” Moise i -a zis: Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Ex.33/15), pentru că numai omul identificat cu Biblia şi conlucrător cu El, care vorbeşte şi munceşte sub privirea Lui, iradiază mireasma cunoaşterii Lui-2 Cor.2/14-17 şi nu greşeşte niciodată! De aceea Enoh (care a umblat cu Dumnezeu Gen.5/22-24) a fost luat la Cer, iar nouă ni s-a dat pe Sine, nu doar să umblăm cu el ci, în El să rămânem şi să devenim Una cu învăţătura, rânduiala, voia, gândirea şi făptuirea lui (Fil.2/13), ca să rămânem înzidiţi în El,adică în Trupul Bisericii lui, cimentaţi, cârmuiţi de Duhul Sfânt-șef în toate; Cât îl mai ţinem la uşă (Ap.3/20) noi, cei care l-am răstignit, căci fără El-Căpetenie, nu putem face nimic Dumnezeiesc? Cât ne mai încredem în acela care este pe ducă, fiindcă, ”Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”…” Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! „(Ier. 17/5-7) Ferească Dumnezeu de omul care se crede zeu, se încrede în Anticrist (Ioan 5/43), în NATO sau în… teroristul eu, pentru că nimic bun nu locuieşte în cel nenăscut din nou (Rom.7/18), din Sămânţa Învăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11), fiindcă orice om este întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire (Ps.51/5)… Şi dacă vă încredeţi în vreo FIARĂ, până la urmă cele 2 Fiare (Ap. Cap.13) vor bate palma, iar pupătorii de moaşte iconate vor fi răsplătiţi cu moartea a doua (Ap. Cap.20) Nu mai lăsaţi în inimă să domnească Satan (Rom. cap.6) cu falita învăţătură, căci” Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.” (Ps.12/8)” Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit” (Prov.13/13)… Ce pierdem dacă noi, TOŢI, credem că” Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15/5)… Dacă oamenii veneau la un viţel sau la un ţap, peste care îşi mărturiseau, işi descărcau desaga cu păcătuiri, de ce nu venim la Mielul lui Dumnezeu, pentru a-i da lui şi nelegiuirile fardate, dar şi pe Nimicitorul gunoier cu toate dejecţiile cosmice din omul învechit (Marcu 7/14-23)? Doar El ridică păcatul lumii pentru totdeauna; Prin Sângerarea Sa (Evrei 12/4) el îngroapă pentru totdeauna orice urmă de păcat! Nu-l duce în pustie, ca ţapul lui Azazel (Lev. Cap.16), păcat pe care Necuratul, împreună cu alte 7 duhuri mai mortale (Mat.12/43-45) îl întorc în inima nelegiuitului şi fac ravagii!” De aceea cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.” (Îs. 9/16), pentru că fiecare om şi orice popor încă din coapsa părinţilor din grădina Eden s-au făcut una cu falimentul Nimicitorului şi faliţi în grădina Ghetsimani…” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi şi n’aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea până când …!” (Mat.23/37-39) De ce nu venim la El (Mat.11/28-30), nu la ea, (Ioan 2/15-17), ca să devenim una cu Duhul Său, prin pocăinţa nemuritoare, dăruită în Luca 15/10-32 şi prin înnoirea din Sămânţa veşnică a rânduielii, gândirii şi învăţăturii lui Dumnezeu! Şi dacă nu credem în El, făcând preş din sfatul, din învăţătura Lui, vom suporta pe propria piele roada necredinţei, căci” am fost înştiinţaţi prin Luca 22/31-32 : ”Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grâul! Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi…” ” De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi …” (1 Tes.4/8)

Publicat la: Februarie 10, 2025   Nici un comentariu
…” Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orânduirile Tale. N’am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor”… (Dan.9/5-7) Omule, Poporule- deşertăciune şi goana după vânt devii, câtă vreme nu te împrietenești cu Dumnezeu și clădeşti pe temelia de fân, trestie şi paie, fiindcă ”lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. (1 Cor. 3/11-15); Degeaba i-aţi martirizat pe adversari, i-aţi prigonit pe intelectuali, luminatori şi modelatorii (periculoşi pentru proşti, hoţi, preacurvari, masturbari, popinari)! În zadar îl miciţi şi-l ascundeţi sub obroc pe Atotputernicul Creator, ca să furaţi, să neîndreptăţiţi, să vă îmbogăţiţi din munca lor şi să minţiţi pe amărăşteni! ”Pentruce se întărită neamurile şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: Să…” (Ps.2 si Ps.83) După atâtea nelegiuiri şi rătăciri (fără Dumnezeu cel Adevărat) prin pustia globalismului, s-a ales praful şi pulberea de fabrici, uzine, de… oameni! Şi, dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, dacă nu ne naştem din nou din Sămânţa Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) ajungem şi mai rău! Cât se mai poate, schimbaţi-vă ” şeful”, fiindcă voi aveţi că tată/şef pe diavol (Ian 8/44), dar zilele lui sunt numărate!…” Şi diavolul, care-i înşelă, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. „(Ap.20/10)… Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! (Ps.51:10)… ”Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1)… „Ziditi-va unii pe altii”…Iertare…LUCRAREA ÎNVĂŢĂTORULUI BIBLIC…Biserica – „ogor” şi „clădire”… AUREL GHEORGHE- Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2… Fiecare să ia seama cum clădește deasupra…Fiara Balaurul şi Femeia… IV. STATELE UNITE ÎN PROFEŢIE; Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat! Cum e posibil? Sataniștii conduc lumea; Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei; Masoneria e o religie a diavolului; (OMUL NOU- fara Dumnezeu- creat de Ceausescu, introneaza Apocalipsa dupa Ioan…Pesedescu!) Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou; (Omul care nu vrea sa se nasca din nou,din  Samanta Bibliei, Invataturii, Constitutiei lui Dumnezeu-Luca 8/11, devine mai rau decat dejectia unui ”zeu”)Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI-Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”; China: Recompensă de mii de dolari celor care raportează creștinii și bisericile „ilegale” guvernului;China ordonă creștinilor să elimine crucile, imaginile cu Isus, să se închine liderilor comuniști;Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao; PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC… Oamenii zilelor de pe urma… (Inainte de intronarea Anticristului,aducator de ””solutii””…)Apocalipsa energetică; Cristi Tabără: CE CREDINȚĂ ARE CĂLIN GEORGESCU?(Miliardarul) Patriarh(ul) ortodox Kirill, trâmbiţa ideologică a lui Vladimir Putin. Minciunile despre războiul din Ucraina;Stalin, un om de pus în icoană;Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca;Nimeni nu poate ierta Dumnezeieste,decat -daca se face Una cu El,nu cu ea (1Ioan 2/15-17) si doar daca-l introneaza integru si Integral  Sef-Cap,nu coada- pe Duhul Sfant in toate si in totalitate…dimpreuna cu voia,cu randuiala,cu invatatura si infaptuirea Lui (Fil.2/13)…Cand diavolul te prinde cu casa… goala;Petru Lascău – Pregătiți calea Domnului! (Sa ne bizuim pe Acela care este ccel mai mare si mai tare,caci zilele SATANEI globalii sunt numarate! „MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano;(Iata cum se toarna gaz pe focul globaliu…) Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor;Ce s-a mai stabilit la Davos? Quo usque tandem?(Pana cand?)Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ew-1024x1024.jpg

 Dicasterul pentru Doctrina Credinței „binecuvântează” păcatul împotriva naturii; Richard Wurmbrand (1998) – Cuvantare Daniel Branzei;Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca;Ziua se apropie: Retrospectiva lunii ianuarie l 3 februarie 2025; Setea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi;C.S. Lewis: Creștinismul redus la esențe și legea morală;Comentariul biblic al credinciosului – Noul Testament – William MacDonald;Azazel; Veghetorii in mitologie;Manifest pentru pocăință;DUMNEZEU NE-A CHEMAT LA CURATIE SI SFINTIRE…Ce spune Biblia despre părinţii creştini?Tesaloniceni – cap. 5 – Pavel – un apostol preocupat cu maturizarea ucenicilor;“Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura…” 5 învățături din Biblie pentru noi în prezent;Lovitura mortala data lui Satan;A. W. Tozer – Trezirea din letargia spirituală;Pilda smochinului neroditor;Zaharia 12-14 Ce va face Domnul pentru Israel în zilele din urmă Partea 1; Cine poate repara temeliile societății occidentale?Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST;Cartea Apocalipsa – 20. Martorii, Revelația și Puterea Cuvântului – Florin Antonie;Legarea lui Satan și prima înviere – Apocalipsa 20 A (Daniel Brânzei); Ce este „boldul morții“ ? (Dumnezeu a rupt boldul morții la Calvar, acolo unde Hristos a plătit vinovăția noastră:) … Unde îţi este boldul, moarte?(Mare este gradina desteptilor…) Razboiul cu Dumnezeu;Razboiul s-a terminat, de Andrew Wommack; Războiul Spiritual, de Brian Brodersen;După ce Orto-Putin (el) va fi devorat de teroristul din el, (pentru că a făcut preş pocăinţa, dăruită gratis oricărui nelegiuit, întrupat din păcat şi zămislit din fărădelegi-Ps. 51), va pune bomboana UCRAINEANĂ pe “COLIVA ŢARISTĂ”, ca să-şi culeagă răsplata: “Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina sîlniciilor…Cum deosebeşti vocea lui Dumnezeu de gândurile tale; Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc; TRANSUMANISMUL: RELIGIA MASONICA A GLOBALIZARII; (Stiinta fara Dumnezeu…) Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune; (Dupa ce l-am exclus pe Dumnezeu…) Ce mai rămâne uman în transumanism?Despre PROIECTUL TOTALITAR NEOLIBERAL al transumanismului: controlarea digitala prin NANO-TEHNOLOGIE a omenirii;Omul-zeu și lumea de mâine;Cum se împlinesc profețiile despre America? A doua opinie; Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara;Am fost scos cu huiduieli din Biserica Ortodoxă – Cele două întâlniri cu Dumnezeu- Ioan 4;CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS…Transumanismul este promovat in filmul CHAPPiE: o religie „noua” pentru o lume noua;Dovezi despre planul global de reducere a populației lumii – agenda elitei…Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ggg-576x1024.jpg

Planurile „Iluminaţilor” de a organiza revoluţii; (Hotii rozalii aghezmuite cu acceptul ANAF-ului) Bubuie dosarul Nordis în capul ANAF. DIICOT: Inspectori de la Fisc au ascuns transferuri suspecte de 40 milioane lei; Pronosticul lui John Coleman; (Politrucul Tabara V. niveleaza cale cercetatorilor din lumea (ne)buna ,pentru a ne cuceri… Stațiunile de cercetare, jecmănite chiar de Academia de Științe Agricole și Silvice-Haos total la academia condusă de Valeriu Tabără; (Muma lor,dar ciuma noastra…Austeritatea, doar pentru contribuabili) Legea Bugetului pe 2025, o catastrofă. Venituri suprarealiste și tăieri de la sănătate și educație; (((MINCIUNA ÎN CARE TRĂIM NE ÎMPIEDICĂ SĂ NE GĂSIM MENIREA ÎN VIAȚĂ-Edith Elisabeta Kadar))); (Banii poporului sunt in conturile PESEDEULUI-udemelibertineului…) Datoria publică crește cu 1.000 euro pe cap de român. CE avertizează: România, singura din UE care nu va putea controla îndatorarea;  (Desi,multi taie frunze la caini,pe banii contribuabilului,sunt rasplatiti cu salarii nesimtite,cu prime si pensii colosale,pentru privati-hotia patrimoniului unicat din Europa…) Restructurare la Romsilva, compania de stat cu prime de pensionare de 100.000 de euro; Din nou despre Dughin si prietenii lui din Romania; (Daca vreti sa eliberati poporul de datorii,umblati in conturile burgheziei komuniste ,caci ei au smantanit si au furat untul tarii dupa 1989) România, ca un bolnav ținut pe aparate. Economiștii spun că am luat-o pe urmele Greciei: „La dobânzile plătite suntem deja în Junk”; (In timp ce miliardele de saraci se adancesc in lipsuri…) A fost publicată lista celor mai bogați zece oameni din lume. Care este ultima estimare a averii lui Elon Musk; Viktor Orbán: Soros a pierdut bătălia din SUA dar trupele sale s-au retras acum la Bruxelles; Revoluția americană anti-woke: Trump semnează sfârșitul „nebuniei transgender” și al „politicilor de diversitate”; Un elev de 13 ani și-a lăsat gravidă profesoara; (Cand lasi sa traiasca un incornorat cu 7 capete,ii mai cresc altele!) Vocea revoltei din Senat față de concedierile anunțate de Bolojan, o fostă pesedistă cu Lexus și două apartamente în București  (Banii imprumutati pentru pomeni electorale,pensii colosale si pentru rasplatit chiulaii folositi sa taie frunzele alesilor striga la generatii viitoare!) Cifre oficiale: Împrumuturile din 2024 ale Guvernului au atins un record anual, de 252 mld. Lei;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este RG-1-819x1024.jpg

 Monica Tatoiu dă de pământ cu noua generație: „Vine un tsunami peste voi și voi faceți poze”. Ce șansă le dă pe termen lung tinerilor! (Pe langa pensiile speciale  daruite prin imprumutul tarii ,decontat de generatii viitoare…) Primă de pensionare de 100.000 de euro la o instituție de stat. Mircea Fechet: Am cerut lista beneficiilor; (Dupa ce i-a angajat ca sa pesedizeze poporul cu radio-teleprostatorul-pe banii amarastenilor,acum nu mai au nici frunze de taiat la …politicieni) În huiduielile „victimelor”, statul a declanșat marea curățenie de personal: Are 1,3 milioane bugetari, dar și peste 255.000 angajați în companiile sale. Un bugetar îl costă 11.000 lei pe lună, iar un angajat din companie impune un cost de 9.590 lei; „Nici Europa nu este ferită de producerea unui tsunami”. Ce spun specialiștii;Tsunami-ul economic bulverseaza economia mondiala; Javier Milei la Davos – atac la toată lumea, de la ideologia „woke”, la organizatorii evenimentului; Christine Lagarde, BCE: „Lenea” Europei e de vină pentru pierderea de competivitate. „Avem o mulțime de atuuri, dar ne împușcăm în picior”; ( PCR nu a murit ci, a inflorit pentru chilangii,corupti si demolatorii poporului si economiei) Proteste în Senat. Cine este Gabriela Crețu, fosta senatoare care nu și-a ocupat funcția prin concurs; Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Interviu cu istoricul Serhii Plokhy; (Nu este o exceptie!) Șapte medici de la Județean, fără drept de practică după ce au fost acuzați oficial de uciderea unui pacient; Dan Dungaciu: „Venirea lui Donald Trump va sufla vânt în pupă PROTESTELOR”; Davos vs Washington: „Ordinea mondială pe care ne-am imaginat-o acum 25 de ani nu s-a transformat în realitate” spune Ursula von der Leyen; (Pentru ca hraneste lumea mai mult cu toxine decat cu…) Premierul spaniol cere încetarea anonimatului pe rețelele de socializare și propune o „identitate digitală europeană”; Donald Trump: „Dacă nu am fi câștigat aceste alegeri, țara noastră ar fi fost pierdută pentru totdeauna”; Vechile elite nu se tem doar de Trump și de Musk. Le este frică de oameni ca tine și ca mine; Diaconescu: „Țările nu se mai cuceresc cu TANCURILE, ci cu rețelele de socializare”; Macron și Trudeau, căderea „icoanelor” progresiste; Trump a numit subsecretar al Forțelor Aeriene un ofițer care fusese concediat din cauza politicii woke de „diversitate”; La un pas de Premiul Nobel: Lucian Blaga (1895 – 1961); Evreii și premiile Nobe; Cinci lucruri de ştiut despre premiile Nobel; Premiile Nobel: Cele mai revolutionare cinci descoperiri in medicina; Cine sunt câștigătorii premiului Nobel născuți în România. Cinci personalități marcante din istorie; Minți geniale – citate celebre (I); Cele mai bune 106 citate scurte extrase din carti si numai; Cum vad eu lumea(Reed) – Albert Einstein; Jurnalul unui Mag; 10 cugetări geniale ale marelui dramaturg Anton Cehov; Top 10 citate celebre…de la Michelangelo citire; Top 10 citate celebre…de la Confucius citire; (O tara iliesciana, cladita pe coruptie, hotie, injustitie, neomenie si…debandada isi sapa groapa pieirii!) Aurul dacic a fost scos ilegal din țară: era nevoie de o hotărâre de Guvern, care nu a fost niciodată emisă. Reacția premierului! Justitia lui Papura Voda cel Trandafiriu…) Elena Lasconi și George Simion, despre raportul Comisiei de la Veneția privind anularea alegerilor: „Aţi anulat alegerile ilegal”; Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global; Cărticica lui Stalin; Adrian Papahagi: Cine sunt ei? Vechii securiști. Cei care au orchestrat mineriadele, suspendările lui Băsescu, marțea neagră etc; Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate; PSD vs PNL: egalitate în imoralitate; Iata doar un exemplu,ce inseamna sa lucram fara Dumnezeu cel Viu,Corect,Respectabil Neiconat si … Burghezia multilateral de peselibertista nu se dezminte! Cine lucreaza fara Creator,devine  gunoiul  si desertaciunea ultimului demolator…Cosa Nostra de România ; Regimul oligarhic PSD- PNL plafonează 700.000 de pensii, unele pentru cel puțin 5 ani; (Pentru ca poporul hiberneaza,ei plafonatorii, hotii, injustitiarii, oligarhii, baropii, potopistii fac tot ce le convine…)Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este po.jpgAverea fabuloasă a directorului Romsilva care a încasat 100.000 de euro la pensionare. A fost reangajat și câștigă 9.000 de euro lunar; DEMOLAREA REPERELOR SI TEROAREA DELATIUNII POLITIC CORECTE;  50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I); RASPUNDEREA MAGISTRATILOR … asta vreau sa-mi promiteti la alegerile astea! ECONOMIA AUTOHTONĂ, UN MORMAN DE FIARE VECHI”; Reacții virulente după ce Trump a tăiat ajutoare sociale de mii de miliarde de dolari; Cyborg – ficțiune sau realitate? Agramaţii de la Cultură; Academicianul Ioan Dumitrache: Dezvoltarea tehnologiei va duce la dispariţia omului; „Furtul aurului dacic a fost comandat de un actor statal” – Ruşii, în spatele furtului artefactelor din Olanda? România înlănțuită, în marș forțat spre Marea Desfiinţare Naţională;Tudorel Toader are o pensie specială de 8.500 €. Familia trăiește cu 50.000 euro pe lună; Atacul mașinilor: un robot a „sărit” la un inginer de la Tesla. Cât de grav a fost rănit omul? Asa ati vota-nascut burghezia GLOBALIE… Roboții pun stăpânire pe Europa. Supraveghere totală cu ajutorul inteligenței artificiale-Dictatura inteligenței artificiale. Control absolut al populației;Afacerea Nordis. Ioana Băsescu a fost pusă sub acuzareș Asa ati vota-nascut burghezia GLOBALIE… Si de aici sa invatam ce inseamna sa ctitoresti omul nou,fara de Dumnezeu,care-si ciuruieste propriul””zeu””; CHINA A Speriat Intreaga Lume Cu Noul Sau MEGAPROIECT! Top 5; NU Stiai Asta Despre Mihai Eminescu! (Tortionaul comunist,intronat sa faca lumina in dosarele mineriadei,decembriadei sau privati-hotiei,rasplatit cu pensie fesela,ne scuipa in fata!) ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a refuzat de doua ori sa-l elibereze pe dizidentul anticomunist Iulius Filip pe motiv ca a…  (Frontul Sabotarii  Nationale,adica al salvarii ciurucurilor globalii de pesedii a facut pui sub closca iliesciana…)Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este uy-665x1024.jpgCaracatita statului paralel : 59 de protocoale!- ”tentacule”; Illuminati, – cine sunt „Stapanii din Umbra”… CITATE CELEBRE; Top 10 materiale care vor schimba lumea; 10 moduri in care Internetul te distruge; Top 10 societati secrete; Prostia nu doare – Masoneria și democrația; RE („Ed”) Cea mai nouă carte a lui Sherman, acum disponibilă!(Nu-i mai cautati pe teroristii lui Iliescu-rusnacii lovilutiei…) Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității, devine vicepreședinte al Comisiei SIE; Nu, fostul agent FBI Ted Gunderson nu a fost asasinat pentru că a dezvăluit piste chimice; (Dupa ce albii au pierdut puterea,castiga ””expropierea””) Legea de expropriere a Africii de Sud: este confiscat pământ de la fermierii albi? Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300 – John Coleman; În vechime, komunismul i-a învăţat pe oameni să înflăcăreze păcătuirea până la Cer, ca să se aleagă scrum de Sodoma şi Gomora ; Dar globalismul ne îndoapă cu mult mai multe nelegiuiri, pentru a pârjoli nu numai pământul, ci şi Cerul (2Petru 3/9-18)… De aceea Tatăl ni s-a întrupat în Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădita din bunătăţi, frumuseţi, sfinţenii şi învăţături Cristice, Paine rumenită în cuptorul de la Golgota, pentru ca… (Ca si alti destepti ai lumii-) Prințul Philip lasă în urmă o declarație controversată: ”Aș vrea să mă întorc ca un virus mortal, pentru a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopulării!” Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”Lumea nu s-a speriat de criza climatică, ar se va speria de criza apei și se va „vaccina”! Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Comitetul celor 300  de magnifici – Ce este și cine face parte din el; Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii; Unele dintre contribuțiile importante ale lui Swami Vivekananda la cultura mondială; Cancer cerebral cauzat de telefoanele mobile (I): Dovezi prezentate de experți, audiate după 21 de ani de la intentarea procesului- Industria telecomunicațiilor a ascuns riscurile pentru sănătate; Planul de pecetluire a intregii lumi, plan care se va desfasura in etape si cu multa viclenie; (Joaca de-a hotii continua) Cumnatul lui Mircea Geoană a fost reținut în Turcia. Costea se sustrăgea unei pedepse de 6 ani cu închisoarea;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pp.jpg

Planul genial prin care Trump vrea să provoace căderea regimului Putin și implozia Rusiei. Expert: „Fix așa a făcut Reagan cu fosta URSS…” Există o limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent? The Population Bomb – de Paul R. Ehrlich (Autor)- O carte tare care i-a entuziasmat pe mulți; H. D. Hartmann: “Elon Musk a cerut să fie SALVATE informațiile de pe servere“;ATENȚIE: Trump vrea garanții de la Ucraina în schimbul ajutoarelor de miliarde de dolari; (Indopati din banii contribuabililor,unii militieni ii rasplatesc…) Poliția Locală, ridiculizată după sacțiunea dată unui român pentru hrănirea porumbeilor. „În fața interlopilor tremurați în ghete”; Analiza geopolitică și geostrategică a momentului la BZI LIVE alături de Adrian Severin; Dosarul Nordis prin ochii păgubiților: „Banii nu voiau să îi dea. Apartamentul meu a fost vândut”; Senior-editorul Sorin Roșca Stănescu, într-o nouă analiză specială de la „bătălia” pentru Cotroceni; PANA UNDE AM AJUNS-STUDII ISTORICE ROMANESTI- I. INTRODUCERE; Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă… Unele fapte din dosarul DIICOT s-au prescris, altele sunt în curs de prescriere… Analiză | Ce ascunde lupta lui Călin Georgescu cu foști și actuali șefi ai serviciilor secrete! Ministrul Mediului îi trimite la muncă de teren pe directorii care iau salarii uriașe; (Pentru ca a refuzat momeala globalista, ”specialistul” Patrick Mouratoglou a ”ajutat-o” pe Simona sa treaca, prematur,pe dreapta…) A sosit mesajul de la Darren Cahill pentru Simona Halep: „Nimic nu a venit ușor pentru tine. Niciodată”; …( „statul gras și avid” „pedepsește orașele performante”, iar „hoardele de privilegiați care au acaparat resursele țării” vor „suge” și mai mulți bani „de la cei care…)Dominic Fritz: Guvernul Ciolacu a introdus „taxa pe hărnicie”! Timișoara e „penalizată” cu 13 milioane de euro; (Dupa ce a carbonizat Oameni, Destine, Sperante! Dupa ce a tepuit pre multi BUCURESTENI! Urmeaza otravirea cu esente trandafirii…)Hulpavul Piedone, alesul lui Ciolacu, își începe mandatul la ANPC numindu-și criticii „hulpavi și avari după averi rapide”! Interviu cu scriitoarea Anca Sîrghie – „Constantin Noica – mândria Sibiului”; Reporter special: ultimul partizan ; Deportaţii: Luptători anticomuniști din munții Banatului (@Arhiva TVR); Luptătorii din munți…Rezistența anticomunistă din România; Povestea ultimului partizan român. Cum a scăpat din ghearele Securității la doar 19 ani; Inchiziție oficială pe banii noștrii; Dezvăluire WikiLeaks: Internews – Mașinăria finanțată de USAID pentru ”formarea” de ziariști;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ffff-1024x1024.jpg…Generalul Iulian Vlad despre Revoluție: ‘Nu veţi reuşi decât foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!  ”Admir Comisia, dar dați-mi voie să-mi manifest scepticismul”…  Virgil Magureanu: In ’89 am avut o lovitura de stat militara organizata de KGB si CIA. Se stia din anii ’70 ca Ion Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu. ..Cine a tras în noi, după 22? Toţi ştim, dar justiţia nu şi-a făcut treaba… Măcelul din 21-22 Decembrie 1989, mărturie terifiantă: ”Camionul a trecut peste noi, lăsând morți în urmă. O fată împușcată a căzut în brațele mele”. Martorul Octav Fulger … Cine a avut interesul direct să lichideze cuplul Ceaușescu? Revoluţia din ’89 a fost lovitură de stat! Cum au fost păcăliţi românii! Parchetul General are probe! Ceauşescu trebuia să moară!  Istoria unei lovituri de stat după model sud american, in stil PESEDIST…Să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă, care n-a ştiut şi nu ştie a-şi înţelege, iubi, apăra şi măcar cruţa pe cei de o lege şi un neam cu dânşii…Nicolae Iorga … „Schweighofer taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult decât cifra raportată”… SC Prospecțiuni SA se comportă ca o gașcă de tâlhari…Suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul…ROMÂNIA, ÎNTRE CAPITALISMUL DE CUMETRIE ȘI STATUL MAFIOT… Capitalismul de cumetrie din Romania la apogeu: nu are ce cauta guvernanta corporativa intr-un stat controlat total de politic?…Capitalism de cumetrie: 54% dintre bogații României au făcut avere din relații cu statul;Ce scrie presa internaţională despre jocul de-a judecarea lui Ion Iliescu pentru „crime împotriva umanităţii”? „Ion Iliescu este un criminal”… Cum să manipulezi masele… Revoluţia furată şi sursele răului… Revoluţia furată de la Timişoara. Călăii cu pensii speciale, victimele în morminte… Listă de cărți referitoare la revoluția română……Terapia cu flori;Cele mai bune ceaiuri pentru digestie. Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă;Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain; Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii; Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare; Vindecarea prin recunostinta; Asane care îmbunătățesc funcțiile renale; Terapia prin grădinărit; Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor; Terapia asistată de animale (TAA); CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE? Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul; Poți Să-ți Vindeci Viața; de Louise Hay; Iertarea ca tratament; ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora…” Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cinci cărți care ne învață iertarea; Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb; (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre! Iertarea-Miraculoasa cheie divină; Puterea supranaturală a iertării… Bătălii spiritualeAceastă imagine are atributul alt gol; numele fișierului este u8.jpgDin invataturile Profesionistilor de TOP: Fermierul Ilie Dan crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar; Va prezentam HIBRIZI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE si VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA; Piața de inputuri; Avem Universitari care dau consultanță gratuit fermierilor; Parteneri de afaceri agricole- Cereale, Plante tehnice, Legume, Fructe, Struguri si Vita de vie nobila; Flori si plante ornamentale; Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza alesolului; CULTURA MEIULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

Fiara Balaurul şi Femeia… IV. STATELE UNITE ÎN PROFEŢIE; Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat! Cum e posibil? Sataniștii conduc lumea; Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei; Masoneria e o religie a diavolului; (OMUL NOU- fara Dumnezeu- creat de Ceausescu, introneaza Apocalipsa dupa Ioan…Pesedescu!) Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou; (Omul care nu vrea sa se nasca din nou,din  Samanta Bibliei, Invataturii, Constitutiei lui Dumnezeu-Luca 8/11, devine mai rau decat dejectia unui ”zeu”)Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI-Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”; China: Recompensă de mii de dolari celor care raportează creștinii și bisericile „ilegale” guvernului;China ordonă creștinilor să elimine crucile, imaginile cu Isus, să se închine liderilor comuniști;Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao; PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC… Oamenii zilelor de pe urma… (Inainte de intronarea Anticristului,aducator de ””solutii””…)Apocalipsa energetică; Cristi Tabără: CE CREDINȚĂ ARE CĂLIN GEORGESCU?(Miliardarul) Patriarh(ul) ortodox Kirill, trâmbiţa ideologică a lui Vladimir Putin. Minciunile despre războiul din Ucraina;Stalin, un om de pus în icoană;Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca;Nimeni nu poate ierta Dumnezeieste,decat -daca se face Una cu El,nu cu ea (1Ioan 2/15-17) si doar daca-l introneaza integru si Integral  Sef-Cap,nu coada- pe Duhul Sfant in toate si in totalitate…dimpreuna cu voia,cu randuiala,cu invatatura si infaptuirea Lui (Fil.2/13)…Cand diavolul te prinde cu casa… goala;Petru Lascău – Pregătiți calea Domnului! (Sa ne bizuim pe Acela care este ccel mai mare si mai tare,caci zilele SATANEI globalii sunt numarate! „MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano;(Iata cum se toarna gaz pe focul globaliu…) Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor;Ce s-a mai stabilit la Davos? Quo usque tandem?(Pana cand?)

 Dicasterul pentru Doctrina Credinței „binecuvântează” păcatul împotriva naturii; Richard Wurmbrand (1998) – Cuvantare Daniel Branzei;Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca;Ziua se apropie: Retrospectiva lunii ianuarie l 3 februarie 2025; Setea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi;C.S. Lewis: Creștinismul redus la esențe și legea morală;Comentariul biblic al credinciosului – Noul Testament – William MacDonald;Azazel; Veghetorii in mitologie;Manifest pentru pocăință;DUMNEZEU NE-A CHEMAT LA CURATIE SI SFINTIRE…Ce spune Biblia despre părinţii creştini?Tesaloniceni – cap. 5 – Pavel – un apostol preocupat cu maturizarea ucenicilor;“Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura…” 5 învățături din Biblie pentru noi în prezent;Lovitura mortala data lui Satan;A. W. Tozer – Trezirea din letargia spirituală;Pilda smochinului neroditor;Zaharia 12-14 Ce va face Domnul pentru Israel în zilele din urmă Partea 1; Cine poate repara temeliile societății occidentale?Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST;Cartea Apocalipsa – 20. Martorii, Revelația și Puterea Cuvântului – Florin Antonie;Legarea lui Satan și prima înviere – Apocalipsa 20 A (Daniel Brânzei); Ce este „boldul morții“ ? (Dumnezeu a rupt boldul morții la Calvar, acolo unde Hristos a plătit vinovăția noastră:) … Unde îţi este boldul, moarte?(Mare este gradina desteptilor…) Razboiul cu Dumnezeu;Razboiul s-a terminat, de Andrew Wommack; Războiul Spiritual, de Brian Brodersen;După ce Orto-Putin (el) va fi devorat de teroristul din el, (pentru că a făcut preş pocăinţa, dăruită gratis oricărui nelegiuit, întrupat din păcat şi zămislit din fărădelegi-Ps. 51), va pune bomboana UCRAINEANĂ pe “COLIVA ŢARISTĂ”, ca să-şi culeagă răsplata: “Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina sîlniciilor…Cum deosebeşti vocea lui Dumnezeu de gândurile tale; Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc; TRANSUMANISMUL: RELIGIA MASONICA A GLOBALIZARII; (Stiinta fara Dumnezeu…) Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune; (Dupa ce l-am exclus pe Dumnezeu…) Ce mai rămâne uman în transumanism?Despre PROIECTUL TOTALITAR NEOLIBERAL al transumanismului: controlarea digitala prin NANO-TEHNOLOGIE a omenirii;Omul-zeu și lumea de mâine;Cum se împlinesc profețiile despre America? A doua opinie; Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara;Am fost scos cu huiduieli din Biserica Ortodoxă – Cele două întâlniri cu Dumnezeu- Ioan 4;CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS…Transumanismul este promovat in filmul CHAPPiE: o religie „noua” pentru o lume noua;Dovezi despre planul global de reducere a populației lumii – agenda elitei…

 
CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS
Picture

 

 
 
​În toată lumea, oamenii au anumite așteptări de la viitor. Globaliștii vor o guvernare mondială unică, iar independenții doresc să păstreze punctele tari și distincte ale națiunilor lor. Unii musulmani care îl așteaptă pe Mahdi. Mulți evrei care continuă să-L aștepte pe Mesia, pentru că nu L-au acceptat pe Isus Cristos. Mulți creștini așteaptă întoarcerea Lui Isus și răpirea bisericii, iar alții așteaptă doar răpirea. Dintre cei care-L așteaptă pe Isus, mulți știu că înaintea Lui, va veni Anticrist-ul care va trebui să ajungă la un anumit punct în ascensiunea lui (2 Tesaloniceni/2 Thes. 2:1-4), înainte ca Isus să-și cheme biserica sus la cer. Și dintre cei care cred că va fi doar „A doua venire a Lui Isus”, mulți știu că mai sunt prorocii care trebuie împlinite, inclusiv de către diavol, care va mai face mult rău pe acest Pământ.

 

Cei care știm că va veni Anticrist-ul, care este „prima fiară” despre care citim în Apocalipsa/Rev. 13:1-10, știm și că, potrivit Scripturii, va fi și o „a 2-a fiară”, care va conlucra cu cea dintâi. Ce putem ști despre „a 2-a fiară” numită în Biblie și „prorocul mincinos”? Ce putem deduce din ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu? Să vedem versetele despre fiară.

În primul rând, să vedem versetele care fac referire directă la „a doua fiară”:

  • Apocalipsa 13: 11-18Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea (răcnea) ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari (minuni extraordinare), până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei (celei dintâi). Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere [de asemenea] să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. 18 Aici e [loc pentru] înţelepciunea [o cerere de înțelepciune pentru interpretare]. Cine are pricepere (minte pătrunzătoare și suficientă perspicacitate), să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om [numărul unui anumit om]. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)

        Notă: din punct de vedere profetic, coarnele semnifică putere și autoritate.

  • Apocalipsa 16: 12-16Al şaselea [înger] a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea [pentru venirea] împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte [săritoare]. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite (minuni, miracole) şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice (binecuvântat, de invidiat) de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)
  • Apocalipsa 19: 19-20 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel [Isus]ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila,inscripția) fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)
  • Apocalipsa 20: 10 Şi diavolul, care-i înşela [conducându-i în rătăcire și seducându-i], a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor (pentru totdeauna, veșnic). (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)

În tabelul următor, sunt prezentate schematic câteva puncte cheie.

Picture

 

 
​​
Urmează câteva idei pe marginea acestor versete.

 

Este numit a doua fiară dar și prorocul mincinos (Apocalipsa/Rev. 13:11,16:13,19:20,20:10).

Când este menționată pentru prima dată cea de-a doua fiară, în Apocalipsa/Rev. 13:11-18, aceasta este numită „o altă fiară”, pentru ca ulterior să fie numită „prorocul mincinos”, în Apocalipsa 19:20 „Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila, inscripția, marca) fiarei şi se închinaseră icoanei ei...” Această informație confirmă că el este cea de-a doua fiară din Apocalipsa 13. Toate acestea sunt corelate cu informațiile din Apocalipsa/Rev. 16:12-16 și Apocalipsa/Rev. 20:10. 

Va sluji ca proroc, dar va fi unul fals (Apocalipsa/Rev. 16:13, 19:20, 20:10).

Unii predicatori, și nu numai, sunt de părere că prorocul mincinos va fi un papă catolic sau un alt lider religios important al bisericilor tradiționale creștine. Alții spun că ar putea foarte bine să fie un proroc mozaic evreu. Cuvântul pe care l-a folosit apostolul Ioan în limba greacă originală și tradus în limba română prin „proroc mincinos”, este „pseudoprophētēs”, care înseamnă „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform „Strong’s Concordance”). „Fals” înseamnă „contrafăcut, a nu fi ceea ce pretinde că este, neautentic, care are doar aparența adevărului”. Isus a folosit același cuvânt când ne avertiza că vor fi proroci mincinoși în Matei/Mt. 7:15, 24:11,24 și Marcu/Mk. 13:22. Regăsim același termen în Luca 6:26. În toate aceste instanțe, termenul îi descrie pe cei care „pretind că sunt proroci”. În Faptele Apostolilor/Acts 13:6, citim despre Bar-Isus, al cărui nume tradus este „Elima” și care este descris ca fiind un vrăjitor, un proroc mincinos, iudeu.

  • Faptele Apostolilor 13:6-12 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

În versetele de mai sus, vedem cum Pavel l-a demascat pe slujitorul diavolului și a prorocit corect, că urma să fie orb pentru un timp. Nu putem decât să sperăm că Elima și-a dat seama care era adevărul, a renunțat la căile lui rele și s-a întors la Domnul.

Este uimitor cât de bine l-a caracterizat Pavel pe prorocul mincinos (vrăjitorul) Elima: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?” Cele spuse de Pavel ne dă o oarecare idee despre caracterul celui care va fi „prorocul mincinos” al lui Anticrist.

Va arăta ca un miel cu două coarne dar va vorbi ca un balaur (Apocalipsa/Rev. 13:11).

Această descriere ne face să concluzionăm că va părea că este o persoană destul de plăcută, dar ceea ce va ieși din gura lui va fi feroce, înfiorător, urât sau murdar. Cum ar putea fi altfel ceea ce spune un balaur, un dragon? Fără îndoială că va putea să pară destul de drăguț, dar să nu uităm că nu numai că va vorbi ca un balaur dar va și vorbi pentru balaur, care este diavolul, șarpele cel vechi, cum mai este numit în Apocalipsa/Rev. 12:9,14.

Va avea și va folosi puterea și autoritatea primei fiare, a Anticrist-ului, când este în prezența lui (Apocalipsa/Rev. 13:12a).

Acest verset spune „Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei…” (NTLR). În textul original, în limba greacă spune că „fiara exercita toată autoritatea primei fiare, în prezența acesteia”. Aceasta înseamnă că are toată puterea și dreptul de a controla totul, așa cum are fiara dintâi și le folosește în locul acesteia, în fața ochilor acesteia. Pentru majoritatea dintre noi pare foarte ciudat ca un lider politic să aibă un proroc care să exercite puterea și autoritatea acelui lider, în prezența lui, în loc s-o facă el însuși. Majoritatea liderilor din zilele noastre, sunt președinți care au vice-președinți sau prim-miniștri care-și exercită puterea împreună cu alți oficiali aleși. Sunt mai multe forme de guvernământ despre care avem cunoștință, dar trebuie să recunoaștem că cea pe care o vedem aici, este ceva total diferit. Pe măsură ce continuăm să studiem, vom vedea mai multe dintre acțiunile celei de-a doua fiare, care au loc în prezența celei dintâi. Nu ne este neapărat ușor să înțelegem această „formă de guvernământ”. Ce știm despre autoritatea primei fiare? „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (Apocalipsa 13: 2); de asemenea știm că „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 13: 5); precum și că „M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.” (Apocalipsa 6: 2).

Va face ca Pământul și toți locuitorii lui să se închine primei fiare a cărei rană de moarte va fi fost vindecată (Apocalipsa/ Rev. 13:12b).

Prima fiară a avut o rană care ar fi trebuit să-i cauzeze moartea. Apocalipsa 13: 3-4 spune, „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. 4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?””

Deci când primește fiara dintâi rana de moarte de care se folosește prorocul mincinos ca s-o înalțe și să-i facă pe locuitorii Pământului să i se închine? Se pare că prima fiară va fi un lider politic de succes, cu victorii răsunătoare în diferite bătălii sau situații limită și cineva va încerca să-l asasineze, sau cel puțin așa va părea. Prorocul lui mincinos va folosi la maximum acest prilej ca să-l ridice în ochii mulțimii și să-l declare dumnezeu. Unii cred chiar că prorocul mincinos va face o „minune de vindecare”. Nu găsesc suport biblic pentru o astfel de idee, dar pot înțelege de ce unii pot crede în acest fel.

Va face semne mari (minuni extraordinare) (Apocalipsa/Rev. 13:13).

În vremurile în care trăim, sunt posibile tot felul de trucuri. Un verset din 2 Tesaloniceni care face referire la Anticrist, este clar în această privință:

  • Arătarea lui [a celui nelegiuit, a lui Anticrist] se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de[pretinse] minuni, de semne şi puteri [toate fiind] mincinoase – 2 Tesaloniceni 2:9.

Va fi greu de spus cât va fi adevărat și cât va fi fals dintre semnele pe care le va face prorocul mincinos și probabil doar Dumnezeu va știi adevărul pe deplin. Cu siguranță că prorocul mincinos, al lui Anticrist (prima fiară), cu ajutorul stăpânului său Satan, va înșela pe mulți.

Va face chiar să coboare foc din cer, în văzul tuturor (Apocalipsa/Rev. 13:13b).

Această parte din agenda lui de lucru, va atrage atenția în mod deosebit. Va coborî „foc” în mod literal sau se va folosi de un fulger, de o lumină laser sau de cu totul altceva? Nu știm deocamdată. În Vechiul Testament, prorocul Ilie s-a rugat și a coborât foc din cer. Pare posibil ca acest proroc mincinos să fie un „Ilie fals”. Sunt versete care spun ca Ilie trebuie să vină înaintea Lui Mesia (Maleahi/Mal. 4:3-6), despre care creștinii știu că deja s-au împlinit prin Ioan Botezătorul (Matei/Mt. 17:10-13). Dar evreii încă mai așteaptă împlinirea lor. Pe parcursul acestui articol, vom dezbate mai pe larg posibilitatea ca „prorocul mincinos” să fie un „Ilie-fals”.

Va fi un înșelător; îi va înșela pe locuitorii Pământului (nu și pe credincioși) (Apocalipsa/Rev. 13:14).

A doua fiară, va fi un înșelător în multe privințe. Prin poziția și faptele sale îi va înșela pe cei pierduți. Unii spun că Apocalipsa/Rev. 13:14 dovedește că Răpirea va fi pre-tribulaționistă, pentru că spune că creștinii nu sunt prezenți. Dar aceasta este o interpretare falsă. Dacă luăm în considerare toate versetele implicate, putem vedea că cuvintele „locuitorii Pământului” sunt folosite de Ioan când face referire la cei care o urmau pe fiară.

Iată ce spune de fapt acest verset: „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa [celei dintâi] fiare. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie [mică] şi trăia” Apocalipsa 13:14 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată).

Cu alte cuvinte, aceștia sunt cei care nu cred în Isus (cei care iubesc întunericul mai mult decât lumina), care sunt înșelați; credincioșii, care știu adevărul nu vor fi înșelați. Aceeași idee o vedem și în 2 Tesaloniceni/2 Thes. 2:9. În Matei/Mt. 24:4, Marcu/Mk. 13:5 și Luca 21:8 , versete în care Domnul ne avertizează despre aceste vremuri, Isus spune: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Isus ne spune nouă poporului Său, adică creștinilor să nu ne lăsăm înșelați, arătând dinainte ca aceste lucruri să se întâmple, că vom fi prezenți în acele vremuri. 

  • Apocalipsa 13: 5-10 I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni[3 ani și ½ ].6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. 8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului,care a fost înjunghiat. 9 Cine are urechi, să audă! 10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Sfinții au nevoie de multă răbdare și credință, pentru că vor fi aici. În versetul 8 Ioan spune că cei care o vor urma pe fiară și i se vor închina, sunt cei ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții. Cred că Ioan face din nou referire la necredincioși, dar nu spune că creștinii nu vor fi pe Pământ. Dimpotrivă, în versetul 7, citim că sfinții sunt prezenți și chiar că lui Anticrist i se va fi dat putere să-i învingă și să stăpânească peste toți oamenii.

A doua fiară sau prorocul mincinos va avea abilitatea de a-i înșela pe mulți, nu doar pentru că oamenii se vor mira de semnele și minunile mincinoase pe care le face, ci și pentru că este parte din planul Lui Dumnezeu, așa cum arată versetele următoare:

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

Cei care vor crede înșelătoria ca fiind adevăr, vor fi cei care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu le va trimite „o lucrare de rătăcire”, ca urmare a faptului că au ales întunericul în locul luminii.

Va porunci celor pe care i-a înșelat să facă o icoană (statuie) după chipul fiarei (Apocalipsa/Rev. 13:14b).

Și i se va da putere să dea suflare icoanei fiarei și ca urmare icoana va putea vorbi (Apocalipsa/Rev. 13:15a).

El sau statuia făcută la porunca lui și căreia i se va da suflare, va face ca cei care nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți (Apocalipsa/Rev. 13:15b).

Despre această statuie/icoană a lui Anticrist, cea dintâi fiară, citim în cartea Daniel și în Evanghelii, unde apare denumită „urăciunea pustiirii”. Unii au încercat să spună că aceste profeții s-au împlinit deja prin Antiochus IV Epiphanes, în jurul anului 168 î.Hr., precum și de către alții, dar nu este așa, pentru că toate acestea urmează să se întâmple. Cu siguranță nu s-au împlinit înainte ca Isus să vină în trup, pentru că El însuși a spus că urmează să se întâmple. Alții spun că romanii au pângărit Templul cu o statuie cu puțin înainte de căderea Ierusalimului în 70 d.Hr., dar Biblia arată clar că acest lucru nu se poate întâmpla înainte ca „fiara” despre a cărei statuie sau icoană este vorba, să stăpânească peste tot Pământul, să se declare pe sine însuși drept dumnezeu și să-și pună „chipul” în Templul din Ierusalim (care la momentul acestei scrieri, 25/08/2018, încă nu a fost reconstruit).

  • Daniel 8:11 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.
  • Daniel 9:27 „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămâniiva face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
  • Daniel 11:30b–31 „… el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. 31 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.”
  • 2 Tesaloniceni 2:4potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
  • Marcu 13:14„Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi….” Citat și în Matei/Mt. 24:15.

Mulți evrei vor crede că prima fiară, Anticrist-ul, este Mesia lor. Vor cădea pradă înșelăciunii pentru că Dumnezeu îi va lăsa să fie înșelați de acesta. Israelul L-a respins pe Fiul Lui Dumnezeu, pentru că-și doreau un Mesia care să fie cum va fi Anticristul, nu cum a fost adevăratul Cristos care a venit deja. Dar când vor vedea evreii că „Mesia lor” oprește „jertfa necurmată” care se va fi adus în Templu, unde se va auto-intitula ca Dumnezeu și unde prorocul mincinos îi va expune icoana (sau statuia), poruncind tuturor să i se închine, își vor da seama că au fost înșelați. Ei cunosc bine „Cele zece porunci”, care încep cu „să nu ai alți dumnezei în afară de mine și să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor… Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti”. Atunci toată mascarada se va încheia. Evreii vor trebui să fugă, pentru că ura contra lor (antisemitismul), care va fi fost ascuns până la acel moment va fi dat pe față și va ajunge la apogeu. De aceea Isus a spus: „cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi”. Imediat după ce Cei doi martori vor fi uciși, în Apocalipsa/Rev. 11:7, va începe prigonirea evreilor. Până la acel moment nu va fi posibilă pângărirea Templului, dar când Cei doi martori ai Lui Dumnezeu vor fi uciși, jertfele vor înceta, urâciunea pustiirii va fi instalată în Templu și va fi impusă închinarea înaintea fiarei.

Acesta va fi cel mai periculos timp, atât pentru evrei cât și pentru creștinii adevărați, pentru că imediat va urma impunerea semnului fiarei.

  • Apocalipsa 13: 16-17 Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Creștinii vor fi fost deja persecutați, dar nu la nivelul la care vor fi după ce fiara se va declara pe sine ca fiind Dumnezeu. Fără semnul fiarei, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Semnul va fi numele sau numărul numelui fiarei. Acceptarea semnului va echivala cu supunerea înaintea celui rău, ceea ce este mai rău decât a renunța la credința în Isus. Biblia spune:

  • Apocalipsa 14: 9-13 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” 13 Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!

Nu va fi vorba doar de acceptarea semnului. Va fi vorba și despre închinare. Imaginea fiarei căreia i se va da viață sau prorocul mincinos (este greu de spus exact care dintre ei, după felul în care sunt scrise versetele inclusiv în textul original) va porunci ca toți să se închine fiarei și să primească semnul acesteia, sau nu vor putea cumpăra și nici vinde nimic.

Cred că atunci va fi momentul când vor avea loc evenimentele celei de-a cincea peceți (martiriul). Pecețile a șasea și a șaptea (Răpirea) se vor întâmpla la scurt timp, de asemenea. Toți cei care vor fi prinși că nu se vor închina lui Anticrist vor fi omorâți. Slavă Domnului, sperăm că această perioadă va fi doar de 3 zile și ½, pentru că credem că Răpirea va avea loc când Cei doi martori vor învia și vor fi ridicați la cer.

Aceasta este a cincea pecete:

  • Apocalipsa 6: 9-11 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Pecețile a șasea și a șaptea sunt răpirea bisericii la cer (Apocalipsa/Rev. 5:12-17,8:1). Unii încearcă să spună că toate versetele biblice care spun că „soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge”, fac referire la „A doua venire a Domnului”. Dar în acest caz este cu siguranță vorba de Răpire, pentru că Domnul spune că se va întâmpla când Își va strânge poporul la El, sus în văzduh. La Bătălia de la Armaghedon, care va avea loc imediat înaintea celei de ”A doua veniri”, Domnul nu-și va ”strânge poporul”, cum va fi făcut deja, ci va veni însoțit de ai Lui. 

Pecețile a șasea și a șaptea au loc la timpul răpirii. Iată câteva dintre versetele implicate: Apocalipsa/Rev. 5:12-17, Apocalipsa /Rev. 8:1, Matei/Mt. 24:15-31, Marcu/Mk. 13:14-27, Luca 21:20-27.

Idea că biserica dispare într-o Răpire secretă este doar un mit care este foarte departe de adevăr. Răpirea este un eveniment global atât de mare încât va fi văzut de pe întregul Pământ. Domnul va cutremura Pământul și cerurile. Se va face întuneric și cerul se va rula ca un sul. Iar Domnul Isus va apărea pe nori albi strălucitori, în toată gloria Lui și totul se va opri în loc pentru El. Mai multe detalii despre acest glorios eveniment și multe versete care să-l confirme, găsiți în articolul „Orice ochil Îl va vedea„.

Cu atât de multe învățături greșite despre Răpire și idei false propagate prin filme, cărți sau alte forme de mass-media, nu putem găsi adevărul decât citind Biblia în mod personal și dedicat. Orice citim, vedem sau auzim trebuie filtrat prin adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu. Chiar dacă aceasta nu este o problemă de care să depindă mântuirea, este important să cunoaștem adevărul din mai multe motive. Dacă avem o concepție falsă, nu avem o bază solidă pe care să construim mai departe, pentru că adevărul nu poate fi susținut decât de adevăr. Domnul nu ne va descoperi mai mult despre nici un subiect, dacă comentăm contra adevărului. Este foarte probabil ca unii credincioși să-și piardă credința și să cadă pradă înșelăciunii celui rău, pentru că atunci când lucrurile nu se vor derula cum se așteptau, se vor îndoi de Domnul și de adevărul Cuvântului Lui. Cred că în primul rând, Domnul vrea să fim pregătiți. Și nu este vorba despre a strânge provizii de apă și mâncare. Domnul vrea să știm că vor veni necazuri pentru biserica Lui din zilele din urmă. El vrea să rămânem tari în credință și să nu cădem pradă înșelăciunilor celui rău. De asemenea vrea să-i putem ajuta pe ceilalți. Chiar dacă opiniile noastre despre ce va fi în zilele din urmă sunt diferite Dumnezeu are Cuvântul și adevărul Lui și vrea să-l cunoaștem, oricare ar fi acela.

A doua fiară sau prorocul mincinos îi va ajuta pe balaur și pe Anticrist să se alieze cu liderii și conducătorii Pământului pentru Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa/Rev. 16:13-16).

Vor fi șapte îngeri speciali care vor turna cele șapte potire ale mâniei Lui Dumnezeu, după ce biserica va fi luată de pe Pământ la Răpire și după ce cei 144000 de evrei vor fi pecetluiți. Al șaselea înger îi va ajuta de fapt pe cei răi să se pregătească pentru Armaghedon. Iată versetele:

  • Apocalipsa 16: 12-16 „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinostrei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”

Cea de-a doua fiară va fi prinsă și învinsă la Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa/Rev. 19:20a).

Prorocul mincinos și Anticrist-ul vor fi aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă (Apocalipsa/Rev. 19.20,20:10).

Bineînțeles că cei care sunt în tabăra întunericului pierd și Domnul învinge. Nu doar prima fiara, care este Anticristul și a doua fiară, care este prorocul mincinos vor fi prinși și aruncați în iazul de foc dar și balaurul va fi prins (Apocalipsa/Rev. 20:1-3). El nu va fi aruncat încă în iazul de foc, ci va fi legat în Adânc și intrarea va fi pecetluită, pentru următorul mileniu, timp în care va fi Domnia de 1000 de ani a Lui Isus Cristos. Pe urmă, va fi eliberat pentru un „timp scurt în care să înșele neamurile”. Îi va strânge pe toți cei răi de partea Lui și vor înconjura „tabăra sfinților și cetatea preaiubită” doar ca să fie toți mistuiți de focul coborât din cer. Diavolul va fi aruncat în iazul de foc și pucioasă unde vor fi fost deja aruncați prima și a doua fiară (Apocalipsa/Rev. 20:7-10).

După trecerea în revistă a tuturor acestor puncte, aș vrea să le dezvolt puțin mai mult pe unele dintre ele.

În ce privește denumirea celei de-a doua fiare de proroc mincinos. „Strong’s Concordance” dă ca posibile definiții pentru termenul din limba greacă următoarele: „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform). Să dezvoltăm puțin expresia „impostor religios”.

Evreii mozaici nu doar că așteaptă un Mesia, dar îl așteaptă și pe Ilie să vină înaintea Lui. Mulți cred că reconstrucția Templului din Ierusalim va grăbi venirea lui Mesia sau chiar că va veni să-i ajute să reconstruiască Templul. În același timp, ei așteaptă să se întoarcă Ilie pentru ca scenariul să fie complet.

Ilie a fost ridicat de Domnul la cer, într-un car de foc care a fost înălțat la cer într-un vârtej de vânt (2 Împărați/2 Kings 2:11-12). 

Mulți evrei mozaici, la sărbătoarea anuală de Paște („Pesach”), pregătesc la masa de „Seder” un loc liber pentru Ilie și un pahar de vin. La anumite ceremonii, când părinții dau numele copilului sau fac circumcizia băieților („brit milah”), de asemenea au pregătit un loc liber în cinstea lui Ilie. În multe ritualuri săptămânale de încheiere a „Sabbath”-ului („Havdalah”) se cântă sau se recită versuri despre venirea prorocului Ilie Tișbitul, care să aducă cu El pe Mesia, Fiul lui David.

Ilie este foarte important pentru evreii mozaici, care păzesc Tora sau Legea lui Moise. 

În cartea Maleahi, Ilie este văzut ca prevestitorul lui Mesia. Așa cum arată multe cântece evreiești, speranța lor este că Ilie va veni curând și Îl va aduce cu el pe Mesia, Fiul lui David. Maleahi a prorocit despre Ilie.

  • Maleahi 4:3b-6 Zice Domnul oştirilor. 4 „Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! 5 Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. 6 El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

Creștinii știu că aceste versete au fost împlinite prin Ioan Botezătorul, așa cum ne-a spus Isus. Dar evreii care L-au respins pe adevăratul Mesia, continuă să aștepte un Mesia și cred că înaintea Lui va veni Ilie. Acestea sunt versetele în care Isus ne-a vorbit despre Ilie.

  • Matei 17:10-13Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. 12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

În versetele următoare, îngerul Gabriel a prorocit despre Ioan Botezătorul, tatălui lui, Zaharia.

  • Luca 1:12-20 Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” 18 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.” 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

Chiar dacă noi știm adevărul despre Ilie și Ioan Botezătorul, evreii mozaici nu îl vor crede și continuă în inimile și mințile lor să aștepte venirea lui Ilie și a unui „Mesia care să fie pe placul lor”.

Toate aceste lucruri pot crea un scenariu destul de ciudat. Adevăratul Ilie, ar putea fi unul dintre Cei doi martori, care va lua poziție contra prorocului-mincinos, care va fi și un fals Ilie.

Așa cum Pavel a spus despre Bar-Isus, care mai era numit Elima, înșelătorul va fi „plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri”, Și nu va înceta „să strâmbe căile drepte ale Domnului”, până la ultima lui suflare. 

Ultimele zile ale zilelor din urmă, nu se pot compara cu nici o altă perioadă din istorie.

Dumnezeu îi va avea pe Cei doi martori ai Săi care vor predica Evanghelia și se vor împotrivi păcatului. Șarpele cel vechi, diavolul numit și balaurul, le va avea pe cele două fiare care vor căuta să împlinească planurile lui rele. Cei doi martori ai Domnului și cei doi slujitori ai celui rău vor împotrivi unii altora înaintea tuturor locuitorilor Pământului, și fiecare va alege de parte cui este.

Nu v-ați născut în aceste vremuri din greșeală. Așa cum Dumnezeu a ales-o pe Estera pentru timpul în care a trăit, la fel v-a ales și pe dumneavoastră, pentru acest timp. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi” (Iacov 4:8). Doriți să-i vedeți pe cei dragi și pe cei cărora le vestiți Evanghelia în viața de zi cu zi mântuiți și să nu meargă pe calea celui rău? Nivelul înșelătoriei care va veni peste oameni, va fi foarte înalt, iar presiunile care vor fi peste creștini, vor fi mai mari decât oricând de-a lungul istoriei. Cea mai sigură cale de a fi un martor al Lui Cristos, este de a-L avea cu adevărat ca Domn în inimile noastre, trăind pe placul Lui, urmând-ul pe deplin. Când cei pierduți vor vedea că nu mințiți, nici nu folosiți un limbaj vulgar sau injurios, se vor mira. Ca urmare, unii dintre ei vor fi atrași spre Dumnezeu, iar alții Îl vor respinge atât pe Domnul cât și pe dumneavoastră. Chiar dacă nu vor spune nimic, fiecare va avea una dintre cele două reacții. „Dragostea Lui Dumnezeu” lucrează în fiecare om; pe unii ne schimbă în bine, pe când alții resping tot ce ține de Domnul. 

Să căutăm să trăim cât mai aproape de Domnul, indiferent în ce timp al istoriei ne aflăm. Dar dacă avem dreptate și chiar ne apropiem de sfârșit, este cu mult mai important să fim cât mai aproape de Isus. O viață trăită curat ne va ajuta să fim puternici și poate prin trăirea noastră și alții vor alege să se întoarcă la Cristos și să fie scutiți de moartea a doua și de chinul veșnic care o vor urma. Înșelătoria va atinge cote maxime, de aceea este mult mai bine să fim mântuiți de acum și adânc înrădăcinați în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Să fim atenți și alerți, înșelătorii vor veni.

https://www.rapturebibletruth.com/cea-de-a-doua-fiar258-sau-prorocul-mincinos.html

 

 

Dovezi despre planul global de reducere a populației lumii – agenda elitei

 

Acest material este o colecție de articole, citate și videoclipuri, care expun planul elitei (al liderilor mondiali care conduc lumea), împotriva noastră a tuturor, plan global de decimare, înrobire și distrugere a majorității dintre noi, pe care lau pus demult în aplicare prin diferite mijloace, instituții, sau legi adoptate de guvernele lumii. Amintesc câteva instituții precum ONU, OMS, FMI, Banca Mondială, și lista poate continua. Aceste lucruri sunt adevărate și se întâmplă sub ochii noștri, dar din păcate nu înțelegem ce se întâmplă cu adevărat (referitor la evenimentele care au loc la nivel global sau național), ele sunt o amenințare pentru fiecare dintre noi, și pentru cei dragi, apropiați nouă, pentru întreaga omenire. Trăim în mijlocul unui război care se duce împotriva fiecăruia dintre noi, nu numai pe plan spiritual ci și fizic, avem de luptat cu un dușman nevăzut care ne atacă din umbră; din păcate fiecare ne trăim viața și mulți dintre noi nu sunt conștienți de pericolele care ne amenință viața, sănătatea, libertatea, familia și pe cei dragi. Pe fondul acestei crize pe care o trăim, legat de evenimentele actuale, criza generată de Coronavirus, cred că se urmărește restrângerea drepturilor și libertăților noastre, libertatea de exprimare, adoptarea unor măsuri și legi cum ar fi vaccinarea obligatorie, care nu este deloc benefică, lucru dovedit, (cu efecte secundare grave, există multe dovezi în acestă privință) și adoptarea unor noi legi care să ofere guvernelor mai multă putere și control asupra propriilor cetățeni. Criza aceasta a fost generată de oamenii care conduc această lume din umbră, cei care au declanșat și războaiele mondiale. „Pandemia inițiată în Wuhan este amplificată mediatic și folosită drept pretext pentru impunerea unei noi paradigme totalitare în politica globală, bazată pe controlul asupra omului prin legislație și prin tehnologii digitale.” Acest material merită atenția noastră.

Vă rugăm să ne contactați în cazul în care observați anumite greșeli, linkuri inactive, greșeli ortografice, etc.

 

Aveți răbdare și citiți tot materialul, veți afla lucruri extrem de importante.
Descărcați ultima actualizare a materialului în format pdf.

 

det. aici

https://sosinforomania.wordpress.com/dovezi-despre-planul-global-de-reducere-a-populatiei-lumii-agenda-elitei/

 

Transumanismul este promovat in filmul CHAPPiE: o religie „noua” pentru o lume noua.

 

Traducerea articolului „CHAPPiE si noua religie transumanista” de pe VigilantCitizen.com

1

CHAPPiE e un film despre un robot politist, ce dispune de un sistem avansat de inteligenta artificiala, rapit de niste gangsteri. Povestea este o alegorie plina de simboluri: CHAPPiE reprezinta renuntarea la vechile religii, pentru una noua, transhumanista.

CHAPPiE este opera lui Neill Blomkamp, regizorul sud-african ce a produs filmele District 9 si Elysium. La fel ca in primele lui filme, Blomkamp ascunde un mesaj profund in spatele armelor, robotilor si a gansterilor. Un mesaj filozofic si spiritual.

La prima vedere filmul pare doar un amestec SF cu o estetica „Zef” (numele dat unei subculturi de strada din Africa de Sud promovata de catre cuplul de rapperi Die Antwoord, cuplu ce joaca si in film). Filmul contine foarte mult simbolism, ce ne duce la un substrat al filmului ce spune o alta poveste. La suprafata e doar povestea unui robot cu constiinta de sine ce isi descopera propria mortalitate (bateria lui e pe moarte) evocand astfel teme religioase si intrebari existentiale in lumea reala unde robotii inteligenti sunt pe cale sa se amestece cu umanitatea. Filmul insa nu ridica problema in mod direct si nu indeamna catre reflectie. Ci ofera un raspuns direct. Si acest raspuns ofera ce toate religiile au tot promis inca de la inceputurile timpurilor: nemurirea. Ce ne propune de fapt CHAPPiE? Transumanismul.

Transumanismul

Acest concept a fost prezentat foarte des pe acest site [vigilantcitizen.com] pentru ca reprezinta un punct important din planul mass mediei. Pe scurt, transumanismul inseamna unirea oamenilor cu parti robotizate in scopul „imbunatatirii” lor. Dar in paralel cu partea pragmatica, stiintifica a transumanismului exista si un sistem filozofic ce se opune conceptiei crestine ce spune ca creatia lui Dumnezeu este perfecta si ca oamenii nu ar trebui sa se joace „de-a Dumnezeu”.

Max More, parintele transumanismului, a descris foarte elocvent doctrina spirituala a acestei miscari in eseul sau publicat in 1990 „Elogiu Diavolului”. Mai jos un fragment din acest eseu, puteti sa gasesti articolul intreg aici.

„Diavolul – Lucifer – este o forta a binelui (unde definitia „binelui” este acel ceva pe care eu pun valoare, nu doresc sa ofer o valoare universala acestui cuvant). Lucifer inseamna „cel ce aduce lumina” si acesta este primul indiciu al importantei sale simbolice. Legenda spune ca Dumnezeu l-a aruncat pe Lucifer din rai pentru ca Lucifer a inceput sa-i puna intrebari lui Dumnezeu si ii facea pe ingeri sa se revolte. Dar trebuie sa realizam ca aceasta poveste ne este spusa din punctul de vedere al celor aflati de partea lui Dumnezeu si nu de catre cei de partea lui Lucifer (voi folosi termenul de luciferieni de acum inainte, pentru a ma delimita de satanisti, cu al caror sistem de credinte am cateva probleme fundamentale). Adevarul ar putea fi ca Lucifer si-a dat „demisia” din rai.

Dumnezeu, dupa toate dovezile pe care le avem, fiind un sadist, a incercat sa-l tina pe Lucifer prin preajma pentru a-l pedepsi si pentru a-l tine sub puterea lui. Cel mai probabil Lucifer se saturase de imparatia lui Dumnezeu, de sadismul sau, de nevoia sa de conformitate si ascultare, de episoadele de furie psihotice dezlantuite la descoperirea semnelor gandirii independente la cineva din jur. Lucifer a realizat ca nu va putea fi independent niciodata sub controlul lui Dumnezeu. Asa ca a ales sa plece din rai, statul spiritual totalitar aflat sub controlul lui Iehovah, si a fost insotit de ingerii care au avut curaj sa puna sub semnul intrebarii autoritatea lui Dumnezeu si sistemul lui de valori. Lucifer reprezinta ratiunea, inteligenta si gandirea critica. El se opune dogmei lui Dumnezeu si oricarei dogme de orice fel. El reprezinta idealul explorarii unor noi idei si a unor noi perspective in vederea gasirii adevarului.
Max More, „Elogiu Diavolului”, Atheist Notes 003

Dupa cum e clar din eseul lui, More il descrie pe Lucifer ca pe o forta a binelui ce oferta umanitatii posibilitatea sa lupte impotriva tiraniei lui Iehova. Acest punct de vedere e perfect aliniat cu doctrina luciferica a elitelor ce este invatata in toate societatile secrete oculte.
CHAPPiE face primii pasi in aceasta doctrina folosindu-se de imagini si simboluri ce pot fi intelese de catre toata lumea. De asemenea promoveaza o idee ce este foarte populara in ultimul timp atat in filme, cat si in jocuri video: un corp de robot e mai bun decat un corp uman.

Premisa

In viitorul apropriat al anului 2016, orasul cu o criminalitate foarte ridicata, Johannesburg, si-a inlocuit politistii cu o armata de roboti programati sa combata crima. Acesti roboti sunt foarte eficienti si au un avantaj: nu pot fi omorati si pot fi reparati foarte usor.

2

Acest robot este reparat rapid de catre un muncitor. Nu poti sa inlocuiesti bratul unui politist atat de usor. Filmul subliniaza in repetate randuri avantajele practice ale unui robot fata de fragilitatea corpului omenesc. Acesta este unul din punctele pe care transumanistii incearca sa le promoveze: vulnerabilitatea corpului omenesc si superioritatea partilor robotice.

Deon Wilson, creatorul acestor politisti roboti este aclamat pentru inventia sa. El insa are un proiect si mai important in dezvoltare. Un robot cu o inteligenta artificiala atat de avansata incat sa poata sa invete de unul singur, sa aiba sentimente si chiar sa scrie si poezii. I-a pus numele de CHAPPiE.

CHAPPiE este „rapit” de niste gangsteri ce vor sa-l invete sa comita infractiuni. Si de aici incep numeroase „aventuri” ce nu prea au sens. De-a lungul filmului insa intalnim numeroase simboluri ce spun o alta poveste, intr-o dimensiune… spirituala.

Umanizarea unui robot

Desi nu este viu, CHAPPiE este umanizat pe parcursul intregului film. Pentru ca inteligenta lui artificiala trebuie sa invete totul de la zero, CHAPPiE are inocenta dragalasa a unui copil mic. Yolandi devine „mamica” lui ce il trateaza ca pe un copil. La un moment dat ea spune: „Ce dragut e! E ca un bebelus.” Ii citeste si povesti inainte de culcare.

3

Yolandi ii pune mana pe inima lui CHAPPiE… acolo unde ar trebui sa fie daca ar avea una.

Dupa ce termina de citit o poveste inainte de a-l pune la culcare, Yolandi ii spune o serie de lucruri ce nu au nicio legatura cu el… pentru ca el este un robot. Dar ea nu intelege lucrul asta.

„Nu conteaza cum arati. Conteaza ce e inauntru. Asta de face diferit. Cine esti cu adevarat. E inauntru. E sufletul tau.
Vezi tu… ce e in exterior, e doar temporar. Cand mori, sufletul dinlauntrul tau merge… in alt loc. Ce e inauntru… asta e ce iubeste mamica ta. Mamica ta te iubeste!”

Apoi ia robotul in brate.

CHAPPiE are o papusa ce o reprezinta pe "mama" lui, starnind empatie audientei ce probabil se gandeste: "Awwww robotul stie ce e dragostea! Si eu il iubesc!"

CHAPPiE are o papusa ce o reprezinta pe „mama” lui, starnind empatie audientei ce probabil se gandeste: „Awwww robotul stie ce e dragostea! Si eu il iubesc!”

La un moment dat o vedem pe Yolandi purtant un tricoul (ce probabil ca l-a facut intre toate luptele de strada) ce-l prezinta pe CHAPPiE cu o inima. Tot in efortul de a-l umaniza pe robot.

La un moment dat o vedem pe Yolandi purtant un tricoul (ce probabil ca l-a facut intre toate luptele de strada) ce-l prezinta pe CHAPPiE cu o inima. Tot in efortul de a-l umaniza pe robot.

Dupa ce audineta este impinsa sa adore micutul robot, il vedem trecand prin momente dificile. Un artificiu bun pentru a starni si mai multa empatie din partea audientei.

"Tatal" lui CHAPPiE il lasa pe strazi pentru a-l "intari" putin. Ajunge sa fie batut de catre o banda de copii in timp ce o melodie dramatica se aude pe fundal. Saracul CHAPPiE!

„Tatal” lui CHAPPiE il lasa pe strazi pentru a-l „intari” putin. Ajunge sa fie batut de catre o banda de copii in timp ce o melodie dramatica se aude pe fundal. Saracul CHAPPiE!

O lupta spirituala

Pe masura ce inteligenta lui CHAPPiE creste, apar si intrebarile existentiale cu care oamenii s-au confruntat de la inceputurile timpurilor. Se loveste de doua filozofii opuse. La inceput, CHAPPiE il cunoaste pe cel ce l-a construit, Deon. Acesta se refera la el insusi drept „creatorul” sau, in acest fel sugerandu-ne ca Deon, il reprezinta pe Dumnezeu.

Creatorul robotului, vazut din perspectiva acestuia, in timp ce acesta il invata ce inseamna un ceas.

Creatorul robotului, vazut din perspectiva acestuia, in timp ce acesta il invata ce inseamna un ceas.

Stiind ca CHAPPiE este inconjurat de caractere dubioase, Deon incearca sa-l invete cateva valori morale.

„CHAPPiE te rog sa ma respecti. Sunt creatorul tau. Asculta-ma, sunt creatorul tau. Eu te-am adus pe lumea asta, ok? E foarte important. Nu trebuie sa participi si tu la alegerile pe care le-au facut oamenii astia. Fara narcotice, fara jafuri, fara crime.
Si trebuie sa-mi promiti mie, creatorului tau, ca nu vei face niciodata lucrurile astea, da? Nu poti sa incalci o promisiune”.

„Parintii” lui CHAPPiE nu au aceleasi valori morale. Dimpotriva, „tatal” lui CHAPPiE il invata ca lumea e un loc dur, unde doar cei puternici supravietuiesc.

Invatandu-l despre cruda realitate a vietii, si facandu-l sa-si inteleaga propria mortalitate, Ninja il intoarce pe CHAPPiE impotriva creatorului sau.

Invatandu-l despre cruda realitate a vietii, si facandu-l sa-si inteleaga propria mortalitate, Ninja il intoarce pe CHAPPiE impotriva creatorului sau.

Dupa ce a vazut o lupta de caini, Ninja ii spune lui CHAPPiE:

– Acolo afara, in aceasta jungla… e greu. Ori esti cainele ala [arata spre cainele ce este inca in viata] sau ala [arata spre cainele mort]. Daca vrei sa traiesti CHAPPiE… trebuie sa lupti. Ce o sa faci cand o sa ramai fara baterie?
– Eu mor? CHAPPiE moare?
– Deon te-a pus intr-un corp defect.
– Deon e creatorul meu. Nu inteleg. Nu m-ar face doar ca sa mor. Deon ma iubeste, tata.
– Pot sa-ti fac rost de un corp nou, dar e nevoie de mult banet.

In acest dialog scurt, putem sa vedem pe scurt intreaga filozofie transumanista. Robotul inteligent isi intelege propria mortalitate si realizeaza ca Deon, creatorul sau, l-a pus intr-o situatie imposibila. Pentru ca singura lui posibilitatea de a evita moartea este sa incalce legea. In timp ce Deon, creatorul sau, il invata valorile morale, argumentele lui Ninja sunt materialiste. El il reprezinta pe Satan ce se opune lui Dumnezeu.

Numarul masinii lui Nina contine numarul 666. Numarul acesta ne indica faptul ca Ninja il reprezinta pe Satan, cel ce i se opune Creatorului.

Numarul masinii lui Nina contine numarul 666. Numarul acesta ne indica faptul ca Ninja il reprezinta pe Satan, cel ce i se opune Creatorului.

Dupa ce alege stilul de viata al lui Ninja, CHAPPiE isi intalneste creatorul din nou. Urmeaza un dialog ce ar putea fi interpretat a avea loc intre umanitate si Dumnezeu.

– „Tati” mi-a spus adevarul despre tine Deon. Cum mi-ai facut un corp ce urmeaza sa moara. Tu esti creatorul meu. De ce m-ai facut muritor?

– Nu te-am facut ca sa mori, CHAPPiE.

– Vreau sa traiesc, vreau sa fiu langa mama mea. Nu vreau sa mor.

– Ai devenit ceva mult mai avansat decat mi-am imaginat vreodata. De unde era sa stiu ca vei deveni… tu?

In acest dialog Dean spune ca nu ar fi putut sa prezica faptul ca CHAPPiE va deveni un robot cu constiinta de sine. Aceasta reprezinta un alt aspect al filozofiei transumaniste ce spune ca umanitatea per ansamblu a atins un nivel de inteligenta ce-l depaseste pe cel al restului creatiei si de aceea Dumnezeu ii limiteaza potentialul, plasand umanitatea in lumea fizica unde este osandita la moarte. Avand credinta ca pot transcende moartea si ca pot deveni ei insisi zei, transumanistii cauta sa atinga acest scop folosindu-se de tehnologie.

Programul sursa al robotului CHAPPiE este numit genesis.dat. Un alt simbol cu radacini biblice.

Programul sursa al robotului CHAPPiE este numit genesis.dat. Un alt simbol cu radacini biblice.

In timp ce CHAPPiE incearca sa scape de corpul sau pentru a evita moartea iminenta (bateria lui e pe terminate), Deon ii tot repeta ca este imposibil si ca ar trebui sa-si accepte soarta. CHAPPiE insa e convins ca poate sa obtina cunostiintele necesare pentru a-si atinge scopul sau si refuza sa asculte avertismentele creatorului sau:

– Problema nu o reprezinta doar bateria. Pentru ca esti constient. Nu poti sa fi copiat, pentru ca constienta nu reprezinta doar informatie. Nu stim ce reprezinta constienta… si nu stim cum s-o mutam.
– CHAPPiE poate sa afle. Voi afla ce este si apoi ma voi muta.
– Nu poti sa iti muti constienta. Imi pare rau.
– Mi-ai spus sa nu las pe cineva sa-mi spuna ca nu pot sa fac ceva. Tati mi-a spus ca poate sa-mi faca rost de un corp nou in schimbul banilor. Te urasc… pleaca de langa mine.

Dialogul descrie refuzul transumanistilor de a accepta ca „joaca de-a Dumnezeu” nu este morala. Transumanistii cred ca tarie ca stiinta si tehnologia poate sa le ofere numurire.

Dar mai exista un obstacol in calea lui CHAPPiE: Vincent Moore, un badaran… care este crestin.

Personajul negativ: Crestinul

La fel ca Deon si Vincent Moore construieste roboti pentru compania Tetravaal. Robotul sau insa e groaznic.

Vinvent Moore, "dusmanul" lui CHAPPiE poarta o cruciulita la gat, ce ne indica ca este crestin. In spate robotul politist construit de el, Moose.

Vinvent Moore, „dusmanul” lui CHAPPiE poarta o cruciulita la gat, ce ne indica ca este crestin. In spate robotul politist construit de el, Moose.

Desi nu e clar chiar de la inceput, pe parcurs filmul lasa destule indicii ca Moore este un crestin devotat. La un moment dat ii spune lui Deon ca ar trebui sa mearga impreuna la biserica (dupa un episod in care il ameninta cu o arma). Mai tarziu cand il aude pe CHAPPiE vorbind despre nemurire, il vedem pe Moore facandu-si cruce. Apoi il numeste pe CHAPPiE un „ciudat rupt de Dumnezeu”. Pe masura ce CHAPPiE devine tot mai constient, Vincent, devine personajul negativ al filmului, provocand batai de cap lui CHAPPiE si creatorului sau.

In timp ce Deon a creat roboti inteligenti si autonomi ce sunt folositi ca forta de politie a orasului Johannessburg, robotul lui Vincent e mare si… prost. Are nevoie de sa fie comandat de o persoana umana. Oare robotul Moose este o reprezentare a crestinilor ce nu sunt in stare sa gandeasca singuri?

Vincent isi controleaza robotul folosindu-se de calculatoare.

Vincent isi controleaza robotul folosindu-se de calculatoare.

Un lucru e cert. Vincent il uraste pe CHAPPiE si tot ce reprezinta acesta. La un moment dat, il rapeste cu scopul de a-i face rau.

Vincent ii taie lui CHAPPiE unul din membre pentru ca nu-l place. Desi taie o bucata de metal, filmul prezinta momentul ca pe o atrocitate, pe fundalul plansetelor de copil ale lui CHAPPie. Audienta probabil ca-si spune: "Saracul CHAPPiE :( Il urasc pe Vincent!"

Vincent ii taie lui CHAPPiE unul din membre pentru ca nu-l place. Desi taie o bucata de metal, filmul prezinta momentul ca pe o atrocitate, ce are loc pe fundalul plansetelor de copil ale lui CHAPPie. Audienta probabil ca-si spune: „Saracul CHAPPiE

 Il urasc pe Vincent!”

Vincent ii spune lui CHAPPiE:

„Stii ca e doar un program care iti spune ca esti real. Dar stii ceva? Nu esti. Esti doar o adunatura de fire.”

Si are dreptate. Dar fiind personajul negatic, audienta nu-l va crede. De asemenea, fiind personajul negativ, Vincent mai face si alte fapte reprobabile. Starneste haos in oras oprind toti politistii roboti. Apoi o omoara pe mama lui CHAPPiE, folosindu-l pe Moose, robotul sau prost.

CHAPPiE apoi devine furios. Il gaseste pe Vincent si il snopeste in bataie.

14

Pentru ca nu e robot, Vincent nu-si revine usor dupa bataia incasata.

In final, toata lumea din jurul lui CHAPPiE sunt grav raniti de Moose. Care este oare raspunsul pentru a-i salva pe acesti oameni fragili? Transformarea lor in roboti, desigur.

Cibernetizarea oamenilor

Dupa umanizarea robotului pentru a ne face sa empatizam cu el si sa-l consideram „adorabil”, filmul ii „robotizeaza” pe oameni. Apropiatii lui CHAPPiE, creatorul sau si „mama” lui, se afla in fata mortii dupa ce au fost impuscati.

Desi in ochii lui CHAPPiE, Deon este ca un zeu, este totusi un om. Este si el muritor si fragil in comparatie cu robotii.

Desi in ochii lui CHAPPiE, Deon este ca un zeu, este totusi un om. Este si el muritor si fragil in comparatie cu robotii.

"Mama" lui CHAPPiE a fost impuscata de mai multe ori de catre Moose si a murit. Aici este asezata pentru a se "odihni" insa nu pentru mult timp.

„Mama” lui CHAPPiE a fost impuscata de mai multe ori de catre Moose si a murit. Aici este asezata pentru a se „odihni” insa nu pentru mult timp.

Din fericire pentru ei, CHAPPiE a descoperit o metoda de a salva constienta unei persoane intr-un fisier de date. Si a descoperit cum poate sa fie transferat intr-un corp robotic. Pe scurt a descoperit o metoda de a-i face pe oameni si pe roboti nemuritori. CHAPPiE este Salvatorul umanitatii si ai… robotilor.

Dupa ce constienta i-a fost transferata intr-un robot, Deon isi atinge fostul corp uman. La revedere corp uman fragil, bine te-am gasit corp din titanium!

Dupa ce constienta i-a fost transferata intr-un robot, Deon isi atinge fostul corp uman. La revedere corp uman fragil, bine te-am gasit corp din titanium!

CHAPPiE i-a salvat constienta mamei sale pe un drive USB, astfel incat a putut s-o intoarca din morti. A inviat… la fel ca Iisus.

Filmul se incheie cu Yolandi, mama lui CHAPPiE, avand un nou corp facut special pentru ea, asemanator cu cel uman avut inainte. A inviat... intr-un robot.

Filmul se incheie cu Yolandi, mama lui CHAPPiE, avand un nou corp facut special pentru ea, asemanator cu cel uman avut inainte. A inviat… intr-un robot.

Concluzie

Avand aceasta intelegere a ideilor filozofice din spatele filmului, realizam ca CHAPPiE e mai putin un produs de divertisment si mai degraba o „reclama” pentru o noua religie. In spatele efectelor speciale si a scenelor de actiune se afla argumente pro-transumanism ca singura salvare a umanitatii.

De vreme ce transumanismul doreste unirea oamenilor cu parti robotice, filmul incearca sa faca necalara diferenta dintre un om si o masina. CHAPPiE este umanizat complet – la inceput este ca un copil, iar la sfarsit ajunge un geniu ce salveaza umanitatea. Isi iubeste mama foarte mult. Filmul pune si intrebari precum: sunt robotii inteligenti reali? Au si ei drepturi?

Dupa ce ne prezinta fragilitatea corpului uman , filmul prezinta cibernetizarea oamenilor ca cea mai buna cale de a atinge nemurirea. Dupa cum am vazut salvarea a venit dupa o perioada plina de conflicte intre CHAPPiE si creatorul sau. Ce poate fi interpretata ca o perioada necesara de conflicte intre umanitate si Dumnezeu. Rebeliunea lui CHAPPiE impotriva creatorului sau pentru a deveni nemuritor este o alegorie pentru transumanismul ce se opune tuturor religiilor si nu considera creatia lui Dumnezeu ca fiind buna si de nealterat. Pentru transumanistii Dumnezeu i-a lasat pe oameni intr-un corp defect si intr-o lume periculoasa. Si asta trebuie corectat. Precum a declarat si Max More:

Sa nu mai auzim de zei, sau de credinta, sa nu mai lasam timiditatea sa ne tina inapoi. Sa scapam de vechile noastre forme, de ignoranta noastra, de slabiciunea noastra, de moarte. Viitorul este al postumanitatii!
Max More, in „A deveni postuman”

Desi transumanismul se opune religiilor si el cere credinta. Credinta in puterea stiintei si a tehnologiei de a rezolva problema umanitatii si de a atinge nemurirea. Iar CHAPPiE reprezinta una din cartile lor sfinte.

 
https://pietrelevorbesc.wordpress.com/tag/noua-ordine/

 

Am fost scos cu huiduieli din Biserica Ortodoxă – Cele două întâlniri cu Dumnezeu- Ioan 4

https://www.youtube.com/watch?v=tZKPaprD_Fs

///////////////////////////////////////

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

  1. Ce a mai văzut Ioan? Ioan a văzut o altă fiară. Vezi Apocalipsa 13:11.
  1. De unde a ieşit această fiară? A doua fiară s-a ridicat din pământ. Vezi Apocalipsa 13:11. Din moment ce marea reprezintă lumea veche cu mulţimile ei aglomerate, înseamnă că pământul reprezintă lumea nouă cu puţinii ei locuitori.
  1. Care sunt cele două semne de identificare ale celei de-a doua fiare? Are două coarne ca de miel, dar vorbeşte ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Fiecare altă naţiune a fost descrisă ca o fiară feroce, din pricina intoleranţei atât în plan civil, dar şi religios. Totuşi această naţiune asemeni unui miel ocupă lumea nouă, oferind libertate civilă şi religioasă. De aceea are două coarne ca de miel.
  1. Cum urma să vorbească această fiară? Va vorbi ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Spre sfârşit această naţiune va repudia marile ei principii ce garantau libertatea civilă şi religioasă. Va călca în picioare libertatea de conştiinţă înaintând legi împotriva Legii lui Dumnezeu. Nu uitaţi, această naţiune va arăta ca, sau se va da drept miel, dar va vorbi ca un “balaur.” Un “miel” în Biblie Îl reprezintă pe Hristos ca fiind “Mielul lui Dumnezeu”. Această naţiune este una care se mărturiseşte a fi “creştină”, dar care se va dovedi a vorbi ca un “balaur”.
  1. Câtă putere va fi în stare să exercite această a doua fiară? Tot atâta câta a avut Papalitatea în timpul Evului Întunecat. Vezi Apocalipsa 13:12.

Această a doua fiară este evident Statele Unite. Să analizăm următoarele aspecte: A fost un stat fondat în lumea nouă, zonă puţin populată. S-a ridicat într-o vreme în care prima fiară mergeaîn robie în anul 1798. Constituţia sa se bazează pe libertatea civilă şi religioasă. America este cea mai puternică naţiune care a existat vreodată în istoria lumii. Este foarte aproape la acest moment de a impune o legislaţie religioasă, lepădându-se astfel de gloria ei anterioară. Este o naţiune care se mărturiseşte a fi un “creştină”.

  1. Ce va face oamenilor? Ea va face ca tot pământul să se închine primei fiare şi icoanei ei, sau să primească semnul ei. Aceste acţiuni venite din partea Statelor Unite vor face ca rana de moarte a Papalităţii să fie pe deplin vindecată. Vezi Apocalipsa 13:12, 14–17.

Închinarea adusă fiarei

Biblia spune: “Ea [Statele Unite] lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei, şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi [Papalitatea], a cărei rană de moarte fusese vindecată [atunci când va reveni cu putere politică].” Apocalipsa 13:12.

A doua fiară “ făcea ca pământul … să se închine fiarei dintâi [Papalitatea]”. Legiuitorii din Statele Unite vor fi forţaţi să treacă prin vot o legislaţie religioasă. Această legislaţie va avea de-a face cu închinarea adusă primei fiare, Papalitatea. Dar cine oare din America bate palma cu Biserica din Roma pentru a face presiuni asupra legiuitorilor spre a trece prin vot o legislaţie religioasă?

Ralph Reed, fost director executiv al Coaliţiei Creştine spunea: “Viitorul politicilor americane rezidă în creşterea puterii evanghelicilor şi a aliaţilor lor romano-catolici. Dacă aceste două grupări, evanghelicii având votul alternativ în Sud, iar catolicii pe cel din Nord, pot coopera în anumite chestiuni şi pot sprijini candidaţi cu aceleaşi platforme, atunci ei pot determina rezultatul pentru aproape oricare alt set de alegeri ale naţiunii.” Ralph Reed, Politically Incorrect, 16.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Şi cred că, aşa cum evanghelicii au devenit votul de bază al partidului republican, catolicii sunt astăzi votul alternativ în politica americană. Orice candidat care câştigă votul catolic va fi în stare să guverneze America… Votul catolic conţine cheia viitorului Americii. Şi cred că dacă ei se pot uni, dacă catolicii se pot uni cu creştinii evanghelici, protestanţi, care împărtăşesc viziunile lor asupra sanctităţii vieţii omeneşti nevinovate, asupra nevoii libertăţii religioase, a liberului arbitru pentru şcoală şi valori de bun simţ, cred că dacă catolicii şi evanghelicii se pot uni atunci nu mai este nimeni care să candideze pentru vreun oraş sau stat în America şi care să nu poată fi ales, şi nu mai este nici o lege care să nu poată fi trecută atât prin Congres dar şi prin vreo cameră legislativă undeva în America. Aici este forţa motrice în electoratul de astăzi.” Quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 71.

Coaliţia între mulţi protestanţi evanghelici şi Biserica din Roma câştigă putere în cercurile politice americane. Dar oare va fi America în stare să “facă” astfel încât întreaga lume să se închine primei fiare, Papalitatea? Cât de puternice sunt în realitate atât Statele Unite, dar şi Papalitatea?

După căderea Uniunii Sovietice, Jim Hoagland a scris în Washington Post: “America va determina acum toate evenimentele globale majore.” Quoted in Clifford Goldstein, Day of the Dragon, 25.

Preşedintele George Bush a afirmat: “Este o idee măreaţă: o nouă ordine mondială, unde diverse naţiuni sunt strânse laolaltă pentru un scop comun. … Numai Statele Unite au atât reputaţia morală, dar şi mijloacele de a o susţine.” George Bush, State of the Union address, quoted in Los Angeles Times, February 18, 1991.

Un articol în revista Time numea Statele Unite ca fiind “singura superputere a lumii, fără nici un prospect ca undeva în viitorul apropiat vreo altă putere să rivalizeze cu Statele Unite.” Time, July 29, 1991, 13.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Cred că SUA, ca singura superputere a lumii, şi Sfântul Scaun, ca singura stăpânire mondială morală-politică, vor avea roluri importante de jucat în viitor. Acţiunile lor vor avea impact asupra vieţilor oamenilor din toate părţile globului.” Melady, quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 31.

Malachi Martin a scris: “Papa Ioan Paul II … insistă asupra faptului că oamenii nu au nici o speranţă demnă de încredere cu privire la crearea unui sistem geopolitic atâta vreme cât nu este bazat pe creştinismul romano-catolic.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 492.

Cele două superputeri ale lumii de astăzi sunt Statele Unite şi Vaticanul. Conform profeţiei aceste două superputeri vor ajunge la o stăpânire mondială chiar cu puţin timp înainte de a doua venire a lui Isus Hristos. Statele Unite este într-adevăr cea mai puternică naţiune din istoria lumii, cu o economie puternică şi diversificată, cu o forţă militară superioară.

Vaticanul este instituţia cea mai multirasială şi mai multiculturală din lume, pretinzând avea în custodie aproape a cincime din populaţia globului. Papa este cea mai populară figură internaţională care controlează o infrastructură mondială de şcoli, universităţi, biserici, spitale, biblioteci, ziare, reviste, case de editură, staţii de radio şi televiziune. Are o forţă lucrătoare de jumătate de milion de preoţi care supervizează mai bine de 200.000 de parohii. Banca Vaticanului, “cu echipa sa de consilieri internaţionali care au administrat un portofoliu extensiv al acţiunilor şi investiţiilor Sfântului Scaun în aproape fiecare sector al activităţii comerciale şi individuale”, face din Papalitate o forţă economică majoră în geopolitica de astăzi.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 111.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

https://andrerox.wordpress.com/2012/03/08/apocalipsa-13-lupta-pentru-inchinare-a-doua-fiara/

///////////////////////////////////////

Cum se împlinesc profețiile despre America? A doua opinie

https://www.youtube.com/watch?v=LiftGm0dwBU&t=227s

/////////////////////////////////////

Omul-zeu și lumea de mâine

(1)Repere și idei

Un articol de: Nicușor Deciu

Aș vrea să mărturisesc că, observând lumea din jur, de ceva vreme ajunsesem la concluzia că preocuparea de căpătâi a omenirii actuale este legată aproape exclusiv de lumea materială, că orice idee despre nemurire și viață veșnică a dispărut și subzistă, camuflată, numai în anumite medii eclesiale, iar dacă totuși există la cineva vreo îndeletnicire mai înaltă, aceasta nu depășește planul psihic și are vădite implicații în zona mercantilului. Se pare, însă, că observația a fost una de suprafață, căci privind pro­ducți­ile culturale recente, mă aflu surprins și provocat de anumite mișcări, cel puțin interesante, din „lumea ideilor”, tocmai pe tema îndumnezeirii omului, al cărei germen se pare că nu poate pieri din nici un suflet viu.

Nu e un secret faptul că aspirația omului după Dumnezeu și, implicit, după îndumnezeirea lui e veche de când lumea. Învățătura creștină consemnează că motivul pentru care a fost creat omul pe pământ și, apoi, Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om e acela de a-l ridica pe om din starea de făptură biologică supusă păcatului la cea de dumnezeu după har. Iar Sfântul Athanasie al Alexandriei a exprimat cel mai concis aceasta când a zis: „Pentru aceasta S-a făcut Dumnezeu Om, ca pe om să-l facă dumnezeu!” Și deși au existat perioade în care acest țel al omului a fost dat uitării, e îmbucurător să constați că nu s-a pierdut cu totul, ci încă există, că oricând poate reapare în conștiința umană, dacă nu e pervertită. De aceea s-ar putea spune că ideea de nemurire și îndumnezeire a omului nu e una la care s-a ajuns în mod progresiv prin evoluția gândirii, ci corespunde unei nevoi înnăscute a conștiinței. Dovadă în acest sens stă vechimea acestei aspirații, care se identifică cu însăși originea omului, după cum consemnează Biblia, chiar de la prima ei pagină. Încă și gândirea mitologică, mai puțin elaborată teologic, arată prin Epopeea lui Gilgameș, datată la începutul mileniului al III-lea î.Hr.!, că aspirația fundamentală a omului e căutarea nemuririi.

După ce vremi îndelungate această idee a căzut în desuetudine din cauza domniei materialismului și a laicizării cvasitotale a societății, reapare astăzi nu datorită revirimentului spiritua­lității creștine, ci sub influența progresului tehnologic, la diverși gânditori atei. Ultimul dintre ei, Yuval Noah Harari, vestește noua divinizare a omului în lucrarea Homodeus. În viziunea lui, îndumnezeirea omului se va realiza în viitorul apropiat, prin lucrarea biotehnologiilor ce vor optimiza în mod absolut fiecare organ al omului. Vor fi astfel eradicate bolile, se vor realiza îmbunătățiri genetice, creierul uman va fi co­nectat la nanocomputere apte să dețină toată informația lumii, iar acest fapt va face cunoașterea să fie, practic, nelimitată. Omul va deveni, astfel, o făptură biotehnologică cu atribute divine.

Ceea ce pare ciudat în acest scenariu e transformarea lineară, evolutivă a omului dintr-o făptură limitată și muritoare într-o divinitate hibridă biotehnologică, în cadrele unei lumi corupte, precum oamenii-roboți din unele filme SF. Din acest punct de vedere, perspectiva lui Noah Harari nu e altceva decât continuarea logică a materialismului dialectic și științific din sec. XIX-XX, de aceea și ajunge la concluzia: „Homo sapiens, așa cum îl știm acum, va dispărea într-o sută de ani”. În predicțiile lui, însă, nu vorbește nicăieri despre o transformare calitativă a omului, despre salvarea sufletului, despre o altă viață într-o lume superioară. De aceea, din perspectivă filosofică, ideile lui Harari nu se ridică nici până la nivelul celor din Epopeea lui Gilgameș, care, în ciuda primitivismului mitologic, are atâta intuiție încât să nu caute nemurirea în această lume, ci în cea de dincolo. Nu mai insist pe o comparație cu teologia creștină care trece de la intuiție la revelația despre îndumnezeirea omului nu aici, în cadrele acestei lumi corupte, ci în Împărăția lui Dumnezeu. Iar Sfântul Apostol Pavel a sintetizat magistral cadrul în care se va realiza îndumnezeirea astfel: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Cor. 2, 9).

Privind printr-o prismă creștină, se poate afirma, fără rezerve, că predicțiile lui Noah nu se vor împlini niciodată, întrucât din ecuația lui, consecventă concepției materialiste, e ignorat faptul că trupul nu poate deveni nemuritor fără suflet și că sufletul reclamă, dincolo de materie, specificitatea de a crește într-o relație de iubire cu Făcătorul lui. Aceste erori antropologice vor conduce la eșecul cert al ideilor transumaniste, chiar în mai puțin de 100 de ani. Pe ce ne bazăm? Pe precedentul-avertisment biblic despre catastrofa îndumnezeirii omului fără Dumnezeu, ce l-a avut ca inspirator, după cum știm, pe urâtorul de oameni diavol (cf. Gen. 3, 4-5). Aici se înscriu aspirațiile transumanismului, însă sub veșminte biotehnologice.

https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/omul-zeu-si-lumea-de-maine-140430.html

//////////////////////////////////////

Despre PROIECTUL TOTALITAR NEOLIBERAL al transumanismului: controlarea digitala prin NANO-TEHNOLOGIE a omenirii

Documentarul ARTE – O lume fara oameni (Un monde sans humains)

 “Accesul la tehnologii din ce in ce mai sofisticate ( …) poate fi un proiect pentru o elita. Acesti oameni [care sustin transumanismul] ar fi gata sa impinga peste bord o buna parte din umanitate, asteptand disparitia ei finala. Nu au nevoie sa-i extermine direct, multi vor disparea doar pentru ca sunt mai slabi. Intr-o anumita masura, va exista o “paguba acceptata”, o “ruptura acceptata”.” (Jean-Paul Mairieu, fizician CNRS)

Documentarul ARTE O lume fara oameni (Un monde sans humains, 2012) este realizat de Philippe Borrel dupa o idee a lui Noël Mamère (arte.tv/fr/un-monde-sans-humains/6968904.html) si propune o discutie profunda pe marginea noilor tehnologii – internet, cipuri, gadgeturi bio-tehnologice -, a cercetarilor de tip Google care cauta sa citeasca mintea umana si a filosofiilor care propaga astfel de orientari – transumanism, de pilda, bizara utopie a obtinerii nemuririi prin intermediul nano-tehnologiei care nu se reduce insa, in practica, la idei abstracte.

Principalul punct tare al acestui documentar, fata de altele pe teme de acelasi gen, consta in faptul ca abordeaza mai multe dimensiuni ale acestei noi realitati aratand conexiunile politice din background si consecintele pe care aceste fenomene le vor avea asupra omului si societatii. Se incepe prin a arata modul in care noile tehnologii ne schimba viata la nivel cotidian si, de aici, la nivel de mentalitate si practici social-culturale. Se arata modul in care lucreaza industriile nano-tehnologiei, care se folosesc de nobilul scop al usurarii vietii handicapatilor, ajungand, ulterior, sa foloseasca inventiile propuse pentru aplicatii militare ca sa transforme soldatul intr-un adevarat cyborg. Un exemplu din documentar cazul DARPA, baza de cercetare a Armatei SUA, care a inventat, de pilda, internetul, si care experimenteaza si alte tehnologii in prezent. Nu lipseste nici Google, unde ne sunt prezentate cercetarile facute pentru a se citi gandurile oamenilor.

Printre aceste aplicatii se gaseste si cipul, in documentar fiind redata viziunea unui futurist care incearca sa ne convinga de ce anume oamenii vor accepta un astfel de dispozitiv implantat in corp, care sa controleze, practic, tot circuitul biologic al organismului uman.

Interesant de aflat este faptul ca exista un intreg curent filosofico-tehnologic numit transumanism, al carui propovaduitor este Ray Kurzweil, care a dat nastere unui centru de cercetari aplicate (Singularity). Cercetarile de aici sunt menite dezvoltarii nano-tehnologiei pana la completa absorbtie si controlare a vietii naturale de catre noile tehnologii. Utopia consta in obiectivele “filosofice” ale acestui curent, anume obtinerea “nemuririi.”

Insa in spatele transumanismului se afla o intreaga politica si industrie. Neoliberalismul este, in special, strans legat de aceasta utopie a eficientei si organizarii totale a lumii sub control digital. O legatura tradusa inclusiv in fonduri care finanteaza respectivele cercetari.

Astfel, arata Jean-Claude Guillebaud (scriitor):

“Cand privim de aproape ce se intampla in Statele Unite, ne dam seama ca conexiunile acestor proiecte tehno-stiintifice sunt cu aripa dreapta a liberalismului american, care a subventionat Universitatea Singularitatii. E vorba de dreapta ultra-liberala dura, libertarienii. Adica legaturile cu proiectul social “de piata” si logica acestuia sunt indubitabile, evidente, chiar inspaimantatoare.”

Iar un militant ce apare in film, Jim Thomas, din ONG-ul ETC Group Canada, explica ideea din spatele acestor tentative elaborate pe mai multe planuri:

„Exista mai multe moduri de a descrie aceasta tehnologie asa-zis convergenta. De pilda sunt numite nano-, bio-, info-, cogno- sau genetice, robotice, inteligenta artificiala, nano-tehnologie… Eu prefer sigla BANG: biti, atomi, neuroni, gene. Asa se vede mai bine intentia care se afla in spatele tuturor acestor tehnologii care doresc sa manipuleze un element de baza specific. De exemplu, in biotehnologie, este gena, in ideea ca putem descompune tot ce e viu in elemente simple si digitale. Pentru tehnologia informaticii, este bit-ul, elementul binar in 0 si 1. Pentru tehnologia creierului, e neuronul. In nano-tehnologie, atomul este elementul de baza. Si din clipa in care putem manipula fiecare unitate elementara, le putem recombina sau interverti, putem construi ADN sau gene pornind de la atomi. Putem construi informatie pornind de la atomi. Putem folos tehnologiile informatiei pentru a ameliora biotehnologia.

Toate elementele de baza devin instrumente esentiale pentru a reconstrui materia, pentru a reprograma natura, ca si cum totul n-ar fi decat un calculator. Este ceea ce presupune ideea de convergenta. Odata ce ajungem la cea mai mica particula, la nivelul celui mai mic pixel al existentei, putem rearanja acesti pixeli in noi materii, in noi organisme vii si, in fine, in noi indivizi, in noi sisteme sociale, in noi economii. Promotorii noii convergente sunt convinsi de faptul ca utilizand biologia sintetica sau nano-tehnologia, se va putea manipula intreaga planeta. Se va putea gasi o solutie pentru incalzirea climei, transformand atmosfera. Si, in fine, se vor putea stapani toate elementele, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Intre cele doua, noi, oamenii, suntem prinsi in capcana, ca intre ciocan si nicovala.”

Remarcabil este si faptul ca in documentar apar o serie de specialisti, filosofi, scriitori, sociologi, psihiatri care critica aceasta tendinta de “masinizare” a lumii, lucru cu atat mai interesant cu cat nu au o abordare clasic-traditionala. Asa cum atrage atentia unul din acestia, chiar daca din toate aceste inventii ar functiona si ar fi puse in aplicare numai o mica parte, impactul ar fi enorm si ar consta in schimbarea semnificatiei fiintei umane. Practic, s-ar inventa un nou om.

Unde pot duce toate acestea?

Ne-o arata Jean-Paul Mairieu, fizician specializat in fizica cuantica, director de cercetare la Centrul National de cercetare stiintifica (CNRS), Franta:

“Accesul la tehnologii din ce in ce mai sofisticate si mai costisitoare nu duce neaparat la ameliorarea binelui comun si poate fi un proiect pentru o elita. Ar insemna operarea unei fracturi violente in umanitate, ceea ce ridica o problema politica, una din problemele politice majore ale umanitatii astazi.

Acesti oameni [care sustin transumanismul] ar fi gata sa impinga peste bord o buna parte din umanitate, asteptand disparitia ei finala. Nu au nevoie sa-i extermine direct, multi vor disparea doar pentru ca sunt mai slabi. Intr-o anumita masura, va exista o “paguba acceptata”, o “ruptura acceptata”.”

Realizatorii documentarului incheie aceasta investigatie cu o intrebare-cheie:

Dorim, oare, cu adevarat o astfel de lume? O lume….fara oameni?

Jean-Claude Guillebaud: “Esenta vietii umane este exact ceea ce nu poate fi calculat: dragostea, spiritualitatea, poezia, intelepciunea, muzica, tandretea, altruismul, generozitatea, solidaritatea umana. Toate aceste lucruri ce nu pot fi calculate sunt, putin cate putin, evacuate din peisaj.”

Pierre Dardot, professor de filosofie: “O lume fara oameni, cu cyborgi sau indivizi hibrizi sau himere, masini cu resturi umane, nu ar mai reprezenta o lume. Trebuie sa aratam clar aceasta contradictie si sa-i subliniem insuportabilitatea. Singura modalitate este hranirea spiritului si atitudinii de rezistenta.”

Roland Gori, profesor de psihopatologie clinica: “Trebuie sa renuntam la ideea de a lasa expertii sa ne ghideze viata. Fie ca sunt experti in economie, in politica sau in nano-tehnologie, trebuie sa ne re-insusim democratia pe care am avut tendinta de a o abandona in beneficiul lor sub presiunea politicilor securitare si a diferitelor industrii.”

– Multumiri celor care s-au ostenit la traducerea si editarea documentarului. Preluarea prezentarii scrise nu poate fi facuta decat cu acordul nostru explicit –

Detalii despre Ray Kurzweill, mai nou colaborator al Google, si un articol despre impactul inteligentei artificiale asupra naturii muncii:

Forbes:  Interview: How Ray Kurzweil Plans To Revolutionize Search At Google

“Cand Google a anuntat in ianuarie ca Ray Kurzweil li se va alatura, multi s-au intrebat de ce un intreprinzator si fururist extrem de realizat ar vrea sa lucreze penrtru o companie mare pe care nu el a creat-o. Raspunsul lui Kurzweil a fost ca nimeni in afara de Google nu i-ar fi putut oferi resursele computationale si de inginerie necesare pentru a-si definitiva munca de-o viata. Inca de la 14 ani, omul de 65 de ani care a inventat de toate, de la sintetizatoare muzicale la sisteme de recunoastere vocala, a dorit sa realizeze inteligenta artificala (IA) adevarata, chiar profetind ca masinile vor egala inteligenta umana pana in 2029.

ray-kurzweill-googleAcum, ca director de inginerie la Google, se concentreaza pe dezvoltarea abilitatii computerelor de a recunoaste cu adevarat limbajul nostru, si chiar sa-l foloseasca autonom. O ramura IA ce se dezvolta rapid este cea care incearca sa imite neocortexul uman si sa recunoasca modele repetitive in vorbire, imagini etc –  Kurzweil urmareste sa ajute la crearea unui « prieten cibernetic » care sa stie ce vrei inaintea ta. »

Kurzweil : « la Google voi dezvolta metode ierarhice pentru intelegerea limbajului, extragerea intelesului din punct de vedere semantic (…) dezvoltand o modalitate de reprezentare si modelare a continutului semantic al documentelor, pentru a oferi rezultate mai bune in cazul cautarilor si al raspunsurilor la intrebari. »

« E prima companie in care lucrez fara a fi fondat-o eu insumi. Nu cred ca as fi putut lucra in alta parte. »

“Am discutat cu Larry Page (…) ca informatia detinuta de Google si infrastructura lui informatica sunt un ingredient necesar pentru a crea forme si mai dezvoltate de inteligenta artificiala. »

“Nu este un proiect mic, este punctual culminant al unei cariere de 50 de ani in domeniul IA. Intotdeauna m-am gandit sa abordez cea mai mare provocare – capacitatea de a reproduce (modela) si a intelege cu adevarat limbajul natural, pentru a folosi aceasta pentru lucruri practice. (…) Chiar nu as putea dezvolta acest proiect altundeva asa cum as putea-o face la Google. »

Intrebare: “Este un capitol in cartea dvs in care aratati pasii pentru realizarea efectiva a unei minti din silicon si programe de computer. Asta vreti sa facei la Google, chiar daca nu imediat ? »

Kurzweil : « Era vorba de o directie generala. Am idei personale inovatoare pe care, din motive evidente, nu le devoalez in carte – cum exact sa construiesti o ierarhie ? (…) Cheia e ca nu ne nastem cu acea ierarhie. Ne nastem cu aceste module neconectate ce nu au nici un fel de model, iar apoi incepem sa invatam, chiar inainte sa ne nastem, pentru ca deschidem ochii la 26 de saptamamani si incepem sa auzim. Cheia e ca neocortexul creeaza aceasta ierarhie, cum modulele se conecteaza cu unul superior, din experienta proprie. (…) Deci chiar daca ai reusit crearea unui neocortex, el are nevoie sa invete din experienta. Deci o buna parte din crearea unei IA este crearea acelei experiente invatate.”

“(…) acum, computerele nu retin nimic din semantic.”

Exista deja Blue Brain Project al lui Henry Markram ce a primit finantare de un milliard de Euro. Si mai exista un proiect in SUA sa-l replice pe acesta [Brain Activity Map]. Dar acestea vizeaza simularea creierului la nivel molecular, noi incercam sa-l simulam din punct de vedere functional ».

The Economist: Difference Engine: Luddite legacy

« In timp ce progresul tehnologic poate face ca lucratori cu specializari invechite sa-si piarda serviciul, ultimele doua secole au aratat ca ideea ca productivitatea sporita duce automat la somaj larg raspandit e fara sens. Dar iata o intrebare : daca ritmul progresului tehnologic este mai accelerat ca niciodata, dupa cum toate ne-o arata, de ce somajul s-a incapatanat sa fie atat de ridicat, in ciuda revenirii profiturilor firmelor la niveluri record ? »

« (…) economia nu se dezvolta destul de repede pentru a oferi slujbe tuturor celor care si le-au pierdut. E adevarat, dar lipseste de aici schimbarea cruciala pe care economistii urasc s-o accepte, desi specialistii in tehnologie sunt preocupati de ea de ani de zile. Acesta este gandul tulburator ca, pe langa ciclurile economice lente, nenorocirile care lovesc rata de angajare in America provin din schimarile permanente si precipitate cauzate nu de prea putin progres tehnologic, ci de prea mult. Exista dovezi irefutabile ca automatizarea computerizata, retelele informatice si inteligenta artificiala (IA) – incluzand invatarea de catre masini, traducerea limbajului comun si programe de recunoastere a vorbirii si a modelelor repetitive – incep sa faca multe munci depasite. »

« Astazi, automatizarea are impact nu doar asupra muncii de rutina, dar chiar asupra sarcinilor cognitive si creative. Se pare ca a fost atins un punct de injonctiune, in care automatizarea pe baza de IA ameninta sa inlocuiasca capitalul intelectual al unei largi parti din angajatii cu venituri medii.

Aceasta produce o uriasa si perturbatoare diferenta. Nu doar ca programele IA sunt mult mai ieftin de instalat si operat decat automatizarea mecanica, dar exista si un stimulent mult mai mare – dat fiind costul semnificativ mai ridicat al lucratorilor calificati in comparatie cu ceilalti lucratori din magazine, de pe linia de productie, la livrare si pe teren.

Din multe puncte de vedere, « gulerele albe » din birourile firmelor de azi impartasesc situatia critica a lucratorilor din agricultura de acum un secol. Agricultorii de atunci au putut, totusi, sa migreze spre fabrici, castigand mai multi bani in acest fel. Ce-i asteapta pe urmasii lor de azi, angajatii din crowd.aix296-477firme ? Teoreticianul media Douglas Rushkoff (autor al « Programeaza sau fii programat » (Program or be programmed) si al « Viata SRL » (Life Inc)) ar spune: “nimic special”. Spunand lucrurilor pe nume, foarte putine slujbe de birou vor fi create pentru a le inlocui pe cele ce vor fi desfiintate acum – in ciuda nadejdii pe care multi si-o pun in tehnologie, inovatie si educatie mai buna. »

« Jeremy Rifkin (autorul cartii « Sfarsitul muncii » (End of Work), 1995) a sustinut profetic ca societatea va intra intr-o noua faza – in care va fi nevoie de tot mai putini muncitori pentru a produce totalitatea bunurilor si serviciilor consumate.« In anii care vin, tehnologii tot mai sofisticate vor aduce societatea foarte aproape de o lume aproape somera. »

“Acest proces cu siguranta a inceput.”

“(…) tehnologia si inovatia sporesc exponential productivitatea, pe cand consumul creste in mod liniar. Dupa doua secole de progres tehnologic, productivitatea a “sarit gardul” si acum se misca rapid pe traseul aproape vertical al curbei exponentiale. O consecinta este ca castigurile in productivitate depasesc cu mult consumul. Greul va fi dus de lucratorii calificati cu venituri medii, inclusiv cei ce lucreaza in vanzarea cu amanuntul, media si domeniul juridic.

In final, cei ce sustin ca nu vor mai fi suficiente locuri de munca pentru oameni se pot insela. Dar natura a ceea ce inseamna astazi munca – in sensul de munca cu norma intreaga – va trebui sa se modifice radical. Ceea ce ii face pe indivizi umani – imaginatia, emotia, invatarea, creativitatea, adaptabilitatea, improvizatia, intuitia, spontaneitatea – sunt avantajele comparative pe care le au in fata masinilor. Sunt, de asemenea, caracteristici pe care masinile, indiferent de cat ar fi de inteligente, nu au reusit sa le reproduca. »

« Marina Gorbis de la Institutul Viitorului (Institute for the Future), un think-tank independent din Palo Alto, Califonia, crede ca, « pe langa ca masinile vor inlocui oamenii in multe sarcini, ele ne vor si amplifica, permitandu-ne sa facem lucruri la care nu am fi visat inainte. » Daca noul « parteneriat om-masina » ofera oamenilor demnitatea muncii, alaturi de unele beneficii financiare, cu atat mai bine. Dar, cu siguranta, lumea va fi diferita.“

Omul de tip nou, cyborg-ul?

“Google-Berg” – FRATIA dintre BILDERBERG si GOOGLE intru guvernarea “transumanista” a lumii, de tip Big Brother – OFICIALIZATA PRIN FUZIUNE?

De cosmar, dar adevarat: ECONOMISTUL-SEF AL COMPANIEI GOOGLE: “VA EXISTA UN IMPLANT PRIN CARE SA SE REALIZEZE CONEXIUNEA LA INTERNET PANA IN 2020″

Seful Google arata cu degetul spre “linia critica”: CIPUL IMPLANTAT SUB PIELE SI CONECTAT LA INTERNET!/ Marea gogorita a securitatii scanerului biometric demontata de THE NEW SCIENTIST

Integrarea INTERNETULUI CU TELEVIZIUNEA, DORITA DE SEFUL GOOGLE. Sa ne amintim profetiile sfintilor legate de TELEVIZOR si aparitia ANTIHRISTULUI

GOOGLE vrea SINCRONIZAREA electrocasnicelor intr-un mod similar INTERNETULUI OBIECTELOR: televizoare si frigidere conectate la internet si controlate prin GESTURI SI VOCE

CIP IMPLANTAT LA NASTERE FIECARUI OM: ideea lansata la BBC de o scriitoare de SF

MICROCIP IMPLANTAT SI CONTROLAT DE LA DISTANTA: “studiu clinic” care demonstreaza “in premiera” binefacerile biotehnologiei antihristice!

Social Media SCHIMBA MINTEA OMULUI, pregatindu-l pentru participarea la MAREA SCAMATORIE [infografic]

Noi boli digitale: INSOMNIA electronica, diminuarea EMPATIEI si incapacitatea distingerii intre BINE si RAU, SMOGUL INFORMATIONAL si CYBERUTOPISMUL (STUDII)

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/un-monde-sans-humains-o-lume-fara-oameni-documentar-video-subtitrat-transumanism/

///////////////////////////////////

(Dupa ce l-am exclus pe Dumnezeu…) Ce mai rămâne uman în transumanism?

De Alexandru Mărchidan, lector univ. dr.

Departamentul Psihologie, Științe ale Comunicării, Asistență Socială

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în general. Principala întrebare care ar trebui să ne frământe în prezent și în deceniile următoare este aceasta: care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Pentru că ea înaintează tot mai mult, an de an, lună de lună. Anul a devenit deja o unitate prea mare de măsurare a timpului atunci când vorbim despre evoluția tehnologiei. De pildă, citim aproape săptămânal știri prin care suntem informați că inteligența artificială câștigă tot mai mult spațiu în detrimentul inteligenței umane. Aflăm mereu despre noi succese ale AI (Artificial Intelligence), noi domenii în care inteligența noastră este depășită. Pentru iubitorii progresului cu orice preț, aceste vești reprezintă o invitație la „transformarea” omului, la „altoirea” AI pe trunchiul inteligenței naturale, dacă vrem ca aceasta din urmă să nu fie total dată la o parte, s-ar putea spune.Răspunzând la întrebare: este rezonabil să considerăm că una dintre limite ar trebui să fie reprezentată în primul rând de afectarea identității umane, deci, în esență, a capacității de a ne păstra autonomia. Pentru că cel mai mare război se duce împotriva libertății, mai întâi cea interioară, profundă, apoi libertatea exterioară, social-politică. Tehnologia devine un musafir perfid care ocupă atâta spațiu în viețile noastre încât ne mai rămâne doar un colț neînsemnat. Aceasta înseamnă că rolul de stăpân al propriei vieți este detronat de ceva care este organizat în mare parte difuz, nevăzut – rețeaua de internet –, dar cu atât mai puternic în sensul presiunii asupra deciziilor, a modului de gândire, de organizare a timpului. „Țesătura” formată de raportul dintre activitățile umane și rețeaua de internet este atât de strânsă, încât puțini sunt cei care mai pot face delimitarea între propriile gânduri, credințe, atitudini și ceea ce li se sugerează că ar trebui să gândească.

Lumea traversează o perioadă de schimbări din ce în ce mai rapide. Toți vedem cum ritmul devine pe zi ce trece mai accelerat când vorbim despre instrumentele utilizate sau care vor putea fi curând utilizate, ritmul tehnologiilor de comunicare, al celor utilizate în domeniul sănătății. Ne impresionează capacitatea tehnologiilor de urmărire a vieții personale, a „citirii” persoanelor, posibilitatea (pentru că da, a devenit acum posibil) de a controla într-o măsură semnificativă stările (emoții, gânduri, disponibilități) maselor și ale indivizilor. Iar aceste tehnologii sunt încă în perfecționare. Pentru unii, astfel de schimbări construiesc „o minunată lume nouă”, iar pentru alții, acesta înseamnă coșmarul ce poate fi foarte aproape de realizare. De exemplu, se vorbește mult despre binefacerea sau oroarea utilizării cipurilor, despre magnetismul genetic, despre „atotprezența” inteligenței artificiale în această lume, până acolo încât amestecul dintre inteligența umană și cea artificială va face imposibilă separarea dintre ele.

Cuvântul de pe buzele multora dintre progresiști este „transumanism”, aflat în strânsă legătură cu ideea mai amplă a „resetării mondiale” (a se vedea The Great Reset, Klaus Schwab). Știm că sunt multe schimbări în prezent și că vor urma și altele mai importante. Întrebarea asupra căreia insistăm în acest articol este dacă mai putem vorbi despre repere morale, dacă, odată cu acest șoc tehnologic, se mai poate susține pretenția veche de milenii privind valoarea omului ca scop în sine, dincolo de mișcărea mai lentă sau mai rapidă a „resetărilor”. Cele câteva teme și interogații au fost suscitate de cărți și articole vizând perioada pe care o traversăm, a „nisipurilor mișcătoare” în domeniul biotehnologiilor, cu efecte în toate domeniile importante: etic, medical, social, economic, politic etc.

Cea mai incitantă, cuprinzătoare și argumentată lucrare este semnată de preotul Jean Boboc (1943-2019), francez de origine română, doctor în medicină la Universitatea din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge, specializat în mai multe ramuri medicale, în special în farmacologie clinică și toxicologie. Este vorba despre Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, publicată în 2017 în Franța, iar în România, la Editura Doxologia, Iași, 2020, ediție îngrijită de prof. dr. Sebastian Moldovan, traducerea excelentă fiind realizată de Manuel Valeriu. Meritul cărții este acela de a fi cel mai bun ghid existent la ora actuală în încercarea de a înțelege ideologia transumanistă: rădăcinile sale intelectuale, temele majore, reprezentanții de bază, viziunile lor și modalitățile tehnice preconizate pentru a le atinge, contradicțiile interne, consecințele axiologice și etice ale revoluției antropologice pe care o propovăduiește transumanismul, documente internaționale prin care s-au făcut importanți pași înapoi pe terenul etic, cercuri politice și economice interesate de avansul cercetărilor în spiritul augmentării umane, noile tipuri de om: omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul. Prin hibridarea omului cu mașina în diverse moduri, transumanismul dorește să revoluționeze orice temă care ține de firesc: procrearea, nașterea, îmbătrânirea, moartea, mergând până a le… desființa. Care mai este locul umanului după transumanism? Ce se mai poate face totuși acum, când suntem deja martori la implementarea unor idei transumaniste, martori la cercetări ce instrumentalizează omul? Care este modelul de la care nu trebuie să ne îndepărtăm? Ce înseamnă a fi un autentic om superior, dincolo de schimbările ideologice și culturale? Acestea sunt doar câteva dintre marile întrebări ce structurează cartea.

Schimbările tehnologice au adus deseori cu ele și schimbarea unor opinii și atitudini față de sine și de relațiile cu ceilalți; de pildă, opiniile despre corp, relații sexuale, procreare, despre embrionul uman și despre fetus, eutanasie, iar mai nou se discută intens despre manipularea genelor (temă strâns legată de eugenism), ameliorarea și augmentarea capacităților umane cu ajutorul inteligenței artificiale, ectogeneză, clonare, aspecte care depășesc obiectivele terapeutice justificate. Totuși, schimbarea unor atitudini morale nu poate fi echivalată cu „transformarea” principiilor morale. Altfel, nu ar avea sens să vorbim despre evaluarea morală a faptelor de-a lungul veacurilor, pentru că nu ar exista reperele pentru acea evaluare; un reper care este în continuă mișcare nu poate fi reper, tot așa cum un far luat de valuri nu mai poate ghida ambarcațiunile, chiar dacă ar continua să lumineze. De fapt, nu reperele morale se schimbă, ci adeziunea oamenilor, a comunităților, a societăților, la aceste principii. Iar bioetica se face tot mai vinovată de surzenie, muțenie și, ca atare, poartă o mare responsabilitate pentru terenul cedat. Însă, granița etică slăbită nu înseamnă și că există o întemeiere a relativismului moral (adică faptul că standardele morale diferă în mod esențial în funcție de epoci, comunități, societăți), ci există doar vinovăția celor care nu mai văd reperele. De asemenea, dacă ceva se poate face, nu înseamnă și că este permis și cu atât mai puțin că trebuie făcut. Am insistat asupra acestor aspecte, pentru că relativismul moral este principala ispită a vremurilor bogate în schimbări; totodată, el reprezintă una dintre scuzele celor înclinați spre derive morale.

Un aspect controversat este cel referitor la întâlnirea dintre inteligența artificială și cea umană chiar în casa minții noastre, prin crearea și promovarea microcipurilor. Desigur, ca orice măr otrăvit, și aici este prezentată partea frumoasă, „beneficiile” unei asemenea tehnologii. De exemplu, posibilitatea de a depista boli, de a dobândi informații relevante privind diverși indicatori ai stării de sănătate: presiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge, reacția corpului la infecții, nivelul de inflamație, agenți patogeni etc. Pe un site al armatei americane, acum mai mult de un an, se făcea reclamă la o astfel de tehnologie deja existentă și în proces de perfecționare (oare cât de „perfectă” se dorește a fi?). Problema etică începe să apară în momentul în care înțelegem că aceste microcipuri sunt sau pot fi receptori și emițători, putând face parte dintr-o vastă rețea de informații, rețea imposibil de securizat în sens absolut și care poate ajunge în mâinile unui administrator răuvoitor. Însă, chiar presupunând că ea va fi perfect securizată, de unde atâta încredere în bunele intenții ale creatorilor acestor tipuri de tehnologie? Istoria politică ne învață prin mii de lecții că una dintre virtuțile omului liber este prudența și faptul că nu trebuie să dea vot de încredere absolută semenilor care promit binele odată ce vor ajunge la conducerea societății. Din păcate, gândirea critică primește lovitură după lovitură, curentele de opinie au mare forță în a nivela fluxul ideilor, stabilind ce trebuie spus și ce nu, marginalizând opozanții care sunt ironizați condescendent, sau apelându-se la glume de genul „Bill Gates s-a supărat: în România va fi alocat un cip la două-trei persoane”.

Aceste idei despre transformarea umană (enhancement) nu mai sunt de mult timp scenarii SF, deși criticii ar putea să le eticheteze așa, pentru a discredita orice atitudine de prudență față de tehnologii ce pot pune realmente în pericol însuși modul de a fi uman, acea „demnitate umană” despre care vorbea Immanuel Kant, demnitate având la bază autonomia voinței ghidată de rațiune. Desigur, despre demnitatea umană creștinismul are o viziune mult mai înaltă, dar în prezentul articol nu este spațiu pentru a dezbate acest vast subiect.

În acest context merită amintită distincția fundamentală pe care o face sociologul Bryan Wilson (Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, Bucureşti, 2000), aceea dintre raționalitatea formală sau instrumentală și raționalitatea valorică (reflexivă, teleologică). Raţionalitatea instrumentală se referă la aflarea celor mai bune mijloace pentru atingerea unor scopuri prestabilite, pe când raționalitatea valorică are în vedere însăşi alegerea scopurilor respective. În prezent, raționalitatea instrumentală este utilizată excesiv în detrimentul celei reflexive; alții („societatea”, „corporația”, „lumea”) ne aleg scopurile pentru care trebuie să luptăm. Unul dintre efectele faptului că acceptăm continuu noi tehnici ştiinţifice în majoritatea domeniilor vieţii sociale este că oamenii ajung să caute tot mai des soluţii tehnice la problemele lor, în loc să se bazeze pe menţinerea unor tipuri de atitudine morală ce ar reduce semnificativ numărul de cazuri problematice.

Revenind la tema ameliorării și augmentării umane, mai precis la subiectul microcipurilor: acesta nu este un pas aflat firesc în continuarea transplantului de organe, de exemplu, ci reprezintă un salt uriaș faptul ca în centrul de comandă al minții tale să fie pusă o stație de emisie-recepție la care pot fi conectați diverși terți. Vi se pare ceva neînsemnat? Dacă este așa, faptul se poate explica doar pentru că tot mai mulți încep să se familiarizeze cu ideea. Altfel, vorbim despre un alt pas către transumanism, însă acest „dincolo de umanism” poate fi cea mai proastă idee pentru umanitate, pentru că ea nu reprezintă doar o călătorie spre Indii, spre polul sudic sau nordic al Pământului, ci acceptarea unei provocări în care riscul este incomparabil. Ce mai rămâne uman în transumanism? Doar „asamblarea” exterioară, aparentă, a corpului nostru?

Ce se întâmplă când presupusele „beneficii” devin principala valoare într-o societate? Când calculul utilitarist domină dezbaterea etică? Se vor aduce constant tot mai multe argumente în vederea eficacității, iar multe aspecte fundamentale pentru ceea ce ne constituie ca oameni vor fi înlăturate mai întâi din educație (axată dintotdeauna pe valorile ce reies din experiențele umane; aici vorbim despre rolul miturilor, al literaturii, al filosofiei, istoriei, al limbilor clasice și al celor străine, al artelor), apoi din piața muncii, pentru că, se consideră, multe profesii vor fi realizate mai bine de roboți; chiar și acelea de judecător, medic, profesor. Însă cum ar arăta o generație de copii în care profesorii sunt roboți cu chip uman? Sincer, nu vreau să aflu răspunsul. Anumite experimente nu ar trebui făcute vreodată, pentru că efectele ar fi ireversibile pentru subiecții implicați în ele. Ar fi un genocid moral, așa cum a fost experimentarea regimurilor totalitare în secolul XX. Iar dacă cineva ar spune că avem ceva de învățat din aceste experimente, ce fel de îndreptățire ar putea fi adusă pentru a le iniția? Cine poate stabili care este costul moral rezonabil al lor? Nimeni nu poate dobândi consimțământul informat al participanților la experimente globale precum cele vizate de transumanism.

Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.

https://www.upit.ro/ro/univ-pentru-comunitate/uman-in-transumanism

/////////////////////////////////////

(Stiinta fara Dumnezeu…) Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune

by Bogdan Stanciu

Traducere și adaptare după IQSDirectory.com. Pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din acest articol, vă rugăm să citiți la final comentariul nostru.

Termenul „cyborg” a devenit popular odată cu filmul The Terminator. „Seria 600 avea piele din cauciuc. Îi detectam ușor; dar aceștia noi arată uman, transpiră, au răsuflare urât mirositoare, totul. Foarte greu de depistat.”

Unul din eroii principali, Kyle Reese, un soldat venit din viitor, descrie „Terminatorii” ca mașini cu endoschelet metalic și țesut viu pe dinafară – ciborgi.

Dar asta era în 1984… și era cu Arnold! Ne-am apropiat oare de acel moment? Unde se află tehnologia ciborg în 2018? Sunt ciborgii parte din viitorul nostru apropiat? Să vedem ce trebuie să știm.

Ce este de fapt un ciborg?

Acum peste 5 decenii, doi savanți au inventat termenul „cyborg” pentru a desemna o ființă futuristică, parte mașină și parte om. Manfred Clynes și Nathan S. Kline scriau într-un articol din 1960 despre „alterarea funcțiilor corpului pentru a face față cerințelor mediului extra-terestru” cu referințe din chimie, biologie și inginerie mecanică.

Deși era o noțiune încă SF la acea dată, astăzi aproximativ 20.000 de persoane au implanturi RFID cu cipuri care le permit deschiderea ușilor. Acești oameni sunt, în anumit sens, ciborgi.

Ciborgul este o persoană care, în anumit fel, este conectată fizic la o formă de tehnologie.

De exemplu, Neil Harbisson percepe culorile doar cu ajutorul unui implant localizat în craniu. El întrevede un viitor mai bun, în care simțurile sunt îmbunătățite prin utilizarea tehnologiei. „Vederea pe timp de noapte”, spune el, „ne va permite să ne adaptăm mediului, adică să ne schimbăm pe noi în loc să schimbăm planeta, că ci asta înseamnă să îi facem rău.”

Pentru a înțelege statutul actual al tehnologiei protezelor și organelor artificiale, să îl consultăm pe expertul în ciborgi Tim Maly, care spune că materialele de astăzi nu permit un om „complet cibernetic”.

„Probabil nu va fi un corp mecanic”, declară Maly portalului Gizmodo, „ci probabil va fi un fel de corp crescut biologic, dar nu va fi ușor de recunoscut ca un Robocop, deoarece va fi urmare a unei evoluții lungi de mici îmbunătățiri.”

Exemple uimitoare de tehnologii ciborg

Astăzi, oamenii au parte de tehnologie care nu exista nici măcar acum un deceniu. Dexteritate mai bună, simțuri mai ascuțite nu mai sunt SF – sunt realitate.

În acest moment tehnologia folosește cel mai mult persoanelor care suferă de o dizabilitate; ea poate înlocui organe deteriorate, membre lipsă și simțuri limitate.

Iată 6 exemple de „ciborgi” contemporani.

Să auzi culoarea

Artistul și activistul Neil Harbisson s-a născut fără abilitatea de a vedea culorile. În 2004, el și-a montat în spatele craniului o antenă electronică. Aceasta modulează frecvențele luminii în vibrații pe care creierul său le recunoaște drept sunete, permițându-i să audă culorile, inclusiv infraroșu și ultraviolet [care nu sunt perceptibile ochiului uman, n.tr.].

„Nu e nicio diferență între software și creierul meu, antena sau oricare altă parte a corpului. Să fiu una cu tehnologia mă face să simt că sunt tehnologie”, a declarat el într-un interviu pentru National Geographic.

Brațul (lui) LUKE

Brațul LUKE (numit după personajul Star Wars Luke Skywalker) este o proteză care trece dincolo de simpla utilizare zilnică și ajută purtătorul la regăsirea simțului tactil. El conține și toate funcționalitățile de bază ale unui braț cu mână. Senzori electronici extrapolează semnalele de la mușchii purtătorului și îi transpun în mișcare fizică. Brațul este disponibil amputaților din armată începând cu anul 2016.

Să vezi lumina

În 2002, Jans Naumann, orb de la vârsta de 20 de ani, a participat la un test clinic la Institutul Dobelle din Lisabona. La creierul său a fost conectată o cameră TV, ocolindu-i astfel ochii bolnavi. Invenția i-a permis lui Naumann să vadă luminile de Crăciun în acel an pentru prima dată după 17 ani.

În mod tragic, sistemul s-a defectat 2 săptămâni mai târziu. Cum William Dobelle a murit la scurt timp după aceea, sistemul nu a mai putut fi reparat întrucât inventatorul nu a lăsat nici un fel de instrucțiuni scrise.

Un picior mai sus

În 2012, la 3 ani de la amputarea de deasupra genunchiului a unui picior, Zac Vawter a fost primul om care a primit un picior bionic, controlat cu ajutorul semnalelor creierului. Înainte, aceeași tehnologie fusese folosită doar pentru membrele superioare.

O mână de ajutor

În 2017, importanta companie de proteze Bebionic a creat unele din cele mai sofisticate proteze pentru mână. Aceasta beneficiază de 14 tipare de mișcare preprogramate, care fluctuează forța și viteza prizei – poate ține un ou sau ridica o greutate de 50 de kg. Fiecare încheietură și fiecare falangă este controlată independent de un motor delicat.

Ochiul care filmează

Filmograful Rob Spence și-a înlocuit ochiul drept cu o proteză compusă dintr-o cameră video miniaturală care transmite în sistem wireless. Spence lucrase cu firma RF Wireless Design pentru a crea o proteză oculară care să conțină electronica necesară într-un spațiu atât de redus. Ochiul său de ciborg poate înregistra până la 30 de minute înainte de epuizarea bateriei.

O revoluție tăcută

Sunt încă și mai multe opțiuni cibernetice disponibile deja. Neurobridge (Podul Neural) este destinat să reconecteze creierul și corpul și a permis deja unor subiecți paraplegici să se miște din nou. E probabil ca aceasta să fie cea mai avansată legătură om-mașină creată până acum.

Îmbunătățirile vin rapid, dar pe tăcute. Retinele artificiale restaurează vederea celor orbi, implantele cohleare oferă auzul celor surzi, implantele cerebrale („pacemaker-e cerebrale”) ameliorează suferințele a 30.000 de suferinzi de Parkinson din lumea întreagă.

Inventatorii continuă să ducă lucrurile mai departe. „Aceasta este frontiera revoluției Îmbunătățirii Umane”, scrie autorul și filosoful Patrick Lin. „Știm de acum destule despre biologie, neuroștiință, computing, robotică și materiale ca să putem schimba tot corpul omenesc.”

Această tehnologie poate suplini, augmenta sau înlocui fiecare parte a corpului, de la organe vitale la membre amputate. O reeditare a filmului RoboCop, lansată în 2014, ne arăta un viitor îndepărtat în care tehnologia și organismul umane devin una – dar mulți experți spun că deja trăim acele vremuri.

De la lentile de contact performante (de exemplu cele pe care Google le dezvoltă pentru a monitoriza nivelurile de glucoză ale diabeticilor) la exoschelete care conferă puteri supraomenești sau pur și simplu ajută paraliticii sau bătrânii să meargă, ciborgii sunt parte din viitorul nostru imediat.

Încotro se îndreaptă lucrurile?

Ce va urma? Ce tipuri de tehnologii vom vedea dezvoltându-se? Iată câteva.

#1 – Implantele neurale

Conectarea creierului cu un computer, care a fost doar science-fiction timp de decenii, e azi mai aproape de realitate ca niciodată. Implanturile neurale sunt implanturile cohleare – destinate reabilitării auditive – și implanturile retinale – pentru persoanele fără vedere. Acestea sunt implanturi „de bază”, dar ele se află deja în stadii avansate de dezvoltare.

 #2 – Membre „inteligente” controlate de computer

Protezele actuale sunt de un ajutor enorm acelora care și-au pierdut membre, și devin tot mai inteligente cu zi ce trece. Touch Bionics, o companie producătoare de proteze, a creat o mână care poate fi controlată cu ajutorul unei aplicații pentru telefoanele inteligente sau prin interpretarea semnalelor mușchilor.

Degetul mare al protezelor este opozabil, toate cele 5 degete sunt alimentate individual cu curent electric, au încheietura rotativă și șasiu de aluminiu. Touch Bionics pretinde că sunt cele mai avansate proteze pentru mână fabricate vreodată.

Cu toate că cei mai mulți dintre noi nu și-ar adăuga niciodată un membru suplimentar, mulți cred că în viitor oamenii își vor îmbunătăți membrele perfect funcționale cu asemenea proteze inteligente.

#3 – Nanomedicina

Nanotehnologia, un miracol medical, livrează particule inteligente miniaturale oriunde sunt necesare în corp. Un tratament experimental pentru cancerul de plămâni presupune ca pacientul să inhaleze nanoparticule prin aerosoli, iar particulele se așază în zonele afectate ale plămânului. Un magnet poziționat extern încălzește particulele care omoară celulele bolnave.

O echipă din Texas a creat mușchi artificiali foarte puternici fabricați din nanofibre și umpluți cu parafină. Mușchii pot ridica de 100.000 de ori greutatea lor și pot genera de 85 de ori mai multă putere decât mușchii umani de aceeași dimensiune.

#4 – „Încărcarea” creierului

Ray Kurzweil, cunoscutul futurist, crede că până în anii 2050 orice om va putea să-și încarce conștiința într-un computer Deși pare doar un scenariu demn de un film de ficțiune, un miliardar rus a relatat că plănuiește să-și încarce propriul creier, pentru a deveni nemuritor, nu mai târziu de anul 2045. Dimitri Ițkov, azi în vârstă de 32 de ani, crede că tehnologia îi va permite să trăiască indefinit într-un corp holografic [a se vedea notele adăugate de traducător la final, n. tr.]:

„Noua ființă umană va primi o serie uriașă de noi abilități și va fi capabilă să îndure condiții extreme: temperaturi ridicate, presiune, radiație, lipsă de oxigen. Folosind o interfață neurală, oamenii vor fi capabili să opereze de la distanță câteva corpuri de diferite forme și mărimi.”

#5 – Tehnologia invizibilității

O „mantie a invizibilității” desprinsă parcă din Harry Potter va fi creată în curând, spun experții în tehnologie. De fapt ea există deja dar este departe de a funcționa optim. Recent, inginerii au plasat în jurul unui obiect un set de antene care radiază un câmp electromagnetic și reușește să „anuleze” radiația vizibilă în zona acestui obiect.

Ai vrea să fii un ciborg?

Este uimitor cât de multă tehnologie cibernetică existentă deja ajută oamenii cu dizabilități sau îmbunătățește funcțiunile de baze ale corpului nostru.

Deși acestea sunt disponibile acum doar celor cu amputații și alte dizabilități, se pare că îmbunătățirile bionice disponibile comercial nu sunt prea departe.

Fiți atenți la opțiunile care v-ar putea îmbunătăți experiența umană.

(Traducere și adaptare de Bogdan Stanciu)

Aprecieri și note ale traducătorului:

Despre ispita avansului tehnologic și „cunoașterea luciferică”

La finalul articolului ținem să facem o serie de precizări nu doar utile, ci absolut necesare pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din articol.

Dorinţa de „a amesteca” lumea vie cu cea moartă nu este nouă. Primul care a teoretizat-o a fost Norbert Wiener (1894-1964), părintele ciberneticii, același care a conceptualizat „omul bionic”. Doar că astăzi, viziunea sa pare mult mai aproape de realitate și, odată cu ea, dilema implicată de distincția „binelui” și a „răului” se acutizează.

În general tehnologia este, sub aspect moral, neutră. Marile descoperiri științifice au adus omenirii binecuvântare sau nenorocire, în funcție de modul în care au fost dezvoltate sau de scopul pentru care au fost folosite. Cazul dinamitei și al inventatorului său Alfred Nobel este, poate, cel mai cunoscut.

Să ne amintim de butada lui François Rabelais, „știința fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului”, care ne confirmă că, deși aproape orice este posibil, libertatea noastră de acțiune își are limitele ei. Într-adevăr, unele activități medicale sau invenții tehnologice determină probleme morale grave, lezând demnitatea umană sau identitatea personală. Tocmai de aceea apelul la exercitarea discernământului bazat pe o conștiință bine formată, atât pentru cel care efectuează procedura cât și pentru cel care o primește, devine un imperativ absolut.

Școlile de bioetică creștină (în primul rând cea a Vaticanului) consideră drept procedee licite din punct de vedere moral, în raport cu tehnica și știința, doar pe acelea care tind la restabilirea unor organe sau funcții ale corpului care din motive patologice lipsesc/nu mai funcționează. Aceasta ar trebui să fie logica oricărui tratament medical uzual.

O altă condiție este ca procedeul sau tehnologia folosite să nu provoace răul nici unei alte ființe umane (pentru că, în primul rând, este interzisă săvârșirea oricărei fapte intrinsec rele – „primum non nocere”). Cu alte cuvinte, nimeni, niciodată, nu poate face un bine săvârșind răul invocând pretexte de genul „progresului științei”. În această interpretare, cercetarea pe celule stem embrionare, de exemplu, sau reducția embrionară asociată procedeelor de fertilizare in vitro / embriotransfer sunt interzise sub aspect moral, fără a mai aduce în discuție îndoielile substanțiale privitoare la eficiența lor.

În lumina acestora, linia de demarcație tot mai subțire între restabilirea auzului prin intermediul implantului cohlear(cazul micilor pacienți cărora le este dedicată activitatea asociației noastre) și „îmbunătățirea” umană (human enhancement) tinzând spre „transumanism” devine marcantă, iar limitele morale ale acțiunii, tot mai evidente.

Un alt aspect care ne îndeamnă la prudență în ceea ce privește îmbrățișarea necritică a tehnologiei este resurgența uneia dintre cele mai abominabile pagini din istoria umanității: mişcarea eugenică. Repudiată ferm după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, într-un moment în care comunitatea internațională a emis Declarația Universală a Drepturilor Omului tocmai pentru a preveni repetarea unor erori care au costat zeci de milioane de vieți, iată că eugenia a renăscut, chiar dacă sub un alt nume. De decenii, deja, ea uzează de oximoronul „avort terapeutic” pentru depistarea sistematică și eliminarea feților cu malformații, iar în anii care urmează putem presupune că, lăsată nesancționată, va folosi orice procedură tehnologică pentru a „crea cyborgi de calitate”. Astfel se va tinde spre înlocuirea oricărei ființe umane care nu va trece „testele de calitate” ale neo-arianismului.

Vă propun și vizionarea excelentului interviu cu pr. dr. Jean Boboc, unul dintre discipolii lui Mircea Eliade, doctor în medicină al Facultății de medicină din Paris și doctor în teologie al Institutului „Saint Serge” din capitala franceză, ocazionat de lansarea cărții sale Transumanismul decriptat. Metamorfoza corăbiei lui Tezeu. Pr. Boboc apreciază că, în prelungirea marxism-leninismului, transumanismul este o nouă „religie ateistă” care idolatrizează viziunea prometeană, nitzcheană a transformării omului, a schimbării firii sale, a creării „omului nou”, de data acesta nu doar sub aspect ideologic ci chiar fizic, uzând de tehnologiile tot mai avansate.

Papa Ioan Paul II avertiza, la rândul său, că adevărata provocare a omului viitorului (tot mai apropiat) pare a fi nu aceea dacă va accepta sau nu implanturi ultra-avansate pentru a-și îmbunătăţi organismul, ci dacă va redescoperi că este o ființă alcătuită din materie și spirit: „O anumită mentalitate pozitivistă continuă să alimenteze iluzia că, datorită realizărilor ştiinţifice şi tehnice, omul, asemenea unui demiurg, poate singur să-şi controleze în totalitate destinul” (Fides et Ratio, §91).

Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să conștientizăm cu o atenție sporită faptul că experiența nefastă a umanității ne arată că ideea – eronată – a unei libertăți fără limite naște probleme enorme, sfârșind prin a ne priva, în cele din urmă, chiar de libertatea spre care năzuim.

(Editare ulterioară: la sugestia prietenului Robert Lazu vă recomand, pentru o lectură suplimentară cu privire la implicațiile unei viziuni greșite asupra libertății, enciclica Libertas a Papei Leon al XIII-lea.)

Bogdan Stanciu

Președintele Asociației „Darul Sunetului”. Vechi luptător în arena civică. Tatăl Sofiei, o fată surdă congenital și purtătoare de implant cohlear. Pompier de serviciu, la nevoie.

////////////////////////////////////

TRANSUMANISMUL: RELIGIA MASONICA A GLOBALIZARII… Interviu cu parintele Jean Boboc/ Eseu despre UTOPIA ANTIHRISTICA A UMANITATII “AUGMENTATE” prin nanotehnologie, Internetul Lucrurilor, manipulare genetica…

Un interviu cutremurător cu Părintele Jean Boboc despre transumanism, religia masonica a mondializării. Suntem în fața unei revoluții “en marche”, a unui totalitarism, prelungire a marxismului, care vizează crearea omului nou

In interviul de mai jos Jean-Michel Vernochet, cunoscut jurnalist francez dialoghează pe tema transumanismului cu Părintele Jean Boboc, preot econom stavrofor la Catedrala Ortodoxă Româna “Sfinții Arhangheli” din Paris.

Părintele Jean Boboc este doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge din Paris. Discipol al lui Mircea Eliade și unul dintre principalii traducători în franceză ai Părintelui Dumitru Stăniloae, este și rectorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare “Dumitru Stăniloae”, unde ține cursuri de antropologie și bioetică.

Recent, Părintele Jean Boboc a publicat o carte care se numește: “Transumanismul decriptat – Metamorfoza corabiei lui Tezeu” – prefațată de profesorul Pierre Magnard, profesor emerit la Sorbona.

Transumanismul, religia masonică mondială

Traducerea și adaptarea interviului de mai sus:

Jean-Michel Vernochet: Astăzi vom vorbi despre o chestiune foarte importantă, care este transumanismul, cât și despre alte chestiuni de actualitate. Mai întâi putem spune că preocuparea medicinii tradiționale este de a vindeca și a preveni boala, de a “repara” corpul. Pe de altă parte, astăzi sunt oameni care cred că am intrat într-o realitate augmentată, când se modifică omul, se denaturează. Vorbim de căi intruzive când se incorporează omului anumite proteze electronice, se fac implanturi în creier. Alții ar vrea, pe alte căi, să modifice genomul uman, să modifice organismele genetic [OMG]. Și, aceștia vor să facă revoluție, să facă un marș forțat, să “meargă mai repede decât muzica“, adică să forțeze lucrurile.

Jean Boboc: Da, asta este, ați spus totul, pentru că transumanismul este un marș forțat și, așa cum indică prefixul, transumanismul este trecerea de la umanitate la o altă formă de umanitate. Recent s-au descoperit niște bucăți de os care ne permit să spunem că omul modern este poate de 5 mii de ani. Să presupunem… Ori, transumanismul este voința de a se pune la maneta evoluției și de a face rapid un marș forțat, o trecere de la umanitate, așa cum o cunoaștem, la o altă umanitate.

Ați pomenit de raportul dintre transumanism și medicina tradițională – paradigma terapeutică clasică, care constă în ameliorarea simptomelor unei boli, în vindecarea ei și în “repararea” corpului uman. Acum, asta se schimbă și devine o transformare și o creștere a capacităților corporale, biologice, fizice, mentale, intelectuale, etc. prin bieul biotehnologiilor și a altor lucruri. Deci, suntem în fața unei revoluții, “en marche”.

Un filosof belgian spunea că facem transumanism cum facem astăzi proză. Adică suntem deja în el. Si totul derivă din bioetică. Așa cum clericii [urmași ai lui Iuda] au trădat Biserica, de mult timp, profesorii de bioetică au trădat medicina. Profesorii de bioetică în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. Si ei sunt adepții filosofiei engleze, opusă celei lui Kant, pe care o numim “utilitarism”. Individul devine un material utilitar cu un aspect de marfă, [care poate fi vândut sau cumpărat n.tr.]. Omul poate fi modificat în totalitate sau pe anumite părți, poate fi modificat prin transumanism la alte nivele – pentru că transumanismul nu este unitar în termeni de ideologie.

Unii sunt bracați pe faptul că biologia noastră actuală nu este compatibilă cu lumea tehnologică care se pregătește, iar altora puțin le pasă de biologia noastră, căci sunt deja neognostici, sunt dualiști: corpul nu contează, ceea ce contează este să se încerce să se salveze spiritul și să-l transfere pe servere – aceasta este munca pe care o face Rey Kurzweil în Silicon Valley, cu faimoasa sa Singularity University, bazată pe inteligență artificială.

Jean-Michel Vernochet: Am văzut un film sud-african, “Chappie” cu roboți care veneau în spiritul oamenilor. Spiritul omului era distrus.

Jean Boboc:  Este post-umanismul, iar aceasta aș numi-o sindromul Jivaro, adică de “reducere a capului“. Este evident că nu este posibil ca totalitatea inteligenței umane să fie transferată, dar un anumit număr de capacitați sinaptice ar putea să fie repertoriate și transferate. Acesta este însă un om redus. De aceea putem spune că transumanismul este reductor, și de aceasta vă vorbesc de sindromul Jivaro. De altfel în SUA, când mergem să vedem psihiatrul, spunem că mergem să vedem “shrink”-ul nostru, adică “cel care reduce”…

Jean-Michel Vernochet: François Rabelais spunea: “știință fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului“. Acum oamenii vor să facă revoluție științifică dar, de fapt, noi trăim deja cu toții într-o “realitate augmentată“. Rachetele de război pot să lovească ținta cu o mare precizie, avem lunete foarte performante chiar și pentru vedere nocturnă, și toate lucrurile pe care le-am inventat fac parte dintr-o realitate augmentată. Dar, până acum, progresul s-a făcut într-un mod organic și natural………………….

………….

Det.aici

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/transumanismul-religia-masonica-a-globalizarii-interviu-cu-parintele-jean-boboc-eseu-despre-utopia-antihristica-a-umanitatii-augmentate-prin-nanotehnologie-internetul-lucrurilor-manipulare-ge/

///////////////////////////////////

Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc

„Suntem în fața unei revoluții ‘en marche’, a unui totalitarism, prelungire a marxismului, care vizează crearea omului nou”

Republicăm, împreună cu traducerea integrală, dialogul pe tema transumanismului între pr. Jean Boboc, preot iconom stavrofor la Catedrala Ortodoxă Română „Sfinții Arhangheli” din Paris și cunoscutul jurnalist francez Jean-Michel Vernochet. Părintele Jean Boboc (1934-2019) a fost doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris și doctor în teologie la Institutul „Saint Serge” din Paris, discipol al lui Mircea Eliade și unul dintre principalii traducători în franceză ai Părintelui Dumitru Stăniloae și rectorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae”, unde a ținut cursuri de antropologie și bioetică.

Dialogul a avut loc imediat după evenimentul de lansare a cărții pr. Jean Boboc  „Transumanismul decriptat. Metamorfoza corăbiei lui Tezeu” pe 17 iunie 2017, la Catedrala „Sfinții Arhangheli” din Paris, în prezența prof. dr. Pierre Magnard, profesor emerit la Sorbona, autorul prefeței cărții.

Extrase:

Transumanismul este un marș forțat, este trecerea de la umanitate la o altă formă de umanitate.

Profesorii de bioetică au trădat medicina. Profesorii de bioetică în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. Si ei sunt adepții filosofiei engleze, opusă celei lui Kant, pe care o numim „utilitarism”. Individul devine un material utilitar cu un aspect de marfă.

Nu este posibil ca totalitatea inteligenței umane să fie transferată, dar un anumit număr de capacitați sinaptice ar putea să fie repertoriate și transferate.

François Rabelais spunea: „știință fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului”.

Unul din caii de bătaie ai transumanismului este preluarea ideilor lui Aldous Huxley și George Orwell. Spre exemplu „separarea definitivă a sexualității de procreere”. Ori, acesta este unul din caii de bătaie care se găsește în Franța în termenii revoluției familiei, cu privire la filiație. Toate acestea sunt ideologie pură.

Astăzi procrearea medical asistată (PAM) permite, prin fecundarea in vitro (FIV), să se prepare în afara corpului femeii, un embrion, pe care putem să i-l inserăm și, mai târziu, când nu mai ajunge să se dezvolte, deci nu mai poate să ajungă la o maturitate, îl vom pune într-un incubator. Este exact ceea ce a fost prevazut de Adouls Huxley. Omul fără rădăcini!

D-l Macron împreună cu ministrul sănătății vor să impună noilor născuți un vaccin care combină 11 vaccinuri, care vor slabi sau vor distruge sistemul imunitar. Înainte erau 3 vaccinuri care puteau să acopere spectrul riscului real.

„Copiii care se vor naște și nu vor corespunde criteriilor umanității pe care o vom decide nu vor avea dreptul să trăiască”. Ori, aceste criterii sunt esențial criterii somatice și psihologice care, în mod natural, atunci când devenim bătrâni, atunci când ne pierdem memoria, când pierdem gândirea clară, nu mai suntem oameni [pentru ei], și iată că se va instala eutanasia activă sau eutanasia pasivă.

Transumanismul este religia mondializării. Este noua religie în mod extrem ecumenistă. Transumanismul este a-religios, este ateu, dar își dau seama că nu pot distruge în om dimensiunea religioasă. Mircea Eliade a fost extrem de precis asupra acestei chestiuni, când a spus că „sentimentul religios, sacru, nu este într-un moment al istoriei omului, ci este o realitate concretă a ontologiei sale”. Ori, transumanismul își dă seama de asta, după ce a avut o perioadă în care a scuipat pe toate religiile, dogmele, în numele unui libertinaj total. Ei, bine, astăzi vine cu ideea unui rus, care face munca pe care o face Rey Kurtweil în California, și care propune ca transumanismul să preia toate religiile – care să își dea mâna-, cu condiția să abandoneze o parte din dogma lor.

Acești supraoameni nu vor suprafemei: vor să elimine femeia! In transumanism, în gay pride, de exemplu și în toate astfel de mișcări, lesbienele insistă foarte mult asupra drepturilor lor. Si iată că PAM și tot ceea ce se va desfășura în jurul ei,  va permite alegerea sexului. Si știți că deja alegerea sexului s-a făcut, și sexul masculin este predominant. Se elimină fetițele. In China, India… e dramatic. Deci, eliminăm femeile. Si mișcările lesbiene au două școli: cele care spun: „formidabil, căci cu PAM și ectogeneza (fabricare în afara corpului uman a embrionilor) vom fi eliberate de această sclavie care este graviditatea”. Si, apoi, sunt cele care spun: „asta nu merge, pentru că ni se va retrage singura originalitate pe care o avem, aceea a puterii procreării”.

Această ideologie transumanistă fie va cădea, fie va fi o promisiune pentru medicină.  Progresele medicinii și ale științei merg din ce în ce mai repede și vedem că schimbăm paradigma, mergem spre o medicină predictivă, o medicină care va permite eliminarea embrionilor care nu sunt conformi, mergem spre o medicină care va permite să se modifice omul, mergem spre o medicină care se atinge de genomul uman.

Ni s-a spus că marxismul este mort odată cu Uniunea Sovietică, dar marxismul ne impregnează și transumanismul nu este decât această prelungire a lui, a acestei viziuni prometeene, nitzscheene a transformării omului, a schimbării firii oamenilor, a creării „omului nou”.

Lupta mea personală este lupta pentru viață și, deci, până la ultima mea suflare, mă voi bate pentru protejarea embrionului uman.

Traducerea integrală a interviului…..

…… det. aici

https://www.culturavietii.ro/transumanismul-si-religia-viitorului-interviu/

///////////////////////////////////////

Cum deosebeşti vocea lui Dumnezeu de gândurile tale

https://www.youtube.com/watch?v=61ENlGk5JBs

/////////////////////////////////////

După ce Orto-Putin (el) va fi devorat de teroristul din el, (pentru că a făcut preş pocăinţa, dăruită gratis oricărui nelegiuit, întrupat din păcat şi zămislit din fărădelegi-Ps. 51), va pune bomboana UCRAINEANĂ pe “COLIVA ŢARISTĂ”, ca să-şi culeagă răsplata: “Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei. Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într’un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii! Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare şi împotriva ta însuţi ai păcătuit. Căci piatra din mijlocul zidului strigă şi lemnul care leagă grinda îi răspunde. Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!” (Hab.2/8-12) Pentru ca Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci salvarea lui (Ezechiel, 18/23 şi 1 Ioan 4/9), să învăţăm şi de la PUTINISTII din vremea lui Noe, care au acceptat vaccinul dătător de necredinţă, ca să meargă pe valurile POTOPULUI, fără degetul lui Dumnezeu (Ex.8/19)! Ei s-au încrezut în promisiuni globalii, dar s-au înnecat în potopul falsei credinţe-idolatre; De aceea, cât mai este vaccinul HAR-ului, să ne înnoim (Ioan, cap. 3 şi Rom. cap.6), ca să intrăm, nu în Arca lui Noe, ci în Noul Legământ, în Cuvânt, în locul Prea Sfânt-in Corabia Cristică, deci în odihna, în gândirea, în voia, în neprihănirea lui (Fil. 3/9); Dacă vaccinul lor i-a manipulat şi i-a înnecat, de ce nu acceptăm, gratuit,” injecţia Dumnezeiască”? Dacă transfuzia cu sânge omenesc ne costă totul şi tot murim, de ce nu primim transfuzia (fără plată) cu Sângele Duhovnicesc al vieţii sfinte, vindecătoare, nemuritoare? Vaccinul gratuit omoară nu doar microbul pandaliei, îmbolnăvirii, nelegiuirii ci şi sursa tuturor bolilor, necazurilor, crizelor, păcătuirilor, dimpreună cu matriţa lui satan (Ap. 19/20 şi Ap. 20/10)

Det.aici

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/isus-nu-vrea-sa-fie-intampinat-cu-masini-de-lux-icoane-aur-conturi-bancare-pomeni-formalisme-sau-cu-bombe-pusti-bate-si-cu-inimile-pline-de-aroganta-mandrie-ingamfare-egoism-invidie-ori-c/

//////////////////////////////////////

Războiul Spiritual, de Brian Brodersen

Prefaţă

Când Luca a adresat lui Teofil mesajul Evangheliei, a afirmat că dorinţa lui era de a scoate la iveală adevărul acelor lucruri care erau deja crezute. Luca dorea ca Teofil să poată cunoaşte temeinicia învăţăturilor primite.

Se pare că trăim într-o perioadă de confuzie spirituală. Pavel le-a scris efesenilor ca ei să nu fie ca şi copiii, purtaţi înainte şi înapoi de orice vânt de învăţătură, de uşurătatea oamenilor şi de şiretenia lor folosită pentru a înşela. Datorită confuziei care este azi în Biserică şi multelor vânturi de doctrină, care continuă să bată prin trupul lui Cristos, am simţit că ar fi bine ca diferiţi pastori să scrie broşuri în care să trateze probleme şi să ofere o bază biblică solidă despre ceea ce credem şi de ce credem.

Obiectivul nostru este ca acea casă spirituală, pe care fiecare creştin o clădeşte, să fie aşezată pe solida fundaţie a Cuvântului lui Dumnezeu, care este etern, putând astfel să rezistăm oricărei furtuni care ne încearcă.

Pastor Chuck Smith

Capela Calvarului din Costa Mesa, California

Războiul Spiritual

de Brian Broderson

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

(Efeseni 6:11-12)

Viaţa creştină nu înseamnă doar să crezi în Isus şi să-ţi trăieşti fericit eternitatea. Ar fi bine să fie aşa. Cel care, însă, a căutat în mod serios să Îl urmeze pe Domnul, a descoperit exact contrarul. Isus a spus celor ce Îl urmau că viaţa în lume va fi marcată de încercări şi opoziţie. Această opoziţie vine, în mare măsură, de la diavol şi mulţimea de spirite rele care fac front comun împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt sigur că fiecare creştin a experimentat această opoziţie, unii chiar mai puternic. Sunt, de asemenea, sigur că mulţi nu au ştiut că sursa opoziţiei este de natură spirituală.

Una dintre strategiile cele mai eficiente ale lui Satan este să ne menţină ignoranţi în ce priveşte existenţa acestui război, deghizându-se în aşa fel încât să nu realizăm ce se întâmplă de fapt. După cum spunea C. S. Lewis în prefaţa cărţii Scrisorile lui Zgândărilă: „Demonii îi ovaţionează cu bucurie pe materialiştii care nu cred în existenţa lor.” Cu toate că această afirmaţie a lui Lewis nu ni se aplică în mod direct, are o aplicaţie în măsura în care, deşi creştini fiind, trăim fără a da atenţie tărâmului spiritual ce ne înconjoară.

Scopul nostru în acest studiu este de a ne introduce în realitatea acestui război spiritual şi astfel să fim ajutaţi în drumul nostru către victoria în această bătălie.

Opoziţia

Începem printr-o consideraţie asupra celor ce inspiră acest conflict: diavolul şi îngerii lui. Cine este diavolul? este el o entitate reală, sau doar o figură mitologică? Biblia învaţă că diavolul este o persoană reală, un spirit care iniţial a fost cea mai glorioasă creaţie a lui Dumnezeu, dar, datorită răzvrătirii lui, a devenit duşmanul Lui numărul 1 (Isaia 14). Biblia ne spune că este incredibil de puternic, foarte inteligent şi fără măsură de rău. Scriptura mai învaţă că el este într-un continuu război cu Dumnezeu şi poporul Lui. El este comandantul unei mulţimi de creaturi asemeni lui. Despre aceste creaturi spunea Pavel că sunt „căpeteniile, domniile, stăpânirile întunericului acestui veac, duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Toate aceste referiri indică o opoziţie organizată.

Ca analogie să considerăm imperiul Roman. Cezarul stătea în Roma şi îşi construia politica, bazându-se pe Consiliul (Sfatul) Senatului. Senatorii transmiteau deciziile luate guvernatorilor care, mai apoi, le implementau în teritoriile pe care le stăpâneau. Tot aşa, în regatul lui Satan există demoni cu rang înalt, care fac politica şi demoni cu ranguri mai mici, care o implementează.

Capitolul zece al profeţiei lui Daniel ne dă o imagine a regatului lui Satan.

„În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. În a douăzecişipatra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechiel (Tigru). Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzecişiuna de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la vremuri îndepărtate.'”

(Daniel 10:1-14)

Observaţi ce spune îngerul: „căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă 21 de zile.” Cir era împăratul Persiei în acea vreme, totuşi, cu siguranţă că nu el a fost cel ce i s-a împotrivit angelicului mesager. Referire se face la puterea spirituală aflată în spatele imperiului Persan. În mod similar se vorbeşte şi în Isaia 14 şi Ezechiel 28, unde profeţii prorocesc împotriva împăraţilor Babilonului şi Tirului. În profeţia lor, brusc şi fără explicaţie, încep să se adreseze puterii spirituale care stă în spatele acestor stăpânitori pământeşti. De aceea noi trebuie să realizăm că lumea în care trăim nu este ceea ce pare a fi (esenţialmente materială), ci, de asemenea, are şi o dimensiune spirituală care, de fapt, este guvernată de „spiritele răului în locuri cereşti”. Este imperativ să recunoaştem acest adevăr biblic.

Să mai dau un exemplu despre acest regat invizibil, de data aceasta din Noul Testament. Aminteşte-ţi că, atunci când Domnul a fost ispitit, Satan I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi I-a spus: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.” (Luca 4:6) Isus nu a combătut autoritatea pe care Satan a pretins că o are asupra împărăţiilor lumii şi nici faptul că el putea să le dea cui voia. De fapt, Isus i-a confirmat pretenţia mai târziu, când a spus despre el că este „stăpânitorul lumii acesteia”(Ioan 14:30). Acestea sunt adevăruri biblice pe care trebuie să le înţelegem. Cred că mulţi creştini au fost conduşi să gândească, aşa cum cei din lume gândesc, privind toate lucrurile legate doar de oameni şi de procesele naturale. Cu toate acestea Pavel spune că „noi nu luptăm împotriva sângelui şi a cărnii”. Conflictul este, de fapt, cu aceste forţe spirituale şi, dacă nu înţelegem aceasta, suntem înfrânţi chiar de la început.

Conflictul

Următorul lucru pe care trebuie să-l luăm în consideraţie este natura propriu-zisă a acestui conflict indicat de termenul „a lupta”. Există două aspecte ale acestui război spiritual. Este aspectul general în care forţele colective ale lui Dumnezeu se luptă cu forţele colective ale lui Satan. Apoi este, de asemenea, aspectul individual, în care tu şi cu mine suntem angajaţi într-o luptă corp la corp cu spiritele demonice. Este un meci de wrestling (lupte). Este intim. Este personal. Este mortal. În calitate de creştin eşti studiat, eşti pândit şi eşti asaltat în mod regulat. Eşecul în a pricepe acest fapt poate să te facă să devii o victimă a conflictului. Poate că în acest moment vei spune: „Stai puţin; nu crezi că mergi puţin cam departe? Cum adică sunt studiat, pândit şi asaltat de demoni? Asta sună a fanatism!”

Te pot asigura că nu sunt fanatic, ci, mai degrabă, scriptural. Eu doar afirm ceea ce Biblia învaţă în general şi, mai ales, în cazul lui Iov.

„Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satan în mijlocul lor. Domnul a zis lui Satan: ‘De unde vii?’ Şi Satan a răspuns Domnului: ‘De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.’ Domnul a zis lui Satan: ‘Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.’ Şi Satan a răspuns Domnului: ‘Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara…'”

(Iov 1:6-10)

Vezi, Satan l-a studiat pe Iov. L-a iscodit şi în scurt timp îl va asalta. Tactica lui nu s-a schimbat de-a lungul secolelor. Azi noi suntem obiectul aceluiaşi fel de atac ca şi Iov. Sper să nu produc paranoia în nimeni. Cu siguranţă nu aceasta este intenţia mea. Intenţia mea este să te ajut să vezi şi să înţelegi prin prismă biblică lumea şi lucrurile prin care treci tu personal. Azi, mai mult ca niciodată, creştinii au nevoie de o viziune biblică asupra lumii; şi asta include şi credinţa în- şi înţelegerea tărâmului spiritual.

Bătălia este a Domnului

Acum, că am stabilit realitatea acestui război spiritual, trebuie să ştim cum supravieţuim în această luptă invizibilă.. Primul lucru pe care trebuie să-l păstrăm în minte este că „bătălia este a Domnului”, de aceea este esenţial să fim „tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui”(Efeseni 6:10). Noi nu avem în mod natural puterea cu care să facem faţă forţelor întunericului. Dacă vreau să fiu victorios, trebuie să-mi trag tăria de la Domnul. Înţelegerea acestui lucru a asigurat victoria unor oameni ca David şi Iosafat.

Când l-a înfruntat David pe Goliat, el a afirmat cu tărie că venea cu puterea lui Dumnezeu:

„David a zis Filisteanului: ‘Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.'”

(1Samuel 17:45-47)

Tot aşa şi când Iosafat a strigat către Domnul cerând izbăvirea de duşmani, profetul Iehaziel i-a răspuns: „Ascultaţi tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim şi tu împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: ‘Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu…'” (2Cronici 20:15). Este vital să ne amintim acest lucru pentru ca să nu fim copleşiţi de teamă şi descurajare.

Armele noastre în acest război

Un alt lucru important pe care trebuie să ni-l amintim este că „…armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu…” Expresia „supuse firii pământeşti” este antiteza cuvântului „spiritual” şi se referă la lucruri care sunt strict omeneşti. Despărţiţi de puterea lui Dumnezeu, toate eforturile noastre combinate nu pot face faţă puterilor întunericului. Devreme ce suntem angajaţi într-o bătălie spirituală, noi avem nevoie de arme spirituale. Este exact ceea ce Dumnezeu ne oferă – „arme puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile, să răstoarne izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu…” Arme întărite de Dumnezeu! „Puternice, întărite…” ar putea fi tradus ca „pline de putere dinamică”. Dumnezeu ne dă mai mult decât avem noi nevoie pentru a învinge. Noi trebuie doar să ne înzestrăm cu ceea ce deja ne este disponibil.

Care sunt armele pe care ni le-a dat Dumnezeu? Rugăciunea, Cuvântul lui Dumnezeu şi închinarea. Trebuie să fim pe deplin adânciţi în ele dacă vrem să luptăm cu succes „lupta cea bună a credinţei”. Mai târziu vom privi mai amănunţit la aceste „arme care sunt întărite de Dumnezeu”, însă, deocamdată, vom trece la studierea inamicului.

Dumnezeul Acestui Veac

„Fii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: ‘De unde vii?’ Şi Satana a răspuns Domnului: ‘De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.'”

(Iov 1:6,7)

Din acest pasaj din Iov vedem că inamicul nostru, Satan este viu şi prosperă pe planeta Pământ. Întrebarea care se pune, de aceea, este: ce face el? Răspunsul: mult mai mult decât îl învinuiesc majoritatea oamenilor că face. Hai să vedem câte ceva din activitatea diavolului în lume.

Tărâmul natural

Primul lucru de luat în considerare este ceea ce face diavolul în natură. Biblia învaţă că el are o anumită putere asupra naturii.. De aceea, eu cred că multe dintre cele pe care, cu uşurinţă le numim „dezastre naturale” sau „mâna lui Dumnezeu”, sunt, de fapt, rezultatele muncii lui Satan. Nu vreau să spun, acum, că fiecare catastrofă este o lucrare satanică, dar, dacă iei în considerare moartea şi distrugerile care rezultă din aceste dezastre şi faptul că vina este, în general pusă pe Dumnezeu, cred că este normal să considerăm multe dintre aceste evenimente ca fiind demonic orchestrate. În cel mai bun caz, Satan foloseşte dezastrele naturale să descurajeze, să înfrângă şi să distrugă lucrarea lui Dumnezeu în lume. Avem şi o bază scripturală care ne susţine această încredinţare. Să mergem din nou în cartea lui Iov:

Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi născut, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat ca să-ţi dau de ştire.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”

(Iov 1:8-19)

Acesta este un exemplu clasic a ceea ce am spus. Focul căzut din cer, care i-a distrus turmele şi vântul care a dărâmat casa peste copii lui Iov, omorându-i, au fost rezultatul direct al activităţii diavolului. Cu toate acestea, mesagerul s-a referit la acel foc ca fiind „focul lui Dumnezeu” Satan distruge vieţi şi după aceea caută să pună vina pe Dumnezeu. Acest lucru este valabil şi astăzi. Gândeşte-te la reacţia provocată de atât de multele cutremure, incendii, inundaţii şi furtuni care au devastat părţi ale Statelor Unite în ultima vreme. Ascultând victimele intervievate la televiziune, sau citind în presă, vei descoperi referiri constante la Dumnezeu, cele mai multe fiind negative şi sugerând că El este vinovatul. Aceasta este, însă, doar o parte a activităţii diavolului.

De fapt, „diavol” înseamnă defăimător sau acuzator. Satan stârneşte forţele naturii, provocând moarte şi distrugere şi apoi Îl acuză pe Dumnezeu că ar fi responsabil pentru întregul dezastru. Tragedia este că cei mai mulţi dintre oameni îl cred. Cineva poate să întrebe acum: „vrei să spui că cutremurele, inundaţiile, uraganele şi ce ar mai putea fi sunt „opera” lui Satan? Răspunsul meu este: nu întotdeauna, dar poate mai des decât ne închipuim. Dacă te gândeşti la scopul lui (de a ucide şi distruge), „dezastrele naturale” îi oferă un teren excelent de lucru.

Afacerile omului

Dar nu se opreşte aici! Satan este, de asemenea, preocupat să intervină în afacerile omului. Fie că este vorba de politică internaţională, presă, domeniu academic, sau industria de entertainment şi moda lumii, influenţa lui se face simţită. Pavel se referea la Satan ca fiind „domnul puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în fiii neascultării.” (Efeseni 2:2) De la teoria evoluţionistă până la filosofia marxistă, de la prejudecăţile rasiale până la multiculturalism, de la violenţa din găşti până la războaiele mondiale, de la revoluţia sexuală la SIDA, de la căminele sfărâmate la violenta epidemie de crime; în toate acestea lucrarea lui Satan este evidentă. Ura şi violenţa, moartea şi distrugerea, durerea şi mizeria, de la începutul istoriei şi până în prezent, sunt toate, într-o mare măsură, datorită activităţii diavolului. Cât de adevărat este ceea ce a spus apostolul Ioan: „toată lumea zace în cel rău” (1Ioan 5:19)

Religiile false

O altă manifestare a activităţii diavolului este religia falsă. Aceasta este capodopera lui Satan şi, probabil, cel mai puternic mijloc de influenţă al lui. Este, de asemenea, arma lui fatală pentru că ţinteşte direct la sufletul omului. Scopul final al diavolului este de a ţine sufletele oamenilor departe de mântuirea care este în Cristos şi el va face tot ce-i stă în putinţă, chiar să încurajeze devoţiunea religioasă, pentru ca să obţină rezultatul dorit. Ce vreau să spun prin religie falsă? Totul de la Hinduism, cu miriadele lui de dumnezei; până la Islam şi dumnezeul lor necunoscut, Alah. Sunt incluse, de asemenea, cultele pseudo-creştine cum sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii, Ştiinţa Creştină, etc. Toate acestea sunt parte a activităţii diavolului în lume. Apostolul Pavel spunea: „chiar Satana se preface într-un înger de lumină” (2Corinteni 11:14). Prin sistemul acesta al religiilor false, Satan a ţinut mulţimi de oameni orbi faţă de adevăr, după cum spunea Pavel: „şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o duhul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2Corinteni 4:3,4)

Ajunşi la o cunoaştere mai amănunţită a activităţii lui Satan în lume, fie ca aceasta să ne împingă să folosim mai bine puternicele arme ale rugăciunii şi proclamării evangheliei. Prin rugăciune catastrofele pot fi transformate într-o oportunitate ca Dumnezeu să lucreze. Prin rugăciune şi vestirea evangheliei intervine Dumnezeu în afacerile omului, turnându-Şi Duhul Său şi provocând schimbări radicale. Reforma şi Marile Treziri sunt exemple bune despre cum foloseşte Dumnezeu condiţiile adverse pentru a-Şi duce lucrarea la sfârşit. Prin proclamarea evangheliei sunt eliberaţi oameni de efectele orbitoare ale religiei false şi sunt aduşi la cunoştinţa mântuitoare despre Cristos.

Orice bun strateg militar este foarte preocupat să cunoască mişcările inamicului său. Cu cât suntem mai familiarizaţi cu activitatea diavolului cu atât mai eficienţi vom fi în înfrângerea lui şi în a-i ajuta şi pe alţii să aibă victorie asupra lui. Vom trece la un alt aspect al activităţii diavolului, „Uneltirile diavolului”.

urmatoărea pagină | 3 | Umblarea Creştinului

https://rcrwebsite.com/spwar.htm

//////////////////////////////////////

Razboiul s-a terminat, de Andrew Wommack

Descriere

„Războiul s-a terminat” este o lucrare profundă și provocatoare a autorului și învățătorului biblic Andrew Wommack, care abordează unul dintre cele mai confuze și adesea greșit înțelese aspecte ale creștinismului: lupta cu păcatul și judecata.

Cartea explorează cu claritate ideea că cel mai lung conflict din istorie, care a durat 4.000 de ani, s-a încheiat în urmă cu 2.000 de ani prin sacrificiul lui Isus Cristos pe cruce. Wommack afirmă cu încredere că aceasta este o victorie definitivă asupra păcatului, în ciuda faptului că mulți creștini încă se luptă cu sentimentul de vinovăție și cu frica de judecată.

Folosindu-se de interpretarea lui originală și intuitivă a Scripturilor, Wommack aduce o nouă perspectivă asupra cuvintelor lui Isus, „S-a terminat”. Autorul explică că aceste cuvinte nu reprezintă doar sfârșitul suferinței lui Isus, ci și începutul unei noi ere de pace și împăcare între Dumnezeu și oameni. Pacea despre care vorbește Isus nu este una între oameni, ci una între Dumnezeu și om, reprezentând reconcilierea finală a omului cu Dumnezeu prin eliminarea păcatului.

Subliniind ideea că păcatul nu mai este o problemă și că prețul a fost plătit o dată pentru totdeauna, Wommack îi asigură pe cititori că Dumnezeu nu Își reține binecuvântările din cauza păcatelor noastre. El ne provoacă să ne întrebăm dacă sacrificiul lui Isus a fost suficient pentru noi și dacă încă ne temem de pedeapsa pentru păcatele noastre.

„Războiul s-a terminat” ne invită să ne eliberăm de sentimentele de vinovăție și de frică care ne împiedică să primim binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a promis. Cartea se concentrează asupra libertății în Cristos, afirmând cu putere că Dumnezeu nu este furios pe noi. Acest mesaj de eliberare și de pace este esențial pentru orice creștin care caută să își aprofundeze înțelegerea harului lui Dumnezeu.

În concluzie, „Războiul s-a terminat” este o lectură obligatorie pentru orice creștin care dorește să trăiască o viață deplină de pace și bucurie în prezența lui Dumnezeu. Cu o abordare radicală și îmbărbătătoare, Wommack ne conduce către o înțelegere aprofundată a harului lui Dumnezeu și a libertății pe care ne

Cuprins

Capitolul 1 | Revelație intuitivă

Capitolul 2 | Locul important

Capitolul 3 | „Dumnezeu mă iubește!”

Capitolul 4 | Ce prețuiești?

Capitolul 5 | Pune bucuria înaintea ta

Capitolul 6 | Întotdeauna este mai bine să Îl alegi pe Dumnezeu

Capitolul 7 | Mulțumirea Îl proslăvește pe Dumnezeu

Capitolul 8 | Înflăcărat de amintire

Capitolul 9 | Adu-ți aminte de bunătatea Sa

Capitolul 10 | Puterea imaginației

Capitolul 11 | Imagini interioare

Capitolul 12 | Pregătește-ți inima

Capitolul 13 | Ce vezi?

Capitolul 14 | Războiul și inima

Capitolul 15 | Trăiește din inimă

Capitolul 16 | Sensibil față de Dumnezeu

Capitolul 17 | Meditează la Cuvânt

Concluzie

Bun venit în noua ta viață!

https://goldbooks.ro/andrew-wommack/razboiul-s-a-terminat-60.html

/////////////////////////////////////

(Mare este gradina desteptilor…)Razboiul cu Dumnezeu

Nimeni nu a exprimat mai limpede decat Nietzsche „revelatia” nihilista. „Revelatia” aceasta in forma ei filosofica, se reduce la propozitia „adevarul nu exista”. Forma alternativa, mai explicit teologica, in care Nietzsche o expri­ma, este tema recurenta a „profetului” (insasi folosirea acestui cuvant este semnificativa) inspi­rat, Zarathustra; iar prima ei aparitie in scrierile lui este in cuvintele „extaziate” ale unui nebun: „Dumnezeu este mort!” Aceste cuvinte exprima un oarecare adevar: desigur, nu despre fi­rea lucrurilor, ci despre starea omului modern; ele constituie o incercare de a descrie un fapt pe care, fara indoiala, nici un crestin nu il va nega.

Dumnezeu este mort in inima omului modern: acesta este intelesul „mortii lui Dumnezeu”, fapt adevarat atat in cazul ateilor si satanistilor care se bucura de el, cat si in cazul multi­milor de oameni simpli dinauntrul carora simtul realitatii spirituale a disparut pur si simplu. Omul si-a pierdut credinta in Dumnezeu si in Adevarul dumnezeiesc care il sustinea odinioara; apostazierea la lumesc, caracteristica pentru epoca moderna inca de la inceputurile ei, devine la Nietzsche constienta de sine si gaseste cuvin­te pentru a se exprima. „Dumnezeu este mort”: adica „ne-am pierdut credinta in Dumnezeu”; „adevarul nu exista”: adica „am devenit nesiguri de tot ceea ce este divin si absolut.”

Dar la un nivel mai profund decat cel al fap­tului subiectiv exprimat de „revelatia” nihilista se afla o vointa si un plan care merg mult mai departe decat o simpla acceptare a unui „fapt”. Zarathustra este „profet”; cuvintele sale sunt in chip limpede menite sa fie o contrarevolutie in­dreptata impotriva Revelatiei crestine. Intr-ade­var, pentru cei care accepta noua „revelatie” -adica pentru cei care o simt ca fiind o marturisire despre ei insisi sau care vietuiesc ca si cum ea ar fi o asemenea marturisire – se deschide un univers spiritual cu totul nou, in care Dumnezeu nu mai exista, in care, si mai semnificativ, oamenii nu doresc ca Dumnezeu sa existe. „Nebunul” lui Nietzsche stie ca oamenii L-au „ucis” pe Dum­nezeu, ca si-au omorat propria credinta.

Prin urmare, este neindoielnic gresit sa il pri­vim pe nihilistul modern, in orice forma ar fi el, ca fiind „agnostic”. „Moartea lui Dumnezeu” nu este ceva ce i s-a intamplat pur si simplu, ca un fel de catastrofa cosmica, ci, mai degraba, el a do­rit-o in mod activ – nu direct, desigur, dar, in mod la fel de eficient, prin faptul ca a preferat altceva Dumnezeului celui adevarat. Nihilistul nici nu este cu adevarat ateu, sa remarcam. insasi exis­tenta „ateismului” poate fi pusa la indoiala, caci toti cei care Il neaga pe Dumnezeul cel adevarat se dedica slujirii unui dumnezeu fals; ateismul care este posibil pentru filosof (desi filosofia lui, bineinteles, este o filosofie proasta) nu este posi­bil pentru omul obisnuit.

Anarhistul Proudhon (a carui doctrina o vom cerceta mai indeaproa­pe in capitolul urmator) si-a dat seama desul de bine de acest lucru si s-a declarat a fi nu ateu, ci „anti-teist”; „Revolutia nu este ateista, in sensul strict al cuvantului […] ea nu neaga absolutul, ci il elimina […]”. „Prima datorie a omului, dupa ce devine inteligent si liber, este sa goneasca me­reu ideea de Dumnezeu din mintea si din constiinta lui. Caci Dumnezeu, daca exista, este in mod esential ostil fata de natura noastra[…]. Fi­ecare pas cu care inaintam este o victorie in care zdrobim Divinitatea.” Omenirea trebuie sa fie facuta sa vada ca „Dumnezeu, daca exista, ii este dusman”. Albert Camus invata aceeasi doctri­na atunci cand ridica „razvratirea” (si nu „necre­dinta”) la rangul de principiu prim. Nici Bakunin nu s-a multumit sa „dovedeasca falsitatea” existentei lui Dumnezeu; „Daca Dumnezeu chiar ar exista, credea el, ar fi necesar sa fie nimicit”. Iar „ateismul” bolsevic din secolul nostru a fost, foarte evident, un razboi pe viata si pe moarte impotriva lui Dumnezeu si a tuturor lucrarilor Lui.

Nihilismul revolutionar sta impotriva lui Dumnezeu in mod irevocabil si explicit; dar ni­hilismul filosofic si existentialist – fapt care nu intotdeauna este la fel de limpede – este la fel de „antiteist”, prin faptul ca presupune ca viata moderna trebuie sa continue de acum incolo fara Dumnezeu. Armata vrajmasilor lui Dumnezeu este recrutata in aceeasi masura din randul celor multi, care isi accepta pasiv pozitia din ariergar­da, si din cel al entuziastilor activi, putini la nu­mar, care stau in frunte. Este insa mai important sa remarcam ca randurile antiteistilor sunt ingrosate nu numai de „antiteisti” activi si pasivi, ci si de multi care se considera „persoane religi­oase” si se inchina unui „dumnezeu” oarecare. Robespierre a intemeiat un cult al „Fiintei supre­me”, Hitler recunostea existenta unei „forte su­preme”, un „dumnezeu dinauntrul oamenilor”, si toate formele de vitalism au un „dumnezeu” asemanator cu al lui Hitler. Razboiul impotriva lui Dumnezeu este capabil de diferite stratage­me, printre care se numara folosirea numelui lui Dumnezeu sau chiar a numelui lui Hristos. Dar, fie ca este in mod explicit „ateist” sau „agnos­tic”, fie ca ia forma venerarii unui „dumnezeu nou”, la temelia nihilismului se afla o declaratie de razboi impotriva adevaratului Dumnezeu.

Ateismul formal este filosofia unui nebun (daca ne este ingaduit sa parafrazam in acest fel cuvintele Psalmistului); antiteismul insa este o boala mai profunda. Fara indoiala, literatura an-titeismului este tot atat de plina de neconcordante si de contradictii ca si literatura oficial ateista; insa, in vreme ce aceasta din urma rataceste fi­indca este copilareasca (omul cel mai sofisticat in­tr-o anumita disciplina poate foarte usor sa fie un copil in ceea ce priveste teologia si viata duhov­niceasca) si pentru ca este pur si simplu nesim­titoare fata de realitatile spirituale, mistificarile celei dintai provin dintr-o patima adanc inradacinata, care, recunoscand aceste realitati, doreste sa le distruga. Argumentele marunte ale lui Ber-trand Russel (cu toate ca si ateismul lui este pana la urma, bineinteles, un fel de antiteism) pot fi ex­plicate si respinse cu usurinta si nu constituie o primejdie pentru o credinta neclintita; insa atacul profund si hotarat al lui Proudhon este altceva, caci el nu izvoraste dintr-o argumentatie sofistica apatica, ci dintr-o mare inflacarare.

Ajunsi in acest punct, trebuie sa privim in fata un fapt pe care l-am sugerat deja, dar pe care nu l-am cercetat inca pe deplin: nihilismul este insu­fletit de o credinta la fel de puternica, in felul ei, si cu radacini spirituale ca si credinta crestina pe care el incearca sa o distruga si sa o uzurpe; reu­sita si exagerarile lui nu pot fi explicate altfel.

Credinta crestina, dupa cum am vazut, este contextul spiritual in care Dumnezeu, Adeva­rul si Autoritatea capata inteles si inspira acor­dul oamenilor. In mod asemanator, credinta nihilista este un context, un spirit specific care sta la temelia doctrinei nihiliste si ii confera inteles si putere. Reusita nihilismului din vremea noas­tra a depins de raspandirea acestui spirit si poa­te fi masurata dupa ea; argumentele lui par a fi convingatoare nu in functie de adevarul lor, ci in functie de masura in care acest spirit i-a pregatit pe oameni sa le accepte.

Prin ce se caracterizeaza, atunci, credinta nihi­lista? Ea este opusul desavarsit al credintei crestine si, de aceea, nici nu este corect sa fie numita „credinta”. In vreme ce credinta crestina este pli­na de bucurie, de siguranta, este senina, iubitoa­re, smerita, rabdatoare, supusa in toate voii lui Dumnezeu, replica ei nihilista este plina de in­doiala, banuiala, dezgust, invidie, gelozie, man­drie, nerabdare, razvratire, hula – una sau mai multe dintre aceste trasaturi fiind predominante in orice personalitate data. Ea este o atitudine de nemultumire: de sine, de lume, de societate, de Dumnezeu; nu stie decat un lucru: ca nu va ac­cepta lucrurile asa cum sunt, ci trebuie sa isi inchi­ne energia fie schimbarii lor, fie fugii de ele. Ea a fost descrisa bine de Bakunin ca fiind „sentimen­tul razvratirii, aceasta mandrie satanica, ce res­pinge cu dispret supunerea fata de orice stapan, fie el de natura divina sau umana.”

Razvratirea nihilista, asemenea credintei cres­tine, este o atitudine spirituala ireductibila, fun­damentala, care isi are izvorul si puterea in sine insasi – precum si, desigur, in creatorul suprafi­resc al razvratirii. Nu vom putea intelege natu­ra sau succesul nihilismului, nici existenta unor reprezentanti sistematici ai lui precum Lenin si Hitler, daca nu ii cautam izvorul in vointa sata­nica originara de a nega si de a se razvrati. Majo­ritatea nihilistilor, bineinteles, socotesc ca aceas­ta vointa este ceva pozitiv, o sursa de „indepen­denta” si de „libertate”; insa chiar limbajul pe care oameni precum Bakunin il considera nece­sar pentru a se exprima tradeaza intelesul mai profund al cuvintelor lor, pentru oricine este dis­pus sa le ia in serios.

Asadar, respingerea nihilista a credintei si in­stitutiilor crestine reprezinta nu atat o urmare a pierderii credintei in ele si in originea lor divi­na (cu toate ca si acest scepticism este prezent, fiindca nici o forma de nihilism nu este pura), ci, mai degraba, o urmare a razvratirii impotri­va autoritatii pe care o reprezinta ele si impotri­va supunerii pe care o impun. Tema permanenta a literaturii umanismului, socialismului si anar­hismului din secolul al XlX-lea este non serviam: Dumnezeu-Tatal, impreuna cu toate institutii­le si toti slujitorii Lut trebuie sa fie detronat si zdrobit, iar Omul triumfator trebuie sa se urce pe tronul Lui, pentru a domni cu de la sine pu­tere. Aceasta literatura, mediocra din punct de vedere intelectual, isi datoreaza forta si influenta continua indignarii ei „drepte” fata de „nedrep­tatile” si „tirania” Tatalui si a reprezentantilor Sai de pe pamant: cu alte cuvinte, inflacararii ei, iar nu faptului ca ar fi adevarata.

Deoarece aceasta razvratire, aceasta inflacara­re mesianica ce insufleteste pe cei mai mari re­volutionari, este o credinta inversata, ea este mai putin preocupata de a distruge temelia filosofica si teologica a Vechii Ordini (aceasta sarcina poa­te fi lasata sufletelor mai putin inflacarate) si mai mult de a nimici credinta potrivnica ei, care i-a dat viata acestei temelii. Doctrinele si institutiile pot fi „reinterpretate”, golite de continutul lor crestin si umplute cu un continut nou, nihilist; insa credinta crestina, sufletul acestor doctrine si institutii, singura in stare sa perceapa aceasta „reinterpretare” si sa i se impotriveasca in mod eficient, trebuie sa fie distrusa intru totul inainte de a putea fi ea insasi „reinterpretata”. Aceasta este o necesitate de ordin practic, daca se vrea ca nihilismul sa triumfe; mai mult, este o necesita­te psihologica si chiar spirituala, caci razvratirea nihilista simte nelamurit ca Adevarul se afla in credinta crestina, iar invidia si constiinta ei ne­impacata nu se vor domoli pana cand nimicirea totala a credintei nu ii va justifica pozitia si nu va „dovedi” ca este adevarata. La scara mica, aceas­ta este psihologia celui care a apostaziat de la credinta crestina; la scara mare, este psihologia bolsevismului.

Campania bolsevica sistematica de distruge­re a credintei crestine, continuata si atunci cand aceasta in mod clar a incetat a mai constitui un pericol pentru stabilitatea statului ateist, nu are nici o explicatie rationala; ci ea face parte dintr-o lupta pe viata si pe moarte cu singura forta ca­pabila sa stea impotriva bolsevismului si sa-i do­vedeasca falsitatea. Nihilismul a esuat atata vre­me cat mai exista credinta crestina adevarata in­tr-un singur om; caci acel om va fi o pilda vie a Adevarului, care va dovedi desertaciunea tu­turor realizarilor lumesti impresionante de care este capabil nihilismul si va dovedi false, prin propria sa persoana, toate argumentele impo-triva lui Dumnezeu si imparatiei cerurilor. Min­tea omeneasca este maleabila si poate fi facuta sa creada orice lucru spre care inclina vointa omu­lui, intr-o atmosfera imbibata cu inflacarare nihi­lista, precum inca mai este cea din Uniunea So­vietica, argumentul cel mai concludent nu poate face pe cineva sa creada in Dumnezeu, in nemu­rire, in credinta; insa un om credincios, chiar si in aceasta atmosfera, poate vorbi inimii oameni­lor si poate arata, prin propriul exemplu, ca ceea ce este cu neputinta lumii si celor mai bune in­tentii ale omului este cu putinta lui Dumnezeu si credintei.

Razvratirea nihilista este un razboi impotri­va lui Dumnezeu si impotriva Adevarului; dar prea putini nihilisti sunt constienti de acest lu­cru. Nihilismul teologic si filosofic explicit este rezervat numai catorva suflete singulare; pentru majoritatea celorlalti, razvratirea nihilista ia for­ma imediata a unui razboi impotriva autoritatii. Multe persoane a caror atitudine fata de Dum­nezeu si fata de Adevar poate parea ambigua isi dezvaluie foarte clar nihilismul prin atitudinea lor fata de „principiul blestemat si fatal al autori­tatii”, ca sa folosim cuvintele lui Bakunin.

Astfel, „revelatia” nihilista declara, in mod imediat, anihilarea autoritatii. Unora dintre apo­logetii ei le place sa vorbeasca despre „corup­tia”, „abuzurile” si „nedreptatile” din Vechea Ordine, ca justificare pentru razvratirea impotri­va ei; insa aceste lucruri – a caror existenta nu o va nega nimeni – au constituit adesea un pretext, dar niciodata o cauza, pentru dezlantuirile nihi­liste. Atacul nihilistului este indreptat impotriva autoritatii insesi. In sfera politicului si in cea so­ciala, nihilismul se manifesta in forma unei Re­volutii, al carei scop nu este o simpla schimbare a stapanirii sau o reforma mai mult sau mai pu­tin raspandita a ordinii existente, ci intemeierea unei conceptii cu totul noi despre telul si mijloa­cele guvernarii. In sfera religiosului, nihilismul nu urmareste o simpla reforma a Bisericii si nici chiar infiintarea unei „biserici” sau „religii” noi, ci o remodelare completa a ideii de religie si de traire spirituala. In arta si in literatura, nihilis­tul nu este preocupat nici de schimbarea vechi­lor canoane estetice privitoare la subiectul ope­rei sau la stil, nici de crearea unor noi genuri sau traditii, ci de o abordare cu totul noua a proble­mei „creatiei” artistice si de o noua definitie a „artei”.

Parintele Serafim Rose

(Extras din carte „Nihilismul”, Editura Sophia)

https://www.crestinortodox.ro/credinta/razboiul-dumnezeu-139579.html

///////////////////////////////////////

Unde îţi este boldul, moarte?

  1. T. Turpin

Cele ce urmează au decurs din călăuzirea deosebită a Duhului lui Dumnezeu care i-a adus împreună pe scriitorul şi subiectul acestei scrieri, cu câteva zile înainte ca Domnul să ia acasă la Sine pe ultimul. Ea era cu adevărat o fiică a durerii şi a suferinţei, mamă a unei familii dintre care toţi au căzut sub mâna morţii, lăsând-o pe ea şi pe soţul ei un cuplu singuratic. Greutatea suferinţei ei a strivit-o şi a început să sufere de o boală care o încerca greu.

Pentru că eu locuiam lângă ea şi am văzut vizitele dese ale medicului, precum şi ale preotului din parohia respectivă, am simţit un interes adânc şi o nelinişte chinuitoare, pe care doar cei care au avut-o o cunosc, cu privire la adevărata ei stare. Cunoştea ea dragostea Mântuitorului? Privea ea oare la El? Perspectiva dinaintea ei era oare luminoasă sau întunecată? Acestea erau întrebările care mă frământau adesea. Şi I-am vorbit Domnului de multe ori despre ea, şi mi-am găsit singura mângâiere şi alinare acolo, căci trebuie să mărturisesc că această presiune asupra duhului meu, cu privire la cineva despre care nu cunoşteam personal nimic, era nouă pentru mine, căci nu sunt un evanghelist în adevăratul sens al cuvântului, dar îmi doresc mult să am un interes şi o grijă mai profundă pentru sufletele nemuritoare.

Această problemă a continuat vreme de săptămâni întregi până când, în cele din urmă, când m-am întors acasă într-o după-amiază, am auzit că ea era mult mai rău şi că moartea era în mod evident, foarte iminentă. După ce am privit la Domnul, m-am aşezat şi i-am scris doar câteva rânduri soţului ei, interesându-mă de sănătatea ei şi exprimându-mi adânca mea compasiune pentru ei şi, de asemenea, sincera speranţă că ea Îl cunoaşte pe Mântuitorul al cărui sânge curăţă de orice păcat, adăugând că eu însumi, ca unul care avea mare nevoie, am cunoscut ce înseamnă să te încrezi în Domnul Isus.

A trebuit să merg să dau un telefon, puţin mai departe de casa mea, iar la întoarcere am văzut că între timp ea mi-a trimis un mesaj, rugându-mă să merg să o văd. M-am grăbit la căpătâiul ei şi, când i-am luat mâna, mi-a spus cu mare seriozitate: „Ah, am dorit de câteva săptămâni să vă văd, iar acum sunt atât de recunoscătoare Domnului că v-a trimis ca să mă ajutaţi.” Pentru că seara era înaintată, iar ea era foarte slăbită, nu am rămas foarte mult lângă ea. Când am plecat, mi-a cerut să revin dimineaţa următoare. Am făcut aşa, precum şi seara următoare şi tot aşa, aproape în fiecare zi până când a adormit.

Din prima seară de când am văzut-o mi-am dat seama că ea era un suflet trezit de simţul nevoii ei de Hristos şi de suficienţa Lui pentru cea mai mare nevoie. De atunci am cunoscut că binecuvântatul nostru Domn a lucrat aceasta în ea prin diferite feluri, cel mai mult poate prin suferinţă şi prin pierderea familiei ei, pentru care ea nu a avut nici cea mai mică vină. Cu privire la aceasta nu am fost în niciun fel de ajutor, ar am avut bucuria să văd în ea în multe feluri puterea harului eliberator al lui Dumnezeu şi binecuvântările Cuvântului Său liniştind teama ei firească de moarte.

Pot să menţionez o mică împrejurare de acest fel. Într-un anumit moment ea şi-a exprimat faţă de mine temea ei în perspectiva morţii. Nu cu privire la acceptarea ei de către Dumnezeu, aceasta a exprimat-o foarte decisă, însă se temea de moarte şi ar fi dorit să evite suferinţa ei. Boala ei era de aşa natură încât ducea, cel mai probabil, la o asemenea suferinţă. I-am citit un text din Iosua 3 , atrăgându-i atenţia asupra faptului că atunci când fiii lui Israel au trecut Iordanul, privirile şi gândurile lor au fost aţintite nu la apele râului, ci la chivotul Domnului. „Când veţi vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru şi pe preoţii leviţi purtându-l, atunci să plecaţi din locurile voastre şi să mergeţi după el”. De îndată ce am terminat, ea a rostit cu seriozitate: „Acel chivot este Hristos”.

Eu am răspuns: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, aşa este!”. Ea nu a mai pierdut niciodată acest lucru din vedere, care i-a adus multă mângâiere după aceea. Ultima oară când am vizitat-o, în jurul patului ei erau toate rudele sale. A fost ultima oară când au văzut-o. Aşa dorise şi aranjase ea să fie. Conştienţa ei simplă a încrederii depline în Hristos şi a odihnei în El era minunată. Apoi ea a cerut să se cânte cântarea:

„Cât de scump răsună Numele lui Isus

Pentru urechile oricărui credincios.

Îi alină dureri, îi vindecă răni,

Şi alungă orice teamă”

Iar felul cel mai solemn în care ea a cântat această cântare, aşa slăbită şi extenuată cum era, a fost extrem de înduioşător. Aceasta a fost ultima mea vizită la ea. În ziua următoare am sunat la uşă, ca de obicei, dar ea nu era în stare să primească vizite. Iar în seara aceea, fără lupta de care se temuse, plină de pace şi calm, a adormit.

Puterea vie a Cuvântului lui Dumnezeu, care linişteşte temeri şi care, prin Duhul Sfânt, aţinteşte privirea sufletului asupra Domnului Isus, a fost arătată în acest caz într-un mod atât de binecuvântat. Iar această întâmplare am menţionat-o pentru gloria şi lauda Aceluia care a mers înaintea poporului Său preaiubit prin apele întunecate ale morţii, îndepărtând din ele orice bold şi nelăsând în urmă nimic altceva decât câştig pentru ei, determinându-i astfel să rostească: „Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este victoria, moarte?”

https://comori.org/viata-de-credinta/unde-iti-este-boldul-moarte/

///////////////////////////////////////

Ce este „boldul morții“ ? (Dumnezeu a rupt boldul morții la Calvar, acolo unde Hristos a plătit vinovăția noastră:)

By barzilaiendan  

În limba română, „boldul“ este un ac cu care ne înțepăm. În limba originală în care a fost scrisă Biblie, „boldul“ este echivalentul cuvântului „sting“ din limba engleză și identifică o rană făcută de o săgeată otrăvită sau înțepătura unei insecte și mușcătura unui șarpe veninos.

Cred că cea mai bună interpretare semnatică (de sens) este cea din urmă. Probabil că apostolul Pavel s-a gândit la imaginea emblematică a șerpilor veninoși și a prăjinii înălțate de Moise în pustie.„Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”

Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi” (Numeri 21:4-8).

Dumnezeu a rupt boldul morții la Calvar, acolo unde Hristos a plătit vinovăția noastră:

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:14-16).

Fie ca Domnul să ne țină în îmbrățișerea brațelor Sale întinse pe cruce!

https://barzilaiendan.com/2020/04/11/ce-este-boldul-mortii/

/////////////////////////////////////

Păcatele strămoșești, piedici în calea binecuvântărilor | Robert D. Heidler

Satana poate câștiga putere în viața ta în urma unui păcat personal. De asemenea, el te poate chinui prin poluarea spirituală pe care o permiți în casa ta. O a treia modalitate prin care Satana poate câștiga acces în viața ta este prin păcatul strămoșesc. Biblia ne învață că sunt păcate comise de strămoși care ne pot afecta foarte tare viața.

Unii creștini resping ideea care spune că păcatele strămoșilor noștri ne pot afecta, dar lucrul acesta este demonstrat clar în Scripturi. Biblia ne spune că noi suntem direct conectați la strămoșii noștri și acțiunile lor au un efect asupra noastră.Epistola către Romani ne învață că noi suntem afectați de păcatul lui Adam fiindcă eram, într-un mod foarte real, în Adam când a păcătuit.

Cum arată moștenirea generațională

Un prieten mi-a explicat odată acest concept în felul următor: Să presupunem că bunicul tău, când avea șapte ani, s-a urcat într-un copac foarte înalt, a căzut și a murit. Cum rămâne cu tine atunci? Răspunsul evident e „Nu aș mai fi aici”. Ceea ce a făcut bunicul tău te-a afectat și pe tine. Dacă a murit înainte să aibă copii, tu, în acel moment, ai murit de asemenea, fiindcă erai în „el”.Într-un sens foarte real, trăiesc în fiecare zi cu consecințele deciziilor pe care le-au luat strămoșii mei. Acest lucru e valabil în domeniul spiritual, așa cum e valabil și în domeniul natural. Mulți dintre noi trăim cu efectele păcatului în viața noastră fiindcă toți am fost în Adam când a păcătuit.

Profetul Daniel și-a trăit viața în robie din cauza păcatului strămoșilor lui. Deși Daniel era un om sfânt care umbla cu Domnul, știa că el și poporul său experimentau judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor părinților lor. În Daniel 9, prorocul și-a dat seama că e nevoie de pocăință de acele păcate înainte ca judecata lui Dumnezeu să poată fi îndepărtată, așa că a venit înaintea lui Dumnezeu într-o frumoasă rugăciune de pocăință. Citește următorul pasaj și observă cum Daniel s-a identificat cu strămoșii lui și a mărturisit păcatele lor, chiar dacă el, personal, nu le înfăptuise: „Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii… tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise…” (v. Daniel 9:4-19)

După ce Daniel a mărturisit și s-a pocăit, a primit autoritate să se roage ca judecata să fie ridicată de peste generația sa. Rezultatul a fost faptul că poporul lui Iuda a fost eliberat din robie și i s-a permis să se întoarcă în țara lui, așa cum promisese Dumnezeu.În același mod, după ce ne pocăim de păcatele strămoșilor noștri, primim autoritate să rupem multe dintre efectele păcatelor lor din viața noastră.

Cum ne afectează păcatul strămoșesc

Biblia spune clar că vina strămoșilor noștri nu e trecută în contul nostru. Fiecare dintre noi dă socoteală înaintea lui Dumnezeu de propriul păcat. Totuși, deși vina părinților noștri nu ni se trece nouă, păcatul lor ne poate afecta încă în cel puțin trei moduri: putem moșteni înclinația spre anumite păcate comise de înaintașii noștri (Exodul 20:5, Numeri 14:18)

ne pot fi transmise efectele păcatelor strămoșești (Neemia 1:6-7, Daniel 9:4-12)

putem fi afectați de blesteme venite pe linie genealogică (Proverbe 3:33, Deuteronom 30:19).

Cine sunt strămoșii tăi?

Când ne gândim la strămoșii noștri, tindem să ne gândim în primul rând la familie. Într-un sens mai larg, totuși, strămoșii includ și națiunea, rasa, biserica etc. Poți mărturisi păcatele strămoșilor tăi la mai multe niveluri. Permite-I lui Dumnezeu să-ți arate unde îți afectează păcatul strămoșesc viața și rezolvă ceea ce îți arată El.

Rugăciune de pocăință

Doamne,

Mărturisesc că familia mea (națiunea, biserica etc.) e vinovată de … (păcatele pe care le-ai descoperit). Recunosc că prin intermediul acestor păcate am deschis o ușă de judecată, de blesteme și de oprimare demonică asupra noastră.

Sunt de acord cu Tine că aceste lucruri sunt greșite. Aleg, ca un act al voinței mele, să mă dezic de aceste păcate și să renunț la ele. Cer iertarea și protecția sângelui lui Isus. Îți mulțumesc că Isus a luat blestemul și pedeapsa mea asupra Lui. Prin autoritatea Lui, rup acum fiecare blestem și fiecare legătură demonică ce a venit asupra mea în urma acestor păcate strămoșești. Îți mulțumesc că sângele lui Isus m-a eliberat.

Mă rog ca binecuvântările mântuirii să vină peste linia mea genealogică, în numele lui Isus. Amin.

Extras din cartea „Fii liber”, de Robert D. Heidler. Pentru comenzi, sună la 0256 284912, trimite e-mail pe adresa comenzi@alfaomega.tv, sau scanează codul și cumpără online.

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii/21942-pacatele-stramosesti-piedici-in-calea-binecuvantarilor-robert-d-heidler

////////////////////////////////////

Legarea lui Satan și prima înviere – Apocalipsa 20 A (Daniel Brânzei)

https://www.youtube.com/watch?v=gDl2pdVW1iw

//////////////////////////////////////

Cartea Apocalipsa – 20. Martorii, Revelația și Puterea Cuvântului – Florin Antonie

https://www.youtube.com/watch?v=sK_K6h6cpeQ

//////////////////////////////////

Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST

https://www.youtube.com/watch?v=U_P9rjBHERs

/////////////////////////////////////

Cine poate repara temeliile societății occidentale?

Pe 27 august, noul prim-ministru al Regatului Unit, Sir Keir Starmer, a ținut un discurs în Downing Street în care a spus națiunii: „Lucrurile se vor înrăutăți înainte de a se îmbunătăți”.  El a continuat afirmând că „acest proiect (noul guvern laburist) a țintit, dintru bun început, repararea temeliilor țării noastre”.

I-am trimis o scrisoare, la care am anexat câte un exemplar din broșurile „Light for the Last Days” [Lumina ultimelor zile] și „10 Signs of the Return of Messiah” [10 semne ale revenirii lui Mesia], printe altele, am scris următoarele:

„În discursul dumneavoastră recent spuneați: «Lucrurile se vor înrăutăți înainte de a se îmbunătăți».  Din păcate, înainte de a se îmbunătăți, lucrurile se vor înrăutăți mult, mult.  Apoi vor deveni mult, mult mai bune la revenirea Domnului Isus.  Pentru detalii despre cum se vor întâmpla toate acestea, vă rugăm să citiți revista și broșura anexate”.

De ce am spus că lucrurile vor merge din rău în mult mai rău, înainte de a se îmbunătăți?  Din două motive:

  1. Profețiile trebuie să se împlinească. (Matei 26.56). Oricine se află într-un post de conducere în orice țară din lumea de astăzi se va confrunta cu situațiile profețite în Biblie, cu privire la ultimele zile ale acestui veac.  Și toate sunt, fără excepție, situații rele: „vremuri primejdioase” (2 Timotei 3), „se va înmulți fărădelegea”, „războaie, foamete, ciumă, cutremure, persecuții” (Matei 24.3-14).  Aceasta va duce la o perioadă de necazuri nemaivăzute pe pământ (Matei 24.15-31) și la ascensiunea la putere a unui sistem mondial dictatorial. (Apocalipsa 13).
  1. Temeliile au fost distruse. În Psalmul 11 citim „Când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?”.  Cât privește Marea Britanie, temeliile sociale, morale și spirituale care au stat la baza societății noastre au fost deja distruse prin respingerea creștinismului.    Guvernul laburist nu va fi capabil să repare aceste fundații, ba chiar va contribui la procesul de distrugere a lor.

Ce se întâmplă cu guvernul?

La trei luni de la victoria sa masivă în alegeri, guvernul Starmer se află deja într-o situație proastă, fiind acuzat că nu și-a respectat promisiunile din programul electoral și că a introdus politici care vor avea un efect opus celui scontat.  Există temeri că aceasta va induce o criză economică și socială mai mare decât cea moștenită de la conservatori.

În articolul de față doresc să trec dincolo de problemele politice și să analizez anumite probleme spirituale, în special cele legate de temeliile sau fundamentele societății noastre.  Biblia ne spune că, în principiu, ar trebui să ne supunem guvernului:  Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte.  Romani 13.1-2. Descrierea cârmuitorilor făcută de Pavel în Romani 13 este o imagine idealizată a ceea ce ar trebui să fie guvernul, nicidecum o descriere a ceea ce este în cele mai multe cazuri.  Dregătorii ar trebui să fie „de temut pentru o faptă rea” și să răsplătească faptele bune.  Din acest motiv, apostolul spune că e bine să ne supunem guvernului și să ne plătim taxele (Romani 13).  De asemenea, găsim scris că ar trebui să ne rugăm pentru cei aflați la conducere (1 Timotei 2), astfel încât să putem trăi „o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia”, cu libertatea de a ne practica credința.

Ar trebui să ne supunem guvernului atunci când acesta ne cere să facem lucruri care sunt acceptabile în ochii lui Dumnezeu, dar nu și atunci când ne spune să facem răul.  Un guvern bun nu va interfera cu libertatea religioasă, pe când un guvern rău o va face.  Guvernele caracterizate de o răutate dusă la extrem, precum naziștii lui Hitler sau comuniștii lui Stalin, ajung să pedepsească binele și să recompenseze răul, persecutând creștinii și evreii.

De-a lungul timpului, democrația a reușit în mult mai mare măsură să păstreze libertatea de conștiință decât dictatura, dar și ea este deschisă corupției și manipulării de către forțele malefice.  În prezent, națiunile democratice ale lumii sunt în pericol de a fi preluate de forțe anticreștine.  Profeția biblică indică faptul că, la sfârșitul veacului, va exista un guvern mondial malefic sub controlul unei persoane cunoscute sub numele de fiară sau anticrist, care-și va primi puterea de la diavol (Apocalipsa 13).

Oare noul guvern laburist al Marii Britanii ne va salva de această soartă sau dimpotrivă, ne va duce un pas mai aproape de ea?  Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne uităm nu doar la problemele politice, ci și la cele spirituale.

Ce este în neregulă cu Marea Britanie?

Creștinismul și Biblia au avut o influență profundă asupra Marii Britanii, modelând o mare parte din cultura și modul nostru de viață.  Cu toate acestea, în prezent, această credință a fost subminată de ani lungi de respingere a adevăratului Dumnezeu și a valorilor biblice.  Alături de majoritatea națiunilor europene și de America de Nord, acest lucru a dus la distrugerea temeliilor societăților noastre.

Proorocul Isaia, scriind în urmă cu aproximativ 2700 de ani, a avertizat că societatea în care trăia la momentul respectiv era pe cale să își atragă judecata lui Dumnezeu, tocmai din acest motiv: „Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn.”  Isaia 1.4-6

Profetul compară starea națiunii sale cu un trup bolnav din cap până în picioare.  Capul său, influența care controlează corpul, este rănit, prin urmare nu funcționează cu o judecată sănătoasă.  Inima, tărâmul emoțional și spiritual, trece și ea prin suferință, de aici funcțonarea defectuoasă a întregului corp. De la oamenii cei mai însemnați, care conduc țara până la cei de la baza eșichierului social, avem de-a face cu un trup bolnav și rănit.  Cum nu se aplică niciun remediu pentru a-l vindeca, el putrezește văzând cu ochii.  Un corp care continuă astfel va muri, fără doar și poate – cu excepția cazului în care află o cale de vindecare din starea sa de boală.

Profetul a sesizat o respingere și o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu la toate nivelurile societății.  Putregaiul poate fi detectat și în viața liderilor religioși, care au părăsit adevărata învățătură a Cuvântului lui Dumnezeu și s-au compromis cu idolatria și zeii falși, drept urmare, Dumnezeu a respins slujbele lor religioase ca fiind de o ipocrizie nespusă, o pierdere de timp:

„Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor… Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare… Nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!”  Isaia 1.11-15

Acesta este verdictul lui Dumnezeu asupra Israelului din vremea lui Isaia și asupra Marii Britanii din zilele noastre.  Sinodul Bisericii Anglicane a decis să binecuvânteze parteneriatele homosexuale, ceva ce Dumnezeu nu poate binecuvânta pentru că este împotriva legii morale a lui Dumnezeu.  Această instituție, care timp de secole a avut un rol fundamental în viața spirituală a națiunii, se destramă acum pe măsură ce liderii săi se îndepărtează de adevărata învățătură creștină. Dumnezeu îi mustră pe acești lideri, punându-i pe același taler cu Sodoma și Gomora: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!”  Isaia 1.9.

Geneza 19 ne spune clar ce se petrecea în Sodoma și Gomora, orașele care au fost nimicite de judecata lui Dumnezeu pentru nemaipomenita lor răutate.  Imoralitatea sexuală, în special homosexualitatea agresivă, lua amploare în rândul oamenilor, fapt ce a atras judecata divină asupra lor.

Prin revoluția sexuală din anii 1960, societatea a început să se debaraseze de constrângerile poruncilor biblice cu privire la sex și de prioritatea valorilor familiei – un bărbat căsătorit cu o femeie, fideli unul altuia.  În anul 2013, guvernul conservator al lui David Cameron a promulgat legea care legaliza căsătoria homosexuală.  Acest fapt este opus învățăturii biblice conform căreia actele homosexuale sunt împotriva legii lui Dumnezeu (Levitic 18.22, Romani 1.18-32).  Biblia ne învață că mariajul este relația dintre un bărbat și o femeie, sfințită și rânduită de Dumnezeu, cu scopul de a aduce copii pe lume (Geneza 2.24, Matei 19.1-6, Efeseni 5.22-6.4).

Acum avem școli care îi învață pe copii despre sex, fără a face apel la valorile fundamentate din Biblie, afirmând că homosexualitatea și heterosexualitatea sunt la fel de valide și, deopotrivă, predau copiilor că își pot schimba sexul dacă nu se simt confortabil în sexul în care s-au născut.  Iar dacă cineva pune la îndoială aceste concepții, s-ar putea să aibă probleme în societate, ba chiar și cu legea.  În forma actuală, se pare că guvernul laburist va spori promovarea agendei LGBT, cu atacul său asupra adevăratelor valori creștine.

Starea socială a națiunii

În Isaia citim cum profetul face legătura între îndepărtarea de Dumnezeu și starea disperată a națiunii: „Țara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici… Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!… Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.” (Isaia 1)

În Marea Britanie, asistăm astăzi la o stare generală de degradare socială, țara pierzându-și valorile fundamentale, cultura și stabilitatea pe care a fost construită cândva.  Asistăm, de asemenea, la o amplificare a violenței în societate, cu atacuri cu armă albă săvârșite la întâmplare și omoruri fără sens, închisori pline. Nu mai avem loc unde să fie închiși infractorii, motiv pentru care acum sunt eliberați mai devreme.  În multe zone ale Marii Britanii, viața oamenilor este marcată de comportament antisocial, zgomot, vandalism, violență și agresiuni minore, furturi din magazine și daune ale proprietății.  Dacă raportați asemenea fapte poliției, probabil că aceasta nu va face nimic; pe de altă parte, s-ar putea să vă confruntați cu amenințări, intimidare și violență din partea făptuitorilor.  Există rapoarte constante privind corupția la nivel înalt și neglijarea celor vulnerabili de către oamenii ajunși la putere.

Isaia scrie „argintul tău s-a prefăcut în zgură”.  Cuvântul ebraic pentru argint este כסף kesef, care este și termenul obișnuit pentru bani în ebraică.  Criza costului vieții a făcut ca mulți oameni să întâmpine dificultăți în a-și plăti mâncarea, chiria, încălzirea și așa mai departe.  În prezent, guvernul laburist dă vina pe guvernul conservator pentru că a lăsat în urmă o „gaură neagră” în economie, pe care speră să o rezolve prin creșterea impozitelor, în următorul ciclu bugetar.  Actualmente, mulți comentatori avertizează că politicile urmărite de laburiști vor spori problemele economice cu care se confruntă națiunea.

De asemenea, trebuie luată în calcul problema globală, care ar putea lovi toate națiunile într-un viitor nu prea îndepărtat.   Datoria Regatului Unit se ridică acum la 2,3 trilioane de lire sterline, iar datoria SUA la 33 de trilioane de dolari.  Aceste cifre cresc cu fiecare oră.  Planează pericolul unor turbulențe economice globale, în special din pricină că națiunile BRICS, alianța economică condusă de Rusia și China, atacă dolarul ca monedă de rezervă a lumii prin măsuri care ar putea duce la prăbușirea valorii acestuia.  După ascensiunea senzațională a Chinei, care a devenit a doua cea mai mare economie a lumii, țara se află acum în recesiune, existând avertismente cu privire la o criză economică acolo.  Economia Japoniei (a patra cea mai mare economie a lumii) are probleme, iar Germania (motorul economic al zonei euro) este în declin din cauza întreruperii aprovizionării cu petrol și gaze naturale din Rusia.  Toți acești factori sporesc amenințarea unei crize financiare globale care ar putea diminua drastic valoarea banilor noștri și pentru care niciun guvern, de dreapta sau de stânga, nu are o rezolvare.

Isaia vorbește, totodată, despre o situație în care străinii pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici.  Putem decela mai multe niveluri la care „străinii” au pustiit aceste locuri.  Ca urmare a Revoluției Industriale, Marea Britanie a devenit o putere economică, cu fabrici care produceau tot felul de bunuri, exportate în întreaga lume prin intermediul Imperiului Britanic.  Acum, aproape totul a dispărut.   Minele, oțelăriile, construcțiile navale, îmbrăcămintea și textilele, precum și fabricile de tot felul s-au închis, produsele lor fiind acum fabricate în China, India sau undeva în Asia și importate din străinătate.  Mare parte din ceea ce a mai rămas în Marea Britanie a fost cumpărat de investitori străini, astfel încât nu doar că nu mai există eticheta „made in Britain”, dar nici măcar „deținut de Marea Britanie.”

Guvernul laburist dorește să ducă acest lucru chiar mai departe, în goana sa după atingerea obiectivului privind zero emisii nete de carbon. Astfel, ei închid producția de petrol din Marea Nordului, făcându-ne dependenți de alții pentru nevoile noastre energetice.  Turbinele eoliene, mașinile electrice și panourile solare necesare pentru a atinge nivelul zero net vor fi, de asemenea, fabricate în principal în China.  În consecință, devenim dependenți de străini, care ne pot oferi sau nu ceea ce ne dorim și ne pot impune condiții care s-ar putea dovedi dăunătoare pentru societatea noastră.  La aceasta se adaugă inteligența artificială (AI), care vine să ne ia o parte din locurile de muncă, ce pot fi îndeplinite acum de mașini și roboți în locul oamenilor.

Apoi avem situația dificilă cauzată de imigrația în masă.  Este greu să vorbești despre acest subiect, pentru că dacă spui ceva negativ poți fi acuzat de rasism sau de apartenența la „extremă dreaptă” sau chiar că ai fi simpatizant nazist, ceea ce eu categoric nu sunt.  Am lucrat cea mai mare parte a vieții mele în situații multirasiale, ca profesor și acum ca pastor al unei biserici multirasiale.  Recunosc că mulți oameni care au imigrat în această țară au avut o contribuție pozitivă la societatea noastră.

Cu toate acestea, migrația în masă și islamizarea progresivă au devenit acum o problemă majoră în întreaga Europă, provocând o breșă a coeziunii sociale.  Situația creată aduce cu sine teama că cultura, istoria și temelia creștină a societății noastre sunt subminate și înlocuite.  Forțele de stânga și liberale au susținut cauza multiculturalismului, care a devenit un canal pentru atacarea valorilor tradiționale ale societății.  Multiculturalismul înseamnă că trebuie să acceptăm toate culturile și religiile ca fiind egale și, prin urmare, nu le putem cere celor care vin aici să se adapteze la cultura națiunii gazdă.  În special, nu putem spune că creștinismul conține un adevăr unic care ne conduce la adevăratul Dumnezeu.

Ca urmare, Marea Britanie și-a pierdut valorile fundamentale, cultura și stabilitatea pe care a fost construită cândva.  În special, vedem că islamul și-a propus să înlocuiască creștinismul ca religie dominantă, obiectiv pe care urmărește să-l atingă până în 2050 prin imigrație și o rată ridicată a natalității.   Un film intitulat „How Islam is quietly conquering Europe without shooting a shot” (Cum islamul cucerește discret Europa, fără să tragă măcar un glonț) https://www.youtube.com/watch?v=r2xzv7XvKTk arată cum acest lucru se întâmplă deja pe întregul continent – marile orașe sunt islamizate, creând societăți paralele în care legile și obiceiurile islamice domină fiecare aspect al vieții de zi cu zi. 

În Franța există în prezent 750 de zone urbane sensibile („Zones Urbaines Sensibles”) desemnate ca atare, unde grupuri islamice radicale și imami sunt la conducere. Non-musulmanii pot trăi în continuare acolo, cu condiția să accepte statutul de dhimmi (cetățean tolerat, de mâna a doua) și să recunoască faptul că trăiesc pe un teritoriu condus de islam. Membrii bandelor musulmane nu mai respectă poliția. Dacă izbucnește un incident între un ofițer de poliție și un membru al unei bande, urmează revolte, iar poliția primește ordin ca, dacă situația riscă să degenereze, să nu aresteze pe nimeni.

Conform unui sondaj recent, 37% dintre musulmanii francezi spun că susțin Frăția Musulmană radicală, care încearcă să impună legea Sharia.  Sharia stipulează că Allah a dictat toate regulile pe care ființele umane trebuie să le respecte și că toate regulile contrare legii Sharia trebuie să fie respinse.  49% dintre musulmanii francezi doresc ca catolicii să se convertească la islam, iar 36% doresc ca bisericile să fie transformate în moschei. Unele biserici au fost deja transformate și multe au fost atacate sau vandalizate. Sondajul dezvăluie, de asemenea, că 25% dintre musulmanii francezi au declarat că resping cuvântul „Franța”.  Războiul din Gaza a dus la o creștere uriașă a urii față de evrei și Israel, în special din partea comunităților musulmane.  Evreii francezi trăiesc în frică și adesea își ascund identitatea pentru a se proteja.  Creșterea antisemitismului provenit din extrema stângă și din surse islamice l-a determinat pe rabinul șef să le recomande evreilor să părăsească Franța.

Politicienilor le este teamă să se exprime pe această temă.  Un lider politic francez, fostul jurnalist Éric Zemmour, a îndrăznit să spună că situația este din ce în ce mai alarmantă și că un pericol islamic în creștere amenință Franța. Ca urmare a acestor comentarii, el a fost condamnat de mai multe ori la plata unor amenzi mari pentru „provocarea discriminării și urii față de comunitatea musulmană”.

O situație similară cu cea din Franța se regăsește și în alte țări europene, unde populația musulmană este deocamdată mai mică, dar crește rapid.  Și în Germania au început să apară zone controlate de sharia. La fel în Belgia, Suedia și Țările de Jos. Toate acestea duc la o reacție, cu apariția unor partide de dreapta precum AFD în Germania, Adunarea Națională în Franța, Partidul Libertății al lui Geert Wilders în Olanda și partidul „Frații Italiei” al Giorgiei Meloni.  Acestea sunt contestate de partidele de extremă stânga, intrate adesea în alianță cu partidele islamice, în ciuda scopurilor total diferite pe care le urmăresc.

La toate cele de mai sus se adaugă o desconsiderare constantă a istoriei și culturii europene de către liberalii și marxiștii occidentali.  În Regatul Unit, în școli și universități, tinerilor noștri li se impun dogme de stânga, cum ar fi teoria critică a rasei și cancel culture, care prezintă societatea britanică tradițională drept malefică și rasistă.  Acest atac asupra fundamentelor culturale ale societății noastre provine dinspre stânga politică, astfel încât Partidul Laburist aflat la guvernare nu îl va anula.

Situația descrisă are un efect negativ asupra creștinismului.  Cultura dominantă care a existat în Marea Britanie pentru mare parte a ultimilor două mii de ani este influențată de creștinism – câteodată în bine, alteori nu tocmai în bine.  Creștinismul adevărat a înrâurit multe reforme sociale, inclusiv abolirea sclaviei.  De asemenea, a devenit baza multora dintre legile noastre, influențând sistemul nostru judiciar, sistemul educațional, cultura și mass-media.  Misionarii creștini din secolul al XIX-lea au dus credința creștină în întreaga lume, determinând plantarea de biserici creștine pretutindeni.  Marea Britanie a jucat un rol principal în acest demers.

Acum, agenda diversității ne învață că ar trebui să ne fie rușine de toate acestea.  Nu e bine să afirmăm primatul credinței creștine ca bază pentru legile și valorile acestei țări și influența sa asupra istoriei și modului nostru de viață.  Trebuie să învățăm că toți zeii sunt egali.  Nu putem spune că este un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Isus Hristos (1 Timotei 2.5). Totuși, Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).  

Biblia afirmă că „toți dumnezeii națiunilor sunt niște idoli” (Psalmul 96.5).  Conform legământului cu Moise, israeliților le-a fost interzis să se închine unor astfel de zei.  De asemenea, Noul Testament le interzice creștinilor să unească închinarea la Dumnezeu prin Isus Hristos cu idolii (1 Corinteni 8).  Dacă credem că acest lucru este adevărat, atunci avem o problemă când vine vorba de chestiuni multiconfesionale și multiculturale.  Coranul neagă mesajul creștin central conform căruia Isus este Fiul lui Dumnezeu, egal cu Tatăl, care a murit pentru păcatele noastre și a înviat din morți pentru a oferi iertare și viață veșnică tuturor credincioșilor.  În conformitate cu 1 Ioan 2, învățătura lor aparține anticristului.

De asemenea, nu putem accepta învățătura yoga, pe care atât de mulți occidentali o folosesc acum pentru exerciții fizice și dezvoltare spirituală.  În esența sa, yoga are de-a face cu doctrina hindusă despre descoperirea lui Dumnezeu în interiorul tău, prin meditație și exerciții yoga.  Biblia ne învață, dimpotrivă, că în noi sălășluiește o natură umană păcătoasă de care trebuie să fim eliberați prin pocăință și credință în Domnul Isus și invitându-L să vină în viața noastră, din afara noastră.

Islamul și hinduismul, precum și versiunile occidentalizate ale yoga și New Age contrazic învățăturile Bibliei.  Asta nu înseamnă că ar trebui să-i urâm pe musulmani și pe hinduși.  Chiar dacă vedem o ostilitate față de credința noastră, Isus ne-a spus să ne iubim dușmanii!  În schimb, înseamnă că nu ne putem supune cerințelor lor religioase și nu putem pune religiile lor pe același nivel cu credința biblică în Isus Hristos.  Fie ceea ce credem noi este adevărat, fie ceea ce cred ei este adevărat.  Dar credințele noastre nu pot fi adevărate în egală măsură.

Temelia corectă

Toate acestea provoacă o subminare gravă a fundației spirituale a națiunilor europene, în special a Marii Britanii.  Dacă vrem să rezidim temeliile, trebuie să facem acest lucru prin întoarcerea la Dumnezeul Bibliei.  Revenind la Isaia, Dumnezeu a spus generației sale: „De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.” Isaia 1.9

„Rămășița” pomenită aici se referă la adevărații credincioși în Domnul, ale căror vieți sunt construite pe temelia credinței în Dumnezeu și care rămân fermi lângă adevărul Său în mijlocul unei societăți corupte.  Dacă le iei influența, societatea respectivă va sfârși prin a fi nimicită de Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat cu Sodoma și Gomora.  În Geneza 18, Dumnezeu îi vorbește lui Avraam și îl avertizează cu privire la nimicirea viitoare a Sodomei.  Avraam imploră milă pentru oraș.  Dumnezeu spune că, dacă va găsi o rămășiță evlavioasă de zece oameni credincioși în oraș, îl va cruța. În cele din urmă, nu a reușit să găsească zece oameni credincioși; prin urmare, cetatea a fost nimicită.

Pentru a deveni parte a acestei rămășițe, Isaia le spune conaționalilor săi să se pocăiască și să se întoarcă la Domnul:  „«Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuşi să ne judecăm», zice Domnul. «De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit. »” Isaia 1.17-20

Cei care fac așa trebuie să își clădească viețile pe temelia credinței și a supunerii față de Domnul, așa cum ne-a învățat Isus în Predica de pe Munte: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Matei 7.24-27.

https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2024/11/04/cine-poate-repara-temeliile-societatii-occidentale/

/////////////////////////////////////

Zaharia 12-14 Ce va face Domnul pentru Israel în zilele din urmă Partea 1

Expresia ebraică be yom ha hu (în ziua aceea) apare de 14 ori în capitolele 12-14 din Zaharia şi se referă la Ziua Domnului, ziua în care Domnul va interveni în salvarea poporului Lui Israel şi la stabilirea Împărăţiei Lui Mesianice. Aşadar, această parte a profeţiei ne spune ce va fi ,,în ziua aceea” şi aduce speranţa cu privire la viitorul lui Israel şi domnia lui Mesia pe pământ. Ne mai avertizează cu privire la vremea de necaz care va precede venirea lui Mesia şi arată ce trebuie să facem să ne pregătim pentru venirea lui Mesia. Pasajul din Zaharia începe cu vorbele Domnului: Aşa vorbeşte Domnul care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el. Zaharia ne aminteşte că Dumnezeu este Creatorul şi El poate şi va interveni în afacerile acestei lumi. El a creat fiinţele umane cu trup, suflet şi duh, după chipul lui Dumnezeu, capabile să intre în relaţie cu Dumnezeu şi să-L cunoască prin Duhul Sfânt care e în noi şi despre care Zaharia va mai vorbi în proorocia Lui. Zaharia descrie o vreme când atenţia lumii întregi se va concentra pe Ierusalim: Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele dimprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.(Zaharia 12:2-3) Aceasta înseamnă că va veni o vreme în care statutul Ierusalimului va preocupa toate ţările iar cei care se vor ridica împotriva lui, vor avea de suferit. Astăzi statutul Ierusalimului este un punct de maxim interes pe agenda naţiunilor lumii, ONU, SUA, UE, Rusia, a lumii arabe şi musulmane şi a Israelului însuşi. Pentru a înţelege de ce este aşa, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria Ierusalimului, de pe vremea lui Zaharia, până acum. Această profeţie se referă la o perioadă de timp mult mai îndepărtată decât cea în care a trăit şi a scris Zaharia (487îHr). La acea vreme, după întoarcerea poporului evreu din robia babiloniană şi reclădirea celui de-al doilea Templu, Ierusalimul fusese reconstruit. Potrivit profeţiei din Daniel 9.26, în timpul celui de-al doiea Templu, Meshiach (Mesia) va veni şi „va fi stârpit” după care Templul şi Ierusalimul vor fi dărâmate. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea (Ierusalim) şi Sfântul Locaş (Templul), şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile”. Isus a împlinit această profeţie la prima Sa venire, în vremea celui de-al doilea Templu, ca Mesia – rob al durerii obişnuit cu suferinţa din Isaia 5, ca să-şi dea viaţa ca jertfă de ispăşire pentru păcatele lumii. 40 de ani mai târziu Templul şi Ierusalimul au fost dărâmate de romani, exact cum proorocise Isus pe când intra în Ierusalim, cu puţin înainte de răstignire. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44) Lucrul care poate să-ţi dea pacea este cunoaşterea lui Dumnezeu prin Mesia care a venit să ne răscumpere şi curând va reveni pentru salvarea Israelului şi a lumii. Pasajul din Daniel şi Luca face legătura între căderea Ieruslimului de la 70 dHr şi nerecunoaşterea lui Isus ca Mesia în timpul vieţii lui. Eliberarea Ierusalimului va veni în urma recunoaşterii lui Isus ca Mesia – potrivit pasajului din Zaharia 12.10. După dărâmarea Ierusalimului va urma o lungă perioadă în care oraşul va fi stăpânit (condus) de neamuri iar poporul evreu va fi împrăştiat în toată lumea: Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor. (Luca 21:20-24). Prin expresia până se vor împlini vremurile Neamurilor, Isus arată că stăpânitorii care conduc Ierusalimul dintre neamuri nu vor fi permanenţi, ci va exista o vreme în care poporul evreu se va întoarce în ţara lui Israel. La o anume vreme nespecificată din viitor, conducerea Ierusalimului va reveni poporului evreu.În timpul domniei neamurilor o putere mai presus de toate va pune stăpânire pe Ierusalim. În 638 dHr, califul Omar a cucerit Ierusalimul pentru islam, confiscând zona Muntelui Templului şi transformând locul cel mai sfânt pentru poporul evreu în altar musulman în Domul (Moscheea) Stâncii, construit în 691 şi Moscheea Al Aqsa construită în 701. Islamul consideră că a înlocuit ambele religii, iudaismul şi creştinismul şi că, în această eră islamul trebuie să fie religia dominantă. De asemenea, potrivit cu gândirea islamică – dacă musulmanii au cucerit o dată un teritoriu, atunci locul acela este veşnic al lor. Semnificativ, clădirea Domului Stâncii are de jur împrejurul cupolei inscripţii care afirmă: „Mesia, Isus fiul Mariei, a fost doar un mesager al lui Dumnezeu” şi neagă pe Domnul Isus ca Mesia, Mântuitorul şi Fiul lui Dumnezeu. Se spune că cei care cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi că Dumnezeu este o trinitate Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ar „trebui să înceteze”. Din perspectiva creştinismului, aceasta este de fapt un text antihrist (vezi 1 Ioan 2.22-3). Interesant că Isus a vorbit despre „urâciunea pustiirii” stând în locul sfânt (adică în zona Templului). Musulmanii mai sunt convinşi, pe baza unor versete din Coran, că Mohamed a făcut o călătorie fantastică la cer pornind de la moscheea Al Aqsa din Ierusalim pe calul alb numit al Baraq. Acest fapt este problematic deoarece moscheea Al Aqsa nu a fost construit până în 701 şi Mohammed a murit în 632. Din aceasta cauză, Ierusalimul a devenit pentru islam al treilea oraş sfânt, după Mecca şi Medina. Isus a spus că la a doua Lui venire, statutul Ierusalimului se va schimba, nu va mai fi călcat în picioare de neamuri (adică condus de ne-evrei). Zaharia ne spune că Ierusalimul, în ultimele zile, va fi în centrul atenţiei lumii şi controversele vor conduce la un mare conflict care va avea loc „în ziua aceea” (în ultimele zile ale acestui veac). Astfel, evenimentele din ultimii 100 de ani devin semnificative. În primul rând, în 1917 britanicii au luat de la turci Ierusalimul, punând capăt numeroaselor secole de dominaţie musulmană. Declaraţia Balfour din 1917 afirma că „Majestatea Sa consideră favorabilă stabilirea unei patrii a evreilor în Palestina”. Britanicii şi-au călcat promisiunea de a susţine o patrie evreiască în Palestina. A fost nevoie de ororile îngrozitoare ale Holocaustului pentru a determina Declaraţia ONU de împărţire a Palestinei în 1947 şi înfiinţarea statului evreu Israel în 1948. După primul război arabo-israelian, Ierusalimul a fost împărţit, cu jumătatea de vest în Israel şi jumătatea de est în Cisiordania, administrată de iordanieni. Oraşul Vechi din Ierusalim, unde sunt locurile sfinte biblice, cădea în jumătatea arabă a oraşului unde era interzis accesul poporului evreu. Ca urmare a Războiului de Şase Zile din 1967, Israelul a ocupat tot Ierusalimul şi zona din Cisiordania, zona biblică din Iudeea şi Samaria. Aflat la Zidul de Vest, generalul israelian Dayan a declarat: „Ne-am recăpătat locurile noastre sfinte, ca niciodată să nu mai plecăm de aici.” Cu toate acestea, Israel a plasat zona Muntele Templului, unde sunt moscheile Domului Stâncii şi Al Aqsa sub jurisdicţie islamică (autoritate) Wakf. În 1980 Israelul a emis Legea Ierusalimului, afirmând că Ierusalimul este capitala Israelului. În 1993 a fost semnat Acordul de la Oslo prin care s-a convenit să se depună eforturi în vederea încheierii unui acord de pace, care până în prezent a devenit propunerea „soluţiei a două state”. Aceasta înseamnă crearea unui stat palestinian în Cisiordania şi Gaza, care teoretic, ar recunoaşte şi ar trăi în pace cu Israel. Acest lucru a ridicat problema statutului Ierusalimului. Aşadar, Ierusalimul trebuie să fie capitala nedivizată a Israelului, potrivit prim ministrului israelian Netanyahu sau trebuie să fie reîmpărţit, iar Oraşul Vechi al Ierusalimului şi partea de est a oraşului să fie capitala Palestinei? În ciuda angajamentului ONU şi a marilor puteri ale lumii (în special ONU, SUA, UE şi Rusia) până în prezent nu s-a ajuns la nici un acord şi nu s-a găsit nici o soluţie. Ierusalimul este ,,o piatră de poticnire” pentru toate naţiunile, exact aşa cum a profeţit Zaharia că va fi în ultimele zile ale acestui veac. Zaharia continuă să descrie cum ţările lumii se adună împotriva lui Israel, o temă care se mai găseşte în altă parte în Scriptură cu privire la ultimele zile, de exemplu Ioel 3.9-12 şi Apocalipsa 16.14 (Armaghedon). În acest moment extrem de critic Israel va chema pe Domnul, o altă temă prezentă în mai multe locuri ale profeţiei. Teroarea şi confuzia vor lovi pe duşmanii Israelului, pentrucă slava Domnului va coborî asupra poporului Lui şi îi va întări în marele conflict în şi în jurul Ierusalimului (Zaharia 12.4-9). În acest moment poporul lui Israel va alerga la Domnul ca să-i salveze iar El le va revela cine este adevăratul Mântuitor: Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut. (Zaharia 12:10) Deci, cine este Cel pironit şi jelit ca un fiu întâi născut? Învăţăturile rabinice evreieşti resping orice asociere cu Isus ca fiind Mesia cel „străpuns” care vine la un moment dat pentru a-şi salva poporul. The Jewish Publication Society traduce versetul: „Şi ei (adică Israel) să se uite la Mine (de ex. Dumnezeu), deoarece (neamuri) el (poporul evreu) au străpuns.” Comentatorul evreu Rashi interpretează acest text: „Ei (poporul evreu) să se uite înapoi pentru a jeli, deoarece neamurile au străpuns pe unii dintre ei şi au ucis pe unele din ele”. Textul ebraic spune: V’hibitu (şi vor privi) elai (la mine) şi Aşer daqaru (au străpuns), şi îl vor jeli. Traducerea literală a textului arată că cei care caută, străpung şi apoi jelesc sunt aceeaşi oameni. Cel pe care îl caută este unic – Singurul. Deşi cuvântul „Fiul” nu este în ebraică, fiind menţionat ca primul născut, de aici deducţia că este fiu. Rezultă că poporul care îl caută este poporul evreu la vremea sfârşitului (în acea zi) şi Cel la care se uită este Yeshua Messiah, care a fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru nelegiuirile noastre şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53.4-6). Ei se vor pocăi şi vor crede şi astfel se deschide un izvor de binecuvântare, care va duce la cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat şi eliberarea de duşmani . Există comentatori evrei care leagă acest verset de Mesia. Rashi scrie: „Cuvinte de jelire se găsesc în profeţia lui Zaharia unde el prooroceşte despre viitor, că ei vor jeli pe Mesia, fiul lui Iosif, ce va fi junghiat în lupta de la Gog şi Magog” (Sukkah fol.52 col 1). Rabinul Alshech, care a trăit în Safed în a doua jumătate a secolului 16, leagă acest pasaj de Mesia, care moare pentru păcat: „Voi face un al treilea lucru şi acesta e că ei vor privi înspre Mine, îşi vor ridica ochii înspre Mine cu deplină pocăinţă cînd îl vor vedea pe Cel pe care l-au străpuns care este Mesia, Fiul lui Iosif, pentru …El va lua asupra Lui vina lui Israel, şi va fi mai apoi ucis în luptă ca jertfă de ispăşire de parcă Israel l-ar fi străpuns în contul păcatelor lor şi pentru păcatul lor El a murit, deaceea vor recunoaşte aceasta ca Jertfa desăvârşită de ispăşire, ei se vor pocăi şi vor privi la cel Binecuvintat zicând: Nu mai este nimeni ca El care să ierte pe cei care jelesc pe El, Cel care a murit pentru păcatele lor, acesta este înţelesul cuvintelor „îşi vor întoarce privirile spre Mine”. Un Mesia care va lua asupra lui toată vina lui Israel şi care va muri pentru păcatele poporului Lui – cine poate fi acesta? În vremea aceea, Dumnezeu spune „voi turna un duh de har şi îndurare”. În profeţii, în zilele din urmă, poporul evreu va reveni în ţara lui Israel, va fi o vreme de necaz şi o revărsare a Duhului Sfânt. Vezi Ioel 2.28-29, Isaia 32.15, 44.3, Ezechiel 39.29, 36.26-7. În Zaharia, revărsarea Duhului Sfânt va revela pe Cel care a fost străpuns. Această revărsare a Duhului va convinge oamenii de păcatul respingerii lui Isus ca Mesia, va duce la pocăinţă şi credinţă şi vor înţelege cine este Isus şi valoarea primei Lui veniri când s-a dat ca jertfă pentru păcatele lumii. Zaharia continuă să arate că această revărsare de har îi va pregăti pentru iminenta şi glorioasa Lui revenire cu mare putere şi slavă. Pe măsură ce oamenii îşi vor întoarce privirile spre Domnul Isus, Duhul Sfânt va da înţelepciune şi pricepere. Cuvântul „îşi vor întoarce privirile” în ebraică este „v’hibitu” deci nu e vorba de o privire fugitivă, ci o întoarcere plină de încredere şi contemplare. Termenul a mai fost folosit în contextul din Numeri 21.9 unde oamenii îşi aţinteau privirile la şarpele de aramă după ce au fost muşcaţi de şerpii veninoşi – Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia. (Numeri 21:9) Isus foloseşte acestă imagine a şarpelui în pustie ca o paralelă cu răstignirea Sa, în Ioan 3.14-17: Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. (Ioan 3:14-17) Pe măsură ce-şi vor întoarce privirile spre Domnul, vor fi cuprinşi de o jelire de pocăinţă (elai). CEL la care se vor întoarce este identificat ca Iehova, Domnul. Ei îşi plâng şi îşi mărturisesc păcatul şi sunt împăcaţi cu El. Ca urmare, un izvor va fi deschis: În ziua aceea un izvor se deschide pentru casa lui David şi pentru locuitorii Ierusalimului, pentru păcat şi necurăţie. De fapt acest izvor a fost deschis cu secole în urmă, când Yeshua Mesia s-a dat ca jerftfă unică pentru păcatele omenirii. Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii şi-a dat sângele pentru păcatele noastre în vremea Paştelui evreiesc (Passover). De atunci, oricine vine la Domnul cu pocăinţă şi credinţă şi crede în Isus ca Mântuitor, poate afla iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu. Sângele lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu ne curăţeşte de orişice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1Ioan 1:8-9) Atunci Israel va proclama cuvintele din Isaia 53, nu doar ca o proorocie despre Mesia, ci ca pe o rugăciune de pocăinţă şi credinţă în Cel care a venit deja să ne răscumpere: Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. (Isaia 53:3-6) Acest context va conduce la întoarcerea fizică a Domnului pe pământ. Chiar înainte de răstignire, Isus a deplâns viitoarea distrugerea a Ierusalimului: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23:37-39) În ebraică, expresia Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! este „Baruch ba ha fi Sem Adonai” – formula de salut pentru întâmpinarea lui Mesia. Când Duhul Sfânt va fi revărsat aşa cum am citit aici, în Zaharia, Israel va spune aceste cuvinte în momentul în care Isus se va întoarce cu mare putere şi slavă. El va pune capăt luptei pentru Ierusalim, va judeca lumea cu dreptate şi va stabili Împărăţia Lui mesianică milenară. În ediţia următoare ne vom uita la capitolele 13 şi 14 din Zaharia pentru a vedea ce spune profetul cu privire la acest eveniment. Subiectul detailat poate fi citit în în broşura noastră în limba engleză „Mesia, Israel şi sfârşitul lumii”, disponibilă la cerere sau pe site-ul nostru…

https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2015/04/17/ultimele-trei-capitole-din-zaharia-ce-va-face-domnul-pentru-israel-in-zilele-din-urma-partea-1/

/////////////////////////////////////

Pilda smochinului neroditor

O contradictie biblica ?

     Intr-unul din proverbele sale, inteleptul Solomon afirma ca “cine ingrijeste de un smochin, va manca din rodul lui” ( Proverbe 27, 18 pp. ). Si este cat se poate de firesc sa te bucuri de rodul muncii tale. Dar ce se intampla cand muncesti si nu te poti bucura de niciun rod al muncii tale ?

La aproape un mileniu distanta de vremea lui  Solomon, Domnul Christos afirma un lucru in care pare ca il contrazice pe acesta. Stiti in ce imprejurare s-a intamplat acest lucru ? Este vorba de Pilda smochinului neroditor, relatata doar de evanghelistul Luca in capitolul 13 al Evangheliei sale:

“El a spus si pilda aceasta: “Un om avea un smochin sadit in via sa. A venit sa caute rod in el, si n-a gasit. Atunci a zis vierului: “Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda pamantul degeaba?”

     “Doamne”, i-a raspuns vierul, “mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur imprejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum inainte va face roada; daca nu, il vei taia.” ( Luca 13, 6-9 )

Iata un smochin sadit intr-un loc cu multa lumina, ingrijit multi ani la rand, dar care refuza sa-l rasplateasca pe cel care l-a sadit si ingrijit cu altceva decat cu frunze. Este o contradictie biblica ? Nicidecum !

Intr-unul din articolele sale, in care tema este blestemarea smochinului de catre Iisus, cu putin timp inainte de crucificarea Sa, preotul si publicistul Nicolae Steinhardt ridica o problema: Cum a putut Iisus sa blesteme un biet smochin nevinovat, mai ales ca Biblia specifica faptul ca nu era vremea smochinelor ?

Incercand sa rezolve dilema, Steinhardt aminteste de asa-numita “teorie a nivelelor”. Potrivit acestei teorii, aceeasi formulare poate fi exacta la un nivel de gandire (si percepere a realitatii) si inexacta la un alt nivel de gandire( si percepere a realitatii ). De aceea, pentru a nu gresi si a ajunge la concluzii absurde, este necesar ca fiecare afirmatie sa fie inteleasa in contextul nivelului respectiv.

Intorcandu-ne la cele doua afirmatii: cea facuta de Solomon in Proverbe si cea facuta de Mantuitorul in Pilda smochinului neroditor, intelegem ca ele apartin unor nivele diferite. In timp ce Solomon se refera la smochinul- pom, care, daca este ingrijit, nu se poate sa nu rodeasca, Mantuitorul se refera la smochinul-om, care, in ciuda grijii ce i se acorda, uneori nu gasesti pe ramurile lui nimic altceva decat frunze. Daca afirmatia lui Solomon se refera la realitatea fizica, cea a Mantuitorului face parte dintr-o alegorie. Deci nivelele sunt diferite, iar ambele afirmatii sunt corecte, dar fiecare la nivelul corespunzator.

Asadar, nu exista nicio contradictie in Biblie, daca asezam fiecare afirmatie la nivelul corespunzator. In cazul de fatza, nivelul la care trebuie sa ne raportam este cel al alegoriei, al parabolei.

Contextul parabolei

     Pilda smochinului neroditor este una din pildele scurte ale Domnului Christos, avand doua caracteristici care o fac unica. Prima dintre ele este aceea ca morala ( miezul ) pildei se afla nu in finalul ei, asa cum este de asteptat, ci in afara ei, mai exact in versetul 5, premergator enuntului : „Eu va spun: nu, ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”

A doua caracteristica a parabolei este aceea ca ea nu are final, spre deosebire de cele mai multe dintre pildele Domnului. Pilda smochinului neroditor se incheie lasandu-ne in suspans, nestiind daca smochinul va rodi sau nu dupa anul de har cerut de gradinar pentru el.

De fapt, aceasta parabola este una interactiva, caci finalul ei  depinde de alegerea pe care o vom face fiecare dintre noi, dupa ce ne vom fi identificat cu simbolul smochinului. Unii se vor lasa coplesiti de harul si indurarea lui Dumnezeu si, sub atenta ingrijire a Mijlocitorului nostru, se vor pocai si vor aduce roadele mult asteptate, in timp ce altii vor continua sa faca parada de „frunzele” indreptatirii de sine, sfarsind prin a fi „taiati” si indepartati de la mantuire.

Care a fost, de fapt, contextul in care Domnul Christos a rostit aceasta pilda ? Primele cinci versete ale capitolului 13 ne prezinta cateva informatii pretioase in acest sens. Din cauza unor masuri luate de Pontiu Pilat, guvernatorul Iudeii, evreii au reactionat intr-un mod care i-a infuriat pe romani. Ca urmare, Pilat a apelat la forta si cativa soldati romani au navalit in curtile templului, ucigandu-i pe cativa galileeni chiar in clipa in care aduceau jertfele lor si amestecand sangele lor cu cel al jertfelor aduse.

Potrivit mentalitatii iudeilor din vremea aceea, cei care sufereau astfel de tragedii erau priviti ca niste pacatosi pe care i-a pedepsit Dumnezeu. Cei care, dimpotriva, nu treceau prin astfel de necazuri, se priveau pe ei insisi ca fiind buni si aflati in gratia lui Dumnezeu.

Dar de ce sa ne gandim doar la iudeii din vremea aceea ? Noi nu gandim uneori la fel ? Nu suntem si noi stapaniti de aceeasi prejudecata ? Cand vedem ca i se intampla un necaz unui semen de-al nostru, nu il consideram ( fie si numai in subconstientul nostru ) ca fiind un pacatos pe care l-a pedepsit Dumnezeu ?

Cunoscandu-le mentalitatea gresita, Mantuitorul ii intreaba pe cei care I-au adus vestea macelului facut de soldatii lui Pilat: „Credeti voi ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel ? Eu va spun: nu, ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” ( vers. 2.3 )

Apoi, ca sa intareasca ideea, Mantuitorul Insusi aduce un alt exemplu, referindu-se la cei 18 oameni care au pierit dupa ce turnul Siloamului  s-a prabusit peste ei. Aceeasi intrebare, acelasi raspuns: „Credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim ? Eu va spun: nu, ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” ( vers. 4.5 )

Avertismentul pe care Domnul Iisus il repeta de doua ori: „Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel” este de fapt miezul si morala Pildei smochinului neroditor, pe care El a rostit-o in clipele imediat urmatoare.

Simbolurile pildei

     Iudeii care au auzit Pilda smochinului neroditor au inteles-o fara dificultate. Si aceasta pentru ca simbolurile folosite de Domnul Christos le erau foarte familiare.

Psalmistul Asaf il aseamana pe poporul Israel cu o vitza adusa din Egipt si sadita pe muntii Canaanului ( Psalmul 80,8 ), iar profetul Isaia, in binecunoscuta pilda din capitolul 5 al cartii sale, intitulata „Via Domnului”, ne dezleaga simbolurile, spunand: „Via Domnului ostirilor este casa lui Israel, si barbatii lui Iuda sunt vitza pe care o iubea” ( Isaia 5,7 ).  Asadar, iudeii au intele pilda fara nicio dificultate.

Stapanul viei nu poate fi altcineva decat Dumnezeu. Vierul sau gradinarul este Domnul Christos. Via simbolizeaza poporul Israel, intr-un sens restrans, si Biserica lui Christos, intr-un sens mai larg. Smochinul reprezinta, in sens restrans, generatia poporului evreu de pe vremea Domnului Christos, iar in sens larg, el ne simbolizeaza pe fiecare dintre noi.

De ce Mantuitorul s-a folosit de simbolul smochinului si nu de un alt pom sau copac ? Iata cateva motive posibile:

–  In mentalitatea iudaica, smochinul ( ca de altfel si via si maslinul ) era asociat cu prosperitatea.

– Smochinul este primul pom amintit in Biblie, cu ocazia caderii primilor nostri parinti ( haina cusuta din frunze de smochin – Geneza 3,7 ).

– Smochinul are o calitate unica, rodind aproape zece luni intr-un an. El face parte dintre pomii reflorescenti, dand rod de doua ori pe an ( primavara si la sfarsitul verii ) si pe o perioada ce poate ajunge la 80 de ani.

– Smochinul mai are o particularitate: mai intai apar fructele si abia apoi apar frunzele.

Indiferent de motivul pentru care Domnul a ales simbolul smochinului, ceea ce este de netagaduit este faptul ca stapanul viei a sadit acest smochin nu ca pe un pom de decor, nici pentru umbra, ci ca sa faca rod. Daca stapanul viei nu ar fi urmarit rodul, el ar plantat orice altceva: un palmier, un cedru sau o magnolie. Dar pentru ca el dorea rod, a plantat pomul care promitea cel mai mult in aceasta privinta.

Insa, pe cat de mari au fost asteptarile, pe atat de mare a fost dezamagirea stapanului. Sa observam ca stapanul viei nu-i pretinde smochinului sa rodeasca altceva decat smochine, nu-i pretinde sa rodeasca neintrerupt si nici nu-i cere sa faca rod cat zece pomi. El ii pretinde sa rodeasca firesc si nimic mai mult.

Pilda ne spune ca stapanul viei l-a urmarit trei ani la rand pe acest smochin sadit in via lui. Daca in cei trei ani macar odata ar fi rodit smochinul, cu totul altfel ar fi stat lucrurile. Aceste amanunte ne vorbesc mult despre Dumnezeul nostru. El nu ne cere sa facem lucruri peste puterile noastre. El nu ne cere imposibilul, ci doar sa rodim potrivit talantilor incredintati si la timpul potrivit.

Dumnezeu ne urmareste in tacere an de an, fara ca noi sa stim lucrul acesta. El stie ce putem si ce nu putem face pentru El si semenii nostri. Insa atunci cand vede in noi doar frunze fara rod, doar aparente fara esenta, doar ambalaje fara continut, El este foarte dezamagit. Si cand „Stapanul” este dezamagit, viitorul smochinului neroditor este nesigur…

Religia frunzelor sau religia roadelor ?

     Privindu-se pe sine, smochinul gasea suficiente motive sa creada ca sta bine. La urma-urmei, el era frumos si, prin aspectul sau placut, dadea o nota de noblete viei. Apoi el facea si umbra, ceea ce in Orient era un lucru foarte cautat si apreciat. Iar in ramurile sale, pasarile cerului isi gaseau un adapost sigur. Probabil ca in sinea lui acest smochin gandea astfel: „Uite ce bine arat, fatza de vitzele astea cocosate de greutatea ciorchinelor ! Chiar daca stapanul ar rasturna toata via, eu tot voi ramanea.”

Insa acest smochin pierdea din vedere un lucru foarte important: Cand l-a sadit in via sa, stapanul nu l-a asezat acolo nici pentru pasarile cerului, nici pentru umbra lui si nici pentru decor.  Stapanul l-a sadit pentru roade.

Din dialogul purtat intre stapanul viei si gradinar reiese ca pe stapan nu-l deranja prezenta frunzelor, ci absenta roadelor, fapt ce aduce in discutie o problema cat se poate de serioasa pentru noi: pacatul omiterii. Smochinul nu e condamnat pentru ca a facut ceva rau, ci pentru ca nu a facut ce trebuia: nu a rodit.

Din acest punct de vedere, smochinul neroditor poate fi comparat cu robul care a primit doar un talant din Pilda talantilor. Acest rob nu a facut in sine nimic rau, caci nici nu a furat talantul stapanului sau si nici nu a folost in interes personal acest talant. El doar l-a ingropat ca sa-l inapoieze stapanului sau fara nicio pierdere. Robul nu a facut prin aceasta niciun rau, dar nici bine n-a facut. Insa acest lucru este catalogat de Biblie ca fiind pacat: „Deci cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat” ( Iacov 4,17 ).

Probabil ca pacatul prin omitere este cel mai prezent pacat in mijlocul Bisericii. In general, crestinii nu mai comit pacate vizibile grave ( decat in cazuri izolate ). Problema lor este insa alta: neglijeaza, uita sau refuza sa faca binele pe care-l pot face, adica sa aduca rod pentru Stapan. Poate fi Dumnezeu multumit cu un astfel de crestinism ? Poate fi El multumit cu o religie a frunzelor ? Care patron din lume ar angaja pe cineva doar ca acel om sa fie angajat, fara sa produca nimic pentru firma la care lucreaza ?

Marea greseala in care a cazut poporul evreu a fost aceea ca s-au multumit doar cu o religie a frunzelor, fara sa aduca rodul asteptat de Dumnezeu, si anume acela de a fi lumina neamurilor. Evreii s-au ascuns in dosul „frunzelor” religiei lor: templul cu ceremoniile lui, Tora, zecimea, descendenta din Avraam s.a. , pierzand din vedere faptul ca pe Dumnezeu Il interesa in primul rand pocainta si neprihanirea, si abia apoi templul, ceremoniile, zecimea si toate celelalte lucruri ale legii mozaice.

De aici si mustrarea atat de severa pe care Mantuitorul le-a adresat-o cu putin timp inainte de rastignirea Sa: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute” ( Matei 23, 23 ).

Fariseii sunt aspru mustrati pentru ca aveau o religie doar a „frunzelor” – dadeau zecime din frunze ( marar, izma chimen ), in timp ce le lipseau roadele mult asteptate de Dumnezeu: dreptatea, mila si credinciosia.

Nu, Dumnezeu nu are nevoie de umbra noastra in lume si nici in Biserica ! El are nevoie de pocainta noastra cara sa aiba drept rod faptele neprihanirii. Dumnezeu nu are nevoie de „frunzele” cunostintelor noastre, nici de institutiile cu care ne laudam, nici de scolile sau casele de rugaciune frumos impodobite. El nu are nevoie de aerele si pretentiile noastre de laodiceeni care se lauda: „Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic” ( Apocalipsa 3,17 ).

Dumnezeu are nevoie sa gaseasca la noi nu o religie a frunzelor, ci a roadelor. Care sunt aceste roade ? Scriptura ne spune: „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor” ( Galateni 5,22.23 ).

Acestea sunt roadele mult asteptate de Stapanul viei. Daca Biserica ar fi impodobita cu ele, nu doar cu „frunze”, Evanghelia ar ajunge in cel mai scurt timp pana la marginile pamantului si multe, multe „grane” coapte ar ajunge in granarele cerului.

„Mai lasa-l si anul acesta”

     In dialogul purtat cu gradinarul, Stapanul viei ii spune acestuia: „Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc” ( vers. 7 ). De ce oare stapanul viei ia decizia de a renunta la smochinul sau doar dupa trei ani ?

Unii comentatori ai pildei fac legatura cu o prevedere a legii mozaice in care poporul care intra in Canaan trebuia sa considere toate roadele pomilor ca fiind netaiate imprejur in primii trei ani, fiindu-le interzis sa mamance din ele. In anul al patrulea, roadele trebuiau inchinate Domnului si abia dupa aceea israelitii puteau consuma din roadele tarii.

Mie nu mi se pare concludenta aceasta asociere. Mai degraba sunt inclinat sa vad o asociere intre cei trei ani ( + un an de har prelungit ) din parabola cu cei trei ani si jumatate de activitate publica a Mantuitorului, ani in care Dumnezeu a cautat roade la poporul evreu, dar nu a gasit. De aceea, cu ocazia intrarii in Ierusalim a Domnului, El a rostit plangand unele din cele mai miscatoare cuvinte care pot fi intalnite pe paginile Scripturilor: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine ! De cate ori n-am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut. Iata ca vi se lasa casa pustie !” ( Matei 23, 37.38 )

De ce stapanul viei nu a luat decizia de a taia smochinul dupa un an ? Pentru ca Dumnezeu stie ca sunt perioade in viata in care nu trebuie sa-i ceri omului sa faca anumite lucruri. Nimeni nu-i cere unui copil sa faca lucrurile pe care le poate face un adult ( decat in cazuri aberante ). La fel, nimeni nu-i cere unui om bolnav sau unuia accidentat sa faca ceva ce poate sa faca doar un om sanatos.

Insa copilaria, starile de boala sau anumite perioade grele din viata trec si omul devine sau redevine responsabil fatza de Dumnezeu, societate, familie si Biserica. Tu de cat timp esti „sadit” in „via” Stapanului tau ?  Cat rod ai adus ? Ce ar gasi Stapanul in ramurile vietii tale, daca te-ar cerceta in aceste clipe ? Nimeni dintre noi nu stie ziua in care Stapanul ne cerceteaza pe fiecare, dar ziua aceea vine cu siguranta !

Pilda smochinului neroditor se incheie luminos si ingrijorator in acelasi timp. Partea luminoasa este aceea ca exista un Mijlocitor in persoana gradinarului viei, persoana care nu contesta decizia stapanului, dar care cere o prelungire a timpului de proba pentru smochinul neroditor.

Apostolul Pavel confirma acest lucru, scriindu-le credinciosilor evrei: „Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri”, pe Iisus Christos, Cel care „poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei” ( Evrei 8, 1; 7,25 ).

Mai mult decat atat, gradinarul promite ca in timpul de har prelungit va face tot ce se poate pentru a asigura toate conditiile ca smochinul sa rodeasca. Cum s-au implinit toate acestea cu poporul evreu din timpul primei veniri a Domnului Christos ? Predicile, vindecarile, minunile, invierile, jertfa pe cruce, rugaciunea Domnului de pe cruce: „Tata, iarata-i, caci nu stiu ce fac”   ( Luca 23,34 ), predicarea Evangheliei mai intai in Ierusalim , revarsarea Duhului Sfant si lucrarea apostolilor pecetluita cu jertfa primilor martiri ( Stefan, Iacov ), nu au fost toate acestea incercari ale cerului de a-l face pe smochinul indaratnic al poporului evreu sa aduce rod ?

„Ce as mai fi putut face viei Mele si nu i-am facut ?” ( Isaia 5,4 ), se intreaba „Gradinarul” , vazand ca toate eforturile Sale au fost zadarnice. Din nefericire, „smochinul” de atunci a refuzat sa aduca rodul asteptat de Dumnezeu. Urmarea ? A fost „taiat” din pozitia privilegiata de popor ales, privilegiul fiind dat Bisericii crestine.

Iata ce afirma un scriitor inspirat in legatura cu poporul ales: „Dumnezeu, prin Fiul Sau, cauta roade, dar n-a gasit. Israel era o povara pentru pamant. Chiar existenta lui era un blestem, caci ocupa in vie un loc pe care l-ar fi putut ocupa un pom care dadea roade. El a jefuit lumea de binecuvantarile pe care Dumnezeu dorea sa le reverse asupra ei. Poporul Israel a infatisat in mod gresit pe Dumnezeu printre natiuni. Nu numai ca erau nefolositori, ci in mod vadit erau o piedica. Intr-o mare masura, religia lor ducea in ratacire pe oameni si in loc de mantuire, aducea ruina.” ( 1 )

Daca cu „smochinul” de atunci s-a intamplat acest lucru, ce se va intampla cu „smochinul” din mine si din tine ? Avem fagaduinta ca Mijlocitorul nostru va face tot ce se poate ca sa nu ne lipseasca nicio conditie necesara rodirii. El Isi va face partea cu siguranta. Exista insa in finalul pildei un cuvant care ma ingrijoreaza: „Poate”…”Poate ca de aici inainte va aduce roada” ( vers. 9 ).

Daca nici Fiul lui Dumnezeu nu este sigur de raspunsul nostru la toate dovezile harului Sau, atunci cine poate fi sigur ? Pilda smochinului neroditor nu are final. De ce ? Pentru ca finalul depinde de noi, de raspunsul nostru fatza de toate eforturile cerului de a ne face sa rodim.

Din fericire, unii vor lua aminte la avertismentul dat de stapanul viei, isi vor reconsidera viata, se vor pocai si, cu ajutorul Duhului Sfant, vor aduce roadele mult asteptate. Din nefericire insa, vor exista si indolenti, care se vor juca cu harul lui Dumnezeu, considerand ca acesta este suficient de mare ca sa-i mantuiasca si pe ei, in ciuda unei vieti pacatoase  si lipsite de roadele neprihanirii.

Daca Pilda smochinului neroditor ne invata ceva important despre Dumnezeul nostru, atunci acel lucru este acela ca El este „un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, DAR nu scoteste pe cel vinovat drept nevinovat” ( Exodul 34, 6.7 )

Un Dumnezeu iubitor, indurator si iertator, dar si drept, neprihanit si sfant, care va trebui sa spuna la un moment dat in dreptul „smochinilor neroditori” din via Sa teribila sentinta: „Taie-l !”

Din fericire, traim inca in timp de har, timp in care „Gradinarul” face tot posibilul ca sa avem tot ceea ce ne trebuie pentru rodire. De noi depinde unde ne vom petrece vesnicia.  Doar de noi… Cu ce ne vom infatisa inaintea Stapanului in ziua cercetarii noastre: cu „frunze” sau cu „roade” ?

Referinte:

( 1 ) E. G. White, Parabolele Domnului, Editura Proteios, Tg. Mures, p. 145

Lori Balogh, 16 ianuarie 2019

https://sfgheorghe.adventist.ro/2019/01/16/pilda-smochinului-neroditor/

/////////////////////////////////////

  1. W. Tozer – Trezirea din letargia spirituală

„Dați-mi voie să-mi asum puțin riscul să prorocesc: prevăd că vine o vreme când toți oamenii ai căror ochi au fost deschiși de Duhul Sfânt vor părăsi unul câte unul creștinismul evanghelic lumesc. Casa va rămâne pustie și nu va mai fi între ei niciun om al lui Dumnezeu, în care să locuiască Duhul lui Dumnezeu. Îl aud pe Domnul Isus spunând: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, dar n-ați vrut.” (Mat. 23:37) În condiția în care e biserica de azi, omul care îi vede starea lumească e desconsiderat ca fanatic. Dar vine vremea când casa va fi lăsată pustie și nu va mai fi niciun om al lui Dumnezeu între ei.Aș dori să trăiesc suficient ca să urmăresc evoluția lucrurilor. Aș vrea să trăiesc să văd vremea când bărbații și femeile lui Dumnezeu – sfinți, separați și luminați duhovnicește – vor ieși din biserica evanghelică, formând un grup propriu; când ei vor părăsi corabia ce se scufundă ducându-se la fund în apele lumești serbezi, și vor forma o nouă arcă pentru a ieși din furtună. (…)

Când apare o generație nesatisfăcută de starea actuală de lucruri și are o foame după Dumnezeu ce nu poate fi stâmpărată de ritual și tradiție, ea năvălește atât de neceremonios și plină de pasiune pentru Dumnezeu încât supără pe toți cei ce îi stau în cale, ocolește protocolul religios, spre afrontul fariseilor religioși și cărturarilor ce dețin controlul la vremea respectivă. Liderii religioși îi condamnă și încearcă să-i scoată din „biserică”. Totuși ei sunt Biserica, ei aprind o nouă generație cu o sfântă pasiune pentru Persoana lui Dumnezeu, pasiune ce nu poate fi stinsă. (…)

Când lumea zice: „O, ești îngust!” tu să zici: „Poate că sunt îngust, dar calea este îngustă, calea spre cer nu e lată ca autostrada cu 16 benzi. Știi de ce sunt îngust? Pentru că umblu cu Dumnezeul meu!” Haideți să ieșim dar afară din tabără, chiar dacă în ochii lumii suntem extremiști! Haideți să fim cunoscuți ca și creștini separați pentru Dumnezeu; și dacă lumea râde, și dacă celelalte biserici râd și zic: „Care e treaba cu voi, creștinilor?” răspunde-le: „Nu sunt atât de sfânt pe cât aș vrea să fiu. Sunt doar un credincios în Cuvântul lui Dumnezeu; și dacă am mers prea departe, te rog să mă ierți, dar prefer să merg prea departe, decât să nu merg destul.” (…)

Dacă nu va fi o trezire din această letargie spirituală, această generație de creștini va cădea cum n-a mai căzut nicio generație dinainte. Mă rog ca noi toți, cei care suntem treji acum, să ne facem datoria prin privilegiul și dreptul dat de har de a fi plini de Duhul Sfânt, ca să ne putem ridica, să putem străluci, să lăsăm ca lumina noastră să lumineze pe cei din lume. E timpul să ne trezim!

– extrase din cartea „Pericolele unei credințe superficiale”, de A. W. Tozer

https://trezireazi.com/2015/12/22/a-w-tozer-trezirea-din-letargia-spirituala/

//////////////////////////////////////

Lovitura mortala data lui Satan

«Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi» (Psalmul 91,13).

Psalmul 91 ar putea fi asemuit cu o polita de asigurare spirituala pe care Domnul a emis-o pentru noi. Aici ne sunt date cele mai bune si avantajoase garantii. Una dintre primele intrebari care se pun in cazul incheierii unei asigurari este termenul de valabililtate. Orice persoana este usurata cand agentul ii explica faptul ca protectia asigurarii devine valabila odata cu semnarea contractului, nu doar la prima operare efectiva. Aceasta inseamna ca deja esti asigurat, fara sa fi depus nici un efort. De indata ce intram sub protectia Celui Preainalt si incheiem «contractul» cu Dumnezeu, «contract» a Carui semnatura este Isus Cristos, intra in vigoare mantuirea deplina, atotcuprinzatoare, ce acopera intreaga noastra viata, pana in vesnicie. O asigurare laica si-a facut reclama prin sloganul: «Cand ingerul tau pazitor esueaza, noi suntem prezenti langa tine.» Eu sunt insa convins ca siguranta este deplina in prezenta Mantuitorului. Cand orice siguranta umana esueaza, Domnul continua sa fie alaturi de noi.

Protectie divina in mijlocul pericolelor prezente pretutindeni. «Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic …» (Psalmul 91,1). Imi amintesc ca, atunci cand eram copil, adesea incercam sa scap de umbra mea. Am vrut sa fug de ea sau sa sar peste ea; odata chiar am chemat un prieten sa se aseze pe ea si sa o tina. Oricate eforturi am depus, tot nu am reusit. Exista o singura posibilitate de a scapa de propria noastra umbra: sa ne asezam sub o umbra mai mare – umbra unei cladiri, a unei umbrele de soare sau a unui copac. Fiecare isi cunoaste defectele; cine nu ar vrea sa scape de ele? Lucrul acesta insa nu se poate realiza pana nu ne asezam la umbra Celui Preainalt si Atotputernic. Cei care, in arsita vietii, cauta ocrotirea Lui Dumnezeu, ajung automat la umbra Lui binefacatoare si datatoare de liniste

Ce simbolizeaza ocrotirea lui Dumnezeu? Raspunsul se afla in versetul 4: «Scut si pavaza este credinciosia Lui.» In timp ce toate asigurarile omenesti sunt nesigure, iar contractele incheiate sunt indoielnice (tineti, va rog, cont de observatiile scrise cu litere mici la finalul contractelor), Dumnezeu ramane statornic si credincios indiferent de circumstante. La Dumnezeu nu exista nimic ascuns. El Isi respecta intotdeauna promisiunile.

O cunostinta mi-a spus odata: «Toate atacurile impotriva Cuvantului lui Dumnezeu sunt ca si cum cineva ar incerca sa arunce cu pietricele in munti.» In primul verset din Psalmul 91 se abordeaza o problema de consiliere spirituala: «Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic …» Prin aceasta intelegem ca nu oricine se afla automat sub ocrotirea lui Dumnezeu, astfel ca unii oameni nu au cum sa gaseasca adapost la umbra Lui. Acesta este raspunsul la intrebarea de ce atat de multi oameni traiesc in neliniste, dezorientare, nemultumire si instabilitate: ei nu si-au gasit inca locul sub ocrotirea Celui Preainalt

«Zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred“» (Psalmul 91,2). Cat de puternica este siguranta unui om care se stie la adapost in Dumnezeu! Cu siguranta si psalmistul s-a pus sub ocrotirea Celui Preainalt, traind la umbra Celui Atotputernic. Autorul acestui psalm nu mai are nevoie de alte promisiuni, deoarece are o siguranta personala prin care poate spune plin de convingere: «El este locul meu de scapare.» Un astfel de om nu poate fi afectat de absolut nimic.

Nesiguranta incepe intotdeauna atunci cand ne indepartam spiritual de Domnul. Sa luam in acest sens exemplul lui Petru, care incerca sa umble pe mare: «Cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut si, fiindca incepea sa se afunde, a strigat: „Doamne, scapa-ma!“ Indata Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?“» (Matei 14,30-31).

Lmds2

«Da, El te scapa de lantul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei» (Psalmul 91,3). Nimic nu poate sa ii faca rau unui copil al lui Dumnezeu. Uneori insa, Domnul permite acest lucru, dar stim sigur ca, in final, si acesta va fi tot spre binele nostru.

Din cele afirmate mai sus reiese faptul ca psalmistul face referire la trei grupuri de persoane:

– In versetul 1 el vorbeste despre cineva la modul general: «Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt …»;

– In versetul 2 el vorbeste la persoana a treia: «zice despre Domnul …»;

– Incepand cu versetul 3, el vorbeste la persoana a doua: «Da, El te scapa»

si continua in acest mod pana la sfarsitul psalmului. In mod clar, de aici incolo psalmistul nu mai vorbeste despre sine insusi: «El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui, caci scut si pavaza este credinciosia Lui» (Psalmul 91,4).

Lmds3

De ce aceasta schimbare? In mod clar el se refera la altcineva, poate chiar la o generatie diferita. Personal cred ca, incepand cu versetul 3, psalmul se adreseaza acelei generatii de evrei care traiau in vremea Domnului Isus. In intregul pasaj este vorba despre Dumnezeul Cel Preainalt si Atotputernic. Este ceea ce par sa dovedeasca urmatoarele versete:

– «ocrotirea Celui Preainalt» (v.1);

– «umbra Celui Atotputernic» (v.1);

– «Dumnezeul meu» (v.2).

In continuarea acestor afirmatii divine urmeaza versetul 4. Acest amanunt este important, deoarece versetul ne aminteste de o afirmatie din Noul Testament care se refera la aceeasi problema. Domnul Isus a spus: «Ierusalime, Ierusalime, care ii omori pe proroci si ii ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut!» (Matei 23,37). Domnul Isus a marturisit in acest verset ca a vrut sa ii stranga pe israeliti sub aripile Lui si sa ii ocroteasca, dar ei L-au respins. Cred ca Domnul a spus aceasta facand referire la Psalmul 91 si dand astfel expresie divinitatii Sale. Mesia este Dumnezeul despre care scrie psalmistul in Psalmul 91 si doar cei care L-au cautat atunci pe Cristos si au crezut in El, au si gasit un loc de scapare in El.

«Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai. Pentru ca zici: „Domnul este locul meu de adapost!“ si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tau» (Psalmul 91,5-10). Autorul spune ca groaza din timpul noptii va veni, ca sagetile aducatoare de moarte vor zbura, ca ciuma si molimele vor lovi si ca mii de oameni isi vor pierde viata. El spune insa si ca aceia care vor cauta adapost la Cel Atotputernic nu vor fi atinsi de aceste urgii. Evreii care au crezut in Domnul Isus au avut parte de ocrotirea Lui in anul 70 d.Cr., cand Ierusalimul a fost asediat de romani si in cele din urma cucerit. Ei au ramas la adapost:

– in groaza din timpul noptii, a asedierii si caderii Ierusalimului (66-73 d.Cr.), gasind un loc de adapost in tara aflata la est de Iordan, adica in Iordania de astazi;

– sagetile romanilor nu i-au atins;

– au fost feriti de bolile pe care le-a adus cu sine asedierea;

– in final, cand mii de evrei au fost omorati de romani in timpul cuceririi Ierusalimului, cazand la dreapta si la stanga, nici unul dintre evreii care credeau in Mesia nu a fost atins;

– acesti evrei credinciosi au putut vedea cum evreii necredinciosi au fost pedepsiti la doar 40 de ani dupa ce L-au respins pe Domnul Isus.

Triumful lui mesia. «El le va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra» (Psalmul 91,11-12). Psalmistul descrie aici perioada de timp si generatia de oameni de la prima venire a Domnului Isus, lucru ce dovedeste, dupa parerea mea, ca este vorba despre un text profetic.

Aceste versete se refera la Domnul Isus Insusi. Diavolul s-a folosit de aceste versete sa Il ispiteasca pe Isus, dar Domnul nu a raspuns la provocare, triumfand astfel asupra lui Satan: «Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe streasina Templului si I-a zis: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos; caci este scris: „El le va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta si ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra.“ „De asemenea este scris, i-a zis Isus, sa nu Il ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau“» (Matei 4,5-7). Domnul Isus nu a contrazis afirmatia lui Satan legata de statutul Sau de Fiul al lui Dumnezeu, deoarece El este intr-adevar Fiul lui Dumnezeu, iar aceste cuvinte ale psalmului vorbesc despre El. In acelasi timp, Domnul Isus nu a raspuns la ispitirea lui Satan. Observam ca diavolul a vrut sa Il duca in pacat pe Domnul Isus, folosindu-se in acest sens de Psalmul 91. El nu stia insa ca exact prin aceasta a confirmat mesianitatea Domnului.

Lmds4

Ceea ce diavolul a omis insa in mod intentionat sa citeze, se afla in versetul urmator: «Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi» (Psalmul 91,13). Sa fim atenti la termenii «lei», «naparci», «serpi». In acest context se face referire la aceeasi persoana. Cine este leul, naparca sau sarpele? Stim prea bine ca aceste trei animale il personifica pe Satan, pe diavolul. Ca leu, el cauta sa vada pe cine poate inghiti (vezi 1 Petru 5,8); ca sarpe, el actioneaza anticristic, ispititor si otravitor (vezi Psalmul 58,4-5); ca naparca/balaur, el persecuta Israelul (vezi Apoc. 12,3; 13,2; 16,13). «Puii de leu» sunt ispititorii si invatatorii mincinosi, slujitorii lui Satan cu invataturile lor false, pe care le vor raspandi pana la venirea lui Anticrist. Domnul l-a biruit pe diavol si puterile intunericului (vezi Col. 2,15), dandu-i lui Satan o lovitura de moarte si zdrobind astfel capul sarpelui.

«Patimile lui Cristos », filmul indelung discutat si controversat al regizorului Mel Gibson, incepe cu o scena cutremuratoare: Domnul Isus Se chinuie in timp ce Se roaga in Gradina Ghetsimani, sprijinindu-Se de o piatra si fiind supus unor puternice presiuni sufletesti. Pe frunte are picaturi de sudoare sub forma de sange. Ucenicii Lui stau adormiti putin mai incolo, iar Isus Se preda intr-o dedicare totala voii Tatalui. Un sarpe, care simbolizeaza ispitirea satanica, se strecoara in apropierea Lui. Dupa ce Isus Isi incheie rugaciunea, Se ridica si striveste capul sarpelui cu o lovitura puternica de picior, ca lovitura unui fulger. Stim ca scena aceasta nu se afla in Biblie, dar ea ilustreaza clar ceea ce a realizat Domnul Isus prin lucrarea Sa. El a implinit promisiunea din Geneza 3,15: «Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul si tu ii vei zdrobi calcaiul.» Psalmul 91,11-13 ne arata cum L-a invins Domnul Isus pe Satan, iar urmatoarele versete prezinta consecintele acestei victorii asupra istoriei mantuirii.

Lmds5

«Fiindca Ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu. Cand Ma va chema, ii voi raspunde, voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea» (Psalmul 91,14-16). Orice om care Il iubeste pe Domnul Isus va fi salvat pentru vecii vecilor. Oamenii se agata de atat de multe lucruri si totusi nu isi gasesc stabilitatea. Cine ramane insa langa Isus Cristos sta pe stanca, ceea ce inseamna ca poate pasi in siguranta: «Zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred“» (Psalmul 91,2). Oricine cunoaste Numele Mantuitorului (pentru ca L-a chemat cu credinta) va fi salvat si ocrotit, ceea ce inseamna ca va fi ajutat sa razbeasca in timpul vietii petrecute aici pe pamant. Fiecare om care se roaga in Numele lui Isus are garantia ascultarii: «Cand Ma va chema, ii voi raspunde» (Psalmul 91,15). Fiecare persoana care Il cunoaste pe Mesia va trai si va vedea plinatatea mantuirii lui Dumnezeu.

La sfarsitul zilelor, istoria evreiasca va fi adusa din nou in discutie. Ea incepe acolo unde s-a incheiat odinioara: «Ierusalime, Ierusalime, care ii omori pe proroci si ii ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie, caci va spun ca de acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: „Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!“» (Matei 23,37-39). Versetele 37 si 38 s-au implinit ad litteram, dar finalul versetului 39 urmeaza sa se implineasca atunci cand Domnul va reveni. Cu putin timp inainte de acest eveniment, poporul evreu va trece din nou prin cuptorul suferintei, prin necazul cel mare. Multi din popor se vor indeparta de Dumnezeu, dar ramasita va cauta adapost sub aripile Domnului si va fi salvata. Profetul Maleahi a descris acea zi in mod simbolic: «„Iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajd» (Mal. 4,1-2).

Isus Cristos Si-a dat viata pentru ca toti cei care vin la El sa fie salvati: «Ai mila de mine, Dumnezeule, ai mila de mine! Caci in Tine mi se increde sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare, pana vor trece nenorocirile» (Psalmul 57,1).

Sursa: Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/stiri/107-stiri-israel/1875-lovitura-mortala-data-lui-satan

//////////////////////////////////////

5 învățături din Biblie pentru noi în prezent

Sunt foarte multe lucruri pe care o carte din vechime ne poate învăța despre viața modernă.Biblia nu este doar pentru oamenii care au trăit pe vremea lui Isus. Biblia este relevantă și pentru noi, în prezent. Iată cinci învățături din Biblie care te pot ajuta în lumea din zilele noastre.

  1. Iubiți-vă unul pe altul

Isus Hristos, preaiubit și respins, a cunoscut foarte bine bucuria dragostei și durerea simțită când aceasta este reprimată. Prin urmare, nu este de mirare că, atunci când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, El a răspuns cu dragoste.

„Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

1 Ioan 4:8

  1. Ai credință în Dumnezeu

Indiferent cu ce ne confruntăm în viață, dacă ne întoarcem către Dumnezeu, El va folosi acel lucru pentru a ne învăța și a ne face mai asemănători Lui. În Biblie, învățăm că credința este o acțiune de încredere în acel proces.

„Nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.”

Psalmii 23:4

  1. Poți fii iertat

Pentru că Isus a murit, putem primi șanse infinite de a o lua de la capăt și de a trăi mai bine. Află mai multe despre ce înseamnă iertarea și pocăința pentru tine.

„De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.”

Isaia 1:18

„Dumnezeu Și-a reconfirmat dragostea față de mine iertându-mi păcatele și greșelile ori de câte ori am căutat iertarea cu toată inima. Am simțit această putere curățătoare de la Isus Hristos.”

– Jeff

  1. Dumnezeu dorește să fii fericit

Viața nu este ceva ce trebuie îndurat, ci este ceva de care să te bucuri. Dumnezeu dorește ca ai Săi copii să fie fericiți. Deși poate părea că diferă de la persoană la persoană, temelia fericirii adevărate este clădită pe Salvatorul Isus Hristos.

„Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.”

Isaia 12:3

  1. Sprijină-i pe alții dând dovadă de dragoste

Comunitatea înseamnă mai mult decât o vecinătate împărtășită. Este o dragoste împărtășită – este o familie căreia îi pasă.

„Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos.”

Galateni 6:2

https://www.venitilahristos.org/crezuri/biblia-sfanta/invataturi-din-biblie-pentru-prezent

//////////////////////////////////////

“Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura…”

… despre pericolul învăţăturilor false

Din următorul articol reiese de ce credem şi cum înţelegem că învăţătura lui Isus este adevărul lui Dumnezeu. Cine este reprezentant al unei învăţături false, nu‑L cinsteşte pe Dumnezeu. Învăţăturile false au „efect de aluat în plămădeală“ şi‑i duc pe oameni în eroare.

Cuprins

1 Gânduri introductive cu privire la importanța doctrinei corecte

2 Învăţătura lui Isus este adevărul lui Dumnezeu

3 Cine are învăţături greşite nu I se închină lui Dumnezeu

4 Învăţătura şi viaţa sunt strâns legate

5 Doctrinele false au un „efect de dospeală“

6 Doctrinele false duc pe calea pierzării

1 Gânduri introductive cu privire la importanța doctrinei corecte

În persoana lui Isus Christos este definită esența creștinismului, credinţa creştină şi nădejdea creştinilor. Oricine învață altceva decât ceea ce a învățat Isus nesocotește autoritatea Sa și, prin urmare, autoritatea lui Dumnezeu. Acest lucru arată aroganța învățătorilor falși și devine de înțeles de ce Noul Testament folosește cuvinte atât de dure împotriva lor:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v‑am propovăduit‑o noi, să fie anatema!  Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit‑o, să fie anatema! (Galateni 1:8–9)

În zilele noastre, se întâlnește adesea opinia teologilor că multe dintre relatările despre viața lui Isus sunt mai degrabă legende și că majoritatea cuvintelor atribuite lui Isus care ne-au fost transmise sunt, de fapt, produsul imaginației pioase a adepților săi. De exemplu, așa-numiții teologi liberali consideră în mod firesc că Epistolele pastorale11 nu sunt autentice. Ei au deci un motiv „bun“ pentru a nu lua Noul Testament atât de în serios. Este o scuză bună pentru a nu asculta cuvintele Sfintei Scripturi, și astfel își construiesc propria religie.

Mulţi oameni nu consideră învăţătura ca fiind ceva important. Adesea aceasta se întâmplă pentru că nu vor să se judece nici pe ei înşişi, nici pe ceilalţi şi astfel apare argumentul că trebuie să tolerăm modul de gândire al celorlalţi şi că adevărul nu poate fi pe deplin recunoscut. Dar Isus spune în Evanghelia lui Ioan:

Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi. (Ioan 8:31–32)

Prin următoarele gânduri sperăm că se va înţelege cât de importantă este învăţătura corectă.

2 Învăţătura lui Isus este adevărul lui Dumnezeu

Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M‑a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. (Ioan 7:16–17)

În aceste cuvinte Isus accentuează că Dumnezeu însuşi este originea învăţăturii sale. Deci ceea ce spune El este ceea ce Dumnezeu spune, prin cuvintele lui Isus putem să aflăm ce vrea Dumnezeu şi cine este El.  Însă cea mai importantă condiţie, este consimţământul de a face voia lui Dumnezeu.

3 Cine are învăţături greşite nu I se închină lui Dumnezeu

Isus i‑a avertizat pe ucenici să se ferească de aluatul fariseilor şi al saducheilor (Matei 16:6–12). El mai spune:

Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti. (Matei 15:9)

Nu numai că o consideră o închinare inutilă, dar  îi numeşte chiar făţarnici şi spune:

Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Matei 15:7–8)

Orice învăţătură care nu are fundament biblic este o învăţătură omenească, gândită şi creată de oameni care urmăresc alte scopuri decât a‑I sluji lui Dumnezeu. Deci învăţăturile false sunt rezultatul neascultării şi nu pot conduce la o relaţie cu Dumnezeu. Dacă cineva se ţine de o învăţătură falsă  după ce a auzit învăţătura corectă, aceasta nu va face decât să îi distrugă relaţia cu Dumnezeu.

4 Învăţătura şi viaţa sunt strâns legate

Putem să vedem aceasta din diferite exemple.

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v‑a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi‑a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M‑aţi primit; am fost gol, şi M‑aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”  Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi‑a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M‑aţi primit; am fost gol, şi nu M‑aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n‑aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”Şi El, drept răspuns, le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori n‑aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică. (Matei 25:31–46)

De exemplu dacă  cineva înţelege parabola de mai sus ca referindu-se la creştini, ceea ce nu este deloc neobişnuit în ziua de astăzi, ideea lui de a fi creştin se va limita mai mult sau mai puţin la activităţi sociale. Dar această parabolă vorbeşte de fapt despre oameni care nu L‑au cunoscut pe Isus, care sunt  surprinşi că binele pe care l‑au făcut a fost pentru Isus. În acest pasaj, printre altele, Isus clarifică care va fi soarta în veşnicie a acelora are nu ajung să Îl cunoască aici pe pământ. Cuvântul grecesc ethnoi (naţiuni) din versetul 32 contribuie de asemenea la această interpretare. Evreii făceau diferenţă atunci când vorbeau despre ei înşişi, despre naţiunea lor (greacă: laos) şi despre naţiuni (greacă: ethnoi), adică cei care nu sunt iudei. Aceasta se poate vedea şi din Fapte 26:17.

Ca şi creştini noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Christos (2 Corinteni 5:20), făcându‑L cunoscut pe Dumnezeu în mod activ prin propovăduirea învăţăturii lui Isus şi trăind o viaţă sfântă.

Pilda grâului şi a neghinei este un alt exemplu interesant.

Isus le‑a pus înainte o altă pildă, şi le‑a zis: “Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i‑au zis: “Doamne, n‑ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le‑a răspuns: “Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i‑au zis: “Vrei, deci, să mergem s‑o smulgem?” “Nu” le‑a zis el “ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: “Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi‑o în snopi, ca s‑o ardem, iar grâul strângeţi‑l în grânarul meu.“ (Matei 13:24–30)

Astăzi mulţi oameni leagă această parabolă de biserică. Ei vor să o folosească drept argument că în biserică pot fi împreună credincioşi şi necredincioşi şi că numai la sfârşitul veacului va fi clar cine îi aparţine cu adevărat lui Dumnezeu. De aceea ei spun că nu este necesar să ţinem distanţă  de necredincioşi şi nici măcar să îi evaluăm pe oameni pentru că la sfârşit Dumnezeu va decide. Dacă vei citi mai departe vei vedea că nu despre aşa ceva a vorbit Isus.

El explică: ţarina este lumea şi în lume trăiesc oameni buni şi răi, deşi Dumnezeu i‑a creat pe toţi pentru un scop bun. Dar Dumnezeu nu vrea să îi extermine de pe pământ pe toţi aceia care nu Îl ascultă, ci l‑a creat pe om cu voinţă liberă, astfel că fiecare îşi trăieşte viaţa după bunul plac. Mai mult decât atât vedem din alte pasaje din Noul Testament că noi ca şi creştini nu putem avea comuniune spirituală cu necredincioşii:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Christos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi Suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14–18)

5 Doctrinele false au un „efect de dospeală“

De aceea Scriptura ne avertizează:

… să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit‑o. Depărtaţi-vă de ei. (Romani 16:17)

În epistola sa către Tit Pavel spune:

După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit. (Tit 3:10–11)

6 Doctrinele false duc pe calea pierzării

Adevărul este, din păcate, adaptat unor concepte care par mai evlavioase, atractive sau confortabile pentru oameni, concepte care le dau „siguranţă“ sau le îngăduie să facă compromisuri.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:3–4)

Doctrinele false se răspândesc repede. Este mai uşor a merge pe drumul lat, dar acesta duce la pieire. În Noul Testament învăţătorii falşi sunt respinşi:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Christos, n‑are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu‑l primiţi în casă, şi să nu‑i ziceţi: “Bun venit!” Căci cine‑i zice: “Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele. (2 Ioan 9–11)

În timpul Noului Testament a întâmpina  pe cineva era legat de primirea acestei persoane în casă şi de a avea părtăşie mâncând şi vorbind împreună. Aceasta e ceea ce vrea să spună Ioan: cu un învăţător fals nu putem să menţinem legături de părtăşie, ci trebuie să arătăm clar lucrurile pe care le învaţă greşit, căci ce au în comun adevărul şi adevărul deformat?Deci fiecare creştin va fi dornic să cunoască învăţătura corectă care este expresia dragostei de adevăr şi baza pentru a merge mai departe pe calea cea strâmtă. De aceea Pavel îi mustră pe creştini:… să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire… (Efeseni 4:14)

Dacă cineva nu se lasă în mod conştient condus de cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie surprins dacă va ajunge pe o cale greşită. Lipsa gândirii  deschide deja o portiţă pentru învăţătorii falşi.

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: străduieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei  4:16)

https://www.crestini.info/doctrine/

/////////////////////////////////////

Tesaloniceni – cap. 5 – Pavel – un apostol preocupat cu maturizarea ucenicilor

By barzilaiendan

În capitolele 4 și 5 din 1 Tesaloniceni, apostolul Pavel ilustrează preocuparea părintească pentru copiii lui în credință, dorind să-i vadă crescând sănătoși în două domenii:  în sfințire și în speranța pentru viitor (nădejde). Oricât ar părea de paradoxal, ambele domenii implică o relație cu … moartea. Sfințirea este creșterea noastră în asemănarea cu Dumnezeu prin mortificarea firii noastre pământești (Rom. 8:13; Gal. 6:8; Efes. 4:22; Col. 3:5), iar nădejdea este cea mai plăcută punte peste moartea fizică.

Sfințirea

Sfințirea este transformarea vieții prin creșterea în asemănare cu Dumnezeu. Ea măsoară gradul în care ieșim de sub puterea păcatului și intrăm sub autoritatea vitală a Duhului Sfânt. Apostolul a văzut foarte clar că cei din Tesalonic, născuți ca oameni în mediul corupt al societății grecești, trebuie să părăsească felul lor deșert de viețuire pe care l-au moștenit de la părinții lor pentru a trăi la înălțimea standardelor divine. Probabil că cea mai „contemporană“ definiție a procesului de sfințire este „calea spre excelență“. Dumnezeu ne iubește așa cum ne găsește, dar ne iubește prea mult ca să ne lase așa cum ne găsește! El vrea să ne scoată din lumea de dărâmături și eșecuri ale păcatului și să ne facă părtași desăvârșirii Lui. Cel mai important verb din prima parte a capitolului patru este „să sporiți“. Nu este suficient că cei din Tesalonic au început bine. Mai este destul loc pentru creștere, pentru excelență. Pavel nu obosește să le repete în scris ceea ce le spusese deja prin viu grai când fusese la ei:„Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta“ (1 Tes. 4:1).

„Dragostea“, care măsoară participarea noastră la sfințirea lucrată de Duhul lui Dumnezeu, trebuia să crească în ei spre desăvârșire:„Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu …Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea“ (1 Tesal. 4:9-10).

Convertirea este un eveniment care se produce într-o clipă, însă sfințirea este un proces care durează toată viața! Înainte de a ajunge în cer, cei din Tesalonic aveau nevoie să iasă din obiceiurile păguboase pe care le deprinseseră în societatea grecească.

Etica familiei creștine

Prima schimbare de caracter și comportament în convertiții din Tesalonic trebuia să înceapă cu cărămida de bază a societății, familia.

„Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu“ (1 Tes. 4:1-5).

Grecii duceau o viață destrăbălată plină de abuzuri carnale, după chipul și asemănarea „zeilor“ la care se închinau. Olimpul lor era plin de „năluci“ care personificau pornirile păcatelor din trupurile lor. Bahus era zeul beției, Diana și Afrodita patronau vânătoarea și sexul. Iată o scurtă descriere a sistemului religios al grecilor, preluată prin Internet de pe CreștinOrtodox.ro:„În perioada străveche, locuitorii Greciei și ai insulei Creta par să fi adorat Pământul Mamă, ca zeiță a fecundității dar și a reîntoarcerii finale. Din cercetările savanților putem spune că exista un cult la Cnossos și Pylos și că era adorată o divinitate a naturii și a animalelor, Potnia Teron. Apar treptat date despre zeități ca Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos.

Zeus era zeul suprem al grecilor, părintele zeilor și al oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuiește pe vârful muntelui Olimp, vârf care era socotit a fi în cer, și tot ca zeu al cerului, el este stăpânul norilor, al ploii, al zăpezii, al tunetului și al fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger în mână. Ca zeu al luminii, Zeus vede toate, nu-i scapă nimic. El supraveghează împlinirea justă a angajamentelor, respectarea dreptății, împlinirea obligațiilor conjugale. El protejează familia, patria, cetatea. Mitologia a întunecat figura măreață a lui Zeus, atribuindu-i o seamă de aventuri amoroase cu totul imorale.Hera este personificarea feminină a cerului, în special a cerului nocturn. Ea este soră și soție în același timp a lui Zeus, împărțind cu acesta puterea. Este zeița femeilor și a căsătoriei.Atena (Athena, numită și Palas Athena) este, dintre toate zeitățile panteonului grecesc, cea mai apropiată de Zeus, ca una ce este născută, fără mamă, direct din capul lui și întrupând o parte din însușirile tatălui sau. Ea conduce armatele la victorie și tot ea prezidează la încheierea păcii. Și Ares este zeul războiului, dar acesta este un zeu sângeros, iubind vărsarea de sânge pentru vărsarea de sânge însăși. Atena este înțeleaptă, prudentă, duce luptele la bun sfârșit, apoi prezidează operele din timp de pace: adunările din agora (piața publică), ședințele senatului etc. Ea protejează munca, meseriile, artele.

Apolo (Apollo) este unul dintre cei mai importanți zei ai grecilor. Numele său înseamnă soarele „strălucitor”. De la început Apolo a fost o zeitate pastorală. În general însă el este cunoscut ca zeu al poeziei și al artelor.

Artemis este zeița fecundității, a castității și a iubirii legitime. Ca soră a lui Apolo împărtășește unele din însușirile acestuia, ca de exemplu aceea de a feri pe oameni de boli, dar este în stare și să provoace epidemiile și să omoare cu repeziciune mai ales femei. Identificându-se cu zeitățile lunare Hecate și Selene, ea apare ca zeiță a luminii nocturne, zeiță care iubește locurile retrase, întunecoase.

Hermes era socotit zeu al vântului, al comerțului, al câștigului rapid, al artei de a trage profit în dauna altuia. Tot el este și zeul drumurilor.

Hefaistos este în panteonul grecesc zeul focului, în special al focului din adâncul pământului. Mai târziu, în poemele homerice, apare ca meșterul iscusit care clădește palatele zeilor și făurește toate obiectele de confort și de podoabă ale zeilor; la care, firește, se folosește în primul rând focul.

Afrodita, soția lui Hefaistos, după altă versiune soția lui Ares, zeul războiului, este zeița iubirii senzuale.

Poseidon, zeul mărilor, fratele lui Zeus, este de asemenea una dintre zeitățile importante ale panteonului grecesc ca și Atena zeiță a înțelepciunii.

În lumea subpământeană locuiau: Hades (fratele lui Zeus), zeițele Persefona și Hecate.

În secolele al Vll-lea și al Vl-lea î. Hr. a luat un mare avânt cultul eroilor, care erau fie personaje omenești îndumnezeite, fie zei decăzuți. Ei erau socotiți în general ca fiind născuți din căsătoria între un zeu și o pământeancă sau un pământean și o zeiță. Majoritatea eroilor proveneau din personalități istorice de mare însemnătate, strămoși care au întemeiat o colonie ori au adus importante servicii cetății și a căror amintire a luat cu vremea înfățișarea unei apoteoze. Unii dintre eroi ajungeau să fie asimilați întru totul cu zeii.

Cel mai cunoscut este eroul Prometeu, care la origine a fost un zeu al focului. Prometeu fură focul din fierăria lui Hefaistos și-l aduce oamenilor. Pentru toate acestea, Zeus îl pedepsește să stea încătușat de o stâncă în Caucaz și un vultur să-i mănânce zilnic ficatul, care creștea la loc în timpul nopții. Mitul prometeic a fructificat o întreagă literatură în antichitate și în epocile modernă și contemporană, Prometeu devenind simbolul eroului care se sacrifică pentru binele omenirii.

Dintre ceilalți eroi amintim pe Teseu, care a omorât Minotaurul – monstru căruia atenienii trebuiau să-i sacrifice din nouă în nouă ani câte șapte tineri și șapte fecioare – pe Ahile, pe Menelau, pe Diomede, etc.“

După cum se poate vedea, grecii și-au inventat patroni supranaturali care să le justifice viciile. Familiile lor erau neafectate de libertinajul sexual pentru că instauraseră un sistem social care să le dea stabilitate. Nevestele puteau fi schimbate în mod „civilizat“, iar întreținerea amantelor era ceva foarte public și la modă. Iată ce ne spune Demostenes despre reglementarea raporturilor sexuale în Grecia timpului său:

„Noi plătim prostituate pentru plăcere, ținem amante pentru satisfacerea nevoilor de fiecare zi ale trupului și avem soții pentru nașterea de copii și pentru buna administrare a casei“.

Nevestele grecilor mai erau numite și „matroane“ („femei de frunte“ în Faptele Apostolilor 17:4). Trecute de vârsta medie și neglijate de bărbații lor, ele se revanșau prin influența mare în treburile obștei și prin întreținerea unor relații păcătoase cu „campionii“ jocurilor sportive de atunci. O matroană rămasă văduvă își cumpăra uneori un soț tânăr sărac. După moartea ei, soțul trecut de floarea vârstei își lua o nevastă tânără,  ș.a.m.d. Seneca  a scris: „Femeile se mărită ca să divorțeze și divorțează ca să se mărite“. Castitatea era aproape o virtute moartă.

Dacă plasați tesalonicenii pe fundalul acesta veți înțelege foarte repede de ce le-a scris Pavel ceea ce le-a scris și de ce sfințirea trupului și a familiei era așa de prioritară.

Etica muncii și a comerțului

O altă prioritate a fost scoaterea creștinilor din obiceiurile corupte legate de muncă și de comerț. Grecii erau campionii comerțului mondial. Aceasta n-ar fi fost rău, dacă n-ar fi însemnat și că profitul lor era derivat dintr-un sistem de necinste și camătă. Pavel le repetă ceea ce le spusese deja: relațiile dintre ei trebuiau să fie de-acum de o cu totul altă natură:

„Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne -a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi Duhul Său cel sfînt“ (1 Tes. 4:6-8).

Ca să poată supraviețui neîntinați de „sistem“, convertiții la creștinism sunt îndemnați să se considere intrați într-o familie de „frați“ și „surori“, care pot să-și înființeze o viață comunitară distinctă și separată de cea coruptă:

Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea. Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni“ (1 Tes. 4:9-12).

Realitatea acestei „societăți noi“ s-a generalizat pretutindeni pe unde au apărut biserici. Așa cum vom vedea însă, unii din convertiții creștini din Tesalonic, înțelegând greșit venirea Domnului, profitau de viața comunitară, nu munceau și se ocupau „cu nimicuri“. Îndeletnicirea era foarte „la modă“ în Grecia. Pavel va vedea la Atena că „… toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou“ (Fapte 17:14).

Grecii trăiau numai pentru „plăcere“, fie ea la nivelul trupului, fie ea la nivelul sufletului. Ei credeeau că munca, mai ales munca fizică, era degradantă și trebuia repartizată cu precădere sclavilor. Evreii, pe de altă parte, educați prin prevederile Vechiului Testament vedeau munca drept o parte intrinsecă a vieții, o asemănare cu Dumnezeu în responsabilitate, preocupare și pasiuni, o îndeletnicire virtuoasă și plină de satisfacții.

Când l-a făcut pe Adam, cel dintâi om, Dumnezeu nu l-a pus să-și dea doctoratul în filosofie cu o dizertație despre diferența dintre bine și rău, ci l-a așezat în Eden ca să fie grădinar. Toate activitățile legate de muncă din Scripturile evreiești erau la fel de meritorii, fie ele fizice sau intelectuale, fără deosebire. Apostolul Pavel caută să introducă acest fel de gândire și în tânăra biserică din Tesalonic. El le spune că ținta lor trebuie să nu mai depindă de nimeni din afară. Orice creștin sănătos trebuie să se întrețină singur și să fie gata să dea ajutor celor din jur care nu o pot face. Tema aceasta va fi reluată de apostol în cea de a doua scrisoare către tesaloniceni (2 Tes. 3:6-14). Principiul va fi amintit apoi tuturor celorlalte biserici născute în contextul social grecesc:

„Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit“ (Efes. 4:28).

„N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“ (Fapte 20:33-35).

Spre deosebire de religia și filosofia greacă, creștinismul a ridicat munca la rang de virtute duhovnicească. Clădind pe Vechul Testament, apostolii au spus pretutindeni că munca este îndeletnicirea pe care o pregătise Dumnezeu pentru om încă dinaintea „căderii“. Lumea trebuie văzută drept „ogorul“ lui Dumnezeu, iar orice activitate trebuie făcută „ca pentru Domnul“, fie că este făcută cu vorba sau cu fapta“ (Col. 3:23). Este interesant că expresia atribuită Domnului Isus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“ nu apare nicăieri în textul celor patru Evanghelii. Ea este o dovadă că în lumea de atunci mai circulau încă fragmente din predicile rostite de Domnul Isus, iar apostolul Pavel avea cunoștință despre ele.

https://barzilaiendan.com/2013/11/28/5-tesaloniceni-pavel-un-apostol-preocupat-cu-maturizarea-ucenicilor/

////////////////////////////////////

Ce spune Biblia despre părinţii creştini?

Răspuns

Cea mai mare poruncă din Scriptură este aceasta: ” Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). Privind înapoi la versetul 2 din acelaşi pasaj, citim astfel: „… să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe”. Următoarele versete spun, de asemenea: „Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” (versetele 6-7).

Istoria poporului evreu ne arată că părintele trebuia să fie ascultător şi insistent în educarea copiilor săi pe căile şi folosind cuvintele Domnului, având ca scop creşterea lor spirituală şi bunăstarea lor. Şi părinţii care au fost ascultători de poruncile Scripturii au făcut întocmai. Aspectul de cea mai mare importanţă din acest pasaj este acela că stă în responsabilitatea părintelui ca toţi copiii lui să fie crescuţi cu hrana spirituală din partea lui Dumnezeu. Şi asta ne duce cu gândul către pasajul din Cartea Proverbelor 22:6-11, unde în versetul 6 ni se spune astfel: ” Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni (pe măsură ce va îmbătrâni – n.n.), nu se va abate de la ea.” Această educaţie începe cu primii ani din copilărie, cu primele învăţături date de mama şi tatăl copilului, încă din fragedă pruncie. Ea are rolul de a învăţa pe copil modul de viaţă pe care va trebui să îl urmeze. A începe educaţia copilului în acest fel reprezintă un aspect de o importanţă majoră, la fel cum un copac este dirijat să crească într-un anume fel încă din primii săi ani de viaţă.

Un pasaj din Noul Testament ne oferă o imagine clară cu privire la învăţătura Domnului pentru relaţia dintre părintele creştin şi copiii săi în ceea ce priveşte creşterea lor. Efeseni 6:4 reprezintă o prezentare concentrată a felului în care părinţii ar trebui să se relaţioneze cu copiii lor, atât în lucrurile care trebuie făcute cât şi în cele care trebuie evitate: „voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului”. Aici este prezentată foarte succint învăţătura Bibliei cu privire la responsabilitatea părinţilor în creşterea copiilor lor. Aspectul negativ din acest verset indică aceea că un părinte nu trebuie să îşi manifeste atitudini nepotrivite faţă de copiii lui şi nu trebuie să se impună prin severitate excesivă, nedreptate sau autoritate impusă fără raţiune. Comportamentul nesănătos faţă de un copil nu va servi decât la alimentarea inimii copilului cu lucruri rele. Aspectul pozitiv este exprimat într-un fel atotcuprinzător, şi anume în educarea lor, în creşterea lor, în dezvoltarea unui comportanent sănătos de viaţă prin învăţarea ascultării de Domnul. Aceasta este educaţia, anume să fii un model ca părinte pentru copii şi să îi înveţi disciplina şi ascultarea. Expresia „povăţuire” poartă cu ea ideea de a „pune în mintea copilului”, ceea ce înseamnă să reamintim continuu, dar în mod constructiv, lucrurile care sunt greşite dar şi să îi învăţăm responsabilităţile lor, conform cu vârsta şi nivelul de înţelegere al fiecărui copil.

Copiii nu trebuie să crească fără să li se acorde atenţie, îngrijire şi fără să fie controlaţi. Ei trebuie învăţaţi, disciplinaţi şi povăţuiţi, astfel încât să fie aduşi la cunoaştere, autocontrol şi ascultare. Acest întreg proces de educaţie este unul spiritual şi creştin, în înţelesul adevărat al cuvântului. Hrănirea şi povăţuirea Domnului reprezintă singura modalitate eficientă de a administra copiilor o educaţie sănătoasă care să dea rezultate. Orice altă modalitate de educarea a copiilor va sfârşi în mod inevitabil într-un eşec dezastruos. Elementele spirituale şi morale ale naturii noastre sunt la fel de importante ca şi cele intelectuale. Prin urmare, aspectele spirituale sunt la fel de necesare pentru creşterea noastră ca şi cele privind cunoaşterea. Cartea Proverbelor spune, din nou: „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi cunoaşterii”.

Părintele creştin este cu adevărat instrumentul din mâna Domnului prin care este administrată autoritatea în cămin. Întrucât creştinismul este singura religie adevărată şi Dumnezeu în Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, singurele instrumente posibile şi eficiente în educarea copiilor le reprezintă hrănirea spirituală şi povăţuirea în ascultare de Domnul a copiilor. Întregul proces de învăţare şi disciplinare trebuie să fie realizat pe baza a ceea ce Dumnezeu spune şi ne învaţă, astfel încât autoritatea Sa să fie pusă în mod constant şi imediat în contact cu mintea, inima şi conştiinţa copilului. Părintele nu trebuie niciodată să se prezinte pe sine ca fiind autoritatea supremă şi ultima care stabileşte ceea ce este adevărat şi care sunt obligaţiile copiilor. Altfel, ar dezvolta în copil aspectul uman al “eului”. Atingerea rezultatelor educaţiei poate fi realizată doar când Îl facem pe Dumnezeu, Dumnezeu în Hristos, Învăţătorul şi Administratorul familiei, a cărei autoritate trebuie crezută în toate aspectele şi ascultată în toate lucrurile.

Învăţătura Sfintelor Scripturi pentru părinţi reprezintă întotdeauna situaţia ideală din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Noi însă avem adesea tendinţa de a coborî aceste învăţături la nivelul nostru uman şi la experienţa noastră. Întrebarea noastră, totuşi, ce spune Biblia despre slujba de părinte. Am încercat să răspund în consecinţă. Am descoperit că, prin experienţa de a fi tatăl a 3 fii, am eşuat adeseori în a urma exemplul biblic. Această experienţă tristă, totuşi, nu falsifică Scriptura şi adevărul şi înţelepciunea lui Dumnezeu şi nu ne dă dreptul să spunem vreodată că Scriptura nu poate fi aplicată în practică.

Dă-mi voie să concluzionez. Expresia „provoca” are sensul de a irita, a exaspera, a incita, a deturna de pe cale etc. Aceste lucruri sunt făcute într-un duh rău şi prin metode greşite, cum ar fi severitate, anormalitate, duritate, asprime, cerinţe crude, restricţii non-necesare şi insistenţă egoistă în administrarea autorităţii. Astfel de provocări vor produce reacţii adverse, vor conduce la un copil care va fi mort faţă de afecţiune, vor distruge dorinţa de sfinţire în el şi îl vor face să se simtă ca şi cum nu ar putea niciodată să fie plăcut părinţilor săi (ştiu, am trecut pe aici). Un părinte înţelept (mi-aş fi dorit să fi fost înţelept) caută să nască în copiii lui dorinţa de ascultare şi dragostea şi gentileţea. Părinţii nu trebuie să fie ca nişte tirani.

Martin Luther a spus: „Păstrează un măr alături de nuia pentru a-l oferi copilului când face un lucru bun”. Disciplina, în general, educaţia şi cultura trebuie să fie exersate cu atenţie sporită şi învăţătură constantă dar şi cu multă rugăciune. Pedeapsa, disciplina şi povăţuirea prin Cuvântul lui Dumnezeu, reprezintă “povăţuirea” indicată prin Scriptură şi conduc la încurajare sau mustrare, în funcţie de situaţie. Învăţătura dată trebuie să provină de la Domnul şi este învăţată în şcoala experienţei creştine, fiind administrată de părinţi. Disciplina creştină este necesară pentru a preveni creşterea copiilor fără reverenţă faţă de Dumnezeu, fără respect faţă de autoritatea părinţilor, fără cunoaşterea standardelor creştine şi fără obiceiurile autocontrolului.

„Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16, 17). Aceasta este ceea ce spune Biblia despre a fi părinte. Metodele şi modalităţile pe care părinţii le pot folosi în învăţarea adevărului lui Dumnezeu sunt variate. Însă aceste adevăruri trebuie să poată fi întotdeauna aplicate în orice aspect privind viaţa şi stilul de viaţă. După cum părintele este credincios în a fi un model pentru copilul său, tot aşa şi copilul învaţă despre Dumnezeu cum să asculte în toate circumstanţele vieţii, indiferent ceea ce fac şi unde se duc. Astfel copiii vor învăţa să “Îl iubească pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi puterea lor” şi vor dori să Îl slujească în tot ceea ce fac.

https://www.gotquestions.org/Romana/parinte-crestin.html

///////////////////////////////////////

DUMNEZEU NE-A CHEMAT LA CURATIE SI SFINTIRE…

Publicat de Cezar Câmpeanu

“Nimeni sa nu fie cu viclesug si cu nedreptate in treburi fata de fratele sau; pentru ca Domnul pedepseste toate aceste lucruri, dupa cum v-am spus si v-am adeverit. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire. De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi, nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant.”(1Tes.4:6-8).

Viclenia, inselaciunea si nedreptatea vin din lacomia de avere sau din umblarea dupa slava desarta. Si aceste pacate se intalnesc si printre cei care-si zic credinciosi, care merg la adunari crestine, ba chiar se intalnesc si la cei care predica Evanghelia. La unii dintre ei. Credinciosii sunt indemnati, prin Cuvantul lui Dumnezeu, sa nu umble cu viclenie si nedreptate in treburile lor, intre ei, si fata de ceilalti oameni. Cand credinciosul si-a dat cuvantul, sa aiba grija sa-l respecte, chiar in paguba de ar iesi. Apostolul Pavel sccrie ca Dumnezeu pedepseste aceste lucruri: curvia, inselatoria, nedreptatea, etc. Biblia este plina de pilde in privinta aceasta. Sa fim cu mare grija, fratii mei, caci traim intr-o lume vicleana si nedreapta, si usor te poti molipsi de duhul ei, daca nu veghezi. Cu privire la problemele care se pot ivi intre frati, pana acolo ca se ajunge ca un frate sa se judece cu alt frate, si inca inaintea necredinciosilor, iata ce scrie Pavel: “Chiar faptul ca aveti judecati intre voi, este un cusur pe care-l aveti. Pentruce nu suferiti mai bine sa fiti nedreptatiti? De ce nu rabdati mai bine paguba? Dar voi singuri sunteti aceia care nedreptatiti si pagubiti, si inca pe frati. Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si asa erati unii dintre voi. Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Cor.6:7-11).

“Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.” Este o necuratie fizica (pacate in legatura cu morala) si este o necuratie spirituala (pacate in legatura cu invatatura abatuta de la Noul Testament). Si una si alta duc la moarte, aducand paguba Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a chemat la sfintire. Sfant inseamna “pus deoparte” pentru o anumita traire si o anumita lucrare. “Cum isi va tinea tanarul – si orice om – curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau”(Ps.119:9). Domnul Isus spunea: “Sunteti curati, din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus.”(Ioan 15:3). Dumnezeu ne-a chemat la curatie si sfintire, adica la ascultarea de Cuvantul Lui scris (invatatura apostolilor), care este adevarul, cum scrie in Ioan 17, si cum scrie si apostolul Petru: “Ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele…”(1 Petru 1:22). Sfintire mai inseamna si neamestecare cu lumea – nici cu lumea religioasa. “Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.” Sfinti in toata purtarea – iata viata adevaratilor urmasi ai Domnului Isus. El Si-a varsat sangele Sau pe cruce pentru ca sa ne rascumpere, adica sa ne smulga din felul desert de vietuire al lumii, punandu-ne deoparte pentru lucrarea Lui. Ca sa ajungem sa traim practic sfintirea trebuie sa ne alipim in totul totului tot de Dumnezeu, caci “cine se alipeste de de Dumnezeu, devine un duh cu El. Trebuie sa nu ne incredem in noi, in propriile noastre puteri, ci trebuie sa ne incredem in puterea si harul lui Dumnezeu., sa ne alipim prin credinta de Domnul Isus, veghind asupra noastra insine, caci sfintenia este izvorul puterii si al luminii. Urmasii Domnului Hristos traiesc deosebit de restul lumii pacatului. Ei sunt sfinti, si sfintesc pe Hristos ca Domn in inimile lor.(1 Petru 3:15).

“De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi, nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant.” Cine nesocoteste invatatura apostolilor (adica invatatura Noului Testament), in care staruiau primii crestini (Fapt.Ap.2:42), nesocoteste prin adaugare sau scoatere din text, aceasta inseamna stricarea adevarului, nesocotind pe Dumnezeu – dandu-L deoparte. Un astfel de om care nesocoteste astfel pe Dumnezeu si Cuvantul Lui scris, va da socoteala inaintea lui Dumnezeu, va fi judecat si osandit. Cu cat ne supunem lui Dumnezeu si Cuvantului Sau, Cuvantul adevarului, cu atat vom primi in noi chipul lui Dumnezeu, cu atat vom fi mai sfinti, caci numai adevarul sfinteste. A fi crestin inseamna a te supune in totul invataturii Noului Testament. Daca Duhul Sfant, care a calauzit pe apostoli, ca sa scrie Noul Testament, ar fi gasit cu cale sa mai adauge ceva la ceea ce s-a scris, adica: icoane, lumanari, cultul mortilor (parastase), botezul copiilor mici, cultul Maicii Domnului, etc., etc., ar fi instiintat pe apostoli, iar ei ar fi lasat scris ca sa se poata adauga cu trecerea timpului, dupa nevoie. Dar asa ceva nu s-a intamplat. Sa ne cercetam cu toata seriozitatea si responsabilitatea vietile in lumina invataturii Noului Testament, si daca nu stam bine, sa ne punem in acord cu voia lui Dumnezeu. “Cine citeste, sa inteleaga.” (Mat.24:15). Amin. Slavit sa fie Domnul !

https://cezar59cmp.wordpress.com/2014/10/16/dumnezeu-ne-a-chemat-la-curatie-si-sfintire/

/////////////////////////////////////

Manifest pentru pocăință

de Paul Dan

  •  

Sursa: www.resursecrestine.ro

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1 Petru 4:17)

CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:

– Te-ai întrebat de ce înainte de revoluţie Biserica nu se confrunta cu aşa de mult materialism, cu atâtea divorţuri, probleme cu adolescenţii, consum de alcool, pornografie aşa cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…

– De ce, în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a nenumăratelor resurse pentru viaţa creştină în multe situaţii, nu este nicio diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?

– Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii.

– Unde este mărturia noastră?

UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi mai bine înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii popi  în bisericile noastre (vezi explicaţia din nota de subsol de la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism, cu efecte mortale pentru viaţa spirituală. Cultura pop a adus cu ea lumea şi păcatul. Cultura pop a făcut ca multe dintre bisericile noastre să fie o batjocură. Cultura pop din bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)

Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou. Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză, o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.

O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).

DESCRIEREA APOSTAZIEI: „…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos,nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de

bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1Ioan 2:18)

MĂRTURISIRE: Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: „O, Doamne, mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O, Doamne, dreptatea Îţi aparţine, iar nouă, ruşinea. A conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine, fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne, să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine. Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva şi nu ne-a mai păsat dacă Te ofensam pe Tine. Am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi pe cea din sânul Bisericii. Ne-am făcut ca obiectiv principal să fim mai degrabă relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţin mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…(Mărturisire făcută pe baza cărții Daniel cap.9)

UN STRIGĂT ÎMPOTRIVA APOSTAZIEI

  1. Pentru pastorii care caută să mulţumească oamenii. „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.“ (2 Timotei 4:3-4)

Încetaţi să aduceţi oameni în Biserică prin orice mijloace în detrimentul sfinţeniei! Predicaţi întreg Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el! Când predici, condamnă păcatele cu care se confruntă biserica ta. Cheamă oamenii la o viaţă practică de sfinţenie. Avertizează-i pe oameni de iminenta judecată a lui Dumnezeu împotriva bisericii de azi, invadată de apostazie. Probabil vei fi nemulţumit la gândul că mulţi vor părăsi biserica. Lasă-i să plece!!! Cuvântul lui Dumnezeu îi va înlătura pe apostaţi. Lumea din jurul nostru este sătulă de biserici în criză. Asigură-te că nu eşti prins de pornografie, materialism, alcool şi alte păcate mortale. Practici disciplinele spirituale? Ai putea spune că a te opune de la amvon homosexualităţii, avorturilor sau altor păcate este politică. În realitate însă tu nu vrei să îi superi pe oameni. Unii dintre voi, pastorii de felul acesta,  poate că nici nu sunteţi născuţi din nou.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Pentru pastorii de tineret duşi în eroare. „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe

unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare

de moară, şi să fie înecat în adâncul mării.“ (Matei 18:6)

Mulţi dintre voi se comportă ca nişte clovni încurajând tinerii să păcătuiască. Nu aveţi niciun discernământ! Tu, ca pastor de tineret, eşti responsabil pentru ruinarea viitorului unei generaţii întregi! Fii un model pentru cei tineri! (1Tim.4:11-16; 6:11-19). Fii primul care trăieşte o viaţă de sfinţenie practicând rugăciunea, şi postul, şi normalitatea în îmbrăcăminte. Instruieşte-i pe tineri în practicarea disciplinelor spirituale. Ei nu au nevoie de distracţie, ci de bucuria unei vieţi sfinte din Duhul Sfânt. Sunt flămânzi după recunoaşterea şi valoarea pe care numai Dumnezeu le poate oferi, aşa că aruncă toate strategiile tale lumeşti. Unii dintre voi aveţi funcţii de conducere, dar nicio autoritate, iar unii dintre voi poate că nici nu sunteţi născuţi din nou.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Pentru taţii iresponsabili. „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie

cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“

(Iacov 4:4)

Taţilor, mulţi dintre voi vă faceţi vinovaţi de un mare păcat lăsând ca mass-media cu un conţinut explicit de violenţă, satanism, sexualitate să vă polueze viaţa de familie. Nu cenzuraţi nimic copiilor dvs. Altarul familiilor voastre este fie televizorul, fie internetul. Permiteţi soţiilor şi fiicelor voastre să se îmbrace indecent. Nu aveţi nicio idee cu privire la ceea ce învaţă copiii voştri în şcoală şi nu va pasă cine sunt cei din anturajul lor. Fii un lider spiritual pentru casa ta! Fii primul care se schimbă, iar familia ta te va urma. Slujeşte Împărăţiei lui Dumnezeu, şi nu ţie însuţi. Unii dintre voi sunteţi prinşi de lucruri precum consumul de alcool sau privitul intensiv la televizor. De multe ori anulaţi orice activitate de la biserică pentru un eveniment sportiv. Alţii sunteți sclavii căutărilor materialiste, pornografice, ai trăirii în adulter sau ai consumului de droguri.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Pentru mamele iresponsabile. “…Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior, – Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea”. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi maramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate; inelele şi verigele de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare.“ (Isaia 3:13-23)… ”femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte“ (2 Timotei 3:6b)

Mamelor, multe dintre voi nu sunteţi modele demne de urmat! Concuraţi cu fetele voastre în modă şi indecenţă. Vă uitaţi prea mult la televizor, mai ales la programe siropoase, la telenovele, la programe cu vedetele de la Hollywood. Suferiţi de o imagine de sine scăzută. Vă faceţi vinovate de neglijarea intenţionată a copiilor voştri. Aţi lăsat grija copiilor voştri în seama televizorului, a şcolii, a dădacelor angajate sau a anturajului copiilor voştri.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Pentru cei tineri şi pentru cei necăsătoriţi ce caută plăceri. „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:1-)

Voi, băieţii, care credeţi că biserica este un alt club pentru distracţii, vă înşelaţi total! Voi folosiţi activităţile bisericeşti pentru plăcerile voastre, pentru a întâlni fete, unii chiar angajându-vă în păcate sexuale. Unii dintre voi consumaţi alcool şi droguri, vă îmbrăcaţi după ultima modă, sunteţi la curent cu noile filme cu conţinut violent sau sexual, dar nu aveţi nicio idee despre ce este sfinţenia. Abia dacă ajungeţi la studiul biblic, în schimb sunteţi primii care mergeţi la petreceri. Dumnezeul vostru este internetul!

Domnişoarelor, multe dintre voi luaţi parte la aceeaşi destrăbălare. Concuraţi în a vă îmbrăca cât mai provocator pentru a vă fura prietenul una alteia, bârfiţi şi sunteţi dependente de mobil, navigaţi pe internet ore întregi, în permanenţă aveţi pretenţii de la părinţii voştri şi nu produceţi nimic bun.

Voi, tinerilor, pe care v-am descris, fiţi gata să primiţi judecata lui Dumnezeu! Voi trageţi Biserica în jos! Pastorii şi ceilalţi membri trebuie să se plece înaintea voastră ca să vă mulţumească și să vă păstreze în biserică. Voi călcaţi în picioare sfinţenia necesară Casei lui Dumnezeu! Luaţi în mod uşuratic credinţa creştină şi nu vă pocăiţi niciodată cu adevărat! Pentru unii dintre voi se potriveşte de minune ceea ce apostolul Petru a zis: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.“ (2 Petru 2:21)

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Către cântăreţii creştini de muzică “rock şi heavy metal”. „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se

va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi

bucuria voastră în întristare“ (Iacov 4:7-9). „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.“ (1 Ioan 2:15-17)

Cântăreţilor creştini, care cântaţi muzică creştină “rock” şi “heavy metal”, aţi fost duşi în eroare de ideea că dacă vă îmbrăcaţi şi vă comportaţi ca nişte ciudaţi, dacă aveţi o înfăţişare dură şi depresivă sunteţi la modă! În realitate, aşa-zisa voastră slujire este o ruşine la adresa lui Dumnezeu şi a adevăratei Sale Biserici. Spuneţi că evanghelizaţi lumea cu acest tip de muzică, dar, în realitate, v-a cucerit lumea pe voi şi audienţa voastră. Muzica “rock” şi „heavy metal” nu poate sluji niciodată Biserica din cauza originii ei sataniste, de aceea aşa-zisa muzică creştină „rock” este o contradicţie în termeni.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Către creştinii „înţelepţi în felul lumii” aflaţi în funcţii de conducere. „Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:18-20)

Pentru comitetele bisericilor care le conduc ca pe nişte afaceri… Opriţi-vă, este un nonsens! Ghidaţi-vă după Cuvântul lui Dumnezeu, nu după concepte manageriale! Abuzaţi atât de pastor, cât şi de membrii bisericii! Mulţi dintre voi afişaţi o aroganţă de şef.

Pentru profesorii de teologie… O parte dintre voi aţi crescut având convingeri umaniste şi continuaţi să vă schimbaţi punctul de vedere în funcţie de mersul lumii! În studiile pentru lucrarea de doctorat aţi urmărit doar să absolviţi cu bine, dar aţi neglijat disciplinele spirituale şi evlavia! În consecinţă, pastorii pe care îi formaţi seamănă cu voi. Mulţi din ei cad în tot felul de păcate grele.

Pentru bordul de conducere al unor şcoli de teologie… Voi luaţi decizii capitale fără să vă bazaţi  pe înţelepciunea lui Dumnezeu. Unii dintre voi nu aveţi nicio expertiză teologică, dar, cu toate astea, dezbateţi pe marginea unor subiecte de teologie. Adesea, voi, cei din bordul de conducere, sunteţi aleşi pe baza statutului social sau a puterii financiare pe care le deţineţi, nu în funcţie de maturitatea spirituală sau de expertiza teologică.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

  1. Pentru vedetele şi producătorii creştini. „Israel s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior; – Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit

Stânca mântuirii lui“ (Deuteronomul 32:15)

Mulţi dintre voi vă faceţi vinovaţi de căutarea obţinerii de profit, şi nu de onorarea lui Dumnezeu! Încet, de-a lungul anilor, promovaţi muzica lumească şi reviste lumeşti. Sunteţi ahtiaţi după recunoaştere din partea mass-media! Este şocant să vezi în librăriile creştine CD-uri având pe copertă grupuri rock cu feţe bolnave sau aşa-zise cântăreţe creştine, pozate în îmbrăcăminte indecentă. Periodic, familii naive şi tineri imaturi se lasă influenţaţi de curentul acesta, lansat de producătorii creştini. Mulţi dintre cântăreţii creştini, care au făcut mulţi bani din această promovare, acum se comportă ca vedetele de la Hollywood, arătând lipsă de respect la adresa lui Dumnezeu şi a creştinilor decenţi. Unde aţi găsit în Biblie că sfinţii din Vechiul Testament sau ucenicii Domnului Isus au afişat o atitudine arogantă şi au fost aşa de bogaţi cum sunt multe „vedete” creştine în zilele noastre!? Suntem aşa de critici la adresa Vaticanului şi a opulenţei lui, dar începem să ne asemănăm cu el.

Pocăiţi-vă! spune Scriptura.

UN SFAT BIBLIC ÎMPOTRIVA APOSTAZIEI

Din partea Domnului Isus Hristos: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“(Apocalipsa 3:18-22).

„Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cine îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună.” (Apocalipsa 22:12-15)

Din partea apostolului Pavel: „Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.“ (2 Timotei 3:10-17)

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)

Din partea apostolului Ioan: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire,este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.“ (1 Ioan 3:7-10)

De la profetul Daniel:  Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” (Daniel 9:18,19)

Din partea autorului manifestului:

– Scapă de televizor!

– Limitează activitatea la computer pentru temele de la şcoală, la muncă sau în scop de cercetare!

– Aruncă toate DVD-urile, revistele, CD-urile, posterele cu conţinut sexy, pornografic, violent, ocult, inclusiv toată muzica rock sau heavy metal, creştină sau necreştină!

– Fii la zi cu ce se întâmplă în jurul tău şi în lume, dar din publicaţiile creştine sau din ştirile nepoluate de pe internet!

– Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să te întorci la El cu adevărat dacă ai îndoieli că eşti născut din nou!

– Asigură-te că citeşti zilnic din Biblie şi te rogi!

– Cere-I lui Dumnezeu să-ţi descopere planul Său pentru tine şi implică-te în el imediat!

– Stai aproape doar de creştinii evlavioşi!

– Scapă de toate hainele indecente!

– Dacă ai o familie, pune-o pe primul loc, după Dumnezeu!

– Citeşte cărţi devoţionale de autori ca C.H. Spurgeon, John MacArthur sau alţii ca ei!

– Evită-i pe carismatici!

TREI ATITUDINI CU PRIVIRE LA ACEST MANIFEST PENTRU

TREZIRE SPIRITUALĂ

  1. Dacă eşti un creştin treaz, te bucuri la citirea acestui manifest şi îl vei trimite şi altor creştini.
  2. Dacă eşti un creştin căldicel, probabil că te-ai simţit ofensat la început, dar ai realizat pe parcurs că este timpul să te trezeşti.
  3. Dacă eşti un apostat, te vei revolta după citirea acestui manifest, dar, dacă te vei pocăi cu adevărat, Dumnezeu va face din tine un credincios adevărat.

Pastor Paul Dan

https://www.resursepentrucrestini.ro/text/predici/atentionari-si-sfaturi/manifest-pentru-pocaainta

//////////////////////////////////////

Veghetorii in mitologie

Unul dintre marile mistere ale științei este apariția, cu 40.000 de ani în urmă, a unei rase de oameni cu caractere europide, având înălțimea cuprinsă între doi și trei metri și capacitatea cutiei craniene de 1800-1900 cm3.

În 1982, revistele Stern și Science et Vie au publicat o serie de articole științifice însoțite de fotografii ale unor dovezi paleontologice uimitoare. Astfel, în 1895, un grup de mineri a găsit în statul american California rămășițele mumificate ale unei femei cu înălțimea de 2,03 metri. În 1898, antropologii de la Universitatea Harvard au descoperit în aceeași zonă un schelet de femeie cu înălțimea de 2,38 metri. În 1876 în Carolina de Nord și în 1912 în Wisconsin au fost găsite câteva zeci de schelete cu înălțimea de 2,40 metri. Aceste descoperiri sunt cu atât mai remarcabile cu cât realizăm că amerindienii aveau înălțimea medie de 1,55 metri.Uriasii În 1930 a fost descoperită o necropolă străveche în nordul Mexicului, conținând sute de morminte ale unei populații cu înălțimea medie de 2,44 metri. În 1970, în Africa Centrală a fost găsită o necropolă veche de douăzeci de mii de ani, ce conținea șaizeci de schelete ale unor bărbați înalți de 2,85 metri. În 1976 au fost descoperite în Flandra două schelete vechi de peste treizeci de mii de ani, unul aparținând unui bărbat înalt de 2,47 metri, iar celălalt unei femei de 2,38 metri. În 1982 au fost găsite într-o veche necropolă de lângă orașul german Soest aproape o mie de schelete cu înălțimea medie de doi metri, precum și mormântul unui lider militar, al cărui schelet măsoară 2,30 metri. Tot în 1982, o echipă de arheologi a descoperit pe teritoriul Uniunii Sovietice un schelet de femeie, înalt de 2,65 metri și vechi de peste 3.500 de ani.

Pe lângă scheletele acestor uriași de doi-trei metri, pe întreg cuprinsul globului au fost găsite unele aparținând unor ființe mult mai înalte. De exemplu, între 1947 și 1950, în localitatea Argedava din județul Giurgiu (România), arheologii au dezgropat optzeci de schelete cu înălțimea de patru metri. Arheologul american Maria Gimbutas consideră că acești uriași, aparținând civilizației kurgane, au invadat Europa din est acum șapte mii de ani. Cine erau acești giganți și de unde au apărut?

Legende despre uriași există în toate culturile lumii. Românii îi numeau jidovi și considerau că aceștia trăiau sub pământ. Celții credeau că primele ființe care au locuit Pământul au fost giganții, abia după ei făcându-și apariția oamenii. Grecii antici susțineau că giganții, frații titanilor, s-au luptat cu zeii olimpieni în cel de-al doilea mare război al zeilor, Gigantomakhia. Pentru nordici, uriașii (numiți jotunn) s-au luptat cu zeii în marea bătălie numită Ragnarok. Capitolul 6 al Genezei biblice explică apariția uriașilor: „Iar după ce au început a se înmulți oamenii pe pământ și li s-au născut fiice, fiii lui Elohim, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. (…) În vremea aceea s-au ivit pe pământ Naphilim (tradus ca „uriași” – n.a.), mai cu seamă de când fiii lui Elohim începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime”. Așadar, conform Bibliei, uriașii erau fiii îngerilor și ai pământencelor.

„Fiii lui Elohim” („Bene Elohim” în ebraică) și faptele lor sunt descriși pe larg în Cartea lui Enoh. Aici ei sunt numiți Veghetori („iyrin” în aramaică și „egregoroi” în greacă): „Venise o vreme când copiii oamenilor se înmulțiseră și în acele zile li se născuseră fiice frumoase și pline de grație. Și îngerii, copiii cerului, le-au văzut și au poftit după ele, și și-au spus între ei: «Veniți să ne alegem femei dintre oameni și să avem copii cu ele». Și Semiaza, care era căpetenia lor, le-a spus: «Eu mă tem că voi nu veți consimți să înfăptuiți aceasta, și numai eu voi suferi pedeapsa unui mare păcat». Și ei toți i-au răspuns astfel: «Să facem cu toții un jurământ și să ne legăm cu toții cu blestem că nu vom părăsi acest gând și că vom făptui lucrul acesta». Apoi au jurat cu toții și s-au legat cu blestem de acesta. Și erau cu toții două sute care au coborât în zilele lui Iared pe vârful muntelui Hermon, și ei i-au zis muntelui Hermon căci au jurat și s-au legat prin blestem pe acesta” (6:1-6).

După ce ne sunt prezentate cele nouăsprezece căpetenii ale Veghetorilor, ni se spune că „și toți ceilalți împreună cu aceștia și-au luat neveste, și fiecare și-a ales câte una și au început să se împreuneze cu ele și să trăiască cu ele (…) Și ele au rămas grele și au născut uriași a căror statură era de trei mii de coți (1.440 de metri – n.a.)” (7:1-2). Cronicarul bizantin Syncellus, care a scris la rândul său despre Veghetori, nu menționează statura uriașilor. În schimb, el spune că: „Și ele (pământencele – n.a.) au zămislit trei feluri: mai întâi uriașii cei mari. Și uriașii i-au zămislit pe Naphilim iar Naphilimii i-au născut pe Eliuzi. Și ei au crescut după mărimea lor”. Deși Cartea lui Enoh îi consideră malefici pe uriași, Cartea Jubileelor spune că doar eliuzii au încercat să distrugă omenirea. În Facerea biblică nu există cele trei categorii de urmași ai îngerilor, ci doar una singură: Naphilim. În capitolul 6 al Cărții lui Enoh, căpeteniile Veghetorilor sunt: Samiazaz, Arakiba, Ramaeel, Kokabiel, Tamiel, Ramiel, Daniel, Ezecheel, Barachial, Asael, Armaros, Batarel, Ananel, Zachiel, Samsapeel, Satarel, Turel, Iomjael și Sariel. În capitolul 69, numele lor sunt oarecum diferite: Samiaza, Artaqifa, Armen, Kokabel, Turael, Rumial, Danial, Neqael, Baraqel, Azazel, Armaros, Batraial, Busaseial, Hananel, Turel, Simapesiel, Ietrel, Tumael, Turel, Rumael și Izezeel. Pe lângă acești îngeri întâlnim și „căpeteniile care se află peste o sută, peste cincizeci și peste zeci”, adică Ieqon, Asbeel, Gadreel, Penemue, Kasdeia și Kasbeel sau Biqa. Deși în restul Cărții lui Enoh Azazel este căpetenia Veghetorilor, în aceste două capitole Samiaza se află în fruntea listei. Se presupune că această carte a fost scrisă de cel puțin doi autori, în perioade diferite, astfel explicându-se diferențele dintre capitole. În capitolul 6 sunt nouăsprezece căpetenii ale îngerilor, în 69 sunt douăzeci și una plus încă șase, numele Turel întâlnindu-se de două ori. Unii dintre acești îngeri poartă nume diferite (Zachiel, Satarel și Sariel pe de o parte, Armen, Busaseial, Turael și Neqael pe altă parte) iar numele celor care se găsesc în ambele capitole sunt scrise diferit (Samiazaz – Samiaza, Ramiel – Rumial, Ramaeel – Rumael, Arakiba – Artaqifa, Kokabiel – Kokabel, Tamiel – Tumael, Daniel – Danial, Ezecheel – Izezeel, Barachial – Baraqel, Batarel – Batraial, Ananel – Hananel, Samsapeel – Simapesiel, Asael – Azazel, Iomjael – Ietrel). Dacă ar fi fost scrise ambele capitole de aceeași persoană, fără îndoială că nu ar denumit îngerii în moduri diferite. Capitolul 6 este cel original, 69 fiind adăugat mult mai târziu de către un al doilea autor.

…………………………

Det.  aici

https://turnulluibabel.wordpress.com/tag/azazel/

//////////////////////////////////////

Azazel

Un alt articol sau completare despre Azazel puteti gasi la adresa – Azazel

Azazel este numit si Azazil (din limba araba).

Azazel este un demon al ordinului secund, gardianul caprei, descris de Milton ca purtatorul ingerilor rebeli („Paradise Lost„, 1,534 ). In demonologia islamica Azazel este un Djin ( demon creat din foc ) care a fost trimis din rai pentru ca nu a slujit lui Adam si pentru pasiunea sa pentru femei. Numele i s-a schimbat de cateva ori in Eblis, care inseamna „disperare„.

Etimologia

Numele de Azazel in sine este o combinatie de cuvinte intre „Azaz” (incruntat, aspru, salbatic, grosolan, furtunos, sever, violent, robust, masiv ) si „el” (puterea lui Dumnezeu). Conform interpretarii talmudice, termenul de „Azazel” este desemnat unui munte colturos si solid sau o prapastie in care a fost aruncata o capra. O alta alternativa la acest termen este si „Zok„. Aceasta derivare este prezentata de Baraita, cum ca Azazel este unul din cei mai puternici munti.

Alta versiune a etimologiei acestui cuvant este strans legata de mitologia lui „Uza” si „Azael„, ingeri decazuti. In conformitate cu aceasta etimologie, jerta unei capre este necesara pentru pacatul de curvie dintre acesti ingeri vinovati.

Azazel in gruparile Sataniste

Azazel este venerat ca zeitate de nenumarate grupuri spirituale sataniste considerat ca fiind aducatorul de cunostinte interzise. Reprezentarile lui Azazel variaza de la un grup la altul, dar Azazel este in general considerat ca o fiind o fiinta cu forta luciferiana spre deosebire de zeitatea ebraica Yahweh sau Demiurg, care este de obicei privit ca un tiran, care are scopul de a ascunde cunostinte importante fata de oameni. Intr-o astfel de interpretare Azazel este considerat un eliberator gnostic.

Unii spun ca Azazel este doar un simplu loc langa orasul Ierusalimului, sau un demon care a locuit in desert. Alte mentionari spun ca Azazel a fost Regele Seirimului, o specie antica a spiritelor caprelor. Marele profet evreu Rashi sustine ca Azazel este numele unui munte cu o prapastie, implicand astfel un sacrificiu a unei capre peste o stanca.

Conform cartii Enoch si a textului kabbalistic ‘The Zohar„, Azazel era unul din liderii ingerilor decazuti care au venit pe pamant pentru a se intalni cu femeile. Se presupune ca Azazel i-a invatat pe barbati cum sa confectioneze armele si femeilor le-a introdus cosmeticile, totodata incurajand vanitatea. Pentru dezvaluirea acestor secrete oamenilor, Dumnezeu a trimis ingeri pentru a-l prinde si al intemnita in desert – intr-un loc numit Dudael – unde va ramane pana la judecata de apoi.

„And Azazel taught men to make swords, and knives, and shields, and breastplates, and made known to them the metals (of the earth) and the art of working them, and bracelets, and ornaments, and the use of antimony, and the beautifying of the eyelids, and all kinds of costly stones, and all colouring tinctures” (Book of Enoch 8:1).

In Koran/Coran, Azazel a fost alungat din rai cand a refuzt comanda lui Dumnezeu de a-l venera pe Adam, spunand „De ce fiul focului sa ingenuncheze fiului lutului?”

Leviticus 16:8 spune cum Aaron ( primul mare preot al Israelitilor si fratele lui Moise ) urma sa distribuie, ca ispasire, soartea pe doua capre: „una pentru Dumnezeu si cealalta pentru tapul ispasitor„, tapul ispasitor in acest caz din cauza unei greseli de traducere este Azazel, care era de altfel demonul caruia ii era trimis tapul ispasitor. La sarbatorile de ispasire, sarbatorite de evrei pe ziua a zecea din a saptesprezecea luna, doua capre erau duse la Preotul Inalt si acesta desemna care erau sortii, una pentru Dumnezeu si una pentru Azazel. Cea care era sortita pentru Dumnezeu era taiata si sangele era servit drept ispasire a pacatelor. Apoi preotul punea mana pe capul celei de a doua capra si toti isi spuneau pacatele si secretele ascunse ei, apoi faceau schimb cu animalul. Capra era trimisa in desert pentru Azazel.

Azazel pentru Satanistii Moderni reprezinta un simbol. Satanismul Modern este opusul religiilor care-si propun inchiderea omului si hipnoza acestuia pentru a promova ideile in scopuri jenante.

Satanismul Modern nu recunoaste nici o entitate/zeu care are puterea de a conduce pe om, singura entitate aflata esti TU si TU esti singura persoana care are controlul vietii tale si singura care lupta pentru succes. Puterea omului este nemarginita si ingradirea ei nu va duce la nici o evolutie ci doar la o decadere.

Persoana din ziua de astazi trebuie sa priveasca limpede lucrurile si sa fie singura care are control asupra lucrurilor din jur si astfel isi va putea indeplini orice dorinta.

Cuvinte populare:

ingeri decazuti

filme cu ingeri decazuti

nume de ingeri

satana pe pamant

cine este azazel

despre azazel

ingerul azazel

filme cu ingeri

ingerii decazuti

nume de ingeri decazuti

Articole similare:

Azazel

Balaam

Asmodeus

Bile – Belenus

Chemosh

https://www.bisericasatanista.org/azazel-2.html

///////////////////////////////////////

Comentariul biblic al credinciosului – Noul Testament – William MacDonald

Scopul Comentariului Biblic al Credinciosului este de a oferi cititorului crestin obisnuit cunostinte de baza privitoare la Noul Testament. CBC mai are si scopul de a trezi in cititor delectarea si gustul pentru aceste carti, in masura sa-l determine sa se adanceasca in studierea comorilor inepuizabile cuprinse in ele.

 Am incercat sa confruntam textele problematice si sa oferim explicatii alternative acolo unde a fost posibil. O sumedenie de texte au dat multa bataie de cap comentatorilor si trebuie sa marturisim ca in privinta acestora continuam sa „vedem ca intr-o oglinda, incetosat”.

 Cu mult mai important decat orice comentariu este insusi CUVANTUL LUI DUMNEZEU, asa cum este acesta iluminat de Duhul Sfint al lui Dumnezeu. Fara el nu este nici viata, nici crestere, nici sfintenie, nici slujire vrednica de primit. De aceea se impune cu imperiozitate sa-l citim, sa-l studiem, sa-l memoram, sa meditam asupra lui, si mai presus de toate, sa-l ascultam si sa-l implinim in vietile noastre.

Dupa cum a spus cineva: „Ascultarea este organul cunoasterii spirituale.”

Poate îți plac și..

Det.aici

https://felinarul.com/products/comentariul-biblic-al-credinciosului-noul-testament-william-macdonald?srsltid=AfmBOorMiyDZb_NNtwxEmIMmDlzPFbak-dB2izFjBky6aChYdM2yGK5T

////////////////////////////////

C.S. Lewis: Creștinismul redus la esențe și legea morală

A vorbi despre o esență a creștinismului, așa cum urmărește să facă C.S. Lewis în Creștinismul redus la esențe (traducerea titlului Mere Christianity mi se pare inexactă și oarecum confuză), înseamnă a vorbi despre ceva care din punct de vedere practic nu există.Volumul este o suită de conferințe ținute la Radio Londra în 1941, prelucrate, adăugite și publicate în același an sub titlul Mere Christianity.*

Întreprinderea lui C.S. Lewis nu ar fi singulară, de pildă îl avem pe teologul anglican J.R.W. Stott, care publică Esențialul creștinismului în 1958, tradusă la noi în anii ’90. Cartea lui Stott are un caracter didactic și apologetic și nu este altceva decât un rezumat al perspectivei evanghelice asupra temelor biblice mari și de credință. Spre deosebire de C.S. Lewis, exegeza biblică joacă primul rol în expunerea lui Stott.

C.S. Lewis face oarecum altceva. Obiectivul lui este de a oferi nu doar un esențial (la singular, nu la plural, ca și cum ar exista mai multe) în care s-ar putea recunoaște cele mai importante denominațiuni creștine, din motive ecumeniste, ci este de a conferi în egală măsură acestui demers toată puterea de convingere și o anumită pretenție de universalitate.

Pe scurt, ceea ce face C.S. Lewis, și într-o anumită măsură și reușește, este de a conferi întreprinderilor de tip didactic și apologetic, așa cum este acest volum, întreaga forță morală și universală, în virtutea faptului de a fi transconfesională, bazându-se pe un esențial omologabil. Nu întâmplător, C.S. Lewis își deschide cartea cu o prefață de cca 7 pagini de avertizări și prelucrări. Ceea ce sugerează dificultatea de a dansa pe o muchie de cuțit atât de ascuțită.

Esențialul nu poate fi controversat, este unul dintre obiectivele lui. Ca un rezultat, accentul argumentărilor lui nu cade prea mult pe exegeza biblică, care altminteri e discretă, ci mai curând pe o înțelepciune ascunsă deja la nivelul simțului comun, așteptând, dacă vreți, un Socrate care s-o descopere.

C.S. Lewis este, din acest motiv, un scriitor fabulos. Anecdotic și analogic la fiecare pas, înarmat doar cu forța simțului comun englez și extrem de creativ, în aceeași tradiție literară a unui Wodehouse, Chesterton, Tolkien etc., Lewis face un soi de teologie fără teologie sau o teologie populară. Succesul lui este maxim. Îmi amintesc că atunci când l-am citit prima oară, undeva la mijlocul anilor ’90, m-a impresionat profund modul cum experiența comună a oamenilor se prezenta ca un rezervor uriaș de imagini și alegorii în proză, utilizate pentru a lămuri chestiuni de teologie înaltă, precum doctrina Trinității, relația dintre timp și eternitate etc. Forța lui mi se părea covârșitoare. Mai întâlnești așa ceva la profeții Vechiului Testament, la metoda alegorică a lui Hristos de a se adresa mulțimilor sau la Sfinții Părinți (mult mai moderați totuși). Teologia modernă s-a distanțat de limba și înțelepciunea populară, pe care nu o mai inspiră, devenind o întreprindere intelectuală adesea fără legătură cu viața bisericii și omul mediu. Ce face C.S. Lewis este, din acest motiv, esențial, recapitulând într-un fel vechea vocație kerygmatică a creștinismului primelor secole.

  1. S. Lewis

În același timp, nu poți să nu remarci că explicațiile lui se adresează unui public care a pierdut înțelegerea unor adevăruri altădată împărtășite de oamenii cei mai obișnuiți. Recursul la codul omului comun contemporan devine astfel crucial. Lewis este, din acest motiv, inaugural pentru omul modern, pentru care experiența creștină a devenit un ceva tot mai străin și îndepărtat înapoi în timp, dacă nu direct împrăștiat în spațiul nesfârșit.

Cu toate astea, demersul lui C.S. Lewis de a furniza un esențial teologic și etic omologabil nu este lipsită de pericole.

Să mă explic. Zilele trecute, la un club de carte, unde era comentată chiar cartea lui C.S. Lewis, cineva a vorbit de hiperraționalizare, adică pretenția de a raționaliza în detaliu, de a explica doctrinele creștine unui public larg, care în plus e silit să le descopere cu ajutorul analogiilor în proză și/sau al familiarului, un domeniu prin excelență al raționalității practice și/sau al unui soi de naturalism.

În aceeași direcție, altcineva a vorbit de o eroare intelectualistă inerentă (mistică intelectuală), mult discutată de Vladimir Lossky în Vederea lui Dumnezeu**, și care nu este altceva pe fond decât pretenția că conștiința poate cunoaște (gnoza), în virtutea unei înrudiri de natură (nous) sau punct de contact (conaturalitate), ființa eternă a lui Dumnezeu, pornind de la dovezile ființei lui în creație (analogia entis) aici și acum, în principal prin metoda gândirii conceptuale și raționale sau chiar metoda științei (onto-theology).

Eroarea prezintă riscul de a minimiza diferența dintre Creator și creatură și astfel de a cădea în dualism și o desconsiderare a materiei; un alt risc este nestorianismul, așa cum este cazul lui Eustratie al Niceei din secolul al XII-lea, care a aplicat logica aristotelică la doctrinele creștine din motive apologetice, acordând astfel un rol mai mare rațiunii și împingând viziunea într-o direcție naturalistă, pentru a fi acuzat în cele din urmă de nestorianism și excomunicat de biserică.

Ideea acestor vorbitori, una peste alta, era de a remarca că C.S. Lewis rămâne îndatorat tradiției intelectualiste a Occidentului, prin hiperraționalizare și didacticism, în ciuda felului în care reușește uneori să valorifice, în probleme de teologie speculativă, experiența familiarului și fenomenalul simț literar.

Ar putea fi suficient dacă observăm metoda prin care el avansează spre marile doctrine de teologie speculativă precum Sfânta Treime și relațiile dintre ele, cu care și încheie volumul, pornind de la legea morală sau conștiința binelui și răului via moralitatea personală și socială, la începutul volumului.

Desfășurarea în crescendo dinspre primele și poate cele mai bune dovezi raționale ale existenței lui Dumnezeu spre adevăruri tot mai complicate și speculative, reflectă o abordare rațională, în buna tradiție a raționalismului scolastic și a filosofiilor naturale, probabil dictată de obiectivele lui didactice și apologetice; o tradiție care, în Răsărit, avea să ducă la marea confruntare palamită din secolul XIV, și care este până astăzi primită cu mari rezerve.

Dacă legea morală este cel mai universal și indiscutabil adevăr uman și cel mai bun argument despre existența lui Dumnezeu, în egală măsură Sfânta Treime, compusă din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, nu altceva, este armonizată din aproape în aproape cu aceste dovezi raționale.

Deși nu pare, fiindcă C.S. Lewis este un scriitor extraordinar, totuși aceasta este metoda. Cartea nu este doar o tentativă de recuperare a unui esențial necontroversat dictat de rațiuni ecumeniste și apologetice, nici măcar o încercare de catehizare a unor creștini care nu mai știu bine în ce cred. Este toate astea, să ne înțelegem, sau oricum face toate astea, dar este mai curând o tentativă de recâștigare a încrederii în rațiunea umană și de expunere a credinței creștine cu mijloacele rațiunii și ale simțului comun, într-o Anglie guvernată încă de scepticismul empirist humeian, fără să mai discutăm de teologia existențială sau dialectică, care pe continent punea în chestiune exact acest tip de abordare.

Nu întâmplător, C.S. Lewis va fi preferat mai ales în cercurile evanghelice sau protestante, care se vor dovedi până azi mai conservatoare și îi vor dedica societăți, colocvii apologetice etc.

Nu e cazul să intrăm acum în teoria morală și doctrinele teologice la care ajunge el, fiindcă ele vin pe aceeași filieră medievală aristotelică și augustiniană, așa cum este etica virtuții din primele capitole sau trinitarianismul social de la sfârșit. Au fost clarificate suficient de-a lungul timpului. Nu ar fi nici prea relevant să purtăm o discuție la firul ierbii fără să luăm în calcul celelalte lucrări principale. Oricum nu acesta e obiectivul. Discuții foarte bune, în schimb, există, de pildă Richard John Neuhaus.****

Înainte de a închide această discuție, aș vrea să mă întorc pentru un moment la legea morală, care îi ocupă atâta spațiu în prima parte a cărții. C.S. Lewis recurge aici la un argument care aparține tradiției argumentelor medievale ale existenței lui Dumnezeu, în acest caz argumentul moral (pentru o discuție a acestor argumente, vezi Christos Yannaras)***.

„Ideea este că noțiunile noastre de dreptate, de bine și rău, atât de adânc înfipte în conștiințele noastre, rămân complet fără sens dacă Dumnezeu nu există, făcând irelevant inclusiv ateismul. Nu întâmplător, acestea au un caracter transcultural, adică sunt comune tuturor indiferent de cultură sau religie sau de diferențele dintre noi”, spune Lewis.

Aceeași idee pare să fie în miezul marilor romane ale lui Dostoievski, de la Crimă și pedeapsă la Idiotul sau Frații Karamazov. Dacă Dumnezeu nu există, ce alt sens ar putea avea răscolitoarea vinovăție a lui Raskolnikov, care atinge paroxismul și delirul și care îl împinge în cele din urmă la autodenunț, la căință și la îmbrățișarea credinței creștine, decât prezența acestei legi morale în om?

Nici în Idiotul nu întâlnim o altă matrice. Avem matricea vinovăției fără margini și a suferinței care, fiindcă îi împinge pe oameni la decizii din cele mai neobișnuite, pune pe masă problema legii morale, a conștiinței binelui și răului, bine înfiptă în sufletele noastre. Prințul Mîșkin sacrifică tot, inclusiv dragostea pentru fiica cea mică a generalului, pentru a o salva pe Nastasia Filippovna de ea însăși, dar mai ales de aceste hiene ca Rogojin sau Lebedev. La rândul ei, Nastasia va respinge ideea, dintr-un complex de vinovăție și autodispreț.

Numai un ins de teapa lui Rogojin, pentru care ea nu este decât o marfă, ceva aflat în proprietatea lui ca o pisică sau un geamantan, este ceea ce ea poate merita. Dacă prințul este în acest raport o predare fără condiții, Nastasia Filippovna este o vinovăție fără sfârșit și o dorință irepresibilă de a se pedepsi, o suferință scăldată în autodispreț și autorespingere, o imagine a ceea ce oamenii aruncă după ce au folosit, cu care ea nu are motive de a nu se identifica.

Pe scurt, dacă Dumnezeu nu există, de unde atunci tot acest zbucium sufletesc și neîmpăcare și putere de sacrificiu, de unde deci aceste suflete tulburate și marcate de vinovăție sau de cealaltă parte, un profund sentiment al datoriei sau responsabilitate? În Frații Karamazov, Dostoievski va puncta în felul următor: „each of us is guilty of everything against all, and I am more than all” („fiecare dintre noi este vinovat de toate împotriva tuturor, iar eu sunt mai mult decât toți”). Iar prin gura lui Ivan va spune că, dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.

Când un ateu ca Ivan e confruntat cu crima fratelui său vitreg, se înspăimântă și se disociază de orice contribuție sau influență morală și responsabilitate. Începe să se simtă vinovat, se îmbolnăvește, are o vedenie cu un demon și începe să delireze, devenind incapabil să își mai poată ajuta celălalt frate la proces.

Ca și C.S. Lewis, Dostoievski pare să fie un filosof al legii morale, adică al primei mărturii a existenței lui Dumnezeu din interiorul omului, care reprezintă și momentul sau punctul din care facem primii pași către etica și teologia creștine, în cea mai bună tradiție medievală.

Fiodor Dostoievski

Diferența în schimb este că, în timp ce Lewis dezvoltă un argument care ajunge de la legea morală, din aproape în aproape și logic, la principalele doctrine despre Dumnezeu, ilustrând în același timp coerența lor, Dostoievski rămâne un autor al paradoxurilor existențiale și al exaltării mai curând. Curtezane sau prostituate și alcoolici din suburbiile sărace ale Petersburgului, un student ateu fără bani care ucide două femei cu un topor, un prinț scăpătat și epileptic sau un ateu ca Ivan reprezintă principalii purtători și/sau călcători ai legii morale, practic niște suflete răscolite de remușcări de care nu pot scăpa și întrebări despre existența lui Dumnezeu.

Dar cadrul lui Dostoievski, deși nu apare nicăieri explicit până la Frații Karamazov, este cel al Rusiei ortodoxe. Dacă el urmărește să răspundă prin aceste romane elitelor revoluționare atee din Rusia celei de a doua jumătăți a secolului XIX, în schimb el e mult prea conștient de criza metafizicii europene și a rațiunii în sens ontologic sau iluminist, fără să mai vorbim de apariția nihilismului, pentru a apela tocmai la ea, așa cum procedează C.S. Lewis.

Dumnezeu există, întrucât acești eroi dostoievskieni nu ar fi posibili altminteri, dar dacă în cazul lui C.S. Lewis, poți ajunge la concluzia că Dumnezeu există, că el și-a trimis Fiul ca să moară pentru oameni sau că Dumnezeu este trinitar doar citindu-i cartea cu atenție (așa cum o face, de exemplu, Chuck Colson, fost consilier al președintelui Nixon, deși ar merita văzut ce rol a jucat pușcăria, fiindcă o va citi abia în pușcărie), acest aspect în schimb este exclus în cazul lui Dostoievski.

Personajele lui nu sunt toate intelectuali renumiți, dar în toate cazurile ele ajung să îmbrățișeze credința abia după ce se prăbușesc copleșite de vinovăție și disperare. Într-un fel aceasta este experiența lui Dostoievski însuși care va primi o condamnare la moarte, comutată în ultimul moment în deportare în Siberia. Cărțile și teologia lui sunt îmbibate de această experiență.

Frații Karamazov face ceva mai mult, încadrând istoria Karamazovilor în proximitatea Bisericii mult mai explicit. Fiindcă dă tuturor acestor probleme, care confruntau societatea rusă din ultimul sfert de secol XIX, o rază de speranță și indică în mod egal direcția unde este necesar să fie căutate răspunsurile, adică în curtea mănăstirii sau a bisericii. Legea morală nu are nicio utilitate aici, dacă personajul nu se prăbușește sub greutatea păcatelor lui și a vinovăției.

Sensul ei este eminamente existențial. Rațiunea demonstrativă nu e de niciun folos, cu atât mai puțin la Dostoievski, unde e asociată inevitabil cu marile sisteme și realizarea pe pământ a visului socialismului revoluționar (Omul din subterană, Demonii ‒ de pildă, șigaliovismul).

Pe scurt, C.S. Lewis rămâne un autor de geniu, dar îndatorat tradiției metafizice medievale (și unui hiperraționalism). În ciuda unei literaturi de mare inspirație, metoda lui e de a porni de la adevăruri universale, precum legea morală, spre doctrine teologice și morale mai specifice de maximă importanță. Legea morală, care este punctul de pornire, este unul dintre cele cinci argumente medievale ale existenței lui Dumnezeu, și anume argumentul moral. Metoda lui de abordare este de jos în sus, în logica analogia entis.

Dar cum spuneam la început, el urmărește nu atât să decupeze un esențial în jurul căruia să-i adune pe creștini, cât să dea acestui esențial un caracter argumentativ și apologetic, transformând, într-un fel, partea poate cea mai demonstrativă și rațională a credinței, și anume teologia naturală sau apologetica într-o întreprindere cu adevărat transreligioasă și universală.

Acesta este, de fapt, obiectivul ultim al lui C.S. Lewis. Și acestea sunt câteva pericole inerente acestui tip de abordări.

Autor: Constantin Bălășoiu

Referințe:

* C.S. Lewis, Creștinismul redus la esențe, Societatea Misionară Română, 1991, https://archive.org/details/c.-s.-lewis-crestinismul-redus-la-esente-1991-ocr

** Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, Deisis, 1993

*** Christos Yannaras, Heidegger și Areopagitul, Anastasia, 1996, https://yannarasbooks.wordpress.com/wp-content/uploads/2015/10/heidegger-si-areopagitul.pdf

**** Richard John Neuhaus, „C.S. Lewis in the Public Square”, FirstThings, December, 1998, https://www.firstthings.com/article/1998/12/c-s-lewis-in-the-public-square

Citiți și:

Sistemul de gândire multialist – Eseu filozofic

Cuvânt memorabil despre creștinismul românesc, Brâncuși și Eminescu al unui mare pătimitor al închisorilor bolșevice: mărturisitorul Virgil Maxim

https://yogaesoteric.net/c-s-lewis-crestinismul-redus-la-esente-si-legea-morala/

/////////////////////////////////////

Setea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi

În cursul unei întâlniri spirituale, Osho (Bhagawan Sri Rajneesh) a fost întrebat de unul dintre discipolii săi: „

Noi ne naştem cu dorinţa pentru mâncare, sete şi somn, dar nu şi cu dorinţa pentru Dumnezeu. De ce?”.

Iată răspunsul lui Osho la această întrebare, răspuns care vorbeşte despre conspiraţia planetară care îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu şi despre faptul că “idealurile” lumii contemporane: succesul, faima, averea sunt incompatibile cu spiritualitatea.

Este bine să înţelegem că şi această sete spirituală se naşte odată cu noi, dar durează până ajungem să o cunoaştem. Copiii, de exemplu, au sex, dar le trebuie aproximativ 14 ani pentru a ajunge să îl recunoască. De ce atât de mult timp?

Dorinţa există în interior, dar corpul nu este încă pregătit. Trupului îi trebuie aproximativ 14 ani pentru a fi pregătit, pentru a se trezi şi pentru a conştientiza această dorinţă. Până atunci, ea se află într-o stare latentă.

Dorinţa pentru Dumnezeu apare odată cu naşterea, dar omul nu este pregătit, nu este copt. În ceea ce priveşte spiritualitatea, ea este pentru mulţi oameni o experienţă foarte îndepărtată, deoarece ea transcende simţurile comune. Foarte puţini devin iluminaţi, deşi potenţialitatea iluminării există în fiecare dintre noi încă de la naştere. Dar, ori de câte ori o persoană atinge starea de iluminare spirituală, aceasta devine un factor care trezeşte în ceilalţi setea latentă pentru evoluţia spirituală. Când o persoană precum Krishna apare în mijlocul nostru, privirea sa, prezenţa sa începe să trezească în noi dorinţa pentru realizare.

“Setea” pentru Dumnezeu şi pentru spiritualitate există în fiecare dintre noi – aceasta apare înca de la naştere.

Dar nu îi este permis să fie trezită, este reprimată. Şi există multe motive pentru care se produce acest lucru. Cel mai important însă este acela că, în cazul multora dintre noi, persoanele care ne înconjoară sunt complet lipsite de această “sete”. Imediat cum îi apare “setea de Dumnezeu” omul obişnuit începe să o înăbuşe, uneori pentru a nu părea nebun. Într-o lume în care oamenii nu doresc decât faimă şi putere, dorinţa pentru spiritualitate pare o nebunie. Iar cel care tânjeşte după Dumnezeu şi după realizări spirituale este suspectat, este privit în mod diferit. Aşa că el începe să îşi reprime această nevoie fundamentală. Iată că o asemenea “sete” este reprimată şi înăbuşită din toate părţile.

În lumea modernă pare că nu există loc şi pentru Dumnezeu – şi pentru acest lucru noi suntem responsabili. Deoarece, aşa cum am mai spus, este “periculos” să îl avem pe Dumnezeu printre noi. Soţia se teme ca acesta să nu intre în viaţa soţului ei – atunci ea şi-ar pierde primul loc din viaţa lui.

Soţului îi este frică să nu îi fie luat locul, substituit de Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care nu îl dorim printre noi.

Dacă apare atunci totul se va tulbura: somnul va dispărea şi lucrurile vor fi complet diferite.

Vom înceta să mai fim cea ce suntem. De aceea îl ţinem pe Dumnezeu departe de lumea noastră.

Iar în cazul în care apare setea pentru spiritualitate – pentru a preveni un astfel de pericol – ne-am construit deja dumnezei falşi, idoli, temple false – doar pentru a potoli această sete. Am substituit adevăratul Dumnezeu. Aceasta reprezintă cea mai perversă şi mai şireată conspiraţie a omului împotriva lui Dumnezeu.

Asemenea “dumnezei” artificiali simbolizează cea mai puternică conspiraţie a omului împotriva religiei şi a lui Dumnezeu. Datorită acestor substituienţi, setea care apare nu se transformă într-o căutare spirituală autentică – doar se pierde în împrejurimea falselor temple şi moschei. Iar când omul nu descoperă nimic în aceste temple sau moschei, atunci este dezamăgit şi va gândi: „Ce sens mai are să mă duc acolo? Mai bine plec acasă.” Dar nu ştie faptul că aceste temple sunt doar niste invenţii care nu fac altceva decât să provoace dezamăgire.

Am auzit că într-o seară, necuratul se întorcea acasă. Era dezamăgit şi deprimat şi i-a spus soţiei: „Nu mai am nimic de făcut; pur şi simplu am rămas fără muncă.” Soţia a fost şocată, aşa cum ar face orice soţie atunci când aude că soţul ei este şomer. Ea l-a întrebat: „Cum adică ai rămas fără slujbă? Tocmai tu? Este pur şi simplu imposibil, deoarece domeniul în care munceşti este etern, nu se poate sfârşi. Corupţia nu se va termina niciodată. Ce anume te-a făcut să o pierzi?” Diavolul a răspuns: „Am pierdut-o într-un mod foarte ciudat. Pur şi simplu slujba mea a fost preluată de preoţi, învăţaţi, temple, biserici. Nu mai este nevoie de mine. Ce altceva pot face în afara faptului de a-i conduce pe oameni pe cărări greşite. Nu făceam altceva decât să nu îi las să fie pătrunşi de setea căutării lui Dumnezeu. Acum acest lucru este înfăptuit de nenumăratele temple şi biserici. Acum nu mai pot face acest lucru, sunt deja prea mulţi care o fac.”

Setea pentru Dumnezeu există la fel ca întotdeauna. Problema constă tocmai în faptul că noi ne educăm copiii despre ceea ce noi credem că este Dumnezeu. Înainte ca un copil să afle singur despre Dumnezeu, noi îl îndopăm cu tot felul de lucruri false. Înainte ca setea să apară, deja suntem sătui de apă şi astfel devenim plictisiţi. Datorită acestor învăţături false apare acest dezinteres pentru Dumnezeu.

Întregul sistem social este anti-Divin. De aceea şi este atât de dificil să apară în mijlocul societăţii setea pentru Dumnezeu. Şi chiar atunci când apare, persoana în cauză ne apare ca fiind complet nebună şi vom încerca să îl internăm într-un azil de nebuni. Acum el este diferit de noi. El începe să trăiască într-un mod diferit; chiar şi modul de a respira se schimbă; întregul stil de viaţă este altul.

El încetează să mai fie unul ca noi – devine un străin.

Lumea pe care oamenii au construit-o este anti-Divină. Şi există o foarte reală conspiraţie satanică planetară împotriva spiritualităţii.

Iar până acum aceasta a reuşit tot ce şi-a propus – şi încă mai continuă. L-am aruncat afară pe Dumnezeu, de parcă l-am putea arunca afară din propria sa lume. Am construit o baricadă atât de mare ca să nu-i mai permitem să intre. Deci, cum ar putea apare setea?

Deşi setea adevarată nu apare, nu este cunoscută, totuşi începem să fim copleşiţi de o nelinişte interioară care ne marchează întreaga viaţă. Cineva ajunge faimos, dar în interior se simte complet gol. Altcineva ajunge extrem de bogat, dar înăuntru simte că nu deţine absolut nimic. Cineva iubeşte, dar în interior se simte complet nesatisfăcut. Ce este acel lucru căruia îi simţi lipsa atunci când ajungi să reuşeşti în viaţă?

Este setea pentru spiritualitate, dar reprimată.

Ea îşi mai scoate capul la suprafaţă, din când în când. Cîteodată iţi spune: „Ai ajuns atât de faimos şi totuşi nu ai nimic – eşti complet gol.” Această sete iţi tulbură viaţa. Problema este că noi o ignorăm şi începem să ne implicăm în alte treburi cu atât de multă forţă încât subtila sa voce este complet înăbuşită. De aceea, cel care caută bogăţii sau cel care doreşte să ajungă faimos, aleargă cât poate de rapid. Pur şi simplu îşi astupă urechile pentru a nu mai auzi vocea interioară. Noi facem totul pentru a o înăbuşi. Altminteri şi aici copii s-ar naşte cu setea pentru spiritualitate, aşa cum se nasc cu toate celelalte senzaţii fizice.

O astfel de lume poate fi creată şi merită a fi creată. Dar cine o va crea? Doar cei care au ajuns cu adevărat în căutarea lui Dumnezeu – dar aceştia sunt foarte puţini.

Iar pentru a reuşi este necesar ca întreaga conspiraţie planetară să fie demascată şi distrusă.        

Setea pentru spiritualitate există cu adevărat, dar omul a creat tot felul de mijloace artificiale pentru a o reprima. De exemplu, în China, timp de mii de ani femeile au fost forţate să poarte încălţări de fier astfel ca picioarele să le rămână mici.

Acesta era un semn al frumuseţii. Cu cât o fată avea piciorul mai mic, cu atât familia era considerată mai nobilă.

Unele fete aveau nişte picioare atât de mici încât de-abia puteau păşi. Astfel de femei erau considerate nobile. Familiile sărace nu îşi puteau permite acest lux. Femeile sărace trebuiau să lucreze, să alerge întreaga zi. Doar femeile aristocrate puteau sta întreaga zi în pat, iar unele dintre ele mergeau doar sprijinite de altcineva. Într-un fel nu erau decat nişte paralitice, dar erau considerate a fi frumoase şi deştepte. În China zilelor noastre, nici o femeie nu ar accepta aşa ceva.

Dar acest obicei a existat timp de mii de ani.

Când un lucru devine larg cunoscut şi acceptat este dificil să îi mai observi stupiditatea. Când mii de oameni îl urmează atunci nu îl mai judeci, nu îl mai cântăreşti.

Dacă societetea ar accepta portul încălţămintei de fier, atunci fiecare s-ar conforma acesteia. Iar dacă cineva nu ar fi în ton cu ceilalţi, acela va fi desconsiderat, va fi condamnat. În China, o femeie cu piciorul mare era considerată vulgară şi nu se putea căsători cu cineva bogat sau de familie bună. Acest concept a mutilat femeile din China timp de mii de ani şi nimeni nu realiza faptul ca era o nebunie. Doar când această practică a fost abolită s-a putut realiza faptul că era o mare prostie.

În acelaşi mod, în ceea ce priveşte setea pentru spiritualitate, ea a fost pervertită, mutilată. Acesteia nu i se permite apariţia. Iar dacă, în cele din urmă iese la suprafaţă, imediat apar substituienţii. Atunci ţi se va spune să citeşti în tot felul de scripturi şi vei descoperi ceea ce doreşti. De fapt, în scripturi nu găseşti nimic în afară de cuvinte; în temple nu vei descoperi nimic în afară de tablouri moarte. Astfel, omul începe să creadă că setea sa a fost falsă.

Fără îndoială nici o persoană nu se naşte fără această sete pentru evoluţia spirituală. Iar dacă acesteia i se oferă posibilitatea şi facilităţile să fie trezită, atunci toate celelalte dorinţe vor dispărea. Atunci nu mai poate exista decât foamea de Dumnezeu – nu pentru faimă, bogăţii sau putere. Toate acestea nu pot merge mână în mână. De aceea, pentru a le salva pe celelalte, a trebuit să o înăbuşim pe aceasta.

Pentru ca, în momentul în care această sete apare pe scenă, ea le va detrona pe toate celelalte – pur şi simplu le va elimina, le va asimila.

Dumnezeu este foarte acaparator. Când apare, va acapara întreaga scenă doar pentru el.

Atunci nu le va mai permite altora să se prostească în jurul său. Când te alege să devii templul său, tărâmul în care va sălăşlui, atunci toate celelalte zeiţe sau zei vor trebui să plece – nu mai pot trăi acolo. Aşa cum îi vezi acum – de exemplu, zeul maimuţă Hanuman, ca şi mulţi alţii – vor dispărea. Dumnezeu nu le va mai permite să trăiască acolo. Când Dumnezeu va apărea, el îi va alunga unul câte unul. Doar el poate sta pe tron.

(extras din discursul ţinut în seara zilei de 3 Mai 1970, în tabăra de meditaţie de la Nargol, Gujarat, India; publicat în volumul „KUNDALINI; ÎN CĂUTAREA MIRACULOSULUI”, vol.1, Editura RAM, 1988)

https://yogaesoteric.net/setea-de-dumnezeu-exista-in-fiecare-dintre-noi/

/////////////////////////////////////

Ziua se apropie: Retrospectiva lunii ianuarie l 3 februarie 2025

https://www.youtube.com/watch?v=iJWljyA_aF0

////////////////////////////////////

Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca – 1/2

https://www.youtube.com/watch?v=cMs9HUpv_UU&t=567s

//////////////////////////////////////

Richard Wurmbrand (1998) – Cuvantare Daniel Branzei

https://www.youtube.com/watch?v=jD2mbyxFRAs

///////////////////////////////////

Quo usque tandem?(Pana cand?) Dicasterul pentru Doctrina Credinței „binecuvântează” păcatul împotriva naturii

Declarația Fiducia suplicans cu privire la semnificația pastorală a binecuvântărilor publicată la 18 decembrie a acestui an de Dicasterul pentru Doctrina Credinței marchează unul dintre cele mai negative momente ale pontificatului lui Francisc. De fapt, documentul contrazice doctrina Bisericii și aprobă și promovează în practică presupusa binecuvântare a cuplurilor care trăiesc în situații intrinsec imorale, cu o atenție deosebită pentru cuplurile homosexuale.

Pentru a înțelege originile a ceea ce se întâmplă, trebuie să ne întoarcem la începutul anilor șaptezeci ai secolului XX, când, pe valul revoluției din anii 68, dar și al noii morale postconciliare, au inceput sa apara in biserica forme de deschidere față de relațiile homosexuale. Conform doctrinei tradiționale, actul sexual, prin natura sa, este destinat procreării și este bun numai în cadrul căsătoriei și atâta timp cât nu este disociat de scopul său. Pe de altă parte, pentru noii teologi, actul sexual este întotdeauna bun, deoarece reprezintă momentul cel mai intim și intens al iubirii umane, indiferent dacă este sau nu destinat procreării, dacă este sau nu săvârșit în cadrul căsătoriei, sau chiar dacă se realizează de persoane de sex diferit sau de acelaşi sex. Împotriva acestor erori, Congregația pentru Doctrina Credinței a promulgat la 29 decembrie 1975 declarația Persona humana, semnată de prefectul său, Cardinalul Seper, care spunea printre altele: „Potrivit ordinii morale obiective, relațiile homosexuale sunt acte lipsite de o ordine necesara şi esenţiala. În Sfânta Scriptură, ele sunt condamnate ca depravații grave și chiar prezentate ca urmarea tristă a respingerii lui Dumnezeu. Această judecată a Scripturii nu ne permite să tragem concluzia că toți cei care suferă de această anomalie isi atrag vinovatia personala , dar ea atestă că actele homosexuale sunt prin natura lor intrinsecă dezordonate și că nu pot primi aprobare în niciun caz.

Catehismul Bisericii Catolice din 1992 exprima în Nr. 2357: „Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă drept depravații grave, Tradiția a declarat întotdeauna că actele homosexuale sunt intrinsec dezordonate. Ele sunt contrare legii naturale. Ei închid actul sexual la darul vieții. Ele nu provin dintr-o adevărată complementaritate emoțională și sexuală. Ele nu pot fi aprobate sub nicio formă”. Abia în anii ’90 ai secolului trecut oamenii au început să vorbească despre presupusa căsătorie homosexuală, mai ales după ce Parlamentul European, prin rezoluția sa din 8 februarie 1994, a invitat statele membre ale Uniunii să trateze la fel toate cuplurile hetero sau homosexuale.

În 20 februarie 1994, Ioan Paul al II-lea a condamnat în mod explicit rezoluția Parlamentului European, afirmând: „Ceea ce nu este admisibil din punct de vedere moral este aprobarea legală a practicii homosexuale. A fi înțelegător cu cei care păcătuiesc, cei care nu sunt capabili să se elibereze de această tendință, nu echivalează cu diminuarea cerințelor normei morale (cf. Veritatis splendor, 95)” (Angelus din 20 februarie 1994).

Această poziție a rămas substanțial neschimbată, dar, mai ales de când Sinodul Episcopilor Germani a fost inaugurat în 2020, cererile de binecuvântări pentru cuplurile de același sex au început să se înmulțească. La 15 martie 2021, numita atunci Congregație (acum Dicaster) pentru Doctrina Credinței, prezidată atunci de Cardinalul Luis F. Ladaria, a publicat un Responsum ca răspuns la un dubium dacă Biserica avea puterea de a binecuvânta uniunile de persoane de același sex. Dicasterul Vatican a răspuns negativ, explicând că, întrucât binecuvântările sunt sacramentale, este necesar ca „acel care se binecuvânteaza trebuie să fie în mod obiectiv și pozitiv ordonat ca să primească și să manifeste harul, in functie de planurile lui Dumnezeu înscrise în Creație și revelate pe deplin prin Cristos Domnul. Prin urmare, numai acele realități care sunt în sine ordonate să slujească acestor planuri sunt compatibile cu esența binecuvântării date de Biserică”.

Făcându-se ecoul blestemului exprimat în Sfintele Scripturi (Gen. 18, 20; 19, 12-13, 24-28; Lev. 12, 22 e 29; Is. 3, 9; 1 Tim. 1, 9-10; 1 Corinteni . 6, 9-10), Biserica a condamnat întotdeauna păcatul împotriva naturii prin Părinții și Doctorii Bisericii, sfinții, pontificii și Dreptul Canonic. Declarația Fiducia supplicans a Dicasterului pentru Doctrina Credinței demoleaza acest magisteriu. Documentul începe cu o prezentare a Arhiepiscopului Fernández în care explică că declarația își propune „să ofere o contribuție specifică și inovatoare la sensul pastoral al binecuvântărilor care să permită extinderea și îmbogățirea înțelegerii clasice” printr-o „reflecție teologică bazată pe viziunea pastorală a Papei”. ». Singurele referințe care apar în textul care urmează sunt exclusiv la învățăturile Papei Francisc, ignorând toate declarațiile Sfântului Scaun, de parcă doctrinele Bisericii au început ex novo odata cu el. După primele paragrafe (1-3), declarația declară ca inadmisibile „rituri și rugăciuni care pot crea confuzie între ceea ce constituie căsătoria” și „ceea ce o contrazice”, pentru a preveni „ceva care nu este recunoscut drept căsătorie”. (… ) Doctrina Bisericii în acest punct rămâne fermă” (nr. 4-6). Dar tocmai în această precizie se află înșelăciunea și ipocrizia documentului semnat de Víctor Manuel Fernández și contrasemnat de Papa Francisc.

Prima afirmație înșelătoare este aceea de a spune că relațiile sexuale nu sunt echivalente cu căsătoria creștină, evitând în același timp să le descriem ca fiind intrinsec dezordonate. A doua este insistența de a face distincția între binecuvântările liturgice și extraliturgice, de parcă o binecuvântare extraliturgică dată de un preot ar putea face licit ceea ce este ilicit de binecuvântat. În al doilea capitol al documentului (nr. 7-30) se afirmă  „când, cu un rit liturgic adecvat, se invocă o binecuvântare asupra unor relații umane, ceea ce este binecuvântat trebuie să poată corespunde planurilor lui Dumnezeu înscrise în Creația” (11), dar când cineva este „în afara cadrului liturgic” trebuie să primească și să prețuiască cererea, pentru că „se află într-o zonă de mai mare spontaneitate și libertate” (nr.23). Se subînțelege încă o dată că aceste relații umane nu sunt contrare legii naturale și divine. Al treilea capitol al declarației (nr.31-41) recunoaște „posibilitatea de binecuvântări pentru cuplurile aflate în situații neregulate și pentru cuplurile de același sex” (nr.31). Declarația, pur retorică și spusă pentru a liniști, că „un ritual de binecuvântare a cuplurilor aflate în situație neregulată nu trebuie nici promovat, nici prevăzut” (nr.38) și că „această binecuvântare nu va fi niciodată efectuată în același timp cu ritualurile uniunilor civile. , nici în legătură cu acestea” (nr. 39) continuă să evite în mod deliberat problema de bază a imoralității intrinseci a relațiilor homosexuale. De menționat că documentul nu autorizează binecuvântarea vreunei persoane credincioase care dorește să se elibereze de o relație neregulată, ci mai degrabă a unui cuplu care trăiește stabil într-o situație de păcat fără cea mai mică intenție de a o părăsi. Un cuplu care nu poate fi considerat căsătorie, întrucât nu este o uniune firească între un bărbat și o femeie. Această relație păcătoasă este binecuvântată în mod obiectiv. Mare a fost scandalul declanșat de fraza lui Francis „Cine sunt eu să judec un homosexual?”, în timpul zborului de întoarcere de la Rio de Janeiro la Roma din 29 iulie 2013. Deși fraza reprezenta un mesaj mediatic clar, ar putea fi de înţeles ca un eveniment nefericit. Însă declarația Fiducia supplicans este mult mai serioasă, întrucât este o declarație oficială a cărei importanță este evidențiată de portalul Vatican News al Sfântului Scaun, care scrie că „din august cu 23 de ani în urmă, Sfântul Oficiu nu publicase o declarație (ultima a fost Dominus Jesus în anul 2000), un document de mare valoare doctrinară. Va reveni teologilor și canoniștilor să facă o evaluare precisă a acestui document al Dicasterului pentru Doctrina Credinței. Deocamdată, simplul sensus fidei ne permite să afirmăm că în nici un fel nu este posibil să susținem, și chiar mai puțin cu o binecuvântare, o relație vicioasă și imorală. Un preot care a dat o astfel de binecuvântare sau un prelat care a aprobat-o ar comite un păcat public grav. Este dureros de spus, dar cei care au promulgat și semnat o astfel de declarație scandaloasă au comis un păcat foarte grav.

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2024/01/12/quo-usque-tandempana-cand-dicasterul-pentru-doctrina-credintei-binecuvanteaza-pacatul-impotriva-naturii/

/////////////////////////////////////

Ce s-a mai stabilit la Davos?

”Pe măsură ce o putere mondială preia conducerea, cu o compasiune falsă ei urmăresc să controleze libertatea voastră de a trăi, a mânca și a vă ruga.” (MDM 23.11.2010)

”Ce s-a mai stabilit la Davos? Și controlul asupra Internetului, cerut de foarte mulți dintre participanți, inclusiv oameni politici! Cum poate fi combătută proliferarea conținutului dăunător în online și ce trebuie făcut pentu a stopa informațiile „dăunătoare”, iată a doua mare temă dezbătută.

Recent, Forumul de la Davos (WEF) a lansat Coaliția globală pentru siguranța digitală, o inițiativă menită să „accelereze cooperarea public-privată pentru a combate conținutul dăunător online”. Printre liderii care sunt implicați în această inițiativă îi regăsim pe șefii de la Google, Microsoft, Interpol, dar și numeroși miniștri din Occident.

Dar poate cea mai interesantă intervenție a avut-o președintele grupului Alibaba, J. Michael Evans, care a vorbit despre dezvoltarea unui „dispozitiv de monitorizare al amprentei individuale de carbon”!

Cu alte cuvinte, el a propus un „tracker” pentru controlul oamenilor!

„Dezvoltăm un instrument prin care consumatorii să își poată măsura propria amprentă de carbon. Ce înseamnă asta? Că, pe o platformă digitală, vor fi introduse date despre deplasări, cum și cu ce se fac acestea, mâncarea consumată și cumpărăturile efectuate. Așa arată un tracker individual al amprentei de carbon” – Michael J. Evans, CEO Alibaba

Alibaba este, însă, mai mult de atât și tehnologia recunoașterii faciale apare, inevitabil, în povestea noastră.

De fapt, ce se vrea este urmărirea și controlul total asupra fiecărui moment din viața noastră. Pentru a realiza aceste obiective de supraveghere și control al populației, sforarii lumii știu că trebuie să se bazeze ori pe o tehnologie de supraveghere (injectabilă sau implantabilă) a omului, ori să reseteze economia globală și să introducă o monedă digitală (CBDC-urile), care poate și folosită apoi pentru a urmări și a restricționa achizițiile și deplasările.

Lesne de observat că sistemele de urmărire a amprentei de carbon despre care vorbesc șefii gigantului Alibaba merg mână în mână cu scorurile de credit social și cu schemele mai ample de control al populației (recunoaștere facială) deja exportate de China în lumea întreagă, subliniază Nicholas Cezar.”

Citește articolul integral pe:

https://www.activenews.ro/externe/Cum-vor-elitele-de-la-Davos-sa-controleze-fiecare-pas-al-omului-moneda-digitala-si-tracker-individual-al-amprentei-de-carbon-174625?fbclid=IwAR16NvNHXwnA5j5D6TRizSJCWBM13j3dr0Y4Ch02TC5_s91eesbklUkMXuc

Profeții:

”Acești oameni au complotat de foarte mult timp să vă controleze. Activitatea lor este evidentă în multe-multe țări, dar este planificată să se desfășoare astfel încât oamenii care își văd de treabă zi de zi să nu observe ce se întâmplă.” (MDM 20.11.2010)

”Satana va încerca totuși să ia de la voi acest dar al liberului arbitru. Când veți constata că alegerea voastră liberă vă este furată de către puternicele forțele asupra cărora voi nu aveți niciun control, atunci veți ști că în spatele lucrurilor este cel rău. Satana nu va învinge niciodată.” (MDM 01.01.2011)

”Semnele, dintre care toate au fost prevestite, sunt în jurul vostru, copii. Observați-le și acceptați-le drept ceea ce sunt. Răzvrătiri (proteste). Cutremure. Inundații. Schimbări climatice. Toate se vor intensifica. Banii vor deveni puțini și la fel hrana. Să nu credeți că totul este pierdut, pentru că, dacă Îmi veți cere ajutorul, veți primi răspuns. Toți veți fi ajutați și conduși de mâna Mea prin aceste timpuri agitate. Dar trebuie să vă deschideți inimile. Respingeți orice încercare de a vă ispiti să fiți părtași la lucrările conspirative ale celui rău. Păstrați-vă curățenia sufletului și a minții. Atitudinea voastră să fie umilă, dar să nu vă fie frică niciodată să vă apărați credința în Mine.” (MDM 03.03.2011)

”gruparea acestei Alianțe Mondiale care urzește prin intermediul organizațiilor clandestine să aducă moarte în lume pentru folosul personal. Ei sunt responsabili de crearea incubatoarelor de bunăstare și de o tehnologie de vârf care v-ar ului, dacă scopurile lor n-ar fi atât de diabolice și amenințătoare. Acești oameni, din toate țările avansate ale lumii, sunt bogați, puternici, talentați și controlează băncile, armata, organizațiile umanitare, organele poliției, guvernele, furnizorii de energie și media. …

Mulți oameni, când vor fi martori la împlinirea acestor profeții, vor intra în panică și în multe momente vor fi înspăimântați. Nu aveți însă niciun motiv să vă fie frică pentru că această perioadă va fi de scurtă durată. Iar apoi va veni Noul Rai și Noul Pământ unde toată lumea va trăi o viață pașnică, lungă și fericită, în unire cu Mine. Cu cât sunt mai mulți cei care se întorc înapoi și cer îndrumarea lui Dumnezeu Tatăl, cu atât mai slab va fi impactul acestei stăpâniri malefice ce este urzită de Noua Ordine Mondială. Mergeți acum în pace! Rugați-vă să se întărească credința voastră în Mine. Mântuitorul vostru milostiv si Drept Judecător, Isus Cristos” (MDM 16.04.2011)

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2024/01/19/ce-s-a-mai-stabilit-la-davos/

/////////////////////////////////////

(Iata cum se toarna gaz pe focul globaliu…)Grecia: Căsătoriile homosexuale sunt mai presus de Dumnezeu și de Popor

Articol de Ștefan Constantinescu

Potrivit autorităților elene, problema mariajelor între persoane de același sex „ține de drepturile omului” și din acest motiv nu poate face obiectul unui referendum.

Purtătorul de cuvânt al guvernului de la Atena, Pavlos Marinakis, a declarat că autoritățile nu vor intra într-o confruntare cu Biserica, dar că vor adopta oricum legea pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale. …

El a precizat de asemenea că autoritățile nu vor organiza un referendum pentru ca populația să fie cea care decide – așa cum a cerut ierarhul Hieronymos – deoarece căsătoriile homosexuale „țin de drepturile omului”, deci nu pot face obiectul unei consultări populare.

Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că adoptarea legii căsătoriilor homosexuale (precum și a adopțiilor de copii de către aceste cupluri) este „corectă și dreaptă”, deoarece „reprezintă o realitate în fața căreia nu putem închide ochii”.

Cu alte cuvinte, nici principiul suprem al democrației – voința populară, nici principiul suprem moral – Biserica, nu contează când vine vorba de căsătoriile homosexuale. …”

Am fost avertizați în profeții:

„Guvernele, organizații ale drepturilor omului și alte puteri care pretind să promoveze bunăstarea umanității fac tot ce le stă în putință pentru a submina Creștinismul.”

(MDM 8.08.2014)

„Mândrie, aroganță, apeluri subtile pentru dreptate, care ascund cuvinte eretice și blasfemiatoare, vor fi prezentate omenirii ca fiind declarații de caritate și apeluri publice pentru respectarea drepturilor omului.”

(MDM 26.11.2014)

„Când anumiți slujitori sfințiți, curajoși, decid să se ridice și să apere Adevărul învățăturilor Mele, ei suferă teribil. Ei sunt acuzați de intoleranță, lipsă de compasiune, lipsă de dragoste și de respect față de drepturile omului.”

(MDM 12.04.2012)

„Creștinii vor fi văzuți ca fiind de dreapta, lipsiți de caritate, și fără interes față de drepturile umane ale altora.”

(MDM 23.08.2013)

„Dacă vă separați de Mine urmând campaniile voastre politice care se vor strădui să promoveze drepturile omului și justiția socială ca substitut al Cuvântului, atunci Mă veți renega.”

(MDM 25.12.2013)

„Legile diabolice încetățenite în țările voastre vor duce la legi mai ample, care vor lua din mâinile voastre toată puterea. Voi ați dat autoritate celor care Mă renegă pe Mine și care disprețuiesc Legile lui Dumnezeu – și de aceea ei vor introduce și mai multe acte nelegiuite, care vor provoca suferințe inimaginabile. Cele ce par a fi legi ale țării care promovează drepturi umane și civile, vor conduce la o formă de dictatură care va face din a fi Creștin o infracțiune.”

(MDM 28.12.2014)

 https://informatiisimesaje.wordpress.com/2024/01/25/grecia-casatoriile-homosexuale-sunt-mai-presus-de-dumnezeu-si-de-popor/

//////////////////////////////////////

(Sa ne bizuim pe Acela care este ccel mai mare si mai tare,caci zilele SATANEI globalii sunt numarate! „MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. – Arhiepiscopul Vigano

Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò, fostul nunțiu papal în Statele Unite, pedepsit de Papa Francisc cu pensionarea forțată pentru criticile sale la adresa unei Bisericii Paralele Catolice comparabile cu Statul Paralel / Deep State, este cunoscut cititorilor ActiveNews din câteva articole, dintre care aducem aminte de  Alegerile din SUA și România sub același imperiu, reliefat de fostul Nunțiu Papal la Washington: În război, există obligatoriu două tabere opuse: cel care refuză să se înroleze sub flamura lui Hristos sfârșește inevitabil să îi ajute pe slujitorii Satanei.

În pragul alegerilor din America, în mijlocul unui adevărat Război al Lumilor, Arhiepiscopul catolic revine cu putere în spațiul public american și mondial pentru a-l susține pe Donald Trump și a releva planurile ascunse ale ocultei mondiale, după cum avertizează el, de instalare a unui Guvern Mondial în cadrul unui plan global numit Marea Resetare a Noii Ordini Mondiale – așa cum a fost anunțată deja oficial și pe coperta revistei TIME.

 Pe 25 octombrie, Vigano a dat publicității o Scrisoare Deschisă către Președintele SUA la finalul unei conferințe susținute la Pittsburgh, Pennsylvania, și intitulată „Cum Revoluția Vatican II servește Noii Ordini Mondiale”. La această Conferință asupra Identității Catolice Arhiepiscopul afirmă în public lucruri grave, cu o credință de nezdruncinat: „Știm că proiectul Noua Ordine Mondială consistă în instituirea tiraniei prin masonerie. Un proiect care datează din timpul Revoluției Franceze, a epocii Iluminismului, a sfârșitului monarhiilor catolice, și a declarației de război împotriva Bisericii. Putem spune că Noua Ordine Mondială este opusul societății creștine. Ar fi realizarea „orașului diavolului” opus „orașului lui Dumnezeu”, în eterna luptă dintre lumină și întuneric, bine și rău, Dumnezeu și Satan”.„Cezarul de azi ne ordonă să închidem bisericile, să purtăm măști, să oprim festivitățile sub pretextul falsei pandemii.”, mai spune înaltul prelat.

„Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc”, îi scrie cu curaj Vigano lui Trump în Scrisoarea sa Deschisă. Grație prietenilor Americii, ai adevărului și ai noștri, cărora le mulțumim și pe această cale, avem ambele materiale traduse în română, pentru Dvs.Avertizăm cititorul că aceste texte sunt foarte grele, spuse de un înalt prelat care a avut și are acces în sfere profunde ale lumii din spatele lumii și reliefează fapte care vor transfigura viitorul nostru. Vigano susține că Marea Resetare va impune o o dictatură biometrică, o dictatura medicală bazată pe tehnologie, care în scurt timp va răpi oamenilor libertatea sub pretexul luptei contra Covidului.

Tot ceea ce spune Vigano este catalogat azi de milițienii gândirii drept „fake news”. Dacă site-ul lui Vigano ar fi fost în România l-ar fi închis Grupul de Comunicare Strategic. Dacă Vigano ar fi fost ortodox ar fi fost acum ridiculizat la culme de vreun CTP cu mai multe stele ale statului paralel pe umeri. Dacă Vigano ar fi lucrat la ActiveNews ar fi fost pus și el pe Lista neagră de „conspiraționiști” ai oengeurilor Noii Ere Socialiste Covidiene. Dar Vigano, ca și noi, ignoră acarienii săriți pe TV-uri de sub măștile mai marilor, mai micilor sau mai piticilor păpușari. Și-a luat soarta în mâini și mărturisește adevărul așa cunoscut de el.

Am descoperit în adresarea sa de la Conferința catolicilor și o paralelă interesantă la situația din România de azi, când Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a avertizat mini-cezarii de pe la noi că Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Iată ce cere Vigano confraților săi catolici: „Și mai presus de toate, vă cer în numele lui Dumnezeu, să abandonăm acel sentiment de inferioritate pe care adversarii noștri ne-au obișnuit să-l acceptăm. În războiul Domnului, ei nu ne umilesc (merităm cu siguranță umilință pentru păcatele noastre). Nu, ei umilesc Măreția lui Dumnezeu și Mireasa Mielului Neprihănit. Adevărul pe care îl primim nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu! Să lăsăm ca adevărul să fie negat sau să acceptăm că trebuie să se justifice el însuși în fața ereziilor și erorilor Anti-bisericii nu este un act de umilință ci de lașitate și lipsă de curaj. Să fim inspirați de exemplul Sfinților martiri Maccabees în fața unui nou Antioh care ne cere să aducem sacrificii la idoli și să-l abandonăm pe Adevăratul Dumnezeu. Să le răspundem cu cuvintele lor, rugându-ne Domnului: „Deci acum, O Stăpâne al cerurilor, trimite un înger bun să împrăștie groaza și tremuratul înaintea noastră. Prin puterea mâinii tale fie ca blasfematorii care vin împotriva oamenilor tăi sfinți să fie loviți la pământ”.Pentru CTP-iștii de Dâmbovița care vor încerca să arunce în desuetitudine dezvăluirile aproape incredibile ale lui Vigano, precizăm doar că între 1978 și 1989, când au început transformările în Europa de Est și a devenit Trimis Special și Observator al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, Arhiepiscopul a fost Ministrul de Externe al Vaticanului.

Astăzi, Vigano nu ezită să atace vârful Scaunului asemuindu-l pe Papa Francisc lui Gyuri Soros și afirmând că a adus conceptul Rețelei Soros și a Societății Deschise a lui Popper la Vatican, transformându-l într-un hibrid New-Age, o „Religie Deschisă” de inspirație și cu legături masonice.

Vigano mai afirmă azi că „scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate”. Nu mai avem nimic de adăugat dar nici nu putem să vă urăm lectură plăcută, pentru că nu este. Lectură atentă, așadar! Citiți, imprimați și arhivați. Și dați mai departe.

SCRISOARE DESCHISĂ

Președintelui Statelor Unite ale Americii

Donald J. Trump

Domnule presedinte,

Permiteți-mi să vă adresez în acest moment în care soarta întregii lumi este amenințată de o conspirație globală împotriva lui Dumnezeu și a umanității. Vă scriu ca arhiepiscop, ca succesor al apostolilor, ca fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii. Vă scriu în mijlocul tăcerii autorităților civile și religioase. Fie ca tu să accepți aceste cuvinte ale mele ca „glasul celui care strigă în deșert” (Ioan 1:23).

Evenimentul 201 Panelistii au discutat despre pregătirea pentru pandemie chiar înainte de izbucnirea COVID a stimulat blocaje globale. După cum am spus când ți-am scris scrisoarea în iunie, acest moment istoric se vad forțele răului aliniate într-o bătălie fără precedent împotriva forțelor binelui – forțe ale răului care par puternice și organizate în timp ce se opun copiilor Luminii, care sunt dezorientate și dezorganizate, abandonate de conducătorii lor temporali și spirituali.

Zilnic simțim multiplicarea atacurilor celor care vor să distrugă chiar baza societății: familia naturală, respectul pentru viața umană, dragostea de țară, libertatea de educație și de afaceri. Vedem șefi de națiuni și lideri religioși care se îndreaptă spre acest sinucidere al culturii occidentale și al sufletului ei creștin, în timp ce drepturile fundamentale ale cetățenilor și credincioșilor sunt refuzate în numele unei urgențe de sănătate care se dezvăluie din ce în ce mai pe deplin ca instrument pentru stabilirea a unei tiranii inumane, fără chip.

Un plan global numit Marea Resetare este în curs de desfășurare. Arhitectul său este o elită globală care dorește să supună întreaga omenire, impunând măsuri coercitive cu care să limiteze drastic libertățile individuale și cele ale populațiilor întregi. În mai multe națiuni, acest plan a fost deja aprobat și finanțat; în altele este încă într-un stadiu incipient. În spatele liderilor mondiali care sunt complicii și executorii acestui proiect infernal, există personaje fără scrupule care finanțează Forumul Economic Mondial și Evenimentul 201, promovându-și agenda.

Scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate.

Domnule președinte, îmi imaginez că sunteți deja conștient de faptul că în unele țări Marea Resetare va fi activată între sfârșitul acestui an și primul trimestru al anului 2021. În acest scop, sunt planificate alte blocaje, care vor fi justificate oficial de o presupus al doilea și al treilea val al pandemiei. Sunteți bine conștienți de mijloacele care au fost folosite pentru a semăna panica și a legitima limitările draconice ale libertăților individuale, provocând cu îndemânare o criză economică mondială. În intențiile arhitecților săi, această criză va servi pentru a face ireversibil recursul națiunilor la Marea Resetare, dând astfel lovitura finală unei lumi a cărei existență și memorie doresc să o anuleze complet. Dar această lume, domnule președinte, include oameni, afecțiuni, instituții, credință, cultură, tradiții și idealuri: oameni și valori care nu acționează ca niște automate, care nu se supun ca mașinile, pentru că sunt înzestrați cu un suflet și o inimă. , pentru că sunt legate între ele printr-o legătură spirituală care își trage puterea de sus, de la acel Dumnezeu pe care vrăjmașii noștri vor să-l provoace, la fel cum a făcut Lucifer la începutul timpului cu „non serviam” său.

Mulți oameni – după cum știm bine – sunt supărați de această referire la ciocnirea dintre bine și rău și utilizarea unor nuanțe „apocaliptice”, care, potrivit lor, exasperează spiritele și ascuțesc diviziunile. Nu este surprinzător faptul că inamicul este supărat că a fost descoperit tocmai când crede că a ajuns la cetatea pe care încearcă să o cucerească netulburată. Cu toate acestea, ceea ce este surprinzător este că nu există nimeni care să dea alarma. Reacția statului profund față de cei care îi denunță planul este ruptă și incoerentă, dar de înțeles. Chiar când complicitatea presei de masă a reușit să facă tranziția către Noua Ordine Mondială aproape nedureroasă și neobservată, ies la iveală tot felul de înșelăciuni, scandaluri și crime.

Până acum câteva luni, era ușor să-i spulberi ca „teoreticieni ai conspirației” pe cei care denunțau aceste teribile planuri, pe care acum le vedem realizate până în cele mai mici detalii. Nimeni, până în februarie trecut, nu s-ar fi gândit vreodată că, în toate orașele noastre, cetățenii vor fi arestați pur și simplu pentru că vor să meargă pe stradă, să respire, să dorească să-și păstreze afacerea deschisă, să dorească să meargă la biserică duminică. Cu toate acestea, acum se întâmplă în toată lumea, chiar și în Italia cu carte poștală, pe care mulți americani o consideră o mică țară fermecată, cu monumentele sale antice, bisericile, orașele sale fermecătoare, satele sale caracteristice. Și în timp ce politicienii sunt baricadați în palatele lor promulgând decrete precum satrapii persani, afacerile eșuează, magazinele se închid și oamenii sunt împiedicați să trăiască, să călătorească, să lucreze și să se roage. Consecințele psihologice dezastruoase ale acestei operațiuni sunt deja văzute, începând cu sinuciderile antreprenorilor disperați și ai copiilor noștri, separați de prieteni și colegi de clasă, cărora li s-a spus să urmeze cursurile în timp ce stau singuri acasă, în fața unui computer.

În Sfânta Scriptură, Sfântul Pavel ne vorbește despre „cel care se opune” manifestării misterului nelegiuirii, kathèkon (2 Tesaloniceni 2: 6-7). În sfera religioasă, acest obstacol în calea răului este Biserica și, în special, papalitatea; în sfera politică, cei care împiedică înființarea Noii Ordini Mondiale.

După cum este clar acum, cel care ocupă catedra lui Petru și-a trădat rolul încă de la început pentru a apăra și promova ideologia globalistă, susținând agenda Bisericii profunde, care l-a ales din rândurile sale.

Domnule președinte, ați declarat clar că doriți să apărați națiunea – o singură națiune sub Dumnezeu, libertăți fundamentale și valori negociabile care sunt refuzate și luptate astăzi. Tu ești, dragă președinte, care ești „cel care se opune” statului profund, atacul final al copiilor întunericului.

Din acest motiv, este necesar ca toți oamenii de bunăvoință să fie convinși de importanța epocală a alegerilor iminente, nu atât pentru acest program politic, ci pentru inspirația generală a acțiunii tale care întruchipează cel mai bine – în acest context istoric special – acea lume, lumea noastră, pe care doresc să o anuleze prin intermediul blocării. Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc, el care este „un ucigaș de la început” (Ioan 8:44).

În jurul tău sunt adunați cu credință și curaj cei care te consideră garnizoana finală împotriva dictaturii mondiale. Alternativa este să voteze pentru o persoană care este manipulată de statul profund, grav compromisă de scandaluri și corupție, care va face Statelor Unite ceea ce face Jorge Mario Bergoglio Bisericii, prim-ministrul Conte în Italia, președintele Macron în Franța , Prim-ministru Sánchez în Spania și așa mai departe. Natura șantajabilă a lui Joe Biden – la fel ca cea a prelaților din „cercul magic” al Vaticanului – îl va expune pentru a fi folosit fără scrupule, permițând puterilor nelegitime să intervină atât în politica internă, cât și în echilibrele internaționale. Este evident că cei care îl manipulează au deja pregătit pe cineva mai rău decât el, cu care îl vor înlocui de îndată ce va apărea ocazia.

Și totuși, în mijlocul acestui tablou sumbru, apare acest progres aparent de neoprit al „dușmanului invizibil”, apare un element de speranță. Adversarul nu știe să iubească și nu înțelege că nu este suficient să se asigure un venit universal sau să se anuleze ipotecile pentru a subjuga masele și a le convinge să fie marcate ca vite. Acest popor, care de prea mult timp a suportat abuzurile unei puteri urâte și tiranice, redescoperă că are un suflet; înțelege că nu este dispusă să-și schimbe libertatea pentru omogenizarea și anularea identității sale; începe să înțeleagă valoarea legăturilor familiale și sociale, a legăturilor de credință și cultură care unesc oamenii cinstiți. Această Mare Resetare este destinată eșecului, deoarece cei care au planificat-o nu înțeleg că mai sunt oameni gata să iasă în stradă pentru a-și apăra drepturile, pentru a-și proteja cei dragi, pentru a da un viitor copiilor și nepoților lor.

Inumanitatea nivelantă a proiectului globalist se va sfărâma mizerabil în fața opoziției ferme și curajoase a copiilor Luminii. Dușmanul îl are pe Satana de partea sa, Cel care știe doar să urască. Dar de partea noastră, avem pe Domnul Atotputernic, Dumnezeul oștirilor aranjate pentru luptă și Preasfânta Fecioară, care va zdrobi capul vechiului Șarpe. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

Domnule Președinte, știți bine că, în această oră crucială, Statele Unite ale Americii sunt considerate zidul de apărare împotriva căruia s-a declanșat războiul declarat de susținătorii globalismului. Puneți-vă încrederea în Domnul, întărită de cuvintele apostolului Pavel: „Pot face toate lucrurile în Cel ce mă întărește” (Filipeni 4:13). A fi un instrument al providenței divine este o mare responsabilitate, pentru care veți primi cu siguranță toate harurile de stat de care aveți nevoie, deoarece acestea sunt implorate cu fervoare pentru voi de către mulți oameni care vă susțin cu rugăciunile lor.

Cu această speranță cerească și asigurarea rugăciunii mele pentru tine, pentru Prima Doamnă și pentru colaboratorii tăi, din toată inima îți trimit binecuvântarea mea.

Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii!

Carlo Maria ViganòTit. Arhiepiscop de Ulpiana

Fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2021/02/12/marea-resetare-a-lumii-si-rolul-lui-donald-trump-arhiepiscopul-vigano/

///////////////////////////////////////

Petru Lascău – Pregătiți calea Domnului!

https://www.youtube.com/watch?v=mmV4vK5SwJA

////////////////////////////////////////

Cand diavolul te prinde cu casa… goala

Autor: Mihai Ardelean 

Trecusera ani de zile si acum era iar in pragul usii. Purta o palarie neagra trasa pe ochi si era invelit cu o pelerina neagra pe care fusese nevoit sa o imbrace pe masura ce se apropia de aceasta casa. De unde venea el, nu ploua niciodata, ba inca nici nu era urma de apa, stiau despre ea doar din dictionare. Si interesant: pe cum se apropia de acea casa, atmosfera devenea tot mai placuta. Plecase din ea alungat de Cineva pe care il stia din vesnicie. Acum avusese curaj sa revina. Avea in mana un geamantan greu si pe el se vedea o tablita ce avea gravata pe ea un nume: „vechiul proprietar, duhul de alta data”. Era obosit. Prin minte ii treceau ganduri pe care Domnul Isus ni le relateaza in Evanghelia dupa Matei:

            Matei 12:43  Duhul necurat, cînd a ieşit dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n’o găseşte.            Matei 12:44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Matei 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.”

            Daca ar fi dupa diavol, nu ar fi niciodata criza imobiliara. Pentru ca el ocupa in general toate casele goale. La cele sufletesti ma refer. Cu siguranta nu sta intre patru pereti din beton ci in inimi goale de carne.

            Nu ati observat ca el vine in vizita si nu bate la usa? Se uita, cerceteaza, constata si pleaca. Si aici e toata pacaleala. Rasufli usurat si ramai cu casa goala, spunand: S-a dus!. Dar, el pleaca doar ca sa mai aduca cu el inca sapte. Maria Magdalena a fost o astfel de casa. Domnul a scos din ea sapte draci. Si este si atent la detalii, le alege pe spranceana duhurile, e si modest pe deasupra. Se compara cu cele sapte cu care vine si are o conditie de selectie. Sa fie mai rele ca el. Inalte trasaturi de caracter. Adica noi, rareori recunoastem ca sunt altii mai buni decat noi la ceva. Nimeni nu canta ca noi, nimeni nu se roaga ca noi, nu fariseule?

            Luca 18:11  Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

             Luca 18:12  Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

            Oricand, pentru diavol si duhurile lui, rautatea este o virtute… e o adevarata umilinta sa recunosti ca sunt altii mai rai ca tine. Mi-l inchipui uitandu-se pe geam in casa aceea goala in care a fost si dintr-o data ii vine in minte un gand altruist: „In pustie am lasat multi care nu au unde locui caci au facut praf casele numite oameni in care au fost. Si parca de cand acest Isus este in Israel s-a cam aglomerat pustia cu duhuri izgonite din casele(sufletele oamenilor) lor.  Asta este goala, curata, impodobita numai buna de o petrecere, ei nu au unde locui, ma duc sa le dau o veste buna si sa ii iau si pe ei.” Si dintr-o data zbrrr…!

 Mat 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi…

Dar noi oare cand o sa intelegem ca nu exista bucurie de unul singur? Noi nu impartim casele cu nimeni, painea nu o impartim cu saracii, hainele cu dezbracatii. Si astea toate sunt fara de valoare. Duhurile impart cel mai pretios lucru, sufletul omului, intre ele si nu cu un gand bun ci ca sa il faca praf, dar il IMPART oameni buni. Noi abia daca chemam un prieten la evanghelizare si duhul asta merge in pustie si aduce sapte, nu pentru a face un lucru bun ci unul rau. Nu vi se pare paradoxal?

            Isus vorbeste despre obiceiul duhului de a reveni. Vine sa vada, sa cerceteze cu un miros de fum de tigara din trecut, cu o dorinta dupa un pahar. Astea sunt toate intoarceri ale lui, incercari sa vada daca este casa goala. Pune-te atunci repede si te roaga sa ti se umple casa de Duhul Sfant, de Isus.

            Nici de inghesuiala nu se teme. Sta in cat loc ii dai. Imparte o camera si cu inca sapte daca e nevoie. Doar copiii nostrii vor fiecare camera lor, chiar mai mult: de cand merg la gradinita vor casa lor. La cinci ani vor casa, ma intreb ce isi vor dori la douazeci. Probabil hoteluri, insule personale etc.

            In Marcu 5 erau aproape doua mii de porci si ei cam sase-sapte mii de draci. O adevarata problema,nu? Nu si pentru ei… Au incaput toti acolo, cam trei pe un porc. Noi nici doi pe o banca uneori.

            Apoi Isus remarca schimbarile ce au loc in viata unui om prins de diavol cu casa goala „…starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi.”

Mar 5:2  Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

Mar 5:3  Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

Mar 5:4  Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

Mar 5:5  Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

Lipsa de odihna, incapacitate de infranare nici a ta si nici a celor ce incearca sa iti puna limite si ingradiri. Dar de ce sa il lasi pe diavol sa se treaca proprietar pe inima ta? Stiti ca noi pe usa avem obiceiul sa ne trecem numele de familie pe o placuta. „ Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit.„

Fapte 13:10  şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului? Fapte 8:22  Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

            Fapte 8:23  căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” Urate lucruri scrise pe usa unor inimi. Trista realitate in spatele unor asemenea usi.Dar de ce sa se treaca el in Cartea Funciara ca proprietar al inimii tale? Cand il poti lasa pe Domnul Isus care ”sta”… El nu vine din cand in cand, El sta la usa ta si bate. Lasa-l sa intre.Oameni cu sufletele goale, cu casele impodobite, este cineva la usa. Faceti doar liniste sa ii auziti bataia si deschideti repede sa intre. Ca alternativa nu e una placuta. Va veni cineva care nu bate, care nu isi cere scuze, care nu se anunta dar care „intra in casa, locuieste acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai.”Apocalipsa 3:20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

            Nu te mai tot gandi atata, ci lasa-L sa intre! Amin!

https://www.resursecrestine.ro/editoriale/75084/cand-diavolul-te-prinde-cu-casa-goala

////////////////////////////////////////

Nimeni nu poate ierta Dumnezeieste,decat -daca se face Una cu El,nu cu ea (1Ioan 2/15-17) si doar daca-l introneaza integru si Integral  Sef-Cap,nu coada- pe Duhul Sfant in toate si in totalitate…dimpreuna cu voia,cu randuiala,cu invatatura si infaptuirea Lui (Fil.2/13)…………

  https://www.facebook.com/photo/?fbid=1037370251761151&set=a.566060318892149

////////////////////////////////////////

Calea Adevarul si Viata 446 – Povestea vietii noastre – Gabi Lunca – 1/2

https://www.youtube.com/watch?v=cMs9HUpv_UU

////////////////////////////////////////

Stalin, un om de pus în icoană

De

Paul Palencsar

În anul 1953, la 5 martie, murea Iosif Vissarionovici Stalin, considerat unul dintre cei mai sângeroși și brutali criminali din istoria umanității.

Încă de la început, Stalin și-a eliminat fizic tovarășii de Revoluție Bolșevică, dovedind sete de putere și viclenie. Cazul lui Lev Troțki este definitoriu. Partener, apoi rival al lui Stalin în ascensiunea spre putere, Troțki e nevoit să se refugieze în Mexic, pentru a scăpa cu viață. Totuși, la ordinul personal al lui Stalin, Lev Troțki este ucis cu un piolet de alpinism, de către un agent.Frica nebună a lui Stalin de a nu pierde puterea s-a concretizat în suspiciune permanentă față de oricine avea neșansa de a-i fi în preajmă. A trimis în fața plutonului de execuție și în Gulag o mare parte din propria familie, dar și colaboratori, politicieni și generali. Cei care l-au cunoscut îndeaproape, suficient de norocoși pentru a scăpa cu viață, l-au descris pe Stalin ca fiind inteligent, dur și sadic, bântuit de frica trădării.

Chiar dacă era absolvent de Seminar Teologic Ortodox, Iosif Stalin nu era animat de sentimente creștinești, dimpotrivă. Domnia sa asupra URSS a fost un tăvălug ce a lăsat în urmă peste 30 de milioane de morți, dintre care 8 milioane de ucrainieni. Curajul sau imprudența de a te împotrivi regimului comunist sovietic îți aducea glonțul ori Gulagul, prima variantă fiind preferabilă, scurtând suferința. Zeci de mii de ordine de execuție au fost semnate de însuși Stalin, omul lucrului “bine făcut”. Chiar dacă milioane de vieți s-au frânt sub cizma stalinistă, istoricii dovedind cu documente din arhiva URSS natura criminală a “prietenului popoarelor”, există tendințe îngrijorătoare în Rusia contemporană. Depunere de coroane, cu onor militar, la statuia lui Stalin, în timp ce un om îngenunchează, făcând semnul crucii

Stalin a rămas în conștiința multor ruși ca fiind cel care a dat Rusiei măreția pe care o merită. Genocidul stalinist e trecut cu vederea, minimalizat și aruncat în derizoriu. Unii îi atribuie lui Stalin aura sfințeniei, de om providențial, al cărui loc este, desigur, în icoane. Ironia face ca Stalin să fi executat și trimis în Gulag sute de episcopi și mii de preoți ortodocși.

Stalin și Gulagul Sovietic

Biserica Ortodoxă Rusă s-a dezis de astfel de gesturi iconografice, calificându-le drept “eretice”, fără legătură cu poziția oficială a Patriarhiei Moscovei, care a calificat regimul stalinist drept “criminal și subuman.”

                          “Icoana” lui Stalin

Dincolo de șocul pe care-l provoacă chipul lui Stalin în icoană, rămâne întrebarea: “Cum e posibil?”. E de neconceput. Și totuși… În aproape toate țările foste comuniste, căderii dictaturii i-a urmat degringolada specifică prăbușirii unui colos cu picioare de lut. Eșalonul doi – în cazul Rusiei, KGB-ul – a preluat puterea, transformând țara în stat oligarhic, mafiot. Economia a fost distrusă, milioane de șomeri au apărut, iar sărăcia a făcut ravagii. De aici, nașterea regretului pentru statul comunist, care “purta de grijă”.

Între libertate și umplerea burții, oamenii o vor alege mereu pe a doua. Ideea de comunism ca ideologie criminală, care a ucis zeci de milioane de oameni, se estompează, rămânând imaginea fabricilor, a armatei puternice și a unei țări glorioase. Stalin nu mai e criminal, ci salvator, trimis de Dumnezeu să salveze Maica Rusie, care acum sângerează.                        “Sfântul Stalin” primește povățuire de la sfânta Matroana

Somnul rațiunii naște monștri, iar necunoașterea temeinică a istoriei naște apetit pentru criminali. Să sperăm că “icoana lui Stalin” va rămâne ceea ce este, un aspect deviant al unei societăți în derivă, și nu premisa rescrierii aceleiași vechi istorii, dar cu criminali noi.

https://ziaristii.com/stalin-un-om-de-pus-icoana/

////////////////////////////////////////

(Miliardarul) Patriarh(ul) ortodox Kirill, trâmbiţa ideologică a lui Vladimir Putin. Minciunile despre războiul din Ucraina

Călin Gavrilaş

Într-un răspuns adresat Consiliului Mondial al Bisericilor, patriarhul Kirill al Moscovei arată cu degetul spre Occident şi încearcă să prezinte agresiunea Rusiei asupra Ucrainei ca fiind justificată. Vorbele lui se potrivesc perfect cu discursurile lui Vladimir Putin şi cu propaganda rusească.Pe 10 martie, patriarhul Kirill al Moscovei şi toată Rusia a transmis un răspuns la o scrisoare trimisă de secretarul general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, preotul Ioan Sauca, prin care i se cerea patriarhului să medieze oprirea războiului din Ucraina.

Răspunsul este, în fapt, o copie la indigo a ideilor din discursurile liderului de la Kremlin, Vladimir Putin. Sunt rostogolite aceleaşi minciuni despre o presupusă agresiune occidentală, lăsând să-i scape şi frustrarea că Biserica Ortodoxă ucraieneană nu mai este, din 2018, închinată Moscovei.

Kirill începe prin a reaminti că Biserica Ortodoxă rusă este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor încă din anul 1961, după ce a acceptat declaraţia de la Toronto în care se spunea că acest for nu poate deveni instrumentul unei mărturisiri sau al unei şcoli, iar bisericile membre ar trebui să-şi recunoască solidaritatea între ele, să se ajute reciproc în caz de nevoie şi să se abţină de la acţiunile incompatibile cu relaţia frăţească.

Practic, patriarhul rus îi „bate obrazul” Consiliului Mondial al Bisericilor, sugerând că apelul acestei organizaţii pentru ca patriarhul să-şi folosească influenţa pentru a media pacea este „acţiune incompatibilă cu relaţia frăţească”.

Referitor la situaţia din Ucraina, Kirill spune, cuvând cu cuvânt, exact ceea ce a tot repetat Vladimir Putin (şi propaganda rusească) în ultimele săptămâni: „acest conflict nu a început astăzi. Cred cu tărie că iniţiatorii săi nu sunt popoarele Rusiei şi Ucrainei (…) originile confruntării se află în relaţiile dintre Occident şi Rusia.”

„Forţele occidentale – continuă  patriarhul Rusiei – au făcut tot posibilul să dezbine cele două popoare, să-i transforme pe ruşi şi ucraineni din fraţi în duşmani. De aceea, aceleaşi forţe au înarmat Ucraina şi au finanţat instruirea unor militari. „Cu toate acestea, cel mai teribil lucru nu sunt armele, ci încercarea de a „reeduca”, de a reface mental ucrainenii şi ruşii care trăiesc în Ucraina în duşmani ai Rusiei”.

Apoi, el trece în revistă situaţia ruşilor din regiunea Donbas, unde, după 2014, s-ar fi înregistrat mii de victime. „Acest conflict tragic a devenit o parte a strategiei geopolitice la scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei. Iar acum liderii occidentali impun Rusiei astfel de sancţiuni economice care vor fi dăunătoare pentru toată lumea. Ei îşi fac intenţiile ostentativ evidente – de a aduce suferinţe nu numai liderilor politici sau militari ruşi, ci mai ales poporului rus. Rusofobia se răspândeşte în lumea occidentală într-un ritm fără precedent”, conchide Kirill. 

 Citește și: Patriarhul Kirill susţine vărsarea de sânge făcută de Putin în Ucraina: Paradele gay, unul din motive

patriarhul kirill si vladimir putin foto patriarhia moscovei

Patriarhul Kirill şi Vladimir Putin foto: Patriarhia Moscovei

Jocurile patriarhului Kirill

Kirill (76 de ani) conduce spiritual cea mai mare comunitate ortodoxă din întreaga lume, din BO Rusă făcând parte credincioşi din Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia şi din alte ţări care au aderat la ea. Cu numele de cod „Sviatoslav”, Kirill a fost ales în 1960 să conducă Departamentul de relaţii externe al Patriarhiei, un departament despre care se spune că reprezenta implicarea KGB-ului în sânul Bisericii. Kirill este considerat unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai liderului de la Kremlin.

Patriarhul Kirill a transmis câteva mesaje în ultimele zile, în contextul războiului din Ucraina, un teritoriu în care are zeci de milioane de credincioşi. Mai întâi, cu o zi înainte ca Putin să ordone atacarea Ucrainei, patriarhul Moscovei le-a vorbit soldaţilor ruşi, în cadrul unui eveniment public, despre faptul că „nu există război fără victime”. El a arătat că Rusia este supusă unor „ameninţări”, iar armata este cea care protejează poporul rus.

După invazia în Ucraina, patriarhul Moscovei nu şi-a schimbat discursul foarte mult, deşi mulţi credincioşi, mai ales din teritoriile atacate, se aşteptau ca el să condamne războiul. „Să ferească Dumnezeu ca actuala situaţie politică din Ucraina frăţească să aibă ca scop dominaţia forţelor răului, care au luptat întotdeauna împotriva unităţii Rusiei şi Bisericii Ruse”, a predicat Kirill, duminică, 27 februarie.

Vă recomandăm şi:

Jocurile patriarhului Kirill al Rusiei. „Fost ofiţer KGB, a «binecuvântat» armata invadatoare a lui Putin”

Patriarhul Kirill susţine vărsarea de sânge făcută de Putin în Ucraina: Paradele gay, unul din motive

 Citește și: Benjamin Bidder, jurnalist „Der Spiegel“: „Marele atu al lui Putin este sentimentul larg răspândit că este înconjurat de o lume ostilă tuturor celor ruseşti“ INTERVIU

 Citește și: Firmele de criptomonede din Emiratele Arabe Unite, asaltate de cereri de lichidare a unor deţineri de miliarde de dolari din partea ruşilor

https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/patriarhul-ortodox-kirill-trambita-ideologica-a-2155130.html

//////////////////////////////////////

Cristi Tabără: CE CREDINȚĂ ARE CĂLIN GEORGESCU?

El spune că este creștin ortodox, dar vorbește despre un amestec de lucruri, completat fiind și de soția lui, naturopată holistă. Vă rog să citiți cu atenție cele de mai jos. Apoi tragem concluzia și răspundem la întrebare.

Doctrina New Age este un curent spiritual și cultural apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizat printr-o sinteză de idei și practici provenite din diverse tradiții religioase, filozofice și ezoterice. Iată principalele elemente caracteristice ale acestei doctrine:

  1. Sincretism religios și filozofic

New Age combină idei și practici din religii orientale (hinduism, buddhism, taoism), ezoterism occidental, șamanism, astrologie, gnosticism, misticism creștin și alte surse spirituale. Nu are o dogmă unică, ci încurajează explorarea personală și diversitatea convingerilor.

  1. Credința într-o nouă eră spirituală

Se consideră că umanitatea este pe pragul unei tranziții către o epocă spirituală nouă, caracterizată prin pace, iluminare și armonie globală. Aceasta este văzută ca o schimbare profundă în conștiința colectivă.

  1. Dezvoltare personală și auto-realizare

Accentul este pus pe creșterea spirituală individuală, prin introspecție, meditație, tehnici de relaxare și explorare a conștiinței. Fiecare individ este responsabil pentru propria evoluție spirituală.

  1. Holism

New Age promovează ideea că totul în univers este interconectat – corp, minte, suflet, natură și cosmos. Această perspectivă holistică se reflectă și în medicina alternativă, ecologie și alte domenii.

  1. Spiritualitate diversificată

Doctrina depășește dogmele fixe, promovând, în schimb, o spiritualitate fluidă, personalizată și descentralizată.

  1. Practici alternative și ezoterice

Include practici precum:

-Meditația și yoga

– Astrologia

– Cristaloterapia

– Reiki și alte forme de vindecare energetică

– Channeling (comunicarea cu entități sau spirite)

– Tehnici de vizualizare creativă

  1. Importanța energiilor

Se crede în existența energiilor subtile care influențează viața și universul. Practicile New Age se concentrează pe echilibrarea și armonizarea acestor energii.

  1. Ecologia spirituală

Promovează respectul față de natură și consideră planeta ca fiind un organism viu (conceptul de Gaia). Acest aspect încurajează o viață sustenabilă și grijă pentru mediu.

  1. O viziune idilică asupra viitorului

New Age vede viitorul umanității ca fiind unul al iluminării spirituale, în care conflictele vor fi rezolvate prin creșterea conștiinței colective.

  1. Unele grupări New Age cred în transmigrația sufletelor între diverse planuri ale existenței și în experiențele extracorporale.

Doctrina New Age este criticată de unii teologi, filozofi și oameni de știință pentru sincretismul său și pentru lipsa unui fundament clar, logic sau teologic.

Acum, comparați toate acestea cu suma lucrurilor propovăduite de Călin Georgescu și de soția lui.

Ce credință are, deci, Călin Georgescu? Concluzia este limpede: New Age, nu creștină ortodoxă.

Cristi Tabără

https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/cristi-tabara-ce-credinta-are-calin-georgescu/

//////////////////////////////////////

(Inainte de intronarea Anticristului,aducator de ””solutii””…)Apocalipsa energetică

 

 

Cosmin Gabriel Pacuraru

 

 

Motto: „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.”

Psalmul 11

 

Realitata arată că nu vom mai avea energie. Nici curent electric, nici gaze, nici căldura. Sunt explicatii!

În mediul extern avem:

 

Cleștele energetic rusesc ce a fost gândit de acum 20 de ani este finalizat, Rusia furnizând aproximativ 50% din necesarul energetic al Europei (calculând importurile de cărbune, petrol și gaze).

Green Deal, pe lăngă că ne mută sub un monopol mult mai de temut, cel față de metalele și pământurile rare pe care China le gestionează în proporție de peste 80%, face ca investițiile într-un megawatt să fie de căteva ori mai scump în regenerabile nesigure.

Prețul certificatului de CO2 a crescut de la 17 euro acum 2 ani la peste 90 de euro zilele acestea.

Tensiunile Federația Rusă – Ucraina resetează relațiile internaționale regionale din cauza sancțiunilor aplicate Moscovei (și vor mai fi și altele) și a stopării iminente a fruxurilor energetice, țările securizându-și energia produsă și stopând exporturile.

UE a demarat construcția mai multor terminale care pot primi vase cu gaz natural lichefiat (LNG) și a le injecta in conducte pentru a suplini lipsa gazului rusesc.

Pe plan intern avem:

 

Lipsa investițiilor în ultimii 30 de ani în energia securitară face ca perioada de viață a capacităților rămase să fie de maxim 5 ani.

Randamentele capacităților de energie securitară sunt din ce în ce mai mici din cauza uzurii fizice si morale.

Randamentele capacităților regenerabile sunt mult mai mici decât ale oricărei capacități securitare existente.

Costurile de transport și distribuție (stabilite de ANRE) au devenit nejustificat de mari.

Vechimea sistemului de transport și distribuție de energie (gaz și energie electrică) duce la creșterea pierderilor tehologice la peste 30% (pe care noi le plătim).

Piețele de energie (OPCOM si BRM) sunt defectuos organizate, prost reglementate și nesupravegheate corespunzător de ANRE.

Extracția gazelor din Marea Neagră devine imposibilă în actuala conjunctură regională, după 10 ani de tergiversare a legislatiei în Parlament.

România a devenit importator net de energie electrică în ultimii 3 ani.

România și-a crescut importurile de gaze de trei ori în ultimul an și jumătate.

Energia se află pe mâna unor impostori care nu pricep cum se produce (extrage) și transporta energia.

Politizarea a avut ca scop racordarea la banii publici a firmelor căpușe care cresc prețurile energiei.

Plecarea specialistilor din sistem.

Scăderea voită a extracției de gaze chiar înainte de începerea crizei.

Scoaterea de către Ministerul Energiei a Romgazului din proiecte internaționale (terminalul LNG de la Alexandroupolis și din 3 perimetre de extracție din Slovacia și 2 din Polonia.

Industria energetică a ajuns în starea de corupție endemică.

Există hidrocentrale terminate în proporție de peste 95%, dar aflându-se pe niște lacuri de acumulare unde un potențat al partidului a concesionat luciul de apă, s-a găsit repede un ONG să protejeze flora și fauna și aceste hidrocentrale nu se doresc a mai fi finalizate.

Prețurile energiei au crescut și de 10 ori pentru mulți consumatori (în special cei industriali)

Ce înseamnă toate acestea? Dacă vom avea temperaturi sub -15 grade (destul de puțin probabil anul acesta, după cum arată prognoza meteo) este posibil să intrăm în black-out. Oricum sărăcia energetică națională se va intensifica prin ieșirea din funcțiune a multor capacități pe cărbune și gaz, adică securitare. Culmea este că ministerul vrea sa le înlocuiască în special cu regenerabile. Mai adăugăm și faptul că peste 3 ani, Reactorul 1 de la Cernavodă intră în reparații capitale, ceea ce înseamnă o lipsă de 720 MWh.Se anuță și secetă pentru urmatoarea perioadă, ceea ce înseamnă că Hidroelectrica nu va mai avea ce uzina, ceea ce poate însemna o lipsă de 1500 MWh începând cu aprilie. Mai amintesc că lacurile de acumulare nu au mai fost decolmatate de 30 de ani și că instalațiile sunt uzate fizic și moral, dar actuala conducere visează să monteze panouri fotovoltaice pe lacuri.

 

La capitolul energie termică situația este disperată: Oradea gestionează singurul SACET care nu are probleme majore, restul de 46 pot intra în faliment din cauza indeciziei politice din consiliile municipale și primării, din cauza indeciziei politice centrale care a înfluențat ANRE-ul, din cauza ministerului care nu se preocupă deloc de acesată ramura a energeticii și care este extrem de importantă deoarece aproximativ 10% din SEN estă ținut de termocentralele ce produc și energie termică.Pe surse, deci informația este neconfirmată, am aflat că într-o vizită la Riyadh, oficialii români au semnat un contract de LNG. Cunoscând că prin Bosfor vasele cu LNG nu pot trece și că Romgazul s-a retras din proiectul terminalului de la Alexandroupolis, cel mai aproape de România, ne punem întrebarea cum vor ajunge aceste gaze în sistemul nostru național. Nu ar fi prima dată când se semnează un astfel de contract: primul a fost semnant sub Radu Vasile de un nătărau care nu avea habar de „amănuntul” cu restricțiile din cele două strâmtori turcești.Într-un viitor apropiat nu vom mai avea de unde să importăm gaze, nu vom mai avea de unde să importăm energie electrică, nu vom mai avea cu ce să producem energia necesară.

 

Toate aceste duc la creșterea prețului la orice MW produs. Prețurile industriale cresc. Prețurile de producție în agricultură și industria alimentară cresc. Prețul transportului crește.

 

O adevărată apocalipsă energetică ne așteaptă!

 

 

https://www.contributors.ro/apocalipsa-energetica/

/////////////////////////////////

Oamenii zilelor de pe urma…

Am primit zilele trecute pe mail de la un frate destul de activ din spatiul virtual ortodox, Bogdan M., cu care am mai avut unele dezacorduri si frictiuni de-a lungul timpului, un mesaj (trimis la mai multe adrese) care pur si simplu ne-a bucurat sufletul si pe care dorim sa vi-l impartasim si voua, mai ales ca nu doar indeamna la cercetare duhovniceasca, dar contine si unul dintre cele mai profetice, deci si mai actuale, fragmente apostolice din Noul Testament. Sunt cuvinte care credem ca SE IMPLINESC chiar in zilele noastre.

SA LUAM AMINTE:

  1. Să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
  1. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
  1. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
  1. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
  1. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.

(2 Timotei 3: 1-5)

Sa ne uitam la discutiile dintre noi si sa vedem cate dintre aceste “calitati” putem bifa in dreptul nostru.

Cand auzim Apostolul la biserica, avem inclinatia sa spunem in sinea noastra ca asa sunt altii, nu noi. Cand Domnul a spus in seara aceea “Unul dintre voi ma va vinde”, Apostolii s-au cercetat pe sine si, in smerenie, in loc sa caute dusmanul in ceilalti, fiecare s-a intrebat “Nu cumva sunt eu acela?”.

Doamne ajuta!

Vezi si:

CUM INCEPE INSELAREA SAU IN CE FEL ORICARE DINTRE NOI IL POATE VINDE PE HRISTOS? (Fiecare dintre noi poate fi un Iuda. Cum?!)

Sa ne temem de fatarnicie!

Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului

DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”.

Sf. Tihon din Zadonsk ne arata IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS

“Oare si noi suntem orbi?” – DESPRE SMERENIE SI PARERE DE SINE LA DUMINICA ORBULUI

SFANTUL IERARH IGNATIE BRIANCIANINOV: Cursele stapanitorului lumii acesteia

FARISEUL (1)

Sfantul Ignatie Briancianinov despre BOALA MORTALA A FARISEISMULUI SI SIMPTOMELE EI MAI GRAVE: smintirea prefacuta, osandirea, ravna vicleana (2)

https://www.cuvantul-ortodox.ro/oamenii-zilelor-de-pe-urma/

/////////////////////////////////////

PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC…

Surtout pas de zele; Panica terorizatului; Egoism si rautate gratuita; Paradoxurile crestinismului

“După anchetă

Nu i se pretinde nimănui să fie erou sau martir. Nu toată lumea are harul sfinţilor de la Lyon: Blandiana şi Irineu, chinurile cărora depăşesc şi desfid capacitatea noastră de înregistrare – puterea cutremurului sparge seismograful.

(Pe atunci domnea înţeleptul Marc-Aureliu.)

Dar i se poate oricui pretinde să nu dea mai mult decît i se cere. Porţia impusă ajunge, nu este nevoie să îndepărtezi cu un gest larg al braţului linguriţa ce ţi se întinde şi să smulgi polonicul, linguroiul, ciorbalîcul pentru a înfuleca, morfoli şi molfăi cu nesaţ din materia urît mirositoare.

Se aplică şi zicala lui Talleyrand (Toynbee o atribuie lui Voltaire): Surtout pas de zele.

(Ce Dumnezeu! Nici un judecător nu acordă ultra petita. Nici un comerciant cu scaun la cap nu dă cincizeci de mii celui care-i cere cinci mii. Dar se vede că teroarea produce un fenomen asemănător cu cele cunoscute drept paradoxale în fiziologia creierului (zgomotul mare nu trezeşte din somn, vorbitul în şoapte da), cu efectul de groapă din fizica nucleară (mai întîi nucleul respinge cu forte uriaşe particula ce se apropie, dar dacă aceasta izbuteşte a sări peste punctul critic nu numai că rezistenţa scade: particula e atrasă, acaparată, repulsia devenind nesăbuită ospitalitate).

– Teama de un pericol real şi imediat – localizat în timp şi spaţiu – se numeşte frică şi este un simţămînt normal. Teama stîmită de o simplă virtualitate (de multe ori zămislită de o închipuire ce a prins aripi) poartă numele de laşitate. Frica: de automobilul care vine cu viteză mare către mine e natural să mă feresc, de nebunul care se repede asupră-mi cu un cuţit fug. Mă atacă un caine turbat, mă dă maiorul Jack Simon cu capul de pereţi: tresare în mine teama. Abjecţiunea creatoare de catastrofe începe o dată cu formula: Să nu se spună că… Să nu se cheme că… Dar dacă cumva, ia mai bine să mă duc eu să-l denunţ…

Laşitate e şi panica terorizatului. Panica terorizatului îl excită pe terorist, jocul acesta de oglinzi dispune de o putere amplificatoare analoagă intensificării unui izvor de lumină aşezat între două suprafeţe reflectante.

Pe cît este frica de normală (definiţia fricii au dat-o Englezii: curajos se numeşte omul care ştie doar el cît îi este de frică) pe atît poate – prin gratuitatea ei – scoate laşitatea din sărite pe omul cel mai îngăduitor.

Provocarea aceasta a răului (căci îl stîrnim), măsurile acestea de apărare luate în vid, chezăşuirea aceasta aprigă a unui viitor incert (prin urmare disponibil), invitaţia la necruţare şi demenţă lansată călăului se îmbină constituind un bloc de îndărătnicie mai rece decît un gheţar, o masă densă şi lucioasă la care nu încape acces. Oul lui Felicien Marceau, suprafaţa netedă prin care n-ai cum trece.

Laşitatea slujbaşului care nu se hotărăşte să ia o măsură perfect legală. Laşitatea autorilor de referinţe pe care nimeni nu-i obligă să spună absolut tot ce ştiu. Refuzul încăpăţînat de a da curs cererii legale şi inofensive a solicitatorului sub cuvînt că s-ar putea să se creadă că… Laşitatea corului de adulatori care-l îmbie pe tiran şi-l fac să piardă orice fărîmă de bun simţ. Mucarerul, voluntar, plătit peste haraciu. La trei ani, la un an. Imaginaţia la pîndă, neadormită. Intrecerea între terorizaţi, care va da mai mult. Devansarea gîndurilor pe care teroristul nu le gîndeşte şi poate nu îndrăzneşte să şi le formuleze; ori nu-i îndeajuns de sofisticat în arta chinuirii pentru a le formula. Diabolică, neagră, pervertită gătire şi netezire a căilor răului.

Ori poate că secretul teroarei este de a pune pe terorizat în situaţia de a-l provoca pe terorist să ceară din ce în ce mai mult. De a stabili între cei doi o strînsă colaborare, ca între partenerii actului sexual, ca între operat şi chirurg. De a-l obliga pe terorizat să refacă procesul de gîndire al teroristului şi a-i atribui intenţii mai crude şi raţionamente mai subtile decît are în realitate.

Numai în felul acesta îmi explic imaginea rămasă mult timp neclară pentru mine: a învinuitului care ajută ancheta (şi pretenţia acesteia de a fi ajutată).

– Aşa şi cu egoismul, diferit de răutatea gratuită.

Egoismul e firesc. Dintre două gamele o aleg pe cea mai plină.

Răutatea gratuită nu e de la lut, ci de la diavol. Suntem patruzeci în celulă şi avem numai trei linguri prăpădite de care abia ne putem folosi. După ce şeful camerei e scos din celulă, se găsesc la el sub saltea vreo zece linguri bune. Răutatea combinată cu prostia dă un produs mai dens ca oţelul îmbogăţit cu wolfram, tungsten. mangan…

(…)

–  Ni se cere să avem simţul tragic şi eroic al existenţii. Şi să nu le luăm în tragic.

Să ieşim din noi, să nu ne gandim la noi.

Şi să fim nepăsători la ale lumii.

Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie.

Şi să nu uităm că prima datorie a creştinului este să ştie a suferi.

Să fim curajoşi şi îndrăzneţi.

Şi să fim blînzi şi smeriţi cu inima.

Să nu scoatem sabia.

Şi totuşi să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie şi foc; dihonie şi despărţire între fiu si tată, între fiică şi mamă, între noră şi soacră.

Să nu ţinem la viaţă, să fim oricînd gata s-o jertfim, defăimînd deşertăciunile.

Şi să avem drept scop suprem dobîndirea vieţii veşnice.

Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiţie luptătoare a omului.

Şi să ne purtăm ca prinţii, să fim desăvîrşiţi, să ne îndumnezeim.

Să vedem în creştinism reţeta perfectei fericiri.

Şi totodată doctrina torturării fiinţei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii.

Să ne mai mirăm de Kierkegaard şi de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?”

***

Curajul fizic in fata mortii –  singura chezasie a libertatii

“- Dreptul constituţional a fost din facultate materia mea preferată. Nesăţios şi doritor de a merge de-a dreptul la esenţe, m-am întrebat care e taina finală a disciplinei îndrăgite de la început. (M-au ajutat mult să mă îndrăgostesc: Manole, a cărui teorie era că dacă nu putem trăi în camera lorzilor şi printre capete încoronate şi oamenii mari ai istoriei, măcar să ne apropiem de ei prin dreptul constituţional; şi I. V. Gruia, profesorul meu de drept public din anul întîi, căruia aveam sa-i răspund şi să-i răsplătesc în 1945 cu o atît de urîtă purtare.) Orice ştiinţă are taina ei de bază, ce poate fi surprinsă în momente de criză. A dreptului constituţional, abia după anii de închisoare şi după botez ajung să înţeleg că e curajul fizic în faţa morţii.

Dreptul constituţional – oricît de savante ar fi celelalte definiţii – cred că e ştiinţa garantării libertăţii. (Definiţie arbitrară? Arbitrare sunt şi axiomele.) Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Curtea de justiţie constituţională de la Karlsruhe, închipuită de spiritul juridic german (altul decît al lui Ihering pentru care dreptul nu era numai ştiinţa înaltă, ci şi putere vie), s-a dovedit în 1932 o amăgire. Procedura mexicană de amparo, care a sedus pe atîţi jurişti, e şi ea o tencuială. (Ce dovadă mai bună decît ca aparţine unei ţări în care s-a dat următorul decret prezidenţial: Art. 1 -Nimeni nu poate fi general dacă n-a fost în prealabil soldat cel puţin un an. Art. 2 – Ministrul nostru secretar de stat la Război este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentului decret.) Dar înalta Curte franceză de Casaţie a putut ea împiedica lovitura de stat de la 2 Decembrie 1851?

Şi lucrurile nu se pot petrece altfel cu orice constituţie, procedură sau curte de justiţie. Nu se poate, fiindcă există experienţa Michelson-Morley.

Experienţa fizicienilor Michelson şi Morley a dovedit în chip hotărit că dinlăuntrul unui sistem închis nu se pot face observaţii asupra mişcărilor absolute ale acelui sistem deoarece observatorul, aflîndu-se şi el în interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, în mişcarea absolută a acestuia. Aşadar, nu poate „ieşi” dintr-însul ca să-lobserve „din afară” şi să emită constatări obiective cu valoare ne-relativă.

In domeniul dreptului public Lucrurile se petrec aidoma. Fiecare ordine politică îşi are un „an zero”” al ei; de la care începe şi respectivul sistem legal. O instanţă judecătorească făurită în cadrul unei orinduiri politice nu are putinţa de a „ieşi” din sistemul juridic creat de ordinea politică şi de a se suprapune acesteia pentru a o sancţiona cu autoritatea ei de simplă creatură. Controlul juridic al constituţionalităţii legilor nu poate funcţiona decît de la anul zero pînă la următorul an zero, niciodată n-a ştiut să împiedice ivirea unei noi ere politice: piere odată cu toată seria matematică ajunsă la limita ei. O curte de casaţie şi justiţie ţine de sistemul juridic respectiv, închis ca o galaxie. Ea poate aprecia valabilitatea legilor obişnuite ale orînduirii din punctul de vedere al conformării lor cu principiile regimului, dar îi este tot atît de imposibil să înfrîngă axiomele regimului pe cît îi este observatorului să constate mişcarea absolută a sistemului din care face parte şi care-l poartă cu el.

Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. Şi regina Victoria şi regele Eduard VII – daţi drept pilde de monarhi constituţionali – au încercat să înlăture din funcţia de prim-ministru persoane pe care nu le agreau. Solidaritatea de nezdruncinat a partidelor politice i-a pus, cu multă politeţă, în poziţie de şah-mat.

Acestea au fost cazuri cînd se cerea numai fermitate. In altele, mai grave, garantul care nu dă greş este doar curajul fizic în faţa morţii. Aceasta e taina finală a dreptului constituţional, spre care m-au dus Manole şi I. V. Gruia, şi mi-a confirmat-o, tîrziu, credinţa creştină.

Marile spirite au aflat adevărul acesta (elementar, se cere însă atenţie) de mult. Spre pildă:

Descartes: Toate greutăţile provin din faptul că-ţi lipseşte curajul.

Henry de Montherlant: Curaj! Ne întoarcem mereu la cuvîntul acesta: curaj!

Saint-Just: Imprejurările nu sunt dificile decît pentru cei ce se dau înapoi în faţa mormîntului lor.

Fr. Rauh: Oricare ar fi morala socială, nu trebuie oare să fii curajos?

Cui zice că iubeşte libertatea ar trebui să i se poată aplica vorbele pronunţate de o actriţă franceză din secolul XVIII (Sophie Arnould) în prezenţa căreia un bătrîn general (nu auzea bine) repeta întrebător cuvîntul rostit de ea: cum? frică?… Actriţa către un valet: adă repede un dicţionar, am folosit un cuvînt de care domnul general n-a auzit.

Cel mai clar e însă Brice Parain, definitiv: Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot.

(Corneille o fi fost grandilocvent şi melodramatic, dar drept constituţional ştia)”.

(din: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”)

Va invitam sa cititi si:

Nicolae Steinhardt – Despre puritate si dreapta socoteala (mp3 – cu vocea parintelui Nicolae)

Claudiu Tarziu: Steinhardt. Două decenii de la trecere

Pacatul prostiei si al fricii

Vom putea spune si noi ca “n-am stiut”?

“Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă…”

Parintele Nicolae Steinhardt: DE AJUNS MIE, DOAMNE!

Suflet de rob (sau taina libertăţii) – de N. Steinhardt

“NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI

“CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!”

A SPUNE CA 2+2=4 SAU DESPRE MARTURISIREA SI LEPADAREA ADEVARULUI INCOMOD

Scoala Crucii

Steinhardt : Sapte pacate capitale

Parintele N. Steinhardt: TREPTELE IERTARII (din “Jurnalul fericirii”)

ACUM trebuie sa fii crestin!

TIMPUL ROADELOR: ACUM!

Vrem noi cu adevarat sa ne mantuim?

Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

Intre libertatea Duhului si piedicile meschine ale procedurismului

Parintele N. Steinhardt: INCREDEREA IN HRISTOS

Parintele Nicolae Steinhardt – cuvinte si pilde pentru dreapta socotinta si ne-absolutizarea ideilor sau virtutilor

DREAPTA SOCOTEALA – INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI

SFANTUL PROOROC ILIE – BICIUITORUL FATARNICIEI

Parintele Steinhardt despre vocatia monahala si despre posibilele derapaje ale manastirilor romanesti

Parintele Nicolae Steinhardt: FALSUL IDEALISM SI PROBLEMA PAINII APROAPELUI

Nicodim – nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac

Maria versus Iuda – logica daruirii vs. logica eficientei

O, generatie inconstienta si rasfatata…

https://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-nicolae-steinhardt-20-de-ani-de-la-plecarea-la-hristos-jurnalul-fericirii-in-actualitate/

/////////////////////////////////////

Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao

Bisericile au fost închise sau demolate complet, Bibliile confiscate și credincioșii trimiși în taberele de „reeducare”

Grupurile de observatori spun că persecuția creștinilor și a altor minorități religioase din China este la cel mai intens nivel de la Revoluția Culturală, bisericile fiind închise, Bibliile confiscate, iar credincioșii arestați în procente nemaiîntâlnite de zeci de ani.

Dovezile opresiunii au fost arătate când poliția a făcut un raid la Biserica Early Rain Covenant, o parohie subterană în provincia Sichuan, pentru a împiedica comemorarea celei de-a 29-a aniversare a masacrului protestatarilor antiguvernamentali din Piața Tienanmen.

Potrivit ChinaAid, un grup care documentează încălcările drepturilor omului în China comunistă, 17 persoane au fost violent reținute, inclusiv pastorul Wang Yi și soția lui, care au încercat să blocheze ușa.Pastorul Bob Fu, fondator și președinte al ChinaAid, a declarat că numărul persoanelor arestate în China pentru exercitarea libertății lor religioase „a atins cel mai înalt nivel de la sfârșitul Revoluției Culturale”. Acesta a citat datele interne care indică o creștere de aproape cinci ori a numărului creștinilor care au fost persecutați de guvern anul trecut.

„Anul trecut am documentat persecuția împotriva a 1.265 de biserici, numărul persoanelor persecutate fiind de peste 223.000. Și acesta este doar vârful icebergului”, a declarat Fu. „În 2016, s-au înregistrat 762 cazuri de persecuție, potrivit datelor noastre, cu un număr total de 48.000 de creștini persecutați”.

Acesta a mai spus că organizația lui are informații despre 3.700 de creștini care au fost arestați în 2017, în creștere de la 3.500 în 2016. Unii disidenți religioși și activiști pentru drepturile omului a fost reținuți ani de zile, familiilor lor neștiind dacă aceștia mai sunt sau nu în viață.Vârful persecuției creștine se desfășoară exact în perioada în care criticii spun că libertățile politice și religioase au fost reduse sub conducerea președintelui Xi Jinping, despre care Fu a spus că va rămâne în istorie ca „un fel de președinte Mao Jr”, care a realizat o „mică Revoluție Culturală”.

În aprilie, Departamentul de Stat american a prezentat un raport prin care reafirmă că statul chinez este un abuzator flagrant al drepturilor cetățenilor chinezi la libertate religioasă. Raportul a constatat că guvernul chinez a demarat o „strategie vastă pentru a controla, guverna și manipula toate aspectele care țin de credință”, inclusiv prin folosirea torturii pentru a „forța confesiuni și pentru a constrânge creștinii să renunțe la credința lor”.

Într-o conferință de presă, Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a declarat că Statele Unite nu vor „sta ca spectatori” la aceste atrocități.„Vom intra în ring și vom fi solidari cu fiecare om care încearcă să se bucure de cele mai fundamentale drepturile ale omului”, a declarat Pompeo.

Bradford Richardson

Washington Times

 

/////////////////////////////////////

China ordonă creștinilor să elimine crucile, imaginile cu Isus, să se închine liderilor comuniști

Pe fondul pandemiei de coronavirus, creștini săraci din China au primit ordin să renunțe la credința lor și să înlocuiască imaginile cu Isus cu portrete ale liderului Mao și ale președintelui Xi Jinping sau riscă să-și piardă ajutoarele sociale, informează Christian Post.Revista dedicată libertății religioase Bitter Winter relatează că în aprilie, oficialii Partidului Comunist Chinez au vizitat casele creștinilor din Linfen, un oraș din provincia Shanxi. Prezenți acolo, au ordonat rezidenților care primesc ajutoare sociale de la guvern să înlocuiască crucile, simbolurile religioase și imaginile din casele lor cu portrete ale liderilor comuniști din China.

Dacă creștinii se opun ordinului, oficialii le vor anula subvențiile.

„Gospodăriilor sărace din oraș li s-a spus să afișeze imagini cu Mao Zedong”, a spus un pastor local. „Guvernul încearcă să ne elimine credința și vrea să devină Dumnezeu în locul lui Isus”.

Un membru al unei biserici dintr-un sat a relatat cum oficialii locali i-au distrus toate imaginile religioase și un calendar cu imaginea lui Isus din casă, înlocuindu-le cu un portret al lui Mao Zedong.

„Gospodăriile religioase sărace nu pot primi bani de la stat pentru nimic – trebuie să se supună Partidului Comunist pentru banii primiți”.

În mai, un oficial local din provincia estică Shandong a intrat abuziv în casa unui creștin local pentru a-i pune pe pereți portretele lui Mao Zedong și Xi Jinping, afirmând că „Aceștia sunt cei mai mari zei. Dacă vrei să te închini cuiva, lor trebuie să te închini”.

În aprilie, guvernul orașului Xinyu din sud-estul provinciei Jiangxi a anulat subvenția minimă a unui creștin cu dizabilități și indemnizația lunară pentru handicap de 100 RMB (aproximativ 14 dolari) deoarece credinciosul a continuat să participe la serviciile de închinare în ciuda ordinelor guvernului.În mod similar, în ținutul Poyang, unei femei creștine în vârstă de 80 de ani i-a fost sistat ajutorul guvernamental pentru ca a afirmat „Mulțumesc lui Dumnezeu” după ce a primit subvenția lunară de 200 RMB (aproximativ 28 de dolari) la mijlocul lui ianuarie.

„Se așteptau să laud bunătatea Partidului Comunist în schimb”, a spus bătrâna.

O altă bătrână creștină din orașul Shangqiu a rămas fără indemnizația minimă după ce oficialii locali au găsit o imagine a unei cruci lipită de ușa casei sale.„Au rupt-o imediat”, spune bătrâna. „Ulterior, atât ajutorul social, cât și subvenția pentru reducerea sărăciei mi-au fost anulate. Sunt lăsată să mor. Am diabet și am nevoie de tratament în mod regulat”.Comisia Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională, grupurile pentru drepturi și Departamentul de Stat au condamnat violența continuă a Chinei împotriva religiei și a minorităților religioase.

În raportul din 2020, USCIRF au solicitat administrației Trump să impună sancțiuni oficialilor chinezi responsabili de încălcări severe ale libertății religioase. Raportul arată că oficialii chinezi nu numai că au îndepărtat crucile din bisericile din toată țara, dar au interzis și participarea persoanelor sub 18 ani la slujbele religioase.Potrivit organizației Open Doors, China ocupă poziție 23 de lista țărilor care persecută creștinii. Organizația notează că toate bisericile din China sunt percepute ca o amenințare la adresa Partidului Comunist Chinez dacă devin prea mari, prea politice sau dacă invită străini.

https://tribuna.us/china-ordona-crestinilor-sa-elimine-crucile-imaginile-cu-isus-sa-se-inchine-liderilor-comunisti/

///////////////////////////////////////

China: Recompensă de mii de dolari celor care raportează creștinii și bisericile „ilegale” guvernului

China a intensificat persecuția creștinilor, oficialii Partidului Comunist din Guangzhou oferind o recompensă mare celor care pot furniza informații despre bisericile subterane, creștinii secreți și alte persoane implicate în activități religioase „ilegale”.

Departamentul pentru Afaceri Etnice și Religioase din Guangzhou a anunțat recent că va plăti până la 10.000 de yuani chinezi (aproximativ 1500 de dolari) pentru informații care duc la arestarea liderilor creștini și a altor lideri religioși. Recompense mai mici sunt oferite pentru informații despre biserici și alte locuri religioase construite sau utilizate fără permisiunea autorităților.Reglementarea, denumită „Stimulente pentru motivarea oamenilor de a raporta activitățile religioase ilegale”, va oferi indicii și asistență „departamentelor guvernamentale importante” pentru „urmărirea grupurilor sau membrilor religioși ilegali”.

Autoritățile din Guangzhou au caracterizat „activitățile ilegale” ca locuri de închinare religioasă fără aprobarea guvernului; desfășurarea de activități religioase în instituții sau locații non-religioase; acceptarea donațiilor religioase; organizarea de deplasări în străinătate pentru activități religioase ca seminarii, întâlniri sau slujbe, fără aprobare; oferirea de educație religioasă fără aprobare.Bob Fu, fondatorul organizației care urmărește persecuția în China, China Aid, a declarat pentru Vocea Americii că noile reglementări vor intensifica în mod semnificativ persecuția creștinilor în țara declarată oficial atee.„Incitarea oamenilor de a-i raporta pe ceilalți cu stimulente financiare, care depășește limita moralității, a mai apărut doar în perioada Revoluției Culturale, atunci când copiii își raportau părinții, soția își raporta soțul, iar colegii unii pe alții”.Noile reglementări vin la doar câteva săptămâni după ce Xu Xiaohong, președintele National Committee of the Three-Self Patriotic Movement, care supraveghează creștinismul protestant din China, a avertizat că forțele anti-China folosesc creștinismul pentru a submina puterea de stat.

„Trebuie să recunoaștem că bisericile chineze sunt botezate „China”, nu „Occidentul”, a declarat el delegațiilor la Conferința Consultativă Politica a Poporului Chinez. „Acțiunile forțelor anti-chineze care încearcă să ne afecteze stabilitatea socială sau chiar să submineze regimul țării noastre sunt sortite eșecului”.

Persecuția creștinilor din China a început să crească din 2016, când liderul chinez Xi Jinping a prezentat politica guvernului de a reduce influența occidentală asupra religiei și că o va face „mai chineză”, un proces numit sinicizare (punerea oricărei persoane sau concept non-chinez sub influența culturii chineze).

Leah Marieann Klett

The Gospel Herald

https://tribuna.us/china-recompensa-de-mii-de-dolari-celor-care-raporteaza-crestinii-si-bisericile-ilegale-guvernului/

////////////////////////////////////////

MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI-Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”

“Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit… Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste“.

***

Vezi si: Eu sunt scribul…. MIHAI BURACU – amintiri sfasietoare din “cel mai cumplit laborator al terorii”, EXPERIMENTUL SATANIC DE LA PITESTI

***

PITESTI DUPA PITESTI

Tragedia de la Pitesti m-a insotit de-a lungul intregii existente si nu putine si din cale afara de dureroase au fost insemnele suferintelor indurate in acel sinistru laborator al ororii fara seaman. Miasmele descompunerilor morale imi staruie inca in nari. Chiar daca unele intamplari au avut asupra-mi urmari dureroase, ele au fost totusi mai blande decat ale multor altora, cataratori si dupa aceea, vreme indelungata, pe culmile deznadajduirii.

A fost si este un Pitesti dupa Pitesti. Samanta raului a fost aruncata pretutindeni si maladia urii prolifereaza, face victime si in afara zidurilor si gardurilor de sarma ghimpata, nu numai in interiorul lor. Prezenta ei declanseaza stari oribile, insuportabile si putini ii stiu numele si o pot diagnostica. Fara sa ne dam seama, maladia a fost transmisa semenilor si reperele ce-i evidentiaza prezenta si dincolo de adancurile infernului sunt pretutindeni. Voi incepe prin a face referiri la propria-mi existenta: prelungirea condamnarii de 2 ani cu alte 2 pedepse insumand inca 3 ani de detentie! Muncile de la Bicaz! Cei 4 ani de ancheta (1972-1976) din partea Securitatii in conditii de asa-zisa libertate!

Sentimentul proliferarii raului in realitatea cotidianului malefic de dupa cacealmaua din decembrie 1989! Si ca generalizare a starii de voma politica: denuntul de toate zilele, inarmarea hoardelor de mineri condusi de tortionari de profesie, alterarea spiritului religios, adularea puterii (cu cat mai marsava, cu atat mai adulata), manipularea multimilor prin foame, frig si frica. Regula de 3 suplicii, simpla in esenta ei, a fost deosebit de eficienta in toate locurile de detentie, dar si in regimul de pretinsa libertate si a constat atunci, dar si acum, in instituirea torturii celor 3 „F”: foamea, frigul si frica. Foamea si frigul sunt astazi mai cumplite pentru largi categorii sociale. Pe aproape isi arata coltii si teama zilei de maine, a desfiintarii locurilor de munca, a bolilor ce nu mai pot fi tratate, pierderea identitatii de neam si de constiinta, exodul elitei intelectuale, viata planetara amenintata de deciziile unui consortiu diabolic, stapan absolut pe toate parghiile puterii: economie, finante, mass media, forta militara etc.

Terorismul de stat…

In fiecare zi creste indicele abjectiei umane de la violuri si talharii, la crime si jafuri la drumul mare comise de indivizi, dar si de partide si institutii pretins democrate. Voma nascuta din ura si frica, din foamea agonica, din crepusculul fiintei morale continua sa ne insoteasca. De cate ori iau in mana o bucata de sapun de rufe, vad pe ea inscriptionata suferinta omeneasca ajunsa la apogeu. Daca Pontiu Pillat s-ar fi spalat pe maini cu sapun de Pitesti, apa folosita atunci s-ar fi prefacut in sange sau puroi.

Aidoma lui Iona, care a iesit din burta chitului pentru a intra in burta unui chit mai mare, si eu, iesind din penitenciarul Pitesti, am intrat in lagarele de la Bicaz, Onesti si Borzesti si, de acolo, la 21 mai 1954, in maretul „lagar” al tarilor socialiste. Mi s-au deschis portile infernului penitenciar catre o lume vietuita de cei asa-zis liberi. Imi doresc nespus in juru-mi o oaza de tacere, dupa cei 5 ani de ancheta la Securitate sau camera 4 Spital si pana la obsesivul „Ia pe 5 si tine aproape“, care ne insotea marsurile epuizante catre albia Canalului Mortii sau cotele insangerate ale Bicazului. Ultimele 4 decenii de existenta mi-au fost guvernate de legea tacerii, impusa si acceptata de starea de insomnie. Am o hipersensibilitate la logosul rostit si cuvintele scrise capata sonoritate in adancurile fiintei, unde ma ratacesc adeseori in cautarea adevarului dorit cu fervoare, pentru a fi liber intr-o lume aflata de mult in lanturile minciunilor ideologice sau ale unui satanism mereu activ.

Pietroiul reeducarii mi-a fost legat de gat si m-a tras de multe ori in adancuri, in temnita, dar si in afara ei. Am incercat sa rup leucoplastul de pe gura, de pe degete si de pe suflet. Scriu pentru a-mi exprima vrerea de a ma desprinde din bratele diavolului ce salasluieste in mine. Lupta cu sinele este o componenta definitorie a luptei ce o purtam fiecare dintre noi in planul desavarsirii spirituale. Mantuitoare va fi in cele din urma credinta in Cel de Sus si increderea in fortele iubirii, daca ele mai exista totusi undeva, in unitati perceptibile de ultrasofisticatele instrumente de investigatie a eului.

ROMANIA CAPITALO-COMUNISTA DE AZI, DUPA 50 DE ANI

Am fost si sunt in continuare „bandit”. Dovada: randurile de fata. Am urmarit in anii de dupa eliberarea din detentie, cu uimire, dar si cu spaima, cum intreaga tara a inceput sa cunoasca, sub forme mai mult sau mai putin vizibile, dar aceleasi in esenta lor, germenii si formele embrionare ale raului experimentat cu metode ultrastiintifice la Pitesti si in celelalte centre de reeducare.

Samanta satanica aruncata acolo a prins, s-a inmultit si, astazi chiar, la cei 13 ani de dupa acel decembrie al iesirii noastre din „raiul” comunist, constat ca traim inca intr-un Pitesti dupa Pitesti, facand aproape imposibila smulgerea din satanismul ce a pus stapanire pe noi, timp de o jumatate de secol, in aceasta misterioasa trecere dintre milenii. Caci ce altceva a fost numarul imens de informatori ai Securitatii, traitori chiar in sanul familiilor, punandu-se pret si pe vanzarea de frate, de parinte si de fiu? Ce este apoi regimul de infometare la care a fost si este supusa intreaga tara de ani si ani de-a randul? Dar frigul si intunericul care sporesc cu noi monstri chinurile noptilor unor ierni din care iesim injumatatiti sufleteste si cu trupurile sfartecate de muscaturile gerului? Nu acelasi lucru il constituie obligatia de a aduce laude celor ce ne supun unui regim de tortura morala, facandu-ne robi al minciunii? Nu din subteranele Pitestiului au iesit haitele de ucigasi cu bate si topoare care au invadat in plina zi si-n plina vara centrul capitalei in 1990 si 1991?

Repet deci: in multele ceasuri de sumbra deznadejde am sentimentul ca ma aflu iarasi si iarasi intr-un Pitesti dupa Pitesti. Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit.Criza morala ce a cuprins Romania este atat de profunda incat revenirea la normalitate nu s-a putut face nici prin jertfele celor peste o mie de vieti curmate in decembrie 1989. Cu lectiile temeinic invatate, rublocratii deveniti peste noapte dolarocrati si-au dovedit abilitatea de a pastra fraiele puterii. Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste. Intr-un asemenea capital-comunism asistam neputinciosi la inrosirea hartiei de turnesol, la o a doua internationalizare (globalizare, mondializare etc), sora geamana cu internationalizarea rosie, comunista. „Lagarul” tarilor libere in care traim este guvernat in numele fericirii si democratiei de minciuna, impostura, teroarea foamei, a frigului si a grijii pentru ziua de azi si de maine.Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu Celui Viu, miluieste-ne pe noi, pacatosii, si da-le orbilor lumina celor nevazute, mutilor cuvantul pentru a rosti adevarul din veac, surzilor puterea sa auda cantecul de jale al robilor in cautare de hrana si de speranta, da-le celor nevolnici si infricosati brate pentru a lua cu vrednicie sabia dreptatii si a adevarului pentru a sluji de-a pururi slavei Tale, acum si-n vecii vecilor. Amin!

(din: Mihai Buracu, Eu sunt scribul… Amintiri si poezii din inchisoare, Editura Filos, 2012)

Legaturi:

Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI

Istoricul Alin Muresan despre FENOMENUL PITESTI SI URMARILE LUI DE AZI: “Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita”

URLA HAITA… Strigatul zguduitor de marturisire si avertisment al unui mare roman, supravietuitor al fenomenului Pitesti: NICOLAE PURCAREA

Povestiri pline de lumina, dar si de durere, cu IOAN IANOLIDE: “Consideram că ies dintr-o închisoare cu ziduri și sârmă ghimpată, păzită de santinele, și trec într-o închisoare mai mare”

IOAN IANOLIDE – GLASUL CELUI CE STRIGA SFASIETOR IN PUSTIA VREMURILOR DE PE URMA: “Totul in Hristos!”

Parintele marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”

AVERTISMENTUL PROFETIC AL SFANTULUI INCHISORILOR, VALERIU GAFENCU: “Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit!”

PARINTELE ADRIAN DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST: Stramtorarile vor fi mult mai grele decat in comunism. Metoda de la Pitesti se va aplica acum in toata lumea (VIDEO)

Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

Interviu cu regizorul NICOLAE MARGINEANU despre tatal sau si Parintele Arsenie Boca, despre suferinta inchisorilor si Inviere, despre vremurile de ieri si de azi: “Acum raul este mai perfid si mai periculos”

“Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: PRIN URA, PRIN RAZBUNAREA, PRIN RAUL DIN SUFLETELE NOASTRE”

Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici

TICALOSIREA GENERALA si DRAMELE TACUTE: “Omul e mai tare decât dracu’! Pe diavol nu-l vad in stare sa-si manipuleze meschin si pervers odraslele…”

Eseu profetic despre ce ne asteapta: LITURGHIA NEAGRA A LUI CAIN pregatita de semintele rautatii, urii si razvratirii aruncate pretutindeni acum…

Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”

Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)

Cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…

Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

***

Demostene Andronescu despre UNIUNEA EUROPEANA CA PRELUNGIRE TOTALITARA “SOFT” A COMUNISMULUI BOLSEVIC. Si despre colonizarea euro-americana, prin instrumente ca FMI si Banca Mondiala

Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA. Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50?

PASTORALA DE CRACIUN A IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, DENUNTA “PLANUL DIABOLIC” AL UNIFORMIZARII GLOBALISTE, amintind de Stalin si de tiranii sangerosi ai istoriei

CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (III) “Comunitatea Europea­na vrea sa niveleze totul”. Arhimandritul Efrem la Timisoara

***

Despre EXPERIMENTUL PITESTI… In premiera la TV, de Pasti: Povestea dramatica a lui TACHE RODAS si TEODOR STANESCU la Antena 3/ Lectia de demnitate si adevar a fostului detinut politic PAUL DUMITRESCU, la Realitatea TV

TORTIONARII SI POSIBILA DIVERSIUNE VIŞINESCU – sangerosul comandant de inchisoare acuzat de GENOCID. Crimele nepedepsite ale comunismului si marturii ale suferintelor cumplite ale fostilor detinuti politic (VIDEO)

Tortionarul ION FICIOR si gropile comune de la PERIPRAVA. Noi marturii ale fostilor detinuti politic (inclusiv ale actorului MITICA POPESCU) despre REGIMUL DE EXTERMINARE DIN LAGARELE COMUNISTE DE MUNCA SILNICA (video)

https://www.cuvantul-ortodox.ro/pitesti-dupa-pitesti-mihai-buracu/

////////////////////////////////////////

(OMUL NOU- fara Dumnezeu- creat de Ceausescu, introneaza Apocalipsa dupa Ioan…Pesedescu!) Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou

 

 

La inceputul acestei saptamini, la deschiderea evenimentului “Zilele UMF Iasi am avut un discurs in care spuneam, printre altele, ca Ceausescu s-a razbunat postum prin omul de tip nou pe care el l-a visat si care, iata, acum, in zilele noastre, a devenit un standard.

 

Abordarea mea a starnit discutii si polemici dar mai ales intrebari. O sa incerc sa imi explic in citeva cuvinte ideea lansata.

 

 Regasim omul de tip nou al lui Ceausescu in toate structurile sociale si administrative. E omul nou care a pus mana pe parghiile decizionale din Romania, e un om care vine cu o curatenie a mintii pe care doar spalatul creierelor din epoca ceausista o putea asigura. Da, spalatul creierelor prin propaganda a fost mai eficient decat ne imaginam pe vremuri, cind reuseam sa spunem bancuri politice si sa radem de lozinci. Intruchipare a realismului socialist, omul nou – mare erou – nu crede in intelectuali si nu accepta existenta acestei clase, nu crede decat  in valorile proprii si detesta diversitatea de valori.

 

 Lipsit de cultura dialogului, construind doar pe frica pe care el insusi tine sa o imprastie si ridicind invidia la nivel de calitate competitionala, omul de tip nou utilizeaza ca arma principala calomnia si delatiunea, mascindu-le sub sintagma “spirit cetatenesc”.Intr-o astfel de dezvoltare canceroasa a societatii e nevoie de un anticorp si cred ca Universitatea ar putea deveni instrumentul de lupta impotriva omului de tip nou. Cu toate ca nici Universitatea nu poate fi lipsita total de exemplare de acest tip.Din fericire, mediul permite identificarea rapida: e omul invatat si dornic sa promoveze doar ca sa ajunga sef si sa isi poata exersa tirania; o face utilizand injuria,defaimarea, calomnia; e umil cu seful sau dar tiranic cu subalternii. Stim ca agenda unei persoane are trei dimensiuni: agenda personala – legitima, normala, agenda publica si agenda nationala. Ei bine, la omul nou agenda personala domina pina la acoperire celelalte doua directii. El, omul nou, este centrul universului si pentru asta poate incalca orice regula.

 

 Uitati-va acum in jurul vostru: il veti identifica cu usurinta. E usor sa il simti daca reusesti sa nu devii tu un om de tip nou. Putem sa il vedem si aici, printre noi, in Universitate, chiar daca rar. E important sa ii tratam ca pe un cancer social si sa ii operam in faza incipienta.

Articol apărut Thursday, 8 December 2011 la ora 12:33 PM în categoria Sănătate. Puteţi urmări comentariile noi cu RSS 2.0 feed. Puteţi scrie un comentariu, sau puteţi folosi trackback de pe site-ul propriu.

 

35 comentarii la “Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou”

Andrei T. a scris:

 

Eu cred ca omul nou e seful de scara, e doamna de la receptia cladirii de birouri unde lucrez, e seful meu si cred ca si colegul meu de birou risca sa devina om nou. da politica….politica e plina de oameni noi, cihhhh!

 

OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. | ACVILA ORTODOXA blog a scris:

 

[…] Dr. Vasile Astărăstoae: Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou La inceputul acestei saptamini, la deschiderea evenimentului “Zilele UMF Iasi” am avut un […]

 

Dorina A.Chirila a scris:

Mircea Dinescu

Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov( din volumul “Moartea citeste ziarul”)

 

Istoria face levitatie.Oras avortat.

Lucrurilor la primarie lis-a dat un alt nume.

Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat

In Siberia literei, în postume.

 

Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin

sint coborite-n pivnite degraba.

Ingerul se va refugia-n chioscul de vizavi-n

strugurii verzi pe taraba.

 

Existi si tu ca buzunarele sfiintilor

(fiindca sfintii nu au buzunare)

stai retras în tristetea parintilor

alaptat de-o tristete mai mare.

 

Cui să te plingi, când toata cavaleria

e strinsa-n curtea fabricii de zahar?!

Saluta si tu maiestuos mizeria

si rigiitul cult de mare mahar.

 

Tine-ti si tu celulele-n dirlogi

fă-te si tu ca hoitul nu miroase,

nu te-ntreba cei cu acesti milogi

ce-i cu aceste ziduri fara case.

 

Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit.

Razboi pierdut.Inger lasat la vatra.

Experienta nu a reusit.

Omul e-un câine.Chiar daca nu latra.

 

Bratu a scris:

îmi amintesc de un articol vechi, găsit într-un ziar de prin ’90, “Omul de Berevoieşti”. era vorba despre specia nouă de miner dezrădăcinat, obedient şi ignorant, perfect pentru a constitui o gardă naţională. experimentul a dat roade, iar Iliescu a ştiut cum să folosească rezultatele.

moştenirea ceauşistă merge şi mai departe. ne-a obişnuit bunicii şi părinţii cu frica. ne-a crescut în camere mici şi scunde, în care tot mai puţinii intelectuali le-au ticsit de tot mai puţine cărţi bune. după moarte, ne-a lăsat frigizi, nervoşi, flămânzi şi năuci, incapabili – de 22 de ani deja – să mai învăţăm democraţia, permanent resemnaţi, permanent căutând dictatorul nou care să ne salveze.

unii dintre bunicii noştri au ştiut de mai bine, în vremea în care Columbia Records avea un studio de înregistrări la Bucureşti. copiii lor au crescut într-altfel de bine – când toată lumea primea de lucru şi datoria externă a României dispărea. a treia generaţie îngroaşă rândurile şomerilor, iar cei care lucrează devin sclavi mai mari sau mai mici în încercarea nebunească de a produce cât mai mulţi bani falşi. unii dintre ei îşi dau seama că România devine din nou un stat totalitar chiar în timp ce vorbim aici. următoarea generaţie, oare ce forme de “bine” va mai cunoaşte sau recunoaşte?

 

Andrei a scris:

OM NOU = Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic, riscă să devină omul atomizat care trăiește numai pentru producție și consum, golit de cultură, politică, sens, conștiință, religie și orice transcendență. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluția umanității sau “ultimul om”. În ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina globalizarea.

 

daniel vorona a scris:

 

acum 1000 de ani omul era maimuţă şi acum este mai maimuţă decât maimuţa (nietzsche)

 

Anonymous a scris:

omul nou?da, santem noi sclavii europei .sa-l plangeti pe ceausescu ca toti aveati servici si toti copiii invatau carte .acum cine poate mai invata ca nu sant bani sai tina parintii la scoala vai de societatea romaneasca s-a dus dracului

 

Rusu Victoria a scris:

Depinde in ce societate crezi ca traiesti.Intotdeauna au fost oameni si oameni cu diferite aspiratii,unora le primeaza cele materiale altora mai putin cele materiale ,dar daca ne lasam influientati de ideile propagate de media mai ales televiziunile,avem impresia ca vine sfarsitul lumii. Generatiile mai in varsta nu pot sa se adapteze intotdeauna cu aspiratiile generatiei tinere,care e normal sa fie diferite de a celor varstnici si de aici vesnicul conflict intre generatii. E devarat ca generatia tanara de acum se maturizeaza mai repede ,au mijloace de informare si formare mult mai rapide si ajung la nivel de competenta superioara mult mai repede ca acum 20 de ani,ca urmare cer anumite drepturi mai repede ,fapt ce este anormal pentru cei varstinici ,fiind obisnuiti sa-i puna pe liste de asteptare pe criteriul varste ,chiar daca sunt depasiti de tineri.Acesta este omul nou ,cu care trebuie sa ne obisnuim si caruia trebuie sa-i acordam credit ne place ori nu,alta solutie pentru progres nu este.

 

geo a scris:

pe la umf iasi, coruptia e acasa la ea!! e o fabrica de diplome!!! oare cine le ofera??? oamenii de tip nou???

 

Ciprian a scris:

Doamne,Doamne cati oameni noi ar trebui impuscati acum….intocmai ca sacrificatul din 25 decembrie…..cum sa-i mai operezi in faza incipienta,cand s-au cronicizat deja…..da…tratati ca un cancer social: ar fi o solutie de urgenta dar cu putine sanse de reusita…..sunt atat de multi si atat de uniti pentru “binele lor”

 

kein_elene a scris:

Mi-e sila si de ” cel de tip nou ” si de ” casti noi ” !

 

kein_elene a scris:

” de acesti noi “, cind vezi ca-ti dau lectii de MORALA si ei gem !!,

 

taca – paca a scris:

Omul nou ? HOT , PARSIV , MAFIOT , FARA SCOALA , PERVERS , TICALOS ,AVAR , PATRON IMPUTIT , SEF DE STAT MINCINOS , PRIM MINISTRU ALIENAT MINTAL , VIERME , CRIMINAL , BAIAT TANAR DE BANI GATA CE OMOARA PIETONI FARA SA FIE PEDEPSIT , mai continui ? Vai de ea tara si vor venii zile si mai grele !

 

laba daniel a scris:

Acum ai descoperit “omul de tip nou”, exista de vreo 10 12 ani ba chiar a inceput sa dispara si lumea incepe sa descopere realitatea. Esti cam in urma cu cativa ani. Si de ce folositi I din i. Astea-s relicve ale vechiului regim.

 

Paul a scris:

 

La 20 de ani de cand l’am impuscat ca pe un porc, de craciun, nu inteleg de ce mai dam vina pe el! Ca sunt caractere despre care vorbiti, este indubitabil. Dar cum se face ca tineri care n’au avut nimic in comun cu acea epoca, au apucaturi de mici tirani, absurzi, arivisti. Sunt astfel de personaje, foarte obediente su sefii si zbiri cu subaltenii care activeaza chiar in mari corporatii multinationale. Nu Ceausescu e vinovat pentru situatia noastra de acum. El este demult istorie. Noi, cei de acum suntem responsabili.

 

leo moga 2011 a scris:

E fenomenal ce metamorfoza s-a intimplat din acel decembrie retusat 1989 si pina acum!de la generatia in blugi s-a metamorfozat in cea a facebook-ului.asistam la decimarea tuturor valorilor morale si spirituale in numele unor valori europene si simboluri contestate!e ceea ce s-a dorit?de catre cine?ce face civismul/nimic?ce fac religiile?nimic!ce face poporul?sufera in tacere!

 

mia a scris:

 

omul fara frica de DUMNEZEU si fara rusine de oameni este mereu un om de tip nou .Ideile leninisto comuniste au pervertit sufletul omului .Am fost indoctrinati 50 de ani ….dar ce zic eu 50 …si anca 20 totul depinde de noi ce vrem Eu am ancredere an DUMNEZEU care ne poate trnsforma da domnul profesor tine prelegeri stintifice petru-ca trebuie ca oameni din anumite domenii stiintifice sa o faca dar noua oamenilor mai de jos nu ne este frica de omeni asazisi noi .eu am fost foarte libera si an celalat regim petruca mi-am pus nadejdea an DUMNEZEU care ma ajutat.

 

ana a scris:

 

poporul? care popor ? mai suntem un popor? in timpul regatului ,ne stiam locul in societate si nu ravneam la traiul fastuos al bogatasilor…….Aveam respect si credinta. Ceausecu nu se razbuna pe popor, se razbuna pe cei care jefuiesc si se imbogatesc pe seama acestui popor care e pe cale de disparitie.

 

paul a scris:

Domnule Astarastoaie,

omul nou dorit de comunism(Dej, Ceausescu, Iliescu) nu a fost creat de propaganda, ci de cleptocratia generalizata in institutiile si populatia republicilor de la noi (populara, socialista sau de tranzitie).

El este neamul prost!

Neamul prost recent isi semnifica puterea cleptocrata prin ruinarea patrimoniului moral si construit si prin monumentele sale definitorii:

Dracula land, Casa Poporului si mai ales Sun Plaza (construita pe locul, si in locul mamastirii Vacasesti de prietenii edificarii Catedralei neamului prost.

Oare antropologic nu sar putea definii noul neam prost?

 

Vasile Stancu a scris:

Acest ‘om nou’ există cu adevărat, dar parcă m-as simti mai în sigurantă si oleacă mai liber să stiu că devenirea lui nu este datorată exclusiv unui proces de propagandă – indiferent care ar fi sistemul care generează si întretine un asemenea proces. Chiar la nivel individual, multi pun în cârca educatorilor diferitele hibe de personalitate, comportament etc. de care suferă. Dar după ce omul atinge vârsta maturitătii, ar trebui să devină responsabil de toate actele sale. Tot asa, ‘omul nou’ are, probabil, scânteia nasterii sale într-un sistem exterior lui oarecare, dar n-ar fi ce este fără ca el însusi să accepte si să întretină în mod constient starea repectivă. Cum să-i faci fată? În mare măsură, ignorându-l: asemenea oameni nu-si pot îndeplini scopurile fără acceptul marii majorităti a oamenilor obisnuiti.

 

Cellnet-Galaxy a scris:

cred ca generatia tanara se maturizeasa atata de repede incat inainte de vreme sar peste generatia a 2-a si de tineri sant in generatia a 3-a

este frumos cand se spune ca batranii au intrat in mintea copiilor;dar trist este cand spui acest lucru despre un tanar…

 

http://www.cellnetgalaxy.homepagepays.com

 

Apahideanu a scris:

Felicitări şi consideraţie, Domnule Profesor, pentru rectitudine şi înţeleaptă colegialitate! La mulţi ani, sănătate!

 

Ioan Muscan a scris:

Am retinut si remarcat, printe altele, ideea celor trei agende. Cred ca aici se cuvin niste nuante, in sensul ca raportul dintre cele trei agende poate fi diferit in functie de pozitia, functia cetateanului in societate. Daca in cazul unuia care activeaza in domeniul privat este admisibil ca agenda personala sa fie ceva mai intinsa (in detrimentul celorlalte doua, dar evident nu pana la disparitia completa a lor) nu la fel stau lucrurile in cazul celor care activeaza in alte domenii, de exemplu in politic, social-administrativ, invatamant, cultura, religie etc unde agendele publice si/sau nationala ar trebui sa fie mai largi decat cea personala. Obligatia deriva chiar din insasi optiunea celor care aspira la asemenea cariere.

Apreciez pledoaria dvs pentru respectul dialogului deschis, a dreptului si a necesitatii diversitatii in societate, si cred ca aici a avut poate de suferit cel mai mult ,,omul nou”. Unii vor incerca sa combata aceasta idee prin exempul dat, pe buna dreptate, al manifestarii de asemenea ,,tare” sau diverse alte aspecte negative de comportament, care nu existau inainte (poate si datorita faptului ca nici nu exista aceasi libertate de manifestare ca si azi) si la generatia mai tanara, omitand faptul ca ea este, la randul ei, crescauta, educata sau formata direct de o mare parte provenita tocmai dintre acesti ,,oameni noi” formati in perioada de care aminteati.

 

leo moga 2011 a scris:

Revin pentru a puncta interventiile unora!E anormal sa se,, defineasca oameni noi,, Acestia pot fi creeati tot timpul mai ales acum.Trasaturile lor de acum sunt nerusinarea,slaba pregatire profesionalo-morala,descurcareti si bagatori in seama,lingusitori si lasi tot odata si fara cuvant de multe ori.Adaugati la toate acestea si altele neremarcate,, FORTA BANULUI/ronului,si,veti vedea, omul nou, creeat de cei care au nevoie de acest tip!De aici pana la a clona e doar un pas!Acestia sunt printre noi,produc bani multi,nexa pentru viitor comun,ajutati de originala nascatoare a democratiei post-decembriste,PARLAMENTUL!

 

Vasile Astărăstoae a scris:

Sunt onorat ca subiectul postat de mine si lansat discutiei a trezit o adevarata dezbatere. Recunosc faptul ca am pus un titlu incitant tocmai ca sa atrag atentia asupra unui subiect ce tine de evolutia noastra.

Am declarat si in ate ocatii si sustin ca sunt un traditionalist si ca actuala criza globala este determinata de incercarea de a se utiliza sentimente negative in evolutia societatii. Cultura conflictuala bazata pe frica, invidie, absenta dialogului si care cultiva de o maniera incalificabila egocentrismul si lacomia necontrolata in locul lacomia bine temperata este cea care determina evolutiile negative.

De aceea, asistam – si in Romania – la dezvoltarea unui stat politienesc, acoperit de o democratie formala. Postarea mea pe blog doreste sa fie saminta unui document programatic pentru mine, in care multe din ideile emise de comentariile dumneavoastra vor fi integrate.

Cu prietenie, Vasile Astarastoae

 

M.0. a scris:

Stimate nea vasile…, scriu asa ca parca am fi moldoveni amandoi….; eu am 76 de ani si am trait tot ce voi ‘ditiranbititi’ in aceste comentarii. Bref: ‘omul de tip nou a lu nea ceasca a fost dintotdeauna’ !

si cand tarsitii de daci aratau leginilor romane drumurile spre Decebal / vedeti ca de acolo o pornesc…/ si cand eu fiu de ‘advocat’ eram ‘evitat’ de tot ce insemna afirmare sociala, profesionala etc air , al meu tata imi spunea ”

nu-s de vina ‘ei’ ci neamurile naostre toate..”

Deci – nea ceasca a vrut sa faca ceva bun si n-o reusit…, mai sunt si acum unii, huliti la toate TV-urili aistea.., care, la fel incearca.. si nu cred sa reuseasca…Dece…? Deoarece a-l face pe om, indiferent de unde-i el sa zica ca tine…. nu-i usor: ia-o de la piramide, de la crestinarea africanilor, de la inchizitii, mai actual{hihuhohha] , de la pedepsirea vrajitoarelor in ev. mediu nordic… peste tot s-o folosit ‘BICIUL’ si asta e nevoie si la noi si atunci sa vezi ce bine ar merge lucrurile [BICIUL = JUSTITIA cea oarba….]

da cate ar mai fi de spus… asa ca ‘hai noroc’ si sarbatorile cu bine, la multi ani !

 

Dudas Danut a scris:

Atunci cand vin apele tulburi, gunoaiele se ridica la suprafata. Cam asa s-a intamplat in decembrie 1989 si de atunci pana acum , gunoaiele infipte in malul roditor(poporul raman) incet, incet lasate nestarpite , tratate cu nepasare, fara a constientiza pericolul, au devenit un fel de plante noi :

” OMUL DE TIP NOU” . OMUL =iliescu, TIP = securistii, NOU = activistii de partid. Astept un comentariu d-le ASTARASTOAE

 

leo moga 2011 a scris:

Si totusi unde sunt teroristii din acel decembrie 1989?unii spun ca teroristii sunt printre noi luand forma impozitelor,taxelor,indiferentei autoritatilor fata de tot ceea ce se intampla in jurul nostru,a lasarii sa curga timpul…care ucide la scadenta!Eu pot sa afirm ca sa format OMUL NOU in jurul acumularilor de orice fel ,mai ales material!cate ong-uri intervin?cate luari de pozitii sunt pe ruinele fostei nomenclaturi!nimic nou!totul se transforma conform fizicii!ce era de demonstrat s-a demonstrat…

 

nechifor a scris:

Omul de tip nou s-a instalat in masina democratiei cu patru locuri in fata in 1990,au afisat lozinca “istoria este ca o roata”,au consolidat un stat politienesc

comunist-nazist .

Ce este de facut??

 

Zina a scris:

Ce este de facut?

 

Sa fim cinstiti, drepti si cu frica de Dumnezeu.

Sa fim fiecare un nucleu de moralitate si sa nu toleram necinstea din jur.

Sa nu inchidem ochii si sa nu ne plecam.

Sa ne rugam Maicii Domnului sa ne ajute.

Daca suntem uniti si multi, vom putea spera la o schimbare.

Sa avem nadejde si sa ne rugam.

 

Cornelia Alexandru a scris:

Suntem UNICUL POPOR care si a omorat Conducatorul!

 

nicu modroiu a scris:

regele a murit , traiasca regele. comunismul a murit , traiasca comunismul. ce crezi popor al patriei numite ROMANIA , ca daca CEAUSESCU , a fost ucis ca un caine intro zi sfinta cei care au pus mina pe putere trebuiau neaparat sa fie si oameni corecti? sa ne fereasca cel de sus de ciocoiul comunist.

 

Fabian a scris:

 

Omul nou ? Pai omul nou l-a creat Basescu si cu PDL -ul in ultimii cativa ani ,care consta in saracirea lui continua ,in scopul de a fi manipulat mai usor ,mai ales la alegeri prin santajarea lui -iti dau sacosa cu alimente ,dar ,in schimbul votului tau .Vorba lui Ion Creanga ,foamea da de-a dreptul ,omul nou nemaiavand ce face ,acceptand acea blestemata de sacosa .Daca avea cat de cat ceva ,sigur spunea -multumesc d-le Basescu ,dar n-am nevoie de sacosa ta ,si votez cu cine vreau eu .In rest sunt discutii …..

 

kumbell a scris:

 

Eu il inteleg pe Dl. Dr. Astărăstoae.

 

Si eu am ajuns la aceleasi concluzii de multa vreme.

 

Mie in liceu mi-au facut praf profesorii capul, iar viata in orasul nostru devenise insuportabila pentru familie dupa ce Ceausescu a adus din 1971 pe toti acolo. De asta am si decis sa plec din tara.

 

Sa stiti ca in facultatea din Bucuresti, si pe mine ma considerau unii profesori om nou, si m-au extirpat de acolo. De asta nu am ajuns sa lucrez la Bucuresti, ci la o mica universitate din Franta.

 

Dar nu ii condamn pe profesorii de la Bucuresti pentru violenta ce o manifesta acolo intre ei si cu studentii — mie imi pare rau de anii pierduti in liceu, care au fost cu adevarat pierduti. Cand la falcultate ma adormeau cursurile, nu mergeam, si stateam prin biblioteci. De asta apreciez anii de facultate — nu datorita la ce am invatat, ci datorita libertatii depline ce am avut-o, iar Bucurestiul are biblioteci si librarii cu adevarat bune.

 

Multumesc pentru articol — imi clarifica multe ganduri.

 

 

 

https://lookmedica.ro/blog/astarastoae/razbunarea-postuma-a-lui-ceausescu-omul-de-tip-nou/589/

/////////////////////////////////////

(Omul care nu vrea sa se nasca din nou,din  Samanta Bibliei,Invataturii,Constitutiei lui Dumnezeu-Luca 8/11,devine mai rau decat dejectia unui ”zeu”)Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici

Blogul Dr. Vasile Astărăstoae: Razbunarea postuma a lui Ceausescu – omul de tip nou

La inceputul acestei saptamini, la deschiderea evenimentului “Zilele UMF Iasi” am avut un discurs in care spuneam, printre altele, ca Ceausescu s-a razbunat postum prin omul de tip nou pe care el l-a visat si care, iata, acum, in zilele noastre, a devenit un standard.Abordarea mea a starnit discutii si polemici dar mai ales intrebari. O sa incerc sa imi explic in citeva cuvinte ideea lansata.Regasim omul de tip nou al lui Ceausescu in toate structurile sociale si administrative. E omul nou care a pus mana pe parghiile decizionale din Romania, e un om care vine cu o curatenie a mintii pe care doar spalatul creierelor din epoca ceausista o putea asigura.

Da, spalatul creierelor prin propaganda a fost mai eficient decat ne imaginam pe vremuri, cind reuseam sa spunem bancuri politice si sa radem de lozinci. Intruchipare a realismului socialist, omul nou – mare erou – nu crede in intelectuali si nu accepta existenta acestei clase, nu crede decat in valorile proprii si detesta diversitatea de valori.Lipsit de cultura dialogului, construind doar pe frica pe care el insusi tine sa o imprastie si ridicind invidia la nivel de calitate competitionala, omul de tip nou utilizeaza ca arma principala calomnia si delatiunea, mascindu-le sub sintagma “spirit cetatenesc”.

Intr-o astfel de dezvoltare canceroasa a societatii e nevoie de un anticorp si cred ca Universitatea ar putea deveni instrumentul de lupta impotriva omului de tip nou. Cu toate ca nici Universitatea nu poate fi lipsita total de exemplare de acest tip.

Din fericire, mediul permite identificarea rapida: e omul invatat si dornic sa promoveze doar ca sa ajunga sef si sa isi poata exersa tirania; o face utilizand injuria, defaimarea, calomnia; e umil cu seful sau dar tiranic cu subalternii. Stim ca agenda unei persoane are trei dimensiuni: agenda personala – legitima, normala, agenda publica si agenda nationala. Ei bine, la omul nou agenda personala domina pina la acoperire celelalte doua directii. El, omul nou, este centrul universului si pentru asta poate incalca orice regula.

Uitati-va acum in jurul vostru: il veti identifica cu usurinta. E usor sa il simti daca reusesti sa nu devii tu un om de tip nou. Putem sa il vedem si aici, printre noi, in Universitate, chiar daca rar. E important sa ii tratam ca pe un cancer social si sa ii operam in faza incipienta.

***

Pr. Ioan Valentin Istrati [Doxologia]: Mustrare si indreptare

În societatea consumistă de astăzi, standardele se calculează cantitativ, în funcţie de parametri abstracţi, bazaţi pe randament, calitate, eficienţă etc. Să luăm spre exemplu o firmă. Capacităţile de muncă ale lucrătorilor sunt de cele mai multe ori ţinte calculate anterior, lipsite de preocupare pentru oameni. În această perspectivă, mişcarea de peste ocean numită „christian business” încearcă să recreeze o atmosferă de „trade” bazată pe principiile fundamentale creştine, printre care menţionăm compasiunea, înţelegerea, spiritul civic, implicarea, ajutorul etc. Din păcate însă asemenea încercări sunt doar sporadice. În Occident mai ales, politica junglei economice înseamnă înghiţirea şi dezintegrarea celui slab şi adaptarea la orice condiţii de piaţă. Astfel, îmi spunea un prieten care munceşte din greu în Italia, că pauza de toaletă este calculată strict şi scăzută din numărul total de ore de muncă, nu cumva să fie plătită.

Omul, în asemenenea condiţii, devine un robot bun de muncă, care trebuie exploatat la maximum. În această filosofie a randamentului maxim, există însă lipsuri fundamentale: capacităţile creative, organizatorice, străfulgerările de entuziasm, spiritul de convingere, mimetismul celor care muncesc sau nu, inovaţia, toate acestea sunt lăsate la o parte sau ignorate in corpore pentru ideea fixă de eficacitate.

„Politica de cadre”, aşa cum era ea numită în vremurile de întuneric prin care am trecut, suferă frecvent de boli de nutriţie, de parazitoze valorice fundamentale, de sindrom al linguşelii sau de excrescenţe maligne ale delaţiunii, părerilor sau invidiei.

Revenim la reproş. Orice lucrare comunitară are în mod sigur o procesualitate unică, în care trebuie respectate anumite reguli şi ţinte. Asta înseamnă că disfuncţiile trebuie să apară şi trebuie reparate. Aici intră şi neatenţia, ignoranţa, lenea, delăsarea etc. Criticile justificate sunt în mod sigur calea către corectarea greşelilor, voite sau nu. Ele sunt astfel o necesitate interioară a lucrului în echipă.Important însă este şi felul în care faci cuiva un reproş, după ce a greşit. Dacă o asemenea mustrare este distantă, vocală, emană superioritate şi dispreţ, dacă umileşte sau descurajează, atunci de cele mai multe ori ea se încadrează în categoria abuzurilor sau chiar a păcatelor. De fapt reproşul abuziv instaurează în primitor o distanţă, o reacţie, mai ales atunci când critica nu este justificată sau nu e înţeleasă deplin.

Mai există în politica de birou un fenomen demn de catalogarea sa în manualul manipulării sovietice.Există oameni care au reproşuri gata pregătite, care în loc să răspundă la salut au deja critici la activ, pentru a instaura deja un climat în care inferioritatea celuilalt poate fi folosită abil. Ştiu oameni care când te întâlnesc, îţi reproşează ceva (hai băi, de ce nu răspunzi la telefon, deşi nu te-au sunat sigur), fac observaţii acide cu privire la aspecte din viaţa ta, doar-doar ar căpăta ceva credit în faţa ta sau şi-ar exprima spiritul de dominaţie.

Hristos nu face reproşuri, nu doreşte să domine, criticile lui vizează defectele de mântuire ale oamenilor, mustră fără a jigni, dojeneşte iubitor, e interesat fără a deveni insistent, e discret fără a fi superficial, sancţionează răutatea fără a instaura obedienţa, urăşte păcatul dar iubeşte pe păcătoşi. Dumnezeu caută întotdeauna un nou început al umanităţii în persoane, deschide izvorul de viaţă ascuns sau surpat în fiecare om, deşteaptă dorul după nemurire, transformă delăsarea păcatului în bucuria schimbării.În această perspectivă, o disciplină comunitară creştină trebuie în mod necesar să dezvolte respectul pentru valoare, grija pentru fiecare suflet nemuritor, atenţia pentru detalii dar şi pentru întreg, încurajarea spiritului creativ, dezvoltarea relaţiilor inter-umane, respingerea minciunii, delaţiunii şi răutăţii.

Legaturi:

Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”

Istoricul Alin Muresan despre FENOMENUL PITESTI SI URMARILE LUI DE AZI: ‘Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita’

De ce romanii sunt fascinati de derbedeii agresivi si vicleni? Articolele saptamanii: CAZUL DETA sau ROMANIA IMPARTITA INTRE SMECHERI SI FRAIERI

Parintele Sofronie despre PATIMA STAPANIRII SI A INJOSIRII CELORLATI

Eseu profetic despre ce ne asteapta: LITURGHIA NEAGRA A LUI CAIN pregatita de semintele rautatii, urii si razvratirii aruncate pretutindeni acum…

Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”

Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)

Cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…

PARINTELE STEINHARDT – ANTOLOGIC – DESPRE FARISEISM: “Bunatatea o suspecteaza, ii atribuie cauzele cele mai josnice, binele il pangaresc degraba, coborand totul la nivelul sufletului lor…”

“Jurnalul fericirii” in actualitate: DESPRE BANUIALA ENDEMICA, ZAVISTIE, RAUTATE GRATUITA

Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA

PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE

VLADICA AVERCHIE TAUSHEV (34 de ani de la adormire) DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”. BIRUINTA CEREASCA

CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”

“CUMPLITA ESTE NEOMENIA! Mai lesne le va fi atunci sodomitilor, necredinciosilor, inchinatorilor la idoli, decat unor asemenea crestini…”

Patriarhul Pavle al Serbiei: A FI OM SI PRINTRE NEOAMENI. “Cel mai important e ca noi sa nu ajungem lupi”

STRIGATELE IN PUSTIU ALE PATRIARHULUI PAVLE. Lectiile neauzite ale unui om evanghelic si nemeritat. CUM SA REACTIONAM FATA DE CEI RAI SI NEDREPTI?

Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)

Parintele Arsenie Papacioc: “IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU”

NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA

“PRECUM VOITI SA VA FACA VOUA OAMENII…”. Legea fundamentala pierduta de crestinii vremurilor reci de pe urma. De la a nu face raul la nevointa iubirii pana la capat. Si despre “IUBIREA” CARE URASTE SI UCIDE

CELE NEBAGATE IN SEAMA ALE LUMII

…cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist…

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

Oamenii zilelor de pe urma…

PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC

Predici si talcuiri de mare actualitate. FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR

FARISEUL (1)

Sfantul Ignatie Briancianinov despre BOALA MORTALA A FARISEISMULUI SI SIMPTOMELE EI MAI GRAVE: smintirea prefacuta, osandirea, ravna vicleana (2)

Predica PS Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor despre FORMALISM SI NEPUTINTA DE A NE BUCURA DE BINELE APROAPELUI

Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”

FERICITUL SERAPHIM ROSE despre Ortodoxia milei lucratoare si a durerii inimii VS. “super-ortodoxia” celor cu inimile reci si inraite

SFANTUL GRIGORIE PALAMA SI ZELOTISTII VREMII LUI. Blandetea, intelepciunea, nobletea si pacea isihasta in fata calomniilor, razvratirii si intereselor politice

MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici ‘umanitatea’, ci OMENIA”

Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda

PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”

Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/ceausescu-razbunat-omul-nou-reeducat-face-legea-astazi-e-delator-si-calomniator-lingusitor-cu-cei-mai-puternici-si-tiranic-cu-cei-mai-mici/

//////////////////////////////////////

Masoneria e o religie a diavolului

Comunicat: Arhiepiscopia Bucureștilor retrage distincția acordată diaconului Cătălin Tohăneanu în 2022

În urma unor speculații apărute în presă (Ziarul Puterea – n.n.) privind susținerea de către Patriarhul României a unui diacon pentru desfășurarea de activități în Marea Lojă Națională din România, Arhiepiscopia Bucureștilor aduce lămuriri într-un comunicat de presă:

În data de 9 octombrie 2022, a fost oficiată slujba de sfințire a picturii bisericii Parohiei Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul din cadrul Protoieriei Sector IV București. Din soborul de clerici participanți la acest eveniment a făcut parte și diaconul Cătălin Tohăneanu, fost epitrop al acestei unități de cult între anii 2018-2022, în prezent slujitor la Mănăstirea Bâldana, din cadrul Arhiepiscopiei Târgoviștei.

În acest context, diaconului Cătălin Tohăneanu i-a fost oferită Diploma Omagială 2022 – Anul Omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului cu medalie, pentru sprijinul pe care l-a oferit Parohiei Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul în demersul de realizare a lucrărilor de pictură a acestui locaș, în perioada în care a îndeplinit funcția de epitrop.

Facem precizarea că la momentul acordării distincțiilor menționate diaconului Cătălin Tohăneanu, Arhiepiscopia Bucureștilor nu avea cunoștință de implicarea acestuia în activitățile desfășurate de Marea Lojă Națională din România (deși era de 12 ani Secretar General, respectiv Mare Secretar al MLNR! – n.n.)

Drept urmare, ținând cont prevederile art. 123, alin. 8, din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care precizează că: „Fără binecuvântarea (aprobarea scrisă a) Chiriarhului locului, nu este îngăduit preoților, diaconilor și călugărilor să înființeze, să fie membri sau să participe în asociații, fundații și organizații de orice tip”, Arhiepiscopia Bucureștilor a luat măsuri imediate, retrăgând distincția acordată diaconului Cătălin Tohăneanu în data de 9 octombrie 2022.

Biroul de presă

Comentariul Pelerinului Român, colaborator ActiveNews: Voi pleca de la prezumtia nestiinței lor…

Masoneria nu e frăție ortodoxă, ci cârdășie a întunericului si așa va ramane in vecii vecilor.

Ritualul de initiere masonica nu este Taină a Lui Hristos, nu are Duh Dumnezeiesc, caci ar insemna sa fie Sfântă Liturghie cu Botez ori Vecernie si s-ar face în Biserica, „marele arhitect” nu este Hristos, caci daca ar fi, masonii s-ar osandi singuri, chiar inainte de a incepe, prin evitarea marturisirii numelui LUI HRISTOS si folosirea conceptului de „mare arhitect”. Ar fi rușinare de Dumnezeu.

Prin urmare, masoneria nu este o simpla „fratie” sociala, caci are ritual de initiere, foloseste elemente simbolice si chiar versete din Scripturi si din Psalmi, fara a avea Altar Sfant si Preot Ortodox. Iar cand ritualul masonic se face cu ajutorul unui pretins preot ortodox, asta inseamna schismă si hulă, caci ritualul respectiv nu e recunoscut de catre Sfintele Sinoade ori de catre Sfintii zilelor noastre… deci cand un preot ortodox devine mason, el iese din Biserica si isi leapada veșmântul preoțesc si Harul preoției.

Preotul care participa la asemenea ritualuri, primeste botez si slujire in religia „marelui arhitect” , nu se mai poate numi Preot Ortodox, nu mai poate avea Har, caci jura, promite, îl invoca si se roaga „marelui arhitect”, care nu e Sfânta Treime. Înrolarea in masonerie nu poate fi reparată decat prin Mirungere si lepadare absoluta de satana, prin pocainta și lacrimi.

Considerand toate acestea, masura cuvenita din partea Patriarhiei nu e retragerea unei distinctii, ci caterisirea, chiar daca unele cercuri spera ca punandu-l pe „părintele” Cătălin Tohăneanu în fruntea masoneriei române, Biserica va prelua controlul asupra antihriștilor, ori că va converti in grup masoneria la Ortodoxie.

Asta e nebunie, caci Hristos ne-a poruncit altceva.

Pe dracul nu-l catehizezi, caci nu-l poti converti la dreapta Credință. El oricum stie mai multa teologie decat tine si cunoaste ca Hristos este Dumnezeu. Nu e nevoie sa-l convingi tu. Cu dracul te lupti, nu dialoghezi. E o nebunie sa pretinzi ca slujesti Lui Dumnezeu, slujind cu dracul… bogumilism nihilistic absolut! De asta spune Hristos: „Înapoia mea, satano!”. Cu diavolul nu stai la cafele cu șorțulețe!

Prin urmare, îi rog pe cei care cocheteaza cu masoneria in diferitele ei forme (rotary, open-society etc) participand la ritualurile lor, sa se retraga si sa se vindece, sa mearga la Duhovnic… vine dracul dupa voi si nu mai aveti unde va ascunde. Nu exista bani suficienti pentru a va cumpara Sufletul ori Mântuirea. Mai aveti maxim 10-20 de ani buni de viata si nimeni nu va elogia apartenenta voastra la oculti, in curand veti fi față în față cu absoluta inutilitate a averilor si faimei lumesti… daca nu va pocaiti, veti plange vesnic, vai voua, caci in curand doua armate absolute vor sta față în față: armata Lui Hristos si armata voastră! Veti pierde tot si vi se va risipi tot neamul! Fum in vant veti ajunge, daca nu opriti alergarea dupa banii și „relațiile” oculților!

Oare chiar credeți ca se poate o altă împărăție întru Împărăție?

Voi chiar credeți, nebunilor, că se poate dezbina Împărăția Lui Dumnezeu cu „biserica” „marelui arhitect”?

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2024/01/03/masoneria-e-o-religie-a-diavolului/

///////////////////////////////////////

Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei

articol preluat de pe site activenews.ro

Vă prezentăm mai jos Mesajul adresat de Monseniorul Carlo Maria Viganò participanților la Turneul pentru Redeșteptarea Americii – 14 octombrie 2023

Dragi prieteni,

Lăudat fie Iisus Hristos!

Îngăduiți-mi să mă adresez mai întâi vouă tuturor ca să vă mulțumesc pentru mărturia pe care o dați compatrioților voștri americani.

Deșteptarea conștiințelor este primul pas spre eliberarea de conducătorii distrugători care au ocupat prin uzurpare cele mai importante locuri în instituțiile naționale și internaționale.

Deoarece deschiderea ochilor și privirea în față a realității sunt esențiale pentru a înțelege ce se petrece cu adevărat, pentru a denunța Puciul Globalist și a redescoperi suveranitarea națională și libertățile fundamentale care v-au fost confiscate.

În acești ultimi ani, ați fost martori ai unei schimbări radicale a societății.

O schimbare pusă la cale de persoane care nu au fost alese de nimeni, ci impuse de lideri trădători.

Statele Unite ale Americii, la fel ca numeroase alte țări ostatice ale Agendei 2030,  se confruntă cu o criză foarte gravă: inflație, criză migratorie incontrolabilă și auto-indusă, trafic de ființe umane și de copii, criminalitate endemică și slăbire a forțelor de ordine, liberalizarea criminalității și impunitatea, degradarea generalizată a societății, droguri noi care îi distrug pe cei care le iau, aberațiile ideologiei progresiste, agenda LGBTQ+ impusă în școli, discriminarea împotriva albilor.

Și încă: războiul împotriva președintelui Donald Trump, frauda electorală de la alegerile precedente, planurile Marii Resetări care par să se desfășoare fără probleme și gaura fără fund a finanțării și ajutorului militar care urmăresc să prelungească războiul din Ucraina, ascunzând astfel infracțiunile familiei Biden și ale Democraților.

Nu în ultimul rând, un nou scenariu de război foarte îngrijorător în Orientul Mijlociu.

Acest asediu pe multiple fronturi are toate caracteristicile unui război neconvențional, cu mult mai devastator decât un conflict armat.

Această pătură conducătoare vrea să ne facă să credem că schimbările la care ne obligă, fără a avea nici o legitimitate democratică, sunt pentru binele nostru.

Acest proces, aparent inexorabil, a fost plănuit cu zeci de ani în urmă, iar cei care îl doresc și îl aplică aparțin lobby-urilor manifest anticreștine și antihristice.

Divorț, avort, eutanasie, „tranziție de gen”, pedofilie, corupție morală, „anularea culturii” („cancel culture”), imigrație și crize manipulate, eradicarea orice formă de moralitate creștină din societățile noastre și sărăcirea deliberată a populației și favorizarea unui război civil.

Obiectivul lor este să ne dezbine, să ne asmută pe unii împotriva celorlalți și să ne vadă luptându-ne unii cu alții, ca să nu ne unim și să luptăm împotriva LOR.

În sfârșit, tot acest haos servește ca pretext pentru a reprima manifestațiile față de noile restricții.

Această pătură subsersivă dorește cu orice preț să ne facă să credem că nu există alternativă, că crizele pe care ei le provoacă – farsa pandemică, urgența climatică, criza energetică și de apă, războaiele prin procură – sunt ireversibile și inevitabile.

Astăzi, știm că nu este așa. Avem capacitatea de a evada din acest Iad pe Pământ, dar nu o putem face decât dacă înțelegem două lucruri importante și legate între ele.

Primul: globaliștii sunt categoric foarte bine organizați și dispun de resurse economice uriașe. Dar sunt foarte puțini, iar membrii acestei pături tiranice au un nume și un chip, începând cu clanurile Rothschild și Rockefeller, cu Bill Gates, George Soros și Klaus Schwab.

Toate bogățiile și profiturile lor provin din exploatarea popoarelor și din complicitatea liderilor corupți și vânduți.

Și aici, numele sunt cunoscute: numeroși oameni politici și reprezentanți ai principalelor instituții din diferite țări au participat la programul „Young Global Leaders for Tomorrow”, o școală subversivă, condusă de Forumul Economic Mondial.

Prin ce acești reprezentanți ai organizațiilor supranaționale, al căror scop este propria îmbogățire și subjugarea noastră, se deosebesc de Mafia?

Și ce ne împiedică să ne revoltăm împotriva lor în același mod în care ne-am revolta împotriva capilor mafioți?

Al doilea lucru important care nu trebuie uitat este că, în această bătălie spirituală, elita globalistă, oricât de puternică ar putea părea, i se supune Satanei, Vrăjmașului, cel care a fost un ucigaș de la început – în timp ce Noi, Oamenii, cu toate slăbiciunile noastre, stăm alături de Atotputernicul Dumnezeu.

Credem noi că stăpânul lor, Satana, este mai puternic decât Dumnezeu?

Domnul nostru Iisus Hristos, unul născut Fiu al lui Dumnezeu, s-a întrupat și a înfruntat Patimile și Moartea pe cruce tocmai pentru a zdrobi lanțurile păcatului și ale morții cu care Satana ne ține prizonieri.

Prin Mântuire, am fost răscumpărați din robia diavolului și, prin Har, primim un ajutor supranatural pentru a duce bătălia sfântă împotriva Vrăjmașului omenirii.

Dacă înțelegem că victoria a fost deja câștigată și că Dumnezeu este CU ADEVĂRAT Atotputernic, înțelegem și că ne situăm de partea Domnului și luptăm cu El împotriva dușmanilor Lui și ai noștri și ne vom bucura de victorie.

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu îl va învinge pe Satana – victoria Lui este sigură deoarece Satana a fost deja învins pe Cruce.

Întrebarea este dacă dorim să învingem alături de  Dumnezeu sau să fim înfrânți inexorabil alături de Satana.

Dumnezeu Atotputernicul ține în mâinile Lui soarta lumii. El este Domnul, Cel care dă Viață.

Trebuie să I ne supunem Lui și numai Lui, deoarece este un Părinte bun, care ne vrea binele, în asemenea măsură încât ne-a dat viața unicului Său Fiu.

Trebuie să credem numai în Dumnezeu, deoarece El este Adevărul și nu ne înșală niciodată!

Ieșiți în față, pentru numele lui Dumnezeu! Evadați din acest circ infernal pus la cale de criminali distrugători care ne doresc moartea!

Nu lăsați ca înșelăciunea acestei Case a Ororilor să devină o realitate distopică!

Nu vă lăsați ucise trupurile și sufletele de cei care detestă tot ce e Bun, Adevărat și Frumos pentru că este o imagine a lui Dumnezeu și a Măreției Sale!

Reacționați și ridicați-vă!

Deșteptați-vă, dragii mei prieteni!

Treziți-vă din somnolența voastră și redescoperiți mândria de a fi slujitorii Binelui, știind că Dumnezeu este alături de voi și că, oricât de puternici ar putea părea dușmanii Lui și ai noștri, El a câștigat deja.

Dar El vrea ca noi toți să ne implicăm în această bătălie duhovnicească pentru ne face pe toți părtași la victoria Lui și la triumful Lui.

(…)

Nu vă lăsați înșelați dragi prieteni: Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

† Carlo Maria Viganò, ArhiepiscopFost Nunțiu Apostolic în Statele Unite

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2023/10/17/manifestul-lui-vigano-ridicati-va-rupeti-lanturile-evadati-din-acest-circ-infernal-incepe-marea-batalie-impotriva-satanei/

//////////////////////////////////////

Sataniștii conduc lumea

Publicat de Teodosie Paraschiv

Scopul urmărit de acești sataniști este să arunce lumea în haos, ca din haos să se nască o lume nouă, așa cum o visează ei, adică aplică principiul „Ordo Ab Chaos”. Nu poți clădi ceva cu totul nou până nu dărâmi ce este vechi. Nu poți instaura în lume dominația luciferică până ce nu distrugi creștinismul și toate valorile creștine.

Fostul șef al FBI Ted Gunderson spune următoarele:

„Am invetigat personal cazul atentatului cu bombă din Oklahoma City. Rezultatul: mușamalizare uriașă. Asasinarea lui Jack Kennedy, acoperire uriașă. Asasinarea lui Bobby Kennedy mușamalizare uriașă. World Trade Center? Mușamalizare uriașă. Terorismul: îl folosesc ca o scuză pentru a ne deposeda de drepturile constituționale și libertățile civile. Illuminati, Bilderberg, Noua Ordine Mondială globalistă sunt elementul din spatele nostru. Se încadrează cu toții în mișcarea satanică. Și această mișcare s-a infiltrat în comunitatea noastră de informații. În trecut marile noastre FBI și CIA.”Cum va arăta lumea visată de acești sataniști ne-o spun chiar ei.

Ascultați ce spune satanistul Yuval Noah Harari, consilierul satanistului Klaus Schwab:

„După mii de ani în care oamenii au fost conducătorii acestei lumi, acum puterea și autoritatea se mută de la oameni la computere. Și la majoritatea oamenilor vor deveni inutili din punct de vedere economic și neputincioși din punct de vedere politic, astăzi începem să vedem crearea unei noi clase de oameni inutili. La fel ca în timpul revoluției industriale din secolul al XIX-lea, când s-a creat noua clasă muncitoare, prolitariatul, acum revoluția inteligenței artificiale începe să creeze clasa inutilă de oameni.”Cu alte cuvinte lumea va fi condusă de inteligența artificială, iar oamenii vor fi înlocuiți cu roboți. În acest context, așa cum spune Harari, va apare clasa „mâncătorilor inutili”, care trebuie eliminată. Altfel lumea va fi greu gestionabilă de Elita satanică.

Am putea rezuma planul lui Klaus Schwab în următoarele cuvinte:

Cel puțin 4 miliarde de „mâncători inutili” vor fi eliminați până în anul 2050 prin războaie limitate, epidemii organizate de boli fatale cu acțiune rapidă și foame.Energia, hrana, apa vor fi menținute la niveluri de subzistență pentru non-elite, începând cu populațiile albe din Europa de Vest și America de Nord și apoi răspândindu-se la alte rase.

Populația din Canada, Europa de Vest și SUA va fi decimată mai rapid decât pe alte continente, până când populația lumii va atinge un nivel gestionabil de 1 miliard, dintre care 500 de milioane vor consta din rase chineze și japoneze, selectate pentru că sunt oameni care au au fost înregimentați de secole și care sunt obișnuiți să se supună autorității fără îndoială.Din momentul în care va exista lipsă de hrană și apă artificială și îngrijire medicală pentru a reaminti maselor că însăși existența lor depinde de bunăvoința Comitetului celor 300.

Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că avem de înfruntat demoni, nu oameni. Războiul este duhovnicesc și a început de mulți ani. Acceptarea sistemului înseamnă renunțarea la orice libertate și acceptarea statului de sclav. Iar ceea ce trebuie să facem este să ne opunem sistemului, să ieșim din el cât mai repede. Și nu este vorba doar de schimbarea locului, ci mai ales de schimbarea vieții și a atitudinii noastre față de sistem.

Dacă suntem în război, atunci este timpul să ne apărăm!

Klaus Schwab:

„Viitorul nu doar că este aici, viitorul este construit de noi [Elita satanistă n.n.], o comunitate puternică, cum sunteți voi, cei de aici. Deținem mijloacele de a îmbunătăți [înrobi n.n.] starea lumii.”

L-a ales cineva pe satanistul de Klaus Schwab, sau pe Soros, să dicteze politica lumii? Nu oamenii, nu popoarele, ci demonii. Klaus Schwab promovează implementarea unui plan luciferic, malefic, care are ca scop decimarea populației și înrobirea celor rămași. Este de la sine înțeles că, așa cum spunea David Spangler, nimeni nu va intra în noua eră fără acceptarea unei inițieri luciferice. Cu alte cuvinte, creștinilor li se va interzice să mai existe.

Voi încheia cu o altă afirmație a satanistului Yuval Harari:

„Cel mai simplu mod de a capta atenția oamenilor este să-i sperii. Așa suntem noi construiți, precum animalele. Deci dacă dorești să distrugi atenția publicului de la problemele reale, precum corupția guvernamentală, deteriorarea sistemului de sănătate sau a sistemului educațional, cel mai bun lucru, este să găsești un inamic extern care amenință supravețuirea națiunii și care atrage imediat atenția asupra sa.

Terorismul omoară o mână de oameni nevinovați și aveți toate guvernele alertate și milioane de oameni îngroziți. Schimbările climatice (induse) pot ucide nu o mână de oameni, ci milioane și miioane de oameni. Și ar trebui să punem schimbările climatice mult deasupra terorismului.

Există mai puțin spațiu pentru a critica guvernul, pentru că atunci când ești imediat etichetat ca trădător. Precum acest război, acum când într-o urgență națională trebuie să ne unim cu toții în jurul guvernului și oricine se opune sau critică guvernul este declarat drept trădător. Am văzul asta de-a lungul istoriei. Deci este aceeași logică, ca și cea cu terorismul din vest, după cum am spus. De foarte multe ori în situații în care nu există amenințări reale, liderii produc amenințări artificiale.”

Tare de tot!

  1. Pentru distragerea atenției de la ce faci, sperie pe oameni cu o amenințare externă (virusul inventat care nu se vede). Corupția guvernamentală a atins cote maxime, sistemul de sănătate este distrus pentru ca oamenii să moară cu zile și sistemul educaționat și el distrus pentru ca oamenii să fie mai ușor de manipulat.
  1. Inventează schimbările climatice, prin folosirea de armament meteo, gen HAARP, pentru a convinge oamenii să accepte mai ușor controlul total și renunțarea la libertate și intimitate.
  1. În aceste condiții cei care demască tradările efectuate de guvernanți, în cârdășie cu sistemul bancar, și Elita satanistă, trebuie declarați trădători, după zicala „hoțul strigă, prinde hoțul”. Și încheie uimitor. Când nu există amenințări reali, guvernele inventează amenințări inexistente sau artificiale.

Nu vă mai lăsați manipulați! Nu vă mai uitați la …

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/10/21/satanistii-conduc-lumea/

/////////////////////////////////////////////////////

Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat! Cum e posibil?

By barzilaiendan

Texte obscure din Biblie conțin adevăruri clare. Au trebuit însă sp treacă secole până când ,,știința“ să le confirme.Un text care mi-a trezit curiozitatea a fost acesta:

,,Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.”  Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.“ – 1 Corinteni 6:15-18

Păcatul nu este doar împotriva lui Dumnezeu, ci și (mai ales) împotriva noastră, a păcătoșilor. Lucrurile pe care ni le-a interzis Dumnezeu nu sunt niciodată spre binele nostru.

Un alt text biblic care ne informează aproximativ despre aceleași lucruri este acesta:

,,Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.“ (Romani 1:26-27)

Iată un articol preluat din Ampres.ro, care confirmă informațiile din textul Bibliei-O teorie a doctorilor și cercetătorilor nu a babelor care ghicesc în bobi, ar putea pune pe gânduri multe familii. Telegonia este o teorie demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este, de fapt, tatăl genetic al copiilor sai. De aici, reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care femeia rămâne gravidă, copilul ar putea semăna cu primul ei partener. Mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Telegonia a fost dovedită de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Cel mai concludent exemplu este cel al unei iepe care a fost împerecheată cu un mascul zebră. Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi! Această întâmplare a fost, de fapt, punctul de pornire al teoriei telegoniei.

Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie și pe cale cale ondulatorie, adică prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că spermatozoizii zebrei au rămas o vreme în corpul iepei, apoi s-au ventilat. Rămași sub formă de corpusculi ondulatorii, adică informaţii ce rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. La fel stau lucrurile şi în genetică umană.

Geneticienii au explicat și cum a fost posibil să vină pe lume un copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese un bărbat de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un bărbat alb. Telegonia este astfel o realitate, chiar dacă acest lucru nu este pe placul tuturor, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic.

Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin „allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai exact, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect întârziat. Coincidență sau nu, „al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă mult cu vorba românească străveche „al lelei”, care se referă la un copil cu tată incert.

În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie nu este doar un principiu moral, ci şi unul care ține de genetică. Informaţiile genetice dezordonate, care ajung în corpul viitoarei mame odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu, determină zestrea genetică a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut, spun cercetătorii care au studiat fenomenal telegoniei.

În prezent, femeile întrețin relații sexuale cu parteneri diferiți până să devină mame, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în organismul ei, influențând dezvoltarea fătului. Potrivit datelor Ministerul Sănătăţii, în 1999, vârsta medie la care tinerii aveau primul contact sexual a fost de 19 ani şi jumătate, în descreştere faţă de anul 1993, când această vârstă era de 20 de ani şi jumătate. Astăzi, vârsta a scăzut la 17-18 ani. Sursa – doctorulzilei.ro

Pentru o abordare științifică a fenomenului, citiți și:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4282758/

https://barzilaiendan.com/2015/12/23/bebelusul-poate-semana-cu-primul-partener-sexual-al-mamei-chiar-daca-ea-a-ramas-insarcinata-cu-alt-barbat-cum-e-posibil/

//////////////////////////////////////

Fiara Balaurul şi Femeia…29. IV. STATELE UNITE ÎN PROFEŢIE

Table of Contents

  1. I. DE UNDE A APĂRUT FIARA
  2. Doi adversari puternici
  3. O problemă de viaţă sau de moarte
  4. Un animal simbolic
  5. Patru imperii din istorie
  6. Groaznica fiară a patra
  7. Cornul cel mic
  8. O Domnie de 1260 de ani
  9. O împlinire exactă
  10. Fiara şi cornul cel mic sunt identice
  11. II. BALAURUL ŞI FEMEIA
  12. Vrăjmăşia a fost prezisă
  13. Două Tabere
  14. Balaurul şi închinarea la soare
  15. Sămânţa femeii
  16. Sămânţa balaurului
  17. Imitaţii în veşminte păgâne
  18. III. NUMĂRUL ŞI SEMNUL FIAREI
  19. Semnul — O imitaţie de maestru
  20. Sigiliul lui Dumnezeu
  21. Semnul Autorităţii lui Dumnezeu
  22. Sigiliul din Lege
  23. Sigiliul şi Semnul în competiţie
  24. O încercare de schimbare
  25. Mărturia istoriei
  26. Acordul catolic
  27. Protestanţii sunt de acord
  28. Semnul întărit
  29. IV. STATELE UNITE ÎN PROFEŢIE
  30. Cea de-a doua fiară identificată

By Joe Crews

  1. DE UNDE A APĂRUT FIARA

O avertizare solemnă

Avertizarea cea mai solemnă de pedeapsă aflată undeva în Biblie se cuprinde în Apocalipsa 14:9, 10: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.'”

Descrierea aceasta este atât de alrmantă şi atât de nepotrivită cu toate celelalte versete care se ocupă cu caracterul lui Dumnezeu încât aproape că tresărim de spaimă. Dar ea arată clar un timp când harul lui Dumnezeu se va îndepărta de la aceia care au respins cu încăpăţânare autoritatea cerului. Va fi o lucrare fără precedent din partea lui Dumnezeu în legătura Lui cu familia omenească. Timp de aproape 6000 de ani, judecăţile Lui asupra celor mai răi oameni au fost amestecate cu har. Dar acum, măsura răzvrătirii ajunge punctul care face necesar ca Dumnezeu să intervină şi să expună cât de teribil de departe a ajuns omul în a trăda guvernarea lui Dumnezeu.

În acest moment, suntem curioşi să aflăm mai multe despre păcatul care a produs această lucrare ciudată de pedepsire aspră făcută de Dumnezeu. Observaţi că ultima controversă implică o credincioşie falsă faţă de puterea fiarei, la care se face referire atât de des în profeţia biblică. În cele din urmă, lumea va sta divizată în două mari tabere: cei care se închină adevăratului Dumnezeu şi cei care se închină fiarei din Apocalipsa 13. Dar care este problema controversată care duce la această împărţire masivă a oamenilor din lume? După ce descrie soarta falşilor închinători din Apocalipsa 14:9-11, Ioan chiar în următoarul verset spune acest lucru: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Vedem aici un contrast izbitor între cei care urmează fiara şi cei care Îl urmează pe Miel.

Urmăriţi vă rog că problema se învârte în jurul păstrării poruncilor lui Dumnezeu. Aceia care nu au semnul fiarei sunt descrişi ca ascultând de acele porunci, iar restul suferă mânia lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta se potriveşte perfect cu declaraţia ap.Pavel din Romani 6:16, „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

Credincioşia cea mai mare se acordă prin ascultare. În cele din urmă, majoritatea locuitorilor pământului vor accepta autoritatea puterii unui antihrist imitat, neascultând de marea lege celor 10 porunci ale lui Dumnezeu. Fiecare om se va afla de o parte sau de cealaltă. Biblia arată foarte clar că viaţa sau moartea se învârte în jurul deciziei finale cu privire la fiara din Apocalipsa 13.

Destul de ciudat, dar teologii moderni pur şi simplu au ignorat solia de avertizare din Apocalipsa 14, cu privire la semnul fiarei. Interesul mulţimilor a fost distrus de influenţa pastorilor care n-au vrut să ia în serios cuvintele solemne din profeţia lui Ioan. Deseori, este omisă ca o epistolă confuză, nesemnificativă, care se aplică doar unei probleme locale din prima biserică. Dintr-un anume motiv, cartea numită Apocalipsa (Descoperirea) este socotită o carte sigilată, în locul adevărului evident descoperit, pe care-l implică numele ei. Dar urmăriţi. vă rog, făgăduinţa făcută acelora care cercetează adevărul acestei cărţi minunate, „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele aceste proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1:3.Înainte ca să săpăm în relatarea vie făcută de Ioan acestei ultime încleştări dintre Hristos şi Satana, să ne luăm timp să vedem cine se luptă în acest conflict. Când şi cum a început şi cum se va sfârşi?

Doi adversari puternici………………………………………………………………..

Det. aici

https://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4466/t/fiara-balaurul-si-femeia#IV–STATELE-UNITE-%C3%8EN-PROFE%C5%A2IE

////////////////////////////////////////

 

 

 

” Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orânduirile Tale. N’am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor”… (Dan.9/5-7) Omule, Poporule- deşertăciune şi goana după vânt devii, câtă vreme nu te împrietenești cu Dumnezeu și clădeşti pe temelia de fân, trestie şi paie, fiindcă ”lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. (1 Cor. 3/11-15); Degeaba i-aţi martirizat pe adversari, i-aţi prigonit pe intelectuali, luminatori şi modelatorii (periculoşi pentru proşti, hoţi, preacurvari, masturbari, popinari)! În zadar îl miciţi şi-l ascundeţi sub obroc pe Atotputernicul Creator, ca să furaţi, să neîndreptăţiţi, să vă îmbogăţiţi din munca lor şi să minţiţi pe amărăşteni! ”Pentruce se întărită neamurile şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: Să…” (Ps.2 si Ps.83) După atâtea nelegiuiri şi rătăciri (fără Dumnezeu cel Adevărat) prin pustia globalismului, s-a ales praful şi pulberea de fabrici, uzine, de… oameni! Şi, dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, dacă nu ne naştem din nou din Sămânţa Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) ajungem şi mai rău! Cât se mai poate, schimbaţi-vă ” şeful”, fiindcă voi aveţi că tată/şef pe diavol (Ian 8/44), dar zilele lui sunt numărate!…” Şi diavolul, care-i înşelă, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. „(Ap.20/10)  

 

AUREL GHEORGHE

Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2

După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia,
şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.
Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc.
Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
(1 Cor. 3:10-15)

 

Din invataturile Profesionistilor de TOP: Fermierul Ilie Dan crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar; Va prezentam HIBRIZI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE si VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA; Piața de inputuri; Avem Universitari care dau consultanță gratuit fermierilor; Parteneri de afaceri agricole- Cereale, Plante tehnice, Legume, Fructe, Struguri si Vita de vie nobila; Flori si plante ornamentale; Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza alesolului; CULTURA MEIULUI

 


”Față de anul trecut când am pus cam 65.000 de boabe la hectar, acum am hotarat  să creștem densitatea la 72.000 de boabe ,pentru a conta pe cca 67.000 de plante pe un hectar.”

Fermierul Ilie Dan (foto sus)crește densitatea la 72.000 de boabe de porumb la hectar

 

Am luat această decizie încurajat de fermieri care au crescut densitatea și au obținut producții substanțial mai mari. Chiar dacă am ales să măresc densitatea nu voi merge pe tehnologii moderne de cultivare așa cum sunt cele ”minimum till” sau ”no till”, m-am convins că arătura a fost bună la rapiță și grâu, tot cu arătură de toamnă mergem și la porumb. Înainte de semănat dăm cu un combinator pe arătura de toamnă și în funcție de cum se mărunțește terenul aplicăm o fertilizare. Pentru a încorpora îngrășămintele venim ori cu o freză, ori cu un combinator și abia după semănăm. La semănat dăm și cum niște îngrășăminte starter, 20 kg/ha, plus încă un îngrășământ pe care îl aplicăm pe rând N-P-K. După aceea erbicidăm preemergent și când ajunge la 6-7 frunze facem o prașilă și mai dăm niște uree cu descompunere lentă și mai aplicăm un erbicid pentru costrei. Cam asta este tehnologia pe care o aplicăm, dar din păcate ploaia nu o dăm noi”, a explicat fermierul ilfovean, care este tehnologia pe care mizează la cultura de porumb.

La grâu a mizat mai mult pe soiuri românești

”La grâu am mers pe soiul Izvor pe care l-am avut anul trecut ca bază în fermă, unde am făcut 6.360 de kg/ha și am luat și de la Limagrain cu 6,5 lei/kg de sămânță un soi pe care l-am văzut la o fermă în Ialomița, unde s-a obținut o producție de 8.500-9.000 kg/ha, deci la un calcul simplu mă costă undeva la 1.250 lei pe hectar doar sămânța. Am pus și 10 hectare de Glosa. Merg mai mult pe soiuri românești de grâu pentru că sămânța românească m-a convins: anul trecut am obținut producții mai bune și am avut și un procent de gluten mai bun decât la cele străine. Am reușit cu un efort susținut să fertilizăm întreaga suprafață însămânțată în toamnă. Am aplicat 200 de kilograme de uree granulată și 160 de kilograme de uree cu descompunere lentă. Ulterior voi aplica 150 de kilograme de N33, care conține 33 azot și 29 sulf. La rapiță am dat întâi cu N33 și apoi am administrat ureea granulată. La porumb și floarea soarelui merg cu 170 kg NPK 18-46-0, 150 kg de uree și 200 kg de nitrocalcar”, a vorbit fermierul despre schema de fertilizare pe care o aplică.

Pentru o fertilizarea cât mai eficientă în această primăvară, ilfoveanul și-a cartat solul și încearcă an de an să se apropie cât mai mult de cantitățile indicate de cartare, aprovizionând solul în proporție de 90% din necesarul de azot, iar la fosfor doar 70%. Nici suflul nu lipsește din schema de fertilizare a fermierului întrucât mai ales la soiurile românești de grâu, acest element ajută la acumularea glutenului în bob.

 

Fermierul Adrian Georgescu ”urcă” până la 75.000 de boabe la hectar și pariază pe tehnologiile de păstrare a apei în sol

 

Creșterea densității de semănare a porumbului este soluția pentru a obține producții mai mari. Este tendința la nivel european care își face simțită prezența și în fermele românești unde agricultorii fac, de la un an la altul, pași spre un număr mai mare de plante la hectarul cultivat cu porumb. Agrointeligența vă prezintă un mini-serial despre fermierii care au ales anul acesta să mizeze pe hibrizi pentru densități mari și pentru care se aplică tehnologii specifice care, la final, au scopul de a oferi un randament mai bun și implicit câștiguri mai mari de pe aceeași suprafață agricolă exploatată.

Adrian Georgescu se numără printre fermierii care au luat decizia ca anul acesta să crească densitatea la hectar a porumbului. În 2015 a avut 68.000 de plante la hectar, iar pentru lucrările din această primăvară s-a pregătit cu hibrizii potriviți pentru a trece de 70.000, ajungând chiar la 75.000 de plante la hectar la cultura irigată.

Ferma lui Adrian Georgescu este situată în județul Ialomița, în localitatea Smirna, și se întinde pe o suprafață de 2.500 de hectare în proprietate și în arendă, terenuri cultivate an de an cu păioase și prășitoare.

”Am semănat în toamnă 950 de hectare de păioase, 500 de hectare de rapiță, 85 hectare de orz, 170 hectare de floarea-soarelui și 700 de hectare de porumb. Cred că ne putem considera norocoși pentru că avem sistem de irigații. În proporție de 70%, suprafața fermei este amenajată cu posibilitatea de a fi irigată în caz de nevoie. La momentul la care vorbim nu am reușit încă să termin de însămânțat întreaga suprafață ce a fost lăsată pentru primăvară, dar am reușit să trec de jumătate la suprafața cultivată cu porumb”, a declarat pentru Agrointeligența Adrian Georgescu, fermier în județul Ialomița.

A ales hibrizii Pioneer pentru cultura de porumb

Pentru cultura porumbului, fermierul ialomițean rămâne și în acest an fidel hibrizilor de la Pioneer cu care, spune el, a obținut mereu rezultate foarte bune.

”Pentru cultura de porumb am ales hibrizii de la Pioneer. Anul acesta merg cu P9903 – un hibrid semitimpuriu, din grupa FAO 360, pe care îl semăn la o densitate de 70.000 plante la hectar. Mai pun P0023, un hibrid semitradiv, din grupa FAO 400, pe care am ales să-l semăn la o densitate de 72.000 de plante la hectar, P0412, un hibrid semitradiv din grupa FAO 480, unde am ales să semăn 72.000 de plante la hectar, P0216, un hibrid semitradiv din grupa FAO 450, tot 72.000 de plante, P9721 cu 68.000 de plante la hectar și P9737 cu 70.000 plante. Nu doresc să depășesc 72.000 de plante la hectar, chiar dacă suprafața de porumb este irigată. Anul trecut cu 68.000 de plante la hectar am reușit să obțin o producție de 8.500-9.000 kg/ha”, a mai spus ialomițeanul.

Lucrări pentru a păstra apa în sol

Pentru că la cultura de porumb vorbim despre densități mari de plante pe hectar, orice cantitate de apă salvată în sol poate face diferența între câștig și pierdere. În acest sens, Adrian Georgescu a pregătit terenul încă din toamnă și are mereu grijă ca lucrările pe care le efectuează să nu permită evaporarea apei acumulate.

”Pentru că am ales să folosesc densități mari la cultura de porumb, pregătim terenul din toamnă cu o arătură adâncă și facem o trecere, o pregătire, urmând ca în primăvară să mai facem o trecere cu un combinator și apoi să semănăm. Lucrările solului le facem în așa fel încât să ne asigurăm că nu eliminăm apa din sol. La asemenea densități, chiar dacă ai sistem de irigații, este foarte important să menții cât mai mult apă în sol. În ceea ce privește perioada de semănat și aici trebuie acordată o atenție deosebită. Anul trecut am intrat la semănat ceva mai devreme și nu prea a fost bine, așa că anul acesta am mai stat puțin, undeva la 1 aprilie ne-am apucat de semănat. În general, perioada de semănat nu diferă față de o densitate, dar încercăm să intrăm cât mai repede. În ceea ce privește dispunerea plantelor pe rând, nu vorbim despre o dispunere specială, gen rânduri gemene sau intercalate, ci eu semăn porumbul în rânduri. Pentru semănat folosesc semănătorile de ultimă generație pe care le-am achiziționat recent, dar totul ține de reglajul densității”, a explicat Adrian Georgescu care sunt principiile pe care le respectă pentru a se asigura de reușita culturii înființate.

2.000-2.500 lei investiție la hectar

Având în vedere că vorbim despre un număr mai mare de plante la hectar, cantitatea de îngrășăminte, dar și tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și a buruienilor sunt mai ridicate comparativ cu o cultură înființată cu o densitate normală.

”Investiția medie pentru un hectar de porumb la o densitate mai mare de 68.000 plante la hectar se situează undeva la 2.000-2.500 lei. Dacă anul trecut am avut o producție de 8.500-9.000 kg/ha în condiție în care am aplicat o densitate de 68.000 de plante la hectar, anul acesta, mărind densitatea, îmi doresc să obțin și producții mai bune, dar nu depinde totul de noi, depindem și de precipitații, de regimul pluviometric. Noi ne facem datoria, aplicăm îngrășăminte, noi suntem pregătiți de maximul de producție al hibridului la tehnologia pe care o aplicăm, dar nu totul depinde de noi”, ne-a mai spus fermierul.

UTILAJE AGRICOLE la un PREȚ cu 20% MAI MIC decât utilajele din aceeași clasă de la alți producători
 
BIROU DESFACERE

Str. Franz Liszt, nr. 4, demisol,
RO-300081, Timișoara, România
office@mah.ro
+40 256 282 515
+40 730 503 965
+40 722 277 302
+40 786 455 700

CONSULTANȚĂ GRATUITĂ

Împreună cu partenerii noștri avem o vastă experiență în producția și distribuția de tractoare și utilaje agricole. Siguranța serviciilor post-vânzare de service si revizii la un nivel înalt și furnizarea de piese de schimb originale vă oferă siguranța unui produs de bună calitate. Vă stăm la dispoziție cu consultanță GRATUITĂ pentru a vă ajuta să personalizați utilajele agricole astfel încât să obțineți cel mai bun randament în producție.

DESTINAȚII

Utilajele agricole oferite de MACOS & HALL sunt concepute pentru a lucra în:

  • LIVEZI
  • VIȚĂ DE VIE
  • FERME mici, medii și mari
  • SECTORUL MUNICIPAL ȘI COMUNAL (întreținere spații verzi, parcuri, pășuni, margine drumuri, canale, șanțuri ș.a.m.d.)
  • EXPLOATAȚII FORESTIERE

TOCĂTORILE MACOS & HALL

Tocătorile MACOS & HALL sunt construite special pentru fragmentarea resturilor vegetale care rămân după recoltat. Aceste utilaje agricole mai pot fi folosite și pentru întreținerea altor zone agricole și publice necultivate. Datorită rotorului de mare viteză, echilibrat electronic, cuțitele fragmentează eficient resturile vegetale transformându-le într-un humus, îmbunătățind calitatea și fertilitatea solului scăzând nevoia de fertilizatori anorganici. Folosirea tocătorilor reduce astfel prețul de producție și crește randamentul.

AVANTAJE

Pot fi folosite în mai multe aplicațiiDetaliu Tocatoare TCC
Organe active de calitate ridicată
Cuțitele Y mărunțesc resturile vegetale de până la 50 mm diametru
Ciocanele mărunțesc resturile vegetale de până la 80 mm diametru
Structură robustă
Viteză priză de putere 540 rot./min.
Sistem de prindere în 3 puncte categoria I, II și III
Putere minimă tractor începând de la 25 CP
Lățime de lucru: 1,55 m; 1,6 m; 1,8 m; 2 m; 2,3 m; 2,8 m; 3,3 m; 4 m; 5,05 m; 6 m
Întreținere ușoară la un preț scăzut

FREZELE CU DEPLASARE LATERALĂ MACOS & HALL

 

Frezele cu deplasare laterală MACOS & HALL sunt concepute special pentru prelucrarea primară și secundară a solului în culturile agricole, legumicultură, pomicultură și viticultură. Datorită capacității de deplasare laterală, aceste freze pot prelucra solul în imediata apropiere a plantelor fără să existe pericolul ca tractorul să distrugă ramurile, frunzele sau orice altă parte a plantelor.

AVANTAJE

Deplasare laterală (mecanică sau hidraulică)
Consum scăzut de combustibil
Potrivite și pentru tractoare de putere mică
Cuțite de calitate foarte bună
Fiabile
Viteză priză de putere 540 rot./min.
Sistem de prindere în 3 puncte categoria 1N, I și II
Putere minimă tractor 15 CP
Lățime de lucru: 1,05 m; 1,25 m; 1,45 m; 1,65 m; 1,85 m; 2,05 m
Adâncime de lucru 18/20 cm
Întreținere ușoară la un preț scăzut

 

 

PRODUSE DE PRIMAVARA BIOCROP

 

Pentru culturi de primavara performante, Biocrop propune fermierilor seminte certificate cu genetica de import de generatie noua, testate si selectate astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile locale. Compania activeaza pe piata locala de agribusiness de 10 ani si comercializeaza produse caracterizate prin productivitate, stabilitate, plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita.

In campania de primavara 2017, Biocrop are in portofoliu seminte certificate de floarea soarelui Clearfield, porumb, orzoaica, grau si lucerna. Informatii pe larg pot fi citite in Catalogul Biocrop.

FLOAREA SOARELUI

Biocrop - seminte pentru culturi de primavara - floarea soarelui

1. 13MS201 | semi-timpuriu | Clearfield

    • Hibrid intensiv de ultima generatie
    • Toleranta genetica fata de Orobanche spp. pana la rasa H (OR8)
    • Toleranta genetica fata de Plasmopara (gena PL6)
    • Productivitate sporita in conditii variate de clima si sol

2. DUET HO | semi-timpuriu | Clearfield

    • Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, de generatie noua
    • Tolerant fata de mana florii soarelui (prezinta gena PL 6)
    • Foarte buna stabilitate a productiilor in conditii pedoclimatice foarte variate

3. ARMADA | semi-tardiv | Clearfield

    • Potential de productie foarte ridicat
    • Foarte tolerant la conditiii de stres
    • Pentru sistem de productie Clearfield

4. OLIVA HO | timpuriu | Clearfield

    • Hibrid cu continut ridicat de acid oleic
    • Rustic, robust; asigura un bun nivel productiv in conditii tehnologice scazute
    • Foarte tolerant la conditii de stres

PORUMB

Biocrop - seminte pentru culturi de primavara - porumb

1. SY VESTAS | FAO 370 | dentat

    • Hibrid intensiv semi-timpuriu cu bob dentat
    • Productii ridicate, specifice unei grupe de maturitate superioare
    • Foarte buna stabilitate a productiilor in conditii variate de clima si sol
    • Bun caracter “stay green”
    • Multiple intrebuintari: boabe, siloz, biomasa

2. ROBERTO | FAO 260 | sticlos

    • Semolina: calitate excelenta pentru morarit
    • Hibrid timpuriu, sticlos, pentru boabe si furaj de calitate
    • Indice de plutire foarte bun
    • Rezistenta la  inclinare si frangere foarte buna

3. TORRANO | FAO 350 | dentat

    • Potential ridicat de productie
    • Stay green bun
    • Multiple intrebuintari: boabe, siloz, biomasa
    • Digestibilitate buna

4. ADORNO | FAO 290 | sticlos

    • Semolina: calitate excelenta pentru morarit
    • Compact si foarte omogen, stay green bun
    • Indice de plutire foarte bun
    • Rezistenta la  inclinare si frangere foarte buna

GRAU DE PRIMAVARA

Biocrop - seminte pentru culturi de primavara - grau

TRISO

    • Calitate Elita: excelent pentru panificatie
    • Potential de productie ridicat
    • Continut proteic stabil
    • Buna rezistenta la bolile specifice culturii

ORZOAICA DE PRIMAVARA

Biocrop - seminte pentru culturi de primavara - orzoaica

STEWARD

    • Orz de primavara cu 2 randuri de boabe
    • Potrivit atat pentru furaj, cat si pentru maltificare
    • Foarte tolerant la bolile foliare specifice si seceta
    • Rezistent la frangere si cadere
    • Capacitate de infratire mare
    • Tulpina rigida cu inradacinare putrernica

LUCERNA

Biocrop - seminte pentru culturi de primavara - lucerna

DANIELA | semi-timpuriu

    • Potential ridicat de productie
    • Toleranta buna la seceta
    • Rezistenta buna la Fusarium Oxysporum
    • Foarte buna premergatoare pentru alte culturi

CEZARA | semi-timpuriu

    • Toleranta foarte buna la seceta
    • Rezistenta foarte buna la Fusarium Oxysporum
    • Recomandat pentru cultura pura sau amestec

Oricare dintre produsele companiei pot fi comandate cu usurinta de fermieri prin intermediul aplicatiei BIOCROP, disponibila in App Store si Google Play.

Despre Biocrop

Companie romaneasca cu experienta de 10 ani pe piata locala de agribusiness, Biocrop comercializeaza pe intreg teritoriul Romaniei o gama diversa de seminte, soiuri si hibrizi (grau, orz, triticale, porumb, floarea soarelui, rapita si lucerna) caracterizate prin potential genetic pentru productii mari, rezistenta la principalii factori de stres, productivitate, stabilitate si plasticitate.

Semintele furnizate de Biocrop raspund foarte bine la provocarile pietei prin varietatea genetica pe care o inglobeaza si adaptabilitatea la conditiile agricole si pedoclimatice din Romania.

HIBRIZI DE FLOAREA SOARELUI ADAPTATI PROVOCARILOR ACTUALE

Floarea soarelui este o cultura de traditie pentru Romania, care ocupa un loc fruntas in cadrul UE ca producator prin prisma suprafetelor: in mod constant 1.000.000 ha in ultimii ani.

Printre avantajele culturii de floarea soarelui se numara buna toleranta fata de conditiile de stres termic in comparatie cu alte culturi de primavara. In acelasi timp are o buna capacitate de autoreglare si dezvoltare in conditii tarzii de insamantare. Nu in ultimul rand, este o cultura atractiva prin prisma venitului per hectar. In cazurile cand productia obtinuta provine de la hibrizi cu continut ridicat de acid oleic exista sansa captarii unui bonus fara a fi nevoie de lucrari agrotehnice suplimentare.

Biocrop, unul dintre furnizorii de top de seminte certificate de pe piata locala, a consolidat de-a lungul timpului un portofoliu de floarea soarelui adaptat provocarilor actuale:

  • Pentru conditiile de cultura cu precipitatii scazute si arsita instalata devreme exista in portofoliu hibrizi cu inflorire timpurie si semi-timpurie, dar nu numai
  • Sporirea sigurantei productiei in conditii de presiune de boli se poate obtine alegand intre hibrizii cu toleranta genetica fata de mana (gena PL6) si buna toleranta fata de sclerotinia si phoma
  • Rase din ce in ce mai agresive de lupoaie sunt controlate eficient prin utilizarea unui hibrid cu toleranta genetica, precum 13MS201
  • Sporirea profitului printr-o recolta cu valoarea agro-alimentara adaugata prin utilizarea hibrizilor cu continut ridicat de acid oleic

Propunerea catre cultivatori se fructifica prin hibrizi specializati, cu genetica adaptata bazinului Mediteranean si al Marii Negre, de generatie noua, testati si selectati astfel incat sa fie pe deplin adaptati conditiilor din Romania. Biocrop comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita. Informatii pe larg despre toate produsele sunt disponibile in Catalogul 2017 http://biocrop.ro/documents/catalog_2017-92.pdf

Semintele de floarea soarelui Biocrop au avut rezultate foarte bune in ferme, inregistrand uniformitate a plantelor in lan, toleranta buna la boli si productii excelente. Varietatea genetica mare (patru hibrizi cu tehnologie Clearfield) ofera fermierilor posibilitatea de a selecta cel mai potrivit tip de samanta pentru conditiile pedoclimatice specifice zonei.

1. 13MS201 | semi-timpuriu | CL

Hibrizi de floarea soarelui Biocrop 13MS201
 
  • Hibrid intensiv de ultima generatie
  • Toleranta genetica fata de Orobanche spp. pana la rasa H (OR8)
  • Toleranta genetica fata de Plasmopara (gena PL6)
  • Productivitate sporita in conditii variate de clima si sol

Productii in anul 2016

  • APPR, VS – 3.545 kg/ha
  • SCDA, OT – 3.309 kg/ha
  • Scoala de Soiuri, TM – 3.012 kg/ha

2. DUET HO | semi-timpuriu | CL

Hibrizi de floarea soarelui Biocrop Duet HO

  • Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, de generatie noua, pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
  • Tolerant fata de mana florii soarelui (prezinta gena PL6)
  • Foarte buna stabilitate a productiilor in conditii pedoclimatice foarte variate

Productii in anul 2016

  • APPR, VS – 3.852 kg/ha
  • APPR, BR – 3.655 kg/ha
  • APPR, CL – 3.485 kg/ha

3. ARMADA | semi-tardiv | CL

Hibrizi de floarea soarelui Biocrop Armada

  • Hibrid pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
  • Potential de productie foarte ridicat
  • Foarte tolerant la conditii de stres

Productii in anul 2016

  • Scoala de soiuri, TM – 3.315 kg/ha
  • Agrichim, IL – 3.095 kg/ha
  • Agroindustriala Carei, SM – 2.700 kg/ha

4. OLIVA HO | timpuriu | CL

Hibrizi de floarea soarelui Biocrop Oliva HO

  • Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, pentru sistemul de producie CLEARFIELD®
  • Rustic, robust; asigura un bun nivel productiv in conditii tehnologice scazute
  • Foarte tolerant la conditii de stres

Productii in anul 2016

  • Scoala de soiuri, TM – 3.041 kg/ha
  • Emiliana West Rom, TM – 2.950 kg/ha
  • Agrichim, IL – 2.857 kg/ha

Ce spun clientii Biocrop:

Cultivam de 4 ani in cadrul fermei hibridul de floarea soarelui ARMADA CL, cu rezultate bune. In anul 2016, spre exemplu, am obtinut o productie de 3.300 kg/ha. Acest hibrid se remarca prin rasarirea exploziva si toleranta foarte buna la Imazamox (Pulsar), planta sintetizand rapid acest erbicid. Cu toate ca nu am efectuat tratamentul cu fungicid, Armada CL a avut o stare fitosanitara foarte buna, prin urmare pot spune ca are o rezistena genetica buna la boli. (Ing. Laszlo Elekes, SC Agroindustriala Carei SA, jud. Satu Mare)

Oricare dintre produsele companiei pot fi comandate cu usurinta de fermieri, direct de pe telefon prin intermediul aplicatiei BIOCROP, disponibila in App Store si Google Play.

VARIETATI DE ULTIMA GENERATIE PENTRU CULTURI DE PRIMAVARA

 

Ne aflam intr-o perioada in care agricultultorii romani se confrunta cu diverse obstacole in efortul de a fi competitivi, insa putem observa ca se diferentiaza in piata fermierii care au avut recolte bune intr-un an datorita unui context potrivit de cei care au obtinut performanta in mod repetet printr-o strategie adaptata. Ce au facut in plus cei din urma? Au achizitionat seminte de calitate, certificate, cu potential genetic superior, care sa le valorifice investitia, si au aplicat tehnica agricola corespunzatoare, alaturi de un plan intensiv de tratamente si fertilizare in toate fazele

Printre variantele de top de seminte de pe piata locala se afla cele comercializate de compania romaneasca Biocrop, care propune fermierilor varietati performante, cu genetica de import de generatie noua, testate si selectate astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile locale. Compania comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita.

In campania de primavara 2016, Biocrop are in portofoliu seminte certificate de porumb, floarea soarelui Clearfield, lucerna si cereale – orzoaica si grau. Informatii pe larg pot fi citite in Catalogul Biocrop 2017

PORUMB

Semintele de porumb Biocrop sunt foarte apreciate de fermieri, fiind caracterizate de rezultatele bune, rezistenta la boli si daunatori, precum si prin toleranta crescuta la seceta. Agricultorii pot gasi in oferta noastra un hibrid asa cum si-l doresc: sticlos sau dentat, cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), potrivit pentru boabe, furaj, siloz sau biomasa.

1. SY VESTAS FAO 370 | dentat
Hibrid intensiv semi-timpuriu cu bob dentat
Recomandat pentru tehnologie intensiva
Productii ridicate, specifice unei grupe de maturitate superioare
Foarte buna adaptare in conditii variate de clima si sol

2.ROBERTO FAO 260 | sticlos
Semolina: calitate excelenta pentru morarit
Hibrid timpuriu, sticlos, pentru boabe si furaj de calitate
Indice de plutire foarte bun
Rezistenta la  inclinare si frangere foarte buna

3. ADORNO FAO 290 | sticlos
Semolina: calitate excelenta pentru morarit
Compact si foarte omogen, stay green bun
Indice de plutire foarte bun
Rezistenta la  inclinare si frangere foarte buna

4. TORRANO FAO 350 | dentat
Se recolteaza usor si are stay green bun
Multiple intrebuintari: boabe, siloz, biomasa
Digestibilitate buna
Potential de productie foarte ridicat

FLOAREA SOARELUI

Semintele de floarea soarelui Biocrop au avut rezultate foarte bune in ferme, inregistrand uniformitate a plantelor in lan, toleranta buna la boli si productii excelente. Varietatea genetica mare (patru hibrizi cu tehnologie Clearfield) ofera fermierilor posibilitatea de a selecta cel mai potrivit tip de samanta pentru conditiile pedoclimatice specifice zonei.

1. 13MS201 semi-timpuriu | CL
Hibrid intensiv de ultima generatie
Toleranta genetica fata de Orobanche spp. pana la rasa H (OR8)
Toleranta genetica fata de Plasmopara (gena PL6)
Productivitate sporita in conditii variate de clima si sol

2. DUET HO | semi-timpuriu | CL
Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, de generatie noua, pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
Tolerant fata de mana florii soarelui (prezinta gena PL 6)
Foarte buna stabilitate a productiilor in conditii pedoclimatice foarte variate

3. ARMADA semi-tardiv | CL
Hibrid pentru sistemul de productie CLEARFIELD®
Potential de productie foarte ridicat
Foarte tolerant la conditiii de stres

4. OLIVA HO timpuriu | CL
Hibrid cu continut ridicat de acid oleic, pentru sistemul de producie CLEARFIELD®
Rustic, robust; asigura un bun nivel productiv in conditii tehnologice scazute
Foarte tolerant la conditii de stres

GRAU DE PRIMAVARA

Pentru campania agricola de primavara Biocrop propune fermierilor un soi de grau competitiv – TRISO, cu calitati excelente de panificatie, potential de productie ridicat, buna rezistenta la bolile specifice culturii si stabilitate ridicata. Este un soi semi-timpuriu foarte productiv, cu calitate Elita (excelent pentru panificatie), continut proteic mare, capacitatea de infratire foarte buna si toleranta la inclinare si frangere.

ORZOAICA DE PRIMAVARA

Biocrop are in oferta de primavara un soi de orz cu doua randuri de boabe – STEWARD, potrivit atat pentru furaj, cat si pentru maltificare, foarte tolerant la bolile foliare specifice si seceta, rezistent la frangere si cadere, cu un stay green bun. STEWARD este de asemenea caracterizat prin procentul de boabe cu calibraj mare de peste 90%, capacitatea mare de infratire si potentialul de productie ridicat.

LUCERNA

Pentru culturile furajere perene, dar si fixatoare de azot, Biocrop propune fermierilor doua soiuri de lucerna semi-timpurii, cu calitati deosebite, caracterizate prin rezistenta excelenta la seceta, ger si boli (in special fata de boala cauzata de ciuperca Fusarium Oxysporum), precum si prin capacitatea buna de regenerare dupa cosire. Sunt potrivite pentru fan, masa verde si siloz, si recomandate pentru cultura pura sau amestec.

DANIELA semi-timpuriu

Potential ridicat de productie
Toleranta buna la seceta
Rezistenta buna la Fusarium Oxysporum
Foarte buna premergatoare pentru alte culturi

CEZARA semi-timpuriu

Toleranta foarte buna la seceta
Rezistenta foarte buna la Fusarium Oxysporum
Recomandat pentru cultura pura sau amestec

HIBRIZI DE PORUMB SPECIALIZATI PENTRU RECOLTE PROFITABILE SI SIGURE

 

Semintele de porumb Biocrop - Hibrizi de porumb specializati pentru recolte profitabile si sigure

Cultivat ca planta alimentara, industriala si furajera, porumbul realizeaza cea mai mare productie totala de pe mapamond. Prin usurinta cu care este produs, recoltat si depozitat, a devenit de-a lungul timpului un reper in agricultura mondiala, inclusiv in Romania. Astfel, in 2016 ne-am situat pe locul I in Uniunea Europeana la suprafata cultivata cu porumb si floarea soarelui, cu 25% din total, si ocupam a doua pozitie in topul celor mai mari producatori de porumb recoltat in boabe intre economiile UE, dupa Franta.
Pe plan local, unul dintre furnizorii de top de seminte certificate de porumb este compania romaneasca Biocrop, care propune fermierilor hibrizi specializati, cu genetica de import de generatie noua, testati si selectati astfel incat sa raspunda foarte bine la provocarile pietei locale. Compania comercializeaza de 10 ani produse caracterizate prin productivitate, stabilitate , plasticitate ecologica, toleranta genetica la boli, seceta si arsita. Informatii pe larg despre toate produsele sunt disponibile in Catalogul Biocrop 2017 http://biocrop.ro/documents/catalog_2017-92.pdf

PORUMB BIOCROP

Semintele de porumb Biocrop sunt foarte apreciate de fermieri, fiind caracterizate de rezultatele bune, rezistenta la boli si daunatori, precum si prin toleranta crescuta la seceta. Agricultorii pot gasi in oferta companiei un hibrid asa cum si-l doresc: sticlos sau dentat, cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), potrivit pentru boabe, furaj, siloz sau biomasa.

1. SY VESTAS FAO 370 | dentat

Este un hibrid semi-timpuriu, cu bob dentat, recomandat pentru tehnologie intensiva si caracterizat prin productii ridicate, specifice unei grupe de maturitate superioare, precum si de o foarte buna adaptare in conditii variate de clima si sol. De asemenea, are o toleranta excelenta la seceta si boli, si inaltime mare a plantei.

2. ROBERTO FAO 260 | sticlos

Hibrid timpuriu cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), sticlos, pentru boabe si furaj de calitate. Are un indice de plutire foarte bun si se remarca prin rezistenta foarte buna la inclinare si frangere.

3. ADORNO FAO 290 | sticlos

Hibrid cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), compact si foarte omogen, caracterizat prin stay green, indice de plutire si rezistenta la inclinare si frangere foarte bune.

4. TORRANO FAO 350 | dentat

Hibrid pentru multiple intrebuintari (boabe, siloz, biomasa), se recolteaza usor si are stay green si digestibilitate bune, precum si un potential de productie foarte ridicat.

Semintele de porumb Biocrop - hibrizi de porumb

Ce spun clientii Biocrop:

Am cultivat SY VESTAS, un hibrid de care suntem foarte mulumiti. S-a remarcat prin toleranta foarte buna la seceta, rezultatele de productie ridicate si rezistenta la boli, dar si prin vigurozitate si rasarirea exploziva. Cu siguranta vom continua colaborarea cu Biocrop. (Grupul de firme TCE 3 Brazi, Zarnesti, Neamt)

Hibridul ROBERTO al companiei Biocrop se caracterizeaza prin rasarirea exploziva, buna vigurozitate in perioada de vegetatie, buna polenizare si gradul ridicat de legare al stiuletilor pe planta. Productia obtinuta in 2016 este de 7 tone / ha. In plus, este un porumb cu continut ridicat de semolina; in urma analizelor a rezultat un IP =14 -20 %, ceea ce este o exceptie pe piata din Romania. Acest indice de plutire recomanda hibridul Roberto pentru a fi utilizat in industria alimentara la extractia fainii grisate. (Ing. Augustin Nealcos, SC Dachim, Turda)

HIBRIZII OPTIMI PENTRU PRODUCTII PERFORMANTE DE RAPITA

 

Culturi bogate, productivitate, randament superior, spor de productie si in final profit – sunt tintele oricarui fermier, indiferent de ceea ce cultiva. Cum se pot insa obtine de fiecare data rezultate pozitive la recolta? Raspunsul este la indemana: prin investitii inteligente si printr-un mix eficient intre folosirea unor hibrizi performanti, cu potential genetic cat mai avansat, si tehnica agricola aplicata corect, alaturi de un plan complet de tratamente si fertilizare in toate fazele.

Culturile de rapita in Romania

In ceea ce priveste culturile de rapita, nu mai este un secret pentru nimeni ca in momentul de fata reprezinta cea mai profitabila recolta, cu atat mai mult anul acesta, cand au fost depasite asteptarile agriculturilor atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Dincolo insa de conditiile favorabile din 2016, pentru atingerea unui spor de recolta la rapita este valabil acelasi principiu de mai sus: profitul nu vine din economisire, ci din implementarea unor decizii strategice, eficienta in alocarea resurselor si concentrarea pe obtinerea calitatii si a rezultatelor. Astfel, inainte sa aleaga hibrizii pe care ii va folosi in cultura, fermierul trebuie sa ia in considerare:

    • Istoricul furnizorului de seminte si deschiderea de care acesta da dovada, priceperea si disponibilitatea de a ajuta fermierul in selectarea produselor optime
    • Eficienta dovedita a hibrizilor, care trebuie sa valorifice investitia, si rezistenta acestora in fata conditiilor neprielnice (boli, clima etc)

Hibrizi ultra-performanti de la Biocrop

Printre variantele de top de pe piata locala se afla semintele de rapita comercializate de compania romaneasca Biocrop: hibrizii DYNASTIE, DIFFUSION, EXOCET si HORNET raspund excelent la nevoile si provocarile pietei, fiind produse cu evolutie exceptionala, potential de productie foarte ridicat, adaptabilitate la temperaturi extreme, toleranta la boli, continut ridicat de ulei, sistem radicular foarte bine dezvoltat si ramificare puternica cu silicve pline si lungi. In plus, plantele sunt viguroase, iar pierderile sunt minime la recoltat datorita indehiscentei silicvelor.

Biocrop activeaza pe piata romaneasca de peste 10 ani si furnizeaza hibrizi de rapita creati cu genetica de ultima generatie, astfel incat fermierii parteneri sa obtina recolte performante si profit crescut.

DYNASTIE

Hibrid de ultima generatie, semi-timpuriu, caracterizat printr-o adaptare excelenta pedoclimatica, raspuns bun in conditii tehnologice variate si rezistenta mare la frangerea tulpinilor si la scuturare, inregistrand pierderi minime la recoltat. Are o foarte buna rezistenta la iernare datorita unui varf de crestere puternic, iar primavara are o sensibilitate redusa fata de inghet datorita reluarii tarzii a vegetatiei. Este de asemenea rezistent fata de principalele boli.

Dynastie are potential foarte mare de productie, atunci cand este folosita tehnologie intensiva. Spre exemplu, in 2016 s-au obtinut productii medii cuprinse intre 4.500-5.000 kg/ha in fermele in care a fost cultivat.

Este de asemenea caracterizat de indehiscenta silicvelor la maturitate si de talia medie de 150-160 cm, cu ramificare din treimea inferioara.

DIFFUSION

Hibrid de generatie noua, semi-timpuriu, caracterizat prin stabilitatea productiilor, capacitatea foarte buna de regenerare si rezistenta ridicata la boli. In acest sens, prezinta cea mai avansata gena care confera rezistenta la Phoma (RLM-7).

Diffusion a fost introdus in portofoliul Biocrop in urma rezultatelor foarte bune, si anume depasirea martorilor la calculul mediei multianuale (5 ani) cu peste 10%. Se remarca de asemenea prin continutul ridicat de ulei, toleranta foarte buna la ger, la inclinare si frangere.

Manifesta o ramificare puternica la o densitate de 35-45 plante/mp si poate genera productii sporite la o distanta intre randuri de 35-45 cm. Este de talie medie-inalta (160-170 cm), cu ramificare deasupra primei treimi. Se poate semana incepand cu prima decada a lunii august, iar primavara are o crestere rapida, exploziva.

EXOCET

Hibrid de rapita semi-tardiv, care si-a demonstrat pe parcursul anilor performanta foarte ridicata in productie si a castigat aprecierea cultivatorilor dovedind adaptabilitatea excelenta in orice conditii tehnologice si pedoclimatice, indehiscenta silicvelor la maturitate, precum si toleranta foarte buna fata de principalele boli ale rapitei.

Exocet este caracterizat prin continut mare de ulei (49%) si perioada mai lunga de vegetatie, ceea ce se traduce in potential mare foarte mare de productie. In plus, reactioneaza bine la semanatul in zone cu deficit de apa (terenuri nisipoase sau conditii de seceta) datorita unui sistem radicular de dezvoltare rapida si putere mare de penetrare.

Se recomanda semanatul incepand cu prima decada a lunii august, planta urmand sa atinga o inaltime medie de 160-175 cm, cu ramificare la jumatate.

HORNET

Hibrid foarte popular din portofoliul Biocrop, de maturitate semi-tardiva si grad ridicat de adaptabilitate. Este un hibrid cu un continut ridicat de ulei (48%), tehnologia performanta si fertilizarea superioara reflectand-se intr-un potential foarte mare de productie.

HORNET se remarca in special prin rezistenta foarte buna la ger si toleranta ridicata fata de principalele boli, performantele sale fiind constant laudate de fermierii care l-au cultivat. In plus, asemanator hibridului Exocet, se remarca prin indehiscenta silicvelor la maturitate, insemnand ca se poate recolta ultimul.

PRINCIPALII HIBRIZI DE RAPITA RECOMANDATI ANUL ACESTA

 

EXOCET

Hibrid de rapiță semi-tardiv care și-a demonstrat pe parcursul anilor performanța foarte ridicată în producție și a câștigat aprecierea cultivatorilor dovedind adaptabilitatea excelentă în orice condiții tehnologice şi pedoclimatice,  precum şi toleranță foarte bună față de principalele boli ale rapiței.

Exocet este caracterizat prin conținut mare de ulei (49%) şi perioadă mai lungă de vegetație, ceea ce se traduce în potențial mare foarte mare de producție. În plus, reacționează bine la semănatul în zone cu deficit de apă (terenuri nisipoase sau condiții de secetă) datorită unui sistem radicular de dezvoltare rapidă și putere mare de penetrare.

Se recomandă semănatul a cel mult 50 b. g./mp începând cu prima decadă a lunii august, planta urmând să atingă o înălțime medie de 160-175 cm, cu ramificare la jumătate.

HORNET

Al doilea cel mai popular hibrid din portofoliul Biocrop, de maturitate semi-tardivă şi grad ridicat de adaptabilitate.Este un hibrid cu un conținut ridicat de ulei (48%), tehnologia performantă şi fertilizarea superioară reflectând-se într-un potențial foarte mare de producție.

HORNET se remarcă în special prin rezistență foarte bună la ger şi toleranță ridicată față de principalele boli, performanțele sale fiind constant lăudate de fermierii care l-au cultivat. În plus, asemănător hibridului Exocet, se remarcă prin indehiscența silicvelor la maturitate, însemnând că se poate recolta ultimul.

Este recomandat semănatul la densitatea de 50 b.g./mp în epoca optimă,riscul de alungire a tijei florale fiind foarte scăzut. Talia medie este de 145-160 cm, cu ramificare puternică de la jumătatea tulpinii.

DYNASTIE

Hibrid de ultimă generație, semi-timpuriu, carecterizat printr-o adaptare excelentă pedoclimatică, răspuns bun în condiții tehnologice variate şi rezistență mare la frângerea tulpinilor şi la scuturare, înregistrând pierderi minime la recoltat. Are o foarte bunărezistență la iernare datorită unui vârf de creştere puternic, iar primăvara are o sensibilitate redusă față de îngheț datorită reluării târzii a vegetației. Este de asemenea rezistent față de principalele boli.

Dynastie are potențial foarte mare de producție, atunci când este folosită tehnologie intensivă. Spre exemplu, în 2016 s-au obținut producții medii cuprinse între 4.500-5.000 kg/ha în fermele în care a fost cultivat.

Se poate semăna într-o fereastră largă, cu până la 5-10 zile în afara epocii optime, la o densitate de cel mult 50 b.g./mp. Este caracterizat de rezistență la indehiscența silicvelor și de talia medie de 150-160 cm, cu ramificare din treimea inferioară.

DIFFUSION

Hibrid de generație nouă, semi-timpuriu, caracterizat prin stabilitatea producțiilor, capacitatea foarte bună de regenerare şi rezistențaridicată la boli. În acest sens, prezintă cea mai avansată genă care conferă rezistență la Phoma (RLM-7).

Diffusion a fost introdus în portofoliul Biocropîn urma rezultatelor foarte bune, şi anume depășirea  martorilor la calculul mediei multianuale (5 ani) cu peste 10%.

Manifestă o ramificare puternică la o densitate de 35-45 plante/mp şi poate genera producții sporite la o distanță între rânduri de 35-45 cm. Este de talie medie-înaltă (160-170 cm), cu ramificare deasupra primei treimi. Se poate semăna începând cu prima decadă a lunii august la o densitate de 50 b.g./mp, iar primăvara are o creştere rapidă, explozivă.

CONTACT

DATE DE CONTACT:

Biocrop SRL

Prisum Building – Str. Agatha Barsescu 15B, et. 2, Sector 3, 031481 Bucuresti

Tel: 031-425.39.46 | Fax: 031-425.39.47

office@biocrop.ro

DEPARTAMENTE:

Manager National Vanzari

Cristian Vlad, national.sales@biocrop.ro, 0727.811.507

Director Tehnic

Bogdan Craiciu, tehnic@biocrop.ro, 0725.722.945

Marketing

marketing@biocrop.ro, 0759.019.596

 

Biocrop SRL

Prisum Building – Str. Agatha Barsescu 15B, et. 2, Sector 3, 031481 Bucuresti

Tel: 031-425.39.46 | Fax: 031-425.39.47 | office@biocrop.ro

Adresa:
Loc.Paulesti,str.Nicolae Balcescu,
nr.60,Satu Mare

Fax: 0261.765.546

Mobil:0727.710.106

Email: agroradu@yahoo.com 

Punct de lucru:
Loc.Paulesti,str.Nicolae Balcescu nr.60,Satu Mare

Loc.Lazuri,Satu Mare

Oferta 2017 » Oferta 2017

Discounturile acordate sunt in functie de cantitatea si valoarea comenzii, iar la anumite seminte se acorda si voucher

 

Piața de inputuri
Lider de piaţă de mai mulţi ani MARIA CÎRJA, PIONEER/DU PONT:
SECRETUL SUCCESULUI PIONEER E GENETICATrebuie să producem hrană pentru o populaţie care este în creştere pe aceeaşi suprafaţă de teren agricol.Maria Cîrja ne-a invitat la evenimentul din acest an dedicat de DUPONT fermierilor români, care sunt şi ţinta publicaţiei noastre (end-user, cum se zice în breaslă). Cert este că DUPONT/PIONEER a reuşit să umple o sală întreagă de la hotel INTERCONTINENTAL (capacitate de peste două sute de oameni) cu fermieri din toată România. PIONEER/DUPONT se conduc după filosofia că „partenerul cel mai bun este acela care este satisfăcut”. După cum doamna Maria Cîrja declara chiar la eveniment, printre punctele tari ale PIONEER/DUPONT, cele care au asigurat şi formula de succes, se numără: 1. ECHIPA DE VÂNZĂRI şi 2. CALITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR (INCLUSIV SEMINŢELOR) FURNIZATE. Un alt cuvânt de ordine în activitate este INOVAREA, ceea ce şi se include în sloganul tradiţional: THE MIRACLES OF SCIENCE. Mai trebuie adăugat, în primul rând, că PIONEER rămâne MARKET LEADER la PORUMB şi SOIA. Misiunea cu care se nutreşte compania este aceea că „trebuie să asigurăm hrană la aproximativ 2 miliarde de oameni” pe această planetă. Lucruri de maximă importanţă, atâta timp cât, în ultimii şase ani, omenirea a consumat mai mult decât a produs. Şi în condiţiile în care rezerva de hrană ajunge pentru a hrăni doar timp de 50 de zile întreg globul terestru. În atare context, FOOD SECURITY devine, iarăşi, cuvânt de ordine, iar asigurarea hranei – cea mai mare provocare de pe Pământ.Care este filozofia după care se conduce PIONEER?
Filozofia PIONEER este Satisfacerea nevoilor Clienţilor din toată lumea.
Într-o relaţie comercială, fiecare parte trebuie să câştige.PRODUCĂTORII MARI AU DESCOPERIT AVANTAJELE ACESTOR INOCULANŢICe produse microbiene puneți la dispoziția fermierilor?
Pioneer este cunoscută, în ţările cu zootehnie dezvoltată, ca un important furnizor pe lângă sămânţa de porumb siloz şi a unor produse microbiene (inoculanţi) care sunt utilizaţi în producţia şi păstrarea silozurilor, fie ele din porumb, lucernă, graminee sau alte amestecuri.
În România, producătorii mari au descoperit avantajele acestor inoculanţi care nu fac altceva decât să păstreze calitatea silozurilor.Cum poate fi crescută producția pe unitatea de suprafață/la hectar, marotă veche a comunismului, dar obsesie firească, dintotdeauna, a oricărui fermier?
Fiecare specialist ştie că producţia pe unitatea de suprafaţă este rezultatul mai multor factori şi a unei tehnologii adecvate fiecărei culturi.
Începând cu rotaţia adecvată a culturilor, pregătirea terenului, aplicarea îngrăşămintelor în urma unei cartări agrochimice, combaterea buruienilor şi protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor, toate pot avea un efect cumulat în producţia obţinută.
Dar, dacă tehnologia se aplică în mod corect, factorul cu influenţa majoră în determinarea producţiei este hibridul sau soiul ales.
Noi oferim hibrizi de porumb pentru toate zonele de cultură din ţară cu calităţi agronomice îmbunătăţite şi cu toleranţă crescută la secetă şi arşiţa.
De asemenea, la floarea soarelui avem cea mai avansată tehnologie de combatere a buruienilor, hibrizi cu rezistenţă la lupoaie şi la cele mai avansate rase de mană.PIEŢELE ÎNCONJURĂTOARE SUNT CONSIDERATE PIEŢE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎN ELE SE INVESTEŞTE MASIV ÎN ULTIMII ANICare este prezența PIONEER pe piața din ţările vecine sau aflate în proximitate, cum ar fi, de pildă Bulgaria, Ucraina, Rusia sau Republica Moldova?
Pioneer este prezent în aceste ţări şi este lider de piaţă de mai mulţi ani.
Aceste ţări reprezintă, pentru noi, pieţe în dezvoltare, în care se investeşte preponderent în ultimii ani.
 

Rapiță, porumb, floarea-soarelui, am enumerat culturi diverse care formează obiectul atenţiei dumneavoastră, dar care este cultura care vine mai întâi în orizontul dumneavoastră de interes?
După cum se ştie, Pioneer este lider mondial pe piaţa de porumb, lucru care se întâmplă şi în România.
Porumbul Pioneer este cultivat pe mai mult de 35% din suprafaţa însămânţată cu sămânţa F1 (hibrizi).
Floarea soarelui este cultura nr 2 în portofoliu, dar în ţara noastră şi aici ocupăm cea mai mare cotă de piaţă.
Rapiţa am introdus-o pe piaţa din România în 2007 şi putem să spunem că, în ultimii ani, am devenit unul dintre cei mai mari furnizori din România şi ţările învecinate.

FURNIZORII DE INPUTURI SUNT CEI CARE CREDITEAZĂ, ÎN TOTALITATE, AGRICULTURA

Se întâmplă ca, datorită termenelor de plată, să vă puneți în situația unor creditori ai sistemului agricol și fermierilor din ţara noastră?
Agricultura noastră este creditată în totalitate de către furnizorii de inputuri.
Din păcate, acest sistem rămâne singura metodă de afaceri în agricultură, cu toate riscurile pe care le implică.

Cum pot reduce pierderile, uneori importante, fermierii români – și ce soluții au la dispoziție în vederea realizării unui asemenea deziderat?
Reducerea pierderilor sunt la îndemână şi sub directa influenţă a posesorului de teren agricol şi a potenţialului economic al acestuia.
Agricultura şi, în special, cultura mare se face sub cerul liber – şi la voia naturii, în ţara noastră.
Spun „ţara noastră” pentru că, în mod normal, nu ar trebui să ne fie frică de secetă când avem surse de apă pentru a iriga suprafeţe importante de teren agricol.
Ne lipseşte doar sistemul de irigaţii care să o ducă la culturi.
Noi am venit în întâmpinarea cultivatorilor de porumb cu hibrizi de porumb cu toleranţă ridicată la secetă şi arşiţă – AquaMAX, dar nu pot fi cultivaţi pe nisip.
De asemenea hibrizii noştri de floarea soarelui cu rezistenţă la ierbicide por reduce pierderile datorate concurenţei buruienilor.
Nu în ultimul rând, în acest sezon am lansat gama de PROTECTOR – hibrizi de floarea soarelui, cu rezistenţă la Lupoaie şi la toate rasele de mană din România.
Toate aceste îmbunătăţiri ale caracterelor genetice vin în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor cultivatorilor din ţara noastră.

Sunt ceva semne (bune), că ne îndreptăm, totuşi, spre o agricultură (cât de cât) de performanță?
Sigur ca da. În fiecare an, suprafaţa cultivată cu porumb F1 creşte, ceea ce este un semn foarte bun.
De asemenea, observăm un interes mult mai mare pentru tehnologii şi informaţii noi.
Este de remarcat interesul tinerilor fermieri care cresc ca număr şi pondere în ultimii ani.
Suntem pe drumul cel bun, dar – din păcate – ne mişcam prea încet.

Cum se poate crea o valoare mai mare în recoltă?
Valoarea în recoltă este dată de ecuaţia următoare:

Producţia/ha + preţ cu care se vinde – costuri= valoare (profit)
Atât producţia cât şi preţul cu care acesta se vinde sunt influenţate de valoarea genetică a seminţei.

Care este secretul succesului PIONEER pe piață?
Pioneer are un ţel de urmat. Trebuie să producem hrană pentru o populaţie care este în creştere pe aceeaşi suprafaţă de teren agricol.
Secretul este GENETICA.

A consemnat Mihail Gălăţanu

 

Indicii calitativi si cerintele agrotehnice ale lucrarilor de baza ale solului;

LUCRARILE SOLULUI, cuprinzind ansamblul de operatiuni succesive efectuate cu mijloace mecanizate de la subsolaj pina la semanat, constitue in domeniul de preocupari, un capitol important, ele acoperind practic, prin problematica ridicata, obiectul activitatii de cercetare – dezvoltare a unui departament specializat, cu realizari remarcabile, deosebit de apreciate de agentii economici din tara noastra.

Astfel le putem clasifca:

  • Aratura
  • Lucrarea cu grapa
  • Lucrarea cu ajutorulcultivatorului
  • Semanatul

1.Aratura

Lucrarile solului au efecte benefice directe asupra:
– procesului de infiltrare in sol a apei provenita din precipitatii si/sau din irigare;
– capacitatii solurilor de inmagazinare si pastrare a apei;
– procesului tehnologic de incorporare in sol a semintelor,
rasadurilor si materialelor saditoare viticole, pomicole si forestiere;
– rasaririi plantelor si (re)pornirii in vegetatie a materialelor saditoare;
– cresterii si dezvoltarii radacinilor si a altor organe subterane;

– materiei organice si a substantelor nutritive in sol;
– buruienilor;
– bolilor si insectelor daunatoare;
Aratura trebuie sa indeplineasca cateva cerinte agrotehnice:

  • Afanarea solului pe toata adancimea stabilita si maruntirea brazdei
  • Rasturnarea la baza brazdei a stratului de sol de la suprafata cu insusiri nefavorabile
  • Incorporarea sub brazda a resturilor de plante,ale buruienilor,ingrasamintelor
  • Inmagazinarea  si retinerea apei in sol precum si reducerea scurgerilor de suprafata.

Aceste cerinte sunt cuantificate prin intermediul unor indici calitativi:

  • Epoca de executare
  • Adancimea si uniformitatea acesteia
  • Gradul de afanare si maruntire
  • Gradul de valurire sau uniformitate a suprafetei araturii
  • Gradul de incorporare si adancimea de incorporare a resturilor vegetale si ingrasamintelor
  • Neastuparea santului ultimei brazed
  • Lipsa capetelor nelucrate si a greselilor de executare

Principii si norme ecologice de lucrare a solului
– Solul trebuie lucrat cand ne primeste si nu trebuie lasat sa astepte (solul se lucreaza in conditii optime cand umiditatea este de ~ 7% lasolurile usoare, ~ 12% la cele mijlocii si ~ 22% la cele grele);
– Solul este un organism viu – in sol traiesc un numar foarte mare de microorganisme (3 miliarde/gramul de sol) si macroorganisme (9.
5 milioane de rame, numeroase microartropode etc).
Hrana si celelalte conditii de habitat necesare pedofaunei se asigura doar prin practicarea tehnologiilor conservative;
– Solul trebuie lucrat (afanat) adanc si prelucrat superficial cu utilaje complexe care afaneaza solul in adancime, nu rastoarna brazda simaruntesc numai patul germinativ .

Aratul cu plugurile cu cormana sau disc, cu geometrie variabila sau fixa, cu                    unul sau mai multe brazdare, simple sau reversibile, agregate cu sursele energetice caracteristice dotaarii generale actuale a agriculturii romanesti (in majoritate tractoare de 45 si 65 CP) intruchipeaza mijlocul mecanizat de prima urgenta solicitat ca atare pentru prelucrarea celor cca zece milioane de hectare de pamint arabil ale Romaniei.

 Lucrarile solului de pot realize cu:plug  simplu,plug     reversibil,plugbalansier,freza,sapa rotativa,cultivator,rarita,grapa,tavalug.

            2.LUCRAREA CU GRAPA

 Are la randul ei cerinte agrotehnice corespunzatoare:

  • Maruntirea soluluipe o adancime pe o adancime de 3-12cm
  • Afanarea si nivelarea lui
  • Distrugerea buruienilor tinere sau in curs de rasarire

Indicii calitativi ai lucrarii cu grapa sunt:

  1. epoca de executare
  2. gradul de netezire
  3. gradul de bolovanire
  4. adancimea,acoperirea semintelor
  5. distrugerea buruienilor
  6. lipsa greselilor in executarea grapatului

Lucrarea cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili mobilizeaza solul la 11-12 cm adancime, fapt ce impiedica insamantarea sfecleila o adancime uniforma, determinand prin aceasta o rasarire si o germinatie esalonata a plantelor.

3.LUCRAREA CU AJUTORUL CULTIVATORULUI

Cerinte agrotehnice cerute:

  • afanarea si maruntirea stratului de sol lucrat
  • incorporarea ingrasamintelor
  • distrugerea buruienilor

Indicii calitativi:

  1. epoca de executare a lucrarii
  2. adancimea si uniformitatea
  3. gradul de afanare,gradul de distrugere a buruienilor
  4. gradul de distrugere si vatamare a plantelor de cultura
  5. gradul de acoperire cu sol a plantelor

Anotimpul cand se fac lucrarile solului:
– lucrari de iarna;
– lucrari de primavara;
– lucrari de vara;
– lucrari de toamna;


Adancimea de lucrare a solului (cm) Denumirea lucrarii
3 – 5 cm Lucrari extrem de superficiale
6 – 12 cm Lucrari propriu-zis superficiale
13 – 22 cm Lucrari normale
23 – 32 cm Lucrari adanci
36 – 60 cm Desfundat
50 – 70 cm Afanare adanca

             Lucrarile solului au efecte benefice directe asupra:
– procesului de infiltrare in sol a apei provenita din precipitatii si/sau din irigare;
– capacitatii solurilor de inmagazinare si pastrare a apei;
– procesului tehnologic de incorporare in sol a semintelor,
rasadurilor si materialelor saditoare viticole, pomicole si forestiere;
– rasaririi plantelor si (re)pornirii in vegetatie a materialelor saditoare;
– cresterii si dezvoltarii radacinilor si a altor organe subterane;

–          materiei organice si a substantelor nutritive in sol;
– buruienilor;
– bolilor si insectelor daunatoare;

CULTURA MEIULUI

.                      Meiul a constituit în vechime, la numeroase popoare, o cultura de baza. El era folosit în alimentatia omului sub diferite forme (pîine, mamaliga), dar si în alimentatia animalelor în special a pasarilor. Importanta meiului în Europa a scazut începînd din Evul mediu fiind înlocuit treptat cu grîul, porumbul si alte cereale mai productive si mai valoroase.

Paiele pot fi folosite ca si furaj grosier. Semanat ca a doua cultura, se poate folosi ca masa verde sau fîn. Meiul are perioada de vegetatie scurta (produce boabe chiar si semanate în iunie) si un coeficient mare de înmultire (cu 1 tona de samînta se pot însamînta 60 – 70 ha) fiind indicata si ca o planta pentru reînsamîntarea culturilor compromise de dif 22322r172w erite calamitati.

.                      Particularitatile biologice

.                      Meiul este o planta anuala cu o perioada de vegetatie scurta, cuprinsa între 60 – 90 zile. La germinatie meiul emite o radacina embrionara apoi formeaza radacinile coronare dispuse în cea mai mare parte în stratul arabil. Tulpina are 50 – 150 de cm, acoperita cu peri, plina în interior sau cu un lumen foarte mic. Frunzele sînt paroase, lipsite de urechiuse cu stomate putine si mici. Inflorescenta este un panicul nearistat de diferite forme. Fecundarea este autogama, existînd si un anumit precent de alogamie (anemofila, entomofila). Înfloreste dupa 45 – 55 de zile de la semanat, iar pîna la maturitate mai necesita 30 – 40 de zile.

.                      Cerintele fata de clima si sol

.                      Meiul are cerinte termice ridicate, fiind o planta cu rezistenta ridicata la seceta. Se poate cultiva în miriste dupa plante care elibereaza terenul vara (iunie). Temperatura minima de germinatie este 8 – 10 grade C. Cerintele fata de apa sînt reduse, dupa perioade de seceta plantele putînd sa revina usor la functiile vitale normale daca timpul devine favorabil. Radacinile pot absorbi apa din soluri cu umiditate scazuta la fel ca sorgul. Meiul cu panicul rasfirat este mai rezistent la seceta decît cel cu panicul compact. Solul mai favorabil pentru cultura meiului este cel cu textura mijlocie spre usoara, care se încalzeste usor, cu reactie neutra spre alcalina. Nu reuseste pe soluri grele, compacte, umede.

.                      Rotatia

.                      Meiul da rezultate bune dupa prasitoare care lasa terenul curat de buruieni, deoarece creste încet în primele 3 saptamîni de la rasarire putînd fi usor înabusit de acestea. Cele mai bune rezultate se obtin dupa leguminoase, însa ele sînt folosite ca premergatoare pentru alte plante (cereale de t-na, etc). Meiul se poate semana si ca a doua cultura (cultura succesiva) în miristea unor plante care parasesc terenul devreme, deoarece are perioada de vegetatie scurta si suporta bine temperaturile ridicate.

.                      Fertilizarea

.                      Pentru 100 kg boabe + paiele corespunzatoare meiul extrage cca : 3,0 kg azot, 1,4 kg acid fosforic, 3,5 kg oxid de potasiu si 1,0 kg oxid de calciu. Aceste elemente se absorb mai lent în prima parte a vegetatiei, ritmul asimilarii lor creste mult în faza alungirii paiului.

.                      Samînta si semanatul

.                      Samînta trebuie sa fie conditionata, pastrata în conditii corespunzatoare, cu o buna valoare germinativa si sanatoasa. Contra taciunelui se trateaza cu formalina. Epoca de semanat în cultura principala este cînd în sol se realizeaza 10 – 12 grade C. În cultura succesiva meiul se însamînteaza pîna în 5 iulie în zonele colinare si pîna în 15 iulie în zona de cîmpie. Densitatea de semanat este de 300 – 400 boabe germinabile / mp. Distanta între rînduri este de 12,5 cm. Adîncimea de semanat este de 1 – 2 cm, avînd samînta mica si cu putere de strabatere redusa. Cantitatea de samînta la hectar este de 15 – 20 kg (în cultura succesiva pîna la 25 kg.).

.                      Lucrari de îngrijire

.                      Tavalugitul dupa semanat asigura un contact mai bun al semintelor cu solul, asigurînd o rasarire mai rapida si uniforma si realizarea unei culturi omogene. În cultura succesiva se iriga la semanat si 1 – 2 udari în timpul vegetatiei cu norme de 300 – 400 mc. apa/ha. Combaterea buruienilor se face cu erbicide pe baza de 2,4 D, SDMA în doza de 1 – 1,5 l/ha, în faza de înfratire a meiului, iar buruienile se afla în faza de rozeta.

.                      Recoltarea

.                      Coacerea meiului este esalonata începînd de la vîrful paniculului spre baza, iar pericolul de scuturare este mare. Se recolteaza fie în doua etape (taiere + treierare), cînd boabele din mijlocul inflorescentei sînt în faza de pîrga sau direct cu combina, daca maturitatea este mai avansata. Productia de boabe variaza între 1500 – 3000 kg/ha, iar cea de paie este de 2000 – 4200 kg/ha.

.                     PAJISTI

.                      Se numesc pajisti suprafatele de teren acoperite cu vegetatie ierboasa sub forma unui covor vegetal.

.                      Pajistile sunt alcatuite din una sau mai multe specii de plante, gramineele fiind de regula mai dominante.

.                      La baza clasificarii pajistilor stau mai multe criterii : origine, durata de existenta, mod de folosinta.

Dupa origine deosebim : pajisti naturale si pajisti artificiale sau semanate.

Pajistile naturale :au luat nastere mai mult sau mai putin spontan, sub actiunea factorilor externi (conditii pedoclimatice, relief, regimul de apa si nutritie, interventia omului) si interni, determinati de însusirile biologice ale speciilor, de plantele ce alcatuiesc covorul vegetal al pajistei.

In functie de modul cum au luat fiinta pajistile naturale pot fi : primare si secundare.

.                      Pajistile naturale primare au luat nastere in regiunile unde factorii ecologici nu au permis formarea padurilor. Reprezentantii tipici ai acestor pajisti sunt stepa ruseasca, preeria cu ierburi inalte, marile campii americane cu ierburi scunde, pampa argentiniana.
Suprafetele insemnate de pajisti naturale s-au format în locul padurilor defrisate sau arse, in goana omului pentru marirea suprafetelor de pajisti sau prin exploatarea necrutatoare a padurilor.

Aceasta reprezinta pajistile naturale secundare si ocupa cea mai mare suprafata de pe glob.

.                      Pajistile permanente: sunt alcatuite dintr-un numar relativ mare de specii (20 – 150), solul fiind acoperit permanent de vegetatie ierboasa. Numarul de specii este variabil, in functie de conditiile ecologice si modul de exploatare mai mare in regiuni umede si pe fanete, mai mic in regiunile secetoase si pe pasuni.
Pajistile permanente au un rol însemnat in conservarea solului, in stavilirea si combaterea procesului de eroziune.

Ele contribuie la producerea unor insemnate cantitati de ingrasaminte organice, folosite pentru fertilizarea culturilor agricole.

.                      Pajistile cu valoare mai ridicata se intalnesc in regiunea de munte, iar mai productive in lunci, vai si depresiuni, folosite ca fanete si mixt.
In lunci, vai si depresiuni se inregistreaza frecvent excesul temporar sau permanent de apa care a favorizat instalarea vegetatiei ierboase hidrofice.

 

 

AUREL GHEORGHE

 

Un gând despre “Fiecare să ia bine seama cum zidește! – studiu Ezra, p.2”

Fiecare să ia seama cum clădește deasupra

1 Corinteni 3.10-15 – Fiecare să ia seama cum clădește deasupra
Verset de aur: 1 Corinteni 3.10

În această zi vorbim pornind de la textul acesta, şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului.
Știm că este vorba despre „Ziua judecăţii Domnului;” un text asemănător avem în 2 Corinteni 5.10 (Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.). Aşadar, lucrăm ştiind că vom fi verificaţi, ştiind că tot ce am făcut va fi aprins. De aceea, cred că întrebarea cea mai importantă pentru lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu, trebuie să fie aceasta: Oare ce am lucrat va rămâne în picioare după ce i se va da foc? Cu ce materiale ar trebui să lucrez? Şi cum ar trebui să lucrez? Pentru că atunci ce contează cel mai mult este dacă lucrarea mea făcută cu ajutorul lui Dumnezeu va rămâne în picioare. Noi ne putem evalua unii la alţii lucrările, şi trebuie să facem lucrul acesta, dar nu trebuie să pierdem din vedere că fiecare dintre noi vom fi evaluaţi de către Dumnezeu, pe care nu-l poate înşela nimeni, şi înaintea căruia nu putem ascunde materialele cu care am lucrat.
De aceea, uitându-ne cu atenţie la lista aceasta din versetul 12, vedem că ea merge descrescător ca şi valoare a materialelor. Începe cu aurul şi se termină cu trestia. Oricât de mult am iubi stilul de lucru şi am construi cu materiale din acestea de pe urmă, ele nu rezistă când le aprinzi. Ceea ce vrea să spună apostolul Pavel legat de materiale e următorul lucru: „Caută să lucrezi ţinând seama de lucrurile care au valoare.” Ține seama de lucrurile care nu se strică, care nu pier, şi lasă la o parte lucrurile care nu durează, care se deteriorează, care se strică! Care sunt lucrurile acelea? Cu alte cuvinte, în contextul lucrării fiecăruia dintre noi, în trupul lui Hristos, care sunt lucrurile pe care le considerăm a fi de mare preţ? Pentru viaţă, pentru slujire, pentru orice. Întrebarea legată de valori este fundamentală.
Mântuitorul în Predica de pe munte ne-a spus un adevăr universal: unde este comoara ta acolo este şi inima ta. De aceea este absolut esenţial să mă întreb, ce anume mă captivează? Ce mi-a cucerit inima? Valorile au această putere, mă gândesc neîncetat la ele. Aceasta este prima observaţie legată de valori: valorile cuceresc inima. O a doua observaţie legată de valori este că „Fiecare om are valorile lui,” fie că e tânăr, fie că este bătrân, fie că este bărbat, fie că este femeie. Fiecare este cucerit de ceva. Valorile pot fi bune sau rele. Vă dau un exemplu din cartea Faptele Apostolilor 19 când apostolul Pavel a slujit în Efes împreună cu echipa lui. Cei din Efes şi-au dat seama că ceva deosebit de primejdios are loc, oamenii aceştia ne aduc o învăţătură care subminează faima oraşului nostru. Noi, cei din Efes, preţuim în mod deosebit un lucru, pe zeiţa noastră şi măreţia ei. În Fapte 19 ei strigând câteva ceasuri: mare este Diana Efesenilor! Desigur, noi ca şi copii ai lui Dumnezeu socotim că aceasta este o valoare greşită, dar e tot valoare, pentru că a cucerit inima acelor oameni. O a treia observaţie legată de valori: de multe ori vorbim cu prejudecăţi despre ceva. Exemplul potrivit din Noul Testament cu privire la aceasta este în Ioan capitolul 1. Cuvântul de acolo spune aşa, Ioan 1.46: Natanael i-a zis; „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi i-a răspuns Filip.” Știţi ce a vrut să spună Natanael cu aceasta? Cei din Nazaret sunt vai de ei, niciodată nu a ieșit nimic bun de acolo. Aceasta ne spune nouă următorul lucru: oamenii se influenţează unii pe alţii când vorbesc despre lucruri de preţ. Noi ne uităm la cei mai bătrâni ca noi, şi căutăm să prindem ceva de la ei. Ne uităm unii la alţii, şi de multe ori luăm valori greşite unii de la alţii. Ultima observaţie pentru început legată de valori este că deşi ni s-a arătat ce este bine, şi ştim ce cere Domnul de la noi, noi nu luăm seama. Acesta este un cuvânt din cartea profetului Amos. Dumnezeu a descoperit lucrurile lui, cerinţele lui, dar noi nu luăm seama. Adesea ni se potriveşte cuvântul pe care-l spune Mântuitorul în Luca 16: „Ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.”
De aceea, în ziua de astăzi, vreau să fim deosebit de atenţi la valorile pe care le avem, la ceea ce îmi cucereşte inima. Fie că sunt bune, fie că sunt rele mă duc după ele, şi s-ar putea ca eu să fi luat în inima mea lucrurile pe care oamenii le înalţă, dar care înaintea lui Dumnezeu sunt o urâciune.
De unde a ştiut apostolul Pavel, şi evident ne întrebăm și noi, care sunt adevăratele valori? Este nevoie să căutăm şi să citim tot ce spune Noul Testament despre lucrurile de preţ, despre lucrurile care înaintea lui Dumnezeu au valoare, şi pe acelea, şi numai pe acelea, să le luăm şi să le facem valorile noastre şi cu ele să lucrăm pentru ca atunci în ziua Domnului, când Domnul dă foc lucrării mele şi lucrării tale ea să rămână în picioare.
Din cele patru Evanghelii învăţătura cu privire la lucrurile de preţ dată de Mântuitorul, se află în cea mai mare parte în Evanghelia după Matei. De aceea ne uităm acolo la câteva versete esenţiale, versete prin care Mântuitorul ne identifică lucrurile pe care El le consideră de preţ. Știm că în timpul lucrări lui, Mântuitorul a fost prins în multe dispute. Avem în Matei 6.26 următoarele cuvinte: Uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte, oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Fiecare dintre noi este de mare preţ. Mântuitorul accentuează mereu lucrul acesta. Ulterior spune când a avut confruntarea cu privire la ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci într-o zi de Sabat: Dacă-ţi cade oaia în fântână, ce faci? Caz ipotetic; evident te cobori şi o scoţi din fântână. Mântuitorul întreabă, cu cât mai de preţ este un om decât o oaie? Lucrul acesta îl găsim în Matei 12.12. Fiecare om are mare preţ înaintea lui Dumnezeu, şi eu trebuie să-l consider ca fiind de mare preţ. Numai dacă-l văd aşa pe aproapele meu, eu îl voi iubi, îl voi preţui îl voi ajuta, îl voi sprijini. Dacă lucrezi în felul acesta, slujirea ta are şansă să treacă testul.
Un alt lucru pe care Mântuitorul ni-l arată ca fiind de preț este Împărăţia cerurilor. Matei 6.33: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Când mă uit la lucrurile care mă captivează, care mă absorb, care mă atrag, şi Împărăţia cerurilor trebuie să fie pe lista aceea. Pentru a întări acest lucru Mântuitorul repetă în Matei 13.44: Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină, omul care o găseşte o ascunde, şi de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. Ce face omul acesta? Vinde tot ce are ca să cumpere ţarina, ca să aibă comoara. Aşa e împărăţia cerurilor. Cât de mult preţuiesc eu împărăţia lui Dumnezeu? Cât se va vedea în ziua Domnului?
Mântuitorul continuă lista aceasta în Matei 11.28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Este cineva care să aibă pe lista de valori „jugul lui Hristos?” Știm ce e acela jug. E acel dispozitiv în care animalul îşi bagă capul şi e gata de lucru, e gata să tragă, fie la plug, fie la căruţă. E în slujba unui stăpân, s-a angajat acolo. Pentru a sublinia acest lucru Mântuitorul spune cu alte cuvinte în Luca 9.62: Isus i-a răspuns; „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Avem aproapele, avem împărăţia cerurilor, apoi avem jugul lui Hristos, şi urmează să mai vedem încă două lucruri: Matei 23.23: Vai de voi cărturari şi Farisei făţarnici, pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar din chimin şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege; Dreptatea, Mila şi Credincioşia, pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Mântuitorul identifică pentru noi esenţa, cele mai însemnate lucruri, dreptatea, mila şi credincioşia.
Toate câte le-am spus sunt lucruri de preţ, dar aceasta ultima vine să identifice cel mai însemnat lucru. La o confruntare cu cărturarii, aceștia l-au întrebat: Învăţătorule care este cea mai importantă poruncă din lege? Spune-ne care este cel mai însemnat lucru pe care ni-l cere Dumnezeu? Noi ştim ce a răspuns Isus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Aproapele, împărăţia, jugul lui Hristos, dedicarea pentru lucrare şi Dumnezeu însuşi; în linii generale acestea sunt lucrurile despre care Cristos ne spune că au valoare. Cu ele trebuie să lucrezi, cu ele trebuie să zideşti. Noi suntem acel fel de Biserică ce crede cu putere ceea ce spune Iuda în epistola lui, Iuda 3: Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul, să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Credinţa aceasta n-o schimbă nimeni. Pavel spune temelia a fost aşezată şi nimeni nu pune o alta. Până aici totul e limpede, au făcut-o alţii pentru noi, dar când vine rândul nostru să zidim pe temelia aceasta, cum facem, cu ce lucrăm? Numai cu lucruri de preţ pentru că urmează să fim verificaţi de cineva pe care nu-l putem înşela. Cel care cercetează inima, Cel care ne cunoaşte căile, Cel care ne cunoaşte lucrurile ascunse, Acela urmează să ne judece.
Să revenim la textul din 1 Corinteni capitolul 3. Știm câte necazuri au fost în Corint (dezbinări, partide, curvie, incest, viclenie, erezie); cum înveţi pe cineva să zidească bine când au porniri atât de rele? Cum a lucrat Pavel între ei folosind aur, argint, şi pietre scumpe, iar apoi să-i înveţe pe ei să facă la fel?
Textul de bază din partea apostolului Pavel pentru cei de la Corint se află în 1 Corinteni 15.3-8: V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Că a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
După ei toţi, ca unei stârpituri mi s-a arătat şi mie. Când apostolul Pavel a început lucrarea într-un oraş păgân, a venit cu lucrul cel mai important, Evanghelia. Evanghelia care vorbeşte despre moartea lui Cristos, despre învierea lui Cristos, şi despre înălţarea lui Cristos este mesajul care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Din orice popor ar fi, înainte de orice, cel mai important lucru este mesajul mântuirii, este Evanghelia. Acesta este şi şansa noastră, să aşezăm lucrurile în ordinea corectă, înainte de toate Cuvântul, Evanghelia, adevărul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.
Mai găsim următoarele lucruri în aceste două epistole către cei din Corint: 1 Corinteni 12.24b: Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste. Întotdeauna când vin oamenii laolaltă ei se i-au la întrecere. Cei care sunt mai puternici şi pot mai mult, lasă în urmă sau lasă la o parte pe cei care pot mai puţin. Cei care sunt mai dotaţi domină pe cei mai slabi. Aşa a fost şi la Corint, iar apostolul Pavel caută să-i înveţe că nu trebuie să fie aşa. Cele mai neînsemnate mădulare ale trupului capătă atenţia cea mai mare, şi trebuie să fie la fel şi în trupul lui Hristos. Cel mai neînsemnat trebuie să fie în atenţia mea şi în atenţia ta, de ce? Pentru că aşa ne-a învăţat Mântuitorul. Cel mai important lucru pe care-l cere Dumnezeu omului, e să-l iubească cu toată inima, iar apoi să iubească pe aproapele ca pe sine însuşi. Să nu ne aşteptăm ca lumea din jur să ne înveţe lucrurile acestea, nu. Pentru cei dinafară omul este bun numai atâta timp cât poate lucra, când nu mai poate lucra, altul la rând. Pentru cei din afară eşti bun atâta timp cât poţi fi folosit, când nu mai eşti tânăr, când nu mai eşti sănătos eşti scos pe linie moartă. Preţuirea trebuie să fie constantă, şi când eşti copil, şi când eşti tânăr, şi când eşti adult, şi când eşti bătrân. La sfârşitul capitolul 12 din 1 Corinteni vedem lupta din Biserică. În biserică era dezbinare, unii merg cu unii, alţi cu alţii. Apostolul Pavel îi pregăteşte pentru o cale nespus mai bună, şi apoi le vorbeşte despre dragoste. După ce termină de descris dragostea, apostolul Pavel identifică pentru noi, aşa cum a făcut-o Mântuitorul în Evanghelia după Matei, trei lucruri esențial: credința, nădejdea și dragostea, dar dintre acestea cea mai mare este dragostea. În felul acesta avem un exemplu cum să înveţi o Biserică adevăratele valori. Să iubeşti şi să preţuieşti pe fratele tău este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le cere Dumnezeu. Pavel a avut greutăţi în Corint, dar calea a fost una singură.
Dacă oamenii de acolo nu lucrează, şi dacă eu nu lucrez între ei cu lucruri de preţ, atunci lucrarea e în zadar. Când o aprinde Dumnezeu nici nu se mai ştie că a fost Biserică la Corint, nu rămâne nimic în picioare. De aceea noi trebuie să punem problema în felul acesta: când dă Dumnezeu foc la lucrarea noastră, ce rămâne? Dacă am lucrat cu lucruri de preţ lucrarea îmi va rămâne în picioare.

Sorin Sabou

Iertare

 

Dumnezeu este gata şi aşteaptă să ierte pe oricine.

Este scris în Biblie: Psalm 86:5. “Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.”

In cine şi-a pus David speranţa iertării?

Este scris în Biblie: Psalm 51:1. “Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!”

Cum este măsurată îndurarea lui Dumnezeu?

Este scris în Biblie: Psalm 103:11-12. “Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.”

Ce promisiune este făcută celor ce-şi mărturisesc păcatele?

Este scris în Biblie: 1Ioan 1:9. “Dar dacă Îi mărturisim păcatele noastre, ne putem bizui pe El că ne va ierta şi ne va curăţi de orice rău. Şi e întrutotul drept ca Dumnezeu să procedeze astfel, întrucât Cristos a murit ca să ne spele cu desăvârşire păcatele” (NT pe înţelesul tuturor).

Pot eu să fiu iertat în timp ce păstrez învidie împotriva cuiva?

Este scris în Biblie: Matei 6:14-15. “Tatăl vostru ceresc vă va ierta dacă şi voi îi iertaţi pe cei care păcătuiesc împotriva voastră; însă dacă voi refuzaţi să-i iertaţi, nici El nu vă va ierta” (NT pe înţelesul tuturor).

Cei iertaţi trebuie să fie iertători.

Este scris în Biblie: Efeseni 4:32. “Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”

Iertarea adevărată nu ţine cont de greşeli.

Este scris în Biblie: Matei 18:21-22. “Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: “Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: “Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

Când am fost iertaţi nu trebuie să continuăm să ne simţim vinovaţi.

Este scris în Biblie: Psalm 32:5. “Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Imi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”

Prin iertare, Hristos aduce eliberare completă de sub pedeapsa păcatului.

Este scris în Biblie: Coloseni 2:13-14. “Voi eraţi morţi în păcate şi dorinţele voastre păcătoase nu fuseseră încă îndepărtate. Apoi El (Dumnezeu) v-a făcut parte din însăşi viaţa lui Cristos, căci v-a iertat păcatele şi a şters învinuirile dovedite împotriva voastră, lista poruncilor Sale pe care nu le respectaserăţi. El a luat această listă de păcate şi a distrus-o, ţintuind-o pe crucea lui Isus” (NT pe înţelesul tuturor).

Dacă ai nevoie de iertare, ce vei face?

1. Recunoaşte-ţi păcatul.

Este scris în Biblie: Psalm 51:2-4. “Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău împotriva Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.”

2. Cere iertare pentru păcatul tău.

Este scris în Biblie: Psalm 51:7-12. “Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepada de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!”

3. Crede că Dumnezeu te-a iertat cu adevărat şi încetează de a te simţi vinovat/ă.

Este scris în Biblie: Psalm 32:1-6. “Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.”

”Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1)

Viața de copil al lui Dumnezeu este o bătălie spirituală permanentă. Diavolul nu renunță așa de ușor la clienții lui și din momentul în care te-ai pocăit va încerca să lovească în tine în fel și chip. Mulți pleacă entuziaști pe cale dar nu toți ajung la final. Iată de ce Scriptura ne face atenți cu privire la războiul în care suntem angrenați și ne cere să ne verificăm ”garderoba” spunând: ”Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Ef.6:11). Nu știu cum stau lucrurile în dreptul tău dar este cert că nu vei fi scutit de atacurile: ”căpeteniilor, domniilor,  stăpânitorilor întunericului acestui veac, duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Ef.6:12). Doresc să ajungi cu bine la sfârșit și să ne întâlnim în glorie împreună cu sfinții și cu Domnul Isus. Iată de ce mesajul acestei meditații te pune în gardă asupra riscului care te pândește ca și copil al lui Dumnezeu dar prezintă în același timp și remediul ca să nu cazi în plasa celui rău. În final te vei bucura de răsplata pe care Domnul a pregătit-o pentru cei statornici și biruitori. Urmărește cu atenție:

1. Riscul. Avertizarea Cuvântului cu privire la riscul care ne confruntă pe fiecare dintre cei mântuiți este clară: ”Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur.” (Fil.2:12). Ce înțelegem din această avertizare? Că este posibil să te oprești din alergare la jumătatea drumului și să nu mergi până la capăt. Riscul este atât de periculos încât avertizarea continuă: ”Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1Cor.10:12). Wow! Nu e glumă! Înștiințarea e foarte serioasă de aceea în ultima carte a Bibliei atenționarea revine: ”Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apoc.3:11). Altfel spus: există posibilitatea să pierzi ceea ce deja ai primit. Poetul creștin Vasile Militaru scrie: ”Poți să pierzi averi și ranguri, / Bogății cu rai în spic. / Dacă n-ai pierdut credința / Încă n-ai pierdut nimic”. Nu dorim să intrăm în discuții teologice despre păstrarea sfinților în har, ci doar să lăsăm Cuvântul să-și facă efectul și să înțelegi că nu poți să te joci cu pocăința și să trăiești cum vrei doar pentru că la evanghelizare ai ridicat mâna și ai rostit rugăciunea păcătosului. Dumnezeu și-a făcut partea Lui în întregime dar pretinde ca și noi să ne facem partea. Nu putem adăuga nimic la ceea ce a făcut El pentru mântuirea noastră dar suntem provocați să păstrăm ceea ce deja am primit. Așa că, ai grijă! S-ar putea să mergi în aceiași direcție cu sfinții dar să nu fi pe cale, ci pe lângă ea. Satana e maestru în imitații. Dacă e nevoie se preface în ”înger de lumină.” Oprește-te și revizuiește-ți traiul. Ai multe lucruri de pus la punct. Lasă-L pe El să-ți arate ce ai de făcut și pune-ți viața în ordine! Urmează confruntarea finală!

2. Rețeta. Privind la primejdia care ne paște, Scriptura ne prezintă și modalitatea de a face față presiunilor și de a rezista atacurilor puterilor întunericului: ”nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” (Gal.5:1). Bine, dar ce să facem? Iată ce trebuie făcut: ”luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Ef.6:13). Ca mesajul să fie complet, Cuvântul lui Dumnezeu continuă cu detalii: ”Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.  Împotriviţi-vă lui tari în credinţă. ” (1Petru 5:8-9). Realitatea este dură. Diavoul este turbat ca un leu care nu are alt scop decât să devoreze pe urmașii Mântuitorului. Ești expus la tot ce este mai rău în lumea aceasta: păcat, mizerie, corupție, sex, droguri, pornografie și lista ar putea continua.  Cum vei putea să rămâi tare și să fi învingător la sfârșit? Ascultă strigătul final al Sripturii: ”Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Rom. 12:21). Asta trebuie să faci! Dar – vei spune – trăim vremuri când se împlinește Biblia sub ochii noștri și: ”mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.” (Matei 24:10). Cum să rezist și cum să trăiesc în așa fel ca să rămân în picioare? Cine-mi poate da rețeta adevărată ca să supraviețuiesc atacurilor celui rău și să stau tare până la sfârșit? Iată ce spune Domnul Isus urmașilor Săi în cel mai întunecat moment la omenirii: ” … şi le-a zis: “Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Luca 22:46). Înțelegi care este rezolvarea? Acum că ști care este remediul, mingea este în terenul tău din nou. Fă ce îți cere Cuvântul și vei trăi pe înălțimile biruinței ca un alergător de cursă lungă invincibil. De ce? Pentru că: ”în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8:37). Nici nu îți trebuie mai mult!

3. Răsplata. Înțelegând riscul la care ești expus ca și urmaș al Mântuitorului și acceptând soluția Lui pentru a rămâne tare, tot ce urmează/rezultatul nu este altceva decât răsplătirea pe care a pregătit-o El pentru noi. Iar garanția pe care ne-o oferă Scriptura este clară. Dumnezeu: ”ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile!” De ce? Pentru că El: ”n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi.” (Rom. 8:32). Ne oprim în cartea de la sfârșitul Bibliei ca să urmărim câteva din surprizele pe care Le-a pregătit Tatăl pentru copiii Lui: “Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apoc.2:7). Wow! Raiul cu pomul vieții! Apoi: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” (Apoc.2:11). Ai viață veșnică cu Cel Viu în Vecii vecilor! Dar răsplătirile continuă: ”Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoc.3:5). Aproape că nu mai pricep! Oare toate acestea sunt pentru mine? Și pentru tine? Da! Daca ne vom încadra în categoria ”Cel ce va birui.” Mai este ceva fantastic: ”Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apoc.3:21). Înțelegi? Pe mine mă depășește. Fiul lui Dumnezeu nu se simte bine fără noi în cerul Său. A plătit prețul răscumpărării și are de gând ceva inimaginabil: să împartă scaunul Lui de domnie cu mine și cu tine. Nu sunt povești mărturiile acestea. Sunt ”cuvântul de onoare” al Fiului lui Dumnezeu care n-a mințit niciodată. Aceasta te așteaptă și pe tine. Numai, ai grijă! Suntem ”pe ultima sută” când este cel mai greu. Privește la recompensă! Dar nu uita riscul la care ești expus, cât și felul în care poți să rămâi biruitor până la capăt. Mai e puțin și va suna trâmbița! Iar stadionul olimpic la Cerului este pregătit pentru cea mai extraordinară sărbătoare din univers. Mă rog să nu lipsești! Nici cei din casa ta. Ridică privirea în sus și rămâi pe înălțimile Lui!

RUGĂCIUNE

 ”Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Ps.51:10)

Grija de frati de Simion Shrock  
Ziditi-va unii pe altii  

2

„Ziditi-va unii pe altii”

Zidirea unei case este o treaba serioasa. In viata mea am ajutat si la construirea de case si la demolarea lor. Ca sa ridici o casa iti trebuie pricepere, dar sa o darime poate oricine.

Nu toti oamenii pot fi constructori. Iti trebuie timp, forta si pricepere. Se cere multa munca, dar cind totul este gata, simti in suflet un sentiment de satisfactie si de mindrie.

Sa darimi nu este greu. Oricine poate lua un ciocan si o ranga si foarte curind, dintr-o mare constructie nu mai ramin decit bucati de moloz si surcele. N-am vazut inca pe nimeni care sa fi fost laudat pentru priceperea cu care a demolat o casa.

In 1896, dupa mii de ore in munca, studiu si experimentari, Henry Ford a construit primul sau model de automobil. Ceva mai tirziu, Ford a produs „Modelul T”, o masina cu performante medii, suficient de ieftina ca sa poata fi cumparata de majoritatea americanilor. Inainte de aparitia acestui tip, masina fusese un articol de lux rezervat doar celor bogati. Prin munca sustinuta si ingeniozitate, Henry Ford „a pus America pe roate”. Straduintele lui au propulsat omenirea spre realitati nemaiintilnite.

Pustiul anonim care-si ingrijeste plin de dragoste ciinele realizeaza si el ceva: isi cistiga un prieten. Celalalt pusti, neastimparatul care arunca pisica de la etaj ca s-o vada cazind mereu in picioare, nu cladeste, ci darima: pierde simpatia pisicii si-si face un dusman.

Credinciosii in Dumnezeu trebuie sa se deprinda sa cladeasca! Ei sint copiii Creatorului acestui univers! In Biblie, o asemenea atitudine este exprimata astfel: „Ziditi-va unii pe altii”.

„Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra” (Rom. 14:19).

O alta chemare la edificarea altora o gasim in Romani 12:1,2: „Noi, care sintem tari, sintem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine. Fiecare dintre noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora”.

A zidi pe cineva inseamna a edifica, a construi, a intari, a imbunatati, a desavirsi mental sau moral.

Celor credinciosi le-a fost incredintata o sarcina serioasa si importanta, dar, de multe ori, aceasta lucrare este trecuta cu vederea. In loc sa ne zidim unul pe celalalt, cautam sa ne demolam unul pe celalalt. In loc sa ne aplecam in slujire, ne calcam in picioare unul pe celalalt, cautind sa ne cataram fiecare pe cadavrul altuia. Neputind sa ne inaltam, ii tragem cu furie pe ceilalti in jos, injosindu-i si murdarindu-i cu noroi. Asemenea preocupari nu sint demne de lauda.

Dumnezeu ne vrea preocupati cu zidirea altora, iar noi ii „zidim” cam tot asa cum si-a zidit mesterul Manole nevasta in peretii manastirii.

Ar trebui sa ne preocupam ca toti cei din jurul nostru sa urce in fiecare zi cu o treapta mai sus in procesul lor de apropiere de Dumnezeu. Cind eram copil la tara, aveam un ciine pe care-l chemam: Fido. Eram prieteni buni si mergeam pretutindeni impreuna. Ajutat de bunavointa lui, l-am invatat pe Fido sa faca tot felul de lucruri pe care un ciine obisnuit nu le putea face. Unul dintre aceste lucruri era sa se catere impreuna cu mine pe scara surei. Il asezam binisor inaintea mea cu picioarele pe prima treapta si-i spuneam: „Sus, Fido, sus!” La indemnurile mele, el salta tremurind tot pe treapta urmatoare. Ca sa nu-i fie frica, ii sprijineam picioarele din spate si-i repetam mereu: „Foarte bine, Fido. Hai ! Mai sus, mai sus!” si tot asa, treapta cu treapta, sprijinindu-l mereu de la spate, Fido al meu ajungea sus si ne cuibaream impreuna in finul surii.

Acesta este lucrul pe care doreste Dumnezeu sa-l facem si noi unul pentru celalalt. Trebuie sa invatam sa ne sprijinim mereu de la spate si sa ne ajutam unul pe celalalt sa urcam mai sus, si mai sus, cu fiecare experienta a vietii noastre. A edifica pe altul inseamna a te preocupa ca el sa urce pe scara inaintea ta. Cu cit urca el mai sus, cu atit te inalti si tu insuti. Iti poti inchipui ce giganti duhovnicesti am deveni daca am sti sa ne edificam unii pe ceilalti? „De aceea, mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar” (1 Tes. 5:11).

Fii un om al mingiierii

S-ar putea ca cineva sa creada ca ceea ce face el este neimportant si plicticos; s-ar putea ca el sau ea sa-si fi pierdut tot cheful si sa nu mai aibe nici o tragere de inima. Atunci este momentul ca sa treci la treaba si sa ii suporti cu toata inima. Cauta cuvinte de apreciere. Subliniaza importanta si calitatea lucrarii lor. Nu arata ca ceea ce faci tu este mult mai important si mai vrednic de cinste. Spune o vorba buna si vei culege curind roadele. Obisnuiam sa stau plictisit la rind la cantina ca sa-mi primesc portia de mincare. Am observat ca toti erau cam plictisiti, dar ca cea mai plictisita si mai acra era bucatareasa care ne aseza mincarea in farfurie. Cind am ajuns in dreptul ei, i-am zimbit si i-am spus: „Vai ce coafura frumoasa ai astazi! Ce cinste am eu sa fiu servit de o doamna asa de eleganta! Multumesc frumos”. Care credeti ca a fost rezultatul cuvintelor mele? Am lasat in urma mea o femeie fericita, iar eu am plecat din fata ei cu o farfurie mult … mai plina ca a celorlalti! Politetea este rasplatita.

Daca stai de vorba cu un constructor, respecta-l. Cine aseaza un acoperis deasupra capului altora este un om vrednic.

Daca stai de vorba cu un taran, multumeste-i ca prin el da Dumnezeu de mincare lumii.

Daca stai de vorba cu o sora de la spital, multumeste-i ca prin miinile ei da Dumnezeu alinare celor aflati in suferinte. (Fratele {urmbrand se afla internat in spitalul din Fullerton si era ingrijit de o infirmiera negresa. Intr-o dimineata, fratele i-a zis: „stii ca scrie despre tine in Biblia mea?” Mirata, femeia a crezut ca glumeste, dar l-a intrebat cu un zimbet: „Unde?” „Vino sa-ti arat!” si fratele i-a citit din Cintarea Cintarilor lui Solomon: „Sint neagra, dar sint frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sint corturile Chedarului, si cum sint covoarele lui Solomon” (C.C. 1:5). Dupa aceasta, fratele a adaugat: „Sint fericit sa fiu ingrijit de cineva care este pretuit asa de mult de Dumnezeu. Probabil ca nici un pacient nu s-a bucurat vreodata de mai multa atentie ca fratele nostru, dupa ce a rostit aceste cuvinte. Putina atentie si pretuire, au dat sens si frumusete unei rutine de fiecare zi.)

Daca stai de vorba cu un tata preocupat de impotrivirile fiului sau adolescent, spune-i ca te rogi pentru el si ca ai toata increderea ca Dumnezeu a dat acel copil pe miini bune. Spune-i ca toti copiii ar trebui sa aibe un asemenea tata.

Daca vizitezi o mama obosita sa tot aseze lucrurile aruncate de copiii ei prin toata casa, ajut-o sa se vada ca impingind in sus pe scara pe aceia care vor fi o binecuvintare in lumea de miine.

Tatal meu avea un siloz vechi si prapadit pe care-l indesa cu grine in fiecare toamna. Cu cit era mai mult griu in siloz, cu atit era o presiune mai mare la baza silozului. Imi amintesc ca intr-o toamna, cind toti vecinii ne dadeau o mina de ajutor sa umplem silozul, presiunea dinauntrul lui a devenit prea mare pentru scindurile vechi si silozul a pornit sa se aplece periculos intr-o parte. Imediat, vecinii au sarit cu niste prajini si l-au proptit ca sa stea in picioare. Am inteles inca de pe atunci valoarea „proptelor”.

Ori de cite ori cineva simte presiunea periculoasa a crizelor vietii, trebuie ca ceilalti sa sara in ajutor si sa puna umarul la sprijinirea lui. Ar trebui sa stim ca cel care se clatina are nevoie de sprijin, nu de „un brinci la vale”.

Sint intr-o continua mirare sa observ conversatiile pe care le poarta oamenii atunci cind sint la masa in public. Majoritatea dialogurilor sint distructive: subalterni care-si „demoleaza” seful, credinciosi care-si birfesc fratii si surorile, lucratori care-si batjocoresc colegii, cetateni care-si injura conducatorii politici, etc. Mi-aduc aminte ca odata am asistat la o discutie incendiara in care membrii unei anumite adunari „si-au pus pe rug” predicatorul. O asemenea tendinta este proprie naturii umane decazute, dar trebuie osindita ca neplacuta si mai ales, neprofitabila. Nimeni nu iese mai bun dintr-o astfel de discutie. Nici cele mai noi silozuri nu ar rezista la asemenea presiuni distructive. Asa ceva nu este „propteala”, ci „demolare”.

Nu intimplator Biblia ne indeamna sa ne cenzuram conversatiile: „Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fieca-ruia” (Col. 4:6). O vorbire cu har este una care incurajeaza, vazind dincolo de aparentele triste de azi, realizarile bune de miine. O vorbire cu sare este un dialog care impiedica stricaciunea si pastreaza gustul placut, dind farmec vietii.

Cele ingaduite nu sint intotdeauna si de folos

Biblia ne atrage atentia ca anumite lucruri care par bune nu sint intotdeauna spre edificarea altora: „Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate sint de folos. Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate lucrurile zidesc” (1 Cor. 10:23).

S-ar putea sa am voie sa fac anumite lucruri, dar facindu-le sa-i ranesc pe altii.

S-ar putea sa imi fie ingaduit sa am anumite lucruri, dar posesia lor sa nu-mi aduca nici un bine.

Orice lucru care nu-mi aduce nici un bine si nu face bine celor din jurul meu nu este un lucru folositor. Unii spun: ” E treaba mea ce fac si ce am. De ce m-ar interesa ce spun altii?” Asta nu este valabil intr-un grup in care fiecare este preocupat de progresul si bunastarea celorlalti. Intr-un astfel de grup, „ce gindesc ceilalti” trebuie sa fie preocuparea noastra numarul unu.

Oare este chiar numai treaba noastra ce fel de muzica ascultam, ce carti citim sau cum ne cheltuim banii? Dumnezeu este impotriva egoismului ingust. El vrea ca tot ce facem sa fie subordonat scopului inalt al construirii Imparatiei Lui in ceilalti. In aceasta problema nu exista neutralitate. „Cine nu aduna cu Christos, risipeste” si „Cine nu este cu El, este impotriva Lui”.

Conversatii care inalta

Discutiile pe care le purtam trebuie sa fie ziditoare. Biblia spune: „Nici un cuvint stricat sa nu va iasa din gura, ci unul bun, pentru zidire, dupa cum este nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” (Efes. 4:29).

Eu pot spune ca am fost ajutat de vorbele altora. Imi amintesc mai ales de un om in virsta cu care faceam naveta spre scoala la care amindoi eram profesori. Unul din grupul de navetisti punea de obicei cite o intrebare si omul acesta in virsta facea sa ne para calatoria mai scurta, tinindu-ne de vorba cu intimplari si explicatii pline de farmec. Fara sa ne dam seama, eram cu totii niste ucenici in scoala acestui erudit virstnic. Discutiile purtate cu el mi-au ramas adinc in memorie si mi-au influentat mult viata.

(Fratele Sfatcu, presbiterul Bisericii din Iasi, a avut pentru mine un rol asemanator. De multe ori, cind treceam dealul spre Repedea, sau cind ne aflam in drum spre Scinteia, discutiile purtate cu el s-au transformat in veritabile lectii de istorie, botanica , teologie si … viata. Am invatat asa despre rolul galilor in colonizarea orasului Galati si in construirea manastirii Galata; despre specificul florei moldave, despre lucrurile frumoase din Scriptura si despre … multe altele.)

Din pacate, am asistat si la conversatii cu efecte distructive. Am asistat mai ales la dialoguri ironice si la glume taioase care au cauzat rani adinci si dureroase. Nu stiu de ce au unii placerea de a-i lua la „misto” pe altii. De dragul unei vorbe istete cu doua intelesuri, de dragul unei glume reusite, oameni in toata firea i-au calcat in picioare pe ceilalti si au intrat cu cizmele in suflete duioase si sensibile. „Lasa, ba, ca am glumit. Ce, nu stii de gluma?” incearca in zadar sa mai repare ceva dind vina pe lipsa de umor a ascultatorului.

Exista unii predispusi la pesimism. Conversatia cu astfel de oameni nu-ti lasa nici un fel de speranta pentru viitor: tara se duce de ripa, guvernul este corupt, conducatorii Bisericii sint toti corupti si vinduti, iarna este prea frig si vara este prea calduroasa. Cind ploua este pericol de inundatii, cind este senin, sintem amenintati de seceta. Tovarasia unor astfel de oameni te predispune la ulcer.

Altii sint palavragii de profesie. Le place sa-si asculte propria voce si se produc in public cu aceeasi rivna cu care altii dau recitaluri de opera. Din potopul lor de vorbe nu ramii de obicei cu nimic si esti incercat de o chinuitoare plictiseala. Nu in zadar spune Biblia: „Sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfirsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decit fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta” (1 Tim. 1:4), „Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin, vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu” (2 Tim 2:14).

„Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Christos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mindrie, si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de cistig. Fereste-te de astfel de oameni” (1 Tim. 6:3-5).

Daruri pentru zidire

Dumnezeu a dat copiilor Sai daruri duhovnicesti folositoare pentru zidirea trupului lui Christos: „si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii pastori si invatatori, pentru desavirsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Christos” (Efes. 4:11,12).

Capacitatea de a-i zidi pe ceilalti vine din lucrarea pe care o face Duhul Sfint in inimile noastre. Daca vrei sa fii mai folositor altora, roaga-te Domnului ca El sa-ti daruiasca tot ceea ce ai nevoie. Cauta sa-ti folosesti toate talentele date de Dumnezeu pentru zidirea celor din jur. Spune impreuna cu apostolul Pavel: „si toate aceste lucruri, le spunem, prea iubitilor, pentru zidirea voastra” (2 Cor. 12:19).

Darurile pe care le ai pot fi folosite in multe feluri. Am sa-ti atrag atentia doar asupra citorva sectoare in care ii poti sluji pe altii.

Zideste-i pe ceilalti in Christos Domnul. Imi amintesc de un vinzator care, pe linga ca vindea oua, cauta sa le spuna tuturor clientilor sai si cite ceva despre Christos. Nu stiu citi s-au ingrasat cu ouale lui, dar stiu ca unii isi vor aduce aminte de vorbele lui si in vesnicie.

Zideste-i pe ceilalti in Scripturi. Sint multe probleme in lume si multe intrebari care nu si-au gasit inca raspunsul. Sintem confruntati cu situatii pe care bunicii nostrii nici nu le-au visat. Totusi, problemele fundamentale ale vietii au ramas peste secole aceleasi. Numai Scriptura ne poate spune cine sintem, de unde venim si spre ce ne indreptam. stiinta, cu toate progresele ei, ne poate spune „ce” si „din ce” este lumea. La intrebarea „cine” si „pentru ce” nu poate raspunde insa decit Scriptura. Cauta sa cunosti ce spune Biblia si apoi spune si altora. Nu te bizui pe intelepciunea ta, ci sprijineste-te intotdeauna pe principiile Scripturii, cautind sa memorezi cit mai mult textul Bibliei.

Zideste-i pe ceilalti in valorile familiei. Batjocoritorii de astazi fac glume despre structura traditionala a familiei si despre rolul pe care trebuie sa-l joace mama si tata in viata copiilor. Emanciparea moderna a dus la ruinarea legaturilor familiale. Generatia de acum a pornit cu o rivna nebuna la darimarea temeliei pe care le-a fost cladita propria lor existenta. Parintii care-si neglijeaza astazi copiii ca sa se „distreze”, vor fi batrinii de miine aruncati si parasiti pe paturile azilurilor!

Zideste-i pe ceilalti in edificiul Bisericii. Cladeste respect si suport pentru cei ce se ostenesc in adunare. Oare cind vom invata ca cine critica fara incetare Biserica isi va vedea cu disperare copiii cautindu-si realizarea in alta parte? Nu vorbi cu usuratate despre preoti, pastori si predicatori. Nu face glume proaste pe seama lor. Nu semana vint, ca sa nu ajungi sa seceri furtuna. Da-te pe tine insuti ca exemplu de consacrare fata de cei ce fac parte din familia Domnului.

Zideste prin legaturi personale. Fii prietenos, asculta cu atentie si simpatie, plingi cu cei ce pling si bucura-te cu cei ce se bucura. Cauta-i mai ales pe cei lasati pe margine si cistiga-le prietenia.

Pentru toti cei ce zidesc acum cu rivna este pregatita o reuniune in viitor. Dumnezeu ii va stringe pe toti acasa in cer. Inchipuieste-ti ce minunat va fi unde vor fi toti acestia impreuna! Un Congres al optimistilor, al incurajatorilor si al prietenilor. Va fi ceva din alta lume, ceva atit de minunat ca trupul acesta nu va putea rezista. Ne vor fi daruite trupuri noi in care vom continua sa ne bucuram vesnic alaturi de Marele Constructor.

si cei ce nu zidesc acum se vor intilni. Gindeste-te la iad. Acolo vor sta impreuna toti aceia care s-au specializat sa se demoleze unii pe altii; toti aceia care au fost mindri, batjocoritori, egoisti si fara mila. Nu-i de mirare ca Scriptura ne spune ca acolo va fi : „Plinsul si scrisnirea dintilor”. Iadul va fi iad si pentru faptul ca cei de acolo vor continua sa se chinuiasca unii pe altii. Cei dedati distrugerii vor fi dati la rindul lor pe mina Distrugatorului si vor fi chinuiti pentru vesnicie.

stiind toate acestea, eu am ales sa fiu unul care zideste. Este mult mai datator de fericire acum si va fi mult mai datator de rasplata in vesnicie. Prin puterea lui Dumnezeu si prin Duhul Sfint, cauta si tu sa-i zidesti pe ceilalti. Intra in rindul zidarilor! Ei sint poporul Celui ce zideste.

Gindeste-te bine la un lucru: ce ar fi Biserica ta, daca toti ar lua in serios lucrarea de zidire? Ce-ar fi daca ne-am face toti datoria? Nu-i asa ca ar fi o Biserica neobisnuita? Priveste la aceasta intrebare ca la o provocare sfinta. Fa din lucrarea de zidire chemarea ta numarul unu.

 

 

Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! (Ps.51:10)

Publicat de 

O  noua  lectie  in  cadrul  cursurilor  la  Facultatea  de  constructii Divine  in  care  invatam  ca  mesterii  lui  Dumnezeu  lucreaza  doar  cu  unealta  numita rugaciune, prin  care  ei  aduc  la  implinire  lucrarea  facuta  deja  de  Spiritul Lui, si  pe  care  El  i-a  determinat  s-o faca , in  calitatea  de  trimisi=ingeri  mijlocitori .  Dupa  cum  citim  in  titlul  articolului, obiectul  muncii  este   omul  predestinat pentru viata vesnica  ,prin  Samanta  lui Abraham=Hristos , ca  si  creatia suprema  lui  Dumnezeu pe  Pamant

Ca referinte  de  studiu  avem  aceste  texte  Biblice :

„…. Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui? Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie,ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese.Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: „Izbaveste-l, ca sa nu se coboare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el!” Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada fata cu bucurie si-i da inapoi nevinovatia.” ( Iov 33)

„Domnul S-a uitat la el si a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judc.6:14)

„.Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. (Mat.28:19)….Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.

„Ispraviti, dar, acum de facut; pentru ca, dupa graba vointei, sa fie si  infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. (2Cor.8:11)Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. (Filip.2:13)

Prin  studiu  personal,  ca teme  de casa, veti  gasi  multe  versete  prin  care  vi  se va  clarifica  tot  mai  mult  acest  subiect  . IN  CONTINUARE,  VOI  CITA  DIN  LECTIA  PE  CARE  DUHUL  SFANT  NE-A  PREDAT-O  IN  PREDICA  FRATELUI BRANHAM

” Daca  vrei  sa fii  o  binecuvantare ( pentru  altii)  si  sa  obtii o  binecuvantare ( pentru  tine )  atunci  cand  cineva  iti  face  rau  si  tu  simti  din  plin  consecintele a  ceea  ce  ti-a  facut  persoana   aceea,  nu  te  plange  altora  ci  poarta-l  in  rugaciune .dar  nu  intr-un  mod  egoist ( ca  si  cum  l-ai  da in  judecata la  tribunal) Du-te,  cu in  gandul  tau,  cu  el, ca  si  cum  ati  fi  umar  la  umar, inaintea lui Dumnezeu , cu  aceasta  rugaciune :  ”  Tata,  el  e fratele meu, eu  ma  gandesc  ca  merita  pedeapsa, dar  eu  nu  stiu  motivul  pentru  care  mi-a  facut  el  aceast  rau ” Daca  esti  duhovnicesc,  (crestin  nascut  din nou) , lasa-L  pe  Dumnezeu sa  vorbeasca  cu  tine . Tu  ai  putea  afla  prin  ce  situatie  a trecut  omul  acela  , cum  a  reusit  diavolul  sa-l  insele  , provocandu-l  sa-ti  faca  tie  rau . Cu  toate  ca  tu  ramai  convins  ca  numai  el  este  gresit,  inainte  de-a pleca  de la  tronul  lui Dumnezeu  vei  simti  o  eliberare  de  ciuda  si-ti  va  parea  rau  pentru  acel om. Chiar  vei  simpatiza pe  acel  frate  si  cand  vei  reveni  jos  pe  pamant  te vei  duce  la  el si  vei  da  mana  cu  el,  compatimindu-l  pentru  evenimentele  prin  care  a trecut  el  si  care  s-au  rasfrant  si  asupra  ta . Un  crestin  nu  poate  sta   cu  un  muritor  in  prezenta  lui  Dumnezeu  ca  sa-l  condamne, eu  nu  cred  ca  ar  putea  face  asta .                                               Cand  un  frate  face  o  greseala  si  eu  il  acuz, se  poate  sa  nu  fie  asa  decat  din  punctul  meu  de vedere . Dar  daca  el  este  intr-adevar  gresit, ei bine, daca  noi  il  ducem  la  Tronul  lui  Dumnezeu  si  stam  acolo  umar  la  umar  cu fratele nostru  stiind  ca  si el  este  muritor  si  destinatia  lui  vesnica  poate  sa depinda  de atitudinea  noastra fata de el,  ne  vom  da  seama  ca  toti  suntem  vinovati  in  vre-un fel si  toti  avem  nevoie  de ajutor  unul  de la  altul .  Si  cel  mai  eficace  mijloc  de  ajutor  este  de  a  ne  ruga  unul  pentru  altul  pentru  iertare  de  la  El . Cuvantul  ne  invata  sa  pasim  pe  treptele  desavarsirii,  si  vom  ajunge  la  dragostea  frateasca . Cand  noi  ajungem  la  aceasta,  ne  punem  pe  noi  insine in  locul  lui, in  situatia  lui  „. Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.” ( Luca 6.31)  Daca  tu  spui: ” Fratele  meu  a pacatuit  impotriva  mea, si  a  mai  facut-o  la  fel si  alta  data „, te  vei  gandi  la  intrebarea  lui Petru : ” Sa-l  iert eu ?  De  cate  ori ,  de  sapte  ori  pe  zi ?”   atunci  Domnul  iti  raspunde : ” De  saptezeci  de  ori  sapte ” Vedeti,  dragostea  frateasca  vine  dupa  credinta  in  bunatatea  lui  Dumnezeu, apoi  fapta  de  a-l  duce  in  rugaciune , in  care  vei  primi  cunostinta  motivelor  lui, intelegand  ce  este  in gandurile si in   inima lui, aceasta cunostinta  te  va  ajuta  sa-ti  infranezi  sentimentele de vrajmasie  si-ti  va  aduce  rabdare  sa  astepti  ca  situatia  sa  se  lamureasca , cu  bunatate,blandete  fata  de el, avand  incredintarea  ca Dumnezeu il  va  aduce  intr-o  zi  la  pocainta si-l  va  integra  in  Trupul Lui, incredintare  care  este  exprimarea  de  dragoste  frateasca   ”

Asa  a  invatat  fratele  Branham  .  Recitind  aceasta  predica  si  examinandu-mi  extemporalul  meu  , l-am  gasit  notat  cu  nota  4,  Si  mi-am  amintit  iarasi  versurile  cantecului  pe  care-l  cantam  la  Cenaclu  :  ” O  parte  din  noi  ne-am  invins  greseala, minciuna  si  groaza ,  Dar  e drum,  mai  e  drum, necuprins, pana-n  zarea  ce-si  leagana  oaza „….. Si  am  repetat  cuvintele  Palmistului  :

„Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta.Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu!Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada.Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa! Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.

Zideste  in  mine  o  inima  curata, Dumnezeule, pune  in  mine  un duh nou  si  statornic „

Biserica – „ogor” şi „clădire”

 
 

„Biserica lui Hristos, aşa slabă şi deficientă cum este, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Îşi îndreaptă atenţia Sa supremă.” – Ellen G. White, In Heavenly Places, p. 284

Această frumoasă declaraţie nu este ilustrată nicăieri mai bine decât în întâia epistolă a lui Pavel către corinteni. În capitolul 3, apostolul aseamănă biserica cu un ogor unde lucrează mai mulţi oameni: unii sădesc seminţele şi alţii le udă. Însă cel care se ocupă de creşterea plantelor şi de ajungerea lor la maturitate este Însuşi Dumnezeu (1 Corinteni 3:4-9).

Mai departe, Pavel compară biserica cu o clădire. Cineva pune temelia şi apoi alţii construiesc deasupra (1 Corinteni 3:10). Cum temelia nu este nimeni altul decât Hristos (1 Corinteni 3:11), cei care zidesc deasupra trebuie să fie atenţi ce materiale folosesc. La judecata viitoare, se va vedea dacă au folosit material adecvat sau nu (1 Corinteni 3:12-15).

Citeşte 1 Corinteni 3:12-15. Compară cu Matei 7:24-27. Care sunt cele două lucruri care arată de partea cui ne aflăm în cadrul marii lupte?

1 Corinteni 3:12-15
12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
15. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.

Matei 7:24-27
24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Acum citeşte cele două versete care urmează: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi” (1 Corinteni 3:16,17).

Trebuie să ţinem cont de două lucruri aici. Mai întâi, de context: aici scriitorul vorbeşte despre biserică şi despre modul cum este ea zidită, nu se referă în primul rând la sănătate. Oamenii care abuzează de corpul lor printr-un stil de viaţă greşit se distrug singuri, nu-i nimiceşte Dumnezeu, cum spune acest text. (Mai târziu, în 1 Corinteni 6:15-20, în contextul discuţiei despre deciziile în plan moral, Pavel declară într-adevăr că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt.)

În al doilea rând, trebuie să citim bine textul: „… voi sunteţi Templul lui Dumnezeu.” Acest „voi” indică un grup de persoane, nu un singur individ. Aşadar, biserica este templul lui Dumnezeu. Cel care distruge biserica se face vinovat de o faptă extrem de gravă. Dumnezeu avertizează că-l va distruge.

Ce putem face pentru a ne asigura că zidim biserica şi nu o distrugem?

 

 

LUCRAREA ÎNVĂŢĂTORULUI BIBLIC

 

În acest capitol vom analiza mai multe aspecte ale lucrării de propovăduire. Învăţătura este responsabilitatea apostolilor, prorocilor, evangheliştilor[1], pastorilor/prezbiterilor/supraveghetorilor, învăţătorilor (desigur) şi, la un anumit nivel, a tuturor urmaşilor lui Hristos, deoarece toţi trebuie să facem ucenici, învăţându-i să împlinească toate poruncile Lui.[2]

După cum am accentuat şi anterior, pastorul sau lucrătorul care se ocupă de ucenicie îi învaţă în primul rând prin exemplul personal şi, apoi, prin cuvinte. Ei propovăduiesc ceea ce trăiesc. Apostolul Pavel, un ucenicizator extraordinar, a scris:

Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos (1 Cor. 11:1).

Acesta ar trebui să fie scopul oricărui lucrător – să fie capabil să le spună sincer celor pe care îi conduce: „Urmaţi-mi exemplul. Dacă vreţi să ştiţi cum trebuie să îşi trăiască viaţa un urmaş al lui Hristos, priviţi-mă pe mine.“ Comparativ cu această afirmaţie, îmi amintesc că le-am spus oamenilor dintr-o comunitate pe care am păstorit-o: „Nu mă urmaţi pe mine…urmaţi-L pe Hristos!“ Deşi la vremea respectivă nu mi-am dat seama, admiteam că nu sunt un exemplu bun de urmat. De fapt, admiteam că nu Îl urmam pe Hristos aşa cum ar trebui, spunându-le tuturor să facă ceea ce eu nu făceam! Câtă diferenţă faţă de afirmaţia lui Pavel. În adevăr, dacă nu le putem spune oamenilor să calce pe urmele noastre, deoarece şi noi călcăm pe urmele lui Hristos, nu ar trebui să mai facem lucrarea, pentru că oamenii văd în lucrătorii lor un model. Biserica este reflecţia liderilor care o conduc.

Învăţând unitatea prin exemplu personal

Să aplicăm acest concept al învăţării prin exemplul personal din perspectiva unui subiect specific – acela al unităţii. Orice pastor/prezbiter/supraveghetor doreşte ca turma pe care o conduce să fie unită. Urăşte diviziunile din trupul local al lui Hristos. Ştie că dezbinările nu sunt plăcute Domnului. Până la urmă, Isus ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El (vezi Ioan 13:34-35). Dragostea noastră reciprocă este ceea ce dovedeşte lumii că suntem ucenicii Lui. Astfel stând lucrurile, majoritatea liderilor îşi îndeamnă oile să se iubească unele pe altele şi să caute să fie unite.

Totuşi, în calitate de lucrători de la care oamenii se aşteaptă să îi învăţăm în primul rând prin exemplul personal, eşuăm lamentabil să îi învăţăm despre dragoste şi unitate, datorită modului nostru de viaţă. Când, de exemplu, demonstrăm lipsă de unitate şi dragoste faţă de alţi pastori, transmitem mesaje care contrazic predicile făcute în comunitate. Ne aşteptăm să facă ei ceea ce noi nu facem.

Realitatea este că cele mai importante cuvinte pe care le-a spus Isus referitor la unitate se adresau liderilor şi vizau relaţiile lor cu ceilalţi lideri. De exemplu, la cina cea de taină, după ce le-a spălat picioarele ucenicilor, Isus le-a spus:

„Voi mă numiţi «Învăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu“ (Ioan 13:13-15). [Remarcă că Isus i-a învăţat prin exemplul personal.]

Pastorii folosesc de multe ori acest pasaj din Scriptură pentru a-şi învăţa turma despre ce înseamnă a-i iubi pe ceilalţi, lucru foarte important. Totuşi, cuvintele din acest pasaj erau adresate liderilor, celor doisprezece apostoli. Isus ştia că viitoarea Lui biserică avea puţine şanse de a-şi împlini misiunea dacă liderii ei erau dezbinaţi sau concurau unii cu alţii. Deci a dovedit foarte clar că Se aşteaptă ca liderii Lui să se slujească cu smerenie unii pe alţii.

În contextul culturii respective, Isus dădea dovadă de slujire smerită îndeplinind una dintre cele mai înjositoare sarcini ale unui servitor, spălarea picioarelor. Dacă ar fi vizitat o cultură diferită într-un alt moment al istoriei, poate că le-ar fi desfundat WC-urile sau le-ar fi spălat găleţile de gunoi. Câţi dintre liderii Lui moderni sunt dispuşi să demonstreze acest gen de dragoste şi smerenie unii faţă de ceilalţi?

Într-un interval de mai puţin de o oră, Isus a subliniat în mod repetat acest mesaj important. La câteva minute după ce le-a spălat picioarele, Isus a spus grupului de viitori lideri ai bisericii:

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii“ (Ioan 13:34-35).

Aceste cuvinte se aplică cu siguranţă tuturor ucenicilor lui Hristos, dar original ele au fost adresate liderilor şi făceau referire la relaţia lor cu alţi lideri.

Din nou, puţin mai târziu Isus le-a spus:

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:12-13).

Observă că Isus le vorbea tot liderilor. Câteva secunde mai târziu le-a spus din nou:

„Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 15:17).

Apoi, câteva minute după aceea, ucenicii lui Isus L-au auzit rugându-Se pentru ei:

„Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi“ (Ioan 17:11; subliniere personală).

În cele din urmă, câteva secunde mai încolo, în timp ce Isus continua să Se roage, ucenicii L-au auzit spunând:

„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, – Eu în ei şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine“ (Ioan 17:20-23; subliniere personală).

Astfel, în mai puţin de o oră, Isus a accentuat de şase ori în faţa ucenicilor Săi importanţa de a fi uniţi şi de a da dovadă de unitate prin iubirea şi slujirea smerită a unuia faţă de celălalt. Acest lucru era în mod evident foarte important pentru Isus. Unitatea lor era un factor cheie pentru ca lumea să creadă în El.

Cât de bine ne descurăm noi?

Din nefericire, în timp ce sperăm ca turma noastră să fie unită în dragoste, mulţi dintre noi concurăm unii cu alţii şi folosim mijloace lipsite de etică pentru a ne zidi bisericile pe socoteala altora biserici. Mulţi dintre noi evită părtăşia cu alţi pastori ale căror doctrine sunt diferite. Chiar facem publicitate lipsei noastre de unitate prin afişele pe care le afişăm în faţa clădirii, transmiţând tuturor mesajul: „Noi nu suntem ca ceilalţi creştini din celelalte biserici.“ (Şi am făcut o treabă foarte bună în a învăţa lumea despre lipsa noastră de unitate, de vreme ce orice necredincios ştie că creştinismul reprezintă o instituţie foarte divizată.)

Pe scurt, nu practicăm ceea ce predicăm, iar comunitatea învaţă din exemplul nostru mai mult decât învaţă din predicile noastre despre unitate. Este o nebunie să crezi că restul creştinilor vor fi uniţi şi se vor iubi unii pe alţii când liderii lor acţionează diferit.

Bineînţeles, singura soluţie este pocăinţa. Trebuie să ne pocăim deoarece nu am fost un exemplu bun în faţa credincioşilor şi în faţa lumii. Trebuie să îndepărtăm barierele care ne dezbină şi să începem să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit Isus.

Aceasta înseamnă că, mai întâi de toate, trebuie să ne întâlnim cu alţi pastori şi lucrători, inclusiv cu pastori care au convingeri teologice diferite. Nu vorbesc despre părtăşie cu pastori care nu sunt născuţi din nou, care nu îşi doresc să se supună lui Isus sau care sunt implicaţi în lucrare pentru beneficii personale. Aceştia sunt lupi deghizaţi în oi, iar Isus ne-a spus exact cum îi putem identifica. Se cunosc după roada lor.

Vorbesc însă despre pastori şi lucrători care luptă să împlinească poruncile lui Isus, adevăraţi fraţi şi surori în Hristos. Dacă eşti pastor, ar trebui să fii devotat dragostei faţă de ceilalţi pastori, demonstrând dragostea în forme practice în faţa turmei păstorite. Un început ar putea fi acela de a merge la pastorii din vecinătate şi a-i ruga să te ierte că nu i-ai iubit aşa cum ar fi trebuit să o faci. Această atitudine ar trebui să doboare câteva ziduri. Apoi angajază-te să vă întâlniţi regulat la masă, pentru a vă încuraja unii pe alţii, pentru a vă sfătui şi a vă ruga împreună. Când se întâmplă acest lucru, puteţi discuta în dragoste chiar şi doctrinele care tind să vă dezbine, luptând pentru unitate fie că veţi cădea de acord în discuţiile purtate, fie că nu. Viaţa şi lucrarea mea au fost îmbogăţite semnificativ atunci când am devenit în cele din urmă deschis să ascult şi lucrători care nu erau în aceeaşi tabără doctrinară cu mine. Am pierdut ani de zile multe binecuvântări deoarece m-am închis faţă de alţii.

Putem, de asemenea, dovedi dragostea şi unitatea invitând alţi pastori să predice în biserică sau la adunările în case. Sau aţi putea avea întâlniri comune cu alte biserici sau adunări în case.

Poţi schimba numele bisericii astfel încât să nu mai atragă atenţia lumii întregi că nu sunteţi uniţi cu restul trupului lui Hristos. Te poţi retrage din denominaţia sau asociaţia din care faci parte şi să te identifici doar cu trupul lui Hristos, transmiţând tuturor mesajul că tu crezi că Isus Îşi zideşte o singură biserică, nu mai multe biserici diferite care nu se pot înţelege unele cu altele.

Ştiu, sună radical. Dar de ce să facem tot ce putem pentru a păstra ceea ce Isus evident nu a intenţionat niciodată. De ce să fim implicaţi în ceva ce Îi displace? Nu există nici o denominaţie sau asociaţie specială menţionată în Scriptură. Când corintenii se certau pentru că aveau învăţători preferaţi diferiţi, Pavel i-a certat ferm, spunîndu-le că dezbinările lor erau dovada faptului că erau încă lumeşti şi prunci din punct de vedere spiritual (vezi 1 Cor. 3:1-7). Dezbinările noastre, dovedesc ele altceva?

Orice ne îndepărtează unul de celălalt ar trebui evitat. Bisericile în case ar trebui să evite să îşi dea o denumire sau să se alăture altor asociaţii care au o denumire. În Scriptură, bisericile individuale erau identificate doar după casele în care se întâlneau. Grupurile de biserici erau identificate doar după oraşele din care făceau parte. Toate considerau că alcătuiesc o singură biserică, trupul lui Hristos. Există un singur Rege şi o singură Împărăţie. Oricine face în aşa fel încât credincioşii sau bisericile să se identifice cu el însuşi îşi construieşte propriul regat şi nu Împărăţia lui Dumnezeu. Ar fi mai bine pentru el să se pregătească să stea în faţa Regelui care spune: „Nu voi da altuia slava Mea“ (Isaia 48:11).

Toate aceste lucruri ne spun încă o dată că lucrătorii ar trebui să fie pentru alţii un exemplu concret de ascultare de Hristos, deoarece oamenii îi vor urma exemplul. Viaţa pe care ei o trăiesc în faţa celorlalţi este cel mai influent mod de a-i învăţa. Aşa cum le scria şi Pavel credincioşilor din Filipi:

Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi“ (Fil. 3:17; subliniere personală).

Ce să propovăduieşti

Asemenea lui Pavel, lucrătorul care formează ucenici are un scop – “să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus“ (Col. 1:28b). Deci şi el, ca şi Pavel, „va sfătui pe orice om şi va învăţa pe orice om în toată înţelepciunea“ (Col. 1:28a; subliniere personală). Observă că Pavel nu îi învăţa pe alţii pentru a-i educa sau a le da o ocupaţie.

Ucenicizatorul autentic poate spune asemenea lui Pavel: „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută“ (1 Tim. 1:5). Adică doreşte să formeze oameni asemenea lui Hristos şi urmăreşte sfinţirea vieţilor celor pe care îi slujeşte, motiv pentru care îi învaţă pe credincioşi să împlinească toate poruncile lui Hristos. El propovăduieşte adevărul, sfătuindu-i pe cei ce îl ascultă: „urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14).

Lucrătorul care formează ucenici ştie că Isus le-a poruncit ucenicilor să îşi înveţe ucenicii să împlinească tot, nu doar o parte din ce le-a poruncit El (vezi Mat. 28:19-20). El doreşte să fie sigur că nu uită să îi înveţe pe alţii ceva din ceea ce a poruncit Hristos şi de aceea învaţă regulat verset cu verset din Evanghelii şi Epistole. Aşa sunt ţinute minte şi subliniate poruncile lui Isus.

Acest gen de învăţătură expozitivă îl asigură, de asemenea, că învăţăturile lui sunt echilibrate. Când predicăm numai mesaje tematice, ne putem focaliza mai bine pe subiecte cunoscute oamenilor şi este posibil să le neglijăm pe cele mai puţin cunoscute. Totuşi, învăţătorul care ia verset cu verset nu numai că îi va învăţa pe alţii despre dragostea lui Dumnezeu, dar şi despre disciplina şi mânia Lui. Nu le va vorbi doar despre binecuvântarea de a fi creştin, ci şi despre responsabilităţi. Va cădea mai rar în capcana accentuării şi evidenţierii subiectelor minore şi mai puţin importante, neglijându-le astfel pe cele esenţiale. (Conform spuselor lui Isus aceasta era greşeala pe care o făceau fariseii; vezi Mat. 23:23-24.)

Biruind teama învăţăturii expozitive

Multor pastori le este teamă să predice verset cu verset deoarece sunt multe lucruri în Scriptură pe care nu le înţeleg şi nu vor ca biserica lor să ştie cât ştiu şi cât nu ştiu! Şi această temere vine bineînţeles din mândrie. Nimeni pe lume nu înţelege perfect tot ce este scris în Scriptură. Chiar şi Petru a spus că unele din scrierile lui Pavel erau greu de înţeles (vezi 2 Pet. 3:16).

Când un pastor care predică verset cu verset ajunge la un verset sau pasaj pe care nu îl înţelege, ar trebui să spună pur şi simplu turmei că nu înţelege secţiunea care urmează şi să treacă peste. Poate, de asemenea, cere credincioşilor să se roage ca Duhul Sfânt să îl ajute să înţeleagă. Smerenia lui va fi un exemplu bun în faţa celor pe care îi păstoreşte, fiind ea însăşi o predică.

Pastorul/prezbiterul/supraveghetorul bisericii în case are un avantaj în plus prin faptul că dă învăţătură într-un grup mic, într-o atmosferă neformală, deoarece î se pot pune întrebări în timpul predicii. Aceasta dă posibilitatea Duhului Sfânt de a insufla perspicacitate altor membrii din grup în ceea ce priveşte pasajele studiate. Rezultatul poate fi un mod de a învăţa mult mai eficient pentru toată lumea.

Un punct bun de plecare în învăţarea poruncilor lui Hristos este Predica Lui de pe Munte, care se află în Matei 5-7. Isus a dat multe porunci acolo şi i-a ajutat pe evreii care doreau să Îl urmeze să înţeleagă corect legile lui Moise. Puţin mai târziu în această carte voi vorbi despre Predica de pe Munte verset cu verset pentru a îţi demonstra cum poţi face acest lucru.

Pregătirea predicii

Nu există nici o dovadă în Noul Testament că vreun pastor/prezbiter/supraveghetor şi-a pregătit săptămânal oratoria/predica, cu puncte foarte bine definite şi ilustraţii pe care le-a scris pe foi, aşa cum este obiceiul multor pastori moderni. Cu siguranţă nici unul dintre noi nu ni L-am putea imagina pe Isus procedând astfel. Învăţătura de pe vremea bisericii primare era mai degrabă spontană şi interactivă, urmând stilul evreiesc şi nu oratorică, aşa cum practicau grecii şi romanii, tradiţie ce a fost adoptată ulterior de către biserică atunci când a fost instituţionalizată. Dacă Isus le-a spus ucenicilor să nu se pregătească să se apere atunci când vor fi chemaţi la judecată, promiţându-le că Duhul Sfânt le va da cuvinte spontane, neplanificate, ar trebui să ne aşteptăm ca Dumnezeu să fie capabil să îi ajute şi pe pastori în adunările bisercii!

Asta nu înseamnă că lucrătorii nu ar trebui să sepregătească pe ei înşişi prin rugăciune şi studiu. Pavel l-a îndemnat pe Timotei:

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului (2 Tim. 2:15).

Lucrătorii care urmează instrucţiunile lui Pavel de a lăsa „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi“ (Col. 3:16) vor fi atât de plini de Cuvântul lui Dumnezeu încât vor fi capabili să îi înveţe pe alţii din „belşugul“ lor. Deci, dragă pastore, cel mai important lucru este să aprofundezi Biblia. Dacă îţi este familiară şi eşti pasionat de tema studiată, nu este nevoie de prea multă pregătire pentru a comunica adevărul lui Dumnezeu. În plus, dacă predici verset cu verset, poţi folosi drept schiţă fiecare verset consecutiv. În acest caz pregătirea ar trebui să constea în rugăciune şi meditaţie asupra versetelor Scripturii pe marginea cărora vei da învăţătură. Dacă păstoreşti o biserică în casă, natura interactivă a învăţăturii va reduce şi mai mult nevoie de schiţare a predicii.

Lucrătorul care crede că Dumnezeu îl va ajuta să dea învăţătură va fi răsplătit prin ajutorul lui Dumnezeu. Deci încrede-te mai puţin în tine însuţi, în pregătirea şi notiţele personale, şi mai mult în Domnul. Treptat, pe măsură ce vei deveni mai încrezător şi mai plin de credinţă, pregăteşte mai puţine notiţe ale predicii, până când te vei putea descurca cu o schiţă sumară sau chiar fără ea.

Cel care este considerat de alţii stăpân pe sine este cel mai predispus să depindă de notiţe, deoarece îi este foarte teamă să nu se facă de râs în public. El are nevoie să conştientizeze că teama lui îşi are rădăcina în nesiguranţă a cărei rădăcină este mândria. Ar fi mai bine să se îngrijoreze mai puţin de cum va fi privit de oameni şi mai mult de părerea lui Dumnezeu despre el şi despre audienţă. Cuvântările nepregătite pot atinge inimile deoarece sunt venite din inimă şi pline de Duhul Sfânt. Gândeşte-te cât de greu ne-ar fi să comunicăm dacă toţi am avea notiţe pregătite pentru toate discuţiile noastre. Conversaţia ar muri! Un stil de conversaţie nepregătit este mult mai sincer decât o simplă oratorie. A învăţa pe alţii nu înseamnă a juca un rol, ci a împărtăşi adevărul. Cu toţii ne putem da seama când ascultăm doar un discurs şi atunci avem tendinţa de a ne astupa automat urechile.

Alte patru gânduri

(1) Unii lucrători sunt ca papagalii – îşi extrag materialele pentru predici din cărţi pe care le-au scris alţii. Pierd astfel binecuvântarea minunată de a fi învăţaţi personal de Duhul Sfânt şi pot, de asemenea, propaga greşelile celor pe care îi copiază.

(2) Mulţi pastori copiază stilul de învăţătură şi de predică ale altor pastori, care sunt de multe ori tradiţionale. De exemplu, se vehiculează în anumite cercuri că predicile sunt pline de Duhul Sfânt numai atunci când sunt spuse cu voce puternică şi repede. Astfel, cei care frecventează biserica trebuie să asculte o predică ţipată de la cap la coadă. Realitatea este că oamenii nu sunt receptivi la ţipetele redundante, aşa cum nu sunt nici la discursurile monotone. O voce variată este mult mai captivantă. Mai mult, predicarea se face cu o voce mai puternică, deoarece are rolul de a îndeamna, în timp ce învăţătura foloseşte mai mult un ton conversaţional deoarece instruieşte.

(3) În timpul a sute de servicii divine la care am participat am putut analiza oamenii care ascultă predicile şi mă uimeşte să descopăr că mulţi pastori şi învăţători nu văd multele semne care indică faptul că oamenii sunt plictisiţi şi/sau nu ascultă. Dragă pastore, oamenii care par plictisiţi aşa şi sunt! Cei care nu se uită la tine în timp ce vorbeşti probabil că nu te ascultă. Oamenii care nu ascultă nu sunt ajutaţi deloc. Dacă oamenii sinceri sunt plictisiţi şi/sau nu ascultă înseamnă că trebuie să îţi îmbunătăţeşti predicile. Dă mai multe exemple. Foloseşte ilustraţii relevante. Inventează parabole. Fii simplu. Vorbeşte din Cuvânt din inimă. Păstrează contactul vizual cu cât mai mulţi oameni. Fii expresiv. Foloseşte-ţi mâinile. Mişcă-te. Nu vorbi prea mult. Dacă grupul este mic, lasă-i pe oameni să pună întrebări cât de multe.

(4) Ideea că fiecare predică trebuie să aibă trei puncte este doar o invenţie umană. Scopul este acela de a face ucenici şi nu de a aplica teoriile homiletice moderne. Isus a spus „Paşte oile Mele“ şi nu „Impresionează oile Mele“.

Pe cine să învăţi

Urmând exemplul lui Isus, lucrătorul ucenicizator va fi într-o oarecare măsură selectiv faţă de cei pe care îi învaţă. Poate eşti surprins, dar este adevărat. Isus a vorbit deseori noroadelor în pilde şi a avut un motiv specific: nu dorea ca toată lumea să înţeleagă ceea ce spunea. Scriptura ne arată foarte clar acest lucru:

Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?“ Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg“ (Mat. 13:10-13).

Privilegiul de a înţelege parabolele lui Isus era rezervat doar celor care se pocăiseră şi luaseră decizia de a-L urma pe El. Celor care respinseseră posibilitatea de a se pocăi, împotrivindu-se voinţei lui Dumnezeu pentru vieţile lor, li Se împotrivea şi Dumnezeu. Dumnezeu Se împotriveşte celor mândri, dar celor smeriţi le dă har (vezi 1 Petru 5:5).

De asemenea, Isus i-a instruit pe cei care Îl urmau: „Să nu daţi câinilor lucruri sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă“ (Mat. 7:6). În mod evident Isus vorbea la figurat. El voia să spună: „Nu daţi lucrurile valoroase celor care nu ştiu să le aprecieze valoarea.“ Porcii nu înţeleg că perlele sunt preţioase şi nici porcii spirituali nu apreciază Cuvântul lui Dumnezeu când îl aud. Dacă ar crede că ceea ce aud este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, i-ar acorda cea mai mare atenţie şi ar asculta de el.

Cum poţi şti cine este un „porc“ spiritual? Îi arunci o singură perlă şi vezi ce face cu ea. Dacă o dispreţuieşte, atunci ştii că este un astfel de om. Dacă i se supune, atunci ştii că nu se încadrează în această categorie.

Din nefericire, prea mulţi pastori fac ceea ce Isus le-a spus să nu facă, aruncând continuu perle la porci, învăţând oameni care se împotrivesc şi resping Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti lucrători pierd timpul acordat de Dumnezeu. Ar fi trebuit de mult să îşi scuture praful de pe picioare şi să plece mai departe, aşa cum a poruncit Isus.

Oile, caprele şi porcii

Adevărul este că nu poţi face ucenici din oameni care nu vor să fie ucenicizaţi, care nu doresc să asculte de Isus. Multe biserici sunt pline de astfel de oameni care sunt doar creştini culturali şi dintre care mulţi consideră că sunt născuţi din nou doar pentru că au acceptat mental câteva adevăruri teologice despre Isus sau creştinism. Aceştia sunt capre sau porci, dar nu oi. Şi totuşi mulţi pastori investesc 90% din timpul lor încercând să-i facă fericiţi, în timp ce îi neglijează pe cei pe care i-ar putea ajuta spiritual şi pe care ar trebui să îi slujească – adevăratele oi. Pastore, Isus doreşte să îi paşti oile, nu caprele şi porcii (vezi Ioan 21:17)!

Dar cum poţi şti care sunt oile? Ele sunt cele care vin la biserică mai devreme şi pleacă mai târziu. Sunt cei care sunt flămânzi după adevăr, deoarece Isus este Domnul lor iar ei doresc să Îi fie plăcuţi. Ei vin la biserică nu doar duminica, ci ori de câte ori este o întâlnire. Se implică în grupurile mici. Sunt cei ce pun întrebări. Sunt plini de entuziasm faţă de Domnul. Caută posibilităţi pentru a sluji.

Dragă pastore, dedică majoritatea timpului şi atenţiei unor astfel de oameni. Ei sunt adevăraţii ucenici. Caprelor şi porcilor care frecventează biserica ta predică-le Evanghelia atâta vreme cât o vor asculta. Dar dacă predici adevărul evanghelic nu vor fi în stare să îl suporte prea mult timp. Fie vor pleca din biserică sau, dacă au puterea necesară, vor încerca să te dea jos de pe poziţia pe care o ai. Dacă reuşesc, scutură-ţi praful de pe picioare şi pleacă. (În cadrul bisericii în case un astfel de lucru nu se poate întâmpla, mai ales dacă biserica se întâlneşte în casa ta!)

De asemenea, evangheliştii nu ar trebui să se simtă obligaţi să propovăduiască mereu Evanghelia aceloraşi oameni care în mod repetat au respins-o. Lasă morţii să-şi îngroape morţii (vezi Luca 9:60). Tu eşti ambasadorul lui Hristos care duce cel mai important mesaj venit din partea Regelui regilor! Poziţia ta este foarte înaltă în Împărăţia lui Dumnezeu, iar responsabilitatea este mare! Nu-ţi irosi timpul spunându-le unora de două ori Evanghelia până când nu a auzit-o o dată toată lumea.

Dacă vrei să fii ucenicizator, ar trebui să fii selectiv faţă de cei pe care îi înveţi şi să nu îţi iroseşti timpul cu oameni care nu vor să se supună lui Isus. Pavel i-a scris lui Timotei:

Şi ce ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii (2 Tim. 2:2; subliniere personală).

Împlinirea scopului

Imaginează-ţi pentru un moment ceva ce nu s-ar fi putut întâmpla în lucrarea lui Isus, dar care se întâmplă foarte des în bisericile moderne. Imaginează-ţi că, după înviere, Isus ar fi rămas pe pământ şi ar fi făcut o biserică asemănătoare bisericilor instituţionale moderne pe care să o păstorească treizeci de ani. Imaginează-ţi-L predicând aceleaşi comunităţi în fiecare duminică. Imaginează-ţi-l pe Petru apropiindu-se de Ioan şi şoptindu-i gemând la ureche: „Am auzit predica asta de zece ori.“

Ştim că această scenă este absurdă deoarece ştim cu toţii că Isus nu s-ar fi pus niciodată pe El sau pe apostoli într-o asemenea situaţie. Isus a venit să facă ucenici într-un anume fel şi într-o anumită perioadă de timp. În aproape trei ani i-a format pe Petru, pe Iacov, pe Ioan şi pe alţi câţiva. Nu a făcut acest lucru predicându-le în fiecare duminică într-o clădire. L-a făcut trăindu-Şi viaţa în mijlocul lor, răspunzându-le la întrebări şi dându-le posibilitatea de a sluji. Şi după ce Şi-a împlinit sarcina a mers mai departe.

Atunci noi de ce facem ceea ce Isus nu ar fi făcut niciodată? De ce încercăm să împlinim voia lui Dumnezeu predicând decenii întregi în faţa aceloraşi oameni? Când vom reuşi să ne împlinim îndatorirea? De ce, după câţiva ani, ucenicii noştri nu sunt gata să facă la rândul lor alţi ucenici?

Ceea ce vreau să spun este că, dacă ne facem treaba bine, ar trebui să vină un timp când ucenicii noştri să fie suficient de maturi încât să facă la rândul lor ucenici. Se aşteaptă de la noi să împlinim scopul pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru noi şi Isus ne-a arătat cum să procedăm. Şi să nu uiţi, într-o biserică în case care creşte numeric, este o nevoie continuă de a face ucenici şi de a dezvolta lideri. O biserică în casă sănătoasă nu va cădea în cercul vicios al predicilor aceluiaşi pastor adresate ani la rând aceloraşi oameni.

Motivaţii corecte

Pentru a reuşi să dai acea învăţătură care să rezulte în ucenicizare, nimic nu este mai important decât să ai motivaţii corecte. Când oamenii se implică în lucrare din motive greşite, vor face lucruri greşite. Acesta este motivul principal pentru care există atâtea învăţături contemporane false şi dezechilibrate. Când motivele lucrătorului sunt acelea de a deveni cunoscut, de a avea succes în ochii altora sau de a face o grămadă de bani, în ochii lui Dumnezeu este destinat eşecului. Cel mai trist lucru este acela că s-ar putea să reuşească să îşi atingă scopul de a deveni popular, de a avea succes în ochii altora sau de a face mulţi bani, însă va veni şi ziua când motivele lui greşite vor fi expuse în faţa tronului de judecată al lui Hristos şi nu va primi nici o răsplată pentru munca lui. Dacă i se va permite să intre în Împărăţia cerurilor,[3] toată lumea de acolo va şti adevărul despre el, întrucât lipsa recompensei şi poziţia inferioară vor vorbi. Nu există nici o îndoială că există mai multe ranguri în Rai. Isus a avertizat:

„Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor“ (Mat. 5:19).

Desigur, aceşti lucrători care ascultă şi învaţă şi pe alţii poruncile lui Hristos vor suferi datorită acestui lucru pe pământ. Isus le-a promis suferinţe celor care vor asculta de El (vezi Mat. 5:10-12; Ioan 16:33). Este puţin probabil să aibă succes, popularitate sau averi. Ceea ce vor câştiga în schimb sunt recompense viitoare şi laudă din partea lui Dumnezeu. Pe care dintre ele ai prefera să le ai? În acest sens a scris Pavel:

Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc (1 Cor. 3:5-15).

Pavel s-a asemănat pe sine cu un maestru zidar care pune temelia. Pe Apolo, un învăţător care a venit din Corint după ce Pavel a plantat biserica de acolo, l-a asemănat cu cel ce construieşte deasupra fundaţiei deja zidite.

Observă că Pavel şi Apolo vor fi răsplătiţi în final în funcţie de calitatea şi nu de cantitatea lucrării (vezi 3:13).

Figurat vorbind, Pavel şi Apolo ar putea construi Împărăţia lui Dumnezeu cu şase tipuri diferite de materiale, dintre care trei sunt foarte folosite, relativ ieftine şi inflamabile, iar celelalte trei mai puţin folosite, foarte scumpe, dar neinflamabile. Într-o zi, materialele lor vor fi trecute prin focul judecăţii lui Dumnezeu, iar lemnul, paiele şi fânul vor fi arse, dând la iveală calitatea slabă şi de scurtă durată. Aurul, argintul şi pietrele preţioase care reprezintă lucrări valoroase şi eterne în ochii lui Dumnezeu vor trece testul focului.

Putem fi siguri că învăţătura nebiblică se va face cenuşă la judecata lui Hristos. Şi la fel se va întâmpla cu orice este făcut prin puterea, metodele şi înţelepciunea firii, dar şi cu cele care au la bază motivaţii greşite. Isus a avertizat că orice facem din dorinţa de a fi lăudaţi de oameni nu va fi răsplătit (vezi Mat. 6:1-6, 16-18). Acest gen de lucrări lipsite de valoare s-ar putea să nu fie văzute de ochiul uman acum, dar cu siguranţă va fi descoperit tuturor în viitor, aşa cum a avertizat şi Pavel. Dacă lucrarea mea este din lemn, fân sau paie, eu personal aş prefera să aflu acum, decât să descopăr atunci. Acum mai este vreme pentru pocăinţă; atunci va fi prea târziu.

Evaluarea motivaţiilor personale

Este foarte uşor să ne înşelăm pe noi înşine referitor la motivaţii. Eu unul m-am înşelat. Cum putem şti dacă motivele noastre sunt curate?

Cea mai bună cale este să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne descopere dacă motivaţiile noastre sunt greşite şi apoi să ne monitorizăm gândurile şi faptele. Isus ne-a spus să facem fapte bune, ca de exemplu să ne rugăm şi să îi ajutăm pe cei săraci în secret şi că este singurul mod prin care putem fi siguri că facem binele deoarece dorim să Îl lăudăm pe Dumnezeu şi nu să căutăm lauda oamenilor. Dacă ascultăm de Dumnezeu numai când suntem priviţi de alţii, acesta este un semnal că ceva nu e bine deloc. Dacă dorim într-adevăr să Îi fim plăcuţi Domnului – care ne cunoaşte orice gând, cuvânt sau faptă – atunci ne vom lupta să ascultăm de El tot timpul, în lucruri mari sau mici, cunoscute sau necunoscute de alţii.

În acelaşi fel, dacă motivaţiile noastre sunt corecte, nu vom urma moda creşterii bisericii care nu face altceva decât să mărească numărul participanţilor în detrimentul formării de ucenici care să împlinească toate poruncile lui Hristos.

Vom propovădui tot Cuvântul lui Dumnezeu şi nu ne vom focaliza doar asupra subiectelor populare care le convin oamenilor lumeşti şi fireşti.

Nu vom distorsiona Cuvântul lui Dumnezeu şi nici nu vom învăţa pe alţii din Scripturi într-un mod care să violeze contextul Bibliei ca întreg.

Nu vom alerga după titluri şi poziţii de onoare. Nu vom căuta să fim cunoscuţi.

Nu ne vom ataşa de bogaţii.

Nu vom strânge bogăţii pe pământ, ci vom duce o viaţă simplă şi vom da tot ce putem, fiind pentru turma noastră un bun exemplu de administratori înţelepţi.

Vom fi mai preocupaţi de ce crede Dumnezeu despre predica noastră decât de ce cred oameni.

Care sunt motivaţiile tale?

O doctrină care combate ucenicizarea

Lucrătorul care ucenicizează nu-i va învăţa niciodată pe alţii ceva ce ar lucra împotriva scopului de a face ucenici. Astfel, el nu va spune niciodată nimic care să îi facă pe oameni să se simtă liniştiţi când nu ascultă de Domnul Isus. El nu prezintă niciodată harul lui Dumnezeu ca posibilitatea de a păcătui fără teamă de judecată. Din contră, el prezintă harul lui Dumnezeu ca posibilitatea de a se pocăi de păcate şi de a duce o viaţă biruitoare. Scriptura, după cum ştim, declară că doar cei biruitori vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (vezi Apoc. 2:11; 3:5; 21:7).

Din nefericire, unii lucrători moderni îmbrăţişează doctrine nebiblice care produc multe pagube scopului ucenicizării. O astfel de doctrină care a devenit foarte populară în Statele Unite este aceea de siguranţa mântuirii necondiţionată şi eternă sau „o dată mântuit, veşnic mântuit“. Această doctrină susţine că oamenii născuţi din nou nu îşi mai pot pierde mântuirea indiferent de felul în care îşi trăiesc viaţa. Deoarece mântuirea se primeşte prin credinţă, spun ei, acelaşi har care îi mântuieşte iniţial pe cei care se roagă să fie mântuiţi îi va şi păstra mântuiţi. Orice alt punct de vedere, susţin ei, nu ar face decât să suţină mântuirea prin fapte.

Bineînţeles că un asemenea punct de vedere este în detrimentul sfinţeniei. De vreme ce ascultarea de Hristos nu este esenţială pentru a ajunge în Rai, atunci există puţine motivaţii de a asculta de Hristos, mai ales când această ascultare are un preţ.

După cum am menţionat anterior, harul pe care îl revarsă Dumnezeu asupra omenirii nu anulează responsabilitatea de a asculta de El. Scriptura spune că mântuirea nu se câştigă doar prin har, ci şi prin credinţă (vezi Efes. 2:8). Atât harul cât şi credinţa sunt necesare pentru a fi mântuit. Credinţa este răspunsul adecvat dat harului lui Dumnezeu, iar crendinţa autentică are întotdeauna ca rezultat pocăinţa şi ascultarea. Conform cuvintelor lui Iacov, credinţa fără fapte este moartă, nefolositoare şi nu poate mântui (vezi Iacov 2:14-26).

De aceea, Scripturile declară în mod repetat că mânutirea depinde de consecvenţa credinţei şi a ascultării. Există pasaje scripturale care vorbesc foarte clar despre acest lucru. De exemplu, Pavel afirmă în scrisoarea către credincioşii coloseni:

Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel (Col. 1:21-23; subliniere personală).

Mai clar nu se putea. Numai un teolog ar putea înţelege greşit sau schimba înţelesul cuvintelor lui Pavel. Isus ne va înfăţişa neprihăniţi dacă vom continua prin credinţă. Acest adevăr este reluat în Romani 11:13-24, 1 Corinteni 15:1-2 şi Evrei 3:12-14; 10:38-39, unde se afirmă foarte clar că mântuirea finală depinde de continuitatea credinţei. Toate conţin prepoziţia condiţională dacă.

Importanţa sfinţeniei

Îşi poate pierde credinciosul viaţa veşnică datorită păcatului? Răspunsul se află în multe scripturi, cum ar fi cele care urmează, şi toate garantează că cei care practică diferite păcate nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă un credincios se poate întoarce la practicarea următoarelor păcate enumerate de Pavel, atunci el îşi poate pierde mântuirea finală.

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moştenii Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10; subliniere personală).

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partid, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Gal. 5:19-21; subliniere personală).

Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători (Efes. 5:5-6; subliniere personală).

Observă că în fiecare caz Pavel le scria creştinilor, avertizându-i. De două ori i-a avertizat să nu se lase înşelaţi, indicând faptul că era îngrijorat că unii credincioşi ar putea crede că cineva poate practica păcatele enumerate şi totuşi să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu.

Isus Şi-a avertizat ucenicii cei mai apropiaţi Lui, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, că exista posibilitatea să fie aruncaţi în Iad dacă nu sunt pregătiţi pentru întoarcerea Lui. Observă că următoarele cuvinte le erau adresate lor (vezi Marcu 13:1-4) şi nu unei mulţimi de credincioşi:

„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei] fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care voi [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei]nu vă gândiţi.

„Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpânul meu zăboveşte să vină!» Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Mat. 24:42-51; subliniere personală).

Morala? „Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, nu fiţi ca slujitorul necredincios din această pildă.“[4]

Pentru a sublinia importanţa cuvintelor pe care tocmai le spusese ucenicilor Săi cei mai apropiaţi, Isus a continuat imediat cu pilda celor zece fecioare. La început, toate cele zece fecioare erau pregătite pentru venirea mirelui, dar cinci dintre ele nu au fost pregătite până la capăt şi au fost astfel excluse de la sărbătorirea nunţii. Isus a încheiat parabola cu cuvintele: „Vegheaţi dar [Petru, Iacov, Ioan şi Andrei], căci nu ştiţi [voi, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei] ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului“ (Matei 25:13). Altfel spus „Petru, Iacov, Ioan şi Andrei nu fiţi ca aceste fecioare nechibzuite.“ Dacă nu exista posibilitatea ca Petru, Iacov, Ioan şi Andrei să fie găsiţi nepregătiţi, nu ar fi fost nevoie ca Isus să îi avertizeze.

Isus le-a spus apoi pilda talanţilor. Conţinea acelaşi mesaj „Nu fiţi ca robul care a avut un singur talant şi care nu a făcut nimic cu ceea ce i-a încredinţat stăpânul, neavând ce să îi arate la venirea lui.“ La sfârşitul pildei stăpânul a spus: „Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Mat. 25:30). Isus nu putea transmite mesajul mai clar de atât. Numai un teolog îi poate deforma înţelesul. Exista pericolul ca Petru, Iacov, Ioan şi Andrei să fie aruncaţi în întunericul de afară dacă nu erau ascultători până la întoarcerea lui Isus. Dacă exista această posibilitate pentru Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, atunci ea este valabilă şi pentru noi. Aşa cum a promis Isus, numai cei ce fac voia Tatălui Său din ceruri vor intra în Împărăţia Lui (vezi Mat. 7:21).[5]

Cei care propovăduiesc o doctrină falsă a siguranţei necondiţionate şi eterne lucrează clar împotriva lui Hristos şi îl ajută pe Satan, învăţându-i pe alţii exact opusul a ceea ce proclamau Isus şi apostolii. Ei neutralizează pur şi simplu porunca lui Isus de a face ucenici care să împlinească tot ceea ce a poruncit El, blocând cărarea strâmtă care duce spre Rai şi lărgind-o pe cea care duce spre Iad.[6]

O altă doctrină contemporană care combate ucenicizarea

Nu numai propovăduirea siguranţei mântuirii necondiţionate înşeală oamenii, făcându-i să creadă că sfinţenia nu este esenţială pentru mântuirea finală. Şi dragostea lui Dumnezeu este de multe ori prezentată într-o formă ce neutralizează ucenicizarea. Pastorii pot fi deseori auziţi spunându-le ascultătorilor: „Dumnezeu vă iubeşte necondiţionat.“ Oamenii interpretează sensul acestei afirmaţii astfel: „Dumnezeu mă acceptă şi mă aprobă indiferent dacă ascult sau nu de El.“ Totuşi, acest lucru nu este nici pe departe adevărat.

Mulţi dintre aceşti predicatori cred că Dumnezeu îi aruncă în Iad pe cei ce nu sunt născuţi din nou şi această convingere este absolut îndreptăţită. Să ne gândim puţin la acest lucru. În mod evident Dumnezeu nu îi aprobă pe cei pe care îi aruncă în Iad. Deci, cum putem spune că îi iubeşte? Oamenii care ajung în Iad, care sunt torturaţi pentru totdeauna şi suferă mânia lui Dumnezeu, sunt ei iubiţi de Dumnezeu? Crezi că ei ţi-ar spune că Dumnezeu îi iubeşte? Cu siguranţă nu! Ei sunt o urâciune înaintea Lui, tocmai de aceea îi pedepseşte în Iad. Nu îi aprobă şi nici nu îi iubeşte.

Aşa stând lucrurile, dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşii de pe pământ este o dragoste plină de milă, care este doar temporară, şi nu o dragoste aprobatoare. El are milă de ei, avertizându-i de judecata Lui şi dându-le posibilitatea să se pocăiască. Isus a murit pentru ei, oferindu-le astfel un mod prin care pot fi iertaţi. Până în acest punct şi numai în acest mod am putea spune că Dumnezeu îi iubeşte. Dar nu îi aprobă niciodată. Nu simte pentru ei aceeaşi dragoste pe care un tată o simte faţă de copilul său. Din contră, Scriptura declară: „Cum se îndură un tată de copii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El“ (Ps. 103:13; subliniere personală). De aceea putem spune că Dumnezeu nu manifestă aceeaşi compasiune faţă de cei ce nu se tem de El. Dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşi se aseamănă mai degrabă cu mila pe care o are un judecător faţă de un criminal condamnat la pedeapsa cu moartea, căruia îi dă în schimb sentinţa închisorii pe viaţă.

Nu există nici măcar un singur caz în cartea Faptele Apostolilor unde să se menţioneze că cei care propovăduiau Evanghelia le spuneau celor nemântuiţi că Dumnezeu îi iubeşte. Din contră, predicatorii biblici îi avertizau de multe ori pe cei care îi ascultau de mânia lui Dumnezeu şi îi chemau să se pocăiască, spunându-le că Dumnezeu nu este de acord cu ei, că sunt în pericol şi că trebuie să facă schimbări majore în viaţa lor. Dacă le-ar fi spus celor cei îi ascultau doar că Dumnezeu îi iubeşte (aşa cum fac mulţi lucrători contemporani) i-ar fi putut induce în eroare determinându-i să creadă că nu erau în nici un pericol, că nu îşi adunau mânie asupra capului lor şi că nu era nevoie să se pocăiască.

Ura lui Dumnezeu faţă de păcătoşi

Contrar afirmaţiilor din zilele noastre care proclamă dragostea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi, Scriptura ne spune că Dumnezeu îi urăşte:

Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea, şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală (Ps. 5:5-6; subliniere personală).

Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia (Ps. 11:5; subliniere personală).

„Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc“ (Ier. 12:7-8; subliniere personală).

„Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt nişte îndărătnici“ (Osea 9:15; subliniere personală).

Remarcă că toate aceste pasaje scripturale nu spun doar că Dumnezeu urăşte ceea ce fac oamenii – îi urăşte pe ei. Acest adevăr aruncă puţină lumină asupra clişeului că Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos. Nu putem separa o persoană de ceea ce face. Ceea ce face vorbeşte despre ceea ce este. Astfel, Dumnezeu este îndreptăţit să îi urască pe cei ce păcătuiesc, nu doar păcatele comise de ei.Dacă Dumnezeu îi aprobă pe cei care fac ceea ce El urăşte, atunci este El Însuşi inconsecvent. În tribunale, oamenii sunt judecaţi pentru nedreptăţile comise şi tot ei primesc pedeapsa care li se cuvine. Nu putem să urâm nedreptatea, dar să îi aprobăm pe cei care o comit.

Oamenii care sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu

Nu numai că Scriptura afirmă că Dumnezeu îi urăşte pe anumiţi oameni, dar declară, de asemenea, că anumite categorii de oameni păcătoşi sunt o urâciune şi o disgraţie înaintea Lui. Încă o dată observă că pasajele scripturale citate care urmează nu spun că ceea ce fac aceşti oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, ci că ei înşişi sunt o urâciune înaintea Lui. Nu ni se spune că păcatele lor sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu, ci că ei înşişi sunt o scârbă înaintea Lui:[7]

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău (Deut. 22:5; subliniere personală).

Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău (Deut. 25:16; subliniere personală).

„Veţi mânca până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre. Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî“ (Lev. 26:29-30; subliniere personală).

Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea, şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală (Ps. 5:5-6; subliniere personală).

Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană (Prov. 3:32; subliniere personală).

Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi (Prov. 11:20; subliniere personală).

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită (Prov. 16:5; subliniere personală).

Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului (Prov. 17:15; subliniere personală).

Cum putem împăca aceste scripturi cu cele care afirmă că Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi? Cum putem spune că Dumnezeu îi urăşte pe păcătoşi şi că sunt o scârbă înaintea Lui, dar că îi şi iubeşte în acelaşi timp?

Trebuie să admitem că există mai multe tipuri de dragoste. Unul dintre ele este necondiţionat. Am putea-o numi dragoste milostivă. Este o dragoste care spune: „Te iubesc în ciuda faptului că …“ Este o dragoste care iubeşte oamenii fără să ţină cont de acţiunile lor. Acesta este genul de dragoste pe care îl are Dumnezeu pentru păcătoşi.

În contradicţie cu dragostea milostivă este dragostea condiţionată. Am putea-o numi dragoste aprobatoare. Este o dragoste care este câştigată sau meritată. Este o dragoste care spune: „Te iubesc datorită faptului că…“

Unii consideră că dacă dragostea este condiţionată, atunci nu este dragoste. Sau o dispreţuiesc deoarece spun că este o dragoste egoistă, spre deosebire de dragostea lui Dumnezeu.

Totuşi, adevărul este că şi Dumnezeu are dragoste condiţionată, după cum vom vedea în Scriptură. Astfel, nu ar trebui să dispreţuim dragostea aprobatoare. Dragostea aprobatoare este principalul mod de dragoste pe care îl manifestă Dumnezeu faţă de adevăraţii Săi copii. Ar trebui să ne dorim mult mai mult dragostea aprobatoare decât dragostea milostivă a lui Dumnezeu.

Este dragostea aprobatoare o dragoste inferioară?

Opreşte-te puţin şi pune-ţi următoarea întrebare: „Ce fel de dragoste aş prefera să aibă oamenii faţă de mine – dragoste milostivă sau dragoste aprobatoare?“ Sunt sigur că ai prefera ca oamenii să te iubească „datorită faptului că“ decât „în ciuda faptului că“.

Ai prefera să îţi auzi soţia spunând: „Nu am nici un motiv pentru care să te iubesc şi nimic din ceea ce eşti nu mă motivează să te onorez“ sau: „Sunt atâtea motive pentru care te iubesc, există multe lucruri pe care le faci şi pentru care te admir“? Desigur, am prefera ca soţiile să ne iubească cu o dragoste aprobatoare şi acesta este modul principal de dragoste care atrage şi ţine cuplurile împreună. Când nu este nimic de admirat în soţie sau soţ, când dragostea aprobatoare a încetat să mai existe, puţine căsnicii supravieţuiesc. Dacă supravieţuiesc, creditul se duce în contul dragostei milostive, care izvorăşte din caracterul evlavios al persoanei care o oferă.

Aşa stând lucrurile, vedem că dragostea aprobatoare sau condiţionată nu este deloc inferioară. În timp ce dragostea milostivă este cea mai demnă de oferit, dragostea aprobatoare este cea mai demnă de câştigat. Mai mult, faptul că dragostea aprobatoare este singurul gen de dragoste manifestat de Tatăl faţă de Isus o ridică la loc de cinste. Dumnezeu Tatăl nu a avut nici măcar un strop de dragoste milostivă faţă de Isus, deoarece nu a fost niciodată ceva nedemn de dragoste în Hristos. Isus a mărturisit:

„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi să o iau“ (Ioan 10:17; subliniere personală).

Vedem astfel că Tatăl Îl iubea pe Isus deoarece Isus a ascultat de El până la moarte. Nu poate fi nimic greşit, ci chiar îndreptăţit în dragostea aprobatoare. Isus a câştigat şi a meritat dragostea Tatălui Său.

Isus a mai declarat că a rămas în dragostea Tatălui prin faptul că a ascultat de poruncile Lui:

„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui“ (Ioan 15:9-10; subliniere personală).

Mai mult, după cum indică acest pasaj scriptural, trebuie să urmăm exemplul lui Isus şi să rămânem în dragostea Lui păzind poruncile Sale. Este clar că vorbeşte despre dragoste aprobatoare în acest pasaj, comunicându-ne că putem şi ar trebui să câştigăm dragostea Lui şi că putem să ne îndepărtăm de dragostea Lui prin neascultarea faţă de poruncile Lui. Rămânem în dragostea Lui numai dacă păzim poruncile Lui. Acest lucru este rar propovăduit astăzi, dar ar trebui să fie, deoarece sunt cuvintele lui Isus.

Isus a confirmat dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu numai celor ce păzesc poruncile Lui:

„Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu“ (Ioan 16:27; subliniere personală).

„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui…Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:21, 23; subliniere personală).

Observă că în al doilea citat Isus nu le promitea credincioşilor nededicaţi că dacă vor începe să păzească cuvintele Lui Se va apropia de ei într-un mod special. Nu! Isus a promis că oricine va începe să Îl iubească şi să păzească cuvântul Lui, va fi iubit de Tatăl şi că atât El cât şi Tatăl Lui vor veni şi vor locui împreună cu acea persoană, referire clară la naşterea din nou. Oricine este născut din nou Îi are atât pe Tatăl cât şi pe Fiul care locuiesc în el prin prezenţa Duhului Sfânt (vezi Rom. 8:9). Deci vedem încă o dată că cei care sunt într-adevăr născuţi din nou sunt cei care se pocăiesc şi care ascultă de Isus şi sunt singurii care câştigă astfel dragostea aprobatoare a Tatălui.

Bineînţeles, Isus încă mai păstrează dragostea milostivă pentru cei care cred în El. Când sunt neascultători, este gata să îi ierte dacă îşi mărturisesc păcatele şi îi iartă pe ceilalţi.

Concluzia

Toate aceste lucruri ne spun că Dumnezeu nu Îşi iubeşte copiii care ascultă de El cu aceeaşi dragoste cu care îi iubeşte pe păcătoşi. El îi iubeşte pe păcătoşi doar cu o dragoste milostivă şi această dragoste este temporară, fiind valabilă până când mor. În acelaşi timp în care îi iubeşte cu o dragoste milostivă, îi urăşte cu o ură ce izvorăşte din neaprobarea caracterului lor. Iată ce ne învaţă Scriptura.

Pe de altă parte, Dumnezeu Îşi iubeşte copiii mult mai mult decât pe cei care nu sunt născuţi din nou. În primul rând îi iubeşte cu o dragoste aprobatoare deoarece s-au pocăit şi luptă să împlinească poruncile lui Isus. Pe măsură ce ei devin din ce în ce mai sfinţi, El are din ce în ce mai puţine motive să îi iubească cu o dragoste milostivă şi din ce în ce mai multe motive să îi iubească cu o dragoste aprobatoare, exact ceea ce îşi doresc şi ei.

De asemenea, aceste lucruri ne mai spun şi că imaginea dragostei lui Dumnezeu descrisă de mulţi predicatori şi învăţători moderni induce pe mulţi în eroare şi este neadevărat. Ia-ţi un timp pentru a evalua în lumina Scripturii următoarele clişee familiare despre dragostea lui Dumnezeu:

1.) Nimic din ceea ce faci nu Îl poate determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult sau mai puţin decât o face deja.

2.) Nimic din ceea ce faci nu Îl va putea determina pe Dumnezeu să înceteze să te mai iubească.

3.) Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată.

4.) Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel.

5.) Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi, dar urăşte păcatul.

6.) Nimic din ceea ce faci nu poate câştiga sau merita dragostea lui Dumnezeu.

7.) Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi nu este condiţionată de performanţele noastre.

Fiecare dintre afirmaţiile de mai sus pot induce în eroare sau sunt pur şi simplu neadevărate, întrucât majoritatea neagă complet dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu şi multe descriu greşit dragostea Lui milostivă.

Referitor la afirmaţia (1), credincioşii pot face ceva care să Îl determine pe Dumnezeu să îi iubească cu o dragoste aprobatoare mai mare: pot fi mai ascultători. Şi pot face ceva care să Îl determine să îi iubească cu o dragoste aprobatoare mai mică: pot fi neascultători. În ceea ce îi priveşte pe păcătoşi, există ceva ce Îl poate determina pe Dumnezeu să îi iubească mai mult: pocăinţa. În acest caz ar câştiga dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu. Şi există ceva ce L-ar putea face pe Dumnezeu să îi iubească mai puţin: moartea. În acest fel vor pierde singurul gen de dragoste pe care îl manifesta Dumnezeu faţă de ei, dragostea milostivă.

Referitor la afirmaţia (2), un creştin ar putea pierde dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu prin practicarea păcatului, punându-se în poziţia de a experimenta doar dragostea Lui milostivă. Şi din nou, necredinciosul ar putea să moară şi să curme astfel dragostea milostivă a lui Dumnezeu, singura dragoste pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de el.

Referitor la afirmaţia (3), dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu este cu siguranţă condiţionată. Şi chiar şi dragostea milostivă este condiţionată de existenţa persoanei în cauză. După moarte, dragostea milostivă a lui Dumnezeu se sfârşeşte, deci este condiţionată prin faptul că este temporară.

Referitor la afirmaţia (4), este foarte probabil ca dragostea lui Dumnezeu să nu se manifeste faţă de toţi la fel, deoarece Dumnezeu îi aprobă sau dezaprobă pe toţi, păcătoşi sau sfinţi, la niveluri diferite. Dar este foarte adevărat că dragostea lui Dumnezeu nu este aceeaşi pentru păcătoşi ca şi pentru sfinţi.

Referitor la afirmaţia (5), Dumnezeu îi urăşte şi pe păcătoşi şi păcatele lor. Ar fi mai corect să spunem că pe păcătoşi îi iubeşte cu o dragoste milostivă şi că urăşte păcatele lor. Din punct de vedere al dragostei aprobatoare, îi urăşte.

Referitor la afirmaţia (6), oricine poate şi toţi ar trebui să câştige dragostea aprobatoare a lui Dumnezeu, dar desigur, nimeni nu Îi poate câştiga dragostea milostivă, deoarece este necondiţionată.

Iar referitor la afirmaţia (7), dragostea milostivă a lui Dumnezeu nu este condiţionată de performanţe, dar dragostea Lui aprobatoare este.

Toate acestea ne spun că ucenicizatorul autentic ar trebui să prezinte dragostea lui Dumnezeu într-un mod adecvat, aşa cum este descrisă în Biblie, deoarece nu doreşte să fie nimeni indus în eroare. Numai oamenii pe care Dumnezeu îi iubeşte aprobator vor intra în Rai, iar Dumnezeu îi iubeşte aprobator numai pe cei care sunt născuţi din nou şi ascultă de Isus. Ucenicizatorul autentic nu propovăduieşte niciodată ceea ce ar putea îndepărta oamenii de sfinţenie. Scopul lui coincide cu scopul lui Dumnezeu, acela de a face ucenici care să împlinească toate poruncile lui Hristos.

[1] Propovăduirea Evangheliei de către evanghelişti ar trebui considerată o formă de învăţătură şi nu există nici un dubiu că evangheliştii trebuie să proclame o evanghelie exactă din punct de vedere biblic.

[2] Nu toţi credincioşii au responsabilitatea de a învăţa public grupuri de oameni, dar toţi au responsabilitatea de a-şi învăţa ucenicii în cadrul relaţiile personale (vezi Mat. 5:19; 28:19-20; Col. 3:16; Evrei. 5:12).

[3] Spun „dacă“, deoarece aceia care sunt lupi în piele de oaie sunt clar „lucrători“ ale căror motivaţii sunt egoiste, iar aceştia vor fi aruncaţi în Iad. Presupun că ceea ce îi diferenţiază de lucrătorii adevăraţi care au motivaţii greşite este gravitatea motivaţiilor.

[4] În mod surprinzător, unii învăţători care nu pot ignora realitatea că Isus îşi avertiza cei mai apropiaţi ucenici şi că slujitorul nechibzuit reprezenta în mod evident un credincios, spun că locul unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor se află la marginea Raiului. Acolo, credincioşii nechibzuiţi îşi vor plânge temporar pierderea răsplatei până când Isus le va şterge lacrimile şi îi va primi în Rai!

[5] Desigur, credincioşii care comit un singur păcat nu îşi pierd imediat mântuirea. Aceia care se roagă pentru iertarea păcatelor lor sunt iertaţi de Dumnezeu (dacă iartă şi ei păcatele altora împotriva lor). Cei care nu cer iertarea lui Dumnezeu se pun în pericolul de a fi disciplinaţi de Dumnezeu. Numai prin împietrirea inimii la disciplinarea lui Dumnezeu rişc credincioşii să îşi piardă mântuirea. Vom discuta mai pe larg subiectul disciplinării lui Dumnezeu într-un alt capitol.

[6] Aceia care încă nu sunt convinşi că un creştin îşi poate pierde mântuire, să citească următoarele pasaje din Noul Testament: Mat. 18:21-35; 24:4-5, 11-13, 23-26, 42-51; 25:1-30; Luca 8:11-15; 11:24-28; 12:42-46; Ioan 6:66-71; 8:31-32, 51; 15:1-6; Fapte 11:21-23; 14:21-22; Rom. 6:11-23; 8:12-14, 17; 11:20-22; 1 Cor. 9:23-27; 10:1-21; 11:29-32; 15:1-2; 2 Cor. 1:24; 11:2-4; 12:21-13:5; Gal. 5:1-4; 6:7-9; Fil. 2:12-16; 3:17-4:1; Col. 1:21-23; 2:4-8, 18-19; 1 Tes. 3:1-8; 1 Tim. 1:3-7, 18-20; 4:1-16; 5:5-6, 11-15, 6:9-12, 17-19, 20-21; 2 Tim. 2:11-18; 3:13-15; Evr. 2:1-3; 3:6-19; 4:1-16: 5:8-9; 6:4-9, 10-20; 10:19-39; 12:1-17, 25-29; Iacov 1:12-16; 4:4-10; 5:19-20; 2 Pet. 1:5-11; 2:1-22; 3:16-17; 1 Ioan 2:15-28; 5:16; 2 Ioan 6-9; Iuda 20-21; Apoc. 2:7, 10-11, 17-26; 3:4-5, 8-12, 14-22; 21:7-8; 22:18-19. Textele folosite drept dovadă în favoarea doctrinei siguranţei mântuirii necondiţionate şi eterne sunt scripturi care doar subliniază credinioşia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte mântuirea şi nu spun nimic despre responsabilitatea oamenilor. De aceea trebuie interpretate armonios, în raport cu celelalte scripturi menţionate mai sus. Doar pentru că Dumnezeu promite că va fi credincios nu înseamnă că toţi ceilalţi vor fi consideraţi credinioşi. Doar pentru că promit soţiei mele că nu o voi părăsi niciodată şi îmi ţin promisiunea, nu îmi garantează faptul că ea nu mă va părăsi niciodată.

[7] S-ar putea obiecta că toate aceste pasaje din Scriptură care arată ura şi scârba lui Dumnezeu faţă de păcătoşi sunt extrase din Vechiul Testament. Atitudinea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi nu s-a schimbat totuşi de la Vechiul la Noul Testament. Întâlnirea lui Isus cu femeia cananeancă din Matei 15:22-28 este un exemplu excelent al atitudinii nou-testamentale a lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. La început, Isus nici măcar nu a răspuns stăruinţelor ei şi chiar a comparat-o cu un câine. Credinţa ei persistentă a fost motivul pentru care i-a arătat îndurare. Atitudinea lui Isus faţă de cărturari şi farisei cu greu ar putea fi considerată drept rezultatul dragostei aprobatoare (vezi Mat. 23).

BISERICA – TRUPUL VIU AL LUI ISUS HRISTOS

Biserica secolului 21: se accentueazã relaţia personalã cu Dumnezeu, experimentarea credinţei personale, hotãrârea individualã de a-L urma pe Hristos etc. Acest lucru este esenţial şi absolut necesar pentru o credinţã puternicã şi sincerã, dar nu este suficient. Ea trebuie sã fie însoţitã de o învãţãturã completã şi biblicã despre bisericã, rolul şi poziţia fiecãruia în bisericã şi despre necesitatea de a aparţine unei biserici. Poate cã nouã ne place sã ne considerãm mai mult creştini decât oameni ai bisericii, şi accentuãm faptul cã Isus Hristos a murit „ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege” dar uitãm cã planul lui Dumnezeu este „sã-şi curãţeascã un popor ca sã fie al Lui.”

Domnul Isus iubeşte biserica. Nu ai cum sã-L iubeşti pe Domnul Isus şi sã dispreţuieşti sau sã ignori biserica. Dacã Îl iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti ce iubeşte El, urãşti ce urãşte El. (nu poţi sã-i spui unui om cã-ţi place de el dar cã nu-ţi place de nevasta lui)Efeseni 5:25-27 „…Hristos a iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţeascã, curãţind-o prin spãlarea cu apã prin Cuvânt, ca sã înfãţişeze înaintea Sa aceastã Bisericã slãvitã, fãrã patã, fãrã încreţiturã sau altceva de felul acesta, ci sfântã şi fãrã defect.” (exemplul negativ: tineri care dispreţuiesc biserica, care considerã cã n-au nevoie de bisericã pentru a fi nişte creştini adevãraţi, care considerã cã credinţa este o chestiune atât de privatã încât nu o mãrturisesc, nu vorbesc despre ea, nu cautã prezenţa celor care la rândul lor cred etc. încât pânã la urmã începi sã te îndoieşti de existenţa ei). Dumnezeu vrea sã iubim biserica, nu sã ne plângem de ea sau sã ne folosim de ea.

Biserica a fost instituitã de Dumnezeu. Prima referire despre bisericã se gãseşte în Matei 16:18 „Tu eşti Petru şi pe aceastã stâncã voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui.” Stânca pe care este ziditã biserica este afirmaţia lui Petru „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Hristos este temelia bisericii, sau, în altã metaforã, capul bisericii, iar biserica este, în prima situaţie, clãdirea bisericii, în a doua trupul bisericii. Biserica nu este o instituţie omeneascã aşa cum este o universitate, o bancã, un club. Omul a inventat o arhitecturã pentru bisericã, un stil de închinare…a fãcut multe lucruri reprobabile în numele Bisericii, dar acest lucru nu desfiinţeazã biserica, pentru cã ea nu a fost creatã de om ca sã poatã avea vreo autoritate asupra ei. Biserica în sensul biblic este comunitatea de oameni credincioşi puşi deoparte de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în aceastã lume. Faptul cã de-a lungul secolelor Biserica s-a instituţionalizat, cã au intervenit alte motive decât cele spirituale (de exemplu politice, legate de putere sau de bani) sunt lucruri pe care nimeni nu le neagã, dar asta nu desfiinţeazã Biserica aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu e de competenţa noastrã sã le dezbatem. Noi trebuie sã vedem care este sensul biblic al bisericii, şi sã dorim noi sã fim o bisericã aşa cum vrea Dumnezeu. Biserica este indestructibilã şi va exista veşnic. Ea va supravieţui acestui univers.În F.A. Când fariseii erau strânşi ca sã discute despre crestinii ce începuserã sã propovãduiascã credinţa în Isus, Gamaliel a spus un lucru care este valabil şi pentru bisericã: F.A. 5:38, 39 „Dacã planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge; dar dacã este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici.”

Biserica este condusã de Domnul Isus: El este capul (biserica ca trup), piatra unghiului (clãdire). Nimeni nu are dreptul de a stãpâni biserica lui Hristos în afarã de El. De aceea metaforele despre bisericã nu sunt o piramidã (care are un vârf şi o bazã), nu este un autobuz unde cineva conduce iar ceilalţi privesc liniştiţi pe geam în cãlãtoria prin aceastã viaţã. (detalii mai tarziu).

Biserica îşi primeşte creşterea de la Hristos. Mlãdiţele primesc creşterea de la viţã. (Ioan 15). Pavel spune: eu am semãnat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a fãcut sã creascã. Noi suntem lucrãtori împreunã cu Dumnezeu, dar lucrarea principalã o face Dumnezeu. Noi facem seminarii, conferinţe, ne gândim la metode de a aduce oameni în bisericã, toate sunt foarte utile, sunt necesare, dar sã nu uitãm cã nu sunt suficiente. Fãrã binecuvântarea lui Dumnezeu totul nu este decât un program care vine şi plecã şi este repede uitat. Noi trebuie sã facem tot ce depinde de noi omeneşte vorbind (1 Corinteni 11, 12 „Cãci nimeni nu poate sã punã o altã temelie decât aceea care este pusã şi care este Isus Hristos. Iar dacã cineva clãdeşte pe aceastã temelie: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecãruia va fi datã pe faţã, ziua o va face cunoscutã, cãci se va descoperi în foc şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecãruia.” ) dar nu trebuie sã purtãm asupra noastrã responsabilitatea pe care numai Domnul o poate purta, altfel obosim în lucrare, suntem deznãdãjduiţi şi aşteptãm rezultate pe mãsura efortului nostru. Dar acesta nu este niciodatã o garanţie pentru o trezire spiritualã etc.

Biserica a fost instituitã de Dumnezeu dintr-un motiv (sau mai multe) cât se poate de clar(e). Dumnezeu nu este niciodatã arbitrar în ceea ce face. Uneori nu cunoaştem toate motivele acţiunilor Sale, dar referitor la bisericã Scriptura este cât se poate de clarã şi putem sã vedem exact de ce existã biserica, de ce avem nevoie de bisericã, de ce biserica are nevoie de noi, de ce viaţa de credinţã nu poate fi trãitã în afara bisericii etc. Dupã ce am vãzut poziţia lui Dumnezeu faţã de bisericã (Dumnezeu iubeşte Biserica) şi autoritatea cu care este investitã Biserica (este creaţia lui Dumnezeu de aceea ea nu poate fi distrusã sau contestatã de om şi nici un este opţionalã pentru credincios), mergem mai departe cercetând mai exact ce este biserica şi care este locul nostru în bisericã.

În Biblie existã douã metafore care denumesc biserica şi care ne ajutã sã înţelegem ce este biserica:
1. Biserica este o familie.
2. Biserica este un trup.

Biserica este o familie

Existã o greşealã destul de frecventã în viaţa de credinţã: oamenii acceptã învãţãtura despre naşterea din nou, chiar se nasc din nou, înţeleg lucrurile fundamentale ale credinţei, legate de mântuirea prin harul Domnului Isus Hristos dar…refuzã sã meargã mai departe, ca şi cum totul începe dar se şi terminã cu naşterea din nou, cu însuşirea unor noţiuni elementare despre credinţã. E ca şi cum un copil nou-nãscut rãmâne nou nãscut tot timpul şi refuzã sã creascã, ceea ce este nenatural şi chiar cumplit de dureros (pentru pãrinţi de ex.). Este contrar legilor naturii. Acelaşi lucru este valabil şi cu rãmânerea la statutul de creştin nou-nãscut: este împotriva legilor spirituale. Oprindu-se din creştere, viaţa nouã a unui creştin începãtor este stopatã, atrofiatã, stinsã şi în final moare. Planul lui Dumnezeu depãşeşte cu mult primii paşi pe care îi face un creştin începãtor, scopul lui este sã ajungem la starea de om matur, la mãsura staturii plinãtãţii lui Hristos. (Efeseni 4:3) Existã o ordine corectã în viaţa de credinţã, ordine pe care o vedem repetându-se de fiecare datã în Biblie atunci când oamenii primesc evanghelia Domnului Isus şi sunt nãscuţi din nou: cred în Isus Hristos, se boteazã şi devin membri ai bisericii, slujesc Domnului şi cresc în credinţã. (credinţa, botezul, creşterea). – citate din Faptele Apostolilor. Rick Warren are un joc de cuvinte legat de acest adevãr: believe, belong, become. Logica e clarã: mai întâi crezi şi te naşti din nou, apoi aparţii familiei spirituale şi prin sprijinul, grija, hrana spiritualã primitã de la bisericã ajungi sã creşti şi sã devii asemenea lui Hristos, scopul ultim al lui Dumnezeu
Primul lucru pe care îl face Dumnezeu în viaţa noastrã este sã ne ierte pãcatele, sã ne ofere astfel mântuirea şi sã ne nascã din nou prin Duhul Sfânt, deci sã ne ofere o viaţã nouã.
Urmãtorul lucru, urmare directã a naşterii din nou, este faptul cã începem sã aparţinem familiei lui Dumnezeu.(aşa cum un nou nãscut aparţine familiei în care s-a nãscut) Tatãl nostru este Dumnezeu (Gal. 3:26 „Cãci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus”), iar Isus este Fratele nostru ( Matei 12:49, 50 „Iatã mama mea şi fraţii mei. Cãci oricine va face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela îmi este frate, sorã şi mamã”). De asemenea, alţi credincioşi devin fraţii şi surorile noastre şi prin urmare, Biserica devine familia noastrã spiritualã.

BOTEZUL

Este actul prin care te identifici cu familia lui Dumnezeu. El simbolizeazã multe lucruri: declarea publicã a credinţei în Hristos, identificarea cu Hristos în moartea şi învierea Lui, moartea vieţii vechi şi începerea unei vieţi noi. Dar este şi un ritual prin care este sãrbãtoritã includerea credinciosului în familia lui Dumnezeu ( )
Botezul nu este o opţiune, este o poruncã (F.a. ) Poţi sã-l amâni, poţi sã te îndoieşti de necesitatea lui, poţi sã eziţi…toate aceste atitudini reflectã o problemã la nivelul credinţei: ruşinea de a mãrturisi public credinţa ta, ruşinea de a te identifica cu fraţii tãi în credinţã, mândria (n-am nevoie de bisericã), ignoranţa etc.
Botezul nu te face membru în bisericã, ci credinţa în Hristos; botezul este semnul vizibil al dedicãrii tale interioare faţã de Hristos şi faţã de biserica pe care Hristos o iubeşte; singura condiţie este credinţa, nu maturitatea.

Familia spiritualã are nişte caracteristici care depãşesc familia trupeascã în importanţã: relaţia noastrã cu fraţii credincioşi va continua în veşnicie, care presupun o legãtura mai durabilã, mai trainicã decât relaţiile de sânge care pot fi distruse prin divorţ, distanţã, îmbãtrânire, moarte. (Matei 12:50 „Cãci oricine va face voia Tatãlui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, sorã şi mamã.”)

Familia spiritualã satisface o nevoie adâncã care existã în fiecare om: nevoia de pãrtãşie, de a fi împreunã cu ceilalţi. Dumnezeu preţuieşte relaţiile, El este dragoste şi natura Lui (Sfânta Treime) este relaţionalã; viaţa unui creştin este definitã prin relaţiile cu ceilalţi creştini (Nu e bine ca omul sã fie singur); în Biblie nu existã exemple de creştini pustnici, izolaţi, care cautã sfinţenia şi maturitatea în afara bisericii; creştinul singur este un copil orfan, fãrã familie, privat de multe beneficii şi binecuvântãri pe care le aduce apartenenţa la o familie.
Relaţia cu Isus este personalã, dar nu privatã.

Pãrtãşia

Pãrtãşia este un cuvânt creştin, vine de la cuvântul a împãrtãşi, adicã a avea o experienţã comunã cu cineva, a face pãrtaş la o emoţie, trãire, experienţã, activitate etc. Dumnezeu ne cheamã la pãrtãşie. Viaţa a fost conceputã pentru a fi împãrtãşitã. Noi nu putem trãi singuri. Existã nevoie de pãrtãşie în familie, altfel nu mai este o familie, ei trebuie sã petreacã timpul împreunã, sã comunice sincer unii cu alţii, sã treacã împreunã prin bucurii sau tristeţi. Din punct de vedere spiritual se întâmplã acelaşi lucru.
Pãrtãşia înseamnã mai mult decât a participa la serviciile divine, a luat ceaiul împreunã sau a schimba trei cuvinte dupã un seminar. Pãrtãşia înseamnã „a experimenta viaţa împreunã” (dragoste altruistã, slujirea practicã, dãrnicia, mângâierea plinã de înţelegere şi toate celelalte porunci care se referã la relaţiile „unii cu alţii”)…..

Principii esenţiale ale unei pãrtãşii reale:

1. numãrul grupului de pãrtãşie (max. 10) Marcu 3:13 „A rânduit dintre ei doisprezece ca sã-i aibã cu Sine.”

2. sinceritatea (a comunica de la inimã la inimã: a fi cinstit în legãturã cu cine eşti, a-ţi exprima sentimentele, îndoielile, temerile, a recunoaşte slãbiciunile, a solicita ajutorul şi rugãciunile celorlalţi; opusul este fãţãrnicia, politeţea superificialã, impresia cã toate sunt bine etc.) 1 Ioan 1:7 „Dar dacã umblãm în luminã, dupã cum El Însuşi este luminã, avem pãrtãşie unii cu alţii.” Întunericul ascunde rãnile, cãderile, temerile, eşecurile şi defectele, lumina scoate totul la ivealã şi recunoaştem cine suntem. E nevoie de curaj şi de smerenie ca sã depãşim frica de fi expuşi, rãniţi, respinşi, judecaţi. Numai aşa putem fi sãnãtoşi din punct de vedere spiritual şi emoţional. Iacov 5:16 „Mãrturisiţi-vã unii altora pãcatele şi rugaţi-vã unii pentru alţii ca sã fiţi vindecaţi.”

3. reciprocitate Reciprocitatea înseamnã a da şi a primi, a împãrţi responsabilitãţile, a purta sarcinile unii altora. Romani 1:12, 13 „..sã fim mângãiaţi laolaltã în mijlocul vostru, fiecare prin credinţa care este în celãlalt, atât a voastrã cât şi a mea.” Biblia porunceşte responsabilitatea reciprocã, încurajarea reciprocã, slujirea reciprocã şi cinstirea reciprocã. Efeseni 6:2 „Purtaţi-vã sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos.” (exemplu: evanghelizarea împreunã) Existã foarte multe îndemnuri însoţite de precizarea: unii pentru alţii, unii altora. Tot ce facem trebuie sã fie spre zidirea tuturor.

4. simpatie (empatie) Coloseni 3:12 „…îmbrãcaţi-vã cu o inimã plinã de îndurare, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungã rãbdare.” Fiecare om are nevoie sã fie înţeles şi sã i se împãrtãşeascã sentimentele. Domnul Isus spune cã noi trebuie sã plângem cu cei care plâng şi sã ne bucurãm cu cei care se bucurã. Este mai mult decât a oferi soluţii facile, reţete imediate care sã rezolve orice problemã. Oamenii au nevoie sã fie ascultaţi, înţeleşi, mângâiaţi, compãtimiţi. De multe ori suntem prea grãbiţi şi nu avem rãbdare sã înţelegem şi sã simpatizãm cu oamenii, sã-i înţelegem. Rick Warren spunea cã cel mai profund nivel al simpatiei este pãrtãşia suferinţei. În momentele de crizã, de necaz, de nesiguranţã avem cel mai mult nevoie unii de alţii doarece în acele momente credinţa noastrã se clatinã, şi avem nevoie de prieteni credincioşi care sã ne susţinã, sã ne încurajeze.

5. iertare, milã Coloseni 3:13 „Îngãduiţi-vã unii pe alţii şi, dacã unul are sã se plângã de altul, iertaţi-vã unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vã şi voi.” Suntem cu toţii oameni imperfecţi, putem sã greşim în multe feluri, şi invitabil acest lucru se întâmplã atunci când petrecem mai mult timp împreunã. Toţi ne poticnim, cãdem şi avem nevoie de ajutor. Resentimentele şi supãrarea distrug pãrtãşia. Iertarea o învãţãm de la Dumnezeu; ceea ce le iertãm celorlalţi nu va fi niciodatã mai mult decât ne-a iertat Dumnezeu nouã. Iertarea trebuie fãcutã imediat, iar rãzbunarea nu are ce cãuta în viaţa unui creştin.

6. înţelegerea diferenţelor 10% din oameni sunt mai dificili decât ceilalţi 90%. Într-o bisericã oamenii pot fi foarte diferiţi în ceea ce priveşte nevoile spirituale şi emoţionale. Au un comportament care ne poate pãrea iritant, sunt nesiguri, plin de îndoialã, nu ştiu sã socializeze sau sã lege prietenii, sunt inconsercvenţi etc. Fiecare dintre noi este unic prin temperament şi educaţie, de aceea nu existã o compatibilitate perfectã. Dificultãţile care apar într-o bisericã sunt o ocazie de creştere şi un test continuu al caracterului nostru, ele sunt spre binecuvântarea noastrã şi a celor care „necesitã un har suplimentar”. Într-o familie relaţiile nu se bazeazã pe simpatie, frumuseţe, inteligenţã, împãrtãşirea gusturilor etc., ci pe natura relaţiilor dintre membri: aparţinem unii altora şi cu toţii aparţinem lui Dumnezeu. Dacã facem efortul de a înţelege oamenii vom vedea cã existã motive pentru care unii oameni sunt altfel: mediul în care au trãit, suferinţele prin care au trecut. Romani 15:1 „Noi care suntem tari suntem datori sã rãbdãm slãbiciunile celor neputincioşi şi sã nu ne plãcem nouã înşine.” Romani 14:1 „Primiţi pe cel slab în credinţã fãrã sã-i judecaţi întrebãrile îndoielnice” Aceste îndemnuri ne feresc de judecatã, dispreţuire, şi ne îndeamnã la dragoste şi acceptare a oricãrui om. Multe din dificultãţile care apar în relaţiile dintre noi nu au legãturã cu pãcatul, ci cu diferenţele de temperament.

7. asumarea responsabilitãţii Dacã ne pasã suficient de mult vom spune adevãrul în dragoste. De multe ori fugim de conflicte şi pãstrãm o pace şi o armonie aparentã. Frica şi lipsa de sinceritate împiedicã pãrtãşia. Galateni 6:1 „Fraţilor, chiar dacã un om ar fi prins în vreo greşealã , voi care sunteţi duhovniceşti sã-l îndreptaţi cu duhul blândeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca sã nu fi ispitit şi tu.” Sinceritatea este temelia intimitãţii; conflictele muşamalizate creeazã frustrare şi bariere adânci între noi. Noi trebuie sã apreciem mai mult sinceritatea decât mãgulirea sau lauda. Sinceritatea nu-ţi dã însã voie sã spui tot ce vrei si cum vrei sau când vrei. Existã un moment potrivit în care un conflict poate fi rezolvat. Vorbele nechibzuite pot provoca rãni adânci şi în loc sã-l câştigi pe fratele tãu, poţi sã-l pierzi. 1 Timotei 5:1, 2 „Nu mustra cu asprime pe un bãtrân, ci sfãtuieşte-l ca pe un tatã; pe tineri, ca pe nişte fraţi; pe femeile bãtrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toatã curãţia.” Efeseni 4:15 „Spunând adevãrul în dragoste, sã creştem în toate pânã la Cel care este Capul, Hristos.”

8. evitarea bârfei Bârfa submineazã încrederea şi face mult rãu relaţiilor dintre oameni. Existã lucruri pe care nu le putem încredinţa sau mãrturisi altora, şi în loc sã vorbim despre o problemã, Dumnezeu ne îndeamnã sã o rezolvãm direct cu persoana implicatã.

9. regularitatea Pãrtãşia adâncã nesesitã timp, relaţiile adânci se construiesc în timp. Faptul de a ne întâlni cu ceilalţi trebuie sã devinã un obicei, întâlnirile trebuie sã fie frecvente. Acest lucru presupune sã mergi la întâlnire chiar dacã nu ai dipoziţia necesarã. Dacã consideri pãrtãşia şi relaţiile mai importante decât dispoziţia ta, atunci te duci. Creştinii din primele secole se întâlneau zilnic.

Biserica ca trup

Dumnezeu ne cheamã sã credem dar şi sã aparţinem bisericii, familiei spirituale sau trupului lui Hristos. Romani 12:5 „…noi, fiind mulţi, suntem un singur trup în Hristos şi fiecare în parte mãdulare unii altora.” Noi suntem aşezaţi împreunã, zidiţi împreunã, moştenitori împreunã, adunaţi împreunã şi vom fi rãpiţi împreunã.

1. Viaţa Trupul ne duce la ideea de organism viu iar fiecare membru este un organ vital, o parte indispensabilã a Trupului, parte legatã de celelalte. Organul nu poate sã funcţioneze dacã nu este legat de trup. El se va usca şi va muri, la fel este şi cu credinţa, fãrã o legãturã vitalã cu biserica, credinţa noastrã se usucã şi moare. O bisericã localã are o putere de viaţã care este trasmisã fiecãrui membru. Persoana care spune cã nu are nevoie de bisericã este ori mândrã, ori ignorantã.

2. Rolul Trupul este cel care dã semnificaţie şi funcţie mãdularului şi nu invers. Fiecare mãdular are un rol specific. Dacã nu facem parte din trupul lui Hristos noi ratãm scopul pe care Dumnezeu l-a dat vieţii noastre.

3. Pãrtãşia 1 Corinteni 12:26 „Dacã un mãdular suferã, toate mãdularele suferã împreunã cu el; dacã un mãdular este cinstit, toate mãdularele se bucurã împreunã cu el.” Nu poţi fi legat de Cap dacã nu eşti legat de tot trupul, şi invers. Eşti unic, dar valoarea ta este completatã de rolul pe care îl ai în raport cu ceilalţi.

Creştinii ca mãdulare:

1. fiecare este indispensabil 1 Cor. 12:21 „Ochiul nu poate sã zicã mâinii „nu am nevoie de tine”; nici capul nu poate sã zicã piciorelor: „N-am nevoie de voi”” Oamenii au nevoie sã le fie confirmatã valoarea. Tuturor ne place sã fie nevoie de noi. Nu ne place sã ne simţim inutili. Nici nu suntem…Locul nostru nu poate fi luat de altcineva înaintea lui Dumnezeu. Sigur, în bisericã oamenii vin şi pleacã, dar înaintea lui Dumnezeu eşti de neînlocuit.

2. fiecare are importanţã egalã Existã o lege a compensaţiei prin care Dumnezeu are grijã ca nici un mãdular sã nu se simtã desconsiderat. 1 Cor. 12:22, 23 „…mãdularele trupului care par mai slabe sunt necesare. ªi pãrţile trupului care par vrednice de mai puţinã cinste, le îmbrãcãm cu mai multã cinste. ªi pãrţile mai puţin frumoase sunt cele mai împodobite.”

3. fiecare mãdular are un dar (rol, funcţie) 1 Cor. 12: 4, 5 „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” Nu existã om care sã nu poatã fi util în lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie sã descoperim darul pe care Dumnezeu ni l-a dat şi sã-l folosim. Nu existã mãdular inutil.

4. fiecare mãdular îşi foloseşte darul pentru zidire Darul nu îţi este dat spre lauda ta şi spre satisfacţia pesonalã, ci pentru zidirea şi creşterea celorlalţi. 1 Cor. 12:7 „ªi fiecãruia i se dã manifestarea Duhului spre folosul tuturor.” Efeseni 4:11, 12 „ªi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evaghelişti, pe alţii pãstori şi învãţãtori, pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Unii spun: n-am nici un dar, sunt prea timid sã-mi folosesc darul, în bisericã trebuie sã fim smeriţi şi sã stãm la locul nostru, sã nu ne credem prea importanţi etc. Aceasta este o falsã smerenie (desconsiderarea, sentimentul inutilitãţii) etc. Smerenia înseamnã sã te gândeşti mai mult la cei de lângã tine decât la tine însuţi. Nevalorificându-ne darul pe care Dumnezeu l-a pus noi, îi privãm pe ceilalţi de slujirea, zidirea şi ajutorul nostru. Rolul nostru în bisericã nu are legãturã cu smerenia sau mândria, ci cu mãsura de credinţã pe care ne-o dã Domnul fiecãruia. Efeseni 4:11, 12 „ªi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evaghelişti, pe alţii pãstori şi învãţãtori, pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”

Creşterea spiritualã este imposibilã în izolare şi singurãtate. Nici prezenţa la serviciile divine nu este suficientã. Fiecare membru trebuie sã participe la întreaga viaţã a bisericii locale. Maturitatea realã se manifestã prin relaţii. În singurãtate poţi sã studiezi Biblia, poţi sã asculţi predici, poţi sã te uiţi la filme creştine etc, dar nu vei putea creşte decât interacţionând cu oameni pãcãtoşi ca şi tine. Noul Testament ne porunceşte: sã ne iubim unii pe alţii, sã ne rugãm unii pentru alţii, sã ne încurajãm unii pe alţii, sã ne sfãtuim unii pe alţii, sã ne slujim unii pe alţii, sã ne acceptãm unii pe alţii, sã ne învãţãm unii pe alţii, sã ne cinstim unii pe alţii, sã ne purtãm poverile unii altora, sã ne iertãm unii pe alţii, sã ne supunem unii altora, sã ne dedicãm unii altora.. Pe lângã Biblie, pentru a creşte avem nevoie de alţi credincioşi; creştem mai repede şi mai puternici dacã învãţãm unii de la alţii şi dãm socotealã unii altora. Creşterea ne fereşte de cãderi, oscilãri, îndoieli: Efeseni 4:14 „…ca sã nu mai fim copii, aruncaţi şi duşi încoace şi-n colo de orice vânt de învãţãturã, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în uneltirea rãtãcirii.” Caracteristica copilului este imaturitatea, lipsa de dicernãmânt, oscilaţia, sunt instabili (trec de la entuziasm la deprimare, iau o hotãrâre şi nu o duc pânã la capãt) şi uşor de înşelat (un bun orator îi poate convinge, nu au capacitatea de a filtra mesajul, aleargã mereu dupã ultima carte sau ultimul mesaj care le propune spiritualitate instantanee) Creşterea noastrã urmãreşte un scop clar: pregãtirea noastrã pentru slujire. Efeseni 4:12 „Pentru desãvârşirea sfinţilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Dumnezeu vrea sã slujim, vrea sã ne foloseascã, şi în acest scop de a creşte. Acest lucru nu înseamnã cã încep sã slujesc atunci când sunt perfect pregãtit, ci slujind mã pregãtesc, mã maturizez, pentru ca în final, toate lucrurile care acţioneazã asupra mea (studierea cuvântului lui Dumnezeu, relaţiile cu fraţii, practica mea în slujire) cã conveargã spre o maturizare şi mai mare. Matur nu înseamnã perfect, ci complet.

Dumnezeu ne cere dedicare faţã de bisericã:

Dumnezeu ne cere sã iubim Biserica: dragostea de Dumnezeu este doveditã de dragostea faţã de fraţi. 1 Ioan 4:12 „Nimeni n-a vãzut vreodatã pe Dumnezeu; dacã ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rãmâne în noi şi dragostea Lui este desãvârşitã în noi.”

Dumnezeu ne cere sã ne sacrificãm pentru Bisericã 1 Ioan 3:16 „Noi am cunoscut dragostea prin aceea cã El ªSi-a dat viaţa pentru noi; şi noi trebuie sã ne dãm viaţa pentru fraţi.”

Dumnezeu ne cere sã investim în Bisericã. 1 Tim.4:14 „Nu fi nepãsãtor de darul care este în tine…Ocupã-te cu aceste lucruri, fii în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta sã fie evidentã petru toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învãţãturii. Stãruie în aceste lucruri, cãci fãcând aşa, te vei mântui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultã.” Romani 12:7 „Cine este chemat la o slujbã, sã se ţinã de slujba lui. Cine învaţã pe alţii, sã se ţinã de învãţãturã. Cine înseamnã, sã se ţinã de îndemnare. Cine sã, sã dea cu inimã largã. Cine conduce sã fie cu grijã. ..”

Dumnezeu ne cere sã aparţinem unei biserici locale. Toate referirile la bisericã din N.T. sunt la adresa unor biserici locale, cu mici excepţii. Slujirea într-o bisericã, consecvenţa, maturizarea pesonalã şi relaţiilor în timp mã ajutã sã aduc roadã şi sã fiu eficient în slujirea Domnului. Spuneţi stop migrãrilor dintr-o bisericã în alta, investiţi într-un singur loc şi rãmâneţi pe baricadã şi în situaţii dificile pentru cã ele sunt spre creşterea noastrã.

Dumnezeu alege biserica în care sã slujim, nu noi. Dacã o facem noi, cu siguranţã am alege dupã criterii subiective (îmi place, nu-mi place), plec când vreau sau când lucrurile încep sã devinã prea serioase. Suveranitatea lui Dumnezeu vizeazã şi acest lucru. Domnul poate sã ne cheme sã slujim ca misionari, sã întemeiem noi o bisericã, sã ne integrãm în altã bisericã, dar totul dupã voia Lui nu dupã bunul meu plac. El ştie cel mai bine în ce bisericã e bine sã slujesc şi în ce bisericã vrea sã mã creascã.

 

 

Capitalism de cumetrie: 54% dintre bogații României au făcut avere din relații cu statul

 

54% din cei mai bogați români și-au construit averile pe baza relațiilor cu statul, potrivit unei statistici realizată de New Money.

Fenomenul mai este cunoscut și după numele de „capitalism de cumetrie” și a fost experimentat de România încă de la începutul anilor ’90.  Sintagma a intrat în limbajul comun în special după ce fostul președinte Ion Iliescu a folosit-o în urmă cu 15 ani într-un discurs în fața Parlamentului, unde arăta că „un grup de indivizi interesați parazitează finanțele statului, naționalizând pierderile lor și reținând profitul”.

Circa 169 de miliarde de euro au fost estimate de Comisia de Prognoză, raportat la Produsul Intern Brut al României pe anul trecut, averea cumulată de cei mai bogați români reprezentând doar 9% din PIB și 5% partea de capitalism de cumetrie.

Domeniile în care se întâlnește adesea situația capitalismului de cumetrie sunt cele în care se pot face afaceri direct cu statul, sau cele care sunt masiv reglementate. Mai exact domeniile cele mai predispuse sunt cele din construcții, din energie, imobiliare, industrie, servicii IT, servicii medicale, comunicatii, si serviciile portuare.

Citeşte mai multe despre:  avere

ROMÂNIA, ÎNTRE CAPITALISMUL DE CUMETRIE ȘI STATUL MAFIOT

Autor: IOAN CISMAȘ
 

Realitățile triste, pline de aberații și nedreptăți pe care le trăim astăzi, demonstrează că România postdecembristă a înregistrat din start cel mai nefericit parcurs dintre toate țările foste comuniste, în devenirea ei spre democrație și libertate. Ca urmare, se vede de la o poștă faptul că artizanii acestui dezastru la care am ajuns, după trei decenii de rătăciri prin pustiul tranziției, nimeni alții decât politicienii de azi, aceeași care au fost și ieri, s-au dovedit nu numai complet incapabili și de rea-credință, dar n-au întrunit nici cele mai elementare calități de conducători de țară. În schimb, ceea ce i-a mânat pe ei în luptă a fost nețărmurita lor dorință de a folosi acest moment de cumpănă, delicat din viața țării, și a poporului, de a-și aduna averi uriașe, și peste noapte, cu orice preț și pe orice căi, pentru a deveni primii capitaliști ai țării, ai căror bogăție, astfel adunată, să rivalizeze cu cea a “confraților” lor din țările avansate, chiar dacă averilor acestora din urmă sunt rodul unor acumulări de generații. Iar pentru atingerea acestui deziderat, scopul a scuzat prea mult mijloacele. Privatizarea de fațadă, foarte democratică în aparență, adică pentru toată lumea, dar cu dedicații speciale pentru cei care au inițiat-o și implementat-o, se înscrie ca unul din cele mai mari jafuri ale epocii din avuția națională, dublată de o iresponsabilă ofertă către toți neaveniții străinătății, aventurieri și falimentari la ei acasă, încheind astfel cercul așa-zisei repartiții capitaliste care trebuia să genereze, pe de-o parte pe cei bogați, iar pe de altă parte pe cei săraci, fără a se ține cont că acest proces n-a fost deloc urmarea unui îndelungat fenomen natural, obiectiv, ci rezultatul jocurilor de culise, al unei mascarade și hoții naționale pecetluite, la urma-urmei, prin legiferări strâmbe care să dea validitate acesteia.

Părintele acestei creații diavolești, nimeni altul decât Ion Iliescu, văzând că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, pentru că și el știa ce înseamnă un capitalism autentic, a denumit acest avorton de societate, drept capitalism de cumetrie.

Poate că lucrurile ar fi putut fi schimbate din mers, sau ameliorate într-o oarecare măsură, dacă pe parcurs s-ar fi intervenit cu soluții de corectare. Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că aceeași care în

prima fază au dorit avere, au dorit și putere, nu numai pentru a-și acoperi matrapazlâcurile, ci pentru a-și spori averile, dar în aceeași măsură pentru a și le pune la adăpost de orice încercare de a li se controla proveniența.

Simbioza aceasta dintre avere și putere, a celor care s-au înscris pe această linie, concretizată în deținerea de poziții cheie la toate nivelurile de decizie, a dus la trecerea capitalismului de cumetrie în faza avansată a evoluției sale nocive. Capitalismul de cumetrie a primit valențe noi, s-a metamorfozat, amplificat și consolidat, cu elemente ale forțelor oculte din domeniul criminalității, dacă nu pure, cel puțin al criminalității economice, care înseamnă suprimarea concurenței ca formă naturală de reglare a relațiilor social economice și înlocuirea acesteia cu forme de presiune agresivă venită din partea unor grupuri de interese, menite să domine, să dirijeze în acest fel mersul societății, în interesul exclusiv al acestora. Cam în acest mod se petrec astăzi lucrurile în România, fapt recunoscut și de fostul președinte Traian Băsescu, care în calitatea de părinte al acestor transformări maligne, n-a ezitat să numească România de azi drept un stat mafiot.

Deși sună urât de tot și chiar înfricoșător ca asemenea lucruri să se întâmple tocmai în sânul unui popor blajin, mioritic, și în Grădina Maicii Domnului, pe care, din păcate, n-o onorăm din niciun punct de vedere, realitatea este izbitor de evidentă. Cu toate că avem de-a face cu o presă clientelară, și puțin obiectivă, fapt observat și de străini, (unii fiind la cheremul așa-zișilor social-democrați, iar alții la așa-zișilor liberali), din dezbaterile și din dezvăluirile lor, rezultă că în România postdecembristă s-au întâmplat și se întâmplă, la nivel înalt și cel mai înalt, lucruri extrem de grave, ca principale cauze ale răului generalizat care bântuie și face ravagii în societate. Urmare este faptul că din cauza acestor vicieri, a virusării lor de către spiritul mafiot, puterile statului nu stau în banca lor, ele sunt într-o continuă agresiune pentru dobândirea de ascendențe și supremații ale unora contra altora.

Prin modul defectuos în care selectează marile probleme considerate stringente ale națiunii și apoi legiferează, Parlamentul României, se vede iarăși de la o poștă, constituie porta-vocea acestor grupuri toxice din societate, reprezentate consistent în acest forum al democrației. Că este adevărat acest lucru se poate ușor observa după agenda de lucru însușită, mereu în contra intereselor celor mulți, ale națiunii, și, ca atare, din gradul cel mai scăzut de încredere al acestei supreme instituții în rândul alegătorilor. Odată pornit acest mecanism al contrafacerilor, el se răsfrânge ca un bulgăre rostogolit asupra spectrului celorlalte puteri ale statului și, în ultima instanță, asupra întregii societăți. Sunt cunoscute, ca efect, duelurile sterile dintre executiv și puterea judecătorească, dintre executiv și președinție, pentru supunerea politică ale acestora din urmă, dar și nedreptățile strigătoare la cer, înfăptuite de către justiție, de-a lungul acestor ani, și care nu fac de loc cinste statului de drept pe care pretindem că-l avem.

Lipsa de patriotism a tuturor acestor emanați, fie ei parlamentari, șefi de partide, miniștri, judecători sau procurori au făcut ca țara să fie lăsată pradă din punct de vedere economic, nu numai lor înșiși, dar și unor rechini străini în domeniu, în detrimentul antreprenorilor români. Aceștia, tot mai puțini la număr și măturați de pe piața afacerilor, culmea, cu sprijinul nemijlocit al instituțiilor statului român (ANAF-ul, fiind foarte des citat, dar și DNA), care dovedesc foarte multă cerbicie și toleranță zero, în controlarea activității acestor societăți cu capital român, lăsându-i pe ceilalți să-și externalizeze în voie profiturile grase realizate la noi, fie în țara de origine, fie în paradisurile fiscale ale lumii.

Dar nu numai acest aspect al existenței noastre este puternic afectat de asemenea stări de fapt. Nouă ne merge prost nu numai din punct de vedere economic și al inechităților ce domină relațiile dintre cetățean și instituțiile statului. Aceiași indivizi cărora nu le pasă de soarta cetățenilor n-au nici în clin nici în mânecă cu apărarea interesului național, a securității și integrității țării. Ca urmare, amenințări grave primim din toate părțile, atât din est cât și din vest, dar și din interior. Rușii lui Putin ne amenință cu rachetele lor, liderii maghiari:

Kelemen Hunor, Izsak Balasz și Tokes Laszlo, urlă nu numai pe la manifestările special organizate, dar și în Parlamentul României, pe la Bruxelles, Strasbourg și chiar ONU, cerând autonomie teritorială pe criterii etnice, adică fărâmițarea țării. În același timp, și coordonat, honvedul de Budapesta, Viktor Orban, folosește din plin această conjunctură și banii lui Soros, pe care-l repudiază doar de formă, prin investiții diverse, înfigându-și puternic pintenii în solul românesc al Transilvaniei, cu scopul declarat ca până la aniversarea Trianonului, în 4 iunie 2020, să demonstreze că viitorul Transilvaniei va fi unguresc. Declarații făcute de nenumărate ori, cu prilejul deselor sale vizite, fără ca cineva din staff-ul românesc, să-i bată măcar obrazul.

O țară întreagă este neliniștită pentru ceea ce se întâmplă la noi și cu noi. Numai domniile lor din Guvern și Parlament, de la Președinție, Poliție, Jandarmerie, Justiție și SRI, partidele politice și în special cele de la guvernare, PSD-ALDE, cu responsabilități clare în apărarea siguranței naționale, n-au nicio neliniște pe acest palier. Domniile lor, nu probabil, ci sigur, au alte și alte preocupări, mult mai importante, decât orice demers patriotic care, la urma-urmei, nu le-ar aduce nimic la teșcherea, ci doar belele. Pentru că implicările de acest gen sunt taxate ca atare de către cei cărora li se tulbură liniștea demersurilor lor pentru dezagregarea României.

Această atitudine de “no combat” ce se manifestă la nivelul tuturor instituțiilor statului, cu sarcini în domeniu, induce o profundă stare de neliniște și teamă în rândul cetățeanului de rând, îndreptățit să se întrebe, ce se va întâmpla cu destinul acestei țări post-centenare, cu eroicele sacrificii și strădanii ale înaintașilor noștri, dacă cei meniți să ne apere și să ne îmbărbăteze, în loc să ia atitudine împotriva celor care “Ardealul îl vor pustiu”, și țara sfârtecată, asistă pasivi la manifestări de acest gen. Așa ceva, un stat cu o structură și conducere normală, firească, n-ar permite sub niciun motiv.

Capitalismul de cumetrie din Romania la apogeu: nu are ce cauta guvernanta corporativa intr-un stat controlat total de politic?

 
 

In urma cu o saptamana, Fondul Proprietatea a transmis un comunicat vehement la adresa legislativului, care de vreun an incoace incearca sa politizeze total conducerea a 100 de companii aflate in proprietatea statului. Paradoxal, dintre cele 100 de companii vizate a fi excluse din procesul guvernantei corporative de abia vreo 10 prezinta interes din punct de vedere al eficientei, profitului sau pozitiei de piata. De ce s-ar chinui astfel puterea actuala sa-si desemneze, fara concurs, clientela de partid in fruntea companiilor respective? Raspunsul este cat se poate de simplu: nu eficienta, nu performanta sau dezvoltarea companiilor conteaza, ci subordonarea lor totala puterii de la centru. Altfel spus, partidul stat recompenseaza niste acoliti pentru a-l sustine la putere, cu pretul sacrificarii unor societati comerciale aflate oricum in deriva. Exceptiile nu conteaza.

Pana sa se ajunga la guvernanta corporativa in Romania a curs ceva apa pe Dunare (mai precis pe Dambovita). Ordonanta 109/2011 a fost urmata de o serie de asa zise selectii competitive ale echipelor manageriale, in asa fel incat la final sa fie numiti cei ce erau deja pe lista alba. Ulterior insa lucrurile au inceput sa se schimbe si cel putin la nivelul companiilor profitabile au aparut profesionisti. Putem oferi si exemple, dar mai bine ne abtinem pentru a nu fi intelesi gresit.

Actionarii minoritari, care in Romania nu au avut niciodata vreun cuvant de spus, au realizat totusi schimbarea si nu au contestat procesele de selectie ale administratorilor societatilor comerciale. Lucrurile pareau sa se indrepte spre ceea ce tindeam: competenta, profesionalism, performanta etc.

Este foarte adevarat, in contractele de management un loc esential il reprezenta profitul, pe baza caruia se acordau si bonusurile si primele si toate avantajele ce decurg din asta. In consecinta, managerii selectati in baza Ordonantei 109 au neglijat investitiile, mentenanta, politicile sociale etc. Toate acestea se puteau indrepta insa.

Din pacate, la nivel de ministere, autoritati independente, agentii ale statului, ideea de guvernanta corporativa nu mai are ce cauta. Si daca pestele de la cap se impute dar de la coada se curata, ce s-au gandit guvernantii nostri? Daca un ministru care nu stie nimic poate sa stea in fruntea unui minister, de ce nu ar sta un ageamiu politic in fruntea unei companii de stat? Mai mult, dupa impartirea functiilor la varf pentru toata sleahta partidelor aflate la putere, supravietuirea presupune si o noua imparteala, la nivel secundar. Daca putem avea la Economie un Andrusca de aproape un an, de ce nu am avea la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Oltenia si asa mai departe un alt sau alti Andrusca? Companiile merg de la sine, gandeste domnul Dragnea si gasca ce-l sustine. Din pacate nu mai prea merg.

Aflati in mijlocul evenimentelor, caci cele mai bune companii au intrat sub mana lor, cei de la ALDE incep sa maraie in fata deciziei de a se renunta la guvernanta corporativa. Evident, nu de grija celor 100 de companii, ci mai curand de interesul de a-si pastra oamenii fideli prin conducerea acestora. Asa se face ca Ministerul Energiei (ALDE) comunica ca nu sustine legea privind exceptarea a circa 100 de companii de stat de la prevederile guvernantei corporative. Mai mult, ministerul condus de ALDE informeaza ca a inceput selectia de manageri la o serie de companii din subordinea sa, exact in baza legislatiei privind guvernanta corporativa. Precizam ca parlamentarii ALDE au fost initiatori ai acestei legi, alaturi de cei ai PSD.

„Ministerul Energiei, condus de ALDE, nu sustine exceptarile de la guvernanta corporativa. A inceput deja selectia la o serie de companii din subordinea sa: Oil Terminal, Conpet, Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, SAPE și Uzina Termoelectrica Midia”, se precizeaza intr-un comunicat.

In realitate, celor de la ALDE le place provizoratul si in nici un caz guvernanta corporativa. Asa se face ca de vreo doi ani incoace majoritatea echipelor manageriale de la companiile din energie sunt in provizorat. Se stabileste un mandat pe doua sau patru luni, apoi se prelungeste cu inca cateva luni si tot asa pana la calendele grecesti. Intre timp se fac numiri prin Consiliile de Administratie, prin AGA, prin Consiliile de Supraveghere, dar tot cu titlu de provizorat. Ce pretentii poti sa ai de la aceste echipe, de la acesti manageri, cand vorbesti de o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung? Simplu: niciuna. Consecintele politicii de imixtiune si de impunere politica a unor oameni in fruntea companiilor statului incep sa se vada. Si se vor vedea si mai hidos in conditiile in care se va renunta la ideea de guvernanta corporativa pentru 100 de societati comerciale.

Reamintim ca legea care elimina practic guvernanta corporativa la principalele companii de stat a ajuns in dezbatere, la Camera Deputatilor, for decizional. Adoptarea unei astfel de legi ar insemna ca managerii sa fie numiti dupa bunul plac al partidelor aflate la putere, fara respectarea nici macar a unor minime criterii de selectie. Practic, ar putea fi numiti șefi de companii orice persoane, indiferent de pregatirea lor profesionala și de experienta. Prin aplicarea OUG 109/2011, persoanele selectate trebuie sa respecte anumite criterii clar stabilite in privinta pregatirii profesionale, experientei și integritatii.

Parlamentul a mai incercat și la inceputul anului sa adopte aceasta lege, insa a fost declarata neconstitutionala, fiind incalcat principiul bicameralismului.

Curtea Constitutionala a aratat printr-o decizie din 13 februarie 2018 ca a fost incalcat principiul bicameralismului. In forma initiala, proiectul de lege prevedea adaugarea unei exceptii fata de cele existente: Administratia Nationale de Meteorologie (ANM). In expunerea de motive erau prezentate pe larg argumente justificative, precum faptul ca desfașoara activitati specifice de interes public national și activitati cu specific pentru apararea și securitatea nationala. Ulterior, in Senat au fost adaugate alte „30 de intreprinderi publice, inclusiv, in 2 cazuri, filiale ale acestora (nenominalizate), precum și „companiile de apa” (nenominalizate)”, dupa cum arata Curtea Constitutioanla. „La Camera Deputatilor, lista companiilor exceptate cuprinde un numar suplimentar de 64 de entitati nominalizate individual, 5 dintre acestea alaturi de companiile detinute sau filialele acestora (nenominalizate), precum și companiile „de transport” (nenominalizate), pe lânga cele „de apa”, fara a fi prezentat, in cadrul raportului comun al comisiilor sesizate in fond, vreun motiv justificativ”, mai arata Curtea Constitutionala.

In iunie, coalitia PSD- ALDE a reluat legea și au introdus lista cu cele 100 de companii inca din Senat, prima camera decizionala.

Trebuie precizat ca sunt cele mai importante companii din România, precum cele energetice, de transport sau din domeniul resurselor minerale.  Printre ele se afla chiar și companii listate la bursa cum sunt Transelectrica, Transgaz sau Nuclearelectrica. Proiectul de lege ar urma sa fie votat miercuri in plenul Senatului.

Listă de cărți referitoare la revoluția română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 
 
 

Această pagină cuprinde o listă de cărți referitoare la Revoluția română din 1989. Pentru ca o carte să fie inclusă în această listă este nevoie ca cel puțin un capitol al cărții să se refere la revoluția română din 1989. Cărțile care au doar referiri scurte la revoluția din 1989 sau lucrările generale despre istoria României unde doar 1-2 pagini sînt consacrate revoluției nu sînt incluse pe această listă.

Cărți publicate în Timișoara

 

  • colectiv, Timișoara 16-22 decembrie 1989, Editura Facla 1990
  • colectiv Asociația Memorialul Revoluției din Timișoara,
    • Atunci ne-am mântuit de frică (album fotografic), 1999
    • Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. I, Editura Mirton 2004
    • Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. II, Editura Mirton 2004
    • Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. III, Editura Mirton 2005
    • Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton 2006
    • Documente ’89 – Procesul de la Timișoara, vol. V, Editura Mirton 2007
    • Întrebări cu și fără răspuns, Editura Mirton 2001
    • Memorial 1989, buletin științific și de informare, nr. 1; 2/2007, 2007
  • Alexandru Oșca,
    • Revoluția Română din Decembrie 1989 în Banat, Editura IRRD
    • Dincolo de Rubicon. 1989 – Timișoara –1990, Editura IRRD
    • Exersând democrația. Timișoara în post-revoluție, Editura IRRD
  • Veronica Balaj, Jurnal de Timișoara 16-22 decembrie 1989, Editura Hercule 1991
  • Constantin Hlihor, România și șocurile geopolitice ale Războiului Rece (1980-1991)
  • Costel Balint,
    • 1989. Timișoara în decembrie, Editura Helicon 1992
    • Lumină și speranță. Timișoara 1989, Editura Mirton 1994
    • Revoluția română, Editura Mirton 1995
    • 1989 – Legiunea revoluției, Editura Brumar 2005
  • Dumitru Mazilu, Revoluția Română, zile și nopți de dramatism și speranță, Editura IRRD
  • Matei Barbu, Cap de afiș: Revoluția de la Timișoara, Editura Almanahul Banatului 1999
  • Radu Ciobotea, După revoluție, târziu, Editura Almanahul Banatului 1995
  • Gheorghe Secheșan, 17 după 16, Editura Artpress 2006
  • Iosif Costinaș, M-am întors, 2003
  • Ion Calafeteanu (coordonator), Revoluția Română din Decembrie 1989 – Documente, Editura IRRD
  • Mihail Decean, Mărturiile unui naiv corigibil sau Singur printre securiști, 2006, [1]
  • Nicolae Durac, Neliniștea generalilor, Editura M.P.S. 1990
  • Procesul de la Timișoara, vol. III-IV, în colaborare cu Memorialul Revoluției. 16-22 decembrie 1989, Editura IRRD
  • Lorin Fortuna (coordonator), Rolul Frontului Democratic Român în cadrul revoluției române din decembrie 1989, Editura Artpress 2007
  • Petru Ilieșu, Timișoara 1989 – No Comment?, Editura Planetarium, 2004 (ediție romană-engleză)
  • Claudiu Iordache, Iisus s-a născut la Timișoara. Decembrie 1989, Editura Helicon, 1994
  • Adrian Kali,
    • Rocada, Editura Gordian 2004 în format pdf
    • Lecția Timișoarei, Editura Eurostampa, 2007
    • Timișoara. Generația Revoluției între mit și realitate
  • Eugenia Laszlo, Timișoara, atunci, 1998 [2]
  • Florin Medeleț + Mihai Ziman, O cronică a revoluției din Timișoara 16-22 decembrie 1989, editată de Muzeul Banatului, 1990 (2 ediții)
  • Miodrag Milin,
    • Timișoara 15-21 decembrie ’89, Întreprinderea Poligrafică Banat 1990 [3], [4], [5], [6]
    • Timișoara în revoluție și după, Editura Marineasa 1997
  • Marius Mioc,
    • Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului 1994
    • Falsificatorii istoriei. Ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Marineasa 1995
    • Revoluția din Timișoara așa cum a fost, Editura Brumar 1997
    • Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei, Editura Sedona 1999 [7]
    • en The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa 2002 (reeditat 2004), Editura Artpress 2007 [8]
    • Revoluția, fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului 2002 [9]
    • Libertatea și politrucii, Editura Mirton 2003 [10]
    • Curtea Supremă de Justiție – Procesele revoluției din Timișoara (1989), Editura Artpress 2004 [11]
    • Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național. Mitul agenturilor străine. Mitul Securității atotputernice, Editura Marineasa 2005 [12]
    • Revoluția din 1989 pe scurt, Editura Artpress 2006
    • fr La révolution roumaine de 1989, Editura Artpress 2007
  • Vasile Popa, Procesul de la Timișoara, Editura As computer press 1990
  • Viorel Domenico, Comandoul de partid și de stat Timișoara, Editura IRRD
  • Titus Suciu,
    • Reportaj cu sufletul la gură, Editura Facla 1990 (reeditat Editura Seicom 1990)
    • Lumea bună a balconului, Editura Almanahul Banatului 1995
    • Revoluția pe înțelesul detractorilor
    • Lumea bună a balconului, Editura IRRD
  • Titus Suciu, Vasile Bogdan, Adevărul traversează întristat timpul. Timișoara 1989. După 25 de ani, Editura IRRD

Cărți publicate în București

 

  • colectiv, Decembrie 89 în presa italiană, 1999
  • colectiv, E un început în tot sfîrșitul, Editura Casa Radio 1998
  • colectiv, Însemnări din zilele revoluției. Decembrie’89, Editura Militară 1990
  • colectiv, O enigmă care împlinește 7 ani, Fundația Academia Civică 1997
  • colectiv, România 16-22 decembrie. Sînge, durere, speranță, 1990
  • colectiv, Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991
  • colectiv, Vom muri și vom fi liberi, 1990
  • colectiv Institutul Revoluției,
    • Clio 1989 nr. 1-2/2005, 2005
    • Clio 1989 nr. 1-2/2006 (deși datată 2006 revista a apărut în 2007), 1/2007, 2007
    • CAIETELE REVOLUȚIEI, 67 numere
  • Vartan Arachelian, Revoluția și personajele sale, Ed. Nemira 1998
  • Adrian Pop, Constantin Corneanu (coordonatori), Prăbușirea Imperiului sovietic. „Lecții” în retrospectivă, Editura IRRD
  • Tana Ardeleanu + Răzvan Savaliuc + Ion Baiu, Procesul Ceaușeștilor, Editura Ziua 1996
  • Brîndușa Armanca, Media culpa, Editura Curtea Veche, 2006
  • Alexandru Barbu, Aghiotant la trei miniștri ai apărării: Milea, Militaru, Stănculescu, Editura Ion Cristoiu 2000
  • Alexandru Purcăruș, Prin ochii inamicului. Mihail S. Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii 1985-1991, Editura IRRD
  • Alexandru Grigoriu,
  • Eroii Martiri în statistici, Editura IRRD
  • O Revoluție încarcerată. Mărturii, Editura IRRD
  • Angela Băcescu, România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare, 1995
  • Elena Băncilă, Trage, lașule!, Ed. Victor Frunză 1990
  • Teodor Brateș,
    • Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989, o zi în studioul 4 al Televiziunii Române, Editura Scripta 1992
    • Trilogia revoluției române în direct. Cîteva zile dintr-o viață. Vol. II. 23 Decembrie’89 în studioul 4 al TVR, Editura Ager Economistul 2004
  • Mircea Bunea, Praf în ochi. Procesul celor 24-1-2, Editura Scripta 1994
  • Dumitru Burlan, După 14 ani. Sosia lui Ceaușescu se destăinuie, Editura Ergorom 2003
  • Călin Cernăianu, Diplomația lupilor, Editura Nemira 1997
  • Mihai Chiriac, Aniversare însîngerată. Academia Militară, decembrie 1989, Editura Militară 2003
  • Andrei Codrescu, Gaura din steag. Însemnări despre evenimentele din decembrie 1989 din România, Editura Athena 1997
  • Ion Coman,
    • Timișoara. Zece ani de la sîngerosul decembrie 1989, Editura Sylvi 2000
    • Omul se duce, faptele rămân, istoria însă le va analiza, Ed. Meditații 2007
  • Pavel Coruț, Să te naști sub steaua noastră!, 1993
  • Romulus Cristea,
    • Revoluția 1989, Editura România pur și simplu, 2006
    • Mărturii de la baricadă, Editura România pur și simplu, 2007
    • Revoluția Română – Mărturii și documente, Editura România pur și simplu, 2007
    • 21 decembrie 1989 – Martorii de la baricadă, Editura România pur și simplu, 2007
  • Viorel Domenico,
    • După execuție a nins, Editura Militară 1992
    • Procesul și execuția soților Ceaușescu, 25 decembrie 1989, Editura Militară 1992
    • Ceaușescu la Tîrgoviște. 22-25 decembrie 1989, Editura Ion Cristoiu 1999
    • Revoluția de ghips, 2011[1]
  • Z. Dragoș, Mărturii tragice. Harghita, Covasna, Tîrgu Mureș (decembrie 1989 – martie 1990), Editura Rai 1995
  • Catherine Durandin, Nicolae Ceaușescu. Adevăruri și minciuni despre un rege comunist, Editura Nemo 1992
  • Tudor Eliad, Timisoara mi amor, 2004
  • Victor Frunză, Revoluția împușcată sau PCR după 22 decembrie 1989, Ed. Victor Frunză 1994
  • Constantin Galeriu, Martiri ai revoluției din decembrie 1989, 1999
  • Daniela Veronica Gușă de Drăgan, Condamnat la adevăr: generalul Ștefan Gușă, Editura Rao 2004
  • Ion Iliescu,
    • Revoluție și reformă, Editura redacției publicațiilor pentru străinătate 1993
    • Revoluție și reformă (ediție revizuită), Ed. Enciclopedică 1994
    • Revoluția trăită, Editura redacției publicațiilor pentru străinătate 1995
    • Momente de istorie, Editura Enciclopedică 1995
  • I. I. Lazăr, Moartea generalului Milea, Editura Rodan 1991
  • Jean Marie Le Breton, Sfîrșitul lui Ceaușescu, Editura Cavallioti 1997
  • Corneliu Leu, Au avut românii norocul unei revoluții?, Editura Realitatea 1997
  • Constantin Lucescu, Procesul Ceaușescu, soluție justițiară a unui moment istoric, Editura Sylvi 1997
  • Claudiu Iordache,
    • România Pierdutã, Editura IRINI
    • Singur între români, Editura IRINI
    • Clasa nevrednicã, Editura IRINI
    • Securitatea – Confiscarea unei națiuni, Editura IRINI
    • Agonia postdecembrista, Editura IRINI
    • Homo Posteritas, Editura IRINI
    • Apocalipsa după Cioran, Editura IRINI
    • România la asfințit, Editura IRINI
    • Revoluția românilor, Editura IRINI
    • Omul de mlaștină, Editura IRINI
    • Anul 1989, Editura IRINI
  • Dorian Marcu, Moartea Ceaușeștilor, Editura Excelsior 1991
  • Nicolae Mavru, Revoluția din stradă, Editura Rao 2004
  • Dumitru Mazilu,
    • Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea, Editura Cozia 1991
    • Proclamația revoluției române, Editura Lumina Lex 1999
  • Miodrag Milin, Timișoara în arhivele Europei Libere, Fundația Academia Civică 1999
  • Sergiu Nicolaescu,
    • Revoluția. Începutul adevărului, Ed. Topaz 1995
    • Un senator acuză, Editura Pro 1996 (a 2-a ediție 1998)
    • Cartea revoluției române decembrie ’89, Editura Ion Cristoiu 1999
    • Lupta pentru putere. Decembrie ’89, Editura Bic All 2005
  • Darie Novăceanu, Reporter în piața ghilotinei, Editura Adevărul 1993
  • Mircea Tănase Eroii învinși ai revoluției – Editura Militară – București, 2009
  • Aurel Perva + Carol Roman,
    • Misterele revoluției române, Casa de editare „Răscruci de milenii” 1990
    • Misterele revoluției române – revenire după ani, Editura Carro 1998
  • Ion Pitulescu (coordonator),
    • Șase zile care au zguduit România, Tipografia Luceafărul 1995
    • Anul nou se naște în sânge!, Editura Universal Pan 1998
  • Rodica Popescu, Miracol? Revoluție? Lovitură de stat?, Editura Pan-Terra 1990
  • Viorel Domenico, De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluția din Decembrie 1989, Editura IRRD
  • Radu Portocală, România. Autopsia unei lovituri de stat, Ed. Continent în colaborare cu Agora Timișoreană 1991
  • Dumitru Preda, 1989. Principiul dominoului, 2000
  • Antonina Rados, Complotul securității. Revoluția trădată din România, Editura Saeculum 1999
  • Tinu Radu, Timișoara… no comment!, Ed. Paco
  • Valentin Raiha, KGB a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua 1995
  • Nestor Rateș, România: Revoluția încâlcită, Editura Litera 1994
  • Carol Roman, Ultimele 100 de zile nefaste. Sfîrșitul clicii Ceaușescu, 1990
  • Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia 2000
  • Alexandru Saucă, KGB-ul și revoluția română, Editura Miracol 1994
  • Constantin Sava + Constantin Monac,
    • Adevăr despre decembrie 1989, Editura Forum 1999
    • Revoluția română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, Editura Axioma 2001
  • Șerban Săndulescu, Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat revoluția română, Editura Omega Press 1996
  • Dinu Săraru, Generalul revoluției cu piciorul în ghips, Editura Rao 2004
  • Sorin Liviu Damean, Dan Claudiu Dănișor, Mihai Ghițulescu, Alexandru Oșca, Evoluția instituțiilor politice ale statului român din 1859 până astăzi, Editura IRRD
  • Ioan Scurtu, Revoluția română din decembrie 1989 în context internațional, Editura Enciclopedică în colaborare cu Editura Institutului Revoluției Române 2006
  • Peter Siani-Davies, Revoluția română din decembrie 1989, Editura Humanitas, 2006
  • Alex Mihai Stoenescu,
    • Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (I) „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească”, Ed. Rao 2004
    • Interviuri despre revoluție, Ed. Rao 2004
    • Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (II) „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească”, Ed. Rao 2005
  • Ilie Stoian,
    • Decembrie 1989, arta diversiunii, Editura Colaj 1993
    • Decembrie ’89 „criminala capodoperă”, 1998
  • Nicolae Stroescu, Pe urmele revoluției, Editura Albatros 1992
  • Constantin Hlihor, Marin Badea, Gavriil Preda, Alexandru Purcăruș, Revoluția Română din Decembrie 1989 și percepția ei în mentalul colectiv, Editura IRRD
  • Filip Teodorescu, Un risc asumat, Editura Viitorul Românesc 1992
  • Mihai Tatulici (coordonator), Revoluția română în direct, editat de Televiziunea Română, 1990
  • Ion Țârlea, Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ’89, Editura Blasco 2000 Mustang 1993
  • Tiberiu Urdăreanu, 1989 – martor și participant, Editura Militară 1996
  • Mihalache Adonis Cezar, Revolta (jurnalul unui militar parașutist), Editura Civio, București, 1999.
  • Ștefan Păun, Corneliu Mihail Lungu, Alexandru Oșca, Revoluția Română din 1989 la București. Schimbarea Centrului de Putere, Editura IRRD
  • Victor Atanasie Stănculescu, În sfârșit, adevărul…, Editura RAO, 2009[2]
  • „România, 1989. Autopsia unei revoluții eșuate”, 2011, scrisă de jurnaliștii francezi Malgosha Gago și Willy Golbérine.[3]
  • Constantin Corneanu, Victorie însângerată. Decembrie 1989, Editura IRRD
  • „Teroriștii printre noi”, Grigore Cartianu, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun[1]
  • Tânăr student caut revoluționar, coordonat de Zoltán Rostás și Florentina Țone, lansat sub îngrijirea Institutului Român de Istorie Recentă, Editura Curtea Veche, 2011 – recenzie
  • Alesandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, ediția a II-a; Editura IRRD
  • Lorin Fortuna (coordonator), Accentuarea crizei de regim în țările socialiste europene; Editura IRRD
  • Mihail M. Andreescu, Ion Bucur, Revoluția Română din Decembrie 1989 în București; Editura
  • Valentin Marin, Martirii Revoluției în date statistice; Editura IRRD
  • Gheorghe Sbârnă, Valentin Marin (coordonatori), Dicționarul General al Revoluției Române din Decembrie 1989; Editura IRRD
  • Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu, Constituția României 1991. Documente (vol. I)
  • Corneliu Vlad, Și totuși, Revoluția Română
  • Dana Osiac, Regăsirea Libertății,  Editura IRRD
  • Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori),
    • Constituția României. Documente (vol. II), Editura IRRD
    • Constituția României. Documente (vol. III), Editura IRRD
    • Constituția României. Documente (vol. IV), Editura IRRD
  • Florian Banu (editor), „Amorsarea” Revoluției – România anilor ‘80 văzută prin ochii Securității, Editura IRRD
  • Ion Bucur, Cartea represiunii, Editura IRRD
  • Ion Calafeteanu (coord.), Teodora Stănescu Stanciu, Gheorghe Neacșu, Daniela Osiac, Când Europa arde…
  • Daniela Osiac,
    • Comitetele Revoluției. 1989, Editura IRRD
    • Constituția României. Documente (vol. IV), Editura IRRD
    • Regăsirea Libertății, Editura IRRD
    • Revoluția din decembrie 1989. Mesaj pentru România, Editura IRRD
    • Însemnele Revoluției. Monumente și străzi, Editura IRRD
    • Vocile Revoluției, Editura IRRD

România

 

  • colectiv, Iași, 14 decembrie 1989, începutul revoluției române?, Editura Cogito, Oradea 2000
  • colectiv revista „Tribuna”, Dosare ale revoluției, Cluj 1990
  • Paul Abrudan, Sibiul în revoluția din decembrie 1989, Casa Armatei, Sibiu 1990
  • Ion Alexandru, Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție, Vălenii de Munte 1993
  • Mihai Babițchi, Revoltă în labirint, Editura BAB, Alba Iulia 1995
  • Mircea Bradu, O minune în trei zile. Oradea decembrie 1989, Editura Teira, Oradea 2000
  • Constantin Vasile, Noi am fost teroriștii?!, Editura Sibguard S.R.L., Sibiu 1995
  • Mircea Brenciu, Revoluția luminii, Brașov 2004
  • Mariana Cernicova, Noi suntem poporul, Editura Intergraf, Reșița 2004
  • Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Editura Polirom, Iași 2004 [13]
  • Georgeta Crăciun, Iași – Revoluție și contrarevoluție, Iași, 2005
  • Aurel Cocan + Laurențiu Ioan, Trădare la nivel înalt. Revoluția din decembrie 1989, Cluj-Napoca la zece ani, Editura Napoca Star, Cluj 1999
  • Teodor Crișan, Decembrie ’89. Revoluție sau lovitură de palat, Arad 2000
  • Nicolae Cușa, Momente ale revoluției din decembrie 1989 la Constanța, Editura Muntenia, Constanța 1995
  • Nicolae Danciu-Petniceanu, Tot ce am pe suflet, Editura Gutinul Baia Mare 1995
  • Tit Liviu Domșa, Victor Eugen Mihai Lungu
    • Împușcați-i, că nu-s oameni! Vol. 1, Centrul de recuperare a adevărului istoric cu privire la evenimentele din decembrie ’89, Cluj 1998
    • Împușcați-i, că nu-s oameni! Vol. 2, Centrul de recuperare a adevărului istoric cu privire la evenimentele din decembrie ’89 în colaborare cu Fundația Academia Civică, Cluj 1999
  • Vasile Duță, Revoluția din Dîmbovița (1989-1999), Editura Sfinx, Tîrgoviște 1999
  • Grigore Cătălin Haidău, Eroica ’89, Brașov 1990
  • Cicerone Ionițoiu, Album al eroilor decembrie 1989, Editura Tribuna, Sibiu 1998
  • Sabin Ivan, Pe urmele adevărului, Editura Ex Ponto, Constanța 1996
  • Octavian Mihăescu, Căminul, Iași
  • Bogdan Murgescu (coordonator), Revoluția română din decembrie 1989: istorie și memorie, Ed. Polirom, Iași 2007
  • Costel Neacșu, Religiozitatea revoluției române din decembrie 1989, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2007
  • Marius Petrașcu, Un pas spre libertate 2 vol. Editura Transilvania Expres, Brașov 2002
  • Adrian Pop:
    • Tentația tranziției. O istorie a prăbușirii comunismului în Europa de Est, Editura Corint, Bucuresti, 2002
    • Originile și tipologia revoluțiilor est-europene, Editura Enciclopedică, 2011[4]
  • Cezar-Vladimir Rogoz,
    • Povestirile teroriștilor, Editura Alma Print, Galați, 2007
    • Povestirile teroriștilor 2, Editura Alma Print, Galați, 2008
  • Ioan Scurtu (coordonator), Sfîrșitul dictaturii, Editura Clio, Craiova 1990
  • Marian Cojoc, Revoluția Română în Dobrogea, Editura IRRD
  • Revoluția Română în Banat, coord. Alexandru Oșca, Editura „Sitech”, Craiova, 2009, 498 pagini[5]
  • Cassian Maria Spiridon, Iași 14 decembrie 1989, începutul revoluției române, Editura Timpul, Iași 1994
  • Costel Vasilescu, Decembrie ’89 – Revoluție sau … diversiune?! Editura Hoffman, Caracal, 2013.
  • Laszlo Tokes,
    • Asediul Timișoarei, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999 în format pdf
    • hu Temesvari memento, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999
  • hu Máte Tökés, Egymás tükrében. Soha nem hallott vallomások a forradalomról, Imprimeria de Vest, Oradea 2004
  • ro hu en Tolnay Istvan, 1989-1999. După zece ani. Tiz ev multan. Ten years after, editat de Eparhia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului, Oradea 1999

Stelian Tănase,”Miracolol revolutiei”

  • Dacscăl Emil – „Decembrie Sfîrșit și Început” Blaj 2003; Alba Iulia: Tipografia ziarului „Unirea” 2004
  • Mircea Brenciu, Martirul, Editura IRRD
  • Gheorghe Dumitrașcu, Revoluție și destine. Evenimente din Constanța în documente, memorii și comentarii (17 decembrie 1989 – 15 mai 1990)

Cărți publicate în străinătate

 

  • fr Guibert Gérard Alban, Chronique historique de la Revolution Roumaine de decembre 1989 a janvier et fevrier, 1990, Paris, Franța
  • fr Philippe Alfonsi, Cette annee-la, 1989-1990, 1991, Balland Editions, Paris, Franța
  • en Mark Almond, The rise and fall of Nicolae and Elena Ceaușescu, 1992, Chapmans Press, Londra, Marea Britanie
  • Edward Behr,
    • fr Baise le main que tu n’oses mordre. Les Roumains et les Ceaușescu, 1991, Laffont Editions, Paris, Franța
    • en Kiss the hand you cannot bite. The rise and fall of the Ceaușescus, 1992, Hamish Hamilton Printing, Londra, Marea Britanie
  • en Andrei Codrescu, The hole in the flag, 1991, Ed. William Morrow and co, New York, SUA
  • de ro Uwe Detemple, Mein Rumänien – Revolution & Poesie, 2008, Books on Demand, Norderstedt, Germania
  • hu Jozsef Gazda, Megvalto karacsony, 1990, Aura Kiado, Budapesta, Ungaria
  • de Octavian Mihăescu, Heim(at)los, 2006, Germania
  • fr Radu Portocală, Autopsie du coup d’Etat roumain, 1990, Ed. Calmann-Lévy, Paris, Franța
  • de Milo Rau, „Die letzten Tage der Ceausescus”, 2010, Verbrecher Verlag, Berlin, Germania
  • hu Laszlo Tokes, Temesvar ostroma ’89, 1990, Editura Hungamer, Budapesta, Ungaria
  • de Hans Vastag, György Mandics, Engelmann Manfred, Temeswar, Symbol der Freiheit, Viena, Austria
  • en Alan Elsner, Romance Language – [14]

Lucrări disponibile doar pe internet

 

  • Richard Andrew Hall,
    • en The Securitate roots of a modern Romanian fairy tale: The press, the former Securitate, and the historiography of December 1989, 2002, [15], [16] [17] versiune pdf
    • en Doublespeak: The All-too-Familiar Tales of Nicolae Ceausescu’s Double, 2004, [18]
    • en The 1989 Romanian Revolution as geopolitical parlor game: Brandstatter’s „Checkmate” documentary and the latest wave in a sea of revisionism, 2005, [19]
    • en “Orwellian… positively orwellian:” Prosecutor Voinea’s campaign to sanitize the Romanian Revolution of december 1989, 2006, [20]
  • Marius Mioc,
  • Uwe Detemple,

Vezi și

 

Note

 

    1. ^ a b Maratonul lansărilor, la Adevărul, 25 noiembrie 2011, Dan Boicea, Monica Andronescu, Adevărul, accesat la 27 iunie 2012
    1. ^ Stănculescu aduce KGB-ul în Revoluția română, 17 decembrie 2009, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei, accesat la 12 ianuarie 2011
    1. ^ Radiografia unor manipulări reușite, 29 mai 2011, Ionela Roșu, Doinel Tronaru, Adevărul, accesat la 18 ianuarie 2011
    1. ^ Volumul „Originile și tipologia revoluțiilor est-europene”, lansat la MAE, 7 aprilie 2011
  1. ^ Ioan Munteanu: Răspuns la „Recenzia” elaborată de dr. Milin Miodrag referitoare la lucrarea “Revoluția Română în Banat”, 13 februarie 2010, mariusmioc.wordpress.com, accesat la 19 iulie 2013

Bibliografie 

  • Stelian Mândruț, Revoluția din decembrie 1989, în istoriografia română și străină (Bibliografia selectivă 1990-2005), articol în „Memorial 1989” nr. 1/2007, buletin științific editat de Asociația Memorialul Revoluției din Timișoar
    a

Revoluţia furată de la Timişoara. Călăii cu pensii speciale, victimele în morminte

Publicat   de 
Editorial de Ino Ardelean

Editorial de Ino Ardelean

Trei decenii s-au scurs de la revoluţia declanşată la Timişoara. O generaţie! Şi nici acum nu avem răspunsuri la multele întrebări privind acele zile. Moment aniversar, ar trebui ca în aceste zile să nu fim zgârciţi cu epitete şi cuvinte măreţe: eroism, popor viteaz, grandios etc. Însă e foarte greu, atâta timp cât n-avem acele răspunsuri, pe care le merită, în primul rând, urmaşii celor care în acele zile şi-au pierdut viaţa. Sau îl merita Corina Untilă, cea împuşcată în decembrie 1989 şi care luna trecută s-a stins din viaţă. Ea nu mai beneficia de indemnizaţia de revoluţionar pe care o primesc „revoluţionari” de prin Caracal, Dorohoi sau chiar… Buzău, oraşul unde a făcut „revoluţie” noul şef al PSD. Să-i fi spus ei cineva că toţi criminalii de la revoluţie merită pensii speciale de peste 100 de milioane de lei vechi, dar ea nu merită acea indemnizaţie.

E greu să vorbeşti despre dreptate, despre adevăr, atâta timp cât, în anii care au urmat acelor evenimente, victimele s-au amestecat cu criminalii, ultimii ajungând din nou la butoane. Sau dacă nu la butoane, oricum se bucură de pensii speciale de mii de euro. Ne întrecem în cuvinte când spunem că acea revoluţie a dat jos cel mai ticălos regim dintre toate dictaturile comuniste instaurate după ultimul război mondial, dar reprezentanţi ai acelui regim au continuat să ne conducă. Şi acum avem un  şef al senatului venind din acel regim. Atunci despre ce revoluţie vorbim?

“Sunt 30 de ani de la Revoluția care mai mult ne-a dezbinat decât ne-a unit. Avem n organizații, președinți care trimit n scrisori. Noi atunci am cerut puține lucruri: libertate, democrație. Și în sală avem milițieni, securiști, revoluționari cu titluri autentice și revoluționari adevărați”, spunea luni, într-o şedinţă festivă a Consiliului Local, revoluţionarul Corneliu N. Vaida. Şi aşa este. După revoluţie (şi vorbesc doar de Timişoara aici), unii revoluţionari şi-au dedicat anii care au venit căutării adevărului despre acele zile.

Alţii au început o cursă nebună pentru căpătuială. Şi-au făcut asociaţii de revoluţionari puse în slujba lui Ion Iliescu, cel acuzat acum pentru crime la revoluţie. Exact, omul care a furat revoluţia de la Timişoara, transformând-o într-o lovitură de stat la Bucureşti, a fost ridicat pe piedestal de mulţi dintre revoluţionarii timişoreni. Că unul precum Paul Vasile care a dat ordin să fie împuşcaţi oameni pe Calea Girocului (sunt martori care spun că a tras personal) a fost făcut general şi chiar consilier personal de Iliescu, pare să nu-i fi deranjat. Sau un Mihai Chiţac, la puţine zile după ce a pus gazele pe timişoreni a fost făcut de acelaşi Iliescu ministru de Interne. Important era că, prin Iliescu, au adunat case, spaţii comerciale, terenuri etc.

Acelaşi Iliescu care spunea zilele trecute „că e momentul să nu mai căutăm vinovaţi”. Şi totuşi, mulţi revoluţionari timişoreni veritabili i s-au închinat. Un fel de sindrom Stockholm? În apărarea unor generali de armată sau securişti i-am auzit pe unii spunând că puteau să omoare mult mai mulţi oameni, dar s-au limitat la puţini. Pe bune? Un criminal beneficiază de circumstanţe atenuante fiindcă a omorât doar un om, când putea să ucidă doi?

S-a vorbit foarte mult de reconciliere. Foarte bine. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie aflat adevărul, că gunoiul trebuie aruncat sub preş. Asta nu înseamnă că torţionarii nu trebuie să treacă printr-o perioadă de penitenţă, inclusiv în spatele gratiilor. La noi reconciliere înseamnă că torţionarii să rămână la putere? În urmă cu doi ani, de exemplu, ultimul şef al Securităţii, Iulian Vlad era condus la groapă cu mari onoruri, iar unii lideri de opinie (Cozmin Guşă, Dan Andronic etc) îi ridicau osanale. Acelaşi Iulian Vlad care în 17 decembrie 1989 ordona pentru Timişoara: „Se lichidează radical!”.

”Dreptatea înseamnă aflarea vinovaților și pedepsirea celor care au curmat vieți, celor responsabili de represiunea dezlănțuită împotriva revoluționarilor. Responsabili pentru crime. Responsabili pentru locul rămas gol din cauza cruzimii lor. Responsabili pentru chipuri îndurerate de copii orfani, văduve și părinți care nu au încetat niciodată să plângă. Îmi plec capul cu deosebit respect pentru voi, urmașii celor dispăruți, pentru eroi și pentru martiri. Dar, în același timp, un adânc sentiment de rușine profundă mă copleșește. La 30 de ani de la Revoluție, cu câteva excepții, călăii acelor zile se plimbă încă liberi”, a spus președintele Klaus Iohannis, zilele trecute, la Timişoara. Perfect adevărat. Dar se poate ceva mai mult decât nişte cuvinte frumoase?

Nu de puţine ori în istorie, românii n-au dus un lucru până la capăt sau l-au făcut pe jumătate. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 1989. Reala revoluţie de la Timişoara a fost predată lui Ion Iliescu şi “emanaţilor” din jurul acestuia. Şi acesta este unul din motivele de bază pentru care, după trei decenii, România se află acolo unde se află. Nici cu adevărat în Europa civilizată, nici în afara ei.

 

Revoluţia furată şi sursele răului

„Cu pistolul automat atârnat de gâtul lui subţire, adolescentul cu care am stat de vorbă în acel decembrie 89 în staţia de metrou de la televiziune rămâne pentru mine imaginea emblemă a celor petrecute acum 20 de ani.”

default

Era vădit fascinat de microfonul pe care i-l plimbam în faţa nasului cu o emoţie probabil egală celei care-l determina să-şi agite, cât mai vizibil, Kalaşnikovul obţinut, după cum afirma el, ca să apere televiziunea de terorişti. În lipsă de alt subiect mai bun, mi-a prezentat mândru nevoie mare trupa lui de şoc, toţi puberi, veniţi in corpore, din varii sate, să apere tânăra revoluţie.

O stranie senzaţie de vertij mă cuprinde ori de câte ori îmi amintesc de întâmplările pe care le-am trăit în toamna şi iarna anului 1989, ca reporter al postului de radio Deutsche Welle, înainte şi după 22 decembrie.

Asistasem, în seara de 9 noiembrie, la demolarea zidului Berlinului. Văzusem istoria cea mare la lucru, astfel încât, la 17 decembrie, auzind de revolta de la Timişoara, le-am propus tot mai insistent şefilor mei germani să-mi permită să-mi întrerup concediul şi să-mi dea voie să plec în ţară. După eforturi mari de penetrare a birocraţiei şi un amplu ocol printr-o Bulgarie troienită, am reuşit să ajung la Bucureşti la timp spre a asista la înfiinţarea GDS precum şi la primele conferinţe de presă ale noilor potentaţi civili şi militari.

Toboganul marilor speranţe

Am ratat voluntar turneul organizat, pentru uzul ziariştilor străini, de către puternicii zilei, prin subteranele lui Ceauşescu. Entuziasmul meu iniţial pentru echipa care izbutise totuşi să-l debarce pe dictator s-a estompat vertiginos.

Întâlnirile mele, de la Intercontinental, transformat ad-hoc în cartierul general al jurnaliştilor străini, cu trimişii studenţilor, cu disidenţi, cu reprezentanţii deţinuţilor politici şi mai ales cu unii din fruntaşii PNŢ şi PNL proaspăt repatriaţi mi-au spulberat, rând pe rând, iluziile.

Capac mi-au pus întâlnirile cu doi cunoscuţi mai vechi. Unul devenise peste noapte mâna dreaptă a şefului statului major al armatei postceauşiste, Vasile Ionel, numit în funcţie, cu doar câteva zile înainte, de Ion Iliescu. Aghiotantul noului ministru-adjunct al apărării (rechemat din rezervă în scopul tranşării disputelor pentru putere ale diverselor grupuri din nomenclatură) îşi demarase frumoasa carieră postdecembristă după ce fusese secretar de partid la o instituţie mai obscură. S-a prefăcut că nu mă mai cunoaşte, deşi nu trecuseră decât doi ani de la ultima noastră întâlnire.

Cel de-al doilea, care-mi fusese chiar amic şi funcţionase o vreme, pare-se, ca turnător, pentru ca apoi, fiind în temă, să-şi încerce norocul ca traducător, avea să-mi indice, în primele zile de ianuarie 90, viitorul pas ce avea să fie efectuat pe calea deturnării revoluţiei anticomuniste. „FSN-ul”, mi-a şoptit el la ureche, nu fără să trădeze vechea teamă de „cooperativa ochiul şi timpanul”, dar manifestând concomitent şi o profetică luciditate, „FSN-ul n-are de gând să se ţină de promisiune”. În replică la reacţia mea naivă mi-a precizat că tocmai formata grupare a lui Ion Iliescu „va candida ca partid la alegerile din primăvară, pe care le va câştiga detaşat”.

În memorie mi s-a întipărit şi o întâlnire nocturnă, cu totul întâmplătoare, la cumpăna dintre ani, cu un echipaj mixt de miliţieni şi militari foarte băuţi şi încă şi mai rău nervoşi. Mi-au cerut actele la control şi m-ar fi putut, cred, lesne împuşca, dată fiind incapacitatea lor de a înţelege nemţeasca din paşaportul meu. În plus, apariţia mea era cu adevărat suspectă, într-un oraş pustiit de oameni, în care amplificatoarele de panică ale „răspândacilor” noului regim versificau de zor, „de Crăciun/în fiecare casă/câte un mort pe masă”.

Chestiuni cu şi fără răspuns

Când s-a risipit exuberanţa s-a făcut loc de întrebări legitime. Unde dispăruse peste noapte PCR? Dar atotputernica Securitate? De ce televiziunea, devenită „organ” revoluţionar instituise cvasi-automat cenzura şi nu le permitea nici primilor reprezentanţi ai societăţii civile, nici exponenţilor foştilor deţinuţi politici şi partidelor istorice să apară pe ecrane?

Odată cu noul an, am început să mă edific. Matricea involuţiilor postdecembriste prinsese contur. Pretextul terorist, menit să legitimeze pretinsul caracter „revoluţionar” al noilor potentaţi „cu faţă umană”, facilitase deturnarea idealurilor anticomuniste. Diversiunile fabricate în laboratoarele Securităţii pasămite dispărute aveau să intoxice masiv opinia publică şi să producă rând pe rând ciocniri sociale, apoi cele interetnice.

Din ele au rezultat apariţia SRI şi-a României Mari, a altor partide extremiste, apoi alegeri, până astăzi, nu tocmai corecte şi mai cu seamă mineriadele de tristă faimă. Din „nu ne vindem ţara” avea să se hrănească ani de zile izolarea României. Iar din, chipurile, „toţi suntem vinovaţi”, din denigrarea martirilor şi marginalizarea, defăimarea, ori, după caz, asasinarea în efigie, prin mitologizare, a disidenţilor avea să se argumenteze pentru îngroparea lustraţiei.

PCR şi Securitatea, departe de a dispărea, aşa cum s-a evaporat speranţa de întemeiere a unei justiţii demne de acest nume, ori de transpunere a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, se metamorfozaseră rapid şi cu succes. Prin intermediul FSN şi a cuplului Iliescu-Măgureanu, monştrii vechiului regim totalitar se reciclaseră cu pierderi minime, o reuşită depăşind chiar şi speranţele cele mai temerare ale nomenclaturii.

Amnezia care a facilitat dezastrul

Dincolo de proorocirea lui Brucan, care avea şi ea să facă o carieră remarcabilă, greaţa, în care avea să se preschimbe, pentru mulţi, euforia libertăţii obţinute în urma unei tiranii îngrozitoare chiar şi în comparaţie cu alte dictaturi, are şi alte cauze. Ea ţine de incapacitatea multor intelectuali din ţară de a depista sursele veritabile ale răului abătut asupra României. Ori de a evita, în următorii ani, erori monumentale.

Răul s-a ivit nu numai după 22 decembrie 89, nu doar din pricina abilităţii machiavelice a noului regim, din cauza lui Stalin şi tancurilor sale, ori a „conjuncturii internaţionale” din timpul războaielor mondiale. În fond, epicentrul catastrofei trebuie căutat în zona opacizării intelighenţiei autohtone. Momentul zero al dezastrului, demisia de la luciditatea necesară dejucării manevrelor FSN-iste ar putea fi detectate în utopii mai vechi. În tradiţia inaugurată de rinocerizarea acelor mari personalităţi culturale interbelice, incapabile să reziste ispitei de-a adera la ideologia legionară. Ori de a sprijini nefasta dictatură antonesciană.

Încât, pe lângă transpunerea lustraţiei, recursul riguros la o memorie netrucată şi la elucidarea integrală a trecutului totalitar (care nu e doar, pur şi simplu, comunist) rămân sarcinile poate cele mai urgente ale celor ce doresc să recupereze în fine revoluţia furată.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Draghicescu

Suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul

 
 

Surprinzătoarea alianță arabă și cauzele ei

În 1989, Arabia Saudită anunța că deține rezerve „certificate” de 170 mld. barili de petrol. Un an mai târziu, fără a anunța descoperirea unor noi câmpuri petroliere, țara își reconstituie poziția și anunță rezerve de 257 mld. barili. Apoi a mai făcut rectificări – repet, fără descoperirea altor câmpuri – ajungând în final la 267 mld. barili.
Un calcul făcut de petroliști și bazat pe producția de petrol a Arabiei Saudite din 1974 până în prezent ne arată că, în realitate, țara ar deține mai puțin de 120 mld. barili de petrol. Și aceasta luând ca bază estimarea din 1989, care oricum era scoasă de la șosetă.
Calculul poate fi considerat apropiat de realitate în condițiile în care Arabia Saudită, în ciuda „amenințărilor” sale, e incapabilă să-și crească producția. În schimb, tot anunță posibilități ale creșterii producției zilnice în cazul în care ar intra într-un război comercial. Însă și treaba cu războaiele comerciale e cumva oablă. Țara a pierdut atât războiul comercial din 2014, cât și pe cel început anul acesta și menit a-i băga în faliment pe producătorii americani de petrol și gaze de șist. Poate vă amintiți cum, în acest război, cărțile au fost făcute de Putin, într-o demonstrație de forță în care a arătat limpede cam cine e tătucul în tot acest joc.
Și-acum încep problemele. Regatul din Golf a anunțat cu ceva timp în urmă fastuosul IPO al companiei sale stindard, ARAMCO, cea care are întreaga resursă petrolieră a țării. Inițial au anunțat că vând 5%, apoi 1.5%. Evaluarea ARAMCO s-a făcut după rezervele aiuristice și necertificate ale regatului. Prețul umflat al ARAMCO a fost și-o ambiție de-a tânărului moștenitor Mohamed bin Salman(MbS). Iar pentru aceasta băncile locale au supraîndatorat populația pentru a investi în „compania fanion” a țării și, de asemenea, a creat un mic grup de „investitori strategici” racolați din regimurile salafiste prietene și cărora li s-a promis ferm că ARAMCO va oferi dividende de minim 75 mld USD. Doar că, ghinion, în condițiile războiului comercial cu producătorii mericani, profitul ARAMCO a scăzut cu aproape 75%.
Să extindem puțin, panoramând situația. În 2015, țara înregistra un deficit record de peste 14% din PIB, adică aproape 100 mld$. În 2016, deficitul bugetar a scăzut la „doar” 12.8% din PIB. La momentul acela, într-o îngrijorare fără precedent, Ministrul Economiei Mohamed Al Tuwaijri declara că „dacă nu facem ceva, în 3-4 ani intrăm în faliment”. S-a făcut ceva? În 2017 s-a înregistrat un deficit de 8.9%, iar în 2018 a crescut din nou la 9.2%. În 2019 deficitul țării a scăzut la 7% din PIB, însă pentru 2020 Fitch estimează un devastator deficit de peste 15%. Privind toate acestea ne întrebăm oare ce-i cu prognoza lui Al Tuwaijri sau, mai pe șleau spus, cât oare va mai rezista Arabia Saudită?
Chestiunea are și o rezonanță geopolitică interesantă. Recent, țara a semnat un acord istoric cu Israelul. Practic, fără a se recunoaște explicit, cauza palestiniană a fost abandonată. Netanyahu s-a dovedit a fi un maestru al diplomației reușind, prin manevre abile, ceea ce în urmă cu doar câțiva ani părea imposibil. Fără doar și poate, după ce Israelul va trasa granița viitoare, restul teritoriului palestinian va fi anexat de Iordania, conform unui plan propus în urmă cu câțiva ani de Trump prin intermediul ginerelui său. Doar că Israelul știe mai bine ca oricine că un acord n-are valoare dacă nu e dus până în punctul de la care situația din teren devine ireversibilă. Și, în scurt timp, ea va deveni cu adevărat ireversibilă.
Privind în acești termeni am putea spune că Arabia Saudită și aliații săi naturali au cam pierdut o groază fără a câștiga cert mai nimic. Însă, dacă ne uităm pe cifrele seci înțelegem că MbS, prin parafarea acestui tratat, speră să-și salveze viitorul tron, întrucât țara sa are nevoie de o modernizare rapidă pentru a putea avea relevanță economică. Posibil ca Israelul să-i fi promis sprijin specializat în realizarea acestui deziderat, însă asta vine la pachet cu renunțarea la așa-zisul islamism politic. Astfel, Arabia Saudită – cea care se justifica față de cetățenii săi prin organizațiile teroriste avându-și rădăcinile acolo – tocmai ce-a spus pas acestei politici. Și, ca de fiecare dată, țap ispășitor a picat cel mai puțin vinovat, anume „Frăția Musulmană”, organizație având o expunere politică asumată și în limitele legii. De-aici lucrurile se complică.
Teoretic, noua înțelegere e făcută pentru a anihila Iranul. Aici apare cealaltă stea sunită, anume Turcia. Turcii sunt susținători declarați ai „Fraților Musulmani” – partid politic încercând să facă în lumea sunită ceea ce a făcut Revoluția Iraniană în lumea șiită. Dizidenții „Frăției” își găsesc astfel refugiu atât în Turcia cât și în Qatar, emirat care-i stă efectiv în gât lui MbS și cu care era cât pe-aci să înceapă un război. Occidentalii au impresia că Frații Musulmani sunt organizație teroristă de tipul celor pe care le cunoaștem. Aiurea. Frații Musulmani, dincolo de politică, se implică activ în viața oamenilor de rând încercând cumva reînvierea umma, a spiritului comunitar de la începuturile religiei musulmane, spirit cultivat de către Profet. În ciuda interzicerii mișcării, ea este prezentă și e imposibil de contrat. De altfel, ca să vă faceți o idee, vă amintesc că organizația a luat ființă încă din 1928 și, până în prezent, eradicarea sa a fost imposibilă, cu toate că regimuri precum cel al lui Hosni Mubarak au avut o prioritate în acest sens.
Să privim acum întreaga ecuație pentru a înțelege că suntem pe un butoi cu pulbere sub care arde focul. Cel mai probabil Arabia Saudită se va lăsa împinsă într-un război devastator cu Iranul, ecuație în care urmărește orbește controlul resurselor și, cumva, echilibrarea propriului său buget prin „taxarea vasalului”. Însă programul de laicizare a statului va întâlni opoziția puternică a poporului care, oricum, e destul de „nervos” în ultima perioadă.
O confruntare directă cu Iranul se va extinde nu doar în întreg Orientul Apropiat, ci și în Africa având consecințe deosebit de grave în Europa. În ciuda spațiului ocupat, tot ceea ce am spus până acum e doar o sumarizare, o simplificare. În realitate treburile arată mult mai urât și, cu siguranță, urmează să retrăim începutul de secol XX. Chiar dacă n-avem chef s-o facem.

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

 

Cum să manipulezi masele

De către

Anonimus

 

Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.

Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării libertăţilor democratice.

Să aplici treptat toate măsurile dure. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, devine suportabil, dacă este livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.

Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.

Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.

Să încurajezi financiar media, aceea care îndobitoceşte publicul şi-l ţine legat de emisiuni şi seriale vulgare ce trag inteligenţa în jos.

Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.

Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Autor: Noam Chomsky

Noam Chomsky

Citește și:

Strategii de manipulare

Cunoscutul politolog evreu, filozof şi lingvist nord-american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală şi pe care el le numeşte „strategii ale diversiunii” (Citește mai departe…)

 

 

SC Prospecțiuni SA se comportă ca o gașcă de tâlhari

De către

Anonimus

 

de Hans Hedrich, vicepresedinte Asociatia Neuer Weg, Fagaras
Tel. 0752-616128
hanshedrich@gmx.de

Nu exagerez deloc cu cele relatate mai jos… Ieri am fost pe teren in zona Malancrav/Malmkrog, Laslea/Lasseln, Biertan/Birthaelm si Copsa Mare/Grosskopisch, in jud. SB, intre Sighisoara si Medias, pe probleme de explorari de gaze de sist, ce se executa aici de cateva saptamani. …Si nu pot sa constat altceva decat ca e ALARMA DE GRADUL ZERO! pentru natura protectia patrimoniului/siturile UNESCO de aici!

Lucrarile sunt executate, in beneficiul s.c. ROMGAZ S.A., de catre s.c. Prospectiuni S.A. a cleptosecuristului Ovidiu Tender care se comporta ca o gashca de talhari in gradinile oamenilor si pe strazile comunelor din zona Biertan, Malancrav, Cund, Mosna…

Cateva constatari bine documentate, din mai multe sate care arata un tipar specific al problemelor:

1. Vibratiile utilajelor si a detonatiilor distrug fatadele caselor.
2. Lucratorii firmei intra fara acordul proprietarilor de terenuri in gradini si pe campuri,.
3. Lucratorii provoaca distrugeri la recoltele de pe camp.
4. S-au facut, in 09. 09. 2013, puscari in situl UNESCO de la Biertan(!), direct langa zidul Cetatii
5. Lucratorii au intrat, in 09. 09. 2013 la Malancrav, in gradina conacului Printului Charles(!), instaland senzori si cablaje.
6. Nu se respecta o serie de prevederi din decizia de incadrare a APM SB de “impact nesemnificativ” asupra mediului (lucrari mai mult de 8 ore/zi, puscari cu explozibil, puscari noaptea, producerea de deseuri, distrugeri a mediului inconjurator si a patrimoniului istoric s.a.).
7. Lucratorii beau alcool in timpul programului de lucru.
8. Firma, aparent, nu are nici un fel de contracte/aprobari din partea autoritatilor locale pt. desfasurarea activitatilor pe domeniul public.
9. Lucratorii ii ameninta, ii injura si ii scuipa pe cei care li se opun (10. 08. 2013 la Malancrav).
10. Se trimit batausi de catre firma de paza ca sa-i bata pe cei care li se opun firmei de prospectiuni (in zona Mosna).
11. Politia nu e de gasit la fata locului (com. Laslea) sau inventeaza tertipuri pt. a nu da curs unor reclamatii transmise telefonic (seful de sectie Dumbraveni, Manolache). La fel, Politia din Cund nu a inregistrat o plangere penala a unei persoane vatamate de lucrarile de explorare.
12. Lucratorii ii mint cu nerusinare si induc in eroare pe localnici, atunci cand sint intrebati de activitatea lor, negand ca ar cauta gaze de sist. La Biertan, un lucrator a afirmat fata de o jurnalista(!) ca ei doar fac curat in sat pentru ca urmeaza sa vina presedintele Basescu in vizita!

13. Cand sint luati la intrebari de catre localnici, reprezentantii firmei de explorare spun cu maxima seriozitate ca pe timpul lui Ceausescu s-ar fi procedat la fel, doar ca atunci nu ar fi primit niciun fel de despagubiri. Cu alte cuvinte: Bucurati-va ca va dam 50 de Lei dupa ce v-am rascolit gradina!  (S-a intamplat la Mosna.)

Locuitor din Valchid/Waldhuetten in fata boltii casei, crapata in urma lucrarilor de explorare (executate aprox. in 09. 08. 2013. Foto din 10. 08. 2013)

“Cablaraie” in cucuruz. Senzori de date geo, amplasate fara acordul proprietarului pe un teren de porumb intre Valchid si Copsa Mare. (Foto din 10. 08. 2013)

Nu tancurile cu tunuri ci tractoarele cu foreze si complicitatea autoritatilor (politie, prefectura, primarii) reprezinta noua amenintare pentru om, natura, cultura si comunitate…

Reprezentantii autoritatilor publice, a politicului (in special PSD si Forumul German)  cat si a celor bisericesti (mai cu seama cele ale Bisericii evanghelice C.A.) au sansa unica sa demonstreze si sa ne lamureasca in zilele urmatoare ale cui interese le slujesc in realitate: cele ale comunitatilor si a contribuabililor care-i finanteaza sau cele ale unor impostori si infractori deghizati in “intreprinzatori” (privilegiati si favorizati tot de ei, in schimburi unor foloase pentru partid sau reprezentantii acestora).

Ii asigur deja de pe acum pe politicieni, politisti si patroni ca in satele zonei (ex-)sasesti care incearca, dupa exodul sasilor, sa se repuna pe picioare prin agricultura bio si turism cultural/sustenabil (cu unele succese remarcabile) se naste un val de ura fata de intrusii de exploratori, de o amploare inca greu de estimat! La opozitia de acum nu stiu cum isi imagineaza Tender si Romgaz sa-si continue aceste activitati vadit ilegale si, intr-un viitor, cum sa exploateze, cu otravirea apei freatice, zacamintele de gaze de sist.

„Schweighofer taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult decât cifra raportată”

De către

Anonimus

 
 

Realizatorul de televiziune Dan Păvăloiu, cunoscut pentru emisiunea «Natură și aventură», de pe postul public TVR, explică pe larg, detaliind …„încrengăturile” modului în care se fură „ca în codru” din pădurile României și cel în care autoritățile de resort, dar și cele de la București închis ochii, în vreme ce își duc mâinile în buzunare, sau disimulează că lucrurile nu sunt atât de grave.

Dan Păvăloiu a realizat sute de materiale video prin păduri, alături de pădurari și afirmă că a deprins cum merg lucrurile .

Iată postarea sa de pe contul personal:

În atenția celor îngrijorați de starea pădurilor din România! Îmi cer scuze pentru lungimea materialului dar nu am avut încotro. O să înțelegeți de ce hoții niciodată nu sunt prinși… Nu de mult un pădurar a fost ucis în Maramureș. Jertfa sa se alătură altora, destui colegi, omorâți pe când păzeau pădurea. Se prea poate ca societatea românească să minimalizeze gravitatea faptelor.

După modesta mea părere, situația prezintă două aspecte. În primul rând, Romsilva la fel ca de pildă, Poliția sau Jandarmeria, nu este prea iubită și apreciată de noi toți, din motive binecunoscute. Nu doar binecunoscute, ci chiar juste. Numai că, printre cei ce lucrează în instituțiile amintite sunt oameni și oameni. Încercați să vă imaginați că sunteți un om corect și nu trebuie să luptați doar cu un sistem național putred, corupt în profunzime, ci și cu proprii șefi și colegi. Că petreceți zile și nopți la serviciu, că vă rupeți oasele pe teren și vă stoarceți mințile la birou pentru ca rezultatul muncii voastre să meargă la gunoi. Așa încât, acești oameni care făcându-și meseria au fost și sunt hărțuiți, care în parte au fost răniți sau omorâți, mai presus de orice politician, scriitor, activist civil, ziarist sau realizator de emisiuni sunt adevărații eroi ai zilelor noastre. În al doilea rând, se prea poate ca societatea civilă să nu sesizeze la întreaga scară amploarea fenomenului tăierilor ilegale. Ca și realizator de televiziune pe teme de mediu am destui dușmani, dar din fericire și mai mulți prieteni. Primesc informații perfect documentate exact din interiorul sistemului. De pildă, de la unul din inginerii de top din Schweighofer am aflat că față de cifra raportată oficial, în România se taie de 2,5 până la 2,7 ori mai mult. Adică la 100 de metri cubi se mai fură 250-270 metri cubi. Nu-i vorbă, citesc un articol în care directorul general RNP, dl Gheorghe Mihăilescu declara la 11 octombrie ac. că tăierile ilegale din pădurile administrate de Romsilva se ridică cel mult 50.000 metri cubi pe an, adică, pe înțelesul profanilor cam un fag cu diametrul de 8 cm/hectar. Cu tot respectul pentru ceea ce a fost această instituție și mai ales pentru ceea ce ar putea să fie, șeful Romsilva, cu acestă declarație trece, nici nu știu ce să cred, la dreapta lui Houdini sau a Vioricăi Dăncilă.

Am văzut în ultimul timp materiale cu adevărat excepționale legate de tăierile ilegale de lemn făcute de colegii din presă care se ocupă de jurnalism de mediu. Știm de acum destule despre metodele prin care se fură. Întrebarea este cum se face că nu sunt prinși, mai cu seamă că, de câțiva ani avem un organism specializat în delicte silvice. Se numește Garda Forestieră și este constituită din specialiști foarte bine plătiți și bine echipați. Citind cele de mai jos o să înțelegeți mai bine zicala „au pus lupul paznic la oi!”…
În 2017 am trimis Gărzii Forestiere Brașov o sesizare impecabil documentată (după cum se va vedea mai jos) cu privire la jaful care se desfășura la OS Răstolița. În mod normal reclamația trebuia să meargă la GF Mureș dar aveam informații că sunt mână în mână cu hoții.

Aceasta e sesizarea: „La Ocolol Silvic Răstolița, Direcția Silvică Mureș s-a creat, în timp, o mafie a lemnului condusă de şeful de ocol Cosmin Dan împreună cu locotenenţii săi Alexandru Toncean, şeful Districtului 2, Lucian Paşcan, şeful Districtul 3 şi Romeo Cif, şeful Districtului 4. Aceştia gestionează fondul forestier după bunul plac, marchează câte lemne vor ei fără a mai ţine seama de APV ori de Amenajament, nu mai există nici o ordine la utilizarea ciocanului de marcat. Dacă eşti agent economic, şi vrei să ai un profit mai mare din exploatarea mai multor arbori decât ai achiziţionat la licitaţie, apelezi la gruparea mafiotă şi se rezolvă, bineînţeles în schimbul unor sume de bani pe care le negociezi cu aceştia. Este interesant că firmele din judeţul Bistriţa Năsăud exploatează jumătate din lemnul vândut de ocol, ceea ce confirmă faptul că bistriţenii sunt foarte “darnici” şi au grijă de tovarăşii lor care îi ajută. SC Frasinul SRL şi SC Montana Forest SRL ambele din Anieş organizează chermeze cu mâncare şi băutură gratis la fiecare predare de partidă.

În continuare vă voi explica metodele utilizate pentru a obţine foloase necuvenite de la agenţii economici care au achiziţionat lemn “pe picior” în fondul forestier al districtelor.
1. crearea unor partizi neatractive din punct de vedere economic.
În baza înţelegerilor anterioare dintre brigadieri şi agenţii economici agreaţi, care intenţionează să participe la licitaţiile organizate de către Direcţia Silvică Mureş, se creează partizi neatractive din punct de vedere economic pentru agenţii economici (lemn cu diametru mic, distanţă de scos apropiat foarte mare şi în locuri aproape imposibil de accesat) şi care nu s-ar achiziţiona în mod normal. În paralel, în partizile vizate a fi achiziţionate de către aceştia se marchează în plus lemn în cantitate echivalentă cu cea din partida inaccesibilă.
La licitaţii, agentul economic, după ce îşi licitează partizile urmărite, pentru care oferă preţuri peste cel al pieţei, achiziţionează la preţuri foarte mici partizile inaccesibile pe care nu le ofertează nicio firmă.
Ulterior, cu sprijinul pădurarului şi brigadierului responsabil cu fondul forestier în care se află partizile achiziţionate, agentul economic exploatează tot lemnul din partida în care au fost marcaţi arbori în plus faţă de APV, fără a recolta vreun arbore din partida inaccesibilă, însă se foloseşte de documentele de însoţire a lemnului (avize) aferentă lemnului marcat în aceasta din urmă. Un reprezentant al agentului economic se deplasează în zona partidei inaccesibile şi generează codurile unice pentru avizele de însoţire a lemnului, pentru a sugera, în cazul unor eventuale controale, că lemnul a fost încărcat din partida căreia îi aparţine documentul.

2. aprobarea în mod nejustificat a unor linii de funicular.
Pentru a mai obţine lemn în plus, agentul economic solicită, în mod nejustificat linii de funicular, iar brigadierul împreună cu şeful de ocol aprobă, după care se marchează şi exploatează lemnul de pe traseul acesteia, plata efectuându-se prin negociere directă. Însă, traseele pentru funicular traversează zonele cu arborii cei mai valoroşi care sunt marcaţi şi înregistraţi ca lemn de slabă calitate rezultaţi din rărituri ori doborâturi de vânt. Interesul pădurarului şi a şefilor săi este ca volumul de masă lemnoasă rezultat în urma exploatării lemnului de pe culoar să fie cât mai mare pentru ca şi banii primiţi ca recompensă să fie cât mai mulţi.

3. marcarea suplimentară de arbori.
La înţelegere cu brigadierii, agenţii economici supralicitează nejustificat preţul unor partizi, pentru ca ulterior, pierderile să le recupereze din marcarea unor arbori în plus faţă de APV şi contractul încheiat cu Romsilva. Mai mult decât atâta, cu acordul acestora se exploatează arbori şi din partizile învecinate neaflate în fază de recoltare.

4. reprimirea partizilor în schimbul unor foloase.
Ca şi regulă obligatorie, fiecare agent economic care exploatează un parchet, la predarea acestuia, lasă în rampă pentru brigadier şi pădurar, 10 – 15 mc de lemn de foc, pentru ca aceştia să avizeze primirea parchetului fără probleme, în caz contrar riscă să fie amendaţi contravenţional şi să l-i se respingă reprimirea parchetului pentru tot felul de motive mai mult sau mai puţin reale ca zdrelirea arborilor de pe drumul de acces, identificarea de resturi de arbori, etc. Bineînţeles că lemnul nu are documente de însoţire, dar brigadierul se descurcă să-l transporte din pădure, cu autoutilitare închise, tip dubă, în care nu se vede încărcătura.

5. implicarea în lucrări de curăţire a parchetelor
Fiecare brigadier din Ocolul Silvic Răstoliţa are înţelegeri cu câte un pădurar de încredere prin intermediul căruia efectuează lucrările de curăţare a parchetelor în care s-a finalizat exploatarea arborilor, pe care primul trebuie să le preia de la agentul economic, la încheierea activităţilor. Pădurarul utilizează, cu acordul brigadierului, forţă de muncă din satele învecinate, însă fără forme legale.
Firmele se plâng în continuu că dacă nu fac ce le solicită Cosmin Dan şi brigadierii lui, nu au nici o şansă pe piaţa lemnului de pe Valea Mureşului şi atunci se complac în tot felul de ilegalităţi pe care silvicultorii le acoperă. Cel mai bun exemplu care reliefează puterea de decizie şi nivelul de trai la care a ajuns un brigadier în Ocolul Silvic Răstoliţa, este titulatura de “Împăratul” a lui Alexandru Toncean utilizată atât în rândul subalternilor cât şi al agenţilor economici.

Mai jos vă voi pune la dispoziţie partizile cu lemn “pe picior” din Unităţile de Producţie II, III, IV, licitate de Direcţia Silvică Mureş în cursul acestui an, a căror exploatare a fost finalizată sau se află încă în exploatare şi în care vor fi găsite, dacă se va face control, un număr enorm de cioate fără marcă sau cioate marcate fără drept şi se va constata care sunt firmele care sunt agreate în zonă, poate până la urmă va răspunde cineva de faptele ilegale ce se petrec la acest ocol!
1. În Districtul nr. 2:
– partida 928, UP II ua 26, “progresivă II”, 3.664 mc, Contractul nr. 75/06.12.2016 cu SC Din Forest SRL Caşva, judeţul Mureş;
– Partida 653, UP II, ua 65C, rasă în benzi, 484 mc, contract 195 – SC Din Forest SRL;
– Partida nr. 940, UP II, ua 21, progresivă II, 910 mc, Contractul nr. 212/2017 – SC Darion SRL Ibăneşti Pădure, judeţul Mureş;
– Partida nr. 942, UP II, ua 19A, rasă în benzi, 701 mc, Contractul nr. 213/2017 – SC Darion SRL;
– Partida nr. 833, UP II ua 15B, rasă în benzi, 711 mc, Contractul nr. 200/2017 – SC Danborcom SRL Jabeniţa, judeţul Mureş;
– Partida 6233, UP II, ua 59B, rărituri, 465 mc, contract 305 – SC Danborcom SRL;
– Partida nr. 1087, UP II, ua 52A,53D,55B,56B, accidentale I, 3.512 mc, Contractul nr. 594 – SC Danborcom SRL;
– Partida nr. 1084, UP II, ua 6,7A,10A,11A,12, accidentale I, 1.568 mc, Contractul nr. 593 – SC Radan Serv SRL Hodac, judeţul Mureş;
– Partida nr. 1054, UP II, ua 23A,25,27,28,29, accidentale I, 2.062 mc, Contractul nr. 590 – SC Alfadin SRL Reghin, judeţul Mureş;
– Partida 1047, UP II, ua %4, principale, 5088 mc, contract 599 – SC Frasinul SRL Anieş, judeţul Bistriţa Năsăud;
– Partida 1049, UP II, ua 1,2,3,4, principale, 1073 mc, contract 600 – SC Frasinul SRL;
– Partida 1082, UP II, ua 50A,51, principale, 4865 mc, contract 592 – SC Montana Forest SRL Anieş, judeţul Bistriţa Năsăud;
2. În Districtul nr. 3:
– partida nr. 840, UP III ua 44, rărituri, în volum de 884 mc, Contractul nr. 69 – SC Din Forest SRL;
– Partida 915, UP III, ua 49A, rărituri, 2126 mc, contract 224 – SC Radan Serv SRL;
– Partida 857 UP III, ua 49B, rărituri, 153 mc contract 223 – SC Radan Serv SRL;
– Partida nr. 932, UP III, ua 32, rărituri, 650 mc, Contractul nr. 460 – SC Radan Serv SRL;
– Partida 934, UP III, ua 29, rărituri, 1353 mc, contract 461 – SC Din Forest SRL;
– Partida 6229, UP III, ua 18, rărituri, 914 mc, contract 520 – SC Nel Dor SRL Certeze, judeţul Satu Mare;
– Partida 6231 UP III, ua 19, rărituri, 685 mc. Contract 521 – SC Nel Dor SRL;
3. În Districtul nr. 4:
– partida nr. 881, UP IV ua %113A, racordare, 2.711 mc, Contractul nr. 71/2016 – SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 821, UP IV ua 154A, rărituri, 839 mc, Contractul nr. 68/2016 – SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 912, UP IV ua 105, rărituri, 3.547 mc, Contractul nr. 72/2016, SC Montana Forest SRL;
– partida nr. 925, UP IV ua 156B, progresivă II, 1.922 mc, Contractul nr. 74/06.12.2016 – SC Lupu Trans SRL Reghin, judeţul Mureş;
– Partida nr. 861, UP IV ua 28C, progresivă I, 874 mc – SC Toexfor SRL Ungheni, judeţul Mureş;
– partida nr. 918, UP IV ua 178ABC, rărituri, 2.008 mc, Contractul nr. 204 – SC Frasinul SRL;
– partida nr. 927, UP IV ua 225B, conservare, 848 mc, Contractul nr. 207 – SC Montana Forest SRL;
– Partida nr. 903, UP IV, ua 222B, conservare, 1106 mc, contractul nr. 202 – SC Din Forest SRL;
– Partida nr. 963, UP IV, ua 25B, progresivă, 1446 mc, contract nr. 218 – SC Toexfor SRL;
– Partida nr. 962, UP IV ua 22A, conservare, 1391 mc, contract nr. 383 – SC Toexfor SRL;
– Partida nr. 1060, UP IV, ua 212A,200A,206B,21, principale, 1221 mc, contract nr. 591 – SC Grimavas SRL Meştera, judeţul Mureş.
În altă ordine de idei, ar fi interesant dacă organele de control l-ar întreba pe Cosmin Dan şi Alexandru Toncean cum au reuşit să muşamalizeze tăierile ilegale efectuate în luna iunie 2016 de către SC Silvania Internaţional Prod SRL Lunca Ilvei judeţul Bistriţa Năsăud în partida nr. 830 UP II, ua 19A%. Să fie întrebat cine l-a ajutat de la Direcţia Silvică să scoată din Lista partizilor – Rezervă – 20% din borderoul 2016 – Produse principale, partida nr. 830 pentru ca să o cumpere exact SC Silvania Internaţional Prod SRL care a fost prinsă la furat.” După câteva luni, la telefon, un reprezentant al Gărzii Brașov îmi spune că nu au putut definitiva controlul din cauza condițiilor meteo nefavorabile. În realitate, din teren primesc următoarele informații: „Cei opt inspectori sosiți la fața locului au prezentat încă de la început personalului ocolului conținutul sesizării, punând astfel în gardă atât ocolul controlat cît și firmele vizate. Au oferit astfel posibilitatea ca unele probleme sesizate să fie ”reglate” din mers. Se nasc astfel întrebari deloc de neglijat cu privire la legalitatea unei asemenea fapte. Inspectorii Gărzii au verificat partizile menționate în sesizare intrând doar câteva zeci de metri în interiorul acestora, fără a parcurge întreaga suprafață. Ce să mai vorbim de identificarea de cioate, numărarea şi măsurarea acestora, urmată de confruntarea cu documentele partidei, când membrii echipelor de control s-au lăsat conduşi de către responsabilii fondului forestier verificat doar în zone greu accesibile, acoperite cu zăpadă, ori în marginile partizilor unde ştiau sigur că nu au fost comise ilegalităţi. Mai mult decât atât, au venit în zona de munte cu cauciucuri de vară la maşini şi au trebuit să apeleze la maşinile firmelor verificate. De asemenea, vă aduc la cunoștință – dar cred că știți – că nici nu au plecat bine inspectorii că, brigadierii şi pădurarii la înţelegere cu firmele, au şi început să bată cioatele nemarcate. Așa încât o eventuală reluare a controlului dvs, fără a confrunta volumele de arbori tăiați cu datele din AVP-uri, este sortită eșecului”. La începutul primăverii 2018 controlul se reia și în urma lui se găsesc nereguli minore pentru care se aplică amenzi de… 18.000 lei. Adică o nimica toată. Motivarea gărzii? Vegetația crescută de la data exploatării până la control face imposibilă identificarea cioatelor nemarcate. În realitate, din teren primesc următoarea informație: „…inspectorii şi-au bătut joc de meserie prin modul neprofesionist prin care au efectuat verificările, pot spune că i-au protejat pe hoţi, atât pe angajaţii ocolului cât şi pe patronii firmelor de exploatare, fapt ce se poate constata şi din inepţiile scrise în documentele de control emise de către aceştia. Altfel cum se poate explica numărul deosebit de mic de arbori recoltaţi în mod ilegal, menţionaţi de inspectori în procesele verbale de control, în condiţiile în care aceştia au fost informaţi că este un dezastru total în fondul forestier al Ocolului Silvic Răstoliţa şi mai mult, le-au fost transmise şi metodele prin care se fură materialul lemnos din pădure şi că este necesar un control de fond aprofundat “fir cu fir” pentru a identifica ilegalităţile.
Cum poţi afirma în cadrul procesului verbal că, se apreciază că diferenţa dintre cioatele inventariate şi cele din APV se află sub grămezile de crengi fără a avea posibilitatea de acces la ele pentru măsurarea diametrelor şi verificarea mărcilor? Nu mi se pare în regulă această procedură, evident că nu au fost descoperite cioatele nemarcate.

Practic, inspectorii s-au rezumat doar la a verifica dacă în partidă există vreo cioată nemarcată, deşi au fost informaţi că după întreruperea controlului din luna noiembrie 2017 şefii de districte împreună cu pădurarii au marcat toate cioatele arborilor care au fost exploataţi ilegal. Atunci nu mă mai miră faptul că au fost găsite doar nereguli mărunte ca necurăţarea cioatelor, înălţimea cioatelor, multitudinea grămezilor de resturi vegetale etc. şi au fost aplicate doar amenzi contravenţionale”. Bun, nu mă las și prezint cazul dl senator Mihai Goțiu care face o interpelare în Senatul României. De fapt face două interpelări pentru că, între timp, am mai făcut o sesizare, cu rezultate încă mai jalnice decât prima. Iat-o pe a doua: „Pe fondul crizei de lemne de foc cu care se confruntă locuitorii județului Covasna, cauzată de creșterea prețurilor și diminuarea resurselor, la nivel local s-au creat grupuri de interese care speculează această situație în vederea obținerii de profituri semnificative, concentrîndu-se cu precădere pe zonele forestiere administrate de Ocolul Silvic Privat Zagon și Ocolul Silvic Privat Hatod, unități silvice controlate de decidenți locali precum primarul localității Zagon – Josif Kis și primarul localității Bodoc Istvan Fodor.
Tăierile ilegale sunt tolerate inclusiv de directorul serviciului de control din cadrul Gărzii Forestiere Brașov – Daniel Nagy, care protejează agenții economici din județul Covasna ce exploatează și valorifică lemn din pădurile administrate de cele două ocoale silvice. Împreună cu Florin Cotici – consilier în cadrul Gărzii Forestiere Brașov, Daniel Nagy aprobă documentele supraevaluate necesare explotării, în majoritatea cazurilor fiind vorba de parchete accidentale supraevaluate, în care pădurarii raportează cu până la 50% mai mulți arbori căzuți decât în realitate.
Daniel Nagy protejează interesele unor decizionali locali, precum Josif Kis, Istvan Fodor, Sandor Tamas și Ilona Szabo. Activitatea de control este organizată de Daniel Nagy astfel încât în zonele de interes sunt delegați doar inspectori de încredere care efectuează controalele în funcție de directivele primite, respectarea termenelor de soluționare a verificărilor efectuate fiind îngreunată de implicarea directă a acestuia.
Numirea în funcția de fondist și ulterior în funcția de șef de ocol la Ocolul Silvic Privat Zagon a lui Levente Porzolt a fost făcută cu sprijinul lui Daniel Nagy, cei doi fiind colegi de cameră în perioada studiilor la Facultatea de Silvicultură din Brașov.
Alături de angajați ai Ocoalelor Silvice Private Hatod și Zagon, respectiv Ernest Sipos, Levente Porzsolt și Ervin Mocan, care obțin date cu privire la situația juridică a unor terenuri forestiere care pot fi exploatate, Daniel Nagy le cumpără ulterior pe numele unor terțe persoane prin intermediul lui Levente Porzsolt.

În activitățile de exploatare și valorificare a lemnului sunt implicați mai mulți angajați ai Ocolului Silvic Privat Zagon, relevant fiind Levente Porzsolt, care împreună cu Daniel Nagy a înființat societatea comercială SC RUBUS CARPATICA SRL, în cadrul căreia este asociat Ladislau Francisc Nagy, tatăl lui Daniel Nagy. Atât prin intermediul societății comerciale menționate, dar și personal, șeful Ocolului Silvic Privat Zagon și Daniel Nagy se implică în activități de exploatare și valorificare a masei lemnoase, identificarea beneficiarilor și colectarea banilor rezultați din vânzarea lemnului fiind efectuate de Daniel Nagy (ex: Arpad Tamas Balint și Istvan Fodor angajați la SC JULIUS MEINL ROMÂNIA SRL, Ferec Levente Gyorgy – administrator la SC SCY DISTRIB SRL Sfântu Gheorghe, Csaba Denes – preot în localitatea Ilieni, SC K&M IMPORT-EXPORT SRL Calnic, Istvan Zsigmond din Sfântu Gheorghe).
Daniel Nagy este în relații apropiate și beneficiază de sprijinul pădurarului Janos Szekely, membrii celor două familii deținând împreună aproximativ 4,5 hectare de pădure, cota deținută de acesta fiind de ¼ din suprafața totală. De asemenea se estimează că părinții lui Daniel Nagy ar fi proprietarii a 10 hectare de pădure localizată în zona Lisnău. În mediul angajaților silvici se apreciază că Daniel Nagy împreună cu Levente Porzsolt și Janos Szekely ar dispune și de alte suprafețe forestiere aflate în proprietatea unor persoane fizice sau juridice apropiate.
Daniel Nagy este, de asemenea, implicat și în rezolvarea problemelor legate de punerea în exploatare a materialului lemnos de care se ocupă personal împreună cu șeful Ocolului Silvic Privat Zagon, cumnatul acestuia Zsolt Szabo și Ervin Mocan, dar și alte persoane angajate fără forme legale. Janos Szekely întocmește avizele de însoțire la comanda lui Daniel Nagy, fără a fi prezent la locul de încărcare, acestea fiind lăsate la un local din localitatea Bodoc, fiind efectuate mai multe transporturi cu aceleiași documente.
Levente Porzsolt este coordonat de Josif Kis – primarul localității Zagon, care are ca scop obținerea unor avantaje materiale personale și pentru societățile comerciale controlate: SC INTERTRANS SRL Păpăuți, SC DECAN FOREST SRL Zagon, SC TITI MARI SRL Zagon, SC BODORIN WOOD SRL Zagon, SC DUȚU IMPEX SRL Păpăuți, respectiv SC PRODUCȚIE VÂNZARE NELY SRL Zagon – la care este asociat unic, implicate în exploatarea și valorificarea masei lemnoase aflate în administrația Primărie Zagon (care deține cca 3.000 hectare de pădure aflate în paza Ocolului Silvic Privat Zagon), în defavoarea satisfacerii necesităților populației.

La nivelul anului 2017, din statistica întocmită de conducerea Gărzii Forestiere Brașov, Ocolul Silvic Privat Zagon se numără printre unitățile silvice cu ponderea cea mai mare între volumul solicitat și volumul de lemn de foc asigurat populației (2.685 mc solicitați din care doar 825 mc au fost destinați ca lemn de foc pentru populație), diferența fiind valorificată prin intermediul societăților comerciale ai căror administratori se află în grupul de interese ale primarului Iosif Kis (în perioada 01.01.2016 – 31.09.2017 primăria Zagon a vândut masă lemnoasă către agenți economici în valoare de 4.397.576 lei).
Prin influența exercitată asupra conducerii Ocolului Silvic Privat Zagon, Josif Kis beneficiază, prin intermediul societății la care este asociat și pe care o conduce în mod direct, de lemn la prețuri preferențiale, stabilind în prealabil cu șeful ocolului parchetele cu lemn de calitate superioară care urmează a fi scoase la licitație. Ulterior, la solicitarea primarului, șeful de ocol diminuează prețul de pornire la licitație prin stabilirea unei clase inferioare a masei lemnoase, adjudecarea acestora fiind asigurată de înțelegerile cu ceilalți participanți la licitație.
Activitate în domeniul exploatării forestiere la nivelul unităților administrative locale din Zagon, Sita Buzăului și Barcani are și SC ADELMUR SRL Barcani, societate controlată de pădurarul Ioan Dan Murea din cadrul Ocolului Silvic Privat Zagon, societatea exploatând de asemenea și pentru SC PRODUCȚIE VÂNZARE NELY SRL.” Răspunsul la interpelarea Dlui Goțiu a Ministerului Apelor și Pădurilor (datat 26.11.2018) a fost:
1. „Să extindeți controlul anunțat pentru deja pentru verificarea faptelor semnalate în prima petiție pe care v-am transmis-o (cu privire la cele întâmplate la ocoalele silvice din judeșul Covasna) și la cele din a doua sesizare, cu privire la cele întâmplate la ocoalele silvice din județul Mureș?”.
Răspuns: A fost transmisă Gărzii Forestiere Brașov solicitare pentru extinderea controlului cu privire la aspectele semnalate de domnul Dan Păvăloiu în scrisoarea adresată domnului senator Mihai Goțiu, urmând ca rezultatul controlului să fie comunicat la Ministreul Apelor și Pădurilor.
2. „Să verificați modul în care Garda Forestieră Brașov și-a îndeplinit atribuțiile de control atât în privința faptelor semnalate în sine, precum și cu privire la activitatea ocoalelor silvice din aria de competență?”
Răspuns: Corpul de control al Ministrului împreună cu Serviciul Control Regim Silvic și Cinegetic, din cadrul Direcției Generale de Păduri, a efectuat un control la Garda Forestieră Brașov, urmând ca răspunsul formulat să fie comunicat după avizare și aprobrea Raportului de Control.
De subliniat că dl Nagy Daniel din sesizarea referitoare la Covasna este același cu …directorul direcției control al GF Brașov, protagonista primei sesizări! În ceea ce privește răspunsul final la interpelare, dl Goțiu, eu și domniile voastre îl așteptăm încă. În vecii vecilor, amin

„Să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă!”

De către

Cristian Pătrașcu

 
Comanesti Rascoala 1907

În aprilie 1907, Nicolae Iorga publica un editorial memorabil, în «Neamul Românesc» cu numele «Dumnezeu să-i ierte!»:

„Dumnezeu să-i ierte pe cei patru ţărani români împuşcaţi în oraşul românesc Botoşani de oastea românească în ziua de 5 martie 1907. Să-i ierte Dumnezeu pentru câtă muncă de robi au muncit, pentru ce trăi de dobitoace nenorocite au dus, pentru câtă înşelare au suferit, pentru câtă jignire au îndurat, să-i ierte pentru viaţa lor de suferinţe, să-i ierte pentru clipa de desperare când s-au ridicat vărsând pe strade, nu sânge omenesc, ci rachiul cu care erau otrăviţi.

Să-i ierte Dumnezeu pe ostaşii care, de frica poruncii, au împuşcat pe fraţii lor, cel mai greu păcat ce poate împovăra o inima omenească. Şi să nu ierte Dumnezeu pe străinul fără inima care a stors vlagă o sută de ani şi astăzi vrea şi sângele, pe stricătorii pământului, pe risipitorii gospodăriilor, pe pângăritorii femeilor; să nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă, care n-a ştiut şi nu ştie a-şi înţelege, iubi, apăra şi măcar cruţa pe cei de o lege şi un neam cu dânşii; pe hâzii politicieni mâncaţi de pofte şi nevolnicii; să nu ierte Dumnezeu pe cârmuitorii neghiobi sau vânduţi înaintea cărora, cufundaţi în orgii bugetare, fumegă acum acest sânge nevinovat. În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele”.

Iorga scrisese „Dumnezeu să-i ierte pe cei patru țărani împușcați în orașul românesc Botoșani de oastea românească în ziua de 5 martie 1907” fără să știe că, de fapt, acei țărani erau lipoveni și că au murit după ce strigaseră „Înainte, că vin rușii!”.

Cu toate acestea, valoarea istorică a editorialului scris de Iorga rămâne neștirbită, fiind grăitor pentru starea în care era menținută țărănimea românească de către mult lăudata și merituoasa monarhie (astăzi). Înapoierea economică, sclavia, dezinteresul statului față de cea mai largă categorie socială au dus la „răscoala țărănească de la 1907” începută la 8 februarie 1907 (pe stil vechi). Și e bine de reținut că a fost ultima revoltă țărănească din Europa, apropo de „modernizarea” pe care ar fi adus-o Hohenzollern-ii în viața țării. În fapt, ei au fost aduși pentru a stopa reformele lui Cuza, care afectau clasa „provilegiaților istorici”, a boierimii, și este ceea ce au făcut.

Cauzele ultimei răscoale țărănești din istoria Europei au fost distribuția inechitabilă a pământurilor, abuzurile săvârșite de către marii proprietari de pământ și mai ales de către arendașii lor evrei, lipsa de preocupare a autorităților față de viața țăranului român, exploatarea țărănimii și lipsurile în care se zbătea țăranul, care de abia își ducea viața în „România modernă” pe care după unii ar fi construit-o monarhia și „partidele istorice”.

Tarani batuti 1907

Dimensiunile inechității erau uriașe: 0,6% dintre proprietarii de pământ dețineau aproape 49% din terenurile cultivabile, constituită din domeniile regale și moșiile boierești (stăpânite de către câteva mii de familii de boieri). Însăși familia regală era în fruntea acestei oligarhii. Un milion de familii de plugari (peste 95% dintre proprietarii de terenuri) stăpâneau doar puțin peste 40% din suprafața de teren cultivabil.

Pentru că nu puteau trăit de pe urma a ce cultivau pe atât de puțin teren, țăranii erau siliți să muncească pe moșiile boierilor, în condiții dezavantajoase, neglijându-și, de cele mai multe ori, propriile gospodării. De pildă, recoltele boierilor trebuiau strânse primele…

Familiile boierești despre care unii generalizează spunând că ar fi fost cuprinse de patriotism și ar fi primit lumină de la Paris erau interesate doar de profit, lăsând țăranii pe mâna arendașilor străini, care le achitau o sumă fixă, reținând pentru ei restul câștigurilor. Astfel că, fără nici cea mai mică empatie, fără niciun fel de înțelegere față de condiția celor care lucrau, arendașii erau interesați doar să-și maximizeze profiturile, prin exploatarea nemiloasă a țăranilor.

Realitatea istorică ne transmite că nimeni n-a avut tăria de a reforma cu adevărat agricultura mai departe, în direcția în care începuse să se avanseze pe vremea lui Cuza Vodă, iar 80% din populație era ținută într-un primitivism de care restul Europei uitase deja.

Răscoale mai fuseseră și în 1888, 1889 și 1900, pentru că poporului îi ajunsese cuțitul la os. Dar ce a făcut ilustra monarhie în loc să se coboare asupra nedreptăților și vieții a 80% dintre „supușii” săi? Peste 11.000 de țărani au fost răpuși de gloanțele statului și alți 10.000 arestați. În Oltenia s-au folosit tunurile pentru atacarea satelor și a maselor de țărani răsculați, care nu aveau decât de arme primitive și unelte agricole.

Nu putem spune că regele nu a avut nicio responsabilitate și să punem totul în cârca guvernelor politice, conservatori și apoi liberali, pentru că regele este cel mare ulterior emite decretul de amnistie generală.

„Țăranul român a fost în toate vremurile exploatat, mai ales de arendași, care nu urmăresc alt scop decât a se îmbogăți cu orice preț și cât se poate de repede. De la 1900, chiriile pământurilor, mai ales în Moldova de sus, s-au îndoit și câteodată s-au întreit. Țăranii sunt siliți, prin datoriile istovitoare ce sunt nevoiți a face pentru a se hrăni ei și dobitoacele lor, să ajungă un fel de paria al arendașilor și al marilor proprietari”, scria A. D. Xenopol pe 25 martie 1907 în «Românul literar».

Într-o scrisoare către Ion Luca Caragiale referitoare la răscoală, Vlahuță spunea: „Credința mea e că nu ne deșteptăm nici de data asta. Cu toate tunurile care s-au tras! Se pare că doctorii curanți au tot interesul de a lungi boala pacientului, căci doar din boala lui trăiesc ei. Ce-ar mai însemna cutare bărbat de stat, cutare ministru de ieri și de azi… În țara pe care o vrei? Și cine să o facă? Regele? Ci cine, zău”.

„Între masa poporului și clasele stăpânitoare este (cine ar putea tăgădui?) o prăpastie de interese și sentimente, pe care aceste clase n-au știut-o umplea încetul cu încetul, ba chiar și-au dat toată osteneala s-o sape cât mai adânc. Solidarizarea celor două facțiuni, adversare la cuțite până ieri, trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarhiei”, spunea lucrurilor pe nume Ion Luca Caragiale.

Acesta este adevărul istoric și, oricât s-ar strădui unii să-l deturneze în interesul clasei diriguitoare de astăzi, ca întotdeauna, românii, urmașii celor 80% din 1907, nu au niciun motiv să respecte monarhia și nici așa-numitele „partide istorice”. Ca și „înflorirea” României din perioada interbelică, „modernizarea” țării odată cu aducerea pe tron a Hohenzollern-ilor este un alt basm care nu are nicio legătură cu poporul român, cu România profundă.

 

„Ion Iliescu este un criminal”

De către

Andrei Popescu

 

După înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, s-a creat, în mod intenţionat, o „psihoză teroristă” care a dus la decesul a peste 800 de persoane şi rănirea a peste 2.100, spun după 29 de ani, la sfârșitul lui decembrie 2018, procurorii militari care au instrumentat „Dosarul Revoluției”. Se atestă astfel că cei care au condus Consiliul Frontului Salvării Naţionale, în frunte cu Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu, au derulat în zilele de după 22 decembrie 1989 o „amplă şi complexă activitate de inducere în eroare” a populaţiei, prin aprobarea unor diversiuni comise de militari, dar şi prin apariţii televizate.
Fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil (Cico) Dumitrescu au fost inculpaţi în dosarul Revoluţiei, au anunţat, vineri, 21 decembrie 2018, reprezentanţii Parchetului General. Cei patru sunt acuzaţi de crime împotriva umanităţii, procurorii precizând că, după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, s-a creat în mod intenţionat o „psihoză teroristă” care a dus decesul a peste 800 de persoane şi rănirea a peste 2.100. După 22 decembrie s-au tras peste 12,6 milioane de cartuşe.

„Prin ordonanţa din 18.12.2018, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal intitulat generic «Revoluţia Română din decembrie 1989», au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru şi preşedinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviaţiei Militare) şi Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor contra umanităţii prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k C.p” – Parchetul General.
Potrivit procurorilor, cercetările au vizat stabilirea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte „exercitarea directă a prerogativelor puterii de stat şi a luării deciziilor cu caracter politic şi militar de către grupul de decizie politico-militară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C.F.S.N.), format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării) şi Gelu Voican Voiculescu”.

„Probatoriul administrat a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii sale. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”.
Procurorii susţin că, începând cu seara zilei de 22.12.1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.

„Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. La rândul lor, cei patru inculpaţi ar fi participat în mod direct la exercitarea de diversiuni şi dezinformări. Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc. În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe”.
Procurorii spun că psihoza teroristă „ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice”.
„Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00). Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat”.
Probatoriul administrat în cauză relevă că Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu „ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor”.

„Probele au evidențiat existența unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unități militare, precum și existența unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceaușescu”.
Potrivit procurorilor, până la execuția celor doi, pe 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a lor.
„Au fost clarificate circumstanțele și împrejurările privind pregătirea judecării în regim de urgență a fostului președinte și a soției acestuia, judecarea propriu-zisă, motivațiile reale care au stat la baza acestei acțiuni și, mai apoi, executarea soților Ceaușescu”.
„Totodată, inculpatul Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane. La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste”.

Procurorii precizează că inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, prin apariţiile sale televizate din 22 decembrie 1989, precum şi prin activitatea de conducere şi coordonare în cadrul Comandamentului militar instaurat la etajul XI al Televiziunii Române, începând cu data de 22 decembrie 1989, ar fi contribuit în mod direct la manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 – 30 decembrie 1989.
„Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României”.

„Ion Iliescu este un criminal”

Fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a instrumentat Dosarul Revoluţiei, spune într-un interviu pentru Realitatea TV că „Ion Iliescu este un criminal”:

– Domnule Dan Voinea, câte presiuni au fost pe dumneavoastră din momentul în care ați făcut Dosarul Revoluției?
– Cea mai mare presiune a fost când m-au scos din dosar. În momentul în care l-am chemat pe Ion Iliescu, a doua zi s-a și pus problema să mă scoată din dosar (2007 – n.). Adică, Ion Iliescu a făcut o plângere împotriva mea la doamna Kovesi, care era atunci procuror general, că el nu a știut de anumite probe care sunt la dosar și, totodată, s-a făcut și o sesizare la Curtea Constituțională. Judecătorii de acolo s-au grăbit să dea o decizie prin care au interzis procurorilor militari să mai cheme civili la anchetă. Practic, mi-au luat dosarul. Atunci am împachetat dosarul (era decizia Curții Constituționale și nu puteam să o comentez), l-am împachetat, l-am numerotat și l-am dat la colegii civil.

– Deci, rolul doamnei Laura Codruța Kovesi a fost…
– Rolul doamnei Kovesi a fost să primească plângerea domnului Ion Iliescu și să declanșeze o cercetare a mea, pentru că în dosarul ăsta, practic, domnul Iliescu a reclamat că nu a fost informat despre toate probele care s-au făcut împotriva lui. Lucru neadevărat, pentru că noi l-am chemat de multe ori și de fiecare dată venea, ne dădea câte o carte, pleca… Nu a fost de ajutor niciodată la anchete.

– Ce l-a nemulțumit pe Iliescu? Ce nu i-a convenit?
– Nu i-a convenit că erau foarte multe mijloace de probă, jurnale ale acțiunilor de luptă, în care era nominalizat. Și era și un Dosar de Mineriadă, iar generalul care a ținut jurnalul acțiunilor de luptă l-a nominalizat în ziua de 13 (13 iunie 1990 – n.) cu intervenții personale pentru reprimarea manifestanților din Piața Universității.

– Bun, dar ce vină a avut Iliescu la Revoluție?
– După 22 au fost victime, până pe 25. Atunci s-a constituit un grup de putere care a condus, practic, împreună cu Stănculescu, operațiunile militare din București și din țară, iar ulterior acest grup de putere a rămas la putere și a preluat puterea. Acum, rămâne să vedem, pentru că este un dosar în anchetă, nu pot eu să spun…

– Cum a reacționat Ion Iliescu atunci când l-ați chemat și i-ați arătat dovezile care îl incriminau?
– Când l-am chemat pe Ion Iliescu să îi prezint materialul, a venit cu trei avocați. Când a văzut că îi arăt jurnalul acțiunilor de luptă unde a ordonat să facă așa… Unul l-a consemnat: ora cutare, sună tovarășul Iliescu, să intre 100 de soldați să acționeze în zona cutare… Ora cutare, sună Iliescu, îi trebuie 12 TAB-uri.

– La Revoluție sau la Mineriadă?
– Și la Mineriadă. Și m-a reclamat la Koveși, că el nu a știut că există probele astea la dosar. Vă dați seama, dacă eu aș fi spus că am probele astea, nu că nu mai găseam jurnalul, dar nu găseam nici fișetul a doua zi. Eu le-am ținut până când l-am chemat și am făcut public că există și i le-am prezentat. Și atunci m-a reclamat la Koveși și a făcut și o plângere la CCR. Iar judecătorii care erau numiți de Ion Iliescu au dat decizia că procurorii militari nu mai au voie să cerceteze civili. Așa mi-au luat Dosarele. Iar mie au vrut să îmi facă Dosar Penal. Eu, când am văzut, m-am pensionat, ca să îi las, că altfel mă băgau în pușcărie. Ieșeam pe vremea asta, cred. Așa am plecat eu.

– Ion Iliescu este un criminal?
– Este, da. Ion Iliescu este un criminal. El, de câte ori a fost chemat, a refuzat să dea declarații. Ne-a adus câte o carte scrisă de el. Nu am citit niciodată cărțile.

– Prima oară când l-ați audiat pe Ion Iliescu?
– Cred că în 2005, pentru că până atunci nu am avut eu dosarele. Până în 1995, toate dosarele au fost clasate. Împușcat din eroare. Împușcat din eroare”. Și a trebuit să infirm toate soluțiile și să încep să fac anchete. Numai la 12 noaptea plecam de la Parchet. Erau sute de dosare clasate.

Dan Voinea este general şi magistrat român. Este procuror militar din 1982, între 1997 şi 2000 a condus Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În decembrie 1989, când avea grad de maior la Direcţia Procuraturii Militare, a fost desemnat procuror în procesul Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, find cel care a întocmit rechizitoriul pe baza căruia au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare de după 1989, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi cel al Revoluţiei din decembrie 1989, până în 2019.

 

 

Dosarul Revolutiei dezvaluie cum au fost musamalizate dovezile privind relatiile colaboratorilor lui Ion Iliescu cu serviciile secrete ale URSS

Ziare.com publica declaratiile mai multor ofiteri de Securitate din celebra unitate UM 0110, „Anti-KGB”, in operatiunea „Corbii”, in cadrul careia au fost supravegheati mai multi ofiteri si politicieni filosovietici.

Rumänien Protest gegen gegen die Sozialpolitik der Regierung Iliescu 1996

Marturiile au fost date in Dosarul Revolutiei.

Una dintre declaratiile cheie de martor, din acest caz, a fost cea a ofiterului care a coordonat in anii ’80 celebra operatiune „Corbii”, care viza o parte din gruparea care a prealuat puterea in Romania dupa 1990.

– Inalti ofiteri ai Armatei Romane ar fi fost agenti ai serviciilor secrete ale URSS, iar din acest motiv erau in atentia ofiterilor de contrainformatii militare.

– Gruparea s-ar fi constituit in jurul generalului Ion Ionita (1924-1987).

– La ea ar fi aderat mai multi ofiteri superiori, cele mai cunoscute nume sunt ale generalilor Nicolae Militaru (1925-1996) si Kostyal Stefan (1922-2013), reactivati dupa decembrie 1989.

– Ion Iliescu ar fi fost in atentia Securitatii, dupa ce ar fi intrat in contact cu acesti generali.

– Ofiteri din cadrul unitatii UM 0110 au fost audiati ca martori in Dosarul Revolutiei si au confirmat aceste aspecte.

– Dupa Revolutie, membrii acestei grupari ar fi incercat sa stearga dovezile de colaborare cu serviciile secrete ale URSS.

– Primul pas a fost sa puna Departamentul de Securitate al Statului (DSS) in subordinea MApN, condus de generalul Nicolae Militaru.

– In intervalul decembrie 1989 – martie 1990, cadrele fostului DSS s-au aflat in subordinea lui Gelu Voican Voiculescu, iar intreaga arhiva a fostului DSS a fost preluata de MApN.

– In martie 1990 a fost infiintat SRI, condus de Virgil Magureanu, care si el fusese pus sub supraveghere de Securitate in anii ’80.

– Unul dintre fostii ofiteri ai UM 0110 a povestit un episod ciudat, in care o parte din arhiva fostei Securitati a fost preluata de Virgil Magureanu.

Acuzatiile procurorilor militari

Amintim ca in acest caz au fost trimisi in judecata Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

Procurorii militari sustin ca, dupa indepartarea dictatorului Nicolae Ceausescu, puterea a fost preluata de o grupare condusa de Ion Iliescu. Anchetatorii afirma, fara nicio indoiala, ca toti membrii acestei grupari erau filosovietici, iar influenta externa a grupului a ajuns pana la varful ierarhiei politice din URSS, Mihail Gorbaciov, fost secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Aripa militara, care era subordonata celei politice, a fost initial condusa de generalul Ion Ionita (fost ministru al Apararii), iar dupa moartea acestuia, de generalul Nicolae Militaru care urma ca, incepand cu 22 decembrie 1989, sa aiba un rol foarte important in desfasurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu in functia de ministru al Apararii.

Toti membrii acestei grupari au fost supravegheati de Securitate in cadrul operatiunii „Corbii”, care viza inalti demnitari si ofiteri romani care ar fi fost racolati de serviciile secrete sovietice.

Cine facea parte din aceasta grupare

Asa-zisii componenti ai grupului Ion Iliescu au preluat dupa Revolutie puterea totala in stat. La scurt timp dupa preluarea puterii de catre CFSN, condus de Iliescu, a fost reactivat un numar important de generali si ofiteri superiori, cu totii filosovietici.

Ion Iliescu a fost presedintele Romaniei pentru o perioada de 10 ani.

Generalii Victor Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru au detinut in mod succesiv functia de ministru al Apararii.

Virgil Magureanu a fost initial consilier al presedintelui Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informatii al Romaniei – SRI.

Generalul Ionel Vasile a fost numit de Iliescu in functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei, iar apoi consilier prezidential.

Generalul Stefan Kostyal si-a reprimit gradul de general maior dupa ce a fost degradat in anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborarii cu serviciile de spionaj sovietice.

Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit in functia de secretar de stat in Ministerul de Interne si apoi de consilier de stat la Administratia Prezidentiala.

„Va vorbeste Cico!”

Membrii ai acestei grupari s-au regasit si au conlucrat in locatiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 si intervalul urmator de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN, explica anchetatorii.

La 14:25, pe 22 decembrie 1989, a intrat in direct la TVR Emil (Cico) Dumitrescu, in uniforma militara, si a transmis urmatorul mesaj: „Dragi colegi ai promotiei 1958, va vorbeste cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit in Marina Romana impreuna cu voi.

(….)

Rog pe tovarasul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, sa vina la televiziune. Trebuie tovarasi sa ne organizam”.

Cititi textul integral pe ziare.com.

 

Verdict amar al teologului Bădiliță: Marele CRIMINAL Iliescu va MURI la spital, fiindcă Justiția NU și-a făcut datoria. Cum a fost salvată OROAREA care ne-a distrus viețile

Verdict amar al teologului Bădiliță: Marele CRIMINAL Iliescu va MURI la spital, fiindcă Justiția NU și-a făcut datoria. Cum a fost salvată OROAREA care ne-a distrus viețile
 

Teologul, scriitorul și traducătorul Cristian Bădiliță (vechi „golan” din Piața Universității) răbufnește, prin intermediul unei postări pe Facebook,  împotriva procurorilor care au închis sau au tărăgănat în repetate rânduri dosarele Revoluției și Mineriadei, astfel încât este foarte probabil să se ajungă la situația ca nomenklaturistul Ion Iliescu – ”comunistul criminal, oroarea, care ne-a distrus viețile” – să plătească doar postum pentru crimele sale, după ce va muri într-un spital confortabil, fără nicio condamnare și primind cele mai alese îngrijiri medicale.

Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Cristian Bădiliță.

”Gata, s-au <rezolvat> românește procesele Revoluției și Mineriadei! Marele criminal, iliescu, va muri într-un spital confortabil, iar juuuuustiiiiția rrrromână, pentru care Haplea recent de la Cotroceni vrea nu stiu ce referendum, <și-a făcut încă o dată datooooria>.

Cine i-a împiedicat pe oneeeștii <procurori>? Doar comunismul a căzut acum treizeci de ani; justiția e liberă de treizeci de ani. Salariile și le-au luat TREZECI DE ANI. Ieșiți la referendumul lui Haplea, dragi compatrioți! Iliescu va plăti… postum.

Amintesc: de 14 ani RSR e condusă de președinți, vezi, Doamne, <anticomuniști>. Iar comunistul criminal, Oroarea, care ne-a distrus viețile, moare la spital, fără nicio condamnare, primind cele mai alese îngrijiri medicale. Sînt convins că va avea parte și de salve de tun. În bocetele de rigoare ale preacuviosului bobor. De nu știu cît timp propun să se modifice titlurile manualelor: Manual de SUBISTORIE a României. Istoria e cu totul altceva”, scrie Cristian Bădiliță.

 

 

 

„Ion Iliescu este un criminal”. Dezvăluire bombă despre fostul preşedinte

Saturday, 22 December 2018, 01:47 Sursă: REALITATEA.NET

 
Totul vine în contextul în care, pe 16 decembrie, realitatea.net a publicat prima parte a dezvăluirilor, despre moartea lui Vasile Milea.

 

 

Citeşte şi: Mărturie incendiară după 29 de ani de la Revoluţia din 1989: „Vasile Milea a fost împuşcat”

Redăm mai jos fragmentul din interviu în care fostul procuror militar Dan Voinea s-a referit la Ion Iliescu. Dan Voinea i-a declarat jurnalistului Cristian Otopeanu că „Ion Iliescu este un criminal” şi a dezvăluit faptul că probele care l-au incriminat pe fostul preşedinte, la audierile de acum mai bine de un deceniu, au fost jurnalele de luptă păstrate, în care s-au consemnat data, ora şi cine a dat ordinele. Interviul amplu cu Dan Voinea a fost realizat în lunile septembrie şi noiembrie şi va fi publicat în curând, integral.

– Domnule Dan Voinea, cate presiuni au fost pe dumneavoastra din momentul in care ati facut Dosarul Revolutiei?
– Cea mai mare presiune a fost cand m-au scos din dosar. In momentul in care l-am chemat pe Ion Iliescu, a doua zi s-a si pus problema sa ma scoata din dosar (n.red. era anul 2007). Adica, Ion Iliescu a facut o plangere impotriva mea la doamna Kovesi, care era atunci procuror general, ca el nu a stiut de anumite probe care sunt la dosar si, totodata, s-a facut si o sesizare la Curtea Constitutionala. Judecatorii de acolo s-au grabit sa dea o decizie prin care au interzis procurorilor militari sa mai cheme civili la ancheta. Practic, mi-au luat dosarul. Atunci am impachetat dosarul, era decizia Curtii Constitutionale si nu puteam sa o comentez, l-am impachetat, l-am numerotat si l-am dat la colegii civil.

– Deci, rolul doamnei Laura Codruta Kovesi a fost…
– Rolul doamnei Kovesi a fost sa primeasca plangerea domnului Ion Iliescu si sa declanseze o cercetare a mea, pentru ca in dosarul asta, practic, domnul Iliescu a reclamat ca nu a fost informat despre toate probele care s-au facut impotriva lui. Lucru neadevarat, pentru ca noi l-am chemat de multe ori si de fiecare data venea, ne dadea cate o carte, pleca… Nu a fost de ajutor niciodata la anchete.

– Ce l-a nemultumit pe Iliescu? Ce nu i-a convenit?
– Nu i-a convenit ca erau foarte multe mijloace de proba, jurnale ale actiunilor de lupta, in care era nominalizat. Si era si un Dosar de Mineriada, iar generalul care a tinut jurnalul actiunilor de lupta l-a nominalizat in ziua de 13 (n.red. 13 iunie 1990) cu interventii personale pentru reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii.

– Bun, dar ce vina a avut Iliescu la Revolutie?
– Dupa 22 au fost victime, pana pe 25 (n.r. decembrie 1989). Atunci s-a constituit un grup de putere care a condus, practic, impreuna cu Stanculescu, operatiunile militare din Bucuresti si din tara, iar ulterior acest grup de putere a ramas la putere si a preluat puterea. Acum, ramane sa vedem, pentru ca este un dosar in ancheta, nu pot eu sa spun…

 

Citeşte şi: REPORTAJ VIDEO REALITATEA.NET ÎN SEDIUL MAI! Cum arată acum biroul lui Nicolae Ceaușescu, liftul + acoperișul clădirii de unde a fugit cu elicopterul în 1989

DOVADA CARE IL INCRIMINEAZA PE ION ILIESCU: JURNALELE DE LUPTA, IN CARE SUNT TRECUTE DATA, ORA SI CINE A DECIS

– Cum a reactionat Ion Iliescu atunci cand l-ati chemat si i-ati aratat dovezile care il incriminau?
– Cand l-am chemat pe Ion Iliescu sa ii prezint materialul, a venit cu trei avocati. Cand a vazut ca ii arat jurnalul actiunilor de lupta unde a ordonat sa faca asa… Unul l-a consemnat: ora cutare, suna tovarasul Iliescu, sa intre 100 de soldati sa actioneze in zona cutare… Ora cutare, suna Iliescu, ii trebuie 12 TAB-uri.

– La Revolutie sau la Mineriada?
– Si la Mineriada. Si m-a reclamat la Kovesi, ca el nu a stiut ca exista probele astea la dosar. Va dati seama, daca eu as fi spus ca am probele astea, nu ca nu mai gaseam jurnalul, dar nu gaseam nici fisetul a doua zi. Eu le-am tinut pana cand l-am chemat si am facut public ca exista si i le-am prezentat. Si atunci m-a reclamat la Kovesi si a facut si o plangere la CCR. Iar judecatorii care erau numiti de Ion Iliescu au dat decizia ca procurorii militari nu mai au voie sa cerceteze civili. Asa mi-au luat Dosarele. Iar mie au vrut sa imi faca Dosar Penal. Eu, cand am vazut, m-am pensionat, ca sa ii las, ca altfel ma bagau in puscarie. Ieseam pe vremea asta, cred. Asa am plecat eu.

Citeşte şi: Avem imagini în premieră de la Revoluţia din 1989. Poftiţi în arhiva foto Agerpres! EXCLUSIV REALITATEA.NET

– Ion Iliescu este un criminal?
– Este, da. Ion Iliescu este un criminal. El, de cate ori a fost chemat, a refuzat sa dea declaratii. Ne-a adus cate o carte scrisa de el. Nu am citit niciodata cartile.

– Prima oara cand l-ati audiat pe Ion Iliescu?
– Cred ca in 2005, pentru ca pana atunci nu am avut eu dosarele. Pana in 1995, toate dosarele au fost clasate. „Impuscat din eroare. Impuscat din eroare”. Si a trebuit sa infirm toate solutiile si sa incep sa fac anchete. Numai la 12 noaptea plecam de la Parchet. Erau sute de dosare clasate.

AUDIO | Momentul în care Dan Voinea îl numeşte pe Ion Iliescu „criminal”

 

Generalul Iulian Vlad despre Revoluție: ‘Nu veţi reuşi decât foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!’

 

 

Maria Stan, Redactor
 
 Inquam Photos/ Octav Ganea
revolutie comemorari
 

Audiat la Comisia Senatorială de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, șeful Securității a spus poate singurul lucru pe care îl știm și la 30 de ani, de atunci încoace: acela că nu vom ști niciodată totul, potrivit Mediafax.ro.

”Admir Comisia, dar dați-mi voie să-mi manifest scepticismul”

Evenimentele din decembrie 1989 se pot reconstitui din cantitatea mare de informații care provin de la principalii protagoniști, de la manifestanți, de la martori oculari ai unor întîmplări, care fiecare în parte au relevanță și toate au locul lor în acest imens mozaic, care are însă mai multe pete albe, chiar acolo unde ar trebui să se distingă contururile esențiale ale tabloului. Motivul principal este unul singur: cei care au fost decidenți în acele evenimente, soldate pînă la urmă cu peste 1.000 de morți și peste 3.000 de răniți au spus numai acele adevăruri care îi favorizau, raportîndu-se la evenimente numai din perspectiva învingătorilor. Niciunul, cu exepția cîtorva dintre demnitarii comuniști apropiați ai lui Ceaușescu nu pare să fi fost altundeva decît de partea Revoluției, toți au știut (unii, de mai multă vreme) că Nicolae Ceaușescu este pe ducă, ori că ”agenturile” îl lucrează și niciunul dintre cei audiați, cei care au scris cărți ori articole sau au dat interviuri în legătură cu ultimele zile, luni și ani ai regimului comunist și Conducătorului Suprem, nu au făcut altceva decît să constate cum acesta se prăbușește. Fără să facă nimic, deși rolul lor instituțional și datoria asumată prin jurămîntul militar era tocmai să-l apere ”cu prețul vieții”.

Citește și: Traian Băsescu TUNĂ: ‘Predoiu face ce ştie mai bine: slugăreşte şi el puţin pe cei care vor să vadă din nou judecătorii puşi sub controlul DNA’

Generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului este personajul reprezentativ, prin funcția deținută și prin raportarea sa ulterioară la evenimente pentru acest tip de atitudine. O raportare care, popular, e conținut de zicala care spune că ”nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase”.

Iulian Vlad, numit șef al Securității cu puțin timp înainte de manifestația muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987 este cel care a supervizat reprimarea acesteia, cît și acțiunile împotriva ”capilor” revoltei, arestarea, anchetarea, deportarea și supravegherea lor continuă, pînă la căderea regimului. Așa cum a coordonat, prin natura funcției, toate acțiunile de supraveghere întreprinse de Securitate și toate măsurile ei, fie de ”prevenire”, fie cu caracter represiv împotriva celor care cutezaseră, într-un fel sau altul, să se manifeste împotriva regimului. Un regim și un Conducător despre care aflăm, tot de la Iulian Vlad, că era în esență inuman, defect, bolnav. Dar, pe care, în fond, Securitatea l-a ținut în viață, printr-o armată de informatori, prin ofițerii ei aroganți și atotputernici, care aveau drept de viață și de moarte, în numele apărării ”cuceririlor socialismului”. Căci, dacă s-ar fi anunțat public, oricînd înainte de decembrie 1989, că Securitatea nu mai există, în 24 de ore după aceea, comunismul și Ceaușescu ar fi fost amintiri. Pentru că, în esență, Securitatea a apărat regimul comunist și pe conducătorul ei și nu ”integritatea teritorială” a patriei, așa cum încearcă, din ’89 încoace exponenții ei să inducă în opinia publică. Constituțional și logistic, apărarea granițelor țării era treaba Ministerului Apărării și a armatei.

Această perspectivă a rolului eminamente represiv al Securității înainte de 1989, chiar și prin natura ”informațiilor” adunate, care în cea mai mare măsură a lor priveau ”acțiunile ostile” îndreptate împotrva regimului era însă estompată, atunci cînd în 24 februarie 1994 Iulian Vlad era audiat la Comisia Senatorială pentru ancheta evenimentelor din decembrie 1989. Venea pentru a doua oară în fața ei. Nu știu cînd a avut loc prima audiere și nu am găsit (încă) depoziția lui de atunci. A fost rechemat, așa cum spunea senatorul Valentin Gabrielescu, președintele Comisiei, ”să lămurim unele noi informaţii primite, de la alţi audiaţi, legate de activitatea dvs. din decembrie 1989”. Reieșea direct că șeful Securității nu spusese prima oară chiar totul, așa că a intrat imediat în defensivă: ”am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic”. O sinceritate dezarmantă, atunci cînd, după cîteva momente, afirma: ”admir comisia, dar daţi-mi voie să-mi exprim septicismul. Nu veţi reuşi decît foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!”

”Mînia poporulu” împotriva Securității

Iulian Vlad fusese chemat să lămurească ”problema problemelor – teroriştii”, despre care afirma că nu a putut fi lămurită încă din zilele revoluției pentru că ”am fost împedicaţi să ne facem datoria”. ”De ce am fost arestat, cînd aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul, iar a doua zi, cînd trebuia să prezint planul, am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei. De ce ? Nemaivorbind că din 22 decembrie am fost terorizaţi, învinuiţi – eram semiarestaţi! Apoi, cine a decis deschiderea graniţelor ţării? De ce s-a folosit radioul, televiziunea împotriva unei instituţii, s-a canalizat mînia poporului pe o anumită direcţie?”

Vlad omitea, voit, două chestiuni: prima era legată de faptul că în 28 decembrie nu se mai trăgea de trei zile (decît sporadic și accidental), ”teroriștii” se evaporaseră odată cu execuția lui Ceaușescu – ceea ce în mințile multora a întărit ideea că măcar ”elemente din Securitate” au fost implicate în apărarea sa și că ele au ”depus armele”, odată ce le-a dispărut ”obiectul muncii”. Așa că un plan de acțiune ”împotriva teroriștilor”era cel puțin tardiv. Apoi, că nu era nevoie de cineva anume să ”canalizeze mînia poporului” împotriva securiștilor. ”Mînia” de care vorbea generalul Vlad exista însă de la instaurarea regimului comunist și a rămas o constantă în sufletul românilor obșnuiți, pînă la căderea comunismului și ea se datora exclusiv Securității și acțiunilor sale: sutelor de mii de arestări, anchete și torturi, condamnări, internări în lagăre, sutelor sale de mii de victime, care au îndoliat tot atîtea familii și au sădit în sufletul românilor ”materia primă” care a alimentat supraviețuirea unui regim muribund: frica. Securitatea a fost aceea care a generat, întreținut și a administrat, aproape științific această frică resimțită de români. Cînd s-au eliberat de ea, oamenii obișnuiți au învinovățit, pe bună dreptate, instituția care o generase. Nu era departe timpul cînd numai pronunțarea numelui Securității înainte de decembrie 1989 dădea numai ea naștere fricii.

”Sînt convins că s-a tras, că au murit militari, dar şi foarte mulţi civili. Era rezultatul unor diversiuni. Poate erau şi simulatoare. Dar fără reţeaua de informaţii, fără agenţi sigur nu puteam depista pe cei care provocau diversiunea! Din 22 cadrele noastre au fost arestate, începînd cu cei de la contrainformaţii militare. Apoi, Securitățile judeţene au fost toate ocupate de armată. Nu s-a mai permis mişcarea. S-au întrerupt legăturile telefonice”. Dar dacă nu s-ar fi întîmplat toate acestea, dacă Securitatea, care avea ca primă datorie apărarea Conducătorului Iubit, cu care comunismul se confunda deja în România ar fi funcționat la parametri obișnuiți, după fuga lui Ceaușescu de pe Comitetul Central, incluzînd aici controlul exercitat de ea asupra armatei, prin Direcția a IV-a de Contrainformații Militare, am mai fi avut o Revoluție? Poate că numărul de morți ar fi fost ceva mai mic, dar am fi avut un număr imens de arestări și un regim comunist în moarte clinică, ținut în viață prin ceea ce Securitatea știa cel mai bine să facă: prin inocularea fricii, în doze masive.

”Toate acestea s-au făcut cu un scop. S-a gîndit eronat că Securitatea era arhiîndoctrinată şi fanatică, încît se va sacrifica pînă la ultimul om pentru Ceauşescu. În al doilea rînd, cei care au organizat diversiunile s-au temut că vor fi descoperiţi”. Că Securitatea era ”arhiîndoctrinată și fanatică” știm acum, din documentele aflate în arhiva acesteia, la care moștenitorii ei au împiedicat cu îndărătnicie accesul timp de un deceniu. E drept și că acest fanatism a fost anihilat de instinctul de conservare al fiecărui securist în parte, în timp ce evenimentele din 1989 se derulau. Cum și că ”descoperirea” autorilor diversiunii care a dus la cei o mie de morți de după 22 decembrie nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile: aceștia conduceau România, atunci cînd Iulian Vlad era audiat la Comisia Gabrielescu.

Citește și: ALERTĂ METEO Ninsori și temperaturi scăzute: Vremea în București

Iulian Vlad ”numai dacă n-a vrut nu l-a informat pe Ceaușescu”

În cele din urmă, Iulian Vlad și-a recunoscut, parțial și cu jumătate de gură, rolul de apropiat al lui Nicolae Ceaușescu. Nu putea nega evidențele, dar a căutat să le atenueze: ”am fost fidel şi (subl.ns.) lui Ceauşescu, i-am pregătit nenumărate vizite în străinătate. Dar, văzînd că rămîne în urma istoriei (era o perioadă cînd era în faţa istoriei), m-am rupt de el. Nu accepta să se sfătuiască cu cineva şi, mai ales, nu accepta nici o critică”. Șeful de cabinet al lui Ceaușescu, Constantin Manea, mărturisea încă că vizitele cele mai frecvente le făcea la Cabinetul 1 generalul Vlad, ceea ce demonstra că în ultimii săi ani regimul își baza supraviețuirea numai pe represiune: ”aveam sistem riguros de evidenţă, registrele există din 1956 şi pînă în decembrie 1989 și se pot vedea. De multe ori chema şefii instituţiilor să discute pe marginea materialelor trimise. Astfel, erau rare zilele cînd Iulian Vlad nu se vedea cu Ceauşescu”.

O perspectivă a măsurii în care Nicolae Ceaușescu era cu adevărat informat în legătură cu cele ce se petrec în realitate în țară, cu starea de spirit și în urma faptului că la mult-așteptatul Congres al XIV-lea nu se produsese nicio schimbare și că regimul părea să se eternizeze, contrar mersului istoriei, o oferise în 8 februarie 1994 Aurelian Dîrnu, fostul stenograf al lui Ceaușescu, dar și redactor șef la revista ”Filatelia”, audiat de Comisie: ”buletinele informative ale Securităţii îl avertizau pe Nicolae Ceauşescu asupra stării de spirit a populaţiei. Dar în ultimele 6-7 luni, Postelnicu nu le mai dădea lui Ceauşescu. A spus Postelnicu: «cum să dau aşa ceva la tovarăşu!» Şi Elena oprea anumite materiale, motivînd că nu fac bine stării psihice ale tovarăşului. Ceauşescu era sincer convins că este adulat de popor, că este zeificat”.

Dar că Ceaușescu cunoștea situația reală din țară, o confirmă și generalul Gianu Bucurescu, secretar de stat la Ministerul de Interne și responsabil cu ”informațiile interne”. ”Din interior, primeam informări despre situaţia materială proastă şi nemulţumirile, starea de spirit explozivă şi din intreprinderi, lipsa de pe piaţă a alimentelor, salarii plătite cu întîrziere etc. Eu nu am avut reţineri să dau aceste informaţii şi sigur generalul Vlad îl informa pe Ceauşescu. Se spunea că cei răspunzători în domeniul economic, de exemplu Emil Bobu, căutau să stopeze anumite informaţii”.

În fața Comisiei Gabrielescu Iulian Vlad arăta că ”ei ştiau de ce au ieşit oamenii în stradă la Timişoara. Părerea mea este că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămînă a emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era suspicios, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante. De exemplu, în Congresul al XIV-lea, jumătate din CpEx trebuiau schimbaţi! La fel, în 16 decembrie el ştia precis că cei care au ieşit nu sînt huligani. Altă greşeală a fost plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare, scrise de mînă. L-am informat despre tot ce se întîmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli soarta celorlalte ţări socialiste”. Dar Ceaușescu ”era suspicios faţă de Securitate, mai ales de la trădarea lui Pacepa. În schimb, avea mare încredere în armată! De exemplu, cînd Dinamo a cîştigat pe teren, cupa s-a dat în cabine Stelei”.

O altă problemă cu care Iulian Vlad se confrunta în permanență în relația sa cu ”tovarășul” era legată de relațiile sale extrem de proaste cu Postelnicu, ministrul de interne, un semidoct favorit al ”Curții” de la Cabientele 1 și 2. Dîrnu observase că ”între Vlad şi Postelnicu era o diferenţă ca între cer şi pămînt. Vlad era pentru o informare largă, numai dacă n-a vrut nu l-a informat pe Ceauşescu. Postelnicu însă, dacă primea o dispoziţie să facă doi paşi într-o direcţie, el făcea patru, dar Vlad făcea doar un pas!” Unul dintre subalternii lui Iulian Vlad, colonelul Mircea Ștefănescu, șeful Serviciului de Corespondență Secretă din Securitate arăta că ”Vlad este un tip cult, un intelectual, Între el şi Postelnicu care era tîmpit erau relaţii îngrozitoare. Vlad era şi un mare diplomat, plus un bun profesionist şi astfel a reuşit să acceadă la funcţii atît de înalte”.

Totuși, așa cum o arată derularea evenimentelor, Iulian Vlad nu a făcut nimic pentru a-l înlătura pe Ceaușescu și a împiedica astfel vărsările de sînge. Deși i-ar fi stat în putere. Și în cazul său, jurămîntul de credință față de Conducător a avut cîștig de cauză.

Chiar și destituit, la comandă pînă în ultima clipă

În birourile amenajate în apropierea Cabinetului 1 pentru organizarea reprimării manifestanților s-a lucrat pînă aproape de deznodămînt, cum povestea șeful de cabinet al lui Ceaușescu, Constantin Manea: ”s-au amenajat trei birouri: pentru un grup de tehnicieni în telecomunicaţii în camera 119, în cam 120 s-a instalat Milea cu hărţi şi steguleţe, să urmărească evenimentele; alături, s-au instalat Postelnicu şi Vlad cu telefoane guvernamentale, veneau frecvent şi raportau”. Cu numai două ore înainte de fuga dictatorului, din elicoptere care zburau deasupra Capitalei ”s-au răspîndit fluturaşi cu chemare la calm, ordonate de Vlad şi Postelnicu”.

Aurelian Dîrnu, stenograful lui Ceaușescu arăta că ”Milea era un bun executant, nu comenta ordinele. Vlad şi Postelnicu erau subordonați în acele ore lui Milea, tocmai pentru că Vlad era conducător prea moale”. Lipsa de determinare, blazarea acestuia venea din faptul că înțelegea totuși că se pune de-a curmezișul istoriei. Generalul Neagoe, șeful Direcției a V-a, al gărzii personale a lui Ceaușescu spunea în fața Comisiei Gabrielescu că ”încă cu 2-3 luni înainte am vorbit cu Vlad că sistemul cade. Apoi în 21 decembrie i-am dat telefon că «e gata». În 22 decembrie, dimineaţa la 7, am spus că aici în sediul CC-ului să nu se tragă. Ştiam deja că vin întreprinderile peste noi. La fel, în 21 după masă, le-am spus oamenilor mei să nu se implice în stradă. Pe 21 dimineaţa, dispecerul meu (care primea şi transmitea ordine) mi-a spus de miting, că ştie Curticeanu. M-am dus la Curticeanu, acolo era şi Barbu Petrescu, am auzit că oamenii sînt scoşi de la 4-5 dimineaţa în frig, în stradă”.

Începuse sfîrșitul, dar Iulian Vlad nu-și părăsea postul. Deși formal era scos de la comanda Securității. Pentru lipsa de eficiență a acesteia, care a dus la escaladarea evenimentelor la Timișoara, generalul Gianu Bucurescu relata că ”în 17 decembrie 1989, duminica, generalul Vlad a fost chemat cu Postelnicu la Ceauşescu. Ne-am adunat şi noi să vizionăm cuvîntarea lui Ceauşescu la TV. După amiază. Vlad, la revenire era schimbat, bulversat, ne-a chemat în birou, unde ne-a spus că la Timişoara evenimentele au evoluat negativ, că Ceauşescu i-a reproşat că de ce trupele de Securitate nu au fost înarmate cum se ordonase şi că Ceauşescu l-a destituit din funcţie. Nu ne-a precizat dacă cineva a fost numit în locul lui, deci consideram că este pe mai departe şeful Securităţii, nu ne-am pus problema că acum Vlad nu mai poate da ordine”. Și colonelul Rațiu, șeful Direcției a I-a de Informații Interne spunea că ”în 18 dimineaţa, Vlad mi-a spus că a fost destituit, cu Milea şi Postelnicu, dar s-a revenit pînă la liniştirea lucrurilor, dar precis vom fi schimbaţi la reîntoarcerea din Iran”.

Citeșre și: VIDEO Încă un ATENTAT șochează mapamondul: Sunt cel puțin 73 de morți, peste 50 de răniți

Și asupra lui Iulian Vlad sinuciderea ministrului apărării a produs o puternică impresie, demonstrîndu-i pînă unde poate duce îndeplinirea orbească a ordinelor aberante ale lui Ceaușescu, care ar fi transformat România într-o baie de sînge. ”Am stat cu Milea în seara de 21 spre 22 circa două ore, a plîns mai tot timpul, s-a destabilizat moral şi psihic după ce a revenit din Piaţa Universităţii! Am discutat că precis vom fi schimbaţi, mi-a şi spus că Stănculescu a fost chemat de la Timişoara să-i ia locul”.

Vlad descrie cum l-a văzut pentru ultima oară pe Conducător: ”Ceauşescu, venind de la balcon cînd a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre, nu a mai intrat în birou, ci s-a îndreptat direct spre lift”. Totuși, Iulian Vlad nu și-a părăsit pînă atunci postul de comandă din Comitetul Central. Nici măcar după sinuciderea lui Milea, cînd practic nu mai era nimic de făcut.. De ce nu a făcut-o, nu a explicat niciodată.

”Am dat ordin ca Securitatea să nu tragă!” Și cine a tras?

În schimb, reaudiat în fața Comisiei senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 Iulian Vlad argumentează cu lux de amănunte că Securitatea (și el) s-au aflat de partea Revoluției, dînd exemplul său personal: ”între 23 şi 28 decembrie seara am fost la CC, în cameră cu Guşe, cu un T.O. şi un telefon scurt”.

Chiar și a manifestanților de dinaintea fugii lui Ceaușescu, în care, spune el, securiștii ar fi refuzat să deschidă focul. ”Ordinul esenţial de linie l-am dat în 16 decembrie, ca la Timişoara, Securitatea orice s-ar întîmpla să nu tragă. Comandantul brigăzii din Timişoara mi-a raportat că şeful Inspectoratului de Miliţie judeţean îi mai cere trupe. I-am aprobat generalului Bunoaica (șeful Trupelor de Securitate – n.n.), dar cu condiţia să nu li se dea armament. Dispoziţia asta s-a menţinut pînă în 18 decembrie, cînd generalul Nuţă a dat ordin să fie înarmaţi. El nu mi-a raportat, petru că era reprezentantul Ministerului de Interne”. În fine, mortul e de vină. Greu de crezut însă că Iulian Vlad n-ar fi fost informat de generalul Nuță, ori că acesta ar fi dat un ordin de capul său – el era, în fond, șeful Direcției a II-a a Securității, iar Vlad superiorul lui.

Șeful DSS mai susținea în fața Comisiei Gabrielescu că ”al doilea ordin. ordinul vieţii mele, a fost cînd am venit după şedinţa CpEx şi teleconferinţă, cînd Ceauşescu a dat ordin expres să se tragă. M-am dus la minister, am mulţumit trupelor şi am dat ordin ca Securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele de stradă, să nu tragă! Ordinul s-a menţinut pînă în 22 decembrie”. Și cine a tras? Doar armata, care nici nu avea atribuții în ”păstarea ordinii și apărarea legalității socialiste”? Iulian Vlad arăta că, formal, dispoziția ca Securitatea și Trupele să folsoească armamentul, în conformitate ”cu Ordinul 2600” (dat de Postelnicu în 1988, ca urmare a manifestației de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și care stabilea măsurile de apărare în cazul atacării unor sedii de partid – n.n.) nu-i aparținea: numai ministrul de interne ”putea da ordin de deschidere a focului!”

Ori, din prostia lui Postelnicu și în deruta lui Ceaușescu, un asemenea ordin direct nu a fost dat Securității și Trupelor acesteia, fapt de care atît Iulian Vlad, cît și toți subordonații săi se prevalează pînă astăzi, susținînd că DSS nu a avut niciun amestesc în reprimarea manifestanților, pînă în 22 decembrie 1989. Fapt contrazis de o mulțime de manifestanți de la Timișoara, care arată inclusiv cum cei răniți au fost scoși de securiști din spitale, spre a fi lichidați. Sau la București, unde cei care au supraviețuit tirurilor și au fost arestați chiar de securiști în civil la baricada de la Inter ori în alte locuri, au ajuns la Jilava. Sau, de modul în care Securitatea s-a ocupat de mușamalizarea crimelor de la Timișoara, arzînd cadavrele celor uciși. Și lista e mult mai lungă…

Iulian Vlad arăta în schimb că ”alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, colonelului Ardeleanu, colonelulu Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am mai găsit). Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul”. Mai spunea Vlad cum a dat ordine după fuga lui Ceaușescu, fie direct, fie prin subordonații săi (fapt confirmat în fața Comisiei de cei care au fost audiați) ca la toate unitățile armamentul din dotare să fie închis și sigilat la rastel și apoi ofițerii să se subordoneze armatei, așa cum se stabilise din seara zilei de 22 decembrie.

Unul dintre aceștia, colonelul Dumitru Tatu, șeful Serviciului D (dezinformare), despre care s-a spus că ar fi avut un rol determinant în toate zvonurile și ”alarmele” lansate între 22 și 25 decembrie arăta că serviciul său nu a avut atribuții în plan intern și că ”în 22 decembrie am primit ordin de la Raţiu, pe la ora 1 să pun sigiliile şi să plecăm acasă. Raţiu a transmis de fapt un ordin al generalului Vlad. Am plecat acasă şi am urmărit la televizor totul. Am rămas surprins, că cine trage? Îmi dădeau telefon subordonaţii, că cine trage? Nici acum nu ştiu răspunsul”. Nici noi…

Brucan: ”M-am îngrozit, cînd am văzut pe mîna cui a ajuns Revoluţia”

Tot ce s-a întîmplat după 22 decembrie a fost, în opinia lui Iulian Vlad, rezultatul unei diversiuni și al incompetenței comandanților militari. El are, legat de evenimente, ca majoritatea românior, deși a fost șeful Securității Statului, mai multe întrebări decît răspunsuri.

”În jurul M.Ap.N. era un vacarm infernal de împuşcături. Dar pe clădirea M.Ap.N. nu s-a văzut urmă de cartuş, iar clădirile dimprejur erau praf. În biroul ministrului, cu trei geamuri mari spre blocuri stăteau lejer, nu se sinchiseau de aceea canonadă. Deci era în plan, probabil s-a anticipat, dar scenariul era pregătit. Accidentală a fost ieşirea în masă a populaţiei în stradă! Era exclus ca o forţă ordonată, armată să mai sară în apărarea lui Ceauşescu! Toţi au simţit-o ca pe o uşurare. Poate izolat au tras cîţiva fanatici, dar nesemnificativ. Apoi au intervenit forţe slab pregătite din corpului superior al armatei. Este şi vina mea, Contrainformaţiile militare la un moment dat s-au păcălit și au acționat cel mai prost! Comandamentul la un moment dat s-a rupt: de la CC comanda Guşe, de la M.Ap.N. comanda Stănculescu”.

Iar la televizor Militaru, Cico Dumitrescu și alți generali cu uniformele scoase de la naftalină dădeau, în opinia lui Vlad, ”ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-au întîmplat omorurile, la M.Ap.N., la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel război electronic, cineva trebuia să proiecteze acele ţinte false în eter! Apoi, maimarii, cum au decis să se deschidă graniţa, să vină cu ajutoare? Apoi, de ce încă din 15 decembrie ambasadorii şi-au trimis familiile acasă ? Generalul Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi! Pentru mine, generalul Militaru a fost şi rămîne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară. Eu, dacă făceam oricare din greşelile făcute de el atunci, eram precis condamnat la pedeapsa capitală. Generalul Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu (la conducerea Securității – n.n.) este de aceeaşi formaţie şi format (adică agent sovietic – n.n.) ca generalul Militaru. A fost reprezentantul României în Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie la Moscova”.

Spre deosebire de Vlad, care încerca să disculpe instituția pe care o condusese și totodată pe sine, Sliviu Brucan, audiat și el de Comisie, a avut o poziție diametral opusă, acuzînd direct Securitatea că a tras la Revoluție: ”aveau legături de comunicaţie, centre de aprovizionare, mijloace de transport militare şi civile. Am văzut și eu tabelele cu armele. Cîteva arme n-au acţionat pentru că nu se aşteptau ca Ceauşescu să fugă. Dar s-au dezmeticit şi au început să tragă. Am cerut ca Vlad să dea dispoziţii categorice prin radio și televiziune tuturor oamenilor săi să depună armele, să nu se tragă (ceea ce acesta a făcut la 5 dimineața, pe 23 decembrie, conform depoziției la Comisie a lui Teodor Brateș – n.n.). El a spus la radio, dar nu a spus fraza cheie, că a trecut de partea Revoluţiei. Vreau să vă spun informaţiile ce le aveam noi atunci şi cum gîndeam. În 24 decembrie, am făcut un consiliu de război la M.Ap.N., operaţiunile mlitare erau conduse de Guşe şi Vlad. Ştiam că Guşe vine de la Timişoara şi ştiam cine e Vlad Iulian. M-am îngrozit, cînd am văzut pe mîna cui a ajuns revoluţia. I-am spus lui Iliescu că eu cu Iulian Vlad nu cooperez”.

Măcelul din 21-22 Decembrie 1989, mărturie terifiantă: ”Camionul a trecut peste noi, lăsând morți în urmă. O fată împușcată a căzut în brațele mele”. Martorul Octav Fulger

 
Cap de Pod | Podul Memoriei
Măcelul din 21-22 Decembrie 1989, mărturie terifiantă: ”Camionul a trecut peste noi, lăsând morți în urmă. O fată împușcată a căzut în brațele mele”. Martorul Octav Fulger

Revoluționarul Octav Fulger – care a refuzat categoric să beneficieze de un certificat de revoluționar (deși l-ar fi meritat din plin), deoarece nu a vrut să legitimeze cu numele său sângeroasa confiscarea a Revoluției de către Securitate și nomenklatură, dar și întrucât consideră că, făcându-și datoria de român, și asta încă din primele clipe ale Revoluției, nu are nevoie de vreun certificat în acest sens, și nici de beneficiile aferente – relatează, pe Facebook, cum și-a trăit sfârșitul unei lumi pentru nașterea alteia, luptând pe Baricadă împotriva regimului criminal Ceaușescu, și-n cele mai clocotitoare puncte din București, în fatidicele zile și nopți de 21-22 Decembrie 1989, când securiștii împușcau tineri și-i zdrobeau sub șenile.

Relatările lui Octav Fulger sunt de-a dreptul răvășitoare, brutale și de o intensitate care curentează, tocmai prin realitatea nemijlocită, sângeroasă, pe care a trăit-o printre gloanțe – camioanele Armatei intră în viteză în mulțime, lăsând morți în urmă, iar la Colțea, răpită pentru totdeauna de gloanțe, o tânără i se prăbușește în brațe. Da, e vorba chiar de primii martiri ai Revoluției.

Podul.ro publică zguduitoarea mărturie a lui Octav Fulger, căruia îi mulțumim că a fost acolo.

12273697_996584083746657_362949129811618847_o.jpg

Povestea manifestului

Era dimineața zilei de 21 decembrie1989.

Locuiam pe R. Beller. Priveam cu durere în suflet, îmbarcați în autobuze, treceau muncitorii de la fabrica fostă Ford, fostă Electromecanica, acum o ruina.

Eram sigur că sunt chemați să înfiereze evenimentele de la Timișoara.

La prânz, mama mea ce era la serviciu – lucra la Farmacia nr.1 (Edgard Quinet) – l-a sunat pe tatăl meu să nu mă lase să plec de acasă. Am auzit, mai mult am intuit, încă nu se terminase convorbirea telefonică, deja eram plecat pe ușă.

Într-un suflet am ajuns la Romană. Acolo un grup de 10-15 oameni scandau: ”Jos Ceaușescu!”.

Am rămas paralizat, nu înțelegem cum e posibil. E vis? Tremuram, a trecut ceva timp să-mi revin șocului, mi-am făcut curaj.

În acel moment am dărâmat zidul dimprejurul meu, m-am dus lângă acel grup. O lume tocmai murise.

S-au aruncat manifeste în sus.

”Azi în Timișoara,
Mâine în toată țara” era textul lor.

Mai am acel manifest, probabil este singurul rămas după 30 de ani.

A apărut Postelnicu cu un camion al Armatei DAC, agățat cu o mană de oglinda autoutilitarei și cu un picior proptit pe scara ei.

Urlă: – ”Pe ăla, prinde-l pe ăla cu steagul rupt!”

În mijlocul nostru era un demonstrat ce avea stema decupată de pe steag. Ne alergau, lumea trecea pe trotuar impasibilă, cei cu tunuri cu apă ne udau. Am ajuns la Dalles, cineva cu un alt DAC a trecut peste noi lăsând morți în urmă.

Am ajuns la Colțea, dintr-o mașină cu tun de apă s-a tras, o fată a fost împușcată, a căzut în brațele mele.

Am ridicat BARICADA noastră împotriva lor.Trece ”poporul” pe lângă Baricadă, o femeie s-a oprit pentru o clipă să ne privească, bărbatul ce o însoțea îi spune dojenitor: – ”Lasă-i dracului de derbedei!”

Clipele erau terifiante, trasoarele luminau cerul, TAB-urile emanau un fum negru, greu, înțepător.

Noi eram uzi. Eram atât de puțini… am hotărât ca o parte dintre noi să mergem prin oraș, să scandăm și să venim cu forțe noi, să atragem populația de partea noastră. Am ajuns până la B. Obor, scandam să vină cu noi, ne priveau ca pe niște ciudați.

12418021_1022044421200623_4135627118917101224_n.jpg

La B. Obor, Fabrica de Mase Plastice, Mecanica Fină, aveau porțile sudate, am văzut muncitorii cum ne priveau pe după colțul clădirilor, nu au avut curaj să vină până la noi.

Așteptam să dărâme BARICADA și să înceapă macelul.

Cel mai tare mă înfiorau acei bărbați cu pălărie, haină lungă și un aparat foto cu un Blitz disproporționat de mare. Ne fotografiau pe toți din spatele rândului de militari cu armele țintite spre noi. Eram sigur că dacă scăpam de gloanțe în noaptea de 21, a doua zi nu o să pot scăpa de acei bărbați.

A trecut 21, pe 22 a venit poporul scos cu patos securistic de activiștii de partid din fabrici pentru a confisca Revoluția noastră împotriva lor.

”Iliescu apare
Soarele răsare!”

Seara, în 22 decembrie, eram la Palatul Regal.

”Se trage din toate pozițiile!”

După care s-a tras ca ripostă la ceva inexistent, au căzut iar mulți dintre noi.

Am strigat, am urlat cât am putut să nu se mai distribuie armament oricui, să nu mai tragă, deoarece nu ne atacă nimeni.

Inițial s-au dat AKM-uri pe bază de buletin, apoi oricui.

Erau copii de 15-16 ani cu AKM-uri în mână.

Atunci am fost arestat ca terorist, dus în Palatul Telefoanelor și legat cu sârmă de un scaun.

Dar teroriștii adevărați au rămas, azi încă sunt printre noi.

Ce scrie presa internaţională despre jocul de-a judecarea lui Ion Iliescu pentru „crime împotriva umanităţii”

 
170316_ION_ILIESCU_PG_REVOLUTIE_03INQUAM_PHOTOS_Liviu_Florin_Albei_
Foto: Inquam Photos / Lviu Florin Albei
 

Fostul preşedinte român Ion Iliescu urmează să fie judecat pentru „crime împotriva umanităţii” în legătură cu rolul pe care l-a jucat în evenimentele sângeroase care au urmat revoltei anticomunste şi căderii lui Nicolae Ceuşescu, scriu principalele agenţii internaţionale de presă.

„Este vorba despre o mişcare deosebit de importantă pentru justiţia din România, care îşi îndeplineşte o datorie de onoare faţă de Istorie”, a declarat luni procurorul general August Lazăr, care a prezentat actul acuzării la Bucureşti, citat de AFP.

Aceste urmăriri privesc tirurile soldate cu sute de morţi în zilele care au urmat fugii dictatorului, la 22 decembrie 1989, pe fondul unor manifestaţii anticomuniste masive.

 

Ion Iliescu, un fost demnitar comunist, în prezent în vârstă de 89 de ani, este acuzat că se află în spatele unei ”vaste operaţiuni de diversiune şi dezinformare”, care a creat o ”psihoză generalizată marcată de tiruri haotice şi fratricide”, potrivit Parchetului General.

Această operaţiune urma să permită Frontului Salvării Naţionale (FSN), pe care-l conducea, „să acceadă la putere şi să obţină o legitimitate în ochii poporului”.

În total, 862 de persoane au fost ucise, iar alte peste 2.150 au fost rănite în aceste circumstanţe tulburi, victime, potrivit unei versiuni oficiale de la acea vreme, ale unor misterioşi „terorişti” loiali fostului dictator.

Reprimarea revoltei anticomuniste ordonate de către Ceauşescu s-a soldat, la rândul ei, cu aproximativ 200 de morţi.

Alte două persoane sunt inculpate de ”crime împotriva umanităţii” în acest dosar, şi anume un fost vicepremier, Gelu Voican-Voiculescu, şi fostul şef al aviaţiei militare Iosif Rus.

În schimb, dosarul cu privire la fostul premier Petre Roman a fost clasat ”din lipse de probe”.

Ion Iliescu a condus România de la sfârşitul lui 1989 până în 1996, iar apoi din 2000 în 2004.

Anul trecut, în cursul inculpării sale, el a denunţat ”o farsă” şi a dat asigurări că şi-a ”făcut datoria”.

Anunţarea acestui viitor proces are loc după numeroase răstrunări de situaţie, procedura fiind clasată fără urmări în 2015, după care a fost redeschisă în 2016 prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie (ÎCC).

După căderea lui Ceauşescu, Iliescu a beneficiat de o mare popularitate, însă sute de persoane au murit în timpul revoltei, iar adversarii lui Iliescu îl acuză că a confiscat revoluţia poporului, relatează REUTERS.

„Încheierea anchetei procurorilor noştri noştri militari este unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului pe care mi l-am asumat în mod public acum trei ani: o vedere clară a dosarelor istorice ale României”, a declarat Lazăr pentru presă, citat de Reuters.

Data procesului lui Iliescu nu a fost anunţată încă.

Parchetul l-a acuzat în decembrie pe Iliescu de faptul că a prezidat la formarea, în decembrie 1989, a unei organizaţii al cărei obiectiv era să cucerească puterea şi o legitimitate politică.

Potrivit procurorilor, această organizaţie s-a angajat, prin declaraţii şi folosind televiziunea, în „activităţi de mare anvergură şi complexe menite să facă diversiune şi să propage dezinformarea” după fuga lui Ceauşescu de la Bucureşti, la 22 decembrie 1989.

Procesul şi execuţia lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, în ziua de Crăciun, în 1989, au făcut parte din această operaţiune, potrivit procurorilor

Iliescu a fost conformat drept preşedinte interimar de un Parlament de tranziţie în februarie 1990, iar în calitate de candidat al FSN el a obţinut 85% din voturile exprimate în alegerile prezidenţiale din mai 1990.

Adversarii săi, atât din România, cât şi din străinătate, îl acuză pe Iliescu şi pe alţi conducători politici că au căutat să împiedice reformele şi că au vrut să protejeze moştenirea politică a sistemului comunist.

Iliescu este cea mai importantă figură care urmează să fie judecată, alături de Voican-Voiculescu şi Rus, relatează THE ASSOCIATED PRESS.

Acuzaţiile vizează o perioadă de cinci zile în care Iliescu a acaparat puterea după fuga cuplului Ceauşescu, notează AP.

Preşedintele român Klaus Iohannis a salutat anunţul, apreciind că ”încheierea investigaţiilor judiciare cu privire la evenimentele de la Revoluţie, la 30 de ani de la căderea comunismului, este un act necesar şi ne onorează eroii”.

„Crimele Revoluţiei nu pot rămâne nepedepsite”, a mai declarat Iohannis, citat de AP.

Sursa: News.ro
Sursa foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei

Lulea Marius Dorin

Și, totuși, cine-a tras în noi după 22?

Tudor Dumitrașcu

Totuși, nu există nicio urmă de rechizitoriu despre tentativa de lovitură de stat militară după modelul știut de orice copil de școală: crearea unei situații de necesitate atât de urgentă încât doar măsura militarizării totale o poate surmonta.

Nota b365.ro: Acesta este episodul 2 al unei mini-serii semnate de Tudor Dumitrașcu despre evenimentele din decembrie1989. Dacă ieri a fost vorba despre Noaptea Generalilor (Iulian Vlad – Ștefan Gușă), astăzi ajungem la Sibiu, acolo unde a fost împușcat primul militar. Episodul 1: Elicopterele teroriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militara cu aromă sud-americană

EPISODUL 2

În seară lui 22 decembrie, în piața din fața Comitetului Central începe să se tragă. Ceaușescu decolase încă din jurul orei 12, trec cel puțin 6-7 ore de la acest moment până la primele focuri, reale sau doar simulate. Ce se întâmpla în acest interval?

Recomandarile noastre
Photo of Aoleu, miracol de Crăciun! Salam devine alt Salam când cântă un fel de colinde. Top 2020, manele cu temă religioasă
 

Să revenim puțin la Sibiu. Înclin să cred că acolo este ground zero, poligonul de testare pentru ce se va întâmpla în următoarele zile la București. Acolo le vine ideea. Cine sunt „ei”? Sunt foarte puține opțiuni. De fapt, nu e decât una.

Uciderea primului militar pare să ateste că Securitatea și Miliția s-au transformat în inamicii Armatei

Pe 22 decembrie, la prânz, la Sibiu, un militar dintr-unul dintre cordoanele de securitate desfășurate în oraș este împușcat în cap. Evenimentul se întâmpla după ce, cu o zi înainte, soldații din garnizoană trag haotic în mulțimile adunate în piața centrală. Există morți și răniți civili încă din 21 decembrie în oraș, morți imputabili armatei, fără dubii. Pe 22, uciderea primului militar pare să ateste că Securitatea și Miliția s-au transformat în inamicii armatei, trecute între timp de partea poporului, și începe măcelul. Cele două, trei instituții, miliția/securitatea vs armata, folosesc 2 milioane de cartușe una împotriva alteia, mor 100 de oameni, civili prinși la mijloc, soldați, milițieni.

Dar uciderea primul militar este momentul zero. Este momentul primei victime din rândul MApN de la începutul tuturor revoltelor de la Iași și Timișoara. Este doar 12.30, Ceaușescu abia se ridică de pe CC la București. Dacă acest moment nu este premeditat – sunt multe teorii despre cine trage în soldatul de la Sibiu – oricum, în mod sigur va furniza ideea generală a evenimentelor ulterioare de peste tot.

 

Armata se transformă din agresor în victimă

Un strateg suficient de vizionar a văzut aici o oportunitate: armata se poate transforma din opresor – fapt indubitabil până atunci – în victimă. Iar o victimă are nevoie de un agresor: așa apare ideea amestecată a unei armate oculte, ascunse, antiromânești, practic o forță de invazie plauzibilă în condițiile demenței lui Ceaușescu, de care brava armata română ne va apăra cu mare risipă de vieți de-a lungul următoarelor zile. Teroriștii.

De ce nu sunt sigur că această diversiune nu este neapărat premeditată, ci apare ca idee salvatoare în urma evenimentului de la Sibiu? Să ne întoarcem la București unde trec cel puțin 6 ore din momentul primului militar mort la Sibiu până la primele focuri de armă din față de la CC. Adică timpul necesar pregătirii unei operațiuni similare care să mute cu 180 de grade rolul și rostul armatei. Timpul pentru amplasarea simulatoarelor și trăgătorilor izolați în punctele strategice. Dacă ar fi fost parte a unui plan deja stabilit, probabil ar fi trecut mult mai puțin. Poate au așteptat întunericul… Cine știe? E foarte posibil ca mortul de la Sibiu să fie o victimă întâmplătoare, dar consecințele sunt devastatoare. E relativ mai puțin important. Haosul de la Sibiu certifica faptul că cetățenii se raliaseră imediat armatei în confruntarea cu mult hulita securitate. Și apoi, după ce Securitatea primește ordinul oficial de retragere, în confruntarea cu armata din umbră. Din ucigași în eroi – iată calea spre mântuire.

Cine sunt teroriștii?

Cine sunt trăgătorii izolați? Poate tot unitățile speciale de „cercetare – diversiune” precum cea plecată de la București și dispusă la Sibiu înainte de fuga lui Ceaușescu, dar clar activată imediat după ora 12 din data de 22? Sunt securiști, militari DIA, habar n-am, cert e că sunt foarte români și că răspund de comandamente militare românești. Și că incredibil de puțini oameni sunt necesari pentru un asemenea haos, mai ales atunci când zvonistica de la televizor sporește geometric panică. Iar dacă tu cauți arabi, cu atât mai mici sunt șansele să îi prinzi. De ce e nevoie de puțini? Pentru că le poți șterge urmele mult mai ușor. Sau îi poți șterge direct pe ei…

Mitingul din 21 decembrie 1989 din Piaţa Palatului, în faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), la care a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu, a fost transmis în direct la radio şi la televiziune. 

Foto: (c) Mircea Hudek/Arhiva istorică AGERPRES

După miting, mulţimea se revarsă spre străzile laterale. Grupurile de protestatari se regrupează în zonele centrale ale oraşului – Piaţa Romană, Sala Dalles, Universitate – scandând ”Ieri la Timişoara, mâine-n toată ţara!”, ”Jos dictatura!”, ”Jos comunismul!”, ”Libertate!”. În cursul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989 se trage în demonstranţi şi se degajează baricada de la Intercontinental cu ajutorul blindatelor. Tinerii, cei mai mulţi cu vârste între 18-25 de ani, au constituit majoritatea demonstranţilor din după-amiaza şi noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 din Bucureşti. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)

Foto: (c) Mircea Hudek/Arhiva istorică AGERPRES

”Un incident despre care s-a vorbit mult a fost incendierea baricadei construite de-a curmezişul Bulevardului Bălcescu. Transportoare blindate, acoperite de nori de gaze lacrimogene şi focuri de armă au avansat pentru a dărâma baricada, iar unul dintre vehicule a luat foc înainte ca misiunea să fie îndeplinită cu succes. Pe la ora 3.00 atmosfera de pe străzi s-a calmat. În zonă au fost aduse echipe de la salubritate care să şteargă lozincile ce fuseseră scrise pe ziduri şi să îndepărteze resturile rămase după confruntări. Bilanţul nopţii: 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies, apărută în versiune românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006)

Foto: (c) Radu Constantinescu/Arhiva istorică AGERPRES

 Foto: (c) Radu Constantinescu/Arhiva istorică AGERPRES

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni.

Foto: (c) Constantin Duma/Arhiva istorică AGERPRES

”Revoluţia din Bucureşti a avut un tipar extrem de asemănător cu cea din Timişoara. În după-amiaza şi noaptea lui 21 decembrie, protestele de stradă dezorganizate, la care au luat parte mai ales tineri, au fost zdrobite fără milă de autorităţi. Zgomotul împuşcăturilor s-a răspândit în oraş, iar ştirile despre violenţele de pe stradă s-au transmis cu repeziciune prin telefon. Când demonstranţii care fugeau s-au întâlnit cu muncitorii care ieşeau din schimbul de noapte, a început să iasă la iveală o mânie adâncă. (…) La primele ore ale dimineţii următoare, situaţia era descrisă drept calmă, transportul urban de călători funcţiona şi magazinele erau deschise. Treptat însă, au început să se strângă grupuri de demonstranţi. (…)” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies)

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 muncitorii de pe marile platforme industriale din Bucureşti întrerup lucrul şi se îndreaptă încolonaţi spre sediul Comitetului Central al PCR, protestând vehement împotriva represiunii sângeroase de la Timişoara şi Bucureşti şi cerând demisia lui Nicolae Ceauşescu. Prezenţa masivă a muncitorilor din Capitală a fost un factor important în răsturnarea regimului comunist din România. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)

Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES

După dispersarea demonstranţilor în cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989, dispunerea trupelor a fost schimbată în dimineaţa zilei de 22 decembrie, cele mai mari concentrări fiind mutate în imediata vecinătate a clădirii Comitetului Central. Mulţimile au continuat să se deplaseze către centru, adesea copleşind unităţile militare care le ieşeau în cale. Ulterior, soldaţii au rupt rândurile şi au început să fraternizeze cu mulţimea. (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies)

Foto: (c) Sorin Lupsa/Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Codruta Dragoescu/Arhiva istorică AGERPRES


Foto: (c) Viorel Lazarescu/Arhiva istorică AGERPRES

”Fuga cuplului prezidenţial a marcat, de fapt, sfârşitul regimului comunist condus de Ceauşescu”  (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Mulţimea a pătruns în sediul Comitetului Central al PCR. Forţele de ordine au pactizat cu manifestanţii care, aproape în acelaşi timp, ocupă sediile Televiziunii şi Radiodifuziunii.

Foto: (c) Ilie Bumbac/Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Marian Ilie/Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Ovidiu Bogdan/Arhiva istorică AGERPRES


Foto: (c) Constantin Duma /Arhiva istorică AGERPRES

Foto: (c) Constantin Duma /Arhiva istorică AGERPRES

AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; redactori Arhivă foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Daniela Juncu)

Citiţi şi:

* REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 16-20 decembrie 1989 de la Timişoara

* REVOLUŢIE 30: Imagini din 16-20 decembrie 1989 de la Timişoara

* REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării

România, decembrie 1989: de ce lovitura de stat a fost înaintea Revoluției

 

Obsesia lui Ion Iliescu a fost să încheie un tratat de prietenie cu Mihail Gorbaciov în 1991.

Ecuația Revoluției Române din decembrie 1989 are încă destule necunoscute. Nu este destul de clar, spre exemplu, dacă prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu a avut loc sub presiunea maselor revoltate sau ca urmare a unei lovituri de stat.

Schimbarea de regim din România a fost ultima din șirul statelor Estul și Central Europene, care fuseseră sub umbrela Moscovei și care au experimentat trecerea de la regimurile comuniste la cele pluraliste.

Istoricii sunt de părere că fără concursul Uniunii Sovietice această răsturnare istorică nu ar fi putut avea loc și că indiferent de contextul în care a avut loc și de factorii care au provocat-o, transformarea a avut caracter de revoluție.

Sensul latin al cuvântului „revolutio” înseamnă „schimbare de sens”. A fost însă într-adevăr o schimbare de sens, după executarea cuplului Ceaușescu, chiar în ziua de Crăciun a anului 1989?

Răspunsul a fost dat destul de repede de noul regim instaurat sub bagheta președintelui Ion Iliescu, un fost lider comunist, pentru care deviza a fost „cu fața spre răsărit”.

Consolidarea legăturilor cu URSS și menținerea structurilor de bază ale regimului defunct au fost principalele priorități ale noii puteri instalate la București după procesul grăbit și superficial prin care soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte, înainte de a apuca să spună lucruri care ar fi putut să-i pună în pericol pe noii lideri.

Există o serie de declarații și de documente care sugerează că pentru prăbușirea regimului Ceaușescu și-ar fi dat mâna serviciile secrete din Est și din Occident.

Nu există însă probe indubitabile în acest sens, dar felul cum au manevrat balanța de putere cei care s-au instalat în fruntea României acum 26 de ani arată că ar fi fost vorba despre o lovitură de stat.

Spre deosebire de fostele state socialiste din Centrul Europei, care au ales de la bun început azimutul Vest, România a devenit chiar mai ancorată de Moscova decât era sub Nicolae Ceaușescu.

Obsesia lui Ion Iliescu a fost să încheie un tratat de prietenie cu Mihail Gorbaciov în 1991, prin care România se angaja să nu adere la NATO.

În această obsesie a fostului președinte, care în plină criză de dezintegrare a URSS, se preocupa de ratificarea unui tratat care să lege Bucureștiul de Moscova, se vede de fapt care a fost sensul real al răsturnării revoluționare.

Nici mulțimile, nici idealurile străzii și nici măcar succesiunea personajelor din zona puterii nu au arătat cu adevărat sensul pe care îl vor lua lucrurile, ci doar acul busolei care a trasat axa București-Moscova, aproape imediat după căderea lui Ceaușescu.

Noua putere nu voia să aducă în România pluralismul, democrația, libertatea, ci doar să schimbe oamenii și să definească mai clar orientarea spre Răsărit.

În primii ani după 1990, libertatea opiniilor și pluralismul au fost mai degrabă elemente de ale unui decor sinistru, de aceea putem spune că în România, Revoluția nu s-a suprapus imediat peste lovitura de stat.

Virgil Magureanu: In ’89 am avut o lovitura de stat militara organizata de KGB si CIA. Se stia din anii ’70 ca Ion Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu.

de Ionut Baias     HotNews.ro
Virgil Magureanu
Foto: Realitatea TV
Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, a declarat la Realitatea TV ca in decembrie 1989 am avut o lovitura de stat militara, reusita partial, si ca aceasta ar fi fost organizata de KGB si CIA. Fostul sef al SRI spune ca datele loviturii de stat se stiau din septembrie ’89.

 

 

Ideea unei lovituri militare de stat este sustinuta, in opinia lui Magureanu, si de succesiunea unor operatiuni militare de dinaintea fugii lui Ceausescu si pana s-a declarat ca situatia e sub controlul armatei si a avut loc acea fraternizare a armatei cu populatia. „Ma indoiesc ca in decembrie ’89 sentimentul anticomunist a fost unul atat coplesitor. El a aparut cateva saptamani mai tarziu”.
Magureanu spune ca inca din a doua jumatate a anilor ’70 se stia ca succesorul regimului Ceausescu si a lui personal va  fi Ion Iliescu si crede ca marginalizarea lui Iliescu din ultima perioada a regimului comunist a fost si din aceasta cauza.

Fostul sef al SRI spune ca arestarea si condamanarea generalilor Stanculescu si Chitac este o farsa judiciara sinistra. „Nu e vorba numai de contributia generalului Stanculescu, de neinlocuit in acele evenimente, dar cineva vrea sa ne adoarma cu ideea ca daca a scos in fata niste tapi ispasitori ei scapa nevinovati.”

Dezvaluirile care stau la baza dezbaterilor media din ultimele doua zile au fost facute de Virgil Magureanu in ultima sa carte referitoare la evenimentele din decembrie 1989.

„Nu era o persoana dotata cu prea mult curaj. Nu avea vocatia unui personaj eroic. Nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta pe baricade. Profita insa de orice situatie chiar daca nu avea niciun merit acolo”, este descrierea facuta in carte lui Ion Iliescu de catre Virgil Magureanu.

Revoluţia din ’89 a fost lovitură de stat! Cum au fost păcăliţi românii! Parchetul General are probe! Ceauşescu trebuia să moară!

FILON STAN  CLAUDIA MÎŢOI
 
Revoluţia din ’89 a fost lovitură de stat! Cum au fost păcăliţi românii! Parchetul General are probe! Ceauşescu trebuia să moară!

Progrese majore făcute de Parchetul General în Dosarul Revoluţiei din 1989! Procurorii au descoperit lovitura de stat şi o pot dovedi! Parchetul General a anunţat luni că au fost descoperite noi probe care fac lumină în Dosarul Revoluţiei din decembrie ’89. Mai exact, au fost identificate sursele sunetului cu efect de panică emis în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie ’89 care a dus la izbucnirea protesteor în Capitală, precum şi împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe cladirea CC, a anunţat luni Parchetul General.

 

„A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, in timpul discursului lui Nicolae Ceausescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului şi declanşarea protestelor în Bucureşti.


Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Probele vin de la Parchetul General!

A fost realizată o succesiune clară a evenimentelor politico-militare existente în după-amiaza şi seara zilei de 21 decembrie 1989. A fost conturată succesiunea evenimentelor deosebit de importante din noaptea de 21/22 decembrie 1989.

Au fost clarificate împrejurările legate de fuga cuplului prezidenţial de pe sediul CC al PCR, traseul urmat şi comportamentul forţelor militare înainte, în timpul şi după pătrunderea revoluţionarilor în sediul Comitetului Central”, transmite Parchetul General.

Instituţia anunţă şi că a fost stabilită componenta comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România.

„Referitor la acest aspect a existat o eficienţă colaborare cu principalele facultăţi de drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. În această etapă a anchetei, este posibilă o mai bună stabilire a conduitei membrilor noii puteri politico-militare şi acţiunile de legitimare a acesteia pe plan intern şi internaţional”, explica Parchetul.

 

De asemenea, a fost realizată edificarea parţială referitoare la “declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989″.

Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Lovitura de stat, plină de diversiuni!

 

„Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite”, precizeaza Parchetul ICCJ.

„Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă. De asemenea, se contureaza modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave”, precizează Parchetul.

Parchetul ICCJ menţionează şi că „în legătură cu aceeaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”.

„Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităti în realizarea acesteia”, spune Parchetul ICCJ.

Revoluţia din 1989 a fost lovitură de stat! Diversiune la unitatea militară unde au fost ucişi soţii Ceuşescu!

Totodată, Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) şi consecinţele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne şi populaţia civilă.

„Aceasta realitate este necesar a fi coroborată cu situaţia militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a Romaniei în luna decembrie 1989″, susţine instituţia.

Totodată, a fost clarificată succesiunea evenimentelor petrecute la UM 01417 Targovişte, locaţia unde s-a aflat cuplul Ceausescu începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.

„Probele au evidenţiat existenţa unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unităţi militare, precum şi existenţa unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceauşescu. Astfel, până la execuţia celor doi, survenită la data de 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a acestora”, afirmă Parchetul General.

Zoe Petre: In 1989 a fost o lovitura de stat data de armata

Zoe Petre: In 1989 a fost o lovitura de stat data de armata
 
Istoricul Zoe Petre, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu, afirma ca in decembrie 1989 a avut loc o lovitura de stat, in urma careia armata i-a predat puterea lui Ion Iliescu si apropiatilor sai.

„Ipoteza mea este ca armata, reprezentata prin generalul Stanculescu a fost autoarea unei lovituri de stat, in dimineata zilei de 22 decembrie. In jurul orei 15, generalul Stanculescu, bine educat in spiritul traditional in care armata romana n-a exercitat niciodata de fapt in mod direct-nici macar pe vremea lui Ion Antonescu, Antonescu era militar, dar restul Guvernului era civil-n-a exercitat puterea direct niciodata, a predat puterea lui Ion Iliescu.

 

 

In jurul orei 17, tot armata a fost cea care a declansat panica legata de teroristi. (…)Problema este dupa mine nu atat ca au preluat puterea, ci ca au organizat un masacru ca sa se legitimeze, asta e marea drama!”, a declarat Zoe Petre la RFI.

Zoe Petre a mai declarat ca varsarea de sange putea fi evitata, daca oficialii Partidului Comunist Roman (PCR) si-ar fi reglat conturile in interior. Intrebata de a fost Revolutia din Romania singura sangeroasa din fostul bloc sovietic, aceasta a raspuns: „Pentru ca Partidul Comunist Roman era o molusca de patru milioane de membri, care n-a fost in stare sa-si regleze conturile in interior. Au asteptat sa moara oameni in strada, ca dupa aceea sa se catere pe cadavrele lor si sa-l lichideze pe Ceausescu. In toate celelalte tari, cu bune, cu rele, conducerile partidelor comuniste au facut curatenie. La noi, n-au fost in stare!”.

Cine a avut interesul direct să lichideze cuplul Ceaușescu? Istoria unei lovituri de stat după model sud american, in stil PESEDIST …Să fie carne de tun, dar multă

Tudor Dumitrașcu
 

Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara pe Calea Girocului, armata trage în plin la ordinele exprese ale generalului Gușă. Acesta este un fapt simplu, demonstrat, închis. Gușă aplică ordinele venite succesiv pe linia Ceaușescu – Milea – Stănculescu, el fiind următorul în lanțul de comandă și direct responsabil de rezolvarea problemei la Timișoara. Am început acest serial urmărindu-l într-o scenetă jucată excesiv de fals pentru camere în care, pe 22 decembrie, mimează uluirea. „Ăștia au fost niște demenți, dom’le…” spune el. Surpriza este ca „ăștia” sunt chiar el. Pe 22 seara, Ceaușescu fugise, Milea era mort, Stănculescu avusese inspirația să întoarcă armele și să-l trădeze pe Ceaușescu, mai rămânea Gușă… Din numărul 4 devenise numărul 2, de fapt, cunoscând viclenia lui Stănculescu care joacă la toate capetele, el este numărul 1. Și la conducerea armatei, și în responsabilitatea pentru morții Timișoarei.

Nota b365.ro: Acesta este episodul 3 al unei mini-serii semnate de Tudor Dumitrașcu despre evenimentele din decembrie1989. Dacă ieri a fost vorba despre Noaptea Generalilor (Iulian Vlad – Ștefan Gușă), astăzi ajungem la Sibiu, acolo unde a fost împușcat primul militar

Episodul 1:Elicopeterele teoriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militară cu aromă sud-americană

Recomandarile noastre
 

Episodul 2: Și, totuși, cine-a tras în noi după 22?

Astăzi, ultima parte din serialul dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Așadar,

Episodul 3

Toată literatură recentă, și am să mă refer la ce construiește Mădălin Hodor pentru lumea bună, are un singur predicat narativ, chiar dacă disimulat: acela că de pe 22 decembrie, ora 12.09 armata trece complet și irevocabil de partea poporului. Că cei 800 de morți de după acest minut al acelei zile sunt exclusiv opera structurilor DSS (Direcția Securității Statului) angrenate în respectarea unui plan preexistent „de luptă și rezistență în teritoriul ocupat vremelnic de inamic” orientat acum împotriva Revoluției, că salvarea lui Ceaușescu a fost obiectivul, cel puțin inițial, al acestor structuri, că brusc războiul a început să se poarte între ele și unitățile armatei regulate coordonate din sediul MApN. Că securitatea nu numai că nu este dezarmată, dar că predă armele abia în ianuarie cu o uriașă cantitate de muniție lipsa, că modul în care se operează este perfect asociabil acestui plan preexistent…

 

Sunt securiștii singuri în operațiunea de diversiune de după 22 decembrie?

Practic, ne este re-livrat exact ce ne-au livrat televizoarele în decembrie 1989. Diferența este doar de stil. Teroriștii sunt securiștii. Ei pun în aplicare planul „preexistent”, despre care am spus deja. Doar că acesta este un proiect militar din care armata nu are cum lipsi și e absurd de crezut că nu-l cunoaște, așa cum mimează Gușă surpriză vorbind despre regimente subterane de elicoptere și alte bazaconii…

De fapt premiza acestui text e una simplă – sunt securiștii singuri în operațiunea de diversiune de după 22? Să le vedem puțin:

1. Nu există nici măcar o singură acțiune rezonabilă care să demonstreze cea mai mică tentativă de salvare a dictatorilor. Nici una! În București se trage abia la 7 (șapte) ore după ce Ceaușescu fuge, este abandonat, prins, arestat și compromis definitiv. Hodor o spune clar: „planul preexistent are ca scop primordial securitatea personală a conducătorului în caz de lovitură de stat orchestrată extern sau intern”! Subliniez, PRIMORDIAL! Ori el a stat ca un câine pe drumuri, în mașini luate cu autostopul, la direcția silvică (parcă) din Târgoviște, în mașina de miliție lângă doi sectoriști amărâți de provincie… ore în șir. ORE! Unde a fost planul? L-au căutat prin sertare în toate orele astea? Atât de idioți erau fanaticii regimului atent pregătiți exact pentru astfel de situații? Ce dracu te mai apuci să salvezi după 7 ore? Ok, hai s-o luăm drept bună…

 

Generalul Militaru, dușmanul de moarte al noii conduceri a MApN

2. Gușă, Stănculescu, Eftimescu, cele mai înalte grade din MApN, ba chiar și Vlad, nu dau niciun semn că ar ști de acest plan minuțios. Gușă este lângă Vlad (șeful DSS, trecută între timp sub conducerea armatei) când află la telefon de arestarea lui Ceaușescu de către miliție, cel puțin așa pare din scena care este filmată. Afară e deja întuneric, e înainte de primele focuri din piață iar cei doi sunt încă în CC. La un pas de Iliescu și gașca. Gașcă din care face parte, ce să vezi, și unu… Militaru…, dușman de moarte al actualei conduceri a MApN. Boul ăsta de Militaru se mai trezește și să le spună la televizor unui lung șir de generali atent nominalizați să „oprească măcelul”… Dar de ce să-l ascultăm, doar e spion sovietic..!

Gușă coordonează mari unități în mișcare prin București și prin țară dar vorbește la telefon cu un… post de pază din Târgoviște în timp ce aruncă hoțește câte un ochi spre cameră. Tirul în piață începe după acest dialog. În care, filmat fiind, dă ordin… postului de pază…, să-l informeze pe comandantul garnizoanei, Kemenici, că răspunde personal de viața celor doi. Adică soldatul din postul de pază să îi comunice șefului armatei din Târgoviște ordinul șefului armatei române…(!) Cât de ușor e de presupus că ordinul de foc în București este dat de Gușă după acest telefon în care află, în sfârșit, că bătrânii sunt în viață și încă mai au limba la ei? E doar o supoziție. Dar supoziția este valabilă doar dacă desfășurarea trăgătorilor în București este cunoscută deja de Gușă.

Că aceștia sunt securiștii de care spune Mădălin Hodor sau militari ai DIA sau ai trupelor de cercetare – diversiune, similari celor de la Sibiu – armata, nu securitatea, adică în subordinea directă a lui Gușă – deja e mai puțin important. Vlad e acolo. Mă îndoiesc că nu l-a informat despre această desfășurare, sau că nu știe de ea. Asta presupunând că Gușă e un papagal care în calitate de șef al Marelui Stat Major habar n-are de planul preexistent conceput de… Marele Stat Major… Și nici de dispozitivul trimis la Sibiu care de un număr de ore trage aleator în oraș, exact ce se va întâmpla câteva minute mai târziu în București.

 

Nimeni nu a încercat, de fapt, să îl salveze pe tiran

Să mă scuzați, dar nu cred că a încercat nimeni să-l salveze pe tiran, după cum spune Hodor la fel că TVR ul în 89. Tirul din piață este mai degrabă pornit pentru că Ceaușeștii să-și piardă orice urmă de credibilitate, pentru că PORNEȘTE FIX în momentul în care Gușă are confirmarea că cei doi sunt în viață. Acest element cronologic este esențial și puțin băgat în seamă. Dacă vorbesc, avertismentul lui Militaru devine dintr-o amenințare un blestem: „dacă se adeverește că armata a tras… e de rău”, le spune la televizor bătrânul spion afiliat celuilalt perestroikist, Iliescu. Nu ca să-i salveze pe tirani încep tragerile la CC, ci ca să-i îngroape…

Să fie carne de tun, dar multă

3. …Pentru că e imposibil ca Armata să nu fie parte a „planului preexistent”. Adică nu faci un plan preliminar pe un scenariu de invazie care să nu implice armata, e o tâmpenie la mintea unui sugar. Sau cel puțin ca cele mai înalte grade să n-aibă habar de asta. Practic, ni se spune că Iulian Vlad e atât de idiot încât să declanșeze operațiunea (acest Valkiry Operation românesc), și apoi să se așeze cuminte lângă Gușă mimând cooperarea deplină cu structura pe care urmează să o destabilizeze.

 

Cât de mastermind ar trebui să presupunem că e? Sau cât de cretin ar trebui să fie Gușă? Nu, cei doi sunt cel puțin complici. Iar Gușă este cel care trimite soldații în termen în fața gloanțelor în diverse obiective… cu planul în față. Știe exact unde îi trimite. Este identic cu ceea ce face Brateș la televiziune chemând populația civilă cu același scop. Să fie carne de tun, să fie multă. Doar morții pot justifica lichidarea fizică a lui Ceaușescu. Mulți morți. Și mai pot justifica ceva – dictatura militară salvatoare!

Cine are interesul direct, după 22, să-l lichideze pe Ceaușescu?

4. „Securiștii prinși sau uciși de către armată poartă combinezoane negre pe sub care au uniforme militare ale MApN. Și legitimații ale securității…”, spune dl Hodor. Ciudat. Cumva au uniformele PENTRU CĂ SUNT cadre MApN? Că mă îndoiesc că securiștii au fost așa deștepți încât în câteva ore au modificat de capul lor – și fără nicio structură superioară care să le ordone asta – complet izolați unii de alții, planul preexistent schimbând miza de la lupta cu invazia sovietică la cea cu armata regulată. Ba chiar s-au și pregătit minuțios pentru asta. Aveau uniformele MApN în șifoniere? Știind că armata va trăda regimul?? Lucru imposibil de prevăzut până la ora 12.09 când armata este trup și suflet alături de tovarășu’! N-au fost în stare să miște un deget pentru salvarea dictatorilor dar au avut timp să se deghizeze în militari…? Și și-au luat si legitimațiile incriminatoare cu ei ca să nu fie niciun dubiu pentru istorici ca dl Hodor..!?

5. Kemenici, comandantul UM din Târgoviște unde este deținut Ceaușescu, face totul ca să-l șteargă fără urmă pe dictator. Doar că tre’ să pară accidental și nu-i iese. Sau poate cineva îl oprește. Un întreg atac simulat are ca țintă clădirea în care sunt reținuți Ceaușeștii dar urmele de gloanțe de pe pereți apar cu mult după ce totul se încheiase. Se pare că sunt făcute de soldați cu baioneta și dalta la ordinul lui expres al lui Kemenici.

Nu, pentru idioți, nu mă refer la cele de la peretele execuției, ci la urmele așa ziselor atacuri teroriste de pe toată perioada 22 – 25 decembrie. De ce ar fi fost doar simulate atacurile dacă obiectivul era salvarea celor doi? Pentru că nu era asta, normal… E mult mai plauzibil că simularea atacului are ca scop acoperirea lichidării lui Ceaușescu, acolo, pe loc, justificată de situația de asediu? Cine are interesul direct și urgent, începând cu 22 să dispară Ceaușescu? Cumva autorii represiunii de la Timișoara? Chiar Gușă, personal?

Anarhia militară are drept scop lovitura de stat după model sud-american

6. Scuzați-mă, dar teoria planului preexistent și a fanaticilor regimului pare un bullshit. Ideea lui Mădălin Hodor este că emițând ipoteza unui plan de salvare a Ceaușeștilor, chiar și incipient, se pot justifica acțiunile armatei în toată această perioadă. Dar adevărul pare că e exact în altă parte. Nu e doar securitatea un melanj între armata și securitate, sub conducerea nemijlocită a armatei, cu unicul scop, mult mai verosimil, de a se salva și de a șantaja orice putere politică ar fi urmat să se auto-investească. Sau, de ce să nu îndrăznim să mergem mai departe – poate chiar de a o înlocui!

Este o improvizație ad hoc prin care armata – care preia conducerea tuturor structurilor de forță imediat după momentul fugii celor doi – deci și pe securiști, că de aia stă cuminte Vlad lângă Gușă – își arată mușchii și capacitatea de a dinamita pe oricine ar îndrăzni să-i ia la întrebări pentru ce făcuse până atunci. Da, este o improvizație care păstrează din planul preexistent doar dispunerea diversionistă a trăgătorilor, obiectivele sale modificându-se complet. Șefii armatei române aplică planul, Securitatea este doar o porțiune din el. Aleg să-și mitralieze proprii militari în termen, perfect conștient ca la Otopeni, proprii soldați și civilii de la Televiziune și de peste tot în rest. Iată de ce sună Iliescu la ambasada URSS. Pentru că este complet depășit de evenimente. Pentru că anarhia militară are ca target adevărata lovitură de stat după model sud american. Abia la neintervenția rușilor acesta se decide să negocieze cu armata. Iar armata cere tăcerea, lichidarea lui Ceaușescu, eroizarea MApN, sute de ridicări în grad, și altele…

Iliescu acceptă, după 3 zile, și preia puterea. Doar așa i se permite. Pe 25, elicopterele sunt trimise în sfârșit la Târgoviște ca să „seal the deal”. Dintre cei trimiși să rezolve problema se disting reprezentanții ambelor tabere, cea civilă și cea miltiara: Voican și Stănculescu

 

Cine a tras în noi, după 22? Toţi ştim, dar justiţia nu şi-a făcut treaba

Citeste mai mult: adev.ro/q2wj0c

Ironia face ca înainte de 22 decembrie 1989 peste 100 de morţi să rezulte din intervenţia structurilor de forţă asupra cetăţenilor, dar numărul să fie cu mult mai mare după această dată: aproape 1.000. Cine răspunde pentru morţii Revoluţiei române? DE ACELASI AUTOR Alegeri locale într-un singur tur sau două? Chiar contează? Cine câşti… Abordare extraordinară a lui Trump: războiul nu este soluţia, pedepsir… 5 ianuarie 1859: Cuza este ales domnitor în Moldova. Ce urmează şochea… Nesimţirea cominterniştilor nu are limite: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan şi toată gaşca lor strigă la unison: „revoluţiile nu se judecă”. Aceste declaraţii arată tocmai cât de desprinşi de realitate sunt scursurile care au vrut să pună mâna pe România şi să ne fure visurile. Revolta românilor în 1989 a fost una reală, însă pe 22 decembrie 1989 un grup infracţional organizat, de esenţă bolşevică, a folosit metode specifice pentru acapararea puterii statului după arestarea şi apoi asasinarea lui Nicolae Ceuşescu. Acest grup era format din cadre pro-moscovite, scoase de către Ceauşescu din cercul de putere tocmai datorită legăturilor puternice cu sovieticii. Scopul  a fost deturnarea revoluţiei române şi continuare comunismului în forma lui autentică. Însă nu a fost să fie: revoluţia furată a fost un eşec pentru ei, aspiraţiile de libertate şi democraţie ale românilor neputând fi înfrânte. Toţi cei care au tras în noi înainte şi după 22 decembrie 1989 au fost promovaţi de către clanul bolşevic sau introduşi în aparatul de conducere. Mulţi dintre ei au fost ulterior numiţi generali, singura lor calitate fiind modul în care au ştiut să servească noua conducere a ţării. Toată lumea ştie cine şi de ce s-a tras în români după 1989. Am asistat cu toţii la televizor la acel teatru al absurdului ghidat de Ion Iliescu şi acoliţii lui. Cu toate acestea justiţia de după 1989 nu şi-a făcut treaba pentru un simplu motiv: nu este una funcţională, ci plină de securiştii care s-au ocupat să ascundă adevărul. Nu vom avea nici o şansă să îl vedem pe Ion Iliescu condamnat pentru crimele din acea perioadă în ciuda longevităţii lui. Iată că unii încă mai au tupeul să iasă printre oameni, precum Gelu Voican Voiculescu ieri, să ne înveţe  democraţia. Sistemul creat de Ion Iliescu a avut grijă să închidă tuturor structurilor de forţa gura după 1989. Pensiile speciale, adică privilegiile speciale, sunt tocmai către acele categorii profesionale ce ar fi putut opri dezastrul de după 1989 sau aflare adevărului. Nu a fost să fie. Ion Iliescu, botezat Ilici după Ilici Lenin, a fost un bolşevic sadea, educat la Moscova în plină epocă Stalinistă. Atunci şi-a cunoscut şi soţia. A fost înlăturat de Nicolae Ceauşescu datorită faptului că sovieticii aveau în plan să fie locţiitorul său. În 1989 a cerut intervenţia trupele armate sovietice în România după modelul din 1956-Ungaria şi 1968-Cehoslovacia. Nicolae Militaru, bolşevic convins, antiromân, cel care a preluat frâile puterii armate după 1989. A fost înlăturat de Ceauşescu deoarece avea întâlniri repetate clandestine cu forţele sovietice de la Bucureşti. A fost îndepărtat din cercul de putere tocmai pentru trădare. Petre Roman este fiul lui Valter Roman(născut Erno Neulander), bolşevic venit după 1945 în România cu forţele sovietice ca să instaureze cu forţa comunismul. A fost o relaţie specială cu Zoe Ceauşescu, pentru ca apoi să fie părtaş la asasinarea tatălui acesteia. Silviu Brucan, născut Saul Bruckner, un cominternist activ, parte a sistemului comunist din perioada epurărilor, adică până la plecarea trupelor ruse de ocupaţie. Comunismul, peste tot în lume, s-a dovedit a fi o grupare infracţională transnaţională sub masca unei ideologii. Se poate identifica un tipar. O bună parte din cei care în 1989 au preluat puterea aveau legături sub o formă sau alta cu Moscova: aceştia erau bolşevici convinşi. România trage greu şi astăzi tocmai pentru că am pierdut cel puţin zece ani la acel moment. În loc să luăm calea capitalismului şi a democraţiei, ne-am scăldat tot în comunism. Infestarea statului cu lipitorile bolşevice este şi astăzi la cote ridicate.

 

 

 

 

 

 

Planurile „Iluminaţilor” de a organiza revoluţii; (Hotii rozalii aghezmuite cu acceptul ANAF-ului) Bubuie dosarul Nordis în capul ANAF. DIICOT: Inspectori de la Fisc au ascuns transferuri suspecte de 40 milioane lei; Pronosticul lui John Coleman; (Politrucul Tabara V. niveleaza cale cercetatorilor din lumea (ne)buna ,pentru a ne cuceri… Stațiunile de cercetare, jecmănite chiar de Academia de Științe Agricole și Silvice-Haos total la academia condusă de Valeriu Tabără; (Muma lor,dar ciuma noastra…Austeritatea, doar pentru contribuabili) Legea Bugetului pe 2025, o catastrofă. Venituri suprarealiste și tăieri de la sănătate și educație; (((MINCIUNA ÎN CARE TRĂIM NE ÎMPIEDICĂ SĂ NE GĂSIM MENIREA ÎN VIAȚĂ-Edith Elisabeta Kadar))); (Banii poporului sunt in conturile PESEDEULUI-udemelibertineului…) Datoria publică crește cu 1.000 euro pe cap de român. CE avertizează: România, singura din UE care nu va putea controla îndatorarea;  (Desi,multi taie frunze la caini,pe banii contribuabilului,sunt rasplatiti cu salarii nesimtite,cu prime si pensii colosale,pentru privati-hotia patrimoniului unicat din Europa…) Restructurare la Romsilva, compania de stat cu prime de pensionare de 100.000 de euro; Din nou despre Dughin si prietenii lui din Romania; (Daca vreti sa eliberati poporul de datorii,umblati in conturile burgheziei komuniste ,caci ei au smantanit si au furat untul tarii dupa 1989) România, ca un bolnav ținut pe aparate. Economiștii spun că am luat-o pe urmele Greciei: „La dobânzile plătite suntem deja în Junk”; (In timp ce miliardele de saraci se adancesc in lipsuri…) A fost publicată lista celor mai bogați zece oameni din lume. Care este ultima estimare a averii lui Elon Musk; Viktor Orbán: Soros a pierdut bătălia din SUA dar trupele sale s-au retras acum la Bruxelles; Revoluția americană anti-woke: Trump semnează sfârșitul „nebuniei transgender” și al „politicilor de diversitate”; Un elev de 13 ani și-a lăsat gravidă profesoara; (Cand lasi sa traiasca un incornorat cu 7 capete,ii mai cresc altele!) Vocea revoltei din Senat față de concedierile anunțate de Bolojan, o fostă pesedistă cu Lexus și două apartamente în București  (Banii imprumutati pentru pomeni electorale,pensii colosale si pentru rasplatit chiulaii folositi sa taie frunzele alesilor striga la generatii viitoare!) Cifre oficiale: Împrumuturile din 2024 ale Guvernului au atins un record anual, de 252 mld. Lei;

 

 Monica Tatoiu dă de pământ cu noua generație: „Vine un tsunami peste voi și voi faceți poze”. Ce șansă le dă pe termen lung tinerilor! (Pe langa pensiile speciale  daruite prin imprumutul tarii ,decontat de generatii viitoare…) Primă de pensionare de 100.000 de euro la o instituție de stat. Mircea Fechet: Am cerut lista beneficiilor; (Dupa ce i-a angajat ca sa pesedizeze poporul cu radio-teleprostatorul-pe banii amarastenilor,acum nu mai au nici frunze de taiat la …politicieni) În huiduielile „victimelor”, statul a declanșat marea curățenie de personal: Are 1,3 milioane bugetari, dar și peste 255.000 angajați în companiile sale. Un bugetar îl costă 11.000 lei pe lună, iar un angajat din companie impune un cost de 9.590 lei; „Nici Europa nu este ferită de producerea unui tsunami”. Ce spun specialiștii;Tsunami-ul economic bulverseaza economia mondiala; Javier Milei la Davos – atac la toată lumea, de la ideologia „woke”, la organizatorii evenimentului; Christine Lagarde, BCE: „Lenea” Europei e de vină pentru pierderea de competivitate. „Avem o mulțime de atuuri, dar ne împușcăm în picior”; ( PCR nu a murit ci, a inflorit pentru chilangii,corupti si demolatorii poporului si economiei) Proteste în Senat. Cine este Gabriela Crețu, fosta senatoare care nu și-a ocupat funcția prin concurs; Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Interviu cu istoricul Serhii Plokhy; (Nu este o exceptie!) Șapte medici de la Județean, fără drept de practică după ce au fost acuzați oficial de uciderea unui pacient; Dan Dungaciu: „Venirea lui Donald Trump va sufla vânt în pupă PROTESTELOR”; Davos vs Washington: „Ordinea mondială pe care ne-am imaginat-o acum 25 de ani nu s-a transformat în realitate” spune Ursula von der Leyen; (Pentru ca hraneste lumea mai mult cu toxine decat cu…) Premierul spaniol cere încetarea anonimatului pe rețelele de socializare și propune o „identitate digitală europeană”; Donald Trump: „Dacă nu am fi câștigat aceste alegeri, țara noastră ar fi fost pierdută pentru totdeauna”; Vechile elite nu se tem doar de Trump și de Musk. Le este frică de oameni ca tine și ca mine; Diaconescu: „Țările nu se mai cuceresc cu TANCURILE, ci cu rețelele de socializare”;

 

 

 Macron și Trudeau, căderea „icoanelor” progresiste; Trump a numit subsecretar al Forțelor Aeriene un ofițer care fusese concediat din cauza politicii woke de „diversitate”; La un pas de Premiul Nobel: Lucian Blaga (1895 – 1961); Evreii și premiile Nobe; Cinci lucruri de ştiut despre premiile Nobel; Premiile Nobel: Cele mai revolutionare cinci descoperiri in medicina; Cine sunt câștigătorii premiului Nobel născuți în România. Cinci personalități marcante din istorie; Minți geniale – citate celebre (I); Cele mai bune 106 citate scurte extrase din carti si numai; Cum vad eu lumea(Reed) – Albert Einstein; Jurnalul unui Mag; 10 cugetări geniale ale marelui dramaturg Anton Cehov; Top 10 citate celebre…de la Michelangelo citire; Top 10 citate celebre…de la Confucius citire; (O tara iliesciana, cladita pe coruptie, hotie, injustitie, neomenie si…debandada isi sapa groapa pieirii!) Aurul dacic a fost scos ilegal din țară: era nevoie de o hotărâre de Guvern, care nu a fost niciodată emisă. Reacția premierului! Justitia lui Papura Voda cel Trandafiriu…) Elena Lasconi și George Simion, despre raportul Comisiei de la Veneția privind anularea alegerilor: „Aţi anulat alegerile ilegal”; Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global; Cărticica lui Stalin; Adrian Papahagi: Cine sunt ei? Vechii securiști. Cei care au orchestrat mineriadele, suspendările lui Băsescu, marțea neagră etc; Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate; PSD vs PNL: egalitate în imoralitate; Iata doar un exemplu,ce inseamna sa lucram fara Dumnezeu cel Viu,Corect,Respectabil Neiconat si … Burghezia multilateral de peselibertista nu se dezminte! Cine lucreaza fara Creator,devine  gunoiul  si desertaciunea ultimului demolator…Cosa Nostra de România ; Regimul oligarhic PSD- PNL plafonează 700.000 de pensii, unele pentru cel puțin 5 ani; (Pentru ca poporul hiberneaza,ei – plafonatorii,hotii,injustitiarii,oligarhii,baropii,potopistii fac tot ce le convine…)

 

 

 

 

Averea fabuloasă a directorului Romsilva care a încasat 100.000 de euro la pensionare. A fost reangajat și câștigă 9.000 de euro lunar; DEMOLAREA REPERELOR SI TEROAREA DELATIUNII POLITIC CORECTE;  50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I); RASPUNDEREA MAGISTRATILOR … asta vreau sa-mi promiteti la alegerile astea! ECONOMIA AUTOHTONĂ, UN MORMAN DE FIARE VECHI”; Reacții virulente după ce Trump a tăiat ajutoare sociale de mii de miliarde de dolari; Cyborg – ficțiune sau realitate? Agramaţii de la Cultură; Academicianul Ioan Dumitrache: Dezvoltarea tehnologiei va duce la dispariţia omului; „Furtul aurului dacic a fost comandat de un actor statal” – Ruşii, în spatele furtului artefactelor din Olanda? România înlănțuită, în marș forțat spre Marea Desfiinţare Naţională;Tudorel Toader are o pensie specială de 8.500 €. Familia trăiește cu 50.000 euro pe lună; Atacul mașinilor: un robot a „sărit” la un inginer de la Tesla. Cât de grav a fost rănit omul? Asa ati vota-nascut burghezia GLOBALIE… Roboții pun stăpânire pe Europa. Supraveghere totală cu ajutorul inteligenței artificiale-Dictatura inteligenței artificiale. Control absolut al populației;Afacerea Nordis. Ioana Băsescu a fost pusă sub acuzareș Asa ati vota-nascut burghezia GLOBALIE… Si de aici sa invatam ce inseamna sa ctitoresti omul nou,fara de Dumnezeu,care-si ciuruieste propriul””zeu””; CHINA A Speriat Intreaga Lume Cu Noul Sau MEGAPROIECT! Top 5; NU Stiai Asta Despre Mihai Eminescu! (Tortionaul comunist,intronat sa faca lumina in dosarele mineriadei,decembriadei sau privati-hotiei,rasplatit cu pensie fesela,ne scuipa in fata!) ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a refuzat de doua ori sa-l elibereze pe dizidentul anticomunist Iulius Filip pe motiv ca a…  (Frontul Sabotarii  Nationale,adica al salvarii ciurucurilor globalii de pesedii a facut pui sub closca iliesciana…)

 

 

Caracatita statului paralel : 59 de protocoale!- ”tentacule”; Illuminati, – cine sunt „Stapanii din Umbra”… CITATE CELEBRE; Top 10 materiale care vor schimba lumea; 10 moduri in care Internetul te distruge; Top 10 societati secrete; Prostia nu doare – Masoneria și democrația; RE („Ed”) Cea mai nouă carte a lui Sherman, acum disponibilă!(Nu-i mai cautati pe teroristii lui Iliescu-rusnacii lovilutiei…) Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității, devine vicepreședinte al Comisiei SIE; Nu, fostul agent FBI Ted Gunderson nu a fost asasinat pentru că a dezvăluit piste chimice; (Dupa ce albii au pierdut puterea,castiga ””expropierea””) Legea de expropriere a Africii de Sud: este confiscat pământ de la fermierii albi? Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300 – John Coleman; În vechime, komunismul i-a învăţat pe oameni să înflăcăreze păcătuirea până la Cer, ca să se aleagă scrum de Sodoma şi Gomora ; Dar globalismul ne îndoapă cu mult mai multe nelegiuiri, pentru a pârjoli nu numai pământul, ci şi Cerul (2Petru 3/9-18)… De aceea Tatăl ni s-a întrupat în Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădita din bunătăţi, frumuseţi, sfinţenii şi învăţături Cristice, Paine rumenită în cuptorul de la Golgota, pentru ca… (Ca si alti destepti ai lumii-) Prințul Philip lasă în urmă o declarație controversată: ”Aș vrea să mă întorc ca un virus mortal, pentru a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopulării!” Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”Lumea nu s-a speriat de criza climatică, ar se va speria de criza apei și se va „vaccina”! Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Comitetul celor 300  de magnifici – Ce este și cine face parte din el; Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii; Unele dintre contribuțiile importante ale lui Swami Vivekananda la cultura mondială; Cancer cerebral cauzat de telefoanele mobile (I): Dovezi prezentate de experți, audiate după 21 de ani de la intentarea procesului- Industria telecomunicațiilor a ascuns riscurile pentru sănătate; Planul de pecetluire a intregii lumi, plan care se va desfasura in etape si cu multa viclenie; (Joaca de-a hotii continua) Cumnatul lui Mircea Geoană a fost reținut în Turcia. Costea se sustrăgea unei pedepse de 6 ani cu închisoarea; Planul genial prin care Trump vrea să provoace căderea regimului Putin și implozia Rusiei. Expert: „Fix așa a făcut Reagan cu fosta URSS…” Există o limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent? The Population Bomb – de Paul R. Ehrlich (Autor)- O carte tare care i-a entuziasmat pe mulți; H. D. Hartmann: “Elon Musk a cerut să fie SALVATE informațiile de pe servere“;ATENȚIE: Trump vrea garanții de la Ucraina în schimbul ajutoarelor de miliarde de dolari; (Indopati din banii contribuabililor,unii militieni ii rasplatesc…) Poliția Locală, ridiculizată după sacțiunea dată unui român pentru hrănirea porumbeilor. „În fața interlopilor tremurați în ghete”; Analiza geopolitică și geostrategică a momentului la BZI LIVE alături de Adrian Severin; Dosarul Nordis prin ochii păgubiților: „Banii nu voiau să îi dea. Apartamentul meu a fost vândut”; Senior-editorul Sorin Roșca Stănescu, într-o nouă analiză specială de la „bătălia” pentru Cotroceni; PANA UNDE AM AJUNS-STUDII ISTORICE ROMANESTI- I. INTRODUCERE; Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă… Unele fapte din dosarul DIICOT s-au prescris, altele sunt în curs de prescriere… Analiză | Ce ascunde lupta lui Călin Georgescu cu foști și actuali șefi ai serviciilor secrete! Ministrul Mediului îi trimite la muncă de teren pe directorii care iau salarii uriașe; (Pentru ca a refuzat momeala globalista, ”specialistul” Patrick Mouratoglou a ”ajutat-o” pe Simona sa treaca, prematur,pe dreapta…) A sosit mesajul de la Darren Cahill pentru Simona Halep: „Nimic nu a venit ușor pentru tine. Niciodată”; …( „statul gras și avid” „pedepsește orașele performante”, iar „hoardele de privilegiați care au acaparat resursele țării” vor „suge” și mai mulți bani „de la cei care…)Dominic Fritz: Guvernul Ciolacu a introdus „taxa pe hărnicie”! Timișoara e „penalizată” cu 13 milioane de euro; (Dupa ce a carbonizat Oameni, Destine, Sperante! Dupa ce a tepuit pre multi BUCURESTENI! Urmeaza otravirea cu esente trandafirii…)Hulpavul Piedone, alesul lui Ciolacu, își începe mandatul la ANPC numindu-și criticii „hulpavi și avari după averi rapide”! Interviu cu scriitoarea Anca Sîrghie – „Constantin Noica – mândria Sibiului”; Reporter special: ultimul partizan ; Deportaţii: Luptători anticomuniști din munții Banatului (@Arhiva TVR); Luptătorii din munți…Rezistența anticomunistă din România; Povestea ultimului partizan român. Cum a scăpat din ghearele Securității la doar 19 ani; Inchiziție oficială pe banii noștrii; Dezvăluire WikiLeaks: Internews – Mașinăria finanțată de USAID pentru ”formarea” de ziariști;

 

 

Justitia lui Papura Voda cel Trandafiriu…) Elena Lasconi și George Simion, despre raportul Comisiei de la Veneția privind anularea alegerilor: „Aţi anulat alegerile ilegal”

https://adevarul.ro/politica/elena-lasconi-comisia-de-la-venetia-confirma-ca-2417636.html

(Pentru ca poporul hiberneaza,ei – plafonatorii,hotii,injustitiarii,oligarhii,baropii,potopistii fac tot ce le convine,inclusiv exceptia-reguli…) Averea fabuloasă a directorului Romsilva care a încasat 100.000 de euro la pensionare. A fost reangajat și câștigă 9.000 de euro lunar

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/averea-fabuloasa-a-directorului-romsilva-care-a-2418433.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31248

 

(Nu-i mai cautati pe teroristii lui Iliescu ,rusnacii lovilutiei…) Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității, devine vicepreședinte al Comisiei SIE

https://adevarul.ro/politica/felix-stroe-psd-fost-informator-al-securitatii-2419505.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31444

 

 

 

(Nu), fostul agent FBI Ted Gunderson nu a fost asasinat pentru că a dezvăluit piste chimice

https://www.logicallyfacts.com/en/fact-check/false-no-former-fbi-agent-ted-gunderson-was-not-assassinated-for-exposing-chemtrails 

 

 

///////////////////////////

 

 

Dezvăluire WikiLeaks: Internews – Mașinăria finanțată de USAID pentru ”formarea” de ziariști

 

 

 

De:

Newsreporter

 

USAID a alocat aproape jumătate de miliard de dolari (472,6 milioane de dolari) unui ONG finanțat în secret de guvernul SUA, „Internews Network” (IN), care a „colaborat” cu 4.291 de instituții media, producînd într-un an 4.799 de ore de emisiuni care au ajuns la 778 de milioane de oameni și „formînd” peste 9.000 de jurnaliști (cifre din 2023) dezvăluie Wikileaks pe contul de X, potrivit Inpolitics.

Operațiunea are „birouri” în peste 30 de țări, inclusiv birouri principale în SUA, Londra, Paris și sedii regionale în Kiev, Bangkok și Nairobi. Operațiunea este condusă de Jeanne Bourgault, care e plătită cu 451.000 de dolari pe an. Bourgault a lucrat în cadrul ambasadei SUA la Moscova la începutul anilor 1990, unde a fost responsabilă de un buget de 250 de milioane de dolari pentru susținerea de revolte sau conflicte în momente critice, înainte de a se retrage în mod oficial, după șase ani petrecuți la USAID, pentru a se angaja la IN.

 

 

Biografia lui Bourgault la IN și a altor persoane-cheie și membri ai consiliului de administrație au fost recent șterse de pe site-ul său, dar rămîn accesibile la http://archive.org. Înregistrările arată că acel consiliu este co-prezidat de democratul Richard J. Kessler și de Simone Otus Coxe, soția miliardarului NVIDIA Trench Coxe, ambii donatori democrați importanți. În 2023, susținut de Hillary Clinton, Bourgault a lansat un fond IN de 10 milioane de dolari în cadrul Inițiativei Globale Clinton (CGI). Pagina IN care prezenta o fotografie a lui Bourgault la CGI a fost, de asemenea, ștearsă. IN are cel puțin șase filiale captive sub nume independente, inclusiv una cu sediul în Insulele Cayman. Începînd din 2008, cînd au început înregistrările electronice, peste 95% din bugetul IN a fost furnizat de guvernul SUA.Printre finanțatorii Internews, trebuie adăugat, se numără Fundația AOL-Time Warner, Fundația Beagle, Corporația Carnegie din New York, Fundația Bill & Melinda Gates și alții.

Internews acționează de mulți ani și în România sau Moldova, finanțînd jurnaliști, ONG-uri și platforme precum Context.ro, cea care s-a ocupat de întocmirea de liste de jurnaliști ”putiniști” ori ”antivacciniști” a căror singură culpă a fost că au îndrăznit să pună la îndoială în varii situații informațiile oficiale livrate de autorități. (B.T.I.)

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Inchiziție oficială pe banii noștrii

 

 

 

De:

Sorin Rosca Stanescu

 

Donald Trump a tras linie, a semnat și a desființat unul dintre cele mai perverse instrumente de tortură în plan național și internațional a tuturor cetățenilor și organizațiilor civice, care într-o formă sau alta s-au opus progresiștilor transformați în neomarxiști. Cunoașterea în profunzime a instrumentului numit USAID ne ajută să înțelegem în ce constă perversitatea unei inițiative a majorității din Parlamentul European, care poartă inofensiva denumire cunoscută sub acronimul SDE. Respectiv Scutul Democratic European.

 

Într-o analiză anterioară, am explicat cum printr-o asociere cu Fundația pentru o Societate Deschisă, George Soros a reușit în Statele Unite mult timp să deturneze sute de miliarde de dolari puși la dispoziție de statul american, pentru diverse scopuri umanitare. Cum ar fi dezvoltarea unor comunități locale, pregătirea și perfecționarea unor tineri, nivelarea societății în sensul promovării grupurilor nefavorizate și, desigur, întrucât pentru o perioadă mai lungă de timp, vorbim despre progresiști, promovarea LGBT cu tot sistemul de „valori” ale acestui fenomen. Uriașele sume de bani au fost deturnate de George Soros de la scopul inițial în două direcții. În primul rând, banii contribuabililor americani au fost utilizați pentru domesticirea și la nevoie schimbarea unor guverne din state vulnerabile și aducerea la putere a unor partide și organizații care, din capul locului, au fost puse în slujba democraților americani și a administrațiilor de la Casa Albă. Prin promovarea unor persoane alese cu multă atenție din sânul comunităților naționale, afacerile lui George Soros, în mod separat de cele ale instituțiilor americane au prosperat prin uriașe operațiuni de trafic de influență, care în final, în fiecare stat în parte, a însemnat trădarea interesului național. Această istorie trebuie foarte bine înțeleasă pentru că ea a stat la baza subordonării unui mare număr de activiști din lumea întreagă și rând pe rând a unor state, puse în situația de a se devaloriza prin sacrificarea unor bogății umane și naturale. România a fost una dintre victime, și nu o victimă oarecare.

 

Pe măsură ce ancheta din Statele Unite asupra operațiunilor USAID avansează, aflăm tot mai multe grozăvii generate fără această intenție inițială de sacrificiile financiare ale contribuabililor americani.

 

La doar câteva zile după ce Donald Trump, procedând cât se poate de corect, a pus punct acestor operațiuni și a declanșat anchetarea ciracilor USAID, Ursula von der Leyen, încă în convalescență fiind a manipulat grupuri de interese ilegitime din majoritatea Parlamentului European pentru ca, sub forma unui act normativ, obligatoriu pentru toate statele membre, să fie creată o structură asemănătoare. Numită, în mod înșelător, Scutul Democratic European. Această structură, care va fi puternic finanțată de contribuabilii europeni, devine din capul locului una dintre cele mai eficiente inchiziții inventate vreodată pe continentul european. Sub pretextul supravegherii democrațiilor din statele naționale, vor fi de fapt supravegheate, dirijate și după caz susținute sau reprimate organizații civice, organizații politice, organizații de presă, instituții ale statelor naționale și milioane și milioane de persoane fizice. Cenzura pe care am cunoscut-o până acum în România, desfășurată de CNA și de alte instituții, a fost floare la ureche față de ceea ce va urma. Am putea avea, la finalul acestui demers și după structurarea noii instituții pe care Parlamentul European transpiră să o creeze, la nivel european o adevărată societate de tip Orwell. În care orice acțiune a fiecăruia dintre noi va fi atent monitorizată și, la nevoie, sancționată și reprimată. Atenție! Totul se va desfășura pe banii noștri. Pe banii noștri, democrațiile acelea care mai sunt vor fi îngenunchiate, iar campaniile electorale vor fi atent dirijate, direcționate în așa fel încât să nu existe riscul de abandonare a așa-zisului „set de valori” progresiste.

 

În aceste condiții, eu unul mă gândesc la rostul pe care îl mai au contribuțiile mele la bugetul de stat, dacă o parte a acestor bani vor fi consacrați instalării de gratii în propria mea locuință.

 

Sorin Rosca Stanescu

„pentru a anticipa viitorul, trebuie sa cunoastem prezentul”

 

https://corect-news.ro/inchizitie-oficiala-pe-banii-nostrii/

 

  

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Interviu cu scriitoarea Anca Sîrghie – „Constantin Noica – mândria Sibiului” 

 

 

Au trecut deja 34 de ani de la plecarea la Domnul a marelui scriitor, filozof și patriot român Constantin Noica. Pornind de la acest fapt, am considerat că a-l readuce în actualitate este o datorie de onoare și patriotică, ceea ce va răscoli amintirile sibienilor despre acest om de elită al filosofiei și literaturii române. Am gândit acest interviu ca pe un omagiu adus lui Constantin Noica, dvs., stimată doamnă Anca Sîrghie, aflându-vă printre puținele persoane care l-au cunoscut foarte bine la Sibiu. În același timp, nu putem uita că  ne-ați încântat sufletele cu amintiri despre Constantin Noica la Cenaclul Literar „Radu Theodoru” din Sibiu.

 

***

 

Victor NEGHINĂ: În debutul interviului, vă rog să precizați: În ce împrejurări l-ați cunoscut pe Constantin Noica, acest mare om de cultură?

 

Anca SÎRGHIE: Pe (Vă rog să-mi înțelegeți majuscularea, cu semnificația ei implicită) Domnul Constantin Noica l-am întâlnit direct prima dată la Biblioteca Astra din Sibiu în 15 ianuarie 1980, sărbătorind pe  Mihai Eminescu. De ce socotesc că atunci și acolo am participat la un eveniment cu totul memorabil? Ascultându-l vorbind pe Domnul Noica, am simţit cum în mintea mea se năruiau pilonii atâtor discursuri cu care ne obişnuiserăm să-l evocăm pe poetul „nepereche”. Așadar, despre poetul nostru național se poate vorbi și altfel decât știam noi prin tradiție. În esență, Domnul Noica oferea sibienilor copiate prin xeroxare primele 16 din totalul de 44 Caiete Eminescu, manuscrise interesante pentru toți cei pasionați să cunoască șantierul creației poetului și publicistului. Din capul locului, țin să mărturisesc că în anii care au urmat, am profitat din plin de acest „tezaur” oferit de el Bibliotecii județene „Astra”, unde am dus pe toți elevii care studiau cu mine capitolul Eminescu, pe atunci un capitol bogat și temeinic. Mărturisesc că în cei 51 ani de activitate didactică rar am văzut o emoție mai specială decât cea a liceenilor care se întâlneau cu slova eminesciană autentică.

 

La finele acelei conferințe din 15 ianuarie 1980 (Cu stupoare am constatat într-un articol din revista „Rapsodia”, că un ziarist cu renume profesional, din neatenție sau ignoranță, muta evenimentul cinci ani mai târziu…), m-am prezentat, solicitându-i Domnului Noica o dedicație pentru fetele de la Liceul Economic din orașul nostru cu care scoteam un al doilea număr al revistei „Hermes”, unul care nu a mai apărut din cauza interdicției formulate de Elena Ceaușescu, hotărâtă să facă economie prin suspendarea tuturor revistelor școlare din țară. Eram și eu cuprinsă de entuziasmul tuturor participanților la acel eveniment literar unic în felul său, așa că nici nu m-am gândit cum urma să ajungă acel text la mine. La câtă lume se apropia de conferențiar dorind să vorbească cu el, nici nu puteam fi sigură că Noica va da curs solicitării mele.

 

Victor NEGHINĂ: Acela a fost doar primul moment de comunicare directă. Ce a urmat acelui eveniment providențial?

 

Anca SÎRGHIE: Surpriză! Peste câteva zile, abia întoarsă de la Liceu, m-am pomenit cu vizita neanunțată a Domnului Noica. Era însoțit  de poetul Ion Mircea și Vasile Barbu, colegii mei de la revista „Transilvania”, unde publicam în răstimpuri câte un articol. Filosoful a coborât din Păltiniș, cerându-le redactorilor să-l însoțească spre adresa mea, necunoscută lui. Surpriza mea a fost dublată de cea a însuși filosofului, care a văzut pe biroul meu de lucru „Lysis” de Platon în traducerea sa, cu sublinieri și adnotări. Când am scos din bibliotecă cartea sa din începuturi „Vieața și Filosofia lui René Descartes”, apărută în colecția Biblioteca pentru toți,  în format mic și cu coperta portocalie, l-am auzit cu toții exclamând: „Cum, și pe aceasta o aveți?” Da, era chiar un exemplar din prima ediție a cărții sale, apărute în  1936, a doua după „Mathesis” din 1934. Discuția curgea plăcut, dar avea o înălțime considerabilă, ușor de sesizat. Noica vorbea eseistic despre mitul androginului și câte altele, dându-ți impresia că ești în fața unei pagini scrise, minuțios elaborate, deși frazele erau simple și stilul clar.

 

A venit vorba de maladiile spiritului contemporan. Pentru că le studiasem recent, i-am putut răspunde care sunt acelea, unele pe care acum, sincer vorbind,  le-am uitat, dar le păstrez undeva scrise și comentate. Cert este că am trecut un fel de examinare ad-hoc, fără să realizez pe moment ce scop avea ea. Dar asemenea întrebări apoi le-am auzit puse fiecărui intelectual pe care îl întâlnea Domnul Noica prima dată. De ce? El ținea să constate ce orizont de cunoaștere are interlocutorul său și, în funcție de acela, purta în continuare discuția cu el.  Am constatat acest lucru când a revenit în familia noastră, și o făcea destul de des din 1980 până în 1987. În cei șapte ani de prietenie,  cu soțul meu, care era specialist în  două ramuri de inginerie, discuta teme anume, chiar îi oferea reviste de acel profil. Cu mama mea, mare melomană,  comenta noutăți în domeniul muzicii, iar vorbind cu mine se referea la literatură, bineînțeles. Nu o dată l-am auzit punând întrebarea directă pe care am primit-o, de altfel,  şi eu: „Cu ce credeţi că veţi putea intra în marea cultură?” Iar atunci când era vorba de o persoană cu preocupări filozofice, ea se vedea cu obligativitate întrebată  dacă stăpâneşte greaca veche şi limba germană, din moment ce fără ele un cugetător nu are instrumentele esenţiale de cercetare în domeniu.

 

Victor NEGHINĂ: Pentru că i-ați cunoscut biografia, care apreciați că sunt primele momente decisive pentru formația viitoare a lui Constantin Noica?

 

Det. Aici

https://logossiagape.ro/page/37/?jp%2Fsanya528_htm

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

(Dupa ce a carbonizat Oameni, Destine, Sperante! Dupa ce a tepuit pre multi BUCURESTENI! Urmeaza otravirea cu esente trandafirii…)Hulpavul Piedone, alesul lui Ciolacu, își începe mandatul la ANPC numindu-și criticii „hulpavi și avari după averi rapide”!

 

 

De

Grigore Cartianu

Numirea traseistului penal Cristian Popescu Piedone la conducerea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) este o nouă decizie scandaloasă luată de președintele PSD, Marcel Ciolacu, din poziția de prim-ministru. Piedone este un produs rânced al politicii românești, creat în „laboratorul” PSD – Dan Voiculescu. Un circar cu mentalitate infracțională, abuzivă, primitivă.

O veste proastă pentru români și pentru bunul-simț public, dar o veste bună pentru Dan Voiculescu și pentru antrenorul echipei de fotbal Rapid, Marius Șumudică: „interlopul” Cristian Popescu Piedone (61 de ani), respins de cetățeni de două ori la alegerile de anul trecut, a fost numit ieri președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).

 

Scandaloasa decizie de numire a fost semnată de prim-ministrul Marcel Ciolacu (PSD) și contrasemnată, ciudat, de cineva în numele fostului secretar general al Guvernului, Mihnea-Claudiu Drumea (PNL), deși din 17 ianuarie 2025 noul șef al SGG este Daniel Constantin (PNL).Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial vineri seară.

 

 

 

Popescu Piedone l-a înlocuit pe Paul Anghel, președinte interimar al ANPC după demisia lui Horia Constantinescu (ambii de la PSD).

 

Rateurile electorale ale lui Piedone în 2024

 

Personaj sulfuros, incompatibil cu noțiunea de civilizație, Cristian Popescu Piedone a candidat anul trecut de două ori, dar de fiecare dată a fost respins de electorat.Pe 9 iunie, a candidat pentru funcția de primar general al Capitalei, susținut de PUSL (partidul lui Dan Voiculescu). S-a clasat pe locul 3, cu 15,14%, după Nicușor Dan (independent) – 47,94% și Gabriela Firea (PSD) – 22,17%.

Pe 1 decembrie, Pedone a candidat pentru un loc în Senatul României. Deși, în urma unui „transfer” negociat de Dan Voiculescu, a fost plasat pe locul 1 pe lista PSD în județul Giurgiu, a ratat intrarea în Parlament. Podiumul a fost ocupat de PNL (35,33%), PSD (20,49%) și POT (20,12%), dar după redistribuire (în urma aplicării coeficienţilor electorali) cele două mandate de senator au revenit PNL și POT. Cum POT nu a îndeplinit condiția legală de avea listă completă, mandatul său a fost anulat, astfel încât județul Giurgiu a rămas cu un singur senator (o situație similară a fost și în Ialomița, tot cu POT pe post de glumă proastă). Piedone a făcut contestație pentru ca mandatul să-i fie atribuit lui, dar solicitarea i-a fost respinsă, astfel încât traseistul „interlop” a răms fără „coledzi” și de data asta.

 

Istoria politico-penală a unui personaj sulfuros

 

 

După ce a dat greș și la Primărie, și la Senat, Piedone și-a luat revanșa, pe „scurtătură”: dacă alegătorii nu l-au vrut, Ciolacu îl vrea! Astfel, „interlopul” n-a mai avut nevoie de votul cetățenilor, ci de semnătura prim-ministrului, care a venit vineri, 7 februarie.

 

La șefia Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Piedone nu va reprezenta PSD, ci PUSL, pentru că lun trecută a revenit în partidul lui Dan Voiculescu, după aproape trei luni de „exil interesat” la PSD.

 

Produs al nomenclaturii comuniste, Cristian Popescu, devenit Piedone din rațiuni populist-electorale, s-a „înșurubat” în zona politică în 1996, când a fost ales consilier local la Primăria Sectorului 5.

 

După 2000, odată cu revenirea PSD la guvernare, a ajuns personaj cunoscut pe vremea altui prim-ministru PSD, Adrian Năstase. Numit inspector la Primăria Sectorului 6, Piedone a făcut un târg cu Cristian Burci, patronul de atunci al postului Prima TV, fiind medatizat intensiv ani de zile, cu imaginea „justițiarului” care răstoarnă oale prin bucătăriile restaurantelor, le pune tigăi în cap patronilor găsiți în neregulă și dărâmă cu picioarele lăzile cu zarzavaturi ale băbuțelor care vindeau pe trotuar. Tot atunci au apărut voci care susțineau că, după închiderea camerelor de filmat, Piedone devenea brusc băiat bun și le arăta celor controlați care e portbagajul ce trebuie umplut „cu de toate”…

 

Ulterior, Popescu Piedone a fost votat primar de trei ori la două primării de sector – de două ori la 4 (în 2008 și 2012) și o dată la 5 (în 2020). De la Primăria Sectorului 4 și-a dat demisia în 2015, la câteva zile după tragedia din Clubul Colectiv. În acel dosar, în mai 2022, a fost condamnat la 4 ani de închisoare, pentru abuz în serviciu, de către Curtea de Apel București, după ce în primă instanță luase 8 ani. El a fost acuzat că a eliberat acordul de funcționare și autorizația de funcționare, deși clubul nu era autorizat pentru securitatea la incendiu.În iunie 2023, Piedone a fost eliberat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), după un an și o lună de închisoare. El s-a întors la Primăria Sectorului 5, pe care în 2024 i-a lăsat-o „moștenire” fiului său, Vlad Popescu (35 de ani) – deputat PSD în perioada 2020-2024.

 

Pe cei „revoltați” și cei care-l critică, Piedone îi consideră „hulpavi și avari după averi rapide”!

La scurt timp după ce decizia de numire a sa la șefia ANPC a Piedone a fost publicată în Monitorul Oficial, Cristian Popescu Piedone a transmis un mesaj pe Facebook, în stilul său penibil-caraghios.Pe cei care vor fi „revoltați” după numirea sa și cei care „mă veți bălăcări… în fel și chip”, Piedone îi numește „hulpavi și avari după averi rapide pe portmoneul și pe spatele cetățeanului”!

Mesajul demagogic al lui Piedone

„Oameni buni, a venit vremea pentru o nouă provocare!

 

Va rog să-mi fiți alături!

 

Vă rog să mă sprijiniți!

 

Vă rog să mă sfătuiți!

 

Povestea «Piedone» a început cu vreo două decenii în urmă, într-un București deloc favorabil cetățeanului onest!

 

Erau vremuri în care cetățeanul era batjocorit în magazine și piețe, furat la cântar, păcălit cu marfă expirată! Încă mai sunt producători și negustori avizi de avere rapidă pe spinarea omului singur și neprotejat de legea românească!

 

Oameni buni, îmi încep treaba în cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor!

 

Știu… VOI cei hulpavi și avari după averi rapide pe portmoneul și pe spatele cetățeanului VEȚI FI REVOLTAȚI! Mă veți bălăcări… în fel și chip!

 

Este în regulă!

 

Dar, vă dau un sfat: ÎN RELAȚIA DIRECTĂ CU CETĂȚEANUL, DUMNEAVOASTRĂ SĂ FIȚI MEREU CORECȚI, MEREU ÎN REGULĂ!

 

Creat de cetățean, Piedone revine în sprijinul cetățeanului!

 

Așa să îmi ajute Bunul Dumnezeu!”

 

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

 

 

https://ziaristii.com/piedone-alesul-lui-ciolacu-isi-incepe-mandatul-la-protectia-consumatorilor-numindu-si-criticii-hulpavi-si-avari-dupa-averi-rapide/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

…( „statul gras și avid” „pedepsește orașele performante”, iar „hoardele de privilegiați care au acaparat resursele țării” vor „suge” și mai mulți bani „de la cei care…)Dominic Fritz: Guvernul Ciolacu a introdus „taxa pe hărnicie”! Timișoara e „penalizată” cu 13 milioane de euro

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, acuză Guvernul Ciolacu că a introdus o nouă taxă, prin care orașul bănățean pierde 13 milioane de euro. Noua corvoadă e numită de vicepreședintele USR „taxa pe hărnicie”, pentru că ea penalizează localitățile cele mai performante și primăriile cele mai responsabile.

Într-o postare făcută joi, Dominic Fritz (41 de ani) a dezvăluit noua formulă de jecmănire introdusă de majoritatea PSD-PNL-UDMR prin Legea bugetului: pe lângă cei 37% din impozitul pe venit ce-i reveneau și până acum, Guvernul va lua, suplimentar, și 15% din tot ce depășește media națională a câștigurilor, pe localități. Astfel, orașele sau comunele administrate eficient și corect vor plăti impozite în plus, pentru a le întreține și pe cele conduse prost sau hoțește!Dominic Fritz consideră că este un „mecanism pervers”, prin care „statul gras și avid” „pedepsește orașele performante”, iar „hoardele de privilegiați care au acaparat resursele țării” vor „suge” și mai mulți bani „de la cei care produc”.Fritz a calculat și câți bani vor fi luați de stat în plus, în acest an, din bugetul Timișoarei: 13 milioane de euro. Bani cu care Ciolacu „va finanța prime de pensionare la Romsilva de câte 100.000 de euro”.

 

 

Dominic Fritz: „Hoarde de privilegiați care au acaparat resursele țării”

„Au inventat-o și pe asta: o taxă pe hărnicie. Iar Timișoara trebuie să lase încă 13 milioane de euro la bugetul de stat.

 

În mod normal, 63% din impozitul pe venit din munca timișorenilor rămâne aici, la nivel local. Dar majoritatea PSD-PNL a votat ieri (miercuri, 5 februarie – n. red.) un amendament la Legea bugetului care pedepsește orașele performante. În caz că veniturile municipiului din cota pe impozitul pe venit sunt peste medie, pentru fiecare leu cu care suntem peste medie, va trebui să virăm 15% extra la bugetul de stat.

 

Sună complicat, dar e simplu: media națională a cotei este preconizată să fie de 2.000 de lei impozit pe venit per cap locuitor. La Timișoara, unde nu prea avem șomaj și salariile sunt mai bune, media e estimată la 3.700 de lei, aproape dublu decât media națională. Pe diferența de 1.700 de lei trebuie să dăm pentru fiecare timișorean taxa de hărnicie de 15% la guvern.În loc să rămână aici, ca să finalizăm stadionul, să reparăm trotuare, să amenajăm noi parcuri sau să construim școli, banii munciți de timișoreni vor fi folosiți pentru statul gras și avid: să finanțeze prime de pensionare la Romsilva de câte 100.000 de euro sau să alimenteze fondul de rezervă de zeci de miliarde cu care Ciolacu poate să împartă banii din pix la primari obedienți politic.Un mecanism pervers care miroase a vremuri în care mediocritatea era mai importantă decât performanța. În loc să-i încurajeze pe cei care trag România în sus, PSD și PNL vor să niveleze diferențele în jos. Totul – ca să nu se pună cu hoardele de privilegiați care au acaparat resursele țării.

 

Avem nevoie de o reformă administrativă reală și curajoasă, care să întărească autonomia locală, nu să sugă bani de la cei care produc.

 

Nu cerem pomeni. Timișoara, unul dintre cei mari contribuabili la buget, chiar e solidară cu restul țării. Dar nu ne luați de fraieri, dragi parlamentari PSD-PNL care ați votat așa ceva!”

CITIȚI ȘI:

* Arestările preventive arată cine făcea legea în escrocheria Nordis: clanul Vicol-Ciorbă și clanul Poștoacă

* Cei patru fruntași PSD care au poluat Parlamentul cu o toxină: Laura Vicol. Cei 5 PNL-iști care au ajutat la instalarea acesteia la șefia Comisiei juridice

* Gândire de „ciorbar” a unui lider PNL: „S-o împușcăm pe Laura Vicol pentru că câștiga bani și trăia pe picior mare! Era modul ei de viață și o făcea cu banii ei!”. PSD-ista își plătea chiar și operațiile estetice cu banii Nordis

* Concesiune cu dedicație de la fina Olguța pentru nașa Larisa. Cum e batjocorit Parcul Romanescu de clanul PSD Craiova

* Răfuială în stil mafiot, la Marș TV, între facțiuni din serviciile secrete. Călin Georgescu transmite, alternativ, amenințări și propuneri de negociere

* Guvernare primitivă: Ciolacu a împărțit ca vătafu’ 13 miliarde de euro, în campaniile electorale din 2024

* Trei partide îl susțin deja pe Nicușor Dan, se pregătesc și altele

* Istoricul Armand Goșu: „Călin Georgescu este reprezentantul celei mai sinistre părți a Sistemului românesc. Provine din Securitate, din burta Sistemului, din zona nereformată a serviciilor secrete! Pe linie de SIE“

 

* VIDEO. Severin amenință cu Rusia: „Salvați-vă pielea! Vă asumați riscuri personale” / „Ceasul dezastrului ticăie pentru fiecare dintre voi!” / „Ar trebui să înțeleagă riscul personal pe care și-l asumă”. Putinistul așteaptă o „contralovitură” rusească în România

* Efectul „nebuniei Trump“: liderii UE au decis să transforme Europa într-o superputere militară și accelerează crearea Statelor Unite ale Europei

EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Cazul Ciolacu-Nordis: 6 cuvinte care ne dau fiori

ADRIAN PAPAHAGI: Cine scrie azi “un ou”, mâine va vota un bou!

CRISTIAN GHINEA: O zi și două restructurări. Ciolacu și Bolojan, șmecherie și haiducie

BOGDAN GLĂVAN: Crima de a fi om liber

SORIN BOCANCEA: Pericolul real

DANA HERING: Prima săptămână cu Trump

VLADIMIR MUNTEANU: „Clonele lui Mega” – propagandă naționalistă pentru Călin Georgescu în Mitropolia Olteniei

MARIE-COSETTE HANGANU: I-am dat 20 de ore din viață lui Călin Georgescu

MATEI UDREA: O lună de la anularea alegerilor prezidențiale

DOINA DABIJA: Eminescu nu-i român?

DANIEL UNCU: Soluția salvatoare

ALECU RENIȚĂ: Bușteanul CCCP de pe Prut

CRISTIAN HUBALI: Tezaurul Dacic și directorul salariu+pensie

PAUL PALENCSAR: Casele lui Simion

NICOLAE DABIJA: Biserica unde sfinţii au aure negre

 

 

https://ziaristii.com/dominic-fritz-guvernul-ciuca-a-introdus-taxa-pe-harnicie/

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

(Pentru ca a refuzat momeala globalista,”specialistul”Patrick Mouratoglou a ”ajutat-o” pe Simona sa treaca ,prematur,pe dreapta…) A sosit mesajul de la Darren Cahill pentru Simona Halep: „Nimic nu a venit ușor pentru tine. Niciodată” 

Articol de Roxana Fleşeru

 

 

Darren Cahill (59 de ani) a postat noaptea trecută un mesaj emoționant pentru Simona Halep, după ce aceasta a anunțat marți că se retrage din tenis.

 

 

Simona Halep a lucrat în cariera sa cu șase antrenori străini, dar cel care a rămas în viața sa și care a avut cel mai mare impact a fost australianul Darren Cahill.

RETRAGERE SIMONA HALEP

„Simbolul sportului românesc, lângă Năstase și Nadia” » I-a fost alături Simonei Halep la triumful de la Wimbledon și a vorbit despre momentul crucial al carierei: „A crezut în curățenia sportului, ar fi fost tratată altfel acum”

Românca a mai colaborat în trecut în perioade variabile cu Wim Fissette, Thomas Hogstedt, Thierry van Cleemput, Patrick Mouratoglou și Carlos Martinez. Cel mai mult timp l-a petrecut cu australianul alături de care a obținut și cele mai mari performanțe.

 

 

Darren Cahill a reacționat joi noaptea la retragerea Simonei Halep cu un mesaj postat pe Instagram. „Bravo, Simo! O carieră construită prin muncă asiduă, determinare, rezistență și onestitate. Nimic nu a venit ușor pentru tine, niciodată. Au fost o mulțime de pași înapoi, dar ai continuat să te ridici și ai înfruntat fiecare provocare ca o campioană care ești. O inspirație pe teren și în afara terenului.

 

Și cel mai bine ai făcut-o în felul tău! A fost o onoare pentru noi, toți, să împărtășim multe momente minunate din călătoria ta uimitoare și să te vedem cum inspiri următoarea generație de tinere sportive”, a scris australianul, care acum îl antrenează pe Jannik Sinner.

 

Cahill a încheiat cu două cuvinte în limba română: „Haide Simo!”.

 

El a trecut în revistă și cele mai importante realizări ale româncei: campioană Roland Garros 2018, campioană Wimbledon 2019, locul 1 WTA la finalul anilor 2017 și 2018, 64 de săptămâni ca nr. 1 mondial, 24 de titluri WTA la simplu, un titlu WTA la dublu. Cuvintele au fost însoțite și de un video cu poze.

 

Cu ce antrenori a lucrat Simona Halep în cariera sa

Pe lângă cei șase antrenori străini, Simona a mai lucrat full-time la seniorat cu Firicel Tomai, Andrei Mlendea, Victor Ioniță, Adrian Marcu, Daniel Dobre, dar și cu Andrei Pavel și Artemon Apostu-Efremov. Cum au decurs colaborările cu antrenorii din cariera sa în perioada de seniorat și cum o caracterizau aceștia, în rândurile de mai jos.

 

Firicel Tomai

Perioada în care au colaborat: 2009-2012

 

Turnee câştigate: 0

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: turul 3 la Australian Open în 2011

 

Simona Halep a avut una dintre cele mai lungi colaborări la seniorat cu Firicel Tomai. Timp de doi ani, el i-a antrenat în paralel pe Simona şi pe Victor Hănescu.

 

„Am ales să lucrez cu ea pentru că era tânără şi pentru că întotdeauna am preferat să iau copiii cu greutăţi, care nu mai văd soluţii. Chiar când am început eu să o antrenez, pierduse colaborarea cu sponsorul”, spunea Tomai într-un interviu pentru Gazetă în 2011.

 

El este cel care a ajutat-o pe Simona să facă pasul spre tenisul mare şi care a dus-o până pe locul 38 în lume. Şi a mai învăţat-o ceva. „Vă vine să credeţi sau nu, dar până să lucreze cu mine, Simona nu dăduse niciodată slice, nu ştia să lovească, deşi câştigase la juniori în 2008. A trebuit să umblăm şi la mentalitate puţin. Credea că o să meargă la fel de uşor ca la juniori, unde bătea pe toată lumea”, mărturisea atunci antrenorul.

 

 

 

Cu Firicel Tomai alături de ea, Simona a bifat primele performanţe la seniori. A ajuns în trei finale, la Fès în 2010 şi 2011 şi la Bruxelles în 2012.

 

Tot în acea perioadă a jucat pentru prima oară pe tabloul unui turneu de Mare Şlem, în 2010, la Roland Garros. S-au despărţit în 2012, iar tehnicianul a spus că nu au făcut-o în termeni amiabili.

 

Andrei Mlendea

Perioada în care au colaborat: aprilie-august 2013

 

Turnee câştigate: 3

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: turul 2 la Wimbledon în 2013

 

Parteneriatul dintre Simona Halep şi Andrei Mlendea a pornit la drum în luna aprilie a lui 2013. Ea venea după o perioadă în care fusese fără antrenor și în care durerile de spate o chinuiseră. Însă au fost luni din care a învăţat şi care, spune ea, au ajutat-o şi au întărit-o.

 

Fructele muncii împreună au fost trei trofee. Primul a venit pe zgura de la Nürnberg, al doilea imediat pe iarba de la ‘s-Hertogenbosch şi al treilea pe zgura de la Budapesta.

 

Toate fiind turnee din categoria cea mai de jos, International. Dar pe lângă trofee, Simona a mai găsit ceva: scânteia care i-a dat puterea să creadă că se poate lupta cu cele mai bune jucătoare ale lumii.

 

A început în luna mai, la Roma, unde a ajuns pînă în semifinale, şi a ţinut-o tot anul. Rezultatele în turneele de Mare Şlem nu au venit, iar Halep a decis să-l schimbe pe Mlendea. Antrenorul din Braşov a povestit că a fost concediat prin intermediul unui SMS, chiar dacă se afla în camera alăturată.

 

Adrian Marcu

Perioadele în care au colaborat: august-noiembrie 2013, septembrie 2021-februarie 2022

 

Turnee câştigate: 4

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: optimi de finală la US Open în 2013

 

Adrian Marcu i-a intuit potenţialul Simonei încă de când avea zece ani. „Venise la Berlin, în Germania, unde eram eu. Mi-a plăcut la ea că juca aşa, cu suflet, cu inimă. Ambiţioasă”, a povestit Marcu într-un interviu pentru Gazetă în 2013.

 

 

 

El i-a urmărit evoluţia apoi şi la junioare. „Avea un tenis ofensiv, poziţie agresivă în teren, îi plăcea să conducă ea jocul. Apoi, s-a ales calea mai sigură de a ajunge în Top 50, cu un joc mai defensiv, dar care, cred eu, nu era calea spre Top 10. Mai ales că ea este o luptătoare, era tare pe picioare”, i-a completat Marcu portretul.

 

El a ajutat-o să se descopere şi mai mult. I-a lăsat libertatea de a se exprima şi de a o redescoperi pe Simona cea agresivă şi ambiţioasă.

 

S-au bucurat împreună pentru trofeele de la New Haven şi Moscova, ambele de categorie Premier, dar şi de cireaşa de pe tortul sezonului, câştigarea Trofeului Campioanelor de la Sofia.

 

Apoi a venit despărţirea. „Domnul Marcu nu mă supără. A fost o colaborare bună, am luat tot ce a fost bun de acolo şi acum, la nivelul acesta, sunt colaborări mai multe, fiecare îţi dă încredere, fiecare te ajută cu ce poate. Deocamdată vreau să rămân singură, să îmi consolidez mai mult încrederea in mine”, spunea Simona la finalul lui 2013.

 

Cei doi au reluat lucrul împreună în septembrie 2021, în tandem cu Daniel Dobre, însă aceasta nu a durat decât câteva luni. După Australian Open 2022, Simona Halep a înterupt colaborarea cu ei. În cele cinci luni, ea s-a impus la Melbourne II, turneu de categorie WTA 250.

 

Wim Fissette

Perioada în care au colaborat: februarie-noiembrie 2014

 

Turnee câştigate: 2

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: finală la Roland Garros 2014

 

După ce a văzut cum e din nou fără antrenor, Simona şi staff-ul său au decis în 2014 să colaboreze cu belgianul Wim Fissette, cel care le pregătise în trecut pe Kim Clijsters şi pe Sabine Lisicki. Au semnat un contract din februarie până în iunie, iar rezultatele au dus la prelungirea lui până la finalul anului.

 

 

Primul antrenor străin din cariera ei, dar şi cea mai lungă cooperare de la Firicel Tomai.

 

După numai trei luni de lucrat împreună, Wim Fissette spunea că jocul Simonei a crescut atât în partea ofensivă, cât şi în cea defensivă.

 

Iar cel mai important lucru a fost creşterea la serviciu. „Eu cred că, din punct de vedere tehnic, Simona îl executa deja bine, corect. I-am cerut însă să împingă mai mult în picioare, ca să câştige un pic în înălţime”, spunea Fissette în mai 2014 într-un interviu pentru Gazetă.

 

Printre atuurile româncei, el enumera deplasarea excelentă, inteligenţa din joc şi faptul că citeşte foarte bine ce se întâmplă pe teren cu adversara şi găseşte soluţii adecvate.

 

Cea dintâi finală la Roland Garros

Cu Wim alături, Simona a bifat finala la Roland Garros şi semifinale la Wimbledon, a jucat prima finală de turneu Premier Mandatory, la Madrid, a câştigat primul trofeu Premier 5, la Doha, şi a disputat finala Turneului Campioanelor.

 

Apoi, drumurile lor n-au mai fost comune. Simona şi-a dorit un antrenor român, cu care să se înţeleagă mai bine. I-a dat un SMS de mulţumire, dar de finalizarea contractului s-a ocupat managerul Virginia Ruzici.

 

Victor Ioniţă

Perioada în care au colaborat: ianuarie-iunie 2015

 

Turnee câştigate: 3

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: sferturi de finală la Australian Open 2015

 

Pentru 2015, Simona l-a ales pe Victor Ioniţă, cel care o antrenase timp de patru ani pe Sorana Cîrstea. Relaţia lor profesională a început cu dreptul, cu trofeul de la Shenzen.

 

Au urmat sferturile de finală de la Australian Open, trofeul de la Dubai şi apoi excelentul parcurs pe hard-ul american, cu cea mai prețioasă cupă a carierei de până atunci, cea de la Indian Wells, şi semifinale la Miami.

 

 

 

Înainte de startul sezonului de zgură, ea spunea că şi-a găsit echipa perfectă şi că lucrurile merg de minune. Însă rezultatele care au urmat nu au fost pe placul său.

 

Cele mai grele dezamăgiri fiind cele din turneele de la Madrid şi de la Roland Garros, înfrângere în primul tur, respectiv în runda a doua.

 

Au mers împreună la Birmingham, dar apoi Victor s-a întors singur în ţară. Managerul Simonei a spus atunci că acordul dintre jucătoare şi Victor a ajuns la final, că aşa se înţeleseseră de la începutul anului, să colaboreze până la Wimbledon.

 

Darren Cahill

Perioada în care au colaborat: martie 2015- octombrie 2015 în calitate de consultant, octombrie 2015-octombrie 2018 antrenor full-time, ianuarie 2020-septembrie 2021 antrenor full-time

 

Turnee câștigate: 10

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: câștigătoare la Roland Garros în 2018

 

Darren Cahill este antrenorul alături de care Simona Halep a petrecut cel mai mult timp. Cel care a remodelat-o ca jucătoare și ca om. Au trecut împreună prin multe momente dificile, dar și prin cele mai bune rezultate ale carierei. Relația lor a trecut dincolo de una profesională, australianul fiindu-i alături în toată perioada în care a luptat cu acuzațiile de dopaj.

 

Darren a intrat în echipa româncei în 2015 din postura de consultant al firmei de echipament care o sponsoriza atunci pe româncă. „Simona e un pic prea perfecționistă, astfel că și atunci când se impune ușor se poate frustra dacă lucrurile nu i-au ieșit perfect. Perfecțiunea nu e posibilă.

 

Trebuie să muncească și mai mult pentru a-și îmbunătăți jocul mediu și a-l face îndeajuns de bun pentru a le învinge pe majoritatea jucătoarelor și să poată apela la jocul ei de plus A când are cu adevărat nevoie, nu în fiecare moment al unui meci”, spunea Darren Cahill la finalul lui 2015 într-un interviu pentru GSP.ro, când a fost întrebat ce are de schimbat în jocul româncei.

 

Schimbările s-au văzut în anii următori, românca și australianul trecând prin prima finală de turneu de Mare Șlem pierdută împreună în 2017, după ce apăruse o schismă între cei doi, rezolvată cu începerea colaborării cu un psiholog sportiv. Apoi a venit a doua pierdută, la Australian Open 2018 , dar și primul trofeu, la Roland Garros 2018.

 

„Pentru mine, acel moment a însemnat piele de găină, lacrimi, satisfacție, ușurare… fiecare emoție posibilă s-a simțit în acea zi.

 

Modul în care a reușit victoria, în care a înfruntat presiunea, dezamăgirile pe care a trebuit să le lase în urmă. A fost condusă în meci, cu set și break, dar s-a luptat, ca o micuță campioană.

 

Acela a fost cel mai mare moment din viața mea. Am spus-o odinioară, am avut câteva victorii mari în carieră, dar acesta a fost cel mai glorios moment trăit de mine în sport”, a spus Darren Cahill.

 

Tot alături de el, Simona Halep a ajuns lider mondial la finalul lui 2017, dar un an mai târziu, australianul a simțit nevoia să petreacă mai mult timp alături de familie.

 

Colaborarea lor a fost reluată pe final de 2019 și a durat până în septembrie 2021, pandemia obosindu-l pe Cahill și dorind din nou timp cu familia.

 

Daniel Dobre

Perioada în care au colaborat: martie-noiembrie 2019 – antrenor full time, octombrie 2021-februarie 2022 (în tandem cu Adrian Marcu), final de 2024

 

Turnee câștigate: 2

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: câștigătoare la Wimbledon 2019

 

Daniel Dobre a apărut și dispărut din cariera Simonei Halep de-a lungul anilor. I-a fost mereu alături când a avut nevoie de el. A ajutat-o la Turneul Campioanelor în 2014, la Wimbledon 2015 și pentru restul anului. I-a fost secund lui Darren Cahill în perioada 2016-2017, apoi în 2019 a fost antrenorul său full-time din martie și până în septembrie.

 

În această perioadă a venit și al doilea trofeu de Mare Șlem al româncei, asta pentru că Daniel Dobre a avut încredere în jocul pe iarbă al fostului lider mondial.

 

 

 

„Eu știam că ea poate să joace un tenis total, unul pe care l-am antrenat de multe ori, dar câteodată o anumită presiune – când noi spunem că joci cu frâna de mână, un pic tensionat – nu a lăsat-o să scoată la iveală tot ce poate. La Wimbledon s-au aranjat toate și a ieșit cel mai frumos tenis pe care-l poate juca!”, spunea Daniel Dobre în 2020 într-un amplu interviu pentru GSP.ro.

 

Cei doi s-au reunit începând cu septembrie 2021, când Daniel Dobre a făcut echipă cu Adrian Marcu. Colaborarea a adus un trofeu în turneul WTA 250 de la Melbourne și s-a încheiat abrupt la finalul lui ianuarie 2022.

 

Românca a apelat la Daniel Dobre din nou pe finalul lui 2024, acesta însoțind-o la cele două turnee de la Hong Kong pe care le-a disputat.

 

Patrick Mouratoglou

Perioada în care au colaborat: aprilie 2022- octombrie 2023

 

Turnee câștigate: 1

 

Cel mai bun rezultat în turneele de Mare Şlem: semifinale Wimbledon 2022

 

Simona Halep a început colaborarea cu antrenorul francez în aprilie 2022, când, la sfatul lui Darren Cahill, a ajuns la academia francezului.

 

„Am văzut-o pe Simona jucând de multe ori de-a lungul anilor. A jucat contra Serenei de numeroase ori. Am avut întotdeauna cea mai mare admirație pentru ea și pentru ceea ce a reușit.

 

De asemenea, i-am apreciat jocul, loviturile, spiritul de luptă. Nu îi cunoșteam personalitatea, dar când am început să discutăm, atunci când a venit la academia mea, am descoperit o persoană deosebită. Foarte inteligentă, deschisă, blândă, autentică. Văd că are o educație solidă, cu valori puternice. În lumea noastră, asta contează foarte mult”, spunea Mouratoglou în luna mai pentru GSP.ro.

 

Simona Halep și Patrick Mouratoglou // foto: Imago

Pe teren, cele mai bune rezultate au fost atingerea semifinalelor la Wimbledon și cucerirea trofeului de la Toronto, dar și o revenire în Top 10.

 

De această colaborare va rămâne mereu legată și perioada în care românca a fost depistată pozitiv la roxadustat, în care a avut parte de două procese, totul încheindu-se cu reducerea suspendării de la patru ani la 9 luni. Cei doi și-au încheiat socotelile undeva pe parcursul acestei perioade, Halep vorbind despre faptul că a întrerupt orice legătură cu academia francezului în decembrie 2023.

 

Colaboratori din România

De-a lungul carierei la vârf, Simonei Halep i-a plăcut să aibă lângă ea și un antrenor român, astfel că în perioada lui Darren Cahill în echipă a apărut Andrei Pavel sau Artemon Apostu-Efremov.

 

Artemon Apostu-Efremov (stânga), alături de Simona Halep și Darren Cahill

Antrenori pe termen scurt

 

Simona Halep a avut parte și de trei colaborări scurte cu antrenori străini. Prima în 2015, cu suedezul Thomas Hogstedt, alături de care a câștigat trofeul la Shenzen, dar de care s-a despărțit după Australian Open, colaborarea lor durând o lună și câteva zile, el venind în echipa româncei din postura de consultant.

 

În februarie 2019, rămasă fără antrenor, Simona Halep a avut cea mai scurtă colaborare cu un antrenor străin. Belgianul Thierry van Cleemput i-a fost alături la turneul de la Doha, anunțul revocării înțelegerii venind chiar la turneul următor, de la Dubai, unde românca s-a oprit în „sferturi”.

 

A sosit mesajul de la Darren Cahill pentru Simona Halep: „Nimic nu a venit ușor pentru tine. Niciodată”

Thierry van Cleemput în tribune la Australian Open la un meci al Simonei Halep FOTO Imago Images

După ce TAS i-a redus suspendarea la nouă luni și a revenit în circuit la Miami, fostul lider mondial a anunțat că se va pregări alături de Carlos Martinez, dar colaborarea lor a durat mai puțin de două luni. „Are multă personalitate, un caracter puternic și știe exact de vrea. Nu o cunosc prea bine, dar Darren mi-a spus că este foarte exigentă. O văd competitivă, cu multă personalitate, o învingătoare.

 

Cred că asta îmi place cel mai mult la ea, acest temperament de campioană. Un asemenea proiect merită mereu, al unei jucătoare care aleargă, se apără, își lasă sufletul pe teren… îmi place mult acest gen de sportivă. Simona este bătăioasă, sper să ne înțelegem și să ne meargă bine pentru că și eu, și ea avem multe speranțe”, a spus ibericul înainte de a începe colaboraea cu Simona Halep.

 

 

https://www.gsp.ro/sporturi/tenis/a-venit-mesajul-de-la-darren-cahill-pentru-simona-halep-nimic-nu-a-venit-niciodata-usor-pentru-tine-776917.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=cross_exit&utm_campaign=article

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Analiză | Ce ascunde lupta lui Călin Georgescu cu foști și actuali șefi ai serviciilor secrete

 

Andreea Pora

 

Acuzațiile și amenințările lansate de Călin Georgescu la adresa unor actuali și foști șefi ai serviciilor secrete ridică semne de întrebare în privința relațiilor candidatului extremist cu instituțiile de forță ale statului. Ce urmărește Georgescu?

 

Călin Georgescu a proferat amenințări la adresa șefului Serviciului de Informații Externe (SIE), Gabriel Vlase, a fostului șef al Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, și la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef al SIE.

 

Toate acuzațiile au fost într-o cheie care nu lăsa loc la interpretări: vedeți-vă de treaba voastră, lăsați-mă în pace, altfel spun mai multe.

 

Declarațiile au fost făcute duminică seara, la Realitatea Plus, postul de televiziune transformat în tribună pentru Călin Georgescu.

 

Cu privirea amenințătoare îndreptată spre cameră, Georgescu a spus că primește informații despre „furturi și abuzuri”, dar nu din „dosare secrete, așa cum s-a spus”.

 

De fapt, cel care a spus asta este chiar Călin Georgescu.

 

Într-o emisiune Marius Tucă Show de acum două săptămâni, fostul candidat declara: „Sunt oameni de bună credință, care mă informează permanent, chiar din interior, văd și eu niște rapoarte… pe care… la diverse întâlniri din acestea…”.

 

Oamenii de bună credință – „patrioții”, cum i-a numit, care îi furnizează informații lui Călin Georgescu – ar fi, spune el, foști angajați ai SRI și SIE, o întreagă rețea.

 

Mai multe investigații de presă, printre care cele din Public Record, Digi24, Rise Project și Newsweek arată cine sunt acești pensionari din instituțiile de forță care se află în spatele lui Georgescu.

 

Acești foști ofițeri rămân în continuare în relații cu ofițeri activi care, probabil, au la rândul lor informații din interior, explică pentru Europa Liberă profesorul și analistul Cristian Pîrvulescu.

 

„El nu discută cu serviciile oficiale, ci cu servicii paralele, formate din așa-zișii patrioți, ofițeri care încearcă să împiedice deraierea României din cauza progresismului american. Sunt oameni din servicii care împărtășesc valorile lui Georgescu”, spune Cristian Pîrvulescu.

 

Georgescu, amenințări la șefii serviciilor

În emisiunea menționată, Călin Georgescu i-a atacat frontal pe cei trei foști și actuali șefi ai serviciilor secrete, enervat probabil că Mihai Răzvan Ungureanu și Eduard Hellvig dăduseră declarații puțin măgulitoare despre el, în special în ce privește trecutul controversat al acestuia.

 

Colegii din SIE sunt siderați, am vorbit cu oamenii din SIE, am primit precis, clar, știu ce vorbesc.

Călin Georgescu

Despre directorul Serviciului de Informații Externe, Gabriel Vlase, a spus, de pildă, că fratele acestuia face afaceri cu Bogdan Gruia (milionar în zona imobiliară) și l-a sfătuit să „se oprească”.

 

Altfel, a continuat Georgescu, „lucrurile astea merg mai departe, cel putin la Parchetul Militar”.

 

Fostului șef al SIE, Mihai Razvan Ungureanu, i-a transmis să fie „atent”.

 

„Îi spun așa: Black Cube. Atât. Sper să fie atenți să nu mai continue, eu atât îi spun, nu mai mult”, a spus el cu privirea îndreptată spre cameră.

 

Black Cube, cel mai mare scandal de spionaj

Scandalul Black Cube din 2016 s-a referit la spionarea fostei şefe DNA, Laura Codruţa Kovesi, de către firma de business intelligence şi consultanţă strategică Black Cube.

 

Șefii acesteia, Dan Zorella, Avi Yanus şi Gal Farchi, au fost condamnați la 2 ani și 11 luni închisoare cu suspendare. În același dosar a mai fost condamnat la 3 ani și 8 luni închisoare cu executare și fostul ofițer SRI Daniel Dragomir, cel care a făcut legătura cu compania Black Cube.

 

Călin Georgescu l-a atacat și pe fostul director SRI Eduard Hellvig, pe care l-a acuzat că folosește „infrastructura din dotare pentru campania electorală” a unui candidat și că are un teren pe DN1 unde „vrea să joace golf cu Klaus Iohannis”.

 

Eu îi spun lui Edi Hellvig să stea în banca lui, să-și vadă de lucrurile lui casnice, e mai bine așa. 

Mai mult, Călin Georgescu a făcut apel la Comisia parlamentară pentru controlul SRI, căreia i-a cerut „să ia lucrurile în serios, pentru că sunt probe, poze și știu și ei”.

 

În comisiile parlamentare SRI și SIE au fost însă făcute o serie de numiri controversate.

 

De pildă, vicepreședintele Comisiei SIE a ajuns Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității comuniste, iar alți membri sunt Mircia Chelaru (AUR) și Anamaria Gavrilă (POT), ambii cu poziții puternic antioccidentale.

 

Președintele Comisiei comune de control a SRI este deputatul PSD Eugen Bejinariu, un bugetar multimilionar, care a inițiat în 2005 un proiect legislativ care dădea chiar SRI puteri discreționare, similare cu ale fostei Securități comuniste, așa cum scrie G4Media.

 

Hellvig și Ungureanu se întreabă cine e în spatele lui Georgescu

Foștii directori ai SRI și SIE au dat răspunsuri dure la amenințările lui Călin Georgescu, spunând că acesta este manipulat și folosit de persoane interesate. 

„Cine are interes în a-l duce de nas pe domnul Georgescu? Cine îl trimite la televizor să se expună ridicolului? Cine îl transformă cu bună știință într-o săgeată solemnă? Ne răspunde (vag) chiar domnia sa – ofițerii patrioți. Pe care sper să-i și cunoaștem cândva, dacă nu i-am cunoscut deja”, a scris Eduard Hellvig, într-o postare pe rețeaua X, fostă Twitter.

 

Mihai Răzvan Ungureanu spune că Georgescu „vorbește așa cum i s-a spus să o facă – fără să știe prea multe și fără să înțeleagă”. 

„O păpușă alcătuită din marunțișuri și tizic, o mică broască orăcăind din străfundul unui canal. Când va ieși la lumină – de se va întâmpla – îl vor ucide razele soarelui”, a scris Mihai Răzvan Ungureanu pe Facebook.

 

Cine sunt păpușarii lui Călin Georgescu este însă o necunoscută. Trecutul său, așa cum reiese fie din CV, fie din diverse anchete de presă și declarații ale celor care l-au cunoscut sau intersectat cu el, ridică multe suspiciuni în ce privește relația sa cu serviciile secrete și chiar cu fosta Securitate.

 

Este vorba de misiunile pe care le-a avut înainte de 1990, după absolvirea, în 1986, a Institutului Agronomic din București, care nu apar în CV-ul său oficial, dar despre care vorbește site-ul ONU: „după ce a absolvit în 1986, și-a consolidat experiența prin misiuni în Regatul Unit și Statele Unite”.

 

O serie de inadvertențe din CV-ul și din declarațiile lui Georgescu, cum ar fi apartenența la Clubul de la Roma, funcția deținută la ONU sau perioada de circa 10 ani petrecută la Viena fără vreo sursă clară de venit, felul în care și-a făcut averea au atras atenția și au fost demontate de diverse investigații de presă.

 

Suspiciuni: unde sunt dosarele?

Fostul ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu a declarat într-un interviu pentru Hotnews.ro că prezidențiabilul Georgescu a „dispărut” din MAE în momentul în care „am pus problema retragerii diplomaților care au colaborat cu fosta Securitate”.

 

Eventualele relații ale lui Călin Georgescu cu fosta Securitate nu sunt lămurite pe deplin deși acesta a primit de la CNSAS o adeverință de necolaborare atunci când a fost verificat din oficiu în calitatea sa de candidat la prezidențiale.

 

Doar că CNSAS, așa cum scrie negru pe alb în adeverință, nu a avut la dispoziție nici un fel de document referitor la Călin Georgescu: „Nu există date și documente din care să rezulte calitatea de colaborator sau lucrător al Securității în sensul legii”.

 

Aceasta înseamnă că în arhiva CNSAS nu au existat documente și că nici de la SRI și SIE nu s-a primit ceva.

 

Potrivit unei surse din CNSAS, în situația în care serviciile consideră că „dosarul este de siguranță națională”, comunică acest lucru CNSAS și se face o comisie mixtă.

 

„Nu a existat așa ceva, au anunțat că nu s-a identificat nimic, deci nu figurează nici la deținători, nici la CNSAS”, spune pentru Europa Liberă sursa menționată.

 

Politicianul pro-rus Călin Georgescu, câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024, a afirmat că Ucraina este „un stat inventat”, ecou al argumentelor cu care Rusia justifică invadarea țării vecine.

Îți mai recomandăm

Experți: Declarațiile lui Georgescu că românii ar trebui să profite de împărțirea Ucrainei, „un stat inventat”, încalcă agresiv Constituția

Istoricul Stejărel Olaru susține că este foarte posibil ca motivul nedeconspirării lui Călin Georgescu să fie legat de activitatea sa de după 1990, care ar fi putut fi „controlată de SIE”.

 

„Nu știu să fi transferat documente către CNSAS care fac referire la Călin Georgescu înainte de 1989 și nu știm motivul, dacă documentele nu există sau dacă nu cumva ele sunt în continuare clasificate, dată fiind activitatea lui Georgescu începând cu 1990 și care ar fi putut fi controlată de SIE”, spune Stejărel Olaru într-un interviu pentru Hotnews.ro.

 

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat pentru publicația maghiară Maszol că și Călin Georgescu ar fi „o emanație” a rețelei Caraman.

 

Generalul Mihai Caraman, fost spion al Direcției de Informații Externe din perioada comunistă, este cunoscut pentru faptul că în anii ‘60 a obținut informații de la NATO pe care ulterior le-a transmis sovieticilor. Mihai Caraman a fost primul șef al SIE, între 1990 și 1992.

 

În ipoteza în care Călin Georgescu a fost ofițer activ SIE după Revoluție, este puțin probabil ca dosarul său să fie desecretizat.

 

În acest context merită amintit cazul Victor Ponta, acuzat în 2014 de fostul președinte Traian Băsescu că este ofițer acoperit SIE. Deși s-a cerut desecretizarea eventualului dosar, acesta nu a apărut niciodată.

 

Sedință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Îți mai recomandăm

Asumarea responsabilității pentru criza politică de la București. Nicio demisie, multe întrebări

Ce urmărește Călin Georgescu

Întrebarea care se ridică este de ce face Călin Georgescu astfel de acuze la adresa unor foști și actuali șefi ai serviciilor secrete, ce vrea să demonstreze?

 

Georgescu se prezintă ca victima sistemului care l-a scos din cursa prezidențială, pe care are certitudinea că ar fi câștigat-o, ca dovadă se autointitulează „președinte ales”. El joacă rolul omului nedreptățit de politicieni și instituții ale statului și vorbește permanent în numele poporului, pentru care luptă și pe care îl are de partea sa.

 

Georgescu vrea să demonstreze că nu are nicio problemă să atace serviciile pentru că nu îl au cu nimic la mână, explică pentru Europa Liberă analistul politic Cristian Pîrvulescu.

 

Atacurile împotriva serviciilor secrete prind perfect la publicul conspiraționist.

Cristian Pîrvulescu, analist politic

„Prin aceste atacuri încearcă, pentru fanaticii săi, să demonstreze că nu are niciun fel de legătură cu serviciile secrete. Face parte din stilul lui să se victimizeze și mai ales să prezinte imaginea unui apostol care luptă împotriva răului.”

 

„Arată și că statul paralel este reprezentat de aceste servicii secrete. Se adresează electoratului care crede în ideea conspirației statului paralel împreună cu forțe oculte împotriva interesului național”, spune Cristian Pîrvulescu.

 

Teoria conspirației în privința serviciilor secrete nu este ceva nou în România – mulți oameni sunt convinși că acestea se amestecă în politică și afaceri, ba chiar au puterea de a face președinți.

 

Aceste teorii înrădăcinate în mentalul colectiv au căpătat consistență la alegerile de anul trecut, anulate în urma desecretizării documentelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care au avut la bază rapoarte ale SRI, SIE, MAI și STS.

 

 

Îți mai recomandăm

Operațiunea „Georgescu președinte”. Documente declasificate de SRI, SIE, MAI și STS: Rusia – război hibrid și rolul Moscovei în alegeri

După anularea alegerilor prin decizia Curții Constituționale, nici serviciile secrete, nici decidenții politici, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, nu au adus probe și informații suplimentare, ceea ce a lăsat câmp liber speculațiilor și atacurilor din partea liderilor suveraniști Călin Georgescu și George Simion, președintele AUR. Tensiunea în societate a crescut direct proporțional cu aversiunea față de serviciile de informații.

 

 

https://romania.europalibera.org/a/georgescu-sevicii-secrete/33304110.html

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă

 

 

Adriana Oprea Reporter

 

 

 

În primăvara lui 2019, când valurile Mării Negre aduceau la mal pachete cu cocaină, DIICOT spunea că a găsit 1,8 tone de droguri. De fapt, sunt peste 2,5 tone, conform datelor din rechizitoriu. Plus încă cel puţin o tonă rămasă la traficanţi. Poliţia ţine la secret ce s-a întâmplat cu cocaina găsită.

 

 

CUPRINS:

 Cele mai mari cheltuieli din anchetă sunt ale Poliţiei de Frontieră Dosarul, un cartof fierbinte aruncat de la Bucureşti la Tulcea, via ÎCCJ

 

Cauza a aterizat pe masa unui magistrat ce abia fusese numit judecător

 

Secvenţe inedite din camera preliminară, unde procedura durează de 4 ani

1: Procurorii n-au notat nicio adresă a traficantului din Brazilia

2: DIICOT a omis să ceară autorizări de la procurorul general

 

3: Inculpaţii, acuzaţi la grămadă, fără indicarea probelor 

4: Dreptul la apărare a fost afectat de „graba nejustificativă” a DIICOT

Cum au scăpat de arest traficanţii care au adus cocaina în România 

Unele fapte din dosarul DIICOT s-au prescris, altele sunt în curs de prescriere

Cărăuşii sârbi, singurii condamnaţi la închisoare, aşteaptă liberarea

Ce s-a mai întâmplat cu Nasrallah Nour, zis „Nor” de DIICOT 1,8 sau 2,4 tone de cocaină?

 

 

 Poliţia nu spune câte droguri are în custodie Pasat de la Bucureşti la Tulcea, dosarul penal a ajuns pe masa unei judecătoare fără experienţă, care 4 ani l-a amânat şi apoi l-a desfiinţat. Niciun inculpat nu e în arest, iar singurii condamnaţi, doi cărăuşi sârbi, aşteaptă liberarea condiţionată.   În prima parte a acestei investigaţii, Libertatea v-a dezvăluit cum au venit tonele de cocaină din Brazilia şi cum au fost aruncaţi în mare sacii cu droguri, de pe o navă ucraineană, exact când sistemul de supraveghere al Poliţiei de Frontieră era oprit. V-am arătat cum s-au organizat traficanţii veniţi din Spania, împreună cu executanţii români, şi cum au cărat cu bărcile cocaina, pe sub nasul Poliţiei de Frontieră; cum au descoperit paznicii unui depozit drogurile, dar şi cum o tonă de cocaină a dispărut în TIR-uri, pe drumurile patriei, pentru că poliţia a stat şi n-a făcut nimic.

 

 

………………………………..

 

Unele fapte din dosarul DIICOT s-au prescris, altele sunt în curs de prescriere

 

Prin Deciziile CCR 297/2018 şi 358/2022 şi, respectiv, prin Decizia 67/2022 a Completului ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că, cel puţin din iunie 2018 și până în mai 2022, nu a existat nimic în lege care să mai întrerupă cursul prescripției generale.

 Asta înseamnă că toţi cei care erau cercetaţi penal sau judecaţi în perioada iunie 2018 – mai 2022 beneficiază de eliminarea prescripţiei speciale şi pot scăpa mai repede de răspunderea penală. Regula li se aplică şi inculpaţilor din dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”, căci faptele au fost comise, potrivit rechizitoriului, în perioada ianuarie – martie 2019. Iată când vor scăpa inculpaţii de acuzaţii:  ● pentru traficul ilicit de droguri de mare risc şi pentru traficul ilicit internațional de droguri de mare risc, termenul de prescripție se împlineşte în 2029; ● pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, termenul de prescripție se împlineşte în 2027. ● pentru darea de mită, termenul de prescripție se împlineşte în 2027. ● pentru luarea de mită, termenul de prescripție se împlineşte în 2029.  ● pentru falsul în declarații, faptele s-au prescris în 2022, iar pentru infracțiunea în formă continuată, în 2024.

 

 

Cărăuşii sârbi, singurii condamnaţi la închisoare, aşteaptă liberarea

 

 

 Cei doi şoferi sârbi care au cărat cu TIR-urile tona de cocaină ce n-a mai fost găsită au fost trimişi în judecată separat şi condamnaţi de Curtea de Apel Constanţa, în martie 2021, la câte 9 ani de închisoare. Instanţa i-a obligat pe cei doi să plătească 30.000 de euro, contravaloarea celor două autotrenuri cu care au săvârșit infracţiunea. În prezent, ambii se află în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde execută pedeapsa în regim deschis. Comisia din penitenciar a propus ca ei să fie liberaţi condiţionat, pentru că au executat deja fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsă.  Cererile de liberare condiţionată ale cărăuşilor sârbi au ajuns în instanţă, iar toamna trecută, la prima încercare, au fost respinse. Luna aceasta însă, cei doi aşteaptă un nou verdict de la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin. Dacă şi-ar executa pedeapsa la termen, ei ar trebui să iasă din închisoare în februarie 2028. Ce s-a mai întâmplat cu Nasrallah Nour, zis „Nor” de DIICOT În primul rând, pe Nasrallah îl cheamă „Nor” doar în rechizitoriul DIICOT şi-n citativul instanţei. În actele de stare civilă, el e „Nour”. E posibil ca și din această cauză, Interpol Brazilia să nu fi găsit nicio informaţie despre el, dacă interogarea în baza de date s-a făcut după un nume furnizat greşit de autorităţile române. Joseph Nour Eddine Nasrallah Joseph Nour Eddine Nasrallah a fost arestat în Brazilia, în octombrie 2019, fiind condamnat la 18 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de droguri și asociere în vederea traficului de droguri.  În decembrie 2019, când a fost audiat de anchetatorii români, el era încarcerat într-un penitenciar din oraşul Avaré, statul São Paulo. Libanezul le-a spus celor de la DIICOT că n-are nicio legătură cu acest caz, în care e acuzat doar din cauza notorietăţii pe care o are în lumea traficanților internaționali de droguri, dar a mărturisit, în schimb, că a fost implicat într-un alt caz, din 2013, când în portul Constanța au fost confiscate 30 de kilograme de cocaină.  În februarie 2021, autorităţile din Brazilia au decis expulzarea lui „Josef Nasrallah sau Joseph Nour Eddine Nasrallah, de naționalitate libaneză, (…) expulzarea efectivă fiind condiționată de executarea pedepsei la care este supus în țară sau de eliberarea de către justiție, cu interzicerea reintrării în Brazilia pentru o perioadă de 25 de ani şi 4 luni de la executarea măsurii”.

Citeşte întreaga ştire: Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă

 

 

 

 

……………………………………………………………..

 

 

Citeşte întreaga ştire: Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă

Det.aici

https://www.libertatea.ro/stiri/cum-s-a-facut-praf-dosarul-cocaina-de-la-marea-neagra-o-ancheta-de-700-000-de-euro-si-un-esec-pe-liniuta-5183628?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

PANA UNDE AM AJUNS

STUDII ISTORICE ROMANESTI

  1. INTRODUCERE

 

„Oamenii nu sunt in stare sa creada sau sa accepte informatii care contrazic modului lor de gandire obisnuit; ei nu cred faptelor atunci cand faptele sunt dovedite, ci atunci cand le pot intelege,” scrie Victor E. Marsden1.In 1989 lumea sarbatorea caderea comunismului si restaurarea libertatii in tarile care fusesera lipsite de ea unele de o jumatate de secol, altele de aproape un secol. Dar in timp ce in aceste tari toate nadejdile se ancorau In instaurarea unei „democratii de tip occidental”, in occident acea democratie exhala din ce in ce mai mult duhoarea unui cadavru in descompunere, si cei ce se bucurau de ea deveneau din ce in ce mai mult supusii unui regim comunist distrugator si inrobitor; iar in tarile fost socialiste, dreptatea si prosperitatea se indepartau in loc sa se apropie. Nu se pot intreprinde actiuni lucide si constructive bajbaind in intuneric. Pentru intelegerea faptelor trebuie sa cercetam legaturile dintre ele si cauzele lor.

 

In America de Sud traieste o furnica „de foc” care inainteaza incet-incet spre nord si provoaca ingrijorare fermierilor din partea de sud a Statelor Unite. Furnica de foc e nociva in agricultura, caci muscatura ei arde ca focul si provoaca umflaturi dureroase, iar musuroaiele ei tari ca piatra cauzeaza defectiuni in utilajele agricole si dauneaza recoltelor. Nimic n’o poate stavili: otravurile si chimicalele cu care au fost stropite culturile au otravit orice numai furnica de foc nu. Dar in America de Sud, unde furnicile de foc sunt chiar mai numeroase, suferintele pe care le provoaca sunt mult mai reduse. „In Uruguay, de unde provin furnicile de foc, ele nu constituie o problema. De multe ori sunt asa de debile Incat construiesc musuroaie fragile pe care le spala ploaia. Banuiala cade nu pe un ucigas al furnicilor, ci pe un parazit social al lor,” scrie Time. „Cuibul de furnici contine diversi paraziti, dar cel mai important s’a dovedit a fi o alta specie de furnici care traiesc fara sa se ascunda In fortareata vajnicelor furnici de foc si,exercitand o influenta misterioasa, Isi fac gazdele sa le Intretina In lux si lenevie. Deobicei, cateva dintre parazite stau agatate de regina furnicilor de foc cu niste mandibule special adaptate cu care Ii Inconjoara gatul fara s’o jeneze. Cand vine o furnica lucratoare sa-si hraneasca regina cu hrana regurgitata, parazitele isi falfaie antenele, ceeace pare sa transmita un mesaj ce le obliga pe lucratoare sa hraneasca parazitele In loc de propria regina.

 

„Parazitele care stau agatate de gatul reginei sunt femele, si cand regina-si depune ouale, isi depun si ele ouale lor. Furnicile de foc isi fac datoria ingrijind ambele feluri de oua si crescand parazitii mititei cu aceeasi dragoste de parca ar fi copii din propria specie. Parazitele prospera in timp ce amabilele lor gazde se omoara muncind pentru ele, ingrijindu-le. Economia furnicilor de foc e In ruina. Parazitele pline de sanatate isi serbeaza nunta in cuibul gazdelor, unde le e comod, si apoi pleaca in cautarea altor colonii de furnici de foc pe care sa le slabeasca prin subversiunea lor.

 

„Parazitele au fost gasite numai alaturi de furnicile de foc. Se pare ca nu pot trai decat hranite cu hrana regurgitata de catre furnicile de foc .”2

 

Exista grupuri umane care n’au creat nici o civilizatie, n’au construit nici o economie, n’au cladit nici o tara, dar huzuresc Intotdeauna din munca unei natiuni gazda pe care o slabesc si-o ruineaza. Exista un stat care nu-si poate hrani populatia decat din „reparatiile de razboi” si „ajutoarele” stoarse de la populatiile altor tari, bune sa sape, sa are, sa toarne ciment – si sa-i hraneasca pe cei „superiori” si „alesi”: statul Israel. De aici înainte, îi vom descrie pe cei ce apartin unui astfel de grup prin denumirea de „furnica parazita”, prescurtat fp. O paranteza: furnicile parazite nu sunt o grupare exclusiv etnica, ci mai degraba o grupare politica, cimentata prin mentalitatea elitista care Imparte omenirea In „ai nostri” si „ceilalti”, prin dorinta de a-i exploata pe „ceilalti”, prin efectul distrugator asupra structurii sociale, economice, si spirituale ale gazdelor. Spus pe sleau: nu toti evreii sunt furnici parazite, si exista multe furnici parazite care nu suntevrei. Unii evrei se pronunta Impotriva sionismului si-a politicii de distrugere a natiunilor gazda, si se declara de partea adevarului si-a dreptatii: Benjamin Friedman, J.C. Byrd, Alfred Lilienthal, David Cole, si altii. Folosim termenul fp numai pentru indivizii care duc o actiune comuna specifica furnicilor parazite.

 

In lupta pentru salvarea furnicarului gazdelor cel mai important lucru e aflarea secretului care le obliga pe furnicile gazda sa nu-si hraneasca propria regina ci sa hraneasca parazitele agatate de gatul ei, intelegerea falfaitului acela din antene care le face pe furnicile gazda sa se jertfeasca si sa se sinucida pentru prosperitatea parazitelor lor. Materialismul dialectic ne invata ca baza este lumea materiala, economia, productia, comertul, iar cultura, religia, invatamantul, literatura si artele fac parte din „suprastructura.” „Suprastructura” nu poate exista fara baza, dar baza poate exista fara suprastructura, caci poti trai si daca esti ateu, dar nu poti trai daca n’ai mancare, haine, adapost; poti trai fara carti, tablouri si muzica in casa, dar nu poti trai fara hrana in stomac. Baza e viata materiala, iar cultura si civilizatia sunt suprastructura care exista dar nu e necesara. Asa ne invata Karl Marx, fiul lui Hirschel-ha-Levi, al carui tata era un rabin descendent dintr’o dinastie de invatati talmudici. In 1817, un edict care-i interzicea lui Hirschel-ha-Levi, avocat prosper, sa practice avocatura l-a determinat sa se converteasca la protestantism. In 1824, cand Karl avea 8 ani, tatal sau, Hirschel, si-a convertit si copiii. Fratele lui Hirschel era rabin sef in Trier. Socrul lui Hirschel, Pressburg, originar din Ungaria, a devenit rabin la Nijmegen, in Olanda.3 Dar tanarul Karl s’a revoltat impotriva traditiei religioase a familiei si s’a declarat ateu. In realitate Karl Marx era adept al satanismului, si-a purtat toata viata uniforma adeptilor bisericii Satanei: parul netaiat si barba neatinsa de brici.

 

Karl Marx nu ne-a spus adevarul despre convingerile lui religioase si nu ne-a spus adevarul nici despre baza materiala a vietii si despre suprastructura. Propunem urmatoarea teza: nu exista suprastructura. Exista viata fizica si viata psihica. Aceste douafeluri de viata sunt simultane si se conditioneaza reciproc. Moartea sau alterarea uneia aduce cu sine moartea celeilalte.

 

Mai mult: viata psihica este hotaratoare In dezvoltarea si prosperitatea vietii fizice. Civilizatia si cultura sunt hotaratoare pentru gradul de prosperitate fizica generala a unei populatii. Alterarea si deteriorarea vietii culturale si spirituale a unei populatii aduce cu sine – Incet dar sigur – alterarea si decaderea vietii ei fizice. Pot sa treaca ani pana cand ruina materiala cauzata de ruina spirituala sa devina vizibila, caci un rastimp societatea traieste din rezerve, dar dupa un timp acestea se epuizeaza daca nu mai exista mecanismul de Inlocuire a lor. Teza asta este asa de simpla Incat e de mirare ca trebuie enuntata. Daca nimeni nu produce si toata lumea fura, in curand nu va mai fi nimic de furat. Coruptia si decadenta care domnesc In viata universitara americana (vezi capitolul V) au Inceput sa dea roade. „Cei care vor trebui sa predea la universitati dupa 1990 lipsesc din sistemul de azi”, zice Bettye Ann Case, profesoara de matematica la Florida State University; „avem o viziune a viitorului foarte alarmanta: nu producem destui oameni de stiinta tineri ca sa populam universitatile in viitor.” Biroul Conferintei Stiintelor Matematice din America, care Intruneste 14 asociatii profesionale, a declarat in 1987: „Perspectivele vitalitatii viitoare a matematicilor……………………

 

Det. Aici

https://miscarea.net/golea-pana-unde.htm

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

(Indopati din banii contribuabililor,unii militieni ii rasplatesc…) Poliția Locală, ridiculizată după sacțiunea dată unui român pentru hrănirea porumbeilor. „În fața interlopilor tremurați în ghete”

 

 

Daniel Guţă

 

Poliția Locală a Sectorului 6 din Capitală a stârnit un val de reacții negative, după ce a amendat cu 6.500 de lei un localnic care a hrănit porumbeii, după ce interacțiunea polițiștilor cu acesta a degenerat.

 

„6.500 de lei amendă, fără să stăm la discuții!”, a fost mesajul cu care Poliția Locală a Sectorului 6 din Capitală și-a început relatarea, despre cum a aplicat legea în cazul unui localnic acuzat de injurii aduse polițistului local, refuz de legitimare şi hrănirea porumbeilor. Reprezentanții Poliției locale de sector au prezentat incidentul într-un mod dramatic.

 

 

„Ostentativ, sub ochii polițistului local, acesta a vărsat o pungă întreagă de arpacaș la rădăcina unui copac, chiar sub panoul care arată că acest lucru este interzis. “Nu vreau! Da de ce?”, au fost cuvinte la adresa lui Adrian (n.r. polițistul local) atunci când şi-a declinat identitatea şi i-a cerut să se legitimeze. După care a urmat un potop de injurii. Colegul nostru nu a stat la discuții, a chemat în sprijin Intervenția, moment în care bărbatul a luat-o la goană prin piață. Spera să se facă nevăzut”, au relatat polițiștii locali.În sprijin a venit și un echipaj de la Circulație, care auzise prin stație apelul şi se afla în zonă, au transmis polițiștii locali.„Cu Adrian pe urme, bărbatul a fost prins de Mihaela şi Dan. Au reușit să-l imobilizeze pe trotuarul din fața bisericii catolice. În fața oamenilor legii, nu a mai fost atât de curajos, și-a recunoscut fapta! Procesul verbal a fost întocmit pe loc. De la începutul acestui an, doar pentru refuz de legitimare și injurii am dat amenzi în valoare de 6.500 de lei. Nu tolerăm astfel de fapte! Ne dorim un sector civilizat, pentru asta venim în sprijinul comunităţii!”, a informat Poliția Locală a Sectorului 6 din Capitală.

 

Poliția locală, criticată pentru mesajul transmis

Informarea publicată pe pagina de Facebook a Poliției Locale a Sectorului 6 a stârnit controverse.

 

 

„Bravo, o postare de tot râsul. O Poliție care trebuie desființată. În fața interlopilor tremurați în ghete”, le-a transmis un român.

 

„O realizare impresionantă, felicitări sincere”, le-a transmis un alt român, ironic, polițiștilor locali.

 

„Cerșetoria când o amendați ? E plin sectorul de cerșetori: în piață, în tramvai, la semafor, la intrarea în farmacie sau alt magazin, cerșetori de toate vârstele: copii, părinții lor și mai bătrâni, creează un disconfort, totodată încalcă și legea), iar locala nu-i amendează, nemaivorbind că adulții pot intra și la închisoare pentru această faptă. Din contră cerșetoria este încurajată – fără să stăm la discuții”, scrie un bucureștean.„Și eu hrănesc porumbeii! Eu îl las să scrie sănătos amenda și-l invit să îi hrănească, împreună cu mine. Dacă nu ne înțelegem și iau amenda, măcar să îl înjur bine, să merite și să mă țină minte. Nu vreau polițiști locali licențiați în drept, cu la 1,90, cu pătrățele vizibile, dar îi vreau cu educație și am pretenția să cunoască limba română și să răspundă prompt solicitărilor cetățenilor. De asemenea, dacă tot nu au pătrățele, le recomand plimbări dese în jurul instituțiilor de învățământ, în parcuri etc.”, le-a transmis o altă localnică.Valul de reacții la informarea transmisă de polițiști a fost oprit pe pagina de Facebook, după ce administratorii ei au limitat posibilitatea de a adăuga comentarii la postare.

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/politia-locala-ridiculizata-dupa-sactiunea-data-2420363.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31555

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

The Population Bomb – de Paul R. Ehrlich (Autor)- O carte tare care i-a entuziasmat pe mulți

 

 

În 1968, biologul Paul Ehrlich a obținut infamie publicând The Population Bomb, una dintre cele mai controversate cărți ecologice tipărite vreodată. Ehrlich a fost condamnat să petreacă veșnicia alături de Thomas Malthus, într-o temniță rezervată pervertiților fatalității. Până în ziua de astăzi, profesorii îi folosesc încă pe cei doi băieți drept motive mari pentru a nu lua niciodată în serios pe nimeni care afirmă că există limite pentru creștere. Știm cu toții, desigur, că omenirea nu are limite. Avem tehnologie!De fapt, Malthus nu a prezis niciodată foamete catastrofală. El a afirmat pur și simplu evident – când populația ajunge la depășire, rata mortalității va crește automat pentru a restabili echilibrul, într-un fel sau altul (foame, boală, conflict). O mie de oameni nu pot prospera dacă sunt forțați să împartă zece cheeseburgeri pe zi. Plafonul depășirii crește atunci când hrana este abundentă și scade când hrana este rară. Malthus nu a fost un doomer. Păcatul său principal a fost să declare evident – că există limite ale creșterii.

 

Ehrlich, pe de altă parte, a prezis de fapt o foamete catastrofală, și în curând. Primele rânduri din cartea sa sunt: ​​„Bătălia de a hrăni întreaga umanitate s-a încheiat. În anii 1970 și 1980, sute de milioane de oameni vor muri de foame, în ciuda oricăror programe de avarie lansate acum.” Milioane chiar au murit de foame, dar nu sute de milioane. Toată lumea este de acord că această predicție a fost inexactă sau prematură.Când Ehrlich scria, India aluneca spre o foamete catastrofală. Doar zece națiuni au produs mai multă hrană decât au consumat în 1966. În America, baby boom-ul postbelic a dus la o creștere ciudată a populației de 55 de milioane în 20 de ani. Străzile anului 1968 au fost pline de rebeli răvășiți care protestau împotriva războiului din Vietnam și a modului nostru de viață total nemodificat. A fost la modă să fii zgomotos, neclintit și să te opui viguros status quo-ului.

 

În același timp, Revoluția Verde tocmai începea și nimeni nu putea prevedea cât de bine va reuși să stimuleze temporar producția de cereale. Norman Borlaug a fost vrăjitorul Revoluției Verzi, iar misiunea sa sfântă a fost să reducă foamea în lume. El a sperat că noua tehnologie ne va acorda 10 sau 20 de ani pentru a ne rezolva problemele populației. Nici nu am încercat. Cei care recomandă măsuri stricte de control al populației sunt numiți insensibili. Dar liderii care au aruncat iresponsabil o oportunitate uimitoare au fost, de asemenea, insensibili.Desigur, mult mai multă mâncare a dus la mult mai mulți oameni. În 1968, erau 3,5 miliarde de oameni, până târziu în această dimineață erau 7,2 miliarde. Foamea în lume a crescut brusc și multe alte probleme s-au agravat. Revoluția Verde a avut intenții minunate, dar consecințele ei neintenționate i-au depășit cu mult beneficiile, pentru că am refuzat să profităm de ocazia de a înfrunta și a supune gorila de 800 de lire sterline.

 

Concluzia aici este că predicțiile lui Ehrlich privind catastrofele într-un anumit interval de timp au fost greșite, dar el a reușit să atragă multă atenție asupra problemelor reale și în creștere – populație, poluare și distrugerea mediului. În același timp, a reușit să-i enerveze pe aproape pe toată lumea.

 

Liberalii l-au urât pentru că dorea să stabilească obiective de populație pentru națiunile sărace și să rețină ajutorul alimentar pentru cei care nu și-au îndeplinit obiectivele. El a avut în vedere ideea de a reține ajutorul alimentar națiunilor care au șanse zero să devină autosuficiente. El nu a susținut „dreptul” familiilor de a se reproduce după bunul plac – un drept care nu a fost încătușat cu responsabilități.

 

Oamenii religioși îl urau pentru că el credea că contracepția și avortul ar trebui să fie legale peste tot și că toți copiii ar trebui să primească o pregătire riguroasă în educație sexuală și planificare familială. L-au urât pentru că el credea că fetușii nu sunt altceva decât potențiali oameni.Ecologiștii l-au urât, pentru că era un paratrăsnet pentru critici. Ei cred că pasiunea lui pentru declarațiile îndrăznețe a făcut ca oamenii să aibă greu încredere în tot ceea ce spunea greens. A fost un țap ispășitor popular pe care să-i pună vina pe eșecurile lor. Dacă Ehrlich nu s-ar fi născut niciodată, am trăi astăzi într-o utopie durabilă?

 

Conservatorii l-au urât pentru că dorea să reglementeze poluarea și utilizarea pesticidelor. El a susținut controlul obligatoriu al populației, deoarece planificarea familială voluntară nu a avut niciodată succes la stabilizarea sau reducerea populației. Ehrlich detesta obsesia lor nebună pentru creșterea economică perpetuă, care prospera pe baza creșterii populației, și nu ținea seama de ecocid. Dar îl iubeau pentru că era atât de tare și atât de bizar. El le-a făcut mai ușor să eticheteze toate verdeturile drept niște isterice.Societatea modernă este sufocă în informații. Toată lumea dintr-un clan de vânători-culegători cunoștea întreaga colecție de informații culturale. Astăzi, nu cunoaștem o milioneme din informațiile noastre culturale, pentru că a cunoaște totul este imposibil. Așadar, climatologii sunt speriați de creșterea temperaturilor, în timp ce masele sunt fericite ignorante. Geologii petrolier sunt speriați de spectrul care se profilează al Energiei de vârf, în timp ce masele nu sunt.

 

În domeniul specialității sale, Ehrlich putea percepe amenințări enorme de care societatea nu era conștientă, iar acest lucru l-a speriat. A fost silit să zdrăngănească cuștile. Dacă ar fi scris un discurs sec, matur, savant, despre populație, cu 300 de note de subsol, nu ar fi ajuns la publicul larg și ar fi stârnit discuții vii și larg răspândite. În societatea modernă, sufocant în informație, atrageți atenția prin flăcări și țipete, precum anunțurile electorale pentru candidați. Indiferent dacă este sau nu onorabil, funcționează. După părerea mea, părerile lui Ehrlich au fost sincere și puțin înflăcărate, dar nu născociri îndoielnice.Cartea lui Ehrlich a fost citită de mulți și a atras atenția necesară asupra unei probleme cruciale. Un subiect tabu a fost scos din dulap, pentru o vreme. Alții au fost inspirați să scrie cărți. Organizațiile verzi au cerut cu îndrăzneală la acțiune, dar mulți activiști de cecuri s-au revoltat imediat punând deoparte carnetele de cecuri. Așadar, problema suprapopulării a fost predată lui Big Mama Nature pentru a o rezolva, și ea o va face.

 

În timp ce ideile lui continuă să-i supere pe mulți, ele au o bază în rațiune rece și dură. Am putea recompensa cuplurile care nu se căsătoresc până la 25 de ani și pe cei care își distanță copiii la cel puțin cinci ani. Persoanele fără copii ar putea fi eligibile pentru a câștiga premii la loterie. „Au existat puține critici efective la adresa profesiei medicale sau a guvernului pentru preocuparea lor cu controlul morții… controlul morții în absența controlului nașterii este auto-înfrângător.”

 

Ar fi fost grozav dacă oamenii ar fi fost pur raționali, și-ar fi dat seama de greșeala și ar fi luat măsuri îndrăznețe pentru a evita dezastrul. Ehrlich oftă. „Până acum probabil că te-ai săturat de această discuție. Americanii nu vor face nimic din aceste lucruri, spuneți. Ei bine, sunt înclinat să fiu de acord.” A scris pentru că exista o mică șansă de succes.

 

Nu citiți această carte pentru a afla despre suprapopulare și efectele sale secundare. Sute de cărți mai noi sunt mult mai actualizate. Citiți această carte pentru a contempla morala, etica, tabuurile, ideologiile și comunicarea. Contemplă criticii săi și de ce sunt atât de hotărâți să alunge discuțiile cu privire la o problemă care reprezintă o amenințare majoră pentru omenire și planetă (vezi comentariile cititorului pe Amazon.com). Mânia și durerea care continuă să se învârtească în jurul acestei cărți oferă un studiu fascinant al naturii umane – supraviețuirea pe termen lung vs. o cultură instabilă mental.

 

Ehrlich este un tip inteligent și carismatic. În 2008, la 40 de ani de la The Population Bomb, și-a recitit cartea și a roșit puțin. Învățase câteva lucruri noi în ultimii patruzeci de ani, dar impresia lui generală era că în 1968 fusese mult prea optimist. El și-a prezentat perspectiva actuală într-o prelegere la Stanford, From the Population Bomb to the Dominant Animal (54 min. pe YouTube).

https://www-amazon-com.translate.goog/Population-Bomb-Paul-R-Ehrlich/dp/1568495870?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

Există o limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent?

Constantin Crânganu

 

 

 

Când am început să scriu acest articol (26 aprilie 2020), populația lumii număra cca. 7.780.429.000 locuitori. Când am reluat scrierea lui (pe 23 mai 2020), numărul crescuse la 7.786.470.000. De la începutul anului, s-au născut 55.137.000 oameni și au murit 23.148.000, o creștere de circa 32 milioane în aproximativ 5 luni, adică o medie lunară de cca +6 milioane noi cetățeni ai planetei Pâmânt. La ora când veți citi aceste rânduri, numerele vor fi schimbate, cel mai probabil marcând o nouă creștere a populației lumii.Conform celei mai recente prognoze (2019) făcute de ONU, există șanse ca în următorii 80 ani, planeta să găzduiască 15,6 miliarde oameni, adică dublul populației actuale

 

Firesc, apare iarăși întrebarea:

 

Există vreo limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent, adică fără reîntoarcerea omenirii la stadiul tribal ? Am scris „apare iarăși” pentru că întrebarea nu este nouă: de peste patru mii de ani a tot fost pusă, primind diverse răspunsuri. Rând pe rând, Epopeele lui Ghilgameș (cca. 2100 î.e.n.) și Atrahasis (cca. 1800 î.e.n), Platon (în Critias și Republica, cca. 360 î.e.n), Niccolo Machiavelli (1517), Giovani Botero (1588), ori Johann Joachim Becher (1668) (i) au descris angoasele existențiale produse de creșterea demografică: foamete, boli, inundații, războaie, tăierea pădurilor, degradarea solurilor– tot atâtea flageluri care ar pune sub semnul întrebării subzistența oamenilor.

 

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus malthusianism, după autorul lucrării Essay on the Principle of Population (reverendul Robert Malthus, 1798). Concret, analizând eforturile oamenilor de a controla limitele naturale ale existenței lor, Malthus a văzut doar ruină și moarte. Pentru că, a argumentat el, resursele de hrană cresc liniar, iar populația se înmulțește exponențial. De aceea, omenirea se va izbi în zidul ecologic creat de terenul agricol limitat și se va zdrobi.

 

Reacțiile critice la adresa apocalipsei malthusiene nu au întârziat să apară. În 1820, William Godwin a respins ipoteza din eseul lui Malthus, argumentând că omenirea posedă puteri nelimitate de a remedia lucrurile rele și de a-și îmbunătăți condițiile de viață; cifrele lui Malthus despre producția de hrană și creșterea populației sunt greșite.(ii)

 

Câteva decenii mai târziu, părinții doctrinei comuniste, Karl Marx și Friedrich Engels, au devenit și ei critici vituperanți ai malthusianismului. După ce l-a apostrofat pe pastorul anglican, denunțându-l drept un maestru al plagiatului, un sicofant ori un preot scriitoraș(iii), Marx l-a criticat pe Malthus că ar fi încercat să explice „supra-populația” folosind legi externe ale naturii în locul legilor interne ale producției capitaliste.(iv) În 1844, Engels a respins și el ipoteza malthusiană, afirmând că știința poate crește și ea într-o progresie geometrică în cele mai obișnuite condiții și că puterea productivă aflată la dispoziția omenirii este incomensurabilă, iar productivitatea solului poate fi crescută ad infinitum prin aplicarea capitalului, a forței de muncă și a științei.(v)

 

Pentru o bună parte a sec. al XIX-lea, societatea umană s-a confruntat cu o schimbare de paradigmă care a testat ipoteza lui Malthus. Maturizarea revoluției industriale a însemnat o perioadă când vapoarele cu aburi, căile ferate și telegraful au stimulat invențiile agricole și deschiderile economice ale unor noi teritorii. În Statele Unite ale Americii, o nouă formă de energie – petrolul – a început să fie disponibilă pe scară industrială după debutul cu succes al primului foraj mecanic de la Titusville, Pennsylvania, în 1859. În Europa s-au inventat motoarele cu ardere internă pe bază de produse petroliere. Alături de cărbuni, petrolul și gazele naturale au impus hidrocarburile ca principala sursă de energie care a catapultat omenirea la nivele de progres și dezvoltare economică nemaiîntâlnite până atunci.(vi) Petrolul și gazele naturale au însemnat, printre alte realizări fundamentale (medicină, mase plastice), mecanizarea și fertilizarea agriculturii, contribuind la creșterea spectaculoasă a resurselor de hrană și demolarea apocalipsei malthusiene.(vii)

 

Secolul al XX-lea, în ciuda celor două războaie mondiale și a comunismului, nu a însemnat deloc o „zdrobire” a populației de zidul ecologic al terenurilor agricole limitate. Din contra. Dacă dublarea populației, de la 1 la 2 miliarde, a avut nevoie de 130 ani, noua dublare (de la 2 la 4 miliarde) s-a petrecut doar în 43 ani, iar adăugarea următoarelor 2 miliarde de locuitori a necesitat numai 25 ani (Fig. 1). Trendul exponențial al creșterii populației, prezis de Malthus, se confirmă și în prezent, iar în cazul scenariului „high” (Fig. 1), se va prelungi până în secolul următor.

 

Din multe și importante puncte de vedere, lumea de astăzi trăiește mult mai bine decât cea de acum o sută de ani. Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017. Folosirea muncii copiilor s-a redus semnificativ. Conflictele extreme, cu milioane de victime, au dispărut după cel de-al doilea război mondial și acum trăim într-una dintre cele mai pașnice perioade din istorie.

 

În 1996, s-a estimat că jumătate din populația Statelor Unite la vremea aceea – 136 milioane – trăia datorită îmbunătățirilor pe care știința și tehnologia le-au introdus în dezvoltarea economică, sănătatea publică, nutriție și farmacie. Fără acele îmbunătățiri, un sfert din americani – 68 milioane – ar fi murit înainte de a atinge vârsta reproducerii. Ca o consecință a acelor morți timpurii, alte 68 milioane nu s-ar mai fi născut niciodată. În secolul al XX-lea, în Statele Unite au fost mai multe vieți salvate decât toate cele pierdute în întreaga lume în războaiele aceluiași secol. Astfel de progrese în reducerea mortalității au continuat și s-au extins până în prezent.

 

Prosperitatea economică (măsurată prin PIB/capita) a înregistrat de asemenea creșteri importante, chiar dacă inegale, în ultimul secol. Venitul mediu global pe cap de locuitor a fost aproape dublu în ultimii 30 ani, ceea ce a dus la reduceri masive ale sărăciei. În 1990, aproape patru din zece oameni din lume erau săraci; astăzi, mai puțin de 10% sunt în această situație. Realizările obținute au ajutat apoi la transformarea modului în care trăiesc oamenii. De exemplu, între 1990 și 2015, proporția populației lumii care practică defecarea în aer liber s-a înjumătățit, ajungând la 15%. Și, în aceeași perioadă, 2,6 miliarde de persoane au obținut acces la surse de apă îmbunătățite, ducând cota globală la 91%.

 

Schimbările economice au îmbunătățit și mediul înconjurător. La nivel global, riscul de deces din cauza poluării aerului – de departe cel mai mare criminal ecologic – a scăzut substanțial; în țările cu venituri mici, el s-a redus aproape la jumătate începând din 1990.(viii)

 

După toate aceste constatări, s-ar părea că nu mai are niciun rost re-încălzirea „supei” malthusiene, răcite din 1798. Și, totuși, paradoxul progresului există:

 

Trăim mai bine și mai mult ca niciodată în trecut. Dar, cu cât lucrurile devin mai bune, cu atât oamenii percep mai multe amenințări acolo unde ele nu există și devin mai nemulțumiți și nefericiți. (Iar recenta pandemie a mai adăugat și o extraordinară frică de moarte)

 

 

Ultimele două generații au cunoscut diverse manifestări ale pesimismului neo-malthusian, născut din teama secătuirii resurselor și hrănit de pesimismul limitărilor ecologice asociate cu dezvoltarea economică a omenirii.

 

Profeți vs. Vrăjitori

 

Am descris altundeva [3], folosind antiteza profeți vs. vrăjitori, nașterea neo-malthusianismului și eco-pesimismului modern, prin apariția lui William Vogt și a cărții sale din 1948, Road to Survival. Soluția principală propusă de Vogt pentru rezolvarea tuturor problemelor ecologice a fost controlul populației care consumă prea mult: Mâncați mai puțin! Nu mai mâncați carne, lapte și brânzeturi! Nu vă mai înmulțiți! Mai mult, Vogt a îmbrățișat eugenia ca răspuns la suprapopularea planetei, îndemnând guvernele să ofere bani săracilor și debililor mintali pentru a se lăsa sterilizați. Astfel, își imagina el, va avea loc o „influențare selectivă favorabilă” asupra speciei umane.

 

 

Următoarele profeții eco-apocaliptice, intens mediatizate, au fost emise de Paul R. Ehrlich în The Population Bomb – The Population Control or Race To Oblivion, 1968, și Clubul de la Roma, care a sponsorizat raportul The Limits to Growth, 1972. Ideea lui Vogt – reducerea populației prin metode de control – a fost îmbrățișată cu entuziasm de Paul Ehrlich: Lanțul cauzal al degradării [mediului natural] este ușor de trasat până la sursa sa inițială. Prea multe mașini, prea multe fabrici, prea mulți detergenți, prea multe pesticide…, prea puțină apă, prea mult dioxid de carbon – toate acestea au o singură sursă: prea mulți oameni.

 

 

Conform acestei paradigme neo-malthusiene, eco-pesimiste, oamenii nu se deosebesc de celelalte specii animale, implicate în și dependente de o rețea fragilă și complexă țesută din interconexiunile cu alte ființe. Mai mulți oameni și mai multă bogăție materială nu pot avea decât o unică consecință: epuizarea catastrofală a resurselor și degradarea ireparabilă a mediului înconjurător.

 

 

Nu este de mirare că eco-profeții pomeniți mai sus au propus și susținut controlul activ al populației, prin sterilizări forțate, taxe de natalitate, refuzul îmbunătățirii vieții celor săraci etc.  Limits to Growth a declanșat o isterie planetară: Va exploda bomba populației și va veni sfârșitul lumii!!! Purtate de valul fricii populare, organizații  precum International Planned Parenthood Federation, the Population Council of the World Bank, the United Nations Fund for Population Activities, ori Association for Voluntary Sterilization au inițiat programe și campanii publicitare de reducere a fertilității în țările din lumea a treia.

 

Rezultatele au fost înfricoșătoare. Milioane de femei au fost sterilizate, adeseori forțat, uneori ilegal și în condiții nesigure, în Bangladesh, Mexic, Bolivia, Peru, Indonezia, și, mai ales, în India.  Acolo, numai în 1975, sterilizarea a fost aplicată la peste 8 milioane de femei și bărbați. Programele de control al populație, stipulate de profetul Vogt, s-au derulat cu vigoare și în Egipt, Tunisia, Pakistan, Coreea de Sud și Taiwan.(ix)

 

Inspirați de Limits to Growth, chinezii au ajuns la concluzia că singura modalitate de a evita catastrofa populației este o lege prin care un cuplu are dreptul doar la un singur copil. Adoptată în 1980, legea a produs zeci de milioane -poate chiar 100 milioane – de avorturi forțate, adeseori în condiții precare care au condus la infecții, sterilitate sau chiar decese. Alte milioane de femei au fost obligate să-și introducă sterilete sau să fie sterilizate. După aproape patruzeci de ani, China încă mai resimte dezastrul demografic de pe urma politicii doar-un-singur copil.

 

Ceea ce Malthus și discipolii săi contemporani au scăpat din vedere este faptul că ființele umane, spre deosebire de animale, nu au doar guri pentru mâncare, dar și brațe pentru muncă și creiere pentru a gândi noi soluții. Mai mult, abilitatea oamenilor de acționa/interacționa, singuri sau ca membri ai unor grupuri coerente permite aplicarea capacităților lor intelectuale unice pentru a inova și a rezolva probleme complexe (economice, ecologice etc.).

 

 

Spre deosebire de eco-profeți, vrăjitorii consideră că știința și tehnologia, aplicate corespunzător, sunt căile prin care omenirea poate rezolva situații dificile. Pentru cei care îmbrățișează viitorul cu optimism, bunăstarea nu este cea mai mare problemă, ci soluția problemelor. Numai atunci când devenim mai bogați, mai inteligenți, mai educați, vom putea inventa mai mult, vom putea rezolva eco-dilemele și câștiga meciurile eco-viitorului.

 

 

Eco-profeții văd lumea ca pe un întreg finit în care oamenii sunt constrânși de mediul care-i înconjoară. Pentru ei, stabilitatea și prezervarea acelui mediu sunt garanțiile viitorului nostru și scopul ce trebuie urmărit. Eco-profeții mai cred că lumea naturală  întruchipează o ordine mai înaltă care nu trebuie perturbată de acțiunile ordinare ale oamenilor.

 

 

Vrăjitorii văd posibilități nelimitate și inepuizabile de activitate, iar pe oameni îi privesc ca pe manageri competenți ai planetei. Pentru ei, creșterea și dezvoltarea reprezintă norocul și binecuvântarea speciei noastre. De aceea, planeta este ca o trusă de scule pe care fiecare le poate folosi în mod gratuit.

 

 

Un cui serios în sicriul ipotezei malthusiene a fost bătut de Ester Boserup începând din 1965, când a publicat The Conditions of Agricultural Growth: The Economics of Agrarian Change Under Population Pressure. Boserup a contestat ipoteza lui Malthus conform căreia creșterea relativ lentă a plafonului alimentar a servit ca limită superioară pentru creșterea potențială mai rapidă a populației. Ea a inversat cauzalitatea, argumentând că creșterea presiunii populației (sau a pământului limitat) declanșează dezvoltarea sau utilizarea tehnologiilor și strategiilor de management pentru a crește producția în concordanță cu cererea. Intensitatea agricolă crește, astfel, odată cu densitatea populației. Pe termen lung, acest proces transformă peisajele fizice și sociale (de exemplu, deținerea terenurilor, piețele muncii și alte structuri sociale).

 

O bună parte a teoriei intensificării agricole elaborate de Boserup se bazează pe o idee remarcabilă – Necesitatea este mama invențiilor – idee care, și după o jumătate de secol, rămâne concludentă pentru dezvoltarea și argumentarea dimensiunilor sustenabilității. Dar, ca un corolar, aș adăuga:

 

Inovațiile sunt esențial diferite de invenții pentru că reprezintă transformarea invențiilor în lucruri cu utilizări practice și accesibile pentru oameni. Dacă invenția aparține unui singur geniu, inovațiile sunt întotdeauna un fenomen colectiv, bazat pe colaborare creatoare, liber consimțită. De aceea, mai mulți oameni înseamnă mai multe idei și soluții. (x)

 

Inovațiile sunt copiii libertății și părinții prosperității.

 

 

Urmașii lui Malthus

 

Neo-malthusienii au pierdut clar meciul cu „resursele de hrană care cresc liniar” (în multe țări, obezitatea este o problemă), precum și pe cel cu al resurselor minerale limitate. Pariul istoric (1980) dintre eco-pesimistul Paul Ehrlich și cornucopianul Julien Simon este semnificativ.(xi)

 

Pentru Ehrlich, autorul cărții „Eco-Catastrophe” (1969), degradarea ecologică va anihila până în 1980 toată viața animală importantă din oceane, sute de mii de oameni se vor sufoca din cauza poluării aerului, iar speranța de viață în Statele Unite va scădea la 42 de ani. Societatea vestică, a mai proclamat prof. Ehrlich, este pe cale să definitiveze violarea și uciderea planetei pentru câștiguri economice.

 

Prof. Julien Simon a câștigat pariul pentru că a aplicat logica insuficienței într-o societate liberă. Mai mulți oameni consumând mai multe bunuri fac ca resursele să devină insuficiente. Astfel, insuficiența înseamnă că ceva a devenit mai scump. Dar existența unor piețe libere favorizează feed-back-uri prin sistemul prețurilor. Asta creează probleme pe termen scurt, dar problemele sunt, de asemenea, și oportunități. Sistemul piețelor libere asigură că, dacă o resursă a devenit mai săracă, prețul îi va crește și aceasta va crea stimulente pentru actorii economici să utilizeze resursa mai eficient, iar pentru oamenii de știință, ingineri și antreprenori să găsească înlocuitori (ca atunci când fibrele optice și plasticul au înlocuit firele de cupru), sau să descopere mai multe resurse (așa cum a făcut George P. Mitchell când, aplicând fracturarea hidraulică, a deschis rezervoarele neconvenționale de petrol și gaze de argilă). Cât timp oamenii operează într-o societate liberă, ei vor inventa o soluție, pentru că ingeniozitatea umană este ultima resursă.

 

Bill McKibben, un binecunoscut ecologist, fondator al 350.org, a recunoscut, încă din 1998, că fiecare nouă generație de malthusieni a făcut noi predicții că sfârșitul e aproape și toate s-au dovedit a fi greșite.(xii) Astăzi, „bocetele” profeților neo-malthusieni nu mai deplâng insuficiența resurselor de hrană sau de materii prime, ci faptul că omenirea nu mai are suficiente locuri în care să depoziteze produsele secundare ale activităților sale economice crescute, producând poluare.

 

Pentru neo-malthusieni, cel mai poluat loc de pe planetă este atmosfera globală, despre care se spune că nu ar mai putea absorbi emisiile crescânde de dioxid de carbon și totodată să mențină condiții favorabile existenței umane. Schimbarea de tactică – de la omenirea nu va supraviețui pentru că nu va fi suficientă hrană la omenirea va pieri pentru că „poluarea” cu CO2 a depășit concentrația fatidică de 0,04% – este evidentă, iar intenția de diabolizare a dioxidului de carbon („poluant”), și mai evidentă. Ce fel de „poluant” poate fi CO2, când eu sunt făcut din CO2, dumneavoastră sunteți făcuți din CO2, toate plantele și animalele sunt făcute din CO2?!

 

Și pentru că asupra compoziției atmosferei – o resursă publică fără drepturi de proprietate bine definite(xiii) – nu se poate aplica sistemul de prețuri funcțional în cazul piețelor libere, neo-malthusienii recurg la același slogan binecunoscut: fie scădem nivelul de trai actual, fie controlăm creșterea populației. Ambele măsuri vizează scăderea consumului și a „poluării” cu CO2, respectiv decarbonizarea economiilor naționale, mai devreme (2030) sau mai târziu (2050).(xiv)

 

Vrăjitorii-optimiști văd lucrurile diferit

 

Omenirea nu este condamnată la extincție imediată sau la întoarcerea în „confortul” din comuna primitivă. Omenirea poate să-și îmbunătățească condițiile de trai și să-și reducă presiunile asupra altor specii și a mediului înconjurător folosind abilități dezvoltate de-a lungul timpului și pe care nicio altă specie animală nu le posedă.

 

Plecând de la ideea că necesitatea este mama tuturor invențiilor, oamenii au căutat tot timpul soluții ale problemelor cu care s-au confruntat și au inventat modalități de (re)combinare a lucrurilor existente în noi produse și tehnologii.

 

De exemplu, imediat după începutul extracției petrolului în Pennsylvania (1859), rafinăriile americane produceau doar gaz de iluminat (salvând astfel numeroase balene!), iar porțiunile rămase după rafinare erau aruncate în râuri sau arse ca fiind „deșeuri” nefolositoare. Dar în următoarele două decenii, „deșeurile” au fost reduse de la circa jumătate din masa țițeiului original la mai puțin de un sfert, prin inventarea a numeroase și utile noi produse: uleiuri, grăsimi, parafină, vaselină, lumânări, insecticide, dizolvanți. Deși rafinăriile produceau și benzină, utilizarea acesteia era limitată doar la fabricarea unor vopsele și lacuri, cea mai mare parte fiind considerată „deșeu”. Însă, după ce au fost inventate motoarele cu ardere internă, producția de benzină și motorină a devenit cea mai lucrativă activitate a industriei de hidrocarburi. Mai trebuie menționate și fracțiunile grele rămase după rafinarea celor ușoare, care și-au găsit utilizări imediate ca asfalt pentru drumuri și gudron pentru acoperișuri. Iar după dezvoltarea tehnologiilor de ardere, păcura a devenit combustibil de încălzit și carburant pentru vapoare.

 

Și invențiile americane din petrol nu s-au opresc aici. În doar 40 ani de la săparea primului foraj din Pennsylvania, gigantul Standard Oil a diversificat imens gama produselor create din fostele „deșeuri” de rafinărie. Compania lui John D. Rockefeller ajunsese să vândă aproximativ 200 noi articole petroliere, multe din ele mai prețioase decât benzina originală: nafte pentru anestezice locale, solvenți industriali, combustibili casnici și pentru motoarele cu ardere internă, parafină pentru lumânări, produse farmaceutice, uleiuri și lubrefianți etc.(xv)

 

Astăzi, mii de produse diferite sunt obținute din extracția și prelucrarea hidrocarburilor. Câteva exemple se găsesc în articolul meu din 2018 [7].

 

Capacitatea extraordinară a minții omenești de a inova permanent este un argument puternic pentru a accepta creșterea populației. Statistic gândind, șansa de a găsi un individ curios și inventiv printre alți 5.000.000 oameni este mai mare decât printre 500. A crede că o populație redusă numeric ar permite celor rămași să se bucure de o mai mare cantitate a bunurilor produse este specioasă pentru că o reducere a forței de muncă va însemna simultan o reducere a mijloacelor de producției. La urma urmei, scria economistul francez Jean-Baptiste Say într-o scrisoare trimisă lui Malthus, nu se observă că în țările puțin populate nevoile oamenilor sunt mai ușor satisfăcute…Din contra, abundența producțiilor, nu reducerea consumatorilor, oferă suficiente provizii pentru toate nevoile noastre.(xvi)

 

Folosind un argument din critica lui Godwin la adresa lui Malthus, o ființă umană este singurul animal capabil de perseverență și hărnicie premeditată… singura creatură susceptibilă de știință și invenție și care are puterea de a-și transmite gândurile și cunoștințele acumulate în acele înregistrări permanente numite cărți. Continuând această idee, se poate spune că în cazul omului, progresul este starea lui normală și, de aceea, mijloacele de existență cresc mai repede decât populația. Ceteris paribus, o populație mai numeroasă înseamnă o eficiență mai mare a mijloacelor de producție.(xvii) Sau, parafrazând observațiile făcute de economistul Henry George (1886): Cele mai bogate țări nu sunt acelea unde natura este cea mai prolifică, ci acelea unde munca este cea mai eficientă – nu Mexic, ci Massachusetts; nu Brazilia, ci Anglia …Nu creșterea resurselor de hrană a condus la creșterea populației în America de Nord, ci creșterea populației a produs creșterea resurselor de hrană. Mai mulți oameni înseamnă mai multă hrană.(xviii)

 

Ce ne (mai) spun eco-pesimiștii?

 

Sir Robert Watson, al doilea șef al Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), actualmente șeful Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services (IPBES), a spus în 2018:

 

Cu cât avem mai mulți oameni pe Pământ și cu cât sunt mai bogați, cu atât mai mult ei pot solicita resurse…[mai multă hrană, mai multă apă, mai multă energie] Nu există nicio îndoială că amenințările de pe Pământ sunt astăzi mult mai multe decât, să zicem, acum 50 de ani, iar în următorii 50 de ani, vor exista și mai multe amenințări.

 

Rajendra K. Pachauri, al treilea șef IPCC. A împărțit Premiul Nobel pentru Pace cu Al Gore, în 2007. Declarația sa este din același an:

 

Am fost atât de beți de această dorință de a produce și de a consuma din ce în ce mai mult, indiferent de costul pentru mediu, încât suntem pe o cale total nesustenabilă …Nu mă voi odihni prea curând până nu voi exprima în fiecare forum posibil nevoia de a aduce schimbări structurale majore în creșterea economică și dezvoltare. Aceasta este adevărata problemă. Schimbările climatice sunt doar o parte din ea.

 

Andrew Weaver, șef al Partidului Verzilor din British Columbia, între 2015-2020. A publicat cărțile Keeping our Cool: Canada in a Warming World (2008) și Generation Us: The Challenge of Global Warming (2011):

 

Tehnologia singură nu poate rezolva încălzirea globală…o creștere infinită nu poate avea loc într-un sistem finit. Colapsul este inevitabil.(xix)

 

Declarații de tipul celor de mai sus sunt numeroase. Deși ipoteza inițială din 1798 a lui Malthus a căzut complet în desuetudine, populația lumii continuând să crească exponențial fără să se zdrobească de zidul ecologic al terenului agricol limitat, neo-malthusienii și eco-profeții nu au renunțat la visul lor de salvare a planetei: controlul populației pentru a reduce amprenta ecologică. Ceea ce, iarăși, se pierde din vedere sunt țările cu o mică amprentă ecologică și cu resurse aflate în cadrul unor limite biofizice sigure: Nepal, Haiti, Malawi, Myanmar ori Nicaragua sunt tot atâtea exemple de state eșuate economic, social și ecologic.(1)

 

Noua apocalipsă și-a schimbat conținutul: omenirea este acum amenințată de schimbările climatice, mai precis de încălzirea globală produsă de arderea combustibililor fosili. Soluția unică și obligatorie: decarbonizarea economiilor și trecerea imediată la energii regenerabile sau „verzi”.

 

Ceea ce, iarăși, se pierde din vedere este faptul că nu există energii „verzi” 100%(xx). Că mult huliții combustibili fosili au făcut posibil progresul nemaiîntâlnit al timpurilor în care trăim: urbanizare pe scară largă, educație avansată, îmbunătățirea standardelor de viață, medicină performantă, hrană abundentă – toate acestea și altele au contribuit la creșterea rezilienței noastre în vremuri de crize și dezastre naturale.

 

Concluzii

 

Într-un eseu publicat la începutul acestui an, filosoful Maarten Boudry atrage atenția că falsa umilință nu va salva planeta. Putem, desigur, să renunțăm, voit sa nu, la combustibilii fosili, dar planeta pe care o vom fi salvat atunci ne va oferi o cu totul altă viață decât cea de acum(xxi):

 

Modul corect de a privi schimbările climatice antropice este ca un efect secundar neașteptat al unui lucru care, în mare măsură, s-a dovedit o imensă binecuvântare pentru umanitate. Sigur, dacă am fi lăsat sub pământ toate acele resturi fosilizate de animale și plante străvechi, nu am fi acum blocați cu creșterea temperaturilor globale. Dar atunci viața noastră ar fi rămas, de asemenea, solitară, săracă, urâtă, brutală și scurtă, așa cum a fost pentru o bună parte din istoria lumii până în jurul anului 1800.

 

Soluțiile pentru actuala criză climatică nu constau în controlul populației pentru o ipotetică reducere a amprentelor ecologice. Sau, cum s-a întâmplat de curând, privind cu înduioșare un copil cu serioase probleme psihologice care dă lecții politice liderilor lumii și e luat în serios de ecologiști.(xxii)

 

Viitorul planetei și a celor care o vor locui depinde de stimularea extraordinarei ingeniozități umane, care a dovedit de-a lungul veacurilor imense puteri creatoare, (re)combinând și creând noi lucruri, tehnologii și interacțiuni înfloritoare. De aceea, 7 miliarde oameni pot reprezenta 7 miliarde soluții.

 

Creșterea economică, stimulată și susținută de piețele liber-funcționale, și inovațiile izvorâte din potențialul creator al indivizilor sunt „vaccinul” care trebuie administrat neo-malthusianismului și eco-pesimismului.

 

NOTE_______________

 

1 Detalii bibliografice și alte informații suplimentare se pot găsi în eseul lui Pierre Desrochers și Joanna Szurmak – Seven Billion Solutions Strong – Why Markets, Growth, and Innovation Are the Antidote to Eco-Pessimism, The Breakthrough, 7 February 2020.

 

2 Godwin, W., 1820, Of Population. An Enquiry concerning the Power of Increase in the Numbers of Mankind, being an Answer to Mr. Malthus’s Essay on that Subject, London: Longman, Hurst, Rees, Ornie & Brown.

 

Petersen, W., 1971, The Malthus-Godwin Debate, Then and Now, Demography, vol. 8, no. 1, pp. 13-26.

 

3 Crânganu, C., 2018, Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism

 

4 Wiltgen, R. J., 1998, Marx and Engels’s conception of Malthus: The Heritage of a Critique, Organization & Environment, vol. 11, no. 4, pp. 451 – 460.

 

5 Faccarello, G., et al. (Eds), 2020, Malthus Across Nations: The Reception of Thomas Robert Malthus in Europe, America and Japan, Edward Edgar Publishing Ltd, Northampton, Massachusetts, p. 198.

 

6 Crânganu, C., 2019, Paradoxul progresului (I). Asaltul mediatic al știrilor negative

 

7 Crânganu, C., 2019, Cum ne vom hrăni în epoca post-petrol? in Stoian, M. and M. Anitei (Eds), Agricultura Concepte și instrumente operaționale, Caiet documentar 4, Editura Club România, pp. 53 – 66.

 

 

Idem, 2018, Petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Cum ne vom hrăni când nu va mai fi petrol?

 

8 Crânganu, C., 2019, Paradoxul progresului (I). Asaltul mediatic al știrilor negative

 

9 Connelly, M., 2010, Fatal Misconception: The Struggle to Control World Population, Harvard University Press, 544 p.

 

Dowbiggin, I., 2008, The Sterilization Movement and Global Fertility in the Twentieth Century, Oxford University Press, 280 p.

 

10 Ridley, M, 2020, How Innovation Works: And Why It Flourishes in Freedom, HarperCollins Publishers, 416 p.

 

11 Crânganu, C., 2015, Despre două principii (precauțiune vs. pro-acțiune) și un pariu câștigat

 

12 McKibben, B., 1998, A Special Moment in History: The Fate of Our Planet Will Be Determined in the Next Few Decades, Through our Technological, Lifestyle, and Population Choices

 

13 Crânganu, C., 2020, Dilema prizonierului și încălzirea globală sau despre ceasuri și nori

 

14 Crânganu, C., 2019,  Zgomot și furie: Socialiștii democrați americani și Green New Deal

 

 

Idem, 2020, Pandemia COVID-19 și Green New Deal – O repetiție cu orchestra?

 

15 Copp, N. H. and Zanella, A.W., 1992, Discovery, Innovation, and Risk: Case Studies in Science and Technology, MIT Press, p. 156.

 

16 Say, J. B, 1821, Letters to Mr. Malthus, on several subjects of political economy and on the cause of stagnation of commerce and A Catechism of Political Economy, Sherwood, Neely, and Jones, London, p. 124.

 

17 Bastiat, F., 1850, Economic Harmonies

 

18 George, H., 1886, Progress and Poverty: An Inquiry into the Cause of Industrial Depressions and of Increase of Want with Increase of Wealth: The Remedy, p. 106; 117.

 

  1. Weaver, A., 2011, Generation Us: The Challenge of Global Warming, Orca Book Publishing, p. 108.

 

20 Crânganu, C., 2020, Planet of the Humans – o critică neașteptată și virulentă a energiilor „verzi”

 

21 Boudry, M., 2020, False Humility Will Not Save the Planet

 

22 Crânganu, C., 2029, Când copiii devin experți și în schimbări climatice…

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

Planul genial prin care Trump vrea să provoace căderea regimului Putin și implozia Rusiei. Expert: „Fix așa a făcut Reagan cu fosta URSS”

 

 

Ştefan Lică

 

 

 

Donald Trump promite că va continua să ajute Ucraina, dar pune și o condiție: vrea acces la resursele minerale ale Kievului. Experții consultați de „Adevărul” explică ce rol au aceste declarații și ce resurse ar viza americanii. Mai presus de orice, marele plan gândit de Trump e să îngenuncheze economic Rusia și să-l pună pe Putin în imposibilitatea de a continua războiul.

 

Ce plan are Donald Trump pentru Rusia. EPA-EFE

 

 

Acuzat în permanență de presa de stânga din SUA și din Europa că ar vrea să abandoneze Ucraina în ghearele Rusiei, de dragul lui Putin, Donald Trump își ia prin surprindere contestatarii. Mai întâi, a reluat ajutorul acordat Ucrainei, după ce l-a întrerupt timp de câteva zile. Apoi, a ieșit cu o declarație importantă, răspuns la ultimele socilitări din partea Kievului.În cadrul unei conferinţe de presă organizată în Biroul Oval, Trump lăsat să se înţeleagă că, pe viitor, ajutorul în faţa invaziei Rusiei ar putea continua, în condiţiile în care SUA primesc acces la metalele rare aflate în subsolul Ucrainei, informează AP.

 

„Căutăm să încheiem o înțelegere cu Ucraina prin care ei să asigure ceea ce le dăm cu metalele lor rare și alte lucruri (…). Vreau să am securitatea metalelor rare (…). Investim sute de miliarde de dolari. Ei au metale rare grozave. Și vreau securitatea elementelor rare, iar ei sunt dispuși să o facă”, le-a spus Trump jurnaliștilor americani.Reacția Rusiei nu a întârziat și a fost acidă, semn că declarația lui Trump a stârnit multă iritare la Moscova. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a criticat propunerea preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, de a ajuta militar Ucraina în schimbul accesului la mineralele valoroase ale ţării, potrivit Politico.

 

„Dacă numim lucrurile aşa cum sunt, aceasta este o propunere de a cumpăra ajutor – cu alte cuvinte, nu de a-l oferi necondiţionat sau din alte motive, ci în mod specific de a-l oferi pe o bază comercială”, a comentat marţi Dmitri Peskov. „Ar fi mai bine, desigur, ca asistenţa să nu fie furnizată deloc, ceea ce ar contribui la sfârşitul acestui conflict”, a adăugat el, conform News.ro.

……………………………………….

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

(Joaca de-a hotii continua) Cumnatul lui Mircea Geoană a fost reținut în Turcia. Costea se sustrăgea unei pedepse de 6 ani cu închisoarea

 

 

 

Raluca Stepanov

 

 

Mircea Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, a fost prins în Turcia. Acesta era căutat internațional în baza unui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 6 ani.

 

„Astăzi, 5 februarie, în urma schimbului de date și informații realizat de Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională – I.G.P.R. cu partenerii externi, respectiv autoritățile turce, a fost localizat în Istanbul, un bărbat, de 64 de ani, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită”, anunță Poliția Română.Pe numele lui Mircea Costea era emis, de către Tribunalul București, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 6 ani.„În prezent, sunt îndeplinite procedurile judiciare, pentru punerea în executare a mandatului”, mai spune Poliția.

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/cumnatul-lui-mircea-geoana-a-fost-retinut-in-2419858.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31489

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Planul de pecetluire a intregii lumi, plan care se va desfasura in etape si cu multa viclenie

 

 

 

In urma cu vreo doua saptamani am primit de la un bun crestin, T.M.  urmatoarele texte pe care cred ca e bine sa le stie cat mai multa lume . Acesta este planul de pecetluire a intregii lumi, plan care se va desfasura in etape si cu multa viclenie :

 

” Suntem extrem de mahniti de ce se intampla.

 

Personal am cunoscut un evreu venit din SUA si care mi-a spus ca actualul Patriarh e omul lor si ca intentioneaza sa termine odata pentru totdeauna cu civilizatia „mediteraneana” a crestinismului.

 

„O sa vezi ca va vom arata noi trupul lui Hristos” mi-a declarat. ” A fost un simplu om ”.

Bine, i-am raspuns dar voi doriti sa il substituiti pe Hristos cu ce? Ce formula de nemurire aveti voi?

„Va vom muta constiinta pe un cip, iar trupul il vom putea fabrica prin nano-bio tehnologii”.

 

Asta se intampla acum 3 ani si am realizat ca nu este deloc o fantasmagorie, ci un plan absolut dracesc. Cu toate ca i-am spus preotului toate acestea, prefera o atitudine de indiferenta, cel mult ca o curiozitate.

Frica ii domina, au un trai relativ indestulator si cred ca asta ii slabeste.

Ne dorim sa isi vina in fire, sa realizeze pericolul si sa facem front comun.

 

…

 

Cel de care va faceam vorbire este un evreu cu nume romanesc Dan Pantea, implicat la nivelull SRI in toate regimurile politice, in scandaluri de coruptie CFR, dar care a reusit mereu, gratie relatiilor cu SUA sa capete un fel de imunitate si care mi-a recunoscut ca e mason.

 

Trebuie sa va marturisesc ca a incercat sa ma racoleze in afacerile pe care le deruleaza in Romania prin fondurile de investitii din State, dar mai intai a dorit sa vada ce credinta port. Si discutia s-a centrat pe sistemul de credinte. Fiind absolvent de Stiinte Politice am cercetat academic ce se incearca la nivel ideologic prin corectitudinea politica, fapt ce m-a condus la o serie de lecturi despre natura fabricata a corectitidinii politice.

Am aflat astfel de marile centre de cercetare si experimentare din campul stiintelor sociale, de nisa, tehnologice, de asa numitele „think thank-uri” americane, britanice si vest europene.

Discutia ce evreul in cauza a gravitat asadar asupra naturii noului sistem economic competitiv global, in care trebuie intelese dezvoltarea afacerilor.

 

In mod inevitabil a accentuat ca NOUL OM ce trebuie sa lucreze si sa traiasca in acest sistem trebuie sa fie un om dedicat exclusiv patimilor, sa nu inteleaga natura noii sale inrobiri si sa uite de „vechile determinisme” ce ii dadeau stabilitate afectiva: Dumnezeu, Familie, proprietate si as putea adauga un anume sens al normalitatii vizavi de relatiile inter umane.

 

Se acentueaza definitoriu latura Competitiva a noului individ, ideea ca el poate totul prin tehnici psihice si tehnologice si poate, in aces fel sa contribuie la crearea unei societati egalitariste, utopice, salvat fiind de tehnologie, NOUL ZEU. PERSONAL AM SIMTIT PE PROPRIA PIELE, lucrand in multinationale ce inseamna aceste tehnici bolnave de tip magic. ESTE UN ASA NUMIT DARWINISM SOCIAL

 

Va pot spune din experienta de cateva luni in care am interactionat cu el ca SE STUDIAZA ASIDUU fiecare miscare la nivel social, dinamica fiecarei patimi, modul in care aceasta contribuie la stabilitatea noului lor sistem si cum trebuie sa SE inoculeze sub forma”placuta” sistemul acesta, denumit de ei PERVERSITATE POLIFORMIFCA”

 

Va pot spune ca temele de atac le vin de la centrele lor de studiu si planificare sociala din SUA, unde au fonduri NELIMITATE. Temele, care sunt calul troian pe care ficare natiune il primeste ” academic” sunt transpuse apoi in teme de cercetare academica la Universitati, prin Granturi de cercetare si unde profesorii si studentii in inconstienta lor le considera ca pe misiuni de onoare in implementarea visului de a deveni si SOCIETATI EVOLUATE, COMPETITIVE. AM FOST, DIN PACATE UN ASEMNEA OM.

DUMNEZEU SA MA IERTE!

 

Am inteles ca tot ce imi spunea este o NOUA FORMA DE RELIGIOZITATE, din ce se vorbeste de cum trebuie sa fie omul , in ce e bine sa creada, cum functioneaza si in ce societate trebuie sa traiasca.

 

Bineinteles ca aceasta forma denumita TEHNOSOCIETATE este una ce propune o societate stabila in care sunt abolite bolile, toata lumea are bunastare si care promite mai ales SA DAINUIE VESNIC.

Singurul lor impediment este NATURA UMANA, careia se gandesc saii vina de hac prin TRANSUMANISM, HIBRIDIZAND OMUL CU MASINA.

 

Noul idol este asadar TEHNOLOGIA CARE FUZIONEAZA ASTFEL CU Magia, rezultatul fiind OBTINREA NEMURIRII PRIN asa numitele Proteze Tehnologice, adica inlocuirea treptata a fiecarui organ cu unul artificial, inclusiv decriptarea hartii neuronale astfel incat sa poata fii transplantata pe un suport hardware

Au in acest sens Stiinta numita OPTOGENETICA SI BIONICA, CE SUNT STUDIATE IN MARILELOR UNIVERSITATI.

 

Bineinteles ca in aceasta societate, totul functioneaza dupa principiul inversiunii demonice

 

Iar noii corifei/arhierei sunt ei, ELITA ESHATOLOGICA, INDREPTATITA dupa singe sa conduca o turma de inepti folositori.

 

Se constituie asadar intr-o NOUA PREOTIE UNIVERSALA, SI SPERA CA NU MAI E MULT PANA VOR PREZENTA OMENIRII SI TEMPLUL INCHINARII, Jertfele ce le sunt cuvenite si, bineinteles MARELE ARHIEREU -ANTIHRISTUL….

 

Traim vremuri de mare si intensa ratacire.Hipnotizata parca in  a merge din nou in „intuneric si in umbra mortii”, vremurile moderne isi asteapta deznodamantul.

 

Intrata de aproximativ 100 de ani in faza finala a dialecticii nihilismului, lumea occidentala urmeaza de mai bine de 300 de ani un traseu al relativizarii tuturor valorilor, dorind parca sa gaseasca formula mundana a automantuirii. Procesul, perfect surprins de Serafim Rose in a sa lucrare profetica „ Dialectica nihilismului in epoca moderna”,  are la baza un indelung traseu al folosirii ratiunii in scopuri denaturate de la adevarata sa misiune, aceea de a revela ratiunile plasticizate puse de Dumnezeu in creatia Sa. Consecintele sunt fatale atat in planul credintei, cat si in plan social si individual. De la veritabil dar oferit de Dumnezeu chipului uman, sadit pentru a cunoaste si preaslavi pe Dumnezeu, Suprema Ratiune a lucrurilor, ratiunea umana decade intr-un proces eminamente de ordin magic pe care il stabileste in raport cu lumea materiala si apoi cu Dumnezeu. Instrumentalizarea ratiunii pentru folosirea ei in sensuri strict lumesti este otrava gustata initial in plan teologic de lumea apuseana prin catoliscism, care in ultima instanta il rationalizeaza chiar pe Dumnezeu si confisca taina si revelatiacrestina. Inhamata pe acest drum, lumea apuseana se lasa patrunsa  de-a lungul istoriei sale de un noian de gnosticisme, mistere si doctrine ezoterice. Sosite pe pamant european pe filiera evreiasca si araba, aici ele gasesc solul proprice pregatit de catolicism pentru a instaura o veche si periculoasa erezie: cea a hiliasmului. Desigur aceasta nu e si singura, dar cu siguranta se prezinta ca fiind cea mai tentanta. Milenarismul instaurarii unei imparatii pamantesti, cu o ecuatie a mantuirii „ prin mijloace proprii” este practic procesul pe care se inscrie falsa religie, ajutata din plin de „prietenii” mai vechi ai lui Hristos,  inscrisi si ei in logica mesianismului. „Noii prieteni” sunt perfect constienti de ajutorul „ din interior” pe care il pot avea prin noua asociere. Ei propun rationalismului analitic catolic si apoi protestant, o dimensiune superioara, ce promite sa dea „ nota de transcenendenta finala” pierduta parca de cei doi: salvarea metafizica printr-un „veritabi” Mesia. Plecati impreuna pe acest traseu, cei doi buni „tovarasi”, vor parcurge impreuna, in mod deliberat o serie de pasi strategici, toti de factura magica, atent construiti prin stiinte si apoi tehnica. Punctul terminus, cel pe care il traim acum aduce cu sine cea mai grandioasa constructie: anti-omul, fabricat pentru a se potrivi noii imparatii, ce se doreste eliberata de toate constructele „mistice, irationale si istorice” ce i-au stat in cale pe parcursul istoriei. Tentatia demiurgica este  in a construi, plecand de la om, o „minunata lume noua”, asanata moral prin egalitate, bunastare si fericire. Noul Mesia, „Marele Inchizitor” are de oferit omenirii o paine pamenteana ce este din lumea aceasta si face tot ce este posibil pentru a-si anihila Rivalul.

 

Pierzand adevarata „gustare a mantuirii”, noul om vrea sa se hraneasca cu aceasta paine si are in el setea de a construi si fabrica, de a „ de pune in lucrare” febril noi si noi teorii si ideologii capabile sa ofere noului sau Eden forta persuasiva pentru a se putea in-fiinta printr-un efort colectiv. Noua lucrare cerere insa din partea artizanilor efortul de a cerceta si iscodi metode, tehnici si instrumente necesare atat pentru a potoli  setea de vesnicie, existenta inca in om, cat si pentru oferi bunastarea inerenta unui „Rai” pamantesc. Asa se nasc bunaoara stiintele chimiei, fizicii, astronomiei si astrologiei, care toate construiesc o noua vizune asupra lumii si a omului. Se paseste astfel intr-un raport pur ideologic atat cu Dumnezeu, cat si cu „cununa creatiei Sale” –Omul. Noua sa legatura magica cu materia, nu ii poate insa potoli setea de unire reala cu Dumnezeul cel viu, Singurul ce ii poate da „apa cea vie” de la care nimeni nu mai poate inseta. Aflat astfel intr-un raport patimas de dependenta cu universul fizic, vechiul si noul om vor dori sa extinda vziunea aceasta asupra lumii tuturor semenilor cazuti inevitabil intr-un raport de dependenta politica si economica fata de despotii astfel luminati. Raportul de dependenta se urmareste a fi invesnicit, fiind construit pe premise eshatologice. Se va urmari a se construi un nou om, in antiteza cu vechiul om. Debutul are loc o data cu revolutia franceza si de atunci ea devine o „revolutie permanenta”. Procedele vizeaza schimbarea naturii umane, astfel incat aceasta sa se potriveasca noului proiect. Sunt incercate pe rand, de –a lungul timpului o serie de procedee ce tin de apanajul violentei fizice, constrangerii teologice, politice, economice si sociale, dar nici una pare a nu egala folosirea magiei, sub multiplele ei „denominatiuni” erotice, demonice, sau sexuale. Fiind forte ce actioneaza din exterior asupra omului, toate constrangerile mentionate, nu „strapung” citadela ultima, si anume constiinta umana si liberul arbitru-darul cel mai de pret, fara de care lupta poate fi considerata pierduta. Se impune astfel redefinirea luptei, prin subversiunea si atacarea forului interior al constiintei umane, prin procedee de asediere a mintii. Razboiul mintii, descris de Sfintii Parinti intra intr-o noua faza istorica, facilitata de data aceasta de „tehnologii” ale magicului, dezvoltate progresiv.

 

Abil intrate in istorie prin Renastere si cuibarite in asezaminte „benedictine sau iezuite”, toate aceste forte oculte, se altoiesc pe „stiinta vremii”, plecata si ea pe incercare de a „demitiza” si explica rational pe Dumnezeu. Ioan Petru Culianu, in a sa „ Eros si magie in Renastere la 1484” da masura intrepatrunderii dintre cele 2, in persoana lui Giordano Bruno, magicianul prin excelenta care face din magia erotica un instrument de control social la indemana despotilor luminati de mai tarziu, veritabil model al stiintelor acestui veac.

 

El afirma „ Magicianul se ocupa astazi de relatii publice, de propaganda, de prospectarea pietei, de anchete sociologice, de publicitate, informatie, contra-informatie si dez-informatie, de cenzura, de operatiuni de spionaj si chiar de criptografie, aceasta fiind in secolul al XVI-lea o ramura a magiei.

 

Aceasta figura cheie a societatii actuale nu reprezinta decat o prelungire a manipulatorului brunian, ale carui principii continua sa le urmeze, avand grija sa le dea o formula tehnica si impersonala.

 

Pe nedrept istoricii au tras concluzia disparitiei magiei o data cu aparitia „ stiintei cantitative”. Aceasta n-a facut decat sa se substituie unei parti a magiei, prelungindu-i de altfel visurile si scopurile prin mijlocirea tehnologiei. Electricitatea, transporturile rapide, radiul si televiziunea, avionul si  computerul nu faceau decat sa realizeze promisiunile formulate intai de catre magie si care tineau de arsenalul procedeelor supranaturale ale magicianului: producerea luminii, deplasarea instantanee dintr-un punct al spatiului in altul, comunicarea cu regiuni indepartate in spatiu, zborul prin aer si posibilitatea de a dispune de o memorie infailibila.

 

Tehnologia, se poate spune este o magie democratica ce ingaduie oricui sa se bucure de facultatile extraordinare cu care se lauda magicianul.

 

Dimpotriva, nimic n-a inlocuit magia pe terenul care ii era propriu, acela al relatiilor intersubiective. In masura in care au intotdeauna o parte operationala, sociologia, psihologia si psihosociologia aplicate, reprezinta, in zilele noastre, prelungiri directe ale magiei renascentiste.

 

Ce rezultat s-ar putea obtine prin cunoasterea relatiilor intersubiective?

 

O societate omogena, ideologic sanatoasa si guvernabila. Manipulatorul total al lui Bruno se insarcineaza sa le dea subiectilor sai o educatie si o religie potrivite:

 

Trebuie indeosebi sa avem o grija extrema cu privire la locul si la modul in care cineva este educat, la studiile pe care le-a urmat, sub inraurirea carei pedagogii, carei religii, carui cult, cu ce carti si cu ce autori. Caci aceste lucruri genereaza prin sine, ia nu prin accident, toate calitatile subiectului”

 

„Nu e necesar”, continua Culianu „ sa ai imaginatie ca sa intelegi ca functia manipulatorului brunian a fost preluata de Stat si ca acest nou „magician integral” are in sarcina sa produca instrumentele ideologice necesare in vederea obtinerii unei societati uniforme”

 

Asa cum concluzioneaza Culianu, „magia este o metoda de control al individului a maselor bazata pe cunoasterea profunda a pulsiunilor erotice personale si colective.Nu doar stramosul indepartat la psihanalizei poate fi recunoscut in ea, ci si, in primul rand acela al psihologiei aplicate si psihologiei maselor”  si, as adauga aici, vesnicul „pierzator de oameni si dusmanul neamului omenesc” diavolul, caci este indeobste stiut ca tata la magicienilor si vrajitorilor.

 

Despre aplicabilitatea magiei ca stiinta institutionalizata in vremurile actuale, in special in stiintele psihologiei si sociologiei, in vederea instaurarii „societatii fara clase”, stau marturie proiectele dezvoltate la inceputul secolului 20, initial in Europa-prin celebra Scoala de la Frankfurt, apoi cu precadere in Statele Unite, in marile universitati americane, avand ca scop gasirea unei formule cultural ideologice prin care sa fie atacat crestinismul, considerat a fi„ substratul social si cultural ce impiedica afirmarea socialismului in tarile occodentale.

 

Ferment anarhic, socialismul este doctrina eshatologica a iudaismului, fiind prin natura lui o incercare de a instaura la carma omenirii un sinedriu revolutionar detinator al cunoasterii absolute. Inarmat cu o ideologie camuflata sub forma luptei pentru om si internationalizat prin revolutii sangeroase, ideologia are nevoi de a se defini in raport antitetic cu vesnicul sau dusman-crestinismul.  Folosind ca procedeu filosofic dilectica hegeliana a tezei-antitezei-sitezei, socialismul se camufleaza perfect in democratie, in raport cu care isi construieste in permanenta un pol dialectic, atat sub raport politic, cat si economic, social si mai ales religios. Fiind construit pe logica unui sistem, el are nevoie de control si sincronicitate, astfel incat este o adevarata arta construirea sincrona a polilor dialectici si unirea lor intr-o sinteza atotcuprinzatoare perfect controlabila. O data instaurat, noul stabiliment are aspiratia de a nu mai face posibila nici o alta revolutie, fiind un sisitem perfect inchis.

 

Mecanismul de intelegere espistemologica este absolut necesar pentru a patrunde in ‚taina” acestui tip de sistem eccletic, de sorginte oculta.

 

In inaintarea sa istorica sunt create astfel in antiteza, rand pe rand: democratie- vs-monarhie si apoi democratie vs  comunism, nazism, fascism, capitalism vs etatism, partid unic vs pluripartidism, familie traditionala vs feminism, gaysm, homosexsualism, nationalism vs internationalism, cultura nationala vs multiculturalism, religie nationala vs-sincretism religios, ecumenism, Orodoxie- vs-Catolicism.

 

Efortul de a construi sintezele polilor antagonici este unul considerabil si necesita un veritabil talent de magician in a prezenta credibil maselor solutia „pacificatoare” salvatoare.

 

Centrele de planificare ideologica se muta rand pe rad in functie de contextul istoric. In secolul 19 avem Parisul si Londra pentru declansarea revolutiilor „democratice” de pe continent, secondate de SUA. In secolul 20, Moscova, prin Comintern joaca un rol fundamental ca pol dialectic construit in opozitie cu democratiile occidentale, capitaliste, plurireligioase, pluripartidice, multietnice si antitraditionale. Sunt construite maretele esafodaje juridice ale „drepturilor omului” in lumina carora incep sa fie judecate si adusela zi toate traditiile crestine

 

Iluzia functioneaza perfect gratie mass-mediei si se instaureaza prin fabricarea „opiniei publice”, dumnezeul lumii moderne.

 

For infailibil, opinia publica este un construct fantasmagoric fundamentat teoretic si experimental de  evreul Paul Lazersfeld, ce ii testeaza validitatea cu ocazia alegerilor prezidentiale din SUA de dupa ce-l de-al 2 –lea razboi mondial si are la baza frauda intelectuala a asa-zise cunoasteri a perceptiilor si comportamentelor umane prin folosirea unor metode investigative de ordin cantitativ. Se doreste legitimarea demos-kratosului, prin argumentarea in aceasta logica a criteriului cantitativ, ce se impune prin forta numarului in dauna  criteriului calitativ personal cu care opereaza crestinismul.  Justificarea este abila, caci o data controlat ca si numar si plasat in ecuatie cantitativa, cu omul se poate opera in termeni matematici puri, sarcina operatorului, fiind de a gasi justificarea „numarului cel mai mare”, ce poate impune agenda dorita pe ordinea de zi. Iata cum problema valorilor umane este transata in termenii unor ecuatii cu varii necunoscute, ramand doar o problema de timp si metoda pentru a fi elucidata.

 

Creatie a renumitei Scoli de la Frankfurt, metodele de investigare a „mintii supusilor” fac parte din arsenalul de tehnici descrise de Culianu si teoretizte de Giordano Bruno, in tratatul sau despre magia demonica si erotica.

 

Niciodata recunoscut ca parinte, Giordano isi face aparitia pe scena moderna, gratie unui efort intelectual pseudomorfotic, de deghizare in stiinta.

 

Instituit initial in URSS, la Moscova, sub denumirea de Institul de marxism,   Scoala se muta apoi la Frankfurt si ulterior la Chicago, fiind avanpostul sub care actioneaza un numar impresionant de oameni de cultura si stiinta din diverse domenii, marea lor majoriate evrei. In jurul acestui pol anticrestin se coaguleaza marile forte internationale, atat Cominterniste, cat si Occidentale, in incercarea de a da demersului lor o consistenta stiintifica, in fond magica, si de a asigura o permanenta politica si financiara. Sunt cooptate astfel foarte rapid Fundatia Rockefeller, Comitetul Evreiesc American, Loja Evreiasca B’nai Brith, Serviciile de informatii americane, Organizatia Internationala a Muncii, Cominternul, Columbia Broadcasting Sysytem, Inaltul Comisariat american pentru Germania, Oficiul pentru Servicii Strategice, precursorul CIA.

 

In faza initiala, corifeii sunt Antonio Gramsci, Georg Lukacs, Walter Benjamin si Theodor Adorno, la care se adauga si Gershom Scholem-unul din cei mai renumiti filosofi ai Israelului, precum si cel mai important gnostic modern al iudaismului. Sunt coordonate activitati comune prin „bagheta”lui Siegfried Kracauer in resedinta rabinului Nehemiah Nobel din Frankfurt, devenita salon de factura kantian-sionista. Parte a acestui creuzet devin si filosoful Martin Buber,  studentii Leo Lowenthal si celebrul Eric Fromm.

 

Scholem chiar afirma in cartea sa „ De la Berlin la Ierusalim cu privire la esenta demersurilor acestui centru eminamente mozaic ca „ a fost una dintre cele mai remarcabile „secte evreiesti” produsa de iudaismul german”.

 

In 1924 , Theodor Adorno se familiarizeaza cu doctrina oculta si teoriile freudianului extremist Otto Gross. Se dezvolta teoria ca sanatatea mentala poate fi atinsa numai prin reinvierea vechiului cult al Astartei, care ar distruge” monoteismul si familia burgheza”.  Este promovat un cult al relatiilor sexuale deviante, ce ar detine un rol „de eliberare” de valorile patriarhale. Sunt fundamentate teoretic „noua estetica” ce vizeaza transformarea artei crestine in divertisment pentru mase, precum si schimbarea muzicii prin tehnologiie radioului, filmului si inregistrarilor muzicale, toate avand rolul de a-l aliena pe ascultator de valoarea reala a operelor clasice.

 

Sunt sustinute prin finantari ale Fundatie Rockefeller noi cercetari privind efectele sociale ale noilor mass media, in special radio. Marilor universitati americane li se traseaza sarcina de epura istoria si de a o prezenta ca fiind o manifestare neincetata a progresului si evolutiei, in fond fiind introdus evolutionsimul darwinist ca mecanism de explicare a istoriei. Omul devine astfel fiul maimutei.

 

Incet-incet, toate dezvoltarile din domeniul tehnologiei si educatiei sunt supuse dezideratului ideologic, de a crea o noua religie pentru mase, constranse la supunere sub dezideratul democratic al „ opiniei publice”, in fond o noua forma de dicatatura socialista, de tip politically corect, ce imbina magic, marxismul utopic, freudismul radical si noile tehnologii ale neohiptonismului placerii.

 

Potrivit Manualului de Psihopolitica destinat cuceririi socialiste a tarilor occidentale de catre Comintern, „omul poate fi dresat ca un caine….el trebuie coborat si transformat dintr-o fiinta cu viata spirituala intr-un sobolan cu reactii de animal. Primul lucru ce trebuie degradat in orice natiune este insasi starea omului. Natiunile ce au un nivel etic ridicat sunt greu de cucerit. Simtamintele si convingerile lor sunt greu de zdruncinat, loialitatea lor fata de conducatorii tarii este mare si ceea ce ei numesc de obicei integritatea lor spirituala e cu neputinta de violat prin constrangere si brutalitate”

 

Creata la Washington D.C la inceputul anilor ’ 30, Universitatea de Psihopolitica –Lenin, din al carei Manual am citat- si pusa sub conducerea temutului Beria, seful NKVD, obiectivele, declarat anticrestine sunt prezentate de acesta in contextul izbanzii cercurilor sioniste socialiste inca de la inceputul secolului 20 in SUA. Citez:

 

„In America, ne-am luptat inca de la inceputul secolului pentru a nimici toate influentele straine si am izbutit. Desi astazi parem a fi ingaduitori fata de cei care cred in crestinism, sa nu uitam niciodata ca lupta noastra pentru a influenta lumea crestina, determinand-o sa actioneze in sensul obiectivelor noastre nu s-a terminat inca. Dupa ce vom fi izbutit sa o ducem la bun sfarsit, putem considera ca am pus capat influentei Bisericii de pretutindeni. Priviti-i pe credinciosii din Rusia, care arata ca niste maimute dresate. Daca toate maimutele din celelalte tari vor ajunge sa creda in noi, ei nu-si vor da seama ca, de fapt, sunt niste animale priponite pe o funie lunga.

 

Trebuie sa actionati pana cand termenul de religie va fi sinonim cu cel de nebunie. Trebuie sa actionati pana cand oficialitatile orasului si ale tinutului, precum si cei din conducerea statelor, nu vor mai sta pe ganduri si vorporni atacul impotriva gruparilor religioase etichetate drept dusmani ai poporului.

 

In privinta Bisericii si a preotilor, Beria isi continua invatatura:

 

„Daca vrem sa reformam episcopiile, trebuie sa studiem cu grija care sunt acelea ce detin puterea, sa ducem o activitate energica pe langa episcopii care urmeaza linia de adaptare la timpurile noi si pe langa cei care urmeaza linia progresista,sa-i atragem de partea noastra pe cei ce sunt inca nehotarati, sa-i atacam si sa-i izolam pe cei cativa episcopi care inca mai au o atitudine si un comportament reactionar, insolent sau dusmanos”

 

Iata aici expuse doar succint liniile directoare urmate pana in zilele noastre de cei ce conduc destinele natiunilor si chiar a Bisericii . Strategia de asimilare a Bisericii actualului globalism, ce reprezinta conform logicii iudaice marea sinteza mi-a fost confirmata chiar de reprezentantii poporului ales, a caror activitate curenta in Romania si nu numai este de a anihila centrele reactionare crestine ce se opun valului sincretist. De altfel logica sincronicitatii si controlului este aplicata la toate nivelele, iluzia bipartidismului fiind abil intritinuta prin televizune si mass media.

 

In plan crestin, se doreste in primul rand o dogma reformata, adusa la zi, pe aceeasi logica sintetica descrisa mai sus. Controlul acestui proces este unul drastic, nefiind permise abateri de la foaia de parcurs.

 

Trebuie mereu reiterat faptul ca cei ce dirijeaza sistemul au o motivatie aproape fanatica, pe care numai un sentiment religios pervertit o poate da. Esenta noului crestinism va fi cel mult de factura social-filantropica, un fel de anexa sau brigada de morala publica aflata la dispozitia si comandamentul laboratoarelor din strainatae, a caror descriere si doctrina au fost doar succint descrise mai sus. Partea dogmatica cea mai importanta va fi reformata astfel incat sa corespunda legilor noahide evreiesti,  o serie de comandamente de ordin moral de factura celor 10 Porunci Vechi Testamenatare,fiind nici mai mult nici mai putin decat un iudaism cu elemente crestine, apte insa sa incorporeze elemente defactura cabalistica,ezoterica. In fond, a nu fura, a nu minti, etc…este de un real folos si sistemului. Acest lucru este necesar din acelasi considerent sincretist: O data incheiata sinteza intercrestina-ecumenismul, aceasta trebuie sa fuzioneze cu o alta sinteza, de data aceasta interreligioasa, rezultanta fiind religia pansincretica, in fond „un iudaism adus la zi”, asa cum afirma Isaac M Wise in articolul „ Iudaismul triumfant”-1982, AJS Review.

 

Tinta primordiala, cel putin pe Romania este monahismul ortodox. Terminologia folosita pentru a o discredita in randul comuniatii stiitifice si publicului larg neavizat este cea de „ Recluziune patologica”.  Cu alte cuvinte retragerea din corpul social- a se citi rezistenta la reeducare va insemna un soi de patologie sociala, cu atat mai mult cu cat efortul va fi dublat de incercarea de a face din Hristos, un simplu om, eventual un extraordinar predicator si moralizator public, insa in nici un caz, Fiul lui Dumnezeu devenit si Om.  Iar marea demonstratie va fi „descoperirea trupului lui Hristos”, prezentata ca proba indubitabila in ochii intregii omeniri. Se va incerca astfel incheierea civilizatiei bazinului mediteranean –arealul preponderent de evanghelizare din primul secol. Vina asupra crucificarii Mantuitorului va fi pusa exlusiv asupra romanilor, evreii fiind astfel exonerati de ucidere.

 

Eforturile sunt in plina desfasurare in cadrul tuturor societatilor crestine, preponderent ortodoxe si nu numai, iar calul troian folosit este cel al nondiscriminarii grupurilor defavorizate- in speta comunitatile si ideologia LGBT, ce nu vor mai putea fi atacate din perspectiva noului crestinism. Vechiul determinism economic este deci inlocuit cu unul cultural, minoritatile de perversiuni sexuale avand rolul de face mai ‚toleranta” turma crestina.

 

Se atinge astfel stadiul penultim al „hibridizarii” fiintei umane si totodata visul alchimic al cabalei: Un om fara determisme innascute, asexuat, sinteza bizara intre barbat si femeie, arhietipul androginului, teoretizat de toate religiile orientale. Fiinta eliberata de „constrangerea” sexuala, putand alege liber din sitagma LGBT ce ii convine, noul om este iata batjocura centrelor de fabricatie pseudo-stiintifice, care mai au sa ii ofere un nou corp si o noua minte pentru a-l face „nemuritor”, inlocuind astfel definitiv schema de mantuire a omului.

 

Catecul de lebada final va fi insa transumanismul, o alipire demonica a omului cu masina, atacul final asupra naturii umane. Implementarea pe scara larga a lui este insa legata de atingerea unor parametrii de stare a societatii in anasamblul ei, conform logicii sistemului de a fi sincronizat cu toate celelalte dezvoltari din plan economic, social, religios, etc. Pornind de la datele extrase din literatura de specialitate ei, meta-staza, starea agregata a sistemului ar fi atinsa undeva in intervalul a 25-30 de ani. La acea data toate sistemele trebuie sa fie operationale si omul pregatit sa accepte accesul in viata sociala pe baza noilor coduri de acces, prezentate a fi cele mai dezirabile si stiintifice cu putinta.

 

La acel moment, culmea maiestriei razboilui dus impotriva omului va fi atinsa. Dupa cum chiar aceste elite teoretizeaza savant,folosind tratate de razboi, Culmea maiestriei razboiului este castigarea acestuia fara lupta”-Sun Tzu,”Arta razboiului” si „este atinsa numai atunci cand vointa adversarului este infranta”. In termeni moderni, forma de raboi folosita este denumita in Universiatile americane si la nivelul comunitatilor de informatii „Razboi neocortical” si vizeaza atacarea si preluarea subtila in plan socio-politic a centrelor de comanda si control si folosirea lor in scopurile adversarului. In plan cognitiv inseamna paralizarea centrilor superiori din neocortex, ce vizeaza inoperabilitatea functiilor de analiza, sinteza, planificare si control, concomitent cu augmentarea centrilor responsabili de adaptare, stimul-raspuns, orientare si gestiunea functiilor vitale de hranire si supravietuire.

 

Procesul va fi facilitat de asa numitele „ implanturi”, care vor facilita practic preluarea functiilor umane superioare si directionarea lor spre a sluji stabilitatea si coerenta sistemului, ce va deveni practic o inteligenta comunitara globala. Ghidata de la centru si fondata pe principiile infailibile de eficienta, eficacitate si control, umanitatea va deveni „un unic birou si o unica fabrica”, dupa cum o numeste chiar Lenin, in care se va presta aceeasi munca si va avea aceeasi remuneratie-conform principiului egalitarist postulat, in fond o veritabila inchisoare, un analog tehnologic al comunitatii de credinta si actiune a bisericii, o rasturnare satanica a ordinii crestine.

 

In acest „rai trist”, omul pierde coordonatele imparatiei lui Dumnezeu si capata reflexe de comportament ale imparatiei lui Antihrist,  acestea devenind permanente o data cu oficializarea „noului sau botez”.

 

 

 

Am incercat sa inteleg de ce exista aceasta dorinta draceasca in acesti oameni, ce se considera din „poporul ales”. Tot ce am putut intelege este ca il urasc pe Hristos „ din tot sufletul lor si din tot cugetul lor”, deoarece le-a luat imparatia acum 2000 de ani.  Cunosc si au o pasiune pentru istorie si stiintele umane in general, pe care le domina copios pretutindeni. Din cate imi aduc aminte de la Universiate, toti profesorii de la Stiinte Politice de la Bucuresti au fost „specializati” in SUA sau Franta. Toti sunt antitraditioalisti si „reformatori”. Un prototip ar fi Theodor Baconsky sau Gabriel Liiceanu ori H R Patapievici. Lista insa e lunga.

 

Demn de mentionat faptul ca dincolo de mijloacele de persuasiune la „ vedere” din scoli si universitati sunt folosite  pe scara larga procedee vrajtoresti- in special radiestezie, numita si magie parasimpatica. Ca fost practicant, pot avansa o cifra in jurul a 5000 de oameni carel”lucreza” constant pentru sustinerea la putere a diversilor oameni sau partide politice. Un „beneficiar” drag acestor cercuri este Traian Basescu si chiar Parlamentul Romaniei, al carui Sef al Comisiei de Aparare din Senat a adresat felicitari „echipei” de radiestezisti pentru efortul depus.

 

In general, studentii pe care ii formeaza sunt copii fidele ale lor si acestia devin idolatrii in raport cu ce invata in Occident. Li se vand abil mastere, granturi, PHD-uri, fiind cooptati apoi in diverse ONG-uri si Fundatii, veritabile armate de autoocupare ideologica a propriului popor, finantate gras di fonduri UE, Toti acestia construiesc utopia moderna si sunt extrem de susceptibili in a privi tehnologia ca pe un panaceu, motiv pentru careau si o mare incredere ca ea va rezolva problemele sociale. Sunt astfel abili impinsi in a fi facilitatori si fermenti ai noii societatii tehnoglobaliste. Succesul introducerii acesteia la scara globala consta tocmai in avansul ei gradual in toate aspectele vietii si beneficiile folosirii ei pe plan profesional si relational. Corespondentul religios perfect al acestor tehnologii sunt religiile orientale, depersonalizante, ce „unesc intr-un mare tot” de o maniera similara cu tehnologia. Iata de ce sunt si asa de populare in aceste timpuri. Au avantajul de a fi facile, sunt permisive sexual, fiind polimorfice si sunt perfect compatibile cu sistemul de control social intrucat pasivizeaza individul si considera realitatea drept o iluzie, totul fiind predestinat. De asemenea, totul se obtine prin efort propriu, prin „ tehnica”, fara ajutorul lui Dumnezeu, deci de poti „ilumina” singur.

 

Motivatia introducerii graduale a diferite instrumente si gadgeturi electronice in corp va fi intai una medicala-de control in timp real a parametrilor corpului si de evitare deci a imbolnavirilor, invocandu-se necesitatea de despovara sistemul medical de cheltuielile cu medicamentele si spitalizarea. Apoi urmeaza motivatia economica: din cauza cresterii presinilor competitive din companii, angajatii vor trebui sa „performeze” la rate care sa ii apropie de puterea analitica a masinilor, in acest fel eliminandu-si riscul de a fi concediati. Se va impune deci un principiu al „supravietuirii celui mai adaptat”, in acest nou sistem „adaptatii”, putand evita colapsul doar folosind tehnicile evazioniste ale placerii, consumului si confortului, ce ii vor da iluzia ca munca si viata lor „conteaza” pentru comunitate. Ca premiu, li se promite ca vor putea atinge  varste venerabile si chiar vor birui moartea intr-un nou corp, obtinut fie prin clonare, fie simbiotic, prin organe artificiale grefate pe corpul actual, atunci cand acestea cedeaza. Asemenea promisiunilor facute de samani si magii renascentisi, vor avea memorie infailibila, tranferabila pe orice corp vor dori si vor dipune de o procesare a informatiilor demna de un cyborg. Iar cei care vor dori sa probeze asemnea oferte vor fi foarte multi. Gratie tehnicilor de programare predictiva folosite prin filmografie, asemenea fantasme ale nemuririi sunt adanc implanatate in subconstientul maselor de tineri, acestia fiind in prealabil fasonati in ateliere de lucru de dezvoltare personala, coaching NLP sub masca progresului si fericirii chiar la locul de munca, locul reeducarii lor.

 

Sub raport socio-politic, elitele prefera sistemul chinez, pe care il glorifica, intrucat el este o dictatura la varf, o economie oligarhica corporatista la mijloc si o societate docilizata, cu un sistem de credinte „compatibil” la baza. Ea este prevazuta a se implementa si in Europa si nu numai, fiind in fond o dictatura.

 

Statele ce nu vor intelege prin forta persuasiunii vor fi aduse la ascultare prin razboi, chiar global daca este cazul.

 

Profesorul de relatii internationale din anii 90 del Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti, distinsul domn Dan Petre, fiul cunoscutei Zoe Petre, folosea urmatoarea sintagma cu privire la forta diplomatiei americane: „State Unite detin 2 canale diplomatice majore in raportul cu restul lumii si acestea sunt U.S AIR FORCE si U.S NAVY”.

 

Distinsul meu conlocuitor dorea sa sublinieze si faptul ca Ortodoxia romaneasca actuala este pe „drumul cel bun”, desi inca cu unele carente cel il privesc pe Patriarhul Daniel si monahismul, Biserica fiind inca dogmatica, lucru ce ar trebui reformat in viziunea sa. Dar isi manifesta increderea ca prin actualul Patriarh vor putea lucra neabatuti, sarcina majora a Bisericii fiind de „noncombat” in raport cu evoluttiile anticrestine din plan social, politic si chiar religios. Varful de lance politic este cel al partidului domnului Basescu, considerat pe buna dreptate „partidul evreilor din Romania”. Dar nu este singurul. Liderii politici sunt simple butoane de apasat.

 

Desigur ca  portita de scapare din acest angrenaj va fi doar Biserica, dar pentru o asemenea alegere , fiecare va trebui sa abandoneze logica si stiinta si sa se smereasca pe sine.Lucru putin probabil a se intampla. Dar vom vedea. Mila bunului Dumnezeu e mare si totul se afla in Pronia Sa.

 

Depinde insa de om cum isi va folosi darul sau suprem, Libertatea, caci in fond suntem stapanii deciziilor si sclavii consecintelor.”

 

Aceastea sunt datele si analiza d-lui T.M.

 

Cat mai sunt slujbele Bisericii cat de cat curate sa mergem la ele. In privinta slujitorilor sa nu ne descumpanim daca nu vom auzi nimic la zi . De vor afirma erezii sa luam atitudine impotriva, ca sa nu avem pacat . Sa-i convingem insa sa aibe constiinta si curajul marturisirii nu cred ca vom putea in cele mai multe cazuri. Datorita lasitatii si tradarii arhiereilor si preotilor nu exista nici o forta ortodoxa organizata impotriva celor satanice, care sunt foarte bine organizate, desi acestea din urma sunt in covarsitoare minoritate. Este si de ras si de plans cum peste 18 miioane de ortodocsi sunt masa de manevra pentru cateva sute-mii de satanisti de la conducere.  Asa ca Insusi Mantuitorul ne va ajuta in chip minunat pe fiecare in parte. Dumnezeu sa ne intareasca in lupta cu fiii intunericului.  Maica Domnului cu Sfintii Romani din inchisori si cu toti Sfintii sa ne ajute.

 

sursa articol

 

https://monahulteodot.wordpress.com/2016/05/08/planul-de-pecetluire-a-oamenilor/

 

 

https://acvilaortodoxa.wordpress.com/2016/05/13/planul-de-pecetluire-a-intregii-lumi-plan-care-se-va-desfasura-in-etape-si-cu-multa-viclenie/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cancer cerebral cauzat de telefoanele mobile (I): Dovezi prezentate de experți, audiate după 21 de ani de la intentarea procesului- Industria telecomunicațiilor a ascuns riscurile pentru sănătate

 

„Dacă industria telecomunicațiilor știa că a ține telefonul mobil lângă cap este periculos, atunci publicul ar fi fost necesar să cunoască această informație.”

 

Într-un interviu acordat The Defender, Hunter Lundy – un avocat care îi reprezintă pe reclamanți în două procese intentate de aceștia, susținând că telefoanele mobile le-au dezvoltat cancer cerebral – a spus că este frustrat de ritmul lent în care se mișcă sistemul juridic, dar că el crede că „adevărul va ieși la iveală”.

 

Toamna trecută, un judecător a audiat probe și într-un proces intentat în 2011 de un grup de persoane care susțin că au dezvoltat cancer ca urmare a radiațiilor de la telefoanele lor mobile.

 

Audierile de probe în cazul Murray v. Motorola au început pe 12 septembrie la Curtea Superioară a Districtului Columbia și s-au derulat până pe 30 septembrie. Mărturia expertului a fost prezentată în timpul audierilor, după care cazul va ajunge în fața unui complet de jurați.

 

Un caz paralel ar putea avea repercusiuni asupra cazului din D.C.: un proces similar în fața unei instanțe federale din Louisiana – intentat de văduva unui bărbat care a murit din cauza unei forme agresive de cancer la creier care se presupune că a fost cauzat de radiațiile telefonului mobil.

 

Într-un interviu exclusiv acordat The Defender, Hunter Lundy, un avocat care reprezintă reclamanții în ambele cazuri, a discutat despre dovezile și mărturia expertului și importanța pe care ar putea-o avea hotărârile în acest caz.

 

Cazul D.C.: proces intentat în 2001, cazul direcționat în cele din urmă către un complet de jurați

 

În 2001 și 2002, șase persoane, printre care Michael Patrick Murray, au dat în judecată industria telecomunicațiilor.

 

Cei șase reclamanți dezvoltaseră tumori pe creier la locul unde își țineau telefoanele mobile. Alți reclamanți s-au alăturat cazului în 2010, 2011 și ulterior – numărul reclamanților depășind acum 80, potrivit lui Lundy.

 

Pârâții sunt reprezentați de cele mai importante companii de telecomunicații, printre care AT&T, Bell Atlantic, Bell South, Motorola, Nokia, Qualcomm, Samsung, Sanyo, Sony, Sprint, T-Mobile, Verizon și alte companii.

 

De asemenea, procesul numește Comisia Federală de Comunicații și Asociația Industriei Telecomunicațiilor Celulare (CITA) drept grupuri de lobby ale industriei.

 

În cei 21 de ani și după multe întârzieri, unii reclamanți au murit.

 

În ciuda eforturilor pârâților de a obține respingerea procesului sau mutarea acestuia la tribunalul federal din Maryland, cazul a fost inițial retrimis de la Tribunalul Districtual D.C. la Curtea Superioară din D.C. – unde plângerile au fost respinse în 2007, după care au fost parțial restabilite în 2009, de către Curtea de Apel din Districtul Columbia.

 

Cazul a continuat să treacă prin instanțele de judecată, audierile cu probe începând în sfârșit în acest an.

 

Reclamanții susțin că „industria telefoanelor mobile, producătorii și transportatorii au știut, atunci când aceste [telefoane mobile] au fost puse pe piață, că ele prezentă pericole cu privire la care nu au avertizat oamenii”, a spus Lundy.

 

Cu toate acestea, Lundy a spus că obiectivul principal al cazului se referă la glioame – tumori care afectează creierul.

 

Potrivit lui Lundy, „Există mai multe tipuri de glioame… cel mai răspândit este glioblastomul”, un tip de gliom malign.

 

Alte tumori, cum sunt neuromul acustic, sunt benigne, a spus Lundy pentru The Defender, dar se formează pe nervul cerebral din interiorul creierului, crescând fără ca victimele să fie conștiente de ele. În cele din urmă, creșterea lor duce la pierderea auzului, iar îndepărtarea lor creează leziuni reziduale ale creierului.

 

În cele din urmă, cele mai multe astfel de cazuri duc la moarte, a mai spus Lundy. În ceea ce privește glioblastomul, de exemplu, diagnosticele stabilesc un interval de trăit de trei până la patru luni – până la cel mult cinci ani de la depistare.

 

Referindu-se la reclamanții din cazul din D.C., Lundy a spus: „Mulți dintre ei au murit și multe cazuri sunt doar cazuri de deces, iar văduvele sau membrii familiei au intentat procesele”.

 

Deși reclamanții erau din diferite zone ale SUA, procesele inițiale – ulterior îmbinate în cazul actual – au fost deschise în Districtul Columbia „deoarece instituțiile de lobby ale industriei wireless [sunt] situate în D.C.”, a precizat Lundy.

 

În 2013, a avut loc o audiere Frye în timpul căreia, potrivit lui Lundy, martorii experți ai reclamanților „era necesar să îndeplinească un standard înainte de a putea depune mărturie în fața unui complet de jurați”.

 

„Standardul Frye era îndeplinit dacă dovedeai că metodologia folosită de expert… este în general acceptată în comunitatea științifică”, a spus Lundy.

 

În perioada 2013-2015, cei cinci experți propuși de reclamanți au fost avizați conform standardului Frye și a avut loc un proces. Totuși, pârâții, făcând recurs, au reușit să obțină respingerea cazului și modificarea standardului după care au fost evaluați experții reclamanților, în standardul Daubert.

 

Cazul Louisiana: o oportunitate pentru a fi prezentate mai multe mărturii ale experților

 

Cazul conex, Walker v. Motorola și colab., depus la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Vest al Louisiana, poate oferi reclamanților o oportunitate de a prezenta mărturii de expertiză care au fost excluse din cazul D.C.

 

Robert F. Kennedy, Jr., președintele Children’s Health Defense, este consilier în acest caz.

 

În cazul din Louisiana, familia lui Frank Aaron Walker a dat în judecată industria telecomunicațiilor, susținând că moartea pastorului în urma unui cancer agresiv la creier a fost cauzată de radiațiile telefonului mobil, riscuri pentru sănătate pe care industria le cunoaște de zeci de ani.

 

Potrivit dosarului, industria telecomunicațiilor „a suprimat îngrijorările întemeiate cu privire la siguranța telefoanelor mobile și a conspirat pentru a ascunde sau a modifica rezultatele studiilor privind siguranța pentru a le face mai «prietenoase cu piața»”.

 

Walker a fost „un utilizator timp de 25 de ani al telefoanelor mobile”. Acesta a murit pe 31 decembrie 2020, la vârsta de doar 49 de ani, după „o luptă de doi ani cu un glioblastom, care a necesitat tratament cu radiații extinse, chimioterapie și intervenții chirurgicale”.

 

În această perioadă de doi ani, Walker a experimentat simptome severe, printre care „convulsii, aură vizuală, oboseală excesivă, migrene, sensibilitate la lumină, probleme de memorie, stres psihologic și emoțional, anxietate și depresie”, susține dosarul.

 

Ca și în cazul din D.C., inculpații din procesul Louisiana sunt câțiva jucători importanți din industria telecomunicațiilor, cum sunt AT&T, Cricket Communications, CITA, Motorola, Asociația Industriei de Telecomunicații și ZTE.

 

Într-un comunicat de presă din 2021 emis după depunerea dosarului, Lundy a declarat:

 

„De generații, industria telecomunicațiilor s-a opus publicării de studii și informații științifice referitoare la legătura dintre utilizarea telefoanelor mobile și tumorile cerebrale. Industria a manipulat știința în detrimentul consumatorilor.

 

Prin acest proces, familia domnului Walker speră să contribuie la dezvăluirea secretelor industriei telecomunicațiilor și să-i tragă la răspundere pentru prejudiciul adus consumatorilor.”

 

În același comunicat, Lundy a precizat că industria telecomunicațiilor „a minimizat, a subestimat și/sau nu a menționat pericolele și riscurile pentru sănătate asociate cu telefoanele mobile”.

 

Comunicatul de presă o cita și pe văduva lui Walker, April Marie Walker:

 

„De-a lungul luptei cu cancerul, Frank nu și-a pierdut niciodată credința sau simțul umorului, dar a suferit teribil. Speranța familiei noastre acum este să putem forța industria telecomunicațiilor să permită consumatorilor să facă alegeri informate cu privire la produsele pe care le cumpărăm.

 

Dacă industria telecomunicațiilor știa că a ține telefonul mobil lângă cap este periculos, atunci publicul ar fi fost necesar să cunoască această informație.”

 

Citiți partea a doua a articolului

 

Citiți și:

Profesorul care studiază efectele radiaţiilor emise de telefoanele mobile: tumori, boli de piele, dureri, insomnii

Este actualmente oficial: Telefoanele mobile cresc în mod considerabil riscul de cancer

Următoarea mare afacere. Telefoanele și sateliții: cursa pentru conectare

 

 

https://yogaesoteric.net/cancer-cerebral-cauzat-de-telefoanele-mobile-i-dovezi-prezentate-de-experti-audiate-dupa-21-de-ani-de-la-intentarea-procesului/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

Unele dintre contribuțiile importante ale lui Swami Vivekananda la cultura mondială

 

 

 

Făcând o evaluare obiectivă a contribuțiilor lui Swami Vivekananda la cultura mondială, eminentul istoric britanic A. L. Basham a declarat că „în secolele ce vor urma, el va fi amintit ca unul dintre principalii modelatori ai lumii moderne…”.

 

Unele dintre principalele contribuții pe care Swamiji le-a adus lumii moderne sunt menționate mai jos:

 

O nouă înțelegere a religiei

Una dintre cele mai semnificative contribuții ale lui Swami Vivekananda la lumea modernă este interpretarea pe care el a dat-o religiei ca fiind o experiență universală a Realității transcendente, comună întregii umanități. Swamiji a răspuns provocării științei moderne arătând că religia este la fel de științifică precum știința însăși; religia este „știința conștiinței”. Ca atare, religia și știința nu se contrazic reciproc, ci sunt complementare.

 

Această concepție universală eliberează religia de sub stăpânirea superstițiilor, a dogmatismului, a preoției și a intoleranței și face din religie cea mai înaltă și nobilă căutare – căutarea Libertății supreme, a Cunoașterii supreme, a Fericirii supreme.

 

O nouă viziune asupra omului

Conceptul lui Vivekananda de „potențial dumnezeiesc al sufletului” oferă un concept nou, înnobilator al omului. Epoca actuală este epoca umanismului, care susține că omul ar fi necesar să fie principala preocupare și centrul tuturor activităților și gândirii. Prin știință și tehnologie, omul a atins o mare prosperitate și putere, iar metodele moderne de comunicare și călătorie au transformat societatea umană într-un „sat global”. Dar degradarea omului a continuat într-un ritm accelerat, după cum o atestă creșterea enormă a numărului de familii destrămate, a imoralității, a violenței, a criminalității etc. în societatea modernă. Conceptul lui Vivekananda despre potențialul dumnezeiesc al sufletului previne această degradare, conferă o dimensiune sacră relațiilor umane și face ca viața să aibă sens și să merite să fie trăită. Swamiji a pus bazele „umanismului spiritual”, care se manifestă prin mai multe mișcări neoumaniste și prin interesul actual pentru spiritualitatea indiană, yoga, Zen etc. în întreaga lume.

 

Noul principiu al moralității și al eticii

Moralitatea predominantă, atât în viața personală, cât și în cea a comunității umane, se bazează în cea mai mare parte pe frică – frica de poliție, frica de ridiculizarea publică, frica de pedeapsa lui Dumnezeu, frica de Karma și așa mai departe. Teoriile actuale ale eticii, de asemenea, nu explică de ce o persoană s-ar cuveni să fie morală și să fie bună cu ceilalți. Vivekananda a oferit o nouă teorie a eticii și un nou principiu al moralității bazat pe puritatea intrinsecă și unicitatea Sinelui suprem nemuritor (Atman) ce există în fiecare ființă umană. Este necesar să fim puri pentru că puritatea este natura noastră reală, adevăratul nostru Sine dumnezeiesc (Atman). În mod similar, este bine să ne iubim și să ne slujim aproapele pentru că toți suntem una în Sinele Suprem al lui Dumnezeu Tatăl, cunoscut sub numele de Paramatman.

 

Puntea dintre Est și Vest

O altă mare contribuție a lui Swami Vivekananda a fost aceea de a construi o punte între cultura indiană și cea occidentală. El a făcut aceasta prin interpretarea scripturilor și filozofiei hinduse, precum și a modului de viață și a instituțiilor hinduse pentru oamenii din Occident într-o manieră în care aceștia le puteau înțelege. El i-a făcut pe occidentali să înțeleagă că este binevenit să învețe multe din spiritualitatea indiană pentru propria lor bunăstare. El a arătat că, în ciuda sărăciei și a înapoierii sale din punct de vedere material, India are o mare contribuție la cultura mondială. În acest fel, el a contribuit la încetarea izolării culturale a Indiei față de restul lumii. A fost primul mare ambasador cultural al Indiei în Occident.

 

Pe de altă parte, interpretarea de către Swamiji a vechilor scripturi hinduse, a filozofiei, a instituțiilor etc. a pregătit conștiința indienilor să accepte și să aplice în viața practică două dintre cele mai bune elemente ale culturii occidentale, și anume știința și tehnologia și umanismul. Swamiji i-a învățat pe indieni cum să stăpânească știința și tehnologia occidentală și, în același timp, să se dezvolte spiritual. Swamiji i-a învățat, de asemenea, pe indieni cum să adapteze umanismul occidental (în special ideile de libertate personală, egalitate și justiție socială și respect pentru femei) la ethosul indian.

 

Citiți și:

Yoga Sutra comentată de Swami Vivekananda (I)

Swami Vivekananda – PARA BHAKTI: Suprema Devoțiune

 

https://yogaesoteric.net/unele-dintre-contributiile-importante-ale-lui-swami-vivekananda-la-cultura-mondiala/

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii

 

de Vlad Petreanu

 

 

Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:

 

  1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau.

 

  1. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale.

 

  1. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus.

 

  1. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii.

 

  1. Stoparea oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul – unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.

 

  1. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.

 

  1. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.

 

  1. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.

 

  1. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.

 

  1. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”.

 

  1. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor.

 

  1. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.

 

  1. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului.

 

  1. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6.

 

  1. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc.

 

În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud.

 

  1. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total.

 

  1. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite.

 

  1. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite.

 

  1. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă.

 

  1. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq.

 

  1. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv.

 

În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense.

 

 

 

(va urma)

 

 

 

Bibiliografie

 

  • What Really Happened in Iran (Ce s-a întâmplat de fapt în Iran) de John Coleman, 1985
  • The New Conspiracy Reader de Al Hidell şi Joan d’Arc, Citadel Press, Hensigton Publishing Corporation, 1999
  • Conspiraţii, asasinate şi atentate celebre, de Victor Duţă, editura Ştefan, 2005
  • Mâna lungă a conspiraţiei, Wilhelm von Angelsdorf, editura Antet, 2005
  • The 60 Greatest Conspiracies of All Time (Cele mai mari 60 de cosnpiraţii ale tuturor timpurilor), de Jonathan Vankin şi John Wahlen, 1996

 

 

Citiţi şi:

 

Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor

 

Conspiraţia internaţională în Europa de Est

 

 

 

https://yogaesoteric.net/scopurile-stabilite-de-comitetul-celor-300-pentru-cucerirea-si-subjugarea-lumii/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Comitetul celor 300  de magnifici – Ce este și cine face parte din el

 

În lumea întunecată a puterii globale, există o organizație clandestină cunoscută sub numele de „Comitetul celor 300”. Acest grup enigmatic, compus din indivizi influenți din diverse sfere de influență, deține o influență imensă asupra destinului națiunilor. Astăzi, pornim într-o călătorie îndrăzneață pentru a dezvălui adevărul ascuns din spatele acestei cabale secrete și impactul ei asupra lumii noastre. Lumea așa cum o știm nu este așa cum pare. În spatele fațadei democrației și guvernării se află o rețea de indivizi care dețin o putere de neimaginat. „Comitetul celor 300” se află în epicentrul acestei rețele de control, manipulând guvernele, economiile și modelând destinul umanității însăși.

 

Lista completă a membrilor „Comitetului celor 300” este o expunere care scoate la iveală numele și fețele celor implicați în această conspirație globală. Deși existența unei astfel de organizații ar putea părea insondabilă pentru unii, dovezile pe care le prezentăm nu pot fi ignorate. Pregătește-te pentru o revelație șocantă a numelor care au rămas ascunse la vedere prea mult timp. Printre membrii proeminenți ai acestei rețele de elită se numără figuri influente din tărâmurile politicii, finanțelor și industriei. Acești jucători puternici au orchestrat cu atenție un joc complex pentru a-și asigura controlul asupra națiunilor și a cetățenilor lor. Nume precum politicienii X și Y, cunoscuți pentru manevrele lor asemănătoare marionetelor, și magnatul miliardar Z, care exercită control asupra politicilor economice, ies proeminent pe această listă. „ Comitetul celor 300” funcționează trăgând sforile guvernelor din întreaga lume. De la orchestrarea războaielor pentru propriul beneficiu până la modelarea politicilor economice care să le favorizeze interesele, această cabală nu lasă piatra neîntoarsă în căutarea dominației globale. Ei manipulează mass-media, asigurându-se că doar versiunea lor a adevărului ajunge la mase, în timp ce vocile disidente sunt reduse la tăcere sau discreditate.

 

Ordinea de zi a „Comitetului celor 300”

 

În centrul „Comitetului celor 300” se află o agendă ascunsă, condusă de lăcomie, putere și dorința de control. Această rețea este hotărâtă să creeze o Nouă Ordine Mondială, în care libertățile individuale sunt simple iluzii, iar cetățenii sunt reduși la pioni ascultători. Ei conspiră pentru a centraliza puterea în mâinile câtorva aleși, eradicând suveranitatea națională și înrobind masele sub conducerea lor tiranică. „ Comitetul celor 300” desfășoară o gamă largă de instrumente pentru a se asigura că stăpânirea sa asupra puterii rămâne necontestată. Dizidenții sunt etichetați drept teoreticieni ai conspirației sau extremiști, discreditându-le efectiv afirmațiile. Instrumentele și algoritmii de detectare AI sunt folosiți pentru a suprima punctele de vedere alternative, asigurându-se că adevărul rămâne îngropat sub straturi de propagandă și dezinformare.

 

În timp ce „Comitetul celor 300 ” poate părea invincibil, există speranță. Pe măsură ce indivizii se trezesc la natura sinistră a acestei conspirații globale, rezistența începe să crească. Căutătorii de adevăr, activiștii și avertizorii fac un pas înainte pentru a dezvălui secretele acestei rețele de elită. Ei își riscă viața, cariera și reputația pentru a dezvălui adevărul și a reda puterea oamenilor. „Comitetul celor 300” reprezintă o forță formidabilă care a modelat lumea în care trăim astăzi. De la politică la finanțe, influența lor nu cunoaște limite. Prin strălucirea operațiunilor lor secrete, facem primul pas către revendicarea libertății noastre. Depinde de fiecare dintre noi să reziste controlului său, să caute adevărul și să construim un viitor care să fie liber de ghearele acestei cabale insidioase. Bătălia pentru adevăr și eliberare începe acum!

 

21 de obiective ale Illuminati și Comitetul celor 300

  1. Să stabilească un Guvern Unic/Noua Ordine Mondială cu o biserică unificată și un sistem monetar sub conducerea lor. Unicul Guvern Mondial a început să-și înființeze biserica în anii 1920 și 1930, pentru că și-au dat seama că necesitatea unei credințe religioase inerente omenirii trebuie să aibă o ieșire și, prin urmare, a înființat un organism „bisericesc” care să canalizeze acest lucru, credinţa în direcţia dorită de ei.

 

  1. Să provoace distrugerea totală a oricărei identități naționale și a mândriei naționale, ceea ce a fost o considerație primordială dacă conceptul de guvernare mondială ar trebui să funcționeze.

 

  1. Să construiască și să provoace distrugerea religiei și, mai ales, a religiei creștine, cu o singură excepție, propria lor creație, așa cum am menționat mai sus.

 

  1. Să stabilească capacitatea de a controla fiecare persoană prin mijloace de control al minții și ceea ce Zbignew Brzezinski a numit tehnotronică, care ar crea roboți asemănători oamenilor și un sistem de teroare care ar face Teroare Roșie a lui Felix Dzerzinhski să arate ca niște copii la joacă.

 

  1. Să pună capăt oricărei industrializări și să pună capăt producției de energie electrică nucleară în ceea ce ei numesc „societatea postindustrială cu creștere zero”. Sunt exceptate industriile informatice și de servicii. Industriile americane care rămân vor fi exportate în țări precum Mexic, unde este disponibilă forță de muncă abundentă de sclavi. După cum am văzut în 1993, acest lucru a devenit un fapt prin adoptarea Acordului de Liber Schimb din America de Nord, cunoscut sub numele de NAFTA. Neangajații din SUA, în urma distrugerii industriale, fie vor deveni dependenți de opiu-heroină și/sau cocaină, fie vor deveni statistici în eliminarea procesului de „populație în exces” pe care îl cunoaștem astăzi ca „Global 2000”.

 

  1. Încurajarea și, eventual, legalizarea consumului de droguri și transformarea pornografiei într-o „formă de artă”, care va fi acceptată pe scară largă și, în cele din urmă, va deveni destul de comună.

 

  1. Să aducă depopularea marilor orașe, conform testului desfășurat de regimul Pol Pot din Cambodgia. Este interesant de observat că planurile de genocid ale lui Pol Pot au fost elaborate în SUA de una dintre fundațiile de cercetare ale Clubului de la Roma și supravegheate de Thomas Enders, un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat. De asemenea, este interesant faptul că, în prezent, comitetul încearcă să reintegreze măcelarii Pol Pot din Cambodgia.

 

  1. Pentru a suprima orice dezvoltare științifică, cu excepția celor considerate benefice de către Illuminati. În mod special vizată este energia nucleară în scopuri pașnice. Deosebit de urâte sunt experimentele de fuziune care sunt în prezent disprețuite și ridiculizate de Illuminati și de șacalii săi ai presei. Dezvoltarea torței de fuziune ar arunca în aer concepția Illuminati despre „resurse naturale limitate” chiar pe fereastră. O torță de fuziune, utilizată corespunzător, ar putea crea resurse naturale nelimitate și încă neexploatate, chiar și din cele mai obișnuite substanțe. Utilizările torței de fuziune sunt o mulțime și ar aduce beneficii omenirii într-un mod care, până acum, nu este înțeles nici pe departe de public (este vorba de fuziunea la rece care funcționează, n.b.).

 

  1. A cauza prin intermediul

 

  1. A) războaie limitate în țările avansate,

 

  1. B) prin foamete și boli în țările din Lumea a treia, moartea a trei miliarde de oameni până în anul 2050, oameni pe care îi numesc „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 (Illuminati) l-a însărcinat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe acest subiect despre cum se poate produce un astfel de genocid. Lucrarea a fost produsă sub titlul „Global 2000 Report” și a fost acceptată și aprobată pentru acțiune de către fostul președinte James Earl Carter și Edwin Muskie, pe atunci secretar de stat, pentru și în numele guvernului SUA. În conformitate cu termenii Raportului Global 2000, populația SUA urmează să fie redusă cu 100 de milioane până în anul 2050.

 

  1. Să slăbească fibra morală a națiunii și să demoralizeze muncitorii din clasa muncitoare prin crearea șomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se scad din cauza politicilor postindustriale de creștere zero introduse de Clubul de la Roma, raportul prevede că lucrătorii demoralizați și descurajați recurg la alcool și droguri. Tinerii țării vor fi încurajați prin intermediul muzicii rock și al drogurilor să se revolte împotriva status quo-ului, subminând și în cele din urmă distrugând unitatea familială. În acest sens, Comitetul a însărcinat Institutului Tavistock să pregătească un plan cu privire la modul în care ar putea fi realizat acest lucru. Tavistock a direcționat Stanford Research să întreprindă lucrările sub conducerea profesorului Willis Harmon. Această lucrare a devenit ulterior cunoscută sub numele de „Conspirația Varsătorului”.

 

  1. Să împiedice oamenii de pretutindeni să-și decidă propriile destine prin intermediul unei crize create după alta și apoi să „gestioneze” astfel de crize. Acest lucru va deruta și va demoraliza populația, în măsura în care, confruntat cu prea multe opțiuni, va rezulta o apatie la scară masivă. În cazul SUA, există deja o agenție pentru managementul crizelor. Se numește Federal Emergency Management Agency (FEMA), a cărei existență am inclus-o pentru prima dată în 1980.

 

  1. Pentru a introduce noi culte și a continua să le impulsionăm pe cele care funcționează deja, care includ gangsteri de muzică rock precum Rolling Stones (un grup de gangsteri foarte favorizat de Nobilimea Neagră Europeană) și toate grupurile rock create de Tavistock care au început cu Beatles.

 

  1. Să continue să construiască cultul fundamentalismului creștin început de slujitorul Companiei Britanice Indiilor de Est, Darby, care va fi folosit greșit pentru a întări statul sionist Israel prin identificarea cu evreii prin mitul „poporului ales al lui Dumnezeu” și donând sume foarte substanțiale de bani pentru ceea ce ei cred în mod eronat că este o cauză religioasă în promovarea creștinismului.

 

  1. Să facem presiuni pentru răspândirea cultelor religioase precum Frăția Musulmană, Fundamentalismul Musulman, Sikhii și să efectueze experimente de control al minții de tipul Jim Jones și „Fiul lui Sam”. Este demn de remarcat faptul că regretatul Khomeini a fost o creație a British Military Intelligence Div. 6, MI6. Această lucrare detaliată a descris procesul pas cu pas pe care guvernul SUA l-a implementat pentru a-l pune pe Khomeini la putere .

 

  1. A exporta idei de „eliberare religioasă” în întreaga lume pentru a submina toate religiile existente, dar mai ales religia creștină. Acest lucru a început cu „Teologia Iezuită a Eliberării”, care a pus capăt stăpânirii familiei Somoza în Nicaragua și care astăzi distruge El Salvador, de acum 25 de ani într-un „război civil”. Costa Rica și Honduras sunt, de asemenea, implicate în activități revoluționare, instigate de iezuiți. O entitate foarte activă implicată în așa-numita teologie a eliberării este Misiunea Mary Knoll, orientată spre comunist. Acest lucru explică atenția extinsă a mass-media asupra uciderii a patru dintre așa-zisele călugărițe ale lui Mary Knoll în El Salvador în urmă cu câțiva ani. Cele patru călugărițe erau agenți subversivi comuniști, iar activitățile lor au fost documentate pe scară largă de guvernul El Salvador. Presa americană și noua mass-media au refuzat să acorde vreun spațiu sau acoperire masei de documente deținute de guvernul salvadorian, care dovedeau ceea ce făceau călugărițele Misiunii Mary Knoll în țară. Mary Knoll este în serviciu în multe țări și a plasat un rol principal în aducerea comunismului în Rhodesia, Moçambic, Angola și Africa de Sud.

 

  1. Pentru a provoca un colaps total al economiilor lumii și a genera un haos politic total.

 

  1. Să preia controlul asupra tuturor politicilor externe și interne ale SUA.

 

  1. Să acorde cel mai deplin sprijin instituțiilor supranaționale precum Națiunile Unite, Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Reglementelor Internaționale, Curtea Mondială și, pe cât posibil, să reducă eficiența instituțiilor locale sau aducându-i sub mantaua ONU.

 

  1. Să pătrundă și să submineze toate guvernele și să lucreze din interiorul lor pentru a distruge integritatea suverană a națiunilor reprezentate de ele.

 

  1. Să organizeze un aparat terorist la nivel mondial [Al-Qaeda, ISIS, ISIL etc.] și să negocieze cu teroriștii ori de câte ori au loc activități teroriste. Se va aminti că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian și american să negocieze cu Brigăzile Roșii răpitorii prim-ministrului Aldo Moro și ai generalului Dozier. Deoparte, Dozier a fost pus sub ordine strictă să nu vorbească despre ce i s-a întâmplat. Dacă va rupe vreodată acea tăcere, el va fi, fără îndoială, „un exemplu oribil de”, în felul în care Henry Kissinger a tratat cu Aldo Moro, Ali Bhutto și generalul Ziaul Haq.

 

  1. Să preia controlul asupra educației în America cu intenția și scopul de a o distruge complet. Până în 1993, efectul deplin al acestei politici devine evident și va fi și mai distructiv pe măsură ce școlile primare și secundare încep să predea „Educația bazată pe rezultate” (OBE).

 

Dezvăluirea Rețelei Sinistre. Lista completă a membrilor „Comitetului celor 300” (menționez că unii dintre ei au murit sau nu mai sunt în anumite funcții) :

 

Abdullah II Regele Iordaniei – O marionetă imperială importantă în Orientul Mijlociu, soție americană, educată în Marea Britanie;

 

Roman Abramovici – Oligarh rus, valoare netă de 12 miliarde de dolari, legături majore britanice;

 

Josef Ackermann – bancher elvețian și CEO Deutsche Bank

 

Edward Adeane – administrator britanic, absolvent Eton, secretar privat al Prințului de Wales

 

Marcus Agius – finanțator britanic-maltez, președintele grupului Barclay’s Bank, face parte din consiliul BBC, căsătorit cu fiica lui Edmund de Rothschild

 

Martti Ahtisaari – fost președinte al Finlandei, premiul Nobel pentru pace 2008, implicat în acțiunea ONU în Kosovo,

 

Daniel Akerson – CEO General Motors, fost CEO al MCI, General Instrument, Nextel, sa alăturat grupului Carlyle în 2003

 

Albert al II-lea Rege al Belgiei – Rege al Belgiei, aceeași dinastie ca Windsor (Saxe-Coburg-Gotha)

 

Alexandru Prințul Moștenitor al Iugoslaviei – moștenitorul regelui Iugoslaviei

 

Giuliano Amato – fost premier al Italiei, vicepreședinte al convenției care a elaborat Constituția UE

 

Carl A. Anderson – al 13-lea „Cavaler Suprem al Cavalerilor lui Columb”, este în consiliu la Banca Vaticanului

 

Giulio Andreotti – fost premier al Italiei, acuzat în instanță de legături cu mafia și crimă

 

Andrew Duce de York – al doilea fiu al Elisabetei a II-a, al patrulea în linia de succesiune la tronul a 16 țări, legat de pedofilul Jeffrey Epstein

 

Anne Princess Royal – fiica Elisabetei a II-a………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

 

Det.aici

 

 

https://ioncoja.ro/grupul-celor-300-de-magnifici/

 

 

 

Sursa: https://amg-news.com/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat

 

 

Potrivit lui Schwab, în Marea Resetare nu va exista nicio proprietate privată. Guvernele controlate de elita globalistă va deține totul. „Nu vei detine nimic, iar drogurile și jocurile video te vor face fericit.”Aceste planuri sunt pur satanice și sunt împotriva a tot ceea ce societatea noastră a fost construită.„Elita” întunecatului a pornit comutatorul pe Great Reset. Potrivit lui Schwab, omenirea, în criza covid, a demonstrat că permite „elitei” să facă orice: de la închiderea în case, până la „vaccinare”, cu riscul morții, deși s-au cunoscut și efectele dramatice/fatale ale serurilor. Este convins că lumea nu va reacționa nici când li se va confisca pământurile, proprietățile, mașinile și va accepta umilă să trăiască după toanele celor foarte bogați. Nu au de ales. Dacă ar fi conștientizat că „gripa” a fost un simplu test și ar fi reacționat, căutau alternative, dar nu, oamenii au acceptat toate restricțiile și au trăit în teroare timp îndelungat fără să se revolte. Pentru ei, atitudinea docilă a celor mulți a fost o surpriză.

 

Concluzia experimentului covid: oamenii nu au nevoie de libertate. Pot fi manipulați foarte ușor. Dacă au droguri, internet, jocuri video și sex sunt fericiți.

 

 

Reamintim că terenurile agricole au fost confiscate în Țările de Jos de guvernul infiltrat de WEF, provocând indignare și perturbând lanțul de aprovizionare, iar țarul climatic al lui Biden, John Kerry, a amenințat fermierii americani că confiscările de ferme din SUA „nu sunt excluse”.

 

Potrivit elitei satanice, nu mai avem voie să conducem mașini. Ele vor fi interzise în viitor … pentru NOI, cu excepția persoanelor cu scoruri sociale  excepționale și a … criminalilor din vârful piramidei financiare! Ei vor continua să șofeze, să zboare cu avioanele lor private și să călătorească în iahturi luxoase. Vor avea voie să consume carne, NU se vor injecta, vor continua să meargă oriunde în vacanțe, să ucidă, să amenințe, să hărțuiască opoziția, să hotărască viitorul a miliarde de oameni fără ca nimeni să le dea acest drept, în timp ce noi vom fi înghesuiți în orașele de 15 minute, marcați, inventariați, controlați, sărăciți și … uciși înainte de vreme.

 

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/05/harari-schwab-umanitatea-e-proasta-obsedata-si-foarte-usor-de-manipulat/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Lumea nu s-a speriat de criza climatică, ar se va speria de criza apei și se va „vaccina”!

 

Ce legătură are criza climatică cu „vaccinarea obligatorie”? Sunt cumva interdependente? În ce mod? De ce s-ar „vaccina” lumea dacă globaliștii lansează o altă minciună grosolană despre apă? Dacă s-ar „vaccina” oamenii, nu ne-am mai confrunta cu criza apei? Sau criza apei vine oricum – forţată ca toate celelalte „spaime” provocate de eugeniști și întreținute de sclavii media – dar populația lumii, scăzând drastic numeric post-injectare, asigură apă suficientă supraviețuitorilor? Pe scurt, criminalii globaliști pot trăi fără probleme. Vor să fie singuri pe planetă și nemuritori!

 

Discursul Mazzucatei de la Davos relevă concret faptul că mult „înspăimântătoarea” criză climatică a fost o minciună ordinară, lansată cu intenţia de a convinge oamenii cu un IQ scăzut să facă ceva ce în alt context n-ar fi acceptat. Rezultatul a fost nesatisfăcător pentru călăii planetei și, s-au gândit ei, n-ar fi rău să treacă la planul „B” – resursele de apă!

 

Ce urmează? Raționalizarea apei, condiţionarea consumului de apă de dovada „vaccinării fără număr”? Recomandarea Marianei, cu subiect și predicat, îmbracă forma infracţiunii de instigare publică și directă la sinuciderea populaţiei în masă!

 

Acești indivizi diabolici nu au limita răului. Au depășit-o cu mult pe cea admisibilă, tolerată. De aceea vin cu variante din ce în ce mai monstruoase iar noi…doar dezbatem subiectul pe virgule, în rest…zen.

 

Cine este Mariana Francesca Mazzucato? O economistă în vârstă se 54 ani, celibatară, fără copii, cu triplă cetățenie (ca majoritatea trădătorilor de ţară) – italiană, britanică și… americană. Este profesor în Economia inovării și valorii publice la University College London și director fondator al Institutului UCL pentru Inovație și Scop public (IIPP). Mazzucato este cel mai bine cunoscută pentru munca sa privind dinamica schimbărilor tehnologice, rolul sectorului public în inovare și conceptul de valoare în economie. „Noua Republică” a numit-o una dintre „cei mai importanți gânditori despre inovare”, adică o „inovare” morbidă, specifică lui Harari, Schwab, Gates, Rothschild etc.

 

În 2021, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale la teoria și politica economică, Mazzucato a primit Grande Ufficiale Ordine al Merito della Repubblica Italiana de la Președintele Italiei, cea mai înaltă onoare civilă a Italiei.

 

Cariera ei a pus accentul pe transpunerea ideilor economice în politică și deține numeroase roluri politice la nivel înalt. În prezent este președintele Consiliului privind economia sănătății pentru toți al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), membru al Consiliului Consilierilor Economici al Guvernului Scoțian, membru în Consiliul Consultativ Economic al Președintelui Africii de Sud și membru în Consiliul consultativ pentru afaceri economice și sociale al ONU. Cum naiba poate cumula simultan atâtea funcţii, în ţări și locaţii diferite? Vă imaginați ce îndemnizaţii încasează lunar? Pentru astfel de personaje NU există justiție?

 

Remarcabil este și aspectul grupului compact de cuvinte în jurul căruia orbitează teoriile și inovaţiile ei: economie, sănătate & social. Luate împreună, raportat la acţiunile sale, „teoriile” converg exclusiv către conceptul morţii împachetat în teorii „știinţifice”. În spatele lor rânjește hidos dorinţa ei (lor) de EXTERMINARE A RASEI UMANE. Și dacă doar moartea speciei umane e unica ţintă, atunci jocul de-a Creatorul trebuie să producă efecte.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/04/06/lumea-nu-s-a-speriat-de-criza-climatica-dar-se-va-speria-de-criza-apei-si-se-va-vaccina/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”

 

 

Dr. David Martin este imvitatul lui Jonathon Otto unde discută despre cum, încă din anii 1980, mai multe organizații au orchestrat un mediu pentru a crea variate abateri ale atenţiei, prin manipularea mentalului individual și colectiv al maselor, care dau naștere unei animații a fricii. El descrie cum va funcționa agenda lor reală. Ei vor să ne slăbească psihic și fizic până când vom deveni atât de vulnerabili încât vom ceda la tot ce vor dori sau impune acești criminali.Dr.Martin mai spune că nu toate informațiile pot fi găsite pe internet, unele se pot descoperi în cărţi sau pe foi de hârtie. Google-ul și Wikipedia sunt manipulate, informaţiile fiind de cele mai multe ori false, ori de negăsit.

 

Din informațiile dr.Martin rezultă că intenţia acestor criminali globali este de a crea omul-cyborg, alimentat cu baterie de litiu, a cărui viaţă să fie limitată la 35 ani.Recunosc că mintea mea nu poate cuprinde și nici nu e capabilă să-și imagineze asemenea orori. Indivizii ăștia nu ar trebui condamnaţi, ci spulberaţi. Au minţile atât de bolnave încât până și ideile lor făcute public pot modela minţile altora înclinate spre partea întunecată a fiinţei umane.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/12/09/dr-david-martin-oms-ul-programeaza-publicul-sa-accepte-genocidul-global-al-umanitatii/

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Ca si alti destepti ai lumii-) Prințul Philip lasă în urmă o declarație controversată: ”Aș vrea să mă întorc ca un virus mortal, pentru a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopulării!”

 

 

 

 

 

Prințul Consort Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a murit, vineri, 9 aprilie, la vârsta de 99 de ani. În urma sa rămân amintirile celor dragi, fotografii de la evenimente importante din cadrul Familiei Regale britanice, dar și un citat cu o declarație controversată a Prințului Philip, care, în contextul decesului său, dar și al pandemiei COVID, s-a rostogolit pe Internet.

 

 

Este vorba despre o declarație datând de acum peste trei decenii, și anume din 1988, în care Ducele de Edinburgh vorbise de reîncarnare. „În cazul în care mă voi reîncarna, aș vrea să mă întorc ca un virus mortal, pentru a contribui cu ceva la rezolvarea suprapopulării”, ar fi spus soțul Reginei Elisabeta a II-a, citatul fiind menționat într-un articol datând din 2009 al cunoscutei publicații The Guardian, citat de Business Insider. Se face trimitere la un material de presă ce conține unele dintre cele mai controversate afirmații ale Prințului Philip.Interviul revine în atenția lumii întregi, în plină criză generată de COVID-19

Spusele Prințului Philip revin în atenție în contextul dificil prin care trece o lume întreagă, de mai bine de un an de zile, de când au apărut problemele aduse de noul coronavirus.

 

 VEZI DETALII AICI

 

 

 

https://www.national.ro/stiri-externe/printul-philip-lasa-in-urma-o-declaratie-controversata-as-vrea-sa-ma-intorc-ca-un-virus-mortal-718651.html/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

În vechime, komunismul i-a învăţat pe oameni să înflăcăreze păcătuirea până la Cer, ca să se aleagă scrum de Sodoma şi Gomora ; Dar globalismul ne îndoapă cu mult mai multe nelegiuiri, pentru a pârjoli nu numai pământul, ci şi Cerul (2Petru 3/9-18)… De aceea Tatăl ni s-a întrupat în Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădita din bunătăţi, frumuseţi, sfinţenii şi învăţături Cristice, Paine rumenită în cuptorul de la Golgota, pentru ca după ce ne săturăm din gândirea, voia, rânduiala, invăţătura-hrană care nu se trece, să însetăm după Apa vie (Ioan 4/14 şi 7/37-39), ca să iradiem (spre veşnicirea semenilor) mireasma cunoaşterii şi rodirii lui Dumnezeu (2 Cor.2/14-17); Însuşi Iisuss ne-a învăţat să ne naştem din nou (Ioan, cap.3), prin pocăinţa dăruită tot de el (Marcu 1/15), ca să ne lepădăm de sine-de satan (Luca 9/23-26), pentru a ne lua Crucea-arma mortală de distrugere în masă a satanei şi a oricărui păcat; Deci, să ne blindăm până în dinţi cu învăţătura Duhovnicească (Ef.6/10-20) pentru a ne apăra, dar şi pentru a continua atacul contra lui satan, aşa cum ne-a arătat Prietenul păcătoşilor în pustie… „Atunci diavolul L -a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să -I slujească.” (Mat.4/1-11)

 

 

 

În vechime, komunismul i-a învăţat pe oameni să înflăcăreze păcătuirea până la Cer, ca să se aleagă scrum de Sodoma şi Gomora ; Dar globalismul ne îndoapă cu mult mai multe nelegiuiri, pentru a pârjoli nu numai pământul, ci şi Cerul (2Petru 3/9-18)… De aceea Tatăl ni s-a întrupat în Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădita din bunătăţi, frumuseţi, sfinţenii şi învăţături Cristice, Paine rumenită în cuptorul de la Golgota, pentru ca după ce ne săturăm din gândirea, voia, rânduiala, invăţătura-hrană care nu se trece, să însetăm după Apa vie (Ioan 4/14 şi 7/37-39), ca să iradiem (spre veşnicirea semenilor) mireasma cunoaşterii şi rodirii lui Dumnezeu (2 Cor.2/14-17); Însuşi Iisuss ne-a învăţat să ne naştem din nou (Ioan, cap.3), prin pocăinţa dăruită tot de el (Marcu 1/15), ca să ne lepădăm de sine-de satan (Luca 9/23-26), pentru a ne lua Crucea-arma mortală de distrugere în masă a satanei şi a oricărui păcat; Deci, să ne blindăm până în dinţi cu învăţătura Duhovnicească (Ef.6/10-20) pentru a ne apăra, dar şi pentru a continua atacul contra lui satan, aşa cum ne-a arătat Prietenul păcătoşilor în pustie… „Atunci diavolul L -a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să -I slujească.” (Mat.4/1-11)

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300 – John Coleman

Autor: Dr. John Coleman

ISBN: 9789736364860

Editura: Antet

 

DESCRIERE

 

 

Ierarhia conspiratorilor – John Coleman

 

„De-a lungul carierei mele ca ofiter profesionist de informatii am avut numeroase ocazii de a obtine accesul la documente top secret. In perioada cat am lucrat pe teren in Angola mi s-a oferit prilejul de a vedea o serie de documente strict confidentiale care erau neobisnuit de explicite.

 

Ceea ce-am citit acolo m-a umplut de furie si revolta, facandu-ma sa ma lansez pe un drum de la care nu m-am mai abatut – si anume, acela de a descoperi puterea care controleaza si administreaza guvernele Marii Britanii si Statelor Unite” – John Coleman..Editura Antet a lansat in 2010 acesta carte, care a suscitat imediat interesul iubitorilor romanelor de spionaj. Volumul „ Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300” nu este doar o carte despre comitetul celor 300, ci transpune in cuvinte atmosfera misterioasa a secretelor celor puternici care conduc lumea, dezvaluite cu mult har de catre celebrul John Coleman.

Despre John Coleman

John Coleman (n. 1935) este scriitor si analist de afaceri mondiale. Coleman sustine ca a activat ca ofiter britanic de informatii pentru MI6. In aceasta calitate de fost spion,  Coleman a redactat mai multe carti si numeroase lucrari despre structurile de putere ale lumii.El sustine ca un grup relativ restrans de oameni – grup numit „Comitetul celor 300” – constituie o elita conducatoare care urmareste un obiectiv important – un guvern unic mondial. Cartile scrise de Coleman au influentat si alti autori de romane pe tema conspiratiei precum David Icke si Jim Marrs, care il citeaza pe Coleman in propriile lucrari.Coleman sustine ca Fratia Musulmana este un ordin masonic secret creat pentru pastra mostenirea straveche a Orientul Mijlociu astfel incat resursa sa naturala esentiala, petrolul, sa ramana in mainile locuitorilor din zona araba.

 

Coleman a criticat diferite asociatii si cluburi globaliste, cum sunt Clubul de la Roma, Fundația Giorgio Cini, Global 2000, Colocviul interreligios pentru pace, Institutul Tavistock si alte organizatii importante pe plan mondial.Comitetul celor 300 nu este singura carte a lui Coleman in care relateaza despre Stapanii Lumii. Coleman a publicat 12 carti despre subiecte controversate, cum ar fi Dinastia Rothschild, Noua ordine mondiala si despre declinul moral, spiritual, cultural, politic si economic al Statelor Unite ale Americii.

 

Ce mistere ascunde carte Comitetul celor 300?

 

 

 

Imaginati-va un grup atotputernic, care nu cunoaste granite nationale, care se afla deasupra legilor tarilor si natiunilor, un grup ce controleaza fiecare aspect al politicii, religiei, comertului sau  industriei. Grupul are influenta asupra bancilor, asigurarilor, resurselor naturale, industriei petroliere, dar si a traficului de droguri sau arme. Comitetul celor 300 nu da socoteala nimanui, doar celor care il formeaza.Pentru marea majoritate dintre noi, un astfel de grup pare să fie dincolo de orice imaginatie, depasind posibilitatile oricarei organizatii normale.

 

Conceptul unui grup secret de elita care exercita controlul asupra fiecarui aspect al vietii noastre este promovat de Coleman in aceasta carte – Comitetul celor 300.

 

Commitetul celor 300, adica Olimpienii, este un grup presupus fondat de aristocratia britanica in anul 1727. Se presupune ca este un consiliu international care organizeaza politica, comertul, serviciile bancare, conduce mass-media si armata, in scopuri oculte, globale si centralizate. Cifra 300 este derivata din articolul aparut in 1909 in publicatia „Geschäftlicher Nachwuchs”, redactat de Walter Rathenau.

 

Cartea fostului ofiter de informatii britanic ce apartinea de MI6, John Coleman pretinde ca dezvaluie informatii de prima mana si relateaza intalniri cu acest grup misterios. Gruparea cunoscuta si sub numele de „mana ascunsa – Hidden Hand ”, este condusa de familia Rothschild, finantatori internationali si arunca o influenta imensa asupra multor institutii bancare nationale de top si a familiilor regale ale lumii.Coleman sustine in „Comitetul celor 300” ca presupusul grup este superior altor grupuri de initiati, mai cunoscute, precum Grupul Bilderberg, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Clubul de la Roma, Comisia Trilaterala sau Consiliul pentru Relatii Externe (CFR).

 

Americanii sunt predispusi sa afirme ca astfel de inteventii nu se pot intampla sub Constitutia suverana a Statelor Unite. Este greu de acceptat ca exista un astfel de organism, numit in carte „Comitetul celor 300”, care e capabil sa conduca din umbra lumea actuala.In timp ce majoritatea oamenilor incearca sa isi solutioneze problemele personale, aceasta carte spune exact cine sunt „ei” si ce fel de viitor ne-au planificat. Cartea lanseaza idei despre razboiul cu națiunea americana, ce dureaza de 50 de ani, un razboi pe care suntem la un pas de a-l pierde. Aflam ce metode folosesc „Ei” si cum ne pot influenta existenta.

 

De ce te ajuta aceasta carte sa intelegi mai bine lumea contemporana si realitatea de azi

Daca esti nedumerit si mirat de ce se intampla in lume, cartea incearca sa aduca explicatii si justificari. Multe teorii conspirationiste sustin ipotezele lansate de Coleman iar abordarea in stil documentar a ideilor face acest volum usor de parcurs, interesant si captivant.”Comitetul celor 300„ nu este doar o banala carte de spionaj. In acest volum, afli cum adevarurile sunt rastalmacite si cum evolutia politica si economica a ultimilor ani indica o convergenta spre un guvern mondial, spre pierderea treptata a libertatilor individuale, sub influenta din umbra a conducatorilor lumii nevazute noua.

 

Odata ce ai citit adevarurile alternative continute in aceasta carte, intelegerea evenimentelor politice, economice, sociale si religioase din trecut si mai ales din prezent nu va mai fi o problema. „Comitetul celor 300” este o carte care te marcheaza prin dezvaluirea fortelor ascunse care incearca sa dirijeze destinul Statelor Unite si prin extrapolare a intregii lumi libere.

 

 

 

https://www.librariadelfin.ro/carte/ierarhia-conspiratorilor-povestea-comitetului-celor-300-john-coleman–i11163?srsltid=AfmBOoosqubav0wIAx4WdGK0-eZKgBgTHA8Se_sdJ7GMZJqjMp54hXBE

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

(Dupa ce albii au pierdut puterea,castiga ””expropierea””) Legea de expropriere a Africii de Sud: este confiscat pământ de la fermierii albi?

De: Naledi Mashishi

Președintele sud-african Cyril Ramaphosa face gesturi în timp ce informează presa despre președinția Africii de Sud G20 pentru 2025 la parlamentul din Cape Town, Africa de Sud, 3 decembrie 2024. Sursa: REUTERS/Esa Alexander

 

Președintele SUA, Donald Trump, și-a pus ochii pe Africa de Sud, după ce a apelat la Truth Social pentru a susține că țara confiscă pământ, încălcând drepturile omului. „Africa de Sud confiscă terenuri și tratează anumite categorii de oameni FOARTE RĂU… Voi întrerupe toate finanțările viitoare către Africa de Sud până când o investigație completă a acestei situații va fi finalizată!” a spus el .

 

Postarea lui Trump pe Truth Social susține că guvernul Africii de Sud confiscă pământ. (Sursa: Truth Social)

 

Postarea lui Trump face aluzie la controversatul proiect de lege de expropriere semnat de președintele sud-african Cyril Ramaphosa la 24 ianuarie 2025. Criticii proiectului de lege au apelat la rețelele de socializare pentru a susține că actul este o politică guvernamentală de a confisca pământul fermierilor albi.

 

O postare pe X susține că „Donald Trump reduce toate finanțările viitoare pentru Africa de Sud, invocând politica ANC de a fura pământ de la sud-africanii albi”.

 

Un altul afirmă : „Guvernul sud-african s-a implicat în genocidul albilor, torturându-i și sacrificându-i de mult timp. Ei au escaladat recent acest lucru declarând confiscarea terenurilor deținute de albi fără despăgubiri”.

 

Dar Ramaphosa a emis o replică, afirmând că guvernul nu a confiscat niciun teren. „Legea de expropriere recent adoptată nu este un instrument de confiscare, ci un proces legal mandatat din punct de vedere constituțional care asigură accesul publicului la pământ într-o manieră echitabilă și justă, așa cum este ghidată de constituție”, a postat el pe X . Președintele sud-african Cyril Ramaphosa i-a răspuns lui Trump la X clarificând că Actul de expropriere nu este un instrument de confiscare a terenurilor. Deci, ce este Legea de expropriere? Și guvernul sud-african confiscă pământ de la fermierii albi?

 

Ce este Legea de expropriere?

 

Det. Aici

 

 

https://www.logicallyfacts.com/en/article/south-africas-expropriation-act-is-land-being-confiscated-from-white-farmers

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Nu, fostul agent FBI Ted Gunderson nu a fost asasinat pentru că a dezvăluit piste chimice

De: Arron Williams

 

Nu, fostul agent FBI Ted Gunderson nu a fost asasinat pentru că a dezvăluit piste chimiceSursa: TikTok

 

Verificarea faptelor

Verdictul fals

Ted Gunderson, un fost agent FBI și cunoscut teoretician al conspirației, a murit de cancer la 31 iulie 2011. Nu există dovezi că a fost asasinat.

 

 

 

Context

 

Într-un videoclip care circulă pe Facebook și TikTok, fostul agent FBI Ted Gunderson susține că chemtrails, sau „haldele morții”, sunt pulverizate în SUA, Marea Britanie, Irlanda și alte țări. Gunderson susține că aceste piste chimice sunt pulverizate de Națiunile Unite și fac parte dintr-un complot genocid, otrăvitor și criminal. El afirmă că pistele chimice sunt o „crimă împotriva umanității”. Legenda videoclipului spune: „Videoclipul care l-a ucis pe fostul director FBI Ted Gunderson”, sugerând că Gunderson a fost asasinat pentru că a expus urme chimice.

 

De fapt

 

Nu există nicio dovadă că Ted Gunderson a fost asasinat, iar conspirația chimică a fost dezmințită în mod substanțial.

 

Gunderson a petrecut 27 de ani în FBI, conducând birouri ale FBI în Memphis, Dallas și Los Angeles. Deși Gunderson a petrecut timp în FBI, el nu a fost directorul FBI, așa cum susține legenda.Gunderson era cunoscut și pentru răspândirea teoriilor conspirației. Potrivit Southern Poverty Law Center, el a devenit un „conspirator” de frunte și a susținut că Illuminati plănuiau să conducă lumea. Aceasta este o teorie a conspirației obișnuită, care a fost adesea dezmințită. El a făcut și afirmații despre pistele chimice.După ce s-a retras de la FBI, Gunderson a început o firmă de investigații și a fost anchetator în cazul McMartin PreSchool, devenind fixat de ideea că copiii sunt victime frecvente ale abuzului ritual satanic. Cu toate acestea, cazul a fost denunțat pe scară largă și nu a produs nicio condamnare după șapte ani de procese. Cazul evidențiază că, deși a fost un agent FBI de mult timp, acest lucru nu înseamnă că Gunderson este întotdeauna corect sau credibil în ceea ce privește afirmațiile pe care le-a făcut.

 

Greg Gunderson, fiul lui Ted Gunderson, a confirmat pentru Associated Press în 2011 că tatăl său a murit de cancer la vârsta de 82 de ani, pe 31 iulie în același an. Afirmația că a fost asasinat este nefondată.

 

BBC afirmă că teoria conspirației chemtrail consideră că norii albi și urmele care se formează în spatele avioanelor sunt substanțe chimice pe care guvernele le folosesc pentru a controla vremea, a otrăvi populația sau a face oamenii mai ușor de controlat. Cu toate acestea, aceste afirmații sunt lipsite de temei, iar „chemtrails” sunt de fapt urme de condensare a vaporilor de apă care sunt eliberate de motoarele de aeronave. Dacă condițiile atmosferice sunt corecte, acești vapori se condensează și formează cristale de gheață.

 

Un corp larg de dovezi academice respinge, de asemenea, ideea de chemtrails. Universitatea din California, Irvine, și Institutul Carnegie de Știință au descoperit că procesele fizice și chimice bine înțelese explică scurgerile printr-un studiu efectuat de cei mai importanti oameni de știință din lume, specializați în urme de condensare și depunerea atmosferică de praf și poluare. 76 din cei 77 de oameni de știință au declarat că nu au întâlnit dovezi ale unui program secret de pulverizare atmosferică. Contrails, pentru a folosi termenul corect, sunt un rezultat normal al avioanelor care zboară în anumite condiții atmosferice. În mod logic, Facts a găsit anterior alte afirmații false.

 

Verdictul

 

Ted Gunderson a murit de cancer și nu a fost asasinat pentru că a vorbit despre piste chimice. Urmele de condensare, cunoscute și sub denumirea de contrails, pe cer sunt un fenomen normal și nu chemtrails. Prin urmare, am marcat această afirmație ca fiind falsă.

 

 

https://www.logicallyfacts.com/en/fact-check/false-no-former-fbi-agent-ted-gunderson-was-not-assassinated-for-exposing-chemtrails

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

(Nu-i mai cautati pe teroristii lui Iliescu-rusnacii lovilutiei…) Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității, devine vicepreședinte al Comisiei SIE

 

 

Briana Teodorescu

 

Parlamentul a decis luni seara numirea lui Felix Stroe, fost informator al Securității, ca vicepreședinte al Comisiei de control SIE. În comisie, alături de Stroe, se află și politicieni cu poziții anti-occidentale, stârnind critici din partea opoziției.

 

 

În cadrul unei ședințe a Parlamentului României, desfășurată luni seară, au fost aleși prin vot secret membrii noilor comisii de control al serviciilor de informații, inclusiv Comisia de control a SIE. Felix Stroe (PSD), fost informator al Securității comuniste, a fost ales vicepreședinte al acestei comisii, potrivit info-sud-est.ro. În comisie mai sunt și Mircia Chelaru (AUR) și Anamaria Gavrilă (POT), ambii cu poziții puternic anti-occidentale, iar președintele comisiei este Alexandru Muraru (PNL).

Conform unui document emis de CNSAS în 2015, Felix Stroe a fost informator al Securității sub numele conspirativ „Dan”. Deși CNSAS a stabilit că „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității”, acesta a fost implicat în activități care au fost legate de regimul comunist. „Informez că în anul II C, Lic. B.P. Hașdeu învață elevul K.C. Despre acesta cunosc în ultimul timp că s-a despărțit de anturajul în care trăia și cred că nu a mai audiat emisiunile postului de radio ’Europa Liberă’”, este una dintre notele în care se menționează activitatea sa.

Felix Stroe a explicat că în perioada comunistă a lucrat în cadrul Consiliului Politic Superior al Marinei Militare, fiind implicat în activități ce urmau linia ideologică a regimului Ceaușescu. „Da, am lucrat în Consiliul Politic al Marinei Militare. Am fost repartizat cu mandat într-un regiment de nave torpiloare. După doi ani de zile, pentru că toate notările mele de serviciu erau excepționale, am fost chemat de comandantul Marinei Militare și de secretar, amiralul Mușat și amiralul Petre George și m-au numit în Consiliul Politic al Marinei Militare, responsabil cu munca de tineret”, declara el în 2015.

În ciuda trecutului său, Felix Stroe și ceilalți membri ai comisiei vor avea responsabilitatea de a supraveghea și controla activitatea unui serviciu de informații condus de Gabriel Vlase (PSD), care a fost implicat într-un scandal recent. Conform unei investigații a G4Media, Gabriel Vlase a zburat cu avionul privat în Azerbaidjan, pentru a urmări Marele Premiu de Formula 1. Mai mult, o investigație a arătat afaceri imobiliare dubioase între fratele lui Vlase și persoane implicate în activități interlope pe litoralul românesc.

Felix Stroe a fost ministru al Transporturilor în guvernele Grindeanu și Tudose și a rămas un lider influent al PSD Constanța, având o carieră politică îndelungată. În ciuda controverselor, acesta a continuat să dețină funcții importante în partid și să își păstreze controlul asupra organizației PSD Constanța din 2015. Anamaria Gavrilă, un alt membru al comisiei de control al SIE, a fost asociată cu viziuni pro-ruse și extremiste, după ce s-a încolonat în spatele lui Călin Georgescu, un candidat cu discurs legionar. Gavrilă și-a făcut cunoscută poziția în favoarea unor politici care contravin intereselor occidentale. Aceasta a fost criticată pentru legăturile sale cu cercuri politice și ideologice din afaceri cu influență din partea fostului regim.În comisia de control SIE mai sunt și Mihai Fifor (PSD), Mircia Chelaru (AUR), Sorin Gheorghe Șipoș (PSD) și Lorand Turos (UDMR). Această comisie are rolul de a supraveghea activitatea SIE, de a verifica cheltuielile și bugetul instituției, de a examina eventualele încălcări ale Constituției și de a aviza proiectele de lege care vizează securitatea națională.

 

 Citește și:

 

 Un consilier CNSAS spune că „fasciștii români au instrumentat subiectul” furtului tezaurului și îndeamnă la destabilizare internă

 Citește și: Marcel Ciolacu a numit-o pe Ligia Deca secretar general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO

 Citește și: Cine sunt parlamentarii care vor controla serviciile de informații. Posibilă incompatibilitate în cazul lui Felix Stroe, fost informator al Securității

 

https://adevarul.ro/politica/felix-stroe-psd-fost-informator-al-securitatii-2419505.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31444

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

RE („Ed”) Cea mai nouă

carte a lui Sherman, acum disponibilă!

 

 

Înțelepciunea 365:

Buddha zilnic și Solomon zilnic

 

 

Ai nevoie de încurajare? Îndrumare? Perspectivă? Inspiraţie? Motivație? Sfat înțelept despre cum să trăiești? Cum să găsești fericirea? Cum să gestionezi stresul? Cum să relaționezi cu ceilalți? Sfaturi pentru relații? Să faci față când se întâmplă lucruri rele? Cum să faci diferența? Unde te poti intoarce?

 

De ce să nu iei sfatul de la doi dintre cei mai înțelepți oameni din istorie, Buddha și Solomon? Această carte revoluționară oferă o colecție aranjată pe plan local a perspectivelor lor concise și pătrunzătoare, prezentate unul lângă altul. 365 de citiri zilnice. Înmuiați-vă în proverbele lor. Luați câteva minute în fiecare zi și veți porni într-o călătorie care vă va schimba viața.

 

Deși au trăit la 400 de ani și 3.000 de mile unul de celălalt în două culturi foarte diferite, Buddha și Solomon vorbeau adesea cu aproape aceeași voce. Fiecare a întărit și completat ceea ce a spus celălalt. Aceste zicale sunt ca diamantele care strălucesc în moduri revelatoare când sunt privite din unghiuri diferite.

 

Practic, există patru civilizații diferite care coexistă pe Planeta Pământ: iudaismul/creștinismul, islamul, secularismul și religiile orientale (hinduism și budism). Necesitatea unei mai bune înțelegeri și comunicare între aceste civilizații nu a fost niciodată mai mare. Wisdom 365 oferă o legătură solidă între două dintre ele, într-un mod care nu a fost niciodată făcut înainte și într-o măsură pe care puțini, dacă nici unul, și-au imaginat-o. Adepții religiei orientale cred că adevărurile lor vin din adâncul interiorului, prin meditație și excluderea vocilor din exterior. Adepții religiilor occidentale și ai islamului cred că adevărurile lor vin de sus (Dumnezeu) prin revelație.

 

Ceea ce face Wisdom 365 este pur și simplu să te conducă prin TOATE proverbele lui Buddha în lecturi zilnice scurte, în timp ce te conectează cu proverbe ale lui Solomon care ACCOORĂ ACEEAȘI TEREN. Rezultatul este o legătură neașteptată a adevărurilor orientale și occidentale. Luați doar 2-3 minute pe zi pentru a profita și de a fi inspirat de intuițiile zilnice de la doi dintre cei mai înțelepți oameni care au trăit vreodată. Vei deveni mai înțelept și mai capabil să navighezi prin viață și să eviți capcanele acesteia.

 

 

Ce legătură are această carte cu cercetarea codului biblic?

 

Totul a început cu o căutare a codului biblic pentru coduri despre Buddha. Având în vedere că subiectul codurilor biblice tinde să fie strâns legat de subiectul textului de suprafață din Biblie, am început prima noastră căutare de coduri despre Buddha în cărțile de „înțelepciune” ale Bibliei: Proverbe și Eclesiastul.

 

Am fost uimiți de codurile pe care le -am găsit . Iată câteva dintre codurile budiste fascinante pe care le-am găsit în ultimii șase ani. Codurile au fost analizate și traduse de către Nathan Jacobi, Ph.D.

Doamne, Buddha a venit ca un ecou al religiei.

Așa este existența esențială – Buddha mă va însoți.

ONU este ținta lui Buddha.

De ce există Buddha și suferința? Lasă-mă să le suport.

Buddha este potrivit și sigilat. Într-adevăr, o lumânare.

Buddha mă convertește în mod plăcut, baza mea este religia blândă.

Coboară prințul Buddha și stai cu el.

Budism, oamenii vin, prezentul este Dumnezeu și cine este lumina mea? Moartea este un prinț asemănător briciului.

 

În încercarea de a afla mai multe despre budism pentru a înțelege mai bine coduri precum cele de mai sus, am fost continuu uimiți de cât de asemănătoare erau proverbele lui Buddha cu cele ale lui Solomon, care a trăit cu 400 de ani mai devreme.

 

Cele 423 de proverbe ale lui Buddha apar împreună în cartea, Dhammapada , publicată în jurul anului 252 î.Hr., la aproximativ 230 de ani după moartea sa. Ne-am gândit să producem o carte cu 365 de lecturi zilnice în care un proverb similar (sau contrastant) al lui Solomon să apară alături de fiecare proverb al lui Buddha. Ne-am întrebat ce s-ar întâmpla cu cei 423 dacă am grupa fiecare pereche de proverbele lui Buddha care erau contraste directe ar fi arătate împreună, iar acest lucru a redus numărul de pagini la aproximativ 365. O astfel de împerechere ar putea arăta astfel:

 

Dacă sunteți un anumit tip de persoană pozitivă, ți se vor întâmpla anumite lucruri bune. Dar dacă ești tipul opus de persoană, aceste lucruri rele (corespondente) ți se vor întâmpla.

 

După ce am terminat cartea, am fost uimiți să aflăm că am găsit un proverb al lui Solomon (sau, în câteva cazuri, unul dintre contemporanii săi) asemănător fiecărui proverb al lui Buddha – pentru 100% din proverbele lui Buddha. Acest lucru a fost mult peste ceea ce am crezut inițial că va fi cazul.

 

Comparând cele două colecții de proverbe, a fost izbitor de evident că cea mai mare diferență a fost că Buddha a tăcut cu privire la mai multe subiecte care erau domenii proeminente printre cele aproximativ 1.300 de proverbe ale lui Solomon. Acele subiecte erau foarte previzibile: Dumnezeu, familia, femeile, copiii, guvernarea și comerțul. La vârsta de 29 de ani, prințul Buddha și-a părăsit palatul, soția și copiii pentru a urma o viață de meditație solitară, lepădare de sine, sărăcie și învățătură itinerantă.

 

Începe astăzi să descoperi înțelepciunea iluminatoare și sfaturi practice pentru viața ta: Înțelepciunea 365 .

 

 

https://biblecodedigest.com/page_PageID_922.html

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Prostia nu doare – Masoneria și democrația –

 

 

 

M-am întâlnit cu domnul Cornel Dan Nicolae, care mi-a dăruit ultima sa carte din impresionanta serie cu care și-a câștigat un nume atât de important și binemeritat în publicistica noastră militantă, anti-sistem. (Era să zic anti-semită, dar greșeam…)

 

Mi-a mărturisit că-mi dă cartea cu oarecare reținere: să nu mă supăr, dar cartea sa este critică la adresa masoneriei, iar eu, subsemnatul, știe dînsul că am o părere bună despre (franc)masonerie… De unde scoți aiureala asta?, m-am mirat eu. De unde? De pe Internet, unde circulă o înregistrare video, în care apar și eu – numai vocea, la o emisiune a dlui Marian Oprea, despre masonerie. Materialul poartă pe Internet titlul Ion Coja ia apărarea masoneriei – sau cam așa ceva. Cunosc acest material, am încercat să aflu cine l-a pus în circulație și să-i cer să schimbe titlul, deloc acoperit de spusele mele! N-am reușit! Titlul circulă mai departe, iar cei mai mulți internauți, dezamăgiți sau chiar revoltați, se mulțumesc cu informația din titlu și nu mai ascultă și textul, să-l vadă pe Ion Coja cât de rău a decăzut!…

 

Rea credință sau prostie? Cred că este mai degrabă prostie!

 

Iată cum stau lucrurile:

 

Nu am cum să iau apărarea masoneriei, de vreme ce am cunoscut mai îndeaproape numai trei masoni și toți trei m-au escrocat de bani, după ce mi-au câștigat încrederea și prin menționarea repetată a faptului că sunt fruntași în masoneria românească. Iar unul dintre ei, pe românește spus, m-a mai și „vîndut”! M-a turnat, m-a trădat, cum vreți să spuneți!…

 

Am făcut greșeala să cred că, așa cum citisem sau auzisem, există un tribunal masonic care cercetează faptele nedemne ale „fraților”! Ideea mi s-a părut excelentă pentru o organizație care se respectă! Și am intervenit în emisiunea respectivă ca să întreb, pe liderul masonic aflat în emisiune, dacă există vreun interes din partea instanțelor masonice să-i identifice pe masonii care fac de ocară numele de mason!… Adică am întrebat dacă pot eu reclama instanțelor masonice netrebnicia unor masoni! Și așa am constatat că nu există nici urmă de interes masonic pentru așa ceva! O fi existând acel tribunal masonic, dar bănuiesc că rezolvă pricini ivite numai între masoni, când un mason îl fură sau omoară pe alt mason!… În rest – bănuiesc mai departe, masonii au liber la furat și tâlhărit în afara lumii lor!… Pe fraieri ca mine!

 

În intervenția mea am mai spus ceva privind relația dintre masonerie și democrație! Pricep de la dl Cornel Dan Nicolae că aici este „veriga slabă” a intervenției mele în emisiunea respectivă. S-ar fi înțeles că am o părere bună despre masonerie afirmând că masoneria ajută mult democrația se funcționeze bine!…

 

Precizez: eu despre democrație am spus încă dinainte de 1990, la curs în fața studenților și în discuții particulare cu oricine, că nu dau nici doi bani pe democrație, așa cum nu au dat nici cei care au inventat-o: vechii greci. Au inventat-o și au abandonat-o ca pe o măsea stricată, la nimic bună! Concluzia a fost pusă de Aristotel: este cea mai mare nedreptate să institui egalitatea între oameni care se nasc inegal dotați. Inegalitatea de șanse, încă de la naștere, este o fatalitate, un dat peste care nu se poate trece, de care trebuie să ținem seama cu luciditate și curaj! Putem aduce o corecție acestei fatalități instituind cele două mari păcate: trufia și invidia! Punerea la index a trufiei, ca păcat, corectează comportamentul celor favorizați de fatala inegalitate, iar reprimarea invidiei îi vizează pe defavorizații soartei. Creștinismul va institui însă singura egalitate reală de șanse și cea mai importantă: egalitatea în fața lui Dumnezeu, egalitatea șanselor la mântuire, la împlinire sufletească întru Domnul! Este egalitatea de șanse în întrecerea cu tine însuți, în această competiție nu încape nici mita, nici pila, nici frauda sau impostura! Egalitatea concurenților la această competiție este totală, pentru motivul binecuvîntat că toți concurenții pot fi declarați câștigători! Sau perdanți… Astfel că niciun om, cu judecată dreaptă, nu se poate plânge că lumea este rău alcătuită! Este tare bine întocmită de Dumnezeu Bunul!

 

Studenților le vorbeam despre democrație când analizam ideile din dialogul Cratylos. Le prefațam cu o discuție despre Socrate, subiect care nu putea ocoli momentul rușinos al condamnării la moarte pe nedrept a celui mai înțelept om al antichității. Socrate a fost condamnat în modul cel mai democratic!, le atrăgeam atenția studenților. După care treceam și la procesul lui Iisus Hrsitos, omul cel mai curat, mai fără de păcat, din câți au trăit pe pământ! Condamnat și El la moarte tot prin consultarea electoratului!…

 

În mai multe rânduri, după 1990, am susținut că democrația, prin alternanța partidelor la guvernare, nu poate asigura continuitatea unei politici pe o perioadă mai lungă de timp, iar fără această continuitate e de neconceput viața socială normală. Dacă totuși această continuitate se menține, în statele democratice occidentale, cum ar fi Statele Unite, aceasta se datorează existenței unor structuri discrete sau chiar oculte de guvernare, a căror existență nu demonstrează decât un lucru: că democrația este o minciună, este un paravan în spatele căruia structurile amintite își desfășoară activitatea, existența și …tentaculele!

 

Iar dacă, la emisiunea respectivă, am afirmat că democrația nu poate funcționa fără astfel de structuri, numai niște nătărăi puteau deduce că lăudam astfel acele structuri! S-au înmulțit nătărăii de pe internet! Măi, flăcăi, din spusele mele nu aveați dreptul să deduceți decât părerea ce o am despre democrație! Părerea că de fapt nici nu există democrație! Nici în America, nici în altă parte! Putem mima existența ei, îi putem păcăli pe fraieri, chemându-i la vot o dată la patru ani! Umplem sălile Parlamentului cu năuci plini de golul din căpățânile lor, dar în altă parte este decizia, nu la Parlament, nu la guvern!…

 

Iar părerea mea despre masonerie era clar exprimată prin reclamația pe care o făceam la adresa unor membri importanți ai acesteia!… De unde ați scos admirația și susținerea mea pentru masonerie?!

 

Se naște întrebarea unde este sediul puterii de decizie? Măcar în paranteză răspundem pe scurt la această întrebare. În cazul României, am delegat la Bruxelles și-n alte „locații” occidentale această putere. Însă avem și noi faliții noștri, adică structurile oculte de care vorbeam, dar puterea lor de decizie este limitată la firimiturile care rămân de la masa unde se ospătează globaliștii globului numit planeta Terra. În aceeași măsură se mai poate vorbi de suveranitatea noastră națională, ca stat. Suntem stăpâni pe destinul nostru în chestiuni mărunte, fleacuri, nimicuri…

 

Nici măcar în statele mari și tari puterea politică nu se află în mâinile celor aleși prin vot, prin „voința” electoratului, prin mecanismul democratic. Există câteva structuri, precum Trilaterala, la care suntem manipulați să privim ca la un factor major de decizie la nivel planetar. Mă îndoiesc că ar fi chiar așa! E tot pentru fațadă!… Ca și masoneria, de fapt…

 

Drept care, lucrând la proiectul de Constituție Organică (Creștină) a României, am încercat să imaginez un sistem politic care să corecteze neajunsurile regimului pretins democratic din lumea de azi. Adică am imaginat existența și funcționarea unor structuri (instituții) menite să asigure continuitatea unei direcții de dezvoltare, a unei politici naționale pe termen lung, indispensabilă propășirii unui neam, a unei țări, structuri constituite destul de democratic, dar fără a se apela la scrutin, la vot.

 

În al doilea rând am încercat să corectez sistemul de „vot universal”, care pune pe picior de egalitate amărîta de pe centură sau pe orice boschetar cu persoanele serioase, care au un aport social consistent, prin viața de familie, prin performanțe profesionale etc. După mintea mea, am propus „votul diferențiat” (denumire provizorie, nepotrivită…). Ar fi ca tuturor persoanelor cu drept de vot să li se recunoască din oficiu un „vot”, la care să li se adauge, dacă este cazul, încă alte voturi. Bunăoară, părinții să aibă încă un vot pentru fiecare copil minor pe care îl crește onorabil. Bacalaureatul, licența, doctoratul, să adauge fiecare un vot, până la un număr maxim la care să se poată ajunge. Ar fi o variantă a votului cenzitar, o variantă mult mai bine legitimată.

 

O altă corecție ar fi votul „corporatist”, anumite chestiuni de interes național, dar care cer o anumită competență profesională, să fie puse în dezbaterea și soluționarea breslei, a corporației profesionale vizate.  (Pentru alte detalii, se poate merge pe www.ioncoja.ro, la categoria Constituția Organică a României.)

 

Democrația, absentă din istorie aproape două mii de ani, a fost reînviată și „reșapată” de masoneria care a regizat tragedia numită Revoluția franceză din 1789. Acele structuri oculte au văzut corect: regalitatea, monarhia, cu aristocrația adiacentă, este o instituție care, prin stabilitatea ei împiedică accesul masoneriei la putere. Înlăturarea regilor și a vechii aristocrații de spadă, în numele triplei minciuni Libertate, Egalitate, Fraternitate, era imperios necesară pentru a se avansa în proiectul masonic de acaparare a lumii. Numai că masoneria care se înregistrează ca ONG nu are nicio legătură efectivă cu cei care într-adevăr sunt pe cale să instituie un control planetar, global. Masoneria aceasta este o țintă falsă, de aceea este deseori de tot rîsul prin reprezentanții săi… Mă gândesc la cei trei escroci, desigur!

 

…Cam acestea sunt părerile mele asupra subiectului. Le-am confruntat oarecum cu informațiile și comentariile din cartea dlui Dan Cornel Nicolae, cu lista masonilor propusă de autor. Am descoperit cu interes că am cunoscut de-a lungul anilor și alți masoni, dar nu i-am știut ce hram poartă, precum celebrul Oreste, care mi-a fost student (pare-mi-se), Caius Traian Dragomir, coleg de Senat, Răzvan Teodorescu, Dinu Săraru, Nicu Filip, Virgil Măgureanu și alții. Oameni serioși! Profit de ocazie și mai întreb o dată: fraților, nu cumva cu ajutorul vostru, masoni atât de serioși, mi-aș putea eu recupera banii de care m-au ușurat frații domniilor voastre?! Sunteți persoane pe care cu greu ți le poți imagina într-un conclav împănat de infractori?! Aștept, deci! Mai aștept… 

 

Ion Coja

 

 

 

PS Am uitat să spun tilul cărții domnului Niculae: Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjurația Masoneriei, a Cluburilor Mondiale și a Ordinelor Illuminati – România sub viesparul Frățiilor Sfârșitului. Carte apărută la editura Carpathia Rex.

 

 

https://ioncoja.ro/prostia-nu-doare-masoneria-si-democratia/

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Top 10 societati secrete

 

 

O societate secreta este un club sau o organizatie ale carei activitati si functionare interioara sunt ascunse non-membrilor. De multe ori societatile secrete pun la cale diverse conspiratii pentru a a-si atinge anumite scopuri ascunse. Membrii acestor societati utilizeaza disimularea si discretia extrema pentru a se proteja atat pe ei insisi cat si organizatia din care fac parte. De multe ori membrilor chiar li se spune sa nege existenta organizatiei.

 

  1. Ordo Templi Orientis

 

 

 

            Ordo Templi Orientis (Ordinul Templierilor Orientali) este o organizatie secreta ce s-a infiintat la inceputul secolului XX. Initial s-a vrut modelarea dupa cunoscuta organizatie a Francmasonilor, practicand ritualuri oculte astfel incat membrii sai sa poata avansa de la un rang la altul. In prezent se cunosc 13 ranguri denumite grade. Cel mai cunoscut membru al Ordinului Templierilor Orientali este Aleister Crowley (1875-1947), un celebru ocultist, scriitor si magician britanic, ce a pus bazele credintei centrale a organizatiei: religia si filozofia Thelema.

 

Pe langa aceasta, Crowley a compus multe practici si ritualuri in urma carora a ajuns conducatorul gruparii. Dupa moartea sa, renumele si influenta Ordinului Templierilor Orientali a inceput sa scada, insa ea inca exista in diferite colturi ale lumii, in special in SUA, Anglia si alte cateva regiuni ale Europei. Membrii gruparii nu se mai feresc sa-si ascunda identitatea cum obisnuiau sa o faca in trecut insa practicile au ramas aceleasi: interesul ridicat pentru actele sexuale, “adorarea falusului” si magia auto-gratificarii.

 

  1. Krypteia

 

 

Krypteia sau Crypteia (grecescul pentru “ascuns”, “secret”) a fost o organizatie si un ritual antic de initiere a tinerilor spartani. Dezbracati si inarmati doar cu un cutit, acesti tineri de 18 ani erau instruiti sa supravietuiasca cu orice pret in timp ce patrulau prin tara in cautare de revolte si nelegiuiri. Cei care supravietuiau – nu foarte multi – erau primiti cu onoare si inrolati in armata spartana. Conform traditiei, membrii Krypteia aveau dreptul de a ucide pe oricine le era considerat inferior, fara a fi trasi la raspundere.

 

 

  1. Fratia Feniana

 

Fratia Feniana a fost o organizatie republicana irlandeza dedicata eliminarii dominatiei britanice din Irlanda. Organizatia a fost fondata in 1858 in SUA de catre John O’Mahony si spera sa-si atinga scopurile invadand regiunile canadiene aflate sub dominatie britanica si luand ostatici pentru a-i oferi in schimbul libertatii Irlandei. Planul lor a fost sustinut de mii de oameni ce au luptat in Razboiul Civil din SUA si de zeci de mii de imigranti irlandezi, ce le-au oferit Fenienilor sprijin financiar. Astfel, Fenienii au atacat Canada de 3 ori: in 1866, in 1870 si in 1871. De fiecare data, atacurile au fost respinse de catre voluntarii canadieni cat si de interventia guvernului american. Miscarea a fost rapusa in cele din urma insa mostenirea ei inca se simte: conform multor istorici riscul reprezentat de catre Fenieni a fost unul dintre cele mai mari stimulente pentru cladirea confederatiei canadiene.

 

  1. Mana Neagra

 

            Mana Neagra a fost o societate secreta militara ce a fost fondata in Serbia la 9 mai 1912. A facut parte din miscarea Penslavista, a carei scop era unirea tuturol slavilor din Europa sub un singur stat. Acest lucru cerea separarea Serbiei de regatul Austro-Ungar, astfel Mana Neagra a inceput propaganda anti austro-ungara. Mana Neagra ar fi fost uitata daca nu s-ar fi implicat intr-unul dintre cele mai importante momente ale inceputului secolului al XX-lea: asasinarea arheducelui Austriei, Franz Ferdinand la sfarsitul lunii iunie, 1914. Rezultatele asasinarii au fost catastrofice: Austro-Ungaria a declarat razboi Serbiei, Germania, aliata austro-ungarilor, a declarat razboi Rusiei, Franta si Marea Britanie, aliate Rusiei, au declarat razboi Germaniei si astfel, pana la finalul lunii august, toata Europa era in razboi.

 

  1. Majestic 12

 

Majestic 12 este numele de cod al unui presupus comitet secret de oameni de stiinta, lideri militari si oficiali guvernamentali americani ce se presupune ca s-a format in 1947 printr-un ordin dat de presedintele SUA de la acea vreme, Harry S. Truman. Scopul acestui comitet a fost sa investigheze activitatea OZN dupa incidentul de la Roswell, New Mexico, unde se presupune ca s-ar fi prabusit o nava extraterestra in iulie 1947. Majestic 12 este o importanta parte a consipiratiei extraterestre si a musamalizarii informatiilor in legatura cu acestia.

 

  1. Societatea Vril

 

Notiunea de “vril” a fost introdusa de autorul Edward Bulwer-Lytton intr-unul dintre primele romane science-fiction din istorie: “Rasa care va veni”, 1871. Aceasta era o civilizatie mult mai avansata decat oamenii care traiau in interiorul planetei. Aceasta a fost ulterior preluata in 1919 si folosita intr-un context ocult de catre membrii unei grupari precursoare Ordinului Templierilor. Organizatia cu numele de Vril avea sediul in localitatea Ramsau din Germania iar mai tarziu, persoane centrale din elita nazista precum Himmler, Bormann sau Hess au aderat la aceasta organizatie. “Miturile oculte au jucat un rol central pentru nazism”, declara profesorul Nicolae Goodrick-Clarke, conducatorul Centrului pentru Studii de Ezoterism de la Universitatea Exeter. “Societatea Vril a fost dedicata raului, prin controlul ei de catre partidul nazist s-au comis cele mai rele actiuni al secolului 20” a completat istoricul Michael Fitgerald. “Vril a lucrat in secret pentru promovarea puterii ariene, variind de la asasinate politice directe la invocarea spiritelor celor morti, sacrificii umane si captarea unor energii misterioase. Nici orgiile sexuale nu erau necunoscute practicilor Vril.”

 

  1. Ku Klux Klan

 

            Ku Klux Klan a fost fondata imediat dupa Razboiul Civil American, in 1865, in statul Tennesee, iar pana in 1870 s-a extins aproape in toate statele din sudul SUA. Membrii acestei organizatii promovau rasismul extremist si sustineau superioritatea rasei albe. De asemenea, membrii KKK erau antisemiti, anticatolici, anti-imigranti si homofobi. Acestia aveau robe si masti albe tuguiate si isi desfasurau activitatile adesea in orase mici, pe timpul noptii: rapiri, incendieri, torturari sau chiar crime, desi scopurile initiale ale KKK erau aparent nobile: “protejarea celor nevinovati” si “ajutarea celor oprimati”.

Organizatia a fost dizolvata in 1870, insa au ramas diferite grupari la nivel local. A fost reactivata in 1915 in statul Georgia insa dizolvata din nou in 1944. Dupa o lunga perioada, clanul apare din nou la mijlocul anilor ’90, incendiind bisericile oamenilor de culoare, insa doar la nivel local.

 

 

  1. Societatea Thule

 

 

Societatea Thule a fost un grup ocultist german cu sediul in Munchen, Germania. Numele societatii vine de la un taram mitologic nordic. Societatea Thule este cunoscuta pentru sponsorizarea organizatiei Deuthsche Arbeitpartei, ce a fost reorganizata de Adolf Hitler ca Partidul Nazist. Societatea Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, suprematia rasei ariene si asteptarea unui “mesia” ce va duce rasa germanica la suprematia globala. Nu exista nici o dovada ca Hitler ar fi fost membru Thule insa acesta avea destui fani in organizatie, printre care Rudolf Hess si Dietrich Eckart, iar multi ocultisti il considerau pe Hitler “salvatorul Germaniei”. Alt detaliu din peisajul bizar al preocuparilor lui Hitler pentru ocultism spune ca ar fi fost posesorul unui fragment din lancea care se presupune ca l-a ucis pe Iisus Hristos si ca americanii au reusit sa fure acest fragment chiar inainte de infrangerea sa. Printre alte practici oculte, se spune ca membrii societatii erau satanisti si practicau magia neagra pentru a-si cobori nivelul de constiinta la nivelul Inteligentelor Malefice, ce le acordau puteri magice incredibile.

 

  1. Prioria din Sion

 

 

Prioria din Sion este o presupusa societate secreta mitica ce planuieste reinstaurarea dinastiei merovingiene pe tronul Europei si Ierusalimului. Dupa publicarea cartii “Codul lui Da Vinci” (in prefata careia se precizeaza ca organizatia ar fi reala) a lui Dan Brown, Prioria din Sion a inceput sa primeasca un grad ridicat de atentie. Multi spun ca societatea nu exista si ca a fost o inscenare a francezului Pierre Plantard pentru a ajunge pe tronul Frantei. In ciuda acestui fapt, multi cred ca societatea exista si functioneaza chiar si in prezent. Printre acestia se afla si autorii celebrei carti “Sangele Sfant si Sfantul Graal”, Michael Baigent si Leigh Henry Lincoln, care au declarat:

“1. Prioria din Sion are o lunga istorie, incepand cu anul 1099, si a avut conducatori de seama precum Leonardo da Vinci sau Isaac Newton.

  1. Societatea ii protejeaza pe cei cu sange roial deoarece crede ca sunt descendenti direct ai lui Iisus sau al Regelui David.
  2. Prioria cauta sa puna bazele “Sfantului Imperiu European”, ce ar deveni singura hiperputere a lumii si ar punele bazele unei noi ordini mondiale de pace si prosperitate.”

 

  1. Opus Dei

 

Opus Dei (in romana “Lucrarea lui Dumnezeu” sau “Opera Domnului”) este o organizatie a Bisericii Catolice ce promoveaza ideea ca fiecare om se poate intrepta spre sfintenie si ca viata este doar un drum catre aceasta. Opus Dei a fost fondata la Madrid, pe 2 octombrie 1928, de catre preotul spaniol Josemaria Escriva de Balaguer, ce a fost canonizat de catre Papa Ioan Paul al II-lea in 2002. In cartea “Codul lui Da Vinci” a lui Dan Brown, Opus Dei este o organizatie secreta din sanul Bisericii al carei scop era eradicarea Prioriei din Sion si a tututor celor ce doreau demascarea “adevarului” despre crestinism si despre presupusa linie genealogica regala al lui Iisus. Ca ideologie, Opus Dei este o organizatie ce impartaseste 100% credintele Bisericii Catolice, insa se axeaza pe vietile credinciosilor care nu sunt preoti sau calugari. Fiecare membru trebuie sa urmareasca un “plan de viata”, adica norme si obligatii traditional catolice. In anul 2010, Opus Dei avea aproximativ 90.000 de membri, dintre care doar 2.000 erau preoti. In cadrul laicilor exista 3 “ranguri”, Supranumerarii (cam 70%), Numerarii (ce au jurat sa fie celibatari si sa traiasca in obedienta si ascultare) si Supleantii (ce au facut juramant de celibat apostolic). Nici un membru, indiferent de rang, nu are voie sa-si dezvaluie apartenenta la grup, decat cu permisiunea tuturor membrilor locali. Datorita acestui caracter discret, Opus Dei a fost acuzata de ocultism, secretism si ca este o organizatie care se ocupa mai mult de aspectul financiar al vietii decat cel spiritual.

 

Surse

http://www.smashinglists.com

http://en.wikipedia.org

 

Descopera.org – Știință și cultură

 

 

http://www.dummies.com

http://www.privireinviitor.ro

http://www.history.com

 

 

https://devoratoruldecreiere.wordpress.com/2014/01/08/top-10-societati-secrete/#more-960

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

10 moduri in care Internetul te distruge

Email, retele de socializare, magazine online, audio/video/photo sharing, clipuri cu pisici, catei, purcei, jocuri online, (porn…) etc. Nu putem nega faptul ca Internetul ne-a oferit cateva lucruri extraordinare. Dar toate aceste “minuni” online au un cost, si anume distrugerea mintii, sanatatii si vietii sociale. Desi Internetul este un element indispensabil vietii moderne, acesta are potentialul de a ne face foarte jalnici, foarte nervosi sau chiar morti.

 

  1. Email-ul provoaca dependenta (la fel ca jocurile de noroc)

Serviciul de posta electronica (email, e-mail, mail) este unul dintre cele mai utilie unelte puse la dispozitie de catre Internet. Acesta este un perfect substitut al traditionalei scrisori si, pe langa faptul ca salveaza milioane de copaci, este o forma eficienta si rapida de comunicare.

 

 

Partea proasta este ca, email-ul merge pe ideea de “variable interval reinforcement schedule”, care reprezinta acelasi proces ce provoaca dependenta de jocurile de noroc. In ambele cazuri, individul efectueaza o actiune (verifica email-ul sau introduce o moneda in jocul electronic) cu speranta de a primi o recompensa (un email interesant sau multi bani). Dar recompensa vine pe neasteptate, ceea ce il determina pe individ sa repete prima actiune din ce in ce mai des. Aproape oricine are un calculator si o conexiune la Internet a fost supus acestei dependente, mai mult sau mai putin.

 

 

  1. Facebook-ul te face mizerabil

 

 

 

Un grup de cercetatori americani si belgieni au realizat un studiu de doua saptamani, timp in care au monitorizat utilizatori ai Facebook-ului, analizandu-le starile de spirit in timp ce erau logati pe reteaua de socializare. Cercetatorii au descoperit ca utilizatorii frecventi au prezentat o satisfactie fata de viata foarte scazuta, atat la finalul celor doua saptamani, cat si dupa fiecare vizita a site-ului. Cu alte cuvinte, o singura vizita pe Facebook reprezenta echivalentul faptului de a privi un catel fiind lovit timp de patru ore. Insa vestile rele nu se opresc aici. O alta investigatie germana a descoperit ca principala emotie simtita de tinerii care folosesc Facebook-ul este invidia. Teoria spune ca cei mai multi dintre noi ne umflam in pene, exageram realizarile si fericirea pe profilul personal, dar nu ne dam seama ca de fapt, toata lumea face asta.

 

  1. “Furia de Twitter”

 

            Ganditi-va, care a fost ultimul tweet care v-a provocat o emotie puternica? Sunt sanse foarte mari ca acea emotie sa fie o reactie nervoasa: ceva despre Rosia Montana, caini comunitari, politica avorturilor etc. Conform cercetatorilor, social media se bazeaza in principal pe furie!

Cercetatorii chinezi au studiat peste 70 de milioane de postari (!) de pe Sina Weibo (echivalentul chinezesc al Twitter) pentru a vedea cum se raspandesc diferite emotii pe reteaua de socializare. Acestia au desoperit ca furia depaseste cu mult alte emotii pozitive. Sansele ca o postare pozitiva sa fie repostata de altcineva sunt foarte mici. Desigur, acest studiu a fost facut doar pentru chinezi, insa, daca aruncam o privire rapida asupra tenditelor de pe Twitter, vom vedea ca furia domina si aici. Pe scurt, social media ne face din ce in ce mai nefericiti si din ce in ce mai nervosi. Dar asta nu este totul.

 

  1. Facebook-ul te face rasist

Cu totii stim ca Internetul este un loc unde rasismul este ca la el acasa. Cine vrea sa ma contrazica, este liber sa caute timp de o ora comentarii rasiste pe Youtube sau Facebook si o sa se convinga singur.

 

 

Pagina de facebook “Adopta un tigan”. Prin intermediul acesteia se promoveaza rasismul si ura fata de rromi, postandu-se poze cu rromi cersind sau cautand prin gunoaie.

 

Un studiu recent, realizat de psihologii Shannon Rauch si Kimberley Shanz pe un esantion de 623 de persoane, a analizat legatura dintre social media si rasism. Cei doi psihologi au inregistrat un cont fals de Facebook, sub numele de Jack Brown, apoi le-au cerut participantilor la studiu sa declare pozitia lor fata de afirmatiile acestuia. Prima afirmatie a pretins ca albii sunt superiori negrilor, a doua ca albii sunt victimizati de societate, iar ultima facea referire la egalitatea intre albi si negri. Surprinzator (sau nu), subiectii care erau utilizatori frecventi ai Facebook au sustinut afirmatia conform careia albii sunt superiori negrilor, cea mai rasista dintre cele trei.

 

  1. Ne poate face mai prosti

 

 

In 2009, jurnalul “Science” a publicat mai multe studii privind efectele new media si social media asupra capacitatilor noastre cognitive. Conform acestor studii, Internetul ne poate ascuti vederea insa ne afecteaza alte abilitati precum gandirea critica, rezolvarea problemelor, imaginatia, atentia distributiva sau chiar memoria. Cu alte cuvinte, am putea deveni mai buni in anumite privinte, insa devenim mai…putin buni, in altele, care ar putea fi mult mai importante decat primele. Gandirea critica, memoria sau imaginatia sunt abilitati mult mai importante decat a avea o privire super ascutita.

 

  1. Ne “rescrie” creierul

            Este aproape clar faptul ca Internetul schimba modul in care gandim sau in care facem anumite lucruri, dar poate oare sa mearga atat de departe incat sa ne spele creierul? In 2011, un studiu indica ca ar putea face asta.

 

Cercetatorii au scanat creierele a 125 de studenti din Londra si au descoperit o legatura directa intre numarul de prieteni pe Facebook si cantitatea de materie cenusie din anumite zone ale creierului. Aceste zone au un rol important in procesul de memorie, interactiune sociala sau chiar autism. Chiar si asa, acest studiu nu ne poate spune cu siguranta daca social media ne spala creierul sau aceste persoane cu structuri diferite ale creierului sunt pur si simplu mai atrase social de Facebook.

 

  1. Permite companiilor sa ne influenteze

 

 

            “Astroturfing” este un fenomen des intalnit pe Internet. Marile companii promoveaza mii de “personalitati” locale sau nationale pentru a “ineca” banner-ele publicitare cu o anumita opinie sau idee pe care acestia vor sa o implementeze in memoria colectiva. Aceasta tehnica este folosita de catre oricine, de la firme de tutun la Fortele Aeriene ale SUA.

Un studiu canadian a fost efectuat pe 278 de studenti. Acestora li s-a aplicat un chestionar despre schimbarea climei si parerea lor fata de acest fenomen. Apoi au fost pusi in mod aleatoriu sa acceseze o pagina reala de stiinta si un site tip “astroturf”, pus la punct sa discrediteze ideea de schimbare a climei. Cercetatorii au aflat ca studentii care au vizitat paginile false au devenit din ce in ce mai nesiguri ca schimbarea climatica exista, chiar daca unii banuiau ca site-urile respective ofera informatii eronate. Aceste rezultate sunt ingrijoratoare, deoarece, in realitate, acest lucru se intampla foarte des, iar companiile capata influenta asupra publicului.

 

  1. Raspandeste extremismul

 

 

Social media este una dintre cele mai bune modalitati de recrutare si promovare folosite de catre extremisti. In 2011, guvernul britanic declara ca “social media a transformat modul in care organizatiie teroriste si simpatizantii acestora pot radicaliza oamenii”. Un an mai tarziu, BBC a investigat strategia folosita de Al-Quaeda pe Twitter (da, teroristii au Twitter) si au descoperit ca aceasta este foarte sofisticata. Acestia au creat conturi cu numele unor teroristi cautati, unele conturi avand mii de abonati, astfel adresandu-se unui public mai mare si exercitand o influenta pe masura. Insa extremistii islamisti nu sunt singurii care profita de pe urma social media, teroristul norvegian Anders Breiwik fiind un “impatimit” al promovarii exremismului de dreapta.

 

  1. Provoaca dependenta mai mare decat heroina

 

 

 

Internet Use Disorder (Boala utilizarii Internetului) nu reprezinta inca o afectiunemedicala oficiala, insa cei ce sufera de acest sindrom sunt dependenti de Internet. In prima faza dependenta de Internet ar putea suna amuzant, insa acest lucru este cat se poate de real. Cei care sufera de aceasta afectiune manifesta simptome de retragere, nervozitate sau chiar depresie cand nu au acces la Internet. Specialistii spun ca in creierul acestor persoane are loc un proces aproape idendic cu cel experimentat de dependentii de cocaina si heroina.

 

  1. Social media poate distruge empatia

            Sunt multe studii care sugereaza ca tinerii din ziua de azi sunt mult mai putin empatici decat acum 30 de ani, mai exact cu 40% mai putin. In prezent, tinerii sunt din ce in ce mai ignoranti, nu prezinta interes pentru cei din jurul lor si abilitatea de a percepe gandurile, emotiile sau motivatiile altora este din ce in ce mai degradata. Nimeni nu stie exact motivul pentru care se intampla acest lucru, unii dau vina pe societate, altii cred ca oamenii devin din ce in ce mai egoisti, dar din ce in ce mai multi blameaza social media.

 

 

 

Ganditi-va putin: cu totii ne uitam la clipuri pe net cu oameni care sunt raniti sau umiliti (sau ambele) apoi le impartasim si prietenilor. Toti radem de oameni pacaliti la televizor, de oameni speriati sau de oameni supraponderali filmati la raionul cu mancare. Sunt acestea dovezi ale empatiei? Oamenii de stiinta sugereaza ca social media ar sta la baza acestei probleme sociale, prin faptul ca ne incetineste capacitatea de a raspunde prin compasiune.

Studiile pe acest subiect inca nu sunt concludente, insa ne pun pe ganduri. Daca doar un deceniu de social media a facut asta, oare ce-o sa se intampla in viitor? Conform acestui top, Internetul va fi plin de oameni mizerabili, idioti si frustrati care vor promova non-valori si vor rade in mod sadic de nenorocirile altora.

 

            Ironia sortii face ca si acest articol sa fie postat pe Internet. Insa nu uitati, luati partile bune ale acestui colos cibernetic, folositi tehnologia si nu lasati ca aceasta sa va foloseasca pe voi!

 

Surse

http://www.washingtonpost.com

http://www.economist.com

http://www.theguardian.com

http://www.salon.com

http://online.wsj.com

http://www.nytimes.com

http://www.bbc.co.uk

http://www.telegraph.co.uk

http://www.huffingtonpost.co.uk

http://www.listverse.com

https://devoratoruldecreiere.wordpress.com/2013/09/28/10-moduri-in-care-internetul-te-distruge/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Top 10 materiale care vor schimba lumea

 

 

          Oamenii de stiinta incearca in permanenta sa descopere noi materiale ce vor schimba sau imbunatatii tehnologiile actuale. Acestia gasesc noi modalitati de manipulare a materiei la scara tot mai mica, inspirandu-se din ce in ce mai mult dupa natura. Noile materiale, ce par desprinse din carti sau filme SF, nu sunt doar curiozitati stiintifice ci sunt utile in cel mai autentic sens al cuvantului, astfel, introducerea lor va schimba cu siguranta lumea.

 

  1. Ferofluidele

Ferofluidul sau fluidul magnetic este un fluid constituit din particule coloidale (in stare de dispersie, care nu difuzeaza prin membrane) feromagnetice, ferimagnetice sau paramagnetice suspendate intr-un lichid. Cu alte cuvinte, ganditi-va la robotul polimorf din Terminator 2, T-1000. La fel ca si acesta, aceste fluide sunt practic metale lichide capabile sa-si schimbe forma. La baza acestei abilitati sta continutul ridicat de microparticule de magnetit, hematit sau oricare alt compus al fierului, dispus uniform intr-un lichid. Aceste particule, care au o dimensiune medie de aproximativ 10 nanometri (1 x 10-6 cm), sunt acoperite cu un agent de stabilizare ce impiedica aglomerarea particulelor chiar si atunci cand un camp magnetic puternic este aplicat ferofluidului. Astfel, intregul lichid devine magnetic, configurabil intr-o infinitate de forme. 

 

Ferofluidele sunt utilizate deja in viata noastra de zi cu zi, fara a fi observate insa. Tinute in pozitie de campuri magnetice, ferofluidele formeaza garniturile lichide ce ne protejeaza HDD-urile PC-urilor. De asemenea, mai sunt utilizate si in fabricarea unor difuzoare. Acestea sunt doua dintre cele mai comune utilizari ale acestui material, insa exista multe aplicatii ale acestuia si se prezice un imens potential viitor. Cei de la NASA au in vedere ferofluidele pentru utilizarea in sistemele de control al altitudinii la viitoarele nave spatiale. Unii experti canadieni cred ca ferofluidele ar putea constitui materialul de baza pentru urmatoarea generatie de oglinzi pentru telescoape, capabile sa-si schimbe forma in vederea compensarii distorsiunilor atmosferice sau de alta natura. Un alt domeniu de un potential imens este cel medical. Cercetatori ai Virginia Tech, din SUA, exploreaza utilizarea unui ferofluid ce contine nanoparticule de oxid de fier pentru a distruge tumorile canceroase. Fluidul este “trimis” direct in tumoare unde va fi supus unui camp magnetic oscilant ce va face fluidul sa vibreze, generand caldura, care omoara celulele canceroase. “Tratamentul ideal ar creste temperatura celulelor tumorale si ar metine-o constanta pe cea a tesutului sanatos”, a declarat profesorul Iswar Puri, liderul echipei de cercetare din cadrul Virginia Tech.

 

 

  1. Nanoparticulele de aur

Cercetatorii britanici au realizat un test, ce se bazeaza pe utilizarea nanoparticulelor de aur, ce va depista cu ochiul liber primele stadii ale unor conditii medicale fatale precum HIV sau cancerul de prostata.

La scara microscopica, materialele au tendinta de a capata noi proprietati. Daca la scara macro, o bucata de aur este un metal pretios si atat, la scara nano, particulele de aur pot produce culori diferite, in functie de modul de organizare. Astfel, oamenii de stiinta de la Imperial College London au pus la punct un test HIV, bazat pe o solutie bogata in ioni de aur. Cum functioneaza acest test? In solutia respectiva se pune o picatura de sange, iar ce se va intampla in continuare cu particulele de aur va “spune” daca subiectul testat sufera sau nu de HIV. Daca acesta are HIV, nivelul de peroxid de hidrogen din solutie scade, particulele de aur se aduna in microgrupuri neregulate iar solutia devine albastra. Daca pacientul este sanatos, peroxidul de hidrogen abunda, microgruparile vor fi sferice iar solutia va avea culoarea rosie. Acest test este atat de precis incat poate depista prezenta unui attogram (o miliardime dintr-o miliardime de gram) de proteina HIV intr-un singur mililitru de ser. Acest lucru il face de 10 ori mai sensibil decat testele precedente, fiind si de 10 ori mai ieftin de fabricat. Mai mult, rezultatul testului se poate vedea cu ochiul liber si nu mai necesita procesare cu ajutorul unor masinarii scumpe. 

Prof. Molly Stevens, de la Imperial College London: “Pana in prezent, noi am demonstrat doar viabilitatea conceptului, inclusiv prin testarea de sange uman seropozitiv. Tehnologia mai are nevoie de optimizare pentru a o face portabila si usor de folosit. Asta ar putea dura mai putin de cinci ani”, a declarat aceasta. Un avantaj imens al acestui test este faptul ca poate fi modificat pentru a detecta si alte boli precum cancerul la prostata, tuberculoza sau maladia.

 

  1. Copolimer bloc poliuretan

Copolimerul bloc poliuretan este un material formidabil, transparent, capabil sa opreasca un glont, sa-l inglobeze, fara a lasa urme si fara a crapa. Conform profesorului Ned Thomas, de la Universitatea Rice, din Houston, acest material are capacitatea de a sigila punctul de intrare a proiectilului, lucru explicat prin faptul ca zona de impact se topeste partial, proces ce risipeste energia, folosind-o partial la resigilare.

 

1102_STRAIN-1

Prof. Ned Thomas arata o bucata de copolimer bloc poliuretan care a oprit cu succes 3 gloante trase succesiv.  

 

Daca acest material va fi utilizat pentru fabricarea parbrizelor sau restul geamurilor vehiculelor, siguranta soferilor si pasagerilor ar creste exponential. In afara de rolul sau evident de “geam”, acest material poate fi utilizat si pentru vestele antiglont sau pentru nave spatiale si sateliti. Pentru vestele antiglont, o bucata de otel de dimensiuni similare ar fi mult mai ineficienta si de 7 ori mai grea. Ca strat protector al navelor si satelitilor, acest tip de poliuretan ar scuti multe griji legate de “gunoaiele” spatiale.

 

 

  1. Invizibilitate prin metamateriale

Metamaterialele sunt materiale artificiale fabricate cu scopul de a dezvolta proprietati care nu se gasesc in natura. Acestea sunt ansamblate din numeroase elemente individuale din materiale precum metalul sau plasticul.

Metamaterialele sunt ciudate prin definitie: “De regula, in stiinta materialelor ni se da o substanta careia ii determinam proprietatile si abia apoi concepem utilizari pentru ea. Cu metamaterialele lucrurile stau pe dos”, a declarat profesorul Costas Soukoulis, de la Universitatea de Stat Iowa. 

“Pelerina invizibila”. Foto: http://techtechboom.com

 

Un obiectiv major in utilizarea acestor metamateriale ar fi punerea la punct a unei “pelerine invizibile”, care ar putea avea nenumarate aplicatii militare si civile. Pentru a deveni “mantie” sau “pelerina” metamaterialul ar trebui sa contina nanostructuri care sa-i confere un indice de refractie negativ si care sa deformeze nenatural lumina astfel incat aceasta sa ocoleasca un obiect. Cu alte cuvinte, daca aceste doua procese ar fi posibile, orice obiect acoperit de aceasta “mantie” ar deveni invizibil.

 

  1. Materie programabila

Cum ar fi daca materialele ce alcatuiesc lumea in care traim ar fi “vii”? Exact pe acest lucru se bazeaza materia programabila. Aceasta ar putea sa-si schimbe forma la comanda, precum si caracteristicile. Cateva exemple: o surubelnita ce poate deveni ciocan, apoi patent,  un robot autoasamblant sau piese de mobilier ce se monteaza singure. Aceste exemple fanteziste par rupte din filmele “Transformers”, insa aceasta tehnologie exista deja in laboratoarele MIT. “Aceasta tehnologie deschide un univers de posibilitati in care putem programa nu doar computerele, ci insasi materia”, explica profesoara de origine romana Daniela Rus, sefa echipei ce efectueaza cercetarile de profil de la MIT. 

 

Daniela Rus alaturi de colegii sai au creat foite de materie programabila ce pot lua forma unor obiecte polimorfe, de la figurine origami la robotei insectoizi capabili sa apuce si sa care alte obiecte. “In locul unei cutii voluminoase, plina cu scule specifice, precum surubelnite si chei, am avea o mapa subtire, cu foite din care putem crea tot ceea ce avem nevoie”, a declarat Rus.

 

 

  1. Betonul care se regenereaza

Betonul poate fi considerat un fel de roca artificiala, cu proprietati mai mult sau mai putin asemanatoare ca a unelor roci naturale. Acesta este rezistent, durabil si relativ ieftin, fiind de aproape doua secole cel mai utilizat material de constructii din lume. Dar chiar si betonul se “strica” sau se uzeaza la un moment data. Aici intra in scena betonul care se vindeca singur. 

Amestecul de bacterii si ciment suna ca un esec structural, insa aceasta combinatie ar putea fi “tratamentul” ce ar putea prelungi cu 40% viata cladirilor, drumurilor si podurilor. Microbiologul dr. Henk Jonkers, de la Universitatea de Tehnologie Delft, din Olanda, a creat un beton microbian extrem de durabil, caracteristica data de abilitatea de a se repara singur, microfisurile fiind astupate imediat ce apar. Aceste fisuri, mai mici de 0.4 mm, nu slabesc, in general, rezistenta betonului, insa permit infiltrarea apei. Apa este unul dintre principalii “dusmani” ai betonului. In climatele temperate sau reci, apa provoaca pagube prin inghetare, largind crapaturile din beton. De asemenea, apa poate transporta agenti corozivi ce slabesc rezistenta betonului. “Am adaugat in amestecul de beton un <<agent curativ>> alcatuit din spori bacterieni – <<bacterii adormite>> -, si o hrana potrivita, totul protejat de o membrana. La aparitia unei fisuri, acea membrana se sparge, eliberand sporii si hrana lor. Apa care patrunde in fisura activeaza sporii, care incep sa consume hrana si sa o tranforme in calcar” a declarat Jonkers.

Acest sistem inca nu a fost testat “pe teren” insa promite a fi unul eficient. Betonul care se vindeca singur ar putea ajunge pe piata in maxim patru ani.

 

  1. Hidrogeluri ADN

Hidrogelurile sunt materiale cu o capacitate foarte dezvoltata de absorbtie – retele spongioase de polimeri ce pot absorbi de pana la 100 de ori mai mult lichid decat propria masa. Acestea se gasesc in anumite tipuri de lentile de contact sau in electrozii adezivi ce se aplica pe piele la EKG.

Profesorul Dan Luo, de la Universitatea Cornell, SUA, s-a gandit sa combine aceste hidrogeluri cu material genetic sintetic. Combinatia a fost facuta in forma literelor A, D si N. Odata scos din aceste forme, hidrogelul devine o masa de gel amorfa, insa odata ce se pune apa peste, hidrogelul revine la forma in care a fost turnat. 

Hidrogelurile ADN, cum au fost botezate, pot fi utilizate in medicina, prin aplicarea pe rani, unde s-ar mula perfect, sau in electronica, pentru anumite intrerupatoare ce ar putea fi activate de apa.

 

  1. Lichide ionice

Sarea, incalzita la 800 de grade, nu se innegreste si nu fumega, ci se topeste intr-un lichid cu aceleasi proprietati ale materialului solid. Ca sa ne facem o idee despre lichidele ionice, sa ne imaginam o substanta asemanatoare sarii, dar care se topeste la temperatura camerei. Lichidele ionice, spre deosebire de sutele de alti solventi utilizati in industria chimica, nu formeaza vapori. Asta inseamna ca nu sunt toxice sau poluante. De asemenea, devin canditate perfecte pentru utilizarea ca lichide elctrolitice in baterii sau fotocelule. 

 

Lichidele ionice sunt in stare sa dizolve orice, de la superbacteriile din spitale, la mercurul din gazele de extractie. O aplicatie indrazneata pentru aceste lichide este stocarea hidrogenului drept combustibil pentru masinile viitorului. “In practic toate cazurile in care este utilizat un lichid conventional, acesta ar putea fi inlocuit de unul ionic, conceput sa fie mult mai bun”, explica profesorul Ken Seddon, codirector al Laboratorului pentru Lichide Ionice, al Queen’s University, Dublin.

 

  1. Grafenul

Grafenul a fost descoperit in 2010 de catre doi cercetatori de la Universitatea din Manchester. Acest material minune este cel mai subtire dinre toate materialele care au fost descoperite pana acum. Oamenii de stiinta ii gasesc saptamanal aplicatii in domenii diverse, iar numarul studiilor publicate pe tema grafenului s-a ridicat, in 2012, la peste 10.000.

 

 

Grafenul este compus in intregime din carbon pur, la fel ca diamantul si carbunele, diferenta fiind ca atomii de carbon ce formeaza grafenul sunt dispusi in fasii bidimensinale, oferindu-i astfel o extraordinara rezistanta si flexibilitate. Acesta este cel mai subtire material descoperit pana in prezent, avand o grosime de doar un atom. Acest lucru il face si primul material 2D descoperit de om. Potrivit profesorului Andre Geim, de la Universitatea din Manchester, co-descoperitor al grafenului, acest material inglobeaza o serie de superlative impresionante. Este cel mai rezistent material cunoscut, cel mai dur , fiind de 300 de ori mai puternic decat otelul, cel mai flexibil si cu cel mai mare raport suprafata/masa, un singur gram de grafen poate acoperi mai multe terenuri de fotbal. Grafenul, desi este aproape transparent, este atat de dens incat nici cel mai mic atom de gaz (heliu) nu poate trece prin el. Grafenul este si un superconductor electric. De asemenea, are si proprietati optice unice.

 

 

          Domeniile in care poate fi utilizat acest super-material sunt infinite, iar promisiunile grafenului, pe masura. La inceputul anului 2013 s-a alocat un buget de 1 miliard de euro pentru cercetari in domeniu, iar produse ce contin grafen au aparut deja pe piata, un exemplu fiind o racheta de tenis produsa de firma australiana Head.

Va intrebati poate de ce grafenul nu ocupa locul 1 in acest top al materialelor viitorului. Pana de foarte curand, acesta ar fi trebuit sa ocupe pozitia fruntasa, insa s-a descoperit un material nou si impresionant despre care veti citi in continuare.

 

  1. Silicenul

Cercetatorii de la Institutul de Stiinta si Tehnologie Avansata al Japoniei au creat silicenul. “Silicenul este echivalentul siliconic al grafenului”, explica Yukiko Yamada-Takamura, profesor la acest institut, lider mondial in cercetarea acestui material. La fel cum grafenul este alcutuit dintr-un singur strat de atomi de carbon, silicenul este alcatuit dintr-un singur strat de atomi de siliciu.

 

594e1b4023cb65a6dd0ec4f11029a1a9v1_max_440x330_b3535db83dc50e27c1bb1392364c95a2

Foita de silicen. Foto: dradiowissen.de

 

Grafenul si silicenul sunt asemanatoare in multe privinte, insa, fata de omolugul sau carbonic, silicenul are un avantaj crucial: este deja compatibil cu circuitele electrice bazate pe siliciu existente deja. Asta inseamna reducerea masiva a timpului si bugetului alocat pentru cercetarea si scoaterea pe piata a unor produse bazate pe silicen. Grafenul mai este depasit dintr-o alta perspectiva, cea a flexibilitatii structurale. El nu poate lua decat o singura forma, perfect orizontala, “silicenul este flexibil si la scara atomica, adica unii atomi pot sa iasa din plan”, explica Yamada-Takamura. Acest lucru se traduce prin faptul ca proprietatile sale electrice pot fi variate, ceea ce implicit creste numarul de aplicatii.

Desi silicenul pare superior grafenului, inca este departe de gloria si popularitatea de care se bucura acesta, precum si de numarul urias de cereri de brevet iscate de grafen. Dar, dupa parerea multora, silicenul este cel care, in viitor, va avea impactul mai mare asupra vietilor noastre.

 

Surse

popsci.com

ferrotec.com

pubs.acs.org

hit.ro

news.rice.edu

wisegeek.com

gizmag.com

luolabs.bee.cornell.edu

link.springer.com

descopera.ro

wikipedia.org

Science World, nr. 13, Iulie-August 2013

 

https://devoratoruldecreiere.wordpress.com/2013/09/17/top-10-materiale-care-vor-schimba-lumea/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

CITATE CELEBRE

 

Valoarea unui om rezida in ce da el, nu in ceea ce este capabil sa primeasca ! ALBERT EINSTEIN

 

Nu uita Cine Esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti !

 

Trãieşte total, trãieşte cu pasiune… În felul acesta fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţã se transformã într-o înşiruire de clipe aurite… O astfel de fiinţã nu moare niciodatã!

 

Astazi, un individ poate fi adus intr-o asemenea stare incat pierzandu-si personalitatea sa constienta, devine sclavul tuturor activitatilor sale inconstiente pe care hipnotizatorul le dirijeaza dupa bunul sau plac… Aceasta este, cu aproximatie, starea individului care face parte dintr-o multime!  Gustave le Bon

 

“A studia si a nu gandi este o risipa. A gandi si a nu studia este periculos. “ Confucius

 

“Iar ceea ce fãceam odinioarã din dragoste pentru Dumnezeu, facem acum din iubire pentru bani, adicã din iubire pentru ceea ce ne dã sentimentul celei mai înalte puteri si a unei constiinte curate.” „Aurora”, Nietzsche

 

“Lumea este condusa de cu totul alte personaje decat cele pe care le vad neinitiatii” Benjamin Disraeli

 

“Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona” A. Einstein

 

“Omul care se stie inzestrat si care isi da cat de cat seama de ce i poate mintea , e dator sa nazuiasca a cunoaste cat mai multe cu putinta.”

 

“Inteligenta nu este vorbire si rationament de logica, este patrundere si convingere “ Thomas Carlyle

 

“Dacă dorim să continuăm să trăim pe această planetă este necesară o schimbare de atitudine.” Albert Einstein

 

Orice este are o ratiune de a fi ! Mihai Eminescu

 

Sunt aici, căci acolo unde aș vrea să fiu, nu sunt…

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=isR-_UE0prU

 

 

https://2blackjack1.wordpress.com/citate-celebre/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Illuminati, – cine sunt „Stapanii din Umbra”… 

Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Ca mare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri.  Dar daca este adevarat?

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U.,  Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.

  1. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
  2. Finateaza toate partile implicate in conflict.
  3. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si

superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila.  Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete…

Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile ”Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

 

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor

Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.

Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.”

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic

Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana. Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia  ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. „Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista”, spune o maxima a inteleptilor crestini…

Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare “stiintific-atee” a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii ’50-’60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.

 

Ce vor de fapt Illuminati?

Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:

-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…

Sursa: newsro123.blogspot.com

 

https://2blackjack1.wordpress.com/societati-secrete/illuminati-iluminatii/illuminati-cine-sunt-stapanii-din-umbra/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Frontul Sabotarii  Nationale,adica al salvarii ciurucurilor globalii de pesedii a facut pui sub closca iliesciana…) Caracatita statului paralel : 59 de protocoale!”Caracatita” statului paralel avea nu mai putin de 59 de protocoale ”tentacule”

Iata ca in timp ce parlamentarii actualei Puteri politice se agitau ca bezmeticii fie ziua prin Casa Poporului, fie ”noaptea, ca hotii”, prin Palatul Victoria sa modifice legislatia care a permis abuzurile fara precedent din Justitia ultimilor ani, ”fundamentalistilor” statului paralel nu doar ca nu le pasa de aceste demersuri, dar pur si simplu continuau sa actioneze la adapostul protocoalelor secrete care le-a permis sa-si aroge puterile unor adevarati Dumneze justitiari. Ce-i drept, de ceva vreme au mai fost dezvaluite astfel cateva de protocoale, desi doar cateva dintre acestea au fost recunoscute si asumate de catre structurile si institutiile semnatare. Chiar noi am publicat zilele trecute o serie de astfel de documente relativ recente, purtand semnatura lui Augustin Lazar de cand era procuror sef la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia sau chiar procuror general al Romaniei.

 

 

 

”Caracatita” statului paralel avea nu mai putin de 59 de protocoale ”tentacule”

 

 

Numai ca lucrurile sunt cu mult mai grave, ”panza de paianjen” pe care promotorii statului paralel o aruncasera deasupra intregii Romanii fiind mult mai complexa decat ne-am fi putut inchipui vreodata! Iar monstruozitatea statului paralel este reliefata cel mai bine de un raport contrainformativ incendiar de ultima ora intrat in posesia noastra si prin care sunt identificate nu mai putin de astfel de 59 de protocoale care leaga prin fire nevazute si departe de respectarea prevederilor constitutionale cam toate institutiile statului roman. In toate fiind insa omniprezente ori serviciile secrete, ori structurile de Parchet! Iar cele 59 de tentacule ale caracatitei statului paralel erau atat de intinse incat oamenii din umbra serviciilor secrete aflati in spatele constructiei ”Republicii Procurorilor” puteau practic face tot ce vor in tara asta, nu in temeiul prevederilor Constitutiei sau ale legilor in vigoare, ci doar in baza unor protocoale despre care, in cele mai multe cazuri nu aveau habar decat semnatarii lor.

 

 

Carmen Dan, singurul sef al unei structuri semnatare care a denuntat protocoalele

 

 

Asta cand unii sefi de institutii nu semnau cu ochii inchisi si cu teama in suflet respectivele protocoale, fara ca macar sa se mai uite pe ele, considerand ca doar astfel nu vor fi nevoiti sa-si puna alarmele la sase dimineata, sa priveasca pe geam daca nu vin mascatii peste ei. Ceea ce, desigur nu inseamna ca aceasta frica ii scapa acum de eventualele ”complicatii” juridice, pentru ca, totusi, odata identificate cele 59 de protocoale, cineva va incepe sa vada cate din ele au fost semnate si au actionat producand efecte juridice  respectand legile in vigoare din Romania. Chiar daca raspunsul este binecunsocut deja : prea putine! Ca sa nu mai vorbim ca in anumite cercuri extrem de influente ale sistemului se vorbeste deja de ”intoarcerea rotii” si implicit de  savarsirea infractiunii de tradare nationala…

Camere moca pentru procurori!

 

 

Culmea este insa ca de cele mai multe ori semnarea unor astfel de protocoale pare sa fi avut loc doar asa, de sanchi, pentru ca adeptii statului paralel sa-si arate Puterea fara de seaman in fata ”muritorilor” din sistem sau din intreaga societate romaneasca. Relevant in acest sens fiind de la bun inceput ”Protocolul incheiat intre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul de Interne privind punerea la dispozitia Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la cererea acestuia, a unui numar de 6 camere lunar, respectiv 12 locuri, in caminul situat in Bucuresti, str. Paul Greceanu, nr. 38, sect. 2  – nr. 761/04.06.1998 – M.I., nr. 671/C/03.06.1998 – M.P”.

 

 

Parchetul General condus acum de Augustin Lazar, campion absolut la protocoale

Este vorba de un protocol in sfarsit denuntat de catre Ministerul de Interne si ale carui efecte au incetat prin urmare de la data de 09.11.2018, dar care arata umilinta la care erau supuse celelalte institutii ale statului roman si chiar structuri de forta in fata ”Republicii Procurorilor”. Pentru ca, atunci cand auzi de un protocol semnat intre Parchetul General si Ministerul de Interne te gandesti ca este vorba de ceva grav, de un subiect extrem de delicat care tine de combaterea a cine stie ce atentate la siguranta nationala! Si cand colo, procurorii voiau doar niste camere moca la caminul – hotel al MAI-ului de langa Stefan cel Mare, semnand un protocol intarit de un altul, ”protocolul de colaborare  privind cazarea procurorilor, incheiat intre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul de Interne nr. 824/C/20.05.199”. Asa cum de altfel au vrut si in hotelurile Ministerului de Aparare. Dupa cum la fel de meschine financiar vorbind pot fi catalogate  si prevederile cuprinse in ”Protocolul de colaborare privind asigurarea cheltuielilor materiale pentru functionarea Parchetelor Militare, incheiat intre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul Apararii Nationale nr. 580/C/22.03.2000/nr./28.04.2000”.

 

Si tu, SIE?!

 

Culmea este ca desi in marea majoritatea a celor 59 de protocoale explozive intrate in posesia noastra, dar a caror publicare integrala ar insemna sa scoatem un ditamai almanah de dimensiunile ”Omagiului” ceausist printre semnatari se regasesc indeobste Servociul Roman de Informatii si Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, iata ca, poate spre suprinderea multora, in ”hora” unor astfel de intelegeri a intrat, fie doar si cu un ”picior” si Serviciul de Informatii Externe, structura recunoscuta pentru ca atata amar de vreme a refuzat cat a putut avansurile celorlalte servicii din statul paralel. Exceptie fac insa ”Protocolul privind cooperarea intre Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ministerul Finantelor Publice si Serviciul de Informatii Externe privind combaterea criminalitatii organizate si a coruptiei, a contrabandei, a evaziunii fiscale si descoperirii societatilor comerciale fantoma – nr. 730/09.01.1998 – M.I” si ”Protocolul privind cooperarea intre Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe si Ministerul Finantelor in domeniul combaterii criminalitatii organizate si coruptiei – nr. 2251/C/ 14.12.1998- M.J., nr. 1450/C/3.12.1998 – M.P, nr. 821/17.12.1998 – M.I, nr. 4309/10.12.1998 – SRI, nr. 2024/ 11.12.1998 – SIE, nr. 22847/08.12.1998 –M.F”.

 

Denuntate de Carmen Dan!

 

De asemenea, ultimele doua protocale au fost denuntate tot de catre minsitrul de Interne, astfel ca nu mai produc efecte jruidice de-abia de la data de 09.11.2018, dupa ce atata amar de vreme au reprezentat ”cadrul” paralel legislativ care a sugrumat nu doar ”tintele” asumate oficial, dar si orice bruma de libertate individuala a romanilor. Insa extrem de interesant este ca buna parte din protocoalele prezentate astazi au fost denuntate doar de catre Carmen Dan! In timp ce celelalte structuri tac inca malc…

 

 

Judecatorii au fost ingropati in milioane de dosare facute pe protocoalele de cooperare

Cu toate ca, daca ar mai fi considerat cel putin ca astfel de protocoale sunt ”OK” si ar trebui asumate in continuare, atunci ar fi fost normal sa o traga de maneca pe ”blonda de la Interne” cu abordari oficiale. Dar nu… toata lumea din sistem pare acum ca nici usturoi nu au mancat si nici gura nu le mai miroase! Dovada ca, desi au parasit sistemul, multi dintre cei care s-au aflat la butoanele structurilor continua sa o faca si acum, prin intermediul oamenilor pe care i-au promovat in posturi cheie in toti acesti ani si care tineau legatura intre ei tocmai prin aceste ”grupuri operationale de cooperare”. Cum este si cel  prevazut in ”Protocolul de colaborare privind modalitatile de functionare a Grupului Operational, incheiat intre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul Justitiei nr. 1351/C/21.95.2003 si nr. 35169/II/2003”. Astfel ca ar fi interesant de stiut daca, in unele cazuri, noii lideri de structuri au sau nu habar de toate acesti ”scheleti” bine ascunsi in anumite dulapuri si mai ales daca aceste ”fantomatice” denumite ”grupuri operationale” mai functioneaza sau nu si in ziua de astazi…

 

”In interesul legii”…

 

Iar ”fratia” dintre structuri erau parafata inclusiv de documente precum ”Protocolul de colaborare privind promovarea recursului in interesul legii si a recursului in anulare, incheiat intre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul Justitiei nr. 1268/C/13.08.1999 si nr. 131/D.O.R.U.M.P./15.07.1999”. Asta pentru ca nu cumva sa scape cineva din tentaculele caracatitei statului paralel nici macar daca vreo instanta integra l-ar fi declarat nevinovat… La fel cum nu au scapat nenumarate alte institutii de control, in frunte cu ANAF-ul, care au trebuit sa-si plece capul si sa predea ”bazele de date” prin buna parte din restul celor 59 protocoale pe care le vom dezvalui in curand…

 

 

 

 

https://www.national.ro/dezvaluiri/caracatita-statului-paralel-59-de-protocoale-644452.html/?fbclid=IwY2xjawIN1w5leHRuA2FlbQIxMAABHQl9WD9WUk-zpcRQ3k31Fq0VjL6QG1hP0VMGJS_UB-_cVsPd_7njszbbJA_aem_Yh0nq2W_7_1bEcVxRNV9rA#google_vignette

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

(Tortionaul comunist,intronat sa faca lumina in dosarele mineriadei,decembriadei sau privati-hotiei,rasplatit cu pensie fesela,ne scuipa in fata!) ZBIRUL ORANDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazar a avut grija ca adversarii lui Ceausescu sa infunde puscaria. In anii ’80, ca sef al Comisiei de liberari conditionate a Penitenciarului Aiud, Lazar a refuzat de doua ori sa-l elibereze pe dizidentul anticomunist Iulius Filip pe motiv ca a… https://www.luju.ro/zbirul-oranduirii-comuniste-procurorul-augustin-lazar-a-avut-grija-ca-adversarii-lui-ceausescu-sa-infunde-puscaria-in-anii-80-ca-sef-al-comisiei-de-liberari-conditionate-a-penitenciarului-aiud-lazar-a-refuzat-de-doua-ori-sa-l-elibereze-pe-dizidentul-antic

 continuat actiunile subversive impotriva regimului Ceausescu: “Discutii dusmanoase la adresa RSR… Injurii la adresa organelor de partid si de stat”. Procurorul General se codeste sa raspunda Luju

 

 

Scris de: George TARATA

 

 

Lumea Justitiei a intrat in posesia unor documente bomba, cu stampila Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Sunt documente pe care le prezentam in exclusivitate si care dezvaluie cum un procuror din judetul Alba, pe numele sau Augustin Lazar, a refuzat in doua randuri sa elibereze un dizident anticomunist. S-a intamplat la mijlocul anilor ’80, in plina teroare a regimului Ceausescu.

 

Coincidenta face ca numele procurorului din acest caz sa fie identic cu cel al actualului Procuror General al Romaniei. Tot coincidenta, cazul se petrece la Penitenciarul Aiud din judetul Alba, judet din care provine si actualul Procuror General al Romaniei. Nu in ultimul rand, in anii in care dizidentul anticomunist era tinut in puscarie de catre procurorul Augustin Lazar pentru actiuni impotriva regimului comunist, actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar (foto) isi desfasura activitatea, conform propriului CV, la Procuratura Alba. Sa fie procurorul Augustin Lazar care l-a tinut in puscarie pe dizidentul Iulius Filip acelasi cu actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar? Nu stim. Tocmai de accea, Lumea Justitiei a trimis o solicitare oficiala catre Parchetul General prin care i-am cerut lui Augustin Lazar sa isi exprime un punct de vedere cu privire la implicarea sa in acest caz, astfel incat sa publicam si pozitia acestuia. Desi am indicat o ora pana la care pozitia Procurorului General sa ne fie transmisa, pentru a putea fi inclusa in articol, din pacate, pana la momentul publicarii materialului, nu am primit niciun raspuns din partea PICCJ. Vom prezenta punctul de vedere al lui Lazar in momentul in care acesta ni-l va trimite.

Astfel, numele unui procuror Augustin Lazar apare in cazul unuia dintre cei mai cunoscuti dizidenti anticomunisti si detinuti politici. Ne referim la maistrul militar Iulius Filip. Pe scurt, in anii ’80, dupa ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu si si-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul fata de miscarea anticomunista “Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat si arestat in mai multe randuri, fiind inchis in beciurile Securitatii, in celule mortii de la Penitenciarului Rahova si internat la sectia de nebuni din spitalul inchisorii Jilava. In final, acesta fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani si 4 luni inchisoare cu executare pentru “propaganda impotriva orandurii socialiste”.

 

 

“A redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale”

 

 

Executarea pedepsei a inceput la 14 decembrie 1981, data expirarii fiind 13 aprilie 1987. In aceasta perioada, Iulius Filip a incercat insa de doua ori sa fie liberat conditionat. Tot de e doua ori a fost refuzat, iar printre cei care au decis sa il tina in continuare in puscarie s-a numarat procurorul Augustin Lazar.

 

 

Astfel, in 9 iulie 1985, situatia lui Iulius Filip a fost discutata in cadrul Comisiei de propuneri pentru punerea in libertate conditionata a Penitenciarului Aiud. Comisia era formata din lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), lt. major Petru Silaghi (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud – ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud), pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor din Penitenciarul Aiud) si era condusa de procurorul Augustin Lazar.Comisia a stabilit ca pentru a deveni propozabil in vederea liberarii conditionate, Iulius Filip trebuia sa excute 2/3 din pedeapsa, adica 1299 de zile, iar in cazul in care ar fi muncit, 325 de zile considerate ca fiind executate pe baza muncii prestate si 974 de zile efectiv executate. Comisia condusa de Augustin Lazar a constatat ca Iulius Filip executase deja 1304 zile, de la 14 decembrie 1981 pana la 9 iulie 1985, fara sa fi fost folosit la munca pe motiv de boala. Asadar, deizidentul anticomunist indeplinea toate conditiile pentru liberarea conditionata.Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lasat liber. Iar asta intrucat Comisia in fruntea careia se afla Augustin Lazar a decis ca Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si ca a continuat actiunile subversive impotriva orandurii socialiste, a regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania. Mai exact, Comisia condusa de procurorul Augustin Lazar a hotarat urmatoarele:

 

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.

 

 

A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.In cele din urma, prin procesul verbal nr. 28 din 09.07.1985 (vezi facsimil 1), Comisia lui Augustin Lazar a decis ca: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana 1 an, pentru ca a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezinta garantia reeducarii”. 

1986, acelasi verdict

 

Situatia dizidentului anticomunist Iulius Filip a fost rediscutata anul urmator, in 8 iulie 1986. Si de aceasta data Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata l-a avut ca presedinte pe Augustin Lazar, ceilalti membri fiind lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), mr. Marius Coldea Rusu (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud – ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud) si pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor al Penitenciarului Aiud – ca secretar).

 

Intre timp, dizidentul anticomunist Iulius Filp ajunsese la 1669 de zile executate, indeplinind deci conditiile pentru liberarea conditionata, care prevedeau 1299 zile executate. Si de aceasta data insa Comisia condusa de Augustin Lazar a refuzat sa-l elibereze pe Iulius Filip. Au fost invocate aceleasi motive ca in 1985, mai precis ca Iulius Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si a continuat actiunile impotriva regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania.

 

Iata ce a retinut Comisia condusa de Augustin Lazar in 1986:

 

 

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.

 

 

A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. Ultima data a fost pedepsit in august 1985. De atunci a avut comportare corespunzatoare. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

Drept urmare, prin procesul verbal nr. 28 din 08.07.1986 (vezi facsimil 2), Comisia prezidata de Augustin Lazar a hotarat: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana la termen, respectiv 13.04.1987, pentru ca timpul executat nu prezinta garantia unei depline reeducari”.

 

 

Practic, din cauza refuzurilor Comisiei lui Augustin Lazar de a-l elibera conditionat, dizidentul anticomunist Iulius Filip si-a efectuat in totalitate pedeapsa………………Det. aici

 

 

 

https://www.luju.ro/zbirul-oranduirii-comuniste-procurorul-augustin-lazar-a-avut-grija-ca-adversarii-lui-ceausescu-sa-infunde-puscaria-in-anii-80-ca-sef-al-comisiei-de-liberari-conditionate-a-penitenciarului-aiud-lazar-a-refuzat-de-doua-ori-sa-l-elibereze-pe-dizidentul-antic

 

 

 

Si de aici sa invatam ce inseamna sa ctitoresti omul nou, fara de Dumnezeu,care-si ciuruieste propriul””zeu””

 

 

 https://www.youtube.com/watch?v=0Tz-Rdcp4Kk

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Asa ati vota-nascut burghezia GLOBALIE…

https://www.facebook.com/photo/?fbid=4024963914455539&set=g.2874641112862908

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Afacerea Nordis. Ioana Băsescu a fost pusă sub acuzare

 

 

Ioana Băsescu, fiica lui Traian Băsescu, s-a prezentat la sediul DIICOT luni, pentru a fi audiată în dosarul de înşelăciuni imobiliare de la Nordis.

 Ioana Băsescu  a fost pusă sub acuzare. Acuzația care i se aduce este de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

 

Fiica fostului preşedinte a fost chemată la DIICOT pentru a da explicaţii în legătură cu implicarea sa în calitate de notar în afacerea Nordis.

 

La sediul DIICOT se mai află Vladimir Ciorbă, principalul acţionar al companiei Nordis, şi soţia acestuia, Laura Vicol, fostă şefă a Comisiei juridice din Camera Deputaţilor.

 

Luni dimineaţă, procurorii au efectuat zeci de percheziţii în România şi în Monaco, printre care şi la domiciliul soţilor Ciorbă – Vicol, dar şi la sediul companiei Nordis, într-un dosar ce vizează infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, delapidare, spălare a banilor şi evaziune fiscală, în care prejudiciul se ridică la peste 195 milioane euro.Ancheta vizează 40 de persoane fizice şi 32 de firme şi se referă la un grup infracţional organizat, structurat pe un model piramidal cu trei paliere, care a conceput şi pus în aplicare un mecanism infracţional complex, constând în promovarea şi dezvoltarea unor proiecte imobiliare sub acoperirea mai multor societăţi comerciale, urmate de încasarea de sume de bani de la clienţi (cumpărători), delapidarea fondurilor societăţilor, inducerea în eroare a cumpărătorilor cu ocazia executării ante-contractelor şi contractelor de vânzare-cumpărare, evidenţierea de operaţiuni fictive în contabilitatea societăţilor controlate în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat şi stabilirea cu rea-credinţă a taxelor (TVA), având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul de stat ori compensări datorate bugetului general, cauzându-se prejudicii societăţilor comerciale, clienţilor cumpărători şi bugetului de stat.

 

Fondurile financiare ilicite astfel obţinute au fost supuse procesului de spălare a banilor.

 

Din investigaţiile efectuate a rezultat că eşalonul secund al grupării de criminalitate organizată a fost format din persoane apropiate liderilor (aflate în relaţie de rudenie sau prietenie), care au aderat la grupare şi au sprijinit-o activ, prin diverse modalităţi, sub controlul şi îndrumarea acestora, iar ultimul palier a sprijinit grupul infracţional organizat, pe anumite componente sau în anumite perioade, având atribuţii de a întocmi documentaţia aferentă operaţiunilor de vânzare a imobilelor, apartamentare, intabulare sau consultanţă juridică (notari şi avocaţi) şi de a încasa sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de delapidare, sub diferite titluri justificative.Actele de urmărire penală au condus la constatarea faptului că, în perioada 2019 – 2024, liderii grupului infracţional organizat, prin intermediul a 5 societăţi comerciale, au încasat de la clienţi persoane fizice sau juridice cu titlu de avans în cadrul unor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv contracte de vânzare-cumpărare (apartamente/parcări şi mobilier), suma de peste 957.000.000 lei (peste 195 milioane euro).

 

 

 

 

https://www.cotidianul.ro/ioana-basescu-audiata-de-procurori-in-dosarul-nordis/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

Roboții pun stăpânire pe Europa. Supraveghere totală cu ajutorul inteligenței artificiale-Dictatura inteligenței artificiale. Control absolut al populației

 

Regulamentul UE de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială introduce, de fapt, supravegherea totală a populației. Mai mult, sistemele IA vor putea fi utilizate pentru identificarea biometrică la distanță, pentru analizarea comportamentului și riscurilor viitorilor angajați sau pentru supravegherea elevilor la examene. Mai mult, sistemele de IA vor fi utilizate pentru a evalua eligibilitatea persoanelor fizice pentru servicii de sănătate.

Sub pretextul că reglementează funcționarea în UE a sistemelor de inteligență artificială, Comisia Europeană introduce, de fapt, supravegherea extinsă a populației. Astfel, identificarea biometrică la distanță în timp real în spații accesibile publicului este, astfel, permisă, oficial și pentru început, în anumite cazuri.Este vorba despre căutarea în mod specific a anumitor victime ale răpirii, traficului de persoane sau exploatării sexuale a persoanelor, precum și căutarea persoanelor dispărute, prevenirea unei amenințări specifice, substanțiale și iminente care vizează viața sau siguranța fizică a persoanelor fizice sau a unei amenințări reale și prezente sau reale și previzibile de atac terorist, precum și localizarea sau identificarea unei persoane suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, în scopul desfășurării unei investigații penale sau al urmăririi penale sau al executării unor sancțiuni penale pentru infracțiuni, și pasibile, în statul membru în cauză, de o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin patru ani.

 

”Fiecare utilizare în scopul aplicării legii a unui sistem de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului face obiectul unei autorizații prealabile acordate de o autoritate judiciară sau de o autoritate administrativă independentă a cărei decizie are efect obligatoriu din statul membru în care urmează să aibă loc utilizarea. Într-o situație de urgență justificată în mod corespunzător, utilizarea sistemului poate începe fără autorizație, cu condiția ca autorizația respectivă să fie solicitată fără întârzieri nejustificate, cel târziu în termen de 24 de ore”, se arată în Regulamentul UE.

 

 

Intră pe piață sistemele cu risc ridicat

 

 

Actul normativ introduce și o listă cu sistemele IA cu grad ridicat de ris, iar implementatorii acestora trebuie doar să efectuze o evaluare a impactului asupra drepturilor fundamentale pe care îl poate produce utilizarea unor astfel de sisteme. Evaluarea constă în descrierea proceselor în care sistemele de IA cu grad ridicat de risc urmează a fi utilizate în conformitate cu scopul lor preconizat, perioada de timp pentru care se intenționează utilizarea fiecărui sistem de IA cu grad ridicat de risc, a frecvenței utilizării respective, precum și categoriile de persoane fizice și grupurile susceptibile a fi afectate de utilizarea sa în contextul specific.Printre sistemele IA cu grad ridicat de risc se numără cele destinate a fi utilizate pentru recunoașterea emoțiilor, destinate a fi utilizate pentru a evalua rezultatele învățării, pentru monitorizarea și detectarea comportamentului interzis al elevilor și studenților în timpul testelor, pentru recrutarea sau selectarea angajaților, dar și sisteme de IA destinate a fi utilizate de autoritățile publice sau în numele autorităților publice pentru a evalua eligibilitatea persoanelor fizice pentru prestații și servicii de asistență publică esențiale, inclusiv servicii de îngrijiri de sănătate, precum și pentru a acorda, a reduce, a revoca sau a recupera astfel de prestații și servicii.

 

Evaluați de mașini

Pe lista sistemelor IA cu risc ridicat se mai regăsesc cele destinate a fi utilizate pentru a evalua bonitatea persoanelor fizice sau pentru a stabili punctajul lor de credit, pentru evaluarea riscurilor și stabilirea prețurilor în ceea ce privește persoanele fizice în cazul asigurărilor de viață și de sănătate, dar și sisteme de IA destinate a fi utilizate de către autoritățile de aplicare a legii pentru evaluarea riscului ca o persoană fizică să comită infracțiuni sau să recidiveze sau pentru a evalua trăsături și caracteristici de personalitate ori comportamentul infracțional anterior al unor persoane fizice sau grupuri.

 

Totodată, vor putea fi utilizate sisteme de IA destinate a fi utilizate de către sau în numele autorităților publice competente sau de către instituțiile, organele, oficiile ori agențiile Uniunii drept poligrafe sau instrumente similare, precum și cele folosite pentru evaluarea unui risc, inclusiv a unui risc de securitate, a unui risc de migrație ilegală sau a unui risc pentru sănătate din partea unei persoane fizice care intenționează să intre sau care a intrat pe teritoriul unui stat membru.

 

 

https://www.national.ro/tehnologie/robotii-pun-stapanire-pe-europa-supraveghere-totala-cu-ajutorul-inteligentei-artificiale-832205.html/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Atacul mașinilor: un robot a „sărit” la un inginer de la Tesla. Cât de grav a fost rănit omul?

 

 

DE Eduard Niculescu

 

Atacul mașinilor: un robot a atacat un inginer de la Tesla. Un scenariu de coșmar tinde să capete contur real. Incidentul s-a soldat cu rănirea angajatului companiei deținute de Elon Musk, iar unele voci susțin că nu este primul eveniment de acest fel din ultimii ani.

Atacul mașinilor: un robot a atacat un inginer de la Tesla. Incidentul din fabrica din Texas a companiei controlate de Elon Musk s-a soldat cu rănirea angajatului, iar multe voci susțin că nu este primul eveniment de acest gen.

Un inginer Tesla a fost atacat de un robot în timpul unei defecțiuni brutale și sângeroase la fabrica Giga Texas a companiei, în apropiere de Austin, Texas.

 

 

 

Doi martori au privit îngroziți cum colegul lor de serviciu a fost atacat de mașinăria concepută pentru a apuca și a muta piesele auto din aluminiu proaspăt turnate.Robotul l-a imobilizat pe bărbatul, care atunci programa software-ul pentru doi roboți Tesla dezactivați aflați în apropiere, înainte de a-și înfige ghearele metalice în spatele și brațul muncitorului, lăsând o „dâră de sânge” pe podeaua fabricii., informează Daily Mail.com.Incidentul – în urma căruia victima a rămas cu o „rană deschisă” la mâna stângă – a fost dezvăluit într-un raport de rănire din 2021 depus la comitatul Travis și la autoritățile federale de reglementare, care a fost analizat de DailyMail.com.

 

Citește și: Tesla dă vina pe șoferi pentru defecțiunile mașinilor electrice: sar roțile, se rup planetarele

 

Deși Tesla nu a raportat autorităților de reglementare nicio altă accidentare legată de roboți la fabrica din Texas, nici în 2021, nici în 2022, incidentul vine în contextul în care, de ani de zile, au crescut îngrijorările cu privire la riscurile pe care le prezintă roboții automatizați la locul de muncă.

 

Rapoartele privind creșterea numărului de răniri cauzate de colegii roboți din centrele de expediere ale Amazon, de droizi-chirurgi ucigași, de mașinile care se conduc singure și chiar de violența exercitată de instructorii roboți de șah i-au determinat pe unii să pună sub semnul întrebării integrarea rapidă a noii tehnologii.

Raportul privind accidentele, pe care Tesla trebuie să îl prezinte autorităților prin lege pentru a-și menține facilitățile fiscale profitabile din Texas, susține că inginerul nu a avut nevoie de concediu de odihnă.

 

Însă o avocată care îi reprezintă pe muncitorii sub contract de la Tesla din Giga Texas a declarat pentru sursa citată că personal crede, pe baza conversațiilor sale cu muncitorii de acolo, că numărul de răniri suferite la fabrică este subestimat.

 

Această subraportare, a spus avocata Hannah Alexander, de la organizația non-profit Workers Defense Project, include chiar și moartea, la 28 septembrie 2021, a unui muncitor în construcții, care fusese contractat pentru a ajuta la construirea fabricii în sine.„Am avut mai mulți muncitori care au fost răniți”, a spus Alexander, „și un muncitor care a murit, ale cărui răni sau deces nu se regăsesc în aceste rapoarte pe care Tesla ar trebui să le completeze cu exactitate și să le prezinte districtului pentru a obține stimulente fiscale”.

 

Citește și: Cine sunt și la ce vârstă au ajuns miliardari bogații lumii. Cât de tineri erau Musk și Zuckerberg

 

Acel muncitor din construcții, un antreprenor pe nume Antelmo Ramírez, a murit din cauza unui accident vascular cerebral provocat de căldură în timp ce ajuta la construirea fabricii Tesla Giga Texas, care se întinde pe o suprafață de peste 800 de hectare, potrivit unui raport al medicului legist din comitatul Travis.Anul trecut, Workers Defense Project a depus o plângere în numele muncitorilor de la Giga Texas la Administrația americană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (OSHA), susținând că contractorii și subcontractorii Tesla au dat unor angajați certificate de siguranță false.

 

„Muncitorii au declarat că, atunci când aveau nevoie de instruire, li se trimiteau pur și simplu fișiere PDF sau imagini ale certificatelor prin SMS sau WhatsApp în câteva zile”, a declarat Alexander pentru KXAN, afiliată locală a NBC.

 

„Nu există nicio posibilitate imaginabilă ca muncitorii să fi putut măcar să urmeze instruirea necesară”.

 

Citește și: Șef ISU a mâncat gratis la Ferma Dacilor, fără să vadă nereguli. Are 5 case și face bani din chirii

 

Afirmațiile lui Alexander cu privire la accidentele de muncă subraportate la locul de muncă de pe șantierul Tesla, dacă sunt corecte, ar urma o tendință de constatări similare făcute de-a lungul anilor de autoritățile de reglementare de stat și de organizații nonprofit de jurnalism de investigație.

https://newsweek.ro/international/atacul-masinilor-un-robot-a-atacat-un-inginer-de-la-tesla-cat-de-grav-a-fost-ranit-omul

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

Tudorel Toader are o pensie specială de 8.500 €. Familia trăiește cu 50.000 euro pe lună

 

DE Petre Bădică

 

 

 

 

 

Ministrul Muncii a anunţat că după aprobarea proiectul de lege care vizează reducerea cheltuielilor cu pensiile de serviciu nicio pensie nu va mai depăşi venitul în calcul, menţionând că la baza de calcul nu vor mai fi luate în calcul veniturile care nu au caracter permanent.Tudorel Toader a fost arma PSD-Dragnea în vremea în care încerca să „mutileze” justiția. După ce a plecat din politică a revenit la conducerea Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.

 

 

 

El a ocupat funcția de ministru al Justiției în guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, din februarie 2017 până în aprilie 2019. Tudorel Toader a deținut două mandate succesive de judecător al Curții Constituționale între 2006 și 2016 și îndeplinește din 2016 funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

 

Veniturile familiei Toader sunt indecent de mari și o bună parte din bani vine de la bugetul de stat. De observat că Toader își găsește timp să reprezinte oameni în justiție, dar să fie, în același timp, și performant la catedră și la conducerea Universității din Iași de unde ridică bani publici.

 

Tudorel Toader venituri:

246 mii de la Universitatea Ioan Cuza,

 

1,9 milioane de lei servicii juridice,

 

500 mii lei pensie

 

 

 

Elena Toader venituri:

135 mii lei ca profesor universitar,

 

196 mii ca medic.

 

Total venituri  familia Tudorel Toader în anul 2021: 3 milioane de lei sau 50.000 euro pe lună.

Veniturile de 400 mii de euro ale lui Toader din avocatură nu ar fi fost posibilă fără notorietatea pe care acesta și-a făcut-o pe când ocupa funcțiile plătite de la buget: membru al CCR și ministru al justiției.

 

Dosarul lui Tudorel

Newsweek România a realizat un dosar complet al studiilor lui Tudorel Toader din care reiese că acesta s-a specializat peste Prut și nicidecum în Occident.

 

Cv-ul său arată că formarea sa profesională și educația sa juridică s-au realizat exclusiv în România. El nu men­ționează în ce proiecte interna­ționale ar fi fost implicat și nici unde și ce articole juridice cu impact european a publicat. Toader nu are acces nemijlocit la jurisprudența europeană, el necunoscând nicio limbă străină.În schimb, ministrul Justiției a ales să facă o strălucită carieră științifică și academică în Republica Moldova, o țară nemembră a Uniunii Europene și unde colegul său de reforme juridice Florin Iordache s-a refugiat pentru a obține un doctorat plagiat grosolan. 

 

În ultimii ani, Tudorel Toader a fost referent pentru teze de doctorat care vizau materia penală din Republica Moldova.

 

Un studiu prezentat de Newsweek  România arată că școala de drept de peste Prut, unde Toader a cunoscut o îndelungată carieră, este la un nivel scăzut. Mulți studenți sunt nevoiți să învețe, exclusiv, din manuale tipărite în limba rusă. Asupra ministrului Justiției planea­ză acuzații de complicitate la fals. O teză de doctorat pe care a coordonat-o este suspectă de plagiat. Tudorel Toader este „corijent“ și la capitolul moralitate, după ce și-a „epurat“ mentorul de pe coperta unui manual de drept.

 

 

https://newsweek.ro/justitie/50000-eur-luna-venitul-familiei-lui-tudorel-toader-8500-eur-e-doar-pensia-speciala-a-ex-minsitrului?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

////////////////////////////////////////////////////

 

România înlănțuită, în marș forțat spre Marea Desfiinţare Naţională

 

Ion Măldărescu 

 

 

„Omul se naşte, află că trebuie să moară şi uită să mai trăiască” (Euripide)

 

În România nu se mai întâmplă nimic bun pentru popor, atemporalul dovedindu-se a ne fi, deopotrivă, străin şi prieten. Noi, românii, trăim astăzi, nu doar criza financiară, fabricată şi controlată de „iluminaţii” Noii Ordini Mondiale și ai „Marii Resetări”, trăim criza abaterii comportamentale de la homeostazia viului din noi, trăim dezechilibrul manifestărilor umane, trăim, psihologic vorbind, integrarea contrariilor, trăim Marele Complex de Inferioritate la care ne-am auto-condamnat. Dacă la 1 decembrie 1918 se împlinea visul de secole al Marii Uniri, astăzi, România îşi trăieşte clipele dinaintea Marii Treceri în Nefiinţa Neputinţei proprii. Paradoxal, deşi „democraţia” a fost proclamată prin sutele de decibeli şi miliardele de lumeni eliberaţi „decembrist”, poporul milenarei, dar bizarei noastre vetre, a fost cotropit şi îngenuncheat. Din când în când, dictatura hoţiei şi a neputinţei, îi mai dă o comandă. Se ridică obidit, se aliniază cuminte şi porneşte în pas de defilare spre desfiinţarea întregii noastre entităţi, pentru a da „onorul” României Răstignită pe Cruce, în trupul căreia mai pâlpâie încă ultimele clipe ale Statului Naţional.Dorinţele şi credinţele se prăvălesc tăcute spre hăurile impersonale ale neantului creat cu premeditare criminală. Scandalurile ce se ţin lanţ sunt excesiv mediatizate şi par a nu se mai sfârşi. Când subiectul se banalizează, bum!, explodează ca o bombă, alt tărăboi. În acest mod atenţia oamenilor se află tot timpul sub control, dirijată spre orice altceva decât spre problemele realităţilor cotidiene. Ne-Educaţia se face, nu în familie şi/sau în şcoală, ci pe ecranele televizoarelor, în revistele de can-can ori, mai nou, în grupările undeground, unde tinerii aderenţi practică sexul în grup, ingerarea şi injectarea de droguri, efectul întârziat al „tratamentului” „României educate” conducându-i irevocabil spre autodistrugere. La noi, „Hoţii strigă, prindeţi hoţii!”, un fel de Perpetuum mobile românesc, definit cam aşa: „un poliţist aleargă după un infractor care datorează 1.000 de lei unui magistrat necinstit, pe care acesta i-a „împrumutat” de la un politician corupt, înainte de a fi făcut trafic de influenţă asupra unui poliţist…”.

 

Nimeni nu a văzut un hoţ, un corupt în spatele gratiilor, sau dacă da, nu pentru mult timp. „Ei nu pot suporta regimul de detenţie”. Nici o avere câştigată fraudulos nu a fost confiscată, iar de dincolo de vremurile trecute, „Legea18″ a răposatului râde în hohote amare de noi. Permanenta scuză a Guvernului, „nu sunt bani”, este inacceptabilă. Bani sunt, dar sunt folosiţi iresponsabil, sunt lăsaţi să se prelingă discret în economia subterană, pentru a finanţa interese personale, de grup, de partid şi, de cele mai multe ori, străine neamului românesc. La „subsol” este cvasiunanim acceptat un uriaş sistem economic fiscal evazionist, evaluat, zice-se, la peste 20 de miliarde de euro. Cine poartă vina sărăcirii ţării? Pensionarii! Ei sunt făptuitorii dezastrului naţional, acuzaţi fiind şi de mârşava infracţiune că mai sunt în viaţă. Alături de alte „surse”, banii pensionarilor sunt depozitaţi tot în „economia neagră”, pentru a fi investiţi, la momentul potrivit, în campanii electorale precum cea a finelui de an 2024.

 

A evidenţia ceva anume din „Marea Desfiinţare Naţională”, înseamnă cufundarea în derizoriul detaliului fără importanţă, şi totuşi… cineva spunea că trăim într-o ţară în care, împotriva firii, „scroafele” suite în copaci „taie şi spânzură” după bunul lor plac, din hotar în hotar. Aşa este! Privim impasibili, neputincioşi şi fără rost, spre „scroafele” suite fudule şi căţărându-se tot mai sus, în copacii pădurii noastre eterne. De treizeci și cinci de ani ni se vaccinează periodic ser cu efect letal întârziat. Politicienii de după ’89 au prezentat tot soiul de programe de reforme ori de… reformare a reformelor începute de reformatorii predecesori. Nu trăim sub dictatura legilor raţiunii, trăim blestemul greu al terorii minciunii, al monopolurilor şi al sărăciei. Atât au fost capabile să facă „scroafele” postdecembriste, suite în copacii dezrădăcinaţi ai Ţării. România respiră miasmele pestilenţiale emanate de membrii tarafului imbecililor trădători de neam și țară, instalaţi în fotoliile Parlamentului, ale guvernelor postdecembriste și ale escrocului voiajor, încă lipit cu adeziv de scaunul de la Cotroceni. Sub stigmatul demolator al unor Klauși, Băsești, Cîți drogați, Ciolaci cu zece fețe și alte asemenea cucuvele supuse F.M.I., în acele adunări incompetente şi pestriţe, roboţii-vampir ai globalismului agresiv, „scroafele”, şacalii şi hienele sunt cei care fac legea. După insistenţe diabolice de invidiat, tone de documente din patrimoniul Arhivelor Naţionale au fost oferite – din partea Camerei Deputaţilor a Parlamentului României – etniei maghiare, cu o „generozitate” iresponsabilă, ba chiar condamnabilă. Pe firmele unor şcoli româneşti de pe teritoriul României, au fost aprobae și instalate instalate însemne ale Ungariei. Nou trâmbiţata, impusă şi inacceptabila împărţire administrativă a teritoriului bate la uşă, pentru a-i desăvârşi dispariția. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu au pierit pentru Țară și Neam. Postecembriștii, în special actualul cetățean reinstalat ilegal pe scaunul de șef de stat au trădat România, aducând-o de la statutul de Țară Suverană la cel de teritoriu aflat sub ocupație militară străină

 

Dimineţile nu mai sunt dimineţi, serile nu mai sunt seri, iar nopţile nu mai sunt nopţi. Peste noi tronează corolarul nedorit al ceții otrăvite, a jafului fătă frontiere și a încununării crizei de demoralizare şi destabilizare naţională, în defavoarea normalului care şi-a pierdut Rostul. Nu mai cred în coincidenţe. Privesc retrospectiv spre gândirea marilor gânditori: Euripide, Eschil şi Sofocle, Platon şi Aristotel, Nietsche şi Adler, Kant, Yung şi Heideggher – cu a lui „necesitate a reluării întrebării privitoare la ființă”. Păstrându-mi autonomia relativă, mă văd obligat să dau dreptate celor ce susţin că valoarea supremă a vieţii rămâne incertitudinea.

 

Notă – Editorialul este o reeditare actualizată a celor scrise în urmă cu 14 ani, ceea ce demonstrează că în decembrie 1989 nu a fost nicio revoluție. A fost  o aplicare a sentinței de condamnare a României care, îndrăznise să stea vertical în fața puternicilor lumii.

 

 

 

 

https://www.art-emis.ro/editoriale/romania-inlantuita-in-mars-fortat-spre-marea-desfiintare-nationala

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

„Furtul aurului dacic a fost comandat de un actor statal” – Ruşii, în spatele furtului artefactelor din Olanda?

 

 

 

Ana Ion

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/furtul-aurului-dacic-a-fost-comandat-de-un-actor-statal-rusii-in-spatele-furtului-artefactelor-din-olanda—366335

 

„Genocid în formă continuată” – Protest la Ambasada Beijingului de Anul Nou Chinezesc

 

„Noi acum ne întoarcem în istorie” – Cine sunt oamenii care au ieşit în stradă la chemarea lui Călin Georgescu

 

„Aici s-a murit pentru libertate!” – eforturi pentru salvarea memoriei Revoluţiei

 

Întorsături de situaţie în dosarul 10 August. Ce decizii a luat judecătorul?

 

Petre Roman, despre Mineriada din iunie 90, soldată cu morţi şi răniţi: Protestatarii blocau traficul

 

Unul dintre experţii în evaluări de artă cooptaţi în celula de criză constituită după furtul artefactelor dacice dintr-un muzeu olandez a opinat că jaful ar fi fost comandat de „un actor statal”, semnalează jurnalistul de investigaţie Cornel Ivanciuc.”Expertul îşi expune scrupulos argumentele: jaful a fost comis într-o zi cu o rezonanţă specială pentru istoria românilor: Unirea Principatelor Române; este legitim ca România să fie privată de simbolurile ei culturale dat fiind faptul că acest stat se află în prima linie a cruciadei NATO împotriva intereselor Rusiei în Ucraina”, susţine Ivanciuc.

Redăm postarea jurnalistului:

„Furtul aurului dacic a fost comandat de un actor statal

 

Ipoteza a fost avansată de unul dintre experţii în evaluări de artă cooptaţi în celula de criză constituită la câteva ore după jaful de la Muzeul Drents din Assen, care găzduia expoziţia ‘Dacia! Imperiul aurului şi argintului’.Expertul îşi expune scrupulos argumentele: jaful a fost comis într-o zi cu o rezonanţă specială pentru istoria românilor: Unirea Principatelor Române; este legitim ca România să fie privată de simbolurile ei culturale dat fiind faptul că acest stat se află în prima linie a cruciadei NATO împotriva intereselor Rusiei în Ucraina.

 

Comandidarul statal al jafului pare să împărtăşească o obsesie puternică pentru arta scitică. Coiful de aur de la Coţofeneşti poate fi un artefact lucrat în manieră scitică sau cel puţin unul inspirat din suitele animaliere scitice invocate de arheologul austriac Karl Jettmar, fapt surprins de arheologul Dumitru Berciu în ‘Arta traco-getică’.

Comanditarul jafului consideră că Rusia este moştenitorul legitim al pământurilor scitice, din Slovacia până în Munţii Altai şi de pe Volga şi Crimeea până în Dobrogea. Tot ce au făurit aurarii sciţi aparţine Rusiei. Designer-ul britanic Peter Mumford a argumentat că lupta pentru artefacte antice a devenit scop geopolitic în sine şi a ajuns parte din prima linie a războiului Rusiei împotriva Ucrainei.Rusia a jefuit 40 de muzee în teritoriile cucerite. Muzeele din Herson şi Melitopol posedau colecţii de artă scitică, inclusiv un coif ceremonial de aur din secolul al IV-lea î.Hr.

 

Cu puţină vreme înainte de invazia Crimeei, sute de artefacte scitice de la muzee din peninsula au fost expuse la Muzeul Allard Pierson din Amsterdam în cadrul expoziţiei ‘Crimeea: Aurul şi secretele Mării Negre’. Muzeele din Crimeea au cerut returnarea pieselor dar după invazia peninsulei Curtea Supremă din Amsterdam a dat câştig de cauză Ucrainei”, scrie Ivanciuc.

 

O opinie similară are şi un consilier superior în cadrul Consiliului Naţional pentru Supravegherea Arhivelor Securităţii

 

Mihai Demetriade, consilier CNSAS, remarcă faptul că „evenimentul reprezintă o lovitură îngrijorătoare dată situaţiei interne, apăsând exact pe butoanele sensibile.”

 

„S-au activat şi se vor activa în următoarele zile o bună parte din temele antioccidentale, conspiraţioniste sau izolaţioniste ca efect direct al tragediei de azi”, remarcă Demetriade.

 

Redăm postarea consilierului:”Nu ai cum, dat fiind contextul, să nu te gândeşti la momentul anume în care s-a produs jaful de la Muzeul Drents. Suntem la finalul perioadei expoziţionale, începută în 7 iulie 2024, Ultima zi expoziţională era mâine, 26 ianuarie 2025. Jaful nu s-a produs 7 luni de zile şi are loc în penultima zi.

 

Evenimentul pică cum nu se poate mai straniu, dată fiind situaţia din România. Postarea pe FB a Ministerului Culturii şi a Muzeului Naţional de Istorie a României, care a anunţat tragedia, are deja o sumă de comentarii pline de violenţă, radicalizate şi conspiraţioniste. Un prim simptom că…

Spun ‘pică’ nu întâmplător… pentru că m-am gândit: dacă serviciile secrete ruse au organizat, prin proxy, (cum se face, altminteri), toată povestea asta? Pare implauzibil? Pare exagerat? Pare disproporţionat? Pare de-a dreptul straniu? Mai gândiţi-vă. Este obligatoriu să judeci problema şi în termenii ăştia. Obligatoriu.Evenimentul reprezintă o lovitură îngrijorătoare dată situaţiei interne, apăsând exact pe butoanele sensibile: lumea vrea victime, vrea crucificarea Muzeului Naţional de Istorie şi a M.C. (apropo, expoziţia este o performanţă extraordinară a României, prin echipa MNIR), deja vede Guvernul ca principal vinovat pentru transferul exponatelor în străinătate (ca şi cum expoziţiile internaţionale se fac cu fotografii sau imitaţii), vede Olanda drept complice a hoţilor sau jaful ca preţ pentru Schengen samd.

 

S-au activat şi se vor activa în următoarele zile o bună parte din temele antioccidentale, conspiraţioniste sau izolaţioniste ca efect direct al tragediei de azi. Suntem obligaţi să ne gândim la toate scenariile.

Later edit: deja fasciştii români au instrumentat subiectul, îndemnând la destabilizare internă. Simion numeşte furtul ‘un atac direct la adresa istoriei şi identităţii noastre naţionale’, minţind scandalos prin afirmaţia că artefactele ar fi fost ‘plimbate prin lume, fără măsuri adecvate de protecţie’… Omul apasă exact butoanele necesare.”

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

Academicianul Ioan Dumitrache: Dezvoltarea tehnologiei va duce la dispariţia omului

 

 

Acad. Ioan Dumitrache a tras un semnal de alarmă, joi seară, la Sala „Dalles”, asupra primejdiei dispariţiei omului odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei şi a sistemelor performante şi a chemat la responsabilitate în cercetarea ştiinţifică, transmite Agerpres.„Evoluţia cercetării ştiinţifice şi a tehnologiei nu pot fi oprite, deci oamenii vor căuta să cerceteze. Semnalul de alarmă pe care trebuie să-l tragem – şi acesta este motivul pentru care am dat titlul acesta conferinţei – este că trebuie să avem grijă să nu se ajungă la dispariţia omului. (…) Şi atunci, atenţie, ca prin tehnologie, prin aceste sisteme pe care noi le cerem să fie cât mai performante să nu se ajungă la eliminarea treptată a omului din sistem. În felul acesta ajungem într-o situaţie cu totul paradoxală: umanitatea îşi creează singură groapa. Am această temere că tehnologii vor fi preocupaţi, oamenii de afaceri vor avea interesul să dezvolte asemenea artefacte care să le uşureze existenţa, fără să-şi dea seama de impactul pe care l-ar putea avea asupra omului”, a spus acad. Dumitrache.În ciclul manifestărilor cu public organizate lunar de Fundaţia Culturală Dalles a Academiei Române, acad. Ioan Dumitrache, secretar general al Academiei Române şi coordonator al Centrului Naţional pentru Cercetarea Creierului, a prezentat, joi seară, conferinţa „Omul şi societatea supertehnologizată”.

 

Academicianul a prezentat o serie de aspecte privind evoluţia omului, a tehnologia informaţiei, ca şi a relaţiei dintre inteligenţa artificială şi om, colaborarea între oameni şi maşini, între maşini şi maşini, învăţarea automată, făcând o analiză a calităţii vieţii actuale a oamenilor, stimulată de prezenţa robotului ca ajutor al omului, accentuând însă permanent necesitatea de a nu-l pune vreodată pe acesta din urmă în pericol.„Mai avem mulţi ani de aici înainte ca să înţelegem creierul, în aşa fel încât să-l putem compara cu inteligenţa artificială. Astea sunt lucruri simple pe care le facem. Creierul uman este mult mai complex, e mult mai dificil de înţeles, deşi, aşa cum ştiţi, sunt multe proiecte mari la nivel global. Dar ca să spunem că am reuşit să cunoaştem creierul uman şi am simulat creierul este cu totul şi cu totul altceva. E mult de lucru în această direcţie”, a subliniat acad. Dumitrache.Ioan Dumitrache a susţinut că evoluţia omului ca fiinţă inteligentă, privită din punctul de vedere al capacităţilor de dezvoltare a cunoaşterii, al autoperfecţionării, dar şi al punerii în practică a teoriilor din domeniile ştiinţei şi tehnologiei, evidenţiază complexitatea şi provocările ultimelor etape ale revoluţiei industriale din societatea hiperconectată. În acest sens, el a amintit, printre altele, vulnerabilizarea locurilor de muncă, relaţia om – robot ori lipsa unei educaţii adaptate viitoarelor transformări ale sistemului societal global.

 

***

Licenţiat al Facultăţii de Energetică a Institutului Politehnic din Bucureşti, cadru didactic imediat după absolvirea facultăţii la Catedra de Automatică, acad. Ioan Dumitrache a obţinut titlul de doctor inginer în Automatică în anul 1970, cu teza Contribuţii la sinteza sistemelor şi circuitelor fluidice numerice.

 

Din 1982 este profesor universitar şi din 1987, conducător de doctorat în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, în specialitatea Sisteme Automate. În anul 2017 a fost ales membru titular al Academiei Române (membru corespondent în 2003).A fost reprezentant al României în grupul guvernatorilor (Board of Gouvernes) JRC, în perioada 2005-2012, membru în Consiliul de Coordonare (Governing Council) al Fundaţiei Europene pentru Ştiinţă (ESF), în perioada 2002-2011, precum şi membru în comitetele internaţionale de program la peste 100 manifestări ştiinţifice, organizate sub egida IFAC şi IEEE.Este autor a peste 40 de cărţi şi monografii, în diferite domenii din inginerie: conducerea inteligentă a roboţilor, conducerea numerică a proceselor, optimizarea proceselor, ingineria reglării automate, automatizări electronice, sisteme inteligente de conducere. A publicat peste 300 lucrări ştiinţifice în jurnale şi reviste ştiinţifice, în volume ale unor conferinţe internaţionale de specialitate, fiind editorul a peste 24 volume, publicate la edituri naţionale şi internaţionale, în domeniile automatică şi tehnologia informaţiei.

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Agramaţii de la Cultură

 

 

De Grigore Cartianu

 

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/agramatii-de-la-cultura-647326.html

 

https://www.facebook.com/reel/473253989155751

Am primit la redacţie un text intitulat, ţanţoş, „Drept la replică”. Expeditor: Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN).

 

Mai exact, Compartimentul de comunicare şi relaţii publice al MCPN. Sună tare, nu? Ei bine, să vedeţi cu cine avem de-a face. Doamnelor şi domnilor, legaţi-vă centurile de siguranţă: vom survola zone turbionare ale limbii române!Conţinutul este de-a dreptul neglijabil, pentru că nu răspunde la o întrebare esenţială: de ce Ministerul Culturii, dacă tot este şi al Patrimoniului Naţional, risipeşte-n vânt patrimoniul naţional? De ce a înstrăinat pe sub masă, fără licitaţie publică, o marcă istorică precum „Biblioteca pentru Toţi” (BPT)?

 

Apoi, textul numit „Drept la replică” este anonim. Iar noi nu lucrăm cu anonime. De unde să ştim că nu l-a trimis Fane de la Afumaţi sau Miţa Biciclista?!

 

 

Dar trecem şi peste aceste mici stângăcii. Cu adevărat jignitor este altceva: să expediezi hârtii agramate din sediul Ministerului Culturii! Dacă se întâmpla la Finanţe sau la Agricultură, mai înţelegeam: oamenii de acolo au învăţat să numere bani sau cartofi, nu să facă acordul subiect-predicat. Dar să trimiţi comunicate în numele Ministerului Culturii şi să batjocoreşti limba română, asta depăşeşte limitele acceptabilului!

La minister pare să fi devenit obligatorie punerea virgulii între subiect şi predicat. Concret: „Protocolul de colaborare semnat între Ministerul Culturii şi Editura Intact şi domnul Marius Tucă, nu este unul secret…”; „Bibliotecile publice din toată ţara, primesc gratuit…”. Dar virgula apare, la fel de năstruşnic, şi în alte combinaţii: „Vă solicităm, publicarea…”; „Nu vedem deci, unde se află ilegalitatea…”; „Ne exprimăm speranţa, că respectând deontologia, veţi înceta…”

 

Aşa stăm cu gramatica. Dar nici logica textului nu este cu ceva mai brează. O frază şi e de-ajuns: „MCPN nu are nicăieri prevăzută vreo obligaţie legală de a publica actele semnate cu parteneri din societatea civilă sau cu alte entităţi de drept public sau privat care pot contribui într-un fel sau altul la promovarea culturii”. Dar pe cele care contribuie la promovarea şpăgii le publicaţi, monşerilor, sau le ţineţi tot sub cheie?Despre prăduirea unei mărci din patrimoniul naţional, săvârşită în mandatul lui Theodor Paleologu, vom mai avea ocazia să scriem, căci noul ministru, Kelemen Hunor, nu pare interesat să facă lumină în cazul BPT. Până atunci însă, un mesaj pentru reprezentanţii agramaţi ai Culturii: puneţi mâna pe carte şi învăţaţi limba română!

 

Poate că instalarea unui ministru de la UDMR va rezolva, în sfârşit, şi această problemă…

 

 

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/agramatii-de-la-cultura-647326.html

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cyborg – ficțiune sau realitate?

 

 

 

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae 

 

 

Previziunile transumaniste vorbesc despre o umanitate viitoare profund transformată, formată din indivizi, care au depășit limitele evoluției naturale (prin utilizarea unor tehnologii sofisticate) și care s-au transformat în ființe cu abilități atât de mult extinse față de starea actuală încât pot fi numiți „ființe postumane”. Cyborg-ul constituie una dintre posibilele materializări ale acestei idei.

 

Cyborg-ul este o ființă cu părți ale corpului atât din materii organice, cât și biomecatronice. Termenul este o combinație între prescurtările pentru cibernetică și organic (cyb + org). Contrar părerii înrădăcinate, într-o mare parte a publicului larg, termenul nu a fost lansat de autorii de S.F ci provine din lumea științifică.

 

Cuvântul cyborg a fost inventat de doi cercetători, Manfred Clynes și Nathan S. Kline, într-un articol intitulat Cyborgs and Space, publicat în septembrie 1960, în revista Astronautics[1]. Ei au oferit această idee în contextul marelui proiect științific al anilor 60, Man in Space. Clynes și Kline își încep articolul cu afirmația: „Călătoria în spațiu provoacă omenirea nu numai din punct de vedere tehnologic, ci și din punct de vedere spiritual, prin faptul că îl invită pe om să ia parte activ la propria sa evoluție biologică”. Clynes și Kline au criticat ideea de a crea medii pregătite pentru oameni în spațiu, argumentând că oamenii ar trebui să se adapteze la condițiile extraterestre, oricare ar fi acestea. Ei propun un om „îmbunătățit”, care ar putea supraviețui în medii extraterestre pe care l-au numit Cyborg: „Pentru complexul organizațional extins în mod exogen care funcționează ca un sistem homeostatic integrat în mod inconștient, propunem termenul Cyborg”. Apoi, explică: „Scopul Cyborgului, precum și propriile sale sisteme homeostatice, este de a oferi un sistem organizațional în care astfel de probleme asemănătoare unui robot sunt rezolvate automat și inconștient, lăsând omului liber să exploreze, să creeze, să gândească și să simte”.

 

Merriam-Webster Dictionary definește un cyborg ca fiind un om bionic, „bionic” însemnând capacități biologice sau performanțe îmbunătățite de dispozitive electronice sau electromecanice[2] iar Kevin Warwick în Encyclopedia of Applied Ethics afirma că termenul „cyborg” a apărut ca o formă scurtă pentru „organism cibernetic”, care este o entitate formată atât din elemente biologice, cât și tehnice[3]. Cyborg este deci o creatură, care dezvaluie caracterul dizolvant al modernității, care cedează spațiu post-modernității[4]. Cyborgul este o ființă autonomă, amestecată, umană și mecanică, simbol al lipsei de diferențiere între om și mașină.

 

Cuvântul „cyborg” a intrat în limbajul comun datorită literaturii science fiction. Adesea ni se prezintă un viitor în care oamenii trăiesc în corpuri umplute cu implanturi mecatronice, scăpând de „tirania unui corp organic, care a devenit brusc învechit după câteva milenii de servicii bune și loiale”[5]. În alte extrapolări îndrăznețe, omenirea este decimată de o hoardă de roboți însetați de sânge, care se revoltă împotriva creatorului lor. În acest caz, sensul inițial de cyborg s- a extins mult, acoperind și notiunea de „robot umanoid”. Unii oameni de știință și tehnologi cunoscuți și-au exprimat îngrijorarea că roboții ar putea prelua stăpânirea lumii. Stephen Fox considera că un astfel de scenariu nu este posibil deoarece „astfel de preocupări nu țin cont de potențialul ființelor umane de a-și îmbunătăți capacitățile naturale cu tehnologiile în interiorul corpului și astfel devin cyborgi cu capacități superioare roboților”[6].

 

Un cyborg poate proveni dintr-un om sau dintr-un robot. Tipurile de cyborgi, provenind din om, includ ființe umane îmbunătățite cu implanturi biotronice (inclusiv inteligență artificială), iar cei proveniți din roboți au structuri tehnice (inclusiv creiere pozitronice) învelite în structuri biologice (organice) artificiale. În science fiction, se întâlnesc adesea aceste două tipuri de creaturi. Jean Claude Heudin considera printre cele mai emblematice „Robocop”, (regizat de Paul Verhoeven în 1987) – pentru prima categorie, și „Terminator”, (creat de James Cameron în 1984) – pentru a doua. „Terminator” reprezintă „mașina cyborg” arhetipală, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile asociate cu creaturile proiectate. „Robocop”, pe de altă parte, reprezintă arhetipul „cyborgului uman”, un polițist ucis, care este „reparat”, un om „fixat” de tehnologie și care se luptă să-și recapete umanitatea[7]. Dacă vorbim de ficțiune, nu putem să nu menționăm robotul Andrew din Bicentennial Man (una dintre cele mai bune scrieri ale lui Isaac Asimov, ecranizat în 1999 în regia lui Chris Columbus).

 

Este remarcabilă „umanizarea” acestuia, care va porni într-o călătorie pentru a descoperi pentru el însuși ce înseamnă să fii OM, pentru ca, în final, să renunțe la nemurire din iubire față de o ființă umană. Aceeași dorință de a fi membru al umanității o întâlnim și la Locotenent-comandorul Data, un personaj din universul Star Trek. De altfel, există o serie întreagă de personaje cyborg în filmografie, cum ar fi borgii din Star Trek; Alita din Alita: Battle Angel; Ava din Ex machina și The Machine; Eva, din filmul Eva; Morgana, din filmul Morgana; Will Caster din Transcendence; Toorop din Babylon AD; Johnny 5, din Call Me Johnny 5; Pearl Prophet, din filmul Cyborg; Johnny Mnemonic din filmul Johnny Mnemonic; John Preston, din filmul Equilibrium și enumerarea poate continua. Problemele și întrebările legate de interrelația om-mașină nu țin numai de imaginația artistică (cum ar fi creațiile Talos, omul de metal al regelui Minos, frumoasele ajutoare din aur construite de zeul fierar Hephaistos, Golem-ul legendelor evreieşti, păpuşa mecanică din povestirile lui Hoffmann, celebrul monstru construit de Frankenstein – imaginat de Mary Shelley, personajele lui Villiers de l’Isle Adam, Philip K. Dick etc.), dar apar în mod repetat și în literatura științifică încă din 1945 (Alan Turing, John Von Neumann s.a.); cu alte cuvinte, sunt legate structural de imaginația noastră (8).

 

Care e realitatea în zilele noastre?

 

Dintr-un anumit punct de vedere, odată cu progresele medicinei, care încearcă să repare organismul bolnav sau rănit, se poate spune că unii pacienți cu proteze sau implanturi cibernetice pot fi deja considerați cyborgi. Progresele moderne ale tehnologiei medicale au facut ca termenul „cyborg” să nu mai apară ca un concept științifico-fantastic exagerat, ci ca un cuvânt care descrie oamenii obișnuiți[9]. Tehnologiile bionice actuale, nu numai că au ajutat numeroase persoane cu dizabilități fizice[10], dar au influențat procesele socio-materiale implicate în realizarea unei înțelegeri moderne a dizabilității[11].

 

Exemple:

 

Exoscheletele (unitățile robotizate purtabile controlate de computer) au efecte benefice asupra funcției de mers și a independenței mersului la pacienții cu tulburări neurologice și sunt utilizate în scopuri de reabilitare în centre medicale ([12] [13] [14] [15]. Mâinile și picioarele bionice moderne permit controlul motor al protezelor printr-un feedback senzorial[16], [17], [18], [19], [20]. Implanturile electronice retiniene prin stimularea electrică a retinei au permis restaurarea vizuală parțială la unii nevăzători [21], [22], [23], [24]. Implanturile cohleare, care transduc energia acustică într-un semnal electric ce stimuleaza celulele ganglionare spiralate supraviețuitoare ale nervului auditiv, sunt folosite curent pentru a trata bolnavii cu hipoacuzie neurosenzorială severă până la profundă [25], [26], [27], [28]. Biosenzorii implantabili oferă o evaluare precisă a sănătății în timp real a unui pacient, un exemplu fiind monitoarele implantabile de glucoză, care pot evalua în timp real glicemia la un diabetic[29]. În cele din urmă, dispozitivele-organe[30], cum ar fi inimile artificiale, care sunt folosite pentru a sprijini sistemul circulator al pacienților, asigurând suficient timp pentru a găsi o inimă adecvata transplantului[31].

 

Aceste realități l-au determinat pe Hayley Bennett să afirme în 2021: „De la implanturi, care îmbunătățesc realitatea, până la exoscheletele controlate de creier, descoperirile în domeniul bio-tehnologiei au alimentat o nouă fuziune a mașinilor și a materiei organice. Oamenii se integrează cu tehnologia. Nu în viitor – acum. Odată cu apariția protezelor personalizate, care ne fac mai puternici și mai rapizi, a implanturilor neuronale, care ne schimbă modul în care funcționează creierul și a noilor simțuri și abilități pe care nu ați visat niciodată să le aveți, este timpul să începeți să vă imaginați cum ar putea arăta o versiune mai bună a dvs.”[32]. Cu alte cuvinte, ne aflăm în plină Revoluție a cyborgilor, anunțată de Warwic în 2014, când profețea trecerea de la omul biologic la entități hibride, care nu sunt nici complet tehnologice, nici complet organice[33].

 

Îngrijorări legitime apar cu privire la extinderea acestor tehnologii dincolo de domeniu medical. A „repara”, a „trata” este un lucru; a „îmbunătăți” ființa umană este cu totul altceva.

 

Există suficiente semnale că cercetările sunt direcționate pe o cale periculoasă. Într-un editorial al revistei Cyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Toshio Fukuda face referiri la Bionic Humanoids (un proiect inițiat de cercetători japonezi, care se străduiește să construiască modele realiste de simulare umană) și la o metodă (prezentată în 2019) bazată pe inteligență artificială pentru producerea de organisme reconfigurabile, metodă care a stârnit controverse cu privire la natura ontologică a unei astfel de forme de viață noi, riscurile aplicațiilor pe care o astfel de cercetare le deschide și de aici preocupări morale și etice mult mai largi[34].

 

Neuralink, o companie co-fondată de Elon Musk, dezvoltă un implant cerebral pentru ca oamenii sănătoși să comunice cu oricine are un implant similar și o configurație de computer similară. Defense Advanced Research Projects Agency al armatei americane a lansat în 2018 un program pentru a dezvolta „un sistem de interfață neuronală sigur, portabil, capabil să citească și să scrie în mai multe puncte ale creierului simultan”. Scopul său este de a crește abilitățile membrilor din serviciile de securitate națională. De exemplu, un soldat dintr-o unitate de forțe speciale ar putea folosi BCI (Brain-Computer Interfaces) pentru a trimite și a primi gânduri cu un coleg de soldat sau cu un comandant de unitate – o formă directă de comunicare, care ar permite actualizări în timp real și un răspuns mai rapid la amenințări. La fel, interfețele creier-calculator pot permite oamenilor să îndeplinească anumite sarcini doar gândindu-se la ele[35]. Există pericolul real ca „Brain-Computer Interfaces” să încalce drepturile individuale, cum ar fi dreptul la autonomie, la intimitate, la sănătate.

 

Lumea este din ce în ce mai îngrijorată cu privire la pericolul știință fără conștiință. Și pe bună dreptate. Aplicarea utopiei cyborg are numeroase implicații nu numai strict  biologice, dar și psihologice, filozofice și spirituale.

 

În 2021, Gill Haddow, profesor de sociologie a medicinei și a tehnologiei la University of Edinburgh, folosind o serie de metode din științele sociale și bazându-se pe sociologia corpului, biomedicină și tehnologie, a descoperit că indivizii au o preferință foarte clară pentru organele umane, și nu pentru cele non-umane. Haddow sugerează că interiorul corpului nostru poate fi mai important pentru simțul nostru de identitate decât s-ar fi crezut anterior. Se poate spune că se crează o criză de identitate a secolului 21 printr-o dependență tot mai mare de tehnologii cibernetice[36]determinată de o adevărată mutație antropologică[37].

 

„Idealul de hibridizare a omului și a mașinii este acum întruchipat în suprapunerea permanentă a realului și a virtualului, precum și în confuzia dintre lumile noastre interioare și exterioare datorită internetului și promisiunilor manipulatoare ale biogeneticii” scria Ariel Kyrou, în 2011[38]. Sophie Mandelsohn este mai tranșantă: „Utopia cyborg poate duce la dorința de a se bucura de puterea proprie fără reținere, chiar și în detrimentul propriei umanități. Într-adevăr, omul este atunci conceput ca o monadă abstractă, atotputernică în dorințele sale, capabilă să se instituie ca persoană sau ca lucru prin folosirea puterilor științei fără constrângere și în afara legii”[39].

 

Filozofii nu au rămas în afara dezbaterilor. Într-o convorbire cu John Horgan, filosoafa Susan Schneider cântărește avantajele și dezavantajele îmbunătățirii tehnologice radicale. „În primul rând, pentru a înțelege dacă este înțelept să îmbunătățiți în aceste moduri radicale, trebuie mai întâi să înțelegeți ce și cine sunteți. Filosofii au dezbătut de multă vreme natura sinelui și a minții și este suficient să spunem că există multe dezacorduri filozofice. De exemplu, dacă sinele sau mintea depind în mod intim de faptul că aveți un creier care funcționează bine, dacă înlocuiți prea mult din creier cu microcipuri, vă veți sinucide la un moment dat! Asta nu este o îmbunătățire. Eu numesc acest fenomen „exod de creiere”. O a doua preocupare implică natura conștiinței. Observați că de-a lungul vieții voastre de veghe și chiar și atunci când visați, întotdeauna se simte ca ceva să fii tu. În acest moment, ai senzații corporale, auzi zgomot de fundal, vezi cuvintele de pe pagină. Aveți experiență conștientă. Filosofii au privit mult timp natura conștiinței ca pe un mister. Ei subliniază că nu înțelegem pe deplin de ce toată procesarea informațiilor din creier se simte ca ceva. De asemenea, ei cred că încă nu înțelegem dacă conștiința este unică pentru substratul nostru biologic sau dacă alte substraturi, cum ar fi microcipurile de siliciu, pot fi, de asemenea, un substrat care stă la baza experiențelor conștiente”[40].

 

La polul opus se plasează Donna Haraway, militantă neo-marxistă și feministă radicală, care predă Studii Feministe la Universitatea din California, foarte aproape de Silicon Valley. Beneficiind de o dublă educație (în zoologie și filozofie) ea a scris în 1985 „A Cyborg Manifesto”, publicat în Socialist Review (SUA). Donna Haraway ia act de situația paradoxală a omului modern, care cu cât se face „stăpân și posesor” al lumii, cu atât devine mai străin de ea. Haraway respinge limitele rigide, care separă „omul” de „animal” și „omul” de „mașină”. Ea scrie: „Cyborgul nu visează la comunitate după modelul familiei organice, de data aceasta fără proiectul oedipal. Cyborgul nu ar recunoaște Grădina Edenului, nu este făcută din noroi și nu poate visa să se întoarcă în praf”. Manifestul Cyborg este, de asemenea, un text important în istoria feminismului radical, ce tratează identitatea sexuală și noțiunea de identitate. Donna Haraway vede prin cyborg calea de a elimina diferențele (inclusiv cele biologice) dintre femei și bărbați[41].

 

În concluzie, cyborgul a depășit sfera ficțiunii și constituie o realitate a lumii medicale. Problema majoră pentru omenire este extinderea tehnologiilor cyborg în alte domenii, cu o lipsă de transparență evidentă, fără dezbateri și fără un control strict constituie, în opinia mea, o cale periculoasă.

P.S.1.

Kevin Warwick, este considerat de mulți a fi primul cyborg din lume. I s-a implantatun dispozitivcare i-a permis să controleze o mână robotică prin semnalele creierului său de oriunde din lume.

P.S.2.

Talos, omul de metal, care păzea insula Creta, apare pentru prima dată în scrierile lui Hesiod, din jurul anului 700 î.Hr. A fost construit din bronz de Hephaistos, cu singură venă, care pornea de la gât și cobora până la glezne. Potrivit autorului grec antic Apollonius Rhodius, Talos a fost un cadou de la Zeus pentru prințesă feniciană Europa – pentru a o proteja. Aceasta l-a dăruit ulterior fiului ei, regelui Minos.

 

————————————————-

  1. Clynes M., Kline,S.N., Cyborgs and Space, Astronautics,13, September ,1960 , 26–27, 74–75. https://web.mit.edu/digitalapollo/Documents/Chapter1/cyborgs.pdf

Merriam-Webster Dictionary:Cyborg

https://www.merriam-webster.com/dictionary/cyborg , Accesat pe 2o iunie 2023

3.Warwick, K,. Cyborgs, Encyclopedia of Applied Ethics, Second Edition, Ruth Chadwick Editor, San Diego, Academic Press; 2012

The International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, Neil J. Smelser,Paul B. Baltes ed. Elsevier, 2001

Heudin, Jean-Claude. ,Demain, tous cyborgs?, L’Autre, le semblable, le différent,René Frydman éd,.Presses Universitaires de France, 2014, pp. 115-125.

Fox, Stephen, Cyborgs, Robots and Society: Implications for the Future of Society from Human Enhancement with In-The-Body Technologies, Technologies, 2018, 6 (2), 50; https://doi.org/10.3390/technologies6020050

Heudin, Jean Claude, Tous les cyborgs demain?, Territoire en mouvement -revue de géographie et d’aménagement [En ligne], 12 | 2012,pp.46-55, consultat pe 12 iunie 2023. URL : http://journals.openedition.org/tem/1469 ; DOI : https://doi.org/10.4000/tem.1469

Damour, F. Le cyborg est-il notre avenir?.Études, 2009,411, 475-484. https://doi.org/10.3917/etu.115.0475

Quigley M, Ayihongbe S. Everyday Cyborgs: On Integrated Persons and Integrated Goods. Med Law Rev. 2018 May 1;26(2):276-308. doi: 10.1093/medlaw/fwy003. PMID: 29481676; PMCID: PMC5963303

Meyer B, Asbrock F. Disabled or Cyborg? How Bionics Affect Stereotypes Toward People With Physical Disabilities. Front Psychol. 2018 Nov 20;9:2251. doi: 10.3389/fpsyg.2018.02251. PMID: 30515121; PMCID: PMC6256064.

Heidi Pedersen, S. Söderström Creating cyborgs in a socially constructed understanding of disability and assistive technology use, Disability & Society ,06 febr. 2023,pp. 1-23 https://doi.org/10.1080/09687599.2023.2173051

Gorgey AS. Robotic exoskeletons: The current pros and cons. World J Orthop. 2018 Sep 18;9(9):112-119. doi: 10.5312/wjo.v9.i9.112. PMID: 30254967; PMCID: PMC6153133.

Palermo AE, Maher JL, Baunsgaard CB, Nash MS. Clinician-Focused Overview of Bionic Exoskeleton Use After Spinal Cord Injury. Top Spinal Cord Inj Rehabil. 2017 Summer;23(3):234-244. doi: 10.1310/sci2303-234. PMID: 29339899; PMCID: PMC5562031.

Lora-Millan JS, Moreno JC, Rocon E. Coordination Between Partial Robotic Exoskeletons and Human Gait: A Comprehensive Review on Control Strategies. Front Bioeng Biotechnol. 2022 May 25;10:842294. doi: 10.3389/fbioe.2022.842294. PMID: 35694226; PMCID: PMC9174608.

Siviy, C., Baker, L.M., Quinlivan, B.T. et al. Opportunities and challenges in the development of exoskeletons for locomotor assistance. Nat. Biomed. Eng 7, 456–472 (2023). https://doi.org/10.1038/s41551-022-00984-1

Bumbaširević M, Lesic A, Palibrk T, Milovanovic D, Zoka M, Kravić-Stevović T, Raspopovic S. The current state of bionic limbs from the surgeon’s viewpoint. EFORT Open Rev. 2020 Feb 26;5(2):65-72. doi: 10.1302/2058-5241.5.180038. PMID: 32175092; PMCID: PMC7047902.

Aman M, Festin C, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Bergmeister KD, Aszmann OC. Bionic reconstruction: Restoration of extremity function with osseointegrated and mind-controlled prostheses. Wien Klin Wochenschr. 2019 Dec;131(23-24):599-607. doi: 10.1007/s00508-019-1518-1. Epub 2019 Jun 14. PMID: 31201567; PMCID: PMC6908564.

Mastinu E, Doguet P, Botquin Y, Hakansson B, Ortiz-Catalan M. Embedded System for Prosthetic Control Using Implanted Neuromuscular Interfaces Accessed Via an Osseointegrated Implant. IEEE Trans Biomed Circuits Syst. 2017 Aug;11(4):867-877. doi: 10.1109/TBCAS.2017.2694710. Epub 2017 May 23. PMID: 28541915.

Stevens PM, Rheinstein J, Wurdeman SR. Prosthetic Foot Selection for Individuals with Lower-Limb Amputation: A Clinical Practice Guideline. J Prosthet Orthot. 2018 Oct;30(4):175-180. doi: 10.1097/JPO.0000000000000181. Epub 2018 Sep 13. PMID: 30473606; PMCID: PMC6221375.

Frossard,L., Conforto,S., Aszmann, O.C., Editorial: Bionics limb prostheses: Advances in clinical and prosthetic care,Front. Rehabil. Sci.,Volume 3 /2022 |https://doi.org/10.3389/fresc.2022.950481

Mills JO, Jalil A, Stanga PE. Electronic retinal implants and artificial vision: journey and present. Eye (Lond). 2017 Oct;31(10):1383-1398. doi: 10.1038/eye.2017.65. Epub 2017 May 26. PMID: 28548648; PMCID: PMC5639190.

Bloch E, Luo Y, da Cruz L. Advances in retinal prosthesis systems. Ther Adv Ophthalmol. 2019 Jan 17;11:2515841418817501. doi: 10.1177/2515841418817501. PMID: 30729233; PMCID: PMC6350159

Pragya Kosta, Kyle Loizos, Gianluca Lazzi, Stimulus waveform design for decreasing charge and increasing stimulation selectivity in retinal prostheses,IET Helthcare Thehnology Letters,vol.7,3/2020, pp.66-71 https://doi.org/10.1049/htl.2019.0115

Allen, Penelope J, Retinal prostheses: Where to from here?, Clinical & Expermental Ophthalmology, 21 May 2021 https://doi.org/10.1111/ceo.13950

Lenarz T. Cochlear implant – state of the art. GMS Curr Top Otorhinolaryngol Head Neck Surg. 2018 Feb 19;16:Doc04. doi: 10.3205/cto000143. PMID: 29503669; PMCID: PMC5818683.

Deep NL, Dowling EM, Jethanamest D, Carlson ML. Cochlear Implantation: An Overview. J Neurol Surg B Skull Base. 2019 Apr;80(2):169-177. doi: 10.1055/s-0038-1669411. Epub 2018 Sep 6. PMID: 30931225; PMCID: PMC6438790.

Wilson BS The cochlear implant and the possibilities for narrowing the remaining gaps between prosthetic and normal hearing. (2018) World Journal of Otolaryngology – Head and Neck Surgery 3 ( 4 ), 200–210. 10.1016/J.wjorl.2017.12.005

Carlyon, R.P., Goehring, T. Cochlear Implant Research and Development in the Twenty-first Century: A Critical Update. JARO22, 481–508 (2021). https://doi.org/10.1007/s10162-021-00811-5

Waldman SA and Terzic A (2011) Bionic technologies transforming the science of healthcare delivery. Clinical and Translational Science 4 ( 2 ), 84–86. 10.1111/j.1752-8062.2011.00271.x

Aman M, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Hofer C, Mayr W, Farina D, Aszmann OC. Bionic hand as artificial organ: Current status and future perspectives. Artif Organs. 2019 Feb;43(2):109-118. doi: 10.1111/aor.13422. PMID: 30653695.

Chung JS, Emerson D, Megna D, Arabia FA. Total artificial heart: surgical technique in the patient with normal cardiac anatomy. Ann Cardiothorac Surg. 2020 Mar;9(2):81-88. doi: 10.21037/acs.2020.02.09. PMID: 32309155; PMCID: PMC7160624.

Bennett, Hayley, Rise of the cyborgs: Inside the technology transcending humanity’s biological limits, BBC Science Focus Magazine, 02 July, 2021 https://www.sciencefocus.com/future-technology/cyborgs-transhumans/

Warwick, K., The Cyborg Revolution, Nanoethics, Springer, 2014

Fukuda, Toshio, Cyborg and Bionic Systems, Editorial inCyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Vol. 1, 2020 DOI: 10.34133/2020/1310389

Jecker, Nancy S., Ko,Andrew, Brain-computer interfaces could allow soldiers to control weapons with their thoughts and turn off their fear – but the ethics of neurotechnology lags behind the science, The Conversation, December 2, 2022, https://theconversation.com/brain-computer-interfaces-could-allow-soldiers-to-control-weapons-with-their-thoughts-and-turn-off-their-fear-but-the-ethics-of-neurotechnology-lags-behind-the-science-194017

Haddow G. Embodiment and everyday cyborgs: Technologies that alter subjectivity [Internet]. Manchester (UK): Manchester University Press; 2021. PMID: 34236780.

Borel, Simon, Le cyborg: vers une mutation anthropologique?, Revue du MAUSS, 2013/2 (n 42), p. 119-124. DOI: 10.3917/rdm.042.0119. URL : https://www.cairn.info/revue-du-mauss-2013-2-page-119.htm

Kyrou, Ariel, Nous sommes tous des cyborgs, Multitudes,n.44, printemps 2011, pp. 179-187. https://www.cairn.info/revue-multitudes-2012-1-page-121.htm

Mandelsohn, Sophie, «Cyborg: l’avenir d’une utopie», Essaim, 2001/2 (no8), p. 103-114. DOI: 10.3917/ess.008.0103. URL: https://www.cairn.info/revue-essaim-2001-2-page-103.htm

Horgan, John ,Who Wants to Be a Cyborg? Philosopher Susan Schneider weighs the pros and cons of radical technological enhancement, Scientific American, July 21, 2020. https://www.scientificamerican.com/article/who-wants-to-be-a-cyborg/

 

 

https://www.art-emis.ro/stiinta/cyborg-fictiune-sau-realitate

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

ECONOMIA AUTOHTONĂ, UN MORMAN DE FIARE VECHI”

In anii ’90, in perioada mandatului său de premier, Petre Roman (*) a devenit „celebru”, afirmând că „economia autohtonă este un morman de fiare vechi”. Această declarație l-a poziționat, in ochii opiniei publice, drept autorul moral al demolării industriei românești.

 

„IN BURTA SRI-ULUI”

 

 

In apărarea sa, Petre Roman a explicat, intr-un interviu din 2016, că afirmația (mormanului de fiare vechi) „a fost inventată în ,,burta” SRI-ului”„.

„Ei au lansat povestea asta. Ceea ce spusesem eu, era că am moștenit industrii învechite, multe dintre ele având calitatea de fier vechi. Și am dat niște exemple absolut dramatice.[…]„

 

„In industria românească, în decembrie ’89, erau foarte multe industrii într-o situație foarte gravă. Am cerut Institutului de Cercetări Economice să facă o evaluare. Specialiștii de acolo au spus că opt din zece produse industriale românești necesitau subvenții. Lucru foarte grav.„

„Totuși, chestiunea respectivă, cum că eu nu am fost preocupat de redresarea industriei românești de la acea vreme, este ridicolă. Câtă vreme am fost eu prim-ministru, am realizat planul de retehnologizare. Eu am lansat această idee, de retehnologizare.”

 

„S-A DILUAT CONSENSUALITATEA”

 

„În momentul Decembrie ’89 noi dispuneam de un număr foarte mare de oameni, cu foarte bune calități profesionale, în toate domeniile. Acesta era un excepțional atu […]. Strategia pe care am făcut-o, la care au contribuit 400 de specialiști, a fost o strategie de mare calitate. Am plecat la drum cu ea, și desigur, au intervenit mai apoi destule tulburări politice și sociale o dată cu derularea ei. […] Această consensualitate pe care am reușit-o la început, din motive politice, dar și din interese economice, s-a diluat imediat după momentul revoluționar.„

 

„Eu cred că am pornit la drum (in 1990) cu o […] o viziune foarte clară. Am prezentat-o, am asumat-o și a fost acceptată de toată lumea. După care, a fost mai apoi pur și simplu răsturnată. Ne-am întors la economia administrată centralizat. O economie care era profund neperformantă.„

 

„OBIECTUL UNOR ATACURI VIOLENTE”

 

„La 16 decembrie 1990, în momentul în care procedasem la o prima și dureroasă liberalizare a prețurilor” – își amintește Petre Roman -„am fost obiectul unor atacuri violente din partea opoziției. Situația era dintre cele mai anevoioase. În cursul zilei o mare demonstrație luase o turnură aproape insurecțională. Atitudinea cea mai chibzuită ar fi fost să câștig timp – și dacă nu renunțam – ceea ce Iliescu m-a lăsat să înțeleg că e necesar – măcar să dau impresia aceasta-, amânând sau eșalonând aplicarea acelor măsuri.”

„Eu însă nu voiam: aș fi rămas cu sentimentul că am luat calea cea mai ușoară, că am cedat demagogiei și populismului.[…] Știam că, în esență, populația nu era nemulțumită de mine. Partidele nu făcuseră decât să se folosească de acest pretext pentru a-mi pune în dificultate guvernarea„

 

„O PRIVATIZARE DE MÂNTUIALĂ, IN DETRIMENTUL STATULUI ROMÂN”

 

„Tranziția noastră, cred că a fost mai tot timpul discontinuă. Din motive politice, ceea ce începea bine, la un moment dat, era stopat la puțin timp după demararea acestor strategii economice gândite de echipa mea„

„[…] Aveam nevoie de o reformă rapidă. […] Noi am întârziat foarte mult această tranziție. Am făcut o privatizare masivă. Asta se cerea. Planul inițial de privatizare pe care l-am pregătit eu a fost, practic, abandonat„

 

„[…] Pe unitatea de produs din România se consuma de cinci ori mai multă energie decât în Vest. Era complet nesustenabilă o asemenea evoluție economică. O serie de industrii care au dispărut, mai apoi, au dispărut ca urmare a politicii de privatizare, făcută de mântuială și în mod interesat. Vorbim limpede de o privatizare făcută în detrimentul statului român„

 

„La noi s-a inventat un termen care este aberant – privatizare prin lichidare. Privatizarea înseamnă să dezvolți ceva care este la un moment dat în pană. De aici s-au întâmplat lucruri grave. Au dispărut inclusiv unități economice, care nu aveau voie, sub niciun motiv, să dispară.„

 

„În realitate, dispariția sectoarelor industriale românești s-a produs zece ani mai târziu. Puteam eu să fiu vinovat, în 1992, pentru ce s-a întâmplat în 2002?„

 

(*) Guvernul provizoriu constituit la 26 decembrie prin numirea lui Petre Roman în funcția de premier a fost format în proporție de 74,2% din foști membri ai nomenclaturii.

Petre Roman este fiul lui ROMAN, I. Valter/Walter (nume real Ernst/Ernö NEULÄNDER) (n. 7 octombrie 1913, Oradea – 11 noiembrie 1983, București), membru PCdR din 1931; membru al Partidului Comunist Cehoslovac din 1931; membru al C.C. al P.C.R. (23 iulie 1965 – 11 nov. 1983); Comandat al Diviziei de Artilerie „Ana Pauker”; șef al Direcției propagandei la Inspectoratul General al Armatei pentru Educație, Cultură și Propagandă (ECP), transformat în Direcția Superioară Politică a Armatei (DSPA), trecând oficial sub conducerea CC al Partidului Muncitoresc Român, cu sarcina „de a îmbina îndrumarea organizațiilor de partid din armată cu educarea politică a întregului personal”); locțiitor politic la Marele Stat Major (1948); În aprilie 1950, vicepreședinte al Societății pentru răspândirea științei şi culturii; Ministrul Poștelor şi Telecomunicațiilor (1951-1953); directorul Editurii Politice (1964-1967, 1968-1983);

Sancționat in 1954, cu „vot de blam”, de Gheorghiu-Dej (pentru discuții „cu caracter de pălăvrăgeală și mahalagism la adresa conducerii partidului„), reabilitat de Nicolae Ceausescu, in 1966.

 

 

Similare

 

„GHINIONUL ROMÂNIEI”

 

„Cocoșii” consiliilor de administrație de pe Valea Jiului – Petre Țuțea, 1929

„Cauza unică a conflictului de la Lupeni: mizeria. Singurul provocator: patronul. Singurul orb executant: statul captiv. O metodă se impune a se înfige mâna în turul pantalonilor tâlharilor industriali.” – Petre Țuțea, în ziarul „Chemarea Tinerimei Române”, 11 august 1929

 

11 august 2019

În „GUVERNELE ROMÂNIEI”

 

 

„MOARTE SECURIȘTILOR!” – 12 ianuarie 1990

12 ianuarie 2021

În „ROMÂNIA DUPĂ 1989”

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2016/09/15/economia-autohtona-un-morman-de-fiare-vechi/ 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

RASPUNDEREA MAGISTRATILOR … asta vreau sa-mi promiteti la alegerile astea !

 

 

Ioana Ramona Bruynseels

 

 

📣Avem legi dar nu sunt puse în aplicare! În România de încalcă flagrant recomandările făcute în rapoartele GRECO şi MCV din 2018 şi 2019 privind constituirea unui mecanism clar privind atragerea răspunderii magistraţilor în cazurile în care au pronunţat soluţii vădit eronate, neconforme cu legislaţia în vigoare.

 

Raportul GRECO susţinea că sistemul de răspundere personală a judecătorilor şi procurorilor în legătură cu exercitarea funcţiei este, în sine, discutabil, deoarece poate avea un efect de intimidare a independenţei lor faţă de Executiv, dacă nu este însoţit de garanţii suficiente, opinie similară cu aceea din raportul MCV, dar şi din Opiniile Comisiei de la Veneţia cu privire la modificările aduse statutului judecătorilor şi procurorilor.

  • Răspunderea magistraţilor, doar în caz de rea-credinţă sau neglijenţă gravă

De altfel conform art. 52 aliniat 3 din Constituţia României, „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

 

Cine stabileşte că în cazul condamnăriilor eronate, procurorii şi judecătorii şi-au exercitat atribuţiile cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă?

În mod normal, Inspecţia Judiciară deschide o cercetare administrativă, în urma căreia Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune sancţionarea judecătorilor şi procurorilor respectivi. În România acest lucru nu se întâmplă. Magistrații au grijă să se protejeze între ei deaorece mulți ajung în acele funcții de conducere prin afiliațiuni politice. Persoanele sancţionate pot ataca decizia CSM la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde vor fi judecaţi de colegii lor din magistratură.

 

La fel este cazul şi în alte dosare soluţionate cu erori judiciare, în care foştii inculpaţi şi-au căutat dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, unde au primit decizii care stabilesc despăgubiri importante ce trebuie acordate de statul român persoanelor respective.

Despăgubiri care, potrivit articolului 52 aliniat 3 din Constituţia României, ar trebui să le plătească inclusiv magistraţii vinovaţi de decizia eronată, stabilită din rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Articolului 272 din legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stabileşte:

„(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

(3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate şi precizie a normelor încălcate, noutatea şi dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudenţa şi doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum şi alte circumstanţe profesionale obiective”.

Definiţiile incluse în articolul 272 al legii 303/2022 sunt identice cu cele din articolul 99 al legii 303/2004 – fosta lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

 

Ministerul Finanţelor este neputincios și complice cu magistraţii care dau sentințe eronate

Faţă de dispoziţiile de mai sus, cum se poate stabili că procurorii şi judecătorii au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material? Sau cum se va stabili că magistraţii respectivi au încălcat cu bună ştiinţă normele de drept penal urmărind sau acceptând vătămarea inculpatului?

Sunt întrebări legitime la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să ne ofere o dezlegare competentă, dar din păcate gunoiul este ascuns sub preș.

Până atunci în România rămâne întrebarea cine va plăti daunele stabilite drept despăgubiri pentru desfiinţarea unor sentinţe penale şi civile eronate.

 

În mod classic Ministerul de Finanțe nu știe nu vede nu aude, dar de fiecare data e bun de plată din cauza sentințelor eronate.

În dosarele de atragere a răspunderii magistraţilor, Ministerul Finanţelor nu face niciodată apărări, deşi are exclusiv acest atribut.

Cert este că atât timp cât mecanismul de atragere a răspunderii magistraţilor va rămâne doar pe hârtie, adică în textul legii 303/2022 şi nu va fi implementat în realitate, vom mai asista la sentinţe eronate ce vor aduce grave prejuducii financiare statului roman.

 

https://www.facebook.com/decu.constantin

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)

 

 

 

La sediul CNSAS a avut loc luni, 1 martie, lansarea cartii “Prigoana”, Editura Vremea, o editie revizuita si adaugita a celei din 1996, ce contine extrase din documentele procesului Noica-Pillat. Lansarea a avut loc la exact 50 de ani de la ziua in care s-a dat sentinta finala, ce cuprindea pedepse intre 7 ani inchisoare corectionala si 25 de ani munca silnica.

 

*

 

Inginerie politica prin teroare

In cadrul lansarii au fost cateva interventii valoroase pe care le rezumam in cele ce urmeaza. Stelian Tanase a prezentat contextul istoric al procesului. Am aflat astfel ca, spre deosebire de ceea ce se sustine in mod curent, ca armata sovietica s-ar fi retras, in 1958, la cererea dictatorului comunist Gheorghiu-Dej, decizia a fost luata, de fapt, de Nikita Hrusciov, care ajunsese la concluzia ca Romania era tara comunista cea mai sigura si ca, astfel, retragerea armatei nu va ridica probleme. Spre deosebire de calculele lui Hrusciov, Gheorghiu-Dej se simtea foarte nesigur pe autoritatea pe care regimul comunist o detinea asupra populatiei, temandu-se, in plus, si de o repetare in Romania a recentei revolte din Ungaria (1956). Liderul comunist roman avea o buna cunoastere a situatiei din tara vecina, cunoscand realitatile chiar de la fata locului. Astfel, Gheorghiu-Dej s-a sesizat ca revolta ungara a pornit din cercurile intelectualitatii, indeosebi a cercului Petofi Sandor si a studentilor.

 

Cu exemplul revoltei ungare in spate si cu retragerea armatei sovietice in fata, Gheorgiu-Dej decide sa intareasca represiunea, pregatind un nou val de teroare, dupa ce precedentele tocmai trecusera (valul nationalizarilor, al liderilor politici istorici, al burgheziei mari etc.). De altfel, toate aceste operatiuni, precizeaza Stelian Tanase, erau pregatite de la Moscova, liderii comunisti actionand peste tot in mod similar(Gheorghiu-Dej si Kadar planifica aproape in mod concomitent valul de teroare dupa care relaxeaza voit atmosfera, in Romania inaugurandu-se trecerea catre etapa “nationalista” a comunismului). Printre masurile luate de dictatorul comunist s-a numarat si modificarea Codului Penal, introducandu-se prevederi dintre cele mai drastice – practic, lecturarea unei carti considerate dusmanoase de regim te putea arunca in inchisoare. Nimic mai mult nu au facut intelectualii din lotul Noica-Pillat, dupa cum se poate observa mai sus, ei fiind aruncati in inchisoare pentru lecturi, scrieri si convorbiri cu profil pur cultural.

 

Dupa cum a precizat istoricul Stelian Tanase, acest val de teroare se deosebeste de celelalte prin aceea ca a fost “tintit”, de la bun inceput, catre intelectuali. Represiunea a devenit mai selectiva si avea misiunea clara de a intimida orice forma de rezistenta si autonomie fata de regim, fie (sau, adaugam noi, mai ales…) ca aceasta rezistenta avea forma benigna a relatiilor de prietenie si a independentei culturale, de gandire, fata de regim. Identificarea formelor embrionare de societate civila si distrugerea lor era scopul acestei terori, regimul comunist decretand ca cel mai periculos lucru pentru existenta era “grupul organizat”.

 

Asadar, Procesul Intelectualilor a fost organizat pentru a intimida si avertiza patura intelectualilor ca regimul “nu se joaca”, si pentru a genera atomizarea societatii, izolarea persoanelor, ruperea legaturilor firesti de prietenie si incredere. Spre deosebire de procesele staliniste, Procesul Intelectualilor are loc cu usile inchise. Propaganda functioneaza acum diferit – nu prin dramatizarea publica a inscenarilor comuniste, ci prin “zvon” – amplificarea terorii la auzul pedepselor grele date celor acuzati.

 

Procesul a fost “grabit” deoarece in luna martie avea loc Congresul Partidului Muncitoresc Roman (denumirea Partidului Comunist de atunci) si aparatul de respresiune trebuia sa “rezolve” situatia intelectualilor pana la acest moment “istoric”. De altfel, Congresul chiar a devenit un moment istoric, deoarece, in mod cu totul neasteptat, Nikita Hrusciov isi face aparitia la Bucuresti si convoaca toti liderii comunisti din tarile satelit URSS, pentru a ii pune in tema cu relatiile tensionate dintre Moscova si China, noul “star” comunist intemeiat de Mao.

 

Stelian Tanase a evocat si cateva amintiri personale avute cu supravietuitorii lotului Noica-Pillat. Intelectualii au avut parte de o inchisoare foarte grea, pregatita in mod special de regimul comunist, ceea ce arata, inca odata, “valoarea” pe care liderii comunisti o dadeau respresiunii acestora. Majoritatea situatiilor limita traite in inchisori nu au fost facute publice de supravietuitori, fiind relatate doar in convorbiri personale. Tanase a adaugat ca cel care a rezistat cel mai bine acestor suferinte atroce a fost Nicolae Steinhardt – cel care avea sa si devina monah la Rohia – datorita experientei sale de convertire radicala de la iudaism la crestinism. Avand mereu o dispozitie exploziva, febrila aproape, Nicolae Steinhardt, prezentat ca o figura de “mistic” autentic, care se ruga si noaptea cu ardoare, i-a prezis lui Stelian Tanase, inca din 1983, ca regimul comunist se va prabusi. Predictie pe care istoricul mai degraba o punea pe seama rugaciunilor de noapte si a relatiei cu Dumnezeu a viitorului calugar, decat perspicacitatii sale politice.

 

Cercetatorul George Ardelean a amintit, printre altele, faptul ca Securitatea avea propriul sau sistem de “lecturare” a operelor, jurnalelor, scriiturilor intelectualilor (au fost confiscate romane si opere intregi nepublicate ale intelectualilor prigoniti,  de catre Securitate, care nu au fost scoase la iveala nici in anii nostri), ca o functie separata de ceea ce era caracteristic cenzurii de partid, prin care textul era dublat, practic, de o hermeneutica ce ii gasea un inteles si o semnificatie cu totul paralela.

 

Ce invatam noi din istorie?

Contextul istoric rezumat de Stelian Tanase pune in evidenta logica terorii comuniste. Pentru ca, inainte de toate, valurile de teroare nu au fost duse la intamplare. Ele fac parte dintr-o sadica operatiune de inginerie sociala, dupa cum a descris si Vladimir Bukovski instaurarea regimurilor comuniste in tarile satelit ale URSS. Scopul acestei inginerii sociale a fost desfiintarea relatiilor sociale si, apoi, chiar a oamenilor ce compuneau elitele economice, politice si culturale, intr-o tentativa de distrugere a lumii vechi pentru intemeierea celei noi. Mecanismele mergeau pana la instaurarea unui climat de teroare care sa faca imposibile relatiile firesti intre oameni, izolarea acestora si predarea, neconditionata, in fata regimului comunist. Dupa cum arata Procesul Intelectualilor, crima nu mai era definita “doar” prin apartenenta la o clasa ideologic opusa proletariatului, sau prin apartenenta la o organizatie opusa comunismului, ci era, pur si simplu, gandirea libera si, chiar mai mult decat atat, doar posibilitatea de a gandi liber, autonom fata de stapanirea politica. De altfel, abia intr-un regim represiv, de teroare, cum este cel comunist, are sens sa vorbim de “gandire captiva” sau de “gandire libera”.

 

In concluzie, exista o logica a terorii comuniste (asupra unui aspect – reeducarea – ne-am aplecat si noi mai indeaproape), exista un mecanism de putere care a functionat metodic si coordonat. Scopurile ultime ale comunismului, cu riscul de a ne repeta, nu au vizat doar distrugerea societatii burgheze interbelice pentru instaurarea noii societati comuniste. Acest lucru ar fi fost prea usor de facut – oricum societatea burgheza interbelica dadea semne ca se va prabusi singura, asa cum, astazi, societatea postmoderna se pravaleste in propriul abis. Comunismul a fost, mai intai, un vast experiment politico-social de distrugere a comunitatii, a relatiilor de grup, chiar si a relatiilor de prietenie, pe scurt, a relatiilor fata-catre-fata. Apoi, comunismul a fost acel experiment de distrugere a tipului de om caracteristic vremurilor istorice trecute (totusi, un om inca traditional in multe aspecte ale sale) si de reinventare a acestuia dupa calapodul prototipului ideologic al “omului nou” comunist. In fine, comunismul a fost acel experiment care a vizat insasi constiinta omului, a cautat in forul sau launtric cel mai intim, a vrut sa Il scoata pe Dumnezeu din inima sa si sa ii aplatizeze gandirea, reducand-o la o serie de lozinci date de-a gata de Fratele Mai Mare. Celalalt, Sinele si Constiinta, cele trei fatete ale omului, sunt si cele trei “tinte” ale experimentului istoric numit comunism. Si au reusit sa le distruga, acolo unde aceste trei dimensiuni nu se regaseau in Dumnezeu.

 

O doamna de la lansare observa, si partial are mare dreptate, cat de “norocosi” suntem noi fata de cei care au trait acum cativa ani, fata de intelectualii aruncati in inchisori, mai exact. Este o mare sansa sa nu traiesti in acele timpuri in care asemenea nemernicii erau posibile, si acest lucru ne poaate ajuta sa rabdam multe neajunsuri ale zilelor noastre. Dar, pe de alta parte… O intrebare cutremuratoare ni se ridica in inima: oare cum ar fi, in prezent, daca aceste nemernicii ar fi slobozite iarasi peste noi? Cat de coapta este omenirea pentru un nou experiment totalitar? Cum raspundem? Cel mai bine, comparand cu trecutul. Daca s-au gasit, acum peste 50 de ani, cand lumea era cu totul altfel, cand epoca mass-media abia incepuse, cand totusi era frica aceea de Dumnezeu, de constiinta, ei bine, daca atunci s-au gasit atat de multi executanti zelosi, perpetuatori cruzi ai unei idei sadice, cati s-ar gasi acum? In epoca violentei induse televizual si virtual, a dezinhibarii totale de orice fel de frana morala, a culturii nihilismului si a mortii, omniprezenta, perpetua moarte, oare cat mai valoreaza un suflet de om? Cat mai valoreaza lacrima, suferinta, durerea celuilalt? In alergarea aceasta in care nici macar cei alesi nu ai timp de propriul suflet, oare cine “nu isi ia in desert sufletul sau”, aproapele sau, viata sa?

 

Mai simplu spus, lumea in care traim e mult mai coapta pentru un experiment totalitar decat cea in care a aparut comunismul. Totusi, regimul comunist a aparut in societati partial arhaice, a avut de-a face cu societati rurale puternice, cu Biserici cu numar mare de credinciosi, cu valori greu de smuls. Si totusi, au reusit sa desfigureze tarile in care s-au impus. Or, acum, in prezent, toate scopurile intermediare ale comunismului – distrugerea elitelor vechii societati, restructurarea si ingineria sociala violenta – pur si simplu nu si-ar mai avea rostul, pentru ca nu ar avea adversar de intampinat. Suntem deja “restructurati”, chiar ne aflam, de fapt, intr-o continua restructurare, suntem grav afectati in discernamantul nostru, in idenitatea noastra. Suntem umbrele jalnice ale celor de ieri. Cat de greu ar fi acum pentru un regim  ca cel comunist sa se instaureze? Cate cozi de topor ar gasi? …

 

Un alt motiv pentru a ne da seama ca acum lucrurile sunt mult mai coapte decat in trecut este dat si de dezvoltarea mijloacelor de perpetuare a terorii. Da, nu ajunge sa ai doar oameni dispusi sa faca toata ticalosiile, odata ce sunt inzestrati cu putere de viata si moarte asupra semenului, ci ai nevoie si de metoda si de instrumente. Iar metodele de control s-au perfectionat neinchipuit de mult, prefigurand totalitarismul tehnologic profetit de Ioan Ianolide. Controlul de tip Panopticon este depasit deja; traim era transparentei demonice totale – si gandurile ni se pot citi, in curand. Intimitatea e anulata, iar noi toti ne topim intr-o retea web, devenind proprii supraveghetori ai sinelui si ai celuilalt, pentru ca supravegherea, controlul, delatiunea, nu trebuie exercitate doar de sus, ci facute sa fie parte a propriei noastre personalitati. Inainte, doar unul spunea l‘état c’ést moi. Acum, fiecare dintre noi este chemat sa fie un frate mai mic al Fratelui Mai Mare.

 

Ce invatam noi din istorie? Ca aceasta nu se repeta, ci revine, totdeauna, cu o experienta mai mare in rautate, ticalosie, perversiune. Dar si ca, din pacate, se pare ca niciodata nu invatam mai nimic din ea.

 

(va urma)

 

*

 

 

 

PS1: O alta prezentare a lansarii de la CNSAS  in Evenimentul Zilei de azi: Destinul unui roman „arestat” o jumătate de secol

 

Sentinţa în cazul „Noica-Pillat” a fost decisă de comunişti, înainte de proces

Judecătorii din procesul Noica- Pillat au fost aleşi special, pe criteriul obedienţei maxime faţă de partid, cu toate că nu ei au decis pedepsele grele primite de cei 23 de intelectuali pe 1 martie 1960. Istoricul şi politologul Stelian Tănase a decoperit documentul care atestă că sentinţa a fost exclusiv politică. „Înainte cu două zile de proces, a existat o întâlnire a lui Dej cu Leonte Răutu şi încă doi membri ai Biroului Politic în care aceştia au hotărât să dea pedepse grele intelectualilor. Din păcate, nu am publicat documentul pentru că l-am descoperit abia după ce mi-am publicat cartea (n.r. – «Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat», Humanitas 1997, 2003)”, a dezvăluit Stelian Tănase la CNSAS. (…)

 

În aşteptarea Congresului Partidului Muncitoresc

 

Intelectualii, arestaţi în două loturi, ar fi trebuit judecaţi în 1959, însă procesele lor s-au amânat nepermis de mult pentru comunişti. Motivul: în iunie 1960 urma să aibă loc al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, iar aceasta era o problemă ce nu putea fi reportată după.

 

La fel era şi judecarea doctorului Gheorghe (Ginel) Plăcinţeanu, iubitul Licăi Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej, care a fost condamnat în mare grabă în decembrie 1959 şi avea să moară în penitenciarul Râmnicu-Sărat un an şi jumătate mai târziu.

 

„Cazul «Noica-Pillat» a fost cel mai mare proces intentat unor intelectuali şi foarte traumatizant pentru toţi cei condamnaţi, mai mult chiar decât ancheta şi detenţia,pentru că sub aparenţa unei civilităţi – era o şedinţă publică – a avut loc, de fapt, o execuţie. I-am cunoscut pe toţi şi ştiu că au rememorat şi reevaluat acest moment toată viaţa lor”, a punctat Stelian Tănase.

 

Turnătorii sub contrângere, între prieteni

 

Ajunşi în detenţie, unii dintre cei condamnaţi în proces au devenit, sub presiunea torturilor fizice sau psihice, informatori. Nimeni dintre cei care au studiat până acum dosarele lor sau pe cel al procesului nu a vorbit însă despre aceste turnătorii, pe care şi Legea CNSAS, de altfel, nu le ia în considerare.

 

Explicaţia e relativ simplă: deciziile de colaborare au fost făcute sub constrângere, iar informatorii au fost victime. „Ştiu foarte bine cine a turnat pe cine, dar nu m-a interesat să arăt decât mizeria aparatului represiv”, explică Stelian Tănase, care crede că Securitatea i-a urmărit până la final pe toţi cei condamnaţi, chiar şi pe cei deveniţi informatori.

 

O reabilitare tardivă

 

Intelectualii nu au apucat să execute integral pedepsele, fiind eliberaţi în 1964, graţie decretului de amnistiere generală. Condamnarea a fost însă un stigmat permanent pentru ei. Abia în 1996, când jumătate nu mai erau în viaţă, procurorul general al României, Manea Drăgulin, a intentat recursul în anulare pentru sentinţa din 1960.

 

„Din examinarea acelor scrieri nu rezultă că ele ar conţine idei legionare, potrivnice ordinii sociale existente atunci în România, de natură a justifica aprecierea că discuţiile purtate de inculpaţi pe marginea lor, ar fi prezentat pericol pentru securitatea statului român. Dimpotrivă, tematica abordată demonstrează cu elocvenţă caracterul lor artistic de valoare”, a apreciat completul de nouă judecători al Curţii Supreme pe 10 martie 1997.

 

PS2: O scurta prezentare a procesului gasim aici:

 

 

„Noica – Pillat”

Procesul lotului „Noica-Pillat” a fost ultima ampla inscenare judiciara, motivata politic, de tip stalinist din Romania comunista. A inceput in februarie 1960 si a durat doua saptamani, incheindu-se cu sentinte intre sapte ani de inchisoare corectionala si 25 de ani de munca silnica (Constantin Noica si Dinu Pillat).

 

In intervalul decembrie 1958 – ianuarie 1960, au fost arestati 23 de intelectuali de renume, intre care: Constantin Noica, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Dinu Pillat, Marietta Sadova, Nicu Steinhardt, Alexandru Paleologu, Theodor Enescu, Arsavir Acterian, Al. O. (Pastorel) Teodoreanu.

 

Ancheta a fost astfel condusa, cu violenta, incit sa se muleze pe un scenariu prestabilit de catre Securitate. Cei 23 de intelectuali erau acuzati ca au incercat sa destabilizeze regimul prin discutii despre carti si scriitori si prin lecturarea unor titluri interzise. Rechizitoriul a fost intocmit conform acestui scenariu, pe baza declaratiilor smulse sub tortura. Doi dintre cei anchetati au murit inainte de proces: Barbu Slatineanu din cauza batailor, iar Mihai Radulescu probabil s-a sinucis.

 

La 1 martie 1960, Tribunalul Militar Bucuresti a dat sentinta in procesul lotului „Noica-Pillat”, in care principalele capete de acuzare fusesera legate de producerea si raspindirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat („Povestiri despre om”, eseu filosofic de Constantin Noica, si „Asteptind ceasul de apoi”, roman al lui Dinu Pillat) si a „scrierilor dusmanoase” ale romanilor din exil – Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintila Horia etc.

 

Unii dintre cei condamnati vor relata experienta carcerala in volume de sertar, publicate dupa 1989: Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii”, Alexandru Paleologu, „Sfidarea memoriei”, Constantin Noica, „Rugati-va pentru fratele Alexandru” etc.

 

Pina in august 1964 au fost eliberati toti membrii lotului.

 

Frica de carte

Iata ce a scris un referent al Securitatii, dupa analiza unor carti ale lui Noica – „corpuri delicte”-, in procesul Noica – Pillat la 10 februarie 1960:

 

„Astfel, lucrarea sa «Anti-Goethe» este intesata cu teorii reactionare, sustinind teza legionara a «cultului mortii», iar in «Povestiri din Hegel», sub pretextul povestirii cartii lui Hegel, staruind asupra laturii sale reactionare, o interpreteaza in directia «trairismului» legionar si in acelasi timp introduce teze fasciste si revizioniste, calomniind intr-o forma – uneori mascata, alteori deschisa – revolutia socialista si marxismul”.

 

Noica nu a destinat aceasta carte unui circuit clandestin si nu o considera subversiva. O dovedeste faptul ca a trimis-o, prin intermediul lui Mihai Sora la ESPLA, in eventualitatea publicarii.

 

„Presupozitia Securitatii este ca textul lui Noica este un text incifrat, esopic, camuflind un mesaj subversiv si presupunind o lectura «printre rinduri». In fapt, «Povestiri din Hegel» este o incercare de interpretare si de clarificare a «Fenomenologiei spiritului» a lui Hegel”, precizeaza cercetatorul George Ardeleanu.

 

Cititi si:

 

60 de ani de la inceperea patimilor reeducarii din inchisoarea Pitesti

Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

“NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI

Autodemascarea – spovedania satanica

In spatele reeducarii si a dominatiei totalitare: tatal minciunii, ucigasul de oameni

De la reeducarea prin tortura la reeducarea soft: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om

TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! – fragment din “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide

Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE

Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU

PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – 20 DE ANI DE LA PLECAREA LA HRISTOS. “Jurnalul fericirii” in actualitate

O, generatie inconstienta si rasfatata…

Vom putea spune si noi ca “n-am stiut”?

“Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă…”

Al. Soljenitin – cum devine fiinta umana rea si cum devine buna?

Carte despre “cum devin rai oamenii buni” – experimentul Zimbardo

 

 – OAMENII CA OILE: avalansa de “exercitii”/experimente sociale “in vivo”. Ce se urmareste, ce invatam?

 

https://www.cuvantul-ortodox.ro/cronica-prigoanei-50-de-ani-de-la-procesul-intelectualilor-i/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

DEMOLAREA REPERELOR SI TEROAREA DELATIUNII POLITIC CORECTE

 

Standard.ro – Mircea Marin: Nu mai demolaţi miturile – nu vă va ajuta cu nimic

Dacă este un lucru la care românii se pricep cel mai bine pe lume, acesta este să demoleze mituri. De la voievozi la poeţi naţionali, la mari cercetători şi inventatori, pînă la Eroul Necunoscut toţi au fost raşchetaţi cu şmirghelul. Unul n-a mai rămas imaculat. Cât efort şi câtă energie au fost cheltuite cu această îndeletnicire ar fi fost suficiente celor care le-au întreprins să devină ei înşişi nişte monştri sacri în viaţă pentru ca apoi să aibă timpul necesar până la sosirea inevitabilei lor morţi să se autodemoleze, uşurând astfel sarcina generaţiilor care vor veni.

 

La începutul anilor 1990 la modă era să îl „feşteleşti” pe Eminescu. Acesta a fost primul lucru pe care l-au făcut unii cu libertatea. Poetul era „prea sus”, plutind într-o levitaţie care îl separa de noroiul vieţii cotidiene şi îl apropia prea mult de stele. Prea apărea ca un zeu, prea se transfigurase omul în „luceafărul din cer”. Prea avea un „cult”. Şi în aceste condiţii „nişte minţi libere” şi „spirite excesiv lucide şi critice” s-au gândit să ne salveze din transa extatică în care priveam spre poet. Mai întâi sifilisul poetului a devenit o notă obligatorie la toate poemele sale de dragoste, apoi lipsa corectitudinii politice la cele de meditaţie social-politică. În final nu doar că a fost umanizat luîndu-i-se „focul din privire” dar a fost transfomat chiar într-un individ cu care este mai bine să nu ai de face – atât din punct de vedere sanitar, cât şi politic (cine ştie ce poţi să mai iei dacă îl citeşti).

 

La cumpăna dintre anii 1990 si 2000 a venit rândul voievozilor – Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul. Nici Soliman Magnificul, nici generalul Basta nu au fost mai duri cu ei decât propriii lor urmaşii „însetaţi de adevăr”. Peste noapte Ştefan cel Mare devenise un lider lipsit de virtuţi democratice, un bărbat imoral cu o viaţă extraconjugală mult prea condimentată şi bogată, dar şi un mistificator ordinar al statisticilor privitoare la armatele otomane cotropitoare. Mihai Viteazul apărea şi el ca un aventurier lipsit de viziune politică devenit celebru printr-o victorie care de fapt a fost o înfrângere.

 

La sfârşitul anilor 2000 a venit rândul lui Mircea Eliade şi al generaţiei 27. Personele incluse în acest lot (utilizarea termenului lor nu este deloc întâmplătoare iar cei familiarizaţi cu terminologia proceselor politice din perioada comunistă ştiu asta) au fost clasaţi mai mult sau mai puţin ca fiind „incorecţi din punct de vedere politic”. Iar asta a devenit o referinţă obligatorie chiar dacă vorbim despre istoria religiilor, teatrul absurdului sau nihilismul absolut (măcar la Eminescu alăturarea notei privind sifilisul poetului cu versurile de dragoste parcă mai avea o logică întortocheată şi îndepărtată).

 

Care e problema? se vor întreba membrii Asociaţiunii Române pentru Demolarea Miturilor Naţionale. Nu avem voie să criticăm? Cum să nu, sigur că aveţi, numai că dumneavoastră nu cu critica vă ocupaţi, ci cu delaţiunea. Un critic literar, un istoric al ideilor sau un politolog poate aduce în discuţie argumente foarte diverse – da! poate studia patologia unui creator, viaţa privată a unui domnitor sau activismul politic al unui filozof. Toate acestea ne pot aduce detalii care să ne facă să îl înţelegem pe omul în cauză. Este un efort de reconstituire. Dar în momentul în care cercetătorul face apel la aceste elemente de context pentru a fundamenta nişte judecăţi de valoare şi mai rău… de acceptabilitate a operei-faptei şi autorului în spaţiul public demersul iese de sub mantaua criticii şi îmbracă hainele delaţiunii.

 

Este absolut irelevant că Eminescu avea sifilis – şi dacă avea ce? Oare faptul că nu ştiam acest detaliu era cel care a dus la portretizarea sa ca o fiinţă eterică? Cât de naivi ne credeţi… (…) Contactul nu cu omul, ci cu opera a produs celor din jur acea reacţie sub imperiul căreia l-au văzut pe autor ca pe un „luceafăr”. Asta se numeşte contactul cu geniul şi este ca o epifanie.

 

Este absolut irelevant că Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul nu au acţionat în numele unei ideologii naţionale. Nici romanii nu au cucerit popoarele din bazinul Mediteranei şi până la Rin şi Dunăre având în minte formarea popoarelor neolatine ca program politic. Ideologia naţională este un produs al epocii moderne. Totuşi acţiunile premodernilor sunt cele care au creat reprezentări ce s-au păstrat în memoria colectivă oferind elementele unei construcţii identitare. Dacă pentru patşoptiştii care au aşezat cele două imagini în centrul discursului naţional faptele lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul aveau relevanţă este pentru că ele în sine propuneau un model de referinţă – erau oameni care acţionaseră (afemeiaţi, sângeroşi, mercenari cum erau ei, dar acţionaseră).

 

Este absolut irelevant că Eliade şi generaţia 27 au trăit într-un context în care democraţia liberală era în criză (era în criză şi în ţări mult mai dezvoltate şi cu tradiţii democratice mult mai solide decât România cea eminamente agricolă) şi că imaginau soluţii pentru depăşirea acesteia. Niciuna dintre soluţiile propuse de ei nu a fost ceea ce azi s-ar numi „incorectă din punct de vedere politic”. Şi niciunul nu a glorificat aberaţiile epocii şi nici nu a făcut un cult pentru Hitler sau Mussolini (dacă tot am ajuns la acest punct, ştiaţi că Winston Churchill îşi declara admiraţia faţă de Il Duce şi fascismul italian, şi nu am auzit niciun istoric sau politolog britanic care să îi scoată pe nas acest lucru acuzându-l de „incorectitudine politică”).

 

Deconstrucţia „miturilor” nu este un demers la îndemâna oricui. Este nevoie nu doar de cultură şi talent, de ceea ce Charles Wright Mills numea imaginaţie în cercetarea socială, ci şi de un spirit inocent de mare creator. Atunci demersul apare ca jocul unui copil care desface o jucărie mecanică pentru a vedea care este principiul care o face să se mişte. Când este făcută de un frustrat el ia însă forma unei distrugeri de dragul de a nu mai lăsa în urmă nimic. Sigur că această frustrare poate fi camuflată sub formula „să nu îi considerăm împăiaţi sau intangibili”.

 

Aceasta este atitudinea spectatorului frustrat. El asistă la ceva care nu îi place. Îl roade şi succesul peste veacuri al eroului sau geniului şi conştientizarea faptului că el însuşi nu îi poate egala faptele. Iar toate acestea îi paralizează instinctele creatoare. Şi crede că dacă distruge sau murdăreşte se va elibera.

 

Nu se va elibera… Va râmâne mereu prizonierul propriei sale curse. Se va elibera doar dacă îi va „imita” pe cei pe care îi demolează, creând, acţionând sau gândind.

 

Legaturi:

 

TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”

CORECTITUDINEA POLITICA NEO-STALINISTA NU UITA SI NU IARTA

Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)

 

 

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/articolele-saptamanii-3-demolarea-reperelor-si-teroarea-delatiunii-politic-corecte/

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Pentru ca poporul hiberneaza,ei – plafonatorii,hotii,injustitiarii,oligarhii,baronii,potopistii fac tot ce le convine…) Averea fabuloasă a directorului Romsilva care a încasat 100.000 de euro la pensionare. A fost reangajat și câștigă 9.000 de euro lunar

 

 

Remus Florescu

 

Directorul Romsilva care a încasat prima de pensionare de 100.000 de euro s-a reangajat tot la Romsilva, tot ca director, și obține circa 9.000 de euro lunar, salariu plus pensie. Teodor Țigan are o averea fabuloasă.

 

Activistul de mediu Mihai Goțiu a dezvăluit „averea fabuloasă” a directorului din Romsilva care a încasat bonusul de pensionare de 100.000 de euro.

 

 

„Omul a fost șef șefilor în Romsilva o perioadă, apoi s-a pensionat (ca să încaseze prima aia de 100.000 de euro brut), după care s-a… reangajat, tot în Romsilva, director al unei direcții silvice județene falimentare, să mai încaseze vreo 473.000 de lei/an, pe lângă ”amărâta” de pensie de doar 63.000 de lei/an”, a detaliat Goțiu pe Facebook.Activistul de mediu și jurnalistul Mihai Goțiu a scris despre averea incredibilă strânsă de Teodor Țigan, marele câștigător al bonusurilor Romsilva, încă din toamna anului trecut. El este surprins că ministru Mediului, Apelor și Pădurilor, Mircea Fechet a aflat despre acest lucru doar acum.

 

„Adevărul” a consultat ultima declarație de avere a lui Țigan, care este aproape identică cu cea din 2023, pe care s-a bazat articolului lui Mihai Goțiu.

 

„ În 2020, când a fost șeful șefilor în Romsilva, s-a remarcat și prin acuzațiile potrivit cărora 90% dintre ong-urile care prezintă amploarea tăierilor ilegale de păduri ar fi ”anti-românești”, dar și prin faptul că nu a susținut măsurile anti-hoție în Codul Silvic, care se dezbăteau în acel moment în Parlament”, a scris Goțiu în 2024 despre Teodor Țigan.

Trei case, patru apartamente și 17 hectare

Super-vilă, apartamente peste apartamente, bijuterii de zeci de mii de euro, hectare de teren agricol – aceasta ar fi, pe scurt, averea fostului director.„Declarația lui de avere este una absolut impresionantă pentru o persoană care a obținut venituri din sectorul public. Astfel, șeful Romsilva are 3 (trei) case (dintre care una de 320 metri pătrați, în Arad) și 4 apartamente în Arad, peste 17 hectare de teren agricol, 5 terenuri în intravilan, la care se adaugă bijuterii de aur evaluate la 43.000 de euro. Nu are bani în conturi (!?), doar o datorie, scandentă în 2025, către o persoană fizică, în valoare de 50.000 de euro”, arată Goțiu.În declarația de avere, menționează că deține și un teren intravilan în Arad de 2.880 de metri pătrați. Casele sunt toate în județul Arad: casa de 320 de metri pătrați este în municipiul Arad, o casa de 180 de metri pătrați – în Pecica și una de 90 de metri pătrați în localitatea Laz.

 

La capitolul venituri, Teodor Țigan a declarat, pentru anul 2023, 473.488 RON din salariul de director al Direcției Silvice Arad. Același venit l-a înregistrat și în 2024. La acesta se adaugă o pensie de 62.757 RON, aceeași sumă fiind declarată în 2023 și în 2024. Cumulate salariul și pensia înseamnă 536.245 RON anual, adică 44.687 RON/lunar, undeva către 9.000 de euro/lunar.Pe lângă sumele din sectorul public, șeful din Romsilva a mai declarat venituri de 22.500 RON ca fiind produse agricole, respectiv 24.184 RON încasați de la o societate de asigurare. Aceleași sume au fost declarate și 2024.

 

Directorul este și membru al Sindicatul Silvic Corpul Silvic.

 

Încasează 9.000 de euro lunar

 

 

„E o declarație care ar merita analizată și verificată, pe teren, și de Fisc, că venituri de 22.500 RON face un mic fermier de pe un hectar de teren, nu de pe 17 hectare. Și, să fiu inspector fiscal, aș fi interesat și cine locuiește, cu titlu gratuit, în cele 4 apartamente din Arad ale domnului Țigan, că bănuiesc că n-o sta goală vila de 320 metri pătrați, iar familia Țigan face ”naveta” între cele 4 apartamente”, mai scrie activistul de mediu.Goțiu susține, ironic, că fostul director e un ecologist convins, având în vedere că își lasă nelucrate cele 17 hectare de teren agricol, aceasta fiind singura situația în care poate obține venituri de doar 22.500 de lei, așa cum susține în declarația de avere.

 

La capitolul autoturisme, fostul director dă dovadă de modestie: a trecut un Suzuki din 2005.

 

Goțiu este curios cum își cum încasează Țigan cei aproape 9.000 de euro, lunar, de la Romsilva și Casa Județeană de Pensii, dacă nu are cont bancar. „Merge cu ”punga de un leu” la dânsul să ridice banii cash de la casierie? Iar dacă are cont (conturi) bancar(e), dar în acestea nu se află (cumulat) mai mult de 5.000 de euro (sumă peste care conturile ar trebui trecute în declarația de avere), cum reușește să spargă, în fiecare lună, ăia 9.000 de euro, ca să nu fie nevoit să declare conturile”, se mai întreabă Goțiu.

 

 Citește și: Alte prime uriașe acordate la pensionare în Romsilva: aproape 23 de milioane de euro în doi ani. Lista publicată de ministrul Mircea Fechet

 Citește și: Ce sumă încasează lunar directorul Romsilva. Ministrul Mediului amenință cu restructurări: „E disproporționat de mare, în raport cu volumul de muncă”

 Citește și: Bonusurile exorbitante de la Romsilva au fost tăiate: „Bucătarul se poate descurca și fără spor”

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/averea-fabuloasa-a-directorului-romsilva-care-a-2418433.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31248

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Regimul oligarhic PSD- PNL plafonează 700.000 de pensii, unele pentru cel puțin 5 ani

 

Cei peste 700.000 de pensionari cărora nu le vor crește pensiile odată cu recalcularea acestora vor rămâne cu pensiile plafonate pentru perioade care trec de 5 ani.

 

Deciziile de recalculare primite de aceștia arată că pensiile lor scad în cuantumuri diferite față de nivelul actual în plată, însă legea prevede faptul că vor primi în continuare nivelul cel mai favorabil.

 

Spre exemplu, dacă un pensionar are 4.000 de lei, iar prin decizia de recalculare i se transmite că pensia la care are dreptul este de 2.000 de lei, atunci va rămâne tot cu cei 4.000 de lei. În schimb, aceștia nu vor mai beneficia de indexările care se fac la începutul fiecărui an cu inflația.

 

Spre exemplu, dacă ar trebui să primească o indexare de 10%, atunci la cei 4.000 de lei recalculați ar trebui aplicată o majorare de 400 de lei. Suma totală, de 4.400 de lei, este mai mică decât cea în plată de 4.000 de lei, astfel că nu va exista nicio majorare în realitate. Mai mult, perioada de timp în care se poate ajunge de la 2.000 la 4.000 de lei de lei ar fi de cel puțin patru ani, în cazul în care indexarea anuală ar fi de 10%. Dar această indexare nu va fi de 10% an pe an, pentru că este realizată în funcție de inflație, iar aceasta este acum în scădere. În luna iunie, inflația a fost de 4,9% față de luna iunie 2023, conform Institutului Național de Statistică (INS).

 

Astfel, perioada de atingere a nivelului de 4.000 de lei va fi de mai bine de cinci ani. Nu vor mai fi indexări „Cei care primesc decizii cu pensii recalculate mai mici vor primi aceeași pensie, dar nu vor mai primi indexări. Acestea se vor face la valoarea mai mică până când se va depăși nivelul actual în plată. Acest lucru poate să însemne un an-doi-trei-cinci ani. S-a schimbat formula de calcul pentru a repara discriminări și inechități. Modificările nu au venit din aer, este prevedere din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență – n.r.)”, a declarat Dumitru Costin – liderul Blocului Național Sindical (BNS).

 

 

Cei mai afectați sunt cei care au lucrat în condiții grele, precum mineri, ceferiști, siderurgiști, energeticieni etc. Aceștia au beneficiat în trecut de legi favorabile pentru pensionare, fie prin cotizare la un stagiu mai mic, de 20 de ani, fie prin acordarea unor bonusuri. Noua lege încearcă să aducă pensionarii pe același nivel de contributivitate. În mod normal, pensionarea se face la 65 de ani, cu un stagiu complet de cotizare de 35 de ani. Tot statul i-a trimis la pensie. Problema este că în urmă cu 15-20 de ani, când s-au făcut restructurări în companiile de stat din transporturi, energie și minerit, fix statul i-a împins pe angajați la pensionare pentru a nu avea proteste.

 

„Nu se mai ia în calcul invaliditatea, iar România a avut multe pensionări pe caz de boală sau invaliditate care erau de fapt luate pe șpagă. Plus faptul că statul a scos la pensie mineri, siderurgiști, ceferiști și acum îi afectează la pensie”, a mai arătat Dumitru Costin.

 

Acesta spune că ar trebui pusă și problema pensiilor speciale, deoarece și aici sunt categorii de persoane avantajate prin legi favorabile și care primesc pensii mult mai mari decât au contribuit.

 

„Mai trebuie pusă însă și problema pensiilor din Justiție și Interne: nu poți să te pensionezi la 45 de ani și apoi să te angajezi la loc și să cumulezi pensia cu salariul. Ar fi trebuit pusă o interdicție de cumulare a pensiei cu salariul la stat. Dacă te-ai pensionat de rău ce era nu poți să te reangajezi a doua zi în același loc. Sau nu poți să fii general în SPP și apoi să fii afacerist cu firme”, a punctat Dumitru Costin.

 

Curtea Constituțională a respins până acum mai multe inițiative de eliminare a pensiilor speciale. Aceasta a spus că nu pot fi eliminate discriminatoriu o serie de pensii speciale, astfel că orice măsură s-ar lua ar trebui aplicată tuturor pensionarilor. De asemenea, a mai spus că nu pot fi reduse pensii deja aflate în plată. De la începutul acestui an pensiile speciale se impozitează în două trepte: 20% pentru partea necontributivă mai mare decât salariul mediu brut 15% pentru partea necontributivă mai mare decât salariul mediu net, dar mai mică decât salariul mediu brut.

 

Pensiile normale nu se impozitează dacă sunt sub 2.000 de lei și se impozitează cu 10% pentru diferența ce depășește acest plafon. În România primesc pensii speciale militarii, polițiștii, jandarmii, pompierii, judecătorii, procurorii, parlamentarii, funcționarii Curții de Conturi, diplomații, aviatorii. Presa a scris în ultimii ani despre mulți funcționari ai statului care cumulează pensia specială și salariul de bugetar.

 

 

 

https://anchetatorii.ro/2024/08/23/regimul-oligarhic-psd-pnl-plafoneaza-700-000-de-pensii-unele-pentru-cel-putin-5-ani/

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

Agentul Terheș lovit de boala lui Carré

 

Am fost adeptul luptei împotriva sistemului încă de la alegerile din 1996. La 10 ani am înțeles că PSD reprezintă răul suprem pentru România, dar nu am ezitat să îi pun coarne lui țapu’ Constantinescu pe afișele din școală. Nici el nu era soluția dar era mai bun ca Iliescu, la fel cum Băsescu a fost mai bun decât jegurile de Năstase și Geoană, la fel cum Iohannis a fost mai bun decât mitomanul Ponta și analfabeta Dăncilă, la fel cum azi George Simion poate fi mai bun decât Nicu și Marcel.

 

Astea sunt opțiunile mele. Așa am văzut eu politică în aceasta viață. Chestiunea cum că am fost obligați să votăm răul cel mai mic este o prostie. Acești oameni care au condus România sunt expresia poporului. Noi i-am ales. Noi i-am pus acolo. Noi suntem la fel de vinovați ca și ei pentru dezastrul postdecembrist. Generațiile Z și millennials nu par a fi foarte diferite de generația decrețeilor. Votul din Duminica Orbului de anul acesta ne-a arătat cât de proști și masochiști suntem ca națiune. Ne-am vândut votul ca ultimele scursuri, dar vrem pensii mărite și trai decent în România. ”Maiestate, asta nu se poate!”, cum spunea Brătianu.

 

Ne merităm soarta și trebuie să acceptăm că Nicu și Marcel sunt expresia noastră politică, o prelungire a inculturii noastre. Ne place să trăim clipa. Apoi ne plângem în pumni. Plângem de proști ce suntem.

 

Cât mai costă azi o jigodie!? Un post de europarlamentar…

Astăzi vreau să vă vorbesc despre boala lui Carré în politica românească. Chris Terheș a fost cel mai vocal europarlamentar în pandemie și împotriva măsurilor draconice implementate de Comisia Europeană. Terheș a devoalat mafia de la vârful UE. Mulți au crezut că omul are bune intenții, însă erau semne de întrebare. Ce caută răspopitul pe lista PSD? Simplu. Terheș este lacheul lui Gabriel Vlase, șeful Serviciului de Informații Externe al României. Terheș a predicat pe teritoriul SUA în comunitățile românești timp de 16 ani. Ce poate face un pastor prin comunitățile românești din SUA? Culege informații… Faptul că omul pute a securism de la o poștă nu a fost băgat în seamă de nimeni din cercurile suveraniste.

 

La vizita lui George Simion la Madrid am avertizat că totul a fost regizat de SIE privind declarațiile șefului VOX împotriva AUR. Simion a căzut în capcană pusă la cale de Vlase și jigodiile ce dețineau accesul la evenimentele suveraniste, prin Chris Terheș și Aurelian Pavelescu. Răspopitul Terheș s-a certat între timp și cu Pavelescu din cauza banilor. Terheș a spus atunci că el nu are nici o legătură cu scandalul creat și a început să se gudure pe lângă președintele AUR.

 

 

Terheș i-a promis președintelui AUR, George Simion, că îl va ajuta la alegerile de anul acesta și nu va candida la alegerile prezidențiale pentru a nu risipi voturile suveraniste în schimbul unui loc elegibil pe lista AUR la europarlamentare. George Simion nu numai că a apreciat lupta lui Cristian Terheș cu oligarhii de la Bruxelles și inițiativa sa nobilă privind unirea suveraniștilor, astfel i-a oferit primul loc pe lista AUR la europarlamentare.

 

 

Liviu Dragnea – Gabriel Vlase (SIE)

Bineînțeles, Cristian Terheș după ce sa văzut cu sacii în căruță a revenit la ordinele șefului SIE, Gabriel Vlase. Agentul Terheș și-a făcut partid, apoi alianță cu alte partide fantomă conduse de dubioși cu scopul vădit de a candida la alegerile prezidențiale. De ce face el asta? Nimic mai simplu. Să îi blocheze lui George Simion accesul în turul II al alegerilor prezidențiale. SIE, SRI și împărăția își doresc o finală prezidențială cu Nicu și Marcel, precum și un guvern PSD-PNL încă patru ani.

 

Agentul Terheș și-a încălcat promisiunea făcută și ne arată că a luat boala lui Carré. Jigodismul nu e o noutate în politica românească. Poate doar în spectrul suveranist firav de pe plaiurile mioritice. Timpul a demonstrat încă o dată că securiștii nu pot fi oameni. România lui Terheș nu poate fi România noastră. Agentul Terheș nu este cu nimic diferit de turnătorii la Securitate. Doar că el toarnă la noua Securitate. Oamenii SRI și SIE se laudă că acționează doar pentru interesul național al României, dar în fapt ei luptă pentru menținerea la putere a regimului mafiot instaurat de Ion Iliescu în decembrie 1989.

 

Un moment de sinceritate al unui reprezentant al noii Securități:…………..

Det. aici

 

 

https://anchetatorii.ro/2024/09/04/demisia-pentru-groparii-si-sforarii-din-ansvsa-nu-mai-lasati-incompetentii-sa-ingroape-tot-in-tara-asta/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

Cosa Nostra de România

În urmă cu patru ani, am revenit în țară după o experiență plăcută în Occident. Nu aveam în plan să rămân în România, însă unul dintre cei mai importanți oameni ai momentului mi-a propus să rămân acasă și să mă alătur unui proiect împotriva mafiei de partid și de stat. Așa am revenit în presă și am repus pe picioare vechile proiecte jurnalistice. Încă din primele luni m-am lovit de puterea informațională a regimului PSD-PNL și a sateliților săi prin care toată presa este controlată, iar libertatea de exprimare este suprimată. Capacitatea sa de a trage sforile în culisele vieții publice este inimaginabilă. Oricine ridică puțin capul este redus la tăcere de această deviație centrală numită sistemul. Site-urile sunt blocate, paginile de Facebook sancționate, iar cele de TikTok sunt șterse fără drept de apel. De fiecare dată e nevoie de inventivitate pentru a lupta cu serviciile noastre cele multe și inutile.

 

Întâlnirea mea cu tentaculele lungi ale PSD nu va fi o surpriză pentru români. Indiferent cine câștigă alegerile parlamentare din 1 decembrie, toată lumea știe deja ce partid va conduce cu adevărat spectacolul. PSD nu numai că va fi membru al următoarei coaliții, dar va juca un rol central în ea, așa cum a făcut-o de cât timp oricine dorește să-și amintească. De la lovitura de stat din decembrie 1989, acest partid se perpetuează la putere, iar bunicuța Iliescu trăiește și dă interviuri hazlii. Nimic despre crimele de la Revoluție și Mineriade. Dosarele sunt la sertar. Pentru PSD totul e roz. Noul godfather, Ciolacu Ion Marcel, e peste tot și peste toate. Conduce țara și familia PSD cu o mână de fier. Cei mai puternici locotenenți sunt premiați cu cele mai importante funcții în stat, iar organizația criminală pe care o conduc dictează asupra vieții românilor.

 

Înrădăcinat în mișcarea bolșevică din  secolul al XX-lea , Partidul Social Democrat a fost mult timp considerat ca extensia politică a KGB-ului (agenți sovietici școliți la Moscova trimiși în România să execute ordinele Kremlinului).

În aceste zile, partidul servește unui alt zeu: puterea

 

 

PSD este la putere în România fără întrerupere din 1989, fie într-o mare coaliție condusă de social-democrații, fie ca partener principal al Partidului Național Liberal ori într-o opoziție controlată. Nimic nu s-a făcut în cei 35 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989 fără voia Partidului Social Democrat. Partidul Social Democrat este favorit la alegerile parlamentare din 1 decembrie, iar godfather Ciolacu este favoritul alegerilor prezidențiale, cel puțin în primul tur. În acest an, PSD nu are rivali la prezidențiale cu excepția lui George Simion de la AUR

 

 

Sub regimul mafiot condus de Marcel Ciolacu puterea Parlamentului este inexistentă, iar influența reală rezidă în cele 41 de județe ale țării. Aici, PSD, în mod tradițional partidul bugetarilor și asistaților social, este dominant, controlând 25 de Consilii Județene din cele 41. Deci, chiar dacă PSD, care conduce în prezent guvernul, pierd alegerile prezidențiale și guvernarea, stăpânirea sa asupra politicii României va rămâne ferm intactă.

 

 

Influența partidului se manifestă în ceea ce s-ar putea caracteriza drept o stare profundă. Timp de decenii, liberalii și social-democrații au împărțit roadele puterii printr-un sistem clientelist cunoscut sub numele de  capitalism de cumetrie. Locurile de funcționari publici, posturile didactice și posturile de conducere în companiile controlate de stat au fost împărțite în mod aproximativ egal membrilor celor două partide organizate pe model Cosa Nostra pentru a menține un echilibru între cele două clanuri ale aparatului de stat, PSD și PNL.

 

 

Deși rigiditatea acestui sistem s-a erodat în ultimele decenii pe măsură ce noi partide, inclusiv Partidul Alianța pentru Unirea Românilor, au câștigat procente semnificative, numirile sunt încă făcute în funcție de afilierea politică, formală sau informală. Și nici o forță nu a fost mai abilă în jocul acestui sistem decât PSD. Chiar dacă AUR încearcă să spargă acest cartel al mafiei de partid și de stat, în cei 35 de ani de capitalism de cumetrie s-au creat adevărate organizații de criminalitate organizată la sânul PSD și PNL. Chiar dacă mâine vine un ministru de la AUR, mafiile PSD și PNL din minister îi vor sabota toate proiectele. În România e nevoie de o reformă profundă și măsuri dure. Pe lângă aceste clanuri din jurul PSD și PNL mai avem o organizație de tip mafiot numită puterea judecătorească ce se luptă din greu să ocupe o poziție dominantă în raport cu clasa politică. Magistrații au creat o organizație de tip mafiot prin care își dau salarii retroactive și pensii speciale cu acordul tacit al PSD și PNL, deoarece baronii locali nu vor să ajungă prin boxa acuzaților. Așa am ajuns ca o mână să spele pe altă și nimic nu pare să mai poată opri această Cosa Nostra de România.   

Godfather Ciolacu, exponentul puterii absolute și corupte

În ultimii ani, am scris pe larg despre corupția din PSD și tulburările care l-au cuprins pe godfather Ciolacu. Prin interpuși a încercat să șteargă anumite materiale publicate de noi, apelând chiar și la cei mai apropiați prieteni. Marcel Ciolacu e mult mai periculos decât Dragnea, Ponta sau prostănacul Geoană. Ciolacu e un borfaș care nu a făcut nimic până la 37 de ani. A făcut doar combinații și a stat în jurul celor mai puternici mafioți ai României, precum Ion Vasile, Omar Hayssam sau Zaher Iskandarani, toți apropiați de regimul lui Ion Iliescu. Cum a spus frustrat Vasile Blaga după negocierile cu PSD: „Am ajuns să negociem cu șoferii PSD-iștilor de altădată.”

 

 

Ciolacu le-a fost șofer acestor mafioți și om de încredere. Așa a reușit să își facă rost de niște diplome pe la facultăți fantomă și să urce încet în ierarhia de partid. Într-un moment de neglijență și instabilitate cartelul mafiot din cadrul PSD i-a permis să preia puterea de la Viorica Dăncilă. Deși Marcel nu e departe de tabla înmulțirii sau aria cercului, prin relații de cumetrie a reușit să captureze companiile de stat și să le căpușeze cu locotenți extrem de periculoși din anturajul său mafiot precum, Victor Ponta, Horia Constantinescu, Victor Moraru, Marian Neacșu, Ion Mocioalcă, Adrian Țuțuianu, Ștefăniță Munteanu, Dumitru Chiriță, Roberta Anastase, Sorin Grindeanu, Daniel Băluță, Robert Negoiță, Florin Barbu, Simona Bucura Oprescu și alții.

 

Deși corupția politică din România nu este în niciun caz o rezervare exclusivă a PSD, am constatat că măsura în care partidul s-a adâncit în fiecare aspect al societății românești este deconcertant. PSD-ul condus de Marcel Ciolacu nu face altceva decât să adâncească sărăcia din țară și să crească datoria publică la cote abisale. Fiecare român este dator cu circa 11 mii de euro, iar această datorie crește de la luă la lună cu ajutorul împrumuturilor făcute de Ciucă și Ciolacu pentru a menține în funcțiune Cosa Nostra de România. Pe holurile guvernului Ciucă-Ciolacu se discută de un deficit bugetar de 10% și nimeni nu pare înrijorat deși marile proiecte de infrastructură ar urma să eșueze unul după altul, iar rata șomajului va crește simțitor. Totul intră pe o pantă descendentă periculoasă, iar acești mafioți de carton nu conștientizează efectele faptelor comise.

 

PSD nu mai este un partid normal sau chiar un partid politic, ci mai degrabă un fel de  Cosa Nostra politică  ai cărei membri își acordă reciproc avantaje. Partidul Social Democrat nu mai este guvernat de o filozofie sau idee centrală, ci de nevoia sa de a-și păstra puterea. Nomenclatura Partidului Social Democrat se referă la ei înșiși ca la o „familie”, ceea ce evocă o asemănare cu scenele desprinse din filmul The Godfather.

 

 

 

 

https://anchetatorii.ro/2024/10/04/adrian-gadea-capul-mafiei-locale-psd-ofera-5-milioane-de-euro-familiei-boscodeala-de-la-buzau-bani-negri-pentru-prezidentiabilul-ciolacu/

 

 

Andrei Marin

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

Cine lucreaza fara Creator,devine  gunoiul  si desertaciunea ultimului demolator… 

       https://www.youtube.com/watch?v=TDYq91qUyDs   

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Iata doar un exemplu,ce inseamna sa lucram fara Dumnezeu cel Viu,Corect,Respectabil Neiconat si … Burghezia multilateral de peselibertista nu se dezminte!

 

 https://www.youtube.com/watch?v=7RDOBlxLxu8

////////////////////////////////////////////////////

 

 

PSD vs PNL: egalitate în imoralitate

Perspectiva ca Ciolacu sau Ciucă să devină președinte, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dă măsura putreziciunii morale a clasei politice și a lipsei de substanță a democrației noastre.

 

Rodica Culcer

 

 

De același autor

 Struțocămila guvernamentală și apogeul incompetenței PSD

 Premierul, TikTok și inconștiența alegătorului obedient

 Sub imperiul minciunii „curat constituționale“

 Mai poate fi oprită rinocerizarea României

 Călin Georgescu și falimentul „democrației originale”

Dincolo de zgomotul și furia declanșate disciplinat de televiziuni în legătură cu scandalul vilei RAPPS pregătite pentru Klaus Iohannis, întrebarea de la care ar trebui să înceapă orice analiză este: de ce o operațiune perfect legală trebuie ascunsă de ochii publicului? Renovarea unei vile de protocol, fie și pentru Klaus Iohannis, nu încalcă nicio lege, de vreme ce domnul Iohannis are dreptul la o reședință și nimeni nu se așteaptă ca aceasta să fie situată într-un cartier de blocuri de la periferie.

 

Problema este exclusiv de moralitate. Renovarea vilei din Șoseaua Aviatorilor nr. 86 va înghiți, după toate probabilitățile, cel puțin 35 de milioane de lei, din care 14 milioane de lei au fost deja cheltuite – 6,4 milioane de lei numai pentru lucrări de arhitectură și 3,2 milioane de lei pentru lucrări efectuate la instalaţiile electrice, sanitare, termice, internet şi TV, plus aproape un milion pentru lucrări de consolidare şi de mărire a capacităţii portante a clădirii. Este o sumă percepută ca indecentă, pentru reședința unui om care a cheltuit deja mai multe milioane de euro din banii publici pentru călătorii în condiții de lux, dar fără nicio utilitate publică. Cum contractul cu firma de construcții nu a fost desecretizat, nici nu putem ști sigur cât va costa, de fapt, acest proiect opulent.

 

Dacă ne-am lua după suma investită de guvern în confortul domnului Iohannis în anii ce vin, s-ar putea crede că el este cel mai valoros șef de stat postdecembrist pe care l-a avut România. Puțini români vor fi de acord cu această apreciere, din motive care au fost evidențiate aici în repetate rânduri. Cel mai arogant, poate, cel mai egocentric și cel mai lipsit de bun simț și de empatie, desigur, dar aceste trăsături nu justifică o răsplată din partea contribuabilului. Interesant este însă că, brusc, Marcel Ciolacu a devenit și el un critic al domnului Iohannis, care a adus totuși PSD la guvernare și l-a numit premier. După ce i-a aprobat toate cheltuielile de călătorie, premierul se declară acum scandalizat de turismul prezidențial și trece nonșalant peste faptul că HG din 10 august 2022 a fost semnată nu doar de premierul de atunci Nicolae Ciucă, ci și de secretarul general al guvernului Marian Neacșu, omul de încredere al lui Ciolacu, și de ministrul PSD al Finanțelor Adrian Câciu. Deci era o mânărie comună PNL-PSD, care trebuia ascunsă de ochii alegătorilor, pentru că știau cu toții că este o risipă nerușinată de bani publici.

 

Nu există deci nicio diferență la capitolul imoralitate între PSD și PNL; există doar o abilitate politică superioară a PSD în a specula electoral toată povestea și a-l arunca pe Nicolae Ciucă în corzi a doua oară. Prima dată a fost după ce Marcel Ciolacu a respins amendamentul neconstituțional cerut de PNL pentru a-i permite lui Iohannis să candideze independent pe listele PNL pentru Senat. Singurul penelist care a spus că amendamentul nu trebuia propus a fost Ilie Bolojan, dar cel care l-a exploatat politic a fost tot Marcel Ciolacu, deși avusese, se pare, un aranjament anterior cu PNL în acest sens. Când campania s-a întețit însă, și Marcel Ciolacu a avut nevoie să se asigure că nu Nicolae Ciucă, ci George Simion va intra în al doilea tur și că PNL va obține un rezultat slab la parlamentare, PSD s-a dezis de toate înțelegerile și a lăsat PNL să plătească oalele sparte. Astfel, Nicolae Ciucă nu mai poate scăpa de imaginea de câine credincios al lui Klaus Iohannis, iar faptul că a mințit public când a afirmat la DIGI24 că nu a semnat niciodată un asemenea document și nu l-a secretizat nu îl ajută deloc, ci îl compromite.

 

În zadar a încercat Nicolae Ciucă să contraatace, cerându-i lui Marcel Ciolacu să precizeze cine locuiește în reședința de protocol a premierului din strada Cucu Starostescu nr. 6 – o aluzie străvezie la afirmațiile din presă privind cazarea la această adresă a Sorinei Docuz, presupusa prietenă intimă a premierului. Deși SPP a pretins, în mod penibil, că nu are lista persoanelor care au intrat în imobilul în cauză, Nicolae Ciucă nu va câștiga această bătălie de imagine, pentru că relațiile extraconjugale ale premierului Ciolacu interesează mai puțin decât dezmățul pe bani publici pretins de PNL pentru viața de lux a lui Klaus Iohannis.

 

În termeni absoluți, Marcel Ciolacu nu este cu nimic mai bun decât Nicolae Ciucă, dacă ne gândim doar la impostura legată de studiile sale, la propriile tranzacții cu Romsilva, evidențiate tot de Recorder, la prietenia cu Omar Hayssam sau la afacerile nepotului său, începute printr-o dubioasă cesiune de acțiuni din partea proprietarului unei firme farmaceutice, numit ulterior președinte al Agenției Naționale a Medicamentului, la legăturile cu la fel de dubioasa Mihaela Neagu, dar și cu Laura Vicol. Și atunci, de ce are el, actor important într-un sistem mafiot, o imagine mai bună și conduce în sondaje? Ei bine, pentru că are la dispoziție principalele televiziuni de știri, care nu vorbesc despre vulnerabilitățile lui, ci aproape exclusiv despre excesele și gafele lui Klaus Iohannis. Problema generalului Ciucă este lipsa de inteligență politică și de discurs, dublată de disponibilitatea de a minți la ordinul superiorului ierarhic; Marcel Ciolacu, în schimb, dă impresia unui șef de gașcă versat în tragerea sforilor și impunerea propriei narațiuni. Amândoi sunt însă  promotori ai minciunii și imoralității pe bani publici.

 

Perspectiva ca unul dintre ei să devină președinte, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dă măsura putreziciunii morale a clasei politice și a lipsei de substanță a democrației noastre. Poate ne amintim totuși că cei doi nu sunt singurele opțiuni.

https://revista22.ro/opinii/rodica-culcer/psd-vs-pnl-egalitate-in-imoralitate

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

 

 

Alexandru Dodan

 

 

 

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Așa că, după roadele lor îi veți recunoaște” (Evanghelia după Matei, 7: 18-20)

 

“Violența nu prosperă şi nu poate prospera de una singură; ea este inevitabil împletită cu minciuna” (Aleksandr Soljenițîn)

 

Agresiunea armată inițiată de Rusia împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022 nu se va termina la fel ca cele din 1991 (împotriva Republicii Moldova), 2008 (împotriva Georgiei) sau 2014 (tot împotriva Ucraina). Războiul pornit de Rusia este, de această dată, prea mare – geografic, dar şi prin obiective – pentru a fi „îngheţat” prin metodele ei precedente. Nici măcar Moscova nu mai dispune de „frigiderul geopolitic” necesar pentru a-şi răci propriul război fierbinte, iar Occidentul, de această dată, pare decis să reziste. Fie Ucraina va câştiga militar, va elibera toate teritoriile sale internațional recunoscute, şi tranziția reală spre un nou regim va începe la Moscova, fie Ucraina va fi copleșită militar sau redusă la teritoriile sale vestice, caz în care Occidentul va trebui să treacă permanent pe picior de război, nu neapărat „rece”.

 

Principala asemănare între medicină şi relațiile internaţionale constă în aceea că şansele de vindecare, respectiv de rezolvare a unui dosar de politică externă, sunt aproape nule în absenţa unui diagnostic corect. La 14 septembrie 2022, preşedinta Comisiei Europene, dna. Ursula von der Leyen, în discursul anual privind Starea Uniunii (Europene), a admis, implicit, eroarea gravă de diagnosticare făcută în cazul Rusiei, afirmând că „ar fi trebuit ascultate vocile din interiorul Uniunii, (…) din Europa Centrală şi de Est, care au avertizat că Putin nu se va opri„. Desigur, o recunoaştere a erorii este, oricând şi de departe, preferabilă perseverării în acea eroare. În acest caz, înţelegerea de către membrii central-est europeni ai UE a faptului că stăpânul de la Kremlin nu se va opri, respectiv că nu se mulțumi cu rapturile teritoriale din 2014 şi cele anterioare, avea la bază înţelegerea faptului că regimul pe care Vladimir Putin îl patronează nu se putea opri datorită însăși naturii sale profunde.

 

Nu este surprinzător faptul că statele central-est europene membre ale UE, după trauma istorică suferită ca urmare a plasării lor cu forța, timp de 45 de ani, în sfera de influenţă a URSS, au în prezent o mult mai bună înţelegere a naturii regimului politic şi economic de la Moscova, deci şi asupra intențiilor sale reale. Mai surprinzătoare, deși nu inexplicabilă, a fost raportarea din ultimele două decenii a majorităţii elitelor politice, dar şi a celor economice, academice, intelectuale, mass media din statele occidentale la regimul Putin. Fiind vorba de erori foarte grave, politice, economice, juridice, intelectuale, de securitate şi, nu în ultimul rând, de logică elementară, erori care au contribuit, cel puţin indirect, şi pe o durată neîntreruptă de peste 20 de ani, la atingerea de către decidenţii de la Moscova a unui nivel de auto-încredere suficient pentru a risca declanşarea unui război având ca obiectiv de etapă lichidarea statalității Ucrainei sau transformarea ei în stat vasal, este nevoie de depășirea nivelului acceptării indirecte a erorii politice, nivel atins de preşedinta Comisiei Europene la 14 septembrie 2022, şi intrarea în zona unei analize serioase a „politicii răsăritene” a UE, şi a politicii față de Rusia a fiecărui stat membru în parte, cel puţin din ultimii 20 ani, analiză care să fie finalizată cu concluzii având utilitate operaţională clară de politică externă. Nu este vorba de un exercițiu academic: de această analiză depinde însăși supraviețuirea lumii libere.

 

Datele fundamentale ale „chestiunii ruse”

“Așa-zisa Revoluție din Octombrie este un mit lansat de învingători, de bolșevici, şi înghițit nemestecat de cercurile progresiste din Occident” (Aleksandr Soljenițîn)

 

La nivelul entității statale cunoscută azi oficial ca „Federaţia Rusă”, în termeni de cine deţine puterea reală în stat şi de mecanismele de exercitare efectivă a acesteia, continuitatea politică este neîntreruptă din 7 noiembrie 1917 (25 octombrie 1917 pe stil vechi). Atunci, sub pretextul ideologic al iniţerii „revoluţiei proletare”, un grup restrâns numeric dar foarte bine organizat de conspiratori cu idei politice extremiste, de factură clar criminală, condus de Vladimir Lenin, a profitat de haosul provocat de prăbușirea Imperiului Rus şi de ezitările liderilor efemerei republici democratice care i-a succedat, preluând puterea printr-o lovitură de stat. În singurul scrutin relativ liber organizat în Rusia după lovitura de stat, la 12 noiembrie 1917, „comuniştii” (bolşevicii) au obținut doar 24% din voturi, deși chiar ei organizaseră scrutinul, un semnal clar că majoritatea societății ruse respingea programul lor politic.

 

La 2 ianuarie 1918, nu întâmplător înainte de convocarea Adunării Constituante alese la 12 noiembrie 2017, a avut loc evenimentul instituțional fondator al noului regim: V. Lenin a semnat decretul de înfiinţare a CEKA, poliţia politică secretă oficial abilitată „să combată contrarevoluția şi sabotajul”, în fapt împuternicită să utilizeze orice mijloace (de la asasinate extrajudiciare până la crime împotriva umanității şi genocid) pentru a preveni pierderea puterii politice de către puciștii de la 7 noiembrie 1917. Prima, şi ultima, sesiune a Adunării Constituante a avut loc la 5 ianuarie 1918, iar direcţia dezbaterilor a evidenţiat rapid faptul că bolşevicii nu-şi vor putea impune voința asupra celorlalte partide rusești, prin metode politice. Ca urmare, la 6 ianuarie 1918, bolşevicii au dizolvat prin forță Adunarea dând practic a doua lovitură de stat în mai puţin de 3 luni. Jocul tactic „de-a revoluția şi democrația” s-a încheiat abrupt în Rusia în ianuarie 1918, bolșevicii introducând regimul „partidului unic” (un evident pleonasm politic, care se traducea, în fapt, prin conducerea ţării pe baza voinţei discreţionare a câtorva lideri de la vârful acestui „partid”), regim camuflat propagandistic ca „dictatură a  proletariatului”.

 

Pentru a-şi păstra puterea uzurpată şi a-şi impune fără limite voinţa asupra societăţii din spaţiul fostului Imperiu Rus, bolşevicii nu au ezitat să angajeze un război civil care timp de 4 ani, până în 1922, a provocat 10–12 milioane de victime, fiind din acest punct de vedere de 3 ori mai distrugător pentru ruşi şi celelalte naţiuni din fostul imperiu decât Primul Război Mondial (în care muriseră 3,5–4 milioane de oameni). Victoria bolşevicilor în războiul civil a fost consemnată la 30 decembrie 1922 prin declaraţia de constituire a URSS – „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” – entitatea geopolitică „de suflet” a lui V. Putin, care a etichetat în 2005 „prăbuşirea” URSS din 1991 ca fiind „cea mai mare catastrofă politică a secolului XX” . Declarația din 30 decembrie 1922 – de la adoptarea căreia tocmai s-au împlinit 100 de ani, aspect deloc de neglijat în contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei – a consemnat atunci nu doar dispariția geopolitică a „Rusiei istorice” (afirmația lui V. Putin că „Uniunea Sovietică a fost Marea Rusie” este una istoric complet falsă, pierdută însă în „ghemul de minciuni” şi răstălmăciri pe care îl învârte acum propaganda oficială de la Moscova), dar şi, prin afirmarea explicită a obiectivului fundamental al URSS de „a primi toate popoarele lumii  în componența viitoarei Republici Socialiste Sovietice Mondiale„, o declarație potențială de război făcută restului lumii, declaraţie de care deținătorii puterii de la Kremlin nu s-au dezis nicio clipă din 1922 până astăzi.

 

„Instituția specială” înființată de Lenin la 2 ianuarie 1918 reprezintă până astăzi coloana vertebrală a sistemului politic şi de putere de la Moscova, funcționând în cei 105 ani care au trecut de atunci sub diferite denumiri oficiale, fiecare generând propriul acronim: CEKA, OGPU, NKGB, NKVD, MGB, KGB, FSB. Sarcina ei fundamentală a fost, din primul moment apărarea prin orice mijloace, interne şi externe, a „verticalei leniniste a puterii” partidului înființat de V.I. Lenin în 1903, respectiv a puterii discreționare obținute de acesta în 1917 pe teritoriul fostului Imperiu Rus, şi a privilegiilor materiale colosale dobândite de liderii partidului, pe baza deținerii acestei puteri discreționare. „Metodele şi mijloacele specifice” de activitate au rămas în linii mari aceleași, fiind operate doar ajustări tactice la progresul tehnologic şi, mai recent, la fenomenul globalizării. Obiectivul „instituției” nu a fost însă nicio clipă, şi nu este nici în prezent, negociabil şi nici măcar considerat marginal reformabil, şi asta se vede perfect în mesajele periodice de amenințare lansate de V. Putin şi acoliții lui după ce războiul împotriva Ucrainei a început să meargă tot mai rău pentru Rusia, mesaje al căror numitor comun ar putea fi rezumat astfel: „Dacă vom simți vreo amenințare la adresa monopolului nostru asupra puterii în Rusia, vom lua în calcul să distrugem toată lumea odată cu noi”.

 

După 1922 a avut loc treptat o acceptare cvasi-generală, la nivelul elitelor politice şi intelectuale din Occident, a teoriei conform căreia „URSS nu este altceva decât o continuare a Imperiului Rus, şi a imperialismului rusesc, într-o altă formă şi cu o altă doctrină”, teorie care a ignorat aproape complet universalismul mesianic revoluționar şi caracterului criminogen fără precedent ale regimului instalat la Moscova în 1917, chiar şi prin raportare la defunctul Imperiu Rus, ignorare care stă, până astăzi, la baza multor erori analitice occidentale privind regimul Putin, motivațiile şi obiectivele acestuia, respectiv la baza neînțelegerii ADN-ului kleptocratic-leninist al Rusiei de azi, rezultat din mutația ADN-ului inițial revoluționar-leninist.

 

În termenii consacrați de Daren Acemoglu şi James Robinson în bestsellerul lor „De ce eșuează națiunile”, apărut în 2012, populația URSS/Rusiei a trăit constant, după 1917, la discreția unora dintre cele mai „extractive” instituții politice şi economice din istoria omenirii. În opoziție cu instituțiile „incluzive”, singurele capabile să asigure o relativă echitate în distribuția resurselor, deci în ultimă instanță să asigure progresul social şi ieșirea din sărăcie, autorii au definit instituțiile „extractive” ca fiind principala piedică în calea dezvoltării şi modernizării națiunilor şi statelor, indiferent de fundalul etnic, rasial, religios şi tradițional al acestora. Astfel, instituțiile „economic extractive” asigură transferul masiv de resurse spre vârful societății, pe bază de privilegii, monopoluri şi control asupra pieței şi comerțului (intern şi extern), iar cele „politic extractive” asigură protecția castei conducătoare, inclusiv prin controlul strict al accesului în aceasta, lichidarea oricărei tentative de competiție politică reală, şi asigură cadrul legal, juridic, administrativ şi de forță în care instituțiile „economice extractive” pot continua extragerea masivă de resurse de la baza societății şi transferarea acestora către vârf. Sub masca „construirii societății comuniste” şi a ideologiei marxist-leniniste, URSS a instaurat unul dintre cele mai feroce sisteme istorice de exploatare socială şi economică, de la imperiile antice din Mesopotamia şi Egipt şi de la cel medieval mongol încoace, bazat pe o combinație malignă între „metodele” sclavagiste şi cele feudale de guvernare şi control, sistem preluat în 1991, cu ajustări marginale, de Rusia. Rezultatul: la începutul anilor 2020, cei mai bogați 500 (cinci sute) de ruși acumulaseră averi mai mari decât cele cumulate de cei mai săraci 100 de milioane de ruşi.

 

Eșecul diplomațiilor occidentale în a rezolva „chestiunea germană” după 1918 a condus direct la deznodământul din 1945, care nu doar a substituit „chestiunea rusă” celei germane, dar a oferit şi cel mai formidabil alibi de „respectabilitate” internațională regimului politic de la Moscova prin metamorfozarea sa din stat revizionist agresor aliat cu Germania nazistă între 1939 – 1941, în stat membru al coaliției învingătoare a Națiunilor Unite între 1941 – 1945, alături de SUA şi UK (alibi exploatat la maximum şi fără scrupule până astăzi, după cum se observă în cazul retoricii obsesive a Moscovei despre „denazificarea” Ucrainei) şi, mai mult, i-a oferit un răgaz strategic de încă 45 de ani, pe care l-a folosit conform „fișei postului” din 1922, pentru infiltrare, subversiune, dezinformare, sabotaj, insurecții dirijate etc. împotriva puterilor occidentale (şi nu numai), percepute ca principal obstacol în calea „revoluției mondiale” dirijată de la Moscova.

 

Adevărata revoluție în Rusia nu a avut loc în 1917, ci începând cu 1985, când reformele lansate de (pe atunci) noul secretar general al PCUS, Mihail Gorbaciov, i-au convins pe liderii KGB că o reconfigurare la vârf a sistemului osificat marxist-leninist a devenit inevitabilă, iar în noua lui formă sistemul va avea ca „zeu” principal banul, nu pe Karl Marx sau Vladimir Lenin. Atunci au început transferurile controlate masive de „fonduri operative” în bănci occidentale dar şi pregătirea „marelui transfer” al activelor şi resurselor statului sovietic către „specialii” bine plasați pentru a profita de context. Deși a afirma caracterul corupt al URSS/Rusiei este deopotrivă un truism politico-economic şi o tautologie din punct de vedere logic (sistemul politic de la Moscova nu este doar corupt, ci este în sine o formă gravă de corupție), faptul este încă masiv subestimat în Occident, atât la nivel analitic, cât şi politic, situație probabil explicabilă inclusiv prin volumul uriaş al „activelor financiare” transferate de oligarhia rusă post-comunistă în Occident, în ultimii 20–30 de ani.

 

Într-un articol emblematic din martie 2019, intitulat „Corupția este Noul Comunism”, profesorul Michael Mandelbaum de la „John Hopkins” University a sintetizat în mod strălucit problema. Liderii URSS şi-au justificat monopolul puterii, pentru ei şi „partidul unic” comunist, prin ideologia marxist-leninistă, în numele căreia au cerut constant cetățenilor sovietici să facă sacrificii pentru „marea cauză” – edificarea „societății comuniste”, care ar fi urmat să asigure „egalitatea deplină” (nu întâmplător, obiectiv niciodată declarat ca fiind atins de către liderii comuniști). Oricât de coruptă ar fi fost clasa conducătoare a URSS, şi a fost foarte coruptă, ea a dispus până în 1991 de o ideologie pe care a putut să o susțină public pentru auto-legitimarea sa şi a regimului politic pe care îl încarna. În plus, privilegiile colosale (prin raportare la nivelul de viață al cetățenilor sovietici obișnuiți) acordate membrilor „nomenclaturii” sovietice nu au fost niciodată decuplate, cel puțin nu formal, de deținerea funcțiilor de conducere/comandă/control respective, şi nu derivau din drepturi private de proprietate (adică putea fi pierdute odată cu funcția, iar înainte de moartea lui Stalin în 1953 erau pierdute, de obicei, împreună cu viața). Această configurație de la vârful sistemului a început să basculeze în plan intern după 1985, iar influența externă a acestei basculări s-a manifestat imediat după 1991, când primele miliarde de dolari/euro „extrase” din Rusia au început să ia drumul Occidentului, împreună cu mulți membri ai „noii” clase conducătoare din Rusia (care, de fapt, era exact cea veche, asezonată cu ceva „sânge proaspăt” din zona criminalității organizate de drept comun). Acești bani au oferit Moscovei, odată cu instalarea regimului Putin în anul 2000, pârghii excepționale de politică externă, la care liderii URSS nici nu putuseră visa, cu toată constelația de „măsuri active” dirijate de KGB şi tot aportul „idioților utili” din lumea liberă, pe toată durata „războiului rece”.

 

Regimul condus de V. Putin reprezintă o hibridizare vizând resuscitarea sistemului sovietic prin renunțarea la ficțiunea „partidului comunist”, oricum o formă fără fond de la Stalin încoace, subordonarea deplină a armatei şi preluarea „statului” de către „instituția fondatoare”, KGB, care practic a devenit ea însăși statul, toate pe fundalul „domesticirii” regimului oligarhic-kleptocratic din perioada 1991–1999 şi subordonării oligarhiei şi crimei organizate prin forțarea capilor acestora în relații de tip vasal – suzeran. Acest regim, spre deosebire de cel sovietic anterior anului 1992, nu are o ideologie, sau mai exact are o cripto-ideologie pe care nu o poate însă invoca oficial şi public în sprijinul legitimării sale: ideologia îmbogățirii faraonice a unui grup reprezentând cel mult 0,005% din populație, pe baza accesului preferențial, monopolist şi în impunitate la banii publici şi resursele naturale colosale ale Rusiei. Cum nici măcar regimul Putin nu poate risca să-şi asume deschis „kleptocrația ca ideologie” (ar fi fost imposibil să ceară „sacrificii” cetățenilor obișnuiți pentru ca oligarhii ruși să-şi construiască a patra vilă în străinătate sau să-şi cumpere al treilea iaht, de exemplu), singura ieșire pentru regim a fost în direcția resuscitării unui naționalism agresiv pseudo-patriotic, șovin şi cu accente imperialiste fățișe (care speculează abil nostalgiile multor ruși după URSS, dar şi unele trăsături mai profunde ale culturii populare ruse), de natură să dea masei populației un sentiment de „apartenență”, implicit de acceptare a regimului.   

 

Într-un excepțional articol premonitoriu apărut la 7 martie 2015 în „National Review”, profesorul american George Weigel a estimat corect că în condițiile în care V. Putin nu va primi o ripostă serioasă după invadarea şi „anexarea” Crimeii în 2014, un nou război european va deveni probabil, şi va reprezenta un „dezastru neatenuat”. În respectivul articol, prof. Weigel a plasat „noua” ideologie a regimului Putin „în zona unde Lenin îl întâlnește pe Corleone” (trimitere la „nașul” mafiei siciliene Vito Corleone, din celebrul roman omonim scris de Mario Puzo) şi a avertizat cu privire la amenințarea letală pentru restul lumii pe care o reprezintă „kleptocraţia leninistă” de la Moscova, avertisment confirmat în mod tragic după 24 februarie 2022.

 

Drumul spre război sau „doctrina Beatles – Sinatra” (Back in the USSR, but in My Way)

“În țara noastră (URSS) minciuna a ajuns nu numai o categorie morală, ci şi un stâlp al statului” (Aleksandr Soljenițîn)

 

Din perspectiva dreptului internațional şi sistemului relațiilor internaționale faptul evident şi indubitabil este că la 24 februarie 2022 statul oficial denumit „Federaţia Rusă” a lansat o agresiune militară directă, neprovocată şi premeditată împotriva Ucrainei, un stat vecin independent, suveran şi recunoscut internaţional în cadrul unor frontiere clare. Prin aceasta, decidenţii politici de la Moscova au încălcat flagrant şi brutal Carta ONU, la care Federaţia Rusă, ca stat succesor al URSS, este parte semnatară. Încercarea de „formalizare” ilegală de către puterea de la Moscova, în octombrie 2022, a unui rapt teritorial obținut prin forța armelor, a plasat această agresiune într-o poziție unică după 1945: este prima anexiune teritorială încercată unilateral, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, de un stat membru ONU, în disprețul şi cu sfidarea întregii comunități internaționale.

 

Aceasta nu a fost, desigur, prima încălcare de către URSS/Rusia a Cartei ONU, sau a tratatelor, convențiilor, acordurilor, protocoalelor etc. semnate de-a lungul anilor şi care sunt privite la Moscova, în perfectă continuitate după 1917, mai ales ca mijloace tactice în războiul, fierbinte, cald, rece sau hibrid, cu Occidentul, nicidecum ca instrumente legale de consolidare a păcii, stabilității şi dezvoltării internaționale. Diferența majoră, prin raport cu toate celelalte încălcări de către URSS/Rusiei a dreptului internațional este dată de gravitatea pasului făcut de Kremlin la 24 februarie 2022, mai ales prin posibilele lui consecințe, printre care se află şi escaladarea spre un conflict global, de tipul celui din perioada 1939 – 1945, însă la un nivel mult mai periculos având în vedere existența actuală a unor vaste arsenale nucleare. 

 

Agresiunea împotriva Ucrainei a fost una premeditată şi planificată din timp, chiar dacă, din fericire pentru restul lumii şi după cum s-a văzut ulterior, în mod incompetent. Desfășurarea masivă a armatei ruse, începând cu mijlocul anului 2021, pe poziții avansate în proximitatea frontierelor Ucrainei, şi în Crimeea ocupată, a amintit izbitor de concentrarea majorităţii Armatei Roșii, în primăvara–vara anului 1941, în proximitatea frontierelor de vest ale URSS, şi ar fi trebui, în sine, să convingă capitalele occidentale de intenția Moscovei de a declanșa un război de agresiune. În mod curios însă, circa 85% din opiniile emise, mai ales în Europa, înainte de 24 februarie 2022 de analiștii, experții, comentatorii de politică externă, jurnaliștii, membrii diferitelor think tank-uri şi chiar politicieni şi diplomaţi, au înclinat (explicit sau mai prudent) spre concluzia unei cacealmale instrumentate de V. Putin pentru a smulge noi concesii în „dosarul ucrainean”. Diferenţa de circa 15% a fost acoperită preponderent de experți din SUA şi UK şi din zonele militară şi cea a serviciilor de informații, unde s-a înţeles mai bine (şi mai repede) faptul că o desfăşurare militară avansată de tipul celei a Rusiei înainte de invazie nu se poate face doar pentru o „intimidare” cu scopul obţinerii de concesii politice. Declarații relativ recente, precum cele făcute (octombrie 2022) de Joseph Borrell, șeful diplomației UE, care a reproșat ambasadorilor UE că n-au prezis agresiunea Rusiei asupra Ucrainei şi singurele avertismente primite la Bruxelles au fost cele primite din SUA, sau precum cele făcute (noiembrie 2022) de fostul premier britanic Boris Johnson, care a descris „starea de negare” în care s-au aflat decidenţii din Franța, Germania şi Italia în pofida acumulării semnelor prevestitoare ale invaziei rusești, dincolo de nuanțe şi de controversele şi nemulțumirile provocate, ilustrează o situației cât se poate de reală: la nivelul Europei, mai ales al Europei necomuniste înainte de 1990, există o problemă gravă de înțelegere a naturii profunde şi reale a regimului politic de la Moscova, dar şi o problemă la fel de gravă de raportare la Rusia. Agresiunea rusească lansată la 24 februarie 2022 a atenuat oarecum aceste probleme, dar nu le-a rezolvat, nicidecum definitiv. În câteva capitale vest-europene, dincolo de exprimarea (cât se poate de reală a) solidarității UE/NATO în fața agresiunii şi de angajarea în sprijinul victimei acestei agresiuni, Ucraina, este evidentă şi menținerea deschisă a opțiunii politice de conciliere cu regimul Putin, fapt evidențiat de emiterea periodică de mesaje publice care lasă de înţeles că ar putea fi luată în considerare satisfacerea unor condiții ale regimului Putin considerate „rezonabile” (presupunând, desigur, că Moscova ar putea deveni „rezonabilă” şi ar putea avansa termeni „rezonabili” de încheiere a păcii, ceea ce este o ipoteză mai degrabă fantezistă), dar şi de o abia mascată nostalgie după vremurile „business as usual”, când  concernele/corporațiile din respectivele state vest-europene făceau profituri uriașe în/cu Rusia (fără să se întrebe de ce Moscova era așa de „soft” cu ele şi le permitea să aibă astfel de succes în „afaceri”, şi evident fără să le pese vreodată de răspuns chiar dacă şi-ar fi pus vreodată această întrebare). 

 

Revenind la perioada imediat premergătoare invaziei din 24 februarie 2022, concluzia că decidenţii de la Moscova au luat decizia de a declanşa un război ar fi trebuit să devină indubitabilă cel mai târziu la 17 decembrie 2021, când a avut loc un eveniment care a încapsulat mai multe elemente deopotrivă inedite şi excepționale: pe site-ul Ministerului de Externe al Rusiei au fost publicate (inclusiv în limba engleză!) proiectele celor două „acorduri de securitate” Rusia – NATO, respectiv Rusia – SUA, a căror încheiere Rusia a solicitat-o ca „ultimă soluţie” de satisfacere pe cale politico-diplomatică a „preocupărilor sale de securitate”.

 

În primul rând, a frapat atunci metoda. Într-un sistem politic dominat de secretomanie şi opacitate instituţională şi oficială, în care existența protocolului secret al Pactului Ribbentrop – Molotov a fost negată oficial 50 de ani, şi în care orice exprimare liberă a unei opinii neconvenabile Kremlinului poate atrage unui cetăţean sau unui ONG acuzația de „agent străin” (cu consecințe imediate extrem de grave), publicarea a două proiecte de acorduri internaţionale pe teme de securitate excepțional de sensibile (inclusiv în limba engleză!), înainte de a avea loc negocieri diplomatice reale cu puterile occidentale cărora documentele le erau în mod evident destinate, a fost un gest cu adevărat excepţional, care ar fi meritat o analiză mult mai aprofundată. O astfel de „transparență”, din partea statului rus, ar fi trebuit să fie super-suspectă din start.

 

În al doilea rând, au frapat obiectivele tactice. Anunțarea publică de către Rusia, înainte de intrarea în aparent doritele negocieri cu SUA şi NATO, mai ales pe o platformă maximalistă de tipul „take it or leave it„, a anulat din start orice şansă a unei soluţii negociate şi a reprezentat o manevră aproape transparentă de a camufla un ultimatum în „invitaţie la negocieri”. Prin publicarea proiectelor de „acorduri” înainte de prezumabilele negocieri, Kremlinul a încercat să întindă diplomațiilor SUA şi NATO o capcană similară cu cea întinsă de URSS, în vara anului 1939, diplomațiilor britanică şi franceză (simulând un fals interes pentru un „pact de apărare mutuală” cu Londra şi Parisul, pentru descurajarea revizionismului agresiv al Germaniei naziste, de care nu era defel interesat, Stalin a atins dublul obiectiv de a alarma Berlinul că va fi izolat de celelalte mari puteri europene şi a pregătit astfel „perdeaua de ceață” necesară negocierii în culise a Pactului Ribbentrop–Molotov). În 2021, diplomațiile SUA şi NATO au fost puse în dilema fie de a refuza „negocierile” în acele condiții, cu riscul instrumentalizării de către V. Putin a unui astfel de refuz ca pretext de atacare a Ucrainei, fie de a accepta „negocierile”, cu riscul de transmite semnalul fals că măcar unele dintre solicitările Rusiei din respectivele proiecte de „acorduri” ar fi, chiar şi parțial, acceptabile. În cele din urmă, s-a mers pe a doua variantă, fie şi pentru faptul că aproape toți aliații NATO din Europa central-răsăriteană au înțeles exact contextul, şi faptul că înțelegeri internaționale de genul celor din 1938, 1939 şi 1945, peste capul lor şi cu ele în rol de victime, nu mai sunt astăzi posibile, în nicio circumstanță.

 

În al treilea rând, au frapat obiectivele strategice ale Rusiei conduse de V. Putin, perfect vizibile în cele două proiecte de „acorduri de securitate”. Ceea ce Rusia a solicitat atunci ultimativ Occidentului, în primul rând SUA, nu a fost numai refacerea de facto a URSS – renunțarea „definitivă” de către Ucraina la aderarea la NATO (și UE) şi „demilitarizarea” acesteia ar fi echivalat cu revenirea de facto a acestui stat la statutul R.S.S. Ucrainene din componența URSS, respectiv un stat cu suveranitate partajată cu Rusia şi aflat la discreția Moscovei; ar fi deschis calea aceluiași scenariu şi pentru alte state independente apărute după dizolvarea URSS, începând cu Republica Moldova şi Georgia – dar şi refacerea sferei de influență a Moscovei în Europa central-răsăriteană, obiectiv inerent solicitării de retragere a prezenței militare a SUA/NATO din statele care au aderat la Alianță după 1997, cu alte cuvinte a solicitat pentru aceste state, deci inclusiv pentru România, un regim de suveranitate limitată. Alegerea reperului 1997 nu a fost întâmplătoare: cererea Moscovei a vizat astfel toate statele foste membre ale Tratatului de la Varșovia, dar şi Lituania, Letonia, Estonia, Croația, Slovenia, Muntenegru şi Macedonia de Nord, însă nu şi teritoriul fostei Germanii de Est, asimilat la Germania de Vest în 1990 („concesie” acordată cu „generozitate” Germaniei, stat pe care s-a bazat, în mare măsură, strategia Moscovei privind UE şi NATO începând cu anul 2000).

 

Rezultatul acelor „propuneri” ultimative şi publice ale Moscovei este binecunoscut, şi nici nu ar fi putut fi altul. În condițiile persistenței sindroamelor „Munchen 1938” şi „Yalta 1945” în mai multe capitale occidentale, tracțiunea politică a curentului favorabil unei „noi” înțelegeri cu Moscova a fost de la început foarte slab, chiar dacă orientarea neo-conciliatoristă era încă bine reprezentată la acel moment în câteva capitale europene, şi nu este complet dispărută nici astăzi. Un rol în ajungerea la deznodământul cunoscut l-a jucat şi maximalismul solicitărilor Moscovei – practic, revenirea la status quo ante 1997 în relațiile cu Occidentul – dar şi caracterul ultimativ şi public al prezentării acestor solicitări. În plus, şi deloc în ultimul rând, SUA sunt deja angajate într-o competiție geopolitică globală cu China, cu miză colosală pentru viitorul lumii, iar în aceste condiții era oricum exclus din start, în orice caz şi în orice scenariu, ca Washingtonul să ia în considerație satisfacerea unor astfel de solicitări aberant-maximaliste ale Moscovei, care ar fi antrenat nu doar riscul major de a convinge Beijingul că a sosit momentul unei acțiuni decisive vizând reconfigurarea ordinii internaționale definită în 1945 şi revizuită în 1989-1991, dar şi riscul de a-şi afecta grav nu numai sistemul de alianțe din Europa (NATO), dar şi cel din zona Asia–Pacific. 

 

Rezumând, V. Putin a solicitat SUA şi NATO ceva ce, foarte probabil, știa că nu va obține prin diplomație, convins fiind că se află într-o situație clasică de tipul win–win: dacă ar fi primit (aproape imposibil) ceea ce cerea, era cu atât mai bine pentru el; dacă nu, refuzul occidental urma să devină pretext al declanșării războiului de agresiune (botezat „operațiune militară specială”), atât pentru opinia publică din Rusia, cât şi pentru statele aliate, prietene sau „predispus favorabile” Rusiei. La baza acelui demers s-a aflat calculul conform căruia Rusia poate lua oricum cu forța ceea ce i s-ar refuza la „negocieri”.

 

Calculul s-a dovedit fundamental greșit, Rusia aflându-se astăzi, la peste 10 luni de la declanșarea agresiunii împotriva Ucrainei, împotmolită într-un război „clasic” pe scară largă pe care l-a pierdut deja din punct de vedere strategic. Istoria a consemnat, desigur, mai multe exemple de mari puteri care au comis erori grave similare şi şi-au negociat o ieșire cât de cât „onorabilă” din consecințele propriilor erori. Problema esențială în cazul acestui război este că Rusia de azi este o mare putere diferită de toate celelalte dinaintea sa, şi că principalul vinovat de declanșarea lui – V. Putin – nu dă nici cel mai vag semn că ar fi dispus să admită că a făcut o eroare şi că războiul nu poate fi câștigat, situație din care rezultă pentru el (nu neapărat identic şi pentru statul rus) câteva opțiuni, de la „foarte proaste” spre „catastrofale”: 

 

(1) Poate mobiliza şi mai drastic resursele economiei şi societății rusești (ceea ce V. Putin a anunțat deja la 22 decembrie 2021, sub șocul vizitei pe care președintele Ucrainei o efectuase la Washington în ziua precedentă şi a rezultatelor acesteia) şi încerca să prelungească cât mai mult posibil războiul la nivel tactic, în așteptarea alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2024, sau în speranța fracturării UE sub presiunea crizei costului vieții. Este o opțiune care va antrena aproape sigur continuarea expedientelor pseudo-militare care presupun crime de război comise de Rusia împotriva civililor şi necombatanților din Ucraina, de genul atacării infrastructurii civile de electricitate, apă şi încălzire în plină iarnă, vizând un colaps societal şi un exod în masă, care să permită cel puțin Rusiei să cucerească în 2023 un teritoriu semi-părăsit, dacă ucrainenii s-au „încăpățânat” să refuze integrarea în „lumea rusă”;

 

(2) Poate escalada „controlat” războiul prin recurgerea la proceduri de „război clandestin” (hibrid) în Ucraina (a se vedea toată tevatura făcută de Moscova în legătură cu pretinsele „arme nucleare murdare” ale Ucrainei, dar şi valorificarea ocupației militare obținute în zona centralei nucleare de la Zaporojie pentru un șantaj nuclear cvasi-permanent la adresa Europei şi Ucrainei) sau pe teritoriile statelor UE/NATO (s-au consemnat deja un atac „misterios” asupra gazoductelor North Stream 1 & 2, un atac informatic asupra căilor ferate din Germania şi, mai recent, atacuri cu scrisori capcană şi bombe asupra ambasadelor ucrainene şi europene), sperând că prin astfel de atacuri greu atribuibile va contribui la apariția/creșterea ostilității opiniilor publice occidentale față de continuarea sprijinului statelor lor pentru Ucraina. O componentă distinctă de escaladare „controlată” o reprezintă şi forțarea angajării depline a Belarusului în război (în sensul angajării armatei de uscat în confruntări directe cu Ucraina, pentru că altfel acest stat este deja beligerant de partea Rusiei), singura problemă rămasă aici pentru Moscova fiind că deși Belarus este de facto stat vasal Rusiei, A. Lukașenko nu are deloc sentimentul că şi el, personal, ar trebui să fie vasalul lui V. Putin, de unde rezultă probabil şi intensitatea diplomatică fără precedent care a avut loc recent pe axa Moscova – Minsk; ;

 

(3) Poate risca „aruncarea” războiului la scară globală prin recurgerea la armamentul nuclear sau altor arme/metode (mai) uşor atribuibile de distrugere (sau crime) în masă, în speranța, dată de disperare, că prin extinderea numărului de state beligerante s-ar putea extrage din capcana strategică în care singur a intrat. Este opțiunea cea mai catastrofală, dar probabilitatea ei depinde de un relativ consens, la Moscova, cu privire la prezența, sau nu, a unei amenințări existențiale la adresa sistemului de putere (nu doar la adresa lui V. Putin), precum şi de evaluarea aceluiași sistem cu privire la riscul de izolare internațională completă a Rusiei într-un astfel de caz.  

 

În orice scenariu imaginabil însă, pentru V. Putin nu mai există opțiuni politice convenabile de ieșire din război, pentru a nu mai vorbi de opțiuni favorabile, ceea ce, în condițiile gradului (încă) foarte ridicat de identificare a sistemului prin liderul său şi absenței oricăror mecanisme legale de succesiune la vârf, antrenează cele mai grave pericole cu care s-a confruntat comunitatea internațională după 1962 (criza rachetelor din Cuba).   

 

Un imperiu colonial multietnic (aproape) invizibil şi, până recent, (aproape) fără critici

“Orice se adaugă adevărului se scade din adevăr” (Aleksandr Soljenițîn)

 

Bestialitatea cu care armata rusă își desfășoară operațiunile militare în Ucraina – incluzând aici bombardarea nediscriminatorie a infrastructurii civile (locuințe, mijloace civile de transport, obiective fără niciun rol în susținerea efortului de război al armatei ucrainene, inclusiv spitale şi maternități), bombardarea deliberată a infrastructurii civile de bază (centrale electrice şi rețele de distribuție a energiei electrice, centrale de apă etc.) vizând în mod clar prăbuşirea nivelului de trai al populației civile, pe timp de iarnă, la „standarde” medievale (ceea ce, în termeni de dicționar politic şi militar, înseamnă nu doar crime de război, ci şi terorism de stat), abuzarea, torturarea şi violarea civililor din zonele ocupate, uciderea inclusiv a copiilor şi femeilor însărcinate, deportarea forțată a civililor ucraineni în Rusia şi adopțiile forțate, maltratarea prizonierilor (combatanți capturați în uniformă ucraineană) şi tratarea acestora ca „teroriști” etc. – șochează orice observator onest al conflictului prin încălcarea fățișă, masivă şi sfidătoare a tratatelor şi convențiilor internaționale privind relațiile între state, drepturile omului, purtarea războiului etc., iar într-o perspectivă mai largă reconfirmă descendența directă a clasei conducătoare actuale a Rusiei din nucleul de conducere al URSS, în special din „instituția” fundamentală a acesteia.

 

Ceea ce frapează dincolo de ororile provocate direct de război – într-un Occident dominat puternic (chiar obsedat pe alocuri) în ultimii ani de o gândire critică şi auto-critică, cu accente uneori radicale, față de trecutul colonial al fostelor imperii europene, dar şi față de așa-numitul „neocolonialism” definit ca menținere a fostelor colonii în dependență şi subordonare şi după dispariția imperiilor teritoriale vest-europene – este absența aproape completă a identificării corecte a „Federației” Ruse de astăzi, de către mediile politice, analitice, academice, media etc. occidentale, ca ultimul imperiu colonial multinațional de sorginte europeană, care nu doar se agață cu disperare de acest statut, dar a lansat şi un război clasic de cucerire a unui stat căruia îi refuză, deschis şi de la cel mai înalt nivel, dreptul la existență independentă şi suveranitate statală (emblematic în acest sens a fost articolul „Despre unitatea istorică a rușilor şi ucrainenilor”, publicat de V. Putin la 12 iulie 2021, un vestitor propagandistic al iminenței războiului, rareori analizat însă din acest unghi – una dintre puținele excepții fiind Atlantic Council, care a văzut corect în articol un „revelator al ambițiilor imperiale” ale Moscovei).

 

În cazul cancelariilor occidentale, această timiditate de raportare la Rusia în cheie  anticolonialistă şi antiimperialistă poate fi parțial înțeleasă: în afară de propria istorie colonială, complicată, în cazul unora dintre aceste state, dezmembrarea fostelor imperii coloniale europene, spaniol, portughez, olandez, german, belgian, francez şi britanic nu a lăsat în urmă, în statele independente succesoare din Africa, Asia sau America de Sud, nici silozuri cu rachete balistice intercontinentale cu ogive nucleare, nici alte mii de arme nucleare stocate prin depozite mai mult sau mai puțin cunoscute. Din acest punct de vedere, cel al gestionării riscului de proliferare necontrolabilă a arsenalului nuclear rusesc (sau a unei părți a acestuia), o anumită prudență în a „lovi” propagandistic în „pântecele moale al Moscovei”, ca ripostă la dezinformarea sistemică practicată de Kremlin, cu argumentele antiimperialismului şi anticolonialismului, este până la un punct de înțeles.

 

La nivelurile societăților civile (ONG-uri, think tank–uri etc.), mediilor academice şi universitare, şi mass media, care nu poartă răspunderea directă a deciziilor politice şi militare, timiditatea este însă mai puțin comprehensibilă. Direcția principală a dezbaterilor, mesajelor şi narațiunilor generale în aceste medii este una de evitare a oricărei asocieri între critica imperialismelor şi colonialismelor din istoria europeană modernă (într-adevăr criticabile şi condamnabile postum, cu condiția respectării adevărului istoric şi evitării forțării unor concluzii motivate de ideologii actuale şi care riscă alterarea rezilienței mecanismelor democratice occidentale) şi acest ultim tip de imperialism şi colonialism, european şi el dar contemporan, care acționează acum „la vedere”, sub ochii întregii lumi, respectiv cel al Rusiei în Ucraina. Dispensa excepțională de la rigorile „gândirii (istorice) critice” şi „corectitudinii politice” de care Moscova încă beneficiază din partea majorității intelighenției occidentale la indicatorii  „imperialism” şi „colonialism” – altfel extrem de sensibilă chiar şi în abordarea unor evenimente istorice de acum 500 de ani –, după 10 luni de război de agresiune în care zeci de mii de oameni şi-au pierdut viața, milioane au fost transformați în refugiați şi multe mii au fost abuzați în mod abominabil, iar civilii necombatanți au fost luați ca ținte de armata rusă, nu din greșeală ci în mod deliberat şi programatic, nu poate decât să amintească de o frază celebră inclusă de Aleksandr Soljenițîn în memorabilul său discurs rostit la Universitatea Harvard în 1978: „În țările noastre din Est, comunismul a suferit o înfrângere ideologică completă; este zero sau mai puțin de zero. Cu toate acestea, intelectualii din Vest încă îl privesc cu interes şi simpatie, şi exact din acest motiv avem această imensă dificultate a Vestului în a se opune Estului”.

 

Ieșirea din abis

„A coexista cu comunismul pe aceeași planetă este imposibil. Fie se va întinde, precum cancerul, şi va distruge omenirea, fie omenirea va trebui să scape de el (dar şi atunci va avea de îndurat un îndelungat tratament pentru tumorile secundare)” (Aleksandr Soljenițîn)

 

După 10 luni de confruntări armate pe teritoriul Ucrainei, concluzia este evidentă: Rusia nu poate câştiga războiul pe care l-a declanșat, în sensul că a pierdut orice speranță de a atinge măcar obiectivul politic inițial al agresiunii armate, respectiv integrarea Ucrainei (cu tot cu ucraineni) în „lumea rusă”, cu forța la nevoie. Pe de altă parte, conducerea politică de la Moscova nu poate admite această evidență şi demara, în consecință, negocieri reale pentru o pace cu Ucraina, pentru că, neavând de fapt nicio legitimitate democratică, percepe orice pas înapoi ca o amenințare existențială la adresa regimului extractiv-oligarhic, leninist-kleptocratic, neo-feudal şi absolutist-despotic pe care îl patronează şi girează. Este limpede că o pace negociată, în orice termeni ne-am putea-o imagina, va consemna o Ucraina ieșită definitiv din orbita Rusiei, democratică, cu o identitate națională masiv consolidată de război şi liberă pe destinul său, ceea ce ar constitui o atracție irezistibilă pentru rușii – slavi de Est şi ei – rămași „de cealaltă parte”, cu iluziile, așteptările, speranțele şi încrederea spulberate în mii de cioburi, laolaltă cu visul imperial al lui V. Putin de refacere a URSS sub alt nume. Or, așa ceva V. Putin nu va accepta niciodată după ce a trecut Rubiconul vieții sale la 24 februarie 2022, indiferent de ofertele presupus subtile şi amatoristic livrate via mass media, care continuă să-i parvină de la unii lideri vest-europeni, pentru simplu, banalul şi uşor observabilul motiv că el nu are nevoie de promisiuni de „reintegrare economică cu Europa” (a avut deja această „jucărie” şi nu i-a fost de ajuns), nici de „garanții de securitate” (lăsând la o parte uriașele sale probleme interne, singurul stat din lume care poate pune Rusiei probleme reale de securitate națională şi statală este China), nici de avansuri privind „neumilirea”, care încurcă politica cu șansonetele pariziene (acest sentiment îi este complet necunoscut, el însuși formându-se într-un „corp profesional” destinat călcării în picioare şi umilirii, în deplină impunitate, a celor lipsiți de apărare), ci are nevoie să „livreze” ceea ce şi-a propus acum 10 luni: o restaurare imperială. De aceea, cea mai importantă întrebare, de departe, în acest moment este dacă ceea ce-i este, evident şi în orice caz, inacceptabil lui V. Putin nu ar putea fi acceptabil altor personaje de la vârful piramidei puterii din Moscova. De răspunsul la această întrebare depind natura şi durata războiului în curs.

 

La baza eșecului militar al Rusiei s-a aflat o planificare operațională bazată pe o eroare catastrofală de calcul inițial, vizând preluarea controlului asupra întregii Ucraine, prin înlocuirea Administrației alese liber şi democratic de la Kiev cu una formată din pioni şi vasali ai Moscovei. Metoda aleasă a vizat, în linii mari, reeditarea „operațiunii militare speciale” din 20–21 august 1968 din Cehoslovacia, când Administrația comunistă reformistă condusă de Alexandr Dubcek a fost înlăturată brutal de la putere prin invazia militară a URSS şi aliaților ei de atunci, cu excepția României.

 

Dacă planul ar fi reușit, o nouă „administrație” instalată la Kiev şi formată din executanți fideli ai ordinelor Moscovei ar fi trecut imediat la implementarea „viziunii” expuse de V. Putin în articolul din 12 iulie 2021, ceea ce ar fi însemnat de facto o alipire a întregii Ucraine la Rusia, având însă avantajul politic al evitării unei anexiuni teritoriale explicite, mult mai costisitoare în termeni de imagine internațională, şi mai ales avantajul preluării dintr-o lovitură a centrului vital al statului ucrainean şi reducerii drastice a șanselor coordonării unei rezistențe naționale eficiente la invazie. La rezistențele inevitabile, dar necoordonate, pe care populația civilă ucraineană le-ar fi opus în cazul succesului Moscovei de a „prelua de la centru” toată Ucraina, armata rusă şi celelalte „instituții” erau desigur pregătite la recurgă la „metodele” care ies acum la iveală, pe măsură ce armata ucraineană eliberează localitățile din sudul şi estul țării ocupate în primele luni de război (camere de tortură care îmbină sinistru practici medievale cu tehnologia modernă, deportări, răpiri, folosirea armamentului greu împotriva țintelor civile).

 

Din fericire pentru Ucraina şi restul Europei, dar şi pentru restul lumii care s-a îndepărtat astfel, cel puțin temporar, de riscul unui conflict global (chiar dacă faptul nu este încă deplin conștientizat în ceea ce putem numi emisfera sudică sau „marele Sud”), au existat câteva diferențe majore între 1968 şi 2022. În primul rând, ucrainenii știau că rușii vor ataca şi știau care este ținta principală (Kievul, după preluarea aerodromului cheie Hostomel, din proximitate), așteptând trupele de invazie exact unde trebuia. În al doilea rând, armata ucraineană a avut la dispoziție 8 ani pentru a se pregăti de un război defensiv cu privire la care au existat puține îndoieli la Kiev că va urma, după agresiunea din 2014. Spre deosebire de cehoslovaci, care s-au aflat singuri în fața URSS în 1968, ucrainenii au beneficiat după invadarea şi anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014 de sprijin occidental, inclusiv (sau mai ales) american, care a ajutat în mod semnificativ în tranziția de la o armată de tip post-sovietic, demotivată, slab echipată şi parțial confuză identitar şi în ceea ce privește loialitățile, într-o armată națională modernă, cu sisteme de comandă şi ierarhii eficiente şi funcționale în timp real, de la nivel de front până la centru, foarte bine motivată, cu loialități indubitabile şi relativ bine echipată (cel puțin la nivel de armament ușor şi mediu). În al treilea rând, făcând abstracție de arsenalul nuclear, Federația Rusă este astăzi, din punct de vedere militar şi demografic, o „umbră” a fostei URSS. Armata Roșie avea, în 1989, o bază demografica totală de recrutare de 285 de milioane de cetățeni; Rusia are astăzi doar 145 de milioane de cetățeni, pe o structură de vârste radical diferită (cu generațiile tinere, de unde pot proveni, teoretic, bărbații mobilizabili, mult mai reduse numeric şi cu o populație mult îmbătrânită). În 1968, pentru invadarea Cehoslovaciei, L. Brejnev a angajat 500.000 de militari, care şi-au atins obiectivele în 48 de ore; în 2022, în încercarea de a resuscita „doctrina Brejnev” (revenirea la „suveranitatea limitată” pentru statele din componența fostei URSS şi ulterior, dacă planul i-ar fi reușit, şi pentru cele din fostul Tratat de la Varșovia), V. Putin a angajat 190.000 de militari, şi aceia cu dificultate, după desfășurarea în regiunea militară „Vest” şi Crimeea, din celelalte regiuni militare ale Rusiei, a aproape tuturor unităților militare cu oarecare valoare combativă. După 10 luni de război, şi în pofida mobilizării „parțiale” a 300.000 de ruși în septembrie – octombrie 2022, armata rusă nu şi-au atins niciunul dintre obiectivele principale fixate inițial şi, mai mult, a pierdut singurul mare oraș, Herson, pe care reușise să-l cucerească în primele săptămâni de război, împreună cu tot capul de pod de la vest de Nipru, de o importantă militară excepţională, şi se află în prezent în impas pe toate fronturile, ceea ce a obligat Kremlinul să ajusteze planul inițial şi să adopte decizii extrem de costisitoare şi periculoase atât în plan intern, cât şi internațional. 

 

Rusia nu poate câștiga războiul pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei inclusiv pentru că nu are forța militară umană capabilă să atingă țintele politice fixate de Kremlin, nici din punct de vedere numeric, nici din punct de vedere al competenței şi, nu în ultimul rând, nici din punct de vedere al motivației şi moralului. Este deja evident că, la sol cel puțin, singurele unități militare rusești relativ eficiente sunt cele alcătuite de mercenarii Grupului Wagner condus de Evgheni Prigojin (care a fost obligat recent să-şi completeze pierderile recrutând criminali condamnați din penitenciarele Rusiei) şi „pretorienii” despotului local din Cecenia, Ramzan Kadîrov (a cărui loialitate față de Rusia este, de fapt, una 100% personală față de V. Putin; în secunda următoare în care acesta nu va mai deține puterea la Kremlin, indiferent din ce motiv, Rusia se va afla din nou în fața „problemei cecene”, de această dată de o magnitudine pe care, foarte probabil, nu o va mai putea gestiona). Artificiul mobilizării „parțiale” decretate în Rusia a evidențiat (1) deficitul grav de soldați de care suferă armata rusă, ceea ce indirect confirmă pierderile mari suferite de efectivele angajate la 24 februarie 2022 împotriva Ucrainei, (2) încrâncenarea conducerii de la Kremlin în a menține ficțiunea oficială a „operațiunii militare speciale”, respectiv de a face tot posibilul pentru a nega faptul că Rusia se află în război, mai exact într-unul de agresiune, (3) teama regimului că o recunoaștere oficială a stării de război urmată de mobilizarea generală ar putea conduce la o explozie socială necontrolabilă, teamă justificată, având în vedere reacțiile care au urmat mobilizării „parțiale” şi efectele migraționiste ale acesteia, şi (4) capacitatea limitată a armatei ruse de a gestiona mobilizări de masă, fie ele şi „parțiale”, în condițiile în care baza de mobilizare a URSS nu mai există, iar corupția din ultimii 30 de ani a făcut ravagii inclusiv în sectoarele logistice şi de înzestrare ale armatei. 

 

Chiar şi fără o mobilizare generală, ținta presupusă a mobilizării „parțiale” de 300.000 de rezerviști, a generat deja efecte colaterale severe în Rusia. Încă dinainte de a fi fost clar dacă autoritățile civile şi militare din Rusia vor reuși să atingă această țintă, aproape 350.000 de bărbați ruși şi-au părăsit în grabă țara, 200.000 spre Kazahstan, iar restul, în părți aproape egale, spre Georgia şi Finlanda (UE). Aceștia s-au adăugat sutelor de mii care au părăsit Rusia în primele luni de război, convinși fiind că momentul mobilizării va veni şi nedorind să-şi asume vreun risc. În condițiile în care mai puțin de un sfert dintre ruși au pașapoarte, se poate estima că alte sute de mii de bărbați ruși mobilizabili se ascund în interiorul Rusiei, la rude sau prieteni, după ce şi-au părăsit domiciliile legale şi locurile de muncă, pentru a scăpa de mobilizare. Impactul acestor fluxuri umane asupra economiei şi societății Rusiei se va resimți puternic în 2023, mai ales că mobilizarea decretată de V. Putin a lovit ca o secure în zona cea mai subțire a piramidei populației Rusiei, respectiv în generațiile născute între 1991–2000, deceniul „kleptocraţiei dezorganizate”, care au fost numeric cele mai mici din istoria țării. Dimensiunea foarte redusă a populației masculine, mai ales a celei de etnie rusă, din aceste grupe de vârstă reprezenta deja o amenințare majoră pentru viitorul Rusiei şi în absența unui război. Debilitarea ei suplimentară prin pierderi mari pe front, stimularea emigrației externe şi dislocării ei interne va conduce în mod previzibilă la o spirală socio-demografică descendentă ireversibilă în Rusia.

 

Mascarada „referendumurilor” şi „anexării” celor 4 provincii ucrainene (Donețk, Lugansk, Zaporojie şi Herson), derulată între 30 septembrie şi 5 octombrie 2022, a reprezentat, alături de decizia privind mobilizarea „parțială”, o dovadă indirectă clară a eșecului planului militar inițial al Rusiei, eșec care a obligat Kremlinul să abandoneze „planul A” (preluarea dintr-o lovitură a întregii Ucraine) şi să se replieze pe „planul B” (anexarea așa-numitei Novorossiya şi consolidarea câștigurilor de etapă, în vederea reluării ulterioare a războiului, în condiții viitoare presupus mai favorabile Rusiei). Decizia Rusiei de a recurge la această „anexare” de teritorii nu a vizat pregătirea unui fals pretext „legal” pentru o viitoare utilizare a armelor nucleare împotriva Ucrainei (într-un astfel de caz, amploarea şi natura ripostei SUA n-ar avea nicio legătură cu motivațiile fanteziste ale lui V. Putin în argumentarea unei eventuale prime lovituri nucleare ruseşti, şi toată lumea la Moscova știe exact acest lucru), ci a avut dublul rol de a calma întrucâtva societatea rusă prin oferirea unui „rezultat” palpabil al primelor 7 luni de război, dar şi de a întinde din nou capcana „negocierilor” („pământ contra pace”) pentru audiențele occidentale naive sau motivate lucrativ, în condițiile în care, evident, V. Putin nu vrea să negocieze nimic cu Occidentul, dar are nevoie disperată de timp pentru refacerea şi reorganizarea armatei.  

 

De ce nu este interesat V. Putin să negocieze o pace cu Ucraina? Pentru că niciun autocrat din istoria imperială rusă şi (post)sovietică nu a avut parte de o deschidere de amploarea celei pe care Occidentul i-a arătat-o lui V. Putin după ce acesta a ajuns la putere (desemnat de predecesorul său) în ajunul Anului nou 2000. Gesturile de simpatie, prietenie şi încredere ale liderilor occidentali contemporani față de V. Putin le-au depășit chiar pe cele ale lui W. Churchill şi F. D. Roosevelt, față de I. V. Stalin, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când exista, totuși, o alianță politico-militară formalizată împotriva unui inamic comun. Cu rare excepții, precum cea a regretatului senator american John McCain, care s-a uitat în ochii lui V. Putin şi a văzut ceea ce era foarte uşor de văzut – „trei litere, un K, un G şi un B” – majoritatea liderilor politici occidentali au văzut la V. Putin orice altceva decât ceea ce acesta este de fapt: un „prieten”, un „aliat”, un „partener de afaceri”, un „patriot rus”, un om „de încredere” etc. etc. Practic, V. Putin a obținut aproape tot ce şi-a dorit de la liderii occidentali în cei peste 20 de ani de relații „amicale” cu aceștia: poziționarea Rusiei ca furnizor principal de energie al UE, pe poziții dominante, cu obținerea unei adicții a Germaniei de energia ieftină din Rusia; construirea gazoductelor North Stream 1 şi 2; accesul aproape nerestricționat la elitele politice occidentale; accesul, de asemenea aproape nerestricționat, la piețele financiar-bancare şi de capital ale democrațiilor occidentale (National Crime Agency din UK a estimat, doar pentru acest stat, un influx anual minim de 100 de miliarde de euro „bani negri” din Rusia, înainte de război); accesul rapid al membrilor oligarhiei ruse apropiați de Kremlin la cetățenia sau rezidența statelor occidentale; închiderea ochilor la lungul șir de abuzuri flagrante împotriva criticilor şi oponenților politici interni, majoritatea mergând până la asasinat; trecerea cu vederea a agresiunii împotriva Georgiei din 2008; trecerea cu vederea a primei agresiuni împotriva Ucrainei din 2014; trecerea cu vederea a crimelor de război comise în Siria începând din 2015. Un singur lucru important i-a fost refuzat: nu a putut împiedica extinderea NATO spre Europa central-răsăriteană, în 1997 şi 2003, dar a obținut şi aici, tacit, menținerea principalelor infrastructurii şi baze NATO (main military hardware) departe de noua linie de contact, respectiv pe aliniamentele „războiului rece (în vestul Germaniei şi Italia), aspect care abia acum a început să fie corectat, încă timid, sub șocul agresiunii Rusiei asupra Ucrainei.

 

După asemenea succese internaționale amețitoare, şi având o mentalitate indefectibilă de „cekist”, fostul ofițer KGB de rang inferior, căruia înainte de dizolvarea URSS nu i se încredințase decât o misiune externă într-un spațiu considerat la Moscova foarte ușor şi sigur precum fosta RDG, nu putea ajunge decât la concluzia că „i-a rezolvat pe toți” şi că venit timpul de a obține premiul cel mare: restaurarea URSS sub alt nume. De aici şi până la pierderea finală a contactului cu realitatea, respectiv până la punerea semnului egal între percepția sa asupra liderilor occidentali cu care a interacționat timp de 20 de ani şi „Occident” ca realitate geopolitică, militară şi economică nu a mai fost decât un pas. Un pas care a însemnat o gravă eroare de calcul şi, subsecvent, un nou război în Europa. Negocierile nu sunt acum posibile nu pentru că nu ar exista în Occident „zone politice” dispuse să le poarte, ci în primul rând pentru că V. Putin însuși nu mai poate accepta să coboare de la statutul auto-acordat de „restaurator imperial” la statutul mult inferior şi banal de negociator-șef, mai ales că ceea ce s-ar negocia ar echivala, indubitabil, cu îngroparea visului său imperial. Dacă ar face asta ar admite implicit că a decis greșit când a declanșat războiul împotriva Ucrainei, iar o persoană cu profilul său profesional „de bază” nu va admite niciodată erorile personale sau politice.

 

În plus, dincolo de faptul, evident oricărui observator onest, că Moscova nu a enunțat niciodată, explicit, o ofertă de pace clară în termeni exclusivi de „pace contra teritorii”, preferând să mențină în continuare, în pofida înfrângerilor de pe front, o ambiguitate suspectă în care amestecă negarea etnicității şi statalității ucrainene, „denazificarea” şi alte elucubrații conspiraționiste şi anti-occidentale, se ridică două întrebări esențiale la care „pacifiștii de salon” nu pot răspunde convingător, sau deloc, deși dau „sfaturi publice” Ucrainei cu privire la „concesiile pe care ar trebui să le facă în schimbul păcii”. După anul 2000, V. Putin şi regimul său au încălcat sistematic legislația internațională, iar pe măsura trecerii timpului au încălcat tot mai fățiș şi brutal, aproape toate angajamentele internaționale pe care şi le-au luat, sub semnătură oficială şi conform cu practicile şi uzanțele în materie de acorduri, convenții şi tratate. Lista acestor încălcări, prea mare pentru spațiul acestui articol, este impresionantă (în sens negativ). În aceste condiții, există vreo autoritate, instituție internațională (ONU fiind blocată de dreptul de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate), putere statală sau coaliție de puteri statele capabilă(e) să garanteze ferm Ucrainei că o eventuală pace încheiată cu Rusia, pe baza unor concesii inevitabil dureroase, va fi cu adevărat o „pace” şi, rupând cu întreaga sa „tradiție” de după 1917, regimul de la Moscova va deveni ulterior un actor internațional onorabil care-şi va onora întocmai semnătura sa de pe un astfel de tratat de pace, fără a-l considera doar un petic de hârtie menit să deruteze „inamicul ideologic” în vederea pregătirii unui nou război? Şi apoi, poate cineva garanta Ucrainei că, dacă ar face concesii dureroase, care în esență, să nu fie niciun dubiu, ar răsplăti agresorul, pentru a obține „pacea”, Rusia va fi pedepsită drastic la nivel internaţional dacă va încălca şi acel acord? Pe datele actuale ale problemei, bazate pe istoria recentă, realitatea observabilă direct şi informațiile universal accesibile, răspunsul la ambele întrebări este în mod clar „nu”. Prin urmare, oricine sugerează azi Ucrainei să-şi cedeze teritoriile Rusiei în schimbul „păcii” dar nu poate argumenta de ce (şi cum, concret) răspunsul la aceste 2 întrebări esențiale ar putea fi „da”, poate fi suspectat, pe bună dreptate, fie de debilitate intelectuală, fie de afinitate sau complicitate conștientă cu regimul de la Moscova.

 

Orice lider politic, expert sau personalitate publică interesat(ă) de oprirea cât mai rapidă a războiului, trebuie, sau ar trebui, să privească cu cea mai mare atenție, şi egal de mare preocupare, modul radical diferit în care războiul este purtat de cele două state combatante. Astfel, dacă armata ucraineană, care poartă un război legitim de autoapărare conform cu dreptul internațional, a vizat constant şi aproape în exclusivitate ținte militare legitime (podul peste strâmtoarea Kerci este o astfel de țintă, fiind nu numai construit ilegal de ocupantul rus, dar şi folosit ca rută de aprovizionare a forțelor rusești de invazie care acționează pe frontul de sud; la fel sunt bazele militare de pe întreg teritoriul Rusiei), în schimb armata rusă şi-a făcut o regulă din lovirea deliberată a țintelor civile din Ucraina (imobile de locuit, dar şi spitale, maternități, scoli şi grădinițe, convoaie civile de refugiați, silozuri de cereale, centrale electrice şi de apă, rețele de electricitate etc.), de multe ori cu vădit caracter de refulare a frustrărilor majore acumulate ca urmare a înfrângerilor de pe front, unde fiind confruntată nu cu civili, ci cu o armată puternic motivată în a-şi apăra țara, armata rusă suferă înfrângeri în serie. Dincolo de faptul că țintirea deliberată a civililor cu armament greu (rachete şi muniție de artilerie) şi țintirea deliberată a infrastructurilor civile vitale pentru supraviețuirea populației necombatante reprezintă o încălcarea flagrantă şi gravă a dreptului internațional privind pacea şi războiul, precum şi a dreptului internațional umanitar, se pune întrebarea ce speră să obțină regimul Putin prin astfel de „metode” de a purta războiul. Cu fiecare nou masacru şi nou atac cu finalitate teroristă comise de Rusia împotriva civililor ucraineni, precum cele comise cu rachete şi drone ca răzbunare pentru lovirea podului de la Kerci, sau mai recent bombardarea masivă a centralelor şi rețelelor de electricitate, este evident că perspectiva păcii se îndepărtează şi mai mult, ceea ce sugerează că, de fapt, Moscova nu este interesată de pace, nici măcar în schimbul unor ipotetice „concesii teritoriale”. Pentru liderii ucraineni, fiecare nouă crimă de război a armatei ruse face încă şi mai dificil scenariul așezării la masa negocierilor, ceea ce este (sau ar trebui să fie) logic şi foarte ușor de înțeles în orice stat democratic, unde puterea politică depinde de voința şi susținerea cetățenilor.

 

În plus, atât istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, dar şi istoria unor conflicte armate ulterioare (Coreea, Vietnam, Irak şi Afganistan, de exemplu) arată că un regim politic nu poate fi schimbat doar prin bombardamente aeriene, fiind obligatorie ocuparea centrilor vitali ai statului vizat de către forțe armate terestre. Or, spre deosebire de toate exemplele existente începând cu Al Doilea Război Mondial, Rusia nu are astăzi resursa umană capabilă de așa ceva în cazul Ucrainei. Ținta inițială de mobilizare „parțială” – 300.000 de rezerviști convocați în septembrie 2022, tocmai pentru a completa resursa umană deficitară la nivelul armatei – a forțat la maximum capacitățile reale de recepție, echipare şi antrenament de care Rusia dispune, şi nu există confirmări independente asupra succesului real de transformare a acestor rezerviști în militari activi cu valoare combativă. Mobilizarea inițială a provocat efecte colaterale masive, practic mai mulți bărbați ruși încorporabili părăsind recent Rusia decât au reușit autoritățile militare să încorporeze – cifrele avansate variază între 700.000 şi un milion, Moscova evident le neagă, dar rapoartele concurente care indică un număr „excepțional” de mare de „turiști” ruși sosiți recent în state precum Finlanda, Georgia, Kazahstan, Uzbekistan, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Mongolia, Armenia etc. vorbesc de la sine. Toate acestea consolidează concluzia anterioară: dacă nu își asumă riscul existențial de a ieși din zona utilizării exclusive a armamentului convențional, şi atât timp cât SUA își mențin ajutorul militar şi financiar, iar recenta vizita a președintelui Zelenski la Washington nu lasă nicio îndoială că acest sprijin se va menține, cel puțin pe durata Administrației Biden, adică cel puțin încă 2 ani, pe care regimul Putin nu-i mai are însă la dispoziție, Rusia nu poate câştiga războiul început împotriva Ucrainei, nici din punct de vedere militar, nici în termeni de atingere a obiectivelor politice fixate înainte de ordinul de invazie din 24 februarie 2022, indiferent câte crime de război este dispusă să mai comită. Ultima speranță a regimului Putin se leagă acum de China, de aliații, prietenii, şi simpatizanții din „marele Sud” şi de Coloana a 5-a din Occident.

 

Quo vadis? V. Putin, între „a nu putea pierde” şi „a nu putea câștiga” războiul

„Războinicii victorioşi mai întâi obțin victoria, apoi merg la război. Războinicii perdanți întâi merg la război, apoi caută o cale să-l câștige” (Sun Tzu, „Arta Războiului”)

 

Chiar dacă Rusia a pierdut deja războiul, rămâne totuși „inevitabila întrebare” privind natura soluției politice care va trebui să consemneze, mai devreme sau mai târziu, o nouă realitate postbelică. Numeroși analiști, şi chiar unii lideri politici occidentali, au afirmat în primele luni de război, uneori chiar insistent, că „V. Putin nu-şi poate permite să piardă în Ucraina” sau că „Rusia n-ar trebui umilită”. Trecând peste faptul evident că majoritatea statelor occidentale l-au ținut pe V. Putin (implicit pe regimul patronat de acesta), timp de 2 decenii, în „mare stimă” şi, după caz, i-au permis, facilitat sau tolerat aproape orice, şi că, dacă cineva sau ceva umilește azi societatea rusă acel cineva/ceva este însuși regimul condus de V. Putin (2–3000 de persoane au acumulat avere cât toți ceilalți ruși la un loc, dar asta nu le-a fost de ajuns, așa că au împins în plus țara într-un război suicidal, dinainte pierdut, fără nicio legătură cu interesele reale ale Rusiei), toți acești analiști şi politicieni scapă din vedere aproape complet faptul că valoarea de adevăr a afirmației „Putin nu poate pierde războiul” este net inferioară valorii de adevăr a afirmației „Putin nu poate câștiga războiul”, iar acest fapt ar trebui să fie înțeles de oricine dorește sincer evitarea scenariului în care războiul Rusiei împotriva Ucrainei s-ar transforma într-un nou război mondial. 

 

În primul rând, şi puterile nucleare pot pierde războaie, fără ca asta să provoace „sfârșitul lumii”. SUA au pierdut războaiele din Vietnam şi Afganistan, iar în cel din Coreea au obținut doar o remiză (cu consecințe enorme până astăzi) deși au fost la un pas de victorie, fără să recurgă la armele nucleare. URSS/Rusia a pierdut şi ea un război în Afganistan (mult mai rău decât SUA pe al lor, ulterior) şi a pierdut şi două războaie în Cecenia (inclusiv al doilea, făcut de regimul Putin, a fost pierdut „la rezultat”, Cecenia fiind astăzi o satrapie militarizată, independentă de facto, în care statul rus, instituțional, nu controlează nimic), de asemenea fără să recurgă la armele nucleare. Aceste precedente arată foarte clar că este perfect posibil un deznodământ non-nuclear în scenariul aproape sigur al înfrângerii Rusiei în Ucraina. În realitate, șansele statului rus de a-şi prezerva existența în frontierele lui legale actuale sunt cu atât mai mari cu cât iese mai repede din războiul declanșat împotriva Ucrainei, chiar dacă V. Putin nu vrea să accepte această evidență.

 

În al doilea rând, escaladarea conflictului armat, prin recurgerea de către Kremlin la armele nucleare, deși teoretic posibilă, este mai curând improbabilă. Mai multe argumente concură la această concluzie. Cel mai important derivă din faptul că acesta este ultimul „as din mâneca” regimului. Nu întâmplător sperietoarea nucleară este agitată la Moscova încă de la începutul agresiunii din Ucraina, şi apoi periodic ori de câte ori regimul se simte încolțit sau disperat ca urmare a evoluţiilor de pe front. Este nu doar ultima carte importantă pe care regimul o poate juca, dar şi ultima metodă prin care poate atrage atenția Occidentului. Pentru V. Putin şi anturajul său imediat, o eventuală trecere a „Rubiconului nuclear” de către Moscova ar echivala, din acest motiv, cu auto-anularea politică definitivă: de acolo nu ar mai avea nimic de făcut, nicio opțiune (nici măcar foarte proastă) şi nimic cu care să mai amenințe şi intimideze restul lumii; practic, ar fi finalul regimului. Recurgerea de către Moscova la armele nucleare ar avea şi efectul de „spulberare” instantanee a sprijinului, simpatiei sau neutralității binevoitoare de care aceasta încă mai beneficiază din partea unor state precum China, India sau Turcia, care din diverse considerente legate de definirea propriilor interese naționale au aversiune maximă la scenariul în care ar trebui să opteze clar între relațiile cu Rusia şi cele cu Occidentul. De altfel, acesta a şi fost numitorul comun al mesajelor transmise lui V. Putin, la ultimul Summit OCS de la Samarkand, Uzbekistan, de către președinții J. Xi şi R. T. Erdogan, şi premierul N. Modi: „Nu escaladați războiul dincolo de pragul la care am fi obligați să alegem între Rusia şi Occident”.

 

Totodată, escaladarea de către Rusia a conflictului la nivel nuclear ar putea facilita, în cazul unor state africane, sud-americane şi asiatice procesul de înțelegere a faptului că „anticolonialismul” şi „antiimperialismul” nu pot avea autoritate morală şi forță politică reale decât erga omnes, în caz contrar existând riscul reproducerii în „emisfera sudică” a mult blamatelor „standarde duble occidentale” (reale uneori, dar departe de a fi monopol occidental). În ordinea descrescătoare a greutății specifice a argumentelor care sugerează ca recurgerea de către Rusia la armele nucleare este improbabilă se mai află şi riposta inevitabilă care ar urma din partea NATO / SUA (care ar putea, într-adevăr, distruge relativ uşor capacitățile militare rusești de pe teritoriile ucrainene ocupate, cu armament convențional avansat), dar şi riscurile inerente pentru regimul Putin în cazul punerii celei mai mari presiuni imaginabile asupra sistemului militar oficial. Nici măcar în Rusia „comandatul suprem” nu poate lansa de unul singur arme nucleare, fiind necesară cooperarea lanțului de comandă, control şi verificare de la vârful Ministerului Apărării, iar acum armata rusă se află la minimul ei istoric, înfrântă pe frontul din Ucraina, cu imaginea publică, inclusiv internațională, distrusă, acuzată de crime de război, „prinsă la mijloc” între președinte, propagandiștii regimului, FSB, șeful Grupului Wagner şi despotul cecen, şi criticată din toate părțile. În această situație, executarea unui ordin politic abominabil de natură să garanteze militarilor care l-ar executa urmărirea internațională pe termen nelimitat şi tragerea ulterioară la răspundere, nu este deloc sigură.

 

În al treilea rând, susținătorii unei „soluții” a războiului de tipul „pace (oferită temporar de Rusia) contra teritoriu (oferit definitiv de Ucraina)”, eventual cu un „bonus” în favoarea Moscovei de genul renunțării definitive de către Ucraina a intențiilor sale de a adera la UE şi NATO, par să nu înțeleagă faptul că ceea ce propun, de fapt, este sacrificarea suveranității şi integrității teritoriale a unui stat pe „altarul” apetitului războinic, imperialist şi colonialist al unui alt stat, ceea ce-i plasează din start pe acești opinenți pe poziții contrare principiilor şi valorilor fundamentale incluse în Carta ONU, deci contrare dreptului internațional. Mai mult decât atât, toți aceștia ignoră aproape cu desăvârșire mesajul evident care transpare din cele două proiecte de „acorduri de securitate” cu NATO şi SUA, avansate ultimativ de Rusia în decembrie 2021. Acest mesaj este extrem de clar: Ucraina nu este obiectivul ultim al Kremlinului, ci doar unul de etapă; conflictul nu este pentru câteva provincii ucrainene, ci pentru restaurarea unei noi variante a URSS şi reîmpărțirea Europei în sfere de influență; V. Putin şi regimul său își arogă dreptul de a împărți restul Europei într-o zonă cu state pe deplin suverane (dar care trebuie să plătească Rusiei acest „favor” prin abandonarea celorlalte state europene) şi o zonă cu state parțial suverane (în esență cele din fostul bloc comunist, minus fosta RDG, în care Rusia solicită drept de veto asupra politicilor lor externe şi de apărare/securitate națională). Concluzia se impune aproape de la sine: având în vedere această „viziune” a Kremlinului, dacă Ucraina ar fi împinsă la un acord de pace în termenii Rusiei, aceasta va ataca ulterior, după o scurtă perioadă de refacere şi regrupare militară, un stat membru NATO, ceea ce ar face un nou război mondial aproape inevitabil. Urmărindu-i în ultimele 10 luni pe susținătorii teoriei „pace contra teritorii”, nu poți să nu te gândești că proverbul roman (latin) original era „dacă vrei pace, pregătește-te de război”, şi nu „dacă vrei pace, pregăteşte-ți inamicul de război”.

 

În al patrulea rând, „Putin nu poate câştiga războiul”, care îi aparține 100%, şi pentru faptul că acest război a avariat deja foarte grav regimul de neproliferare nucleară (militară), bazat pe Tratatul NNP din 1968. Regimul era deja în criză (Coreea de Nord, Iran), iar atacarea Ucrainei de către Rusia, care include amenințări directe nu numai la adresa integrității teritoriale, dar şi la adresa suveranității şi statalității, riscă să-i dea lovitura de grație, mai ales în scenariul în care Moscova „scapă cu prada” şi de această dată. În 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear („moștenit” fizic după dizolvarea URSS) în schimbul garanțiilor oficiale primite din partea Rusiei, SUA şi Marii Britanii cu privire la independența şi suveranitatea în cadrul frontierelor sale recunoscute internațional (care includeau şi atunci Crimeea şi Donbass). Atacarea Ucrainei de către Rusia în 2014, reluată la scară mult mai amplă şi mai brutală în 2022, reprezintă din această perspectivă o lovitură aproape mortală aplicată regimului de neproliferare nucleară, care va deveni sigur mortală în cazul în care regimul Putin va obține chiar şi o victorie parțială în Ucraina. Într-un astfel de caz, concluzia logică la care vor ajunge multe state va fi că este imperios necesar să se doteze cu arme nucleare, chiar şi prin încălcarea Tratatului NNP, pentru a evita soarta Ucrainei în fața unei puteri nucleare. Mesajul pe care Rusia îl trimite restului lumii în ultimele 10 luni, prin agitarea „sperietorii nucleare” şi prin ameninţările apocaliptice ale propagandiștilor săi de serviciu – „Rusia este o mare putere nucleară, deci poate face absolut orice dorește în impunitate” – este devastator prin implicații pentru ceea ce a mai rămas din ordinea internațională post-1945 şi post-1991 bazată pe principii, legi, tratate şi reguli. Acesta este marele şi principalul argument strategic pentru care Ucraina trebuie sprijinită să respingă agresorul: pentru că în caz contrar, entropia deliberat şi iresponsabil alimentată de Rusia la nivel global riscă să împingă întreaga omenire într-un conflict armat generalizat fără precedent istoric.

 

Opțiunile Occidentului, reduse la esență

„Ca să stai la masă cu diavolul ai nevoie de o lingură cu coadă lungă. Lingura Europei are însă coada foarte scurtă”. (Frederic Pichon, orientalist francez)

 

Vechiul proverb englez, parafrazat de către orientalistul francez Frederic Pichon, în 2014, în cartea sa avertisment – „Siria. De ce Occidentul s-a înșelat” – este după 8 ani de o actualitate tulburătoare şi în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei şi, mai mult decât atât, ilustrează perfect de ce, şi cum, Occidentul s-ar putea înșela din nou, de data aceasta cu urmări fatale, pentru că nu are o „lingură” cu coadă suficient de lungă pentru a „lua masa” (a se citi, negocia, realmente) cu V. Putin.

 

Înainte de a identifica opțiunile reale care mai sunt disponibile acum, după decenii de erori în cascadă ale puterilor occidentale față de Rusia, ar trebui să ne fie foarte clar, din start, că împărțirea făcută de numeroși experți, analiști, ziariști etc. occidentali între „tabăra păcii” (cei care văd prioritară „pacea” cu Rusia) şi „tabăra justiției” (cei care văd prioritară justiția pentru victimă, adică pentru Ucraina) este o falsă dihotomie, un nonsens militar şi diplomatic, precum şi un vector diversionist din punct de vedere politic. Cele două concepte – pacea şi justiția – nu pot fi separate, oricum nu dacă pacea este, într-adevăr, obiectivul realmente urmărit. În 1945 ele au fost parțial şi selectiv separate, iar URSS – din stat criminal (vinovat de crime în masă şi genocid inclusiv împotriva propriilor cetățeni) şi stat aliat cu Germania nazistă (1939–1941), cu care a complotat declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial (Pactul Ribbentrop–Molotov fiind doar vârful de iceberg al acestui complot) – a suferit „miraculoasa metamorfoză” într-un stat „respectabil”, care şi-a ocupat locul de „acuzator” în Tribunalul de la Nürnberg, apoi locul de membru permanent cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU. S-a făcut justiție doar în cazul victimelor nazismului şi diferitelor fascisme, şi este foarte bine că acestora li s-a făcut dreptate, însă nu şi în cazul victimelor comunismului, față de care Occidentul a închis „tactic” ochii pentru a obține „pacea”. Germania a fost pedepsită exemplar pentru crimele de agresiune şi crimele împotriva umanității comise între 1933 – 1945, fiind denazificată (obsesia regimului Putin  pentru acest termen nu este deloc întâmplătoare, fiind vorba de o juxtapunere politico-propagandistică de maximă perversitate, care încearcă să prelungească viața regimului prin „perfuzia 1945”). Regimul lui Stalin, din care de trage, pe filiație directă şi nealterată, regimul Putin de astăzi, nu a fost deranjat în 1945 şi nici ulterior, nici măcar cu o întrebare privind crimele abominabile comise în/de URSS începând din 1917, primind în plus şi un loc de decident la „prima masă” a lumii postbelice. Rezultatele acelor decizii se văd astăzi, din nou, prin noul martiriu la care este supusă Ucraina şi prin riscul serios de a se ajunge la unui nou război mondial.

 

Așa-zisa „tabără a păcii” din 2022 are înaintași „iluștri”: în 1945 a câștigat partida în Occident ceea ce astăzi s-ar numi „tabăra păcii”, care a recurs la formula „justiție 50%”, bazată pe împărțirea victimelor cataclismului european din prima jumătate a sec. XX (în URSS şi Germania nazistă măcelul a început înainte de 1939) în două categorii, în funcție de cine au fost criminalii. Victimelor comunismului li s-au refuzat justiția şi dreptatea, ceea ce a generat un enorm „schelet în dulapul” Occidentului, pe care elitele occidentale, în principal cele intelectuale, academice şi mass media, dar şi o parte a celor politice, s-au străduit din răsputeri să-i țină închis până când iureșul de nestăvilit din 1989 le-a obligat la o politică de ajustare a cursului.

 

Problema este că ceea ce s-a obținut în 1945 nu a fost o „pace” decât în mediul aseptic închis al unei mici extremități occidentale a peninsulei europene a Eurasiei (la vest de linia Lübeck – Trieste şi în Scandinavia, mai puțin de o treime din Europa geografică şi geopolitică), şi a fost posibilă acolo doar prin menținerea unor forțe armate convenționale masive ale SUA şi UK, şi a unei descurajări nucleare credibile. În URSS şi Europa centrală şi de est intrată sub cizma Moscovei, „pacea” din 1945 a însemnat doar absenţa confruntărilor militare între state, pentru că războiul intern al regimurilor comuniste cu proprii cetățeni, cărora le-au fost masiv şi brutal încălcate toate drepturile elementare, pentru a nu vorbi de cele politice, a continuat fără oprire până în 1989. Iar în restul lumii, „războiul rece” a fost mai degrabă un eufemism iubit de istorici şi jurnaliști, în realitate el fiind deseori cald, fierbinte sau chiar aproape de clocotul care ar fi putut aprinde un nou război mondial. Transferul unor resurse colosale dinspre dezvoltare spre înarmare (inclusiv nucleară), mai ales în contextul decolonizării europene care a lăsat locul unui mare număr de națiuni tinere cu nevoi foarte mari de asistență, războaiele prin interpuși (care au afectat tocmai națiunile tinere apărute după 1950–1960 şi care au căzut direct în capcana „războiului rece”), transferul ideologiei comuniste în state din Africa, Asia şi America Latină care nu avuseseră niciodată o economie capitalistă de tip occidental, cu rezultate previzibil funeste, războaiele „clasice” din Coreea, Vietnam, Afganistan, Orientul Mijlociu, apariția diferitelor gherile şi mișcări teroriste, precum şi incapacitatea repetată a ONU, instituția născută cu misiunea fundamentală de a salvgarda pacea mondială şi drepturile omului conform declarației universale din 1948, de a-şi îndeplini satisfăcător rolul unic primit, toate acestea își au originile în „pacea cu 50% justiție” din 1945, interpretată şi folosită după aceea de puterea de la Moscova ca armistițiu şi acoperire pentru continuarea implementării „agendei 1917”, de preferință prin evitarea unei confruntări militare deschise şi directe cu SUA.

 

Care sunt, prin urmare, esențialmente, opțiunile Occidentului în acest moment? Sunt doar două, şi ambele presupun riscuri mari. Ar trebui spus, în primul rând opiniilor publice din țările occidentale, că timpul când au existat opțiuni față de Rusia cu costuri sensibil mai mici a trecut.

 

Prima opțiune este forțarea, politică şi diplomatică, a unei înțelegeri oarecare („pacea” cu regimul Putin este un mit, cum am arătat) între Ucraina şi Rusia, cât de repede posibil. Avantajul unic care poate fi atașat acestei opțiuni, dar care poate fi „vândut” uşor unor segmente largi ale opiniilor publice occidentale, este că prin oprirea conflictului armat „s-ar reduce pericolul imediat de escaladare” spre un conflict general european sau chiar mondial, precum şi riscul de recurgere de către Rusia la arme de distrugere în masă. Riscurile acestei opțiuni sunt însă multiple şi majore.

 

În primul rând, Ucraina ar „trebui” forțată (sau „împinsă”) să accepte cedarea unor teritorii vaste, cel puțin conform actualei linii a frontului, pentru că este de neimaginat cum V. Putin ar putea accepta o înțelegere fără a obține pentru consumul intern din Rusia argumentul că a cucerit teritoriu suplimentar față de cel pe care Rusia în avea deja înainte de 24 februarie 2022. Orice altceva ar fi pentru el o înfrângere gravă, pentru că ar ilustra, mai mult decât orice altceva, inutilitatea războiului criminal pe care l-a declanșat (indiferent de cum numește oficial Moscova acest război). Dacă ar proceda astfel, Occidentul ar pierde nu numai extraordinarul capital de simpatie şi admirație pe care şi l-a câștigat în Ucraina, dar ar propaga şi un șoc politic major în statele UE şi NATO central-est europene, precum şi în cazul aliaților din restul lumii.

 

În al doilea rând, prin forțarea (sau „împingerea”) Ucrainei să cedeze teritorii agresorului, Occidentul şi-ar distruge ceea ce a mai rămas din reputația sa, pentru că o astfel de înțelegere ar însemna acceptarea încălcării dreptului internaţional, ar însemna recompensarea agresiunii armate neprovocate, dar şi pentru că Ucraina ar fi pusă într-o poziție similară celei a Cehoslovaciei din 1938, sacrificată de diplomaţiile occidentale pentru o „pace durabilă în Europa” care însă nu a mai durat decât un an, până la catastrofa din 1939.

 

În al treilea rând ar presupune abandonarea completă a oricărei componente de justiție pentru victima agresiunii, inclusiv în ceea ce privește despăgubirile pentru pagubele materiale colosale provocate ucrainenilor şi Ucrainei, fiind evident că regimul Putin nu ar accepta nicio o clauză de asumare a responsabilității, fie ea şi doar materială, într-o astfel de înțelegere.

 

În al patrulea rând, această opțiune, în sine, odată făcută ar plasa instantaneu Ucraina şi Occidentul în poziția inferioară a solicitanților (poziția politică slabă, „din vale”), pentru că ar fi clar Moscovei, din prima secundă, că Ucraina ar face asta doar împinsă de Occidentul care „nu mai poate şi vrea pace”. 

 

În al cincilea rând, din punct de vedere militar ar fi o greșeală majoră, care ar oferi lui V. Putin şi acoliților săi exact cadoul de care aceștia au nevoie cel mai mult, respectiv un timp de regrupare şi refacere după înfrângerile serioase suferite de armata rusă pe front în 2022.

 

În al șaselea rând, din punct de vedere politic şi juridic, nu ar exista absolut nicio garanție că Moscova, care de 105 ani încalcă aproape orice acord internaţional semnat, ar decide să-l respecte pe acesta, chiar încheiat cu girul ONU (dreptul de veto al Rusiei la CS ONU îi oferă posibilitatea să paralizeze organizația după bunul plac). În plus, dacă Occidentul ar renunța la argumentul juridic şi moral superior, prin „împingerea” Ucrainei să cedeze teritorii unui agresor care le-a obținut prin călcarea în picioare a Cartei ONU, de pe ce poziții „superior morale” şi „juridic principiale” ar mai putea ulterior să critice sau să se opună unei foarte previzibile încălcări ulterioare de către Rusia a unui astfel de acord cu Ucraina?

 

În al șaptelea rând, dacă Occidentul ar accepta, fie şi indirect şi informal, câștiguri teritoriale ale Rusiei prin această opțiune – şi în plus față de impactul catastrofal asupra regimului de neproliferare nucleară (expus mai sus) – succesul Rusiei în a obține anexiuni teritoriale „cu acte în regulă” după o agresiune armată „la lumina zilei” ar putea deschide nu doar Cutia Pandorei, dar şi porțile iadului, la nivel mondial, unde zeci, poate sute, de revendicări teritoriale mocnesc de decenii, uneori de secole, şi nu s-au transformat până acum în războaie doar pentru că potențialii agresori s-au temut de riposta internațională, coordonată de puterile occidentale. Odată ce această teamă ar fi risipită prin recompensarea agresiunii Rusiei (şi a crimelor de război comise împotriva civililor necombatanți) cu teritorii echivalente cu suprafața fostei Iugoslavii, înseși conceptele de „pace mondială” şi „sistem internaţional” vor fi spulberate, iar primele secole ale Evului Mediu, caracterizate de „războiul tuturor împotriva tuturor”, ar putea ajunge să fie privite retrospectiv cu nostalgie istorică prin comparație cu ce ar putea urma astăzi dacă fie şi o parte a statelor cu revendicări teritoriale ar decide să recurgă la forța armelor pentru a şi le satisface.

 

A doua opțiune este menținerea sprijinului pentru Ucraina până la respingerea agresorului şi restabilirea suveranității şi integrității sale teritoriale în frontierele recunoscute internaţional. Spre deosebire de prima opțiune, şi aproape simetric față de ea, însă pe parte pozitivă, această opțiune are avantaje multiple foarte importante, care constau, în esență, în evitarea celor 7 riscuri majore care ar fi antrenate de „împingerea” Ucrainei, în orice mod, într-un  acord dezavantajos cu Rusia. Singurul risc asociat acestei opțiuni, un risc serios dacă este analizat în izolare față de contextul mai larg, nu este unul vital, dar este unul foarte dificil de gestionat psihologic la nivelul elitelor occidentale, care au dezvoltat în cele peste 3 decenii de la dizolvarea URSS o aversiune la risc aproape patologică, pe care au „reușit” în mare măsură să o transmită şi națiunilor lor: riscul ca regimul Putin să escaladeze războiul pentru a „camufla” într-un conflict mai amplu şi cu mai mulți participanți faptul că a eșuat în agresiunea sa militară împotriva Ucrainei.

 

Problema cu acest unic risc, față de toate celelalte mult mai serioase asociate primei opțiuni, este că apare mult mai „logic” şi mult mai iminent, parțial pentru că se mulează mai uşor pe o gândire liniară de tip cauză–efect, şi parțial pentru că Rusia a fost o prezență constantă în ultimele două decenii în centrul atenției elitelor occidentale, unde a fost tratată ca „mare putere mondială” (deși nu era, şi nu este decât o putere regională înarmată nuclear) de interesele căreia „trebuie” ținut cont cu grijă, dacă nu „trebuie” chiar satisfăcute la cerere, iar o astfel de politică a lăsat urme adânci în mentalul colectiv al țărilor occidentale. Astăzi, iată, Rusia cere noi concesii, teritoriale dar nu numai teritoriale, şi tot Ucrainei, o țară despre care Occidentul, cu siguranță occidentalii, nu știa(u) aproape nimic înainte de 24 februarie 2022, așa că nu este de mirare că mulți occidentali, nu numai la nivel popular, dar şi la nivelul elitelor diverse, se întreabă „de ce nu, dacă asta va calma Rusia şi va evita un război mondial?”. În orice țară şi în orice epocă a fost dificil de contrazis o astfel de „logică”, care tinde să se impună în primul rând prin caracterul ultra-simplificator, reconfortant pentru opinenți. Nici acum nu va simplu de explicat cetăţenilor statelor democratice că ecuaţia „concesii către Rusia = pace = întoarcerea la vremurile bune” nu e doar falsă, dar nici nu mai este posibilă, politic vorbind, şi nici nu va mai exista vreodată. Nu va fi simplu inclusiv pentru că la nivelul capitalelor occidentale, dar şi al instituțiilor europene, s-a generalizat practica explicării crizei multidimensionale severe care afectează acum Occidentul prin „războiul lui Putin în Ucraina”. Da, acest război este al lui V. Putin, şi da, acesta este vinovat de crime grave împotriva umanității şi crime de război, iar războiul declanșat la ordinul său a contribuit la agravarea unor crize preexistente în Occident. Dar cele mai grave două crize care afectează acum Occidentul – inflația şi criza energiei – își au rădăcinile mult înainte de 24 februarie 2022 şi se datorează unor decizii adoptate de politicieni aleși democratic în Occident. Politicile flamboiant-inflaționiste ale băncilor centrale de emisie  occidentale (ECB, US FRB, BoA) de după 2008, şi politicile dogmatice de „decarbonizare” din ultimul deceniu vizând forțarea „tranziției verzi” – nu doar cu ignorarea studiilor de fezabilitate şi sustenabilitate privind renuanțarea bruscă la combustibilii fosili şi la dezvoltarea programelor nucleare civile, dar şi în mod ipocrit pentru că în paralele cu „marșul împotriva fosililor” destinat consumului intern, aceiași politicieni occidentali au permis creșterea nestingherită şi masivă a dependenței Europei de petrolul şi gazul natural din Rusia – au avariat grav puterea de cumpărare a occidentalilor şi capacitatea Occidentului, mai ales a Europei, de a-şi asigura independența energetică la prețuri rezonabile pentru populație, şi nu au fost dictate cancelariilor occidentale de regimul Putin, chiar dacă prin efectele lor nefaste i-au alimentat acestuia încrederea că poate trece la faza finală de restaurare imperială, pentru că Occidentul este prea slăbit din interior ca să i se opună. Este de înţeles că mulți politicieni occidentali încearcă acum să scape de responsabilitatea politicilor care au creat în Europa scăderea puterii de cumpărare şi a nivelului de trai şi dependențe energetice masive de Rusia, prin „transferarea” întregului pasiv al acestora, „la pachet”, în contul „războiului lui Putin”, unde s-ar pierde mai uşor printre responsabilitățile infinit mai grave şi ample ale regimului de la Moscova. Prin aceasta însă, alimentează la nivelul opiniilor publice occidentale ideea că prin concesii făcute Rusiei pe seama Ucrainei s-ar putea obține „pacea”, care la rândul ei ar face toate problemele acumulate în Occident după 2008 să dispară, ceea ce este, elegant spus, o fantasmă periculoasă.

 

În fapt, în scenariul pierderii războiului său de agresiune de pe teritoriul Ucrainei, Rusia nu are opțiuni de escaladare realiste, şi pe care Occidentul să nu le poată gestiona. Natura conspirativă, diversionistă şi deviantă, care „îmbracă” miezul infracțional şi kleptocratic al regimului de la Moscova, face extrem de improbabilă recurgerea la escaladări imediat atribuibile la nivel mondial, precum utilizarea armelor nucleare (inclusiv aliații indefectabili ai Rusiei, precum Coreea de Nord, Eritreea, Iranul sau Venezuela, știu că Ucraina nu are nici un fel de arme de distrugere în masă). Așa cum am arătat mai sus, regimul este perfect conștient că dacă ar recurge la asta ar fi definitiv terminat, pe termen foarte scurt, şi nu va recurge la astfel de arme decât dacă se va simți sistemic amenințat cu extirparea (schimbarea liderului nu se încadrează, neapărat, aici). Regimul Putin poate însă recurge la acțiuni „subterane” (sau submarine) periculoase, dar mult mai uşor de negat oficial, nu doar în Ucraina (unde centrala nucleară de la Zaporojie îi oferă cea mai tentantă opțiune, deocamdată folosită pentru poziționarea în impunitate a propriilor baterii de rachete şi artilerie, şi ocazional ca sperietoare pentru Occident), dar şi în Occident, unde cei 20 de ani în care elitele locale au fost fascinate de „șarmul” lui V. Putin, şi mai ales de banii acoliților acestuia, au fost cu siguranță folosiți de Moscova pentru construirea unor rețele clandestine de sabotaj şi diversiune care pot fi activate la ordin pentru chestiuni încă şi mai grave decât omorârea dizidenților sau defectorilor ruşi.

 

Eventuala escaladare militară a Rusiei, prin metode neatribuibile, ca răspuns la previzibila înfrângere militară completă în Ucraina (dacă Occidentul va continua să o ajute împotriva agresorului), oricât de periculoasă ar putea fi, nu ar fi de natură să pună Occidentul în fața unor amenințări existențiale, cum s-ar întâmpla, în schimb, aproape sigur în cazul concretizării riscurilor aferente primei opțiuni („împingerea” Ucrainei să încheie o înțelegere în termenii Rusiei). O notă specială la acest punct ar trebui să privească Crimeea. Nu mai este un secret pentru nimeni că modul în care Occidentul (cu Germania şi Franța în poziții de prim plan) a gestionat criza provocată de invazia rusă din 2014 şi „anexarea” Crimeei de către Rusia, a fost unul lamentabil. A fost chiar mai rău – dacă păstrăm proporțiile dar încercăm o analogie cu un eveniment din istoria recentă – decât în martie 1938 când Hitler a anexat Austria la Germania, pentru că atunci, cel puțin, Regatul Unit şi Franța n-au făcut nimic (au „făcut totul” câteva luni mai târziu, la Munchen, când au consimțit la dezmembrarea Cehoslovaciei, o eroare care dacă va fi repetată astăzi cu Ucraina va avea exact aceleași consecințe ca atunci: un război mondial). „Legăturile istorice” ale Rusiei cu Crimeea, episodul „transferului intern” al peninsulei, în URSS, de către Hrușciov, de la Rusia la Ucraina (ambele republici unionale în cadrul URSS, pe atunci), importanța bazei de la Sevastopol pentru flota rusă de la Marea Neagră etc., toate acestea sunt bine cunoscute decidenților occidentali de mult timp, dar „locul special” pe care Crimeea l-a ocupat până nu de mult în gândirea acestora cu privire la posibilele ieșiri negociate din războiul declanșat de Rusia la 24 februarie 2022 nu a avut nicio legătură cu ele, ci cu sentimentul de vinovăție („bine” refulat) legat de „gestionarea” agresiunii ruse din februarie 2014.

 

Firele țesute de regimul Putin în Occident ajunseseră atât de puternice în 2014, încât istoricii care vor scrie istoria acestei perioade vor fi uimiți de modul în care, timp de 5 luni, liderii occidentali au reacționat la „anexarea” Crimeei de către Rusia: paralizați politic, incapabili de o reacție concretă minimal semnificativă. Aflați în fața unui eveniment de o gravitate excepţională şi fără precedent în Europa după 1945, anexarea unui teritoriu legal deținut de un stat, cu forța armelor, de către un alt stat, adică exact genul de eveniment care în urmă cu doar 75 de ani dusese la un război mondial cu 55 de milioane de morți şi sute de milioane de alte victime, nu au făcut practic nimic. Amănuntul încă prea puțin cunoscut la nivel public este că ceea ce a determinat începerea reechilibrării balanței strategice a diplomaţiilor din UE, de la poziția „haideți să nu sărim pe concluzii, dracul nu e chiar atât de negru, şi avem interese comune foarte mari” la poziţia „s-ar putea să avem unele probleme cu Rusia, haideţi să ne uităm mai atent la ele”, nu a fost nicidecum invazia din Crimeea şi „anexarea” acesteia, ci catastrofa umanitară a doborârii zborului civil comercial malaiezian MH 17, de pe ruta Amsterdam – Kuala Lumpur, de către separatiștii ruși din Donbass, în mâinile cărora Moscova pusese armament antiaerian performant fără a-i supune în prealabil unor teste minimale de IQ, alcoolemie şi competență militară. Atunci, la 17 iulie 2014, când s-a confirmat știrea că 298 de civili (printre care copii, femei, familii întregi plecate în vacanță), din care 198 de cetățeni olandezi, au fost uciși de paramilitarii separatiști ruși din estul Ucrainei, dlui. prim ministru Mark Rutte i-a îngheţat prima dată zâmbetul de satisfacţie pe care îl conserva din noiembrie 2011, când alături de dna. cancelar Angela Merkel, dl. prim ministru Francois Fillon şi „președintele” Dimitri Medvedev, inaugurase ultra-controversatul gazoduct North Stream, în pofida multiplelor şi insistentelor avertismente primite din varii direcții cu privire la eroarea strategică colosală comisă prin ancorarea UE de Rusia prin acel proiect.

 

Este trist, şi totodată tragic, că doar cortegiul funebru al celor 298 de sicrie, multe de copii, pe străzile Olandei a putut să tempereze oarecum, după 14 ani, complicitatea majorităţii elitelor politice vest-europene cu regimul Putin, complicitate până atunci flamboiantă. Adevărul crud este că, şi după aceea, ideea „închiderii” conflictului ruso-ucrainean iniţiat de Rusia în 2014 pe baza recunoașterii formale a apartenenței Crimeei la Rusia, şi cu subtextul „renunțării” de către Rusia la orice alte pretenții față de Ucraina, a fost prezentă în majoritatea centrelor de decizie occidentale, unde nu putini s-au agățat de ea „ca înecatul de pai”. Paradoxal, şi din nou trist, este faptul că ceea ce a anulat definitiv şansele Rusiei (deloc neglijabile până atunci) de „a-şi negocia Crimeea” nu a fost declanșarea războiului său de agresiune împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022, ci decizia politic catastrofală din octombrie 2022 de a „anexa” alte patru provincii ale Ucrainei, care nu numai că a „diluat dosarul Crimeea” în mod ireparabil, dar a şi convins capitalele vest-europene care mai „nutreau speranțe” că nu este nimic de făcut, pentru că regimul Putin va cere mereu tot mai mult, dincolo de ceea ce diplomația ar fi putut, realist vorbind, rezolva. Şi nu este nicio mirare aici, având în vedere că obiectivele lui V. Putin sunt situate mult dincolo de Ucraina, deci era din start exclus să poată fi „domesticit” şi adus „back in business” cu Crimeea (şi este patetic câți politicieni occidentali au văzut asta ca „opțiune”). Istoria va consemna că Rusia a „anexat” ilegal, şi militar, Crimeea în martie 2014 şi a pierdut-o politic, şi diplomatic, în octombrie 2022, pe mâna ei, deși a avut o vreme șanse reale s-o obțină „cu acte”. De acolo înainte evenimentele nu mai pot curge, mai repede sau mai încet, decât într-o singură direcție: Crimeea va reveni sub controlul suveran al Ucrainei, conform cu Carta ONU şi dreptul internaţional.

 

Revenind la problema fundamentală a soluției politice la acest război, să rememorăm că președintele Zelenski a prezentat liderilor grupului „G–20” reuniți la Summit-ul din Bali (Indonezia), la 15 noiembrie 2022, un „plan de pace în 10 pași”. Este un „plan de pace” în deplin acord cu Carta ONU, ideile incluse sunt fără discuție legitime, iar având în vedere că provine din partea unui stat victimă a unei agresiuni neprovocate care a reușit să oprească agresorul şi să-i administreze înfrângeri militare serioase, poate fi considerat rezonabil şi moderat, având în vedere crimele abominabile împotriva umanității şi distrugerile colosale provocate deliberat de Rusia prin agresiunea sa.  La 15 noiembrie Ucraina a cerut o „pace justă” prin raportare la injustiția şi ilegalitatea căreia i-a căzut victimă odată cu agresiunea armată a Rusiei, respectiv refacerea integrității sale teritoriale, primirea de compensații pentru colosalele distrugeri materiale comise de armata rusă pe teritoriul său şi judecarea crimelor şi criminalilor de război.

 

Răspunsul Rusiei a venit la 27 decembrie 2022, prin vocea ministrului de externe S. Lavrov (redistribuit intempestiv de V. Putin în rolul de bad cop, urmare frustrării resimțite după vizita surpriză a președintelui Zelenski în SUA şi la vederea rezultatelor acesteia): dacă Ucraina nu acceptă un „pachet de tipul 17 decembrie 2021 plus” – „demilitarizare”, „denazificare”, „înlăturarea amenințărilor la adresa Rusiei din teritoriile controlate de Administrația de la Kiev” şi recunoașterea anexiunilor de teritorii ucrainene făcute prin forță de Rusia (aproximativ 20% din suprafața țării) – atunci „problema va foi tranșată de armata rusă”. Dincolo de faptul că rolul unui ministru de externe, chiar şi în Rusia, nu ar trebui să includă amenințarea altor state cu distrugerea militară dacă nu se supun necondiționat unui agresor extern, frapează tupeul extraordinar la Moscovei în a lansa un nou ultimatum Ucrainei, în condițiile în care pe front luptele evoluează în defavoarea sa. Mesajul Rusiei a fost completat în ziua următoare, 28 decembrie 2022, de Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului (adică al lui V. Putin), care a reconfirmat că Moscova nu va accepta niciun plan de pace al Ucrainei care „nu ia în calcul noile realități teritoriale”, respectiv „anexarea” la Rusia a regiunilor Donețk, Lugansk, Zaporojie şi Herson (şi evident a Crimeei, pe care D. Peskov nici nu s-a mai deranjat să o menționeze). Interesant, D. Peskov s-a menținut la 28 decembrie în zona „cadastrală” (acceptarea „anexării” la Rusia a celor 4 regiuni ucrainene, pe care armata rusă nici nu le controlează integral, de altfel), fără să reia „cocktailul Lavrov” din ziua precedentă (amestecul aberant de „demilitarizare”, „denazificare” şi „lichidare a amenințărilor”). În plus, la fel de interesant, D. Peskov a admis că Rusia nu a înaintat Ucrainei propriul său „plan de pace”, unul care să-i fie convenabil, fără să precizeze însă motivele acestei tergiversări. Acestea sunt însă evidente oricărui observator atent şi avizat al dinamicii agresiunii ruse: Rusia nu „pune pe hârtie” termenii săi de pace pentru că aceștia depășesc cu mult ceea ce Ucraina ar putea ceda, chiar dacă ar dori să cedeze ceva (nu este cazul, din fericire), iar V. Putin – în linie cu obsesia maladivă înstăpânită la KGB după 1947, când Uniunii Sovietice i s-a spus „niet” la continuarea expansiunii mondiale – își dorește nu Ucraina, ci alt interlocutor – SUA – pe care nu-l mai poate însă avea după crimele împotriva umanității comise, la vedere şi într-o combinație de sadism, primitivism şi cinism, în Ucraina. 

 

Coroborând, ceea ce Rusia, prin vocile lui S. Lavrov şi D. Peskov, a cerut Ucrainei la 27 – 28  decembrie 2022, a fost, practic, să se predea necondiționat agresorului (culmea, pe care a reușit până acum să-l bată pe câmpul real de luptă). În schimbul acestei capitulări pe care a solicitat-o, Rusia nu a oferit „la schimb” absolut nimic, fapt care, dincolo de aroganța, infatuarea şi de tupeul binecunoscute la oficialii ruși „coborâtori din KGB” (adică la 99% din total), reconfirmă faptul că țintele reale ale Moscovei se află mult dincolo de Ucraina. Este mai mult decât evident că, în aceste condiţii, şansele începerii unor negocieri de pace autentice în prima parte a anului 2023 sunt aproape nule, şi că războiul va continua. Liderii occidentali vor rămâne astfel, în al doilea an de război, cu două opțiuni clare, scenariu pe care unii dintre ei (nu puțini) îl detestă încă dinainte să fi fost confirmat de realitate, dar pe care nu îl mai pot evita: ori își înving fricile şi complexele şi ajută masiv Ucraina să câștige războiul său defensiv încă „localizat”, ori își găsesc curajul să le explice propriilor alegători că trebuie să se pregătească pentru posibilitatea unui mare război, cel mai probabil global, la care vor participa direct cu costuri incomensurabil mai mari.

 

Riscăm destul de mult acum pentru a evita un nou război mondial, sau nu riscăm mare lucru acum şi prin asta facem un nou război mondial foarte probabil înainte de 2025, aceasta este întrebarea. Dacă elitele occidentale ar fi „aterizat la realitate” cel târziu în 2014, dilema nu ar fi fost astăzi atât de dură. Așa însă, comunitatea democrațiilor nu mai poate fi amâna răspunsul la această întrebare. Timpul este pe cale să expire.

 

„Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și nu angajează MAE român.”

 

 

https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

Adrian Papahagi: Cine sunt ei? Vechii securiști. Cei care au orchestrat mineriadele, suspendările lui Băsescu, marțea neagră etc.

 

Nu li s-au furat alegerile georgeștilor. Ei au încercat să ni le fure nouă, și prin ele democrația. Prin metode securiste, au fraudat campania și l-au dus pe dement în turul 2. Acum fac agitație și destabilizează țara, spre bucuria lui Putin. Ăsta e marele lor patriotism.Cine sunt ei? Vechii securiști. Cei reprezentați odinioară de Ion Iliescu, de Vadim Tudor, de Dan Voiculescu, de Năstase, Ponta și Dragnea. Cei care au orchestrat mineriadele, suspendările lui Băsescu, marțea neagră etc. Cei cu care ne-am luptat la fiecare soroc electoral pentru a ne câștiga încă patru ani normalitatea și prosperitatea. Hidra securistă care nu mai moare (oamenii trăiesc mult, iar un securist ticălos care avea 30 de ani în 1989 azi are doar 65 și vrea în continuare la putere).

 

Asta e tot. Nu e nicio revoltă reală a oamenilor. Oamenii au fost doar intoxicați să creadă că nu mai pot de răul UE (grație căreia au scăpat de sărăcie și cei din țară, și cei care lucrează în diaspora) și că mor de foame în cel mai prosper moment al României, de când există țara. E o revoltă a securiștilor, care urăsc Occidentul, fiindcă acesta a impus reguli democratice, stat de drept, libertatea inițiativei și a întreprinderii – și toate acestea au tocit puterea lor discreționară și totalitară, capacitatea căpușelor securiste de-a se îmbogăți prin fărădelege pe seama unei nații de sclavi vampirizați și galvanizați cu naționalism grețos în loc de libertate, prosperitate și democrație.

 

E simplu. Acum hidra are alt cap, la fel de hidos ca celelalte: acesta se cheamă Georgescu. Dacă îl tai, răsar altele, care se numesc Simion, Puric etc.

 

Adrian Papahagi

 

https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/adrian-papahagi-cine-sunt-ei-vechii-securisti-cei-care-au-orchestrat-mineriadele-suspendarile-lui-basescu-martea-neagra-etc/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cărticica lui Stalin

 

 

Autor

Cristian Pătrășconiu

 

stalin paul johnson * „Stalin a fost un monstru, unul dintre cei mai mari monştri pe care i-a produs până acum civilizaţia. Nu împărtăşesc opinia susținută cu obstinaţie de Marx şi de Tolstoi că indivizii nu au nici un rol în modelarea evenimentelor istorice, ele fiind aproape în totalitate opera unor forţe uriaşe, anonime. Convingerea mea este, şi sunt, aşadar, alături de majoritatea istoricilor, de la Tucidide la Carlyle, că evenimentele care se petrec în istoria omenirii ca rezultat al factorului uman sunt profund influenţate, şi adesea determinate, de voinţa celor puţini, uneori a celor foarte puţini. Prin urmare, aceşti indivizi remarcabili trebuie puşi sub lupă ca să vedem cum au acaparat puterea, cum au exercitat-o şi ce învăţăminte putem trage de aici pentru binele omenirii.” – aceasta este, în cuvintele autorului cărţii „Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei”, Paul Johnson, teza – formulată limpede, fără echivoc şi precauţii inutile – pe care este construit un impresionant şi adevărat dosar document unuia dintre cei mai sîngeroşi lideri politici din istoria omenirii.

 

*Adevărul despre monstruozitatea faptelor girate şi comise de marele criminal comunist nu este ceva subînţeles, ceva aşezat atît de bine în istoria omenirii şi în istoria ideilor încît să nu fie spus, tranşant, o dată şi încă o dată şi încă o dată – sugerează istoricul britanic al ideilor. Despre acest adevăr, despre aceste fapte trebuie vorbit, aşadar, în mod repetat; repetat şi apăsat. „Omenirea trebuie să-l cunoască pe Stalin. În această carte succintă am încercat să scot în evidenţă părțile esențiale ale vieţii, caracterului şi carierei sale. A fost în multe privinţe o sarcină dificilă, dar, odată ce am dus-o la capăt, am simţit satisfacţia profundă că am spus adevărul, într-o formă compactă şi accesibilă, astfel încât mai ales cei tineri, pentru care Stalin nu este decât un nume, să-l poată cunoaşte şi să înveţe din acest adevăr”, scrie în prologul volumului, Paul Johnson.

 

*Cartea a apărut foarte recent în limba română, la editura Humanitas. Ea continuă o serie deja impresionantă de apariţii ale unuia dintre cei mai influenţi eseişti din spaţiul anglo-saxon. Volumul este tradus de Liliana Donose-Samuesson. De acelaşi autor au apărut deja în limba română: „O istorie a lumii moderne”, „Peisajul dispărut”, „Socrate. Un om pentru timpurile noastre”, „Duşmanii societăţii ”, „La naiba cu Picasso şi alte eseuri”, „Intelectualii” şi „Viaţa lui Isus povestită de un credincios”. Pentru 2015, în prezentările editurii Humanitas, este anunţat un alt titlu impresionant din portofoliul acestui corespondent britanic al lui Jean Sevillia, cu o operă însă mult mai amplă decît eseistul şi istoricul ideilor din Franţa: este vorba despre volumul „O istorie a evreilor”.

 

* Cartea în discuţie este, parafrazînd titlul uneia dintre cele mai faimoase cărţi ale secolului trecut, „Cărticica lui Stalin”. E tot despre un sistem politic dictatorial – şi Mao, şi Stalin sînt superstaruri ale ororii comuniste mondiale -, dar e în cu totul alt registru decît opera monstrului chinez (mai înalt cu cîţiva cm decît Stalin, scrie la un moment dat în volumul în discuţie, Paul Johnson – amănunt care, aparent, e lipsit de importanţă, dar care nu e deloc aşa. Dimpotrivă – faptul de a fi mai scund decît Mao i-a hrănit monstrului sovietic resentimente adînci faţă de criminalul chinez). Cărticica lui Mao e despre manipulare; ea exaltă virtuţiile – inexistente – ale unui monstruos experiment la scară globală care a lăsat în urmă zeci de milioane de morţi. E o carte de militantism, un volum care justifică o oroare – comunismul. Cărticica lui Mao e despre o mare minciună, în vreme ce „Cărticica lui Stalin” e despre adevăr, despre adevărul şi faptele sîngeroase, inumane, diavoleşti la limită ale unuia dintre marii călăi în jurul căruia s-a construit comunism pur, dur, criminal în masă.

 

* Volumul lui Paul Johnson are structura unui dosar despre personajul în chestiune – Stalin. Aş spune chiar mai mult, date fiind inspiraţia formulărilor, concizia lor, limpezimea judecăţilor şi a argumentelor, că e chiar Dosarul în chestiunea Stalin. Trei sînt secţiunile în care e urmărit acest „bandit politic” (aşa cum îi spune, din start, Paul Johnson): I. De la cîntăreţ în corul de băieţi la bandit; II. De la secretar general la tiran; III. De la generalisim la paranoid.

 

* Într-o confesiune pe care a făcut-o în 1962, atunci cînd s-a şi botezat, fiica lui Stalin, Svetlana spunea despre tatăl său cuvinte memorabile: „acela a fost momentul cînd întreaga viaţă a tatălui meu mi-a apărut ca o respingere a Înţelepciunii şi a Bunătăţii în numele ambiţiei, ca o predare benevolă în mîinile Răului. Am văzut cum, treptat, zi de zi, Răul îl distrusese, şi cum îi distrusese pe toţi cei apropiaţi. S-a scufundat pur şi simplu tot mai adînc în abisurile minciunii, furiei şi a orgoliului.”

 

* „Moartea rezolvă problema” – era, se pare, una din formulele preferate ale acestui monstru al (dez)umanităţii. Moartea altora. Crimele în masă. Milioane de morţi pe conştiinţă – din ordin direct şi, uneori, sub directa sa supraveghere. De aici trebuie plecat cînd se vorbeşte despre cine a fost Stalin – şi aici trebuie să se ajungă. Stalin a lăsat urme adînci – şi extrem de sîngeroase – în istorie nu pentru că mama sa, pe care o adora, îi spunea Soso şi nici fiindcă, o spune şi Johnson, era mai cultivat decît Hitler şi, cu atît mai mult, faţă de Mao Zedung. Nici pentru că îi plăcea Simfonia nr 6. De P.I. Ceaikovski. Nici fiindcă, în pozele din tinereţe recent descoperite, aduce a hipster romantic. Stalin a fost unul dintre marii monştri ai omenirii. Despre asta este cartea lui Paul Johnson. Şi, fiindcă e despre asta şi e scrisă în termenii în care e scrisă, ea e adevărată!

 

 

https://inliniedreapta.net/articole/carticica-lui-stalin-2/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global

 

Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg. Citirea cărților despre comunism ne ajută să înțelegem nu doar istoria politică și economică, dar și impactul social și cultural al acestei ideologii. În librăriile online există o selecție diversificată de cărți care explorează multiple aspecte ale comunismului, de la implementarea sa în diferite țări până la efectele asupra vieților individuale și comunităților.

 

Perspective asupra comunismului în România

 

 

Una dintre cărțile esențiale pentru înțelegerea comunismului în România este „România Comunistă (1948-1985)” de Michael Shafir. Această lucrare oferă o analiză politică, economică și socială detaliată a perioadei comuniste din România, explicând modul în care regimul a influențat toate aspectele vieții cotidiene. Shafir, profesor emerit la Universitatea Babeș-Bolyai, aduce o perspectivă bine documentată și riguroasă, folosind surse variate pentru a picta un tablou complex al României sub regimul comunist​.O altă carte importantă este „Moștenirea lui Stalin în România” de Stefano Bottoni. Aceasta explorează crearea și funcționarea Regiunii Autonome Maghiare, un experiment sovietic implementat în inima României, și analizează relațiile complexe dintre autoritățile românești și minoritățile etnice din această regiune. Bottoni utilizează surse de arhivă românești, maghiare și sovietice pentru a oferi o imagine detaliată a impactului politicilor staliniste în România​.

 

Mărturii și experiențe personale

„Nimic de invidiat” de Barbara Demick oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene în Coreea de Nord, un stat comunist care continuă să existe și astăzi. Cartea este bazată pe interviuri cu nord-coreeni care au fugit din țară, oferind o imagine cutremurătoare a suferințelor și restricțiilor impuse de regimul comunist. Această carte este esențială pentru cei care doresc să înțeleagă cum arată viața într-un stat totalitar comunist​.

 

 

„Executați prin înfometare” de Miron Dolot descrie foametea din Ucraina sovietică (Holodomor), un alt episod tragic din istoria comunismului. Dolot, supraviețuitor al foametei, oferă o mărturie directă despre ororile trăite de populația rurală sub politica de colectivizare forțată a lui Stalin. Aceasta este o lectură importantă pentru a înțelege consecințele devastatoare ale politicilor economice comuniste​.

 

Analize și studii comparative

„Reflecții despre comunism” de Thierry Wolton este o altă lucrare notabilă care examinează comunismul dintr-o perspectivă largă, analizând atât teoriile care au stat la baza ideologiei, cât și implementările sale concrete în diverse țări. Wolton discută despre cum a fost perceput comunismul în diferite culturi și contextul istoric în care s-a dezvoltat, oferind cititorilor o înțelegere profundă și nuanțată a acestui fenomen global​​.

 

Citirea cărților despre comunism este esențială pentru a înțelege mai bine un capitol important și complex al istoriei moderne. Fie că sunteți interesat de aspectele politice și economice ale regimurilor comuniste, de mărturiile personale ale celor care au trăit sub aceste regimuri sau de analizele teoretice, selecția de cărți disponibilă în librăriile online oferă resurse valoroase pentru aprofundarea cunoștințelor despre comunism. Aceste lecturi nu doar că ne ajută să înțelegem trecutul, dar ne oferă și lecții valoroase pentru prezent și viitor, subliniind importanța democrației și a libertăților individuale.

 

https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/carte/istoria-comunismului-lecturi-esentiale-pentru-a-2364185.html#google_vignette

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Justitia lui Papura Voda cel Trandafiriu…) Elena Lasconi și George Simion, despre raportul Comisiei de la Veneția privind anularea alegerilor: „Aţi anulat alegerile ilegal”

 

 

Briana Teodorescu

 

 

Elena Lasconi și George Simion reacționează dur la raportul Comisiei de la Veneția, care critică anularea alegerilor prezidențiale din România. Lasconi denunță abuzurile autorităților, iar Simion cere demisia celor responsabili pentru „ilegalitatea” procesului electoral.

Elena Lasconi a reacționat cu fermitate în urma raportului Comisiei de la Veneția despre anularea alegerilor prezidențiale din România. Pe contul său de Facebook, Lasconi a subliniat că Comisia de la Veneția confirmă ceea ce a susținut încă de la început: „Curtea Constituțională a dat o decizie abuzivă.”

 

Lasconi a subliniat că modul în care CCR a anulat alegerile prezidențiale a fost unul abuziv și a insistat că Biroul Electoral Central (BEC) ar fi trebuit să ia decizia, nu cei 9 judecători ai CCR, care sunt numiți politic. „România are reguli clare pentru alegeri, BEC avea responsabilități, dar a preferat să fie un pion într-un joc mai mare, care a dus la călcarea în picioare a democrației noastre,” a spus Lasconi.Președinta USR a continuat să explice că BEC ar fi avut obligația de a „menține votul fiecăruia dintre noi în siguranță și să intervină”, dar nu a făcut acest lucru. În schimb, CCR a fost lăsată să ia o decizie „abuzivă” care nu putea fi contestată. „Asta nu e democrație funcțională,” a mai adăugat aceasta.De asemenea, Lasconi a subliniat că, două luni mai târziu, „suntem, în continuare, în întuneric, fără a avea nicio dovadă privind nereguli și interferențe în procesul electoral care ar fi putut afecta rezultatul votului.”„Dacă vrem să rămânem în democrație, opiniile Comisiei de la Veneția trebuie respectate și transpuse în lege,” a afirmat Lasconi, acuzând lipsa de transparență și de dovezi clare în procesul de anulare a alegerilor.

 

În final, aceasta a prezentat și concluziile și recomandările Comisiei de la Veneția, printre care se numără:Îmbunătățirea legislației privind anularea alegerilor.

Decizia de anulare ar trebui să fie luată de BEC și să poată fi atacată la Instanța Constituțională (CCR) sau la Instanța Supremă (ÎCCJ).

O Curte Constituțională ar putea invalida alegerile doar în circumstanțe excepționale și clar reglementate, iar CCR ar trebui să motiveze cu dovezi clare de nerespectare a regulilor de campanie, nu doar cu informații clasificate de la SRI. De asemenea, părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și expune punctul de vedere înainte de a se lua o astfel de decizie.

„Sunt aici să apăr democrația și, în ciuda tuturor piedicilor care mi se pun, voi lupta pentru ca fiecare vot să fie apărat! România merită să fie țara în care fiecare cetățean e respectat, iar statul lucrează pentru oameni!” a încheiat Elena Lasconi.

 

Și preşedintele AUR, George Simion, a reacţionat pe reţelele de socializare după publicarea raportului Comisiei de la Veneţia, susţinând că documentul confirmă anularea „ilegală” a alegerilor prezidenţiale din România. „Comisia de la Veneţia vă spune ce vă spun toţi românii: aţi anulat alegerile ilegal. Lăsaţi democraţia să funcţioneze, daţi-vă demisia!”, a scris Simion pe pagina sa de Facebook. Aceasta vine ca reacţie la concluziile raportului publicat luni, care adresează probleme legate de procesul electoral din România.

 

 

Amintim că în raportul publicat astăzi, Comisia de la Veneția a subliniat că anularea alegerilor trebuie să fie o măsură excepțională, luată doar în circumstanțe clare și cu dovezi temeinice. Raportul recomandă ca decizia de anulare a alegerilor să fie luată de Biroul Electoral Central (BEC) și să poată fi contestată fie la Curtea Constituțională, fie la Instanța Supremă. De asemenea, Comisia subliniază că Curtea Constituțională nu ar trebui să anuleze alegerile bazându-se doar pe informații clasificate, ci pe dovezi clare ale nerespectării regulilor de campanie. Totodată, Comisia avertizează că o decizie de anulare trebuie să fie transparentă și să permită părților interesate să își exprime punctele de vedere înainte de a fi luată o hotărâre.

 

 

 Citește și: CCR i-ar putea interzice lui Călin Georgescu să candideze la preşedinţia României

 Citește și: Elena Lasconi: „Suntem mai dezbinați ca niciodată…Nu credeţi că ar trebui să facem în fiecare zi Ziua Unirii?”

 Citește și: Comisia de la Veneția: Anularea alegerilor prezidențiale din România „nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate”

 

https://adevarul.ro/politica/elena-lasconi-comisia-de-la-venetia-confirma-ca-2417636.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

(O tara iliesciana, cladita pe coruptie, hotie, injustitie, neomenie si…debandada isi sapa groapa pieirii!) Aurul dacic a fost scos ilegal din țară: era nevoie de o hotărâre de Guvern, care nu a fost niciodată emisă. Reacția premierului!

 

 

Cornelia Mazilu

 

 

Tezaurul dacic ar fi fost scos ilegal din țară, pentru a fi expus la muzeul Drents din Olanda. Era nevoie de o hotărâre de Guvern, care nu a fost niciodată emisă.

 

   Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, trebuie „să dea urgent explicații”, a transmis Lucian Romașcanu, purtătorul de cuvânt al PSD.

„Legat de tragedia furtului tezaurului dacic din Olanda, avem acum informații pe care ieri nu le aveam. În 3 august 2023, d-na ministru Raluca Turcan a promovat OUG Nr 27 care instituie obligația promovării unui HG pentru organizarea unor asemenea expoziții. Din ceea ce știu, pentru expoziția de la Drents Museum nu a existat o asemenea HG conform OUGului promovat de chiar ministrul Turcan. D-na ministru Turcan TREBUIE să dea urgent câteva explicații… ”, a scris Romașcanu, pe FB.

  Premierul Marcel Ciolacu a fost întrebat despre subiect și a spus că nu există o hotărâre de guvern

„Este adevărat. Vom afla toate detaliile”, a spus Marcel Ciolacu.

 

Potrivit Ordonanței privind Protejarea Patrimoniului Cultural Național, pentru organizarea unor expoziții în străinătate sau realizarea unor proiecte culturale internaționale de către instituțiile publice muzeale, aflate în subordinea Ministerului Culturii, măsurile privind  organizarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în situația în care sunt implicate mai mute autorități și instituții publice.

 

 

România a mai participat la expoziții asemănătoare la Roma și Madrid în baza unor hotărâri de guvern.

 

Poliția caută mai multe informații despre un Volkswagen Golf de culoare gri închis care a fost folosit în furtul Tezaurului Dacic, de la Muzeul Drents din Assen. Anchetatorii au indicii că mașina a fost furată și apoi arsă. Pe lista suspecților este și celebrul clan Remmo din Germania, care a mai dat spargeri la muzee în ultimii ani.

 

De asemenea, potrivit presei străine, printre hoți ar putea fi și infractori români.

 

Corpul de control al premierului Marcel Ciolacu ajunge luni, 27 inauarie, la Ministerul Culturii pentru a verifica toată documentația legală care a stat la baza organizării expoziției din Olanda.

 

„Voi dispune trimiterea Corpului de Control al Prim-ministrului la Ministerul Culturii pentru a verifica toată documentația legală care a stat la baza organizării acestei expoziții în Olanda”, a anunțat duminică Marcel Ciolacu.

 

Jaful a avut loc sâmbătă dimineață la Muzeul Drents din Assen, Olanda. Au fost furate Coiful de la Cotofeşti şi trei brăţări dacice care fac parte din expoziţia Dacia – bogată în aur şi argint. Expoziţia are peste 670 de piese din aur şi argint.

 

 

Poliţiştii români au deschis, din oficiu, un dosar penal în cazul furtului obiectelor ce aparțin tezaurului dacic, aflate la Muzeul din Drents, Olanda.

 

 Citește și: Expoziția de la muzeul de unde a fost furat aurul dacic, organizată într-un timp neobișnuit de scurt. Ce declara ministrul Culturii la deschiderea evenimentului

 Citește și: Scandalul jafului tezaurului dacic. Corpul de control al premierului Ciolacu face verificări la Ministerul Culturii: „Este o situație foarte gravă”

 Citește și: Noi dezvăluiri despre furtul Tezaurului Dacic. Renumitul clan Remmo din Germania, pe lista suspecților. De unde a fost furată maşina folosită de hoţi

 

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/surse-aurul-dacic-ar-fi-fost-scos-ilegal-din-2417631.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31124

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

Top 10 citate celebre…de la Confucius citire

 

 

         Confucius ,sau Kong Fu Zi, (550 î.Hr.- 478 î.Hr.) a fost un filozof chinez, născut în regiunea Lu, filozof care a influențat decisiv gândirea asiatică. Un prim principiu etic enunțat de Confucius este Su (reciprocitatea). Spiritul acestui principiu se regăsește în toate ideile sale și este piatra unghiulara a vieții sociale.

 

         Iată câteva din cele mai frumoase citate pe care ni le-a lăsat ,spre liniștea sufletului și neliniștea minții :

 

1.Viața este simplă, dar noi insistăm să o complicăm

 

2.Dacă urăști, înseamnă că ai fost învins

3.Omul are trei moduri de a acționa inteligent: prin gândire – cel mai nobil; prin copiere – cel mai simplu; și prin experiență – cel mai greu

4.Acceptăm sfaturile cu picăturile, dar le oferim cu gălețile

5.O piatră prețioasă nu poate fi lustruită fără a fi șlefuiești. La fel și cu oamenii: nu pot avea succes fără încercări suficient de dificile

6.Alegeți un loc de muncă pe gustul tău și nu va trebui să lucrezi nici o zi din viața ta

7.Obiceiurile proaste pot fi depășite astăzi, nu mâine

8.Frumusețea este peste tot, dar nu toată lumea o poate vedea

9.Nu mă supăr dacă oamenii nu mă înțeleg – mă supăr dacă eu nu sunt înțeles de oameni

10.Nu e minunat cel care nu a căzut niciodată, e minunat cel care a căzut și s-a ridicat

https://prietendevremerea.ro/top-10-citate-celebre-de-la-confucius-citire/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Top 10 citate celebre…de la Michelangelo citire

 

 

         Michelangelo Buonarroti a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. S-a născut la 6 martie 1475, Caprese Michelangelo, Italia.

 

         Iată câteva din cele mai frumoase citate pe care ni le-a lăsat ,spre liniștea sufletului și neliniștea minții :

 

1.Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu

2.Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc

 

3.Doamne, fă să-mi doresc întotdeauna puţin mai mult decât pot realiza!

4.Două virtuţi ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni şi puterea de a ne trăi propriile emoţii

5.Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El

6.Am văzut îngerul în piatră şi am sculptat până l-am eliberat

7.Frumuseţea este eliminarea surplusului

8.Genialitatea este răbdare nesfârşită

9.Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine

10.Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului

 

https://prietendevremerea.ro/top-10-citate-celebrede-la-michelangelo-citire/

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

10 cugetări geniale ale marelui dramaturg Anton Cehov

 

 

 

Cehov face parte dintr-o categorie de artişti netipică, pentru că nu credea defel în geniul său, dimpotrivă, au rămas multe mărturii că nu credea în durata şi posteritatea operei sale. Cu toate acestea ar fi interesant să ne inspirăm din câteva citate ale acestui mare geniu rus:

 

  1. Să fii binecrescut nu înseamnă să nu verși sosul pe fața de masă, ci să te faci că nu observi atunci când îl varsă cel de lângă tine.

 

  1. Căsătoria trebuie făcută din dragoste; a te însura cu o femeie numai pentru că e draguţă este ca şi când ţi-ai cumpăra din târg un lucru inutil numai pentru că e frumos.

 

  1. Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.

 

  1. Dacă nu știi ce simți pentru o persoană – închide ochii și imaginează-ți că ea nu este. Nicăieri. Nu este și nici nu va fi. Atunci totul va deveni clar.

 

  1. Seriozitatea omului care are simț al umorului bine dezvoltat este de sute de ori mai serioasă decât seriozitatea persoanei serioase.

 

  1. Nu-i poți cere noroiului să nu mai fie noroi.

 

  1. Cât e de plăcut să stai acasă atunci când răpăie ploaia pe ferestre și acoperiș înconjurat fiind de oameni distractivi.

 

  1. Atunci când o așchie îți intră în deget, bucură-te că nu în ochi!

 

  1. Dacă vrei să ai mai mult timp – nu fă nimic.

 

  1. Viaţa, de fapt, este o chestie foarte simplă şi omul trebuie să depună foarte mult efort pentru a o strica.

 

 

https://suceavalive.ro/10-cugetari-geniale-ale-marelui-dramaturg-anton-cehov/#google_vignette

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Jurnalul unui Mag

De (autor): Paulo Coelho

 

 

O carte captivanta, in care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho catre Santiago de Compostela, pe un drum medieval ce incepe in Pirinei si strabate nordul Spaniei. Pelerinajul facut de autor in 1986 a inspirat acest roman de aventuri care este totodata o fascinanta parabola despre nevoia de a gasi propria cale in viata si despre descoperirea faptului ca miracolul se ascunde intotdeauna in pasii oamenilor obisnuiti.

 

Jurnalul unui Mag ocupa un loc important in opera lui Paulo Coelho nu doar pentru ca este prima dintre cartile lui importante, publicata inainte de Alchimistul, ci si pentru ca este expresia completa a umanismului filozofiei lui Paulo Coelho si a profunzimii cautarilor sale.

 

Am ajuns ieri in oras, dupa ce am luat autobuzul care face curse regulate intre Pedrafita – aproape de Cebreiro – si Compostela. In patru ore am parcurs cei o suta cincizeci de kilometri care desparteau cele doua orase si mi-am amintit de calatoria cu Petrus – uneori aveam nevoie de doua saptamani ca sa strabatem o distanta ca asta. Peste putin aveam sa merg la mormantul Sfantului Iacob sa las acolo icoana Sfintei Fecioare Intrupate, montata in scoici. Apoi, cat mai curand posibil, voi lua avionul inapoi spre Brazilia, fiindca am multa treaba. […] Ma gandesc sa scriu o carte despre tot ce mi s-a intamplat. Dar este inca un gand departat… – Paulo Coelho

 

 

https://www.libris.ro/jurnalul-unui-mag-paulo-coelho-HUM978-606-779-406-9–p1259698.html#descriptionHead

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Cum vad eu lumea(Reed) – Albert Einstein

 

Descriere

Devenita simbol al stiintei, mai mult, simbol al unei intelepciuni care depaseste frontierele stiintei, ajungand la intrebarile esentiale despre ordinea universului si rostul nostru pe pamant, figura lui Einstein continua sa exercite o fascinatie fara egal, atat asupra oamenilor de stiinta, cat si asupra profanilor, cuceriti de clarviziunea, nonconformismul si umorul sau. Cum vad eu lumea reuneste articole si conferinte ale lui Einstein, definitorii pentru calea urmata in cercetarile sale stiintifice, pentru personalitatea si viziunea lui asupra lumii, texte prin care savantul a urmarit sa se apropie de publicul larg, fara a lasa in umbra rigoarea fizicianului.

 

La un secol de la descoperirea teoriei relativitatii, problemele puse aici de Einstein sunt inca de actualitate, iar perspectiva lui e un model pentru fizicienii care incearca sa ajunga la o teorie unificata, o teorie „a tot ce exista“ – ideal caruia Einstein i-a inchinat intreaga viata.

https://www.emag.ro/cum-vad-eu-lumea-reed-albert-einstein-9789735060398/pd/DTSNLMBBM/?emag_click_id=6ff4652903196c974e96b7394839a2af&ref=ps&utm_campaign=profitshare_HTN&utm_content=link&utm_medium=profitshare&utm_source=succesdublu.ro_affiliate_HTN

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

Cele mai bune 106 citate scurte extrase din carti si numai

 

 

Citate Scurte Care Lovesc Adanc

Bine  ai venit! Dupa ce ai citit acest articol, iti recomand sa arunci o privire si peste rezumatele detaliate ale cartilor pe care le citesc.

 

 

Majoritatea citatelor scurte pe care le-am inclus in acest articol vin insotite si de cartile din care aceste citate scurte au fost extrase.Cumpărați bestsellere online

 

Important de stiut faptul ca unele citate scurte sunt adaptate din limba engleza.

 

Cele Mai Bune 106 Citate, Statusuri si Descrieri Scurte

Aceste citate scurte ofera o perspectiva bogata si variata asupra vietii, subliniind importanța, profunzimea și frumusețea acestei lucrurilor pe care noi le experimentam.

 

Poti lua citatele scurte de mai jos si sa le publici online pe Facebook, Twitter, Instagram sau sa le trimiti prietenilor sau familiei.

 

“Devenim ceea ce gandim.” – James Allen, “Omul devine ce gandeste”

“Oamenii uita ce faci, dar nu uita cum ii faci sa se simta.” – Maya Angelou, “Mom & Me & Mom”

“Fiecare zi este o noua sansa de a alege.” – Oprah Winfrey, “Ceea ce stiu cu cu adevarat”

“Esecul este o oportunitate de a incepe din nou, de data aceasta mai intelept.” – Henry Ford, “Autobiografia lui Henry Ford”

“Nu intalnirea cu succesul, ci efortul de a incerca sa-l atingi, este adevaratul triumf.” – Mahatma Gandhi, “O viata legendara”

“Daca visezi sa faci ceva, incepe acum, nu maine.” – Franklin D. Roosevelt, “Fireside Chats”

“Fa ceea ce poti, cu ce ai, acolo unde esti.” – Franklin D. Roosevelt, “Fireside Chats”

“Singurul mod de a face o treaba extraordinara este sa iubesti ceea ce faci.” – Steve Jobs, “Biografia lui Steve Jobs”

“Invata din ieri, traieste pentru astazi, spera pentru maine.” – Albert Einstein, “Cum vad eu lumea”

“Daca nu-ti asumi riscuri, iti asumi cel mai mare risc.” – Robert Kiyosaki, “Tata bogat, tata sarac”

“Ceea ce conteaza nu este cat traim, ci ce facem cu viata noastra.” – Viktor Frankl, “Omul in cautarea sensului”

“Nu incerca sa fii un om de succes, ci un om de valoare.” – Albert Einstein, “Cum vad eu lumea”

“Diferenta dintre geniu si prostie este ca geniul are limitele sale.” – Albert Einstein, “Cum vad eu lumea”

“Invata sa vezi lucrurile in perspectiva lor si importanta lor relativa.” – Charles Darwin, “Originea speciilor”

“Nu esti ceea ce ai, esti ceea ce dai.” – Oscar Wilde, “Epigrame si aforisme”

“Daca nu poti sa faci lucruri mari, fa lucruri mici intr-un mod maret.” – Napoleon Hill, “De la idee la bani”

“Pentru a avea succes, trebuie sa acceptam esecurile, sa invatam din ele si sa mergem mai departe.” – John C. Maxwell, “Calatoria liderilor”

“Daca nu poti sa te schimbi pe tine, nu te astepta sa schimbi ceva in jurul tau.” – Mahatma Gandhi, “O viata legendara”

“Invingatorii nu renunta niciodata, iar cei care renunta nu castiga.” – Vince Lombardi, “What it takes to be #1”

“Invata de la ceilalti. Nu vei trai suficient pentru a face toate greselile singur.” – Groucho Marx, “Groucho and me”

“Cea mai mare descoperire a generatiei mele este ca oamenii isi pot schimba viata schimbandu-si atitudinea.” – William James, “Principiile psihologiei”

“Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.” – Mahatma Gandhi, “O viata legendara”

“Reusita nu este o destinatie, este o calatorie.” – Zig Ziglar, “Pasii catre varf”

“Cel mai bun mod de a prezice viitorul este sa-l creezi.” – Peter Drucker, “Management challenges for the 21st century”

“Ceea ce nu te omoara te face mai puternic.” – Friedrich Nietzsche, “Asa grait-a Zarathustra”

“Nu judeca fiecare zi dupa recolta pe care o faci, ci dupa semintele pe care le plantezi.” – Robert Louis Stevenson, “Intelepciunea lui Robert Louis Stevenson”

“Iubeste ceea ce faci si vei avea succes.” – Ray Bradbury, “Zen in arta scrisului”

“Viata este ca o bicicleta: pentru a-ti mentine echilibrul, trebuie sa continui sa te misti.” – Albert Einstein, “Cum vad eu lumea”

“Calea spre succes este plina de obstacole. Nu renunta, gaseste o cale si mergi mai departe.” – Tony Robbins, “Puterea nemarginita”

“Viata iti da sanse, dar trebuie sa fii pregatit sa le folosesti.” – Paulo Coelho, “Alchimistul”

“Nu esti invins atunci cand pierzi, esti invins atunci cand renunti.” – Paulo Coelho, “Manualul razboinicului luminii”

“Obstacolele sunt acele lucruri inspaimantatoare pe care le vezi atunci cand iti iei ochii de la scop.” – Henry Ford, “Autobiografia lui Henry Ford”

“O atitudine pozitiva poate transforma visurile in realitate.” – David Schwartz, “Puterea magica a gandirii”

“Fii tu insuti; toata lumea este deja luata.” – Oscar Wilde, “Epigrame si aforisme”

“Cand iti schimbi modul in care vezi lucrurile, lucrurile pe care le vezi se schimba.” – Wayne Dyer, “The Power of Intention”

“Pasiunea este energie. Simte puterea care vine din concentrarea pe ceea ce te entuziasmeaza.” – Oprah Winfrey, “Ceea ce stiu cu adevarat”

“Cu cat suntem mai buni, cu atat mai mult vom dori sa invatam; cu cat mai mult invatam, cu atat mai buni vom fi.” – Confucius, “Analecte”

“Daca nu esti pregatit sa esuezi, nu vei putea inova.” – “Elon Musk: Tesla, SpaceX si cautarea unui viitor fantastic”

 “Cei mai buni lideri sunt cei mai buni invatatori.” – John Wooden, “Piramida succesului”

“Viata este prea scurta pentru a fi altcineva decat cel mai bun tu.” – Les Brown, “Calatoria spre succes”

“Pentru a cuceri frica, trebuie sa actionezi in ciuda ei.” – Susan Jeffers, “Chiar daca ti-e frica, actioneaza”

“Succesul nu consta in a nu cadea niciodata, ci in a te ridica de fiecare data cand cazi.” – Confucius, “Analecte”

 “Un vis nu devine realitate printr-un miracol; are nevoie de transpiratie, determinare si munca grea.” – Colin Powell, “It worked for me”

“Cand te ridici deasupra provocarilor, iti dau putere sa continui sa urci.” – John C. Maxwell, “Cele 15 legi ale cresterii personale”

“Fericirea nu consta in a avea ceea ce vrei, ci in a dori ceea ce  ai.” – Epictet, “Manualul”

“Maiestria vine prin incercare, esec si incercare din nou.” – Robert Greene, “Mastery”

“Un singur pas incepe o calatorie de o mie de kilometri.” – Lao Tzu, “Tao Te Ching”

“Cei mai buni lideri inspira oamenii sa aiba incredere in ei. ” – John C. Maxwell, “Calatoria liderilor”

“Da-i drumul lucrurilor pe care nu le poti schimba. Concentreaza-te pe ceea ce poti si lasa universul sa se ocupe de restul.” – Eckhart Tolle, “Puterea prezentului”

“Aduci valoare in lumea aceasta nu doar prin ceea ce faci, ci si prin ceea ce esti.” – Wayne Dyer, “Change your thoughts, change your life”

“Nu te teme de greseli si nici de esecuri, ele sunt doar trepte pe scara spre succes.” – Robert Kiyosaki, “Tata bogat, tata sarac”

“Daca vrei sa-ti schimbi viata, schimba-ti gandurile si actiunile tale.” – Tony Robbins, “Puterea nemarginita”

“Timpul este cel mai valoros lucru pe care il avem; nu-l irosi, foloseste-l intelept.” – Benjamin Franklin, “Povestea vietii mele”

“Invingatorii isi aleg destinatiile si isi stabilesc directiile proprii.” – Denis Waitley, “The psychology of winning”

“Nu poti sa controlezi vantul, dar poti sa ajustezi panzele.” – James Dean, “Biografia lui James Dean”

“Oportunitatile nu vin cu etichete; trebuie sa fii pregatit sa le recunosti.” – Richard Branson, “Screw It, Let’s Do It”

“Succesul nu se masoara in bani, ci in diferenta pe care o faci in vietile celorlalti.” – Michelle Obama, “Povestea mea”

“Nimic nu este imposibil pentru cei care sunt dispusi sa incerce.” – Esop, “Fabulele lui Esop”

“Sa crezi in tine este primul pas spre succes.” – Richard Parkes Cordock, “Lectii de succes de la milionari”

“Sarac nu este cel ce are putin, ci cel ce doreste mai mult.” – Seneca, “Ramai cu bine”

“Gaseste-ti pasiunea si vei gasi puterea de a face lucruri uimitoare.” – Mark Twain, “Aforismele lui Mark Twain”

“Nu te teme sa stai in fata marilor schimbari, ele sunt oportunitati de a creste.” – Richard Branson, “Losing My Virginity”

“Viata este prea scurta pentru a nu face ceea ce-ti place.” – Steve Jobs, “Biografia lui Steve Jobs”

“Timpul tău este limitat, nu-l irosi trăind viața altuia.” – Tim Ferriss, “Instrumentele titanilor”

“Nu te teme de a fi diferit, teme-te de a fi la fel ca toti ceilalti.” – Paulo Coelho, “Manualul razboinicului luminii”

“Problemele sunt oportunitati in deghizare; invata sa le vezi ca pe un cadou.” – Richard Branson, “Losing My Virginity”

“Nu te masura cu ceilalti, ci masoara-te cu tine insuti si vei deveni o persoana mai buna.” – Zig Ziglar, “Pasii catre varf”

“Pentru a realiza ceva mare, trebuie sa fii dispus sa renunti la ceva mic.” – John C. Maxwell, “Calatoria liderilor”

“Nu cauta fericirea in lucruri materiale, ci in interiorul tau.” – Dalai Lama, “Arta fericirii”

“Indrazneste sa visezi, sa actionezi si sa perseverezi pana ce visul tau devine realitate.” – Napoleon Hill, “De la idee la bani”

“Oamenii mari nu s-au nascut mari, au devenit mari prin munca asidua si perseverenta.” – Robert Kiyosaki, “Tata bogat, tata sarac”

“Viata este plina de provocari, dar nu lasa ca acestea sa te impiedice sa urmezi drumul tau.” – Maya Angelou, “Eu stiu de ce canta pasarea in cusca”

“Poti sa inveti multe de la esecuri, dar mai ales ca nu trebuie sa te opresti.” – Elon Musk, “Elon Musk: Tesla, SpaceX si cautarea unui viitor fantastic”

“Calea spre succes nu este o linie dreapta, ci un drum plin de curbe si intorsaturi.” – Jeff Bezos, “Biografia lui Jeff Bezos”

“Calea spre succes este sa-ti asumi responsabilitatea totala pentru tot ce se intampla in viata ta.” – Jack Canfield, “Principiile succesului”

“Nu uita niciodata ca cel mai puternic factor de succes este credinta in sine.” – Norman Vincent Peale, “Puterea gandirii pozitive”

“Succesul poate fi măsurat în câți ani de viață simți că  ai trăit cu adevărat.” – Tim Ferriss, “Instrumentele titanilor”

“Nu există vreo limită pentru ce poți să obții, decât limitele pe care le pui singur în mintea ta.” – Brian Tracy, “Puterea Concentrarii”

“Poti sa faci orice, dar nu poti sa faci totul.” – Tim Ferriss, “Saptamana de lucru de 4 ore”

“Nu este suficient sa ai o minte buna; lucrul important este sa o folosesti bine.” – René Descartes, “Discursul asupra metodei”

“Daca vrei sa atingi excelenta, poti obtine asta astazi. Incepe sa faci un act de excelenta acum.” – Brian Tracy, “Succesul in viata”

“Cel mai mare secret al puterii este să nu dezvălui niciodată intențiile tale.” – Robert Greene, “48 de legi ale puterii”

“Cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa-l repete.” – George Santayana, “The Life of Reason”

“Daca nu te uiti in interior, nu vei gasi niciodata ce esti in exterior.” – Carl Jung, “Amintiri, vise, reflectii”

“Nu poti sa traiesti o viata pozitiva cu o minte negativa.” – Joyce Meyer, “The Battlefield of your mind”

“Da lumii cel mai bun din tine si cel mai bun se va intoarce catre tine.” – Madeline Bridge, “Sufletul lui Madeline Bridge”

“Adevarata educatie nu se obtine prin repetarea a ceea ce stim deja, ci prin descoperirea a ceea ce nu stim.” – Daniel J. Boorstin, “Calatoriile in timp”

“Viata nu este despre a astepta ca furtuna sa treaca, ci despre a invata sa dansezi in ploaie.” – Vivian Greene, “Intelepciunea vietii”

“Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment este acum.” – Proverb chinezesc, “Intelepciunea chinezeasca”

“Succesul nu este final, esecul nu este fatal: curajul de a continua conteaza.” – Winston Churchill, “Discursuri despre democratie”

“Nimic nu ne apartine, doar timpul este al nostru.” – Seneca, “Ramai cu bine”

“Succesul nu este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului.” – Albert Schweitzer, “Filozofia civilizatiei”

“Educatia este eliberarea mintii, nu inmagazinarea de fapte.” – Paulo Freire, “Pedagogia celor oprimati”

“Un obiectiv fara un plan este doar o dorinta.” – Antoine de Saint-Exupéry, “Citadela”

“Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna.” – Proverb african, “Intelepciunea africana”

“Indrazneste sa traiesti viata pe care ti-ai dorit-o intotdeauna.” – Goethe, “Intelepciunea lui Goethe”

“Nimeni nu este nefericit numai din cauza prezentului.” – Seneca, “Ramai cu bine”

“Succesul este sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca altcineva.” – Ralph Waldo Emerson, “Eseuri: Prima si a doua serie”

“Viata este 10% ceea ce ti se intampla si 90% cum reactionezi la asta.” – Charles R. Swindoll, “The Grace Awakening”

“Asumarea responsabilitatii pentru propria viata este cel mai mare pas catre succes.” – Jim Rohn, “Cei 7 piloni ai succesului”

“Cel mai bun mod de a prevedea viitorul este sa-l creezi.” – Abraham Lincoln, “Discursuri si scrisori ale lui Abraham Lincoln”

“Cand intalnesti un obstacol, nu renunta; gaseste o cale sa il depasesti.” – Thomas Edison, “Biografia lui Thomas Edison”

“Viata este 10% ceea ce ti se intampla si 90% cum reactionezi la asta.” – Charles R. Swindoll, “Intelepciunea lui Swindoll”

“Daca nu-ti place drumul pe care esti, incepe sa pavezi unul nou.” – Dolly Parton, “Visul si dorinta”

“Singura limita a realizarilor noastre de maine sunt indoielile noastre de azi.” – Franklin D. Roosevelt, “Biografia mea”

“Natura cere putin, parerea lumii cere enorm.” – Seneca, “Ramai cu bine”

 

Cartile din care au fost extrase citatele, mesajele si descrierile scurte:

 

Norman Vincent Peale – Forta gandirii pozitive

James Allen – Omul devine ce gandeste

Benjamin Franklin – Povestea vietii mele

Tim Ferriss – “Saptamana de lucru de 4 ore” si “Instrumentele titanilor”

Charles Darwin – “Originea Speciilor”

Robert Green – “Mastery” si “Cele 48 de legi ale puterii”

Jack Canfield – “Principiile succesului”

Brian Tracy – “Succesul in viata”

Groucho Marx – “Groucho and me”

Lao Tzu – “Tao Te Ching”

Mahatma Gandhi – “O viata legendara”

Zig Ziglar, “Pasii catre varf”

Carl Jung – “Amintiri, vise, reflectii”

Vince Lombardi, “What it takes to be #1”

Peter Drucker, “Management challenges for the 21st century”

Friedrich Nietzsche, “Asa grait-a zarathustra”

Ray Bradbury, “Zen in arta scrisului”

Albert Einstein, “Cum vad eu lumea”

Tony Robbins – “Puterea nemarginita”

Rene Descartes – “Discurs asupra metodei”

Paulo Coelho, “Achimistul”, “Manualul razboinicului luminii”

Henry Ford – “Autobiografia lui Henry Ford”

David Schwartz – “Puterea magica a gandirii”

Oscar Wilde – “Epigrame si aforisme”

Wayne Dyer – “The Power of Intention”, “Change Your Thoughts, Change Your Life”

Oprah Winfrey, “Ceea ce stiu cu adevarat”

Confucius, “Analecte”

George Santayana – “The life of reason”

Ashlee Vance – “Elon Musk: Tesla, SpaceX si cautarea unui viitor fantastic”

Steve Jobs -“Biografia lui Steve Jobs”

John Wooden – “Piramida succesului”

Les Brown – “Calatoria spre succes”

Susan Jeffers – “Chiar daca ti-e frica, actioneaza”

Colin Powell – “It worked for me”

Richard Branson – “Screw It, Let’s Do It”, “Losing My Virginity”

Michelle Obama – “Povestea mea”

Esop – “Fabulele lui Esop”

Maya Angelou – Eu stiu de ce canta pasarea din cusca

Richard Parkes Cordock, “Lectii de Succes de la milionari”

Mark Twain – “Aforismele lui Mark Twain”

Dalai Lama – “Arta fericirii”

Napoleon Hill -“De la idee la bani”

Robert Kiyosaki – “Tata bogat, tata sarac”

Franklin Roosevelt – Fireside Chats

Viktor Frankl – “Omul in cautarea sensului vietii”

Eckhart Tolle – Puterea prezentului

William James, “Principiile psihologiei”

Jeff Bezos – Biografia lui Jeff Bezos

Joyce Meyer – The Battefield of your mind

Seneca – Ramai cu bine

 

https://succesdublu.ro/citate-scurte/

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

Minți geniale – citate celebre (I)

 

 

Imposibil să nu le cunoști, imposibil să nu te identifici măcar cu o parte dintre ele…

 

  1. Ce se află în spatele nostru și în fața noastră contează mult mai puțin decât ceea ce se afla în noi înșine. – Ralph Waldo Emerson

 

  1. Viața e scurtă, dar, nevrednic folosită, scurtimea ei ar fi încă prea lungă, chiar dacă așezându-ne călare pe acul de ceasornic am opri viața în loc după o oră. – William Shakespeare

 

  1. Schimbări incredibile se întâmplă în viața ta atunci când te decizi să preiei controlul lucrurilor asupra cărora ai putere și renunți la a tânji pentru control asupra celor pentru care nu ai putere. – Steve Maraboli

 

  1. Fiecare crede că trăiește pentru sine, dar când colo, omul trăiește pe pământ ca să facă viața îndeobște mai bună! Iar pentru binele omenirii, face să trăiești o sută de ani, ba și mai mult. – Maxim Gorky

 

  1. Pe pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi. – Mircea Eliade

 

  1. Individul nu e decât un detaliu neînsemnat dintr-un desen uriaş şi sublim. – Albert Einstein

 

  1. Viața este o aventură în iertare. – Norman Cousins

 

  1. Fiţi cât se poate de conştienţi de faptul că momentul prezent este tot ce aveţi. – Eckhart Tolle

 

  1. Cel care controlează trecutul controlează și viitorul. Cel care controlează prezentul controlează trecutul. – George Orwell

 

  1. Nu am dat greș, am descoperit doar 10.000 de modalități în care ceva nu funcționează. – Thomas A. Edison

 

  1. Dacă îți închipui că ești prea mic pentru a face o diferență, încearcă să dormi cu un țânțar. – Dalai Lama

 

  1. Când vă surprindeți alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva. – Eckhart Tolle

 

  1. Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie. – Anthony Robbins

 

  1. Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii. – Dalai Lama

 

  1. Viața are granițe precise. Din cauza muncii și a vieții de zi cu zi atât de încărcate, acest adevăr e adesea uitat. – Dean R. Koontz

 

 

https://www.catchy.ro/minti-geniale-citate-celebre-i/140965#google_vignette

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cine sunt câștigătorii premiului Nobel născuți în România. Cinci personalități marcante din istorie

 

DE Alexandra Lupascu

 

Cinci personalităţi de orgine română se află printre cei care au primit premiul Nobel, până în prezent. Primul dintre aceştia este George Emil Palade.

 

Povestea primului premiu Nobel a început la Iaşi, în 1912. George Emil Palade s-a născut la data de 19 noiembrie 1912, într-o familie de profesori. Cu toate că tatăl său i-a sugerat să se înscrie în cadrul Facultăţii de Filosofie, acesta a ales Medicina.

 

Câştigătorul primului premiu Nobel termină Facultatea de Medicină din Bucureşti cu o lucrare legată de adaptarea organelor delfinilor la mediul marin.

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetătorul s-a înrolat în corpul medical al Armatei Române, cu gradul de locotenent.

 

Care sunt românii care au obținut premiul Nobel până acum. Cinci personalități marcante din istorie

În anul 1946, Palade a luat decizia de a se muta în Statele Unite ale Americii alături de Irina Malaxa, soţia sa, fiica marelui industriaş Nicolae Malaxa, unde a fost angajat ca şi cercetător la Universitatea Rockefeller din New York, scrie Antena3.

 

Acesta a devenit specialist în domeniul biologiei celurare, iar în anul 1974, George Emil Palade a primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină.

 

Românul, împreună cu medicii belgieni Christian de Duve şi Albert Claude, au obţinut distincţie datorită descoperirile făcute cu privire la organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne.

 

George Emil Palade a murit în Statele Unite ale Americi, în California, la data de 8 octombrie 2008, la vârsta de 96 de ani.

 

Au studiat consecințele unui război nuclear

Un alt laureat român al premiului Nobel este medicul Ioan Moraru. Acesta este şi singura personalitate de origine română, care în momentul obţinerii acestei distincţii se afla în România, fără să fie emigrat în altă ţară.

 

În anul 1985, Ioan Moraru, împreună cu sovieticul Mihail Kuzin şi americanul Bernard Lown, au primi în anul premiul Nobel pentru Pace.

 

Cei trei membri ai organizaţiei „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” au realizat un studiu amănunţit cu privire la consecinţele unui război nuclear.

 

Cu toate acestea, regimul comunist i-a interzis medicului român să ia parte la festivitatea de decernare a premiului Nobel.

 

Ioan Moraru a decedat în timpul Revoluţiei, la data de 20 decembrie 1989, la Bucureşti.

 

Premiul Nobel pentru pace

Printre cele cinci personalităţi de origine română care au primit premiul Nobel se află şi Elie Wiesel. Acesta s-a născut la 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmaţiei, într-o familie de evrei din România.

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia scriitorului a ajuns în Lagărul de exterminare de la Auschwitz.

 

Citeşte şi: Olivia Steer îl ceartă pe Mircea Cărtărescu că nu știe să scrie. Scriitorul îi arată de ce greșește

 

Elie Wiesel şi-a pierdut părinţii şi sora mai mică în lagăr. Acesta a reuşit să supravieţuiască, iar la data de 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană.

 

Deşi credea că şi-a pierdut întreaga familie, Elie Wiesel îşi regăseşte două dintre surori într-un orfelinat din Franţa.

 

Cea mai cunoscută carte a sa fiind „Noaptea”, o operă autobiografică despre timpul petrecut în lagărul nazist. Cartea lui Elie Wiesel este recunoscută ca fiind una dintre cărţile fundamentale ale Holocaustului. În anul 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru pace.

 

Premiul Nobel pentru Literatură

Herta Muller este şi ea una dintre personalităţile de origine română care au câştigat premiul Nobel.

 

Comitetul Nobel a decis să-i acorde premiul pentru literatura în 2009 scriitoarei germane născute în România.

 

Născuta în judetul Timis din părinti șvabi, Herta Muller a urmat studii de limba germană şi literatura romana la Universitatea din Timișoara.

 

Citeşte şi: Mircea Cărtărescu ar câştiga Nobelul pentru Literatură. Aşa susţine un jurnalist suedez

 

În România comunistă, familia Muller a fost persecutată, mama Hertei, fiind deportată în lagărul Novo – Gorloka din Uniunea Sovietică.

 

În anul 2009, Herta Muller a publicat romanul „Leagănul respiraţiei”, o carte ce explică modul în care au fost deportaţi germanii originari din România în Uniunea Sovietică.

 

În anul 1987, Muller a emigrat în Republica Federală Germania, reuşind că în anul 2009 să primească Premiul Nobel pentru literatură, pentru „densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor”.

 

Excelență și în știință

Stefan Walter Hell, un al câştigător al premiului Nobel, s-a născut la data de 23 decembrie 1962, la Arad, tot într-o familie de şvabi.

 

La fel ca şi Herta Muller, acesta a părăsit România comunistă şi s-a mutat în anul 1978 în Republica Federală Germania.

 

 

 

https://newsweek.ro/cultura/care-sunt-romanii-care-au-obtinut-premiul-nobel-pana-acum-cinci-personalitati-marcante-din-istorie

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Premiile Nobel: Cele mai revolutionare cinci descoperiri in medicina

Autor: Echipa medicală MedLife

 

 

De la structura ADN-ului la procesul de fertilizare in vitro, numeroase inovatii si descoperiri biologice au castigat cel mai important premiu stiinftific al domeniului: Premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie. Din 1901, de la prima editie, Comitetul Nobel a acordat 104 de premii in medicina pentru 204 persoane.

Cele mai importante Premii Nobel in medicina:

 

  1. Difteria si tratamentul tetanosului

 

Primul Premiu Nobel pentru Medicina si Fiziologie a fost acordat in anul 1901 cercetatorului german Emil von Behring pentru munca sa in dezvoltarea terapiei cu ser, o metoda de tratare a bolilor prin injectarea serului sanguin al animalelor imunizate.

 

In particular, acesta a fost onorat pentru folosirea terapiei pentru tratarea difteriei si a infectiei tetanos. „El a deschis un nou drum in domeniul stiintei medicale si, prin urmare, a plasat in mainile medicilor o arma victorioasa impotriva bolilor si a deceselor”, a afirmat Comitetul Nobel la momentul respectiv. 2. Structura de dublu helix/ ADN-ul

 

James Watson, Francis Crick si Maurice Wilkins au castigat premiul in 1962 pentru descoperirea structurii si semnificatiei acidului dezoxiribonucleic, mai bine cunoscut sub numele de ADN. Rosalind Franklin, a carei cristalografii cu raze X a jucat un rol cheie in rezolvarea structurii ADN, a murit in 1958 si nu fost distinsa cu premiul Nobel. (regulile interzic acordarea Premiului Nobel postum)

 

Alti cercetatori care nu au primit premiul, desi au adus contributii importante la elucidarea proprietatilor ADN-ului, sunt: Alex Stokes, Herbert Wilson, Erwin Chargaff si Oswald Avery.

 

  1. Penicilina

 

Putine progrese au revolutionat domeniul medicinei la fel de mult ca descoperirea primului antibiotic natural, penicilina, in 1928. Premiul Nobel pentru „efectul curativ asupra diverselor boli infectioase” i-a fost acordat biologului scotian Alexander Fleming, biochimistului britanic Ernst Boris Chain si patologului australian Sir Howard Walter Florey in 1945.

 

Penicilina trateaza o serie de infectii bacteriene si a salvat vietile multor soldati raniti in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

 

  1. Elementele genetice transpozabile

 

Barbara McClintock a primit Premiul Nobel in 1983 pentru descoperirea transpozonilor genetici, secvente de ADN care isi pot schimba pozitia in genom. Geneticiana, de origine americana, a fost una dintre cele 10 femei care au castigat premiul.

 

  1. Fertilizarea in vitro

 

Premiul Nobel din 2010 a mers la fiziologul britanic Robert Edwards pentru dezvoltarea fertilizarii in vitro. Tehnica presupune monitorizarea ciclului de reporducere al femeii, indepartarea ovulelor din ovare, fertilizarea acestora cu sperma intr-un vas de laborator si implantarea ovulului fertilizat in uterul femeii. Louise Brown, nascut in 1978 in Marea Britanie, a fost primul copil „conceput in epurbeta” cu ajutorul fertilizarii in vitro.

 

Sursa: LiveScience

 

Premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie a fost acordat in acest an cercetatorilor James Rothman, Randy Schekman si Thomas Sudhof pentru descoperirile lor asupra mecanismului care regleaza circulatia veziculara, un sistem major de transport in celulele noastre.

 

https://www.medlife.ro/articole-medicale/premiile-nobel-cele-mai-revolutionare-cinci-descoperiri-in-medicina.html

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cinci lucruri de ştiut despre premiile Nobel

De Universul.net -3 octombrie 2024

 

Premiile Nobel sunt decernate începând de luni şi până pe 14 octombrie la Stockholm şi Oslo. Iată cinci lucruri de ştiut despre aceste premii, acordate celor care au lucrat pentru „binele omenirii”, conform dorinţei creatorului lor, inventatorul suedez Alfred Nobel, informează News.ro.

 

În detenţie

 

Începând din 1901, cinci laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace s-au aflat în detenţie în momentul în care au primit premiul.

 

În 1936, jurnalistul şi pacifistul german Carl Von Ossietzky era într-un lagăr de concentrare nazist.

 

Aflată în arest la domiciliu, lidera opoziţiei birmaneze Aung San Suu Kyi, laureată a premiului în 1991, a fost autorizată de junta militară să călătorească la Oslo, dar a renunţat de teamă că nu se va mai putea întoarce.

 

În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost încarcerat. Scaunul său, pe care era aşezat premiul, a fost lăsat simbolic gol.

 

În 2022, apărătorul belarus al drepturilor omului Ales Bialiatski a fost încarcerat, iar soţia sa, Natalia Pintchouk, l-a reprezentat la ceremonie.

 

Anul trecut, activista iraniană Narges Mohammadi şi-a sărbătorit Premiul Nobel din celula sa din închisoarea Evin.

 

Tineri şi vârstnici

 

În 2014, activista pakistaneză pentru drepturile omului Malala Yousafzai a devenit la 17 ani cel mai tânăr câştigător al unui Premiu Nobel.

 

În 1915, australianul Lawrence Bragg a câştigat Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, la vârsta de 25 de ani.

 

În schimb, americanul John B. Goodenough rămâne cel mai vârstnic laureat, primind Premiul Nobel pentru Chimie la vârsta de 97 de ani în 2019 pentru lucrările sale privind bateria litiu-ion. Compatriotul său Arthur Ashkin a primit Premiul Nobel pentru Fizică la vârsta de 96 de ani, un an mai târziu.

 

Nu se acordă premii postume

 

Potrivit AFP, din 1974, statutul Fundaţiei Nobel stipulează că un premiu nu poate fi acordat postum, cu excepţia cazului în care decesul survine după anunţarea numelui câştigătorului. Doar două personalităţi decedate, ambele suedeze, au fost premiate: poetul Erik Axel Karlfeldt (Literatură în 1931) şi secretarul general al ONU Dag Hammarskjöld (Pace în 1961), care se presupune că a fost asasinat. Au existat, de asemenea, ocazii în care un premiu nu a fost acordat, ca omagiu adus unui laureat decedat, ca în 1948, după moartea lui Gandhi. În 2011, Adunarea Nobel a Institutului Karolinska a fost şocată să afle că un laureat, canadianul Ralph Steinman, a murit cu trei zile înainte de decernarea premiului pentru Medicină. Cu toate acestea, fundaţia a decis să adauge numele acestuia pe prestigioasa sa listă de laureaţi.

 

Nobel, poetul

 

Iubitor al poeziei engleze şi mare admirator al lui Shelley şi Byron, Alfred Nobel a intrat în istorie ca inventator al dinamitei, dar nu a încetat niciodată să scrie versuri, fie în suedeză, fie în limba lui Shakespeare. Într-o scrisoare către un prieten, el spunea: „Nu am nici cea mai mică pretenţie de a-mi numi versurile poezie. Scriu din când în când doar pentru a scăpa de depresie sau pentru a-mi îmbunătăţi engleza”. În 1862, tânărul de 29 de ani, îndoindu-se de talentul său, îi scria unei tinere în franceză: „Fizica este domeniul meu, nu stiloul”. În anul morţii sale (1896), a scris o tragedie scandaloasă, “Némésis”, despre execuţia în Roma secolului al XVI-lea a unei femei care şi-a ucis tatăl vitreg incestuos. “Némésis” apare, dar toate exemplarele sunt arse după moartea sa. Toate, mai puţin trei.

 

Trei sute de propuneri pe an

 

Arhivele Academiei Suedeze sunt pline de scrisori de la cele mai mari nume din lumea literatură şi editorială care atrag atenţia academicienilor asupra Premiului pentru Literatură.

 

În fiecare an, Academia primeşte aproximativ 300 de propuneri scrise de la foşti laureaţi, academicieni, organizaţii şi alţi profesori din lumea literară şi lingvistică. Fiecare nominalizator evidenţiază punctele forte ale favoritului său.Pentru a fi valabile, nominalizările trebuie reînnoite în fiecare an şi primite până la 31 ianuarie. Candidaţii trebuie – în principiu – să fi publicat în cursul anului.

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

Evreii și premiile Nobel

 

Circulă pe Internet o lista cu evreii care au luat premii Nobel de-a lungul anilor. Impresionantă listă. Mai ales că, după știința mea, nici nu este completă. Cred că se mai pot adăuga câteva nume de evrei nobeleați… Comentariul care însoțește această listă este ironic, sarcastic mai bine spus, la adresa arabilor, care, se zice, nu înțeleg cât de importantă este educația. Drept care arabii sunt puțini sau chiar inexistenți pe lista lui Nobel. Ceva cam de genul ăsta…

 

Adevărul este că evreii, cu oricine ar fi comparați dintre popoarele lumii, sunt pe departe poporul cel mai titrat cu premii Nobel. Dacă raportăm și la numărul zice-se mic, circa 20 de milioane de evrei, proporția devine copleșitoare. Un tînăr, evreu cred, care-mi mai scrie din când în când, mi-a trimis și el lista amintită – o primeam astfel a enșpea oară!, și mi-a cerut s-o comentez! I-am răspuns, ca pe televizor, NO COMMENT. Ce să comentezi când proporțiile sunt atât de …disproporționate?!

 

A revenit și aproape că m-a somat, amenințându-mă că întrerupe orice legătură cu subsemnatul, „dacă n-aveți curaj să comentați”! Curaj?… Așa că n-am avut încotro și i-am răspuns în câteva rânduri, cam următoarele:„Domnule X, este impresionant numărul de evrei laureați cu premiul Nobel! Mai ales pentru unul ca mine care nu mă pricep nici la fizică, nici la chimie, nici la medicină sau la economie. Mă pricep însă binișor la literatură. Și dacă, obligat de insistențele dumitale, mă uit atent la lista de scriitori evrei premianți Nobel, descopăr cu uimire că eu nu le-aș fi dat nici măcar premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România… Nu glumesc. Începând cu Elias Canetti, care a luat premiul Nobel la concurență cu Gabriel Garcia Marquez, pe care l-a surclasat, desigur… Mai rostește cineva numele acestui Canetti azi?! Recomandă-mi și mie o carte a acestui Elias pe care s-o citesc și eu cu minimă încântare!… Hai, nu o carte întreagă, dar un capitol se poate?! O pagină măcar!…

 

      Nu i-am citit pe toți scriitorii evrei aflați în această jenantă colegialitate cu Canetti, ci doar pe cei mai mulți. Și te asigur că-ți pot face o listă cu 20 de scriitori români în viață care ar merita mai multe onoruri literare decât nemuritorii evrei de pe lista Nobel. Iar dacă e să-i iau în considerație și pe scriitorii care nu mai sunt în viață, îți fac o listă de 50-60 de nume de scriitori români! Mai buni decât Canetti  & comp., inclusiv Saul Bellow, în fața căruia un Mircea Eliade nu a avut nicio șansă la premiul Nobel… E drept, pe lista mea, printre cei 50-60 de români nobeleabili s-ar afla și vreo doi evrei… Chiar trei, dacă mă uit mai bine! Mă mai pricep și la pace și război… Adică la politică. Unde figurează, ca premianți Nobel pentru pace, alde Elie Wiesel sau Menachen Begin, adică un escroc notoriu și un terorist, criminal cu zeci de vieți pe conștiință… Dacă evreii serioși au ajuns să se laude cu asemenea rebuturi umane, este trist. Chiar mai trist decât premiile Nobel care li s-au conferit scriitorilor evrei…”Și cred că am încheiat așa răspunsul meu: „Stimate domn, dacă și celelalte premii Nobel, din fizică sau chimie, medicină sau economie, sunt la fel de meritate ca premiile obținute de evrei pentru literatură și pace, atunci mă mir cum de nu este chiar mai lungă lista pe care mi-ai trimis-o!…Acum îmi pare rău de comentariul de mai sus. De pe urma lui am pierdut un corespondent simpatic, plăcut și, mai ales, util! Fără dumnealui nu scriam rândurile de mai sus! El mi le-a comandat! Pe franțuzește, asta se cheamă tu l’as voulu, George Dandin!… Păcat că nu-mi mai scrie să-mi mai ceară și alte comentarii… Mai sunt atâtea liste doar! Atâtea Oscaruri, bunăoară!

 

 

Post scriptum. Citindu-i pe scriitorii evrei nobeleați, ca și pe alți scriitori evrei din Occident, mai recent pe Philip Roth, sau pe scenariștii de la Hollywood ai unor filme cu subiecte evreiești, gen Lista lui Schindler, m-am pomenit că fac o constatatre, să nu-i zic chiar descoperire: realismul socialist, ca metodă(sic!) de creație literar-artistică experimentată în țările comuniste cu un răsunător in-succes în anii de după război, trebuie să fi fost o invenție evreiască. Eminamente evreiască! Pur evreiască! Căci, iată, „creatorii” mai sus pomeniți nu sunt capabili nici până azi să depășească tezismul, simplismul și artificialitatea acelei vestite anti-literaturi. Continuă să funcționeze realismul socialist ca metodă la scriitorii evrei de peste Ocean, așadar. Să fie o chestiune de mental etnic? De „genă”? Nu cred! Mai degrabă se pare că asta este soarta scrisului la comanda nu știu cui, indiferent a cui, dar comandă! Sarcină trasată! Obiective precise, fixate pentru „inginerii sufletelor” evreiești. Vai de sufletele lor cu așa inginerie literară!… Cum de-i mai suportă cititorii evrei de pe ambele țărmuri ale Atlanticului?!…

 

Post scriptum secund. Am ezitat să dau drumul acestui text. În general, nu e bine să răspunzi la provocări. Dar am văzut pe TVR Cultural ultima parte a întâlnirii de la Ateneu, a lui Amos Oz, scriitor evreu de mare succes, și cititorii săi din România. Moderator, eternul Gabriel Liiceanu. Mai penibil ca oricând. A respectat însă regulile compoziției clasice și a culminat la ultima întrebare, de un servilism și o slugărnicie față de tot ce este evreiesc la care nu pot să nu reacționez, măcar din respect pentru publicul din sală, așa că slobozesc și eu părerea mea despre scriitorii de mâna treia dintr-o țară de primul rang!… Ca să-l citez pe nerod!

 

Măi, Liicene, majoritatea scriitorilor evrei de pe lista Nobel nu trăiesc în Israel! Nu de țară este vorba, ci de altceva! Iar dacă compari România cu Israel, hai s-o facem ca lumea și, dacă se poate, împreună, cu public de față, cel mai potrivit loc fiind la TV Cultural, unde ai afirmat acest lucru, cu subînțeles, că suntem o țară de ragul 3, iar Israelul de rangul 1. Nu putea sau nu era nimeni să te pună la punct. Dacă te ține cureaua, vino măcar pe acest site, să lămurim lucrurile, individ de rang enșpe ce ești! Nu am nimic împotrivă să ne întâlnim și la Ateneu. Unde vrea mușchii matale! Chiar și în Cișmigiu, la șahiști…

 

 

https://ioncoja.ro/evreii-si-premiile-nobel/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

La un pas de Premiul Nobel: Lucian Blaga (1895 – 1961)

 

Poet, dramaturg, filosof și eseist, Lucian Blaga a creat o operă ce se bucura de o largă recunoaștere în cadrul culturii române. Pentru incontestabila sa genialitate, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1956, printre alții de romanista Rosa del Conte și de istoricul literar Basil Munteanu, ideea aparținându-i, se pare, lui Mircea Eliade.Fără îndoială, câştigarea premiului ar fi constituit consacrarea definitivă a lui Lucian Blaga, dar ar fi însemnat şi o mare izbândă pentru literatura română aflată, în anii 1950, în nefasta perioadă a realismului socialist.

 

Premiul a fost atribuit însă, la o foarte mică diferență de voturi, poetului spaniol Juan Ramon Jimenez (1881-1968), aflat în exil în urma războiului civil din Spania.

 

Vestea propunerii lui Blaga a fost transmisă, după unele surse, de posturile de radio B.B.C. și Ankara. Cauzele ratării unei prețioase izbânde, însemnând câștigarea celebrului trofeu, nu au fost nici până astăzi deslușite complet de către cercetători, astfel că înșiruirea unor mărturii și considerente, uneori divergente, se justifică din plin.În „Memoriul de activitate”, care face parte din dosarul de pensionare al lui Lucian Blaga, dosar oferit Muzeului Literaturii Române de fiica poetului, filosoful menționează, la finalul documentului: „Pentru activitatea mea literară și filosofică am fost propus, nu știu din a cui inițiativă, la premiul Nobel în 1956, după cum au anunțat diverse posturi de radio din străinătate. În această chestiune nu am avut nici un amestec personal, deoarece de la 23 August 1944 încoace am întrerupt orice corespondență cu străinătatea.

 

Precizarea e doar în prima parte adevărată, anume că nu a avut „nici un amestec personal” în chestiunea premiului, cealaltă afirmație, că de la 23 August 1944 ar fi întrerupt orice corespondență cu străinătatea, se vădește a fi mai puțin exactă, dacă ar fi să ținem cont, de exemplu, doar de corespondența cunoscută cu Bazil Munteanu, care se prelungește până 15 octombrie 1947.O referință pertinentă ne oferă romanul „Luntrea lui Caron“ în care găsim un dialog între Axente Creangă (alias Lucian Blaga) şi doamna Ana Rareş, care-i aduce poetului marea veste: ,,N-ai auzit nimic? Se poate? Aseară am ascultat întâmplător postul de Radio Zϋrich. Se citeau comentariile corespondentului de la Stockholm. Corespondentul vorbea despre candidaţii la Premiul Nobel de literatură pe anul acesta. Şi la un moment dat se spunea că în cercurile Academiei de la Stockholm se vorbeşte foarte serios de şansele unui poet român: Axente Creangă!(…) Corespondentul mai da informaţia că ar fi sprijinit îndeosebi din partea ţărilor latine. Mai amintea printre candidaţi vreo patru nume. Nu le-am reţinut. Un spaniol. Doi francezi (…). Bănuiesc că este vorba despre o iniţiativă a străinătăţii, iar nu de la noi. Căci, după cum eşti tratat de ai noştri, nu cred că ai fost propus pentru această cea mai înaltă distincţie internaţională chiar de la Bucureşti!”.

 

O confirmă şi Mihail Ralea care susţine „că un grup de intelectuali români din Franţa şi Italia” l-au propus Comitetului Nobel, trimiţând şi „câteva antologii” cu poezii semnate de Lucian Blaga, împreună cu traducerea în germană a dramei „Meşterul Manole”.Romanul menționat mai conține şi alte informații valoroase în cercetarea cazului. Astfel, constatăm că Blaga face imediat o legătură între vestea adusă de Ana Rareş şi vizita pe care i-o făcuseră ,,oamenii partidului“ poetului la Alba Iulia, unde era director la Biblioteca Bathyaneum: ,,Guvernul ţării, aşa-mi spuneam, a putut afla, pe cale diplomatică, despre cele ce se petreceau la Academia de la Stockholm. Îmi părea dintr-o dată foarte probabil că conducerea partidului, aflând despre ce se discuta la academia care de zeci de ani decerna premiile, considerate drept cea mai mare distincţie ce poate fi acordată unui om al spiritului, s-a grăbit să ia contact cu mine pentru ca eventuala mea încoronare cu laurii de la Miază-Noapte să nu mă găsească cufundat cu desăvârşire în anonimatul artificial, în care eram ţinut de-atâţia ani din şi prin bunăvoinţa noului regim. Pentru conducerea partidului întâlnirea a fost poate şi un prilej de tatonare în vederea unei tranzacţii. Nu mi s-a făcut oare o aluzie în acest sens? – Într-o atmosferă de teroare generală fusesem scos, în cursul anilor, din literatură, din teatru, de la Academia Română, de la Universitate, ca să fiu trimis la o muncă intelectuală de jos (…) Ajuns în oraş, pe strada principală, mă întâlnesc cu prietenul Basil Gruia, avocatul. El se repede spre mine: Am auzit! Am auzit! Te felicit cu toată căldura!”.

 

 

Volumul „Lucian Blaga printre contemporani” include un interviu dat, în 1987, de criticul şi istoricul literar Şerban Cioculescu lui I.Oprişan, în care este adusă în discuţie dosarul Blaga pentru premiul Nobel, ce ar fi fost transmis Academiei Suedeze.„Vreau să vă fac o mărturisire asupra unui lucru, pe care nu l-am mai comunicat nimănui. Eu am scris Academiei Suedeze şi am rugat să mi se trimită în copii eventualele documente aflate la dosarul Blaga pentru premiul Nobel. Mi s-a răspuns că nu există nici un dosar Blaga în arhiva Premiilor Nobel”, spune Oprişan, la care Cioculescu răspunde: „Deci nu-i adevărat. Da.”„Am impresia că e o legendă creată. S-a zis că ar fi fost propus de prietenii lui de peste hotare”, continuă Oprişan, iar Cioculescu concluzionează: „Nu. Eu te cred pe dumneata, pentru că dumneata ştii cât pun eu preţ pe document şi pe probe palpabile. N-am nici o probă palpabilă. Dar, fireşte, că merita acest lucru”.

 

Trebuie luate în seamă și susținerile celor mai apropiați poetului. Astfel, o relatare a Corneliei Blaga privind propunerea pentru Nobel este elocventă:

 

„Basil a plecat cu referatul la Stockholm, având certitudinea că toţi cei din comisie vor vota pentru acordarea premiului lui Lucian.” Cu alte cuvinte, aflăm că însuşi Lucian Blaga avea cunoştinţă de faptul că fusese propus pentru Premiul Nobel. Mai mult, chiar citise Referatul înaintat înaltei comisii de la Stockholm, lucru confirmat de chiar fiica sa, Dorli, în lucrarea „Lucian Blaga.

 

Corespondenţă de familie“ în care scrie: ,,În toamna 1956, Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel. Statul român nu şi-a dat însă asentimentul”.

 

Renumitul istoric literar Ovidiu Drimba, unul dintre asistenții lui Lucian Blaga la catedra de filozofia culturii la Universitatea „regele Ferdinand I” din Cluj susţine că Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, în acea vreme, a fost trimis de către guvernul din Bucureşti la Stockholm ca să arate acolo în cercurile autorizate că guvernul român n-ar privi cu simpatie asemenea distincţie acordată lui Blaga. „De aceea a şi fost abandonată pentru moment această idee”, relatează într-o notă informativă prezentată Securităţii, un critic literar timişorean. Iar Zaharia Stancu ar fi răspuns la întrebarea (incomodă) a unor studenţi: „Nu am avut nici o dovadă reală, dacă era realitate sau simple zvonuri care circulă în Occident şi în România. Anume, că un grup de emigranţi români trăind în Franţa sau în altă ţară, ar fi făcut o hârtie prin care propusese ca acest premiu să fie acordat lui Blaga”.

 

În fine, Edgar Papu, unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, opinează, în „Galaxia Blaga-Brâncuşi”, că „Marele nenoroc al lui Blaga a fost că a scris într-o limbă care nu era de circulaţie internaţională. Dacă limba ar fi fost o limbă cunoscută, Blaga ar fi fost recunoscut chiar în plan universal, tot atât de mare ca Brâncuşi”.

 

Dorin Nădrău

 

 

 

https://tribuna.us/la-un-pas-de-premiul-nobel-lucian-blaga-1895-1961/

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

Trump a numit subsecretar al Forțelor Aeriene un ofițer care fusese concediat din cauza politicii woke de „diversitate”

 

Matthew Lohmeier a fost concediat din Forța Spațială pentru că promova opiniile conform cărora marxismul se răspândește în armată. Trump spune că Lohmeier va lucra pentru a pune capăt „politicilor woke devastatoare” ale armatei, scrie Fox News

 

Un fost pilot de vânătoare va fi următorul subsecretar al Forțelor Aeriene din Statele Unite, a anunțat vineri seară președintele ales Donald Trump .

 

Lt. Col. Matthew Lohmeier, fost comandant al Forțelor Spațiale a susținut că a fost concediat pentru că a criticat complexul „marxist” de diversitate (DEI)

 

Lohmeier, absolvent în 2006 al Academiei Forțelor Aeriene din SUA , a fost în armată mai bine de un deceniu înainte de a se alătura Forțelor Spațiale în 2020, unde s-a specializat în sisteme de avertizare pentru rachete.

 

A fost concediat la mai puțin de un an mai târziu, pierzându-și pensia , după ce a apărut la The Steve Gruber Show pentru a discuta despre cartea sa care ajunsese bestseller, „Revoluția irezistibilă: scopul cuceririi marxismului și desfacerea armatei americane”.

 

Lohmeier a fost eliberat din aramată și supus unei anchete a inspectorului general lansată de Pentagon, potrivit unei biografii postate pe Congress.gov.

 

După ce s-a despărțit de serviciul activ în septembrie 2021, el a devenit vorbitor public și consultant pe „chestiuni de ideologie și tactică marxistă, cultura militară și păstrarea libertății”, potrivit biografiei.

 

Trump l-a lăudat pe Lohmeier în anunțul de nominalizare, scriind că Lohmeier „și-a dedicat viața slujirii Marii noastre Națiuni”.

 

„Matthew va colabora cu MARELE Secretar al Apărării nominalizat, Pete Hegseth, pentru a pune capăt politicilor devastatoare „woke” care ne-au distrus armata și pentru a face țara din nou puternică”, a scris Trump pentru Truth Social. „Felicitări Matthew!”

 

„Matt este un fost pilot de luptă și comandant de escadrilă a forțelor spațiale, care și-a dedicat viața slujirii Marii noastre Națiuni”, a spus Trump în postare. „Este un absolvent mândru al Academiei Forțelor Aeriene din SUA. Matthew va lucra cu MARELE Secretar al Apărării nominalizat, Pete Hegseth, pentru a pune capăt politicilor devastatoare „trezite” care ne-au distrus armata și pentru a face țara din nou puternică. Felicitări Matthew!”

 

Lohmeier a răspuns pe X, mulțumindu-i lui Trump pentru nominalizare.

 

„Sunt recunoscător pentru încrederea dumneavoastră și aștept cu nerăbdare să-mi continui serviciul față de marii noștri bărbați și femei în uniformă”, a scris el. „Tuturor bărbaților și femeilor care doresc să vă servească țara în uniformă, veniți alături de noi acum! Ne dorim pe cei mai buni, mai strălucitori și mai puternici dintre voi în acest moment critic din istoria Americii.”

 

 

https://mariustuca.ro/externe/trump-a-numit-subsecretar-al-fortelor-aeriene-un-ofiter-care-fusese-concediat-din-cauza-politicii-de-diversitate-73454.html?fbclid=IwY2xjawIAqXVleHRuA2FlbQIxMQABHbGDGAsCl_zSVxTS5lEeykXuvuHaAUwNpj701tLv3bP9KqRjzG8oPiXCqA_aem_bUW0kHeFcMkpk9ZoS5L8ig

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////

 

Macron și Trudeau, căderea „icoanelor” progresiste

 

 

Ei s-au visat ca vestitori ai lumii noi, dar „The Youngs Leaders” au îmbătrânit deja. Va urma Emmanuel Macron exemplul „fratelui siamez” Trudeau până la capăt, demisionând? se întreaba jurnalistul Alexandre Devecchio în Le Figaro

 

Era 2017. Acum un secol. În timpul primei lor întâlniri de la summitul G7, presa mondială a avut ochi doar pentru ei. Ambii ajunseseră la putere la câțiva ani unul de celălalt, după o ascensiune fulgerătoare. Ambii au susținut că reprezintă apariția unei noi generații, tânără, modernă și zâmbitoare. Ambele au vrut să întruchipeze un progresism cuceritor. Amândoi credeau că au viitorul în față. Când a devenit prim-ministru în 2015,  Trudeau avea 43 de ani, Emmanuel Macron a intrat la Elysée după doi ani la doar 39 de ani.Zece ani mai târziu, Trudeau și Macron au continuat să aibă o traiectorie simetrică, dar de data aceasta în declin. Ambii și-au văzut popularitatea scăzând. Ambii nu au reușit să rezolve problema imigrației (deși problema migrației a fost de multă vreme subiect de consens în Canada, nu mai este cazul pentru că Trudeau a explodat politica de cote, atât de mult încât numărul imigranților s-a dublat în zece ani). Ambii au fost realeși prin calcule politice până la punctul de a nu avea o majoritate. După câteva luni de paralizie în Parlament, Trudeau și-a anunțat săptămâna trecută intenția de a demisiona. Cu doar câteva săptămâni în urmă, premierul canadian spera să candideze din nou. Va urma Emmanuel Macron exemplul fratelui său „siamez în politică” până la capăt?

 

Schimbarea erei politice

 

Într-adevăr, prin căderea lui Trudeau și amurgul lui Macron, asistăm la o schimbare a erei politice. Prim-ministrul canadian și președintele francez,amândoi sub cincizeci de ani, la care l-am putea adăuga pe fostul prim-ministru britanic,  Rishi Sunak, sun deja ca o fotografie îngalbenita de timp. Un pic ca acei cântăreți care apar brusc, domină scena ani de zile și, victime ale unei schimbări de timpuri, dispar.

 

Alegerea lui Trump, după cea a lui Milei și a lui Meloni, a fost semnalul. Asistăm la o adevărată recompunere populistă în majoritatea democrațiilor occidentale. Și acesta este probabil doar începutul. Pentru că în cadrul ceremoniei de învestire a președintelui american de luni, ochii vor fi la fel de mult pe Elon Musk, cât și pe Donald Trump. Într-adevăr, mult mai mult decât magnatul imobiliar, antreprenorul din Silicon Valley cristalizează acum pasiunile. Musk fascinează la fel de mult pe cât de sperie. În special o elită tehnocrată, care astăzi se simte depășită, amenințată cu o mare înlocuire de dubla ruptură politică și tehnologică întruchipată de șeful Tesla. Dacă în prezent atrage mai puțină atenție decât turbulentul ministru al eficienței guvernamentale, vicepreședintele JD Vance reprezintă și el o fațetă a reînnoirii elitelor occidentale și ar putea juca un rol preponderent în anii următori. Absolvent al celor mai bune universități, dar dintr-o familie de rednecks din adâncurile Ohio, el este chipul răzbunării Americii profunde. Musk și Vance sunt pentru revoluția populistă ceea ce a fost burghezia emergentă pentru Revoluția Franceză. Trudeau și Macron, ultimii care au crezut în globalizarea fericită în timp ce oamenii aspirau la întoarcerea națiunilor, dimpotrivă întruchipează vechiul regim. Ei s-au visat ca vestitori ai lumii noi, dar „Youngs Leaders”  au îmbătrânit deja.

 

https://mariustuca.ro/externe/macron-si-trudeau-caderea-icoanelor-progresiste-73465.html?fbclid=IwY2xjawIAp5JleHRuA2FlbQIxMQABHfuFGyjtDzhYr2j7TEGyKNGJVW9kEO4xA0OF6WyJmJF2BMNRquw46zPyGA_aem_ZgPzq-YhgtxDryRxoNcIZg

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

Diaconescu: „Țările nu se mai cuceresc cu TANCURILE, ci cu rețelele de socializare”

 

Serdaru Mihaela

Într-o ediție transmisă live de Gândul, discuția dintre Diaconescu, Hartmann și Tucă  la emisiunea „Marius Tucă  Show” din 20 ianuarie 2025 a abordat teme relevante legate de influența TikTok și a rețelelor sociale asupra geopoliticii contemporane. Urmărește aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă Show.TikTok a devenit un jucător major pe scena globală, având aproximativ 3 miliarde de utilizatori. Această platformă chineză a provocat o competiție semnificativă pentru companiile americane de tehnologie, cum ar fi Facebook și Google, care au dominat până acum piața.Se discută despre cum viitorul conflict mondial ar putea fi purtat nu prin tancuri, ci prin manipularea informației pe rețelele sociale. TikTok, în special, este văzut ca un instrument care poate influența opinia publică și poate modela percepțiile despre evenimentele globale.

Comisia Europeană refuză să comenteze solicitarea lui Orban privind tranzitul gazelor rusești prin Ucraina/ UE vrea energie la prețuri accesibile

“Ca să cucerești o țară în ziua de astăzi, în primul rând nu îți mai trebuie tancuri, să te chinui cum fac ucrainenii cu rușii. Îți trebuie niște treburi din astea sociale, nistre treburi de inteligență artificială, să manipulezi poporul ăla, să îl faci să creadă ce te interesează pe tine”, afirmă Dan Diaconescu.

 

Discuția a subliniat că pentru a „cuceri” o țară, nu mai sunt necesare forțe armate, ci strategii digitale care pot manipula percepțiile populației. Aceasta ridică întrebări despre securitatea națională și despre modul în care datele utilizatorilor sunt gestionate de platforme precum TikTok

 

 

https://www.gandul.ro/emisiuni/marius-tuca-show/diaconescu-tarile-nu-se-mai-cuceresc-cu-tancurile-ci-cu-retelele-de-socializare-20408171?fbclid=IwY2xjawIAo31leHRuA2FlbQIxMQABHYzPCxyFwZCdUY60wdWhkRjpL1JNg8wTc9U1tqY1rdABc-7O9FepljGtxQ_aem_W7fr-eQOwY_R-lDNB2R-9w

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Vechile elite nu se tem doar de Trump și de Musk. Le este frică de oameni ca tine și ca mine

 

 

Noul președinte american a trebuit să se adăpostească de vremea de la Washington, dar vechile elite din Davos au fost cele care se reuneau în frigul politic. Trump nu a creat populismul, iar Musk nu a inventat libertatea de exprimare. Există o mișcare globală de masă a oamenilor normali care s-au săturat de a fi tratați cu dispreț și cer ca vocile lor să fie auzite și interesele lor reprezentate,scrie European Conservative

 

Contrastul dintre nou și vechi cu greu ar fi putut fi mai puternic.

 

La inaugurarea sa de la Washington DC, noul președinte american Donald Trump și-a mobilizat susținătorii vorbind despre toate politicile care i-au adus victoria în alegerile din noiembrie: protejarea granițelor Americii și oprirea imigrației ilegale în masă; distrugerea nebuniei Net Zero și a „acordului verde”; rezistența la activismul trans și a ideologiei woke; apărarea libertății de exprimare vs. cancel culture.

 

Între timp, peste Atlantic, în stațiunea de schi exclusivistă elvețiană Davos, departe de orice alegători vazuti drept „gunoaie” gunoi sau „cetățeni deplorabili”, susținătorii de seamă ai tuturor lucrurilor împotriva cărora Trump a luptat s-au adunat pentru a-și găsi confortul la carnavalul lor anual de elită, Forumul Economic Mondial (WEF).

 

Membrii vechiului sistem politic european s-au adunat cu megabogații și puternicii la WEF, căutând să se liniștească reciproc că ordinea lor confortabilă și închisă nu se apropie cu adevărat de sfârșit, inclusiv președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și cancelarul german în sfârșit. Olaf Scholz al social-democraților, alături de probabilul său înlocuitor, liderul creștin-democrat Friedrich Merz. Toți ciocnind paharele alături de persoane precum cancelarul laburist britanic Rachel Reeves..

 

Președintele Trump ar trebuit să se adăpostească în Rotonda Capitoliului din Washington pentru ceremonia de inaugurare pentru a scăpa de temperaturile sub zero de pe străzile din DC. Dar, într-o lume în schimbare, eliștii globaliști din Davos au fost cei care păreau cu adevărat sa se afle afară, în frigul politic.

 

Infrângerea de către Trump a democratei Kamala Harris marchează un nou punct culminant în revolta democratică împotriva elitelor occidentale. Remarcabila sa revenire la Casa Albă a fost posibilă de aceeași ascensiune populistă care a cuprins Europa, aducând la putere conservatorii naționali din Italia și Olanda până în Ungaria și Austria și zguduind centrul Uniunii Europene.

 

Oligarhia de la Bruxelles și susținătorii săi din mass-media au reacționat numindu-l pe Trump fascist, punând pe oricine care îi pune la îndoială „extrema dreaptă” și acuzând acum convertitul trumpist Elon Musk pentru presupusa corupție a democrației europene, răspândind „dezinformare” și „discurs de ură” pe X.

 

La câteva ore după învestirea președintelui Trump, la care au participat Musk și alți titani ai Big Tech, cum ar fi Mark Zuckerberg de la Meta, mulți deputați de stânga, verzi și centriști ai Parlamentului European stăteau la coadă la sesiunea lor plenară de la Strasbourg pentru a-i denunța pe Musk și Meta pentru amestecul în alegeri  Europa și pentru a cere mai multă cenzură online.

 

Între timp, premierul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez, spunea cu voce tare ceea ce gândesc alți lideri europeni, cerând UE să apere democrația împotriva lui Musk și a lui Trump. (Deși, ca și în cazul răufăcătorului Harry Potter Lord Voldemort, el nu a menționat numele noului președinte.)

 

Vorbind în numele puternicei Comisiei Europene, Henna Virkkunen i-a asigurat pe acești europarlamentari că Bruxelles va aplica reguli și mai stricte online, pentru a-i proteja pe europeni de cuvintele urâte, controlând discursul și eliminând „dezinformarea” non-stop.

 

Să fim clari despre ce se întâmplă aici. În UE și nu numai, establishmentul globalist nu vrea și nu trebuie să apere democrația împotriva „extremei drepte” sau a ceea ce Sanchez a numit „tehnocasta”. Vrea să-și apere propria putere și sisteme împotriva demos-ului – poporul – care au îndrăznit să realeaga președinți și prim-miniștri rebeli și să exprime opinii necontrolate pe rețelele de socializare.

 

Ei nu se tem doar de Trump și Musk. Le este frică de oameni ca tine și ca mine.

 

Trump nu a creat populismul, iar Musk nu a inventat libertatea de exprimare. Există o mișcare globală de masă a oamenilor normali care s-au săturat de a fi tratați cu dispreț și cer ca vocile lor să fie auzite și interesele lor reprezentate.

 

Președintele volatil și campionul său online, excentric, au jucat cu siguranță un rol important. Trump s-a dovedit un catalizator al acelei revolte populiste din SUA, iar Musk a contribuit la oferirea unei deschideri care să asigure că preocupările multor oameni din SUA, Europa și nu mai pot fi ignorate.

 

Dar, ca întotdeauna în cazul atacurilor de stânga-liberale asupra „dezinformarii”, este o insultă la adresa electoratului să sugereze că sunt manipulați de Big Tech sau de demagogi cu cap mare.

 

Când milioane de germani vor vota luna viitoare pentru partidul anti-migrație Alternative für Deutschland (AfD), de exemplu, nu va fi pentru că le-a spus Musk. Va fi din cauza crizei din societatea germană creată de politicile ușilor deschise ale establishment-ului politic.

 

Musk nu este cu siguranță un nazist, totuși ar putea să-și fluture brațele la un miting. Nici nu este un erou fără ambiguitate al democrației, cu cererile sale ca regele Charles să suspende parlamentul ales al Marii Britanii pentru a scăpa de guvernul laburist eșuat al lui Keir Starmer.

 

Un lider precum Trump și o figură precum Musk sunt atât produsele, cât și facilitatorii revoltei populiste. Vom vedea cât de ferm se țin de principiile lor declarate în practică; Președintele Trump nu a făcut cel mai bun început în a ajuta la impunerea dezastruosului acord de încetare a focului asupra Israelului, lăsând potențial Hamas să scape, deși s-a angajat să sprijine o ofensivă israeliană dacă islamiștii încalcă acordul.

 

Dar orice s-ar întâmpla cu un Trump, Musk sau orice alt individ în cele din urmă, putem fi siguri că revolta populistă în masă împotriva vechilor elite din Davos nu va dispărea. Milioanele care s-au ridicat și au spus că este suficient nu vor fi cumva transformați înapoi în copii ascultători.

 

Deocamdată, să sărbătorim victoria populistă cu cei care au petrecut la Washington și să ignorăm mizerabilismul celor a căror șampanie s-a epuizat în castelurile lor din Davos. Viitorul este în joc. Dar cu siguranță nu le aparține, oricât de mult încearcă să ne oprească să spunem asta.

 

 

 

 

https://mariustuca.ro/externe/vechile-elite-nu-se-tem-doar-de-trump-si-de-musk-le-este-frica-de-oameni-ca-tine-si-ca-mine-73507.html?fbclid=IwY2xjawIAnuRleHRuA2FlbQIxMQABHRSOiYXnf73TdHlVeceXMdFvkFxIoi_N8WNpZL_MsLKbb8pPgJCiqEJ0ww_aem_BsGTPmCs0lVTR2hpB9DC8A

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Donald Trump: „Dacă nu am fi câștigat aceste alegeri, țara noastră ar fi fost pierdută pentru totdeauna”

 

În timpul unui interviu difuzat miercuri, primul de la întoarcerea sa la Casa Albă, Trump și-a justificat acțiunile pe subiecte la fel de variate precum TikTok, incendiile din California sau grațierea acordată revoltaților de la Capitoliu, scrie Le Figaro.

 

Supraviețuirea miraculoasă a tentativei sale de asasinat, gestionarea dezastruoasă a Californiei de către democrați, pericolele reprezentate de migranții care intra ilegal în Statele Unite ale Americii, grațierea revoltaților din 6 ianuarie și posibilitatea unei anchete împotriva lui Joe Biden: în timpul unui lung interviu difuzat Miercuri, 22 ianuarie, la Fox News, primul dat de la Casa Albă de la întoarcerea sa, Trump a răspuns la întrebările prezentatorului Sean Hannity în stilul său preferat, acela al digresiunii .„Toate problemele pot fi rezolvate”, a spus Trump, referindu-se la situația catastrofală în care se află țara după patru ani de administrație democrată. „Toate sunt solubile, nu ușor, dar cu timp, efort și, din păcate, bani, le vom rezolva. Dar dacă nu am fi câștigat aceste alegeri, cred cu adevărat că țara noastră ar fi fost pierdută pentru totdeauna”.Noul președinte, care urmează să viziteze vineri Carolina de Nord și California, două state recent lovite de dezastre naturale, i-a acuzat demult pe democrați pentru că nu au răspuns la aceste evenimente. De parcă ar fi încă pe drumul campaniei, Trump a acuzat încă o dată administrația Biden că nu a reușit să distribuie ajutoare federale în Carolina de Nord după furtuna Helene în septembrie anul trecut. „Oamenii din Carolina de Nord au fost tratați foarte prost de către democrați din septembrie. Agenția de urgență FEMA nu și-a făcut treaba în ultimii patru ani. Dar vom pune toate acestea în ordine”, a promis Trump. Vorbind despre California, el l-a acuzat pe guvernatorul democrat Gavin Newsom că este în mare parte responsabil pentru incendiile care continuă să devasteze zona Los Angeles, nereușind să întrețină pădurile și împiedicând ca apa să ajungă în partea de nord a statului Sud. „Gavin (Newsom) are un singur lucru de făcut: să elibereze cantitățile enorme de apă care sunt reținute în nordul Californiei și care se varsă în Oceanul Pacific”, a asigurat Trump. „ Dar ei păstrează apa pentru a proteja mirosurile.”

 

…ori sunt prosti, si nu cred ca sunt prosti, oricine inseala atat de mult si bine asta nu este prost. Ori ne urăsc țara. »

Donald Trump despre democrați

 

 

În ceea ce privește TikTok, rețeaua de socializare video chineză interzisă în Statele Unite printr-o lege bipartizană, Trump și-a confirmat dorința de a reuși să-și mențină existența. Pentru a justifica această inversare completă față de poziția sa în 2020, când a fost primul care a cerut interzicerea TikTok, suspectat că permite Chinei să colecteze date despre utilizatorii americani, președintele a minimalizat acest risc, comparându-l cu cel al altor dispozitive chinezești utilizate. în Statele Unite. „Același lucru se poate spune despre orice produs în China: telefoanele noastre sunt fabricate în China, în cea mai mare parte. Avem atât de multe lucruri făcute în China. Nu este asta o amenințare mai mare decât spionarea tinerilor care urmăresc videoclipuri nebunești?”Întrebat despre granița cu Mexic, unde a declarat stare de urgență, Trump a revenit și la temele sale de campanie, revenind la milioanele de migranți ilegali pe care i-a acuzat pe democrați că i-au lăsat cu bună știință să intre pe teritoriul Statelor Unite. „Nu înțeleg de ce au făcut asta. De ce să se deschidă granițele, când deținuții din închisori și instituții de psihiatrie din alte țări și membri de bande din cele mai dure orașe ale lumii sunt turnați în țara noastră? Există doar două motive pentru asta: ori sunt proști, și nu cred că sunt proști, oricine trișează atât de mult și bine așa nu este prost. Ori ne urăsc țara.”

 

…au fost ținuți în celule de izolare și maltratați ca nimeni nu a fost vreodată, ca cei mai răi criminali din istorie. »

Donald Trump despre revoltații din Capitoliu

 

 

Hannity a adus în discuție subiectul zilei de 6 ianuarie 2021, a doua zi după grațierea prezidențială a celor 1.500 de răzvrătiți condamnați pentru participarea lor la atacul asupra Capitoliului. Prezentatorula vedetă Fox l-a întrebat pe Trump de ce au fost eliberați și cei vinovați de violență împotriva poliției, stârnind jena discretă a aleșilor republicani.„Au fost închiși timp de trei ani și jumătate”, a spus Trump, „ținuți în izolare și maltratați ccum nimeni nu a fost vreodată, ca cei mai răi criminali din istorie. Și au fost acolo pentru că au protestat pentru că știau că alegerile au fost trucate și ar trebui să avem dreptul să protestăm.” „Și, deși este adevărat că unii oameni au atacat poliția, acestea au fost incidente foarte minore, care au fost aruncate în aer de martori falși care sunt tot timpul pe CNN. Și în timp ce în alte părți criminalii nici măcar nu sunt condamnați.” „Și nu spun că acesta este cazul tuturor, dar a existat mult patriotism printre acești oameni”, a mai spus Trump.

 

Președintele a întors rapid acuzația împotriva comisiei parlamentare de anchetă însărcinată cu investigarea evenimentelor din 6 ianuarie și ai cărei membri au fost grațiați preventiv de Joe Biden în ultimele ore de mandat. „Ceea ce au făcut a fost criminal ”, a spus Trump, „de aceea au fost grațiați, pentru că au șters și distrus toate informațiile pe care le-au colectat… care au dovedit că am dreptate. Toate informațiile referitoare la cei 10.000 de soldați ai Gărzii Naționale pe care i-am propus lui Nancy Pelosi” (pe atunci Președintele democrat al Camerei).

 

Statistic, nu ar trebui să fiu aici astăzi., spune  Donald Trump, despre tentativa sa de asasinat

 

Referindu-se la grațierile prezidențiale ale lui Biden, Trump a subliniat că președintele în funcție a uitat să se includă pe listă. „ Ar trebui Congresul să deschidă o anchetă asupra lui?”, a întrebat Hannity. „Cred că vom lăsa Congresul să decidă”, a răspuns Trump, sugerând că nu este imposibil ca o anchetă să fie deschisă împotriva lui Biden. „ Întotdeauna am fost împotriva acestui lucru cu foștii președinți și Hillary Clinton… dar am trecut prin patru ani de iad… Am cheltuit milioane de dolari în taxe legale și am câștigat, dar a fost greu. Este foarte greu de spus că nu ar trebui să treacă prin toate astea.”Trump a revenit și la tentativa eșuată de asasinat împotriva lui vara trecută în Pennsylvania, cu câteva zile înainte de convenția republicană, și a considerat supraviețuirea lui miraculoasă. „Din punct de vedere statistic, nu ar trebui să fiu aici astăzi ”, a repetat Trump.

 

Interviul, care nu a discutat despre războiul din Ucraina și China, taxele  sau acțiunile întreprinse de Trump de luni, s-a încheiat cu Trump promițând că va ordona eliberarea celor mai recente documente clasificate referitoare la asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy în 1963. „Le-am promis unora (în timpul primului meu mandat), dar membri ai administrației mele precum secretarul de stat Mike Pompeo mi-au cerut să nu fac totul public. Așa că nu am dat publicității acele informații, dar o voi face de îndată ce vor deveni disponibile și le examinăm.”

 

 

 

 

https://mariustuca.ro/externe/donald-trump-daca-nu-am-fi-castigat-aceste-alegeri-tara-noastra-ar-fi-fost-pierduta-pentru-totdeauna-73517.html?fbclid=IwY2xjawIAmwNleHRuA2FlbQIxMQABHT_j2PZCdDturST8IK9vpNVm4ANGpq7pvtXJIhmIBqk-icmBsA4D_etTZw_aem_84ulXiUf4fmCR-PNRE0WBg

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Pentru ca hraneste lumea mai mult cu toxine decat cu…) Premierul spaniol cere încetarea anonimatului pe rețelele de socializare și propune o „identitate digitală europeană”

 

Pedro Sánchez, premierul socialist spaniol, a fost foarte critic la adresa șefilor rețelelor de socializare miercuri, 22 ianuarie, în timpul discursului său de la Davos. Șeful guvernului a cerut încetarea anonimatului pe platformele care, potrivit lui, „dăunează” democrației. „Într-o democrație, cetățenii au dreptul la intimitate, nu la anonimat sau la impunitate”, a spus el, scrie Strategies

 

De câteva săptămâni, premierul spaniol, Pedro Sánchez, a fost foarte critic cu cei care controlează rețelele de socializare, pe care îi descrie drept „tehnocastă”. Liderul socialist a făcut apel la „răzvrătire” împotriva lor luni, ziua învestirii președintelui american Donald Trump. Ei formează „un mic grup de tehnomiliardari care nu se mai mulțumesc să dețină aproape toată puterea economică: acum, își doresc și puterea politică într-un mod care subminează instituțiile noastre democratice”, a criticat el, miercuri, 22 ianuarie, la World Economic Forum din Davos.

 

„Rețelele sociale dăunează ordinii liberale și sistemului democratic (…) prin simplificarea excesivă și polarizarea dezbaterii publice”, „prin încurajarea dezinformarii” și „devenind instrumente care înlocuiesc voturile cu „like-uri”,  a denunțat șeful guvernului spaniol. Acesta din urmă a anunțat, de asemenea, că va propune o măsură omologilor săi europeni, în cadrul unei viitoare întâlniri de la Bruxelles, pentru a ridica anonimatul pe rețelele de socializare, astfel încât acestea să devină din nou „spații sigure și corecte pentru discuții”.„În țările noastre, oamenii nu pot merge pe stradă cu mască, nu pot conduce o mașină fără permis sau trimite un colet fără să prezinte un act de identitate sau să cumpere o armă fără acesta. Și le permitem oamenilor să facă ceea ce doresc pe rețelele sociale fără a-și lega profilurile la o identitate reală”, a denunțat el în continuare.

 

Identitate digitală europeană

 

Sánchez propune ca alternativă să forțeze utilizatorii și rețelele sociale să își conecteze conturile cu o identitate digitală europeană, scrie ABC Spania. În acest fel, „cetăţenii ar putea folosi un nume sau un pseudonim fals dacă doresc, dar dacă comit o infracţiune autorităţile ar putea lega contul lor cu un nume real”. Și, în acest fel, ar fi ușor să-i contactați. Din punctul lor de vedere, utilizarea acestei identități europene ar împiedica minorii să acceseze site-uri web neadecvate vârstei lor; o problemă la care guvernul spaniol încearcă de ceva vreme să găsească o soluție.Sanchez a mai susținut ca forțarea rețelelor de socializare să „deschidă cutiile negre ale algoritmilor lor”, cu ajutorul cărora companiile decid ce vede utilizatorul pe ecran, pentru a înțelege mai bine cum funcționează. La fel, a atacat dur „grupul mic de „tehnomilionari” care dețin aceste spații, pe care i-a acuzat că au pervertit cu bună știință spiritul inițial al aplicațiilor și în beneficiul lor. „Miliardarii din tehnologie vor să pună capăt democrației. Tehnologia care urma să ne elibereze a devenit instrumentul propriei noastre opresiuni”, a spus Sánchez.

 

Liderul a petrecut mult timp deplângând modul în care rețelele sociale „afectează sistemul democratic din întreaga lume”. El a atras atenția asupra modului în care utilizatorii cu scopuri rău intenționate sau state naționale, făcând referire directă la Rusia, îi exploatează pentru a polariza societatea și pentru a dezinforma. Vinovații acestei situații, din nou, ar fi proprietarii acestor spații, pe care președintele i-a acuzat că nu vor să schimbe situația pentru că conținutul problematic „este bun pentru afaceri”.

La fel, Sánchez a dat dovadă de înțelegere cu toți acei utilizatori care în ultima perioadă au decis să-și închidă conturile pe rețelele de socializare: «M-am gândit și eu în multe rânduri, pentru că viața mea ar fi mult mai bună și mai simplă. Dar cred și că rețelele de socializare au depășit sensul pentru care au fost create, în special pentru tineri.” Din punctul său de vedere, aplicațiile „sunt o resursă pentru umanitate precum oceanele și trebuie protejate”, motiv pentru care pledează pentru încetarea impunității în interiorul lor.

 

„Într-o democrație, cetățenii au dreptul la intimitate, nu la anonimat sau la impunitate”, a continuat el.

 

 

 

 

https://mariustuca.ro/externe/premierul-spaniol-cere-incetarea-anonimatului-pe-retelele-de-socializare-si-propune-o-identitate-digitala-europeana-73522.html?fbclid=IwY2xjawIAmV5leHRuA2FlbQIxMQABHaiPo1_K24EB0t2TjCQogS7yy6OgFtkJ0nLyvKoZGA90I_a0GmjS7_2tnw_aem_848jZqNyFb9MT6oEL8jJ2w

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

Davos vs Washington: „Ordinea mondială pe care ne-am imaginat-o acum 25 de ani nu s-a transformat în realitate” spune Ursula von der Leyen

 

O nouă eră a competiției globale se ridică în umbra lui Trump. Dihotomia dintre adunările de celor bogați și puternici de la inaugurarea lui Donald Trump și cei de la Forumul Economic Mondial de la Davos a fost dură pe măsură ce lumea s-a trezit la o nouă realitate sub Trump. „Ordinea mondială pe care ne-am imaginat-o acum 25 de ani nu s-a transformat în realitate”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, scrie Washington Post

 

 În lumina gri a dimineții din Alpii elvețieni, elitele globale s-au trezit marti la o nouă realitate. Președintele Donald Trump s-a întors la Casa Albă și a făcut deja mai multe declarații de intenție emițând ordine executive care au anulat reglementările de mediu, au scos Statele Unite ale Americii din Organizația Mondială a Sănătății și au raportat noi taxe pentru mărfurile din Canada și Mexic care vor fi impuse până la sfârșitul lunii. El a ordonat Departamentului de Stat să-și alinieze politica externă cu agenda „America First”.Trump va vorbi joi la Davos pentru cu delegații de la Forumul Economic Mondial. Dar revenirea lui planează deja peste multe discuții. La o sesiune devreme de marți dimineață, Walter Russell Mead, savantul american în politică externă de dreapta, a făcut semn către o sală plina de demnitari și directori corporativi și a spus că victoria politică a lui Trump a subliniat modul în care toți cei prezenți „au pierdut”.

 

Mead a spus că spiritul care îi anima pe veteranii de la Davos prezenți – „tipul general de oameni intelectuali, profesioniști, manageriali care credeau că istoria s-a terminat”, așa cum a spus el, invocând paradigma unui progresism triumfător popularizat de filozoful politic Francis Fukuyama –este în retragere. Discursul lor despre cooperarea internațională, amenințarea schimbărilor climatice și virtuțile globalizării găsesc din ce în ce mai puțin audiență în altă parte.„Davos vs Washington”, a declarat un editorial din cotidianul francez Les Echos, subliniind dihotomia inevitabila dintre adunările bogaților și puternicilor la inaugurarea lui Trump și la Davos, în munții elvețieni. „Davos este, din punct de vedere intelectual, din ce în ce mai irelevant”, a spus Julien Vaulpré, fondatorul Taddeo, o firmă franceză de comunicații strategice și fost consilier al președintelui francez Nicolas Sarkozy. „Agenda a fost să impulsionăm globalizarea și comerțul liber și așa mai departe, și asta s-a făcut. Acum, e un eșec.”

 

Mulțimea de la Davos, de la administratorii de fonduri la liderii politici, este conștientă de vânturile schimbătoare ale politicii globale.

 

„Ordinea mondială pe care ne-am imaginat-o acum 25 de ani nu s-a transformat în realitate”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs în plen. „În schimb, am intrat într-o nouă eră a concurenței geostrategice dure.”

 

Von der Leyen nu l-a menționat pe Trump, dar președintele i-a comentat remarcile. Înaltul oficial al Uniunii Europene cunoaște antipatia lui Trump față de blocul UE – dezgustul său față de reglementările sale, bazele sale liberale, metodele sale de diplomație, erodarea suveranităților naționale în Europa. Ca răspuns la ascensiunea lui Trump, von der Leyen a lăudat centralitatea acordului climatic de la Paris (din care Casa Albă intenționeazăa iesit din nou) și a sărbătorit recentele acorduri comerciale ale UE cu Mexic și blocul Mercosur din America de Sud.Mesajul a fost că, în timp ce Trump și aliații amenință cu taxe și  iau în derâdere UE ca instituție, Europa trebuie să fie unită și independentă. „Scala continentală este cel mai mare atu al nostru într-o lume a giganților”, a spus von der Leyen, dând un semnal și influenței și puterii în creștere a Chinei. „Regulile de angajare între puterile globale se schimbă”, a adăugat ea. „Nu ar trebui să luăm nimic de bun.”

 

Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a fost mai direct, punând câteva întrebări deschise: „Președintele Trump va observa măcar Europa? Crede că NATO este necesară? Și respectă el instituțiile UE?” întrebă el. Zelensky a continuat să îndemne continentul să „învețe cum să aibă grijă de sine pe deplin”, sporindu-și cheltuielile militare, capacitatea sa industrială și unitatea politică în fața provocărilor din alte părți.Participanții la Davos din alte părți ale lumii au mai puțină anxietate cu privire la al doilea mandat al lui Trump. O agendă „America în primul rând” nu a reprezentat nicio problemă, a spus premierul Qatar, Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, argumentând că dorește că „Orientul Mijlociu să fie din nou grozav”.

 

Jumoke Oduwole, ministrul Nigeriei pentru industrie, comerț și investiții, a așteptat cu nerăbdare viitoarele relații cu administrația Trump și nu a fost îngrijorat de potențialele perturbări generate de politica sa externă neortodoxă. „Pentru noi, este în primul rând Nigeria, este în primul rând Africa”, mi-a spus ea. „Vedem acest lucru mai mult în termeni de oportunități. Nu ne este frică, nu suntem panicați.”Nigeria, la fel ca multe alte țări africane, are legături strânse cu China, dar Oduwole a subliniat că are puțin timp pentru o politică de bloc dezbinătoare. „Există multe interese care concurează pentru Nigeria și pentru atenția Africii”, a spus ea, arătând spre bogăția propriei națiuni în hidrocarburi și minerale esențiale, cum ar fi litiul. „Vom asculta cu atenție ce au de spus vechii noștri prieteni și noii noștri prieteni și tipurile de parteneriate care sunt oferite.”

 

Samir Saran, președintele Observer Research Foundation, un think tank indian cu legături strânse cu guvernul indian, a spus că Trump nu este vinovat pentru unele dintre inechitățile care modelează sistemul global și îi tulbură pe mulți din Sudul Global. Stilul său tranzacțional de politică este revigorant pentru mulți din afara Occidentului, a spus el.

 

„Sosirea lui Trump, în multe privințe, ne oferă o oportunitate de a reseta tabla de șah și de a realini piesele și de a crea o nouă ordine și un nou viitor”, mi-a spus Saran.

 

În mod ironic, reprezentantul unei mari puteri care a respectat scenariul tradițional de la Davos a fost vicepremierul chinez Ding Xuexiang. El a vorbit marți și a declarat China drept partea interesată de încredere în sistemul internațional, la fel cum a făcut-o președintele Xi Jinping în urmă cu opt ani, după prima victorie electorală a lui Trump. El a descris globalizarea drept „o tendință inevitabilă a istoriei”. Într-un semn din cap către instinctele mercantiliste ale lui Trump, Ding a spus că a fost greșit să „canalizeze apele oceanului” în „lacuri și pârâuri izolate” și a spus că protecționismul este ca „a te încuia într-o cameră întunecată”.

 

Un director de corporație sud-american, care stătea lângă mine în sala mare a plenului, s-a întors către mine și a râs: „Ei bine, suntem închiși în aceasta cameră.”

 

 

 

https://mariustuca.ro/externe/davos-vs-washington-ordinea-mondiala-pe-care-ne-am-imaginat-o-acum-25-de-ani-nu-s-a-transformat-in-realitate-ursula-von-der-leyen-73525.html?fbclid=IwY2xjawIAl4hleHRuA2FlbQIxMQABHfaKPnGfJbwsue9DKIPwBNNHbvopPXATY0o73SA0wdlPzyXPXOmM0cxvbA_aem_8UyQTHeBBusd_letCQT02Q

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

De la golanii lui Ilici,la pesedistii lui Putin…Dan Dungaciu: „Venirea lui Donald Trump va sufla vânt în pupă PROTESTELOR”

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

(Nu este o exceptie!) Șapte medici de la Județean, fără drept de practică după ce au fost acuzați oficial de uciderea unui pacient

 

 

Scris de Mariana Constandache

 

 

Moartea unui gălățean de 46 de ani, petrecută exact acum un an, după ce a fost plimbat mai multe zile de acasă la spital și mai apoi ținut ore în șir în frig și fără tratament, a scos la iveală o lungă listă de erori din partea personalului medical pe mâinile căruia a ajuns. Nu mai puțin de șapte medici, acuzați de ucidere din culpă și alte fapte care ar fi condus la moartea bolnavului, nu mai au voie să își exercite meseria.

 

Cazul Florin Nicu Chirilă, un fel de ”moartea domnului Lăzărescu” în variantă gălățeană, a ajuns într-un punct în care procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel au putut formula acuzații concrete împotriva personalului din Spitalul de Urgență Galați, unitate medicală unde bărbatul de 46 de ani a sperat că își va găsi vindecarea, dar și-a aflat moartea. Tragedia s-a petrecut pe parcursul mai multor zile, la finele lunii octombrie 2021, când Florin Chirilă ajungea, pe picioarele lui, cu simptome de pneumonie la Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, ca să fie consultat și să i se administreze un tratament. A fost supus unui protocol absurd de testare pentru COVID-19 și chiar trimis acasă, deși era vaccinat cu două doze și venise la spital cu un test rapid, negativ, pe care și-l făcuse acasă, înainte de a pleca. Trimis acasă și revenit mai apoi, de două ori, cu ambulanța, în stări tot mai agravate, a fost ignorat, nu a primit un diagnostic corect în Urgențe și nici medicamente, singurul tratament care i-a fost administrat fiind statul, ore în șir, în frig, la containerele de triaj, în așteptarea unor rezultate la teste repetate și inutile. În acest timp, Florin Chirilă s-a simțit tot mai rău și, după un ”transfer” scurt la Spitalul TBC, după ce venise la Județean în șoc septic, a ajuns prea târziu la Reanimarea din Județean, unde a murit.

Prin mâinile cui a trecut victima

De pe 30 octombrie, când a ajuns prima dată la Spitalul Județean, până pe 2 noiembrie, când a murit, Florin Chirilă a trecut, într-o formă sau alta, prin mâinile a nu mai puțin de șapte medici, dintre care patru de la Urgențe. Doi dintre aceștia sunt medici cu mulți ani de experiență în spate pe linie de urgențe, iar doi, rezidenți aflați sub directa coordonare a specialiștilor. Lista inculpaților în dosarul anchetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este deschisă de un ”începător”, care l-a văzut două zile la rând pe pacientul Chirilă. Medicul rezident Bogdan Dumitru Cucu este acuzat de ucidere din culpă pentru că ”duminică, 31 octombrie 2021, în timpul serviciului desfășurat la containerele COVID, acesta nu l-a diagnosticat pe pacientul Chirilă Florin și nu a prezentat spre confirmare diagnosticul medicului specialist supraveghetor Șandru Lidia, nu a stabilit un tratament cu antibiotic și nu l-a supus spre confirmare medicului supraveghetor. În această stare, pacientul a așteptat în frig până la ora 20,00, nefiind internat de facto și neprimind niciun tratament adecvat. A solicitat să plece și i s-a permis, cu condiția semnării unui document prin care își asuma riscul de deces. Luni, 1 noiembrie, primind același pacient, din dispoziția medicului supraveghetor Șandru Lidia, a dispus un nou test PCR, al treilea, deși știa că rezultatul PCR din seara precedentă era negativ, valabil 48 de ore, timp în care nu i-a prescris niciun tratament, fapt care a redus șansele de supraviețuire a victimei”, a explicat procurorul Paula Tănase, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

 

A doua pe lista anchetatorilor este dr. Lidia Șandru, unul dintre cei mai vechi specialiști de la Unitatea de Primiri Urgențe. Medicul este acuzat de abuz în serviciu și ucidere din culpă, anchetatorii acuzând-o nu doar de faptul că ar fi manifestat neglijență față de bolnav, în calitate de specialist și șef de tură, ci și că ar fi ignorat argumentele personalului de la Ambulanță. ”Mai mult, având rezultatele analizelor și testelor PCR ale pacientului Chirilă Florin Nicu, a dispus în mod inutil trimiterea pentru a treia oară a acestuia la containerele COVID în vederea retestării. Nu a ținut cont nici de explicațiile asistentei de la Ambulanță, care i-a menționat că pacientul avusese test negativ cu o seară înainte și că fusese ținut în frig 12 ore și că starea sa de sănătate era foarte degradată, că saturația de oxigen era de 74 la sută, astfel încât să intervină pentru salvarea vieții pacientului”, a completat procurorul Tănase.

 

Al treilea nume pe listă este tot al unui medic cu vechime. Amalia Florența Morcov, medic specialist în medicina de urgență la UPU Galați este vizată de acuzațiile de ucidere din culpă și abuz în serviciu. Doctorița Morcov era șef de tură pe 1 noiembrie, la UPU, zi în care Florin Chirilă era adus pentru a treia zi consecutiv la spital, în stare foarte gravă. Atunci nu i-ar fi administrat tratament cu antibiotice și ar fi semnat transferul intraspitalicesc fără ca măcar să îl vadă pe bolnav și fără să îl consulte. Același ”tratament” i l-ar fi aplicat bolnavului muribund și după ce acesta a fost trimis înapoi de la TBC, nesupraveghind, totodată, conform concluziilor din anchetă, nici activitatea rezidentei de care răspundea. Aceasta este Olguța Ciureanu, medic rezident la UPU, cercetată pentru ucidere din culpă, pentru că ”nu a consultat, nu a diagnosticat şi nu a prescris şi administrat urgent tratament adecvat cu antibiotice, sub supravegherea medicului specialist şef de tură Morcov Amalia-Florenţa”. Lista inculpaților în acest dosar este completată de alți trei medici de la Laboratorul de Analize Medicale, acolo unde au ajuns probele prelevate pentru investigarea stării pacientului. Anchetatorii au stabilit că toți cei trei laboranți au ignorat indicațiile de ”urgență” care însoțeau actele medicale ale bolnavului și au emis rezultatele nu după o oră, ci după cinci ore. Cei trei medici de la Laborator sunt: Cristina Morar, acuzată de abuz în serviciu, ucidere din culpă şi acces ilegal la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, Ana Anton, pentru abuz în serviciu şi acces ilegal la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice și George Țocu, pentru ucidere din culpă.

 

Au interzis să mai profeseze

Pe 1 noiembrie 2022, la un an de la moartea lui Florin Chirilă în condițiile descrise mai sus, procurorii au luat o primă măsură față de medicii vizați în anchetă. Toți au fost plasați sub control judiciar pentru 60 de zile. ”Am instituit o serie de obligații și interdicții, printre care interdicția comunicării între aceștia, interdicția părăsirii localității, respectiv a exercitării profesiei în virtutea căreia au săvârșit faptele”, a menționat procurorul Paula Tănase. Foarte important de adăugat ar mai fi că în același dosar se fac cercetări și vizavi de moartea, tot în noiembrie 2021, a studentei Mihaela Anghele, decedată în condiții similare tot după ce a ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe. Cercetările în această speță sunt în curs, motiv pentru care anchetatorii nu au făcut deocamdată foarte multe precizări, dar nu este exclus ca o parte a inculpaților din cazul lui Florin Chirilă să se regăsească și în lista capetelor de acuzare pentru moartea studentei.

 

Interdicția agravează deficitul de medici din UPU

Cu patru medici în minus la Urgențe, spitalul se va confrunta cu o agravare a crizei de personal, care se va răsfrânge direct asupra calității actului medical, deci asupra pacienților. ”Medicii au adus la conducerea spitalului ordonanțele respective de interzicere a exercitării profesiei, iar în acest sens unitatea noastră a dispus interzicerea profesiei de medic și a activității pe perioada controlului judiciar. Practic, medicii nu mai sunt la serviciu începând cu data de 1 noiembrie a.c. Problema cea mai gravă e că oricum unitatea noastră era în deficit de medici. Acum o să fie mult mai greu de acoperit turele, de acoperit gărzile”, a explicat dr. Ionuț Bogdan Băneșanu, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgență Galați.

 

 

 

 

https://www.viata-libera.ro/prima-pagina/191776-sapte-medici-de-la-judetean-acuzati-oficial-de-uciderea-unui-pacient?fbclid=IwY2xjawIAkLBleHRuA2FlbQIxMQABHVMSgrBwXS2KiKeRDnk9rvhNw7COelSKtxROipcNScbVB2Eh7S-eXDzRxQ_aem_TmtkrVJsy6AUK3jzl9dJWg#google_vignette

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Interviu cu istoricul Serhii Plokhy

 

Daca ar fi să recomanzi cuiva un autor pe subiectul Ucraina, primul nume care îți vine în minte e cel al istoricului Serhii Plokhy. Și, orice discuție serioasă despre Ucraina, chiar și aici, în Romania, nu poate să nu se bazeze pe lectura prealabilă a cărților sale. În scurtul interviu de mai jos, prilejuit de apariția în limba română a masivei sale lucrări „Războiul ruso-ucrainean. Întorcerea istoriei”, profesorul de la Harvard accentueaza diferența dintre Ucraina și Rusia, o țară în care democrația și-a făcut loc, în care societatea civilă a contat și contează mult și care își dorește libertatea, și o altă țară în care autoritarismul s-a transformat deja în dictatură.

 

Serhii Plokhy este profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde deţine Catedra Mihailo Hruşevski, şi director al Institutului de Cercetări Ucrainene în cadrul aceleiaşi universităţi. Este autorul a numeroase lucrări de specialitate – traduse în mai multe limbi şi încununate cu premii prestigioase – dedicate Ucrainei şi Rusiei, spaţiului est-european şi istoriei sale intelectuale, culturale şi politice. Printre cărţile sale de succes se numără Porţile Europei: O istorie a Ucrainei, Cernobîl: Istoria unei catastrofe nucleare şi Pistolul cu otravă: O poveste de spionaj din Războiul Rece, apărute şi în limba română la Editura Trei.

 

Sunt cunoscute mai multe detalii astăzi cu privire la decizia Kremlinului de a începe „operațiunea specială”? A crezut Putin cu adevărat că va dura doar trei zile? Poartă Putin întreaga responsabilitate pentru decizia de a invada Ucraina?

 

Până acum, au apărut puține informații din interiorul Moscovei cu privire la decizia de a declanșa războiul. Dar ceea ce știm deja este că decizia i-a aparținut lui Putin și el poartă întreaga responsabilitate pentru această agresiune nejustificată. Numărul și tipul trupelor pe care le-a angajat în operațiune lasă puțin loc îndoielilor că el și consilierii săi au planificat o operațiune militar-polițienească asemănătoare cu cele pe care conducătorii imperiali obișnuiau să le întreprindă în colonii, mai degrabă decât să fi planificat cel mai mare război din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

De ce spuneți că Rusia a fost mult mai deranjată de posibilitatea ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană decât la NATO?

 

 

Serhii Plokhy

Au încercat să oprească Ucraina să părăsească sfera lor de influență, iar aderarea la UE era la fel de mult un pas în această direcție ca și aderarea la NATO. De fapt, războiul a început în 2014 din cauza semnării de către Ucraina a acordului de asociere cu UE. Dacă ar fi asociată cu UE, Ucraina nu ar putea să se alăture Uniunii Eurasiatice, promovată de Moscova. Deci, războiul din partea rusă este despre menținerea unei națiuni captive, sau, cu alte cuvinte, despre menținerea controlului asupra spațiului post-imperial.

 

Ce tip de imperiu este Rusia? Va sfârși în cele din urmă prin a se destrama?

 

Toate imperiile cad, iar Rusia nu este o excepție. Imperiile terestre, din care Rusia face parte și în multe privințe continuă să facă parte, cad la fel de mult ca și cele maritime. Exemplele mongolilor, otomanilor și habsburgilor nu lasă prea multe îndoieli în acest sens. Războiul din Ucraina a accelerat procesul de dezintegrare a spațiului imperial al Rusiei. Polonia, statele baltice și Finlanda – toate părți ale fostului imperiu – sunt astăzi în UE și NATO, Ucraina este pe drumul integrării europene, iar Kazahstanul acceptă garanțiile de securitate ale Chinei. Semnele sunt evidente.

 

Într-un interviu pentru Contributors.ro, istoricul Michael Ignatieff spunea că rușii îl susțin pe Putin astăzi pentru că nu își pot imagina Rusia altfel decât ca un imperiu. Și le va lua mult timp să renunțe la această reprezentare pe care o au despre locul lor în lume. Cum ați descrie naționalismul rus?

 

Sunt de acord cu această evaluare. Rușii obișnuiau să trăiască în imperiu, iar identitatea imperială este o forță pe care Putin o reprezintă și o impune. Dacă în trecut imperialismul rus era mascat de ideologia comunistă, acum izvorăște dintr-un anumit tip de naționalism rusesc. Rușii trăiesc pentru prima dată în secole într-un stat în care ei constituie majoritatea. Limitele care existau înainte și care erau legate de îngrijorarea că dacă naționalismul rusesc merge prea departe, non-rușii ar putea să se răzvrătească, au dispărut astăzi. Naționalismul a devenit cea mai importantă tendință ideologică. Este un tip de naționalism imperial care tratează Ucraina și Belarusul ca părți ale națiunii ruse. Este inspirat de xenofobie față de Vest și rasism față de Est, în special față de cetățenii statelor asiatice centrale. Ironia este că astăzi urmașii celui mai mare imperiu din lume folosesc anti-occidentalismul lor pentru a conduce lupta anti-imperială a Sudului global.

 

„Ucraina nu este Rusia” este titlul cărții de memoriii a fostului președinte Leonid Kucima. În această carte, el descrie eșecurile adoptării modelului rusesc în Ucraina. El însuși a încercat să aplice acest model și a eșuat. De ce nu a funcționat modelul rusesc în Ucraina?

 

Dacă rușii au dificultăți în a-și imagina ei înșiși în afara statului, ucrainenii au trăit mult timp nu numai fără un stat propriu, ci și în conflict cu statele care le-au fost impuse de alții. Această istorie a rezistenței față de stat, plus regionalismul ucrainean, de asemenea, încorporat în istorie, contribuie la puterea societății civile ucrainene – un fenomen care este practic absent în Rusia.

 

A fost Ucraina o țară mult mai democratică decât Rusia în anii 2000?

 

Da, a fost și continuă să fie și astăzi. În timp ce rușii au permis statului să distrugă elementele societății lor civice în anii ’90, presupus în numele democrației, ucrainenii nu au permis niciodată guvernelor lor să le ia libertatea. Revoluția Portocalie și Revoluția Demnității sunt exemple principale ale rezistenței ucrainene față de tendințele autoritare de sus. Rusia nu a avut ceva nici măcar la distanță similar cu mobilizările democratice ale Ucrainei începând cu anii ’90.

 

Cum ați descrie relațiile dintre Ucraina și România în perioada de după prăbușirea Uniunii Sovietice?

 

Ucraina și România au o istorie complexă și nu întotdeauna pașnică, dar elitele politice și popoarele ambelor țări au reușit să învețe din istorie și să evite conflictele. Se poate privi la ce s-a întâmplat recent în relațiile ucraineano-maghiare și ucraineano-poloneze pentru a înțelege cât de bine au fost gestionate relațiile dintre Ucraina și România până în prezent.

 

Cât de bune erau relațiile Ucrainei cu celelalte țări din Europa de Est înainte de 2014? A existat vreo influență din partea Rusiei în formarea acestor relații?

 

Rusia a încercat în trecut și continuă să încerce să exploateze tensiunile dintre Ucraina și Polonia și dintre Ucraina și Ungaria. În 2014, rușii s-au adresat polonezilor, invitatând provocator Polonia să participe la viitoarea împărțire a Ucrainei. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple ale încercărilor Kremlinului de a stârni conflictele vechi și de a produce altele noi.

 

Scriitoarea Svetlana Alexievich a spus acum câteva zile că moartea lui Navalnîi arată că Putin nu se va opri. Putin nu este un politician, este un ofițer KGB, a spus ea.

 

Tentativa de asasinat asupra vieții lui Navalnîi, ulterioara sa încarcerare și acum moartea sa în colonia penitenciară sunt un semnal clar trimis de la Moscova că oricine își îndrăznește să conteste puterea personală a lui Putin, fie că este vorba de un liberal precum Boris Nemțov, un ultra-naționalist cu antecedente penale precum Evghenii Prigojin sau un activist anti-corupție ca Navalnîi, devine mai devreme sau mai târziu ținta asasinatului. Regimul a depășit de mult stadiul autoritar și a devenit o dictatură. Moartea lui Navalnîi este cel mai recent memento al acestui lucru.

 

Ar trebui SUA să vorbească acum despre necesitatea unei schimbări de regim în Rusia? Și de fapt, ce credeți că doresc Statele Unite să se întâmple cu acest război?

 

Regimul rus actual este o amenințare la adresa Rusiei și a lumii. Nu am niciun dubiu că va dispărea. Întrebarea este când și ce regim îi va succeda. Nu este suficient să schimbi un regim cu altul, ci trebuie să schimbi mentalitatea imperială rusă care continuă să producă războaie. Principala preocupare a SUA astăzi nu este schimbarea mentalității ruse sau chiar a regimului Rusiei, ci evitarea unei confruntări directe cu Rusia.

 

L-am văzut pe Putin fericit când a strâns mâna lui Mohammed bin Salman, prințul saudit. Ce a obținut Putin de la țările arabe?

 

Pentru a câștiga acest război, Putin trebuie să divizeze alianța condusă de Vest și să vireze cât mai multe țări împotriva SUA. Indiferent de rezultatul practic al întâlnirii, oportunitatea oferită de fotografii ajută Rusia cu agenda sa anti-occidentală.

 

Cum comentați situația internă a Ucrainei acum? Cum pot fi înțelese ultimele acțiuni și schimbări decise de Zelenski? De ce au fost amânate alegerile?

 

Alegerile prezidențiale în timp de război sunt interzise direct de constituția ucraineană. Deci, organizarea lor acum ar ridica mai multe întrebări decât răspunsuri și ar putea provoca divizări în cadrul societății ucrainene. Unitatea în interiorul țării, inclusiv între principalele sale lideri politici și militari, este factorul cheie de care Ucraina are nevoie pentru a câștiga acest război și pentru a rămâne independentă.

 

Vă întreb ca istoric, cu ce alt război ați compara războiul din Ucraina?

 

Lista poate fi lungă, începând cu războiul american pentru independență din secolul al XVIII-lea și revolta națiunilor balcanice împotriva otomanilor în secolul al XIX-lea. Este un război clasic pentru independență, dar unul care este purtat în era nucleară și împotriva unei superputeri nucleare de către o țară care a fost lipsită de arme nucleare de către Vest. SUA și celelalte semnatare ale Memorandumului de la Budapesta din 1994 au obligația de a proteja independența și integritatea teritorială a Ucrainei. În caz contrar, fiecare țară din lume ar opta pentru arme nucleare pentru a înlocui tratatele inutile. Ceea ce este în joc în Ucraina nu este doar independența țării și securitatea regiunii, ci și viitorul ordinii internaționale. (Un interviu de Lucian Popescu)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

( PCR nu a murit ci, a inflorit pentru chilangii,corupti si demolatorii poporului si economiei) Proteste în Senat. Cine este Gabriela Crețu, fosta senatoare care nu și-a ocupat funcția prin concurs

 

Gabriela Crețu a fost aleasă în 2004 deputată, apoi a fost europarlamentar, după care în 2009 a ocupat funcția de „reprezentant permanent pe lângă insituțiile europene” în Senatul României. Ea se numără printre funcționarii care au protestat față de concedierile anunțate de Bolojan.Gabriela Crețu, fostă senatoare PSD și fostă soție a fostului președinte al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu (PSD) , acuzat de DNA de luare de mită, se aflat miercuri printre angajații de la Senat care l-au huiduit pe Ilie Bolojan în timpul unei conferințe de presă.

 

Studii și cariera politică

 

Potrivit CV-ului ei, fosta senatoare a absolvit facultatea de Istorie și Filosofie la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi și are un doctorat în filosofie.

 

Ea și-a început cariera politică în 1984, când a devenit membră PCR, unde a rămas până în 1989.În 1998 a devenit membră în Consiliul Naţional Partidul Social Democrat PSD, iar între 2001 și 2003 a devenit secretar cu imagina în cadrul Biroului Executiv Judeţan PSD Vaslui.

 

Proteste față de concedierile anunțate de Bolojan

 

Fosta senatoare PSD spune că este de acord cu eficientizarea, dar este nevoie de mai multe discuții, în contextul în care Ilie Bolojan a anunțat desființarea a 178 de posturi de la Senat.

 

 

„Văd că cei care au condus până acum nu-și asumă responsabilitatea că n-a mers bine. Poate că a mers bine. Dar dacă n-a mers bine instituția și e necesar să fie dați afară atâția oameni, nu unul, doi, trei… 200 de oameni este enorm pentru o instituție care trebuie să asigure continuitatea unui Senat care în mare parte e format din membri nou aleși, care au nevoie de suport absolut din partea tehnicului”, a explicat aceasta pentru Hotnews.ro.

 

Cum și-a ocupat funcția

Ea a susținut, de asemenea, că nu a ocupat funcția din Senat prin concurs, pentru că legea nu prevede acest lucru.

 

„Eu fusesem membră a Parlamentului European și cea mai în măsură la momentul respectiv, prin rețeaua pe care o aveam, prin faptul că știam cum funcționează atât Parlamentul României, cât și Parlamentul European, să asigur cerințele postului”, a declarat Crețu.„Am fost numită de Biroul Permanent, cum se fac toate numirile. Am fost numită când am terminat mandatul european, deci în 2009. Și acum am revenit pe funcție conform contractului de muncă”, a adăugat fosta senatoare PSD.

 

https://www.comisarul.ro/articol/proteste-in-senat-cine-este-gabriela-cretu-fosta-s_1564589.html?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Christine Lagarde, BCE: „Lenea” Europei e de vină pentru pierderea de competivitate. „Avem o mulțime de atuuri, dar ne împușcăm în picior”

De Iulian Soare

 

 

„Lenea” Europei și aversiunea inerentă față de asumarea de riscuri sunt în mare măsură responsabile pentru declinul economic al blocului, a declarat președintele Băncii Centrale Europene (BCE), Christine Lagarde, în cadrul forumului de la Davos, Elveția, potrivit Euractiv.

 

„Maladia” economică a continentului, de la prețurile ridicate la energie până la cererea internă slabă, este în mare măsură autoprovocată, susține șefa BCE.

 

„Avem o mulțime de atuuri, dar ne împușcăm de multe ori în picior pentru că nu terminăm munca pe care ne-am propus-o”, a spus ea, îndemnând liderii UE să aprofundeze piața unică prin eliminarea barierelor în calea comerțului și a investițiilor.

 

 

 

„Semnalul de trezire” vine din străinătate. Vorbind la Davos, Lagarde și-a exprimat speranță că realegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA va inversa indolența europeană.

Această speranță a fost reiterată și de vicecancelarul Germaniei Robert Habeck, principalul candidat al Verzilor Germani pentru alegerile din februarie. Revenirea lui Donald Trump „trebuie să aducă o schimbare”, a spus Habeck.Impulsul pentru reformă câștigă deja avânt, cu un consens tot mai mare în rândul factorilor de decizie din UE că luptele economice ale Europei ar trebui abordate în primul rând prin reducerea reglementărilor. Dar ce ar presupune această reformă în practică diferă chiar și în rândul susținătorilor săi.

 

Simplificarea, nu dereglementarea

 

 

„Aș spune că dereglementarea, accelerarea lucrurilor și reducerea birocrației sunt corecte”, a comentat Habeck.

 

 

Lagarde, totuși, crede că un cuvânt mai potrivit pentru ceea ce este necesar este „simplificarea” – o aluzie, probabil, la impactul dereglementării financiare din perioada premergătoare crizei financiare din 2008.

 

„Cuvintele contează”, a spus Lagarde. „Nu ne îndreptăm către o lume a dereglementării, dar cu siguranță ne uităm la o simplificare semnificativă.”

 

Lagarde s-a arătat totodată în favoarea angajamentului Ursulei von der Leyen, de a stimula competitivitatea Europei prin aprofundarea uniunii piețelor de capital, un proiect mult întârziat.O uniune financiară ar putea debloca 470 de miliarde de euro în investiții private suplimentare anual, potrivit Comisiei Europene. Aceasta reprezintă peste jumătate din cele 800 de miliarde de euro în investiții anuale suplimentare recomandate de Mario Draghi, predecesorul lui Lagarde la BCE, pentru a stimula competitivitatea UE.

 

Încurajarea canalizării economiilor cetățenilor în investiții productive, a spus ea, ar ajuta la combaterea aversiunii instinctive a europenilor față de asumarea riscurilor.

 

(Citiți și: ”ECOFIN: Îngrijorări tot mai mari cu privire la rolul UE în lume – Accentul se mută pe dereglementare, prețuri energetice, înarmare și Raportul Draghi”)

(Citește și: ”UE pregătește ”oferta de pace” economică pentru Donald Trump: LNG, armament, autoturisme”)

 

 

https://cursdeguvernare.ro/christine-lagarde-bce-lenea-europei-e-devina-pentru-pierderea-de-competivitate-avem-o-multime-de-atuuri-dar-ne-impuscam-in-picior.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Javier Milei la Davos – atac la toată lumea, de la ideologia „woke”, la organizatorii evenimentului

 

De Mihai Gongoroi

 

Aflat pentru a doua oară la Forumul Economic Mondial de la Davos, Javier Milei, președintele Argentinei, a folosit discursul său de joi pentru a ataca vehement „hegemonia woke”, despre care a spus că este un „cancer” și un „virus al minții”.

Milei a dat Argentina drept „un exemplu global” de „responsabilitate fiscală” și a vorbit despre conturarea unei „alianțe internaționale” în creștere a națiunilor care aspiră la libertate.

 

Afirmând că apără valorile tradiționale ale Occidentului, pe care le-a descris drept „vârful speciei umane,” Milei și-a reiterat „bătălia culturală” împotriva așa-numitului „wokeism,” un termen folosit pentru a face trimitere la politicile progresiste egalitariste promovate de stânga politică, potrivit Buenos Aires Times.

 

„Această ideologie ne-a colonizat instituțiile, universitățile, mass-media și până și organismele supra-naționale. Este rezultatul unei subversiuni culturale care trebuie extirpată din instituțiile noastre, altfel rasa umană nu se va putea îndrepta spre progres”, a declarat președintele argentinian.

 

 

 

Milei a continuat făcând referire la feminism, egalitatea și ideologia de gen, schimbările climatice, avortul și imigrația, despre care a spus că „sunt toate capetele aceluiași monstru, al cărui scop este de a justifica extinderea (puterilor) statului”. Milei a comparat imigrația cu „colonizarea inversă și o sinucidere colectivă”.

 

 

„Aceasta este marea epidemie a vremurilor noastre, care trebuie vindecată. Este cancerul care trebuie înlăturat,” a spus președintele argentinian, adăugând că „wokeismul este rezultatul unei inversiuni a valorilor occidentale”.

 

Show-ul lui Javier Milei

 

După o scurtă introducere făcută de președintele Forumului Economic de la Davos, Børge Brende – care a enumerat realizările liderului argentinian și a cerut aplauze pentru președintele argentinian –, Milei și-a început discursul amintind de apariția sa la summitul de anul trecut și subliniind schimbările din ultimele 12 luni.

 

Amintindu-și apariția sa la summitul de anul trecut, el a remarcat cât de multe s-au schimbat în ultimele 12 luni.

 

 

„Acum un an, am stat aici în fața voastră și am spus câteva adevăruri despre starea lumii occidentale, care au fost primite cu surpriză și uimire. (…) La acea vreme Argentina era văzută ca o țară în declin (…) Sub guvernarea mea, inflația a scăzut, bugetul a fost echilibrat și Argentina nu mai este un paria global. Astăzi, lumea îmbrățișează Argentina, care a devenit un exemplu global de responsabilitate fiscală, de angajament față de obligațiile noastre, de cum să punem capăt problemei inflației și, de asemenea, de o nouă modalitate de a face politică, care constă în a spune adevărul în fața oamenilor și în a avea încredere că oamenii vor înțelege,” a spus Javier Milei.

 

Acesta a adăugat: „Le-am spus că acesta este începutul unei noi pentru Argentina, care fusese infectată de socialism de prea mult timp. Acum nu mă mai simt atât de singur. Încet, se formează o alianță internațională a tuturor națiunilor care vor să fie libere și să îmbrățișeze ideile libertății. De-a lungul acestui an, am reușit să găsesc parteneri în această luptă în fiecare colț al planetei, de la minunatul Elon Musk, la curajoasa doamnă italiană, draga mea prietenă Giorgia Meloni; de la (Nayib) Bukele în El Salvador la Viktor Orbán în Ungaria și de la Benjamin Netanyahu în Israel la Donald Trump în Statele Unite”.

 

Milei a mai spus că „prima noastră misiune, pentru a reveni la o nouă epocă de aur, este de a reduce dimensiunea statului, dar și de a reduce organizațiile supranaționale”.

 

 

Președintele Argentinei i-a atacat pe organizatorii evenimentului

 

 

Milei l-a apărat pe „dragul său prieten” Elon Musk, despre care a spus că „a fost pe nedrept calomniat de ideologii woke în ultimele zile pentru un gest inocent” – gestul lui Musk de luni, ziua învestirii noului președinte american Donald Trump, a fost comparat cu un salut fascist.

 

Totodată, el a acuzat că evenimente precum Forumul de la Davos „au promovat sinistra agendă woke, care face atât de mult rău Occidentului”.

 

Președintele argentinian a folosit o frază utilizată și de Donald Trump în discursul său inaugural, Milei spunând că „epoca de aur internațională a libertății nu poate veni dacă această ideologie aberantă rămâne în vigoare”.

 

„În caz contrar, soarta Occidentului va fi aceeași ca a tuturor civilizațiilor care s-au lăsat copleșite de ideologiile distructive ale trecutului. (…) Justiția socială nu este altceva decât masca socialismului. Iar socialismul, în toate formele sale, se termină mereu în mizerie,” a mai spus Javier Milei.

 

(Citește și: ”Davos – ”o nouă eră, de concurență geostrategică dură” – Ursula von der Leyen anunță o revoluție pe 5 ani: uniunea piețelor de capital, unificarea legislațiilor de insolvență, dreptul muncii și impozitare”)

 

https://cursdeguvernare.ro/javier-milei-la-davos-atac-la-toata-lumea-de-la-ideologia-woke-la-organizatorii-evenimentului.html

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

Tsunami-ul economic bulverseaza economia mondiala

 

       News.cocrect.com informeaza: Catastrofa din Japonia afecteaza economia din intreaga lume

Dezastrul natural din Japonia a adus odata cu el o catastrofa economica. De cateva zile principalele burse din lume inchid in scadere, iar economia Japoniei este practic blocata.

In doua zile de tranzactionare companiile japoneze au pierdut circa 626 mld. $ din valoare.

In Europa, cea mai afectata a fost bursa germana, indicele DAX scazand cu circa 3,5%, fiind urmata de cea franceza, cu peste 2,1% si de cea britanica, cu 1,5%. Banca Japoniei a inundat piata cu lichiditati in valoare de 245 mld. dolari pentru a se asigura ca exista suficienti bani in cazul unor retrageri masive de fonduri, scrie zf.ro

Uzinele japoneze sunt inchise, comertul intern este oprit, exporturile inexistente, iar investitorii sunt speriati. Nota de plata pe care se pregatesc sa o achite companiile de asigurare este colosala, iar efectele se vor simti anul viitor chiar si in Romania.

Lovite puternic au fost insa si companiile de asigurari, care fac si acum calcule. S-au vehiculat sume colosale, de la 10 la 50 de miliarde de dolari. La fel, nota de plata se va simti anul viitor si in Romania, potrivit Antena3.

Lumea a sarit in ajutorul Japoniei. Pana si Moscova a dat o mana de ajutor si a anuntat ca este gata sa sporeasca livrarile de gaze.

Specialistii sunt siguri ca Japonia isi va reveni, chiar daca este cea mai indatorata tara din lume.

In Japonia, primele evaluari arata ca pagubele depasesc 150 de miliarde de dolari. Un expert al Bancii Mondiale, Abbas Jha, a declarat, citat de BBC, ca „in conditiile in care refacerea tarii in urma cutremurului produs la Kobe, in 1995, s-a facut in aproximativ cinci ani, este greu de crezut ca reconstructia in zona afectata de seismul de saptamana trecuta s-ar putea incheia mai devreme de 2016”.

 

 

https://covasna.einformatii.ro/stiri/economie/tsunami-ul-economic-bulverseaza-economia-mondiala-37577.html#google_vignette

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Nici Europa nu este ferită de producerea unui tsunami”. Ce spun specialiștii

 

 

Gabriela GEVELEGEAN Nicușor BUȘURICĂ 

 

Specialiştii avertizează că Europa nu este nici ea ferită de  pericolul producerii unui tsunami la Marea Neagră.

 

Un tsunami în Marea Neagră se poate produce din mai multe cauze.

 

Cauzele apariției fenomenului au fost explicate de specialiști.

 

„Cea mai importantă ar fi cutremurele, al doilea ar fi alunecările submarine din zona pantei continentale, iar al treilea eliberarea unei pungi de gaze din sediment. Al patrule a este mai puțin probabil, cel al impactului cu un meteorit.

 

 

O infrastructură formată din șase balize a fost instalată în 2013 și constă în șase balize cu transmisie în timp real a mediului marin. Transmit semnalul prin satelit către Centrul operațional din cadrul Geoecomar Constanța”, spune Rădulescu Vlad.

 

 

 Un tsunami este asociat unei mări. Specialiștii spun că cu cât suprafața mării este mai mare și periclul unui tsunami crește

 

„Valurile tsunami pot apărea din manifestări dinamice, bruște. Curenții de turbiditate , prin căderea lor abruptă pot genera deplasări ale maselor de apă care vin să compenseze golul format prin căderea acelor mase de sedimente și să producă un val, o undă de șoc. Țărmul cel mai apropiat este cel mai expus”, spune și Caraivan Brichelie, doctor în geologie.

 

https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/incdfp-nici-europa-nu-este-ferita-de-producerea-unui-tsunami-video-876894.html

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

(Dupa ce i-a angajat ca sa pesedizeze poporul cu radio-teleprostatorul-pe banii amarastenilor,acum nu mai au nici frunze de taiat la …politicieni) În huiduielile „victimelor”, statul a declanșat marea curățenie de personal: Are 1,3 milioane bugetari, dar și peste 255.000 angajați în companiile sale. Un bugetar îl costă 11.000 lei pe lună, iar un angajat din companie impune un cost de 9.590 lei

 

 

Coaliția de guvernare a decis o serie de restructurări în instituții și, eventual, și în companii controlate de stat, însă nu are la acest moment cuantificat și impactul pe care îl vor avea asupra cheltuielilor publice și câți dintre cei restructurați vor câștiga (eventual) în instanță reocuparea postului, situație des întâlnită la restructurări derulate anterior. În cazul în care o persoană câștigă reîncadrarea pe post, aceasta își preia postul și primește și salariile pentru perioada în care a fost concediată abuziv.  

 

CITEȘTE ȘI Salariul mediu net pe care îl va câștiga un român anul acesta. Estimarea Comisiei de Prognoză De ce este important: Cheltuielile cu personalul bugetar au luat-o razna, prin majorări nejustificate, anul trecut, când la guvernare s-au aflat aceiași politicieni care acum vor să taie cheltuielile. De asemenea, numărul bugetarilor este în creștere de mulți ani și recent a trecut pragul de 1,3 milioane pentru prima dată după 15 ani. În timp ce unii politicieni au anunțat – în huiduielile persoanelor vizate – restructurări pentru instituțiile pe care le conduc, cum este cazul președintelui Senatului, Ilie Bolojan (de asemenea președinte al PNL), alții, precum ministrul Finanțelor, Barna Tanczos (UDMR), au anunțat că preferă o reducere graduală a aparatului bugetar prin blocarea angajărilor pe posturile eliberate prin ieșiri naturale din sistemul public (pensionări, decese, demisii etc). Ieșirile naturale din sistemul public sunt estimate pentru un an la circa 5% din cei 1,3 milioane de bugetari. Nu toate posturile eliberate vor rămâne neocupate, însă. Sistemul bugetar a ajuns la un număr de 1,306 milioane posturi ocupate în noiembrie, în urcare cu aproape 6.000 de posturi față de luna anterioară, după cum a anunțat Profit.ro, însă alți 255.405 angajați lucrează în companii controlate (integral sau cu pachet majoritar) de stat, de către Guverm sau de către autorități locale.

 

CITEȘTE ȘI Micile magazine vor da în continuare bonuri fiscale deși legea nu le mai obligă. „Nu vrem să avem probleme cu clienții!” În medie, bugetul statului a avut în noiembrie un cost mediu de 10.959 lei (aferent unui net de 6.411 lei) pentru un post ocupat în sectorul public în timp ce angajații din companiile statului au generat în trimestrul al treilea (cele mai recente date disponibile) un cost de 9.590 de lei (net 5.610 lei), potrivit calculelor Profit.ro. Un aspect interesant – peste 60% dintre bugetari sunt femei. Acestea domină și la nivel de funcții de decizie ocupate prin concurs, în timp ce pe posturile cu numire politică (miniștri, de exemplu) sunt mai mulți bărbați. Scopul Guvernului este reducerea cheltuielilor după ce anul trecut a crescut cheltuielile de personal cu 24% Ministerul Finanțelor a impus instituțiior statului o diminuare cu circa 5% a cheltuielilor de personal și a celor cu bunuri și servicii, cu scopul de a asigura încadrarea în ținta de deficit din acest an, potrivit unui document analizat de Profit.ro. Potrivit informațiilor Profit.ro, însă, ajustarea aceasta se face raportat la cheltuiala estimată pentru anul 2025 și nu la realizatul pentru anul 2024. De exemplu, salariile din sectorul bugetar au fost înghețate la nivelul lunii noiembrie a anului trecut, după ce în cursul anului au fost acordate majorări pentru unele categorii (astfel că în noiembrie cheltuiala aceasta a fost peste cele din primele luni din an). Estimatul pentru 2025 trebuie să acopere 12 luni la nivel de noiembrie 2024.

 

CITEȘTE ȘI Guvernul – nevoit să rectifice o eroare din OUG ”trenuleț” pentru ca angajații din agricultură și industria alimentară să nu rămână cu salarii mai mici

 Controlul foarte strict al cheltuielilor, alături de creșterea veniturilor colectate de către ANAF, ar trebui să permită Guvernului să se încadreze în ținta de deficit bugetar de 7% (ESA) stabilită pentru acest an cu CE în planul fiscal, fără adoptarea, cel puțin pentru acest an, a unor măsuri de creștere a poverii fiscale.

Pentru primele 11 luni din 2024 (Finanțele nu au publicat încă execuția bugetară pentru 12 luni), cheltuielile de personal se ridicau la 148 miliarde lei, în creștere cu 24%, 28,4 miliarde lei, față de perioada similară a anului anterior. Pentru întreg anul suma prognozată indică un ritm similar de creștere.

 

 

 

 

https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/huiduielile-victimelor-statul-declansat-marea-curatenie-personal-1-3-milioane-bugetari-peste-255-000-angajati-companiile-sale-bugetar-il-costa-11-000-lei-luna-iar-angajat-companie-impune-cost-9-590-21907798

 

//////////////////////////////////////////////////

(Pe langa pensiile speciale  daruite prin imprumutul tarii ,decontat de generatii viitoare…) Primă de pensionare de 100.000 de euro la o instituție de stat. Mircea Fechet: Am cerut lista beneficiilor

 

 

 

 

 

 Reacția Romsilva Prima de pensionare a unui director de la Romsilva este echivalentul a 100.000 de euro. Dezvăluirile uluitoare despre cheltuielile fără măsură într-una dintre institutțiile statului au fost făcute în exclusivitate la Digi24 în cardrul emisiunii „În fața ta”, de către ministrul Mediului. Mircea Fechet a atras atenția și asupra bonusurilor uriașe prin care directorii primesc la pensionare, până la „10 salarii brute acordate în cuantum net”

 

DIN ARTICOL

Grindeanu, ironic după anunțul concedierilor de la Senat: Dacă o faci pentru presă, ai reversul peste câteva luni, ca la CJ Bihor

Ce înseamnă de fapt „alinierea planetelor”

Prețurile mici din Bulgaria atrag românii din sudul țării. Cinci mii de mașini trec zilnic „Podul Prieteniei”

„Prostituția nu e legalizată”. Autoritățile nevoite să ofere explicații, după actualizarea codurilor CAEN

Vlad Oprea a fost reținut de procurorii DNA

Scandal înainte de meciul din Europa League: Suporteri ai echipei Real Sociedad, înjunghiați la Roma înaintea meciului cu Lazio

Analize vitale făcute din donații într-un spital din țară

Primul oraș din România care impune reguli în trafic pentru livratorii de mâncare pe două roți

Primarul din Sinaia a ajuns la spital după o zi de audieri la DNA

 

 

„În contractul colectiv de muncă s-a convenit ca la pensionare să primești 10 salarii brute, luate în cuantum net”. „Sunt persoane în Regia Națională a Pădurilor Romsilva care la pensionare, conform contractului colectiv de muncă legal discutat cu sindicatul, cu consiliul de administrație, cu conducerea executivă, dar în conformitate cu acel contract colectiv de muncă, persoana respectivă, la pensionare, a încasat 500.000 lei”, a spus Mircea Fechet. „În contractul colectiv de muncă, după lungi negocieri între sindicat și conducerea executivă a Regiei Naționale a Pădurii, s-a convenit ca la pensionare să primești 10 salarii. Asta se mai întâmplă și în alte regii. Primești unu, primești două, primești nouă. Ceea ce e cu atât mai halucinant este faptul că cele 10 salarii, dacă citez din memorie formularea respectivă: 10 salarii brute luate în cuantum net. Și am zis: puteați să spuneți 20 de salarii, că măcar discutam sincer unii cu ceilalți. Cum să spui 10 salarii brute luate în cuantum net? Am cerut acum o săptămână lista acestor beneficii obținute de foștii angajați ai regiei”, a adăugat el. Reacția Romsilva Într-un răspuns pentru Digi24, Romsilva spune că din 2025 aceste bonusuri vor fi anulate, iar în 2024 valoarea acestor gratificații a scăzut cu 60%. Această prevederea legală era prevăzută până acum în Contractul Colectiv de Muncă și presupunea, la momentul pensionării, un bonus între 2 și 10 salarii brute, în funcție de vechimea în cadrul Romsilva, finanțat din fonduri proprii. Totuși, în raspunsul oficial nu se menționează exact ce sume au fost alocate în total pe parcursul timpului pentru aceste bonusuri. Interviul complet îl puteți urmări sâmbătă de la ora 14.00, în cadrul emisunii „În fața Ta” cu Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu.

 

 

 

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/prima-de-pensionare-de-100-000-de-euro-la-o-institutie-de-stat-mircea-fechet-am-cerut-lista-beneficiilor-3091807

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

Monica Tatoiu dă de pământ cu noua generație: „Vine un tsunami peste voi și voi faceți poze”. Ce șansă le dă pe termen lung tinerilor

 

Monica Tatoiu este cunoscută pentru faptul ca nu se ferește să își exprime opiniile în mod direct. Iată ce părere are afacerista despre tinerii din România și despre modul în care gestionează aceștia evoluția tehnologică.

 

 

 

Filip Stan

 

 

Monica Tatoiu dă de pământ cu noua generație: „Vine un tsunami peste voi și voi faceți poze”. Ce șansă le dă pe termen lung tinerilor

Monica Tatoiu dă de pământ cu noua generație: „Vine un tsunami peste voi și voi faceți poze”. Ce șansă le dă pe termen lung tinerilor

Monica Tatoiu va participa la emisiunea „Play IT” în data de 6 iulie, difuzată pe Kanal D2 începând cu ora 17:15. În cadrul acestei emisiuni dinamice și moderne de IT&C, fosta profesoară de matematică va discuta despre numeroase subiecte de actualitate, inclusiv despre atracția tot mai mare a tinerilor față de online și tehnologie, teme extrem de controversate în societatea contemporană……………

 

Det aici

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Banii imprumutati pentru pomeni electorale,pensii colosale si pentru rasplatit chiulaii folositi sa taie frunzele alesilor striga la generatii viitoare!) Cifre oficiale: Împrumuturile din 2024 ale Guvernului au atins un record anual, de 252 mld. lei

 

 

 

 

De Mihai Gongoroi

 

 

Împrumuturile totale din 2024 ale Guvernului PSD-PNL (Ciolacu 1) s-au cifrat, la final de an, la suma anuală record de 252 miliarde de lei (50,6 miliarde de euro). Dimensiunea record a finanțărilor luate de guvern în anul electoral a venit pe fondul ieșirii de sub control a deficitului bugetar, ca urmare a creșterilor alerte de salarii pentru bugetari și de pensii.În decembrie, lună marcată la rândul ei de volatilitatea de pe piețele financiare locale – care a crescut din cauza incertitudinilor cu privire la procesul electoral din țara noastră –, Guvernul a făcut împrumuturi de 26,24 miliarde de lei. Conform datelor Ministerului Finanțelor pentru decembrie, 18,19 miliarde de lei sunt finanțări luate de pe piața internă, iar 8,05 miliarde de lei sunt finanțări de pe piața externă.

 

Comparativ, în 2023, împrumuturile s-au ridicat la circa 204 miliarde de lei, iar deficitul bugetar nominal a fost de 89,9 miliarde de lei. În 2024, după primele 11 luni din an, deficitul a fost de 125,7 miliarde de lei și a mai crescut în decembrie, cel mai probabil la 152 miliarde de lei. Deficitul bugetar reprezintă suma de bani lipsă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor planificate într-un an de Guvern, cu tot cu cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei publice.

 

De unde vine creșterea deficitului

 

 

Pe lângă acest deficit, Guvernul se mai împrumută pentru a plăti datoria ce ajunge la scadență într-un an, iar, împreună, cele două dau așa-numitul necesar brut de finanțare. Amintim că, în decembrie, Ministerul Finanțelor a actualizat pentru a treia oară în 2024 necesarul brut de finanțare, de la 235 miliarde de lei la 246 miliarde de lei, pe fondul unei noi estimări în creștere a deficitului bugetar, la 8,6% din PIB. Din calcului deficitului au fost în final scoase veniturile teoretice care erau așteptate să intre la buget din digitalizare.

 

Creșterea deficitului a survenit în ciuda unor venituri bugetare care au fost peste așteptări (+12,7% față de primele 11 luni din 2023) și faptului că ANAF a colectat cu câteva miliarde de lei peste programul trasat de Ministerul Finanțelor – ceea ce arată că economia și mai ales consumul au mers bine, în ciuda ritmului lent de creștere economică. Creșterea deficitului este de astfel explicată de creșterea cheltuielilor bugetare (+20,6%, față de planificarea bugetară de la început de an de doar +10%) în 2024, pe fondul creșterii cheltuielilor de personal (salariile bugetarilor) cu 24% la un total de 165 de miliarde de lei și creșterii cheltuielilor cu asistența socială (mare parte pensii) cu 23%.

 

Ministerul Finanțelor a împrumutat 8,6 miliarde de lei de la bănci, în decembrie, prin piața primară

 

Având în vedere că planul structural de ajustare a deficitului bugetar convenit de guvern cu Comisia Europeană și aprobat recent de ECOFIN se întinde pe 7 ani, împrumuturile anuale riscă să ajungă și mai mari în perioada următoare, cu toate că deficitul se va reduce cu câte 0,8% din PIB în fiecare din următorii șapte ani. Asta din cauza creșterii stocului de datorie, care va împinge cheltuielile cu dobânzile la 3,5% din PIB în 2031 (100 miliarde de lei), de la 2,0% din PIB (35 miliarde de lei) în 2024.

 

Împrumuturile în lei luate de la bănci au fost din nou un pic mai mici decât media din acest an: din suma totală atrasă în noiembrie, 8,6 miliarde de lei sunt finanțări luate de la bănci, prin piața primară administrată de BNR. Lichiditatea excedentară din bănci, principala sursă de finanțare internă a deficitului bugetar, este într-un proces de restrângere.

 

 

Notă: Acum 12 luni, când Guvernul abia începea anul electoral cu un necesar de finanțare record de 250 de miliarde de lei, lichiditatea excedentară era de 60 de miliarde de lei – deci Guvernul avea bani care bălteau în bănci pentru a acoperi finanțarea internă. În prezent, lichiditatea excedentară este la minimul ultimilor doi ani, la circa 18 miliarde de lei.

 

Numărul licitațiilor de titluri de stat și certificate de trezorerie din luna decembrie a fost redus inclusiv din cauza sărbătorilor de iarnă.

 

Finanțările atrase de la bănci, prin piața primară administrată de BNR, au fost făcute din nou la dobânzi în creștere comparativ cu lunile anterioare, pe toate scadențele, dar în special în ceea ce privește scadențele pe termen lung.

 

Câteva exemple în ceea ce privește evoluția recentă a costurilor de finanțare ale statului: cel mai recent împrumut prin obligațiunile cu scadența februarie 2038 (cea mai lungă scadență) s-a realizat la o dobândă de 7,47%, în creștere de la 7,31% în noiembrie și 6,48% în septembrie, în timp ce împrumutul din decembrie prin obligațiuni cu scadența mai 2027 (2,5 ani) s-a făcut la o dobândă de 6,87% față de 6,22% în octombrie.Totodată, de pe piața internă, Ministerul Finanțelor a mai atras 2,6 miliarde de lei prin titluri de stat Fidelis, care se emit prin intermediul Bursei de Valori București. Pe tot anul 2024, Finanțele au atras pe Fidelis 16,4 miliarde de lei. În același timp, prin emisiunea de titluri de stat Tezaur din decembrie, care s-a desfășurat în perioada 9 decembrie – 9 ianuarie, sumele atrase se ridică la peste 3 miliarde de lei.

 

Creștere majoră a dobânzilor pentru stat în ultimele săptămâni

 

 

Prima de risc a României a tot crescut în ultimele săptămâni, investitorii reevaluând perspectivele financiare ale României, riscul politic și dinamica viitoare a inflației, inclusiv în condițiile unui necesar ridicat de finanțare pentru anul curent. Această reevaluare este evidentă din evoluția dobânzii pe 10 ani din piața secundară (RO10Y), referința pentru costul de finanțare din economie, care a tot crescut și a depășit recent 8%, un maxim al ultimilor doi ani.

 

 

În prezent, dobânzile de împrumut ale României sunt cele mai ridicate din Uniunea Europeană (Ungaria la mică distanță), iar asta nu doar din cauza haosului electoral și a incertitudinilor cu privire la buget, ci și din cauza inflației mari (cea mai mare din UE), a deficitului bugetar foarte ridicat (7-8% din PIB) și a credibilității scăzute pe care o are clasa politică românească în fața investitorilor când vine vorba de corectarea acestui deficit.

 

Din cauza amânării corecției, a indisciplinei fiscale și a credibilității scăzute a guvernanților, investitorii penalizează Guvernul și solicită o primă de risc din cauza riscului de țară, care se traduce prin dobânzi mai mari.

 

 

Guvernul se împrumută mult mai scump acum decât comparativ cu decembrie 2023, când chiar dacă inflația era mai mare, deficitul era ceva mai mic, iar credibilitatea Guvernului era ușor reîmprospătată de măsurile fiscal-bugetare adoptate în septembrie-octombrie 2023, prin care se urmărea asigurarea unei sustenabilități financiare a țării prin creșterea veniturilor la buget și reducerea cheltuielilor statului.Evoluția dobânzilor indică faptul că investitorii, bănci și investitori străini, vând din deținerile lor de obligațiuni și împing costurile de finanțare în sus, din moment ce riscurile (inclusiv politice) s-au intensificat. În plus, riscul unei retrogradări a ratingului suveran s-a majorat și el.

 

Evoluția este un semnal de alarmă pe bordul macroeconomic al României, iar această creștere a dobânzilor suverane survine inclusiv ca urmare a necesarului brut de finanțare foarte ridicat din acest an al Guvernului, care ar trebui să se ridice la peste 230 de miliarde de lei, din cauza:

 

Deficitului bugetar, estimat pentru 2025 la 133,3 miliarde de lei, sau 7% din PIB, care are risc de creștere din cauza (1) creșterii cheltuielilor cu dobânzile la 51 de miliarde de lei în 2025, față de un nivel mai scăzut anticipat anterior și (2) a faptului că bugetul este construit fără creșteri suplimentare de taxe și impozite

Necesarului pentru rostogolirea datoriilor, care va ajunge la peste 100 de miliarde de lei

Prefinanțării pentru 2026, care se va cifra și ea pe la 20-25 de miliarde de lei

Ministerul Finanțelor s-a împrumutat în ultimele săptămâni la dobânzi de peste aproape 8%, inclusiv pe scadențele mai scurte, de 3 ani

Măsurile de ajustare pe care România trebuie să le implementeze pentru corectarea deficitului bugetar (taxe și impozite mai mari echivalente cu un plus la buget de 25 de miliarde de lei) riscă să accentueze inflația structurală a României, iar oferta mare de obligațiuni, în condiții de lichiditate în restrângere, va continua să țină sus dobânzile în acest an – această ofertă ridicată de titluri de natura datoriei este un element de presiune foarte puternic asupra randamentelor suverane.

 

Deficitul bugetar al României nu poate fi redus rapid din cauza gradului ridicat de rigiditate a cheltuielilor bugetare (cheltuieli ridicate cu pensii și salarii care nu pot fi reduse fără costuri sociale și politice mari), cheltuieli care nu pot fi plătite integral decât prin îndatorare ridicată.

 

(Citește și: ”Crește prima de risc a României: costul de îndatorare pe 10 ani din piața secundară ajunge la maximul ultimilor doi ani”)

 

 

https://cursdeguvernare.ro/cifre-oficiale-imprumuturile-din-2024-ale-guvernului-au-atins-un-record-anual-de-252-mld-lei.html

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

(Cand lasi sa traiasca un incornorat cu 7 capete,ii mai cresc alte cornite!) Vocea revoltei din Senat față de concedierile anunțate de Bolojan, o fostă pesedistă cu Lexus și două apartamente în București

 

 

Cristina Târteață, consilier parlamentar, a fost candidat PSD la alegerile europarlamentare din 2019. Ea se află printre funcționarii revoltați de măsurile anunțate de președintele Senatului, Ilie Bolojan.

 

Zeci de angajaţi ai Senatului au protestat spontan marţi în faţa biroului preşedintelui Senatului , Ilie Bolojan, ca urmare a deciziei conducerii instituţiei de a reduce schema de personal cu 24%.

 

„E un protest spontan. Noi suntem cei care asigurăm continuitatea. Nu se poate să spuneţi că vreţi să schimbaţi mereu oamenii. (…) Dacă o vom lua de fiecare dată de la început, în 4 ani nu vom avea niciodată specialişti. Este necesară o specializare continuă. Am venit alături de colegii mei având în vedere ilegalitatea crasă care se comite de către actuala conducere efemeră a Senatului. (…) Nu s-a luat nimic în considerare din aşa-zisele consultări. Parlamentul României nu este o primărie, nu este un Consiliu Judeţean. Parlamentul României face legi. Dacă nu ar fi expertiza noastră, nu ar exista legi şi nu ar putea funcţiona un stat de drept. Suntem foarte porniţi să acţionăm instituţia în judecată, printr-o acţiune comună şi de o amploare nemaivăzută până acum. Nu e necesară reorganizarea pentru căî personalul existent asigură buna desfăşurare a instituţiei”, a spus consilierul Cristina Tarteaţă de la Comisia de Transporturi, citată de Agerpres .

 

Studii

Potrivit CV-ului ei, aceasta absolvit universitatea privată Spiru Haret în 2002, iar apoi și-a continuat studiile la Academia Națională de Informații.

 

Ulterior, urmat cursurile Institutului Diplomatic Român, apoi Colegiul Național de Apărare. În 2016 a început un doctorat la SNSPA în Științe Politice.

 

În 2022 a postat pe pagina ei de Facebook coperta unei teze de doctorat sub îndrumarea lui Teodor Meleșcanu, fost șef al SIE.

 

Declarația de avere

Potrivit declarației sale de avere, aceasta deține un automobil Lexus, două apartamente în Capitală și ceasuri și bijuterii în valoare de 25.000 de euro.

 

În 2019, Cristina Tărtreață a participat la un târg de afaceri în Rusia, la Sankt Petersburg, de unde a postat fotografii cu dictatorul rus Vladimir Putin.

 

Sursa: adevarul.ro

 

https://www.comisarul.ro/articol/vocea-revoltei-din-senat-fata-de-concedierile-anun_1564582.html

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////

Un elev de 13 ani și-a lăsat gravidă profesoara

O profesoară din New Jersey, SUA, se confruntă cu o serie de acuzații îngrozitoare după ce a rămas însărcinată cu un elev de-al său, relatează independent.co.uk.Laura Caron, în vârstă de 34 de ani, a fost profesoară la școala elementară Middle Township. Adolescentul ar fi fost abuzat de la vârsta de 11 ani până la 15 ani în timp ce locuia cu profesoara sa în casa ei din South Jersey.

 

Anchetatorii cred că femeia a rămas însărcinată în 2019, când băiatul avea 13 ani.

 

Cazul a început să atragă atenția pe rețelele sociale abia în decembrie 2024, când tatăl victimei a scris pe Facebook că fiul său și copilul de 5 ani al Laurei aveau o asemănare izbitoare.Părinții adolescentului au avut o relație de prietenie cu profesoara acestuia și le-a permis lui și fratelui său să rămână cu ea în fiecare săptămână, însă situația a luat o turnură neașteptată. Cei doi adolescenți au început să locuiască permanent cu profesoara lor din 2016 până în 2020, au dezvăluit autoritățile.

 

 

Adolescentul ar fi împarțit același pat cu profesoara încă de la vârsta de 11 ani.

 

Laura Caron se află în prezent la centrul de corecție din Cape May, în așteptarea apariției sale inițiale în instanță. Dacă va fi găsită vinovată de agresiune sexuală agravată, ea riscă închisoare de la 10 la 20 de ani.

 

 

https://www.comisarul.ro/articol/un-elev-de-13-ani-si-a-lasat-gravida-profesoara_1563935.html?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

Revoluția americană anti-woke: Trump semnează sfârșitul „nebuniei transgender” și al „politicilor de diversitate”

 

„Voi pune capăt politicilor guvernamentale care încearcă să integreze rasa și genul în fiecare aspect al vieții publice și private ”, a spus Donald Trump. „Începând de astăzi, politica oficială a Guvernului Statelor Unite va fi că există doar două sexe, bărbat și femeie”, a adăugat el în discursul său.Președintele Donald Trump a semnat luni ordine executive prin care proclamă că guvernul SUA va recunoaște doar două sexe bărbat și femeie, și pune capăt programelor „radicale și risipitoare” de diversitate, echitate și incluziune din cadrul agențiilor federale, scrie NBC

 

Oficialii au prezentat decretul restabileste sexul ca fiind binar, femeie si bărbat, ca parte a unei politici de „apărare a femeilor de extremismul ideologiei de gen și restabilirea adevărului biologic guvernului federal”.Ordinul cere guvernului federal să folosească termenul „sex” în loc de „gen” și îndrumă Departamentul de Stat și Departamentul pentru Securitate Internă să „se asigure că documentele oficiale ale guvernului, inclusiv pașapoartele și vizele, reflectă sexul cu exactitate”. a spus unul dintre oficiali.

 

În 2022, administrația Biden a permis cetățenilor americani să poată se aleaga „X” neutru din punctul de vedere al genului ca marcator pe pașapoartele lor.

 

Ordinul împiedica, de asemenea, folosirea fondurilor contribuabililor pentru asistența medicală de tranziție de gen și va adăuga „confidențialitate în spațiile intime” în facilități precum închisori, adăposturi pentru migranți și adăposturi pentru viol, potrivit oficialului.

 

Al doilea ordin detaliaturmărește să pună capăt „programelor și preferințelor guvernamentale DEI radicale și risipitoare”  în cadrul guvernului federal.

 

Noua administrație va organiza întâlniri lunare cu secretarii adjuncți ai agențiilor cheie pentru a „evalua ce tipuri de programe DEI încă discriminează americanii și a găsi modalități de a le pune capăt”, a continuat oficialul, adăugând că noua administrație intenționează să „demonteze birocrația DEI”, evidențiind programele de justiție de mediu și granturile legate de echitate.

 

În ultimii ani, Trump și conservatorii au atacat inițiativele DEI în întreaga societate americană, caracterizându-le drept discriminatorii.Trump s-a referit la ordinele în discursul său inaugural de luni după-amiază, spunând parțial că administrația sa va rezista la ceea ce el a descris drept eforturi de „a integra rasa și genul social în fiecare aspect al vieții publice și private”. El a adăugat că administrația sa va „fatura o societate daltonică și bazată pe merit”.

 

Susținătorii DEI în societatea americană au susținut că astfel de inițiative sunt esențiale pentru a face companiile, școlile, agențiile guvernamentale și alte instituții mai incluzive din punct de vedere rasial și social.

ORDIN EXECUTIV: APĂRAREA FEMEILOR DE EXTREMISMUL IDEOLOGIEI DE GEN ȘI RESTAURAREA ADEVĂRULUI BIOLOGIC GUVERNULUI FEDERAL

 

Prin autoritatea conferită în calitate de președinte de Constituție și de legile Statelor Unite ale Americii, inclusiv secțiunea 7301 din titlul 5, Codul Statelor Unite, se dispune prin prezenta:

 

Secțiunea 1. Scop. În toată țara, ideologii care neagă realitatea biologică a sexului au folosit din ce în ce mai mult mijloace legale și alte mijloace coercitive din punct de vedere social pentru a le permite bărbaților să se autoidentifice ca femei și să obțină acces la spații și activități intime de un singur sex concepute pentru femei, din adăposturile pentru abuz domestic pentru femei. la dușurile femeilor la locul de muncă. Acest lucru este greșit. Eforturile de eradicare a realității biologice a sexului atacă fundamental femeile, privându-le de demnitate, siguranță și bunăstare. Ștergerea sexului în limbaj și politică are un impact corosiv nu doar asupra femeilor, ci și asupra validității întregului sistem american. Bazarea politicii federale pe adevăr este esențială pentru cercetarea științifică, siguranța publică, moralul și încrederea în guvern.

 

Acest drum nesănătos este pavat de un atac continuu și intenționat împotriva utilizării și înțelegerii obișnuite și de lungă durată a termenilor biologici și științifici, înlocuind realitatea biologică imuabilă a sexului cu un sentiment interior, fluid și subiectiv al sinelui dezlegat de faptele biologice. Invalidarea categoriei adevărate și biologice de „femeie” transformă în mod necorespunzător legile și politicile menite să protejeze oportunitățile bazate pe sex în legi și politici care le subminează, înlocuind drepturile și valorile legale de lungă durată, prețuite, cu un concept social incipient, bazat pe identitate.

 

În consecință, administrația mea va apăra drepturile femeilor și va proteja libertatea de conștiință prin utilizarea unui limbaj și politici clare și precise care recunosc femeile din punct de vedere biologic, iar bărbații sunt bărbați biologic.

 

Sec. 2. Politică și definiții. Politica Statelor Unite este să recunoască două sexe, bărbat și femeie. Aceste sexe nu sunt schimbătoare și se bazează pe realitatea fundamentală și incontestabilă. Sub conducerea mea, filiala executivă va aplica toate legile care protejează sexul pentru a promova această realitate, iar următoarele definiții vor guverna toată interpretarea și aplicarea de către Executiv a legii federale și a politicii administrative:

 

(a) „Sex” se referă la clasificarea biologică imuabilă a unui individ ca fiind bărbat sau femeie. „Sex” nu este un sinonim pentru și nu include conceptul de „identitate de gen”.

 

(b) „Femei” sau „femeie” și „fete” sau „fată” înseamnă femele umane adulte și, respectiv, juvenile.

 

(c) „Bărbați” sau „bărbat” și „băieți” sau „băiat” înseamnă masculi umani adulți și, respectiv, minori.

 

(d) „Femeie” înseamnă o persoană care aparține, la concepție, sexului care produce celula mare de reproducere.

 

(e) „Bărbat” înseamnă o persoană care aparține, la concepție, sexului care produce celula reproductivă mică.

 

(f) „Ideologia de gen” înlocuiește categoria biologică a sexului cu un concept în continuă schimbare de identitate de gen autoevaluată, permițând afirmația falsă conform căreia bărbații se pot identifica ca și astfel deveni femei și invers și obligă toate instituțiile societății să consideră că această afirmație falsă este adevărată. Ideologia de gen include ideea că există un spectru vast de genuri care sunt deconectate de sexul cuiva. Ideologia de gen este inconsecventă în interior, în sensul că diminuează sexul ca categorie identificabilă sau utilă, dar susține totuși că este posibil ca o persoană să se nască într-un corp sexual greșit.

 

(g) „Identitatea de gen” reflectă un sentiment complet intern și subiectiv al sinelui, deconectat de realitatea biologică și de sex și existent pe un continuum infinit, care nu oferă o bază semnificativă pentru identificare și nu poate fi recunoscut ca un înlocuitor al sexului.

 

Sec. 3. Recunoașterea că femeile sunt biologic distincte de bărbați. (a) În termen de 30 de zile de la data prezentului ordin, Secretarul pentru Sănătate și Servicii Umane va furniza guvernului SUA, partenerilor externi și publicului îndrumări clare care extind definițiile bazate pe sex stabilite în acest ordin.

 

(b) Fiecare agenție și toți angajații federali vor aplica legile care reglementează drepturile, protecțiile, oportunitățile și acomodațiile bazate pe sex pentru a proteja bărbații și femeile ca sexe biologic distincte. Prin urmare, fiecare agenție ar trebui să dea termenilor „sex”, „masculin”, „femeie”, „bărbați”, „femei”, „băieți” și „fete” semnificațiile stabilite în secțiunea 2 a prezentului ordin atunci când interpretează sau aplică statute, reglementări sau îndrumări și în toate celelalte afaceri, documente și comunicări ale agențiilor oficiale.

 

(c) Atunci când administrează sau impune distincții bazate pe sex, fiecare agenție și toți angajații federali care acționează în calitate oficială în numele agenției lor vor folosi termenul „sex” și nu „gen” în toate politicile și documentele federale aplicabile.

 

(d) Secretarii de Stat și Securitate Internă și Directorul Oficiului pentru Managementul Personalului vor implementa modificări pentru a solicita ca documentele de identificare emise de guvern, inclusiv pașapoarte, vize și carduri de Intrare Globală, să reflecte cu exactitate sexul titularului, așa cum definite la secțiunea 2 din prezentul ordin; iar directorul Oficiului pentru Managementul Personalului se va asigura că înregistrările de personal aplicabile raportează cu exactitate sexul angajaților federali, așa cum este definit în secțiunea 2 din acest ordin.

 

(e) Agențiile vor elimina toate declarațiile, politicile, reglementările, formularele, comunicările sau alte mesaje interne și externe care promovează sau inculcă în alt mod ideologia de gen și vor înceta să emită astfel de declarații, politici, reglementări, formulare, comunicări sau alte mesaje. Formularele de agenție care necesită sexul unei persoane trebuie să includă bărbați sau femei și nu vor solicita identitatea de gen. Agențiile vor lua toate măsurile necesare, așa cum este permis de lege, pentru a pune capăt finanțării federale a ideologiei de gen.

 

(f) Administrația anterioară a susținut că decizia Curții Supreme în Bostock v. Clayton County (2020), care a abordat titlul VII din Legea privind drepturile civile din 1964, necesită accesul bazat pe identitatea de gen la spațiile pentru un singur sex, de exemplu, Titlul IX din Legea privind modificările educaționale. Această poziție este insuportabilă din punct de vedere legal și a făcut rău femeilor. Prin urmare, procurorul general va emite imediat îndrumări agențiilor pentru a corecta aplicarea greșită a deciziei Curții Supreme în Bostock v. Clayton County (2020) la distincțiile bazate pe sex în activitățile agențiilor. În plus, procurorul general va emite îndrumări și asistă agențiile în protejarea distincțiilor bazate pe sex, care sunt permise în mod explicit de precedentul constituțional și statutar.

 

(g) Fondurile federale nu vor fi utilizate pentru promovarea ideologiei de gen. Fiecare agenție va evalua condițiile de finanțare și preferințele beneficiarilor și se va asigura că fondurile de grant nu promovează ideologia de gen.

 

Sec. 4. Confidențialitate în spațiile intime .  (a) Procurorul General și Secretarul pentru Securitate Internă se asigură că bărbații nu sunt deținuți în închisori pentru femei sau găzduiți în centre de detenție pentru femei, inclusiv prin modificarea, după caz, a Părții 115.41 din titlul 28, Codul Regulamentelor Federale și ghiduri de interpretare cu privire la Legea americanilor cu dizabilități.

 

(b) Secretarul pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană va pregăti și va prezenta spre notificare și comentarii o politică pentru a anula regula finală intitulată „Acces egal în conformitate cu identitatea de gen a unei persoane în programele de planificare și dezvoltare comunitară” din 21 septembrie 2016, 81 FR 64763 și va prezenta spre comentariu public o politică care protejează femeile care caută adăposturi pentru viol pentru persoane de un singur sex.

 

(c) Procurorul General se va asigura că Biroul Penitenciarelor își revizuiește politicile privind îngrijirea medicală pentru a fi în concordanță cu acest ordin și se va asigura că nu sunt cheltuite fonduri federale pentru orice procedură medicală, tratament sau medicament în scopul conformării unui aspectul deținutului față de cel al sexului opus.

 

(d) Agențiile vor implementa această politică luând măsurile adecvate pentru a se asigura că spațiile intime desemnate pentru femei, fete sau femei (sau pentru bărbați, băieți sau bărbați) sunt desemnate în funcție de sex și nu de identitate.

 

Sec. 5. Protejarea drepturilor. Procurorul general va emite îndrumări pentru a asigura libertatea de exprimare a naturii binare a sexului și dreptul la spații pentru un singur sex în locurile de muncă și entitățile finanțate de la nivel federal, acoperite de Legea drepturilor civile din 1964. În conformitate cu această îndrumare, procurorul general, secretarul Muncii, consilierul general și președintele Comisiei pentru șanse egale în muncă și fiecare șef de agenție cu responsabilități de executare în temeiul Codului civil; Rights Act va acorda prioritate investigațiilor și litigiilor pentru a pune în aplicare drepturile și libertățile identificate.

 

Sec. 6. Textul facturii. În termen de 30 de zile de la data prezentului ordin, Asistentul Președintelui pentru Afaceri Legislative va prezenta Președintelui propunerea de proiect de lege pentru codificarea definițiilor din prezentul ordin.

 

Sec. 7. Implementarea și raportarea agenției. (a) În termen de 120 de zile de la data prezentului ordin, fiecare șef de agenție va transmite președintelui o actualizare cu privire la implementarea prezentului ordin, prin intermediul directorului Oficiului de management și buget. Actualizarea respectivă se adresează:

 

(i) modificări ale documentelor agenției, inclusiv reglementări, îndrumări, formulare și comunicări, făcute pentru a se conforma prezentului ordin; şi

 

(ii) cerințe impuse de agenție entităților finanțate de la nivel federal, inclusiv contractorilor, pentru a realiza politica din acest ordin.

 

(b) Cerințele acestui ordin înlocuiesc prevederile contradictorii din orice ordine executive anterioare sau memorandumuri prezidențiale, inclusiv, dar fără a se limita la, ordinele executive 13988 din 20 ianuarie 2021, 14004 din 25 ianuarie 2021, 14020 și 14021 din 8 martie 2021, și 14075 din 15 iunie 2022. Aceste ordine executive sunt abrogate prin prezenta, iar Consiliul pentru politicile de gen de la Casa Albă, instituit prin Ordinul executiv 14020, este dizolvat.

 

(c) Fiecare șef de agenție va anula cu promptitudine toate documentele de îndrumare care nu sunt conforme cu cerințele prezentului ordin sau cu îndrumările procurorului general emise în conformitate cu acest ordin sau să anuleze acele părți ale acestor documente care sunt incompatibile în acest mod. Astfel de documente includ, dar nu se limitează la:

 

(i) „Setul de instrumente al Casei Albe privind egalitatea dintre persoanele transgender”;

 

(ii) documentele de orientare ale Departamentului Educației, inclusiv:

 

(A) „2024 Titlul IX Regulamente: Indicatori pentru implementare” (iulie 2024);

 

(B) „Setul de instrumente al Departamentului de Educație al SUA: Crearea unor medii școlare inclusive și nediscriminatorii pentru elevii LGBTQI+”;

 

(C) „Departamentul de Educație al SUA care sprijină tinerii și familiile LGBTQI+ în școală” (21 iunie 2023);

 

(D) „Departamento de Educación de EE.UU. Apoyar a los jóvenes y familias LGBTQI+ en la escuela” (21 iunie 2023);

 

(E) „Sprijinirea studenților intersexuali: o resursă pentru studenți, familii și educatori” (octombrie 2021);

 

(F) „Sprijinirea tinerilor transgender în școală” (iunie 2021);

 

(G) „Scrisoare către educatori pentru cea de-a 49-a aniversare a titlului IX” (23 iunie 2021);

 

(H) „Confruntarea hărțuirii anti-LGBTQI+ în școli: o resursă pentru studenți și familii” (iunie 2021);

 

(I) „Aplicarea Titlului IX din Amendamentele Educației din 1972 cu privire la discriminarea bazată pe orientarea sexuală și identitatea de gen în lumina Bostock v. Clayton County” (22 iunie 2021);

 

(J) „Educația într-o pandemie: impacturile disperate ale COVID-19 asupra studenților din America” (9 iunie 2021); şi

 

(K) „Mesaj de întoarcere la școală pentru studenții transgender din Departamentele de Justiție, Educație și HHS din SUA” (17 august 2021);

 

(iii) Memorandumul Procurorului General din 26 martie 2021 intitulat „Aplicarea Bostock v. Clayton County la Titlul IX din Amendamentele Educației din 1972”; şi

 

(iv) „Ghidul de aplicare privind hărțuirea la locul de muncă” al Comisiei pentru șanse egale în muncă (29 aprilie 2024).

 

Sec. 8. Dispoziții generale. (a) Nimic din această ordin nu va fi interpretat ca să afecteze sau să afecteze în alt mod:

 

(i) autoritatea acordată prin lege unui departament sau agenție executivă sau conducătorului acesteia; sau

 

(ii) funcțiile directorului Oficiului de gestiune și buget referitoare la propunerile bugetare, administrative sau legislative.

 

(b) Prezentul ordin va fi implementat în conformitate cu legislația aplicabilă și în funcție de disponibilitatea creditelor.

 

(c) Acest ordin nu este destinat să creeze și nu creează niciun drept sau beneficiu, de fond sau procedural, aplicabil în drept sau în echitate de către vreo parte împotriva Statelor Unite, a departamentelor, agențiilor sau entităților sale, a ofițerilor, angajaților săi , sau agenți sau orice altă persoană.

 

(d) Dacă orice prevedere a prezentului ordin sau aplicarea oricărei prevederi oricărei persoane sau circumstanțe este considerată invalidă, restul prezentului ordin și aplicarea prevederilor sale oricăror alte persoane sau circumstanțe nu vor fi afectate prin aceasta. .

 

CASA ALBA,    20 ianuarie 2025.

 

ORDIN EXECUTIV: Încheierea programelor și preferințelor guvernamentale DEI radicale și risipitoare

Prin autoritatea conferită în calitate de președinte de Constituție și de legile Statelor Unite ale Americii, se dispune prin prezenta:

 

Secțiunea 1. Scop și politică. Administrația Biden a forțat programe de discriminare ilegale și imorale, sub denumirea de „diversitate, echitate și incluziune” (DEI), în aproape toate aspectele guvernului federal, în domenii, de la siguranța companiilor aeriene până la armata. Acesta a fost un efort concertat care decurge din prima zi în funcție a președintelui Biden, când a emis Ordinul executiv 13985, „Avansarea echității rasiale și sprijinirea comunităților deservite prin intermediul guvernului federal”.

 

În conformitate cu Ordinul executiv 13985 și ordinele ulterioare, aproape fiecare agenție și entitate federală a transmis „Planuri de acțiune pentru capitaluri proprii” pentru a detalia modalitățile prin care au favorizat infiltrarea DEI în Guvernul Federal. Eliberarea publică a acestor planuri a demonstrat o imensă risipă publică și o discriminare rușinoasă. Asta se termină astăzi. Americanii merită un guvern angajat să servească fiecare persoană cu demnitate și respect egal și să cheltuiască resurse prețioase ale contribuabililor doar pentru a face America mare.

 

Sec. 2. Implementare. (a) Directorul Oficiului de Management și Buget (OMB), asistat de Procurorul General și de Directorul Oficiului de Management al Personalului (OPM), va coordona încetarea tuturor programelor discriminatorii, inclusiv DEI ilegale și „diversitate, echitate, incluziune și accesibilitate” (DEIA) mandate, politici, programe, preferințe și activități în Guvernul Federal, sub orice denumire apar. Pentru a duce la îndeplinire această directivă, directorul OPM, cu asistența procurorului general, așa cum este solicitat, va revizui și revizui, după caz, toate practicile federale de angajare, contractele sindicale și politicile sau programele de formare existente pentru a se conforma prezentului ordin. Practicile federale de angajare, inclusiv evaluarea performanței angajaților federali, vor recompensa inițiativa individuală, abilitățile, performanța și munca grea și nu vor lua în considerare în nicio circumstanță factorii, obiectivele, politicile, mandatele sau cerințele DEI sau DEIA.

 

(b) Fiecare șef de agenție, departament sau comisie, în consultare cu procurorul general, directorul OMB și directorul OPM, după caz, va lua următoarele măsuri în termen de șaizeci de zile de la prezentul ordin:

 

(i) să desființeze, în măsura maximă permisă de lege, toate birourile și posturile DEI, DEIA și „justiția de mediu” (inclusiv, dar fără a se limita la posturile de „Ofițer șef de diversitate”); toate „planurile de acțiune pentru capitaluri proprii”, acțiunile, inițiativele sau programele „de capitaluri proprii”, granturile sau contractele „legate de capitaluri proprii”; și toate cerințele de performanță DEI sau DEIA pentru angajați, contractori sau beneficiari.

 

(ii) să furnizeze directorului OMB o listă cu toate:

 

(A) posturi, comitete, programe, servicii, activități, bugete și cheltuieli ale agenției sau departamentului DEI, DEIA sau „justiție de mediu” existente la 4 noiembrie 2024 și o evaluare a dacă aceste poziții, comitete, programe, servicii , activitățile, bugetele și cheltuielile au fost reetichetate în mod înșelător în încercarea de a-și păstra funcția anterioară datei de 4 noiembrie 2024;

 

(B) Contractori federali care au furnizat instruire DEI sau materiale de instruire DEI angajaților agenției sau departamentelor; şi

 

(C) Beneficiarii federali care au primit finanțare federală pentru a furniza sau promova programe, servicii sau activități DEI, DEIA sau „justiție de mediu” începând cu 20 ianuarie 2021.

 

(iii) direcționează adjunctul șefului de agenție sau departament către:

 

(A) să evalueze impactul operațional (de exemplu, numărul de noi angajări DEI) și costul programelor și politicilor DEI, DEIA și „justiția de mediu” ale administrației anterioare; şi

 

(B) să recomande acțiuni, cum ar fi notificările Congresului în conformitate cu 28 USC 530D, pentru a alinia programele, activitățile, politicile, reglementările, îndrumările, practicile de angajare, activitățile de executare a forței de muncă, activitățile de aplicare a legii, contractele (inclusiv retrageri), granturi, ordine de consimțământ ale agențiilor sau departamentelor și litigarea posturilor cu politica egalitatii demnitatii si respectului identificate in sectiunea 1 din prezentul ordin. Șeful agenției sau departamentului și directorul OMB se asigură în comun că agenția adjunctă sau șeful de departament are autoritatea și resursele necesare pentru a pune în aplicare prezenta directivă.

 

(c) Pentru a informa și a consilia Președintele, astfel încât acesta să poată formula politici adecvate și eficiente în domeniul drepturilor civile pentru Branul Executiv, Asistentul Președintelui pentru Politică Internă va convoca o ședință lunară la care participă Directorul OMB, Directorul de OPM și fiecare șef adjunct al agenției sau departamentului să:

 

(i) să asculte rapoarte privind prevalența și costurile economice și sociale ale DEI, DEIA și „justiția de mediu” în programele, activitățile, politicile, reglementările, îndrumările, practicile de angajare, activitățile de aplicare a legii, contractele (inclusiv retragerea din circuitul public) ale agenției sau departamentelor ), granturi, ordine de consimțământ și poziții în litigiu;

 

(ii) să discute orice bariere în calea măsurilor de respectare a prezentului ordin; şi

 

(iii) monitorizează și urmărește progresul agențiilor și departamentelor și identifică domenii potențiale pentru acțiuni prezidențiale sau legislative suplimentare pentru a promova politica de demnitate și respect egale.

 

Sec. 3. Separabilitate. Dacă vreo prevedere a acestui ordin sau aplicarea oricărei prevederi oricărei persoane sau circumstanțe este considerată invalidă, restul prezentului ordin și aplicarea prevederilor sale oricărei alte persoane sau circumstanțe nu vor fi afectate.

 

Sec. 4. Dispoziții generale. (a) Nimic din această ordin nu va fi interpretat ca să afecteze sau să afecteze în alt mod:

 

(i) autoritatea acordată prin lege unui departament sau agenție executivă sau conducătorului acesteia; sau

 

(ii) funcțiile directorului Oficiului de gestiune și buget referitoare la propunerile bugetare, administrative sau legislative.

 

(b) Prezentul ordin va fi implementat în conformitate cu legislația aplicabilă și în funcție de disponibilitatea creditelor.

 

(c) Acest ordin nu este destinat să creeze și nu creează niciun drept sau beneficiu, de fond sau procedural, aplicabil în drept sau în echitate de către vreo parte împotriva Statelor Unite, a departamentelor, agențiilor sau entităților sale, a ofițerilor, angajaților săi , sau agenți sau orice altă persoană.

 

CASA ALBA,  20 ianuarie 2025.

https://mariustuca.ro/externe/revolutia-americana-anti-woke-trump-semneaza-sfarsitul-nebuniei-transgender-si-al-politicilor-de-diversitate-73495.html?fbclid=IwY2xjawIAoVtleHRuA2FlbQIxMQABHcpE64Jz5juHPrYHXcSMOcvu6SCX08Wz0HmE9FddUFRzcHjCDcfwpqSCLg_aem_T7HmTIr_feK2OPnKRz1npQ

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Viktor Orbán: Soros a pierdut bătălia din SUA dar trupele sale s-au retras acum la Bruxelles

 

 

Prim-ministrul Ungariei a acordat primul său interviu radio din 2025 la Kossuth Rádió.  Potrivit lui Viktor Orbán, odată cu înfrângerea lui Joe Biden și a Partidului Democrat, György Soros a pierdut efectiv bătălia din Statele Unite, motiv pentru care trupele sale s-au retras acum la Bruxelles. Prim-ministrul a mai declarat ca Europa se îndreaptă către o altă criză energetică si că Joe Biden și democrații au „furat victoria de la Trump prin fraudă” în 2020. A adăugat că, dacă atunci Trump ar fi câștigat din nou președinția republicană, nu ar fi existat război între Rusia și Ucraina, scrie Index.hu

 

„Totul se va schimba” – așa a rezumat Viktor Orbán cum se va schimba relația dintre SUA si Ungaria din cauza faptului că președintele republican va prelua în curând mandatul la Casa Albă. Potrivit premierului ungar, cei patru ani de guvernare democratică au fost grei și plini de eșecuri dureroase, dar din momentul în care Trump devine președinte, „un alt soare va răsări peste lumea occidentală”

 

Prim-ministrul a declarat, de asemenea, că Joe Biden și democrații au „furat victoria de la Trump prin fraudă” în 2020. A adăugat că, dacă atunci ar fi câștigat din nou președinția republicană, nu ar fi existat război între Rusia și Ucraina.

 

Despre relațiile maghiaro-americane ajunse la un punct critic sub administrația democrată, a afirmat că motivul este trimiterea de către Washington a unui „bătăuș” în persoana ambasadorului David Pressman, care a încercat să impună Ungariei ideile globaliștilor. Cu toate acestea, Ungaria nu a permis acest lucru, deoarece „ne urmăm propriul drum și avem o misiune de îndeplinit”, scrie hirado.hu

 

Ungurii cred în modelul tradițional de familie, nu cer migrație și propagandă de gen, de aceea David Pressman a fost condamnat de la început, a declarat Orban

 

Potrivit lui Viktor Orbán, diferența dintre cele două blocuri politice majore americane este că republicanii stau pe o bază națională, în timp ce democrații sunt globaliști. După cum a spus el, György Soros este și liderul unei rețele care îi sprijină pe democrați, motiv pentru care consideră că democrații subordonează politica intereselor lor economice.

 

Scopul lor este să-și impună ideile lumii. Au trimis un asasin (David Pressman – n.red.) pentru a strânge Ungaria în sistemul liberal, globalist. Totuși, Ungaria nu vrea migranți, respectăm statulitatea americană, dar avem propria noastră cale și misiune

 

– a spus Viktor Orbán, care spune că se construiește o lume specifică maghiară și că admiterea migranților nu se încadrează în gândirea poporului maghiar.

 

Consecința primei victorii a lui Trump a fost că democrații au fugit la Bruxelles, acum s-a întâmplat același lucru, oamenii lui Soros se mută la Bruxelles. Scopul este să-i forțam să iasă de la Bruxelles și să-i împingem înapoi la Washington. Astfel, cel mai important obiectiv al anului 2025 este împingerea imperiului Soros înapoi în America

 

– a spus premierul, care crede că banii ar trebui luați din rețeaua Soros, pentru că „Bruxellesul este în buzunarul lui George Soros”.

 

El a reamintit, de asemenea, că președintele american în exercițiu Joe Biden l-a premiat recent pe György Soros, ai cărui reprezentanți au sediul la Bruxelles. „Această stare de fapt trebuie eradicată, banii noștri nu trebuie dați rețelei Soros”, a spus Viktor Orbán.

 

Viktor Orbán consideră președinția maghiară a Uniunii Europene un succes, care este recunoscut de toată lumea, chiar și de oponenți. Premierul a susținut că se poate pune pacea pe masă și o lasă acolo. El consideră, de asemenea, un succes extinderea granițelor Schengen , conform căreia Bulgaria și România au aderat la zonă.

 

Ucraina este o amenințare serioasă pentru economia europeană

 

– a spus Orbán, potrivit căruia cooperarea economică cu Ucraina ridică multe întrebări din punctul de vedere al Ungariei. În timp ce vorbim despre economia maghiară, trebuie să stăm cu ochii pe Ucraina și Bruxelles.

 

Pacea este necesară pentru realizarea planurilor economice maghiare, inflația sancționată poate înceta dacă sancțiunile rusești încetează. Ucraina reprezintă o amenințare economică pentru UE, iar apartenența sa la UE amenință și societățile agrare europene. Reprezintă mai mult pericol decât oportunitate

 

– a declarat Viktor Orbán, potrivit căruia Ucraina este o țară care nu se încadrează în sistemul european și este constant dependentă de sprijinul occidendal

 

https://mariustuca.ro/externe/viktor-orban-gyorgy-soros-a-pierdut-batalia-din-statele-unite-dar-trupele-sale-s-au-retras-acum-la-bruxelles-73456.html?fbclid=IwY2xjawIAp8ZleHRuA2FlbQIxMQABHfyWrFalHz_-SGT8K8ptuW9NR3Tt5rOtTo_NVyi2DT072ylHNpjl_M-sQQ_aem_pgrBqanLCy-XUX5lNNBbgg

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(In timp ce miliardele de saraci se adancesc in lipsuri…) A fost publicată lista celor mai bogați zece oameni din lume. Care este ultima estimare a averii lui Elon Musk

 

 

Alex Vlaicu

 

 

Învestirea președintelui Donald Trump a fost un memento clar a modului în care banii și puterea sunt strâns legate. Pe ritmul sloganului „Make America Great Again”, miliardarii Americii merg umăr la umăr. Trei dintre ei au fost alături de Trump la ceremonia inaugurării sale ca președinte. Dacă Elon Musk a fost miliardarul care i-a oferit cel mai mare sprijin președintelui american, lângă el la ceremonie s-au mai aflat și magnații tehnologiei Mark Zuckerberg și Jeff Bezos. Cei trei au împreună o avere de aproape un trilion de dolari, potrivit Forbes SUA, care a realizat un clasament al celor mai bogați zece oameni din lume în 2025.

 

 

Mega-bogații nu mai sunt la fel de rari ca înainte, anul trecut existând un recod de 2.781 de miliardari în lume, potrivit publicației The Scotsman.

 

Printre fețele celebre care s-au aflat pentru prima dată pe listă se numără designerul de modă Christian Louboutin (1,2 miliarde de dolari), legenda NBA Magic Johnson (1,2 miliarde de dolari), producătorul TV Dick Wolf (1,2 miliarde de dolari) și starul pop Taylor Swift (1,1 miliarde de dolari).

 

Elon Musk – cel mai bogat om din lume

Elon Musk, proprietarul Tesla și X este cel mai bogat om din lume, la o distanță considerabilă de locul secund. În noiembrie 2021, el a devenit prima persoană care a avut vreodată o valoare de 300 de miliarde de dolari, iar acum a depășit cu mult pragul de 400 de miliarde de dolari, fără semne de încetinire. Implicarea sa în politică l-a ajutat pe Donald Trump să devină președintele american pentru a doua oară, devenind unul dintre oamenii de bază ai lui Trump. În prezent, averea lui valorează 426 de miliarde de dolari.

 

 

  1. Jeff Bezos

Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a stat la câteva locuri de Elon Musk la inaugurarea președintelui Donald Trump. El este al doilea cel mai bogat om din lume, cu o avere de aproximativ 248,1 miliarde de dolari.

 

  1. Larry Ellison

Larry Ellison, fondatorul Oracle, care deține 98% din Lānaʻi, a șasea insulă ca mărime din Hawaii, este pe locul trei cu o avere estimată la 231,4 miliarde de dolari. Acesta l-a consiliat pe președintele Trump în chestiuni legate de inteligența artificială.

 

  1. Mark Zuckerberg

Un alt miliardar care a avut un loc de prim rang la învestirea președintelui Trump a fost Mark Zuckerberg. Fondatorul Facebook are o valoare estimată la 219,9 miliarde de dolari, ceea ce îl face a patra cea mai bogată persoană de pe planetă.

 

 Citește și: Miliardarii lui Trump vor conduce Statele Unite. Ce averi colosale au viitorii secretari și consilieri din Guvernul SUA

  1. Bernard Arnault și familia

Dacă anul trecut Bernard Arnault, titanul francez al bunurilor de lux, a ocupat primul loc în clasamentul miliardarilor, acum a coborât pe locul cinci, cu o avere de 195,1 miliarde de dolari. Președintele și directorul general al holdingului  „Agache” deține compania globală de produse de lux LVMH, cea care se află în spatele a zeci de branduri de produse de lux precum Louis Vuitton, Loewe, Christian Dior, Bulgari, Kenzo, Tiffany, Sephora etc.

 

  1. Larry Page

Larry Page a avut câteva luni bune, urcând de pe locul zece pe șase pe lista bogaților, cu o avere de 162,9 miliarde de dolari. El a co-fondat Google în 1998.

 

  1. Serghei Brin

Sergey Brin, co-fondator al companiei Google împreună cu Larry Page, l-a prins de urmă pe prietenul său și în privința averii, care este estimată la 155,4 miliarde de dolari. Anul trecut, acesta nu a fost nici măcar în top 10.

 

  1. Warren Buffett

Warren Buffett, în vârstă de 94 de ani, este co-fondatorul, președintele și CEO-ul Berkshire Hathaway și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți investitori din lume. Ca rezultat al succesului său în sprijinul companiilor potrivite la momentul potrivit, averea sa este de 143,4 miliarde de dolari.

 

  1. Steve Ballmer

Steve Ballmer a fost directorul executiv al Microsoft din 2000 până în 2014. Proprietarul echipei de baschet Los Angeles Clippers are o avere netă de aproximativ 129,9 miliarde de dolari.

 

 

  1. Jensen Huang

Topul este încheiat de magnatul taiwanez Jensen Huang, care este președintele și co-fondatorul Nvidia, cea mai mare companie de semiconductori din lume. Averea sa este de 128,4 miliarde de dolari și se află în creștere, urmând, cel mai probabil, să beneficieze masiv de boom-ul tehnologiei AI.

 Citește și: Cei mai bogați 500 de oameni din lume s-au îmbogățit și mai mult. Cu cât le-a crescut averea

 Citește și: Bogații lumii devin și mai bogați, în timp ce săracii nu mai ies din sărăcie: 1% din populație deține 45% din averea globală

 

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/a-fost-publicata-lista-celor-mai-bogati-zece-2417327.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31060

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

(Daca vreti sa eliberati poporul de datorii,umblati in conturile burgheziei komuniste ,caci ei au smantanit si au furat untul tarii dupa 1989) România, ca un bolnav ținut pe aparate. Economiștii spun că am luat-o pe urmele Greciei: „La dobânzile plătite suntem deja în Junk”

 

 

 

Ştefan Lică

 

 

România se apropie cu pași repezi de insolvență și riscă chiar falimentul, avertizează mai mulți economiști importanți. Profesorul universitar Cristian Păun și fostul bancher Radu Georgescu susțin că suntem în pragul colapsului, aproape de situația în care se afla Grecia în urmă cu un deceniu.

 

 

 

Profesorul universitar Cristian Păun trage un semnal de alarmă și explică, într-o postare pe Facebook, în ce situație gravă se află România.

 

 

„S&P a confirmat perspectiva de scădere a rating-ului României de la BBB- la BB sau chiar B, apropiindu-ne vertiginos de ultima treaptă înainte de „Junk”. Perspectiva negativă confirmă poza momentului, una deloc favorabilă nouă. Următoarea evaluare este în aprilie. România accelerează și turează toate motoarele spre „izolaționism” și „suveranism”. Izgonirea străinilor de pe meleagurile astea se întâmplă de ani buni și se desăvârșește zilele astea, sub ochii noștri. Românului de rând, învelit în steag tricolor și prins în hore unioniste, nici că-i pasă. Crede că nu este afectat deloc. Este preocupat să își iubească țara. Cum să nu fie afectat?”, se întreabă expertul.

 

Ce ne poate aștepta

 

 

Pe măsură ce România se apropie de dezastru, cetățenii vor avea tot mai mari probleme, iar nivelul de trai va continua să scadă. Profesorul Cristian Păun explică etapele care urmează și cu ce probleme financiare se va confrunta populația.

 

„Înrăutățirea rating-ului și apropierea noastră și mai mult de țările „bananiere” înseamnă, pentru omul de rând, suveranist și iubitor de glie, următoarele: Dobândă mai mare, acces la capital mai dificil, afaceri locale cu capital autohton mai puțin competitive, care nu se mai deschid sau nu se mai dezvoltă. Unele chiar se închid. Oportunități de angajare mai puține, salarii care nu mai cresc în ritmul dorit. Presiune inflaționistă suplimentară, afaceri românești cu capital străin care nu mai vin, afaceri românești cu capital străin care nu mai dezvoltă mare lucru o perioadă sau chiar pleacă”, susține el.

 

 

Și asta nu este tot. Țara se apropie cu pași repezi de dezastru, e avertismentul său. Așa se face că vom vedea „români mai mulți pribegiți din țara lor,  îndatorare mai mare pentru deficite care rămân excesive, cheltuieli bugetare cu dobânzi mari din bani de școli și de spitale.

 

„Din aceste motive, diferențele economice dintre țările „bananiere” (suveraniste, naționaliste, conduse de tirani iubitori de popor și glie) sunt mai mult decât evidente, „economiile” lor disfuncționale fiind cufundate în beznă și la ani lumină de lumea civilizată și dezvoltată”, consideră profesorul Păun.

 

„Ar fi de râs, dacă nu de plâns”

 

Cunoscutul profesor nu-i iartă pe poiliticienii care au dus țara până aproape de insolvență.

 

„Ar fi de râs, dacă nu de plâns, imaginea cu politicienii de la noi cum ne povestesc ei cum o să ajungem curând în clubul OCDE (majoritatea au clasa de risc A), noi fiind cel mai probabil și foarte curând, nefrecventabili. Adică… „junk”. Notă: Acest material reprezintă opinii personale, nu reprezintă punctul de vedere al Academiei de Studii Economice din București și nu implică sub nicio formă universitatea din care fac parte”, încheie el.

 

Și cunoscutul analist economic Radu Georgescu a vorbit despre încă o contraperformanță a României, care ne aduce mai aproape de buza prăpastiei. Tot într-o postare pe Facebook, el avertizează că țara a ajuns într-o situație delicată din cauza politicilor economice eronate.

 

 Citește și: Are dreptate ministrul Burduja când critică exagerările politicilor verzi? Economist: „E o crimă, îți poate distruge sistematic toată industria”

„Agenția S&P a schimbat și ea perspectiva ratingului pentru România. Suntem la un pas de Junk. Junk în termeni financiari înseamnă insolvență. În bancă este o expresie”, spune Georgescu.

 

Cum ne-am umflat cu pompa în timp ce ne îndreptam spre dezastru

Pentru a fi mai explicit, el a recurs la exemple din viața de zi cu zi.

 

 

„Dacă vrei să te căsătorești cu un tip, trebuie să te uiți la dobânda pe care o plătește la credite. Dacă plătește o dobânda mică înseamnă că este OK din punct de vedere financiar. Dacă nu poate să ia un credit sau plătește dobânzi mari la credite, înseamnă că nu este OK din punct de vedere financiar. Același lucru este valabil și pentru țări. România plătește la credite o dobândă de 8% an. Germania plătește o dobândă de 2,5%, Croația 3%, Bulgaria 4%”, mai spune el.

 

Radu Georgescu amintește și de știrile din abundență din ultima vreme care lăudau nivelul de trai al românilor, desi lucrurile stau cu totul altfel.

 

„Acum 2 luni am ieșit dintr-o emisiune TV în care se vorbeau aberații economice. Subiectul emisiunii m-ar fi făcut să râd dacă nu ar fi fost de plâns. Subiectul era că nivelul de trai al românilor este peste cel al grecilor. S-a prezentat informația că PIB / locuitor din România este mai mare decât PIB / locuitor din Grecia. Probabil domnii de la emisiune nu știau că Grecia plătește o dobânda de 3% pe an. De asemenea s-a spus că bucureștenii o duc mai bine decât cei din Viena. Deoarece PIB / locuitor din București este mai mare decât PIB / locuitor din Viena. Din păcate, acei tipi nu știau cum se calculează PIB-ul pe un oraș. Le-am explicat că 90% din companiile cu prezența națională au sediul în București. Cu alte cuvinte dacă faci cumpărături la magazinul din Suceava, cumpărăturile tale se adaugă la PIB-ul din București, nu la Suceava. Probabil nu știau nici faptul că Austria plătește o dobânda de 2,5%”, adaugă el.

 

Ce ne-a salvat până acum de „Junk”

 

 

Atunci, Radu Georgescu a ales să iasă din emisiune și explică și de ce. „Am ieșit din emisiune deoarece sunt economist și nu pot să vorbesc aberații economice. Am și o datorie morală pentru părinții mei care m-au ținut 4 ani în facultate la ASE. Aș vrea să le demonstrez că nu am trecut prin ASE că rața prin apă. Ce spune S&P în raport: România a făcut împrumuturi foarte mari care nu mai pot fi susținute. Banii din aceste împrumuturi nici măcar nu au rămas în România deoarece am cumpărat bunuri din import. Cu alte cuvinte împrumuturile României au susținut dezvoltarea economică a altor țări. Noi am rămas cu împrumuturile și trebuie să plătim dobânzi la acestea. Super strategie economică”, a mai scris el.

 

 Citește și: Prețul unui apartament de lux în plin centrul Capitalei șochează. „E din diamante?” vs. „La bucătărie trebuie să stai în genunchi să gătești”

Radu Georgescu a explicat și de ce România nu a fost încă pusă oficial în categoria Junk. Șansa noastră ține doar de faptul că agențiile de rating nu au vrut să facă probleme Băncii Centrale Europene.

 

„Din punct de vedere al dobânzilor plătite, România este deja în Junk. Nu suntem puși oficial în Junk deoarece ar crește și dobânzile cu care se împrumută Banca Centrală Europeană. Metaforic vorbind am fost ca un tip care a mâncat și băut câțiva ani pe datorie. Acest tip își făcea selfie-uri din restaurant și spunea ce viață grozavă are. Spunea chiar că o duce mai bine decât cei din Viena. Acest film a mers până într-o zi. Când cei de la restaurant i-au zis că trebuie să plătească tot ce a mâncat și băut. Iar tipul greieraș a început să spună: „Cri-cri-cri, toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii”. Problema greierașului este că furnica (Germania) nu vrea să mai dea bani greierasului. Fondurile PNRR sunt blocate din anul 2023. Iar pe fonduri europene (din perioada 2021-2027) furnica ne-a dat doar 5% din grăunțe (bani). Cri-cri-cri”, a încheiat Georgescu.

 

 Citește și: Motivul revoltător pentru care România refuză banii UE cu dobândă modică și preferă împrumuturi cu costuri record. Analist: „E de studiu de caz”

 

 

https://adevarul.ro/economie/romania-ca-un-bolnav-tinut-pe-aparate-2417495.html#google_vignette

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

Din nou despre Dughin si prietenii lui din Romania

Scriam, cu un alt prilej, că există diversi idioti in spatiul public care incearcă să construiască anumite legende in legătură cu ce inseamnă patriotismul. Unii dintre ei consideră, spre exemplu, că a fi patriot inseamnă să fii exclusiv pro-american (eventual pro-„licurici”). Eu am preferat să fiu pro-român (poate nu am reusit intotdeauna) si, se pare, că am plătit pentru asta.In ceea ce priveste relatia cu Rusia, consider că, după ce am intrat in NATO, prin efortul guvernului pe care l-am condus, această relatie trebuie să presupună un dialog civilizat, bazat pe vecinătatea noastră geografică si pe interesele românesti.

 

Si pentru că a fost mentionat, din nou, Dughin,  (pe bază de hackeri), iată, din nou,  notele transmise de directoarea executivă a Fundatiei Titulescu, care a participat la  intâlnirea de acum sapte ani:

 

„Întâlnirea cu Aleksandr Dughin – 16 septembrie 2013, Fundația Europeană Titulescu

 

 –     organizată la solicitarea lui Dughin;

 

–       postarea de pe blog, de la momentul respectiv, este corectă: ”Pasionat de Lucian Blaga şi prieten cu Jean Parvulesco, el mi-a mărturisit admiraţia sa pentru cultura românească şi mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti. Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii.”

 

–       a fost o conversație mai mult filosofică despre situația internațională, în care Dughin și-a expus viziunea (și preferințele) privind echilibrul puterilor globale;

 

–       ați subliniat că România se află într-o situație particulară –identitatea creștin-ortodoxă nu constituie un criteriu pentru o aliniere automată la Mișcarea Eurasia; mai mult, prin istorie și tradiții, legăturile cu spațiul european sunt mult mai profunde decât cele cu spațiul slav;

 

–       nu a fost o discuție punctuală privind strategii/planuri concrete de acțiune și au existat divergențe de opinie în anumite chestiuni – cum ați scris și pe blog, lucrurile sunt privite diferit de la București și de la Moscova, ”depinde în care parte a lumii te afli”.O discutie civilizată nu inseamnă prietenie. Inseamnă doar intelepciunea de a mentine un dialog de bună-vecinătate. Un idiot nu poate pricepe insă lucrul ăsta.

 

 

31 de gânduri despre “Din nou despre Dughin si prietenii lui din Romania”

 

Foarte corect. Interesele romanesti primeza si ar trebui sa fie cele care ne ghideaza in raport cu alte state, fie ele mari puteri sau nu.

Dupa cum se vede nici cu americanii nu avem o relatie prea dulce, nici cu birocratia de la Bruxelles. Cu Rusia relatia e inghetata pentru ca ei nu vor sa discute din start cu un stat pe care il discrediteaza (considerindu-l colonie americana). Toti au interesele lor.

Acolo unde exista convergenta de interese se poate colabora.

In conditiile astea, ce poti sa faci? Sa imbunatatesti relatiile cu vecinii si sa te focalizezi in interior pe dezvoltare armonioasa, cu beneficii pentru toti romanii.

 

 

Dialogul este intodeauna de dorit. Citeodata, vezi dialogul dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud, el nu duce nicaieri, ba lipsa lui este considerat un pericol de securitate. Deci, e bine sa ai dialog, daca reusesti sa il permanentizezi si daca dialogul duce la mai multa incredere intre parti.

 

Ca sa ridici gradul de incredere, trebuie sa ai o agenda de discutie dorita de ambele parti, si care prezinta oportunitati de progres pe subiectele alese. Care ar fi agenda de discutie cu Rusia? Cooperarea economica (gen Lukoil) nu a dus la apropiere politica. Mai mult, modelul lor politic nu este nicidecum atractiv pentru romani, care vor democratie parlamentara.

 

Ce alte instrumente de colaborare ar exista? Turismul, care tinde spre zero cu pandemia, si schimburile culturale. De exemplu, dansurile noastre folclorice le-ar arata rusilor ca sunt la fel ca cele „moldovenesti”. Colocvii impreuna cu intelectuali din Republica Moldova in Rusia ar arata ca vorbim aceiasi limba. Lucruri mici, dar importante.Problema fundamentala este ca Rusia are ambitii geostrategice in Est care intra in conflict cu ale Romaniei si ale altor state. Mai intra in conflict si cu interesele UE si NATO, unde Romania e membra. Dl. Kuzmin ne ameteste ca NATO nu mai are valoare (declaratie „fresh” din 2019), si ar trebui desfiintat, dar NATO nu a avut niciodata o importanta mai mare pentru state ca Romania, ce se simt amenintate de aceste ambitii imperiale istorice rusesti de a domina estul Europei. Cu SUA nu avem nimic de impartit teritorial. Ba din contra, ei ne-au sprijinit intotdeauna independenta ca stat national in momente critice. Desigur, au si americanii interesele lor, care coincid aici cu ale noastre.Proiectul lui Putin este unul pe care Rusia il incearca in mod ciclic. De ceva timp, Putin are ambitia sa re-invie un fel de URSS, doar ca a pierdut toti fostii sai sateliti estici, ne-membri ai URSS. Nemaiavind „buffer” cu Occidentul, Rusia trebuie sa isi arate muschii in vecinatate, pentru a isi marca spatiul de influenta. Chiar si cu un acord semnat, rusii il incalca de ani de zile (Acordul de la Minsk). Politica Occidentului „carrot and stick” nu functioneaza cu rusii decit pe partea cu morcovul. Cind i se arata facaletzul, Rusia scoate manusile de box.

 

Romania are si ea vulnerabilitati. De exemplu, fiind parte din proiectul european ii este greu sa afiseze puncte de politica externa care intra in contradictie cu cele europene (enuntate de primul cuplu franco-german). Se vede asta din „sfioshenia” prezidentiala.

 

Romania este atit de puternica militar precum este NATO, si mai ales SUA, ca cel mai puternic aliat. Orice vulnerabilitate a NATO sau SUA devine si una a Romaniei. Orice slabiciune a NATO sau a SUA este si o problema a Romaniei. Iata cit de importante sunt aceste interdependente. Deci, cine ne sunt „prietenii” care lucreaza la erodarea securitatii Romaniei cind vorbesc de desfiintarea NATO? Acesti „prieteni” nu ne spun insa ce punem in loc, si cine va impune pacea in „noua ordine”.

 

 

https://www.mediafax.ro/externe/interviu-ambasadorul-rusiei-in-romania-despre-sua-stiti-cum-citesc-abrevierea-statele-unite-ale-amneziei-18671256

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

(Desi,multi taie frunze la caini,pe banii contribuabilului,sunt rasplatiti cu salarii nesimtite,cu prime si pensii colosale,pentru privati-hotia patrimoniului unicat din Europa…) Restructurare la Romsilva, compania de stat cu prime de pensionare de 100.000 de euro

 

 

Romsilva are peste 14.000 de angajați…Ministrul mediului, apelor și pădurilor, Mircea Fechet, a convocat pentru miercuri conducerea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva la o ședință care are ca temă restructurarea instituției și a structurilor teritoriale din subordine, precum și performanțele economice, potrivit unui comunicat.Romsilva are peste 14.000 de angajați, potrivit platformei specializate Termene.ro, fiind în top 10 angajatori din România.Fechet a anunțat săptămâna trecută că sunt persoane din Romsiva care, la pensionare, primesc o primă de 500.000 de lei, echivalentul a 100.000 de euro.Ministrul apreciază că este ”halucinant” faptul că exprimarea din Contractul Colectiv de Muncă spune ”10 salarii brute, luate în cuantum net”. Puteaţi să spuneţi 20 de salarii, că măcar discutam sincer unii cu ceilalţi”, a declarat el la Digi24.”Sunt persoane în Regia Naţională a Pădurilor Romsilva care, la pensionare, conform Contractului Colectiv de Muncă, legal, discutat cu sindicatul, cu Consiliul de Administraţie, cu conducerea executivă, dar în conformitate cu acel contract colectiv de muncă, persoana respectivă, la pensionare, a încasat 500.000 lei”, a spus Mircea Fechet, miercuri, la Digi 24.

 

Potrivit acestuia, în Contractul Colectiv de Muncă, după lungi negocieri între sindicat şi conducerea executivă a Regiei Naţionale Romsilva, s-a convenit ca, la pensionare, să se primească 10 salarii.”Asta se mai întâmplă în alte regii – primeşti unu, primeşti două, primeşti nouă. Ceea ce e cu atât mai halucinant este faptul că cele 10 salarii, dacă citez din memorie formularea respectivă: 10 salarii brute, luate în cuantum net. Şi am zis: puteaţi să spuneţi 20 de salarii, că măcar discutam sincer unii cu ceilalţi”, a mai afirmat ministrul.Într-un răspuns pentru Digi24, Romsilva spune că din 2025 aceste bonusuri vor fi anulate, iar în 2024 valoarea acestor gratificații a scăzut cu 60%.

 

Compania cu capital integral de stat e condusă de Marius Dan Siiulescu (47 de ani).

 

Siiulescu şi-a început cariera în silvicultură ca şef de district la Ocolul Silvic Bălceşti, ocupând ulterior funcţii de execuţie la Ocolul Silvic Romani, cu responsabilităţi privind regenerarea pădurilor, investiţii, securitate şi sănătatea în muncă, dar şi de conducere, la Ocolul Silvic Băbeni. De asemenea, Sîiulescu şi-a desfăşurat activitatea în cadrul aparatului Direcţiei Silvice Vâlcea, iar din luna aprilie a anului 2023 a preluat funcţia de director al Direcţiei Silvice Vâlcea.

 

 

https://economedia.ro/restructurare-la-romsilva-compania-de-stat-cu-prime-de-pensionare-de-100-000-de-euro-romsilva-are-peste-14-000-de-angajati.html

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

(Banii poporului sunt in conturile PESEDEULUI-udemelibertineului…) Datoria publică crește cu 1.000 euro pe cap de român. CE avertizează: România, singura din UE care nu va putea controla îndatorarea

 

Datoria publică pe cap de român crește cu peste 1.000 euro, cât în precedenții cinci ani la un loc, și trece de 5.000 de euro. Este o estimare a Comisiei  Europene, care atrage atenția și că România este singura țară din Uniunea Europeană care nu va putea ține sub control îndatorarea în anul 2021.

 

Citește mai mult la:  

 

https://www.digi24.ro/stiri/economie/datoria-publica-creste-cu-1-000-euro-pe-cap-de-roman-ce-avertizeaza-romania-singura-din-ue-care-nu-va-putea-controla-indatorarea-1362999

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

(Muma lor, dar ciuma noastra…Austeritatea, doar pentru contribuabili) Legea Bugetului pe 2025, o catastrofă. Venituri suprarealiste și tăieri de la sănătate și educație

 

Construcția bugetului aruncă țara în sărăcie

 

 

Consiliul Economic și Social a criticat dur proiectul legii bugetului de stat pe 2025, căruia i-a și dat un aviz nefavorabil, arătând că felul în care a fost conceput nu are nicio legătură cu realitatea. Atât la capitolul venituri, cât și la capitolul cheltuieli, actul normativ arată carențe grave, cu subfinanțări majore în domenii esențiale, cum sunt sănătatea, educația și cercetarea. În ce privește subvențiile pentru facturile la energie și gaze, acestea sunt reduse la mai puțin de jumătate, fără o corelare cu noua definiție a consumatorului vulnerabil.

 

 

În avizul nefavorabil acordat, Consiliul Economic și Social (CES) atrage atenția că proiectul de buget pe 2025 este unul nerealist din toate punctele de vedere, organismul criticând și timpul nepermis de scurt (24 de ore) pentru studierea actului normativ, care încalcă prevederile legale. CES a dat exemplul bugetului de anul trecut, care a prevăzut o creștere a veniturilor totale de 20,03%, însă execuția bugetară pe anul 2024 arată că această creștere a fost de doar 12%.În ceea ce privește cheltuielile, proiectul estima o creștere de 14,71%, dar acestea au crescut cu 21%. Cheltuielile de personal au depășit, de asemenea, prognoza: în loc de o creștere de 15,69%, acestea au crescut cu 23%, iar cheltuielile pentru bunuri și servicii au crescut cu 19%, față de o planificare inițială de 7,08%.

 

”În aceste condiții, există semne de întrebare privind posibilitatea încadrării bugetului pe 2025 într-o creștere a cheltuielilor totale de doar 14,71%, mai ales în contextul deficitului excesiv. De asemenea, cheltuielile de personal sunt prognozate să crească cu doar 0,46%, fără a exista, în acest moment, clarificări despre cum poate fi atinsă această țintă. Aceste aspecte evidențiază necesitatea unei perioade mai ample de consultare pentru a ne asigura că bugetul este credibil și realizabil, evitând astfel o creștere semnificativă a deficitului peste ținta asumată în a doua parte a anului”, se arată în documentul CES.

 

 

Austeritatea, doar pentru contribuabili

 

Bugetul prevede o creștere a veniturilor bugetare de aproximativ 50 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că această sumă va fi colectată suplimentar de la contribuabili într-o perioadă dificilă pentru economie, semnalează CES. Suplimentar, o parte din aceasta creștere este bazată pe nou introdusul impozit pe construcții, impozit ce va fi datorat inclusiv de producătorii agricoli, grav afectați de secetă și de efectele războiului din Ucraina. Deși proiectul vorbește despre măsuri de austeritate, la o primă citire este clar ca acestea se impută mai mult mediului privat și contribuabililor, crescându-se povara fiscală pe categorii care deja suportă majoritatea consecințelor negative cauzate de cheltuielile excesive angajate de stat, susține CES.

 

Categoriile sociale vulnerabile sunt afectate de diversele modificări lăudate ca măsuri de eficientizare, observându-se înghețarea cuantumului alocațiilor sau pensiilor și tăierea finanțării pe unele programe de sănătate sau sociale, în timp ce unele instituții se bucură de bugete mărite cu până la 50%. Totodată, alocarea unui buget extrem de scăzut pentru învățământ (aproximativ 3,3% din PIB), coroborat cu un cumul de prorogări și suspendări ale unor articole din Legea învățământului preuniversitar nr 198/2023, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024, precum și necesitatea creșterii finanțării educației pentru a acoperi finanțarea număr de posturi suplimentate în anul școlar 2023-2024 cu consilieri școlari, un număr scăzut de profesori pe anumite discipline deficitare fac imposibilă creșterea calității în sistemul de învățământ preuniversitar, mai arată CES.

 

Se revine la situația din 2010

 

În avizul nefavorabil acordat proiectului de buget pe 2025, CES  constată și scăderea bugetului acordat cercetării de la 0,15% la 0, 11% din PIB, în condițiile în care ținta ar trebui să fie 1% din PIB. Pe de altă parte, nu sunt propuse măsuri suplimentare pentru eficientizarea unor instituții care să recupereze sumele de bani datorate de societăți comerciale sau persoane fizice, statului român, fapt ce va duce la o colectare scăzută.

 

”Nu sunt identificate măsuri concrete de eficientizare a unor instituții politizate cu salarii sau indemnizații cu mult peste cele prevăzute de legea salarizării personalului plătit din fonduri publice care să ducă la o funcționare corectă a instituțiilor respective și reducerea de cheltuieli iar analiza asupra creșterii salariului mediu este nerealistă. De asemenea, actul normativ va împovăra mai mult toată societatea, angajați, pensionari, companii și nivelul de trai va avea o recesiune, existând premisele revenirii la situația anilor 2010”, se mai precizează în avizul CES. În ce privește subvențiile pentru plafonarea prețurilor la energie, alocarea este de 1.500.000 mii lei în 2025 față de 3.395.886 mii lei în 2024, bugetul fiind propus înaintea stabilirii unui mecanism de compensare care ar trebui să intre în vigoare din luna aprilie 2025 și fără o corelare cu noua definiție a consumatorului vulnerabil.

 

https://www.national.ro/economie/legea-bugetului-pe-2025-o-catastrofa-venituri-suprarealiste-si-taieri-de-la-sanatate-si-educatie-844767.html/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Minciuna în care trăim  

 (((MINCIUNA ÎN CARE TRĂIM NE ÎMPIEDICĂ SĂ NE GĂSIM MENIREA ÎN VIAȚĂ

https://www.youtube.com/watch?v=9dvn_Gkz8Fo

Edith Elisabeta Kadar)))

A dat întâmplător peste un material video care mi-a plăcut. Cred că merită vizionat. A fi bine să ne trezim la realitate.

 

 

Are 8 minute. Trăim dar nu știm pentru ce trăim. Ne dorim să trăim tot mai mult și să amânăm clipa morții, dar nu știm pentru ce o facem. Ce ne conduce? Ce ne stăpânește? Suntem cu adevărat liberi? Ce este libertatea?

 

De ce vor oamenii să trăiască mai mult în sclavie și suferință?

 

Iată răspunsul pe care l-am găsit. Oamenii sunt stăpâniți de frică, nu sunt liberi. Liber este doar cel care invinge frica. Deși cei mai mulți oamenii nu mai cred într-o viață după moarte, totuși se tem de ceea ce este dincolo de ea. Vor să se bucure aici de mai multă plăcere, fără să realizeze că „plăcerea” pe care o caută se plătește cu suferință.

 

În goana după plăcere oamenii au uitat ce sunt, s-au transformat în roboți care nu se mai văd pe sine. În loc să privescă în interior, ei privesc tot mai mult în exterior la iluzia ce îi înconjoară. Oamenii au decăzut sub nivelul animalelor, și sunt tratați de Elite mai rău decât animalele.

 

Trăim într-o lume în care animalele au mai multe drepturi decât oamenii. Noi plătim impozite, întreținerea, ne supunem legilor nedrepte, plătim pentru alimente, sănătate, casă, îmbrăcăminte, pe când animalele sunt mai libere decât noi. Nu au sistem legislativ, nu plătesc impozite, nu au partide, nu votează, mănâncă când le este foame, nu din plăcere, nu se droghează, nu se înarmează.

 

Întrebarea care se pune este: Mai putem noi trăi liberi în lumea de astăzi?

 

Depinde doar de noi. Dacă alegem să trăi liberi, putem. Însă libertatea nu trebuie căutată în exterior, ci în interiorul nostru.

 

Nu vă temeți de cei care pot ucide trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeți-vă de cei care pot ucide și sufletul și trupul.

 

Observ zilnic că oamenii se gândesc mai mult la mâncare și băutură decât la libertate, și preferă să renunțe la libertate pentru un blid de mâncare.

 

 

https://conferinteindirect.wordpress.com/2019/08/22/minciuna-in-care-traim-video/

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

(Politrucul Tabara V. niveleaza cale cercetatorilor din lumea (ne)buna ,pentru a ne cuceri… Stațiunile de cercetare, jecmănite chiar de Academia de Științe Agricole și Silvice-Haos total la academia condusă de Valeriu Tabără

 

 

 

În loc să le pună la dispoziție gratuit terenurile unităților de cercetare-dezvoltare, așa cum prevede legea, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șisești” și-a făcut o fundație prin care a dat în arendă pământurile, pentru a obține venituri exact de la cei pe care ar fi trebuit să-i sprijine. Ilegalitățile au fost constatate chiar de Curtea de Conturi, care a cerut încetarea imediată a contractelor de arendă.

 

 

Curtea de Conturi a descoperit un adevărat haos financiar și patrimonial la Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu Șisești”. Printre cele mai grave nereguli depistate s-a numărat însă realizarea de venituri chiar de la stațiunile de cercetare-dezvoltare, cu care academia a încheiat contracte de arendă, deși, conform legii, acestea ar fi trebuit să beneficieze gratuit de terenuri.

 

Astfel, potrivit raportului Curții de Conturi, s-a constatat însușirea și atribuirea nelegală a dreptului de administrare a terenurilor și clădirilor, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al ASAS, unei entități juridice nepatrimoniale, înființată de ASAS, care realizează venituri din contractele de arendă/închiriere încheiate cu unitățile de cercetare-dezvoltare din subordinea ASAS sau cu operatori economicii din domeniul agriculturii, pentru proprietățile deținute la unele unități de cercetare care s-au desființat. Terenurile aflate în proprietatea ASAS, redobândite de către ASAS în temeiul aplicării legilor fondului funciar, precum şi clădirile situate pe acestea au destinație exclusivă pentru activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicarea materialului biologic în domeniul agricol, fiind inalienabile şi insesizabile. Înstrăinarea sau schimbarea destinației acestor bunuri imobile se face numai prin lege, susține Curtea de Conturi.

 

Mai mult, interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 31 alin. (2) și (3) din Legea nr. 45/2009, referitoare la administrarea patrimoniului deținut de unitățile de cercetare-dezvoltare din subordinea ASAS a condus la atribuirea nelegală prin convenție unei terțe persoane juridice fără scop patrimonial (Fundația „Patrimoniul ASAS” – FPA, înființată de ASAS ca unic fondator) a dreptului de administrare asupra unor bunuri aflate în patrimoniul privat ASAS.

 

 

Și cu banii luați

Consecința interpretării eronate a legii a fost obligarea unităților de cercetare-dezvoltare, care dețin și exploatează/utilizează bunuri proprii ASAS, la încheierea unor contracte de arendă a condus la efectuarea de cheltuieli din bugetul acestora și la înregistrarea și decontarea unor obligații nedatorate.

 

Sumele facturate, respectiv plătite cu titlu de arendă, sunt înregistrate în evidențele financiar-contabile ale unităților de cercetare, sunt raportate în situațiile financiare încheiate și sunt reflectate în situațiile financiare consolidate, încheiate de ASAS în calitate de ordonator secundar de credite. Corelativ cu plata sumelor pretinse cu titlu de arendă, se diminuează valoarea sumelor alocate de unitățile de cercetare pentru finanțarea activităților/proiectelor proprii de cercetare, a concluzionat Curtea de Conturi.

 

În urma controalelor, Curtea de Conturi a cerut administrarea cu titlu gratuit a terenurilor agricole prevăzute în anexa la Legea nr.45/2009, inclusiv cele aflate în proprietatea privată a ASAS, de către instituțiile şi unitățile de cercetare-dezvoltare de drept public care le dețin/exploatează şi care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură și încetarea contractelor de arendă încheiate de FPA cu unitățile de cercetare-dezvoltare care au dreptul legal să administreze bunurile imobile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al ASAS.

 

Ce atâta cercetare?

Totodată, Curtea de Conturi a constatat și schimbarea destinației terenurilor și clădirilor deținute de ASAS la fostele unități de cercetare de la Rușețu și Dulbanu, unde activitatea de cercetare a încetat de facto, din bunuri imobile cu destinație exclusivă pentru activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicarea materialului biologic în domeniul agricol, în terenuri cu destinație agricolă, fără o modificare prealabilă a destinației prevăzută de Legea nr. 45/2009. Acestea au fost date către două societăți care nu au experiență în domeniul cercetării, nu dețin dotări specifice și nu au personal de specialitate (cercetători) pentru realizarea unor programe și proiecte de cercetare în domeniul agricol.

 

 

 

 

 

 

https://www.national.ro/economie/statiunile-de-cercetare-jecmanite-chiar-de-academia-de-stiinte-agricole-si-silvice-844650.html/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/10/21/satanistii-conduc-lumea/

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

Pronosticul lui John Coleman

 

        Ce era programat inca din 1993. „acest „Comitet al celor 300” ne vorbeşte Dr. John Coleman, fost ofiţer CIA, într-o carte din 1993 – „Conspirators’ Hierarchy: The Story of the Committee of 300″ – („Ierarhia conspiratorilor: povestea Comitetului celor 300”), care se poate cumpăra de pe amazon.com.

Iată ce ne spune Dr. John Coleman în această carte (reţineţi, că e vorba de anul 1993) – referindu-se la „Comitetul celor 300”:

 

„Cel puțin 4 miliarde de „mâncători inutili” vor fi eliminați până în anul 2050, prin războaie limitate, epidemii de boli fatale, cu acțiune rapidă și înfometare. Energia, hrana și apa vor fi menținute la niveluri de subzistență pentru cei care nu sunt din elită, începând cu populațiile albe din Europa de Vest și America de Nord și apoi răspândindu-se la alte rase. Populația Canadei, a Europei de Vest și a Statelor Unite va fi decimată mai rapid decât cea de pe alte continente, până când populația lumii va ajunge la un nivel gestionabil de 1 miliard de oameni, din care 500 de milioane vor fi din rasa chineză și japoneză, selectate pentru că sunt obișnuiți să se supună autorității fără îndoială”.

 

 

https://ioncoja.ro/pronosticul-lui-john-coleman/

 

 

 

////////////////////////

 

(Hotii rozalii aghezmuite cu acceptul ANAF-ului) Bubuie dosarul Nordis în capul ANAF. DIICOT: Inspectori de la Fisc au ascuns transferuri suspecte de 40 milioane lei

 

 

Patru inspectori ANAF riscă acuzații de favorizarea infractorului, după ce au ignorat grave nereguli la grupul de firme Nordis, deși acestea fuseseră identificate încă din 2021.DIICOT a descoperit că inspectorii au tăcut și au închis ochii la transferuri suspecte de sume enorme între companiile din grup, deși aveau dovezi clare ale unor posibile fraude. În urma anchetei, dosarul ‘Nordis’ devine tot mai complex, iar implicarea unor funcționari ai ANAF adâncește și mai mult scandalul.Patru inspectori de la Fisc ar putea fi puşi sub acuzare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, după ce nu au luat niciun fel de măsuri faţă de grupul de firme Nordis, deşi constataseră încă de acum trei ani că acolo sunt nereguli.

 

Conduita inspectorilor a ieşit la iveală abia după ce DIICOT a cerut informaţii de la ANAF cu privire la controalele efectuate la firmele din grupul Nordis, detalii despre acest caz fiind menţionate în referatul prin care procurorii au solicitat arestarea preventivă a cuplului Laura Vicol – Vladimir Ciorbă.

 

Doi inspectori ascund transferuri suspecte de 40 milioane lei între firme din grupul Nordis

 

 

La solicitarea DIICOT, Direcţia Generală Antifraudă a transmis procurorilor că societăţile NORDIS MANAGEMENT SRL, LAMPP BUILDING SRL şi MBG IDEAL MANAGEMENT SRL au constituit obiectul unor controale antifraudă.

 

Astfel, în perioada 25.11.2021 – 31.01.2022, inspectorii F.A.-D. şi G.M. au efectuat un control la NORDIS MANAGEMENT SRL având ca obiectiv verificarea transferurilor de bani între societate şi persoane fizice reprezentând posibile avansuri de trezorerie. Cu această ocazie au fost identificate valori foarte mari, de peste 40.000.000 lei, care au fost ridicate de mai multe persoane din cadrul societăţii, preponderent de către Vladimir Ciorbă, Marian Ivan şi Gheorghe Poştoacă. Au fost solicitate documentele justificative pentru aceste operaţiuni, respectiv contracte de cesiune prin care părţi sociale deţinute la NORDIS HOTEL SRL de către persoanele menţionate, în valoare nominală de 10 lei, erau vândute către NORDIS MANAGEMENT SRL cu preţul de 1.900.000 euro/acţiune, fiind puse la dispoziţie mai multe documente, inclusiv o hotărâre AGA vizând valoarea estimate de peste 200.000.000 euro a societăţii NORDIS HOTEL SRL. A fost întocmit un proces-verbal de control, unde la capitolele II (Prevederi legale încălcate) şi III (Consecinţe şi măsuri dispuse în timpul controlului) nu s-a consemnat nimic. Deşi se analizează şi observă operaţiuni de valori foarte mari de transferuri din conturile societăţilor în conturile unor persoane fizice cu titlu de avansuri în trezorerie, nu se constată nicio încălcare a legii şi nu se dispună nicio măsură. Din partea societăţii controlate a participat Vladimir Ciorbă.

 

Alţi doi inspectori se fac că nu văd nereguli de la Nordis şi dau vina pe firme fantomă

 

 

 

În perioada 18.11.2021 – 03.12.2021, inspectorii C.V şi V.S. au efectuat un control inopinat şi operativ la societatea NORDIS BEST CONSTRUCT SRL, având ca obiectiv verificarea achiziţiilor de bunuri şi servicii, ocazie cu care au constatat că societatea avea declarate mai multe operaţiuni de achiziţii de la două societăţi, respectiv PTG ORIGINAL CONSTRUCT SRL şi ANTREPRIZĂ MONTAJ CONSTRUCT SRL. După solicitarea documentelor, analiza acestora şi interacţiunile cu Vladimir Ciorbă, s-a întocmit un proces-verbal în data de 03.12.2021 în care, la capitolele II (Prevederi legale încălcate) şi III (Consecinţe şi măsuri dispuse în timpul controlului) nu s-a consemnat nimic.

 

 

Un alt martor declara, printre altele, că, „prin luna decembrie a anului 2023, Ciorbă Vladimir Răzvan ne-a transmis că va fi schimbată toată conducerea ANAF în perioada următoare, fără a specifica o dată anume, afirmaţie făcută probabil în ideea de a descuraja insistenţele noastre pentru obţinerea documentelor necesare controlului”.

 

 

 

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/dosar/bubuie-dosarul-nordis-in-capul-anaf-diicot-inspectori-de-la-fisc-au-ascuns-transferuri-suspecte-de-40-milioane-lei–217577287.html

 

 

////////////////////////////////////

 

 

Planurile „Iluminaţilor” de a organiza revoluţii

 

 

 

Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale, rasiale şi religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Nici un stat creştin nu va căpăta sprijin adevărat din partea noastră, a Iluminaţilor. Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importantă şi bine definită, astfel ca prin provocarea de perturbări într-un resort, să poată fi stagnat întregul sistem statal.

 

Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor care ne dau ascultare. Fiecare dintre ei trebuie să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile. Dându-i preşedintelui drepturi depline, ca şi dreptul de a declara război, vom căpăta influenţă asupra armatei.Pe aceia din guvern care încă nu au fost recrutaţi dintre noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări, misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii de bursă, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie să fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ.

 

Societatea spre care tindem să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest din cetăţeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi al fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca sop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

 

Prin toate metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii.

 

Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată.”Iluminaţii din Bavaria a fost fondată în 1776 sub faţada unei organizaţii politice care avea ca scop oficial declarat „eliminarea condiţiilor negative din societate pentru a le reda oamenilor o viaţă fericită şi normală” – stabilirea unei societăţi utopice, în care va fi abolită proprietatea privată.

 

Fondatorul său este Adam Weishaupt, un evreu convertit la catolicism care a fost educat într-o mănăstire iezuită şi a devenit apoi profesor universitar. Jan Van Helsing afirmă în lucrarea sa „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX” că cel care a „comandat” înfiinţarea acestei societăţi secrete a fost de fapt bancherul Rotschild care l-a contactat pe Weishaupt în 1770 şi l-a însărcinat cu fondarea acestui ordin secret. Printre altele, chiar denumirea aleasă viza crearea unei confuzii pentru a arunca praf în ochii celor care cercetau existenţa şi activitatea grupului secret al aşa-zişilor „Iluminaţi” care conduc din umbră planeta şi societatea umană şi se consideră „elita” umanităţii.

 

Ca majoritatea societăţilor secrete, şi aceasta avea o organizare ierarhică strictă alcătuită din 13 grade. Numai cei care se dovedeau capabili să păstreze intacte secretele unui anumit nivel puteau accede la următorul. Ne putem reprezenta această structură şi ca pe nişte cercuri concentrice, ascesiunea ierarhică fiind echivalentă cu accederea la un cerc aflat mai aproape de interiorul organizaţiei. Cei aflaţi pe treptele de jos sau la exterior nici nu ştiau de existenţa unor grade superioare.Iluminaţii Bavarezi au împrumutat mult de la iezuiţi: sistemul de a spiona şi de a face rapoarte, testarea slăbiciunilor membrilor, tactica de defăimare. Weishaupt a reuşit să atragă multe personalităţi marcante din Bavaria (actualmente cea mai mare provincie în Germania) în organizaţia sa; se spune că şi Mozart şi Goethe s-au numărat printre membri.

 

Descoperirea planurilor secrete de creare a Noii Ordini Mondiale a dus la închiderea organizaţiei

 

Pe 17 iulie 1782 a avut loc Congresul de la Wilhelmsbad, unde Iluminaţii Bavarezi au creat o alianţă cu masonii din lojile engleze şi franceze. Ce s-a discutat la acest Congres a fost ţinut în foarte mare secret. De exemplu, o personalitate a epocii, contele Virieu, mason care a participat la acest Congres, îi împărtăşea unui prieten: „Nu pot să-ţi dezvălui ce s-a hotărât la acest congres. Pot numai să-ţi spun că este mult mai grav decât crezi tu. Conspiraţia care s-a pus aici în mişcare este atât de perfect organizată încât nu e scăpare pentru biserică.”În 1997, în Spania, s-a înfiinţat o organizaţie de tip masonic care susţine că este continuatoarea tradiţiei „Iluminaţilor din Bavaria”.

 

Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX

 

Cine citeşte această carte va înţelege exact cum este condusă din umbră lumea şi către ce anume este condusă. Ştiu că nu o va citi nimeni şi nici nu o va descărca. Dar totuşi, eu îmi fac datoria să o postez.

 

Dă clic pentru a accesa Henry-Makow–Illuminati–-%282008%29.PDF

 

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/08/01/planurile-iluminatilor-de-a-organiza-revolutii/

 

 

 

 

 

Cele mai bune ceaiuri pentru digestie. Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă;Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain; Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii; Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare; Vindecarea prin recunostinta; Asane care îmbunătățesc funcțiile renale; Terapia prin grădinărit; Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor; Terapia asistată de animale (TAA); CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE? Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul; Poți Să-ți Vindeci Viața; de Louise Hay; Iertarea ca tratament; ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora…” Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cinci cărți care ne învață iertarea; Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb; (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre! Iertarea-Miraculoasa cheie divină; Puterea supranaturală a iertării… Bătălii spirituale

 

 ……………………….

https://lilianamasgras.ro/terapia-cu-flori/

https://sanatateabuzoiana.ro/prima-gradina-terapeutica-din-romania-folosita-in-tratarea-afectiunilor-psihice/

https://www.self-equilibrium.com/ghid-de-sanatate/articole-yoga/puncte-de-presopunctura-importante

https://lilianamasgras.ro/cum-putem-schimba-o-mentalitate/

////////////////////////////////////

Bătălii spirituale

De: Kris Vallotton

După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu.

Descriere

TU ȘTII CĂ BĂTĂLIA ESTE ÎN TOI – DAR LUPȚI ÎMPOTRIVA DUȘMANULUI ADEVĂRAT?

După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini bat în retragere încă de la primul semn al bătăliei deoarece dau greș în a recunoaște adevărata natură a bătăliei. Tu însă poți izbândi în libertate și bucurie.

Împărtășindu-și propria poveste în contextul legăturilor demonice, a luptei și a eliberării în cele din urmă, pastorul și autorul Kris Vallotton confruntă ideea de război spiritual în sensul în care noi o știm. El descoperă minciunile diabolice și strategiile dușmanului – atacuri și capcane atât de subtile și înșelătoare încât sufletul și inima noastră pot fi înlănțuite chiar fără știrea noastră. Îndeajuns! Acum poți câștiga bătălia invizibilă împotriva păcatului și a dușmanului. Biruința îți este la îndemână. Ți-o vei însuși?

Vă recomand această carte cu un mare entuziasm, știind că urmează o creștere în rodire pănă în momentul în care Isus își primește răsplata pe deplin. – Bill Johnson, autorul cărții Când cerul invadează pământul, pastor senior Biserica Bethel, Redding California

KRIS VALLOTTON

este lider senior asociat în cadrul bisericii Bethel din Redding, California. El este cofondator și supraveghetor senior al școlii de Slujire Supranaturală Bethel și fondator al Moral Revolution. A scris câteva cărți de succes și este un vorbitor internațional căutat. Mărturia sa personală în domeniul eliberării aduce speranță și libertate miilor de oameni care îl ascultă.

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/batalii-spirituale-produs

////////////////////////////////////////

Puterea supranaturală a iertării

De: Kris Vallotton

DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.

Descriere

ZDROBIREA INIMII FACE LOC PUTERII LUI DUMNEZEU

Jason Vallotton a crezut că se dărâmă lumea în jurul lui, când a descoperit că soţia sa, Heather, avea o legătură amoroasă şi plănuia să-l părăsească. Folosind propria sa povestire drept o evocatoare şi tulburătoare ilustrare a harului şi vindecării lui Dumnezeu, Jason, împreună cu tatăl său, Kris Vallotton, vă invită să vă reajustaţi înţelegerea asupra răscumpărării. Împreună, ei ne arată cum se pot gestiona cele mai dificile perioade şi cele mai profunde dureri ale vieţii, astfel încât Dumnezeu să poată aşeza temelia pentru restaurarea completă şi împuternicirea viitorului vostru. Deşi poate părea un lucru dificil să considerăm rănile emoţionale drept daruri, de vreme ce ele încă dor atât de profund, Puterea supranaturală a iertării vă va ajuta să descoperiţi că Dumnezeu nu poate numai să vă vindece rănile, ci şi să folosească procesul de vindecare pentru a vă echipa pentru o viaţă deplină, împlinită şi puternică!

„Puterea supranaturală a iertării ne oferă exact ceea ce avem nevoie: sinceritate, inspiraţie şi discernământ, care să ne permită să înţelegem procesul spre vindecare şi însănătoşire.” Bill Johnson, Lider senior la Biserica Betel, Redding, California

„Puterea supranaturală a iertării va aduce fiecărei inimi care îmbrăţişează acest mesaj, o intimitate mult mai mare cu Tatăl.” Kim Walker-Smith şi Skyler Smith, Jesus Culture

Kris Vallotton este cofondator şi supraveghetor senior la Şcoala Betel a Slujirii Supranaturale, fondatorul şi preşedintele Revoluţiei Morale, o organizaţie dedicată transformării culturale şi lider senior asociat la Biserica Betel din Redding, California. Kris a scris mai multe cărţi, inclusiv Heavy Rain [Ploaie puternică] şi bestsellerul The Supernatural Ways of Royalty [Căile supranaturale ale regalităţii].

Jason Vallotton a dus o viaţă plină de provocări, de la întreţinerea unei familii tinere şi lupta cu incendiile de pe dealurile situate în nordul Californiei, până la a depăși îngrozitoarea lovitură cauzată de dizolvarea căsătoriei sale în 2008. În prezent supraveghează Şcoala de Slujire din cadrul Bisericii Betel din Redding, California, precum şi un grup destinat bărbaţilor, ce pune accent pe puritatea sexuală.

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/puterea-supranaturala-a-iertarii-produs

//////////////////////////////////////////

Iertarea – Miraculoasa cheie divină

De: Peter Horrobin

Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.

Descriere

Publicata initial sub titlul Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.

– WAYNE HILSDEN

PASTOR SENIOR, KING OF KINGS’ ASSEMBLY

IERUSALIM, ISRAEL

Niciodata o carte nu a fost mai binevenita si mai utila. Peter exploreaza iertarea in mod biblic, personal si practic. Fiecare crestin trebuie sa citeasca si sa raspunda la aceasta invatatura.

– JIM GRAHAM

PASTOR EMERIT, GOLD HILL BAPTIST CHURCH

Simpla si, totusi, profunda. Cartea ne da solutia vietii, asa cum ne-a fost ea prezentata si modelata de catre Isus insusi.

– ALISTAIR PETRIE

Fondator si director executiv, Partnership Ministries

Cateva chei care iti vor transforma gandurile si actiunile. Recomandam din toata inima aceasta carte, atat de necesara.

– EDDIE si ALICE SMITH

COFONDATORI AI U.S. PRAYER CENTER

Timp de mai bine de 45 de ani, am putut observa daunele si ranile produse de neiertare. Sunt atat de recunoscator ca prietenul meu, Peter Horrobin, a scris o carte atat de dinamica, de usor de citit, o carte de referinta pe acest subiect biblic vital, dar neglijat.

– GEORGE VERWER

FONDATOR AL OPERATION MOBILISATION

Peter ne prezinta, intr-un limbaj clar si exact, mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca sa facem ceea ce e imposibil pentru om, posibil cu Dumnezeu.

– dr. DAVID KYLE FOSTER

DIRECTOR EXECUTIV, MASTERING LIFE MINISTRIES

Peter Horrobin este fondatorul si directorul international al „Ellel Ministries”, o lucrare crestina de instruire si vindecare, avand centre in peste douazeci de locatii diferite din intreaga lume. Peter a scris mai multe carti despre vindecare, eliberare si ucenicizare, cele mai remarcabile fiind Vindecare prin eliberare si, mai recent, Traieste viata!

CUPRINS

Partea I Iertarea – miraculoasa cheie divina

  1. Cheia miraculoasa

Solutia lui Dumnezeu

  1. Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

Dinamita spirituala

  1. Iarta si fii iertat

Legea divina a binecuvantarii lui Dumnezeu

  1. Dar nu merita sa fie iertati!

Cel mai mare obstacol

  1. Sa incepem cu parintii

Importanta iertarii propriilor parinti pentru tot ce au gresit

  1. Confruntarea cu hotii si jefuitorii

Eliberarea de cei care ne-au furat o parte din viata

  1. si pe mine?

Necesitatea iertarii de sine

  1. De cate ori, Doamne?

Cea mai importanta lectie invatata de Petru

  1. Cum ramane cu Dumnezeu?

Necesitatea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru a-L fi invinuit

  1. Cei sapte pasi spre libertate

Instructiuni de utilizare a cheii miraculoase a lui Dumnezeu

  1. Depinde de tine!

Ganduri finale

Partea a II-a Am invartit cheia!

  1. Marturii personale despre vindecarea prin iertare

Anexa

Despre autor

Produse asemănătoare

coperta_The-supernatural_500x700Puterea supranaturală a iertării

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/iertarea-miraculoasa-cheie-divina-produs

////////////////////////////////////////////

(Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre!

Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonu

Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonul vietii, omul zilelor noastre a reusit sa se izoleze complet de natura . In ziua de azi pentru o mare parte din noi soarele, pamantul, aerul, apa sunt reflectii, amintiri ale unor timpuri indepartate in care oamenii mergeau in picioarele goale pe iarba , beau apa direct din izvor, respirau aerul curat in natura si se lasau imbratisati de razele calduroase ale soarelui. Unde este linistea padurii dupa care toti tanjim?…a fost inlocuita din pacate cu complexe rezidentiale, constructii interminabile de beton, orase aglomerate si poluate care ne usuca sufletul si ne chinuie corpul. O sa ajungem eventual sa ne ducem copiii sa vada „copacii doar la muzeu” !

Unde este aerul curat de care avem atata nevoie ? …astazi aerul pe care il respiram pe langa ca este poluat si bombardat din toate partile, ajunge la noi prin tot felul de tuburi si aparate gen „aer conditionat”, e chiar amuzanta denumirea asta ….conditionat de ce? de nepasarea noastra poate. Dintre toate lucrurile necesare vietii, aerul este cel fara de care nu putem rezista decat cateva minute.

Unde este apa? Suntem 70 % apa. Unde este apa , aceasta substanta vie si miraculoasa? …apa de azi ajunge la noi filtrata si refiltrata, alterata si chinuita de multele doze de chimicale, ca un zombie , ca un drogat fara viata , fara suflet!  Din pacate aceasta apa care ajunge la noi este moarta. Bem pentru ca stim ca trebuie, dar apa care ar trebui sa ne dea viata si sa ne hidrateze , ne ucide. Prizoniera eterna , impachetata si plimbata apa este doar un al mod de a face bani.

Unde sunt campiile verzi? Cum mai interactionam cu pamantul? Am reusit sa ne izolam intr-atat incat singurul nostru contact cu pamantul care ne da viata este probabil prin mancarea obtinuta tot prin marinimia lui. Cand a fost ultima data cand ai mers descult prin iarba? Cand ai imbratisat ultima data un copac? Pamantul, pe langa ca ne hraneste si ne suporta pe toti, cand suntem in contact direct cu el ne umple fiecare celula din corp cu energia sa. Nu intamplator oamenii au o stare de liniste de fericire cand merg in picioarele goale pe iarba uda! (vezi  Impamantarea : poate cea mare descoperire medicala !)

Dar poate ca cel mai rau dintre toate este ca ne-am izolat de lumina soarelui. Unde este soarele cu caldura lui maestoasa ? Cand ati vazut ultima data un rasarit sau unsoarele apus? Cand v-ati lasat ultima data topiti sub razele sale datatoare de viata? …va spun eu unde este soarele , este in spatele cremelor de bronzat sau de corp, este in spatele ochelarilor de soare de firme mai mult sau mai putin celebre, este in spatele draperiilor si a jaluzelelor, a sepcilor, palariilor, umbrelelor si prelatelor , este in spatele miturilor si a povestilor celor care ne vor izolati, poate in curand o sa fie in spatele unui geam alaturi de copaci, apa si aer , intr-un muzeu al relicvelor naturii. Soarele este sursa vietii pentru toate fiintele de pe planeta, fara el nu ar exista viata. Soarele are efecte incredibile asupra corpului nostru si expunerea zilnica aduce nenumarate binecuvantari, multe dintre ele de care nici nu suntem constienti. Cum am reusit sa ne indepartam asa de mult de noi insine nestiind ca exact aceste minunate elemente de care ne-am izolat sunt exact ceea ce avem nevoie mai mult pentru a fi fericiti si  sanatosi?

Nu e greu, natura este inca acolo, ne asteapta, planeta face in asa fel incat indura in continuare ca o mama rabdatoare si iubitoare toate marsaviile pe care noi le facem ca niste copii rasfatati si neascultatori impotriva ei. Nu este greu deloc sa bem apa direct de la izvor, sa petrecem cat mai mult timp in soare si cu picioarele goale pe pamant, sa respiram aerul curat din afara oraselor sa desteptam spiritualitatea si intelepciunea din noi.

Dar poate cel mai important lucru pe care il putem face este sa lasam soarele sa intre in casele noastre. Sa lasam soarele sa intre in sufletele noastre si sa ne incalzeasca sa ne trezeasca. Sa lasam soarele sa ne ilumineze mintea, sa ne invioreze spiritele sa ne purifice inimile! Haideti sa iesim din inchisorile de ciment pe care ni le-am facut si sa traim cu adevarat!

https://viataverdeviu.ro/lasati-soarele-sa-intre

///////////////////////////////////////////

Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb

Subtitlul cărții este Un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite. O lectură foarte interesantă, pe care o recomand. Cartea urmează să fie adaptată pentru un serial TV la ABC, cu Eva Longoria în rolul principal.

Despre ce este vorba?

Scrisă de Lori Gottlieb, jurnalist și psihoterapeut, cartea Poate ar fi bine să discuți cu cineva ne poartă în lumea psihoterapiei. Autoarea și-a dorit să ne ofere experiența unor ședințe de terapie și face acest lucru prin intermediul a 5 personaje (unul dintre personaje este chiar autoarea). Spun personaje, și nu persoane, pentru că stilul narativ este foarte asemănător unui roman. Astfel că, dacă te temi de o lectura greoaie și cu o terminologie specifică psihologiei, nu ai de ce să îți faci griji. Cartea se citește ușor și te ține conectat.

Poveștile celor 5 sunt prezentate în paralel și, pe măsură ce zilele înaintează și ședințele de terapie avansează, suntem din ce în ce mai curioși să aflăm tot mai multe despre ei. Prin situațiile existente în prezent, cât și prin întâmplări rememorate din trecut, descoperim treptat noi adevăruri și profunzimi pentru fiecare dintre personaje.

Intră în scenă, Lori – autoarea. Mamă a unui băiețel de 8 ani, având un cabinet de psihoterapie propriu și o viață frumoasă, o găsim alături de un bărbat minunat cu care urmează să se căsătorească. Într-o seară ca toate celelalte, dintr-o întrebare pusă mai mult din întâmplare, este martora unei dezvăluiri care o uluiește. Viitorul ei soț nu își mai dorește alți copii în grijă. Lori este șocată de această neașteptată și absurdă revelare; cei doi – bărbatul și băiețelul – se înțelegeau atât de bine! Consternată de această despărțire agonizează săptămâni întregi, fiind convinsă că a fost victima unui sociopat fără inimă.

Lori decide să meargă la un terapeut. Aceasta este, după cum o numește autoarea, “problema cu care te prezinți”. Dar va descoperi, în timp, ceva mai mult, ceva ce încă nu putea, sau nu dorea, să observe la ea însăși. Ceea ce o apasă, ceea ce îi provoacă durere, este ceva mai nuanțat, mai important și mai profund decât despărțirea în sine. Problema cu care te prezinți este de multe ori doar vârful icebergului, doar un simptom a ceva mai profund. În realitate ceea ce îți încurcă viața, te întristează sau te ține treaz nopțile poate fi altceva. Prin intermediul ședințelor de terapie dintre Lori și Wendell, terapeutul său, aflăm lucruri interesante despre negare și procrastinare, dar și despre necesitatea de a ne înțelege propriile nevoi și dorințe, despre alegeri și nevoia de autenticitate și de sens din viața noastră.

Pe acest fundal – prezentând ședințele pacientului Lori întretăiate cu ședințele terapeutului Lori –  povestea înaintează. Pacienții lui Lori pe care îi vom urmări pe parcursul cărții sunt:

John – bărbat în jur de 40 de ani, cu ceva trăsături narcisice, scriitorul unui renumit serial TV. John crede că este superior tuturor, este bădăran și neatent la sentimentele celor din jur și îi numește pe toți “idioți”. Din cauza idioților de la muncă și, nu numai, căci idioți sunt peste tot – crede John, are insomnii. Nu este cel mai plăcut personaj, din contră. Totuși, spre surprinderea noastră, treptat, odată cu înaintarea acțiunii ajungem să îl cunoaștem mai bine, să vedem sub carapacea sa, să empatizăm cu el și să așteptăm următoarele lui ședințe cu interes. Vedem cum ironia lui usturătoare și accesele de superioritate sunt de cele mai multe ori doar un mecanism de apărare și de disimulare. John bădăranul devine un personaj plăcut și îndrăgit după ce își dezvăluie durerosul și bine ascunsul secret. Odată ce reușește să îți deschidă sufletul va începe să își deschidă și ochii. Povestea lui John este, printre altele, și una despre iertare de sine și despre vulnerabilitate și frica de conectare reală cu cei din jur.

Charlotte – este o tânără de 24 de ani, frumoasă și de succes, dar care are niște patternuri de comportament care o țin blocată. Intră în numeroase relații nesănătoase, cu bărbați care nu prezintă încredere; ba chiar are o legătură amoroasă și cu unul dintre pacienții din sala de așteptare. De asemenea, Charlotte pare să nu conștientizeze faptul că are probleme serioase cu băutura. Acesta este, în cazul ei, acel punct orb pe care mulți dintre noi îl avem față de noi înșine (deși el este destul de clar pentru cei care ne privesc din exterior). Ședință după ședință simți frustrarea de a nu o putea ajuta să își depășească blocajele și ai vrea să aleagă diferit, măcar o dată. Vom înțelege cum, câteodată, cel mai bine este să nu mai sperăm că vom putea îndrepta trecutul, să îl lăsăm să fie așa cum a fost, să nu mai încercăm să schimbăm oamenii din el și reacțiile lor față de noi înșine, ci să ne transferăm toată energia pentru a ne concentra pe viitor.

Julie, proaspăt căsătorită, în jur de 30 de ani, află imediat după întoarcerea din luna de miere că are o boală terminală. Întâmplările din viața lui Julie pendulează între extaz și agonie, cu o repetitivitate ce îți frânge inima. Veste proastă imediat după o veste bună, speranță pentru a fi apoi imediat călcată în picioare. Povestea ei este una dintre cele mai intense din carte și este greu de digerat pentru că vorbește despre relația noastră cu moartea într-un mod mult mai evident decât o fac toate celelalte. Povestea lui Julie se simte ca o rană dureroasă, deschisă și te poartă prin toată gama de trăiri. Este profundă, frumoasă, vulnerabilă și plină de curaj, de grație și momente de înțelepciune, sinceritate extremă, de disperare, lipsă de sens și acceptare.

Rita, o femeie de 69 de ani, extrem de izolată, în depresie clinică, este un alt personaj interesant al cărții. Rita o anunță pe Lori că se va sinucide anul viitor când va împlini 70 de ani dacă nimic nu se schimbă în viața ei ca urmare a sedințelor de terapie. Mi s-a părut că prin povestea Ritei am aflat multe lucruri interesante despre mecanismele psihologice de funcționare a minții noastre. Vom vedea cum se manifestă sentimentul de vină în viața noastră sau cum bucuria, câteodată, nu este altceva decât durere anticipatorie (după ceva ce părea bun a urmat de multe ori ceva rău sau o dezamăgire, și de aici teama față de lucrurile bune din viață de care fugi sau pe care le sabotezi). Dacă John a fost personajul cel mai spumos al cărții, Rita mi s-a părut, prin încăpățânarea ei împotriva fericirii, personajul de la care am putut afla cel mai mult despre resorturile și sabotorii noștri interni și despre modul lor de funcționare.

*

Toți acești pacienți au vârste diferite, joburi, personalități, istoric și probleme diferite, și cu toate acestea, toți au ceva în comun. Ba, chiar mai mult, toți au ceva în comun cu însăși cititorul. Te vei recunoaște într-un fel sau în altul în poveștile, luptele sau vulnerabilitățile lor. Și asta te va face să citești cu mult interes. Vei avea, dacă citești cu sufletul deschis, momente de auto-recunoaștere și poate vei simți un îndemn la introspecție. Vei găsi interesante anumite idei legate de felul în care ne sabotăm sau ne autoprotejăm în fața durerii și a necunoscutului; vei înțelege mai bine cum funcționăm, care ne sunt mecanismele de apărare și de ce facem câteodată ceea ce facem.

Dar cartea nu este o prezentare exhaustivă a soluțiilor vulnerabilităților umane. Nu asta își propune. Purtat prin poveștile de viață ale acestor persoane vei fi martor la ce presupune un proces de psihoterapie – de la început până la sfârșit. Și cred că asta și-a dorit cel mai mult autoarea; să dezvăluie și să clarifice ce înseamnă un proces de terapie, să elimine concepții greșite, neînțelegeri sau mituri. Și, mai ales, să normalizeze procesul. Să arate, prin însăși povestea ei, ca toți ne confruntăm cu probleme și, la un moment dat sau altul, ne poate fi de ajutor o discuție cu cineva care știe să asculte, să înțeleagă și să ne ghideze.

Tristețea vieților noastre este aceea că de multe ori nu știm cum să vindecăm părți din noi care ne fac să ne simțim firavi, neînțeleși și captivi. Nu știm cum să deschidem ochii, cum să privim din altă perspectivă situațiile, cum să ne înțelegem trăirile și neputințele. Aflăm poate prea târziu sau nici măcar atunci. Lectura mi-a transmis un sentiment de compasiune față de fragilitatea sufletului uman, un sentiment dulce amar, și mi-a reiterat încă o dată nevoia de conexiune umană pe care o avem, de înțelegere și acceptare. Din dorința de a-și ajuta pacienții și prin conexiunea pe care o stabilește cu aceștia, Lori ne arată cât de mult valorează în terapie, poate deasupra tuturor metodelor și tehnicilor, persoana terapeutului și relația avută cu acesta.

Privind retrospectiv, la finalul cărții, ai o senzație de vulnerabilitate și de fragilitate, dar și de speranță. Noi toți ar trebui să fim mai înțelegători cu durerea noastră și cu durerea celorlalți, care de multe ori este atât de bine ascunsă, să cerem și să oferim ajutor unul altuia.

În mod evident, prezentarea are pecetea subiectivismului propriu; este modul în care mi-a vorbit mie lectura cărții. Sunt curioasă ție ce senzație finală o să îți ofere. Dacă ai citit-o deja, scrie-mi în comentarii!

Lectură plăcută!

https://casadincuvinte.ro/2020/05/25/poate-ar-trebui-sa-discuti-cu-cineva-lori-gottlieb/

/////////////////////////////////////////////

Cinci cărți care ne învață iertarea

Eugenia Ion

Nu e greu să ierți, dar e greu să accepți că cineva a îndăznit să te rănească sau să îți trădeze așteptările.

Totul începe de la înțelepciune și de la ideea că nimeni nu este perfect și nu întotdeauna oamenii greșec cu intenţie, ci pentru că… a greși este omenește până la urmă, nu?

Suntem în ajunul sărbătorilor de Paști, aceste zile ne aduc mai aproape de tot ce înseamnă spirit. Este atât de bine să primești aceste sărbători cu sufletul deschis și fără urme de ranchiună.

De foarte multe ori vrem să iertăm, dar ne este greu. Poate nu știm dacă este corect să o facem, poate pur și simplu nu putem trece peste…

Cu siguranţă te-ai aflat și tu într-o astfel de situație măcar o dată în viață.

Îți recomandăm 5 cărți care te învață să ierți.

„A iubi înseamnă a ierta” (Savatie Baștovoi)

Părintele Savatie Baștovoi tratează tema iertării în această carte prin modelul religios.

Cele mai vechi sisteme care s-au preocupat de bunăstarea mentală a omului, înainte de orice temelie științifică, sunt sistemele religioase. Iar unul dintre modelele echilibrului relațional și, implicit, al liniștii sufletești, ne-a fost oferit cu două milenii în urmă de creștinism, prin rugăciunea lui Isus „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 9-13)

„Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc, ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea,” spune Savatie Baștovoi în cartea sa.

„Cartea iertarii. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră” (Desmond Tutu)

Desmond Tutu  – episcop și arhiepiscop – Laureat al premiului Nobel pentru Pace.

Mesajul autorului este foarte simplu:

Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptăm rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedica să se destrame comunitatea umană.

„Despre Sensul Vieții” cu Mihai Morar şi Parintele Necula

Această carte a devenit un bestseller în România într-un timp foarte scurt. Era și de așteptat. Mihai Morar – un jurnalist notoriu și Părintele Necula – un preot cu viziuni moderne.

Nu este o carte greu de citit. Ba, din contra, o puteți lectura degajați, alături de o ceașcă de cafea și nu contează dacă sunteți copii, adolescenți, tineri, adulți sau bunici.

Este o carte pentru ființă și nu pentru anumite categorii sociale, care atinge multe teme de interes printre care iubirea între oameni, echilibrul dintre religii și iertarea pentru a trăi liber.

„Între înger și demon, iertare și ranchiună” (Laura Tappata)

Laura Tappata este filosof, profesor de psihologie la Universitatea Catolică din Brescia. În prezent, este lector al Cercului de Filologie Milanez, iar în cadrul Universității Catolice din Piacenza.

În această carte autoarea aduce în discuție confruntarea inegală între Înger, ca simbol al iertării, și Demon, ca ranchiună, și subliniază darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea și suferința psihică pot fi instrumente de cunoaștere de sine ce transformă chimia furiei în energie constructivă.

Scopul cărții este să abandoneze măștile falsei bunătăți și să se concentreze asupra necesității de a depăși vechile dihotomii inutil sufocante, de bine și rău, corect și incorect, cinstit și necinstit, pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.

„Cele cinci limbaje ale scuzelor” (Gary Chapman si Jennifer Thomas)

Dacă până acum am recomandat cărți care te învaţă să ierți, atunci de acestă dată venim cu o sugestie mai diferită.

„Cele cinci limbaje ale scuzelor”  este o carte despre cum să ne cerem scuze și despre atitudinea pe care să o abordăm atunci când greșim.

Gary Chapman și Jennifer Thomas se adresează cititorilor care sunt hotărâți să învingă frică de a-l ierta pe celălalt.

Limbajele scuzelor implică asumarea răspunderii pentru faptele noastre. De multe ori, cei care greșesc nu au un suflet bolnav, ci o percepție greșită. După ce vor urma pașii recomandați, cititorii vor depăși dificultatea morală de a fi iertați sau de a-i ierta pe cei de lângă ei.

Sperăm că te-am inspirat la lectură.

https://vipmagazin.md/cinci-carti-care-ne-invata-iertarea/

/////////////////////////////////////////////

Este iertarea importanta pentru a primi vindecare?

Iertarea este un punct esential pentru ca omul sa poata primi vindecare in trupul lui.

Lucrul acesta l-am vazut odata cand am fost chemat sa ne rugam pentru cineva. Era vorba de o femeie care si-a luxat glezna. Aceasta se inflamase si persoana respectiva nu mai putea merge la serviciu.

Atunci cand am ajuns sa ne rugam pentru ea, unul dintre mijlocitorii care a venit mai repede s-a rugat poruncind videcare, dar nu s-a intamplat nimic. Noi am intrebat-o pe femeie ce s-a intamplat in situatia ei. Atunci ne-a spus ca si-a luxat glezna incercand sa puna perdelele. Urcandu-se pe scaun, s-a dezechilibrat si a cazut, ceea ce a dus la luxatie. Avea dureri asa de mari, incat era nevoita sa-si ia concediu medical. Am intrebat-o daca acest lucru s-a mai intamplat in viata ei. Femeia mi-a spus ca da. Se intamplase un lucru similar facand ceva prin casa. Ea a cerut ajutorul fiicei, dar aceasta nu a vrut sa o ajute.

Atunci i-am zis daca poate sa aduca aceste evenimente inaintea lui Dumnezeu si s-o ierte pe fiica ei care ar fi trebuit s-o ajute, dar s-a eschivat de la aceasta. Dupa acesta rugaciune de iertare, m-am rugat pentru piciorul ei ca el sa fie vindecat si sa functioneze deplin. Ea a observat imediat ca durerea a disparut si a inceput instant sa sara in mijlocul sufrageriei pe varfuri, fiind mirata de faptul ca piciorul inca nu se dezumflase complet.

Vedem ca aceasta cauzalitate se imparte intre obtinerea vindecarii si acordarea de iertare cuiva, care intr-un anumit context a participat la problema pe care tu o ai. Pana cand femeia respectiva nu si-a iertat fiica pentru lipsa ei de implicare, chiar si o rugaciune bine intentionata si dorita nu a functionat.

Interviu: Bogdan Graur, consilier, http://InHimMinistry.com

////////////////////////////////////////////

”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”

‌

‌      

Dragi Cititori,

”La început, eu tratam cu ajutorul mâinilor, iar apoi am înțeles că doar omul însuși se poate vindeca pe sine, schimbându-și caracterul și concepția despre lume. De exemplu, la mine venea un om grav bolnav de cancer la stomac. Eu îi explicam că el este foarte supărat pe oameni, este nemulțumit de sine și îi propuneam să-i ierte pe toți și să elimine supărările prin căință.

Iertarea înseamnă renunțarea la dorința interioară de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, întrucât orice jignire reprezintă o dorință de moarte interioară. Iar căința este un proces mai profund, o schimbare de sine: este necesar să fii puțin diferit pentru a nu te mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor,DOAR PRIN MIJLOCIREA LUI HRISTOSS

Pacientul făcea lucruri simple: îi ierta pe oameni, elimina supărările prin căință și boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli.

Adesea, mi se adresau femei ai căror copii erau bolnavi. Eu mă uitam în plan subtil după cauza bolii copilului și vedeam că această boală avea cauze înapoi în timp, încă până la nașterea lui.Noi ne-am obișnuit să fim atenți doar la evenimentele exterioare: la nivel extern, cauza dispare, dar consecința rămâne. Iar la nivel subtil, totul arată altfel: cauza și consecința au legătură una cu alta, cauza alimentează consecința în mod permanent. Este suficient doar să elimini cauza (de exemplu, supărarea din trecut) și efectul sub formă de boală fizică a copilului dispare.

Iertarea și căința se pot dovedi a fi cu mult mai eficiente decât orice medicamente și operații deoarece sufletul este pe primul loc și starea corpului depinde de starea acestuia.

Supărarea duce la boli și probleme, iar iertarea și căința ne vindecă. Dar o singură tentativă sau două de căință și iertare sunt insuficiente. Pentru ca emoția noastră superficială să pătrundă în adâncul subconștientului, aceasta trebuie să se repete de sute și sute de ori sau să fie foarte puternică. Iar, pentru a o neutraliza în subconștient, de asemenea, sunt necesare sute de încercări. În plus, acest lucru este doar prima etapă. Iar apoi este necesar să-ți schimbi caracterul în așa măsură încât să nu mai faci o greșeală atât de mare în cazul în care o asemenea situație se repetă.

La fel ca și un sacrificiu, iertarea și căința vindecă un om deoarece, atunci când omul sacrifică ceva, lui îi scade atașamentul față de lume. Căci tocmai atașamentul duce la intensificarea agresivității subconștiente.

Ce este iertarea? Este acceptarea unei jertfe forțate. De obicei, omul se supără atunci când pierde ceva, când dorințele sale sunt prejudiciate. Un om trufaș, care își pierde credința în Dumnezeu, nu este capabil să ierte.

Schimbarea caracterului este un proces destul de chinuitor. Unul dintre principalele semne ale orgoliului este lipsa dorinței de a te schimba, incapacitatea de a-ți schimba atitudinea față de ce se întâmplă. Orgoliul înseamnă lipsa de înțelegere a faptului că voia Divină funcționează mereu spre binele „Eu-lui” nostru suprem, în favoarea salvării contactului nostru cu „Eul” suprem, chiar dacă „Eul” nostru din țărână este ofensat prin boli, nenorociri și chiar prin moarte.Suferințele ar trebui să nu ne îndemne la ură, ci la iubire. Eșecurile și pierderile nu trebuie să ne îndemne către supărări și tristețe, ci spre schimbări și dezvoltare.

De ce este necesar să-ți schimbi caracterul? Mai întâi, eu îi iert pe toți, pentru că neiertarea reprezintă o crimă la nivel subtil, înseamnă o neacceptare a voii Divine. Eu accept voia Divină, eu nu doresc să ucid oamenii, așa că mai bine îi voi educa. Iar când deja am învățat să iert, atunci eu trebuie să devin în așa mod încât să nu mă mai supăr – și atunci nici nu mai trebuie să iert.

Dacă un om este echilibrat la interior, dacă este gata să rezolve orice problemă și să-l educe pe cel care l-a jignit, atunci el nu mai are nevoie să se supere. Atunci energia lui este orientată și consumată nu pe supărare, ci pe schimbarea situației. Cu alte cuvinte, nu trebuie să te superi ci să dobândești ceva după un anumit efort.

Cine se supără? Se supără omul slab, pasiv, omul dependent sau consumator. Omul, care s-a obișnuit să dăruiască, se va strădui să facă ceva în orice situație, iar cel care nu face nimic doar se va supăra. Supărarea reprezintă, în mare, apanajul celor slabi, al oamenilor care sunt prea atașați de bunurile omenești, căci atașamentul dă naștere mereu unei firi sensibile.

Atașamentul înseamnă dependență. Cu cât noi depindem mai puternic de instinctele noastre, de dorințele noastre, cu atât mai tare ne supărăm, când pierdem posibilitatea de a le satisface, de a primi ceea ce dorim. Din acest motiv, pentru a învinge supărările, este necesar să putem să nu ne atașăm de fericirea pe care ne-o oferă lumea înconjurătoare, să nu facem abuz de propriile dorințe ci să le stăpânim,numai impreuna cu duhul sfant.

Dacă am reflecta, în toate poruncile este vorba despre abilitatea de a ne limita dorințele și nevoile instinctelor noastre. Este necesar să ne suspendăm pentru un anumit timp esența animalică și pe cea umană pentru a permite Divinului să se manifeste.

Dacă un om nu este cumpătat, nu poate să-și limiteze dorințele, face prea mult pe plac propriilor instincte, face exces de mâncare, sex sau muncă – atunci va exista din ce în ce mai puțină iubire în sufletul său, atașamentul i se intensifică, o jertfă devine ceva imposibil pentru el. Doar cel care este gata să se îndepărteze de la propriile instincte poate să jertfească. Cu cât noi ne închinăm mai mult la propriile dorințe, creând un cult al consumului, cu atât ne este mai greu să dăruim și să ne menținem iubirea în suflet.

Mai întâi, este necesar ca, prin căință, să eliminăm agresivitatea față de Dumnezeu. Iar apoi, trebuie să înlăturăm agresivitatea față de noi înșine prin căință, prin iertare, prin revizuirea propriei vieți. Pe urmă, trebuie să eliminăm agresivitatea față de oameni.

În momentul în care sufletul se purifică, atunci au loc schimbările reale. Însă, începând procesul de schimbare a caracterului, dacă omul nu vrea să continue în această direcție, atunci totul poate să revină la cursul normal al lucrurilor. Dacă ați început să înlăturați supărările, atunci schimbați-vă astfel încât să nu vă mai simțiți jigniți!

După ce ai trecut de etapa căinței și a iertării – ce să faci mai departe? Nu merită să așteptați sănătate, bunăstare și rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor. Acum este momentul potrivit să ne aducem aminte de pilda lui Hristos depre muncitorii din vie: unii lucrau de dimineață, alții – de la amiază, iar alții au venit seara și toți au primit același salariu. În ce constă sensul acestei pilde?

Este vorba despre faptul că fiecare dintre noi are propria „încărcătură” karmică, propria poveste de viață, propriile probleme profunde. Toate acestea ne influențează starea actuală. Dacă omul a început să se schimbe, acest lucru nu înseamnă câtuși de puțin faptul că destinul și sănătatea sa trebuie să i se îmbunătățească imediat.

Nu trebuie să aștepți un rezultat imediat. Nu este asemenea unui magazin, unde ni se eliberează imediat marfa plătită. Aici există o altă logică. Cel mai important lucru – să începeți să vă schimbați. Iar, mai devreme sau mai târziu, rezultatele vor apărea. În plus, dacă un om crede că a iertat, acest lucru încă nu înseamnă că și sufletul său a iertat. Este nevoie de zeci, iar uneori de sute de ori, să reveniți în minte la situație, ca și cum ați trece din nou prin aceasta până când, cum s-ar spune, nu vă veți simți eliberați la interior. Pentru ca supărarea să plece din suflet, ești nevoit să revizuiești situația nu o dată, nu de două ori, nu de zece ori, ci de mai multe ori.” – S.N. Lazarev

Vă anunțăm cu multă bucurie că Sergey N. Lazarev va susține prima dată pentru țara noatră cea mai nouă practică a sa cu tema ”Iertarea”. Practica  a avut loc Duminică pe data de 26 Martie 2023 la ora 13:00. Mai multe detalii despre noua practică găsiți pe pagina dedicată acesteia la link-ul de mai jos:

https://scoala.lazarevsn.ro/p/iertarea

‌

‌      

Practicile online de grup sunt separate de programul ”Lucrul cu sine în 10 pași” care este o practică individuală aplicată, participarea la una dintre dintre ele nu este conditionată de participarea la cealaltă dar ele se pot suprapune cu usurință completându-se si sprijinindu-se reciproc.

https://scoala.lazarevsn.ro/p/lucrul-cu-sine-in-10-pasi3

‌      

Cu multă prețuire, ❤

Echipa SN Lazarev România

https://lazarevsn.ro/comunitate/vindecarea-sufletului-si-a-corpului-3/?frame=0

/////////////////////////////////////////////

Iertarea ca tratament

Andreea Hefco

Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm“.Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului“, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele.

A ierta nu înseamnă a scuza

Există o dificultate, uneori insurmontabilă, în a ierta greşelile altora şi, poate mai mult decât atât, în a ne ierta pe noi înşine. O incapacitate de a vedea dincolo de momentul actual şi de a plasa lucrurile într-un cadru mai larg de semnificaţii şi valori.  Fără să ştim, acest mod de a ne raporta este cauza care ne duce către bolile din care apoi căutăm cu nelinişte să scăpăm. Remediile facile sunt primele alese şi uneori a afirma că simptomele concrete de boală ar putea fi îndepărtate numai prin modificarea atitudinii noastre pare a fi o simplă afirmaţie fără acoperire.

Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru. E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenariile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nici o vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.

Puterea iertării se manifestă în noi vindecător

Şi totuşi, de atâtea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri în lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar încredere. Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit şi, astfel, ne vine greu „să ridicăm piatra“, uneori chiar nu putem ierta. Dar, rememorând cu sinceritate trecutul, putem găsi momente în care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi înşine, decât pe altcineva. Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi despre neacceptarea personală care formează ziduri în faţa bucuriei după care tânjim.Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar divin, unul care, deşi îl facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit înainte, ca de fapt fiecare lucru din viaţa noastră. Dacă am învăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.

Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.

https://doxologia.ro/iertarea-ca-tratament

////////////////////////////////////////////

Poți Să-ți Vindeci Viața de Louise Hay

By Louise Hay

“Poți Să-ți Vindeci Viața”, scrisă de Louise Hay, este o carte emblematică în domeniul dezvoltării personale și auto-vindecării. Considerată un clasic în literatura de specialitate, această lucrare explorează puterea gândirii pozitive și a afirmațiilor în procesul de vindecare, atât la nivel fizic, cât și emoțional sau spiritual.

Louise Hay își bazează filozofia pe ideea că multe dintre bolile fizice și problemele emoționale au rădăcini în gândurile și credințele negative, accentuând conexiunea dintre minte și corp. Ea propune ca prin schimbarea modului de gândire și adoptarea unor atitudini mentale pozitive, oamenii pot afecta schimbări semnificative în sănătatea și starea lor de bine.Cartea oferă ghiduri practice, exerciții și afirmații destinate să ajute cititorii să identifice și să schimbe convingerile limitative. Hay susține că iubirea de sine și auto-acceptarea sunt fundamentale în procesul de vindecare și încurajează cititorii să cultive o relație pozitivă cu propriul lor corp și minte.

Principiile și tehnicile prezentate în “Poți Să-ți Vindeci Viața” sunt larg utilizate nu numai de către indivizii care caută vindecarea personală, dar și de profesioniști în domeniul sănătății mintale și fizice. Impactul și popularitatea lucrării lui Louise Hay au dus la crearea unui întreg mișcare focalizată pe gândirea pozitivă și auto-îngrijire, influențând milioane de oameni din întreaga lume.Acest text nu este doar un rezumat, ci și un comentariu asupra cărții, structurat ca un eseu. Aici vei găsi o fișă de lectură care îți prezintă pe scurt ale sale idei principale și personaje (la titlurile de ficțiune), uneori pe capitole. Este un ghid simplu și fain pentru a decide ușor dacă această carte te atrage.

Rezumat

Poți Să-ți Vindeci Viața

“Poți Să-ți Vindeci Viața”, scrisă de Louise Hay, este o carte remarcabilă în domeniul dezvoltării personale și al vindecării holistice. Publicată inițial în anii ’80, cartea a devenit un bestseller internațional și este adesea recomandată pentru cei interesați de autocunoaștere, creștere personală și metode de vindecare alternative.

Aspectele cheie ale cărții includ:

Puterea afirmațiilor pozitive: Louise Hay subliniază importanța afirmațiilor pozitive în crearea schimbărilor pozitive în viața personală. Ea crede că modul în care vorbim și gândim despre noi înșine influențează direct sănătatea noastră fizică și emoțională.

Legătura minte-corp: Cartea explorează ideea că există o legătură profundă între stările noastre mentale și emoționale și sănătatea fizică. Hay sugerează că multe dintre bolile noastre sunt rezultatul unor modele de gândire negativă și a blocajelor emoționale.

Iertarea și eliberarea trecutului: Un alt aspect central este iertarea, atât a noastră cât și a altora, ca mijloc de vindecare emoțională și fizică. Hay încurajează cititorii să lase în urmă resentimentele și durerea pentru a se vindeca.

Autoiubire și autoacceptare: Hay pune un mare accent pe necesitatea de a ne iubi și a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. Ea consideră că acestea sunt pași esențiali în procesul de vindecare și îmbunătățire a vieții.

Exerciții practice și studii de caz: Cartea include o serie de exerciții practice, precum și studii de caz care exemplifică modul în care modificarea gândurilor și emoțiilor noastre poate conduce la schimbări reale și pozitive în viața noastră.

“Poți Să-ți Vindeci Viața” este apreciată pentru mesajul său împuternicitor și pentru abordarea sa accesibilă și practică asupra vindecării. Louise Hay a inspirat milioane de persoane să ia controlul asupra sănătății și fericirii lor, demonstrând că, cu schimbările potrivite în gândire și atitudine, putem face transformări semnificative în viața noastră.

Notițe din Poți Să-ți Vindeci Viața

Problemele cu care ne confruntăm în viață provin din lipsa iubirii de sine. Este nevoie să te accepți pe tine așa cum ești tu și în mod necondiționat.

Obții acele lucruri pe care te concentrezi. Cu cât te vei concentra mai mult pe un lucru, cu atât îl vei obține mai mult.

Acceptarea sinelui poate fi făcută în 3 etape:

Înlocuiește expresia ar trebui pentru că te face să te simți vinovat. Nu te critica niciodată și schimbă ar trebui cu aș putea.

Eliberează-te de trecut, doar așa vei avea un progres real. Învinovățindu-ne de trecut ne pedepsim și nu ne putem bucura de un prezent fericit.

Iartă-te pe tine și pe ceilalți pentru a scăpa de emoțiile negative și de ura care sunt captive în tine.

Bolile sunt un produs al stării noastre de spirit și pentru a ne vindeca avem nevoie ca înainte de toate să ne iubim pe noi înșine.

Nu suntem în siguranță doar pentru că avem un job, un cont bancar generos sau un partener de viață. Devenim astfel atunci când învățăm să ne conectăm cu puterea cosmică care creează toate lucrurile.

Citate din Poți Să-ți Vindeci Viața

Adu-ți aminte că te-ai criticat singur ani întregi și nu te-a ajutat. Încearcă să te aprobi și vezi ce se întâmplă.

Iubirea este medicamentul miraculos. Iubirea de sine provoacă miracole în viețile noastre.

Tu ești singura persoană care gândește în mintea ta! Tu ești puterea și autoritatea în lumea ta.

Când creăm pace, armonie și echilibru în mințile noastre, vom găsi asta și în viețile noastre.

Trecutul nu are nici o putere asupra noastră. Nu contează de cât timp am avut acele gânduri negative. Puterea este în momentul prezent.Ce lucru minunat de înțeles! Putem să începem să fim liberi din acest moment!

Despre Louise Hay

Louise Hay a fost o influentă autoare și lider de opinie în domeniul dezvoltării personale și al vindecării metafizice. Este cunoscută în special pentru cartea sa “Poți Să-ți Vindeci Viața” (“You Can Heal Your Life”), publicată în 1984. În această carte, Hay susține că există o legătură directă între gândurile și atitudinile noastre și starea de sănătate și bunăstarea generală. Lucrarea prezintă ideea că schimbând modul în care gândim și vorbim despre noi înșine și despre viețile noastre, putem influența schimbări pozitive în sănătatea și fericirea noastră.

Hay a fondat și casa de editură Hay House, care publică cărți, audiobooks și materiale educative axate pe dezvoltare personală, spirituală și metode alternative de vindecare. Prin scrierile și conferințele sale, ea a promovat iubirea de sine și afirmarea pozitivă ca instrumente esențiale pentru transformare personală și vindecare.

Dacă vrei să afli mai multe despre titluri similare cu ale cărții rezumate mai sus, îți recomand recomandările de cărți de dezvoltare personală.

https://florinrosoga.ro/book/poti-sa-ti-vindeci-viata-de-louise-hay/

////////////////////////////////////////////

Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul

Daniela Arnăutu 

Ești în căutarea unei soluții naturale pentru a combate oboseala cronică și pentru a-ți crește nivelul de energie? Potrivit hyperbaricmontreal.com, ceaiul de plante este soluția.

Există ceaiuri din plante care, de secole, sunt prețuite pentru calitățile lor.Dintre ele, unele pot fi aliați puternici în creșterea nivelului de energie și revitalizarea organismului.

Ceaiurile din plante pot ajuta cu adevărat la oboseala cronică?

Dovezile științifice care susțin eficacitatea ceaiurilor din plante în tratarea specială a oboselii cronice sunt limitate. Cu toate acestea, unele ceaiuri din plante conțin compuși care pot contribui la starea generală de bine și la nivelul de energie. De exemplu, anumite plante precum ginseng, ashwagandha și rhodiola rosea au fost studiate pentru potențialul lor de a reduce oboseala și de a îmbunătăți nivelul de energie. În plus, ceaiurile din plante, bogate în antioxidanți, cum ar fi ceaiul verde și ginkgo biloba, pot susține sănătatea generală și vitalitatea. În timp ce ceaiurile din plante pot fi o parte reconfortantă și plăcută a unui stil de viață sănătos, persoanele care se confruntă cu oboseală cronică ar trebui să discute și cu un medic, pentru recomandări de tratament personalizate.

  1. Ceaiul de ginseng îmbunătățește performanța fizică și mentală

Ginseng-ul, venerat pentru calitățile sale adaptogene, a fost mult timp studiat pentru potențialul său de a spori energia și de a combate oboseala. Cercetările publicate în Journal of Ginseng Research subliniază capacitatea ginseng-ului de a îmbunătăți performanța fizică și mentală, făcându-l o opțiune promițătoare pentru cei care se luptă cu oboseala cronică.

  1. Ceaiul de mentă, răcoritor și energizant

Ceaiul de mentă nu este doar răcoritor, ci și energizant, datorită aromei revigorante și conținutului de mentol. Un studiu publicat în International Journal of Neuroscience a constatat că inhalarea aromei de mentă a crescut vigilența și performanța cognitivă, sugerând potențialul său ca remediu natural pentru combaterea oboselii.

  1. Ceaiul de ghimbir combate oboseala

Renumit pentru proprietățile sale antiinflamatorii și antioxidante, ghimbirul a fost studiat pentru rolul său în combaterea oboselii și îmbunătățirea vitalității generale. Cercetările publicate în Journal of Ethnopharmacology sugerează că suplimentarea cu ghimbir poate îmbunătăți performanța fizică și poate reduce oboseala indusă de efort.

  1. Ceaiul din rădăcină de lemn dulce reglează energia

Rădăcina de lemn dulce, cunoscută pentru proprietățile sale de susținere a suprarenalelor, a fost investigată pentru potențialul său de a atenua oboseala asociată cu disfuncția suprarenală. Un studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism a constatat că suplimentarea cu rădăcină de lemn dulce a modulat eficient nivelurile de cortizol, evidențiind rolul acesteia în sănătatea suprarenală și în reglarea energiei.

  1. Ceaiul de busuioc combate oboseala și ameliorează stresul

Busuiocul, venerat pentru proprietățile adaptogene și de ameliorare a stresului, a atras atenția pentru capacitatea sa de a combate oboseala și de a promova bunăstarea generală. Cercetările publicate în Journal of Ayurveda and Integrative Medicine sugerează că suplimentarea cu busuioc poate reduce nivelul de stres și poate îmbunătăți nivelul de energie la persoanele care se confruntă cu epuizare.

https://g4food.ro/top-5-cele-mai-bune-ceaiuri-din-plante-care-combat-oboseala-cronica-ele-cresc-nivelul-de-energie-si-revitalizeaza-organismul/

/////////////////////////////////////////

CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE?

Cabinet Psihologic Constanta | Consiliere psihologica | Psihoterapeut Maria Stefania Bolde

Psiholog. Psihoterapeut Maria Stefania Boldea specializata in Terapie Sistemica pentru Familie: Cuplu si Copii

Autor: Maria Stefania Boldea

“Pestera in care te temi sa intri contine comoara pe care o cauti.” J. Cambell

 Mintea noastra poate foarte bine, sa fie asemanata cu unitatea unui computer, in timpul copilariei si a formarii noastre ca si fiinte umane, in mintea noastra sunt instalate niste programe care, chiar daca ca si adulti, nu mai suntem constienti de ele, ele functioneaza cu o fidelitate desavarsita. Ne trezim ca si adulti traind o viata care nu ne reprezinta in cea mai mare parte, avand simtome, credinte si comportamente foarte asemanatoare cu cele ale familiei noastre de origine, desi acest lucru il detestam cu toata fiinta.

  Avem in mare parte, acelasi mod de comportament si aceiasi atitudine fata de parter, copii, job, propria persoana asa cum am vazut la parinti, reactionam la furie foarte asemanator cu ei desi nu ne dorim acest lucru. Am mostenit poate si anumite afectiuni sau boli de la ei. Pare ca ne invartim intr-un cerc, sau intr-un labirint din care nu vedem iesirea. Ne dam seama ca ne lovim de situatii de care ne-am mai lovit si alta data dar parca nu reusim sa punem capat suferintelor si dezamagirilor din viata noastra. Cei de facut ? O intrebare buna la care raspunsul il are psihoterapia.

Noi credem despre noi insine, despre viata, despre Dumnezeu, despre lume ceea ce am fost programati sa credem. Avem un mod de gandire insuflat de familia de origine, de discursul social al lumii in care traim etc.

Modul de gandire creeaza credinte.

Credintele creeaza atitudinea.

Atitudinea creaza emotii, stari, sentimente.

Sentimentele creeaza comportamente.

Comportamentele creeaza obiceiuri.

Obiceiurile creeaza caracterul.

Caracterul creeaza calitatea vietii unui om si in timp creeaza destinul.

“Pentru a cladi inalt trebuie sa sapi adanc.”

Proverb mongolez

 Cum putem ajunge asadar la o calitate mai buna a vietii noastre ? La sanatate psihica si emotionala ? La echilibru interior si la starea de fericire continuua ? Conform celor de mai sus, din aproape in aproape.

Lucrand la modul in care ne percepem pe noi insine, viata noastra: trecut prezent si viitor si lumea in care traim. Lucrand la modul nostru de gandire si de perceptie ajungem sa fim fericiti cu o fericire care ramane, pentru ca am invatat-o pas cu pas.

   Incet, incet, ceea ce se schimba este perceptia noastra asupra a ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla in momentul de fata cu noi insine. Imediat ce perceptia se schimba, si aceasta nu se intampla instantaneu, ci ca ceva care se aseaza de-a lungul orelor de dialog, prin intrebari si raspunsuri, incepem sa vedem schimbarea in planul mental experimentand o stare de liniste si pace a mintii, in planul emotional experimentand echilibru interior si capacitatea de a ne tine emotiile sub control, apoi in planul fizic prin stare de sanatate, energie si relaxare, in relatie cu sine prin eliberare de vinovatie, resentimente si anxietate, in planul relational prin relatii lejere, confortabile si calde cu oamenii din jur, in planul profesional prin eficienta, creativitate si satisfactie in munca.

   Nerabdarea in a avea vindecarea si schimbarea dorita cat mai repede nu este decat o forma de impotrivire fata de vindecare ! Ea reprezinta o rezistenta in fata procesului de invatare si de schimbare. Daca avem pretentia sa incheiem foarte repede acest proces, noi nu ne acordam timpul necesar pentru a invata lectia care sta la baza problemei cu care ne confruntam si pe care am creat-o noi insine ! Chiar daca ne dorim foarte mult o solutionare rapida si daca se poate confortabila acest lucru nu se poate daca nu suntem gata, cu rabdare, sa facem pasii

necesari schimbarii si sa platim pretul necesar.

  Nimeni n-a reusit vreodata, sa faca un lucru cu adevarat important si valoros fara efort. Cei care reusesc o fac datorita perseverentei.

Schimbarea are pretul ei cu siguranta, dar orice efort care il depunem pentru noi insine si pentru schimbarea noastra interioara, merita din plin. Ne vindecam si ne schimbam in primul rand pentru noi insine dar si pentru cei dragi noua, in special pentru copii nostri, carora, prin faptul ca noi ne schimbam, le vom da mai departe alte modele de comportament si alta atitudine in fata provocarilor vietii. Vom iesi din rolul de victima si vom intra in rolul de propriul stapan a vietii noastre ! Vom fi eroul copiilor nostri !

*** IMPORTANT: In acest cabinet puteti beneficia de ghidare prin tehnici psihologice specifice: reprogramare mentala, psihanaliza, meditatie si relaxare, exercitii de hipnoza in stare de semiconstienta, pentru a va

vindeca memoria afectata a celulelor.

Sunteti ajutati sa găsiţi acele amintiri celulare care se corelează cu problemele de sanatate fizica, mentala, emotionale, comportamentala, care le aveţi şi apoi, sa le vindecaţi.

Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare la Cabinetul Psihologic:

Maria Stefania Boldea

Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach

Tel: 0726 227 085

Va multumesc si astept cu drag sa ne cunoastem, si sa lucram impreuna.

Daca nu va pot raspunde cand sunati, inseamna ca ma aflu intr-o sedinta, si va voi cotacta eu negresit, de indata ce sedinta va lua sfarsit. Va multumesc pentru rabdare si intelegere.

FOARTE IMPORTANT !!

Timpul meu este pretios. Tratez fiecare programare cu seriozitate maxima. Avand in vedere ca sunt si alti clienti, iar o consultatie dureaza 50 sau 75 de minute, la care se adauga pauzele dintre sedinte, VA ROG tare mult, cand va faceti programare sa O SI ONORATI !! Daca nu puteti veni, va rog SA ANUNTATI cu 24 de ore inainte, sau cat mai din timp, pentru a reusi, pe cat posibil sa imi rearanjez programul.

Daca va faceti o programare si nu veniti, si nici nu anuntati in timp util, timpul pus deoparte pentru dvs. nu mai poate fi folosit pentru o alta persoana, pentru ca programarile sunt deja facute.De aceea va rog sa fiti  responsabil ! Respectand aproapele si dand dovada de Corectitudine si Bun Simt, va Respectati de fapt pe dvs !

Starea de bine si sanatatea sunt optionale ! Daca inca nu esti hotarat sa fii bine, te rog, nu suna ! Lasa-i pe cei care stiu ce vor, sa sune.

Decat sa ocupi timpul celor care ar vrea sa vina, si sa te razgandesti, mai bine nu suna ! Poti doar sa urmaresti pe altii care reusesc, si care au curajul sa faca ceva bun cu viata lor.

https://psihologconstanta.ro/cum-se-produce-vindecarea-si-schimbarea-prin-psihoterapie/

//////////////////////////////////////////

Terapia asistată de animale (TAA)

expertpsy

Gabriela N. STANCIU

psiholog clinician

Rezumat.

Interacțiunea om-animal a beneficiat în ultimele decenii de un amplu interes stiințific, în special, datorită necesității cunoașterii mecanismelor ce stau la baza efectelor benefice pe care animalele le pot avea asupra oamenilor atât la nivel fiziologic, cât și la nivel psihologic.

 În acest sens, a apărut nevoia realizării unor studii și cercetări științifice ale interacțiunii om-animal în cadrul mai multor discipline precum: etologia, psihologia clinică, psihologia dezvoltării, psihopedagogia, asistența socială, terapia asistată de animale (TAA), activități asistate de animale (AAA)  șamd.

    O atenție științifică deosebită a fost acordată Terapiei Asistate de Animale (TAA) cu scopul conceptualizării și validării unor metode clare de măsurare a efectelor terapeutice ale interacțiunii cu animalele în dezvoltarea psiho-socială umană.

Cuvinte–cheie: Terapia Asistată de Animale (TAA), intervenția psihologică asistată de animale, tehnici de intervenție TAA, contraindicații în intervențile TAA, conceptul One Health, conceptul Animal Welfare.

Introducere

TAA promovează interacțiunea pozitivă între om și animal prin încorporarea trăsăturilor psihologice, comportamentale și fizice ale unui animal într-un mediu terapeutic, cu scopul de a facilita procesul de recuperare a unui pacient care necesită îngrijire medicală fizică și/sau psihică ( Chandler 2005).

TAA este considerată un complex de proceduri adjuvante ale unui tratament terapeutic de bază și nu un tratament în sine (Fine, 2000). De exemplu, un consilier psihologic, un psihoterapeut, un logoped etc poate integra această terapie în terapiile individuale sau de grup în diverse contexte precum: în familie, în școli, în spitale/ambulatoriu, în instituții organizaționale, în centre de detenție, în centre de plasament, azile de bătrâni, șamd.

Pe scurt, TAA poate fi definită ca fiind o intervenție ghidată de un scop terapeutic precis, bazată pe interacțiunea om-animal.

Intervenția psihologică asistată de animale

Terapia Asistată de Animale (TAA)  este o formă de intervenție orientată spre scopuri bine definite în prealabil, în care un animal selectat după anumite criterii devine parte integrantă a procesului terapeutic, facilitând schimbarea clientului (Delta Society, 2007).

Intervenția psihologică se poate face individual sau de grup și implică participarea psihoterapeutul/co-psihoterapeutului, a clientului/cliențiilor, a animalul de terapie și a handler-ul (specialistul care manipulează animalul de terapie). Ca parte integrantă a procesului de intervenție, animalul de terapie poate fi implicat pe întreg parcursul procesului psihoterapeutic.

De precizat că TAA nu este o formă de psihoterapie, de aceea psihoterapeutul va acționa conform pregătirii sale profesionale, folosind TAA pentru a facilita schimbarea clientului. Psihoterapeutul, conform formării sale profesionale va utiliza cunoștințele sale, teoriile din literatura de specialitate și tehnicile specifice pentru a elabora un plan de intervenție adecvat și individualizat. Psihoterapeutul va colabora cu handler-ul animalului de terapie pentru urmărirea și atingerea obiectivelor.

După Chandler (2005) și Delta Society (2004) cele mai importante elemente ale TAA sunt:

TAA este coordonată de un specialist acreditat în domeniul sănătății (medic, psiholog, psihoterapeut, logoped șamd). Animalul de terapie va fi manipulat de un handler sub îndrumarea specialistului TAA;

înainte de începerea terapiei se va face o evaluare inițială prin care se va urmări obligatoriu compatibilitatea clienților cu procedurile TAA. Dacă clienții au antecedente de agresivitate față de animale, frică, fobie sau alergii, aceștia nu vor fi acceptați;

în ceea ce privește animalul de terapie se va monitoriza atent starea sa de sănătate și dispoziția afectivă. Dacă animalul de terapie manifestă comportamente specifice de stres atunci terapia va fi imediat oprită, iar animalul va fi scos imediat din mediul stresant. De asemenea, înainte de începerea terapiei, specialistul TAA va face o evaluare a cadrului în care urmează să aibă loc ședințele de terapie și va elimina posibilele obiecte ce pot provoca rănirea animalului de terapia și a clienților. Prevenirea rănirii atât a animalelor, cât și a clienților este o condiție imperativă în TAA (Chandler, 2005);

TAA are un scop terapeutic precis de identificare și atingere a obiectivelor propuse la începutul terapiei;

în TAA fiecare ședință este înregistrată în fișa personală din dosarul clientului, unde se va consemna activitatea desfășurată în ședința respectivă și progresul înregistrat;

în TAA evaluarea rezultatelor se face pe structura evaluării inițiale și vizează modul în care s-au atins obiectivele stabilite și eficiența tehnicilor utilizate.

Conform literaturii de specialitate, intervențiile TAA pot fi integrate:

în psihoterapia cognitivă, comportamentală, emoțională, psihosocială și de limbaj (Chandler, 2005; Fine, 2000);

în ADHD, în tulburările de anxietate, în tulburarea bipolară, în tulburarea de personalitate borderline și tulburarea de personalitate antisocială, în tulburarea depresivă majoră, în sindromul stresului posttraumatic, în diverse tipuri de demență (Chandler, 2005);

în terapia de cuplu;

în dezvoltarea unei relații terapeutice pozitive (empatia, congruența, acceptarea necondiționată șamd). De exemplu, acceptarea necondiționată a clientului de către animalul de terapie facilitează sentimentul de siguranță și acceptare. Congruența dintre comportamentul manifest și cel interior manifestat de terapeut față de animalul de terapie poate deveni un model de comunicare între terapeut și client.

O importanță deosebită în TAA este atribuită interacțiunii clientului cu animalul de terapie, pentru că, acest lucru aduce informații relevante despre starea emoțională a clientului, despre atitudinile și abilitățile sale și despre stilul de relaționare (Chandler, 2005). De exemplu, pe parcursul ședinței de terapie, psihoterapeutul poate aduce în atenția clientului aspecte particulare din interacțiunea acestuia cu animalul de terapie, facilitând-se astfel procesul de auto-înțelegere a clientului și de reîntărire a proceselor introspective ale acestuia (Chlander, 2005). În TAA se poate reflecta, parafraza, clarifica și sumariza comportamentul și expresiile animalului de terapie, a clientului și a interacțiunii dintre cei doi (Chandler, 2005).

De reținut că relația client – animal de terapie nu este un substitut al relației client-terapeut, ci rolul ei este de a facilita formarea unei relații adecvate între terapeut și client. De aceea, este important ca psihologul/psihoterapeutul să investigheze în procesul de evaluare clinică dacă există în istoricul de viață al clientului evenimente de natură traumatică în interacțiunea acestuia cu animale (frică, fobie etc). În astfel de situații, introducerea unui animal în procesul terapeutic se face cu precauție și obligatoriu cu acordul clientului.

Tehnici TAA în cadrul intervenției psihoterapeutice

În intervențiile psihoterapeutice asistate de animale, interacțiunea client – animal de terapie poate deveni parte din tehnica prin care se acționează asupra mecanismelor etiopatologice responsabile de starea de boală. Exemple:

comunicarea cu animalul facilitează decentrarea de pe propria persoană ceea ce îl poate ajuta pe client să-și identifice propriile distorsiuni cognitive ce stau la baza problemelor sale emoționale. Stimularea interacțiunii cu animalul de terapie într-un mediu controlat permite testarea și schimbarea gândurilor automate și a credințelor iraționale;

o tehnică extrem de utilizată în tulburările de anxietate și în controlul durerii fizice acute este distragerea atenției. Animalele întrunesc prin comportamentele lor inedite toate condițiile necesare rolului de distractori, în special, în cazul copiilor și al persoanelor în vârstă (Sobo, Eng, & Kassity-Krich, 2006);

interacțiunea cu animalul de terapie stimulează concentrarea atenției, controlul impulsivității și creșterea capacității de a tolera frustrarea în cazul persoanelor cu ADHD. Studiile arată impactul pozitiv pe care îl are implicarea copiilor cu ADHD în programe educaționale structurate, în care aceștia învață prin interacțiunea cu animalele autocontrolul impulsurilor, modalități eficiente de interacțiune socială, respectarea regulilor de conduită în grup șamd (Katcher, & Wilkins, 1994; 1998; 1999; 2000);

în autism, exersarea interacțiunii cu animalele poate ameliora lipsa de interes și dificultatea de a comunica și de a interacționa cu alte persoane. Acest canal alternativ de comunicare cu persoana afectată facilitează schimbul dintre aceasta și terapeut, mărind astfel beneficiul intervenției (Redefer, & Goodman, 1989);

în tulburările depresive, în special, pentru acceptarea necondiționată a propriei persoane prin tehnica de activare comportamentală. Acceptarea necondiționată oferită de animale stimulează acceptarea necondiționată a propriei persoane. În plus, ca obiectiv pe termen scurt, mediu sau lung, grija pentru un animal poate avea un impact pozitiv asupra fixării de scopuri personale, de satisfacere a nevoii de sens, de semnificație și de motivație pentru a depăși propriile probleme.

Contraindicații în intervențiile TAA  (Delta Society, 2007)

în terapiile cu persoane cu leziuni cerebrale, dificultăți în dezvoltare, boli mintale sau senilitate, pentru că, în mod inconștient, neintenționat, aceste persoane pot provoca la atac un animal de terapie ;

în lucrul cu persoanele cu tulburări de percepție ( de exemplu, acestea pot crede că animalul de terapie le respinge, ceea ce poate accentua scăderea stimei de sine);

cu persoanele care au fobii sau stări de anxietate crescută față de animale;

cu persoanele cu alergii față de animale;

cu persoane din culturi diferite, care au semnificații diferite atribuite animalelor și interacțiunilor cu acestea;

când există riscuri ca animalul de terapie să fie rănit ca urmare a unei interacțiuni neadecvate;

când condițiile în care are loc TAA nu asigură confortul minim al animalului;

când animalul de terapie dă semne clare de disconfort de la prima întâlnire cu clientul/clienții.

Strategii de bune practici în TAA și managementul riscurilor asociate în interacțiunea om-animal

Conceptul One Health

În prezent, conceptul One Health are o largă răspândire la nivel internațional și poate fi înțeles ca fiind o strategie ce vizează o colaborare interdisciplinară între specialiștii din medicina umană și cea veterinară pentru implementarea corectă a tuturor aspectelor legate de menținerea unei sănătăți optime și prevenirea riscurilor zoonotice ce pot rezulta din interacțiunile dintre oameni și animale.

În contextul Terapiei Asistate de Animale, conceptul One Health presupune, în primul rând, existența și implementarea unor strategii de bune practici și de management al riscurilor asociate interacțiunii om – animal de terapie, riscuri ce pot pune în pericol atât starea de sănătate a practicanților, a clienților, cât si a animalului de terapie.

Condițiile unor strategii de bune practici și de management în Terapia Asistată de Animale sunt următoarele:

practicantul (ex. psihologul/psihoterapeutul) trebuie să urmeze și să finalizeze un curs de specialitate acreditat în domeniu;

în intervențiile asistate de animale se vor utiliza doar animale care îndeplinesc criteriile de sănătate și comportament conforme cu standardele internaționale TAA, în sensul că, pe de-o parte animalele de terapie trebuie să primească un antrenament specific și să fie testate și evaluate de comisii de specialitate în domeniu, iar pe de altă parte este obligatoriu ca animalul de terapie să aibă o stare de sănătate optimă;

înainte de începerea Terapiei Asistate de Animale pentru a preveni atât posibilele accidentări ale clienților și/sau a animalelor de terapie, cât și expunerea participanților la alte riscuri ce pot avea consecințe serioase asupra sănătății, se va face o evaluare a compatibilității persoanelor cu metodele și tehnicile utilizate în terapie respectiv, se va urmări dacă există în istoricul clienților antecedente de violență față de animale, precum și de manifestare a unor fobii sau alergii față de animale;

pentru prevenirea transmiterii unor infecții de la animal la om, în special, în cazul persoanelor cu o imunitate scăzută, se recomandă inițierea unor programe de informare și educare prin care clienții să dezvolte anumite comportamente de prevenire a îmbolnăvirilor ca urmare a interacțiunilor cu animalele. De exemplu, spălatul pe mâini după contactul cu un animal, utilizarea măștilor de protecție pentru prevenirea inhalării părului sau de a intra în contact direct cu respirația animalului, utilizarea unor mănuși de protecție șamd;

în ceea ce privește sănătatea și dispoziția afectivă a animalului de terapie, atât la începutul terapiei, cât si pe tot parcursul desfășurării acesteia, practicantul va observa și va monitoriza atent apariția semnelor de stres la animalul de terapie și dacă va constata existența anumitor manifestări comportamentale asociate distresului va întrerupe imediat terapia;

un alt aspect important este obligativitatea practicianului de a supraveghea permanent interacțiunea dintre client și animalul de terapie, de a nu lăsa animalul singur în prezența unor persoane necunoscute, pentru că, indiferent de cât de bine își cunoaște animalul de terapie, nu poate anticipa reacția acestuia în absența sa.

Conceptul Animal Welfare

Pe lângă adoptarea și implementarea unor strategii de bune practici în TAA și managementul riscurilor asociate interacțiunii om – animal de terapie, un alt aspect esențial în practica TAA este responsabilitatea practicantului de a asigura toate condițiile necesare pentru o calitate optimă a vieții animalului de terapie.

Conceptul Animal Welfare este o „extensie” a conceptului One Health și conform literaturii de specialitate se referă la asigurarea bunăstării animalelor prin îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru o calitatea optimă a vieții acestora, și anume:

din punct de vedere fiziologic – este vorba despre sănătatea fizică și funcțională optimă a animalului, de lipsa bolii și prevenirea apariției acestora;

din punct de vedere mental/psihic și afectiv/emoțional – este vorba despre menținerea unei confort psihic și emoțional optim. De exemplu, pentru a asigura un confort optim al stării de bine al animalului de terapie este obligatoriu să-i satisfacem nevoile nutriționale, de afecțiune, de mișcare, de explorare și de socializare. Cu cât aceste nevoi sunt satisfăcute cu atât factorii de stres sunt mai reduși, iar riscul apariției bolilor asociate stresului se diminuează.

din punct de vedere al mediului natural – este vorba despre mediul înconjurător adecvat cu libertatea exprimării comportamentelor naturale, în sensul satisfacerii nevoilor de adaptare la un mediu specific speciei și rasei din care animalul face parte – adică, dacă pornim de la principiul că starea de bine a animalului nu înseamnă doar controlul durerii și suferinței, ci trebuie să urmărească natura animalului, este esențial pentru bunăstarea animalului să-i respectăm și să-i oferim condiții de viață cât mai apropiate de caracteristicile mediului său natural de adaptabilitate pentru a-și putea exprima cât mai multe comportamente naturale specifice.

Concluzii

Literatura de specialitate relevă faptul că Terapia Asistată de Animale este din ce în ce mai apreciată și adoptată de o paletă largă de specialiști, care au evaluat că acest nou tip de terapie este o tehnică eficientă ce propune strategii clinice alternative în tratarea sau ameliorarea tulburărilor emoționale și a tulburărilor psihice, atât la populația non-clinică, cât și la cea clinică. Cu toate acestea, specialiștii din domeniul sănătății apreciază că este nevoie de un număr mult mai mare de studii controlate pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare a acestei terapii și pentru evaluarea rezultatelor obținute. Practic, este nevoie de o fundamentare teoretică mai riguroasă și de validarea unor metode clare de măsurare a efectelor psihologice ce rezultă din interacțiunea om-animal.

Bibliografie:

Broom, D.M., Johnson, K.G. (1993), Stres and Animal Welfare. London: Chapman and Hall.

Chandler, K. C. (2005). Animal Assisted Therapy în Counseling. NY: Routledge.

Delta Society (2004). Animal Assisted Therapy Applications I, Student Guide.

Delta Society (2005). Team Training Course Manual, A Delta Society Program for Animal-Assisted Activities and Therapy, http://www.deltasociety.org.

Delta Society (2007). Improving human health through service and therapy animals. http://www.deltasociety.org/

Fine, A.H. (Ed.) (2000). Handbook on animal-assisted therapy: theoretical foundations and guidelines for practice. San Diego, CA: Academic Press.

Katcher, A.H. (2000). The future of education and research on the animal-human bond and animal-assisted therapy. In: A.H. Fine (Ed.), Handbook on Animal-Assisted Therapy. New York: Academic Press.

Katcher A.H., & Wilkins G.G. (1994). The use of animal assisted therapy and education with attention-deficit hyperactive and conduct disorders.

Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (1998). Animal-assisted therapy in the treatment of disruptive behavior disorders in children. The environment and mental health: A guide for clinicians.

Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (1999). Helping children with AD Hyperactive and conduct disorders through Animal Assistant Therapy and Education. Interactions.

Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (2000). The Centaur’s Lessons: Therapeutic Education through care of Animals and Nature Study. În A.H. Fine (Ed.), Handbook of Animal-Assisted Therapy: Theoretical Foundations and Guidelines for Practice. San Diego, CA: Academic Press.

Rabinowitz, P.,M. (2010). Human-Animal Medicine – E-Book. Clinical approaches to Zoonoses, Toxicants and othet Shared Health Risks, New Haven, Conneticut.

Redefer, L.A., & Goodman, J.F., (1989). Pet-facilitated therapy with autistic children. Journal of Autism & Developmental Disorder.

Sobo, E.J., Eng, B., & Kassity-Krich, N. (2006). Canine visitation (pet) therapy. Journal of Holistic Nursing, 24, 51-57.

https://expertpsyjournal.wordpress.com/2016/10/25/terapia-asistata-de-animale-taa/

////////////////////////////////////////////

Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor

Mădălina Orian PARENTAJ

În calitate de logoped și psihopedagog, am observat numeroase beneficii ale terapiilor asistate de animale în dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială a copiilor. Aceste terapii, cunoscute și sub denumirea de „terapii asistate de animale“, presupun implicarea animalelor în tratamentul diferitelor afecțiuni și dificultăți comportamentale, oferind un mediu sigur și stimulativ pentru copiii care au nevoie de sprijin suplimentar.

Ce este terapia asistată de animale?

Terapia asistată de animale implică interacțiunea controlată și structurată cu animale special pregătite pentru a facilita procesul terapeutic. Aceste sesiuni sunt conduse de profesioniști specializați, implicând diverse specii de animale, cum ar fi câinii, caii, delfinii sau chiar pisicile și iepurii. Scopul principal este de a îmbunătăți sănătatea mintală și fizică a pacienților, de a crește motivația și de a reduce stresul și anxietatea.

Beneficiile terapiei cu animale pentru copii

Implicarea animalelor într-o interacțiune cu copiii poate avea atât beneficii, cât și riscuri. Totuși, literatura de specialitate sugerează faptul că beneficiile depășesc cu mult riscurile. Iată câteva dintre beneficiile terapiei asistate de animale:

Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.

Dezvoltarea abilităților de limbaj și comunicare: Terapia cu animale poate fi deosebit de benefică pentru copiii cu întârzieri în dezvoltarea limbajului sau cu tulburări de comunicare, cum ar fi autismul. Interacțiunea cu animalele poate stimula copilul să verbalizeze, să-și exprime nevoile și emoțiile și să se angajeze într-un dialog simplu, fie cu animalul, fie cu terapeutul.

Îmbunătățirea abilităților sociale și a empatiei: Animalele au capacitatea de a încuraja comportamentele sociale pozitive. De exemplu, copiii care interacționează cu un câine terapeut sunt adesea mai dispuși să colaboreze și să-și împărtășească experiențele. În plus, responsabilitatea de a avea grijă de un animal poate dezvolta empatia și sensibilitatea emoțională. Copiii învață astfel să recunoască și să răspundă nevoilor altora, o abilitate esențială în interacțiunile sociale.

Reducerea anxietății și a depresiei: Studiile au arătat că interacțiunea cu animalele poate reduce nivelurile de cortizol, hormonul stresului, și poate crește nivelurile de oxitocină, hormonul asociat cu legăturile sociale și cu sentimentul de fericire. În cadrul ședințelor de terapie, prezența unui animal poate oferi confort emoțional, reducând simptomele de anxietate și depresie la copii și adolescenți. Aceste efecte sunt deosebit de utile în cazul copiilor care se confruntă cu traume sau tulburări emoționale.

Stimularea dezvoltării cognitive și fizice: Activitățile fizice legate de terapia cu animale, cum ar fi plimbarea unui câine sau călăritul unui cal, pot îmbunătăți coordonarea motorie și abilitățile motorii fine. De asemenea, interacțiunile cu animalele stimulează gândirea critică și rezolvarea problemelor. De exemplu, copiii pot fi încurajați să găsească modalități de a învăța un câine să facă un truc sau de a construi o cursă cu obstacole pentru un iepure.

În cadrul Asociației Zâne și Dragoni, locul în care-mi desfășor munca de logoped și psihopedagog, în luna iulie a acestui an, am avut ocazia de a însoți copiii speciali cu care lucrez la echitație. Aceasta reprezintă o formă de terapie asistată de animale, specific denumită „terapie cu ajutorul cailor“ sau „hipoterapie“. Această intervenție terapeutică implică utilizarea interacțiunilor dintre copii și cai pentru a îmbunătăți funcționarea fizică, emoțională și cognitivă a participanților.

Prin hipoterapie, copiii cu dizabilități beneficiază de stimulare senzorială, îmbunătățirea echilibrului, a coordonării și a tonusului muscular. Mișcările ritmice și oscilante ale calului stimulează sistemul vestibular al copiilor, contribuind la îmbunătățirea orientării spațiale și a echilibrului. Pe plan emoțional și psihologic, interacțiunea cu caii sporește încrederea în sine a copilului, reduce anxietatea și facilitează exprimarea emoțiilor, datorită relației unice și de încredere care se dezvoltă între copil și animal.Astfel, echitația oferă o modalitate plăcută și eficientă de a sprijini dezvoltarea holistică a copiilor cu dizabilități, integrând terapii fizice, ocupaționale și psihologice într-un mediu natural și stimulator.

Cum funcționează terapia cu animale?

Terapia cu animale este structurată în funcție de nevoile specifice ale copilului. De exemplu, în cazul unui copil cu dificultăți de vorbire, sesiunile pot include activități de comunicare ghidată cu animalul. În cazul copiilor cu tulburări de anxietate, se pot folosi tehnici de relaxare și interacțiuni afective cu animalul. Terapia se desfășoară într-un cadru controlat, sub supravegherea unui terapeut, pentru siguranța atât a copilului, cât și a animalului.

Recomandări pentru părinți

Ca părinte, este esențial să înțelegi că terapia cu animale nu este doar o activitate distractivă, ci un proces terapeutic structurat. Este important să colaborezi cu terapeuți certificați care au experiență în lucrul cu copii și animale. De asemenea, este benefic să discuți deschis cu terapeutul despre obiectivele și așteptările tale, pentru a asigura o experiență pozitivă și eficientă pentru copil.

Pentru a extinde beneficiile terapiei cu animale și în afara sesiunilor terapeutice, recomandăm părinților să exploreze și resurse educative și recreative care includ animalele. O carte excelentă este Eu și Marley de John Grogan, o poveste emoționantă despre legătura dintre om și câine, care poate ajuta copiii să înțeleagă mai bine valoarea empatiei și a responsabilității. În plus, jocurile de rol cu animale de pluș sau seturile de construcție cu tematică animalieră pot stimula creativitatea și învățarea prin joc.

Așadar, terapia asistată de animale oferă o abordare unică și eficientă pentru sprijinirea copiilor în dezvoltarea lor emoțională, socială și cognitivă. Ca logoped și psihopedagog, recomand această formă de terapie ca parte a unui plan de intervenție personalizat, adaptat nevoilor individuale ale fiecărui copil. Prin implicarea activă și colaborarea cu profesioniștii, părinții pot oferi copiilor lor o oportunitate valoroasă de creștere și dezvoltare. În cele din urmă, terapia cu animale este mai mult decât o intervenție terapeutică – este o modalitate de a aduce bucurie, confort și învățare în viața copiilor, contribuind la întreaga lor dezvoltare.

Citește și:

Interviu cu Sabina Strugariu: Animalele de companie au anumite calități biologice înnăscute pe care oamenii nu le au mereu dezvoltate

Opt beneficii surprinzătoare pe care le aduce un animal de companie în viața ta

Zece motive pentru care să-i încurajezi pe copii să petreacă timp în natură

Terapie Asistată de Animale

terapie cu animale

Mădălina Orian

Mădălina Orian este logoped, autor, consilier parental. Este președintele Asociației Zâne și Dragoni și a absolvit programul de Parenting Master Class din cadrul AMPP.

https://www.paginadepsihologie.ro/terapia-cu-animale-o-interventie-terapeutica-de-succes-pentru-dezvoltarea-emotionala-si-cognitiva-a-copiilor/?srsltid=AfmBOoptmNl6AlE7Y5N_LocJdtvzHOqzRKH6kCbqN2hr2B_-F7y-ZslP

/////////////////////////////////////////

Terapia prin grădinărit

Un vechi proverb chinezesc susține că „Viaţa începe în ziua în care sădeşti o grădină”. O fi adevărat sau nu, vă lăsăm pe dvs. să decideţi, dar cert este că lumea plantelor şi a florilor poate fi una cu adevărat fascinantă. Recompensele și satisfacțiile pe care le oferă grădinăritul sunt dintre cele mai plăcute și mai benefice – aer curat, mișcare, apropierea de natură, dezvoltarea creativității, bucurie, relaxare – o adevărată terapie!

Cu toate acestea planificarea, organizarea și cultivarea propriu-zisă a primei grădini pot fi percepute ca o serie de sarcini copleșitoare, mai ales pentru cei aflați la început de drum. Din fericire, grădinile sunt niște creații surprinzător de iertătoare, iar cel mai bun mod de a învăța să le concepem este, pur și simplu, prin exercițiu.

Grădinăritul nu este o pasiune tocmai simplă și ieftină, întrucât presupune multă dăruire, hărnicie, îndemânare, răbdare și perseverență, fiind potrivit persoanelor de orice vârstă, indiferent dacă își petrec cea mai parte a timpului acasă sau nu. Din păcate, foarte mulți renunță la această preocupare întrucât nu văd rezultatele imediate ale muncii depuse. Însă, frumusețea grădinăritului constă tocmai în supravegherea îndeaproape a florilor și plantelor care ating apogeul chiar sub ochii noștri și din propriile noastre mâini, întregul proces de creştere, de la un fir plăpând și până la stadiul de maturitate, oferindu-ne sentimentul că participăm la miracolul vieţii în diferite forme.

Ce este terapia prin grădinărit?

Potrivit cercetătorilor este unanim recunoscut faptul că un contact regulat cu plante, animale, și mediul natural ne poate îmbunătăți sănătatea fizică și bunăstarea psihică. „Pentru numărul mare de persoane din societatea noastră – atât copii cât și adulți – care se confruntă cu probleme de sănătate fizice sau mintale, creșterea în propria gospodărie a anumitor ierburi aromatice sau legume poate fi deosebit de benefică”, explică specialiștii.

„Astfel de activități pot ameliora simptomele unor boli grave, pot preveni dezvoltarea condițiilor precare de trai și pot călăuzi oamenii spre un mod de viață care îi va ajuta să-și îmbunătățească starea materială pe termen lung. Acest lucru are un accent specific asupra pacienților cu condiții de sănătate care pot fi îmbunătățite pe termen lung, cum ar fi diabetul, artrita și astmul”, au conchis cercetătorii. Grădinăritul este recomandat în special persoanelor mai în vârstă, întrucât aceștia au dezvoltat de-a lungul vieții condiții precare de sănătate și tind să fie mai izolați social și mai singuri decât tinerii, întrucât de multe ori partenerii lor au murit sau familiile s-au mutat departe de casă. Însă, preventiv, nici cei tineri nu sunt excluși.

Nici reacția psihologilor nu a întârziat să apară, ei susținând că „plantele sunt mult mai puţin înspăimântătoare şi provocatoare decât oamenii, aşa că o grădină ar putea fi o metodă accesibilă de a ne reconecta cu impulsurile vieţii. Zgomotul de fundal piere şi poţi evada din gândurile şi judecăţile altora. Într-o grădină este mai multă libertate pentru a te simţi bine cu tine.”

Grădinăritul este considerat o experiență senzorială complexă care permite oamenilor să se conecteze la starea primară. Lucrul în grădină are și alte recompense, mai puțin spirituale, având în vedere că această ocupație poate fi o sursă de produse proaspete și sănătoase. Un studiu realizat în Olanda sugerează că cei care au ca hobby grădinăritul pot lupta cu stresul mai eficient decât cei care practică alte activități de agrement și relaxare.

Societatea în care trăim ne obligă la un stres continuu și ne solicită la maximum puterea de concentrare, însă capacitatea omului de a face față la toate acestea este limitată. Când se atinge un punct de maxim, devenim iritabili, stresați, tensionați și supuși unor presiuni care ne induc o stare generală de rău. Specialiștii numesc această stare ca fiind „oboseala capacității de a fi atenți”, iar cea mai bună metodă de refacere este printr-o activitate relaxantă. Grădinăritul presupune acțiuni în care nu este nevoie de concentrare, unde odihna este activă, iar relaxarea este combinată cu efortul fizic susținut, dar moderat. Cu alte cuvinte, grădinăritul este calea ideală de relaxare și recuperare.

Totodată, grădinăritul este un mod excelent de a combate stresul și „oboseala de atenție”, întrucât ritmul mediului înconjurător și natura repetitivă, liniștitoare a lucrărilor din grădină sunt toate surse de atenție ce nu necesită efort. Prin toate aceste beneficii pe care le aduce grădinăritul se poate afirma cu certitudine ca această activitate, practicată fie și doar pentru câteva ore pe săptămână, poate combate depresia, poate preveni accidentele vasculare cerebrale și pe cele cardiace, care au drept cauză principală stresul și lipsa activității fizice.

Există deja medici care recomandă ca terapie grădinăritul persoanelor dependente de antidepresive. În plus, grădinăritul ne scoate la aer proaspăt și la soare, punându-ne sângele în mișcare. Săpatul, plantatul, plivirea și alte asemenea sarcini specifice grădinăritului, care necesită forță sau întinderi, sunt forme excelente de exerciții fizice, în special pentru persoanele care resimt exercițiile mai viguroase ca fiind o provocare, precum persoanele mai în vârstă, cele cu dizabilități sau care suferă de dureri cronice. Grădinăritul poate preveni demența senilă sau chiar poate stopa evoluția bolii.

Nu în ultimul rând, grădinăritul și simpla îngrijire a câtorva legume poate să ne îndemne să mâncăm mai sănătos, dar poate influența pozitiv și percepția față de tot ceea ce înseamnă natură. Nu există bucurie care să poată fi comparată cu aceea de a culege fructe, legume sau plante aromatice din propria grădină!

Beneficiile terapiei prin grădinărit asupra sănătății

* Solul este un antidepresiv – S-a dovedit că solul are efecte similare asupra creierului asemenea antidepresivelor, crescând și optimizând starea de spirit. În urma unui studiu realizat de cercetătorii britanici s-a demonstrat că oamenii își pot schimba comportamentul într-un mod similar cu cel produs de un antidepresiv, în urma expunerii la bacterii „prietenoase”, găsite în mod natural în sol. Echipa care a realizat cercetarea a observat în detaliu un tratament cu bacteria Mycobacterium vaccae, care activează un grup de neuroni producători de serotonină (hormonul fericirii) și reglează starea de spirit. Cei care petrec mai mult timp în aer liber și își murdăresc mâinile cu pământ, inhalează bacteria în urma contactului fizic cu solul. Efectele naturale ale bacteriilor din sol pot fi resimțite până la trei săptămâni. Bacteria antidepresivă Mycobacterium din sol este, de asemenea, ”pasibilă” de îmbunătățirea funcției cognitive, a bolii Crohn, și chiar și a artritei reumatoide.

Așadar, prin faptul că ne menține conectați cu natura, grădinăritul oferă un sentiment de bunăstare psihologică. Acesta poate genera o legătură spirituală, chiar metafizică, mângâiere și liniște, ceea ce duce la o stare generală mai bună, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic. Unicitatea grădinăritului, spre deosebire de alte activități, cum ar fi de gătitul sau tricotatul, constă în faptul că ne leagă literalmente pe pământ. Lucrul cu solul, sădirea plantelor, cultivarea răsadurilor și, nu în ultimul rând, răbdarea cu care facem toate acestea, ne oferă o lecție valoroasă pentru viața noastră personală.

* Grădinăritul presupune dezvoltarea atenției și a grijii – Dezvoltarea atenției și a grijii poate avea un impact enorm asupra nivelurilor de stres, ajutând la reprimarea anxietății, la reducerea riscului de depresie, la stimularea productivității și la combaterea insomniei. Psihoterapeuții susțin că grădinăritul este o activitate care pare să-i ajute pe majoritatea oamenilor să intre într-o stare de „relaxare”. Acest lucru înseamnă că neobservând timpul care trece, ”grădinarii” nu se gândesc simultan la alte lucruri, făcând planuri pentru viitor sau regretând trecutul. Ca atare, grădinăritul îi ajută pe oameni atât să treacă mai departe, cât și să fie ancorați în prezent. Cu alte cuvinte, să fie mult mai atenți, conștienți și vigilenți. Mai mult, prin răbdare, iubire și grijă tindem, la fel ca și grădinile de care ne ocupăm, să înflorim și să creștem odată cu ele!

* Stimulează sănătatea creierului – ”Exercițiile” în grădină fac bine atât minții cât și corpului nostru, întrucât utilizăm o serie de funcții ale creierului care le includ pe cea de învățare, de rezolvare a problemelor, de conștientizare senzorială și de păstrare a minții active.O serie de studii au demonstrat că beneficiile terapeutice ale grădinăritului fac minuni la pacienții cu demență și Alzheimer. Studii elaborate pe această temă, publicate în diverse reviste de specialitate, au expus pe larg faptul că beneficiile terapiei horticole înglobează reducerea durerii și a căderilor, îmbunătățirea atenției și diminuarea stresului. ”Utilizările” grădinăritului sunt multiple, mai ales pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, ajutându-i inclusiv pe soldații care se confruntă cu stres post-traumatic.Cercetările recente efectuate pe pacienții cu demență incipientă au arătat că, după un an, memoria și concentrarea participanților au rămas neschimbate, dar că starea de spirit și sociabilitatea s-au îmbunătățit considerabil.

* Îmbunătățește forța, rezistența și respirația, grădina reprezentând o sală de gimnastică „verde” – Ca activitate fizică, este un mijloc excelent de a face exerciții aerobice, izometrice și izotonice, o combinație care oferă o stare generală de sănătate, dar, în mod special, îmbunătățește forța, rezistența și flexibilitatea, stimulând sistemul imunitar, respirator și pe cel cardiovascular. Grădina este un furnizor de aer proaspăt care revitalizează corpul și mintea. Activitatea revigorantă permite plămânilor să beneficieze pe deplin de o calitate mai bună de aer (de grădină). Gândiți-vă numai la faptul că grădina este o ”mașină” care produce oxigen prin fotosinteza! Toaletarea gazonului prin împingerea unei mașini de tuns iarba timp de o jumătate de oră va arde aproximativ 243 de calorii, aerisirea unei grămezi de compost pentru circa 15 minute poate arde cel puțin 100 de calorii, iar ridicarea și transportarea unor găleților pline cu apă în fiecare mână reprezintă echivalentul ridicării de greutăți la sală.

* Ajută la scăderea tensiunii arteriale, la detensionare și la reducerea stresului – Spre deosebire de orice altă culoare, ochiul uman poate percepe cele mai multe nuanțe ale culorii verzi. Așadar, nu degeaba verdele declanșează un răspuns imediat în sistemul nervos simpatic, diminuând tensiunea din vasele de sânge și scăzând tensiunea arterială. Holistic, aceasta este „culoarea vindecării”. Prin definiție, verdele reprezintă natura, primăvara, echilibrul, renaşterea, reînnoirea şi revitalizarea. Este un simbol al prospeţimii, sănătăţii, armoniei, prosperităţii, progresului, evoluţiei, fertilităţii, dezvoltării, speranţei şi siguranţei. Culoarea verde are capacitatea de a stimula glanda pituitară. În consecinţă, muşchii se relaxează, iar nivelul histaminei din sânge creşte, determinând reducerea simptomelor alergice şi dilatarea vaselor sanguine. În acest fel, verdele ne calmează, ne eliberează de stres şi ne revigorează. Totodată, are darul de a stimula creativitatea, de a ne debarasa de depresii, de stări de nervozitate şi de anxietate. Activitatea fizică în grădină aduce beneficii nu numai mușchilor, oaselor și organelor, dar produce și endorfine, care ajută la atenuarea stresului și a efectelor sale secundare. O sesiune de grădinărit va stimula pofta de mâncare și va oferi un somn bun, fiind o activitate pozitivă și sănătoasă pentru toate categoriile de vârstă.

* Expunerea la soare furnizează vitamina D – Grădina poate furniza beneficii sănătoase ale expunerii la soare: vitamina D, denumită și „vitamina soarelui”. Aceasta este un hormon produs de pielea expusă la soare, care s-a dovedit că acționează ca un inhibitor puternic al creșterii celulare anormale. Soarele este în plus și un catalizator pentru starea de spirit. (Totuși, nu exagerați cu expunerea la soare în orele amiezii!)

* Proveniența legumelor este mult mai sigură, ceea ce va îmbunătăți încrederea în sine – Grădinarii se pot înfrupta dintr-o gamă largă de fructe, legume, salate și ierburi mult mai sănătoase (bio sau eco), cu evidente rezultate benefice asupra întregului organism. Grădinăritul nu trebuie privit doar ca un hobby, ci și ca un mod de viață, pentru că oferă un sentiment de împlinire. Această activitate implică toate simțurile și angajează intelectul și corpul fizic, fiind un excelent furnizor de distracție. Este plin de oportunități și recompense prin culegerea propriilor produse, ceea ce oferă un sentiment de maximă satisfacție și încredere în sine.

Autor: Alina Andrei, RADOR

http://www.houzz.com/ideabooks/61948110/list/10-tips-for-beginning-gardeners

http://www.housebeautiful.com/lifestyle/gardening/a6178/why-gardening-therapy-is-being-prescribed-by-doctors/

https://www.casa-gradina.ro/gradinaritul-cea-mai-sanatoasa-activitate/

https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/sursa-starii-bine-terapia-gradinarit-1_538c76280d133766a83a512c/index.html

https://www.rador.ro/2020/04/25/terapia-prin-gradinarit/

///////////////////////////////////////////

Asane care îmbunătățesc funcțiile renale

Rinichii îndeplinesc funcția vitală de purificare a sângelui prin filtrarea deșeurilor din acesta.

De asemenea, ajută la funcționarea sistemului urinar, la secreția de hormoni și la menținerea nivelului tensiunii arteriale în organism. Rinichii au și funcția suplimentară de homeostazie sau de menținere a nivelului de acid și baze din organism. În mod clar, rinichii sunt unul dintre cele mai vitale organe din organism și ar trebui îngrijiți.

Obiceiurile alimentare și de băut și stilul de viață ar putea afecta rinichii. Afecțiunile renale duc la insuficiență renală și necesită fie dializă renală, fie chiar transplant de rinichi.

Det. aici

https://www.self-equilibrium.com/ghid-de-sanatate/articole-yoga/asane-care-imbunatatesc-functiile-renale

//////////////////////////////////////////

Vindecarea prin recunostinta

“Recunostinta este memoria inimii”- Honoré de Balzac

“Descoperindu-ne si studiindu-ne egoismul innascut, transformam iubirea din ceva ce meritam, in ceva ce primim in dar.”, Krech G.

André Comte-Sponville in “Mic tratat al marilor virtuti”, spunea ca recunostinta este “cea mai placuta dintre virtuti si cea mai virutoasa dintre placeri”, ea “(…) se bucura de ceea ce se intampla sau de ceea ce exista.”

Zi de zi suntem coplesiti de binecuvintari de tot felul, fizice, materiale si spirituale, insa ne rezumam doar la multumiri formale si reci, uneori uitam pur si simplu sa multumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiti pentru ca ceea ce primim nu este perfect.

Cand cineva ne-a punctat viata intr-un mod benefic si ne-a ajutat sa ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat ca a avut o constiinta adanca fata de noi si ne-a privit in perspectiva ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul.

De cate ori rostim cuvantul “multumesc” intr-o zi pentru ca suntem sanatosi, pentru ca avem o familie, pentru ca avem din ce trai, pentru ca avem atatea oportunitati si putem face atat de multe lucruri?

Recunostinta reala nu presupune “serviciu contra serviciu”, acela este doar un troc! Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld: “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”, deoarece uneori denota o gandire de genul: „sa ma scap de o grija!”.

Textele scripturistice in care se vorbeste despre o atitudine de recunostinta fata de binefacatorii nostri, folosesc cel mai adesea ter­menul „multumire” si mai rar cel de „rasplata”. Cea mai potrivita pentru a exprima aceasta atitudine este minunea vindecarii leprosilor in care, dintre cei zece bolnavi vindecati, „pe cand ei se duceau””multumindu-I” (Luca 17, 16) sa se arate preotilor, doar unul s-a intors sa-si arate recunostinta catre Mantuitorul.

Recunostinta implica disponibilitatea de a imparti cu ceilalti. Este benefic pentru noi sa simtim recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele, pentru ca tot ce este in jurul nostru este interconectat cu noi, totul participa si inlesneste viata fiecaruia dintre noi. “Insasi energia pentru a rosti, pentru a scrie, sau pentru a gandi “multumesc” vine din efortul mitocondriilor. Fara ele, multumirile ar fi imposibile. Deci, nici macar multumesc nu pot spune fara ajutor.” Krech G.

A fi recunoscator ne ajuta sa ne schimbam starea concentrandu-ne pe lucrurile pozitive din viata noastra. Intr-un moment dificil, recunostinta este cea care ne ajuta sa vedem partea buna pentru a merge mai departe.

Recunostinta ne fereste sa ajungem in situatia de a aprecia ceva doar dupa ce pierdem, indeparteaza nemultumirile, temerile, furia si alte emotii distructive, si ne pazeste de indoiala de ceea ce este in jurul nostru si de noi insine.

Recunostinta inseamna sa deschidem ochii ca sa vedem cat de mult primim in fiecare clipa a vietii noastre, inseamna sa recunoastem si sa apreciem lucrurile care ne-au devenit obisnuite, bunatati si binecuvintari pe care le credem normale, ca si cand ni s-ar cuveni. Datorita acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentram pe ceea ce “nu merge”, aparand astfel in mod firesc frustrarea ca nu avem viata pe care credem noi ca ar trebui s-o avem.

“(…) Pana la sfarsitul acestei incercari, numarasem patruzeci si doua de obstacole si totusi, fusesera taiati patruzeci si sapte de copaci, pentru a face drumul mai usor! Adevarul este ca pe traseul meu de urcus erau mai multi copaci care fusesera indepartati, decat cei lasati sa blocheze drumul. Cu toate acestea, obstacolele au ramas cele care mi-au dominat amintirea experientei respective.

Pentru multi dintre noi, acesta plimbare seamana cu viata noastra. Noi devenim atenti la obstacole, pentru ca trebuie sa le invingem ca sa mergem inainte. Dar ce-ar fi daca am trece prin viata, observand doar obstacolele, problemele si dificultatile? N-ar trebui sa ne asteptam ca experienta noastra sa fie una de necaz, durere, dezamagire si neliniste? Ce se intampla cu sprijinul, grija si bunatatea pe care le primim in fiecare zi? Prin acest tip de constienta reusim sa descoperim darurile nevazute ale vietii. Copacii care au fost indepartati, reapar ca prin magie, sub forma de bunatate.” (Krech, G., „Naikan. Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei”)

Aceasta frustrare duce in mod inevitabil la suferinta, la scaderea increderii in sine, in cei din jurul nostru, la atitudini de victimizare, depresii, agresivitate, manifestari somatice, dificultati de adaptare, s.a.

“O poveste reala spune ca intr-un orasel din America, traia un om care s-a imbogatit din petrol. Dorind sa sprijine localitatea unde s-a nascut si a crescut a facut un gest surpriza. De Craciun, in fiecare an, fiecare om din cei 10.000 – 15.000 de locuitori primea acasa un plic cu o suma de bani de la prietenul nostru.

Asta s-a intamplat an de an, timp de 5-6 ani.

Intre timp, copiii omului au crescut si a venit vremea sa se duca la facultate. Tatal s-a gandit ca poate intrerupe traditia cu plicurile de Craciun pentru a le cumpara copiilor un apartament si a le plati facultatea. Asadar, in acel an…nimeni nu si-a mai primit plicul cu bani acasa. Mai intai au crezut ca e doar o intarziere, apoi au inceput sa se enerveze, iar dupa o saptamana de la Craciun au intrat in panica. Oare nu-si vor mai primi banii ?

Dupa o discutie la carciuma … incet, incet tot mai multi locuitori s-au indreptat catre casa unde locuia cel care ii ajutase atatia ani. Au inceput sa vocifereze, au venit cu bannere, lozinci si pancarte. Intr-un final omul nostru iese din casa si incearca sa le explice situatia :

– Dragii mei, acum am doi copii mari, trebuie sa ii dau la universitate, sa le cumpar o casa, sa isi continue si ei studiile, sa am grija de viitorul lor.

La care toata gloata a raspuns in cor :

– Pai tu iti dai copiii la facultate pe banii nostri?” 

Gregg Krech ne arata in cartea sa, 11 motive care ne impiedica sa ne exprimam recunostiinta:

  1. Indreptarea atentiei in directia gresita. Cand atentia este indreptata asupra propriei persoane nu mai observam ajutorul primit de la ceilalti.
  2. Lipsa reflectiei. Reflectia asupra modului in care s-a imbunatatit viata nostra ca urmare a unui mic dar sau serviciu venit din partea cuiva.
  3. Prezumtia ca celalalt trebuie “sa stie” ca-i sunt recunoscator. “A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da.”, William Arthur Ward
  4. Amanarea. Niciodata nu e tarziu sa-ti arati recunostinta.
  5. Uitarea. E bine sa ne exprimam recunostinta chiar in momentul in care primim un ajutor sau, sugereaza autorul, sa ne facem o lista cu persoanele carora avem a le multumi.
  6. Lenea, fizica sau mentala.
  7. Parerea ca “totul mi se cuvine”.
  8. “Nu-si face decat datoria, deci nu am de ce sa spun multumesc”.
  9. “Nu i-a luat un efort prea mare”.
  10. „Acea persoana imi cauzeaza ulterior, probleme sau greutati”, in traducere insemnand ca „nu este tot timpul la dispozitia mea (pentru ca are si ea o viata, dar nu-mi pasa!), nu face lucrurile in locul meu sau, daca nu a reusit sa-mi dea o data ceea ce-mi da de obicei, este impotriva mea”
  11. Cel care mi-a oferit serviciul a disparut sau este necunoscut. In acest caz ii putem multumi avand grija ce facem cu darul venit din partea sa.

“Este usor sa uiti de unde iti provin lucrurile. Iar cand uitam, pur si simplu le etichetam pe toate ca fiind “ale mele” si ne consideram stapani ai lumii nostre materiale, izolate si independente. Dar, cand zabovim sa reflectam asupra originii tuturor acestor lucruri, ne conectam, atat in timp cat si in spatiu, la reteaua de interdependenta care ne inconjoara – si care suntem noi. Cum de ne putem simti lipsiti de iubire, intr-o astfel de lume? Si cum am putea fi, vreodata, singuri?”, Krech G.

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/vindecarea-prin-recunostinta.php

////////////////////////////////////////////

Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare

Traumele din copilărie pot avea un impact profund asupra dezvoltării noastre emoționale, mentale și chiar fizice în viața adultă.

Fie că este vorba despre abuz emoțional, fizic, neglijare sau pierderi semnificative, aceste experiențe timpurii pot să contureze felul în care ne vedem pe noi înșine, cum interacționăm cu cei din jur și cum facem față provocărilor vieții.

În acest articol, vom explora felul în care traumele din copilărie influențează viața adultă și vom discuta despre diverse modalități de vindecare.

DEFINIREA ȘI TIPURILE DE TRAUME DIN COPILARIE

Ce este trauma?

Trauma este o experiență extrem de stresantă sau dureroasă care poate copleși capacitatea unei persoane de a face față și de a se adapta. În copilărie, traumele pot lua diverse forme, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual, neglijarea, violența domestică, pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților sau conflictele familiale intense.

Tipuri de traume din copilărie:

Abuzul fizic: Implică orice formă de agresiune fizică asupra copilului, cum ar fi bătăile, lovirile sau alte forme de violență.

Abuzul emoțional: Constă în manipularea psihologică, umilirea, criticile constante sau lipsa de afecțiune și susținere din partea părinților.

Abuzul sexual: Expunerea unui copil la comportamente sexuale nepotrivite sau forțarea acestuia de a participa la asemenea acte.

Neglijarea: Lipsa de atenție la nevoile de bază ale copilului, cum ar fi hrana, siguranța și afecțiunea emoțională.

Trauma secundară: Copiii pot suferi și din cauza unor situații traumatice indirecte, cum ar fi violența domestică sau dependențele părinților.

EFECTELE TRAUMEI DIN COPILARIE ASUPRA VIEȚII ADULTE

Impactul asupra dezvoltării emoționale

Copiii traumatizați dezvoltă adesea mecanisme de apărare care le permit să supraviețuiască experiențelor dureroase, dar care pot deveni dăunătoare pe termen lung.

De exemplu, un copil care a suferit abuz emoțional poate deveni extrem de critic față de sine în viața adultă, dezvoltând un sentiment profund de inadecvare sau o teamă constantă de respingere.

EFECTE ASUPRA RELAȚIILOR INTERPERSONALE

Traumele din copilărie pot modela felul în care o persoană interacționează cu ceilalți. În funcție de tipul și severitatea traumei, un adult poate avea dificultăți în a stabili relații sănătoase, fie pentru că se teme de intimitate și vulnerabilitate, fie pentru că are tendința de a repeta tiparele toxice de relaționare învățate în copilărie.

Probleme de sănătate mentală

Adulții care au suferit traume în copilărie sunt mai predispuși la depresie, anxietate, tulburări de stres post-traumatic (PTSD), tulburări de personalitate și chiar dependențe. Sentimentele de nesiguranță și devalorizare pot persista și pot alimenta tendința de a căuta alinare în comportamente dăunătoare, cum ar fi consumul de substanțe sau evitarea confruntărilor emoționale.

Comportamente disfuncționale

Traumele din copilărie pot genera comportamente autodistructive, cum ar fi procrastinarea, sabotajul personal, lipsa de încredere în sine sau dificultatea de a menține stabilitatea emoțională în fața provocărilor cotidiene. De asemenea, multe persoane își dezvoltă un nivel ridicat de control asupra propriei vieți, pentru a compensa lipsa de control resimțită în copilărie.

CUM SE MANIFESTA TRAUMA NEPROCESATA IN VIAȚA ADULȚILOR

Traumele din copilărie care nu au fost procesate sau vindecate pot să iasă la suprafață în diverse moduri în viața adultă.

Iată câteva manifestări comune:

Tulburări de atașament: Un adult care a suferit neglijare sau respingere în copilărie poate dezvolta un stil de atașament evitant, evitând apropierile emoționale pentru a se proteja de posibile răni.

Frica de abandon: Persoanele care au experimentat abandonul pot avea dificultăți în relații, fiind fie excesiv de dependente, fie temătoare în fața apropierii.

Auto-sabotaj: O persoană care a învățat că nu merită iubire sau succes poate să își saboteze propriile oportunități de frică să nu fie respinsă sau dezamăgită.

Comportamente compulsive: Anumite traume neprocesate pot duce la comportamente compulsive, cum ar fi munca excesivă, dependențele sau obiceiurile nesănătoase, folosite pentru a umple golurile emoționale.

MODALITĂȚI DE VINDECARE A TRAUMEI DIN COPILARIE

  1. Terapia

Terapia este una dintre cele mai eficiente metode de a începe procesul de vindecare a traumei.

Există mai multe tipuri de terapie care s-au dovedit utile în acest sens:

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Ajută persoanele să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele negative care rezultă din traumă.

Terapia bazată pe traumă (TBT): Se concentrează direct pe experiențele traumatice și ajută la procesarea emoțiilor și amintirilor asociate.

EMDR (Desensibilizarea și Reprocesarea Mișcării Oculare): Aceasta este o tehnică utilizată pentru a ajuta persoanele să proceseze și să vindece amintirile traumatice, folosind mișcări oculare ghidate pentru a facilita desensibilizarea emoțională.

  1. Vindecarea prin conștientizare și mindfulness

Practicile de mindfulness și meditație ajută la conectarea cu prezentul și la conștientizarea emoțiilor ascunse. De exemplu, respirația conștientă și atenția la senzațiile corporale pot ajuta la eliberarea stresului și a tensiunii acumulate în urma traumelor.

  1. Vindecarea prin iertare și compasiune

A învăța să te ierți pe tine și pe cei implicați în traumele din copilărie este un pas important în procesul de vindecare. Deși iertarea nu înseamnă justificarea comportamentelor abuzive, ea permite eliberarea de povara emoțională și deschiderea către o viață mai liniștită.

  1. Integrarea corporală: yoga și somatică

Traumele sunt adesea înmagazinate nu doar în minte, ci și în corp. Practicile somatice, cum ar fi yoga, pot ajuta la eliberarea tensiunilor acumulate și la crearea unei legături mai sănătoase cu corpul.

  1. Theta Healing și alte forme de vindecare energetică

Tehnici de vindecare precum Theta Healing oferă oportunitatea de a lucra la un nivel profund cu traumele din copilărie. Aceasta metodă permite accesarea subconștientului și modificarea credințelor limitative asociate cu experiențele traumatice.

ROLUL SUPORTULUI EMOȚIONAL IN PROCESUL DE VINDECARE

Suportul social

Unul dintre cele mai importante aspecte ale vindecării este crearea unui sistem de suport format din persoane care înțeleg și oferă susținere emoțională. Prietenii, familia și grupurile de sprijin pot juca un rol crucial în acest proces.

Grupuri de terapie

Participarea la grupuri de terapie oferă o oportunitate de a împărtăși experiențe și de a învăța din poveștile altora. A te simți înțeles și validat poate avea un efect terapeutic puternic.

Concluzie

Traumele din copilărie au un impact de durată asupra vieții adulte, influențând totul, de la relații și sănătate mentală la comportamente și percepția de sine.

Cu toate acestea, vindecarea este posibilă.

Prin terapie, practici de mindfulness, vindecare energetică și sprijin emoțional, putem începe să ne eliberăm de rănile trecutului și să creăm o viață mai echilibrată și mai sănătoasă.

Cheia este conștientizarea, iar drumul spre vindecare poate fi lung, dar merită parcurs pentru a obține o viață autentică și împlinită.

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/cum-ne-influenteaza-traumele-din-copilarie-viata-adulta-si-modalitati-de-vindecare.php

/////////////////////////////////////////

Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii

Relația dintre oameni și natură este una profundă. Natura ne oferă nu doar hrană și adăpost, ci și un sentiment de confort, care la nevoie ne calmează. Plantele și animalele ne hrănesc, iar natura ne furnizează sursele originale ale medicamentelor, sub formă de plante și ambient relaxant. Adăposturile noastre sunt adesea construite din materiale provenite din copaci și mineralele pământului. Întotdeauna, omul a căutat confortul în natură – fie că este vorba despre un pescar care se relaxează pe barca sa, fie despre o plimbare liniștită în natură pentru a ne liniști mintea.

Eco-terapia, cunoscută și ca terapie prin natură sau terapie verde, este un domeniu în continuă dezvoltare în ceea ce privește sănătatea mentală, evidențiind beneficiile semnificative ale petrecerii timpului într-un mediu natural.

Eco-terapia ajută la tratarea afecțiunilor fizice și psihologice ale condiției umane prin restabilirea unei conexiuni puternice cu lumea naturală.

Această practică accentuează legătura intrinsecă dintre oameni și natură și încurajează activitățile fizice și atenția acordată în mediile naturale pentru a îmbunătăți starea mentală.

Ca o abordare terapeutică integrativă, eco-terapia se sprijină pe o varietate de discipline, incluzând psihologia, ecologia, spiritualitatea și horticultura.

Doriți să explorați mai profund puterea de vindecare a naturii? Aflați mai multe despre eco-terapie, inclusiv terapia naturii, și despre numeroasele beneficii pe care le putem obține prin simpla reconectare cu lumea naturală.

ȘTIINȚA CARE STĂ ÎN SPATELE ECOTERAPIEI: DE CE NATURA ARE PUTEREA VINDECĂTOARE ASUPRA NOASTRĂ?

Pe măsură ce urbanizarea și progresul tehnologic continuă să creeze o distanță tot mai mare între oameni și natură, cercetările demonstrează tot mai mult că această separare afectează negativ sănătatea noastră mentală. Această conștientizare alimentează interesul crescând pentru eco-terapie ca o intervenție viabilă în îngrijirea sănătății mintale.

Interacțiunea cu natura are efecte fiziologice benefice asupra organismului nostru. Experiența naturii reduce nivelul de cortizol, hormonul stresului, și scade tensiunea arterială și ritmul cardiac, facilitând starea de relaxare. În plus, studiile arată că mediile naturale pot stimula producția de hormoni pozitivi, cum ar fi serotonina și endorfinelor.

Pe lângă reacțiile fiziologice, natura influențează și cogniția și emoțiile noastre. Peisajele naturale ne pot restabili energia mentală, îmbunătățind concentrarea, stimulând creativitatea și oferind o senzație de uimire și admirație pe care mediile urbane rareori le evocă. Senzațiile senzoriale pe care natura le oferă – sunetul frunzelor, observarea faunei sălbatice, mirosul de aer proaspăt – ne pot conecta mai profund cu prezentul, oferind o formă naturală de mindfulness care poate diminua simptomele de depresie și anxietate.

PRACTICAREA ECO-TERAPIEI: DIVERSITATEA FORMELOR ȘI TEHNICILOR

Eco-terapia poate lua diverse forme și implică activități variate, adaptate preferințelor individuale și obiectivelor terapeutice stabilite:

Exercițiul în aer liber: Aceasta implică desfășurarea de activități fizice într-un mediu natural, cum ar fi drumețiile, grădinăritul sau pur și simplu plimbările în parc. Beneficiile combinate ale exercițiului fizic și expunerii la natură contribuie la îmbunătățirea bunăstării mentale și a sănătății fizice.

Activități de conservare: Participarea la activități de conservare, cum ar fi plantarea de copaci sau restaurarea habitatului, poate conferi un sentiment de scop și realizare, în timp ce întărește legătura cu natura.

Terapie asistată de animale: Interacțiunea cu animalele poate reduce sentimentele de stres, anxietate și depresie. Activități precum călăritul, plimbarea câinilor sau chiar observarea păsărilor pot avea funcții terapeutice semnificative.

Terapie horticolă: Activitățile de grădinărit, fie în grădini private, fie în cadrul comunității, pot îmbunătăți starea de spirit, reduce nivelul de stres și îmbunătăți capacitatea de concentrare.

Mindfulness în natură: Meditația conștientă în medii naturale poate stimula o stare de conștientizare concentrată și relaxare, care poate reduce simptomele de anxietate și depresie.

ECO-TERAPIA: EVIDENȚE CLINICE ȘI PRACTICI

Ecoterapia a demonstrat rezultate promițătoare în cercetările clinice. Studiile au evidențiat îmbunătățiri semnificative ale stării de spirit și ale încrederii în sine în urma sesiunilor de exerciții în natură, chiar și cele de scurtă durată. În plus, cercetările au indicat că grădinăritul și activitățile în natură pot reduce drastic simptomele depresiei și ale tulburărilor de anxietate.

În practica clinică, terapeuții integrează ecoterapia în planurile de tratament pentru o gamă variată de afecțiuni de sănătate mentală, inclusiv depresia, anxietatea, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) și tulburările de deficit de atenție.

În luna februarie a anului 2016, Natural England a lansat un raport crucial intitulat „Reevaluarea Intervențiilor Bazate pe Natură pentru Îngrijirea Sănătății Mintale”. Acest raport a analizat în detaliu beneficiile și rezultatele abordărilor de îngrijire ecologică sau eco-terapie pentru sănătatea mintală.

Unul dintre principalele aspecte subliniate în acest raport este dificultatea crescută de a face terapiile ecologice mai accesibile și mai integrate în cadrul tratamentului. Autorii au subliniat, de asemenea, importanța standardizării terminologiei utilizate, cum ar fi „ecoterapie”, „îngrijire verde” și „intervenții bazate pe natură”, pentru a asigura o înțelegere clară a diferitelor tipuri de intervenții. În plus, raportul a formulat nouă recomandări esențiale, care includ:

– extinderea bazei de dovezi în jurul eficacității terapiei ecologice.

– creșterea numărului de inițiative de îngrijire ecologică implementate în practică.

– intensificarea colaborării între sectorul de îngrijire ecologică și practicienii din domeniul sănătății și asistenței sociale.

Aceste recomandări sunt vitale pentru a îmbunătăți accesul și calitatea terapiilor ecologice, contribuind astfel la promovarea sănătății mintale și a bunăstării generale a indivizilor.

BENEFICII DEMONSTRATE ALE ECO-TERAPIEI SAU TERAPIEI PRIN NATURĂ

Eco-terapia, precum și alte forme de interacțiune cu natura, au fost asociate cu o serie de beneficii pentru sănătate în sute de studii științifice pentru diverse afecțiuni fizice și mentale, conform unei analize de cercetare publicată în august 2018 în Frontiers in Psychology. Aceste beneficii pot varia de la îmbunătățirea sănătății mentale la avantaje fizice, precum gestionarea durerii și tratarea anxietății.

Iată câteva beneficii care sunt demne de luat în considerare:

  1. Potențialul de a îmbunătăți starea de spirit, de a reduce stresul și anxietatea este un aspect important al interacțiunii cu natura. Numeroase studii au analizat efectele naturii asupra sănătății mentale. Conform unei cercetări publicate în iulie 2019 în Science Advances, posibilele beneficii psihologice ale petrecerii timpului în natură includ îmbunătățirea atitudinilor, emoțiilor și sentimentelor pozitive. În esență, interacțiunea cu natura are capacitatea de a îmbunătăți dispoziția și de a reduce nivelul de stres și anxietate.

Dat fiind faptul că interacțiunea cu natura adesea induc o stare de spirit îmbunătățită, nu este surprinzător faptul că eco-terapia a fost asociată cu o reducere a simptomelor de depresie și anxietate. Cercetările au indicat că accesul la spațiile verzi și la cele albastre (cum ar fi prezența apei, cum ar fi lacurile, râurile, marea sau oceanul) este asociat cu un risc redus de anxietate și tulburări de dispoziție, precum și cu o autoevaluare mai pozitivă a sănătății generale.

  1. Poate îmbunătăți bunăstarea și calitatea vieții

Experiența petrecută în aer liber nu numai că poate induce o stare plăcută de bine, ci și să aducă îmbunătățiri semnificative asupra bunăstării generale și a calității vieții. Cercetările recente au evidențiat legătura strânsă dintre implicarea activă în mediul natural și o mai mare satisfacție cu viața. Astfel, petrecerea timpului în natură nu este doar o modalitate de a scăpa de stresul și agitația cotidiană, ci și o oportunitate de a se conecta mai profund cu propria persoană și cu lumea din jurul nostru. Este oportunitatea de a regăsi echilibrul și armonia interioară, de a experimenta momente de reculegere și reflecție, ceea ce în cele din urmă conduce la o mai bună starea de bine și la o mai profundă satisfacție în viață.

  1. Poate îmbunătăți gestionarea ADHD

Există dovezi că expunerea regulată la natură și participarea la activități în aer liber pot juca un rol semnificativ în gestionarea simptomelor ADHD la copii. Studiile de cercetare au arătat că interacțiunea frecventă cu mediul natural și angajarea în activități desfășurate în natură, precum drumețiile în pădure, jocurile în aer liber și grădinăritul, pot contribui la reducerea nivelului de hiperactivitate, impulsivitate și lipsă de atenție asociate cu ADHD. Acest beneficiu nu este limitat doar la un anumit gen, ci a fost observat atât în rândul băieților, cât și al fetelor. Prin urmare, integrarea activităților în aer liber în rutina zilnică a copiilor cu ADHD ar putea reprezenta o strategie eficientă și naturală pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții lor.

  1. Efect analgezic

Există dovezi că expunerea la natură sau la imagini naturale poate avea un efect analgezic, adică poate ajuta la reducerea durerii și a percepției acesteia în rândul persoanelor care se confruntă cu proceduri medicale sau care sunt în perioada de recuperare. Un studiu efectuat in SUA pe persoane cu dureri cronice a descoperit că cei care au participat la un program de terapie în pădure timp de două zile au raportat o reducere semnificativă a durerii și a nivelului de depresie, în comparație cu un grup de control care nu a participat la acest program natural. Aceste rezultate sugerează că interacțiunea cu natura poate fi o modalitate eficientă și holistică de gestionare a durerii și îmbunătățire a stării de sănătate și bunăstării generale.

  1. Ajută la creșterea conștientizării de sine și a stimei de sine

Participarea la ședințele de eco-terapie încurajează indivizii să încetinească ritmul, să observe cu atenție mediul înconjurător și să stabilească legături profunde cu natura. Acest proces poate stimula o mai mare conștientizare de sine, introspecție și o înțelegere mai profundă a propriului eu. Implicarea în activități în natură și experimentarea satisfacției personale pot, de asemenea, să sporească stima de sine și încrederea în sine.

  1. Conexiune socială și sprijin

Eco-terapia poate fi realizată în cadrul unor grupuri, oferind indivizilor posibilitatea de a se conecta cu alții care trec prin experiențe sau provocări similare. Participarea colectivă la activități în natură poate încuraja un sentiment de camaraderie, sprijin reciproc și legături sociale, aspecte care pot contribui semnificativ la bunăstarea generală.

Pe măsură ce înțelegerea noastră despre legătura profundă dintre om și natură se aprofundează, eco-terapia devine din ce în ce mai importantă în tratarea anxietății și stresului, precum și în dezvoltarea unei bunăstări fizice și psihice optime.

Un aspect remarcabil al eco-terapiei este simplitatea și accesibilitatea sa.

Natura, în toată diversitatea ei, este o resursă la îndemâna fiecăruia dintre noi. Ea ne îndeamnă să părăsim spațiile închise, să ne conectăm cu mediul înconjurător și, prin aceasta, să descoperim o modalitate de a ne îmbunătăți starea mentală.

Eco-terapia are o importanță semnificativă în tratarea anxietății și stresului, contribuind la dezvoltarea unei stări de bunăstare fizică și psihică mai echilibrate. Prin intermediul conexiunii profunde cu natura, eco-terapia oferă o modalitate eficientă de reducere a nivelului de anxietate și stres. Interacțiunea cu mediul natural poate avea efecte terapeutice profunde asupra indivizilor, reducând tensiunea și promovând relaxarea.

Pe de o parte, activitățile desfășurate în natură pot servi ca o formă de distracție și evadare din mediul urban aglomerat și tensionat, oferind o pauză necesară de la grijile zilnice și permitând individului să se reconecteze cu sine și cu mediul său înconjurător. Pe de altă parte, eco-terapia încurajează practicile de conștientizare și mindfulness, ajutând individul să-și regăsească centrul și să-și echilibreze emoțiile.

De asemenea, eco-terapia poate promova un stil de viață mai activ și sănătos, deoarece activitățile în natură implică adesea mișcare și exerciții fizice, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea stării fizice generale a individului. Prin urmare, prin combinarea beneficiilor psihologice și fizice, eco-terapia reprezintă o modalitate holistică și eficientă de a gestiona anxietatea și stresul, în timp ce promovează o stare generală de bunăstare și echilibru.

În esență, eco-terapia subliniază o realitate impresionantă – grija noastră pentru planetă reflectă grija pentru noi înșine. Adoptarea eco-terapiei nu este doar o investiție în propria sănătate, ci și un pas spre recunoașterea interdependenței noastre cu lumea naturală.

Capacitatea de vindecare a naturii pare să se extindă dincolo de sfera individuală, oferind o cale colectivă pentru o societate care se confruntă cu o criză în creștere a sănătății mintale.

Sursa: https://www.lauramariacojocaru.ro/blog/eco-terapia-puterea-de-vindecare-a-naturii

/////////////////////////////////////////////

Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain

Psiholog Craiova – Laura-Maria Cojocaru

Este bine ca iertarea sa fie prezenta in viata noastra si atunci cand este vorba despre a-i ierta pe cei din jurul nostru si, in aceeasi masura, atunci cand este vorba despre iertarea fata de noi insine.

Este un lucru firesc si uman sa reactionam cu furie, suparare, judecata, ranchiuna, chiar ura (ura este o reactie primara si sanatoasa la violenta de orice fel) atunci cand sunt puse in joc si in pericol existenta noastra, viata, dragostea, imaginea, integritatea fizica si sufleteasca sau cei pe care ii iubim. Ar fi nefiresc si patologic sa ne lipseasca aceasta reactie de aparare.

Iertarea reprezinta calea de a ne curata de ranile emotionale si de otrava lor, reprezinta un efort sufletesc menit sa ne restabileasca relatia cu cei din jur si cu noi insine. Oricat de grava ar parea greseala cuiva in mintea noastra, este necesar sa iertam pe cel ce ne-a ranit chiar daca ni se pare ca nu merita sa fie iertat, daca nu de dragul lui, macar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare daca cand ne gandim la acea persoana sau la acele intamplari care ne-au creat supararea.

In cazuri in care viata ne este devastata de sentimente ca autocritica, auto-judecata, auto-invinovatire, furie si judecata indreptate impotriva noastra insine, este cazul sa ne gandim daca persoana pe care trebuie s-o iertam nu suntem chiar noi insine. Acest proces de auto-iertare este un proces dificil care ne obliga sa revenim asupra faptelor si implicit asupra durerii, ne obliga sa ne asumam par­tea noastra de responsabilitate si riscul de a ne simti rau acceptandu-ne limitele – pe ale noastre si pe ale altora. Dar acest lucru nu inseam­na sa pretinzi ca totul va fi bine, mintindu-te singur, si nu este o favoare pe care ne-o acordam si nici o autorizatie pentru noi de a o lua de la capat.

Iertarea celuilalt, ca si iertarea de sine este o stare interioara la care se ajunge du­pa o lupta uneori indelungata, insa, ceea ce conteaza cu adevarat este sa ierti pentru tine, pentru ca TU sa poti intelege, sa poti accepta, sa poti aprecia darurile pe care le-ai primit cu adevarat, pentru a invata sa vezi partea plina a paharului si pentru ca TU sa devii mai fericit/a.

Exercitiu pentru iertare:

“In fiecare seara, inainte de culcare, faceti o trecere in revista, in gand, a evenimentelor zilei respective. Este cineva pe care trebuie sa-l iertati? Exact aşa cum probabil va spalati pe fata in fiecare seara, este important sa purificati conştiinta in fiecare seara, pentru ca resentimentele sa nu se acumuleze.

Vizualizarea in tarc

Dupa ce va relaxati cu cateva respiratii lente şi profunde, inchideti ochii şi aşezati-va intr-o pozitie confortabila.

Imaginati-va ca stati in picioare intr-un camp de la tara. Un drum se indreapta spre locul unde stati. Pe el vine tot ce aveti nevoie in plan material, emotional şi spiritual. Drumul trece printr-un tarc inainte de a ajunge la voi. Tarcul are doua porti: una spre drum şi cealalta spre voi. Daca amandoua portile sunt deschise, tot ce aveti nevoie poate veni catre voi şi darurile voastre catre lume vor putea porni de la voi.

Ori de cate ori nu iertam pe cineva, intemnitam acea persoana in mintile noastre şi o biciuim mintal cu verdictele noastre de vina şi de condamnare. Imaginea acelei persoane care ne infurie este „prinsa in tarc” in conştiinta noastra, iar portile tarcului se inchid precum portile inchisorii. In mod necesar intrati in tarc impreuna cu persoana pe care o judecati, pentru a o controla in timpul intemnitarii. Deci ambele porti sunt inchise şi se blocheaza atat ceea ce daruiti, cat şi ceea ce aveti nevoie sa primiti.

Priviti in interiorul tarcului acum şi vedeti cine e acolo. Conştientizati pretul mare pe care il platiti pentru tinerea in tarc a acestor oameni. Daca sunteti pregatiti sa iertati, imaginati-va ca portile tarcului se deschid automat.

Vizualizati ca oricine este in tarc iese liber, fericit şi iertat. Transmiteti-le ganduri bune. Daca vi se pare greu, incercati sa iertati persoana şi nu actele sale. Pe masura ce iertati,simtiti eliberarea, uşurarea şi energia reinnoita, in timp ce resentimentele dispar. Asigurati-va ca nu ramaneti singur/a in tarc, lasand acolo doar judecata ego-ului fata de voi inşiva.Verificati-va adesea tarcul, mai ales atunci cand va simtiti obosit/a, bolnav/a sau va e teama. Veti gasi ca in acele momente aveti cei mai multi oameni (inclusiv voi inşiva) inchişi in tarcul vostru. Imediat ce deschideti portile şi eliberati tarcul, emotiile şi nivelul de energie se vor optimiza.” (Virtue D., pag 64)

Referinte bibliografice:

Virtue D. (2007), “Vindecarea cu ingeri”, Braşov, Editura Adevar Divin.

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/terapia-prin-iertare.php

/////////////////////////////////////////

Cele mai bune ceaiuri pentru digestie. Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă

Spune-ne ce te supără ca să-ți spunem ce plantă te poate ajuta! Am adaptat un pic un citat cunoscut din bătrâni tocmai pentru a demonstra că natura are leac pentru aproape orice problemă de sănătate. În sfera digestivă, neplăcerile sunt foarte comune și variate, de la balonare, constipație, diaree, indigestie, până la disfuncții hepatice sau bilă leneșă. Există cel puțin câte o plantă medicinală „specializată” pe ameliorarea fiecărui simptom în parte. Se poate consuma simplu și rapid, sub formă de ceai.

Ceaiuri pentru constipație

Constipația e una dintre cele mai comune probleme care se poate rezolva cu ajutorul plantelor medicinale. E necesar să te orientezi spre unele cu efect laxativ.antispastic

Senna este unul dintre cele mai eficiente și cunoscute laxative naturale. Frunzele sale conțin niște compuși care stimulează peristaltismul intestinal (contracțiile musculare care ajută la deplasarea conținutului intestinal). Rădăcina de lemn dulce are și ea proprietăți ușor laxative și reduce inflamația de pe tractul digestiv. Foarte eficiente sunt volbura, rădăcina de lemn dulce, scoarța de crușin.

Aceste plante medicinale pentru constipație se consumă sub formă de ceai, individual sau combinate. Fares a creat o rețetă de ceai laxativ în care a îmbinat și dozat atent lemn dulce, senna, mărar, anason, crușin. Se pot bea 1-2 căni de ceai pe zi, dimineața și seara.

Ceaiuri care opresc diareea

Pe de cealaltă parte, în diaree acută și cronică, în gastroenterite, colite și enterocolite, e necesar să apelezi la ceaiuri din plante cu efect antidiareic, antiseptic, antiinflamator: mentă, mușețel, afin, crețișoară, nuc, stejar, turtiță mare și zmeur. Combinate în ceaiul Enterostop, aceste plante elimină rapid disconfortului unui tranzit accelerat.

Ceai pentru balonare și indigestie

Optează pentru plante cu efect carminativ: fenicul, chimion, ghimbir, anason, mentă, roiniță, salvie. Ceaiurile din aceste plante reduc fermentația care produce gaze, stimulează producția de suc gastric, stimulează secreția și eliminarea bilei, reduc spasmele și disconfortul după masă. Pentru un efect mai bun și complet, am combinat plantele în rețeta de ceai Digestiv Antibalonare, care se bea la o jumătate de oră după masă.

Ceai bun în ulcer și gastrită

Ai nevoie de plante care protejează mucoasa stomacului și reglează secreția de acid gastric, care au efect antiinflamator și cicatrizat. Cele mai bune plante în acest sens sunt gălbenelele, salcâmul, roinița, lemnul dulce, pătlagina, obligeana, nalba mare și sunătoarea. Fares le-a combinat în rețeta de ceai Gastric, un adevărat pansament pentru stomacul afectat de ulcer sau gastrită. Se bea înainte de mese, timp de 6 săptămâni.

Ceai pentru colonul iritabil

Cei care suferă de sindromul colonului iritabil au tot felul de tulburări de tranzit (diaree, constipație), suferă de crampe, balonare. Din păcate, nu există vreo pastilă minune care să vindece complet această afecțiune. Sunt, însă, plante medicine care calmează simptomele neplăcute și te ajută să duci o viață normală: teiul, lavanda, mușețelul, șerlai, sunătoarea, valeriana, menta. Se găsesc gata combinate și dozate în cadrul ceaiului Colon sănătos.

Ceai din plante care taie greața

În momentele în care nu te simți bine și îți e greață, bea un ceai din plante cu aromă proaspătă, răcoritoare: mentă, ghimbir, roiniță.

Ceaiuri bune în mahmureală

Dacă ai făcut-o lată într-o seară, iar a doua zi te-ai trezit cu durere de cap, greață și amețeală, te poți pune mai repede pe picioare dacă te rehidratezi cu ceaiuri medicinale. Cel de scoarță de salcie e un înlocuitor natural al aspirinei și îți reduce durerea de cap, cel de păpădie reface ficatul afectat de alcool, cel de mușețel calmează stomacul și intestinele, cel de ghimbir îți taie greața, iar cel verde e revigorant, înlocuind cafeaua.

Ceai pentru bila leneșă

Persoanele care suferă de bilă leneșă au o digestie îngreunată și o mulțime de probleme digestive: crampe abdominale, balonare, greață. Din fericire, natura are leac și pentru această afecțiune. De mare ajutor sunt ceaiurile de anghinare, mentă, păpădie, rostopască, sunătoare, coada șoricelului, gălbenele, consumate separat, sau combinate în rețeta de ceai Vezica biliară. Împreună, aceste plante au efect hepatoprotector, coleretic-colagog, taie greața și calmează durerile abdominale.

Ceai care protejează ficatul

Persoanele care duc un stil de viață dezordonat, consumă alcool sau iau multe medicamente de sinteză ar avea mare nevoie de o detoxifiere a ficatului. Plantele care protejează și regenerează acest organ vital sunt rozmarinul, păpădia, anghinarea, salvia, turtița mare, brusturele. E bine să bei zilnic 3-4 căni de ceai protector hepatic, timp de 2-3 luni. Cei care au probleme mai serioase, precum hepatită sau intoxicații hepatice, e bine că apeleze la un mix de plante care, împreună, au un puternic efect hepatoprotector, hepatoregenerator, coleretic-colagog, antispastic, antihepatotoxic: cicoare, frunze de boldo, armurariu, rostopască, sulfină, sunătoare, mentă și gălbenele.

Ceai pentru colicii bebelușilor

Problemele digestive apar încă din primele săptămâni de viață. Până la 3-4 luni, bebelușii suferă de colici tocmai din cauză că sistemul lor digestiv nu e suficient dezvoltat. Chimionul, feniculul, menta și mușețelul sunt plante blânde, folosite în formula ceaiului Babycalm. Combinate în această formulă, au efect carminativ, antispastic, antiemetic și elimină disconfortul abdominal al celor mici.

Neplăcerile digestive sunt foarte comune și, de când lumea, oamenii au apelat a ceaiuri din plante pentru a le ameliora. E important doar să cunoști cauza care stă la baza fiecărui simptom și să alegi plantele necesare, potrivite.

https://fares.ro/cele-mai-bune-ceaiuri-pentru-digestie-ce-sa-bei-in-balonare-constipatie-sau-bila-lenesa/?srsltid=AfmBOopr1dDZVwv2W-RdS_emakNsK9c5FZHHgbOQLspU6sfjZP7SCq4P

 

///////////////////////

Terapia cu flori

Nevoia de relaxare a omului este esențială pentru sănătatea fizică, mentală și emoțională. Relaxarea nu este doar o plăcere, ci o necesitate vitală pentru funcționarea optimă a organismului și a minții.

Aș spune că dintotdeauna am simțit, parcă puțin peste medie, o nevoie puternică de a mă relaxa și cu cât îmi doream mai mult acest lucru, cu atât părea să fugă de mine; valabil și în alte arii ale vieții.😊Cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât acel ceva se îndepărtează. Și atunci care e soluția? Care este comportamentul potrivit? Soluția este să fii (valabil pentru femei) da, pur și simplu să fii! Și atunci vin către tine exact lucrurile, experiențele și oamenii de care ai nevoie! Și dacă tot am descoperit ‘’secretul’’… să fiu unde? mi-am spus eu. Unde în altă parte, dacă nu printre flori! 😊

Hai să povestim puțin despre energia florilor și efectul lor terapeutic!

Energia florilor este un concept întâlnit în diferite tradiții spirituale și practici de vindecare alternativă. Aceasta se referă la ideea că florile au o anumită vibrație sau energie care poate influența pozitiv starea emoțională și fizică a oamenilor. Iată câteva aspecte importante legate de energia florilor:

  1. Remediile Florale Bach

Una dintre cele mai cunoscute aplicații ale energiei florilor este reprezentată de remediile florale Bach, dezvoltate de dr. Edward Bach în anii 1930. Acestea sunt esențe obținute din flori sălbatice și plante, fiecare esență fiind asociată cu o anumită stare emoțională. De exemplu, esența de flori de aspen (eu le știu ca ‘’năsturei’’) este folosită pentru anxietate și temeri vagi, iar esența de flori de mimulus este folosită pentru frici cunoscute.

  1. Aromaterapia

Aromaterapia utilizează uleiuri esențiale extrase din flori și alte părți ale plantelor pentru a promova bunăstarea fizică și psihică. Mirosul uleiurilor esențiale poate influența sistemul limbic al creierului, care este responsabil pentru emoții și memorie. De exemplu, lavanda este adesea folosită pentru relaxare și ameliorarea stresului.

  1. Florile în Feng Shui

În Feng Shui, aranjarea florilor în casă este folosită pentru a îmbunătăți fluxul de energie sau „chi” și pentru a aduce noroc și prosperitate. Diferite flori sunt asociate cu diferite tipuri de energie. De exemplu, bujorii sunt considerați aducători de noroc în dragoste, iar orhideele sunt asociate cu prosperitatea și perfecțiunea.

  1. Meditația și Yoga

În unele practici de meditație și yoga, florile sunt folosite pentru a facilita concentrarea și pentru a crea un mediu calmant și inspirator. De asemenea, meditațiile ghidate pot include vizualizări ale unor flori, cum ar fi lotusul, pentru a simboliza deschiderea și iluminarea spirituală.

  1. Arta florală și Ikebana

Ikebana, arta aranjamentelor florale japoneze, se bazează pe principiul că fiecare floare și ramură are o energie proprie care poate fi armonizată într-un aranjament pentru a crea echilibru și frumusețe. Această practică este văzută ca o meditație în mișcare, unde atenția și intenția depuse în aranjament sunt la fel de importante ca și produsul final.

  1. Mitologia și Simbolismul

În diferite culturi, florile au simboluri și semnificații variate, adesea legate de mituri și legende. De exemplu, trandafirul este adesea asociat cu iubirea și frumusețea, iar floarea de lotus este un simbol al purității și renașterii în multe tradiții asiatice.

Energia florilor, fie că este folosită în vindecare, meditație sau artă, reflectă o apreciere profundă a frumuseții naturale și a interconectivității dintre toate formele de viață. Aceasta ne reamintește de puterea naturii de a influența pozitiv starea noastră de bine și de a aduce armonie în viețile noastre.

  1. Vindecarea Chakrelor

În tradițiile de vindecare bazate pe sistemul chakrelor, anumite flori sunt asociate cu diferite chakre.

Florile sunt adesea asociate cu chakrele datorită culorilor lor și energiilor pe care le reprezintă. Fiecare chakră are o frecvență de vibrație specifică și este asociată cu anumite culori și simboluri, inclusiv flori. Iată o listă cu florile corespunzătoare fiecărei chakre:

Chakra rădăcină (Muladhara):

  • Culoare: Roșu

  • Flori: Trandafiri roșii, maci, garoafe roșii

  • Simbolism: Stabilitate, securitate, bazele existenței

Chakra sacră (Svadhisthana):

  • Culoare: Portocaliu

  • Flori: Crini portocalii, gălbenele, hibiscus portocaliu

  • Simbolism: Creativitate, sexualitate, emoții

Chakra plexului solar (Manipura):

  • Culoare: Galben

  • Flori: Floarea-soarelui, narcise, crizanteme galbene

  • Simbolism: Putere personală, voință, energie

Chakra inimii (Anahata):

  • Culoare: Verde (și uneori roz)

  • Flori: Trandafiri roz, lalele roz, bujori

  • Simbolism: Iubire, compasiune, legături emoționale

Chakra gâtului (Vishuddha):

  • Culoare: Albastru deschis

  • Flori: Iriși albaștri, hortensii albastre, albastrele

  • Simbolism: Comunicare, exprimare, adevăr

Chakra celui de-al treilea ochi (Ajna):

  • Culoare: Indigo

  • Flori: Lavandă, violete, florile de nu-mă-uita

  • Simbolism: Intuiție, percepție, înțelepciune interioară

Chakra coroanei (Sahasrara):

  • Culoare: Violet (și uneori alb)

  • Flori: Orhidee violet, liliac, lotus alb

  • Simbolism: Conexiune spirituală, iluminare, conștiință superioară

Aceste flori nu doar că reflectă culorile chakrelor, dar sunt considerate a avea și energii care pot ajuta la echilibrarea și deschiderea chakrelor. Folosirea acestor flori în meditație, aranjamente florale sau terapii de vindecare poate contribui la îmbunătățirea echilibrului energetic al corpului.

  1. Ecologie și Energie

Floarea vieții, un simbol geometric sacru, este adesea utilizat în meditație și artă pentru a reprezenta interconectivitatea și armonia vieții. Aceasta este o formă de geometrie sacră care reflectă structurile naturale și tiparele energetice ale Universului.

  1. Grădinăritul și Bunăstarea

Grădinăritul și interacțiunea cu florile în grădină au fost dovedite a avea efecte benefice asupra sănătății mintale. Actul de a planta și îngriji flori poate reduce stresul, anxietatea și depresia. De asemenea, petrecerea timpului în natură și înconjurat de flori poate îmbunătăți starea de spirit și bunăstarea generală.

  1. Florile și Emoțiile

Florile pot evoca diverse emoții și stări de spirit. De exemplu, buchetele de flori sunt adesea folosite pentru a exprima dragoste, compasiune, mulțumire sau simpatie. Culoarea florilor joacă, de asemenea, un rol important în acest context. De exemplu, galbenul este asociat cu fericirea și optimismul, în timp ce albastrul poate induce o stare de calm și liniște.

  1. Florile în Gastronomie

Unele flori sunt comestibile și sunt folosite în gastronomie pentru a adăuga arome și culori interesante mâncărurilor. Florile de lavandă, trandafir, hibiscus și violete sunt doar câteva exemple de flori utilizate în preparate culinare. Acestea nu doar că adaugă o notă estetică, dar pot avea și proprietăți benefice pentru sănătate.

  1. Cercetări Științifice

Cercetările moderne au început să exploreze mai în detaliu efectele terapeutice ale florilor. Studii asupra uleiurilor esențiale și compușilor din flori au arătat că aceștia pot avea proprietăți antimicrobiene, antiinflamatorii și antioxidante, contribuind astfel la sănătatea umană.

  1. Tradiții Culturale

Florile joacă un rol semnificativ în tradițiile și ceremoniile culturale din întreaga lume. De exemplu, în India, florile sunt adesea folosite în ritualuri religioase și festivități. În Mexic, florile sunt o parte esențială a sărbătorii Día de los Muertos (Ziua Morților), unde sunt folosite pentru a decora altarele și mormintele în cinstea celor decedați.

Energia florilor este un concept bogat și variat, care transcende granițele culturale și științifice, oferind modalități diverse de a ne conecta cu natura și de a îmbunătăți calitatea vieții noastre.

Relaxarea printre flori – un concept Andeli Design

Atunci când am „inventat” acest tip de atelier, se întâmpla prin 2012, nu știam că era o practică de mii de ani.

Deși nu există o dată precisă pentru „inventarea” acestei practici, există numeroase exemple istorice și culturale care arată că oamenii au recunoscut beneficiile relaxării în natură de foarte mult timp. Iată câteva exemple relevante:

Grădinile antice: Culturi precum cea egipteană, persană, romană și chineză au creat grădini elaborate pentru relaxare și contemplare. Grădinile suspendate ale Babilonului, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sunt un exemplu renumit de spațiu verde destinat relaxării.

Grădinile Zen japoneze: În Japonia, grădinile Zen, sau grădinile de pietriș, sunt concepute pentru a promova meditația și reflecția. Aceste grădini minimaliste, adesea decorate cu nisip, pietre și arbuști, sunt utilizate de călugării budiști pentru meditație de secole.

Grădinile medievale europene: În perioada medievală, grădinile mănăstirilor erau locuri de pace și reflecție. Aceste grădini includeau adesea plante medicinale, flori și fântâni, oferind un refugiu liniștit pentru călugări și călugărițe.

Epoca Renașterii: În perioada Renașterii, grădinile formale au devenit populare în Europa. Grădinile renascentiste italiene erau proiectate pentru plimbări liniștite și pentru a oferi locuri de relaxare și contemplare în mijlocul naturii frumos aranjate.

Epoca Victoriană: În Anglia victoriană, grădinile publice și parcurile au devenit spații importante pentru recreere și relaxare. Oamenii se plimbau printre flori și vegetație pentru a scăpa de agitația vieții urbane.Top of Form

Relaxarea printre flori, cunoscută și sub numele de „terapie horticolă” sau „terapie prin grădinărit”, este o practică veche folosită pentru a promova bunăstarea mentală și fizică, o activitate umană universală și atemporală. Această practică se bazează pe ideea că interacțiunea cu natura, în special cu plantele și florile, poate avea efecte benefice asupra stării de spirit, reducând stresul și anxietatea, îmbunătățind calitatea vieții. Iată câteva modalități prin care relaxarea printre flori poate fi benefică:

  1. Efecte asupra Sănătății Mentale

  • Reducerea Stresului și Anxietății: Petrecerea timpului într-un mediu natural plin de flori poate scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului, și poate induce o stare de calm și relaxare.

  • Îmbunătățirea Stării de Spirit: Culorile și mirosurile florilor pot stimula producția de serotonină și dopamină, neurotransmițători care contribuie la o stare de bine și fericire.

  • Terapie pentru Depresie: Activitățile de grădinărit și interacțiunea cu florile pot oferi un sentiment de realizare și scop, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor de depresie.

  1. Beneficii Fizice

  • Exercițiu Fizic Ușor: Grădinăritul implică activități fizice moderate, cum ar fi săpatul, plantatul și udatul plantelor, care pot îmbunătăți flexibilitatea, forța musculară și sănătatea cardiovasculară.

  • Reducerea Tensiunii Arteriale: Contactul cu natura și activitățile de grădinărit pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale, reducând riscul de boli cardiovasculare.

  1. Conexiunea cu Natura

  • Sensibilitatea Ecologică: Interacțiunea cu florile și grădinile poate crește conștientizarea și aprecierea mediului natural, încurajând comportamente ecologice.

  • Mindfulness și Prezență: Activitățile de grădinărit pot încuraja mindfulness, concentrând atenția asupra prezentului și reducând astfel ruminarea și gândurile negative.

  1. Beneficii Sociale

  • Interacțiune Socială: Grădinăritul în comunități sau participarea la activități de grup legate de plante și flori poate favoriza relațiile sociale și poate combate singurătatea.

  • Colaborare și Învățare: Implicarea în proiecte de grădinărit poate oferi oportunități de a colabora cu alții și de a învăța noi abilități.

  1. Tehnici de Relaxare Printre Flori

  • Meditație în Grădină: Meditația într-o grădină înflorită poate intensifica experiența de relaxare. Sesiunile de meditație pot include concentrarea asupra mirosurilor și sunetelor naturale.

  • Băi de Pădure: Conceptul japonez de „shinrin-yoku” sau „baie de pădure” implică petrecerea timpului în natură pentru a absorbi atmosfera pădurii, care poate include și zone cu flori sălbatice.

  • Aranjamente Florale: Crearea de aranjamente florale poate fi o activitate meditativă care promovează calmul și creativitatea.

  1. Spații de Relaxare

  • Grădini Terapeutice: Multe spitale și centre de sănătate au creat grădini terapeutice pentru pacienți, oferindu-le un loc de relaxare și recuperare.

  • Grădini Botanice și Parcuri: Vizitarea grădinilor botanice și a parcurilor unde florile sunt în centrul atenției poate oferi o pauză de la agitația cotidiană.

 

 

 

Concluzie

Relaxarea printre flori nu este doar o plăcere estetică, ci și o practică terapeutică cu multiple beneficii pentru sănătatea mentală, fizică și emoțională. Prin integrarea florilor și a naturii în viața de zi cu zi, putem crea o sursă constantă de calm și inspirație.

Așadar, fă-ți un bine! Alege să fii înconjurată de flori! Depinde doar de tine cât loc le oferi în viața ta!

Andeli este atelierul unde relaxarea printre flori este o practică obișnuită în cadrul evenimentelor pe care le organizăm încă din 2012.

Din dragoste pentru oameni și flori!

Liliana Masgras – Florist Relaxat

 

 

 
 
Liliana Masgras

 

https://lilianamasgras.ro/terapia-cu-flori/

 

 

«
»

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.