există nici o îndoială că există mai multe ranguri în Rai. Isus a avertizat:
„Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor“ (Mat. 5:19).
Desigur, aceşti lucrători care ascultă şi învaţă şi pe alţii poruncile lui Hristos vor suferi datorită acestui lucru pe pământ. Isus le-a promis suferinţe celor care vor asculta de El (vezi Mat. 5:10-12; Ioan 16:33). Este puţin probabil să aibă succes, popularitate sau averi. Ceea ce vor câştiga în schimb sunt recompense viitoare şi laudă din partea lui Dumnezeu. Pe care dintre ele ai prefera să le ai? În acest sens a scris Pavel:
Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc (1 Cor. 3:5-15).
Pavel s-a asemănat pe sine cu un maestru zidar care pune temelia. Pe Apolo, un învăţător care a venit din Corint după ce Pavel a plantat biserica de acolo, l-a asemănat cu cel ce construieşte deasupra fundaţiei deja zidite.
Observă că Pavel şi Apolo vor fi răsplătiţi în final în funcţie de calitatea şi nu de cantitatea lucrării (vezi 3:13).
Figurat vorbind, Pavel şi Apolo ar putea construi Împărăţia lui Dumnezeu cu şase tipuri diferite de materiale, dintre care trei sunt foarte folosite, relativ ieftine şi inflamabile, iar celelalte trei mai puţin folosite, foarte scumpe, dar neinflamabile. Într-o zi, materialele lor vor fi trecute prin focul judecăţii lui Dumnezeu, iar lemnul, paiele şi fânul vor fi arse, dând la iveală calitatea slabă şi de scurtă durată. Aurul, argintul şi pietrele preţioase care reprezintă lucrări valoroase şi eterne în ochii lui Dumnezeu vor trece testul focului.
Putem fi siguri că învăţătura nebiblică se va face cenuşă la judecata lui Hristos. Şi la fel se va întâmpla cu orice este făcut prin puterea, metodele şi înţelepciunea firii, dar şi cu cele care au la bază motivaţii greşite. Isus a avertizat că orice facem din dorinţa de a fi lăudaţi de oameni nu va fi răsplătit (vezi Mat. 6:1-6, 16-18). Acest gen de lucrări lipsite de valoare s-ar putea să nu fie văzute de ochiul uman acum, dar cu siguranţă va fi descoperit tuturor în viitor, aşa cum a avertizat şi Pavel. Dacă lucrarea mea este din lemn, fân sau paie, eu personal aş prefera să aflu acum, decât să descopăr atunci. Acum mai este vreme pentru pocăinţă; atunci va fi prea târziu.
Evaluarea motivaţiilor personale
Este foarte uşor să ne înşelăm pe noi înşine referitor la motivaţii. Eu unul m-am înşelat. Cum putem şti dacă motivele noastre sunt curate?
Cea mai bună cale este să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne descopere dacă motivaţiile noastre sunt greşite şi apoi să ne monitorizăm gândurile şi faptele. Isus ne-a spus să facem fapte bune, ca de exemplu să ne rugăm şi să îi ajutăm pe cei săraci în secret şi că este singurul mod prin care putem fi siguri că facem binele deoarece dorim să Îl lăudăm pe Dumnezeu şi nu să căutăm lauda oamenilor. Dacă ascultăm de Dumnezeu numai când suntem priviţi de alţii, acesta este un semnal că ceva nu e bine deloc. Dacă dorim într-adevăr să Îi fim plăcuţi Domnului – care ne cunoaşte orice gând, cuvânt sau faptă – atunci ne vom lupta să ascultăm de El tot timpul, în lucruri mari sau mici, cunoscute sau necunoscute de alţii.
În acelaşi fel, dacă motivaţiile noastre sunt corecte, nu vom urma moda creşterii bisericii care nu face altceva decât să mărească numărul participanţilor în detrimentul formării de ucenici care să împlinească toate poruncile lui Hristos.
Vom propovădui tot Cuvântul lui Dumnezeu şi nu ne vom focaliza doar asupra subiectelor populare care le convin oamenilor lumeşti şi fireşti.
Nu vom distorsiona Cuvântul lui Dumnezeu şi nici nu vom învăţa pe alţii din Scripturi într-un mod care să violeze contextul Bibliei ca întreg.
Nu vom alerga după titluri şi poziţii de onoare. Nu vom căuta să fim cunoscuţi.
Nu ne vom ataşa de bogaţii.
Nu vom strânge bogăţii pe pământ, ci vom duce o viaţă simplă şi vom da tot ce putem, fiind pentru turma noastră un bun exemplu de administratori înţelepţi.
Vom fi mai preocupaţi de ce crede Dumnezeu despre predica noastră decât de ce cred oameni.
Care sunt motivaţiile tale?
O doctrină care combate ucenicizarea
Lucrătorul care ucenicizează nu-i va învăţa niciodată pe alţii ceva ce ar lucra împotriva scopului de a face ucenici. Astfel, el nu va spune niciodată nimic care să îi facă pe oameni să se simtă liniştiţi când nu ascultă de Domnul Isus. El nu prezintă niciodată harul lui Dumnezeu ca posibilitatea de a păcătui fără teamă de judecată. Din contră, el prezintă harul lui Dumnezeu ca posibilitatea de a se pocăi de păcate şi de a duce o viaţă biruitoare. Scriptura, după cum ştim, declară că doar cei biruitori vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (vezi Apoc. 2:11; 3:5; 21:7).
Din nefericire, unii lucrători moderni îmbrăţişează doctrine nebiblice care produc multe pagube scopului ucenicizării. O astfel de doctrină care a devenit foarte populară în Statele Unite este aceea de siguranţa mântuirii necondiţionată şi eternă sau „o dată mântuit, veşnic mântuit“. Această doctrină susţine că oamenii născuţi din nou nu îşi mai pot pierde mântuirea indiferent de felul în care îşi trăiesc viaţa. Deoarece mântuirea se primeşte prin credinţă, spun ei, acelaşi har care îi mântuieşte iniţial pe cei care se roagă să fie mântuiţi îi va şi păstra mântuiţi. Orice alt punct de vedere, susţin ei, nu ar face decât să suţină mântuirea prin fapte.
Bineînţeles că un asemenea punct de vedere este în detrimentul sfinţeniei. De vreme ce ascultarea de Hristos nu este esenţială pentru a ajunge în Rai, atunci există puţine motivaţii de a asculta de Hristos, mai ales când această ascultare are un preţ.
După cum am menţionat anterior, harul pe care îl revarsă Dumnezeu asupra omenirii nu anulează responsabilitatea de a asculta de El. Scriptura spune că mântuirea nu se câştigă doar prin har, ci şi prin credinţă (vezi Efes. 2:8). Atât harul cât şi credinţa sunt necesare pentru a fi mântuit. Credinţa este răspunsul adecvat dat harului lui Dumnezeu, iar crendinţa autentică are întotdeauna ca rezultat pocăinţa şi ascultarea. Conform cuvintelor lui Iacov, credinţa fără fapte este moartă, nefolositoare şi nu poate mântui (vezi Iacov 2:14-26).
De aceea, Scripturile declară în mod repetat că mânutirea depinde de consecvenţa credinţei şi a ascultării. Există pasaje scripturale care vorbesc foarte clar despre acest lucru. De exemplu, Pavel afirmă în scrisoarea către credincioşii coloseni:
Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel (Col. 1:21-23; subliniere personală).
Mai clar nu se putea. Numai un teolog ar putea înţelege greşit sau schimba înţelesul cuvintelor lui Pavel. Isus ne va înfăţişa neprihăniţi dacă vom continua prin credinţă. Acest adevăr este reluat în Romani 11:13-24, 1 Corinteni 15:1-2 şi Evrei 3:12-14; 10:38-39, unde se afirmă foarte clar că mântuirea finală depinde de continuitatea credinţei. Toate conţin prepoziţia condiţională dacă.
Importanţa sfinţeniei
Îşi poate pierde credinciosul viaţa veşnică datorită păcatului? Răspunsul se află în multe scripturi, cum ar fi cele care urmează, şi toate garantează că cei care practică diferite păcate nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă un credincios se poate întoarce la practicarea următoarelor păcate enumerate de Pavel, atunci el îşi poate pierde mântuirea finală.
Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moştenii Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10; subliniere personală).
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partid, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Gal. 5:19-21; subliniere personală).
Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători (Efes. 5:5-6; subliniere personală).
Observă că în fiecare caz Pavel le scria creştinilor, avertizându-i. De două ori i-a avertizat să nu se lase înşelaţi, indicând faptul că era îngrijorat că unii credincioşi ar putea crede că cineva poate practica păcatele enumerate şi totuşi să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu.
Isus Şi-a avertizat ucenicii cei mai apropiaţi Lui, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, că exista posibilitatea să fie aruncaţi în Iad dacă nu sunt pregătiţi pentru întoarcerea Lui. Observă că următoarele cuvinte le erau adresate lor (vezi Marcu 13:1-4) şi nu unei mulţimi de credincioşi:
„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei] fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care voi [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei]nu vă gândiţi.
„Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpânul meu zăboveşte să vină!» Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Mat. 24:42-51; subliniere personală).
Morala? „Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, nu fiţi ca slujitorul necredincios din această pildă.“[4]
Pentru a sublinia importanţa cuvintelor pe care tocmai le spusese ucenicilor Săi cei mai apropiaţi, Isus a continuat imediat cu pilda celor zece fecioare. La început, toate cele zece fecioare erau pregătite pentru venirea mirelui, dar cinci dintre ele nu au fost pregătite până la capăt şi au fost astfel excluse de la sărbătorirea nunţii. Isus a încheiat parabola cu cuvintele: „Vegheaţi dar [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei], căci nu ştiţi [voi, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei] ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului“ (Matei 25:13). Altfel spus „Petru, Iacov, Ioan şi Andrei nu fiţi ca aceste fecioare nechibzuite.“ Dacă nu exista posibilitatea ca Petru, Iacov, Ioan şi Andrei să fie găsiţi nepregătiţi, nu ar fi fost nevoie ca Isus să îi avertizeze.
Isus le-a spus apoi pilda talanţilor. Conţinea acelaşi mesaj „Nu fiţi ca robul care a avut un singur talant şi care nu a făcut nimic cu ceea ce i-a încredinţat stăpânul, neavând ce să îi arate la venirea lui.“ La sfârşitul pildei stăpânul a spus: „Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Mat. 25:30). Isus nu putea transmite mesajul mai clar de atât. Numai un teolog îi poate deforma înţelesul. Exista pericolul ca Petru, Iacov, Ioan şi Andrei să fie aruncaţi în întunericul de afară dacă nu erau ascultători până la întoarcerea lui Isus. Dacă exista această posibilitate pentru Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, atunci ea este valabilă şi pentru noi. Aşa cum a promis Isus, numai cei ce fac voia Tatălui Său din ceruri vor intra în Împărăţia Lui (vezi Mat. 7:21).[5]
Cei care propovăduiesc o doctrină falsă a siguranţei necondiţionate şi eterne lucrează clar împotriva lui Hristos şi îl ajută pe Satan, învăţându-i pe alţii exact opusul a ceea ce proclamau Isus şi apostolii. Ei neutralizează pur şi simplu porunca lui Isus de a face ucenici care să împlinească tot ceea ce a poruncit El, blocând cărarea strâmtă care duce spre Rai şi lărgind-o pe cea care duce spre Iad.[6]
O altă doctrină contemporană care combate ucenicizarea
Nu numai propovăduirea siguranţei mântuirii necondiţionate înşeală oamenii, făcându-i să creadă că sfinţenia nu este esenţială pentru mântuirea finală. Şi dragostea lui Dumnezeu este de multe ori prezentată într-o formă ce neutralizează ucenicizarea. Pastorii pot fi deseori auziţi spunându-le ascultătorilor: „Dumnezeu vă iubeşte necondiţionat.“ Oamenii interpretează sensul acestei afirmaţii astfel: „Dumnezeu mă acceptă şi mă aprobă indiferent dacă ascult sau nu de El.“ Totuşi, acest lucru nu este nici pe departe adevărat.
Mulţi dintre aceşti predicatori cred că Dumnezeu îi aruncă în Iad pe cei ce nu sunt născuţi din nou şi această convingere este absolut îndreptăţită. Să ne gândim puţin la acest lucru. În mod evident Dumnezeu nu îi aprobă pe cei pe care îi aruncă în Iad. Deci, cum putem spune că îi iubeşte? Oamenii care ajung în Iad, care sunt torturaţi pentru totdeauna şi suferă mânia lui Dumnezeu, sunt ei iubiţi de Dumnezeu? Crezi că ei ţi-ar spune că Dumnezeu îi iubeşte? Cu siguranţă nu! Ei sunt o urâciune înaintea Lui, tocmai de aceea îi pedepseşte în Iad. Nu îi aprobă şi nici nu îi iubeşte.
Aşa stând lucrurile, dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşii de pe pământ este o dragoste plină de milă, care este doar temporară, şi nu o dragoste aprobatoare. El are milă de ei, avertizându-i de judecata Lui şi dându-le posibilitatea să se pocăiască. Isus a murit pentru ei, oferindu-le astfel un mod prin care pot fi iertaţi. Până în acest punct şi numai în acest mod am putea spune că Dumnezeu îi iubeşte. Dar nu îi aprobă niciodată. Nu simte pentru ei aceeaşi dragoste pe care un tată o simte faţă de copilul său. Din contră, Scriptura declară: „Cum se îndură un tată de copii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El“ (Ps. 103:13; subliniere personală). De aceea putem spune că Dumnezeu nu manifestă aceeaşi compasiune faţă de cei ce nu se tem de El. Dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşi se aseamănă mai degrabă cu mila pe care o are un judecător faţă de un criminal condamnat la pedeapsa cu moartea, căruia îi dă în schimb sentinţa închisorii pe viaţă.
Nu există nici măcar un singur caz în cartea Faptele Apostolilor unde să se menţioneze că cei care propovăduiau Evanghelia le spuneau celor nemântuiţi că Dumnezeu îi iubeşte. Din contră, predicatorii biblici îi avertizau de multe ori pe cei care îi ascultau de mânia lui Dumnezeu şi îi chemau să se pocăiască, spunându-le că Dumnezeu nu este de acord cu ei, că sunt în pericol şi că trebuie să facă schimbări majore în viaţa lor. Dacă le-ar fi spus celor cei îi ascultau doar că Dumnezeu îi iubeşte (aşa cum fac mulţi lucrători contemporani) i-ar fi putut induce în eroare determinându-i să creadă că nu erau în nici un pericol, că nu îşi adunau mânie asupra capului lor şi că nu era nevoie să se pocăiască.
Ura lui Dumnezeu faţă de păcătoşi
Contrar afirmaţiilor din zilele noastre care proclamă dragostea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi, Scriptura ne spune că Dumnezeu îi urăşte:
Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea, şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală (Ps. 5:5-6; subliniere personală).
Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia (Ps. 11:5; subliniere personală).
„Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc“ (Ier. 12:7-8; subliniere personală).
„Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt nişte îndărătnici“ (Osea 9:15; subliniere personală).
Remarcă că toate aceste pasaje scripturale nu spun doar că Dumnezeu urăşte ceea ce fac oamenii – îi urăşte pe ei. Acest adevăr aruncă puţină lumină asupra clişeului că Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos. Nu putem separa o persoană de ceea ce face. Ceea ce face vorbeşte despre ceea ce este. Astfel, Dumnezeu este îndreptăţit să îi urască pe cei ce păcătuiesc, nu doar păcatele comise de ei.Dacă Dumnezeu îi aprobă pe cei care fac ceea ce El urăşte, atunci este El Însuşi inconsecvent. În tribunale, oamenii sunt judecaţi pentru nedreptăţile comise şi tot ei primesc pedeapsa care li se cuvine. Nu putem să urâm nedreptatea, dar să îi aprobăm pe cei care o comit.
Oamenii care sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu
Nu numai că Scriptura afirmă că Dumnezeu îi urăşte pe anumiţi oameni, dar declară, de asemenea, că anumite categorii de oameni păcătoşi sunt o urâciune şi o disgraţie înaintea Lui. Încă o dată observă că pasajele scripturale citate care urmează nu spun că ceea ce fac aceşti oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, ci că ei înşişi sunt o urâciune înaintea Lui. Nu ni se spune că păcatele lor sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu, ci că ei înşişi sunt o scârbă înaintea Lui:[7]
Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău (Deut. 22:5; subliniere personală).
Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău (Deut. 25:16; subliniere personală).
„Veţi mânca până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre. Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî“ (Lev. 26:29-30; subliniere personală).
Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea, şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală (Ps. 5:5-6; subliniere personală).
Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană (Prov. 3:32; subliniere personală).
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi (Prov. 11:20; subliniere personală).
Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită (Prov. 16:5; subliniere personală).
Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului (Prov. 17:15; subliniere personală).
Cum putem împăca aceste scripturi cu cele care afirmă că Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi? Cum putem spune că Dumnezeu îi urăşte pe păcătoşi şi că sunt o scârbă înaintea Lui, dar că îi şi iubeşte în acelaşi timp?
Trebuie să admitem că există mai multe tipuri de dragoste. Unul dintre ele este necondiţionat. Am putea-o numi dragoste milostivă. Este o dragoste care spune: „Te iubesc în ciuda faptului că …“ Este o dragoste care iubeşte oamenii fără să ţină cont de acţiunile lor. Acesta este genul de dragoste pe care îl are Dumnezeu pentru păcătoşi.
În contradicţie cu dragostea milostivă este dragostea condiţionată. Am putea-o numi dragoste aprobatoare. Este o dragoste care este câştigată sau meritată. Este o dragoste care spune: „Te iubesc datorită faptului că…“
Unii consideră că dacă dragostea este condiţionată, atunci nu este dragoste. Sau o dispreţuiesc deoarece spun că este o dragoste egoistă, spre deosebire de dragostea lui Dumnezeu.
Totuşi, adevărul este că şi Dumnezeu are dragoste condiţionată, după cum vom vedea în Scriptură. Astfel, nu ar trebui să dispreţuim dragostea aprobatoare. Dragostea aprobatoare este principalul mod de dragoste pe care îl manifestă Dumnezeu faţă de adevăraţii Săi copii. Ar trebui să ne dorim mult mai mult dragostea aprobatoare decât dragostea milostivă a lui Dumnezeu.
Este dragostea aprobatoare o dragoste inferioară?
Opreşte-te puţin şi pune-ţi următoarea întrebare: „Ce fel de dragoste aş prefera să aibă oamenii faţă de mine – dragoste milostivă sau dragoste aprobatoare?“ Sunt sigur că ai prefera ca oamenii să te iubească „datorită faptului că“ decât „în ciuda faptului că“.
Ai prefera să îţi auzi soţia spunând: „Nu am nici un motiv pentru care să te iubesc şi nimic din ceea ce eşti nu mă motivează să te onorez“ sau: „Sunt atâtea motive pentru care te iubesc, există multe lucruri pe care le faci şi pentru care te admir“? Desigur, am prefera ca soţiile să ne iubească cu o dragoste aprobatoare şi acesta este modul principal de dragoste care atrage şi ţine cuplurile împreună. Când nu este nimic de admirat în soţie sau soţ, când dragostea aprobatoare a încetat să mai existe, puţine căsnicii supravieţuiesc. Dacă supravieţuiesc, creditul se duce în contul dragostei milostive, care izvorăşte din caracterul evlavios al persoanei care o oferă.
Aşa stând lucrurile, vedem că dragostea aprobatoare sau condiţionată nu este deloc inferioară. În timp ce dragostea milostivă este cea mai demnă de oferit, dragostea aprobatoare este cea mai demnă de câştigat. Mai mult, faptul că dragostea aprobatoare este singurul gen de dragoste manifestat de Tatăl faţă de Isus o ridică la loc de cinste. Dumnezeu Tatăl nu a avut nici măcar un strop de dragoste milostivă faţă de Isus, deoarece nu a fost niciodată ceva nedemn de dragoste în Hristos. Isus a mărturisit:
„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi să o iau“ (Ioan 10:17; subliniere personală).
Vedem astfel că Tatăl Îl iubea pe Isus deoarece Isus a ascultat de El până la moarte. Nu poate fi nimic greşit, ci chiar îndreptăţit în dragostea aprobatoare. Isus a câştigat şi a meritat dragostea Tatălui Său.
Isus a mai declarat că a rămas în dragostea Tatălui prin faptul că a ascultat de poruncile Lui:
„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui“ (Ioan 15:9-10; subliniere personală).
Mai mult, după cum indică acest pasaj scriptural, trebuie să urmăm exemplul lui Isus şi să rămânem în dragostea Lui păzind poruncile Sale. Este clar că vorbeşte despre dragoste aprobatoare în acest pasaj, comunicându-ne că putem şi ar trebui să câştigăm dragostea Lui şi că putem să ne îndepărtăm de dragostea Lui prin neascultarea faţă de poruncile Lui. Rămânem în dragostea Lui numai dacă păzim poruncile Lui. Acest lucru este rar propovăduit astăzi, dar ar trebui să fie, deoarece sunt cuvintele lui Isus.
Isus a confirmat dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu numai celor ce păzesc poruncile Lui:
„Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu“ (Ioan 16:27; subliniere personală).
„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui…Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:21, 23; subliniere personală).
Observă că în al doilea citat Isus nu le promitea credincioşilor nededicaţi că dacă vor începe să păzească cuvintele Lui Se va apropia de ei într-un mod special. Nu! Isus a promis că oricine va începe să Îl iubească şi să păzească cuvântul Lui, va fi iubit de Tatăl şi că atât El cât şi Tatăl Lui vor veni şi vor locui împreună cu acea persoană, referire clară la naşterea din nou. Oricine este născut din nou Îi are atât pe Tatăl cât şi pe Fiul care locuiesc în el prin prezenţa Duhului Sfânt (vezi Rom. 8:9). Deci vedem încă o dată că cei care sunt într-adevăr născuţi din nou sunt cei care se pocăiesc şi care ascultă de Isus şi sunt singurii care câştigă astfel dragostea aprobatoare a Tatălui.
Bineînţeles, Isus încă mai păstrează dragostea milostivă pentru cei care cred în El. Când sunt neascultători, este gata să îi ierte dacă îşi mărturisesc păcatele şi îi iartă pe ceilalţi.
Concluzia
Toate aceste lucruri ne spun că Dumnezeu nu Îşi iubeşte copiii care ascultă de El cu aceeaşi dragoste cu care îi iubeşte pe păcătoşi. El îi iubeşte pe păcătoşi doar cu o dragoste milostivă şi această dragoste este temporară, fiind valabilă până când mor. În acelaşi timp în care îi iubeşte cu o dragoste milostivă, îi urăşte cu o ură ce izvorăşte din neaprobarea caracterului lor. Iată ce ne învaţă Scriptura.
Pe de altă parte, Dumnezeu Îşi iubeşte copiii mult mai mult decât pe cei care nu sunt născuţi din nou. În primul rând îi iubeşte cu o dragoste aprobatoare deoarece s-au pocăit şi luptă să împlinească poruncile lui Isus. Pe măsură ce ei devin din ce în ce mai sfinţi, El are din ce în ce mai puţine motive să îi iubească cu o dragoste milostivă şi din ce în ce mai multe motive să îi iubească cu o dragoste aprobatoare, exact ceea ce îşi doresc şi ei.
De asemenea, aceste lucruri ne mai spun şi că imaginea dragostei lui Dumnezeu descrisă de mulţi predicatori şi învăţători moderni induce pe mulţi în eroare şi este neadevărat. Ia-ţi un timp pentru a evalua în lumina Scripturii următoarele clişee familiare despre dragostea lui Dumnezeu:
1.) Nimic din ceea ce faci nu Îl poate determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult sau mai puţin decât o face deja.
2.) Nimic din ceea ce faci nu Îl va putea determina pe Dumnezeu să înceteze să te mai iubească.
3.) Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată.
4.) Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel.
5.) Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi, dar urăşte păcatul.
6.) Nimic din ceea ce faci nu poate câştiga sau merita dragostea lui Dumnezeu.
7.) Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi nu este condiţionată de performanţele noastre.
Fiecare dintre afirmaţiile de mai sus pot induce în eroare sau sunt pur şi simplu neadevărate, întrucât majoritatea neagă complet dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu şi multe descriu greşit dragostea Lui milostivă.
Referitor la afirmaţia (1), credincioşii pot face ceva care să Îl determine pe Dumnezeu să îi iubească cu o dragoste aprobatoare mai mare: pot fi mai ascultători. Şi pot face ceva care să Îl determine să îi iubească cu o dragoste aprobatoare mai mică: pot fi neascultători. În ceea ce îi priveşte pe păcătoşi, există ceva ce Îl poate determina pe Dumnezeu să îi iubească mai mult: pocăinţa. În acest caz ar câştiga dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu. Şi există ceva ce L-ar putea face pe Dumnezeu să îi iubească mai puţin: moartea. În acest fel vor pierde singurul gen de dragoste pe care îl manifesta Dumnezeu faţă de ei, dragostea milostivă.
Referitor la afirmaţia (2), un creştin ar putea pierde dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu prin practicarea păcatului, punându-se în poziţia de a experimenta doar dragostea Lui milostivă. Şi din nou, necredinciosul ar putea să moară şi să curme astfel dragostea milostivă a lui Dumnezeu, singura dragoste pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de el.
Referitor la afirmaţia (3), dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu este cu siguranţă condiţionată. Şi chiar şi dragostea milostivă este condiţionată de existenţa persoanei în cauză. După moarte, dragostea milostivă a lui Dumnezeu se sfârşeşte, deci este condiţionată prin faptul că este temporară.
Referitor la afirmaţia (4), este foarte probabil ca dragostea lui Dumnezeu să nu se manifeste faţă de toţi la fel, deoarece Dumnezeu îi aprobă sau dezaprobă pe toţi, păcătoşi sau sfinţi, la niveluri diferite. Dar este foarte adevărat că dragostea lui Dumnezeu nu este aceeaşi pentru păcătoşi ca şi pentru sfinţi.
Referitor la afirmaţia (5), Dumnezeu îi urăşte şi pe păcătoşi şi păcatele lor. Ar fi mai corect să spunem că pe păcătoşi îi iubeşte cu o dragoste milostivă şi că urăşte păcatele lor. Din punct de vedere al dragostei aprobatoare, îi urăşte.
Referitor la afirmaţia (6), oricine poate şi toţi ar trebui să câştige dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu, dar desigur, nimeni nu Îi poate câştiga dragostea milostivă, deoarece este necondiţionată.
Iar referitor la afirmaţia (7), dragostea milostivă a lui Dumnezeu nu este condiţionată de performanţe, dar dragostea Lui aprobatoare este.
Toate acestea ne spun că ucenicizatorul autentic ar trebui să prezinte dragostea lui Dumnezeu într-un mod adecvat, aşa cum este descrisă în Biblie, deoarece nu doreşte să fie nimeni indus în eroare. Numai oamenii pe care Dumnezeu îi iubeşte aprobator vor intra în Rai, iar Dumnezeu îi iubeşte aprobator numai pe cei care sunt născuţi din nou şi ascultă de Isus. Ucenicizatorul autentic nu propovăduieşte niciodată ceea ce ar putea îndepărta oamenii de sfinţenie. Scopul lui coincide cu scopul lui Dumnezeu, acela de a face ucenici care să împlinească toate poruncile lui Hristos.
[1] Propovăduirea Evangheliei de către evanghelişti ar trebui considerată o formă de învăţătură şi nu există nici un dubiu că evangheliştii trebuie să proclame o evanghelie exactă din punct de vedere biblic.
[2] Nu toţi credincioşii au responsabilitatea de a învăţa public grupuri de oameni, dar toţi au responsabilitatea de a-şi învăţa ucenicii în cadrul relaţiile personale (vezi Mat. 5:19; 28:19-20; Col. 3:16; Evrei. 5:12).
[3] Spun „dacă“, deoarece aceia care sunt lupi în piele de oaie sunt clar „lucrători“ ale căror motivaţii sunt egoiste, iar aceştia vor fi aruncaţi în Iad. Presupun că ceea ce îi diferenţiază de lucrătorii adevăraţi care au motivaţii greşite este gravitatea motivaţiilor.
[4] În mod surprinzător, unii învăţători care nu pot ignora realitatea că Isus îşi avertiza cei mai apropiaţi ucenici şi că slujitorul nechibzuit reprezenta în mod evident un credincios, spun că locul unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor se află la marginea Raiului. Acolo, credincioşii nechibzuiţi îşi vor plânge temporar pierderea răsplatei până când Isus le va şterge lacrimile şi îi va primi în Rai!
[5] Desigur, credincioşii care comit un singur păcat nu îşi pierd imediat mântuirea. Aceia care se roagă pentru iertarea păcatelor lor sunt iertaţi de Dumnezeu (dacă iartă şi ei păcatele altora împotriva lor). Cei care nu cer iertarea lui Dumnezeu se pun în pericolul de a fi disciplinaţi de Dumnezeu. Numai prin împietrirea inimii la disciplinarea lui Dumnezeu rişc credincioşii să îşi piardă mântuirea. Vom discuta mai pe larg subiectul disciplinării lui Dumnezeu într-un alt capitol.
[6] Aceia care încă nu sunt convinşi că un creştin îşi poate pierde mântuire, să citească următoarele pasaje din Noul Testament: Mat. 18:21-35; 24:4-5, 11-13, 23-26, 42-51; 25:1-30; Luca 8:11-15; 11:24-28; 12:42-46; Ioan 6:66-71; 8:31-32, 51; 15:1-6; Fapte 11:21-23; 14:21-22; Rom. 6:11-23; 8:12-14, 17; 11:20-22; 1 Cor. 9:23-27; 10:1-21; 11:29-32; 15:1-2; 2 Cor. 1:24; 11:2-4; 12:21-13:5; Gal. 5:1-4; 6:7-9; Fil. 2:12-16; 3:17-4:1; Col. 1:21-23; 2:4-8, 18-19; 1 Tes. 3:1-8; 1 Tim. 1:3-7, 18-20; 4:1-16; 5:5-6, 11-15, 6:9-12, 17-19, 20-21; 2 Tim. 2:11-18; 3:13-15; Evr. 2:1-3; 3:6-19; 4:1-16: 5:8-9; 6:4-9, 10-20; 10:19-39; 12:1-17, 25-29; Iacov 1:12-16; 4:4-10; 5:19-20; 2 Pet. 1:5-11; 2:1-22; 3:16-17; 1 Ioan 2:15-28; 5:16; 2 Ioan 6-9; Iuda 20-21; Apoc. 2:7, 10-11, 17-26; 3:4-5, 8-12, 14-22; 21:7-8; 22:18-19. Textele folosite drept dovadă în favoarea doctrinei siguranţei mântuirii necondiţionate şi eterne sunt scripturi care doar subliniază credinioşia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte mântuirea şi nu spun nimic despre responsabilitatea oamenilor. De aceea trebuie interpretate armonios, în raport cu celelalte scripturi menţionate mai sus. Doar pentru că Dumnezeu promite că va fi credincios nu înseamnă că toţi ceilalţi vor fi consideraţi credinioşi. Doar pentru că promit soţiei mele că nu o voi părăsi niciodată şi îmi ţin promisiunea, nu îmi garantează faptul că ea nu mă va părăsi niciodată.
[7] S-ar putea obiecta că toate aceste pasaje din Scriptură care arată ura şi scârba lui Dumnezeu faţă de păcătoşi sunt extrase din Vechiul Testament. Atitudinea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi nu s-a schimbat totuşi de la Vechiul la Noul Testament. Întâlnirea lui Isus cu femeia cananeancă din Matei 15:22-28 este un exemplu excelent al atitudinii nou-testamentale a lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. La început, Isus nici măcar nu a răspuns stăruinţelor ei şi chiar a comparat-o cu un câine. Credinţa ei persistentă a fost motivul pentru care i-a arătat îndurare. Atitudinea lui Isus faţă de cărturari şi farisei cu greu ar putea fi considerată drept rezultatul dragostei aprobatoare (vezi Mat. 23).
BISERICA – TRUPUL VIU AL LUI ISUS HRISTOS
Biserica secolului 21: se accentueazã relaţia personalã cu Dumnezeu, experimentarea credinţei personale, hotãrârea individualã de a-L urma pe Hristos etc. Acest lucru este esenţial şi absolut necesar pentru o credinţã puternicã şi sincerã, dar nu este suficient. Ea trebuie sã fie însoţitã de o învãţãturã completã şi biblicã despre bisericã, rolul şi poziţia fiecãruia în bisericã şi despre necesitatea de a aparţine unei biserici. Poate cã nouã ne place sã ne considerãm mai mult creştini decât oameni ai bisericii, şi accentuãm faptul cã Isus Hristos a murit „ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege” dar uitãm cã planul lui Dumnezeu este „sã-şi curãţeascã un popor ca sã fie al Lui.”
Domnul Isus iubeşte biserica. Nu ai cum sã-L iubeşti pe Domnul Isus şi sã dispreţuieşti sau sã ignori biserica. Dacã Îl iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti ce iubeşte El, urãşti ce urãşte El. (nu poţi sã-i spui unui om cã-ţi place de el dar cã nu-ţi place de nevasta lui)Efeseni 5:25-27 „…Hristos a iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţeascã, curãţind-o prin spãlarea cu apã prin Cuvânt, ca sã înfãţişeze înaintea Sa aceastã Bisericã slãvitã, fãrã patã, fãrã încreţiturã sau altceva de felul acesta, ci sfântã şi fãrã defect.” (exemplul negativ: tineri care dispreţuiesc biserica, care considerã cã n-au nevoie de bisericã pentru a fi nişte creştini adevãraţi, care considerã cã credinţa este o chestiune atât de privatã încât nu o mãrturisesc, nu vorbesc despre ea, nu cautã prezenţa celor care la rândul lor cred etc. încât pânã la urmã începi sã te îndoieşti de existenţa ei). Dumnezeu vrea sã iubim biserica, nu sã ne plângem de ea sau sã ne folosim de ea.
Biserica a fost instituitã de Dumnezeu. Prima referire despre bisericã se gãseşte în Matei 16:18 „Tu eşti Petru şi pe aceastã stâncã voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui.” Stânca pe care este ziditã biserica este afirmaţia lui Petru „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Hristos este temelia bisericii, sau, în altã metaforã, capul bisericii, iar biserica este, în prima situaţie, clãdirea bisericii, în a doua trupul bisericii. Biserica nu este o instituţie omeneascã aşa cum este o universitate, o bancã, un club. Omul a inventat o arhitecturã pentru bisericã, un stil de închinare…a fãcut multe lucruri reprobabile în numele Bisericii, dar acest lucru nu desfiinţeazã biserica, pentru cã ea nu a fost creatã de om ca sã poatã avea vreo autoritate asupra ei. Biserica în sensul biblic este comunitatea de oameni credincioşi puşi deoparte de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în aceastã lume. Faptul cã de-a lungul secolelor Biserica s-a instituţionalizat, cã au intervenit alte motive decât cele spirituale (de exemplu politice, legate de putere sau de bani) sunt lucruri pe care nimeni nu le neagã, dar asta nu desfiinţeazã Biserica aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu e de competenţa noastrã sã le dezbatem. Noi trebuie sã vedem care este sensul biblic al bisericii, şi sã dorim noi sã fim o bisericã aşa cum vrea Dumnezeu. Biserica este indestructibilã şi va exista veşnic. Ea va supravieţui acestui univers.În F.A. Când fariseii erau strânşi ca sã discute despre crestinii ce începuserã sã propovãduiascã credinţa în Isus, Gamaliel a spus un lucru care este valabil şi pentru bisericã: F.A. 5:38, 39 „Dacã planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge; dar dacã este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici.”
Biserica este condusã de Domnul Isus: El este capul (biserica ca trup), piatra unghiului (clãdire). Nimeni nu are dreptul de a stãpâni biserica lui Hristos în afarã de El. De aceea metaforele despre bisericã nu sunt o piramidã (care are un vârf şi o bazã), nu este un autobuz unde cineva conduce iar ceilalţi privesc liniştiţi pe geam în cãlãtoria prin aceastã viaţã. (detalii mai tarziu).
Biserica îşi primeşte creşterea de la Hristos. Mlãdiţele primesc creşterea de la viţã. (Ioan 15). Pavel spune: eu am semãnat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a fãcut sã creascã. Noi suntem lucrãtori împreunã cu Dumnezeu, dar lucrarea principalã o face Dumnezeu. Noi facem seminarii, conferinţe, ne gândim la metode de a aduce oameni în bisericã, toate sunt foarte utile, sunt necesare, dar sã nu uitãm cã nu sunt suficiente. Fãrã binecuvântarea lui Dumnezeu totul nu este decât un program care vine şi plecã şi este repede uitat. Noi trebuie sã facem tot ce depinde de noi omeneşte vorbind (1 Corinteni 11, 12 „Cãci nimeni nu poate sã punã o altã temelie decât aceea care este pusã şi care este Isus Hristos. Iar dacã cineva clãdeşte pe aceastã temelie: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecãruia va fi datã pe faţã, ziua o va face cunoscutã, cãci se va descoperi în foc şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecãruia.” ) dar nu trebuie sã purtãm asupra noastrã responsabilitatea pe care numai Domnul o poate purta, altfel obosim în lucrare, suntem deznãdãjduiţi şi aşteptãm rezultate pe mãsura efortului nostru. Dar acesta nu este niciodatã o garanţie pentru o trezire spiritualã etc.
Biserica a fost instituitã de Dumnezeu dintr-un motiv (sau mai multe) cât se poate de clar(e). Dumnezeu nu este niciodatã arbitrar în ceea ce face. Uneori nu cunoaştem toate motivele acţiunilor Sale, dar referitor la bisericã Scriptura este cât se poate de clarã şi putem sã vedem exact de ce existã biserica, de ce avem nevoie de bisericã, de ce biserica are nevoie de noi, de ce viaţa de credinţã nu poate fi trãitã în afara bisericii etc. Dupã ce am vãzut poziţia lui Dumnezeu faţã de bisericã (Dumnezeu iubeşte Biserica) şi autoritatea cu care este investitã Biserica (este creaţia lui Dumnezeu de aceea ea nu poate fi distrusã sau contestatã de om şi nici un este opţionalã pentru credincios), mergem mai departe cercetând mai exact ce este biserica şi care este locul nostru în bisericã.
În Biblie existã douã metafore care denumesc biserica şi care ne ajutã sã înţelegem ce este biserica:
1. Biserica este o familie.
2. Biserica este un trup.
Biserica este o familie
Existã o greşealã destul de frecventã în viaţa de credinţã: oamenii acceptã învãţãtura despre naşterea din nou, chiar se nasc din nou, înţeleg lucrurile fundamentale ale credinţei, legate de mântuirea prin harul Domnului Isus Hristos dar…refuzã sã meargã mai departe, ca şi cum totul începe dar se şi terminã cu naşterea din nou, cu însuşirea unor noţiuni elementare despre credinţã. E ca şi cum un copil nou-nãscut rãmâne nou nãscut tot timpul şi refuzã sã creascã, ceea ce este nenatural şi chiar cumplit de dureros (pentru pãrinţi de ex.). Este contrar legilor naturii. Acelaşi lucru este valabil şi cu rãmânerea la statutul de creştin nou-nãscut: este împotriva legilor spirituale. Oprindu-se din creştere, viaţa nouã a unui creştin începãtor este stopatã, atrofiatã, stinsã şi în final moare. Planul lui Dumnezeu depãşeşte cu mult primii paşi pe care îi face un creştin începãtor, scopul lui este sã ajungem la starea de om matur, la mãsura staturii plinãtãţii lui Hristos. (Efeseni 4:3) Existã o ordine corectã în viaţa de credinţã, ordine pe care o vedem repetându-se de fiecare datã în Biblie atunci când oamenii primesc evanghelia Domnului Isus şi sunt nãscuţi din nou: cred în Isus Hristos, se boteazã şi devin membri ai bisericii, slujesc Domnului şi cresc în credinţã. (credinţa, botezul, creşterea). – citate din Faptele Apostolilor. Rick Warren are un joc de cuvinte legat de acest adevãr: believe, belong, become. Logica e clarã: mai întâi crezi şi te naşti din nou, apoi aparţii familiei spirituale şi prin sprijinul, grija, hrana spiritualã primitã de la bisericã ajungi sã creşti şi sã devii asemenea lui Hristos, scopul ultim al lui Dumnezeu
Primul lucru pe care îl face Dumnezeu în viaţa noastrã este sã ne ierte pãcatele, sã ne ofere astfel mântuirea şi sã ne nascã din nou prin Duhul Sfânt, deci sã ne ofere o viaţã nouã.
Urmãtorul lucru, urmare directã a naşterii din nou, este faptul cã începem sã aparţinem familiei lui Dumnezeu.(aşa cum un nou nãscut aparţine familiei în care s-a nãscut) Tatãl nostru este Dumnezeu (Gal. 3:26 „Cãci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus”), iar Isus este Fratele nostru ( Matei 12:49, 50 „Iatã mama mea şi fraţii mei. Cãci oricine va face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela îmi este frate, sorã şi mamã”). De asemenea, alţi credincioşi devin fraţii şi surorile noastre şi prin urmare, Biserica devine familia noastrã spiritualã.
BOTEZUL
Este actul prin care te identifici cu familia lui Dumnezeu. El simbolizeazã multe lucruri: declarea publicã a credinţei în Hristos, identificarea cu Hristos în moartea şi învierea Lui, moartea vieţii vechi şi începerea unei vieţi noi. Dar este şi un ritual prin care este sãrbãtoritã includerea credinciosului în familia lui Dumnezeu ( )
Botezul nu este o opţiune, este o poruncã (F.a. ) Poţi sã-l amâni, poţi sã te îndoieşti de necesitatea lui, poţi sã eziţi…toate aceste atitudini reflectã o problemã la nivelul credinţei: ruşinea de a mãrturisi public credinţa ta, ruşinea de a te identifica cu fraţii tãi în credinţã, mândria (n-am nevoie de bisericã), ignoranţa etc.
Botezul nu te face membru în bisericã, ci credinţa în Hristos; botezul este semnul vizibil al dedicãrii tale interioare faţã de Hristos şi faţã de biserica pe care Hristos o iubeşte; singura condiţie este credinţa, nu maturitatea.
Familia spiritualã are nişte caracteristici care depãşesc familia trupeascã în importanţã: relaţia noastrã cu fraţii credincioşi va continua în veşnicie, care presupun o legãtura mai durabilã, mai trainicã decât relaţiile de sânge care pot fi distruse prin divorţ, distanţã, îmbãtrânire, moarte. (Matei 12:50 „Cãci oricine va face voia Tatãlui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, sorã şi mamã.”)
Familia spiritualã satisface o nevoie adâncã care existã în fiecare om: nevoia de pãrtãşie, de a fi împreunã cu ceilalţi. Dumnezeu preţuieşte relaţiile, El este dragoste şi natura Lui (Sfânta Treime) este relaţionalã; viaţa unui creştin este definitã prin relaţiile cu ceilalţi creştini (Nu e bine ca omul sã fie singur); în Biblie nu existã exemple de creştini pustnici, izolaţi, care cautã sfinţenia şi maturitatea în afara bisericii; creştinul singur este un copil orfan, fãrã familie, privat de multe beneficii şi binecuvântãri pe care le aduce apartenenţa la o familie.
Relaţia cu Isus este personalã, dar nu privatã.
Pãrtãşia
Pãrtãşia este un cuvânt creştin, vine de la cuvântul a împãrtãşi, adicã a avea o experienţã comunã cu cineva, a face pãrtaş la o emoţie, trãire, experienţã, activitate etc. Dumnezeu ne cheamã la pãrtãşie. Viaţa a fost conceputã pentru a fi împãrtãşitã. Noi nu putem trãi singuri. Existã nevoie de pãrtãşie în familie, altfel nu mai este o familie, ei trebuie sã petreacã timpul împreunã, sã comunice sincer unii cu alţii, sã treacã împreunã prin bucurii sau tristeţi. Din punct de vedere spiritual se întâmplã acelaşi lucru.
Pãrtãşia înseamnã mai mult decât a participa la serviciile divine, a luat ceaiul împreunã sau a schimba trei cuvinte dupã un seminar. Pãrtãşia înseamnã „a experimenta viaţa împreunã” (dragoste altruistã, slujirea practicã, dãrnicia, mângâierea plinã de înţelegere şi toate celelalte porunci care se referã la relaţiile „unii cu alţii”)…..
Principii esenţiale ale unei pãrtãşii reale:
1. numãrul grupului de pãrtãşie (max. 10) Marcu 3:13 „A rânduit dintre ei doisprezece ca sã-i aibã cu Sine.”
2. sinceritatea (a comunica de la inimã la inimã: a fi cinstit în legãturã cu cine eşti, a-ţi exprima sentimentele, îndoielile, temerile, a recunoaşte slãbiciunile, a solicita ajutorul şi rugãciunile celorlalţi; opusul este fãţãrnicia, politeţea superificialã, impresia cã toate sunt bine etc.) 1 Ioan 1:7 „Dar dacã umblãm în luminã, dupã cum El Însuşi este luminã, avem pãrtãşie unii cu alţii.” Întunericul ascunde rãnile, cãderile, temerile, eşecurile şi defectele, lumina scoate totul la ivealã şi recunoaştem cine suntem. E nevoie de curaj şi de smerenie ca sã depãşim frica de fi expuşi, rãniţi, respinşi, judecaţi. Numai aşa putem fi sãnãtoşi din punct de vedere spiritual şi emoţional. Iacov 5:16 „Mãrturisiţi-vã unii altora pãcatele şi rugaţi-vã unii pentru alţii ca sã fiţi vindecaţi.”
3. reciprocitate Reciprocitatea înseamnã a da şi a primi, a împãrţi responsabilitãţile, a purta sarcinile unii altora. Romani 1:12, 13 „..sã fim mângãiaţi laolaltã în mijlocul vostru, fiecare prin credinţa care este în celãlalt, atât a voastrã cât şi a mea.” Biblia porunceşte responsabilitatea reciprocã, încurajarea reciprocã, slujirea reciprocã şi cinstirea reciprocã. Efeseni 6:2 „Purtaţi-vã sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos.” (exemplu: evanghelizarea împreunã) Existã foarte multe îndemnuri însoţite de precizarea: unii pentru alţii, unii altora. Tot ce facem trebuie sã fie spre zidirea tuturor.
4. simpatie (empatie) Coloseni 3:12 „…îmbrãcaţi-vã cu o inimã plinã de îndurare, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungã rãbdare.” Fiecare om are nevoie sã fie înţeles şi sã i se împãrtãşeascã sentimentele. Domnul Isus spune cã noi trebuie sã plângem cu cei care plâng şi sã ne bucurãm cu cei care se bucurã. Este mai mult decât a oferi soluţii facile, reţete imediate care sã rezolve orice problemã. Oamenii au nevoie sã fie ascultaţi, înţeleşi, mângâiaţi, compãtimiţi. De multe ori suntem prea grãbiţi şi nu avem rãbdare sã înţelegem şi sã simpatizãm cu oamenii, sã-i înţelegem. Rick Warren spunea cã cel mai profund nivel al simpatiei este pãrtãşia suferinţei. În momentele de crizã, de necaz, de nesiguranţã avem cel mai mult nevoie unii de alţii doarece în acele momente credinţa noastrã se clatinã, şi avem nevoie de prieteni credincioşi care sã ne susţinã, sã ne încurajeze.
5. iertare, milã Coloseni 3:13 „Îngãduiţi-vã unii pe alţii şi, dacã unul are sã se plângã de altul, iertaţi-vã unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vã şi voi.” Suntem cu toţii oameni imperfecţi, putem sã greşim în multe feluri, şi invitabil acest lucru se întâmplã atunci când petrecem mai mult timp împreunã. Toţi ne poticnim, cãdem şi avem nevoie de ajutor. Resentimentele şi supãrarea distrug pãrtãşia. Iertarea o învãţãm de la Dumnezeu; ceea ce le iertãm celorlalţi nu va fi niciodatã mai mult decât ne-a iertat Dumnezeu nouã. Iertarea trebuie fãcutã imediat, iar rãzbunarea nu are ce cãuta în viaţa unui creştin.
6. înţelegerea diferenţelor 10% din oameni sunt mai dificili decât ceilalţi 90%. Într-o bisericã oamenii pot fi foarte diferiţi în ceea ce priveşte nevoile spirituale şi emoţionale. Au un comportament care ne poate pãrea iritant, sunt nesiguri, plin de îndoialã, nu ştiu sã socializeze sau sã lege prietenii, sunt inconsercvenţi etc. Fiecare dintre noi este unic prin temperament şi educaţie, de aceea nu existã o compatibilitate perfectã. Dificultãţile care apar într-o bisericã sunt o ocazie de creştere şi un test continuu al caracterului nostru, ele sunt spre binecuvântarea noastrã şi a celor care „necesitã un har suplimentar”. Într-o familie relaţiile nu se bazeazã pe simpatie, frumuseţe, inteligenţã, împãrtãşirea gusturilor etc., ci pe natura relaţiilor dintre membri: aparţinem unii altora şi cu toţii aparţinem lui Dumnezeu. Dacã facem efortul de a înţelege oamenii vom vedea cã existã motive pentru care unii oameni sunt altfel: mediul în care au trãit, suferinţele prin care au trecut. Romani 15:1 „Noi care suntem tari suntem datori sã rãbdãm slãbiciunile celor neputincioşi şi sã nu ne plãcem nouã înşine.” Romani 14:1 „Primiţi pe cel slab în credinţã fãrã sã-i judecaţi întrebãrile îndoielnice” Aceste îndemnuri ne feresc de judecatã, dispreţuire, şi ne îndeamnã la dragoste şi acceptare a oricãrui om. Multe din dificultãţile care apar în relaţiile dintre noi nu au legãturã cu pãcatul, ci cu diferenţele de temperament.
7. asumarea responsabilitãţii Dacã ne pasã suficient de mult vom spune adevãrul în dragoste. De multe ori fugim de conflicte şi pãstrãm o pace şi o armonie aparentã. Frica şi lipsa de sinceritate împiedicã pãrtãşia. Galateni 6:1 „Fraţilor, chiar dacã un om ar fi prins în vreo greşealã , voi care sunteţi duhovniceşti sã-l îndreptaţi cu duhul blândeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca sã nu fi ispitit şi tu.” Sinceritatea este temelia intimitãţii; conflictele muşamalizate creeazã frustrare şi bariere adânci între noi. Noi trebuie sã apreciem mai mult sinceritatea decât mãgulirea sau lauda. Sinceritatea nu-ţi dã însã voie sã spui tot ce vrei si cum vrei sau când vrei. Existã un moment potrivit în care un conflict poate fi rezolvat. Vorbele nechibzuite pot provoca rãni adânci şi în loc sã-l câştigi pe fratele tãu, poţi sã-l pierzi. 1 Timotei 5:1, 2 „Nu mustra cu asprime pe un bãtrân, ci sfãtuieşte-l ca pe un tatã; pe tineri, ca pe nişte fraţi; pe femeile bãtrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toatã curãţia.” Efeseni 4:15 „Spunând adevãrul în dragoste, sã creştem în toate pânã la Cel care este Capul, Hristos.”
8. evitarea bârfei Bârfa submineazã încrederea şi face mult rãu relaţiilor dintre oameni. Existã lucruri pe care nu le putem încredinţa sau mãrturisi altora, şi în loc sã vorbim despre o problemã, Dumnezeu ne îndeamnã sã o rezolvãm direct cu persoana implicatã.
9. regularitatea Pãrtãşia adâncã nesesitã timp, relaţiile adânci se construiesc în timp. Faptul de a ne întâlni cu ceilalţi trebuie sã devinã un obicei, întâlnirile trebuie sã fie frecvente. Acest lucru presupune sã mergi la întâlnire chiar dacã nu ai dipoziţia necesarã. Dacã consideri pãrtãşia şi relaţiile mai importante decât dispoziţia ta, atunci te duci. Creştinii din primele secole se întâlneau zilnic.
Biserica ca trup
Dumnezeu ne cheamã sã credem dar şi sã aparţinem bisericii, familiei spirituale sau trupului lui Hristos. Romani 12:5 „…noi, fiind mulţi, suntem un singur trup în Hristos şi fiecare în parte mãdulare unii altora.” Noi suntem aşezaţi împreunã, zidiţi împreunã, moştenitori împreunã, adunaţi împreunã şi vom fi rãpiţi împreunã.
1. Viaţa Trupul ne duce la ideea de organism viu iar fiecare membru este un organ vital, o parte indispensabilã a Trupului, parte legatã de celelalte. Organul nu poate sã funcţioneze dacã nu este legat de trup. El se va usca şi va muri, la fel este şi cu credinţa, fãrã o legãturã vitalã cu biserica, credinţa noastrã se usucã şi moare. O bisericã localã are o putere de viaţã care este trasmisã fiecãrui membru. Persoana care spune cã nu are nevoie de bisericã este ori mândrã, ori ignorantã.
2. Rolul Trupul este cel care dã semnificaţie şi funcţie mãdularului şi nu invers. Fiecare mãdular are un rol specific. Dacã nu facem parte din trupul lui Hristos noi ratãm scopul pe care Dumnezeu l-a dat vieţii noastre.
3. Pãrtãşia 1 Corinteni 12:26 „Dacã un mãdular suferã, toate mãdularele suferã împreunã cu el; dacã un mãdular este cinstit, toate mãdularele se bucurã împreunã cu el.” Nu poţi fi legat de Cap dacã nu eşti legat de tot trupul, şi invers. Eşti unic, dar valoarea ta este completatã de rolul pe care îl ai în raport cu ceilalţi.
Creştinii ca mãdulare:
1. fiecare este indispensabil 1 Cor. 12:21 „Ochiul nu poate sã zicã mâinii „nu am nevoie de tine”; nici capul nu poate sã zicã piciorelor: „N-am nevoie de voi”” Oamenii au nevoie sã le fie confirmatã valoarea. Tuturor ne place sã fie nevoie de noi. Nu ne place sã ne simţim inutili. Nici nu suntem…Locul nostru nu poate fi luat de altcineva înaintea lui Dumnezeu. Sigur, în bisericã oamenii vin şi pleacã, dar înaintea lui Dumnezeu eşti de neînlocuit.
2. fiecare are importanţã egalã Existã o lege a compensaţiei prin care Dumnezeu are grijã ca nici un mãdular sã nu se simtã desconsiderat. 1 Cor. 12:22, 23 „…mãdularele trupului care par mai slabe sunt necesare. ªi pãrţile trupului care par vrednice de mai puţinã cinste, le îmbrãcãm cu mai multã cinste. ªi pãrţile mai puţin frumoase sunt cele mai împodobite.”
3. fiecare mãdular are un dar (rol, funcţie) 1 Cor. 12: 4, 5 „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” Nu existã om care sã nu poatã fi util în lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie sã descoperim darul pe care Dumnezeu ni l-a dat şi sã-l folosim. Nu existã mãdular inutil.
4. fiecare mãdular îşi foloseşte darul pentru zidire Darul nu îţi este dat spre lauda ta şi spre satisfacţia pesonalã, ci pentru zidirea şi creşterea celorlalţi. 1 Cor. 12:7 „ªi fiecãruia i se dã manifestarea Duhului spre folosul tuturor.” Efeseni 4:11, 12 „ªi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evaghelişti, pe alţii pãstori şi învãţãtori, pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Unii spun: n-am nici un dar, sunt prea timid sã-mi folosesc darul, în bisericã trebuie sã fim smeriţi şi sã stãm la locul nostru, sã nu ne credem prea importanţi etc. Aceasta este o falsã smerenie (desconsiderarea, sentimentul inutilitãţii) etc. Smerenia înseamnã sã te gândeşti mai mult la cei de lângã tine decât la tine însuţi. Nevalorificându-ne darul pe care Dumnezeu l-a pus noi, îi privãm pe ceilalţi de slujirea, zidirea şi ajutorul nostru. Rolul nostru în bisericã nu are legãturã cu smerenia sau mândria, ci cu mãsura de credinţã pe care ne-o dã Domnul fiecãruia. Efeseni 4:11, 12 „ªi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evaghelişti, pe alţii pãstori şi învãţãtori, pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”
Creşterea spiritualã este imposibilã în izolare şi singurãtate. Nici prezenţa la serviciile divine nu este suficientã. Fiecare membru trebuie sã participe la întreaga viaţã a bisericii locale. Maturitatea realã se manifestã prin relaţii. În singurãtate poţi sã studiezi Biblia, poţi sã asculţi predici, poţi sã te uiţi la filme creştine etc, dar nu vei putea creşte decât interacţionând cu oameni pãcãtoşi ca şi tine. Noul Testament ne porunceşte: sã ne iubim unii pe alţii, sã ne rugãm unii pentru alţii, sã ne încurajãm unii pe alţii, sã ne sfãtuim unii pe alţii, sã ne slujim unii pe alţii, sã ne acceptãm unii pe alţii, sã ne învãţãm unii pe alţii, sã ne cinstim unii pe alţii, sã ne purtãm poverile unii altora, sã ne iertãm unii pe alţii, sã ne supunem unii altora, sã ne dedicãm unii altora.. Pe lângã Biblie, pentru a creşte avem nevoie de alţi credincioşi; creştem mai repede şi mai puternici dacã învãţãm unii de la alţii şi dãm socotealã unii altora. Creşterea ne fereşte de cãderi, oscilãri, îndoieli: Efeseni 4:14 „…ca sã nu mai fim copii, aruncaţi şi duşi încoace şi-n colo de orice vânt de învãţãturã, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în uneltirea rãtãcirii.” Caracteristica copilului este imaturitatea, lipsa de dicernãmânt, oscilaţia, sunt instabili (trec de la entuziasm la deprimare, iau o hotãrâre şi nu o duc pânã la capãt) şi uşor de înşelat (un bun orator îi poate convinge, nu au capacitatea de a filtra mesajul, aleargã mereu dupã ultima carte sau ultimul mesaj care le propune spiritualitate instantanee) Creşterea noastrã urmãreşte un scop clar: pregãtirea noastrã pentru slujire. Efeseni 4:12 „Pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Dumnezeu vrea sã slujim, vrea sã ne foloseascã, şi în acest scop de a creşte. Acest lucru nu înseamnã cã încep sã slujesc atunci când sunt perfect pregãtit, ci slujind mã pregãtesc, mã maturizez, pentru ca în final, toate lucrurile care acţioneazã asupra mea (studierea cuvântului lui Dumnezeu, relaţiile cu fraţii, practica mea în slujire) cã conveargã spre o maturizare şi mai mare. Matur nu înseamnã perfect, ci complet.
Dumnezeu ne cere dedicare faţã de bisericã:
Dumnezeu ne cere sã iubim Biserica: dragostea de Dumnezeu este doveditã de dragostea faţã de fraţi. 1 Ioan 4:12 „Nimeni n-a vãzut vreodatã pe Dumnezeu; dacã ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rãmâne în noi şi dragostea Lui este desãvârşitã în noi.”
Dumnezeu ne cere sã ne sacrificãm pentru Bisericã 1 Ioan 3:16 „Noi am cunoscut dragostea prin aceea cã El ªSi-a dat viaţa pentru noi; şi noi trebuie sã ne dãm viaţa pentru fraţi.”
Dumnezeu ne cere sã investim în Bisericã. 1 Tim.4:14 „Nu fi nepãsãtor de darul care este în tine…Ocupã-te cu aceste lucruri, fii în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta sã fie evidentã petru toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învãţãturii. Stãruie în aceste lucruri, cãci fãcând aşa, te vei mântui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultã.” Romani 12:7 „Cine este chemat la o slujbã, sã se ţinã de slujba lui. Cine învaţã pe alţii, sã se ţinã de învãţãturã. Cine înseamnã, sã se ţinã de îndemnare. Cine sã, sã dea cu inimã largã. Cine conduce sã fie cu grijã. ..”
Dumnezeu ne cere sã aparţinem unei biserici locale. Toate referirile la bisericã din N.T. sunt la adresa unor biserici locale, cu mici excepţii. Slujirea într-o bisericã, consecvenţa, maturizarea pesonalã şi relaţiilor în timp mã ajutã sã aduc roadã şi sã fiu eficient în slujirea Domnului. Spuneţi stop migrãrilor dintr-o bisericã în alta, investiţi într-un singur loc şi rãmâneţi pe baricadã şi în situaţii dificile pentru cã ele sunt spre creşterea noastrã.
Dumnezeu alege biserica în care sã slujim, nu noi. Dacã o facem noi, cu siguranţã am alege dupã criterii subiective (îmi place, nu-mi place), plec când vreau sau când lucrurile încep sã devinã prea serioase. Suveranitatea lui Dumnezeu vizeazã şi acest lucru. Domnul poate sã ne cheme sã slujim ca misionari, sã întemeiem noi o bisericã, sã ne integrãm în altã bisericã, dar totul dupã voia Lui nu dupã bunul meu plac. El ştie cel mai bine în ce bisericã e bine sã slujesc şi în ce bisericã vrea sã mã creascã.
Capitalism de cumetrie: 54% dintre bogații României au făcut avere din relații cu statul
Foto: argument-cs.roECONOMIC
54% din cei mai bogați români și-au construit averile pe baza relațiilor cu statul, potrivit unei statistici realizată de New Money.
Fenomenul mai este cunoscut și după numele de „capitalism de cumetrie” și a fost experimentat de România încă de la începutul anilor ’90. Sintagma a intrat în limbajul comun în special după ce fostul președinte Ion Iliescu a folosit-o în urmă cu 15 ani într-un discurs în fața Parlamentului, unde arăta că „un grup de indivizi interesați parazitează finanțele statului, naționalizând pierderile lor și reținând profitul”.
Circa 169 de miliarde de euro au fost estimate de Comisia de Prognoză, raportat la Produsul Intern Brut al României pe anul trecut, averea cumulată de cei mai bogați români reprezentând doar 9% din PIB și 5% partea de capitalism de cumetrie.
Domeniile în care se întâlnește adesea situația capitalismului de cumetrie sunt cele în care se pot face afaceri direct cu statul, sau cele care sunt masiv reglementate. Mai exact domeniile cele mai predispuse sunt cele din construcții, din energie, imobiliare, industrie, servicii IT, servicii medicale, comunicatii, si serviciile portuare.
ROMÂNIA, ÎNTRE CAPITALISMUL DE CUMETRIE ȘI STATUL MAFIOT
Realitățile triste, pline de aberații și nedreptăți pe care le trăim astăzi, demonstrează că România postdecembristă a înregistrat din start cel mai nefericit parcurs dintre toate țările foste comuniste, în devenirea ei spre democrație și libertate. Ca urmare, se vede de la o poștă faptul că artizanii acestui dezastru la care am ajuns, după trei decenii de rătăciri prin pustiul tranziției, nimeni alții decât politicienii de azi, aceeași care au fost și ieri, s-au dovedit nu numai complet incapabili și de rea-credință, dar n-au întrunit nici cele mai elementare calități de conducători de țară. În schimb, ceea ce i-a mânat pe ei în luptă a fost nețărmurita lor dorință de a folosi acest moment de cumpănă, delicat din viața țării, și a poporului, de a-și aduna averi uriașe, și peste noapte, cu orice preț și pe orice căi, pentru a deveni primii capitaliști ai țării, ai căror bogăție, astfel adunată, să rivalizeze cu cea a “confraților” lor din țările avansate, chiar dacă averilor acestora din urmă sunt rodul unor acumulări de generații. Iar pentru atingerea acestui deziderat, scopul a scuzat prea mult mijloacele. Privatizarea de fațadă, foarte democratică în aparență, adică pentru toată lumea, dar cu dedicații speciale pentru cei care au inițiat-o și implementat-o, se înscrie ca unul din cele mai mari jafuri ale epocii din avuția națională, dublată de o iresponsabilă ofertă către toți neaveniții străinătății, aventurieri și falimentari la ei acasă, încheind astfel cercul așa-zisei repartiții capitaliste care trebuia să genereze, pe de-o parte pe cei bogați, iar pe de altă parte pe cei săraci, fără a se ține cont că acest proces n-a fost deloc urmarea unui îndelungat fenomen natural, obiectiv, ci rezultatul jocurilor de culise, al unei mascarade și hoții naționale pecetluite, la urma-urmei, prin legiferări strâmbe care să dea validitate acesteia.
Părintele acestei creații diavolești, nimeni altul decât Ion Iliescu, văzând că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, pentru că și el știa ce înseamnă un capitalism autentic, a denumit acest avorton de societate, drept capitalism de cumetrie.
Poate că lucrurile ar fi putut fi schimbate din mers, sau ameliorate într-o oarecare măsură, dacă pe parcurs s-ar fi intervenit cu soluții de corectare. Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că aceeași care în
prima fază au dorit avere, au dorit și putere, nu numai pentru a-și acoperi matrapazlâcurile, ci pentru a-și spori averile, dar în aceeași măsură pentru a și le pune la adăpost de orice încercare de a li se controla proveniența.
Simbioza aceasta dintre avere și putere, a celor care s-au înscris pe această linie, concretizată în deținerea de poziții cheie la toate nivelurile de decizie, a dus la trecerea capitalismului de cumetrie în faza avansată a evoluției sale nocive. Capitalismul de cumetrie a primit valențe noi, s-a metamorfozat, amplificat și consolidat, cu elemente ale forțelor oculte din domeniul criminalității, dacă nu pure, cel puțin al criminalității economice, care înseamnă suprimarea concurenței ca formă naturală de reglare a relațiilor social economice și înlocuirea acesteia cu forme de presiune agresivă venită din partea unor grupuri de interese, menite să domine, să dirijeze în acest fel mersul societății, în interesul exclusiv al acestora. Cam în acest mod se petrec astăzi lucrurile în România, fapt recunoscut și de fostul președinte Traian Băsescu, care în calitatea de părinte al acestor transformări maligne, n-a ezitat să numească România de azi drept un stat mafiot.
Deși sună urât de tot și chiar înfricoșător ca asemenea lucruri să se întâmple tocmai în sânul unui popor blajin, mioritic, și în Grădina Maicii Domnului, pe care, din păcate, n-o onorăm din niciun punct de vedere, realitatea este izbitor de evidentă. Cu toate că avem de-a face cu o presă clientelară, și puțin obiectivă, fapt observat și de străini, (unii fiind la cheremul așa-zișilor social-democrați, iar alții la așa-zișilor liberali), din dezbaterile și din dezvăluirile lor, rezultă că în România postdecembristă s-au întâmplat și se întâmplă, la nivel înalt și cel mai înalt, lucruri extrem de grave, ca principale cauze ale răului generalizat care bântuie și face ravagii în societate. Urmare este faptul că din cauza acestor vicieri, a virusării lor de către spiritul mafiot, puterile statului nu stau în banca lor, ele sunt într-o continuă agresiune pentru dobândirea de ascendențe și supremații ale unora contra altora.
Prin modul defectuos în care selectează marile probleme considerate stringente ale națiunii și apoi legiferează, Parlamentul României, se vede iarăși de la o poștă, constituie porta-vocea acestor grupuri toxice din societate, reprezentate consistent în acest forum al democrației. Că este adevărat acest lucru se poate ușor observa după agenda de lucru însușită, mereu în contra intereselor celor mulți, ale națiunii, și, ca atare, din gradul cel mai scăzut de încredere al acestei supreme instituții în rândul alegătorilor. Odată pornit acest mecanism al contrafacerilor, el se răsfrânge ca un bulgăre rostogolit asupra spectrului celorlalte puteri ale statului și, în ultima instanță, asupra întregii societăți. Sunt cunoscute, ca efect, duelurile sterile dintre executiv și puterea judecătorească, dintre executiv și președinție, pentru supunerea politică ale acestora din urmă, dar și nedreptățile strigătoare la cer, înfăptuite de către justiție, de-a lungul acestor ani, și care nu fac de loc cinste statului de drept pe care pretindem că-l avem.
Lipsa de patriotism a tuturor acestor emanați, fie ei parlamentari, șefi de partide, miniștri, judecători sau procurori au făcut ca țara să fie lăsată pradă din punct de vedere economic, nu numai lor înșiși, dar și unor rechini străini în domeniu, în detrimentul antreprenorilor români. Aceștia, tot mai puțini la număr și măturați de pe piața afacerilor, culmea, cu sprijinul nemijlocit al instituțiilor statului român (ANAF-ul, fiind foarte des citat, dar și DNA), care dovedesc foarte multă cerbicie și toleranță zero, în controlarea activității acestor societăți cu capital român, lăsându-i pe ceilalți să-și externalizeze în voie profiturile grase realizate la noi, fie în țara de origine, fie în paradisurile fiscale ale lumii.
Dar nu numai acest aspect al existenței noastre este puternic afectat de asemenea stări de fapt. Nouă ne merge prost nu numai din punct de vedere economic și al inechităților ce domină relațiile dintre cetățean și instituțiile statului. Aceiași indivizi cărora nu le pasă de soarta cetățenilor n-au nici în clin nici în mânecă cu apărarea interesului național, a securității și integrității țării. Ca urmare, amenințări grave primim din toate părțile, atât din est cât și din vest, dar și din interior. Rușii lui Putin ne amenință cu rachetele lor, liderii maghiari:
Kelemen Hunor, Izsak Balasz și Tokes Laszlo, urlă nu numai pe la manifestările special organizate, dar și în Parlamentul României, pe la Bruxelles, Strasbourg și chiar ONU, cerând autonomie teritorială pe criterii etnice, adică fărâmițarea țării. În același timp, și coordonat, honvedul de Budapesta, Viktor Orban, folosește din plin această conjunctură și banii lui Soros, pe care-l repudiază doar de formă, prin investiții diverse, înfigându-și puternic pintenii în solul românesc al Transilvaniei, cu scopul declarat ca până la aniversarea Trianonului, în 4 iunie 2020, să demonstreze că viitorul Transilvaniei va fi unguresc. Declarații făcute de nenumărate ori, cu prilejul deselor sale vizite, fără ca cineva din staff-ul românesc, să-i bată măcar obrazul.
O țară întreagă este neliniștită pentru ceea ce se întâmplă la noi și cu noi. Numai domniile lor din Guvern și Parlament, de la Președinție, Poliție, Jandarmerie, Justiție și SRI, partidele politice și în special cele de la guvernare, PSD-ALDE, cu responsabilități clare în apărarea siguranței naționale, n-au nicio neliniște pe acest palier. Domniile lor, nu probabil, ci sigur, au alte și alte preocupări, mult mai importante, decât orice demers patriotic care, la urma-urmei, nu le-ar aduce nimic la teșcherea, ci doar belele. Pentru că implicările de acest gen sunt taxate ca atare de către cei cărora li se tulbură liniștea demersurilor lor pentru dezagregarea României.
Această atitudine de “no combat” ce se manifestă la nivelul tuturor instituțiilor statului, cu sarcini în domeniu, induce o profundă stare de neliniște și teamă în rândul cetățeanului de rând, îndreptățit să se întrebe, ce se va întâmpla cu destinul acestei țări post-centenare, cu eroicele sacrificii și strădanii ale înaintașilor noștri, dacă cei meniți să ne apere și să ne îmbărbăteze, în loc să ia atitudine împotriva celor care “Ardealul îl vor pustiu”, și țara sfârtecată, asistă pasivi la manifestări de acest gen. Așa ceva, un stat cu o structură și conducere normală, firească, n-ar permite sub niciun motiv.
Capitalismul de cumetrie din Romania la apogeu: nu are ce cauta guvernanta corporativa intr-un stat controlat total de politic?
In urma cu o saptamana, Fondul Proprietatea a transmis un comunicat vehement la adresa legislativului, care de vreun an incoace incearca sa politizeze total conducerea a 100 de companii aflate in proprietatea statului. Paradoxal, dintre cele 100 de companii vizate a fi excluse din procesul guvernantei corporative de abia vreo 10 prezinta interes din punct de vedere al eficientei, profitului sau pozitiei de piata. De ce s-ar chinui astfel puterea actuala sa-si desemneze, fara concurs, clientela de partid in fruntea companiilor respective? Raspunsul este cat se poate de simplu: nu eficienta, nu performanta sau dezvoltarea companiilor conteaza, ci subordonarea lor totala puterii de la centru. Altfel spus, partidul stat recompenseaza niste acoliti pentru a-l sustine la putere, cu pretul sacrificarii unor societati comerciale aflate oricum in deriva. Exceptiile nu conteaza.
Pana sa se ajunga la guvernanta corporativa in Romania a curs ceva apa pe Dunare (mai precis pe Dambovita). Ordonanta 109/2011 a fost urmata de o serie de asa zise selectii competitive ale echipelor manageriale, in asa fel incat la final sa fie numiti cei ce erau deja pe lista alba. Ulterior insa lucrurile au inceput sa se schimbe si cel putin la nivelul companiilor profitabile au aparut profesionisti. Putem oferi si exemple, dar mai bine ne abtinem pentru a nu fi intelesi gresit.
Actionarii minoritari, care in Romania nu au avut niciodata vreun cuvant de spus, au realizat totusi schimbarea si nu au contestat procesele de selectie ale administratorilor societatilor comerciale. Lucrurile pareau sa se indrepte spre ceea ce tindeam: competenta, profesionalism, performanta etc.
Este foarte adevarat, in contractele de management un loc esential il reprezenta profitul, pe baza caruia se acordau si bonusurile si primele si toate avantajele ce decurg din asta. In consecinta, managerii selectati in baza Ordonantei 109 au neglijat investitiile, mentenanta, politicile sociale etc. Toate acestea se puteau indrepta insa.
Din pacate, la nivel de ministere, autoritati independente, agentii ale statului, ideea de guvernanta corporativa nu mai are ce cauta. Si daca pestele de la cap se impute dar de la coada se curata, ce s-au gandit guvernantii nostri? Daca un ministru care nu stie nimic poate sa stea in fruntea unui minister, de ce nu ar sta un ageamiu politic in fruntea unei companii de stat? Mai mult, dupa impartirea functiilor la varf pentru toata sleahta partidelor aflate la putere, supravietuirea presupune si o noua imparteala, la nivel secundar. Daca putem avea la Economie un Andrusca de aproape un an, de ce nu am avea la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Oltenia si asa mai departe un alt sau alti Andrusca? Companiile merg de la sine, gandeste domnul Dragnea si gasca ce-l sustine. Din pacate nu mai prea merg.
Aflati in mijlocul evenimentelor, caci cele mai bune companii au intrat sub mana lor, cei de la ALDE incep sa maraie in fata deciziei de a se renunta la guvernanta corporativa. Evident, nu de grija celor 100 de companii, ci mai curand de interesul de a-si pastra oamenii fideli prin conducerea acestora. Asa se face ca Ministerul Energiei (ALDE) comunica ca nu sustine legea privind exceptarea a circa 100 de companii de stat de la prevederile guvernantei corporative. Mai mult, ministerul condus de ALDE informeaza ca a inceput selectia de manageri la o serie de companii din subordinea sa, exact in baza legislatiei privind guvernanta corporativa. Precizam ca parlamentarii ALDE au fost initiatori ai acestei legi, alaturi de cei ai PSD.
„Ministerul Energiei, condus de ALDE, nu sustine exceptarile de la guvernanta corporativa. A inceput deja selectia la o serie de companii din subordinea sa: Oil Terminal, Conpet, Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, SAPE și Uzina Termoelectrica Midia”, se precizeaza intr-un comunicat.
In realitate, celor de la ALDE le place provizoratul si in nici un caz guvernanta corporativa. Asa se face ca de vreo doi ani incoace majoritatea echipelor manageriale de la companiile din energie sunt in provizorat. Se stabileste un mandat pe doua sau patru luni, apoi se prelungeste cu inca cateva luni si tot asa pana la calendele grecesti. Intre timp se fac numiri prin Consiliile de Administratie, prin AGA, prin Consiliile de Supraveghere, dar tot cu titlu de provizorat. Ce pretentii poti sa ai de la aceste echipe, de la acesti manageri, cand vorbesti de o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung? Simplu: niciuna. Consecintele politicii de imixtiune si de impunere politica a unor oameni in fruntea companiilor statului incep sa se vada. Si se vor vedea si mai hidos in conditiile in care se va renunta la ideea de guvernanta corporativa pentru 100 de societati comerciale.
Reamintim ca legea care elimina practic guvernanta corporativa la principalele companii de stat a ajuns in dezbatere, la Camera Deputatilor, for decizional. Adoptarea unei astfel de legi ar insemna ca managerii sa fie numiti dupa bunul plac al partidelor aflate la putere, fara respectarea nici macar a unor minime criterii de selectie. Practic, ar putea fi numiti șefi de companii orice persoane, indiferent de pregatirea lor profesionala și de experienta. Prin aplicarea OUG 109/2011, persoanele selectate trebuie sa respecte anumite criterii clar stabilite in privinta pregatirii profesionale, experientei și integritatii.
Parlamentul a mai incercat și la inceputul anului sa adopte aceasta lege, insa a fost declarata neconstitutionala, fiind incalcat principiul bicameralismului.
Curtea Constitutionala a aratat printr-o decizie din 13 februarie 2018 ca a fost incalcat principiul bicameralismului. In forma initiala, proiectul de lege prevedea adaugarea unei exceptii fata de cele existente: Administratia Nationale de Meteorologie (ANM). In expunerea de motive erau prezentate pe larg argumente justificative, precum faptul ca desfașoara activitati specifice de interes public national și activitati cu specific pentru apararea și securitatea nationala. Ulterior, in Senat au fost adaugate alte „30 de intreprinderi publice, inclusiv, in 2 cazuri, filiale ale acestora (nenominalizate), precum și „companiile de apa” (nenominalizate)”, dupa cum arata Curtea Constitutioanla. „La Camera Deputatilor, lista companiilor exceptate cuprinde un numar suplimentar de 64 de entitati nominalizate individual, 5 dintre acestea alaturi de companiile detinute sau filialele acestora (nenominalizate), precum și companiile „de transport” (nenominalizate), pe lânga cele „de apa”, fara a fi prezentat, in cadrul raportului comun al comisiilor sesizate in fond, vreun motiv justificativ”, mai arata Curtea Constitutionala.
In iunie, coalitia PSD- ALDE a reluat legea și au introdus lista cu cele 100 de companii inca din Senat, prima camera decizionala.
Trebuie precizat ca sunt cele mai importante companii din România, precum cele energetice, de transport sau din domeniul resurselor minerale. Printre ele se afla chiar și companii listate la bursa cum sunt Transelectrica, Transgaz sau Nuclearelectrica. Proiectul de lege ar urma sa fie votat miercuri in plenul Senatului.
Listă de cărți referitoare la revoluția română
Această pagină cuprinde o listă de cărți referitoare la Revoluția română din 1989. Pentru ca o carte să fie inclusă în această listă este nevoie ca cel puțin un capitol al cărții să se refere la revoluția română din 1989. Cărțile care au doar referiri scurte la revoluția din 1989 sau lucrările generale despre istoria României unde doar 1-2 pagini sînt consacrate revoluției nu sînt incluse pe această listă.
Cuprins
Cărți publicate în Timișoara[modificare | modificare sursă]
- colectiv, Timișoara 16-22 decembrie 1989, Editura Facla 1990
- colectiv Asociația Memorialul Revoluției din Timișoara,
- Atunci ne-am mântuit de frică (album fotografic), 1999
- Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. I, Editura Mirton 2004
- Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. II, Editura Mirton 2004
- Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. III, Editura Mirton 2005
- Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton 2006
- Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. V, Editura Mirton 2007
- Întrebări cu și fără răspuns, Editura Mirton 2001
- Memorial 1989, buletin științific și de informare, nr. 1; 2/2007, 2007
- Alexandru Oșca,
- Revoluția Română din Decembrie 1989 în Banat, Editura IRRD
- Dincolo de Rubicon. 1989 – Timișoara –1990, Editura IRRD
- Exersând democrația. Timișoara în post-revoluție, Editura IRRD
- Veronica Balaj, Jurnal de Timișoara 16-22 decembrie 1989, Editura Hercule 1991
- Constantin Hlihor, România și șocurile geopolitice ale Războiului Rece (1980-1991)
- Costel Balint,
- 1989. Timișoara în decembrie, Editura Helicon 1992
- Lumină și speranță. Timișoara 1989, Editura Mirton 1994
- Revoluția română, Editura Mirton 1995
- 1989 – Legiunea revoluției, Editura Brumar 2005
- Dumitru Mazilu, Revoluția Română, zile și nopți de dramatism și speranță, Editura IRRD
- Matei Barbu, Cap de afiș: Revoluția de la Timișoara, Editura Almanahul Banatului 1999
- Radu Ciobotea, După revoluție, târziu, Editura Almanahul Banatului 1995
- Gheorghe Secheșan, 17 după 16, Editura Artpress 2006
- Iosif Costinaș, M-am întors, 2003
- Ion Calafeteanu (coordonator), Revoluția Română din Decembrie 1989 – Documente, Editura IRRD
- Mihail Decean, Mărturiile unui naiv corigibil sau Singur printre securiști, 2006, [1]
- Nicolae Durac, Neliniștea generalilor, Editura M.P.S. 1990
- Procesul de la Timișoara, vol. III-IV, în colaborare cu Memorialul Revoluției. 16-22 decembrie 1989, Editura IRRD
- Lorin Fortuna (coordonator), Rolul Frontului Democratic Român în cadrul revoluției române din decembrie 1989, Editura Artpress 2007
- Petru Ilieșu, Timișoara 1989 – No Comment?, Editura Planetarium, 2004 (ediție romană-engleză)
- Claudiu Iordache, Iisus s-a născut la Timișoara. Decembrie 1989, Editura Helicon, 1994
- Adrian Kali,
- Rocada, Editura Gordian 2004 în format pdf
- Lecția Timișoarei, Editura Eurostampa, 2007
- Timișoara. Generația Revoluției între mit și realitate
- Eugenia Laszlo, Timișoara, atunci, 1998 [2]
- Florin Medeleț + Mihai Ziman, O cronică a revoluției din Timișoara 16-22 decembrie 1989, editată de Muzeul Banatului, 1990 (2 ediții)
- Miodrag Milin,
- Marius Mioc,
- Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului 1994
- Falsificatorii istoriei. Ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Marineasa 1995
- Revoluția din Timișoara așa cum a fost, Editura Brumar 1997
- Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei, Editura Sedona 1999 [7]
- en The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa 2002 (reeditat 2004), Editura Artpress 2007 [8]
- Revoluția, fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului 2002 [9]
- Libertatea și politrucii, Editura Mirton 2003 [10]
- Curtea Supremă de Justiție – Procesele revoluției din Timișoara (1989), Editura Artpress 2004 [11]
- Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național. Mitul agenturilor străine. Mitul Securității atotputernice, Editura Marineasa 2005 [12]
- Revoluția din 1989 pe scurt, Editura Artpress 2006
- fr La révolution roumaine de 1989, Editura Artpress 2007
- Vasile Popa, Procesul de la Timișoara, Editura As computer press 1990
- Viorel Domenico, Comandoul de partid și de stat Timișoara, Editura IRRD
- Titus Suciu,
- Reportaj cu sufletul la gură, Editura Facla 1990 (reeditat Editura Seicom 1990)
- Lumea bună a balconului, Editura Almanahul Banatului 1995
- Revoluția pe înțelesul detractorilor
- Lumea bună a balconului, Editura IRRD
- Titus Suciu, Vasile Bogdan, Adevărul traversează întristat timpul. Timișoara 1989. După 25 de ani, Editura IRRD
Cărți publicate în București[modificare | modificare sursă]
- colectiv, Decembrie 89 în presa italiană, 1999
- colectiv, E un început în tot sfîrșitul, Editura Casa Radio 1998
- colectiv, Însemnări din zilele revoluției. Decembrie’89, Editura Militară 1990
- colectiv, O enigmă care împlinește 7 ani, Fundația Academia Civică 1997
- colectiv, România 16-22 decembrie. Sînge, durere, speranță, 1990
- colectiv, Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991
- colectiv, Vom muri și vom fi liberi, 1990
- colectiv Institutul Revoluției,
- Clio 1989 nr. 1-2/2005, 2005
- Clio 1989 nr. 1-2/2006 (deși datată 2006 revista a apărut în 2007), 1/2007, 2007
- CAIETELE REVOLUȚIEI, 67 numere
- Vartan Arachelian, Revoluția și personajele sale, Ed. Nemira 1998
- Adrian Pop, Constantin Corneanu (coordonatori), Prăbușirea Imperiului sovietic. „Lecții” în retrospectivă, Editura IRRD
- Tana Ardeleanu + Răzvan Savaliuc + Ion Baiu, Procesul Ceaușeștilor, Editura Ziua 1996
- Brîndușa Armanca, Media culpa, Editura Curtea Veche, 2006
- Alexandru Barbu, Aghiotant la trei miniștri ai apărării: Milea, Militaru, Stănculescu, Editura Ion Cristoiu 2000
- Alexandru Purcăruș, Prin ochii inamicului. Mihail S. Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii 1985-1991, Editura IRRD
- Alexandru Grigoriu,
- Eroii Martiri în statistici, Editura IRRD
- O Revoluție încarcerată. Mărturii, Editura IRRD
- Angela Băcescu, România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare, 1995
- Elena Băncilă, Trage, lașule!, Ed. Victor Frunză 1990
- Teodor Brateș,
- Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989, o zi în studioul 4 al Televiziunii Române, Editura Scripta 1992
- Trilogia revoluției române în direct. Cîteva zile dintr-o viață. Vol. II. 23 Decembrie’89 în studioul 4 al TVR, Editura Ager Economistul 2004
- Mircea Bunea, Praf în ochi. Procesul celor 24-1-2, Editura Scripta 1994
- Dumitru Burlan, După 14 ani. Sosia lui Ceaușescu se destăinuie, Editura Ergorom 2003
- Călin Cernăianu, Diplomația lupilor, Editura Nemira 1997
- Mihai Chiriac, Aniversare însîngerată. Academia Militară, decembrie 1989, Editura Militară 2003
- Andrei Codrescu, Gaura din steag. Însemnări despre evenimentele din decembrie 1989 din România, Editura Athena 1997
- Ion Coman,
- Timișoara. Zece ani de la sîngerosul decembrie 1989, Editura Sylvi 2000
- Omul se duce, faptele rămân, istoria însă le va analiza, Ed. Meditații 2007
- Pavel Coruț, Să te naști sub steaua noastră!, 1993
- Romulus Cristea,
- Revoluția 1989, Editura România pur și simplu, 2006
- Mărturii de la baricadă, Editura România pur și simplu, 2007
- Revoluția Română – Mărturii și documente, Editura România pur și simplu, 2007
- 21 decembrie 1989 – Martorii de la baricadă, Editura România pur și simplu, 2007
- Viorel Domenico,
- După execuție a nins, Editura Militară 1992
- Procesul și execuția soților Ceaușescu, 25 decembrie 1989, Editura Militară 1992
- Ceaușescu la Tîrgoviște. 22-25 decembrie 1989, Editura Ion Cristoiu 1999
- Revoluția de ghips, 2011[1]
- Z. Dragoș, Mărturii tragice. Harghita, Covasna, Tîrgu Mureș (decembrie 1989 – martie 1990), Editura Rai 1995
- Catherine Durandin, Nicolae Ceaușescu. Adevăruri și minciuni despre un rege comunist, Editura Nemo 1992
- Tudor Eliad, Timisoara mi amor, 2004
- Victor Frunză, Revoluția împușcată sau PCR după 22 decembrie 1989, Ed. Victor Frunză 1994
- Constantin Galeriu, Martiri ai revoluției din decembrie 1989, 1999
- Daniela Veronica Gușă de Drăgan, Condamnat la adevăr: generalul Ștefan Gușă, Editura Rao 2004
- Ion Iliescu,
- Revoluție și reformă, Editura redacției publicațiilor pentru străinătate 1993
- Revoluție și reformă (ediție revizuită), Ed. Enciclopedică 1994
- Revoluția trăită, Editura redacției publicațiilor pentru străinătate 1995
- Momente de istorie, Editura Enciclopedică 1995
- I. I. Lazăr, Moartea generalului Milea, Editura Rodan 1991
- Jean Marie Le Breton, Sfîrșitul lui Ceaușescu, Editura Cavallioti 1997
- Corneliu Leu, Au avut românii norocul unei revoluții?, Editura Realitatea 1997
- Constantin Lucescu, Procesul Ceaușescu, soluție justițiară a unui moment istoric, Editura Sylvi 1997
- Claudiu Iordache,
- România Pierdutã, Editura IRINI
- Singur între români, Editura IRINI
- Clasa nevrednicã, Editura IRINI
- Securitatea – Confiscarea unei națiuni, Editura IRINI
- Agonia postdecembrista, Editura IRINI
- Homo Posteritas, Editura IRINI
- Apocalipsa după Cioran, Editura IRINI
- România la asfințit, Editura IRINI
- Revoluția românilor, Editura IRINI
- Omul de mlaștină, Editura IRINI
- Anul 1989, Editura IRINI
- Dorian Marcu, Moartea Ceaușeștilor, Editura Excelsior 1991
- Nicolae Mavru, Revoluția din stradă, Editura Rao 2004
- Dumitru Mazilu,
- Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea, Editura Cozia 1991
- Proclamația revoluției române, Editura Lumina Lex 1999
- Miodrag Milin, Timișoara în arhivele Europei Libere, Fundația Academia Civică 1999
- Sergiu Nicolaescu,
- Revoluția. Începutul adevărului, Ed. Topaz 1995
- Un senator acuză, Editura Pro 1996 (a 2-a ediție 1998)
- Cartea revoluției române decembrie ’89, Editura Ion Cristoiu 1999
- Lupta pentru putere. Decembrie ’89, Editura Bic All 2005
- Darie Novăceanu, Reporter în piața ghilotinei, Editura Adevărul 1993
- Mircea Tănase Eroii învinși ai revoluției – Editura Militară – București, 2009
- Aurel Perva + Carol Roman,
- Misterele revoluției române, Casa de editare „Răscruci de milenii” 1990
- Misterele revoluției române – revenire după ani, Editura Carro 1998
- Ion Pitulescu (coordonator),
- Șase zile care au zguduit România, Tipografia Luceafărul 1995
- Anul nou se naște în sânge!, Editura Universal Pan 1998
- Rodica Popescu, Miracol? Revoluție? Lovitură de stat?, Editura Pan-Terra 1990
- Viorel Domenico, De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluția din Decembrie 1989, Editura IRRD
- Radu Portocală, România. Autopsia unei lovituri de stat, Ed. Continent în colaborare cu Agora Timișoreană 1991
- Dumitru Preda, 1989. Principiul dominoului, 2000
- Antonina Rados, Complotul securității. Revoluția trădată din România, Editura Saeculum 1999
- Tinu Radu, Timișoara… no comment!, Ed. Paco
- Valentin Raiha, KGB a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua 1995
- Nestor Rateș, România: Revoluția încâlcită, Editura Litera 1994
- Carol Roman, Ultimele 100 de zile nefaste. Sfîrșitul clicii Ceaușescu, 1990
- Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia 2000
- Alexandru Saucă, KGB-ul și revoluția română, Editura Miracol 1994
- Constantin Sava + Constantin Monac,
- Adevăr despre decembrie 1989, Editura Forum 1999
- Revoluția română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, Editura Axioma 2001
- Șerban Săndulescu, Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat revoluția română, Editura Omega Press 1996
- Dinu Săraru, Generalul revoluției cu piciorul în ghips, Editura Rao 2004
- Sorin Liviu Damean, Dan Claudiu Dănișor, Mihai Ghițulescu, Alexandru Oșca, Evoluția instituțiilor politice ale statului român din 1859 până astăzi, Editura IRRD
- Ioan Scurtu, Revoluția română din decembrie 1989 în context internațional, Editura Enciclopedică în colaborare cu Editura Institutului Revoluției Române 2006
- Peter Siani-Davies, Revoluția română din decembrie 1989, Editura Humanitas, 2006
- Alex Mihai Stoenescu,
- Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (I) „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească”, Ed. Rao 2004
- Interviuri despre revoluție, Ed. Rao 2004
- Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (II) „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească”, Ed. Rao 2005
- Ilie Stoian,
- Decembrie 1989, arta diversiunii, Editura Colaj 1993
- Decembrie ’89 „criminala capodoperă”, 1998
- Nicolae Stroescu, Pe urmele revoluției, Editura Albatros 1992
- Constantin Hlihor, Marin Badea, Gavriil Preda, Alexandru Purcăruș, Revoluția Română din Decembrie 1989 și percepția ei în mentalul colectiv, Editura IRRD
- Filip Teodorescu, Un risc asumat, Editura Viitorul Românesc 1992
- Mihai Tatulici (coordonator), Revoluția română în direct, editat de Televiziunea Română, 1990
- Ion Țârlea, Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ’89, Editura Blasco 2000 Mustang 1993
- Tiberiu Urdăreanu, 1989 – martor și participant, Editura Militară 1996
- Mihalache Adonis Cezar, Revolta (jurnalul unui militar parașutist), Editura Civio, București, 1999.
- Ștefan Păun, Corneliu Mihail Lungu, Alexandru Oșca, Revoluția Română din 1989 la București. Schimbarea Centrului de Putere, Editura IRRD
- Victor Atanasie Stănculescu, În sfârșit, adevărul…, Editura RAO, 2009[2]
- „România, 1989. Autopsia unei revoluții eșuate”, 2011, scrisă de jurnaliștii francezi Malgosha Gago și Willy Golbérine.[3]
- Constantin Corneanu, Victorie însângerată. Decembrie 1989, Editura IRRD
- „Teroriștii printre noi”, Grigore Cartianu, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun[1]
- Tânăr student caut revoluționar, coordonat de Zoltán Rostás și Florentina Țone, lansat sub îngrijirea Institutului Român de Istorie Recentă, Editura Curtea Veche, 2011 – recenzie
- Alesandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, ediția a II-a; Editura IRRD
- Lorin Fortuna (coordonator), Accentuarea crizei de regim în țările socialiste europene; Editura IRRD
- Mihail M. Andreescu, Ion Bucur, Revoluția Română din Decembrie 1989 în București; Editura
- Valentin Marin, Martirii Revoluției în date statistice; Editura IRRD
- Gheorghe Sbârnă, Valentin Marin (coordonatori), Dicționarul General al Revoluției Române din Decembrie 1989; Editura IRRD
- Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu, Constituția României 1991. Documente (vol. I)
- Corneliu Vlad, Și totuși, Revoluția Română
- Dana Osiac, Regăsirea Libertății, Editura IRRD
- Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori),
- Constituția României. Documente (vol. II), Editura IRRD
- Constituția României. Documente (vol. III), Editura IRRD
- Constituția României. Documente (vol. IV), Editura IRRD
- Florian Banu (editor), „Amorsarea” Revoluției – România anilor ‘80 văzută prin ochii Securității, Editura IRRD
- Ion Bucur, Cartea represiunii, Editura IRRD
- Ion Calafeteanu (coord.), Teodora Stănescu Stanciu, Gheorghe Neacșu, Daniela Osiac, Când Europa arde…
- Daniela Osiac,
- Comitetele Revoluției. 1989, Editura IRRD
- Constituția României. Documente (vol. IV), Editura IRRD
- Regăsirea Libertății, Editura IRRD
- Revoluția din decembrie 1989. Mesaj pentru România, Editura IRRD
- Însemnele Revoluției. Monumente și străzi, Editura IRRD
- Vocile Revoluției, Editura IRRD
România[modificare | modificare sursă]
- colectiv, Iași, 14 decembrie 1989, începutul revoluției române?, Editura Cogito, Oradea 2000
- colectiv revista „Tribuna”, Dosare ale revoluției, Cluj 1990
- Paul Abrudan, Sibiul în revoluția din decembrie 1989, Casa Armatei, Sibiu 1990
- Ion Alexandru, Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție, Vălenii de Munte 1993
- Mihai Babițchi, Revoltă în labirint, Editura BAB, Alba Iulia 1995
- Mircea Bradu, O minune în trei zile. Oradea decembrie 1989, Editura Teira, Oradea 2000
- Constantin Vasile, Noi am fost teroriștii?!, Editura Sibguard S.R.L., Sibiu 1995
- Mircea Brenciu, Revoluția luminii, Brașov 2004
- Mariana Cernicova, Noi suntem poporul, Editura Intergraf, Reșița 2004
- Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Editura Polirom, Iași 2004 [13]
- Georgeta Crăciun, Iași – Revoluție și contrarevoluție, Iași, 2005
- Aurel Cocan + Laurențiu Ioan, Trădare la nivel înalt. Revoluția din decembrie 1989, Cluj-Napoca la zece ani, Editura Napoca Star, Cluj 1999
- Teodor Crișan, Decembrie ’89. Revoluție sau lovitură de palat, Arad 2000
- Nicolae Cușa, Momente ale revoluției din decembrie 1989 la Constanța, Editura Muntenia, Constanța 1995
- Nicolae Danciu-Petniceanu, Tot ce am pe suflet, Editura Gutinul Baia Mare 1995
- Tit Liviu Domșa, Victor Eugen Mihai Lungu
- Împușcați-i, că nu-s oameni! Vol. 1, Centrul de recuperare a adevărului istoric cu privire la evenimentele din decembrie ’89, Cluj 1998
- Împușcați-i, că nu-s oameni! Vol. 2, Centrul de recuperare a adevărului istoric cu privire la evenimentele din decembrie ’89 în colaborare cu Fundația Academia Civică, Cluj 1999
- Vasile Duță, Revoluția din Dîmbovița (1989-1999), Editura Sfinx, Tîrgoviște 1999
- Grigore Cătălin Haidău, Eroica ’89, Brașov 1990
- Cicerone Ionițoiu, Album al eroilor decembrie 1989, Editura Tribuna, Sibiu 1998
- Sabin Ivan, Pe urmele adevărului, Editura Ex Ponto, Constanța 1996
- Octavian Mihăescu, Căminul, Iași
- Bogdan Murgescu (coordonator), Revoluția română din decembrie 1989: istorie și memorie, Ed. Polirom, Iași 2007
- Costel Neacșu, Religiozitatea revoluției române din decembrie 1989, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2007
- Marius Petrașcu, Un pas spre libertate 2 vol. Editura Transilvania Expres, Brașov 2002
- Adrian Pop:
- Tentația tranziției. O istorie a prăbușirii comunismului în Europa de Est, Editura Corint, Bucuresti, 2002
- Originile și tipologia revoluțiilor est-europene, Editura Enciclopedică, 2011[4]
- Cezar-Vladimir Rogoz,
- Povestirile teroriștilor, Editura Alma Print, Galați, 2007
- Povestirile teroriștilor 2, Editura Alma Print, Galați, 2008
- Ioan Scurtu (coordonator), Sfîrșitul dictaturii, Editura Clio, Craiova 1990
- Marian Cojoc, Revoluția Română în Dobrogea, Editura IRRD
- Revoluția Română în Banat, coord. Alexandru Oșca, Editura „Sitech”, Craiova, 2009, 498 pagini[5]
- Cassian Maria Spiridon, Iași 14 decembrie 1989, începutul revoluției române, Editura Timpul, Iași 1994
- Costel Vasilescu, Decembrie ’89 – Revoluție sau … diversiune?! Editura Hoffman, Caracal, 2013.
- Laszlo Tokes,
- Asediul Timișoarei, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999 în format pdf
- hu Temesvari memento, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999
- hu Máte Tökés, Egymás tükrében. Soha nem hallott vallomások a forradalomról, Imprimeria de Vest, Oradea 2004
- ro hu en Tolnay Istvan, 1989-1999. După zece ani. Tiz ev multan. Ten years after, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999
Stelian Tănase,”Miracolol revolutiei”
- Dacscăl Emil – „Decembrie Sfîrșit și Început” Blaj 2003; Alba Iulia: Tipografia ziarului „Unirea” 2004
- Mircea Brenciu, Martirul, Editura IRRD
- Gheorghe Dumitrașcu, Revoluție și destine. Evenimente din Constanța în documente, memorii și comentarii (17 decembrie 1989 – 15 mai 1990)
Cărți publicate în străinătate[modificare | modificare sursă]
- fr Guibert Gérard Alban, Chronique historique de la Revolution Roumaine de decembre 1989 a janvier et fevrier, 1990, Paris, Franța
- fr Philippe Alfonsi, Cette annee-la, 1989-1990, 1991, Balland Editions, Paris, Franța
- en Mark Almond, The rise and fall of Nicolae and Elena Ceaușescu, 1992, Chapmans Press, Londra, Marea Britanie
- Edward Behr,
- fr Baise le main que tu n’oses mordre. Les Roumains et les Ceaușescu, 1991, Laffont Editions, Paris, Franța
- en Kiss the hand you cannot bite. The rise and fall of the Ceaușescus, 1992, Hamish Hamilton Printing, Londra, Marea Britanie
- en Andrei Codrescu, The hole in the flag, 1991, Ed. William Morrow and co, New York, SUA
- de ro Uwe Detemple, Mein Rumänien – Revolution & Poesie, 2008, Books on Demand, Norderstedt, Germania
- hu Jozsef Gazda, Megvalto karacsony, 1990, Aura Kiado, Budapesta, Ungaria
- de Octavian Mihăescu, Heim(at)los, 2006, Germania
- fr Radu Portocală, Autopsie du coup d’Etat roumain, 1990, Ed. Calmann-Lévy, Paris, Franța
- de Milo Rau, „Die letzten Tage der Ceausescus”, 2010, Verbrecher Verlag, Berlin, Germania
- hu Laszlo Tokes, Temesvar ostroma ’89, 1990, Editura Hungamer, Budapesta, Ungaria
- de Hans Vastag, György Mandics, Engelmann Manfred, Temeswar, Symbol der Freiheit, Viena, Austria
- en Alan Elsner, Romance Language – [14]
Lucrări disponibile doar pe internet[modificare | modificare sursă]
- Richard Andrew Hall,
- en The Securitate roots of a modern Romanian fairy tale: The press, the former Securitate, and the historiography of December 1989, 2002, [15], [16] [17] versiune pdf
- en Doublespeak: The All-too-Familiar Tales of Nicolae Ceausescu’s Double, 2004, [18]
- en The 1989 Romanian Revolution as geopolitical parlor game: Brandstatter’s „Checkmate” documentary and the latest wave in a sea of revisionism, 2005, [19]
- en “Orwellian… positively orwellian:” Prosecutor Voinea’s campaign to sanitize the Romanian Revolution of december 1989, 2006, [20]
- Marius Mioc,
- en Romania who did tell lies ? ilie rotariu 1990 http://www.ilierotariu.ro/?page_id=6
- Uwe Detemple,
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
-
- ^ a b Maratonul lansărilor, la Adevărul, 25 noiembrie 2011, Dan Boicea, Monica Andronescu, Adevărul, accesat la 27 iunie 2012
-
- ^ Stănculescu aduce KGB-ul în Revoluția română, 17 decembrie 2009, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei, accesat la 12 ianuarie 2011
-
- ^ Radiografia unor manipulări reușite, 29 mai 2011, Ionela Roșu, Doinel Tronaru, Adevărul, accesat la 18 ianuarie 2011
- ^ Ioan Munteanu: Răspuns la „Recenzia” elaborată de dr. Milin Miodrag referitoare la lucrarea “Revoluția Română în Banat”, 13 februarie 2010, mariusmioc.wordpress.com, accesat la 19 iulie 2013
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Stelian Mândruț, Revoluția din decembrie 1989, în istoriografia română și străină (Bibliografia selectivă 1990-2005), articol în „Memorial 1989” nr. 1/2007, buletin științific editat de Asociația Memorialul Revoluției din Timișoar
a
Revoluţia furată de la Timişoara. Călăii cu pensii speciale, victimele în morminte
Trei decenii s-au scurs de la revoluţia declanşată la Timişoara. O generaţie! Şi nici acum nu avem răspunsuri la multele întrebări privind acele zile. Moment aniversar, ar trebui ca în aceste zile să nu fim zgârciţi cu epitete şi cuvinte măreţe: eroism, popor viteaz, grandios etc. Însă e foarte greu, atâta timp cât n-avem acele răspunsuri, pe care le merită, în primul rând, urmaşii celor care în acele zile şi-au pierdut viaţa. Sau îl merita Corina Untilă, cea împuşcată în decembrie 1989 şi care luna trecută s-a stins din viaţă. Ea nu mai beneficia de indemnizaţia de revoluţionar pe care o primesc „revoluţionari” de prin Caracal, Dorohoi sau chiar… Buzău, oraşul unde a făcut „revoluţie” noul şef al PSD. Să-i fi spus ei cineva că toţi criminalii de la revoluţie merită pensii speciale de peste 100 de milioane de lei vechi, dar ea nu merită acea indemnizaţie.
E greu să vorbeşti despre dreptate, despre adevăr, atâta timp cât, în anii care au urmat acelor evenimente, victimele s-au amestecat cu criminalii, ultimii ajungând din nou la butoane. Sau dacă nu la butoane, oricum se bucură de pensii speciale de mii de euro. Ne întrecem în cuvinte când spunem că acea revoluţie a dat jos cel mai ticălos regim dintre toate dictaturile comuniste instaurate după ultimul război mondial, dar reprezentanţi ai acelui regim au continuat să ne conducă. Şi acum avem un şef al senatului venind din acel regim. Atunci despre ce revoluţie vorbim?
“Sunt 30 de ani de la Revoluția care mai mult ne-a dezbinat decât ne-a unit. Avem n organizații, președinți care trimit n scrisori. Noi atunci am cerut puține lucruri: libertate, democrație. Și în sală avem milițieni, securiști, revoluționari cu titluri autentice și revoluționari adevărați”, spunea luni, într-o şedinţă festivă a Consiliului Local, revoluţionarul Corneliu N. Vaida. Şi aşa este. După revoluţie (şi vorbesc doar de Timişoara aici), unii revoluţionari şi-au dedicat anii care au venit căutării adevărului despre acele zile.
Alţii au început o cursă nebună pentru căpătuială. Şi-au făcut asociaţii de revoluţionari puse în slujba lui Ion Iliescu, cel acuzat acum pentru crime la revoluţie. Exact, omul care a furat revoluţia de la Timişoara, transformând-o într-o lovitură de stat la Bucureşti, a fost ridicat pe piedestal de mulţi dintre revoluţionarii timişoreni. Că unul precum Paul Vasile care a dat ordin să fie împuşcaţi oameni pe Calea Girocului (sunt martori care spun că a tras personal) a fost făcut general şi chiar consilier personal de Iliescu, pare să nu-i fi deranjat. Sau un Mihai Chiţac, la puţine zile după ce a pus gazele pe timişoreni a fost făcut de acelaşi Iliescu ministru de Interne. Important era că, prin Iliescu, au adunat case, spaţii comerciale, terenuri etc.
Acelaşi Iliescu care spunea zilele trecute „că e momentul să nu mai căutăm vinovaţi”. Şi totuşi, mulţi revoluţionari timişoreni veritabili i s-au închinat. Un fel de sindrom Stockholm? În apărarea unor generali de armată sau securişti i-am auzit pe unii spunând că puteau să omoare mult mai mulţi oameni, dar s-au limitat la puţini. Pe bune? Un criminal beneficiază de circumstanţe atenuante fiindcă a omorât doar un om, când putea să ucidă doi?
S-a vorbit foarte mult de reconciliere. Foarte bine. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie aflat adevărul, că gunoiul trebuie aruncat sub preş. Asta nu înseamnă că torţionarii nu trebuie să treacă printr-o perioadă de penitenţă, inclusiv în spatele gratiilor. La noi reconciliere înseamnă că torţionarii să rămână la putere? În urmă cu doi ani, de exemplu, ultimul şef al Securităţii, Iulian Vlad era condus la groapă cu mari onoruri, iar unii lideri de opinie (Cozmin Guşă, Dan Andronic etc) îi ridicau osanale. Acelaşi Iulian Vlad care în 17 decembrie 1989 ordona pentru Timişoara: „Se lichidează radical!”.
”Dreptatea înseamnă aflarea vinovaților și pedepsirea celor care au curmat vieți, celor responsabili de represiunea dezlănțuită împotriva revoluționarilor. Responsabili pentru crime. Responsabili pentru locul rămas gol din cauza cruzimii lor. Responsabili pentru chipuri îndurerate de copii orfani, văduve și părinți care nu au încetat niciodată să plângă. Îmi plec capul cu deosebit respect pentru voi, urmașii celor dispăruți, pentru eroi și pentru martiri. Dar, în același timp, un adânc sentiment de rușine profundă mă copleșește. La 30 de ani de la Revoluție, cu câteva excepții, călăii acelor zile se plimbă încă liberi”, a spus președintele Klaus Iohannis, zilele trecute, la Timişoara. Perfect adevărat. Dar se poate ceva mai mult decât nişte cuvinte frumoase?
Nu de puţine ori în istorie, românii n-au dus un lucru până la capăt sau l-au făcut pe jumătate. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 1989. Reala revoluţie de la Timişoara a fost predată lui Ion Iliescu şi “emanaţilor” din jurul acestuia. Şi acesta este unul din motivele de bază pentru care, după trei decenii, România se află acolo unde se află. Nici cu adevărat în Europa civilizată, nici în afara ei.
Revoluţia furată şi sursele răului
„Cu pistolul automat atârnat de gâtul lui subţire, adolescentul cu care am stat de vorbă în acel decembrie 89 în staţia de metrou de la televiziune rămâne pentru mine imaginea emblemă a celor petrecute acum 20 de ani.”
Era vădit fascinat de microfonul pe care i-l plimbam în faţa nasului cu o emoţie probabil egală celei care-l determina să-şi agite, cât mai vizibil, Kalaşnikovul obţinut, după cum afirma el, ca să apere televiziunea de terorişti. În lipsă de alt subiect mai bun, mi-a prezentat mândru nevoie mare trupa lui de şoc, toţi puberi, veniţi in corpore, din varii sate, să apere tânăra revoluţie.
O stranie senzaţie de vertij mă cuprinde ori de câte ori îmi amintesc de întâmplările pe care le-am trăit în toamna şi iarna anului 1989, ca reporter al postului de radio Deutsche Welle, înainte şi după 22 decembrie.
Asistasem, în seara de 9 noiembrie, la demolarea zidului Berlinului. Văzusem istoria cea mare la lucru, astfel încât, la 17 decembrie, auzind de revolta de la Timişoara, le-am propus tot mai insistent şefilor mei germani să-mi permită să-mi întrerup concediul şi să-mi dea voie să plec în ţară. După eforturi mari de penetrare a birocraţiei şi un amplu ocol printr-o Bulgarie troienită, am reuşit să ajung la Bucureşti la timp spre a asista la înfiinţarea GDS precum şi la primele conferinţe de presă ale noilor potentaţi civili şi militari.
Toboganul marilor speranţe
Am ratat voluntar turneul organizat, pentru uzul ziariştilor străini, de către puternicii zilei, prin subteranele lui Ceauşescu. Entuziasmul meu iniţial pentru echipa care izbutise totuşi să-l debarce pe dictator s-a estompat vertiginos.
Întâlnirile mele, de la Intercontinental, transformat ad-hoc în cartierul general al jurnaliştilor străini, cu trimişii studenţilor, cu disidenţi, cu reprezentanţii deţinuţilor politici şi mai ales cu unii din fruntaşii PNŢ şi PNL proaspăt repatriaţi mi-au spulberat, rând pe rând, iluziile.
Capac mi-au pus întâlnirile cu doi cunoscuţi mai vechi. Unul devenise peste noapte mâna dreaptă a şefului statului major al armatei postceauşiste, Vasile Ionel, numit în funcţie, cu doar câteva zile înainte, de Ion Iliescu. Aghiotantul noului ministru-adjunct al apărării (rechemat din rezervă în scopul tranşării disputelor pentru putere ale diverselor grupuri din nomenclatură) îşi demarase frumoasa carieră postdecembristă după ce fusese secretar de partid la o instituţie mai obscură. S-a prefăcut că nu mă mai cunoaşte, deşi nu trecuseră decât doi ani de la ultima noastră întâlnire.
Cel de-al doilea, care-mi fusese chiar amic şi funcţionase o vreme, pare-se, ca turnător, pentru ca apoi, fiind în temă, să-şi încerce norocul ca traducător, avea să-mi indice, în primele zile de ianuarie 90, viitorul pas ce avea să fie efectuat pe calea deturnării revoluţiei anticomuniste. „FSN-ul”, mi-a şoptit el la ureche, nu fără să trădeze vechea teamă de „cooperativa ochiul şi timpanul”, dar manifestând concomitent şi o profetică luciditate, „FSN-ul n-are de gând să se ţină de promisiune”. În replică la reacţia mea naivă mi-a precizat că tocmai formata grupare a lui Ion Iliescu „va candida ca partid la alegerile din primăvară, pe care le va câştiga detaşat”.
În memorie mi s-a întipărit şi o întâlnire nocturnă, cu totul întâmplătoare, la cumpăna dintre ani, cu un echipaj mixt de miliţieni şi militari foarte băuţi şi încă şi mai rău nervoşi. Mi-au cerut actele la control şi m-ar fi putut, cred, lesne împuşca, dată fiind incapacitatea lor de a înţelege nemţeasca din paşaportul meu. În plus, apariţia mea era cu adevărat suspectă, într-un oraş pustiit de oameni, în care amplificatoarele de panică ale „răspândacilor” noului regim versificau de zor, „de Crăciun/în fiecare casă/câte un mort pe masă”.
Chestiuni cu şi fără răspuns
Când s-a risipit exuberanţa s-a făcut loc de întrebări legitime. Unde dispăruse peste noapte PCR? Dar atotputernica Securitate? De ce televiziunea, devenită „organ” revoluţionar instituise cvasi-automat cenzura şi nu le permitea nici primilor reprezentanţi ai societăţii civile, nici exponenţilor foştilor deţinuţi politici şi partidelor istorice să apară pe ecrane?
Odată cu noul an, am început să mă edific. Matricea involuţiilor postdecembriste prinsese contur. Pretextul terorist, menit să legitimeze pretinsul caracter „revoluţionar” al noilor potentaţi „cu faţă umană”, facilitase deturnarea idealurilor anticomuniste. Diversiunile fabricate în laboratoarele Securităţii pasămite dispărute aveau să intoxice masiv opinia publică şi să producă rând pe rând ciocniri sociale, apoi cele interetnice.
Din ele au rezultat apariţia SRI şi-a României Mari, a altor partide extremiste, apoi alegeri, până astăzi, nu tocmai corecte şi mai cu seamă mineriadele de tristă faimă. Din „nu ne vindem ţara” avea să se hrănească ani de zile izolarea României. Iar din, chipurile, „toţi suntem vinovaţi”, din denigrarea martirilor şi marginalizarea, defăimarea, ori, după caz, asasinarea în efigie, prin mitologizare, a disidenţilor avea să se argumenteze pentru îngroparea lustraţiei.
PCR şi Securitatea, departe de a dispărea, aşa cum s-a evaporat speranţa de întemeiere a unei justiţii demne de acest nume, ori de transpunere a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, se metamorfozaseră rapid şi cu succes. Prin intermediul FSN şi a cuplului Iliescu-Măgureanu, monştrii vechiului regim totalitar se reciclaseră cu pierderi minime, o reuşită depăşind chiar şi speranţele cele mai temerare ale nomenclaturii.
Amnezia care a facilitat dezastrul
Dincolo de proorocirea lui Brucan, care avea şi ea să facă o carieră remarcabilă, greaţa, în care avea să se preschimbe, pentru mulţi, euforia libertăţii obţinute în urma unei tiranii îngrozitoare chiar şi în comparaţie cu alte dictaturi, are şi alte cauze. Ea ţine de incapacitatea multor intelectuali din ţară de a depista sursele veritabile ale răului abătut asupra României. Ori de a evita, în următorii ani, erori monumentale.
Răul s-a ivit nu numai după 22 decembrie 89, nu doar din pricina abilităţii machiavelice a noului regim, din cauza lui Stalin şi tancurilor sale, ori a „conjuncturii internaţionale” din timpul războaielor mondiale. În fond, epicentrul catastrofei trebuie căutat în zona opacizării intelighenţiei autohtone. Momentul zero al dezastrului, demisia de la luciditatea necesară dejucării manevrelor FSN-iste ar putea fi detectate în utopii mai vechi. În tradiţia inaugurată de rinocerizarea acelor mari personalităţi culturale interbelice, incapabile să reziste ispitei de-a adera la ideologia legionară. Ori de a sprijini nefasta dictatură antonesciană.
Încât, pe lângă transpunerea lustraţiei, recursul riguros la o memorie netrucată şi la elucidarea integrală a trecutului totalitar (care nu e doar, pur şi simplu, comunist) rămân sarcinile poate cele mai urgente ale celor ce doresc să recupereze în fine revoluţia furată.
Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Draghicescu
Suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul
Surprinzătoarea alianță arabă și cauzele ei
În 1989, Arabia Saudită anunța că deține rezerve „certificate” de 170 mld. barili de petrol. Un an mai târziu, fără a anunța descoperirea unor noi câmpuri petroliere, țara își reconstituie poziția și anunță rezerve de 257 mld. barili. Apoi a mai făcut rectificări – repet, fără descoperirea altor câmpuri – ajungând în final la 267 mld. barili.
Un calcul făcut de petroliști și bazat pe producția de petrol a Arabiei Saudite din 1974 până în prezent ne arată că, în realitate, țara ar deține mai puțin de 120 mld. barili de petrol. Și aceasta luând ca bază estimarea din 1989, care oricum era scoasă de la șosetă.
Calculul poate fi considerat apropiat de realitate în condițiile în care Arabia Saudită, în ciuda „amenințărilor” sale, e incapabilă să-și crească producția. În schimb, tot anunță posibilități ale creșterii producției zilnice în cazul în care ar intra într-un război comercial. Însă și treaba cu războaiele comerciale e cumva oablă. Țara a pierdut atât războiul comercial din 2014, cât și pe cel început anul acesta și menit a-i băga în faliment pe producătorii americani de petrol și gaze de șist. Poate vă amintiți cum, în acest război, cărțile au fost făcute de Putin, într-o demonstrație de forță în care a arătat limpede cam cine e tătucul în tot acest joc.
Și-acum încep problemele. Regatul din Golf a anunțat cu ceva timp în urmă fastuosul IPO al companiei sale stindard, ARAMCO, cea care are întreaga resursă petrolieră a țării. Inițial au anunțat că vând 5%, apoi 1.5%. Evaluarea ARAMCO s-a făcut după rezervele aiuristice și necertificate ale regatului. Prețul umflat al ARAMCO a fost și-o ambiție de-a tânărului moștenitor Mohamed bin Salman(MbS). Iar pentru aceasta băncile locale au supraîndatorat populația pentru a investi în „compania fanion” a țării și, de asemenea, a creat un mic grup de „investitori strategici” racolați din regimurile salafiste prietene și cărora li s-a promis ferm că ARAMCO va oferi dividende de minim 75 mld USD. Doar că, ghinion, în condițiile războiului comercial cu producătorii mericani, profitul ARAMCO a scăzut cu aproape 75%.
Să extindem puțin, panoramând situația. În 2015, țara înregistra un deficit record de peste 14% din PIB, adică aproape 100 mld$. În 2016, deficitul bugetar a scăzut la „doar” 12.8% din PIB. La momentul acela, într-o îngrijorare fără precedent, Ministrul Economiei Mohamed Al Tuwaijri declara că „dacă nu facem ceva, în 3-4 ani intrăm în faliment”. S-a făcut ceva? În 2017 s-a înregistrat un deficit de 8.9%, iar în 2018 a crescut din nou la 9.2%. În 2019 deficitul țării a scăzut la 7% din PIB, însă pentru 2020 Fitch estimează un devastator deficit de peste 15%. Privind toate acestea ne întrebăm oare ce-i cu prognoza lui Al Tuwaijri sau, mai pe șleau spus, cât oare va mai rezista Arabia Saudită?
Chestiunea are și o rezonanță geopolitică interesantă. Recent, țara a semnat un acord istoric cu Israelul. Practic, fără a se recunoaște explicit, cauza palestiniană a fost abandonată. Netanyahu s-a dovedit a fi un maestru al diplomației reușind, prin manevre abile, ceea ce în urmă cu doar câțiva ani părea imposibil. Fără doar și poate, după ce Israelul va trasa granița viitoare, restul teritoriului palestinian va fi anexat de Iordania, conform unui plan propus în urmă cu câțiva ani de Trump prin intermediul ginerelui său. Doar că Israelul știe mai bine ca oricine că un acord n-are valoare dacă nu e dus până în punctul de la care situația din teren devine ireversibilă. Și, în scurt timp, ea va deveni cu adevărat ireversibilă.
Privind în acești termeni am putea spune că Arabia Saudită și aliații săi naturali au cam pierdut o groază fără a câștiga cert mai nimic. Însă, dacă ne uităm pe cifrele seci înțelegem că MbS, prin parafarea acestui tratat, speră să-și salveze viitorul tron, întrucât țara sa are nevoie de o modernizare rapidă pentru a putea avea relevanță economică. Posibil ca Israelul să-i fi promis sprijin specializat în realizarea acestui deziderat, însă asta vine la pachet cu renunțarea la așa-zisul islamism politic. Astfel, Arabia Saudită – cea care se justifica față de cetățenii săi prin organizațiile teroriste avându-și rădăcinile acolo – tocmai ce-a spus pas acestei politici. Și, ca de fiecare dată, țap ispășitor a picat cel mai puțin vinovat, anume „Frăția Musulmană”, organizație având o expunere politică asumată și în limitele legii. De-aici lucrurile se complică.
Teoretic, noua înțelegere e făcută pentru a anihila Iranul. Aici apare cealaltă stea sunită, anume Turcia. Turcii sunt susținători declarați ai „Fraților Musulmani” – partid politic încercând să facă în lumea sunită ceea ce a făcut Revoluția Iraniană în lumea șiită. Dizidenții „Frăției” își găsesc astfel refugiu atât în Turcia cât și în Qatar, emirat care-i stă efectiv în gât lui MbS și cu care era cât pe-aci să înceapă un război. Occidentalii au impresia că Frații Musulmani sunt organizație teroristă de tipul celor pe care le cunoaștem. Aiurea. Frații Musulmani, dincolo de politică, se implică activ în viața oamenilor de rând încercând cumva reînvierea umma, a spiritului comunitar de la începuturile religiei musulmane, spirit cultivat de către Profet. În ciuda interzicerii mișcării, ea este prezentă și e imposibil de contrat. De altfel, ca să vă faceți o idee, vă amintesc că organizația a luat ființă încă din 1928 și, până în prezent, eradicarea sa a fost imposibilă, cu toate că regimuri precum cel al lui Hosni Mubarak au avut o prioritate în acest sens.
Să privim acum întreaga ecuație pentru a înțelege că suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul. Cel mai probabil Arabia Saudită se va lăsa împinsă într-un război devastator cu Iranul, ecuație în care urmărește orbește controlul resurselor și, cumva, echilibrarea propriului său buget prin „taxarea vasalului”. Însă programul de laicizare a statului va întâlni opoziția puternică a poporului care, oricum, e destul de „nervos” în ultima perioadă.
O confruntare directă cu Iranul se va extinde nu doar în întreg Orientul Apropiat, ci și în Africa având consecințe deosebit de grave în Europa. În ciuda spațiului ocupat, tot ceea ce am spus până acum e doar o sumarizare, o simplificare. În realitate treburile arată mult mai urât și, cu siguranță, urmează să retrăim începutul de secol XX. Chiar dacă n-avem chef s-o facem.
Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu
Cum să manipulezi masele
Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.
Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării libertăţilor democratice.
Să aplici treptat toate măsurile dure. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, devine suportabil, dacă este livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.
Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.
Să încurajezi financiar media, aceea care îndobitoceşte publicul şi-l ţine legat de emisiuni şi seriale vulgare ce trag inteligenţa în jos.
Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.
Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Autor: Noam Chomsky
Citește și:
Cunoscutul politolog evreu, filozof şi lingvist nord-american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală şi pe care el le numeşte „strategii ale diversiunii” (Citește mai departe…)
SC Prospecțiuni SA se comportă ca o gașcă de tâlhari
de Hans Hedrich, vicepresedinte Asociatia Neuer Weg, Fagaras
Tel. 0752-616128
hanshedrich@gmx.de
Nu exagerez deloc cu cele relatate mai jos… Ieri am fost pe teren in zona Malancrav/Malmkrog, Laslea/Lasseln, Biertan/Birthaelm si Copsa Mare/Grosskopisch, in jud. SB, intre Sighisoara si Medias, pe probleme de explorari de gaze de sist, ce se executa aici de cateva saptamani. …Si nu pot sa constat altceva decat ca e ALARMA DE GRADUL ZERO! pentru natura protectia patrimoniului/siturile UNESCO de aici!
Lucrarile sunt executate, in beneficiul s.c. ROMGAZ S.A., de catre s.c. Prospectiuni S.A. a cleptosecuristului Ovidiu Tender care se comporta ca o gashca de talhari in gradinile oamenilor si pe strazile comunelor din zona Biertan, Malancrav, Cund, Mosna…
Cateva constatari bine documentate, din mai multe sate care arata un tipar specific al problemelor:
1. Vibratiile utilajelor si a detonatiilor distrug fatadele caselor.
2. Lucratorii firmei intra fara acordul proprietarilor de terenuri in gradini si pe campuri,.
3. Lucratorii provoaca distrugeri la recoltele de pe camp.
4. S-au facut, in 09. 09. 2013, puscari in situl UNESCO de la Biertan(!), direct langa zidul Cetatii
5. Lucratorii au intrat, in 09. 09. 2013 la Malancrav, in gradina conacului Printului Charles(!), instaland senzori si cablaje.
6. Nu se respecta o serie de prevederi din decizia de incadrare a APM SB de “impact nesemnificativ” asupra mediului (lucrari mai mult de 8 ore/zi, puscari cu explozibil, puscari noaptea, producerea de deseuri, distrugeri a mediului inconjurator si a patrimoniului istoric s.a.).
7. Lucratorii beau alcool in timpul programului de lucru.
8. Firma, aparent, nu are nici un fel de contracte/aprobari din partea autoritatilor locale pt. desfasurarea activitatilor pe domeniul public.
9. Lucratorii ii ameninta, ii injura si ii scuipa pe cei care li se opun (10. 08. 2013 la Malancrav).
10. Se trimit batausi de catre firma de paza ca sa-i bata pe cei care li se opun firmei de prospectiuni (in zona Mosna).
11. Politia nu e de gasit la fata locului (com. Laslea) sau inventeaza tertipuri pt. a nu da curs unor reclamatii transmise telefonic (seful de sectie Dumbraveni, Manolache). La fel, Politia din Cund nu a inregistrat o plangere penala a unei persoane vatamate de lucrarile de explorare.
12. Lucratorii ii mint cu nerusinare si induc in eroare pe localnici, atunci cand sint intrebati de activitatea lor, negand ca ar cauta gaze de sist. La Biertan, un lucrator a afirmat fata de o jurnalista(!) ca ei doar fac curat in sat pentru ca urmeaza sa vina presedintele Basescu in vizita!
13. Cand sint luati la intrebari de catre localnici, reprezentantii firmei de explorare spun cu maxima seriozitate ca pe timpul lui Ceausescu s-ar fi procedat la fel, doar ca atunci nu ar fi primit niciun fel de despagubiri. Cu alte cuvinte: Bucurati-va ca va dam 50 de Lei dupa ce v-am rascolit gradina! (S-a intamplat la Mosna.)
Locuitor din Valchid/Waldhuetten in fata boltii casei, crapata in urma lucrarilor de explorare (executate aprox. in 09. 08. 2013. Foto din 10. 08. 2013)
“Cablaraie” in cucuruz. Senzori de date geo, amplasate fara acordul proprietarului pe un teren de porumb intre Valchid si Copsa Mare. (Foto din 10. 08. 2013)
Nu tancurile cu tunuri ci tractoarele cu foreze si complicitatea autoritatilor (politie, prefectura, primarii) reprezinta noua amenintare pentru om, natura, cultura si comunitate…
Reprezentantii autoritatilor publice, a politicului (in special PSD si Forumul German) cat si a celor bisericesti (mai cu seama cele ale Bisericii evanghelice C.A.) au sansa unica sa demonstreze si sa ne lamureasca in zilele urmatoare ale cui interese le slujesc in realitate: cele ale comunitatilor si a contribuabililor care-i finanteaza sau cele ale unor impostori si infractori deghizati in “intreprinzatori” (privilegiati si favorizati tot de ei, in schimburi unor foloase pentru partid sau reprezentantii acestora).
Ii asigur deja de pe acum pe politicieni, politisti si patroni ca in satele zonei (ex-)sasesti care incearca, dupa exodul sasilor, sa se repuna pe picioare prin agricultura bio si turism cultural/sustenabil (cu unele succese remarcabile) se naste un val de ura fata de intrusii de exploratori, de o amploare inca greu de estimat! La opozitia de acum nu stiu cum isi imagineaza Tender si Romgaz sa-si continue aceste activitati vadit ilegale si, intr-un viitor, cum sa exploateze, cu otravirea apei freatice, zacamintele de gaze de sist.
„Schweighofer taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult decât cifra raportată”
Realizatorul de televiziune Dan Păvăloiu, cunoscut pentru emisiunea «Natură și aventură», de pe postul public TVR, explică pe larg, detaliind …„încrengăturile” modului în care se fură „ca în codru” din pădurile României și cel în care autoritățile de resort, dar și cele de la București închis ochii, în vreme ce își duc mâinile în buzunare, sau disimulează că lucrurile nu sunt atât de grave.
Dan Păvăloiu a realizat sute de materiale video prin păduri, alături de pădurari și afirmă că a deprins cum merg lucrurile .
Iată postarea sa de pe contul personal:
În atenția celor îngrijorați de starea pădurilor din România! Îmi cer scuze pentru lungimea materialului dar nu am avut încotro. O să înțelegeți de ce hoții niciodată nu sunt prinși… Nu de mult un pădurar a fost ucis în Maramureș. Jertfa sa se alătură altora, destui colegi, omorâți pe când păzeau pădurea. Se prea poate ca societatea românească să minimalizeze gravitatea faptelor.
După modesta mea părere, situația prezintă două aspecte. În primul rând, Romsilva la fel ca de pildă, Poliția sau Jandarmeria, nu este prea iubită și apreciată de noi toți, din motive binecunoscute. Nu doar binecunoscute, ci chiar juste. Numai că, printre cei ce lucrează în instituțiile amintite sunt oameni și oameni. Încercați să vă imaginați că sunteți un om corect și nu trebuie să luptați doar cu un sistem național putred, corupt în profunzime, ci și cu proprii șefi și colegi. Că petreceți zile și nopți la serviciu, că vă rupeți oasele pe teren și vă stoarceți mințile la birou pentru ca rezultatul muncii voastre să meargă la gunoi. Așa încât, acești oameni care făcându-și meseria au fost și sunt hărțuiți, care în parte au fost răniți sau omorâți, mai presus de orice politician, scriitor, activist civil, ziarist sau realizator de emisiuni sunt adevărații eroi ai zilelor noastre. În al doilea rând, se prea poate ca societatea civilă să nu sesizeze la întreaga scară amploarea fenomenului tăierilor ilegale. Ca și realizator de televiziune pe teme de mediu am destui dușmani, dar din fericire și mai mulți prieteni. Primesc informații perfect documentate exact din interiorul sistemului. De pildă, de la unul din inginerii de top din Schweighofer am aflat că față de cifra raportată oficial, în România se taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult. Adică la 100 de metri cubi se mai fură 250-270 metri cubi. Nu-i vorbă, citesc un articol în care directorul general RNP, dl Gheorghe Mihăilescu declara la 11 octombrie ac. că tăierile ilegale din pădurile administrate de Romsilva se ridică cel mult 50.000 metri cubi pe an, adică, pe înțelesul profanilor cam un fag cu diametrul de 8 cm/hectar. Cu tot respectul pentru ceea ce a fost această instituție și mai ales pentru ceea ce ar putea să fie, șeful Romsilva, cu acestă declarație trece, nici nu știu ce să cred, la dreapta lui Houdini sau a Vioricăi Dăncilă.
Am văzut în ultimul timp materiale cu adevărat excepționale legate de tăierile ilegale de lemn făcute de colegii din presă care se ocupă de jurnalism de mediu. Știm de acum destule despre metodele prin care se fură. Întrebarea este cum se face că nu sunt prinși, mai cu seamă că, de câțiva ani avem un organism specializat în delicte silvice. Se numește Garda Forestieră și este constituită din specialiști foarte bine plătiți și bine echipați. Citind cele de mai jos o să înțelegeți mai bine zicala „au pus lupul paznic la oi!”…
În 2017 am trimis Gărzii Forestiere Brașov o sesizare impecabil documentată (după cum se va vedea mai jos) cu privire la jaful care se desfășura la OS Răstolița. În mod normal reclamația trebuia să meargă la GF Mureș dar aveam informații că sunt mână în mână cu hoții.
Aceasta e sesizarea: „La Ocolol Silvic Răstolița, Direcția Silvică Mureș s-a creat, în timp, o mafie a lemnului condusă de şeful de ocol Cosmin Dan împreună cu locotenenţii săi Alexandru Toncean, şeful Districtului 2, Lucian Paşcan, şeful Districtul 3 şi Romeo Cif, şeful Districtului 4. Aceştia gestionează fondul forestier după bunul plac, marchează câte lemne vor ei fără a mai ţine seama de APV ori de Amenajament, nu mai există nici o ordine la utilizarea ciocanului de marcat. Dacă eşti agent economic, şi vrei să ai un profit mai mare din exploatarea mai multor arbori decât ai achiziţionat la licitaţie, apelezi la gruparea mafiotă şi se rezolvă, bineînţeles în schimbul unor sume de bani pe care le negociezi cu aceştia. Este interesant că firmele din judeţul Bistriţa Năsăud exploatează jumătate din lemnul vândut de ocol, ceea ce confirmă faptul că bistriţenii sunt foarte “darnici” şi au grijă de tovarăşii lor care îi ajută. SC Frasinul SRL şi SC Montana Forest SRL ambele din Anieş organizează chermeze cu mâncare şi băutură gratis la fiecare predare de partidă.
În continuare vă voi explica metodele utilizate pentru a obţine foloase necuvenite de la agenţii economici care au achiziţionat lemn “pe picior” în fondul forestier al districtelor.
1. crearea unor partizi neatractive din punct de vedere economic.
În baza înţelegerilor anterioare dintre brigadieri şi agenţii economici agreaţi, care intenţionează să participe la licitaţiile organizate de către Direcţia Silvică Mureş, se creează partizi neatractive din punct de vedere economic pentru agenţii economici (lemn cu diametru mic, distanţă de scos apropiat foarte mare şi în locuri aproape imposibil de accesat) şi care nu s-ar achiziţiona în mod normal. În paralel, în partizile vizate a fi achiziţionate de către aceştia se marchează în plus lemn în cantitate echivalentă cu cea din partida inaccesibilă.
La licitaţii, agentul economic, după ce îşi licitează partizile urmărite, pentru care oferă preţuri peste cel al pieţei, achiziţionează la preţuri foarte mici partizile inaccesibile pe care nu le ofertează nicio firmă.
Ulterior, cu sprijinul pădurarului şi brigadierului responsabil cu fondul forestier în care se află partizile achiziţionate, agentul economic exploatează tot lemnul din partida în care au fost marcaţi arbori în plus faţă de APV, fără a recolta vreun arbore din partida inaccesibilă, însă se foloseşte de documentele de însoţire a lemnului (avize) aferentă lemnului marcat în aceasta din urmă. Un reprezentant al agentului economic se deplasează în zona partidei inaccesibile şi generează codurile unice pentru avizele de însoţire a lemnului, pentru a sugera, în cazul unor eventuale controale, că lemnul a fost încărcat din partida căreia îi aparţine documentul.
2. aprobarea în mod nejustificat a unor linii de funicular.
Pentru a mai obţine lemn în plus, agentul economic solicită, în mod nejustificat linii de funicular, iar brigadierul împreună cu şeful de ocol aprobă, după care se marchează şi exploatează lemnul de pe traseul acesteia, plata efectuându-se prin negociere directă. Însă, traseele pentru funicular traversează zonele cu arborii cei mai valoroşi care sunt marcaţi şi înregistraţi ca lemn de slabă calitate rezultaţi din rărituri ori doborâturi de vânt. Interesul pădurarului şi a şefilor săi este ca volumul de masă lemnoasă rezultat în urma exploatării lemnului de pe culoar să fie cât mai mare pentru ca şi banii primiţi ca recompensă să fie cât mai mulţi.
3. marcarea suplimentară de arbori.
La înţelegere cu brigadierii, agenţii economici supralicitează nejustificat preţul unor partizi, pentru ca ulterior, pierderile să le recupereze din marcarea unor arbori în plus faţă de APV şi contractul încheiat cu Romsilva. Mai mult decât atâta, cu acordul acestora se exploatează arbori şi din partizile învecinate neaflate în fază de recoltare.
4. reprimirea partizilor în schimbul unor foloase.
Ca şi regulă obligatorie, fiecare agent economic care exploatează un parchet, la predarea acestuia, lasă în rampă pentru brigadier şi pădurar, 10 – 15 mc de lemn de foc, pentru ca aceştia să avizeze primirea parchetului fără probleme, în caz contrar riscă să fie amendaţi contravenţional şi să l-i se respingă reprimirea parchetului pentru tot felul de motive mai mult sau mai puţin reale ca zdrelirea arborilor de pe drumul de acces, identificarea de resturi de arbori, etc. Bineînţeles că lemnul nu are documente de însoţire, dar brigadierul se descurcă să-l transporte din pădure, cu autoutilitare închise, tip dubă, în care nu se vede încărcătura.
5. implicarea în lucrări de curăţire a parchetelor
Fiecare brigadier din Ocolul Silvic Răstoliţa are înţelegeri cu câte un pădurar de încredere prin intermediul căruia efectuează lucrările de curăţare a parchetelor în care s-a finalizat exploatarea arborilor, pe care primul trebuie să le preia de la agentul economic, la încheierea activităţilor. Pădurarul utilizează, cu acordul brigadierului, forţă de muncă din satele învecinate, însă fără forme legale.
Firmele se plâng în continuu că dacă nu fac ce le solicită Cosmin Dan şi brigadierii lui, nu au nici o şansă pe piaţa lemnului de pe Valea Mureşului şi atunci se complac în tot felul de ilegalităţi pe care silvicultorii le acoperă. Cel mai bun exemplu care reliefează puterea de decizie şi nivelul de trai la care a ajuns un brigadier în Ocolul Silvic Răstoliţa, este titulatura de “Împăratul” a lui Alexandru Toncean utilizată atât în rândul subalternilor cât şi al agenţilor economici.
Mai jos vă voi pune la dispoziţie partizile cu lemn “pe picior” din Unităţile de Producţie II, III, IV, licitate de Direcţia Silvică Mureş în cursul acestui an, a căror exploatare a fost finalizată sau se află încă în exploatare şi în care vor fi găsite, dacă se va face control, un număr enorm de cioate fără marcă sau cioate marcate fără drept şi se va constata care sunt firmele care sunt agreate în zonă, poate până la urmă va răspunde cineva de faptele ilegale ce se petrec la acest ocol!
1. În Districtul nr. 2:
– partida 928, UP II ua 26, “progresivă II”, 3.664 mc, Contractul nr. 75/06.12.2016 cu SC Din Forest SRL Caşva, judeţul Mureş;
– Partida 653, UP II, ua 65C, rasă în benzi, 484 mc, contract 195 – SC Din Forest SRL;
– Partida nr. 940, UP II, ua 21, progresivă II, 910 mc, Contractul nr. 212/2017 – SC Darion SRL Ibăneşti Pădure, judeţul Mureş;
– Partida nr. 942, UP II, ua 19A, rasă în benzi, 701 mc, Contractul nr. 213/2017 – SC Darion SRL;
– Partida nr. 833, UP II ua 15B, rasă în benzi, 711 mc, Contractul nr. 200/2017 – SC Danborcom SRL Jabeniţa, judeţul Mureş;
– Partida 6233, UP II, ua 59B, rărituri, 465 mc, contract 305 – SC Danborcom SRL;
– Partida nr. 1087, UP II, ua 52A,53D,55B,56B, accidentale I, 3.512 mc, Contractul nr. 594 – SC Danborcom SRL;
– Partida nr. 1084, UP II, ua 6,7A,10A,11A,12, accidentale I, 1.568 mc, Contractul nr. 593 – SC Radan Serv SRL Hodac, judeţul Mureş;
– Partida nr. 1054, UP II, ua 23A,25,27,28,29, accidentale I, 2.062 mc, Contractul nr. 590 – SC Alfadin SRL Reghin, judeţul Mureş;
– Partida 1047, UP II, ua %4, principale, 5088 mc, contract 599 – SC Frasinul SRL Anieş, judeţul Bistriţa Năsăud;
– Partida 1049, UP II, ua 1,2,3,4, principale, 1073 mc, contract 600 – SC Frasinul SRL;
– Partida 1082, UP II, ua 50A,51, principale, 4865 mc, contract 592 – SC Montana Forest SRL Anieş, judeţul Bistriţa Năsăud;
2. În Districtul nr. 3:
– partida nr. 840, UP III ua 44, rărituri, în volum de 884 mc, Contractul nr. 69 – SC Din Forest SRL;
– Partida 915, UP III, ua 49A, rărituri, 2126 mc, contract 224 – SC Radan Serv SRL;
– Partida 857 UP III, ua 49B, rărituri, 153 mc contract 223 – SC Radan Serv SRL;
– Partida nr. 932, UP III, ua 32, rărituri, 650 mc, Contractul nr. 460 – SC Radan Serv SRL;
– Partida 934, UP III, ua 29, rărituri, 1353 mc, contract 461 – SC Din Forest SRL;
– Partida 6229, UP III, ua 18, rărituri, 914 mc, contract 520 – SC Nel Dor SRL Certeze, judeţul Satu Mare;
– Partida 6231 UP III, ua 19, rărituri, 685 mc. Contract 521 – SC Nel Dor SRL;
3. În Districtul nr. 4:
– partida nr. 881, UP IV ua %113A, racordare, 2.711 mc, Contractul nr. 71/2016 – SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 821, UP IV ua 154A, rărituri, 839 mc, Contractul nr. 68/2016 – SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 912, UP IV ua 105, rărituri, 3.547 mc, Contractul nr. 72/2016, SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 925, UP IV ua 156B, progresivă II, 1.922 mc, Contractul nr. 74/06.12.2016 – SC Lupu Trans SRL Reghin, judeţul Mureş;
– Partida nr. 861, UP IV ua 28C, progresivă I, 874 mc – SC Toexfor SRL Ungheni, judeţul Mureş;
– partida nr. 918, UP IV ua 178ABC, rărituri, 2.008 mc, Contractul nr. 204 – SC Frasinul SRL;
– partida nr. 927, UP IV ua 225B, conservare, 848 mc, Contractul nr. 207 – SC Montana Forest SRL;
– Partida nr. 903, UP IV, ua 222B, conservare, 1106 mc, contractul nr. 202 – SC Din Forest SRL;
– Partida nr. 963, UP IV, ua 25B, progresivă, 1446 mc, contract nr. 218 – SC Toexfor SRL;
– Partida nr. 962, UP IV ua 22A, conservare, 1391 mc, contract nr. 383 – SC Toexfor SRL;
– Partida nr. 1060, UP IV, ua 212A,200A,206B,21, principale, 1221 mc, contract nr. 591 – SC Grimavas SRL Meştera, judeţul Mureş.
În altă ordine de idei, ar fi interesant dacă organele de control l-ar întreba pe Cosmin Dan şi Alexandru Toncean cum au reuşit să muşamalizeze tăierile ilegale efectuate în luna iunie 2016 de către SC Silvania Internaţional Prod SRL Lunca Ilvei judeţul Bistriţa Năsăud în partida nr. 830 UP II, ua 19A%. Să fie întrebat cine l-a ajutat de la Direcţia Silvică să scoată din Lista partizilor – Rezervă – 20% din borderoul 2016 – Produse principale, partida nr. 830 pentru ca să o cumpere exact SC Silvania Internaţional Prod SRL care a fost prinsă la furat.” După câteva luni, la telefon, un reprezentant al Gărzii Brașov îmi spune că nu au putut definitiva controlul din cauza condițiilor meteo nefavorabile. În realitate, din teren primesc următoarele informații: „Cei opt inspectori sosiți la fața locului au prezentat încă de la început personalului ocolului conținutul sesizării, punând astfel în gardă atât ocolul controlat cît și firmele vizate. Au oferit astfel posibilitatea ca unele probleme sesizate să fie ”reglate” din mers. Se nasc astfel întrebari deloc de neglijat cu privire la legalitatea unei asemenea fapte. Inspectorii Gărzii au verificat partizile menționate în sesizare intrând doar câteva zeci de metri în interiorul acestora, fără a parcurge întreaga suprafață. Ce să mai vorbim de identificarea de cioate, numărarea şi măsurarea acestora, urmată de confruntarea cu documentele partidei, când membrii echipelor de control s-au lăsat conduşi de către responsabilii fondului forestier verificat doar în zone greu accesibile, acoperite cu zăpadă, ori în marginile partizilor unde ştiau sigur că nu au fost comise ilegalităţi. Mai mult decât atât, au venit în zona de munte cu cauciucuri de vară la maşini şi au trebuit să apeleze la maşinile firmelor verificate. De asemenea, vă aduc la cunoștință – dar cred că știți – că nici nu au plecat bine inspectorii că, brigadierii şi pădurarii la înţelegere cu firmele, au şi început să bată cioatele nemarcate. Așa încât o eventuală reluare a controlului dvs, fără a confrunta volumele de arbori tăiați cu datele din AVP-uri, este sortită eșecului”. La începutul primăverii 2018 controlul se reia și în urma lui se găsesc nereguli minore pentru care se aplică amenzi de… 18.000 lei. Adică o nimica toată. Motivarea gărzii? Vegetația crescută de la data exploatării până la control face imposibilă identificarea cioatelor nemarcate. În realitate, din teren primesc următoarea informație: „…inspectorii şi-au bătut joc de meserie prin modul neprofesionist prin care au efectuat verificările, pot spune că i-au protejat pe hoţi, atât pe angajaţii ocolului cât şi pe patronii firmelor de exploatare, fapt ce se poate constata şi din inepţiile scrise în documentele de control emise de către aceştia. Altfel cum se poate explica numărul deosebit de mic de arbori recoltaţi în mod ilegal, menţionaţi de inspectori în procesele verbale de control, în condiţiile în care aceştia au fost informaţi că este un dezastru total în fondul forestier al Ocolului Silvic Răstoliţa şi mai mult, le-au fost transmise şi metodele prin care se fură materialul lemnos din pădure şi că este necesar un control de fond aprofundat “fir cu fir” pentru a identifica ilegalităţile.
Cum poţi afirma în cadrul procesului verbal că, se apreciază că diferenţa dintre cioatele inventariate şi cele din APV se află sub grămezile de crengi fără a avea posibilitatea de acces la ele pentru măsurarea diametrelor şi verificarea mărcilor? Nu mi se pare în regulă această procedură, evident că nu au fost descoperite cioatele nemarcate.
Practic, inspectorii s-au rezumat doar la a verifica dacă în partidă există vreo cioată nemarcată, deşi au fost informaţi că după întreruperea controlului din luna noiembrie 2017 şefii de districte împreună cu pădurarii au marcat toate cioatele arborilor care au fost exploataţi ilegal. Atunci nu mă mai miră faptul că au fost găsite doar nereguli mărunte ca necurăţarea cioatelor, înălţimea cioatelor, multitudinea grămezilor de resturi vegetale etc. şi au fost aplicate doar amenzi contravenţionale”. Bun, nu mă las și prezint cazul dl senator Mihai Goțiu care face o interpelare în Senatul României. De fapt face două interpelări pentru că, între timp, am mai făcut o sesizare, cu rezultate încă mai jalnice decât prima. Iat-o pe a doua: „Pe fondul crizei de lemne de foc cu care se confruntă locuitorii județului Covasna, cauzată de creșterea prețurilor și diminuarea resurselor, la nivel local s-au creat grupuri de interese care speculează această situație în vederea obținerii de profituri semnificative, concentrîndu-se cu precădere pe zonele forestiere administrate de Ocolul Silvic Privat Zagon și Ocolul Silvic Privat Hatod, unități silvice controlate de decidenți locali precum primarul localității Zagon – Josif Kis și primarul localității Bodoc Istvan Fodor.
Tăierile ilegale sunt tolerate inclusiv de directorul serviciului de control din cadrul Gărzii Forestiere Brașov – Daniel Nagy, care protejează agenții economici din județul Covasna ce exploatează și valorifică lemn din pădurile administrate de cele două ocoale silvice. Împreună cu Florin Cotici – consilier în cadrul Gărzii Forestiere Brașov, Daniel Nagy aprobă documentele supraevaluate necesare explotării, în majoritatea cazurilor fiind vorba de parchete accidentale supraevaluate, în care pădurarii raportează cu până la 50% mai mulți arbori căzuți decât în realitate.
Daniel Nagy protejează interesele unor decizionali locali, precum Josif Kis, Istvan Fodor, Sandor Tamas și Ilona Szabo. Activitatea de control este organizată de Daniel Nagy astfel încât în zonele de interes sunt delegați doar inspectori de încredere care efectuează controalele în funcție de directivele primite, respectarea termenelor de soluționare a verificărilor efectuate fiind îngreunată de implicarea directă a acestuia.
Numirea în funcția de fondist și ulterior în funcția de șef de ocol la Ocolul Silvic Privat Zagon a lui Levente Porzolt a fost făcută cu sprijinul lui Daniel Nagy, cei doi fiind colegi de cameră în perioada studiilor la Facultatea de Silvicultură din Brașov.
Alături de angajați ai Ocoalelor Silvice Private Hatod și Zagon, respectiv Ernest Sipos, Levente Porzsolt și Ervin Mocan, care obțin date cu privire la situația juridică a unor terenuri forestiere care pot fi exploatate, Daniel Nagy le cumpără ulterior pe numele unor terțe persoane prin intermediul lui Levente Porzsolt.
În activitățile de exploatare și valorificare a lemnului sunt implicați mai mulți angajați ai Ocolului Silvic Privat Zagon, relevant fiind Levente Porzsolt, care împreună cu Daniel Nagy a înființat societatea comercială SC RUBUS CARPATICA SRL, în cadrul căreia este asociat Ladislau Francisc Nagy, tatăl lui Daniel Nagy. Atât prin intermediul societății comerciale menționate, dar și personal, șeful Ocolului Silvic Privat Zagon și Daniel Nagy se implică în activități de exploatare și valorificare a masei lemnoase, identificarea beneficiarilor și colectarea banilor rezultați din vânzarea lemnului fiind efectuate de Daniel Nagy (ex: Arpad Tamas Balint și Istvan Fodor angajați la SC JULIUS MEINL ROMÂNIA SRL, Ferec Levente Gyorgy – administrator la SC SCY DISTRIB SRL Sfântu Gheorghe, Csaba Denes – preot în localitatea Ilieni, SC K&M IMPORT-EXPORT SRL Calnic, Istvan Zsigmond din Sfântu Gheorghe).
Daniel Nagy este în relații apropiate și beneficiază de sprijinul pădurarului Janos Szekely, membrii celor două familii deținând împreună aproximativ 4,5 hectare de pădure, cota deținută de acesta fiind de ¼ din suprafața totală. De asemenea se estimează că părinții lui Daniel Nagy ar fi proprietarii a 10 hectare de pădure localizată în zona Lisnău. În mediul angajaților silvici se apreciază că Daniel Nagy împreună cu Levente Porzsolt și Janos Szekely ar dispune și de alte suprafețe forestiere aflate în proprietatea unor persoane fizice sau juridice apropiate.
Daniel Nagy este, de asemenea, implicat și în rezolvarea problemelor legate de punerea în exploatare a materialului lemnos de care se ocupă personal împreună cu șeful Ocolului Silvic Privat Zagon, cumnatul acestuia Zsolt Szabo și Ervin Mocan, dar și alte persoane angajate fără forme legale. Janos Szekely întocmește avizele de însoțire la comanda lui Daniel Nagy, fără a fi prezent la locul de încărcare, acestea fiind lăsate la un local din localitatea Bodoc, fiind efectuate mai multe transporturi cu aceleiași documente.
Levente Porzsolt este coordonat de Josif Kis – primarul localității Zagon, care are ca scop obținerea unor avantaje materiale personale și pentru societățile comerciale controlate: SC INTERTRANS SRL Păpăuți, SC DECAN FOREST SRL Zagon, SC TITI MARI SRL Zagon, SC BODORIN WOOD SRL Zagon, SC DUȚU IMPEX SRL Păpăuți, respectiv SC PRODUCȚIE VÂNZARE NELY SRL Zagon – la care este asociat unic, implicate în exploatarea și valorificarea masei lemnoase aflate în administrația Primărie Zagon (care deține cca 3.000 hectare de pădure aflate în paza Ocolului Silvic Privat Zagon), în defavoarea satisfacerii necesităților populației.
La nivelul anului 2017, din statistica întocmită de conducerea Gărzii Forestiere Brașov, Ocolul Silvic Privat Zagon se numără printre unitățile silvice cu ponderea cea mai mare între volumul solicitat și volumul de lemn de foc asigurat populației (2.685 mc solicitați din care doar 825 mc au fost destinați ca lemn de foc pentru populație), diferența fiind valorificată prin intermediul societăților comerciale ai căror administratori se află în grupul de interese ale primarului Iosif Kis (în perioada 01.01.2016 – 31.09.2017 primăria Zagon a vândut masă lemnoasă către agenți economici în valoare de 4.397.576 lei).
Prin influența exercitată asupra conducerii Ocolului Silvic Privat Zagon, Josif Kis beneficiază, prin intermediul societății la care este asociat și pe care o conduce în mod direct, de lemn la prețuri preferențiale, stabilind în prealabil cu șeful ocolului parchetele cu lemn de calitate superioară care urmează a fi scoase la licitație. Ulterior, la solicitarea primarului, șeful de ocol diminuează prețul de pornire la licitație prin stabilirea unei clase inferioare a masei lemnoase, adjudecarea acestora fiind asigurată de înțelegerile cu ceilalți participanți la licitație.
Activitate în domeniul exploatării forestiere la nivelul unităților administrative locale din Zagon, Sita Buzăului și Barcani are și SC ADELMUR SRL Barcani, societate controlată de pădurarul Ioan Dan Murea din cadrul Ocolului Silvic Privat Zagon, societatea exploatând de asemenea și pentru SC PRODUCȚIE VÂNZARE NELY SRL.” Răspunsul la interpelarea Dlui Goțiu a Ministerului Apelor și Pădurilor (datat 26.11.2018) a fost:
1. „Să extindeți controlul anunțat pentru deja pentru verificarea faptelor semnalate în prima petiție pe care v-am transmis-o (cu privire la cele întâmplate la ocoalele silvice din judeșul Covasna) și la cele din a doua sesizare, cu privire la cele întâmplate la ocoalele silvice din județul Mureș?”.
Răspuns: A fost transmisă Gărzii Forestiere Brașov solicitare pentru extinderea controlului cu privire la aspectele semnalate de domnul Dan Păvăloiu în scrisoarea adresată domnului senator Mihai Goțiu, urmând ca rezultatul controlului să fie comunicat la Ministreul Apelor și Pădurilor.
2. „Să verificați modul în care Garda Forestieră Brașov și-a îndeplinit atribuțiile de control atât în privința faptelor semnalate în sine, precum și cu privire la activitatea ocoalelor silvice din aria de competență?”
Răspuns: Corpul de control al Ministrului împreună cu Serviciul Control Regim Silvic și Cinegetic, din cadrul Direcției Generale de Păduri, a efectuat un control la Garda Forestieră Brașov, urmând ca răspunsul formulat să fie comunicat după avizare și aprobrea Raportului de Control.
De subliniat că dl Nagy Daniel din sesizarea referitoare la Covasna este același cu …directorul direcției control al GF Brașov, protagonista primei sesizări! În ceea ce privește răspunsul final la interpelare, dl Goțiu, eu și domniile voastre îl așteptăm încă. În vecii vecilor, amin
„Să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă!”
În aprilie 1907, Nicolae Iorga publica un editorial memorabil, în «Neamul Românesc» cu numele «Dumnezeu să-i ierte!»:
„Dumnezeu să-i ierte pe cei patru ţărani români împuşcaţi în oraşul românesc Botoşani de oastea românească în ziua de 5 martie 1907. Să-i ierte Dumnezeu pentru câtă muncă de robi au muncit, pentru ce trăi de dobitoace nenorocite au dus, pentru câtă înşelare au suferit, pentru câtă jignire au îndurat, să-i ierte pentru viaţa lor de suferinţe, să-i ierte pentru clipa de desperare când s-au ridicat vărsând pe strade, nu sânge omenesc, ci rachiul cu care erau otrăviţi.
Să-i ierte Dumnezeu pe ostaşii care, de frica poruncii, au împuşcat pe fraţii lor, cel mai greu păcat ce poate împovăra o inima omenească. Şi să nu ierte Dumnezeu pe străinul fără inima care a stors vlagă o sută de ani şi astăzi vrea şi sângele, pe stricătorii pământului, pe risipitorii gospodăriilor, pe pângăritorii femeilor; să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă, care n-a ştiut şi nu ştie a-şi înţelege, iubi, apăra şi măcar cruţa pe cei de o lege şi un neam cu dânşii; pe hâzii politicieni mâncaţi de pofte şi nevolnicii; să nu ierte Dumnezeu pe cârmuitorii neghiobi sau vânduţi înaintea cărora, cufundaţi în orgii bugetare, fumegă acum acest sânge nevinovat. În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele”.
Iorga scrisese „Dumnezeu să-i ierte pe cei patru țărani împușcați în orașul românesc Botoșani de oastea românească în ziua de 5 martie 1907” fără să știe că, de fapt, acei țărani erau lipoveni și că au murit după ce strigaseră „Înainte, că vin rușii!”.
Cu toate acestea, valoarea istorică a editorialului scris de Iorga rămâne neștirbită, fiind grăitor pentru starea în care era menținută țărănimea românească de către mult lăudata și merituoasa monarhie (astăzi). Înapoierea economică, sclavia, dezinteresul statului față de cea mai largă categorie socială au dus la „răscoala țărănească de la 1907” începută la 8 februarie 1907 (pe stil vechi). Și e bine de reținut că a fost ultima revoltă țărănească din Europa, apropo de „modernizarea” pe care ar fi adus-o Hohenzollern-ii în viața țării. În fapt, ei au fost aduși pentru a stopa reformele lui Cuza, care afectau clasa „provilegiaților istorici”, a boierimii, și este ceea ce au făcut.
Cauzele ultimei răscoale țărănești din istoria Europei au fost distribuția inechitabilă a pământurilor, abuzurile săvârșite de către marii proprietari de pământ și mai ales de către arendașii lor evrei, lipsa de preocupare a autorităților față de viața țăranului român, exploatarea țărănimii și lipsurile în care se zbătea țăranul, care de abia își ducea viața în „România modernă” pe care după unii ar fi construit-o monarhia și „partidele istorice”.
Dimensiunile inechității erau uriașe: 0,6% dintre proprietarii de pământ dețineau aproape 49% din terenurile cultivabile, constituită din domeniile regale și moșiile boierești (stăpânite de către câteva mii de familii de boieri). Însăși familia regală era în fruntea acestei oligarhii. Un milion de familii de plugari (peste 95% dintre proprietarii de terenuri) stăpâneau doar puțin peste 40% din suprafața de teren cultivabil.
Pentru că nu puteau trăit de pe urma a ce cultivau pe atât de puțin teren, țăranii erau siliți să muncească pe moșiile boierilor, în condiții dezavantajoase, neglijându-și, de cele mai multe ori, propriile gospodării. De pildă, recoltele boierilor trebuiau strânse primele…
Familiile boierești despre care unii generalizează spunând că ar fi fost cuprinse de patriotism și ar fi primit lumină de la Paris erau interesate doar de profit, lăsând țăranii pe mâna arendașilor străini, care le achitau o sumă fixă, reținând pentru ei restul câștigurilor. Astfel că, fără nici cea mai mică empatie, fără niciun fel de înțelegere față de condiția celor care lucrau, arendașii erau interesați doar să-și maximizeze profiturile, prin exploatarea nemiloasă a țăranilor.
Realitatea istorică ne transmite că nimeni n-a avut tăria de a reforma cu adevărat agricultura mai departe, în direcția în care începuse să se avanseze pe vremea lui Cuza Vodă, iar 80% din populație era ținută într-un primitivism de care restul Europei uitase deja.
Răscoale mai fuseseră și în 1888, 1889 și 1900, pentru că poporului îi ajunsese cuțitul la os. Dar ce a făcut ilustra monarhie în loc să se coboare asupra nedreptăților și vieții a 80% dintre „supușii” săi? Peste 11.000 de țărani au fost răpuși de gloanțele statului și alți 10.000 arestați. În Oltenia s-au folosit tunurile pentru atacarea satelor și a maselor de țărani răsculați, care nu aveau decât de arme primitive și unelte agricole.
Nu putem spune că regele nu a avut nicio responsabilitate și să punem totul în cârca guvernelor politice, conservatori și apoi liberali, pentru că regele este cel mare ulterior emite decretul de amnistie generală.
„Țăranul român a fost în toate vremurile exploatat, mai ales de arendași, care nu urmăresc alt scop decât a se îmbogăți cu orice preț și cât se poate de repede. De la 1900, chiriile pământurilor, mai ales în Moldova de sus, s-au îndoit și câteodată s-au întreit. Țăranii sunt siliți, prin datoriile istovitoare ce sunt nevoiți a face pentru a se hrăni ei și dobitoacele lor, să ajungă un fel de paria al arendașilor și al marilor proprietari”, scria A. D. Xenopol pe 25 martie 1907 în «Românul literar».
Într-o scrisoare către Ion Luca Caragiale referitoare la răscoală, Vlahuță spunea: „Credința mea e că nu ne deșteptăm nici de data asta. Cu toate tunurile care s-au tras! Se pare că doctorii curanți au tot interesul de a lungi boala pacientului, căci doar din boala lui trăiesc ei. Ce-ar mai însemna cutare bărbat de stat, cutare ministru de ieri și de azi… În țara pe care o vrei? Și cine să o facă? Regele? Ci cine, zău”.
„Între masa poporului și clasele stăpânitoare este (cine ar putea tăgădui?) o prăpastie de interese și sentimente, pe care aceste clase n-au știut-o umplea încetul cu încetul, ba chiar și-au dat toată osteneala s-o sape cât mai adânc. Solidarizarea celor două facțiuni, adversare la cuțite până ieri, trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarhiei”, spunea lucrurilor pe nume Ion Luca Caragiale.
Acesta este adevărul istoric și, oricât s-ar strădui unii să-l deturneze în interesul clasei diriguitoare de astăzi, ca întotdeauna, românii, urmașii celor 80% din 1907, nu au niciun motiv să respecte monarhia și nici așa-numitele „partide istorice”. Ca și „înflorirea” României din perioada interbelică, „modernizarea” țării odată cu aducerea pe tron a Hohenzollern-ilor este un alt basm care nu are nicio legătură cu poporul român, cu România profundă.
„Ion Iliescu este un criminal”
După înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, s-a creat, în mod intenţionat, o „psihoză teroristă” care a dus la decesul a peste 800 de persoane şi rănirea a peste 2.100, spun după 29 de ani, la sfârșitul lui decembrie 2018, procurorii militari care au instrumentat „Dosarul Revoluției”. Se atestă astfel că cei care au condus Consiliul Frontului Salvării Naţionale, în frunte cu Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu, au derulat în zilele de după 22 decembrie 1989 o „amplă şi complexă activitate de inducere în eroare” a populaţiei, prin aprobarea unor diversiuni comise de militari, dar şi prin apariţii televizate.
Fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil (Cico) Dumitrescu au fost inculpaţi în dosarul Revoluţiei, au anunţat, vineri, 21 decembrie 2018, reprezentanţii Parchetului General. Cei patru sunt acuzaţi de crime împotriva umanităţii, procurorii precizând că, după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, s-a creat în mod intenţionat o „psihoză teroristă” care a dus decesul a peste 800 de persoane şi rănirea a peste 2.100. După 22 decembrie s-au tras peste 12,6 milioane de cartuşe.
„Prin ordonanţa din 18.12.2018, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal intitulat generic «Revoluţia Română din decembrie 1989», au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru şi preşedinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviaţiei Militare) şi Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p” – Parchetul General.
Potrivit procurorilor, cercetările au vizat stabilirea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte „exercitarea directă a prerogativelor puterii de stat şi a luării deciziilor cu caracter politic şi militar de către grupul de decizie politico-militară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C.F.S.N.), format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării) şi Gelu Voican Voiculescu”.
„Probatoriul administrat a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii sale. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”.
Procurorii susţin că, începând cu seara zilei de 22.12.1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.
„Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. La rândul lor, cei patru inculpaţi ar fi participat în mod direct la exercitarea de diversiuni şi dezinformări. Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc. În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe”.
Procurorii spun că psihoza teroristă „ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice”.
„Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00). Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat”.
Probatoriul administrat în cauză relevă că Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu „ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor”.
„Probele au evidențiat existența unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unități militare, precum și existența unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceaușescu”.
Potrivit procurorilor, până la execuția celor doi, pe 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a lor.
„Au fost clarificate circumstanțele și împrejurările privind pregătirea judecării în regim de urgență a fostului președinte și a soției acestuia, judecarea propriu-zisă, motivațiile reale care au stat la baza acestei acțiuni și, mai apoi, executarea soților Ceaușescu”.
„Totodată, inculpatul Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane. La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste”.
Procurorii precizează că inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, prin apariţiile sale televizate din 22 decembrie 1989, precum şi prin activitatea de conducere şi coordonare în cadrul Comandamentului militar instaurat la etajul XI al Televiziunii Române, începând cu data de 22 decembrie 1989, ar fi contribuit în mod direct la manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 – 30 decembrie 1989.
„Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României”.
„Ion Iliescu este un criminal”
Fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a instrumentat Dosarul Revoluţiei, spune într-un interviu pentru Realitatea TV că „Ion Iliescu este un criminal”:
– Domnule Dan Voinea, câte presiuni au fost pe dumneavoastră din momentul în care ați făcut Dosarul Revoluției?
– Cea mai mare presiune a fost când m-au scos din dosar. În momentul în care l-am chemat pe Ion Iliescu, a doua zi s-a și pus problema să mă scoată din dosar (2007 – n.). Adică, Ion Iliescu a făcut o plângere împotriva mea la doamna Kovesi, care era atunci procuror general, că el nu a știut de anumite probe care sunt la dosar și, totodată, s-a făcut și o sesizare la Curtea Constituțională. Judecătorii de acolo s-au grăbit să dea o decizie prin care au interzis procurorilor militari să mai cheme civili la anchetă. Practic, mi-au luat dosarul. Atunci am împachetat dosarul (era decizia Curții Constituționale și nu puteam să o comentez), l-am împachetat, l-am numerotat și l-am dat la colegii civil.
– Deci, rolul doamnei Laura Codruța Kovesi a fost…
– Rolul doamnei Kovesi a fost să primească plângerea domnului Ion Iliescu și să declanșeze o cercetare a mea, pentru că în dosarul ăsta, practic, domnul Iliescu a reclamat că nu a fost informat despre toate probele care s-au făcut împotriva lui. Lucru neadevărat, pentru că noi l-am chemat de multe ori și de fiecare dată venea, ne dădea câte o carte, pleca… Nu a fost de ajutor niciodată la anchete.
– Ce l-a nemulțumit pe Iliescu? Ce nu i-a convenit?
– Nu i-a convenit că erau foarte multe mijloace de probă, jurnale ale acțiunilor de luptă, în care era nominalizat. Și era și un Dosar de Mineriadă, iar generalul care a ținut jurnalul acțiunilor de luptă l-a nominalizat în ziua de 13 (13 iunie 1990 – n.) cu intervenții personale pentru reprimarea manifestanților din Piața Universității.
– Bun, dar ce vină a avut Iliescu la Revoluție?
– După 22 au fost victime, până pe 25. Atunci s-a constituit un grup de putere care a condus, practic, împreună cu Stănculescu, operațiunile militare din București și din țară, iar ulterior acest grup de putere a rămas la putere și a preluat puterea. Acum, rămâne să vedem, pentru că este un dosar în anchetă, nu pot eu să spun…
– Cum a reacționat Ion Iliescu atunci când l-ați chemat și i-ați arătat dovezile care îl incriminau?
– Când l-am chemat pe Ion Iliescu să îi prezint materialul, a venit cu trei avocați. Când a văzut că îi arăt jurnalul acțiunilor de luptă unde a ordonat să facă așa… Unul l-a consemnat: ora cutare, sună tovarășul Iliescu, să intre 100 de soldați să acționeze în zona cutare… Ora cutare, sună Iliescu, îi trebuie 12 TAB-uri.
– La Revoluție sau la Mineriadă?
– Și la Mineriadă. Și m-a reclamat la Koveși, că el nu a știut că există probele astea la dosar. Vă dați seama, dacă eu aș fi spus că am probele astea, nu că nu mai găseam jurnalul, dar nu găseam nici fișetul a doua zi. Eu le-am ținut până când l-am chemat și am făcut public că există și i le-am prezentat. Și atunci m-a reclamat la Koveși și a făcut și o plângere la CCR. Iar judecătorii care erau numiți de Ion Iliescu au dat decizia că procurorii militari nu mai au voie să cerceteze civili. Așa mi-au luat Dosarele. Iar mie au vrut să îmi facă Dosar Penal. Eu, când am văzut, m-am pensionat, ca să îi las, că altfel mă băgau în pușcărie. Ieșeam pe vremea asta, cred. Așa am plecat eu.
– Ion Iliescu este un criminal?
– Este, da. Ion Iliescu este un criminal. El, de câte ori a fost chemat, a refuzat să dea declarații. Ne-a adus câte o carte scrisă de el. Nu am citit niciodată cărțile.
– Prima oară când l-ați audiat pe Ion Iliescu?
– Cred că în 2005, pentru că până atunci nu am avut eu dosarele. Până în 1995, toate dosarele au fost clasate. Împușcat din eroare. Împușcat din eroare”. Și a trebuit să infirm toate soluțiile și să încep să fac anchete. Numai la 12 noaptea plecam de la Parchet. Erau sute de dosare clasate.
Dan Voinea este general şi magistrat român. Este procuror militar din 1982, între 1997 şi 2000 a condus Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În decembrie 1989, când avea grad de maior la Direcţia Procuraturii Militare, a fost desemnat procuror în procesul Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, find cel care a întocmit rechizitoriul pe baza căruia au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare de după 1989, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi cel al Revoluţiei din decembrie 1989, până în 2019.
Dosarul Revolutiei dezvaluie cum au fost musamalizate dovezile privind relatiile colaboratorilor lui Ion Iliescu cu serviciile secrete ale URSS
Ziare.com publica declaratiile mai multor ofiteri de Securitate din celebra unitate UM 0110, „Anti-KGB”, in operatiunea „Corbii”, in cadrul careia au fost supravegheati mai multi ofiteri si politicieni filosovietici.
Marturiile au fost date in Dosarul Revolutiei.
Una dintre declaratiile cheie de martor, din acest caz, a fost cea a ofiterului care a coordonat in anii ’80 celebra operatiune „Corbii”, care viza o parte din gruparea care a prealuat puterea in Romania dupa 1990.
– Inalti ofiteri ai Armatei Romane ar fi fost agenti ai serviciilor secrete ale URSS, iar din acest motiv erau in atentia ofiterilor de contrainformatii militare.
– Gruparea s-ar fi constituit in jurul generalului Ion Ionita (1924-1987).
– La ea ar fi aderat mai multi ofiteri superiori, cele mai cunoscute nume sunt ale generalilor Nicolae Militaru (1925-1996) si Kostyal Stefan (1922-2013), reactivati dupa decembrie 1989.
– Ion Iliescu ar fi fost in atentia Securitatii, dupa ce ar fi intrat in contact cu acesti generali.
– Ofiteri din cadrul unitatii UM 0110 au fost audiati ca martori in Dosarul Revolutiei si au confirmat aceste aspecte.
– Dupa Revolutie, membrii acestei grupari ar fi incercat sa stearga dovezile de colaborare cu serviciile secrete ale URSS.
– Primul pas a fost sa puna Departamentul de Securitate al Statului (DSS) in subordinea MApN, condus de generalul Nicolae Militaru.
– In intervalul decembrie 1989 – martie 1990, cadrele fostului DSS s-au aflat in subordinea lui Gelu Voican Voiculescu, iar intreaga arhiva a fostului DSS a fost preluata de MApN.
– In martie 1990 a fost infiintat SRI, condus de Virgil Magureanu, care si el fusese pus sub supraveghere de Securitate in anii ’80.
– Unul dintre fostii ofiteri ai UM 0110 a povestit un episod ciudat, in care o parte din arhiva fostei Securitati a fost preluata de Virgil Magureanu.
Acuzatiile procurorilor militari
Amintim ca in acest caz au fost trimisi in judecata Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, acuzati de infractiuni contra umanitatii.
Procurorii militari sustin ca, dupa indepartarea dictatorului Nicolae Ceausescu, puterea a fost preluata de o grupare condusa de Ion Iliescu. Anchetatorii afirma, fara nicio indoiala, ca toti membrii acestei grupari erau filosovietici, iar influenta externa a grupului a ajuns pana la varful ierarhiei politice din URSS, Mihail Gorbaciov, fost secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Aripa militara, care era subordonata celei politice, a fost initial condusa de generalul Ion Ionita (fost ministru al Apararii), iar dupa moartea acestuia, de generalul Nicolae Militaru care urma ca, incepand cu 22 decembrie 1989, sa aiba un rol foarte important in desfasurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu in functia de ministru al Apararii.
Toti membrii acestei grupari au fost supravegheati de Securitate in cadrul operatiunii „Corbii”, care viza inalti demnitari si ofiteri romani care ar fi fost racolati de serviciile secrete sovietice.
Cine facea parte din aceasta grupare
Asa-zisii componenti ai grupului Ion Iliescu au preluat dupa Revolutie puterea totala in stat. La scurt timp dupa preluarea puterii de catre CFSN, condus de Iliescu, a fost reactivat un numar important de generali si ofiteri superiori, cu totii filosovietici.
Ion Iliescu a fost presedintele Romaniei pentru o perioada de 10 ani.
Generalii Victor Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru au detinut in mod succesiv functia de ministru al Apararii.
Virgil Magureanu a fost initial consilier al presedintelui Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informatii al Romaniei – SRI.
Generalul Ionel Vasile a fost numit de Iliescu in functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei, iar apoi consilier prezidential.
Generalul Stefan Kostyal si-a reprimit gradul de general maior dupa ce a fost degradat in anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborarii cu serviciile de spionaj sovietice.
Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit in functia de secretar de stat in Ministerul de Interne si apoi de consilier de stat la Administratia Prezidentiala.
„Va vorbeste Cico!”
Membrii ai acestei grupari s-au regasit si au conlucrat in locatiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 si intervalul urmator de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN, explica anchetatorii.
La 14:25, pe 22 decembrie 1989, a intrat in direct la TVR Emil (Cico) Dumitrescu, in uniforma militara, si a transmis urmatorul mesaj: „Dragi colegi ai promotiei 1958, va vorbeste cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit in Marina Romana impreuna cu voi.
(….)
Rog pe tovarasul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, sa vina la televiziune. Trebuie tovarasi sa ne organizam”.
Cititi textul integral pe ziare.com.
Verdict amar al teologului Bădiliță: Marele CRIMINAL Iliescu va MURI la spital, fiindcă Justiția NU și-a făcut datoria. Cum a fost salvată OROAREA care ne-a distrus viețile
Teologul, scriitorul și traducătorul Cristian Bădiliță (vechi „golan” din Piața Universității) răbufnește, prin intermediul unei postări pe Facebook, împotriva procurorilor care au închis sau au tărăgănat în repetate rânduri dosarele Revoluției și Mineriadei, astfel încât este foarte probabil să se ajungă la situația ca nomenklaturistul Ion Iliescu – ”comunistul criminal, oroarea, care ne-a distrus viețile” – să plătească doar postum pentru crimele sale, după ce va muri într-un spital confortabil, fără nicio condamnare și primind cele mai alese îngrijiri medicale.
Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Cristian Bădiliță.
”Gata, s-au <rezolvat> românește procesele Revoluției și Mineriadei! Marele criminal, iliescu, va muri într-un spital confortabil, iar juuuuustiiiiția rrrromână, pentru care Haplea recent de la Cotroceni vrea nu stiu ce referendum, <și-a făcut încă o dată datooooria>.
Cine i-a împiedicat pe oneeeștii <procurori>? Doar comunismul a căzut acum treizeci de ani; justiția e liberă de treizeci de ani. Salariile și le-au luat TREZECI DE ANI. Ieșiți la referendumul lui Haplea, dragi compatrioți! Iliescu va plăti… postum.
Amintesc: de 14 ani RSR e condusă de președinți, vezi, Doamne, <anticomuniști>. Iar comunistul criminal, Oroarea, care ne-a distrus viețile, moare la spital, fără nicio condamnare, primind cele mai alese îngrijiri medicale. Sînt convins că va avea parte și de salve de tun. În bocetele de rigoare ale preacuviosului bobor. De nu știu cît timp propun să se modifice titlurile manualelor: Manual de SUBISTORIE a României. Istoria e cu totul altceva”, scrie Cristian Bădiliță.
„Ion Iliescu este un criminal”. Dezvăluire bombă despre fostul preşedinte
Saturday, 22 December 2018, 01:47 Sursă: REALITATEA.NET
Site-ul realitatea.net publică a doua parte a dezvăluirilor făcute de fostul procuror militar Dan Voinea. „Ion Iliescu este un criminal”. Aşa sună afirmaţia făcută de omul care a instrumentat Dosarul RevoluţieiLa o zi după ce fostul preşedinte Ion Iliescu a fost inculpat în Dosarul Revoluţiei, alături de Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil (Cico) Dumitrescu, cei patru fiind acuzaţi de crime împotriva umanităţii, site-ul realitatea.net publică noi dezvăluiri făcute de fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a instrumentat Dosarul Revoluţiei, de data aceasta legate de Ion Iliescu.
Citeşte şi: Mărturie incendiară după 29 de ani de la Revoluţia din 1989: „Vasile Milea a fost împuşcat”
Redăm mai jos fragmentul din interviu în care fostul procuror militar Dan Voinea s-a referit la Ion Iliescu. Dan Voinea i-a declarat jurnalistului Cristian Otopeanu că „Ion Iliescu este un criminal” şi a dezvăluit faptul că probele care l-au incriminat pe fostul preşedinte, la audierile de acum mai bine de un deceniu, au fost jurnalele de luptă păstrate, în care s-au consemnat data, ora şi cine a dat ordinele. Interviul amplu cu Dan Voinea a fost realizat în lunile septembrie şi noiembrie şi va fi publicat în curând, integral.
– Domnule Dan Voinea, cate presiuni au fost pe dumneavoastra din momentul in care ati facut Dosarul Revolutiei?
– Cea mai mare presiune a fost cand m-au scos din dosar. In momentul in care l-am chemat pe Ion Iliescu, a doua zi s-a si pus problema sa ma scoata din dosar (n.red. era anul 2007). Adica, Ion Iliescu a facut o plangere impotriva mea la doamna Kovesi, care era atunci procuror general, ca el nu a stiut de anumite probe care sunt la dosar si, totodata, s-a facut si o sesizare la Curtea Constitutionala. Judecatorii de acolo s-au grabit sa dea o decizie prin care au interzis procurorilor militari sa mai cheme civili la ancheta. Practic, mi-au luat dosarul. Atunci am impachetat dosarul, era decizia Curtii Constitutionale si nu puteam sa o comentez, l-am impachetat, l-am numerotat si l-am dat la colegii civil.
– Deci, rolul doamnei Laura Codruta Kovesi a fost…
– Rolul doamnei Kovesi a fost sa primeasca plangerea domnului Ion Iliescu si sa declanseze o cercetare a mea, pentru ca in dosarul asta, practic, domnul Iliescu a reclamat ca nu a fost informat despre toate probele care s-au facut impotriva lui. Lucru neadevarat, pentru ca noi l-am chemat de multe ori si de fiecare data venea, ne dadea cate o carte, pleca… Nu a fost de ajutor niciodata la anchete.
– Ce l-a nemultumit pe Iliescu? Ce nu i-a convenit?
– Nu i-a convenit ca erau foarte multe mijloace de proba, jurnale ale actiunilor de lupta, in care era nominalizat. Si era si un Dosar de Mineriada, iar generalul care a tinut jurnalul actiunilor de lupta l-a nominalizat in ziua de 13 (n.red. 13 iunie 1990) cu interventii personale pentru reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii.
– Bun, dar ce vina a avut Iliescu la Revolutie?
– Dupa 22 au fost victime, pana pe 25 (n.r. decembrie 1989). Atunci s-a constituit un grup de putere care a condus, practic, impreuna cu Stanculescu, operatiunile militare din Bucuresti si din tara, iar ulterior acest grup de putere a ramas la putere si a preluat puterea. Acum, ramane sa vedem, pentru ca este un dosar in ancheta, nu pot eu sa spun…
Citeşte şi: REPORTAJ VIDEO REALITATEA.NET ÎN SEDIUL MAI! Cum arată acum biroul lui Nicolae Ceaușescu, liftul + acoperișul clădirii de unde a fugit cu elicopterul în 1989
DOVADA CARE IL INCRIMINEAZA PE ION ILIESCU: JURNALELE DE LUPTA, IN CARE SUNT TRECUTE DATA, ORA SI CINE A DECIS
– Cum a reactionat Ion Iliescu atunci cand l-ati chemat si i-ati aratat dovezile care il incriminau?
– Cand l-am chemat pe Ion Iliescu sa ii prezint materialul, a venit cu trei avocati. Cand a vazut ca ii arat jurnalul actiunilor de lupta unde a ordonat sa faca asa… Unul l-a consemnat: ora cutare, suna tovarasul Iliescu, sa intre 100 de soldati sa actioneze in zona cutare… Ora cutare, suna Iliescu, ii trebuie 12 TAB-uri.
– La Revolutie sau la Mineriada?
– Si la Mineriada. Si m-a reclamat la Kovesi, ca el nu a stiut ca exista probele astea la dosar. Va dati seama, daca eu as fi spus ca am probele astea, nu ca nu mai gaseam jurnalul, dar nu gaseam nici fisetul a doua zi. Eu le-am tinut pana cand l-am chemat si am facut public ca exista si i le-am prezentat. Si atunci m-a reclamat la Kovesi si a facut si o plangere la CCR. Iar judecatorii care erau numiti de Ion Iliescu au dat decizia ca procurorii militari nu mai au voie sa cerceteze civili. Asa mi-au luat Dosarele. Iar mie au vrut sa imi faca Dosar Penal. Eu, cand am vazut, m-am pensionat, ca sa ii las, ca altfel ma bagau in puscarie. Ieseam pe vremea asta, cred. Asa am plecat eu.
Citeşte şi: Avem imagini în premieră de la Revoluţia din 1989. Poftiţi în arhiva foto Agerpres! EXCLUSIV REALITATEA.NET
– Ion Iliescu este un criminal?
– Este, da. Ion Iliescu este un criminal. El, de cate ori a fost chemat, a refuzat sa dea declaratii. Ne-a adus cate o carte scrisa de el. Nu am citit niciodata cartile.
– Prima oara cand l-ati audiat pe Ion Iliescu?
– Cred ca in 2005, pentru ca pana atunci nu am avut eu dosarele. Pana in 1995, toate dosarele au fost clasate. „Impuscat din eroare. Impuscat din eroare”. Si a trebuit sa infirm toate solutiile si sa incep sa fac anchete. Numai la 12 noaptea plecam de la Parchet. Erau sute de dosare clasate.
AUDIO | Momentul în care Dan Voinea îl numeşte pe Ion Iliescu „criminal”
Generalul Iulian Vlad despre Revoluție: ‘Nu veţi reuşi decât foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!’
Audiat la Comisia Senatorială de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, șeful Securității a spus poate singurul lucru pe care îl știm și la 30 de ani, de atunci încoace: acela că nu vom ști niciodată totul, potrivit Mediafax.ro.
”Admir Comisia, dar dați-mi voie să-mi manifest scepticismul”
Evenimentele din decembrie 1989 se pot reconstitui din cantitatea mare de informații care provin de la principalii protagoniști, de la manifestanți, de la martori oculari ai unor întîmplări, care fiecare în parte au relevanță și toate au locul lor în acest imens mozaic, care are însă mai multe pete albe, chiar acolo unde ar trebui să se distingă contururile esențiale ale tabloului. Motivul principal este unul singur: cei care au fost decidenți în acele evenimente, soldate pînă la urmă cu peste 1.000 de morți și peste 3.000 de răniți au spus numai acele adevăruri care îi favorizau, raportîndu-se la evenimente numai din perspectiva învingătorilor. Niciunul, cu exepția cîtorva dintre demnitarii comuniști apropiați ai lui Ceaușescu nu pare să fi fost altundeva decît de partea Revoluției, toți au știut (unii, de mai multă vreme) că Nicolae Ceaușescu este pe ducă, ori că ”agenturile” îl lucrează și niciunul dintre cei audiați, cei care au scris cărți ori articole sau au dat interviuri în legătură cu ultimele zile, luni și ani ai regimului comunist și Conducătorului Suprem, nu au făcut altceva decît să constate cum acesta se prăbușește. Fără să facă nimic, deși rolul lor instituțional și datoria asumată prin jurămîntul militar era tocmai să-l apere ”cu prețul vieții”.
Generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului este personajul reprezentativ, prin funcția deținută și prin raportarea sa ulterioară la evenimente pentru acest tip de atitudine. O raportare care, popular, e conținut de zicala care spune că ”nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase”.
Iulian Vlad, numit șef al Securității cu puțin timp înainte de manifestația muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987 este cel care a supervizat reprimarea acesteia, cît și acțiunile împotriva ”capilor” revoltei, arestarea, anchetarea, deportarea și supravegherea lor continuă, pînă la căderea regimului. Așa cum a coordonat, prin natura funcției, toate acțiunile de supraveghere întreprinse de Securitate și toate măsurile ei, fie de ”prevenire”, fie cu caracter represiv împotriva celor care cutezaseră, într-un fel sau altul, să se manifeste împotriva regimului. Un regim și un Conducător despre care aflăm, tot de la Iulian Vlad, că era în esență inuman, defect, bolnav. Dar, pe care, în fond, Securitatea l-a ținut în viață, printr-o armată de informatori, prin ofițerii ei aroganți și atotputernici, care aveau drept de viață și de moarte, în numele apărării ”cuceririlor socialismului”. Căci, dacă s-ar fi anunțat public, oricînd înainte de decembrie 1989, că Securitatea nu mai există, în 24 de ore după aceea, comunismul și Ceaușescu ar fi fost amintiri. Pentru că, în esență, Securitatea a apărat regimul comunist și pe conducătorul ei și nu ”integritatea teritorială” a patriei, așa cum încearcă, din ’89 încoace exponenții ei să inducă în opinia publică. Constituțional și logistic, apărarea granițelor țării era treaba Ministerului Apărării și a armatei.
Această perspectivă a rolului eminamente represiv al Securității înainte de 1989, chiar și prin natura ”informațiilor” adunate, care în cea mai mare măsură a lor priveau ”acțiunile ostile” îndreptate împotrva regimului era însă estompată, atunci cînd în 24 februarie 1994 Iulian Vlad era audiat la Comisia Senatorială pentru ancheta evenimentelor din decembrie 1989. Venea pentru a doua oară în fața ei. Nu știu cînd a avut loc prima audiere și nu am găsit (încă) depoziția lui de atunci. A fost rechemat, așa cum spunea senatorul Valentin Gabrielescu, președintele Comisiei, ”să lămurim unele noi informaţii primite, de la alţi audiaţi, legate de activitatea dvs. din decembrie 1989”. Reieșea direct că șeful Securității nu spusese prima oară chiar totul, așa că a intrat imediat în defensivă: ”am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic”. O sinceritate dezarmantă, atunci cînd, după cîteva momente, afirma: ”admir comisia, dar daţi-mi voie să-mi exprim septicismul. Nu veţi reuşi decît foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!”
”Mînia poporulu” împotriva Securității
Iulian Vlad fusese chemat să lămurească ”problema problemelor – teroriştii”, despre care afirma că nu a putut fi lămurită încă din zilele revoluției pentru că ”am fost împedicaţi să ne facem datoria”. ”De ce am fost arestat, cînd aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul, iar a doua zi, cînd trebuia să prezint planul, am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei. De ce ? Nemaivorbind că din 22 decembrie am fost terorizaţi, învinuiţi – eram semiarestaţi! Apoi, cine a decis deschiderea graniţelor ţării? De ce s-a folosit radioul, televiziunea împotriva unei instituţii, s-a canalizat mînia poporului pe o anumită direcţie?”
Vlad omitea, voit, două chestiuni: prima era legată de faptul că în 28 decembrie nu se mai trăgea de trei zile (decît sporadic și accidental), ”teroriștii” se evaporaseră odată cu execuția lui Ceaușescu – ceea ce în mințile multora a întărit ideea că măcar ”elemente din Securitate” au fost implicate în apărarea sa și că ele au ”depus armele”, odată ce le-a dispărut ”obiectul muncii”. Așa că un plan de acțiune ”împotriva teroriștilor”era cel puțin tardiv. Apoi, că nu era nevoie de cineva anume să ”canalizeze mînia poporului” împotriva securiștilor. ”Mînia” de care vorbea generalul Vlad exista însă de la instaurarea regimului comunist și a rămas o constantă în sufletul românilor obșnuiți, pînă la căderea comunismului și ea se datora exclusiv Securității și acțiunilor sale: sutelor de mii de arestări, anchete și torturi, condamnări, internări în lagăre, sutelor sale de mii de victime, care au îndoliat tot atîtea familii și au sădit în sufletul românilor ”materia primă” care a alimentat supraviețuirea unui regim muribund: frica. Securitatea a fost aceea care a generat, întreținut și a administrat, aproape științific această frică resimțită de români. Cînd s-au eliberat de ea, oamenii obișnuiți au învinovățit, pe bună dreptate, instituția care o generase. Nu era departe timpul cînd numai pronunțarea numelui Securității înainte de decembrie 1989 dădea numai ea naștere fricii.
”Sînt convins că s-a tras, că au murit militari, dar şi foarte mulţi civili. Era rezultatul unor diversiuni. Poate erau şi simulatoare. Dar fără reţeaua de informaţii, fără agenţi sigur nu puteam depista pe cei care provocau diversiunea! Din 22 cadrele noastre au fost arestate, începînd cu cei de la contrainformaţii militare. Apoi, Securitățile judeţene au fost toate ocupate de armată. Nu s-a mai permis mişcarea. S-au întrerupt legăturile telefonice”. Dar dacă nu s-ar fi întîmplat toate acestea, dacă Securitatea, care avea ca primă datorie apărarea Conducătorului Iubit, cu care comunismul se confunda deja în România ar fi funcționat la parametri obișnuiți, după fuga lui Ceaușescu de pe Comitetul Central, incluzînd aici controlul exercitat de ea asupra armatei, prin Direcția a IV-a de Contrainformații Militare, am mai fi avut o Revoluție? Poate că numărul de morți ar fi fost ceva mai mic, dar am fi avut un număr imens de arestări și un regim comunist în moarte clinică, ținut în viață prin ceea ce Securitatea știa cel mai bine să facă: prin inocularea fricii, în doze masive.
”Toate acestea s-au făcut cu un scop. S-a gîndit eronat că Securitatea era arhiîndoctrinată şi fanatică, încît se va sacrifica pînă la ultimul om pentru Ceauşescu. În al doilea rînd, cei care au organizat diversiunile s-au temut că vor fi descoperiţi”. Că Securitatea era ”arhiîndoctrinată și fanatică” știm acum, din documentele aflate în arhiva acesteia, la care moștenitorii ei au împiedicat cu îndărătnicie accesul timp de un deceniu. E drept și că acest fanatism a fost anihilat de instinctul de conservare al fiecărui securist în parte, în timp ce evenimentele din 1989 se derulau. Cum și că ”descoperirea” autorilor diversiunii care a dus la cei o mie de morți de după 22 decembrie nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile: aceștia conduceau România, atunci cînd Iulian Vlad era audiat la Comisia Gabrielescu.
Citește și: ALERTĂ METEO Ninsori și temperaturi scăzute: Vremea în București
Iulian Vlad ”numai dacă n-a vrut nu l-a informat pe Ceaușescu”
În cele din urmă, Iulian Vlad și-a recunoscut, parțial și cu jumătate de gură, rolul de apropiat al lui Nicolae Ceaușescu. Nu putea nega evidențele, dar a căutat să le atenueze: ”am fost fidel şi (subl.ns.) lui Ceauşescu, i-am pregătit nenumărate vizite în străinătate. Dar, văzînd că rămîne în urma istoriei (era o perioadă cînd era în faţa istoriei), m-am rupt de el. Nu accepta să se sfătuiască cu cineva şi, mai ales, nu accepta nici o critică”. Șeful de cabinet al lui Ceaușescu, Constantin Manea, mărturisea încă că vizitele cele mai frecvente le făcea la Cabinetul 1 generalul Vlad, ceea ce demonstra că în ultimii săi ani regimul își baza supraviețuirea numai pe represiune: ”aveam sistem riguros de evidenţă, registrele există din 1956 şi pînă în decembrie 1989 și se pot vedea. De multe ori chema şefii instituţiilor să discute pe marginea materialelor trimise. Astfel, erau rare zilele cînd Iulian Vlad nu se vedea cu Ceauşescu”.
O perspectivă a măsurii în care Nicolae Ceaușescu era cu adevărat informat în legătură cu cele ce se petrec în realitate în țară, cu starea de spirit și în urma faptului că la mult-așteptatul Congres al XIV-lea nu se produsese nicio schimbare și că regimul părea să se eternizeze, contrar mersului istoriei, o oferise în 8 februarie 1994 Aurelian Dîrnu, fostul stenograf al lui Ceaușescu, dar și redactor șef la revista ”Filatelia”, audiat de Comisie: ”buletinele informative ale Securităţii îl avertizau pe Nicolae Ceauşescu asupra stării de spirit a populaţiei. Dar în ultimele 6-7 luni, Postelnicu nu le mai dădea lui Ceauşescu. A spus Postelnicu: «cum să dau aşa ceva la tovarăşu!» Şi Elena oprea anumite materiale, motivînd că nu fac bine stării psihice ale tovarăşului. Ceauşescu era sincer convins că este adulat de popor, că este zeificat”.
Dar că Ceaușescu cunoștea situația reală din țară, o confirmă și generalul Gianu Bucurescu, secretar de stat la Ministerul de Interne și responsabil cu ”informațiile interne”. ”Din interior, primeam informări despre situaţia materială proastă şi nemulţumirile, starea de spirit explozivă şi din intreprinderi, lipsa de pe piaţă a alimentelor, salarii plătite cu întîrziere etc. Eu nu am avut reţineri să dau aceste informaţii şi sigur generalul Vlad îl informa pe Ceauşescu. Se spunea că cei răspunzători în domeniul economic, de exemplu Emil Bobu, căutau să stopeze anumite informaţii”.
În fața Comisiei Gabrielescu Iulian Vlad arăta că ”ei ştiau de ce au ieşit oamenii în stradă la Timişoara. Părerea mea este că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămînă a emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era suspicios, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante. De exemplu, în Congresul al XIV-lea, jumătate din CpEx trebuiau schimbaţi! La fel, în 16 decembrie el ştia precis că cei care au ieşit nu sînt huligani. Altă greşeală a fost plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare, scrise de mînă. L-am informat despre tot ce se întîmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli soarta celorlalte ţări socialiste”. Dar Ceaușescu ”era suspicios faţă de Securitate, mai ales de la trădarea lui Pacepa. În schimb, avea mare încredere în armată! De exemplu, cînd Dinamo a cîştigat pe teren, cupa s-a dat în cabine Stelei”.
O altă problemă cu care Iulian Vlad se confrunta în permanență în relația sa cu ”tovarășul” era legată de relațiile sale extrem de proaste cu Postelnicu, ministrul de interne, un semidoct favorit al ”Curții” de la Cabientele 1 și 2. Dîrnu observase că ”între Vlad şi Postelnicu era o diferenţă ca între cer şi pămînt. Vlad era pentru o informare largă, numai dacă n-a vrut nu l-a informat pe Ceauşescu. Postelnicu însă, dacă primea o dispoziţie să facă doi paşi într-o direcţie, el făcea patru, dar Vlad făcea doar un pas!” Unul dintre subalternii lui Iulian Vlad, colonelul Mircea Ștefănescu, șeful Serviciului de Corespondență Secretă din Securitate arăta că ”Vlad este un tip cult, un intelectual, Între el şi Postelnicu care era tîmpit erau relaţii îngrozitoare. Vlad era şi un mare diplomat, plus un bun profesionist şi astfel a reuşit să acceadă la funcţii atît de înalte”.
Totuși, așa cum o arată derularea evenimentelor, Iulian Vlad nu a făcut nimic pentru a-l înlătura pe Ceaușescu și a împiedica astfel vărsările de sînge. Deși i-ar fi stat în putere. Și în cazul său, jurămîntul de credință față de Conducător a avut cîștig de cauză.
Chiar și destituit, la comandă pînă în ultima clipă
În birourile amenajate în apropierea Cabinetului 1 pentru organizarea reprimării manifestanților s-a lucrat pînă aproape de deznodămînt, cum povestea șeful de cabinet al lui Ceaușescu, Constantin Manea: ”s-au amenajat trei birouri: pentru un grup de tehnicieni în telecomunicaţii în camera 119, în cam 120 s-a instalat Milea cu hărţi şi steguleţe, să urmărească evenimentele; alături, s-au instalat Postelnicu şi Vlad cu telefoane guvernamentale, veneau frecvent şi raportau”. Cu numai două ore înainte de fuga dictatorului, din elicoptere care zburau deasupra Capitalei ”s-au răspîndit fluturaşi cu chemare la calm, ordonate de Vlad şi Postelnicu”.
Aurelian Dîrnu, stenograful lui Ceaușescu arăta că ”Milea era un bun executant, nu comenta ordinele. Vlad şi Postelnicu erau subordonați în acele ore lui Milea, tocmai pentru că Vlad era conducător prea moale”. Lipsa de determinare, blazarea acestuia venea din faptul că înțelegea totuși că se pune de-a curmezișul istoriei. Generalul Neagoe, șeful Direcției a V-a, al gărzii personale a lui Ceaușescu spunea în fața Comisiei Gabrielescu că ”încă cu 2-3 luni înainte am vorbit cu Vlad că sistemul cade. Apoi în 21 decembrie i-am dat telefon că «e gata». În 22 decembrie, dimineaţa la 7, am spus că aici în sediul CC-ului să nu se tragă. Ştiam deja că vin întreprinderile peste noi. La fel, în 21 după masă, le-am spus oamenilor mei să nu se implice în stradă. Pe 21 dimineaţa, dispecerul meu (care primea şi transmitea ordine) mi-a spus de miting, că ştie Curticeanu. M-am dus la Curticeanu, acolo era şi Barbu Petrescu, am auzit că oamenii sînt scoşi de la 4-5 dimineaţa în frig, în stradă”.
Începuse sfîrșitul, dar Iulian Vlad nu-și părăsea postul. Deși formal era scos de la comanda Securității. Pentru lipsa de eficiență a acesteia, care a dus la escaladarea evenimentelor la Timișoara, generalul Gianu Bucurescu relata că ”în 17 decembrie 1989, duminica, generalul Vlad a fost chemat cu Postelnicu la Ceauşescu. Ne-am adunat şi noi să vizionăm cuvîntarea lui Ceauşescu la TV. După amiază. Vlad, la revenire era schimbat, bulversat, ne-a chemat în birou, unde ne-a spus că la Timişoara evenimentele au evoluat negativ, că Ceauşescu i-a reproşat că de ce trupele de Securitate nu au fost înarmate cum se ordonase şi că Ceauşescu l-a destituit din funcţie. Nu ne-a precizat dacă cineva a fost numit în locul lui, deci consideram că este pe mai departe şeful Securităţii, nu ne-am pus problema că acum Vlad nu mai poate da ordine”. Și colonelul Rațiu, șeful Direcției a I-a de Informații Interne spunea că ”în 18 dimineaţa, Vlad mi-a spus că a fost destituit, cu Milea şi Postelnicu, dar s-a revenit pînă la liniştirea lucrurilor, dar precis vom fi schimbaţi la reîntoarcerea din Iran”.
Citeșre și: VIDEO Încă un ATENTAT șochează mapamondul: Sunt cel puțin 73 de morți, peste 50 de răniți
Și asupra lui Iulian Vlad sinuciderea ministrului apărării a produs o puternică impresie, demonstrîndu-i pînă unde poate duce îndeplinirea orbească a ordinelor aberante ale lui Ceaușescu, care ar fi transformat România într-o baie de sînge. ”Am stat cu Milea în seara de 21 spre 22 circa două ore, a plîns mai tot timpul, s-a destabilizat moral şi psihic după ce a revenit din Piaţa Universităţii! Am discutat că precis vom fi schimbaţi, mi-a şi spus că Stănculescu a fost chemat de la Timişoara să-i ia locul”.
Vlad descrie cum l-a văzut pentru ultima oară pe Conducător: ”Ceauşescu, venind de la balcon cînd a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre, nu a mai intrat în birou, ci s-a îndreptat direct spre lift”. Totuși, Iulian Vlad nu și-a părăsit pînă atunci postul de comandă din Comitetul Central. Nici măcar după sinuciderea lui Milea, cînd practic nu mai era nimic de făcut.. De ce nu a făcut-o, nu a explicat niciodată.
”Am dat ordin ca Securitatea să nu tragă!” Și cine a tras?
În schimb, reaudiat în fața Comisiei senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 Iulian Vlad argumentează cu lux de amănunte că Securitatea (și el) s-au aflat de partea Revoluției, dînd exemplul său personal: ”între 23 şi 28 decembrie seara am fost la CC, în cameră cu Guşe, cu un T.O. şi un telefon scurt”.
Chiar și a manifestanților de dinaintea fugii lui Ceaușescu, în care, spune el, securiștii ar fi refuzat să deschidă focul. ”Ordinul esenţial de linie l-am dat în 16 decembrie, ca la Timişoara, Securitatea orice s-ar întîmpla să nu tragă. Comandantul brigăzii din Timişoara mi-a raportat că şeful Inspectoratului de Miliţie judeţean îi mai cere trupe. I-am aprobat generalului Bunoaica (șeful Trupelor de Securitate – n.n.), dar cu condiţia să nu li se dea armament. Dispoziţia asta s-a menţinut pînă în 18 decembrie, cînd generalul Nuţă a dat ordin să fie înarmaţi. El nu mi-a raportat, petru că era reprezentantul Ministerului de Interne”. În fine, mortul e de vină. Greu de crezut însă că Iulian Vlad n-ar fi fost informat de generalul Nuță, ori că acesta ar fi dat un ordin de capul său – el era, în fond, șeful Direcției a II-a a Securității, iar Vlad superiorul lui.
Șeful DSS mai susținea în fața Comisiei Gabrielescu că ”al doilea ordin. ordinul vieţii mele, a fost cînd am venit după şedinţa CpEx şi teleconferinţă, cînd Ceauşescu a dat ordin expres să se tragă. M-am dus la minister, am mulţumit trupelor şi am dat ordin ca Securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele de stradă, să nu tragă! Ordinul s-a menţinut pînă în 22 decembrie”. Și cine a tras? Doar armata, care nici nu avea atribuții în ”păstarea ordinii și apărarea legalității socialiste”? Iulian Vlad arăta că, formal, dispoziția ca Securitatea și Trupele să folsoească armamentul, în conformitate ”cu Ordinul 2600” (dat de Postelnicu în 1988, ca urmare a manifestației de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și care stabilea măsurile de apărare în cazul atacării unor sedii de partid – n.n.) nu-i aparținea: numai ministrul de interne ”putea da ordin de deschidere a focului!”
Ori, din prostia lui Postelnicu și în deruta lui Ceaușescu, un asemenea ordin direct nu a fost dat Securității și Trupelor acesteia, fapt de care atît Iulian Vlad, cît și toți subordonații săi se prevalează pînă astăzi, susținînd că DSS nu a avut niciun amestesc în reprimarea manifestanților, pînă în 22 decembrie 1989. Fapt contrazis de o mulțime de manifestanți de la Timișoara, care arată inclusiv cum cei răniți au fost scoși de securiști din spitale, spre a fi lichidați. Sau la București, unde cei care au supraviețuit tirurilor și au fost arestați chiar de securiști în civil la baricada de la Inter ori în alte locuri, au ajuns la Jilava. Sau, de modul în care Securitatea s-a ocupat de mușamalizarea crimelor de la Timișoara, arzînd cadavrele celor uciși. Și lista e mult mai lungă…
Iulian Vlad arăta în schimb că ”alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, colonelului Ardeleanu, colonelulu Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am mai găsit). Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul”. Mai spunea Vlad cum a dat ordine după fuga lui Ceaușescu, fie direct, fie prin subordonații săi (fapt confirmat în fața Comisiei de cei care au fost audiați) ca la toate unitățile armamentul din dotare să fie închis și sigilat la rastel și apoi ofițerii să se subordoneze armatei, așa cum se stabilise din seara zilei de 22 decembrie.
Unul dintre aceștia, colonelul Dumitru Tatu, șeful Serviciului D (dezinformare), despre care s-a spus că ar fi avut un rol determinant în toate zvonurile și ”alarmele” lansate între 22 și 25 decembrie arăta că serviciul său nu a avut atribuții în plan intern și că ”în 22 decembrie am primit ordin de la Raţiu, pe la ora 1 să pun sigiliile şi să plecăm acasă. Raţiu a transmis de fapt un ordin al generalului Vlad. Am plecat acasă şi am urmărit la televizor totul. Am rămas surprins, că cine trage? Îmi dădeau telefon subordonaţii, că cine trage? Nici acum nu ştiu răspunsul”. Nici noi…
Brucan: ”M-am îngrozit, cînd am văzut pe mîna cui a ajuns Revoluţia”
Tot ce s-a întîmplat după 22 decembrie a fost, în opinia lui Iulian Vlad, rezultatul unei diversiuni și al incompetenței comandanților militari. El are, legat de evenimente, ca majoritatea românior, deși a fost șeful Securității Statului, mai multe întrebări decît răspunsuri.
”În jurul M.Ap.N. era un vacarm infernal de împuşcături. Dar pe clădirea M.Ap.N. nu s-a văzut urmă de cartuş, iar clădirile dimprejur erau praf. În biroul ministrului, cu trei geamuri mari spre blocuri stăteau lejer, nu se sinchiseau de aceea canonadă. Deci era în plan, probabil s-a anticipat, dar scenariul era pregătit. Accidentală a fost ieşirea în masă a populaţiei în stradă! Era exclus ca o forţă ordonată, armată să mai sară în apărarea lui Ceauşescu! Toţi au simţit-o ca pe o uşurare. Poate izolat au tras cîţiva fanatici, dar nesemnificativ. Apoi au intervenit forţe slab pregătite din corpului superior al armatei. Este şi vina mea, Contrainformaţiile militare la un moment dat s-au păcălit și au acționat cel mai prost! Comandamentul la un moment dat s-a rupt: de la CC comanda Guşe, de la M.Ap.N. comanda Stănculescu”.
Iar la televizor Militaru, Cico Dumitrescu și alți generali cu uniformele scoase de la naftalină dădeau, în opinia lui Vlad, ”ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-au întîmplat omorurile, la M.Ap.N., la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel război electronic, cineva trebuia să proiecteze acele ţinte false în eter! Apoi, maimarii, cum au decis să se deschidă graniţa, să vină cu ajutoare? Apoi, de ce încă din 15 decembrie ambasadorii şi-au trimis familiile acasă ? Generalul Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi! Pentru mine, generalul Militaru a fost şi rămîne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară. Eu, dacă făceam oricare din greşelile făcute de el atunci, eram precis condamnat la pedeapsa capitală. Generalul Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu (la conducerea Securității – n.n.) este de aceeaşi formaţie şi format (adică agent sovietic – n.n.) ca generalul Militaru. A fost reprezentantul României în Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie la Moscova”.
Spre deosebire de Vlad, care încerca să disculpe instituția pe care o condusese și totodată pe sine, Sliviu Brucan, audiat și el de Comisie, a avut o poziție diametral opusă, acuzînd direct Securitatea că a tras la Revoluție: ”aveau legături de comunicaţie, centre de aprovizionare, mijloace de transport militare şi civile. Am văzut și eu tabelele cu armele. Cîteva arme n-au acţionat pentru că nu se aşteptau ca Ceauşescu să fugă. Dar s-au dezmeticit şi au început să tragă. Am cerut ca Vlad să dea dispoziţii categorice prin radio și televiziune tuturor oamenilor săi să depună armele, să nu se tragă (ceea ce acesta a făcut la 5 dimineața, pe 23 decembrie, conform depoziției la Comisie a lui Teodor Brateș – n.n.). El a spus la radio, dar nu a spus fraza cheie, că a trecut de partea Revoluţiei. Vreau să vă spun informaţiile ce le aveam noi atunci şi cum gîndeam. În 24 decembrie, am făcut un consiliu de război la M.Ap.N., operaţiunile mlitare erau conduse de Guşe şi Vlad. Ştiam că Guşe vine de la Timişoara şi ştiam cine e Vlad Iulian. M-am îngrozit, cînd am văzut pe mîna cui a ajuns revoluţia. I-am spus lui Iliescu că eu cu Iulian Vlad nu cooperez”.
Măcelul din 21-22 Decembrie 1989, mărturie terifiantă: ”Camionul a trecut peste noi, lăsând morți în urmă. O fată împușcată a căzut în brațele mele”. Martorul Octav Fulger
Revoluționarul Octav Fulger – care a refuzat categoric să beneficieze de un certificat de revoluționar (deși l-ar fi meritat din plin), deoarece nu a vrut să legitimeze cu numele său sângeroasa confiscarea a Revoluției de către Securitate și nomenklatură, dar și întrucât consideră că, făcându-și datoria de român, și asta încă din primele clipe ale Revoluției, nu are nevoie de vreun certificat în acest sens, și nici de beneficiile aferente – relatează, pe Facebook, cum și-a trăit sfârșitul unei lumi pentru nașterea alteia, luptând pe Baricadă împotriva regimului criminal Ceaușescu, și-n cele mai clocotitoare puncte din București, în fatidicele zile și nopți de 21-22 Decembrie 1989, când securiștii împușcau tineri și-i zdrobeau sub șenile.
Relatările lui Octav Fulger sunt de-a dreptul răvășitoare, brutale și de o intensitate care curentează, tocmai prin realitatea nemijlocită, sângeroasă, pe care a trăit-o printre gloanțe – camioanele Armatei intră în viteză în mulțime, lăsând morți în urmă, iar la Colțea, răpită pentru totdeauna de gloanțe, o tânără i se prăbușește în brațe. Da, e vorba chiar de primii martiri ai Revoluției.
Podul.ro publică zguduitoarea mărturie a lui Octav Fulger, căruia îi mulțumim că a fost acolo.
Povestea manifestului
Era dimineața zilei de 21 decembrie1989.
Locuiam pe R. Beller. Priveam cu durere în suflet, îmbarcați în autobuze, treceau muncitorii de la fabrica fostă Ford, fostă Electromecanica, acum o ruina.
Eram sigur că sunt chemați să înfiereze evenimentele de la Timișoara.
La prânz, mama mea ce era la serviciu – lucra la Farmacia nr.1 (Edgard Quinet) – l-a sunat pe tatăl meu să nu mă lase să plec de acasă. Am auzit, mai mult am intuit, încă nu se terminase convorbirea telefonică, deja eram plecat pe ușă.
Într-un suflet am ajuns la Romană. Acolo un grup de 10-15 oameni scandau: ”Jos Ceaușescu!”.
Am rămas paralizat, nu înțelegem cum e posibil. E vis? Tremuram, a trecut ceva timp să-mi revin șocului, mi-am făcut curaj.
În acel moment am dărâmat zidul dimprejurul meu, m-am dus lângă acel grup. O lume tocmai murise.
S-au aruncat manifeste în sus.
”Azi în Timișoara,
Mâine în toată țara” era textul lor.
Mai am acel manifest, probabil este singurul rămas după 30 de ani.
A apărut Postelnicu cu un camion al Armatei DAC, agățat cu o mană de oglinda autoutilitarei și cu un picior proptit pe scara ei.
Urlă: – ”Pe ăla, prinde-l pe ăla cu steagul rupt!”
În mijlocul nostru era un demonstrat ce avea stema decupată de pe steag. Ne alergau, lumea trecea pe trotuar impasibilă, cei cu tunuri cu apă ne udau. Am ajuns la Dalles, cineva cu un alt DAC a trecut peste noi lăsând morți în urmă.
Am ajuns la Colțea, dintr-o mașină cu tun de apă s-a tras, o fată a fost împușcată, a căzut în brațele mele.
Am ridicat BARICADA noastră împotriva lor.Trece ”poporul” pe lângă Baricadă, o femeie s-a oprit pentru o clipă să ne privească, bărbatul ce o însoțea îi spune dojenitor: – ”Lasă-i dracului de derbedei!”
Clipele erau terifiante, trasoarele luminau cerul, TAB-urile emanau un fum negru, greu, înțepător.
Noi eram uzi. Eram atât de puțini… am hotărât ca o parte dintre noi să mergem prin oraș, să scandăm și să venim cu forțe noi, să atragem populația de partea noastră. Am ajuns până la B. Obor, scandam să vină cu noi, ne priveau ca pe niște ciudați.
La B. Obor, Fabrica de Mase Plastice, Mecanica Fină, aveau porțile sudate, am văzut muncitorii cum ne priveau pe după colțul clădirilor, nu au avut curaj să vină până la noi.
Așteptam să dărâme BARICADA și să înceapă macelul.
Cel mai tare mă înfiorau acei bărbați cu pălărie, haină lungă și un aparat foto cu un Blitz disproporționat de mare. Ne fotografiau pe toți din spatele rândului de militari cu armele țintite spre noi. Eram sigur că dacă scăpam de gloanțe în noaptea de 21, a doua zi nu o să pot scăpa de acei bărbați.
A trecut 21, pe 22 a venit poporul scos cu patos securistic de activiștii de partid din fabrici pentru a confisca Revoluția noastră împotriva lor.
”Iliescu apare
Soarele răsare!”
Seara, în 22 decembrie, eram la Palatul Regal.
”Se trage din toate pozițiile!”
După care s-a tras ca ripostă la ceva inexistent, au căzut iar mulți dintre noi.
Am strigat, am urlat cât am putut să nu se mai distribuie armament oricui, să nu mai tragă, deoarece nu ne atacă nimeni.
Inițial s-au dat AKM-uri pe bază de buletin, apoi oricui.
Erau copii de 15-16 ani cu AKM-uri în mână.
Atunci am fost arestat ca terorist, dus în Palatul Telefoanelor și legat cu sârmă de un scaun.
Dar teroriștii adevărați au rămas, azi încă sunt printre noi.
Ce scrie presa internaţională despre jocul de-a judecarea lui Ion Iliescu pentru „crime împotriva umanităţii”
Fostul preşedinte român Ion Iliescu urmează să fie judecat pentru „crime împotriva umanităţii” în legătură cu rolul pe care l-a jucat în evenimentele sângeroase care au urmat revoltei anticomunste şi căderii lui Nicolae Ceuşescu, scriu principalele agenţii internaţionale de presă.
„Este vorba despre o mişcare deosebit de importantă pentru justiţia din România, care îşi îndeplineşte o datorie de onoare faţă de Istorie”, a declarat luni procurorul general August Lazăr, care a prezentat actul acuzării la Bucureşti, citat de AFP.
Aceste urmăriri privesc tirurile soldate cu sute de morţi în zilele care au urmat fugii dictatorului, la 22 decembrie 1989, pe fondul unor manifestaţii anticomuniste masive.
Ion Iliescu, un fost demnitar comunist, în prezent în vârstă de 89 de ani, este acuzat că se află în spatele unei ”vaste operaţiuni de diversiune şi dezinformare”, care a creat o ”psihoză generalizată marcată de tiruri haotice şi fratricide”, potrivit Parchetului General.
Această operaţiune urma să permită Frontului Salvării Naţionale (FSN), pe care-l conducea, „să acceadă la putere şi să obţină o legitimitate în ochii poporului”.
În total, 862 de persoane au fost ucise, iar alte peste 2.150 au fost rănite în aceste circumstanţe tulburi, victime, potrivit unei versiuni oficiale de la acea vreme, ale unor misterioşi „terorişti” loiali fostului dictator.
Reprimarea revoltei anticomuniste ordonate de către Ceauşescu s-a soldat, la rândul ei, cu aproximativ 200 de morţi.
Alte două persoane sunt inculpate de ”crime împotriva umanităţii” în acest dosar, şi anume un fost vicepremier, Gelu Voican-Voiculescu, şi fostul şef al aviaţiei militare Iosif Rus.
În schimb, dosarul cu privire la fostul premier Petre Roman a fost clasat ”din lipse de probe”.
Ion Iliescu a condus România de la sfârşitul lui 1989 până în 1996, iar apoi din 2000 în 2004.
Anul trecut, în cursul inculpării sale, el a denunţat ”o farsă” şi a dat asigurări că şi-a ”făcut datoria”.
Anunţarea acestui viitor proces are loc după numeroase răstrunări de situaţie, procedura fiind clasată fără urmări în 2015, după care a fost redeschisă în 2016 prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie (ÎCC).
După căderea lui Ceauşescu, Iliescu a beneficiat de o mare popularitate, însă sute de persoane au murit în timpul revoltei, iar adversarii lui Iliescu îl acuză că a confiscat revoluţia poporului, relatează REUTERS.
„Încheierea anchetei procurorilor noştri noştri militari este unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului pe care mi l-am asumat în mod public acum trei ani: o vedere clară a dosarelor istorice ale României”, a declarat Lazăr pentru presă, citat de Reuters.
Data procesului lui Iliescu nu a fost anunţată încă.
Parchetul l-a acuzat în decembrie pe Iliescu de faptul că a prezidat la formarea, în decembrie 1989, a unei organizaţii al cărei obiectiv era să cucerească puterea şi o legitimitate politică.
Potrivit procurorilor, această organizaţie s-a angajat, prin declaraţii şi folosind televiziunea, în „activităţi de mare anvergură şi complexe menite să facă diversiune şi să propage dezinformarea” după fuga lui Ceauşescu de la Bucureşti, la 22 decembrie 1989.
Procesul şi execuţia lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, în ziua de Crăciun, în 1989, au făcut parte din această operaţiune, potrivit procurorilor
Iliescu a fost conformat drept preşedinte interimar de un Parlament de tranziţie în februarie 1990, iar în calitate de candidat al FSN el a obţinut 85% din voturile exprimate în alegerile prezidenţiale din mai 1990.
Adversarii săi, atât din România, cât şi din străinătate, îl acuză pe Iliescu şi pe alţi conducători politici că au căutat să împiedice reformele şi că au vrut să protejeze moştenirea politică a sistemului comunist.
Iliescu este cea mai importantă figură care urmează să fie judecată, alături de Voican-Voiculescu şi Rus, relatează THE ASSOCIATED PRESS.
Acuzaţiile vizează o perioadă de cinci zile în care Iliescu a acaparat puterea după fuga cuplului Ceauşescu, notează AP.
Preşedintele român Klaus Iohannis a salutat anunţul, apreciind că ”încheierea investigaţiilor judiciare cu privire la evenimentele de la Revoluţie, la 30 de ani de la căderea comunismului, este un act necesar şi ne onorează eroii”.
„Crimele Revoluţiei nu pot rămâne nepedepsite”, a mai declarat Iohannis, citat de AP.
Sursa: News.ro
Sursa foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei
Lulea Marius Dorin
Și, totuși, cine-a tras în noi după 22?
Totuși, nu există nicio urmă de rechizitoriu despre tentativa de lovitură de stat militară după modelul știut de orice copil de școală: crearea unei situații de necesitate atât de urgentă încât doar măsura militarizării totale o poate surmonta.
Nota b365.ro: Acesta este episodul 2 al unei mini-serii semnate de Tudor Dumitrașcu despre evenimentele din decembrie1989. Dacă ieri a fost vorba despre Noaptea Generalilor (Iulian Vlad – Ștefan Gușă), astăzi ajungem la Sibiu, acolo unde a fost împușcat primul militar. Episodul 1: Elicopterele teroriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militara cu aromă sud-americană
EPISODUL 2
În seară lui 22 decembrie, în piața din fața Comitetului Central începe să se tragă. Ceaușescu decolase încă din jurul orei 12, trec cel puțin 6-7 ore de la acest moment până la primele focuri, reale sau doar simulate. Ce se întâmpla în acest interval?
Să revenim puțin la Sibiu. Înclin să cred că acolo este ground zero, poligonul de testare pentru ce se va întâmpla în următoarele zile la București. Acolo le vine ideea. Cine sunt „ei”? Sunt foarte puține opțiuni. De fapt, nu e decât una.
Uciderea primului militar pare să ateste că Securitatea și Miliția s-au transformat în inamicii Armatei
Pe 22 decembrie, la prânz, la Sibiu, un militar dintr-unul dintre cordoanele de securitate desfășurate în oraș este împușcat în cap. Evenimentul se întâmpla după ce, cu o zi înainte, soldații din garnizoană trag haotic în mulțimile adunate în piața centrală. Există morți și răniți civili încă din 21 decembrie în oraș, morți imputabili armatei, fără dubii. Pe 22, uciderea primului militar pare să ateste că Securitatea și Miliția s-au transformat în inamicii armatei, trecute între timp de partea poporului, și începe măcelul. Cele două, trei instituții, miliția/securitatea vs armata, folosesc 2 milioane de cartușe una împotriva alteia, mor 100 de oameni, civili prinși la mijloc, soldați, milițieni.
Dar uciderea primul militar este momentul zero. Este momentul primei victime din rândul MApN de la începutul tuturor revoltelor de la Iași și Timișoara. Este doar 12.30, Ceaușescu abia se ridică de pe CC la București. Dacă acest moment nu este premeditat – sunt multe teorii despre cine trage în soldatul de la Sibiu – oricum, în mod sigur va furniza ideea generală a evenimentelor ulterioare de peste tot.
Armata se transformă din agresor în victimă
Un strateg suficient de vizionar a văzut aici o oportunitate: armata se poate transforma din opresor – fapt indubitabil până atunci – în victimă. Iar o victimă are nevoie de un agresor: așa apare ideea amestecată a unei armate oculte, ascunse, antiromânești, practic o forță de invazie plauzibilă în condițiile demenței lui Ceaușescu, de care brava armata română ne va apăra cu mare risipă de vieți de-a lungul următoarelor zile. Teroriștii.
De ce nu sunt sigur că această diversiune nu este neapărat premeditată, ci apare ca idee salvatoare în urma evenimentului de la Sibiu? Să ne întoarcem la București unde trec cel puțin 6 ore din momentul primului militar mort la Sibiu până la primele focuri de armă din față de la CC. Adică timpul necesar pregătirii unei operațiuni similare care să mute cu 180 de grade rolul și rostul armatei. Timpul pentru amplasarea simulatoarelor și trăgătorilor izolați în punctele strategice. Dacă ar fi fost parte a unui plan deja stabilit, probabil ar fi trecut mult mai puțin. Poate au așteptat întunericul… Cine știe? E foarte posibil ca mortul de la Sibiu să fie o victimă întâmplătoare, dar consecințele sunt devastatoare. E relativ mai puțin important. Haosul de la Sibiu certifica faptul că cetățenii se raliaseră imediat armatei în confruntarea cu mult hulita securitate. Și apoi, după ce Securitatea primește ordinul oficial de retragere, în confruntarea cu armata din umbră. Din ucigași în eroi – iată calea spre mântuire.
Cine sunt teroriștii?
Cine sunt trăgătorii izolați? Poate tot unitățile speciale de „cercetare – diversiune” precum cea plecată de la București și dispusă la Sibiu înainte de fuga lui Ceaușescu, dar clar activată imediat după ora 12 din data de 22? Sunt securiști, militari DIA, habar n-am, cert e că sunt foarte români și că răspund de comandamente militare românești. Și că incredibil de puțini oameni sunt necesari pentru un asemenea haos, mai ales atunci când zvonistica de la televizor sporește geometric panică. Iar dacă tu cauți arabi, cu atât mai mici sunt șansele să îi prinzi. De ce e nevoie de puțini? Pentru că le poți șterge urmele mult mai ușor. Sau îi poți șterge direct pe ei…
Mitingul din 21 decembrie 1989 din Piaţa Palatului, în faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), la care a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu, a fost transmis în direct la radio şi la televiziune.
Foto: (c) Mircea Hudek/Arhiva istorică AGERPRES
După miting, mulţimea se revarsă spre străzile laterale. Grupurile de protestatari se regrupează în zonele centrale ale oraşului – Piaţa Romană, Sala Dalles, Universitate – scandând ”Ieri la Timişoara, mâine-n toată ţara!”, ”Jos dictatura!”, ”Jos comunismul!”, ”Libertate!”. În cursul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989 se trage în demonstranţi şi se degajează baricada de la Intercontinental cu ajutorul blindatelor. Tinerii, cei mai mulţi cu vârste între 18-25 de ani, au constituit majoritatea demonstranţilor din după-amiaza şi noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 din Bucureşti. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)
Foto: (c) Mircea Hudek/Arhiva istorică AGERPRES
”Un incident despre care s-a vorbit mult a fost incendierea baricadei construite de-a curmezişul Bulevardului Bălcescu. Transportoare blindate, acoperite de nori de gaze lacrimogene şi focuri de armă au avansat pentru a dărâma baricada, iar unul dintre vehicule a luat foc înainte ca misiunea să fie îndeplinită cu succes. Pe la ora 3.00 atmosfera de pe străzi s-a calmat. În zonă au fost aduse echipe de la salubritate care să şteargă lozincile ce fuseseră scrise pe ziduri şi să îndepărteze resturile rămase după confruntări. Bilanţul nopţii: 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies, apărută în versiune românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006)
Foto: (c) Radu Constantinescu/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Radu Constantinescu/Arhiva istorică AGERPRES
Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni.
Foto: (c) Constantin Duma/Arhiva istorică AGERPRES
”Revoluţia din Bucureşti a avut un tipar extrem de asemănător cu cea din Timişoara. În după-amiaza şi noaptea lui 21 decembrie, protestele de stradă dezorganizate, la care au luat parte mai ales tineri, au fost zdrobite fără milă de autorităţi. Zgomotul împuşcăturilor s-a răspândit în oraş, iar ştirile despre violenţele de pe stradă s-au transmis cu repeziciune prin telefon. Când demonstranţii care fugeau s-au întâlnit cu muncitorii care ieşeau din schimbul de noapte, a început să iasă la iveală o mânie adâncă. (…) La primele ore ale dimineţii următoare, situaţia era descrisă drept calmă, transportul urban de călători funcţiona şi magazinele erau deschise. Treptat însă, au început să se strângă grupuri de demonstranţi. (…)” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies)
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 muncitorii de pe marile platforme industriale din Bucureşti întrerup lucrul şi se îndreaptă încolonaţi spre sediul Comitetului Central al PCR, protestând vehement împotriva represiunii sângeroase de la Timişoara şi Bucureşti şi cerând demisia lui Nicolae Ceauşescu. Prezenţa masivă a muncitorilor din Capitală a fost un factor important în răsturnarea regimului comunist din România. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)
Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES
După dispersarea demonstranţilor în cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989, dispunerea trupelor a fost schimbată în dimineaţa zilei de 22 decembrie, cele mai mari concentrări fiind mutate în imediata vecinătate a clădirii Comitetului Central. Mulţimile au continuat să se deplaseze către centru, adesea copleşind unităţile militare care le ieşeau în cale. Ulterior, soldaţii au rupt rândurile şi au început să fraternizeze cu mulţimea. (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies)
Foto: (c) Sorin Lupsa/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Codruta Dragoescu/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Viorel Lazarescu/Arhiva istorică AGERPRES
”Fuga cuplului prezidenţial a marcat, de fapt, sfârşitul regimului comunist condus de Ceauşescu” (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Mulţimea a pătruns în sediul Comitetului Central al PCR. Forţele de ordine au pactizat cu manifestanţii care, aproape în acelaşi timp, ocupă sediile Televiziunii şi Radiodifuziunii.
Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Marian Ilie/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Ovidiu Bogdan/Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Constantin Duma /Arhiva istorică AGERPRES
Foto: (c) Constantin Duma /Arhiva istorică AGERPRES
AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; redactori Arhivă foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Daniela Juncu)
Citiţi şi:
* REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 16-20 decembrie 1989 de la Timişoara
* REVOLUŢIE 30: Imagini din 16-20 decembrie 1989 de la Timişoara
* REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării
Obsesia lui Ion Iliescu a fost să încheie un tratat de prietenie cu Mihail Gorbaciov în 1991.
Ecuația Revoluției Române din decembrie 1989 are încă destule necunoscute. Nu este destul de clar, spre exemplu, dacă prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu a avut loc sub presiunea maselor revoltate sau ca urmare a unei lovituri de stat.
Schimbarea de regim din România a fost ultima din șirul statelor Estul și Central Europene, care fuseseră sub umbrela Moscovei și care au experimentat trecerea de la regimurile comuniste la cele pluraliste.
Istoricii sunt de părere că fără concursul Uniunii Sovietice această răsturnare istorică nu ar fi putut avea loc și că indiferent de contextul în care a avut loc și de factorii care au provocat-o, transformarea a avut caracter de revoluție.
Sensul latin al cuvântului „revolutio” înseamnă „schimbare de sens”. A fost însă într-adevăr o schimbare de sens, după executarea cuplului Ceaușescu, chiar în ziua de Crăciun a anului 1989?
Răspunsul a fost dat destul de repede de noul regim instaurat sub bagheta președintelui Ion Iliescu, un fost lider comunist, pentru care deviza a fost „cu fața spre răsărit”.
Consolidarea legăturilor cu URSS și menținerea structurilor de bază ale regimului defunct au fost principalele priorități ale noii puteri instalate la București după procesul grăbit și superficial prin care soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte, înainte de a apuca să spună lucruri care ar fi putut să-i pună în pericol pe noii lideri.
Există o serie de declarații și de documente care sugerează că pentru prăbușirea regimului Ceaușescu și-ar fi dat mâna serviciile secrete din Est și din Occident.
Nu există însă probe indubitabile în acest sens, dar felul cum au manevrat balanța de putere cei care s-au instalat în fruntea României acum 26 de ani arată că ar fi fost vorba despre o lovitură de stat.
Spre deosebire de fostele state socialiste din Centrul Europei, care au ales de la bun început azimutul Vest, România a devenit chiar mai ancorată de Moscova decât era sub Nicolae Ceaușescu.
Obsesia lui Ion Iliescu a fost să încheie un tratat de prietenie cu Mihail Gorbaciov în 1991, prin care România se angaja să nu adere la NATO.
În această obsesie a fostului președinte, care în plină criză de dezintegrare a URSS, se preocupa de ratificarea unui tratat care să lege Bucureștiul de Moscova, se vede de fapt care a fost sensul real al răsturnării revoluționare.
Nici mulțimile, nici idealurile străzii și nici măcar succesiunea personajelor din zona puterii nu au arătat cu adevărat sensul pe care îl vor lua lucrurile, ci doar acul busolei care a trasat axa București-Moscova, aproape imediat după căderea lui Ceaușescu.
Noua putere nu voia să aducă în România pluralismul, democrația, libertatea, ci doar să schimbe oamenii și să definească mai clar orientarea spre Răsărit.
În primii ani după 1990, libertatea opiniilor și pluralismul au fost mai degrabă elemente de ale unui decor sinistru, de aceea putem spune că în România, Revoluția nu s-a suprapus imediat peste lovitura de stat.
Virgil Magureanu: In ’89 am avut o lovitura de stat militara organizata de KGB si CIA. Se stia din anii ’70 ca Ion Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu.
Ideea unei lovituri militare de stat este sustinuta, in opinia lui Magureanu, si de succesiunea unor operatiuni militare de dinaintea fugii lui Ceausescu si pana s-a declarat ca situatia e sub controlul armatei si a avut loc acea fraternizare a armatei cu populatia. „Ma indoiesc ca in decembrie ’89 sentimentul anticomunist a fost unul atat coplesitor. El a aparut cateva saptamani mai tarziu”.
Magureanu spune ca inca din a doua jumatate a anilor ’70 se stia ca succesorul regimului Ceausescu si a lui personal va fi Ion Iliescu si crede ca marginalizarea lui Iliescu din ultima perioada a regimului comunist a fost si din aceasta cauza.
Fostul sef al SRI spune ca arestarea si condamanarea generalilor Stanculescu si Chitac este o farsa judiciara sinistra. „Nu e vorba numai de contributia generalului Stanculescu, de neinlocuit in acele evenimente, dar cineva vrea sa ne adoarma cu ideea ca daca a scos in fata niste tapi ispasitori ei scapa nevinovati.”
Dezvaluirile care stau la baza dezbaterilor media din ultimele doua zile au fost facute de Virgil Magureanu in ultima sa carte referitoare la evenimentele din decembrie 1989.
„Nu era o persoana dotata cu prea mult curaj. Nu avea vocatia unui personaj eroic. Nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta pe baricade. Profita insa de orice situatie chiar daca nu avea niciun merit acolo”, este descrierea facuta in carte lui Ion Iliescu de catre Virgil Magureanu.
Revoluţia din ’89 a fost lovitură de stat! Cum au fost păcăliţi românii! Parchetul General are probe! Ceauşescu trebuia să moară!
Progrese majore făcute de Parchetul General în Dosarul Revoluţiei din 1989! Procurorii au descoperit lovitura de stat şi o pot dovedi! Parchetul General a anunţat luni că au fost descoperite noi probe care fac lumină în Dosarul Revoluţiei din decembrie ’89. Mai exact, au fost identificate sursele sunetului cu efect de panică emis în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie ’89 care a dus la izbucnirea protesteor în Capitală, precum şi împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe cladirea CC, a anunţat luni Parchetul General.
„A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, in timpul discursului lui Nicolae Ceausescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului şi declanşarea protestelor în Bucureşti.
Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Probele vin de la Parchetul General!
A fost realizată o succesiune clară a evenimentelor politico-militare existente în după-amiaza şi seara zilei de 21 decembrie 1989. A fost conturată succesiunea evenimentelor deosebit de importante din noaptea de 21/22 decembrie 1989.
Au fost clarificate împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe sediul CC al PCR, traseul urmat şi comportamentul forţelor militare înainte, în timpul şi după pătrunderea revoluţionarilor în sediul Comitetului Central”, transmite Parchetul General.
Instituţia anunţă şi că a fost stabilită componenta comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România.
„Referitor la acest aspect a existat o eficienţă colaborare cu principalele facultăţi de drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. În această etapă a anchetei, este posibilă o mai bună stabilire a conduitei membrilor noii puteri politico-militare şi acţiunile de legitimare a acesteia pe plan intern şi internaţional”, explica Parchetul.
De asemenea, a fost realizată edificarea parţială referitoare la “declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989″.
Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Lovitura de stat, plină de diversiuni!
„Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite”, precizeaza Parchetul ICCJ.
„Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă. De asemenea, se contureaza modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave”, precizează Parchetul.
Parchetul ICCJ menţionează şi că „în legătură cu aceeaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”.
„Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităti în realizarea acesteia”, spune Parchetul ICCJ.
Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Diversiune la unitatea militară unde au fost ucişi soţii Ceuşescu!
Totodată, Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) şi consecinţele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne şi populaţia civilă.
„Aceasta realitate este necesar a fi coroborată cu situaţia militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a Romaniei în luna decembrie 1989″, susţine instituţia.
Totodată, a fost clarificată succesiunea evenimentelor petrecute la UM 01417 Targovişte, locaţia unde s-a aflat cuplul Ceausescu începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
„Probele au evidenţiat existenţa unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unităţi militare, precum şi existenţa unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceauşescu. Astfel, până la execuţia celor doi, survenită la data de 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a acestora”, afirmă Parchetul General.
Zoe Petre: In 1989 a fost o lovitura de stat data de armata
„Ipoteza mea este ca armata, reprezentata prin generalul Stanculescu a fost autoarea unei lovituri de stat, in dimineata zilei de 22 decembrie. In jurul orei 15, generalul Stanculescu, bine educat in spiritul traditional in care armata romana n-a exercitat niciodata de fapt in mod direct-nici macar pe vremea lui Ion Antonescu, Antonescu era militar, dar restul Guvernului era civil-n-a exercitat puterea direct niciodata, a predat puterea lui Ion Iliescu.
In jurul orei 17, tot armata a fost cea care a declansat panica legata de teroristi. (…)Problema este dupa mine nu atat ca au preluat puterea, ci ca au organizat un masacru ca sa se legitimeze, asta e marea drama!”, a declarat Zoe Petre la RFI.
Zoe Petre a mai declarat ca varsarea de sange putea fi evitata, daca oficialii Partidului Comunist Roman (PCR) si-ar fi reglat conturile in interior. Intrebata de a fost Revolutia din Romania singura sangeroasa din fostul bloc sovietic, aceasta a raspuns: „Pentru ca Partidul Comunist Roman era o molusca de patru milioane de membri, care n-a fost in stare sa-si regleze conturile in interior. Au asteptat sa moara oameni in strada, ca dupa aceea sa se catere pe cadavrele lor si sa-l lichideze pe Ceausescu. In toate celelalte tari, cu bune, cu rele, conducerile partidelor comuniste au facut curatenie. La noi, n-au fost in stare!”.
Cine a avut interesul direct să lichideze cuplul Ceaușescu? Istoria unei lovituri de stat după model sud american, in stil PESEDIST …Să fie carne de tun, dar multă
Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara pe Calea Girocului, armata trage în plin la ordinele exprese ale generalului Gușă. Acesta este un fapt simplu, demonstrat, închis. Gușă aplică ordinele venite succesiv pe linia Ceaușescu – Milea – Stănculescu, el fiind următorul în lanțul de comandă și direct responsabil de rezolvarea problemei la Timișoara. Am început acest serial urmărindu-l într-o scenetă jucată excesiv de fals pentru camere în care, pe 22 decembrie, mimează uluirea. „Ăștia au fost niște demenți, dom’le…” spune el. Surpriza este ca „ăștia” sunt chiar el. Pe 22 seara, Ceaușescu fugise, Milea era mort, Stănculescu avusese inspirația să întoarcă armele și să-l trădeze pe Ceaușescu, mai rămânea Gușă… Din numărul 4 devenise numărul 2, de fapt, cunoscând viclenia lui Stănculescu care joacă la toate capetele, el este numărul 1. Și la conducerea armatei, și în responsabilitatea pentru morții Timișoarei.
Nota b365.ro: Acesta este episodul 3 al unei mini-serii semnate de Tudor Dumitrașcu despre evenimentele din decembrie1989. Dacă ieri a fost vorba despre Noaptea Generalilor (Iulian Vlad – Ștefan Gușă), astăzi ajungem la Sibiu, acolo unde a fost împușcat primul militar
Episodul 1:Elicopeterele teoriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militară cu aromă sud-americană
Episodul 2: Și, totuși, cine-a tras în noi după 22?
Astăzi, ultima parte din serialul dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Așadar,
Episodul 3
Toată literatură recentă, și am să mă refer la ce construiește Mădălin Hodor pentru lumea bună, are un singur predicat narativ, chiar dacă disimulat: acela că de pe 22 decembrie, ora 12.09 armata trece complet și irevocabil de partea poporului. Că cei 800 de morți de după acest minut al acelei zile sunt exclusiv opera structurilor DSS (Direcția Securității Statului) angrenate în respectarea unui plan preexistent „de luptă și rezistență în teritoriul ocupat vremelnic de inamic” orientat acum împotriva Revoluției, că salvarea lui Ceaușescu a fost obiectivul, cel puțin inițial, al acestor structuri, că brusc războiul a început să se poarte între ele și unitățile armatei regulate coordonate din sediul MApN. Că securitatea nu numai că nu este dezarmată, dar că predă armele abia în ianuarie cu o uriașă cantitate de muniție lipsa, că modul în care se operează este perfect asociabil acestui plan preexistent…
Sunt securiștii singuri în operațiunea de diversiune de după 22 decembrie?
Practic, ne este re-livrat exact ce ne-au livrat televizoarele în decembrie 1989. Diferența este doar de stil. Teroriștii sunt securiștii. Ei pun în aplicare planul „preexistent”, despre care am spus deja. Doar că acesta este un proiect militar din care armata nu are cum lipsi și e absurd de crezut că nu-l cunoaște, așa cum mimează Gușă surpriză vorbind despre regimente subterane de elicoptere și alte bazaconii…
De fapt premiza acestui text e una simplă – sunt securiștii singuri în operațiunea de diversiune de după 22? Să le vedem puțin:
1. Nu există nici măcar o singură acțiune rezonabilă care să demonstreze cea mai mică tentativă de salvare a dictatorilor. Nici una! În București se trage abia la 7 (șapte) ore după ce Ceaușescu fuge, este abandonat, prins, arestat și compromis definitiv. Hodor o spune clar: „planul preexistent are ca scop primordial securitatea personală a conducătorului în caz de lovitură de stat orchestrată extern sau intern”! Subliniez, PRIMORDIAL! Ori el a stat ca un câine pe drumuri, în mașini luate cu autostopul, la direcția silvică (parcă) din Târgoviște, în mașina de miliție lângă doi sectoriști amărâți de provincie… ore în șir. ORE! Unde a fost planul? L-au căutat prin sertare în toate orele astea? Atât de idioți erau fanaticii regimului atent pregătiți exact pentru astfel de situații? Ce dracu te mai apuci să salvezi după 7 ore? Ok, hai s-o luăm drept bună…
Generalul Militaru, dușmanul de moarte al noii conduceri a MApN
2. Gușă, Stănculescu, Eftimescu, cele mai înalte grade din MApN, ba chiar și Vlad, nu dau niciun semn că ar ști de acest plan minuțios. Gușă este lângă Vlad (șeful DSS, trecută între timp sub conducerea armatei) când află la telefon de arestarea lui Ceaușescu de către miliție, cel puțin așa pare din scena care este filmată. Afară e deja întuneric, e înainte de primele focuri din piață iar cei doi sunt încă în CC. La un pas de Iliescu și gașca. Gașcă din care face parte, ce să vezi, și unu… Militaru…, dușman de moarte al actualei conduceri a MApN. Boul ăsta de Militaru se mai trezește și să le spună la televizor unui lung șir de generali atent nominalizați să „oprească măcelul”… Dar de ce să-l ascultăm, doar e spion sovietic..!
Gușă coordonează mari unități în mișcare prin București și prin țară dar vorbește la telefon cu un… post de pază din Târgoviște în timp ce aruncă hoțește câte un ochi spre cameră. Tirul în piață începe după acest dialog. În care, filmat fiind, dă ordin… postului de pază…, să-l informeze pe comandantul garnizoanei, Kemenici, că răspunde personal de viața celor doi. Adică soldatul din postul de pază să îi comunice șefului armatei din Târgoviște ordinul șefului armatei române…(!) Cât de ușor e de presupus că ordinul de foc în București este dat de Gușă după acest telefon în care află, în sfârșit, că bătrânii sunt în viață și încă mai au limba la ei? E doar o supoziție. Dar supoziția este valabilă doar dacă desfășurarea trăgătorilor în București este cunoscută deja de Gușă.
Că aceștia sunt securiștii de care spune Mădălin Hodor sau militari ai DIA sau ai trupelor de cercetare – diversiune, similari celor de la Sibiu – armata, nu securitatea, adică în subordinea directă a lui Gușă – deja e mai puțin important. Vlad e acolo. Mă îndoiesc că nu l-a informat despre această desfășurare, sau că nu știe de ea. Asta presupunând că Gușă e un papagal care în calitate de șef al Marelui Stat Major habar n-are de planul preexistent conceput de… Marele Stat Major… Și nici de dispozitivul trimis la Sibiu care de un număr de ore trage aleator în oraș, exact ce se va întâmpla câteva minute mai târziu în București.
Nimeni nu a încercat, de fapt, să îl salveze pe tiran
Să mă scuzați, dar nu cred că a încercat nimeni să-l salveze pe tiran, după cum spune Hodor la fel că TVR ul în 89. Tirul din piață este mai degrabă pornit pentru că Ceaușeștii să-și piardă orice urmă de credibilitate, pentru că PORNEȘTE FIX în momentul în care Gușă are confirmarea că cei doi sunt în viață. Acest element cronologic este esențial și puțin băgat în seamă. Dacă vorbesc, avertismentul lui Militaru devine dintr-o amenințare un blestem: „dacă se adeverește că armata a tras… e de rău”, le spune la televizor bătrânul spion afiliat celuilalt perestroikist, Iliescu. Nu ca să-i salveze pe tirani încep tragerile la CC, ci ca să-i îngroape…
Să fie carne de tun, dar multă
3. …Pentru că e imposibil ca Armata să nu fie parte a „planului preexistent”. Adică nu faci un plan preliminar pe un scenariu de invazie care să nu implice armata, e o tâmpenie la mintea unui sugar. Sau cel puțin ca cele mai înalte grade să n-aibă habar de asta. Practic, ni se spune că Iulian Vlad e atât de idiot încât să declanșeze operațiunea (acest Valkiry Operation românesc), și apoi să se așeze cuminte lângă Gușă mimând cooperarea deplină cu structura pe care urmează să o destabilizeze.
Cât de mastermind ar trebui să presupunem că e? Sau cât de cretin ar trebui să fie Gușă? Nu, cei doi sunt cel puțin complici. Iar Gușă este cel care trimite soldații în termen în fața gloanțelor în diverse obiective… cu planul în față. Știe exact unde îi trimite. Este identic cu ceea ce face Brateș la televiziune chemând populația civilă cu același scop. Să fie carne de tun, să fie multă. Doar morții pot justifica lichidarea fizică a lui Ceaușescu. Mulți morți. Și mai pot justifica ceva – dictatura militară salvatoare!
Cine are interesul direct, după 22, să-l lichideze pe Ceaușescu?
4. „Securiștii prinși sau uciși de către armată poartă combinezoane negre pe sub care au uniforme militare ale MApN. Și legitimații ale securității…”, spune dl Hodor. Ciudat. Cumva au uniformele PENTRU CĂ SUNT cadre MApN? Că mă îndoiesc că securiștii au fost așa deștepți încât în câteva ore au modificat de capul lor – și fără nicio structură superioară care să le ordone asta – complet izolați unii de alții, planul preexistent schimbând miza de la lupta cu invazia sovietică la cea cu armata regulată. Ba chiar s-au și pregătit minuțios pentru asta. Aveau uniformele MApN în șifoniere? Știind că armata va trăda regimul?? Lucru imposibil de prevăzut până la ora 12.09 când armata este trup și suflet alături de tovarășu’! N-au fost în stare să miște un deget pentru salvarea dictatorilor dar au avut timp să se deghizeze în militari…? Și și-au luat si legitimațiile incriminatoare cu ei ca să nu fie niciun dubiu pentru istorici ca dl Hodor..!?
5. Kemenici, comandantul UM din Târgoviște unde este deținut Ceaușescu, face totul ca să-l șteargă fără urmă pe dictator. Doar că tre’ să pară accidental și nu-i iese. Sau poate cineva îl oprește. Un întreg atac simulat are ca țintă clădirea în care sunt reținuți Ceaușeștii dar urmele de gloanțe de pe pereți apar cu mult după ce totul se încheiase. Se pare că sunt făcute de soldați cu baioneta și dalta la ordinul lui expres al lui Kemenici.
Nu, pentru idioți, nu mă refer la cele de la peretele execuției, ci la urmele așa ziselor atacuri teroriste de pe toată perioada 22 – 25 decembrie. De ce ar fi fost doar simulate atacurile dacă obiectivul era salvarea celor doi? Pentru că nu era asta, normal… E mult mai plauzibil că simularea atacului are ca scop acoperirea lichidării lui Ceaușescu, acolo, pe loc, justificată de situația de asediu? Cine are interesul direct și urgent, începând cu 22 să dispară Ceaușescu? Cumva autorii represiunii de la Timișoara? Chiar Gușă, personal?
Anarhia militară are drept scop lovitura de stat după model sud-american
6. Scuzați-mă, dar teoria planului preexistent și a fanaticilor regimului pare un bullshit. Ideea lui Mădălin Hodor este că emițând ipoteza unui plan de salvare a Ceaușeștilor, chiar și incipient, se pot justifica acțiunile armatei în toată această perioadă. Dar adevărul pare că e exact în altă parte. Nu e doar securitatea un melanj între armata și securitate, sub conducerea nemijlocită a armatei, cu unicul scop, mult mai verosimil, de a se salva și de a șantaja orice putere politică ar fi urmat să se auto-investească. Sau, de ce să nu îndrăznim să mergem mai departe – poate chiar de a o înlocui!
Este o improvizație ad hoc prin care armata – care preia conducerea tuturor structurilor de forță imediat după momentul fugii celor doi – deci și pe securiști, că de aia stă cuminte Vlad lângă Gușă – își arată mușchii și capacitatea de a dinamita pe oricine ar îndrăzni să-i ia la întrebări pentru ce făcuse până atunci. Da, este o improvizație care păstrează din planul preexistent doar dispunerea diversionistă a trăgătorilor, obiectivele sale modificându-se complet. Șefii armatei române aplică planul, Securitatea este doar o porțiune din el. Aleg să-și mitralieze proprii militari în termen, perfect conștient ca la Otopeni, proprii soldați și civilii de la Televiziune și de peste tot în rest. Iată de ce sună Iliescu la ambasada URSS. Pentru că este complet depășit de evenimente. Pentru că anarhia militară are ca target adevărata lovitură de stat după model sud american. Abia la neintervenția rușilor acesta se decide să negocieze cu armata. Iar armata cere tăcerea, lichidarea lui Ceaușescu, eroizarea MApN, sute de ridicări în grad, și altele…
Iliescu acceptă, după 3 zile, și preia puterea. Doar așa i se permite. Pe 25, elicopterele sunt trimise în sfârșit la Târgoviște ca să „seal the deal”. Dintre cei trimiși să rezolve problema se disting reprezentanții ambelor tabere, cea civilă și cea miltiara: Voican și Stănculescu
Cine a tras în noi, după 22? Toţi ştim, dar justiţia nu şi-a făcut treaba
Citeste mai mult: adev.ro/q2wj0c
Ironia face ca înainte de 22 decembrie 1989 peste 100 de morţi să rezulte din intervenţia structurilor de forţă asupra cetăţenilor, dar numărul să fie cu mult mai mare după această dată: aproape 1.000. Cine răspunde pentru morţii Revoluţiei române? DE ACELASI AUTOR Alegeri locale într-un singur tur sau două? Chiar contează? Cine câşti… Abordare extraordinară a lui Trump: războiul nu este soluţia, pedepsir… 5 ianuarie 1859: Cuza este ales domnitor în Moldova. Ce urmează şochea… Nesimţirea cominterniştilor nu are limite: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan şi toată gaşca lor strigă la unison: „revoluţiile nu se judecă”. Aceste declaraţii arată tocmai cât de desprinşi de realitate sunt scursurile care au vrut să pună mâna pe România şi să ne fure visurile. Revolta românilor în 1989 a fost una reală, însă pe 22 decembrie 1989 un grup infracţional organizat, de esenţă bolşevică, a folosit metode specifice pentru acapararea puterii statului după arestarea şi apoi asasinarea lui Nicolae Ceuşescu. Acest grup era format din cadre pro-moscovite, scoase de către Ceauşescu din cercul de putere tocmai datorită legăturilor puternice cu sovieticii. Scopul a fost deturnarea revoluţiei române şi continuare comunismului în forma lui autentică. Însă nu a fost să fie: revoluţia furată a fost un eşec pentru ei, aspiraţiile de libertate şi democraţie ale românilor neputând fi înfrânte. Toţi cei care au tras în noi înainte şi după 22 decembrie 1989 au fost promovaţi de către clanul bolşevic sau introduşi în aparatul de conducere. Mulţi dintre ei au fost ulterior numiţi generali, singura lor calitate fiind modul în care au ştiut să servească noua conducere a ţării. Toată lumea ştie cine şi de ce s-a tras în români după 1989. Am asistat cu toţii la televizor la acel teatru al absurdului ghidat de Ion Iliescu şi acoliţii lui. Cu toate acestea justiţia de după 1989 nu şi-a făcut treaba pentru un simplu motiv: nu este una funcţională, ci plină de securiştii care s-au ocupat să ascundă adevărul. Nu vom avea nici o şansă să îl vedem pe Ion Iliescu condamnat pentru crimele din acea perioadă în ciuda longevităţii lui. Iată că unii încă mai au tupeul să iasă printre oameni, precum Gelu Voican Voiculescu ieri, să ne înveţe democraţia. Sistemul creat de Ion Iliescu a avut grijă să închidă tuturor structurilor de forţa gura după 1989. Pensiile speciale, adică privilegiile speciale, sunt tocmai către acele categorii profesionale ce ar fi putut opri dezastrul de după 1989 sau aflare adevărului. Nu a fost să fie. Ion Iliescu, botezat Ilici după Ilici Lenin, a fost un bolşevic sadea, educat la Moscova în plină epocă Stalinistă. Atunci şi-a cunoscut şi soţia. A fost înlăturat de Nicolae Ceauşescu datorită faptului că sovieticii aveau în plan să fie locţiitorul său. În 1989 a cerut intervenţia trupele armate sovietice în România după modelul din 1956-Ungaria şi 1968-Cehoslovacia. Nicolae Militaru, bolşevic convins, antiromân, cel care a preluat frâile puterii armate după 1989. A fost înlăturat de Ceauşescu deoarece avea întâlniri repetate clandestine cu forţele sovietice de la Bucureşti. A fost îndepărtat din cercul de putere tocmai pentru trădare. Petre Roman este fiul lui Valter Roman(născut Erno Neulander), bolşevic venit după 1945 în România cu forţele sovietice ca să instaureze cu forţa comunismul. A fost o relaţie specială cu Zoe Ceauşescu, pentru ca apoi să fie părtaş la asasinarea tatălui acesteia. Silviu Brucan, născut Saul Bruckner, un cominternist activ, parte a sistemului comunist din perioada epurărilor, adică până la plecarea trupelor ruse de ocupaţie. Comunismul, peste tot în lume, s-a dovedit a fi o grupare infracţională transnaţională sub masca unei ideologii. Se poate identifica un tipar. O bună parte din cei care în 1989 au preluat puterea aveau legături sub o formă sau alta cu Moscova: aceştia erau bolşevici convinşi. România trage greu şi astăzi tocmai pentru că am pierdut cel puţin zece ani la acel moment. În loc să luăm calea capitalismului şi a democraţiei, ne-am scăldat tot în comunism. Infestarea statului cu lipitorile bolşevice este şi astăzi la cote ridicate.
Din invataturile Profesionistilor de TOP: Fermierul Ilie Dan crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar; Va prezentam HIBRIZI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE si VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA; Piața de inputuri; Avem Universitari care dau consultanță gratuit fermierilor; Parteneri de afaceri agricole- Cereale, Plante tehnice, Legume, Fructe, Struguri si Vita de vie nobila; Flori si plante ornamentale; Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza alesolului; CULTURA MEIULUI
”Față de anul trecut când am pus cam 65.000 de boabe la hectar, acum am hotarat să creștem densitatea la 72.000 de boabe ,pentru a conta pe cca 67.000 de plante pe un hectar.”
Fermierul Ilie Dan (foto sus)crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar
Am luat această decizie încurajat de fermieri care au crescut densitatea și au obținut producții substanțial mai mari. Chiar dacă am ales să măresc densitatea nu voi merge pe tehnologii moderne de cultivare așa cum sunt cele ”minimum till” sau ”no till”, m-am convins că arătura a fost bună la rapiță și grâu, tot cu arătură de toamnă mergem și la porumb. Înainte de semănat dăm cu un combinator pe arătura de toamnă și în funcție de cum se mărunțește terenul aplicăm o fertilizare. Pentru a încorpora îngrășămintele venim ori cu o freză, ori cu un combinator și abia după semănăm. La semănat dăm și cum niște îngrășăminte starter, 20 kg/ha, plus încă un îngrășământ pe care îl aplicăm pe rând N-P-K. După aceea erbicidăm preemergent și când ajunge la 6-7 frunze facem o prașilă și mai dăm niște uree cu descompunere lentă și mai aplicăm un erbicid pentru costrei. Cam asta este tehnologia pe care o aplicăm, dar din păcate ploaia nu o dăm noi”, a explicat fermierul ilfovean, care este tehnologia pe care mizează la cultura de porumb.
La grâu a mizat mai mult pe soiuri românești
”La grâu am mers pe soiul Izvor pe care l-am avut anul trecut ca bază în fermă, unde am făcut 6.360 de kg/ha și am luat și de la Limagrain cu 6,5 lei/kg de sămânță un soi pe care l-am văzut la o fermă în Ialomița, unde s-a obținut o producție de 8.500-9.000 kg/ha, deci la un calcul simplu mă costă undeva la 1.250 lei pe hectar doar sămânța. Am pus și 10 hectare de Glosa. Merg mai mult pe soiuri românești de grâu pentru că sămânța românească m-a convins: anul trecut am obținut producții mai bune și am avut și un procent de gluten mai bun decât la cele străine. Am reușit cu un efort susținut să fertilizăm întreaga suprafață însămânțată în toamnă. Am aplicat 200 de kilograme de uree granulată și 160 de kilograme de uree cu descompunere lentă. Ulterior voi aplica 150 de kilograme de N33, care conține 33 azot și 29 sulf. La rapiță am dat întâi cu N33 și apoi am administrat ureea granulată. La porumb și floarea soarelui merg cu 170 kg NPK 18-46-0, 150 kg de uree și 200 kg de nitrocalcar”, a vorbit fermierul despre schema de fertilizare pe care o aplică.
Pentru o fertilizarea cât mai eficientă în această primăvară, ilfoveanul și-a cartat solul și încearcă an de an să se apropie cât mai mult de cantitățile indicate de cartare, aprovizionând solul în proporție de 90% din necesarul de azot, iar la fosfor doar 70%. Nici suflul nu lipsește din schema de fertilizare a fermierului întrucât mai ales la soiurile românești de grâu, acest element ajută la acumularea glutenului în bob.
Fermierul Adrian Georgescu ”urcă” până la 75.000 de boabe la hectar și pariază pe tehnologiile de păstrare a apei în sol
Creșterea densității de semănare a porumbului este soluția pentru a obține producții mai mari. Este tendința la nivel european care își face simțită prezența și în fermele românești unde agricultorii fac, de la un an la altul, pași spre un număr mai mare de plante la hectarul cultivat cu porumb. Agrointeligența vă prezintă un mini-serial despre fermierii care au ales anul acesta să mizeze pe hibrizi pentru densități mari și pentru care se aplică tehnologii specifice care, la final, au scopul de a oferi un randament mai bun și implicit câștiguri mai mari de pe aceeași suprafață agricolă exploatată.
Adrian Georgescu se numără printre fermierii care au luat decizia ca anul acesta să crească densitatea la hectar a porumbului. În 2015 a avut 68.000 de plante la hectar, iar pentru lucrările din această primăvară s-a pregătit cu hibrizii potriviți pentru a trece de 70.000, ajungând chiar la 75.000 de plante la hectar la cultura irigată.
Ferma lui Adrian Georgescu este situată în județul Ialomița, în localitatea Smirna, și se întinde pe o suprafață de 2.500 de hectare în proprietate și în arendă, terenuri cultivate an de an cu păioase și prășitoare.
”Am semănat în toamnă 950 de hectare de păioase, 500 de hectare de rapiță, 85 hectare de orz, 170 hectare de floarea-soarelui și 700 de hectare de porumb. Cred că ne putem considera norocoși pentru că avem sistem de irigații. În proporție de 70%, suprafața fermei este amenajată cu posibilitatea de a fi irigată în caz de nevoie. La momentul la care vorbim nu am reușit încă să termin de însămânțat întreaga suprafață ce a fost lăsată pentru primăvară, dar am reușit să trec de jumătate la suprafața cultivată cu porumb”, a declarat pentru Agrointeligența Adrian Georgescu, fermier în județul Ialomița.
A ales hibrizii Pioneer pentru cultura de porumb
Pentru cultura porumbului, fermierul ialomițean rămâne și în acest an fidel hibrizilor de la Pioneer cu care, spune el, a obținut mereu rezultate foarte bune.
”Pentru cultura de porumb am ales hibrizii de la Pioneer. Anul acesta merg cu P9903 – un hibrid semitimpuriu, din grupa FAO 360, pe care îl semăn la o densitate de 70.000 plante la hectar. Mai pun P0023, un hibrid semitradiv, din grupa FAO 400, pe care am ales să-l semăn la o densitate de 72.000 de plante la hectar, P0412, un hibrid semitradiv din grupa FAO 480, unde am ales să semăn 72.000 de plante la hectar, P0216, un hibrid semitradiv din grupa FAO 450, tot 72.000 de plante, P9721 cu 68.000 de plante la hectar și P9737 cu 70.000 plante. Nu doresc să depășesc 72.000 de plante la hectar, chiar dacă suprafața de porumb este irigată. Anul trecut cu 68.000 de plante la hectar am reușit să obțin o producție de 8.500-9.000 kg/ha”, a mai spus ialomițeanul.
Lucrări pentru a păstra apa în sol
Pentru că la cultura de porumb vorbim despre densități mari de plante pe hectar, orice cantitate de apă salvată în sol poate face diferența între câștig și pierdere. În acest sens, Adrian Georgescu a pregătit terenul încă din toamnă și are mereu grijă ca lucrările pe care le efectuează să nu permită evaporarea apei acumulate.
”Pentru că am ales să folosesc densități mari la cultura de porumb, pregătim terenul din toamnă cu o arătură adâncă și facem o trecere, o pregătire, urmând ca în primăvară să mai facem o trecere cu un combinator și apoi să semănăm. Lucrările solului le facem în așa fel încât să ne asigurăm că nu eliminăm apa din sol. La asemenea densități, chiar dacă ai sistem de irigații, este foarte important să menții cât mai mult apă în sol. În ceea ce privește perioada de semănat și aici trebuie acordată o atenție deosebită. Anul trecut am intrat la semănat ceva mai devreme și nu prea a fost bine, așa că anul acesta am mai stat puțin, undeva la 1 aprilie ne-am apucat de semănat. În general, perioada de semănat nu diferă față de o densitate, dar încercăm să intrăm cât mai repede. În ceea ce privește dispunerea plantelor pe rând, nu vorbim despre o dispunere specială, gen rânduri gemene sau intercalate, ci eu semăn porumbul în rânduri. Pentru semănat folosesc semănătorile de ultimă generație pe care le-am achiziționat recent, dar totul ține de reglajul densității”, a explicat Adrian Georgescu care sunt principiile pe care le respectă pentru a se asigura de reușita culturii înființate.
2.000-2.500 lei investiție la hectar
Având în vedere că vorbim despre un număr mai mare de plante la hectar, cantitatea de îngrășăminte, dar și tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și a buruienilor sunt mai ridicate comparativ cu o cultură înființată cu o densitate normală.
”Investiția medie pentru un hectar de porumb la o densitate mai mare de 68.000 plante la hectar se situează undeva la 2.000-2.500 lei. Dacă anul trecut am avut o producție de 8.500-9.000 kg/ha în condiție în care am aplicat o densitate de 68.000 de plante la hectar, anul acesta, mărind densitatea, îmi doresc să obțin și producții mai bune, dar nu depinde totul de noi, depindem și de precipitații, de regimul pluviometric. Noi ne facem datoria, aplicăm îngrășăminte, noi suntem pregătiți de maximul de producție al hibridului la tehnologia pe care o aplicăm, dar nu totul depinde de noi”, ne-a mai spus fermierul.
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, prin Facultatea de Agricultură, a lansat consultanţ aagricolă gratuita
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, prin Facultatea de Agricultură, a lansat prima platformă de consultanţă agricolă din România specializată pe managementul integrat al inputurilor agricole: www.agrim.ro, a anunţat Roxana Vidican, decan al Facultăţii de Agricultură. Și toată consultanța este gratuită, universitarii făcând această muncă fără niciun cost pentru beneficiari.
Roxana Vidican a spus că, în prezent, există 13 furnizori de inputuri, iar lista de parteneri s-a extins la staţiuni de cercetare, Academia de Ştiinţe Agricole a României, firme care se ocupă de organizarea târguri şi expoziţii, asociaţii profesionale, asociaţii de fermieri. De asemenea, până miercuri erau înscrişi 100 de membri.
Platforma AGRIM promovează legătura dintre producătorii agricoli şi furnizorii de inputuri în domeniu, prin intermediul specialiştilor – cadre didactice – din cadrul USAMV Cluj-Napoca, cu rol de consultanţi. Astfel, AGRIM mediază colaborarea dintre aceştia pentru a susţine creşterea economică, inovaţia şi productivitatea sectorului agricol românesc.
Potrivit realizatorilor, scopul AGRIM este de a ajuta fermierii români în alegerea inputurilor de calitate înaltă (seminţe şi material biologic, fertilizanţi, produse de tratamente fito-sanitare) potrivite nevoilor lor. AGRIM promovează cele mai bune practici agricole actuale în funcţie de obiectivele economice ale fermierilor, de adaptarea la condiţiile climatice, de noutăţile aduse de către furnizorii de inputuri.
Platforma AGRIM include o bază de date cu principalii furnizori de inputuri agricole de pe piaţa românească, un forum pentru acordarea de consultanţă on-line pe domeniile de competenţă ale cadrelor didactice din Facultatea de Agricultură a USAMV Cluj-Napoca. Platforma AGRIM devine şi un instrument de studiu al studenţilor de la Facultăţile de Agricultură din ţară prin bagajul de informaţii din tot spectrul inputurilor agricole şi prin liberul acces la informaţiile din sectorul forum.
UTILAJE AGRICOLE la un PREȚ cu 20% MAI MIC decât utilajele din aceeași clasă de la alți producători
BIROU DESFACERE
Str. Franz Liszt, nr. 4, demisol,
RO-300081, Timișoara, România
office@mah.ro
+40 256 282 515
+40 730 503 965
+40 722 277 302
+40 786 455 700
CONSULTANȚĂ GRATUITĂ
Împreună cu partenerii noștri avem o vastă experiență în producția și distribuția de tractoare și utilaje agricole. Siguranța serviciilor post-vânzare de service si revizii la un nivel înalt și furnizarea de piese de schimb originale vă oferă siguranța unui produs de bună calitate. Vă stăm la dispoziție cu consultanță GRATUITĂ pentru a vă ajuta să personalizați utilajele agricole astfel încât să obțineți cel mai bun randament în producție.
DESTINAȚII
Utilajele agricole oferite de MACOS & HALL sunt concepute pentru a lucra în:
TOCĂTORILE MACOS & HALL
Tocătorile MACOS & HALL sunt construite special pentru fragmentarea resturilor vegetale care rămân după recoltat. Aceste utilaje agricole mai pot fi folosite și pentru întreținerea altor zone agricole și publice necultivate. Datorită rotorului de mare viteză, echilibrat electronic, cuțitele fragmentează eficient resturile vegetale transformându-le într-un humus, îmbunătățind calitatea și fertilitatea solului scăzând nevoia de fertilizatori anorganici. Folosirea tocătorilor reduce astfel prețul de producție și crește randamentul.
AVANTAJE
Pot fi folosite în mai multe aplicații
Organe active de calitate ridicată
Cuțitele Y mărunțesc resturile vegetale de până la 50 mm diametru
Ciocanele mărunțesc resturile vegetale de până la 80 mm diametru
Structură robustă
Viteză priză de putere 540 rot./min.
Sistem de prindere în 3 puncte categoria I, II și III
Putere minimă tractor începând de la 25 CP
Lățime de lucru: 1,55 m; 1,6 m; 1,8 m; 2 m; 2,3 m; 2,8 m; 3,3 m; 4 m; 5,05 m; 6 m
Întreținere ușoară la un preț scăzut
FREZELE CU DEPLASARE LATERALĂ MACOS & HALL
Frezele cu deplasare laterală MACOS & HALL sunt concepute special pentru prelucrarea primară și secundară a solului în culturile agricole, legumicultură, pomicultură și viticultură. Datorită capacității de deplasare laterală, aceste freze pot prelucra solul în imediata apropiere a plantelor fără să existe pericolul ca tractorul să distrugă ramurile, frunzele sau orice altă parte a plantelor.
AVANTAJE
Deplasare laterală (mecanică sau hidraulică)
Consum scăzut de combustibil
Potrivite și pentru tractoare de putere mică
Cuțite de calitate foarte bună
Fiabile
Viteză priză de putere 540 rot./min.
Sistem de prindere în 3 puncte categoria 1N, I și II
Putere minimă tractor 15 CP
Lățime de lucru: 1,05 m; 1,25 m; 1,45 m; 1,65 m; 1,85 m; 2,05 m
Adâncime de lucru 18/20 cm
Întreținere ușoară la un preț scăzut
PRODUSE DE PRIMAVARA BIOCROP
Pentru culturi de primavara performante, Biocrop propune fermierilor seminte certificate cu genetica de import de generatie noua, testate si selectate astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile locale. Compania activeaza pe piata locala de agribusiness de 10 ani si comercializeaza produse caracterizate prin productivitate, stabilitate, plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita.
In campania de primavara 2017, Biocrop are in portofoliu seminte certificate de floarea soarelui Clearfield, porumb, orzoaica, grau si lucerna. Informatii pe larg pot fi citite in Catalogul Biocrop.
FLOAREA SOARELUI
1. 13MS201 | semi-timpuriu | Clearfield
2. DUET HO | semi-timpuriu | Clearfield
3. ARMADA | semi-tardiv | Clearfield
4. OLIVA HO | timpuriu | Clearfield
PORUMB
1. SY VESTAS | FAO 370 | dentat
2. ROBERTO | FAO 260 | sticlos
3. TORRANO | FAO 350 | dentat
4. ADORNO | FAO 290 | sticlos
GRAU DE PRIMAVARA
TRISO
ORZOAICA DE PRIMAVARA
STEWARD
LUCERNA
DANIELA | semi-timpuriu
CEZARA | semi-timpuriu
Oricare dintre produsele companiei pot fi comandate cu usurinta de fermieri prin intermediul aplicatiei BIOCROP, disponibila in App Store si Google Play.
Despre Biocrop
Companie romaneasca cu experienta de 10 ani pe piata locala de agribusiness, Biocrop comercializeaza pe intreg teritoriul Romaniei o gama diversa de seminte, soiuri si hibrizi (grau, orz, triticale, porumb, floarea soarelui, rapita si lucerna) caracterizate prin potential genetic pentru productii mari, rezistenta la principalii factori de stres, productivitate, stabilitate si plasticitate.
Semintele furnizate de Biocrop raspund foarte bine la provocarile pietei prin varietatea genetica pe care o inglobeaza si adaptabilitatea la conditiile agricole si pedoclimatice din Romania.
HIBRIZI DE FLOAREA SOARELUI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE
Floarea soarelui este o cultura de traditie pentru Romania, care ocupa un loc fruntas in cadrul UE ca producator prin prisma suprafetelor: in mod constant 1.000.000 ha in ultimii ani.
Printre avantajele culturii de floarea soarelui se numara buna toleranta fata de conditiile de stres termic in comparatie cu alte culturi de primavara. In acelasi timp are o buna capacitate de autoreglare si dezvoltare in conditii tarzii de insamantare. Nu in ultimul rand, este o cultura atractiva prin prisma venitului per hectar. In cazurile cand productia obtinuta provine de la hibrizi cu continut ridicat de acid oleic exista sansa captarii unui bonus fara a fi nevoie de lucrari agrotehnice suplimentare.
Biocrop, unul dintre furnizorii de top de seminte certificate de pe piata locala, a consolidat de-a lungul timpului un portofoliu de floarea soarelui adaptat provocarilor actuale:
Propunerea catre cultivatori se fructifica prin hibrizi specializati, cu genetica adaptata bazinului Mediteranean si al Marii Negre, de generatie noua, testati si selectati astfel incat sa fie pe deplin adaptati conditiilor din Romania. Biocrop comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita. Informatii pe larg despre toate produsele sunt disponibile in Catalogul 2017 http://biocrop.ro/documents/catalog_2017-92.pdf
Semintele de floarea soarelui Biocrop au avut rezultate foarte bune in ferme, inregistrand uniformitate a plantelor in lan, toleranta buna la boli si productii excelente. Varietatea genetica mare (patru hibrizi cu tehnologie Clearfield) ofera fermierilor posibilitatea de a selecta cel mai potrivit tip de samanta pentru conditiile pedoclimatice specifice zonei.
1. 13MS201 | semi-timpuriu | CL
Productii in anul 2016
2. DUET HO | semi-timpuriu | CL
Productii in anul 2016
3. ARMADA | semi-tardiv | CL
Productii in anul 2016
4. OLIVA HO | timpuriu | CL
Productii in anul 2016
Ce spun clientii Biocrop:
Cultivam de 4 ani in cadrul fermei hibridul de floarea soarelui ARMADA CL, cu rezultate bune. In anul 2016, spre exemplu, am obtinut o productie de 3.300 kg/ha. Acest hibrid se remarca prin rasarirea exploziva si toleranta foarte buna la Imazamox (Pulsar), planta sintetizand rapid acest erbicid. Cu toate ca nu am efectuat tratamentul cu fungicid, Armada CL a avut o stare fitosanitara foarte buna, prin urmare pot spune ca are o rezistena genetica buna la boli. (Ing. Laszlo Elekes, SC Agroindustriala Carei SA, jud. Satu Mare)
Oricare dintre produsele companiei pot fi comandate cu usurinta de fermieri, direct de pe telefon prin intermediul aplicatiei BIOCROP, disponibila in App Store si Google Play.
VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA
Ne aflam intr-o perioada in care agricultultorii romani se confrunta cu diverse obstacole in efortul de a fi competitivi, insa putem observa ca se diferentiaza in piata fermierii care au avut recolte bune intr-un an datorita unui context potrivit de cei care au obtinut performanta in mod repetet printr-o strategie adaptata. Ce au facut in plus cei din urma? Au achizitionat seminte de calitate, certificate, cu potential genetic superior, care sa le valorifice investitia, si au aplicat tehnica agricola corespunzatoare, alaturi de un plan intensiv de tratamente si fertilizare in toate fazele
Printre variantele de top de seminte de pe piata locala se afla cele comercializate de compania romaneasca Biocrop, care propune fermierilor varietati performante, cu genetica de import de generatie noua, testate si selectate astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile locale. Compania comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita.
In campania de primavara 2016, Biocrop are in portofoliu seminte certificate de porumb, floarea soarelui Clearfield, lucerna si cereale – orzoaica si grau. Informatii pe larg pot fi citite in Catalogul Biocrop 2017
PORUMB
Semintele de porumb Biocrop sunt foarte apreciate de fermieri, fiind caracterizate de rezultatele bune, rezistenta la boli si daunatori, precum si prin toleranta crescuta la seceta. Agricultorii pot gasi in oferta noastra un hibrid asa cum si-l doresc: sticlos sau dentat, cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), potrivit pentru boabe, furaj, siloz sau biomasa.
1. SY VESTAS FAO 370 | dentat
Hibrid intensiv semi-timpuriu cu bob dentat
Recomandat pentru tehnologie intensiva
Productii ridicate, specifice unei grupe de maturitate superioare
Foarte buna adaptare in conditii variate de clima si sol
2.ROBERTO FAO 260 | sticlos
Semolina: calitate excelenta pentru morarit
Hibrid timpuriu, sticlos, pentru boabe si furaj de calitate
Indice de plutire foarte bun
Rezistenta la inclinare si frangere foarte buna
3. ADORNO FAO 290 | sticlos
Semolina: calitate excelenta pentru morarit
Compact si foarte omogen, stay green bun
Indice de plutire foarte bun
Rezistenta la inclinare si frangere foarte buna
4. TORRANO FAO 350 | dentat
Se recolteaza usor si are stay green bun
Multiple intrebuintari: boabe, siloz, biomasa
Digestibilitate buna
Potential de productie foarte ridicat
FLOAREA SOARELUI
Semintele de floarea soarelui Biocrop au avut rezultate foarte bune in ferme, inregistrand uniformitate a plantelor in lan, toleranta buna la boli si productii excelente. Varietatea genetica mare (patru hibrizi cu tehnologie Clearfield) ofera fermierilor posibilitatea de a selecta cel mai potrivit tip de samanta pentru conditiile pedoclimatice specifice zonei.
1. 13MS201 semi-timpuriu | CL
Hibrid intensiv de ultima generatie
Toleranta genetica fata de Orobanche spp. pana la rasa H (OR8)
Toleranta genetica fata de Plasmopara (gena PL6)
Productivitate sporita in conditii variate de clima si sol
2. DUET HO | semi-timpuriu | CL
Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, de generatie noua, pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
Tolerant fata de mana florii soarelui (prezinta gena PL 6)
Foarte buna stabilitate a productiilor in conditii pedoclimatice foarte variate
3. ARMADA semi-tardiv | CL
Hibrid pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
Potential de productie foarte ridicat
Foarte tolerant la conditiii de stres
4. OLIVA HO timpuriu | CL
Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, pentru sistemul de producie CLEARFIELD®
Rustic, robust; asigura un bun nivel productiv in conditii tehnologice scazute
Foarte tolerant la conditii de stres
GRAU DE PRIMAVARA
Pentru campania agricola de primavara Biocrop propune fermierilor un soi de grau competitiv – TRISO, cu calitati excelente de panificatie, potential de productie ridicat, buna rezistenta la bolile specifice culturii si stabilitate ridicata. Este un soi semi-timpuriu foarte productiv, cu calitate Elita (excelent pentru panificatie), continut proteic mare, capacitatea de infratire foarte buna si toleranta la inclinare si frangere.
ORZOAICA DE PRIMAVARA
Biocrop are in oferta de primavara un soi de orz cu doua randuri de boabe – STEWARD, potrivit atat pentru furaj, cat si pentru maltificare, foarte tolerant la bolile foliare specifice si seceta, rezistent la frangere si cadere, cu un stay green bun. STEWARD este de asemenea caracterizat prin procentul de boabe cu calibraj mare de peste 90%, capacitatea mare de infratire si potentialul de productie ridicat.
LUCERNA
Pentru culturile furajere perene, dar si fixatoare de azot, Biocrop propune fermierilor doua soiuri de lucerna semi-timpurii, cu calitati deosebite, caracterizate prin rezistenta excelenta la seceta, ger si boli (in special fata de boala cauzata de ciuperca Fusarium Oxysporum), precum si prin capacitatea buna de regenerare dupa cosire. Sunt potrivite pentru fan, masa verde si siloz, si recomandate pentru cultura pura sau amestec.
DANIELA semi-timpuriu
Potential ridicat de productie
Toleranta buna la seceta
Rezistenta buna la Fusarium Oxysporum
Foarte buna premergatoare pentru alte culturi
CEZARA semi-timpuriu
Toleranta foarte buna la seceta
Rezistenta foarte buna la Fusarium Oxysporum
Recomandat pentru cultura pura sau amestec
HIBRIZI DE PORUMB SPECIALIZATI PENTRU RECOLTE PROFITABILE SI SIGURE
Cultivat ca planta alimentara, industriala si furajera, porumbul realizeaza cea mai mare productie totala de pe mapamond. Prin usurinta cu care este produs, recoltat si depozitat, a devenit de-a lungul timpului un reper in agricultura mondiala, inclusiv in Romania. Astfel, in 2016 ne-am situat pe locul I in Uniunea Europeana la suprafata cultivata cu porumb si floarea soarelui, cu 25% din total, si ocupam a doua pozitie in topul celor mai mari producatori de porumb recoltat in boabe intre economiile UE, dupa Franta.
Pe plan local, unul dintre furnizorii de top de seminte certificate de porumb este compania romaneasca Biocrop, care propune fermierilor hibrizi specializati, cu genetica de import de generatie noua, testati si selectati astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile pietei locale. Compania comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita. Informatii pe larg despre toate produsele sunt disponibile in Catalogul Biocrop 2017 http://biocrop.ro/documents/catalog_2017-92.pdf
PORUMB BIOCROP
Semintele de porumb Biocrop sunt foarte apreciate de fermieri, fiind caracterizate de rezultatele bune, rezistenta la boli si daunatori, precum si prin toleranta crescuta la seceta. Agricultorii pot gasi in oferta companiei un hibrid asa cum si-l doresc: sticlos sau dentat, cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), potrivit pentru boabe, furaj, siloz sau biomasa.
1. SY VESTAS FAO 370 | dentat
Este un hibrid semi-timpuriu, cu bob dentat, recomandat pentru tehnologie intensiva si caracterizat prin productii ridicate, specifice unei grupe de maturitate superioare, precum si de o foarte buna adaptare in conditii variate de clima si sol. De asemenea, are o toleranta excelenta la seceta si boli, si inaltime mare a plantei.
2. ROBERTO FAO 260 | sticlos
Hibrid timpuriu cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), sticlos, pentru boabe si furaj de calitate. Are un indice de plutire foarte bun si se remarca prin rezistenta foarte buna la inclinare si frangere.
3. ADORNO FAO 290 | sticlos
Hibrid cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), compact si foarte omogen, caracterizat prin stay green, indice de plutire si rezistenta la inclinare si frangere foarte bune.
4. TORRANO FAO 350 | dentat
Hibrid pentru multiple intrebuintari (boabe, siloz, biomasa), se recolteaza usor si are stay green si digestibilitate bune, precum si un potential de productie foarte ridicat.
Ce spun clientii Biocrop:
Am cultivat SY VESTAS, un hibrid de care suntem foarte mulumiti. S-a remarcat prin toleranta foarte buna la seceta, rezultatele de productie ridicate si rezistenta la boli, dar si prin vigurozitate si rasarirea exploziva. Cu siguranta vom continua colaborarea cu Biocrop. (Grupul de firme TCE 3 Brazi, Zarnesti, Neamt)
Hibridul ROBERTO al companiei Biocrop se caracterizeaza prin rasarirea exploziva, buna vigurozitate in perioada de vegetatie, buna polenizare si gradul ridicat de legare al stiuletilor pe planta. Productia obtinuta in 2016 este de 7 tone / ha. In plus, este un porumb cu continut ridicat de semolina; in urma analizelor a rezultat un IP =14 -20 %, ceea ce este o exceptie pe piata din Romania. Acest indice de plutire recomanda hibridul Roberto pentru a fi utilizat in industria alimentara la extractia fainii grisate. (Ing. Augustin Nealcos, SC Dachim, Turda)
HIBRIZII OPTIMI PENTRU PRODUCTII PERFORMANTE DE RAPITA
Culturi bogate, productivitate, randament superior, spor de productie si in final profit – sunt tintele oricarui fermier, indiferent de ceea ce cultiva. Cum se pot insa obtine de fiecare data rezultate pozitive la recolta? Raspunsul este la indemana: prin investitii inteligente si printr-un mix eficient intre folosirea unor hibrizi performanti, cu potential genetic cat mai avansat, si tehnica agricola aplicata corect, alaturi de un plan complet de tratamente si fertilizare in toate fazele.
Culturile de rapita in Romania
In ceea ce priveste culturile de rapita, nu mai este un secret pentru nimeni ca in momentul de fata reprezinta cea mai profitabila recolta, cu atat mai mult anul acesta, cand au fost depasite asteptarile agriculturilor atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Dincolo insa de conditiile favorabile din 2016, pentru atingerea unui spor de recolta la rapita este valabil acelasi principiu de mai sus: profitul nu vine din economisire, ci din implementarea unor decizii strategice, eficienta in alocarea resurselor si concentrarea pe obtinerea calitatii si a rezultatelor. Astfel, inainte sa aleaga hibrizii pe care ii va folosi in cultura, fermierul trebuie sa ia in considerare:
Hibrizi ultra-performanti de la Biocrop
Printre variantele de top de pe piata locala se afla semintele de rapita comercializate de compania romaneasca Biocrop: hibrizii DYNASTIE, DIFFUSION, EXOCET si HORNET raspund excelent la nevoile si provocarile pietei, fiind produse cu evolutie exceptionala, potential de productie foarte ridicat, adaptabilitate la temperaturi extreme, toleranta la boli, continut ridicat de ulei, sistem radicular foarte bine dezvoltat si ramificare puternica cu silicve pline si lungi. In plus, plantele sunt viguroase, iar pierderile sunt minime la recoltat datorita indehiscentei silicvelor.
Biocrop activeaza pe piata romaneasca de peste 10 ani si furnizeaza hibrizi de rapita creati cu genetica de ultima generatie, astfel incat fermierii parteneri sa obtina recolte performante si profit crescut.
DYNASTIE
Hibrid de ultima generatie, semi-timpuriu, caracterizat printr-o adaptare excelenta pedoclimatica, raspuns bun in conditii tehnologice variate si rezistenta mare la frangerea tulpinilor si la scuturare, inregistrand pierderi minime la recoltat. Are o foarte buna rezistenta la iernare datorita unui varf de crestere puternic, iar primavara are o sensibilitate redusa fata de inghet datorita reluarii tarzii a vegetatiei. Este de asemenea rezistent fata de principalele boli.
Dynastie are potential foarte mare de productie, atunci cand este folosita tehnologie intensiva. Spre exemplu, in 2016 s-au obtinut productii medii cuprinse intre 4.500-5.000 kg/ha in fermele in care a fost cultivat.
Este de asemenea caracterizat de indehiscenta silicvelor la maturitate si de talia medie de 150-160 cm, cu ramificare din treimea inferioara.
DIFFUSION
Hibrid de generatie noua, semi-timpuriu, caracterizat prin stabilitatea productiilor, capacitatea foarte buna de regenerare si rezistenta ridicata la boli. In acest sens, prezinta cea mai avansata gena care confera rezistenta la Phoma (RLM-7).
Diffusion a fost introdus in portofoliul Biocrop in urma rezultatelor foarte bune, si anume depasirea martorilor la calculul mediei multianuale (5 ani) cu peste 10%. Se remarca de asemenea prin continutul ridicat de ulei, toleranta foarte buna la ger, la inclinare si frangere.
Manifesta o ramificare puternica la o densitate de 35-45 plante/mp si poate genera productii sporite la o distanta intre randuri de 35-45 cm. Este de talie medie-inalta (160-170 cm), cu ramificare deasupra primei treimi. Se poate semana incepand cu prima decada a lunii august, iar primavara are o crestere rapida, exploziva.
EXOCET
Hibrid de rapita semi-tardiv, care si-a demonstrat pe parcursul anilor performanta foarte ridicata in productie si a castigat aprecierea cultivatorilor dovedind adaptabilitatea excelenta in orice conditii tehnologice si pedoclimatice, indehiscenta silicvelor la maturitate, precum si toleranta foarte buna fata de principalele boli ale rapitei.
Exocet este caracterizat prin continut mare de ulei (49%) si perioada mai lunga de vegetatie, ceea ce se traduce in potential mare foarte mare de productie. In plus, reactioneaza bine la semanatul in zone cu deficit de apa (terenuri nisipoase sau conditii de seceta) datorita unui sistem radicular de dezvoltare rapida si putere mare de penetrare.
Se recomanda semanatul incepand cu prima decada a lunii august, planta urmand sa atinga o inaltime medie de 160-175 cm, cu ramificare la jumatate.
HORNET
Hibrid foarte popular din portofoliul Biocrop, de maturitate semi-tardiva si grad ridicat de adaptabilitate. Este un hibrid cu un continut ridicat de ulei (48%), tehnologia performanta si fertilizarea superioara reflectand-se intr-un potential foarte mare de productie.
HORNET se remarca in special prin rezistenta foarte buna la ger si toleranta ridicata fata de principalele boli, performantele sale fiind constant laudate de fermierii care l-au cultivat. In plus, asemanator hibridului Exocet, se remarca prin indehiscenta silicvelor la maturitate, insemnand ca se poate recolta ultimul.
PRINCIPALII HIBRIZI DE RAPITA RECOMANDATI ANUL ACESTA
EXOCET
Hibrid de rapiță semi-tardiv care și-a demonstrat pe parcursul anilor performanța foarte ridicată în producție și a câștigat aprecierea cultivatorilor dovedind adaptabilitatea excelentă în orice condiții tehnologice şi pedoclimatice, precum şi toleranță foarte bună față de principalele boli ale rapiței.
Exocet este caracterizat prin conținut mare de ulei (49%) şi perioadă mai lungă de vegetație, ceea ce se traduce în potențial mare foarte mare de producție. În plus, reacționează bine la semănatul în zone cu deficit de apă (terenuri nisipoase sau condiții de secetă) datorită unui sistem radicular de dezvoltare rapidă și putere mare de penetrare.
Se recomandă semănatul a cel mult 50 b. g./mp începând cu prima decadă a lunii august, planta urmând să atingă o înălțime medie de 160-175 cm, cu ramificare la jumătate.
HORNET
Al doilea cel mai popular hibrid din portofoliul Biocrop, de maturitate semi-tardivă şi grad ridicat de adaptabilitate.Este un hibrid cu un conținut ridicat de ulei (48%), tehnologia performantă şi fertilizarea superioară reflectând-se într-un potențial foarte mare de producție.
HORNET se remarcă în special prin rezistență foarte bună la ger şi toleranță ridicată față de principalele boli, performanțele sale fiind constant lăudate de fermierii care l-au cultivat. În plus, asemănător hibridului Exocet, se remarcă prin indehiscența silicvelor la maturitate, însemnând că se poate recolta ultimul.
Este recomandat semănatul la densitatea de 50 b.g./mp în epoca optimă,riscul de alungire a tijei florale fiind foarte scăzut. Talia medie este de 145-160 cm, cu ramificare puternică de la jumătatea tulpinii.
DYNASTIE
Hibrid de ultimă generație, semi-timpuriu, carecterizat printr-o adaptare excelentă pedoclimatică, răspuns bun în condiții tehnologice variate şi rezistență mare la frângerea tulpinilor şi la scuturare, înregistrând pierderi minime la recoltat. Are o foarte bunărezistență la iernare datorită unui vârf de creştere puternic, iar primăvara are o sensibilitate redusă față de îngheț datorită reluării târzii a vegetației. Este de asemenea rezistent față de principalele boli.
Dynastie are potențial foarte mare de producție, atunci când este folosită tehnologie intensivă. Spre exemplu, în 2016 s-au obținut producții medii cuprinse între 4.500-5.000 kg/ha în fermele în care a fost cultivat.
Se poate semăna într-o fereastră largă, cu până la 5-10 zile în afara epocii optime, la o densitate de cel mult 50 b.g./mp. Este caracterizat de rezistență la indehiscența silicvelor și de talia medie de 150-160 cm, cu ramificare din treimea inferioară.
DIFFUSION
Hibrid de generație nouă, semi-timpuriu, caracterizat prin stabilitatea producțiilor, capacitatea foarte bună de regenerare şi rezistențaridicată la boli. În acest sens, prezintă cea mai avansată genă care conferă rezistență la Phoma (RLM-7).
Diffusion a fost introdus în portofoliul Biocropîn urma rezultatelor foarte bune, şi anume depășirea martorilor la calculul mediei multianuale (5 ani) cu peste 10%.
Manifestă o ramificare puternică la o densitate de 35-45 plante/mp şi poate genera producții sporite la o distanță între rânduri de 35-45 cm. Este de talie medie-înaltă (160-170 cm), cu ramificare deasupra primei treimi. Se poate semăna începând cu prima decadă a lunii august la o densitate de 50 b.g./mp, iar primăvara are o creştere rapidă, explozivă.
CONTACT
DATE DE CONTACT:
Biocrop SRL
Prisum Building – Str. Agatha Barsescu 15B, et. 2, Sector 3, 031481 Bucuresti
Tel: 031-425.39.46 | Fax: 031-425.39.47
office@biocrop.ro
DEPARTAMENTE:
Manager National Vanzari
Cristian Vlad, national.sales@biocrop.ro, 0727.811.507
Director Tehnic
Bogdan Craiciu, tehnic@biocrop.ro, 0725.722.945
Marketing
marketing@biocrop.ro, 0759.019.596
Biocrop SRL
Prisum Building – Str. Agatha Barsescu 15B, et. 2, Sector 3, 031481 Bucuresti
Tel: 031-425.39.46 | Fax: 031-425.39.47 | office@biocrop.ro
Adresa:
Loc.Paulesti,str.Nicolae Balcescu,
nr.60,Satu Mare
Fax: 0261.765.546
Mobil:0727.710.106
Email: agroradu@yahoo.com
Punct de lucru:
Loc.Paulesti,str.Nicolae Balcescu nr.60,Satu Mare
Loc.Lazuri,Satu Mare
Oferta 2017 » Oferta 2017
Discounturile acordate sunt in functie de cantitatea si valoarea comenzii, iar la anumite seminte se acorda si voucher
Piața de inputuri
SECRETUL SUCCESULUI PIONEER E GENETICATrebuie să producem hrană pentru o populaţie care este în creştere pe aceeaşi suprafaţă de teren agricol.Maria Cîrja ne-a invitat la evenimentul din acest an dedicat de DUPONT fermierilor români, care sunt şi ţinta publicaţiei noastre (end-user, cum se zice în breaslă). Cert este că DUPONT/PIONEER a reuşit să umple o sală întreagă de la hotel INTERCONTINENTAL (capacitate de peste două sute de oameni) cu fermieri din toată România. PIONEER/DUPONT se conduc după filosofia că „partenerul cel mai bun este acela care este satisfăcut”. După cum doamna Maria Cîrja declara chiar la eveniment, printre punctele tari ale PIONEER/DUPONT, cele care au asigurat şi formula de succes, se numără: 1. ECHIPA DE VÂNZĂRI şi 2. CALITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR (INCLUSIV SEMINŢELOR) FURNIZATE. Un alt cuvânt de ordine în activitate este INOVAREA, ceea ce şi se include în sloganul tradiţional: THE MIRACLES OF SCIENCE. Mai trebuie adăugat, în primul rând, că PIONEER rămâne MARKET LEADER la PORUMB şi SOIA. Misiunea cu care se nutreşte compania este aceea că „trebuie să asigurăm hrană la aproximativ 2 miliarde de oameni” pe această planetă. Lucruri de maximă importanţă, atâta timp cât, în ultimii şase ani, omenirea a consumat mai mult decât a produs. Şi în condiţiile în care rezerva de hrană ajunge pentru a hrăni doar timp de 50 de zile întreg globul terestru. În atare context, FOOD SECURITY devine, iarăşi, cuvânt de ordine, iar asigurarea hranei – cea mai mare provocare de pe Pământ.Care este filozofia după care se conduce PIONEER?
Filozofia PIONEER este Satisfacerea nevoilor Clienţilor din toată lumea.
Într-o relaţie comercială, fiecare parte trebuie să câştige.PRODUCĂTORII MARI AU DESCOPERIT AVANTAJELE ACESTOR INOCULANŢICe produse microbiene puneți la dispoziția fermierilor?
Pioneer este cunoscută, în ţările cu zootehnie dezvoltată, ca un important furnizor pe lângă sămânţa de porumb siloz şi a unor produse microbiene (inoculanţi) care sunt utilizaţi în producţia şi păstrarea silozurilor, fie ele din porumb, lucernă, graminee sau alte amestecuri.
În România, producătorii mari au descoperit avantajele acestor inoculanţi care nu fac altceva decât să păstreze calitatea silozurilor.Cum poate fi crescută producția pe unitatea de suprafață/la hectar, marotă veche a comunismului, dar obsesie firească, dintotdeauna, a oricărui fermier?
Fiecare specialist ştie că producţia pe unitatea de suprafaţă este rezultatul mai multor factori şi a unei tehnologii adecvate fiecărei culturi.
Începând cu rotaţia adecvată a culturilor, pregătirea terenului, aplicarea îngrăşămintelor în urma unei cartări agrochimice, combaterea buruienilor şi protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor, toate pot avea un efect cumulat în producţia obţinută.
Dar, dacă tehnologia se aplică în mod corect, factorul cu influenţa majoră în determinarea producţiei este hibridul sau soiul ales.
Noi oferim hibrizi de porumb pentru toate zonele de cultură din ţară cu calităţi agronomice îmbunătăţite şi cu toleranţă crescută la secetă şi arşiţa.
De asemenea, la floarea soarelui avem cea mai avansată tehnologie de combatere a buruienilor, hibrizi cu rezistenţă la lupoaie şi la cele mai avansate rase de mană.PIEŢELE ÎNCONJURĂTOARE SUNT CONSIDERATE PIEŢE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎN ELE SE INVESTEŞTE MASIV ÎN ULTIMII ANICare este prezența PIONEER pe piața din ţările vecine sau aflate în proximitate, cum ar fi, de pildă Bulgaria, Ucraina, Rusia sau Republica Moldova?
Pioneer este prezent în aceste ţări şi este lider de piaţă de mai mulţi ani.
Aceste ţări reprezintă, pentru noi, pieţe în dezvoltare, în care se investeşte preponderent în ultimii ani.
Rapiță, porumb, floarea-soarelui, am enumerat culturi diverse care formează obiectul atenţiei dumneavoastră, dar care este cultura care vine mai întâi în orizontul dumneavoastră de interes?
După cum se ştie, Pioneer este lider mondial pe piaţa de porumb, lucru care se întâmplă şi în România.
Porumbul Pioneer este cultivat pe mai mult de 35% din suprafaţa însămânţată cu sămânţa F1 (hibrizi).
Floarea soarelui este cultura nr 2 în portofoliu, dar în ţara noastră şi aici ocupăm cea mai mare cotă de piaţă.
Rapiţa am introdus-o pe piaţa din România în 2007 şi putem să spunem că, în ultimii ani, am devenit unul dintre cei mai mari furnizori din România şi ţările învecinate.
FURNIZORII DE INPUTURI SUNT CEI CARE CREDITEAZĂ, ÎN TOTALITATE, AGRICULTURA
Se întâmplă ca, datorită termenelor de plată, să vă puneți în situația unor creditori ai sistemului agricol și fermierilor din ţara noastră?
Agricultura noastră este creditată în totalitate de către furnizorii de inputuri.
Din păcate, acest sistem rămâne singura metodă de afaceri în agricultură, cu toate riscurile pe care le implică.
Cum pot reduce pierderile, uneori importante, fermierii români – și ce soluții au la dispoziție în vederea realizării unui asemenea deziderat?
Reducerea pierderilor sunt la îndemână şi sub directa influenţă a posesorului de teren agricol şi a potenţialului economic al acestuia.
Agricultura şi, în special, cultura mare se face sub cerul liber – şi la voia naturii, în ţara noastră.
Spun „ţara noastră” pentru că, în mod normal, nu ar trebui să ne fie frică de secetă când avem surse de apă pentru a iriga suprafeţe importante de teren agricol.
Ne lipseşte doar sistemul de irigaţii care să o ducă la culturi.
Noi am venit în întâmpinarea cultivatorilor de porumb cu hibrizi de porumb cu toleranţă ridicată la secetă şi arşiţă – AquaMAX, dar nu pot fi cultivaţi pe nisip.
De asemenea hibrizii noştri de floarea soarelui cu rezistenţă la ierbicide por reduce pierderile datorate concurenţei buruienilor.
Nu în ultimul rând, în acest sezon am lansat gama de PROTECTOR – hibrizi de floarea soarelui, cu rezistenţă la Lupoaie şi la toate rasele de mană din România.
Toate aceste îmbunătăţiri ale caracterelor genetice vin în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor cultivatorilor din ţara noastră.
Sunt ceva semne (bune), că ne îndreptăm, totuşi, spre o agricultură (cât de cât) de performanță?
Sigur ca da. În fiecare an, suprafaţa cultivată cu porumb F1 creşte, ceea ce este un semn foarte bun.
De asemenea, observăm un interes mult mai mare pentru tehnologii şi informaţii noi.
Este de remarcat interesul tinerilor fermieri care cresc ca număr şi pondere în ultimii ani.
Suntem pe drumul cel bun, dar – din păcate – ne mişcam prea încet.
Cum se poate crea o valoare mai mare în recoltă?
Valoarea în recoltă este dată de ecuaţia următoare:
Producţia/ha + preţ cu care se vinde – costuri= valoare (profit)
Atât producţia cât şi preţul cu care acesta se vinde sunt influenţate de valoarea genetică a seminţei.
Care este secretul succesului PIONEER pe piață?
Pioneer are un ţel de urmat. Trebuie să producem hrană pentru o populaţie care este în creştere pe aceeaşi suprafaţă de teren agricol.
Secretul este GENETICA.
A consemnat Mihail Gălăţanu
S.C. AGRO RADU S.R.L.
inputuri pentru agricultura
S.C. AGRO RADU S.R.L.
VINDE : SEMINTE, INGRASAMINTE, ERBICIDE LA SEDIUL DIN LOCALITATEA PAULESTI ,STR. NICOLAE BALCESCU,NR 60.
CONTACT:
ROBERT BURIAN
TEL: 0751761663
RADU SOLDUBANU
TEL:0727-710106; 0261-765546
SC TRACTOR PARTS SRL
Tractor Parts, are deosebita onoare, ca printr-o echipa tanara, entuziasta si bine pregatita profesional sa vina in sprijinul celor care prin munca lor de fiecare zi contribuie constant la bunul mers al uneia din cele mai importante ramuri ale economiei, agricultura.
Mobil: 0771-731356
Fax:0358-818700
Email: contact@tractorparts.ro
Prin insusi obiectul sau de activitate, comercializarea pieselor, componentelor si accesoriilor pentru masini si utilaje agricole, societatea se adreseaza si vine in intampinarea clientilor sai cu servicii promte si de calitate. Colaborarea cu o gama larga de furnizori din intreaga Europa, permite livrarea in siguranta a oricarei piese, a oricarui ansamblu, intr-un timp relativ scurt pentru marci de utilaje dintre cele mai consacrate Case IH, Claas, David Brown, Deutz Fahr, Fendt, Fiat, Ford New Holland, John Deere, Landini, Massey Ferguson, McCormick, Perkins, Renault, Same, Volvo, Yanmar, Zetor, etc.
Aceasta colaborare ne ofera posibilitatea de a pune la dispozitia clientilor nostrii piese originale, aftermarket si OES (piese de prim montaj) furnizate de producatori consacrati de subansamble: Carraro, ZF, Dana (Eaton), Fuller (Eaton).
Pregatirea tehnica superioara a echipei, pusa in slujba clientului, vine in sprijinul acestuia si are scopul de a facilita gasirea unei solutii tehnice optime si a unui echilibru ideal calitate pret in ceea ce priveste gasirea solutiei ideale a fiecarei probleme pe care clientul o ridica, propunandu-si astfel sa mentina parcul de utilaje agricole in stare de functionare si sa minimizeze timpii neproductivi.
Parteneri de afaceri agricole-Cereale, Plante tehnice, Struguri si Vita de vie nobila, Legume, Fructe, Flori si plante ornamentale, Diverse Struguri si vita de vie nobila
Nume: Musat FlorinNumar telefon: 0748200628Soiuri de masa:-Victorie-Afuz Ali-Alb Aromat-Ceasla dore-Istrita-Timpuriu de Pietroasa-Muscat Hamburg Tamaios-Muscat AdaSoiuri de vin:-Alb:- Ristling italian…
Vând vie nobilă, livadă tânără, 2,5 hectare extravilan, cu cabană și baltă
Vând vie nobilă, livadă tânără, 2,5 hectare extravilan, cu cabană și baltă în județul Arad.Tel.0720090787
Vand struguri de Vin
Producator vand struguri de Recas pentru vin, vita nobila ( Feteasca Regala si Riesling ). Mai multe detalii la telefon 0726907969.
Butași de Viță de Vie în Oradea – Pepiniera PomiOradea
Produsele noastre sunt alcătuite din butași pomi fructiferi, butași de viță de vie, butași de trandafiri.Mai multe informații pe site sau pe telefon: 0735.508.495 sau 729.028.537.
Vie-exploatare directa sau asociare
SCDA TULCEA ofera suprafata de vie 110ha vie pe rod in vederea exploatarii direct sau in asociere.Detalii la tel 0788744103, sau la sediul Statiunii Sos Agighiol km 8
Struguri de vin
Vând struguri soiuri nobile transport gratuit in toată tara preț negociabil in funcție de distanta ast comenzi rog seriozitate 0766709868sau0733413623 va mulțumim preț 1.2 neg
Vand struguri pentru vin Recaș
Struguri pentru vin – Merlot 2,5 lei/kg – Burgund 2,5 lei/kg – Ceasla, Feteasca, Riesling amestec 2 lei Tel. 0751668318, 0743940055 Rog seriozitate!
Fructe –
Vand prune
Vand prune anaspeth. La nevoie asigur si transport, contracost. 0765248449.
Mere consum
Calitate superioara,cantitate 30 tone,localitate Periam jud. Timiș . Pret 1-1,5 lei/kg tel.0730085990
Vand butasi zmeura
vand butasi zmeura si stoloni capsuni cu pamant pret butasi zmeura 4 ron pret stoloni capsuni 0,50 ron negociabil tel 0724292083
Vand piersici
Producator Judetul Galati vand en gross incepand din 20 iunie PIERSICI romanesti .Relatii la tel 0751034380
Vand prune certificate ecologic
Vand prune din livada certificata ecologic, com. Foeni, jud. Timis. Tel: 0721823106.
Vindem mere
Vindem mere de calitate in Ungaria, la 10 km de Vama Petea. Informatii la nr. de tel. 0036305153581(lb. maghiara) sau 0036302357507 (lb. romana )Soiuri disponibile: Gala, Golden, Florina, Idared,Mutsu..
Vand prune pentru masa – BULGARIA
Vand prune pentru masa din regiunea Ruse, Bulgaria. Dispunem de cantitati mari, iar pretul afisat variaza in functie de cantitate. Pentru mai multe detalii, relatii la telefon 0752815620.
Vand prune
Livada Proprie, vand prune din soiurile Tuleu (1.30 ron), Stanley(1.40 ron) si AnnaSaeth(1.30 ron). Pretul este negociabil si variaza functie de soi. Telefon: 0722777470 George
Vand mere pentru industrie
Vand mere pentru industrie (sucuri, etc). Soiuri golden delicious, ionatan (Jonathan), bot-de-iepure (Starkrimson). Cantitate 16-18 tone. Pret negociabil. Tel. 0741245371 sau 0743840880
Legume
Cumpar legume fructe
cumpar legume fructe la pret de producator,asigur transport.plata se face pe loc.rel.tel.0740892357.astept oferte.
Vand cartofi,ceapa,varza,morcov si mere din Polonia
Vand in cantitati mari,din Polonia,cartofi,ceapa,varza,mere(rosii si Golden),si morcov,min, 22t,.Vorbesc,polona,engleza si putin romanaMaciej,mob.0048508408490
[Galati] Vand ceapa 0,60 lei/kg
Produs: CeapaCantitate: 2 kg – 200 tonePret: 0,6 lei/kgDetalii: 0741 097 886
DE VANZARE FASOALE BOABE
Fasole boabe alba ,bob mediu produs in romania , fierbere excelenta gust deosebit Pretul este negociabil in functie de cantitate . Relati la tel 0749533436/0754494100 Sau email b_andreea_s@yahoo….
Varza kale ecologica
Producator din Balotesti de varza Kale Nero di Toscana si Red Russian. 25 lei pe kilogram. Transport prin curier sau gratuit in zona de nord a jud. Ilfov si Bucuresti sect. 1 .Tel. 0724019887
Cumpar Porumb si Grau min 26 to
Cumpar porumb boabe si grau in stare buna, minim 26 tone. Asiguram transport. Rugam seriozitate. Tel: 0788866642, Stefan
Plantam gazon
Plantam gazon la preturi foarte convenabile cu sau fara sistem de irigatii. Mihai avramescu. www.aztekagardens.aaz.ro . Tel 0722535938 sau 0763730202
Plante medicinale din flora spontana
scai vanat, pojarnita (sunatoare), pelin alb (artemisia absinthium), pelinita (pelin dulce=artemisia annua), rostopasca, frunza de dud, fructe paducel – cantitati mici.philipr@k.ro sau 0774518066
Vindem faina de peste. 0760.09.19.38
Vindem faina de peste, in cele mai avantajoase conditii, la cele mai bune preturi! Telefon: 0760.091.938 , 0371.170.780 Site: www.nutritie-animale.ro
Echipament de incalzit cu costuri 0lei.
echipamentul de incalzire solarii se bazeaza pe energia cinetica.costurile de intrtinere sint 500 ron pe an.pentru detali sunati la07551012
Vand camera frigorifica 0-2 grade legume-fructe-branzeturi,lactate
vand camera frigorifica racire legume-fructe,ciuperci,branzeturi,lactate.0762111720-0727081449
Cosuri 42l
Utile in orice gospodarie,agricultura,viticultura,constructii, etc.Usureaza munca. fabricate din material rezistent si flexibil,nontoxic.14ron/buc.Pt.detalii si comenzi apelati nr.0731524762
Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza ale solului;
LUCRARILE SOLULUI, cuprinzind ansamblul de operatiuni succesive efectuate cu mijloace mecanizate de la subsolaj pina la semanat, constitue in domeniul de preocupari, un capitol important, ele acoperind practic, prin problematica ridicata, obiectul activitatii de cercetare – dezvoltare a unui departament specializat, cu realizari remarcabile, deosebit de apreciate de agentii economici din tara noastra.
Astfel le putem clasifca:
1.Aratura
Lucrarile solului au efecte benefice directe asupra:
– procesului de infiltrare in sol a apei provenita din precipitatii si/sau din irigare;
– capacitatii solurilor de inmagazinare si pastrare a apei;
– procesului tehnologic de incorporare in sol a semintelor,
rasadurilor si materialelor saditoare viticole, pomicole si forestiere;
– rasaririi plantelor si (re)pornirii in vegetatie a materialelor saditoare;
– cresterii si dezvoltarii radacinilor si a altor organe subterane;
– materiei organice si a substantelor nutritive in sol;
– buruienilor;
– bolilor si insectelor daunatoare;
Aratura trebuie sa indeplineasca cateva cerinte agrotehnice:
Aceste cerinte sunt cuantificate prin intermediul unor indici calitativi:
Principii si norme ecologice de lucrare a solului
– Solul trebuie lucrat cand ne primeste si nu trebuie lasat sa astepte (solul se lucreaza in conditii optime cand umiditatea este de ~ 7% lasolurile usoare, ~ 12% la cele mijlocii si ~ 22% la cele grele);
– Solul este un organism viu – in sol traiesc un numar foarte mare de microorganisme (3 miliarde/gramul de sol) si macroorganisme (9.
5 milioane de rame, numeroase microartropode etc).
Hrana si celelalte conditii de habitat necesare pedofaunei se asigura doar prin practicarea tehnologiilor conservative;
– Solul trebuie lucrat (afanat) adanc si prelucrat superficial cu utilaje complexe care afaneaza solul in adancime, nu rastoarna brazda simaruntesc numai patul germinativ .
Aratul cu plugurile cu cormana sau disc, cu geometrie variabila sau fixa, cu unul sau mai multe brazdare, simple sau reversibile, agregate cu sursele energetice caracteristice dotaarii generale actuale a agriculturii romanesti (in majoritate tractoare de 45 si 65 CP) intruchipeaza mijlocul mecanizat de prima urgenta solicitat ca atare pentru prelucrarea celor cca zece milioane de hectare de pamint arabil ale Romaniei.
Lucrarile solului de pot realize cu:plug simplu,plug reversibil,plugbalansier,freza,sapa rotativa,cultivator,rarita,grapa,tavalug.
2.LUCRAREA CU GRAPA
Are la randul ei cerinte agrotehnice corespunzatoare:
Indicii calitativi ai lucrarii cu grapa sunt:
Lucrarea cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili mobilizeaza solul la 11-12 cm adancime, fapt ce impiedica insamantarea sfecleila o adancime uniforma, determinand prin aceasta o rasarire si o germinatie esalonata a plantelor.
3.LUCRAREA CU AJUTORUL CULTIVATORULUI
Cerinte agrotehnice cerute:
Indicii calitativi:
Anotimpul cand se fac lucrarile solului:
– lucrari de iarna;
– lucrari de primavara;
– lucrari de vara;
– lucrari de toamna;
Adancimea de lucrare a solului (cm) Denumirea lucrarii
3 – 5 cm Lucrari extrem de superficiale
6 – 12 cm Lucrari propriu-zis superficiale
13 – 22 cm Lucrari normale
23 – 32 cm Lucrari adanci
36 – 60 cm Desfundat
50 – 70 cm Afanare adanca
Lucrarile solului au efecte benefice directe asupra:
– procesului de infiltrare in sol a apei provenita din precipitatii si/sau din irigare;
– capacitatii solurilor de inmagazinare si pastrare a apei;
– procesului tehnologic de incorporare in sol a semintelor,
rasadurilor si materialelor saditoare viticole, pomicole si forestiere;
– rasaririi plantelor si (re)pornirii in vegetatie a materialelor saditoare;
– cresterii si dezvoltarii radacinilor si a altor organe subterane;
– materiei organice si a substantelor nutritive in sol;
– buruienilor;
– bolilor si insectelor daunatoare;
CULTURA MEIULUI
. Meiul a constituit în vechime, la numeroase popoare, o cultura de baza. El era folosit în alimentatia omului sub diferite forme (pîine, mamaliga), dar si în alimentatia animalelor în special a pasarilor. Importanta meiului în Europa a scazut începînd din Evul mediu fiind înlocuit treptat cu grîul, porumbul si alte cereale mai productive si mai valoroase.
Paiele pot fi folosite ca si furaj grosier. Semanat ca a doua cultura, se poate folosi ca masa verde sau fîn. Meiul are perioada de vegetatie scurta (produce boabe chiar si semanate în iunie) si un coeficient mare de înmultire (cu 1 tona de samînta se pot însamînta 60 – 70 ha) fiind indicata si ca o planta pentru reînsamîntarea culturilor compromise de dif 22322r172w erite calamitati.
. Particularitatile biologice
. Meiul este o planta anuala cu o perioada de vegetatie scurta, cuprinsa între 60 – 90 zile. La germinatie meiul emite o radacina embrionara apoi formeaza radacinile coronare dispuse în cea mai mare parte în stratul arabil. Tulpina are 50 – 150 de cm, acoperita cu peri, plina în interior sau cu un lumen foarte mic. Frunzele sînt paroase, lipsite de urechiuse cu stomate putine si mici. Inflorescenta este un panicul nearistat de diferite forme. Fecundarea este autogama, existînd si un anumit precent de alogamie (anemofila, entomofila). Înfloreste dupa 45 – 55 de zile de la semanat, iar pîna la maturitate mai necesita 30 – 40 de zile.
. Cerintele fata de clima si sol
. Meiul are cerinte termice ridicate, fiind o planta cu rezistenta ridicata la seceta. Se poate cultiva în miriste dupa plante care elibereaza terenul vara (iunie). Temperatura minima de germinatie este 8 – 10 grade C. Cerintele fata de apa sînt reduse, dupa perioade de seceta plantele putînd sa revina usor la functiile vitale normale daca timpul devine favorabil. Radacinile pot absorbi apa din soluri cu umiditate scazuta la fel ca sorgul. Meiul cu panicul rasfirat este mai rezistent la seceta decît cel cu panicul compact. Solul mai favorabil pentru cultura meiului este cel cu textura mijlocie spre usoara, care se încalzeste usor, cu reactie neutra spre alcalina. Nu reuseste pe soluri grele, compacte, umede.
. Rotatia
. Meiul da rezultate bune dupa prasitoare care lasa terenul curat de buruieni, deoarece creste încet în primele 3 saptamîni de la rasarire putînd fi usor înabusit de acestea. Cele mai bune rezultate se obtin dupa leguminoase, însa ele sînt folosite ca premergatoare pentru alte plante (cereale de t-na, etc). Meiul se poate semana si ca a doua cultura (cultura succesiva) în miristea unor plante care parasesc terenul devreme, deoarece are perioada de vegetatie scurta si suporta bine temperaturile ridicate.
. Fertilizarea
. Pentru 100 kg boabe + paiele corespunzatoare meiul extrage cca : 3,0 kg azot, 1,4 kg acid fosforic, 3,5 kg oxid de potasiu si 1,0 kg oxid de calciu. Aceste elemente se absorb mai lent în prima parte a vegetatiei, ritmul asimilarii lor creste mult în faza alungirii paiului.
. Samînta si semanatul
. Samînta trebuie sa fie conditionata, pastrata în conditii corespunzatoare, cu o buna valoare germinativa si sanatoasa. Contra taciunelui se trateaza cu formalina. Epoca de semanat în cultura principala este cînd în sol se realizeaza 10 – 12 grade C. În cultura succesiva meiul se însamînteaza pîna în 5 iulie în zonele colinare si pîna în 15 iulie în zona de cîmpie. Densitatea de semanat este de 300 – 400 boabe germinabile / mp. Distanta între rînduri este de 12,5 cm. Adîncimea de semanat este de 1 – 2 cm, avînd samînta mica si cu putere de strabatere redusa. Cantitatea de samînta la hectar este de 15 – 20 kg (în cultura succesiva pîna la 25 kg.).
. Lucrari de îngrijire
. Tavalugitul dupa semanat asigura un contact mai bun al semintelor cu solul, asigurînd o rasarire mai rapida si uniforma si realizarea unei culturi omogene. În cultura succesiva se iriga la semanat si 1 – 2 udari în timpul vegetatiei cu norme de 300 – 400 mc. apa/ha. Combaterea buruienilor se face cu erbicide pe baza de 2,4 D, SDMA în doza de 1 – 1,5 l/ha, în faza de înfratire a meiului, iar buruienile se afla în faza de rozeta.
. Recoltarea
. Coacerea meiului este esalonata începînd de la vîrful paniculului spre baza, iar pericolul de scuturare este mare. Se recolteaza fie în doua etape (taiere + treierare), cînd boabele din mijlocul inflorescentei sînt în faza de pîrga sau direct cu combina, daca maturitatea este mai avansata. Productia de boabe variaza între 1500 – 3000 kg/ha, iar cea de paie este de 2000 – 4200 kg/ha.
. PAJISTI
. Se numesc pajisti suprafatele de teren acoperite cu vegetatie ierboasa sub forma unui covor vegetal.
. Pajistile sunt alcatuite din una sau mai multe specii de plante, gramineele fiind de regula mai dominante.
. La baza clasificarii pajistilor stau mai multe criterii : origine, durata de existenta, mod de folosinta.
Dupa origine deosebim : pajisti naturale si pajisti artificiale sau semanate.
Pajistile naturale :au luat nastere mai mult sau mai putin spontan, sub actiunea factorilor externi (conditii pedoclimatice, relief, regimul de apa si nutritie, interventia omului) si interni, determinati de însusirile biologice ale speciilor, de plantele ce alcatuiesc covorul vegetal al pajistei.
In functie de modul cum au luat fiinta pajistile naturale pot fi : primare si secundare.
. Pajistile naturale primare au luat nastere in regiunile unde factorii ecologici nu au permis formarea padurilor. Reprezentantii tipici ai acestor pajisti sunt stepa ruseasca, preeria cu ierburi inalte, marile campii americane cu ierburi scunde, pampa argentiniana.
Suprafetele insemnate de pajisti naturale s-au format în locul padurilor defrisate sau arse, in goana omului pentru marirea suprafetelor de pajisti sau prin exploatarea necrutatoare a padurilor.
Aceasta reprezinta pajistile naturale secundare si ocupa cea mai mare suprafata de pe glob.
. Pajistile permanente: sunt alcatuite dintr-un numar relativ mare de specii (20 – 150), solul fiind acoperit permanent de vegetatie ierboasa. Numarul de specii este variabil, in functie de conditiile ecologice si modul de exploatare mai mare in regiuni umede si pe fanete, mai mic in regiunile secetoase si pe pasuni.
Pajistile permanente au un rol însemnat in conservarea solului, in stavilirea si combaterea procesului de eroziune.
Ele contribuie la producerea unor insemnate cantitati de ingrasaminte organice, folosite pentru fertilizarea culturilor agricole.
. Pajistile cu valoare mai ridicata se intalnesc in regiunea de munte, iar mai productive in lunci, vai si depresiuni, folosite ca fanete si mixt.
In lunci, vai si depresiuni se inregistreaza frecvent excesul temporar sau permanent de apa care a favorizat instalarea vegetatiei ierboase hidrofice.
AUREL GHEORGHE
Un gând despre “Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2”